Publicat la:
August 6, 2022
Cele mai darnice plante medicinale; Cum poti intelege si trata durerile organelor…Plantati copacul din care puteti obtine bani- atit din productia de fructe, cit si din Frunze… Brusturele… Agrisele (Ribes uva-crispa L.)… Bradul, da leacul vesnic inverzit… Armurariul “sfinteste” ficatul… Isopul – prietenul plamanilor… Usturoita… Efectele tamaduitoare ale sanzienelor… Apendicita – cauze, simptome, tratament… Cum scapi de balonare pentru a avea un abdomen plat si…….CUM NE HRANIM DIN ROUA LECTURII –Dietary Healing de Kathryn Alexander…Informatii utile, despre ratii , retete si alte secrete vindecatoare…B)Fermierii din Romania se lasa “pastoriti” de lupi imbracati in oi si sunt “leganati” de o presa slugarnica burgheziei comunisto-globaliste (pentru bani) Iata de ce doar in Romania vacile rag si”Boii” nu le baga in seama ~ Proteste violente ale fermierilor la Bruxelles~ CÂT AUR ne-au FURAT Otomanii, Rușii , Habsburgii, fara a lua in calcul si pe hraparetii asasini economici de azi !?
Roger Liebi:Cele şapte încercări ale lui Iov… Învăţături practice din cartea Iov (11)… Cine s-ar putea compara cu Dumnezeu? Nici un răspuns la o mie de întrebări… Mustrări severe… Dumnezeu Însuşi dă răspunsul…Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte! Suferinţele celui drept (12) … O viaţă trăită în harul lui Dumnezeu… Epistola către Evrei, capitolul 10- Hermanus Cornelis Voorhoeve…Fratele tău, pentru care a murit Hristos” Romani 14.15; 1 Corinteni 8.11 Sydney Long Jacob …Nici un loc în casa de poposire… şi materialismul în timpul crăciunului-Stephan
(Ortodoxia si-a sapat groapa prin idolatrie/iconarie si…) Partea mistică a războiului din Ucraina. Legătura dintre Patriarhul Kiril și Vladimir Putin… Fiindca banul este ochiul dracului si satanele in sutane raman sclavii putinizarii- Fabuloasa avere a Patriarhului Kirill al Moscovei pentru care se închină la Putin…Pentru ca Ungaria sa devina si mai mica,il slugareste pe Putin… Rusia îl incită pe Orban să-și „recupereze” teritoriile locuite de maghiari…Putin și anturajul său și-au planificat fuga în cazul unei înfrângeri în Ucraina. Unde se duc?
Pentru că a minţit poporul cu iconatorul de făcut minuni băneşti; Fiindcă îi pune pe neputincioşii amărăşteni să se ocupe şi de morţi- cu pomeni şi taxe, dar şi pentru că… l-au înlocuit pe Dumnezeu cel infinit cu picturi mute, surde, şchioape, aurite/iconate -cum scrie în Ps. 115,135 şi etc ortodoxia ajunge în gheenă -Detalii aici: http://informatii-agrorurale.ro/1-ce-urgii-credeti-ca-ne-pregateste-anticristul-din-spatele-imigrarii-globale-2-cine-nu-are-cip-ul-nu-are-drept-sa-traiasca-slovacia-va-accepta-doar-imigranti-crestini-din-siria-noi-n/
Invăţături practice din cartea Iov (12)
O viaţă trăită în harul lui Dumnezeu
Versete călăuzitoare: Iov 42
Marea luptă a sufletului, despre care ne-a vorbit cartea Iov, se apropie de sfârşit. Rezolvarea întrebărilor numeroase şi adânc pătrunzătoare în viaţa fiecărui om a fost dată, nu în cuvinte, nu în dogme bine demonstrate, ci în inima umilă a celui suferind şi în împotrivitorul însuşi.
Mărturisirea şi restabilirea lui Iov
Iov a răspuns şi a zis: „Ştiu că poţi face orice şi că nici o hotărâre a Ta nu poate fi împiedicată” (Iov 42.2). Cât de bine fac aceste cuvinte clare, simple, după aşa de multe alte exprimări ale aceleiaşi guri! Simţim: inima lui a ajuns la linişte. Auzim despre dăruirea faţă de Dumnezeu, de liniştirea sub mâna Domnului, prin care sufletul lui ajunge la odihnă. Mişcător este şi felul în care el se străduieşte ca acum să dea pe deplin dreptate lui Dumnezeu. Odinioară s-a îndreptăţit pe sine însuşi, chiar cu preţul dreptăţii lui Dumnezeu; acum el îndreptăţeşte pe Dumnezeu, chiar dacă prin aceasta el trebuie să mărturisească caracterul lui nedemn. Pentru aceasta alege aceleaşi cuvinte, cu care Dumnezeu l-a chemat să dea socoteală. „Cine este acela care, fără cunoştinţă, îmi întunecă sfatul?” Aproape exact aceleaşi cuvinte i-a spus Dumnezeu (Iov 38.2). Şi răspunsul lui este acum: eu am făcut aceasta: „Am rostit ce nu am înţeles, lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le cunoşteam” (Iov 42.3). Cât de bine a înţeles Iov ţelul cerinţelor lui Dumnezeu (Iov 38.3): „Eu te voi întreba şi tu să Mă-nveţi.” Acum el adresează lui Dumnezeu aceeaşi rugăminte: „Te voi întreba şi Tu să mă-nveţi” (Iov 42.4). El se întoarce înapoi la locul care i se cuvine, şi prin aceasta recunoaşte că prin aroganţa inimii lui s-a ridicat peste Dumnezeu.
Însă totodată acum devine clar, cum în smerenie inima lui este adusă aproape de Dumnezeu: odinioară L-a cunoscut din auzite, acum el priveşte la Dumnezeu. „Auzisem de Tine, cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede” (Iov 42.5). Privind astfel lăuntric pe Dumnezeul lui, plin fiind cu gânduri cuvenite cu privire la El, el se vede totodată şi pe sine însuşi în lumina adevărată, şi, amintindu-şi de tot ce a vorbit împotriva lui Dumnezeu, acum se detestă pe sine însuşi şi are căinţă reală: „De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă” (Iov 42.6). Deci el se detestă pe sine însuşi şi ca să zicem aşa se căieşte stând pe genunchi. Când omul are a face cu Dumnezeu faţă către faţă, încetează toată glorificarea de sine, şi el devine vizibil în goliciunea şi ruşinea lui. Şi apoi el detestă nu numai ceea ce a spus, ci se detestă pe sine însuşi, „eul” încăpăţânat, rău.
De îndată ce omul – chiar şi cel mai bun dintre oameni – ajunge la cunoştinţa nedemnităţii lui, Dumnezeu Se coboară, îl ridică şi îi dăruieşte binecuvântare şi înviorare.
Păcatul prietenilor lui Iov
Este însă ciudat, că mai întâi se vorbeşte despre prieteni şi abia după aceea despre binecuvântarea şi înălţarea, pe care Dumnezeu a dăruit-o lui Iov după restabilirea lui. Mult timp n-am mai auzit nimic despre ei. În timpul ultimei vorbiri lungi a lui Iov, sub îndemnurile lui Elihu, în timpul vorbirii copleşitoare a Creatorului, ei au tăcut. S-a frânt ceva şi în inima lor? Găsim şi la ei smerire? Cu siguranţă nu, căci primul lucru, pe care Dumnezeu li-l spune, este: „Mânia Mea s-a aprins împotriva voastră.” Probabil că ei au văzut o confirmare a propriei lor teorii despre păcatele lui Iov, în mod deosebit în cuvintele Domnului adresate lui Iov. Parţial şi privit superficial, cuvintele lui Dumnezeu se potriveau cu reproşurile lor împotriva lui Iov. Şi acum ei aud aici – Dumnezeu Se adresează lui Elifaz, ca cel mai bătrân dintre ei -: „N-aţi vorbit drept despre Mine, ca robul Meu Iov” (Iov 42.7). Instinctiv te întrebi, în ce a vorbit Iov ce se cuvine despre Dumnezeu. Căci privit superficial s-ar fi putut gândi pe drept, că Iov a vorbit la fel de mult de nedrept despre Dumnezeu ca şi ceilalţi, da, s-ar putea chiar spune, că el a vorbit chiar mai pripit decât Elifaz şi prietenii lui.
Efectiv, noi nu avem voie să trecem cu vederea greşelile făcute de Iov. Dar repetăm: este o diferenţă ca de la cer la pământ, dacă te afli sau nu într-o încercare aşa de grea ca Iov. Pentru cei care ei înşişi nu suferă, este foarte uşor să descopere greşeli în cuvintele revoltate ale celui apăsat. Însă Dumnezeu ţine socoteală de împrejurările în care ele sunt rostite, mult mai mult decât probabil gândim noi. Să nu uităm, că ceea ce era păcătos în cuvintele lui Iov a fost mustrat de Dumnezeu, a fost recunoscut şi mărturisit de Iov şi urmare acestui fapt era iertat de Dumnezeu. De aceea pentru Dumnezeu sosise acum momentul să-Şi amintească cât mult bine a spus Iov în suferinţa lui, câtă credinţă a arătat el chiar şi în acele momente, cum el – în contradicţie cu sine însuşi – a luat prin credinţă ca Salvator pe Dumnezeul acela care în momentul următor i s-a apărut că ar fi un duşman.
Dumnezeu nu este unul care uită aceste lucruri. Însă El evaluează serios greşeala bărbaţilor care în părerea greşită că fac ce este drept, au eşuat complet în judecarea conform gândurilor lui Dumnezeu a unui anumit caz. Ei cunoşteau aceste gânduri, în măsura în care Dumnezeu le-a revelat în timpul acela, dar au greşit grav în aplicarea lor. De aceea, ceea ce ei spun, este pe de o parte foarte adevărat, şi pe de altă parte foarte greşit. Adevărurile abstracte fără viaţă spirituală călăuzită prin Duhul Sfânt sunt întotdeauna un pericol pentru credincioşi. Uneori se produce mai multă pagubă prin aplicarea greşită a unui adevăr decât printr-o nedreptate. Căci adevărul aplicat greşit dă unei rătăciri o aparentă înfăţişare de autoritate divină. Când o nebunie este cunoscută sau ceva, care aparent este fals, te îndepărtezi, însă fiecare credincios este impresionat de adevărul lui Dumnezeu. Deci dacă adevărul este aplicat greşit – ca aici, pentru a nimici moral pe unul care era subiectul special al intereselor lui Dumnezeu -, atunci aceasta este ceva îngrozitor în ochii Săi. Şi cei trei prieteni s-au făcut vinovaţi de acest păcat. Fără îndoială Dumnezeu nu-i va compara în privinţa aceasta cu Iov, înainte ca ei să se fi smerit; dar pentru că aceasta a avut loc, pentru că Iov a fost declarat drept de Dumnezeu în privinţa aceasta, a recunoscut greşelile lui de odinioară şi a primit iertare, acum Dumnezeu Îşi aminteşte de multele lucruri bune, care s-au găsit în inima lui în timpul încercării, şi le pune faţă în faţă cu făţărnicia celor trei prieteni.
Rodul adevăratei smerenii
Cât de deplin a fost Iov restabilit în părtăşia cu Dumnezeu se arată cel mai clar în faptul că Elifaz a jertfit pentru sine şi prietenii lui şapte tauri şi şapte berbeci ca jertfă de ardere-de-tot şi că Iov trebuia să se roage pentru ei.
Şi pentru noi este instructiv să vedem acest rod al adevăratei smerenii. Credincioşii, care au păcătuit, după mărturisire şi reîntoarcere arată deseori un timp o oarecare teamă, o reţinere în a ocupa din nou locul pe care l-au avut înainte între credincioşi. Suntem convinşi că o astfel de atitudine este bună şi mărturiseşte despre o conştiinţă sinceră. Însă pe de altă parte trebuie să remarcăm cât de desăvârşit iartă Dumnezeu păcatul. Ar trebui mai degrabă să întâmpinăm cu dragoste şi încurajare pe astfel de credincioşi ruşinaţi, decât cu neîncredere şi permanentă condamnare. Să ne gândim la comportarea tatălui faţă de fiul pierdut, cum el şi-a deschis braţele, inima şi casa, ca să primească pe cel reîntors. Cu siguranţă fiul a stat cu teamă şi ruşine la acea masă de sărbătoare, însă fratele lui era de condamnat aspru, care cerea răzbunare în loc de har.
Este de asemenea remarcabil, că prietenii au trebuit să aducă o jertfă de ardere-de-tot. Noi ne-am gândi într-un astfel de caz mai degrabă la o jertfă pentru păcat. Probabil din aceasta avem voie să tragem concluzia că istoria lui Iov a avut loc înainte de darea Legii. În Lege sunt date prescripţii exacte în legătură cu jertfa ce trebuie adusă pentru păcatele săvârşite. Înainte de aceasta este vorba numai despre jertfa de ardere-de-tot, ca la Noe (Geneza 8.20), la Avraam (Geneza 22.2) şi la Iov. Felul în care Dumnezeu prescrie această jertfă de ardere-de-tot arată că ea trebuie să exprime o mărturisire solemnă a păcatului: „… ca nu cumva să vă fac după nebunia voastră; pentru că n-aţi vorbit drept despre Mine, ca robul Meu Iov” (Iov 42.8).
„Sfârşitul Domnului” cu Iov
Cât de frumos este ceea ce urmează! „Domnul a întors captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi” (Iov 42.10). El nu întoarce numai pedeapsa pentru prieteni în urma rugăciunii lui Iov, ci eliberează şi pe Iov însuşi. Acesta s-a simţi captiv pe tot parcursul încercării lui şi a exprimat astfel acest sentiment: „Îmi pui picioarele în butuci” (Iov 13.27). „Dumnezeu m-a înconjurat cu plasa Lui” (Iov 19.6). Mai târziu va recunoaşte că nu Dumnezeu îl ţinea prins, ci că el însuşi era încurcat în propriile gânduri greşite.
Acum Dumnezeu i-a arătat har, şi că inima lui era plină de har se arată în aceea, că el era imediat gata să arate har, prin aceea că s-a rugat pentru prietenii lui, pentru ei, cei care l-au rănit cel mai dureros.
În acest moment minunat al harului deplin, în timp ce fumul jertfei se înalţă împreună cu rugăciunile unui om care se află deplin în părtăşia lui Dumnezeu, Dumnezeu întoarce totul spre bine pentru Iov. El primeşte dublu din tot ce a posedat odinioară. Prin aceasta Dumnezeu voia să exprime pentru el şi pentru toţi credincioşii necesitatea inimii Sale de a ne binecuvânta şi în exterior. Dacă păcatele noastre au fost iertate, atunci El Se gândeşte la binele pe care l-am făcut şi îl răsplăteşte.
Aşa S-a gândit Dumnezeu acum, că Iov a ţinut cu tărie la El, atunci când încercarea cea mai vitregă a venit asupra lui, aşa că însuşi satan a fost ruşinat. Într-adevăr după aceea Iov a trebuit să se cunoască pe sine însuşi, dar primirea cu credinţă a tuturor suferinţelor lui din mâna lui Dumnezeu a păstrat valoarea ei pentru Dumnezeu. Şi aceasta era fără îndoială har de la Dumnezeu. Că Iov ţinea cu tărie la Dumnezeu, aceasta a avut loc pentru că Dumnezeu nu l-a părăsit pe Iov. Dacă suntem drepţi şi rămânem statornici, în ciuda a orice ar veni peste noi, aceasta este har, care ne face capabili pentru aceasta. Ştim aceasta şi o recunoaştem cu plăcere. Totuşi rămâne pentru noi o îmbărbătare în viaţa noastră spirituală, că Dumnezeu vrea să răsplătească faptele noastre bune şi nu le va uita, dacă avem mereu înaintea privirii noastre, că credinţa precede faptele. Faptele noastre nu ne pot mântui, nu ne pot salva, nu pot îndepărta nici măcar un singur păcat. Dar dacă toate acestea au avut loc pe baza harului şi au fost primite prin credinţă, atunci Dumnezeu cere de la noi fapte bune, pentru ca să fie exprimată şi confirmată credinţa. Şi cu aceste lucrări El leagă făgăduinţele Lui minunate pentru viaţa de acum şi viaţa viitoare.
Încercarea a părut desigur lui Iov nesuportabil de lungă, atunci când a îndurat-o. Dar cât de scurtă trebuie să fi fost ea în amintirea lui, când el a recunoscut mâna lui Dumnezeu în suferinţe şi s-a gândit în urmă la ele în viaţa lungă care a urmat după aceea. O viaţă de părtăşie netulburată cu Dumnezeul său, plină de binecuvântări, în care totul s-a reîntors la el, tot ce a pierdut odinioară, prin aceea că posesiunile lui pământeşti s-au dublat şi în care el deseori a avut în inima lui gândul înviorător al psalmistului: „Este o clipă în mânia Sa, o viaţă în bunăvoinţa Sa” (Psalmul 30.5).
Tradus de la: Praktische Lehren aus dem Buch Hiob (12)
Titlul original: „Praktische Lehren aus dem Buch Hiob. (12) Ein Leben in der Gunst Gottes“
din Ermunterung und Ermahnung, 1995, pag. 198 şi următoarele.
Traducere: Ion Simionescu
Mai multe articole din seria Învăţături practice din cartea Iov (12)
- Partea 1: Bănuieli
- Partea a 2-a: Căile de guvernare ale lui Dumnezeu
- Partea a 3-a: Suferinţele celui drept
- Partea a 4-a: Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte!
- Partea a 5-a: Unul dintr-o mie
- Partea a 6-a: Mustrări severe
- Partea a 7-a: Un rătăcit este învăţat
- Partea a 8-a: Două descoperiri despre Dumnezeu
- Partea a 9-a: Dumnezeu Însuşi dă răspunsul
- Partea a 10-a: Nici un răspuns la o mie de întrebări
- Partea a 11-a: Cine s-ar putea compara cu Dumnezeu?
- Partea a 12-a: O viaţă trăită în harul lui Dumnezeu
Învăţături practice din cartea Iov (1)
Bănuieli
Pentru un credincios sincer nu este nimic mai dureros decât să fie acuzat pe bază de presupuneri nedovedite. Şi aceasta au făcut cei trei prieteni faţă de Iov. Ei nu puteau prezenta fapte, care ar fi fost capabile să convingă conştiinţa lui. În loc să facă aceasta, căutau o dovadă pentru bănuiala lor şi în cuvinte nestăpânite, deseori răzvrătite căutau să găsească aceasta la Iov greu încercat.
Aceasta era pentru el deosebit de zdrobitor, şi noi ştim cât de dureros a simţit el aceasta. Duhul de critică, care stăpânea pe prieteni, i-a împiedicat să aştepte până când Dumnezeu va aduce adevărul lucrurilor la lumină. Căci fără îndoială la Iov era ceva de învinuit, dar el nu a făcut păcatele ascunse, la care ei făceau aluzie. Ei au depăşit orice limită, care s-ar fi cuvenit unei purtări de grijă plină de dragoste, şi nu s-au dat în lături să rostească pe faţă sentinţa lor aspră. Cu siguranţă Dumnezeu ne face cunoscut toate acestea, ca să ne atenţioneze cu privire la această greşeală fundamentală în judecarea celorlalţi credincioşi.
Nimic nu este mai periculos decât judecarea după aparenţe. Chiar dacă s-ar aduce reclamaţii mai grave şi mai justificate decât cele pe care prietenii le-au putut aduce împotriva lui Iov, totuşi Adunarea nu are voie să exercite disciplinarea – şi nici nu ar trebui personal să judeci – atâta timp cât Dumnezeu nu a revelat adevărul. Niciodată nu s-ar fi ajuns la unele sciziuni sau înstrăinări personale, dacă s-ar fi ţinut mai mult cont de aceasta. Şi deoarece avem în Scriptură o carte, care între altele are scopul să ne păzească de astfel de greşeli, suntem mult mai puţin scuzabili decât prietenii lui Iov.
Pentru Iov era greu să determine pe prieteni să gândească altfel, deoarece ei se refereau la exprimările lui greşite. În privinţa aceasta, cu regret ei aveau mare dreptate! Cu toate acestea, conştiinţa lui este curată: el ştie că prietenii lui îl nedreptăţesc în deducţiile lor. El se ştie nevinovat de păcatele îngrozitoare, ascunse, de care ei îl învinovăţesc. Chiar dacă el nu înţelege de ce vin aceste suferinţe peste el, crede totuşi că Dumnezeu Îşi are mâna în toate. Şi acum sufletul lui în această furtună, care bântuie în viaţa lui, este mânat încoace şi încolo între deznădejde şi speranţă, între revoltă şi încredere. Că la el se găseşte de asemenea speranţă şi încredere a credinţei, putem vedea din seria de discuţii care urmează (Iov 15-19). Vedem acolo, că înapoia cuvintelor lui Iov stă o încredere mare în dragostea lui Dumnezeu, că el este capabil în suferinţa lui să exprime o credinţă care este mult mai tare şi mai statornică decât a celorlalţi. Şi când la sfârşitul istoriei lui Dumnezeu aduce aceasta la lumină, prietenii, care nu au ştiut despre ea, ajung ruşinaţi: Iov însuşi trebuie să se roage pentru ei.
Prima serie de discuţii (Iov 3-14) arată clar cum bănuiala celor trei prieteni faţă de Iov creşte mereu. Ei nu au venit imediat cu cele mai răutăcioase concluzii. La început a fost îngrijorarea, în mod deosebit la Elifaz; mai târziu bănuiala a crescut. Şi Iov s-a împotrivit cu înverşunare crescândă la învinovăţirile rele ale lor, la care el prin felul în care s-a prezentat a subminat încrederea bună a prietenilor în veridicitatea dreptăţii sale.
Începând cu capitolul 15 devine vizibil că părerea celor trei prieteni se consolidează tot mai mult. Ei încep să vorbească tot mai deschis. Iov dimpotrivă, când se adresează prietenilor, devine liniştit în exterior, şi mai demn. Însă lăuntric el este departe de ei, mai mult decât a fost vreodată mai înainte. El îi tratează ca oamenii care nu înţeleg nimic din situaţia în care se află el şi nu au nici o înţelegere clară a căilor lui Dumnezeu. În felul acesta se pierde de ambele părţi orice influenţă bună, atât cu privire la mângâiere, cât şi cu privire la îndemnul dumnezeiesc. În mod regretabil în ei toţi se găseşte numai eşec. Niciunul din ei nu pot da răspunsul adevărat la întrebarea grea, până când Dumnezeu Însuşi îi învaţă pe toţi la sfârşitul cărţii.
Învăţături practice din cartea Iov (2)
Căile de guvernare ale lui Dumnezeu
Prietenii lui Iov puteau să-şi imagineze suferinţa numai ca răsplată. Ei puteau vedea pe Dumnezeu, care a trimis suferinţa, numai ca Judecător. Am remarcat aceasta deja altădată. Vrem acum să privim această greşeală sub un alt aspect. Şi atunci putem spune: ei credeau că lumea, aşa cum ea se prezenta privirii lor, ar trebui să dea o imagine a gândurilor lui Dumnezeu despre om. Sentinţa lui Dumnezeu cu privire la căile unui om era după părerea lor clar dedusă din situaţiile pământeşti ale acestuia. Tot ce era permis pe pământ, trebuie să fie o imagine fidelă în oglindă a gândurilor lui Dumnezeu în cer despre această chestiune. Aşa s-a ajuns că ei au bănuit pe Iov de mare făţărnicie, acum când asupra lui a venit o „judecată” aşa de îngrozitoare – tocmai în contrast cu viaţa lui de odinioară.
Însă adevărul, pe care ni-l oferă privirii viaţa trăită sub permisiunea lui Dumnezeu, este cu totul altul. Nu au suferit întotdeauna cei drepţi în lumea aceasta? Nu au fost duşmanii lor întotdeauna mai tari decât ei? Ştim bine că lucrurile au stat aşa. Ar trebui noi să fim înclinaţi să facem aceeaşi greşeală, căci ce învăţătură bogată şi clară ne dă cartea Iov! Acelaşi Dumnezeu, care dă mărturie în cer despre umblarea dreaptă a lui Iov (Iov 1), îi trimite în acelaşi timp încercarea cea mai grea. Un contrast mai mare nici nu se poate imagina.
Cine vede aici bunul plac – aşa cum a făcut Iov -, acela nicidecum nu cunoaşte intenţia lui Dumnezeu. Gândul din Evrei 12, că El disciplinează pe cel care îl iubeşte, este aici la locul potrivit. Cartea Iov este ca să spunem aşa o prezentare vechi-testamentală măreaţă a acestui gând în formă dramatică. Dar dacă aşa stau lucrurile, atunci este de asemenea har deplin din partea Lui, care vrea să transforme răul spre bine pentru aceia, pe care El îi iubeşte. Şi drept urmare părerea prietenilor, care voiau ca în locul bunului plac să impună dreptatea cea mai severă, era total ne la locul ei.
În timpul acela aceasta nu putea fi deplin înţeleasă. Hristos şi harul nu erau încă revelate. Însă Dumnezeu au fost întotdeauna acelaşi şi voia şi în timpul acela să fie cunoscut de ai Săi ca Dumnezeul harului. Începând chiar de la primul început al istoriei omenirii, imediat după căderea în păcat, El S-a făcut cunoscut în felul acesta. Sămânţa femeii, care trebuia să sfărâme capul şarpelui, era prima făgăduinţă a acestui har (Geneza 3.15; 2 Timotei 1.9). Fiul Omului, care acolo a fost anunţat ca Salvator, va avea biruinţa asupra răului; dar nu în alt fel, decât prin suferinţă. Ca Cel lovit El va bate pe satan. Şarpele nu Îl va cruţa. Chiar dacă i s-ar zdrobi capul, el va zdrobi călcâiul Fiului Omului, sămânţa femeii. Acestea sunt căile lui Dumnezeu cu Fiul Său preaiubit. Cine poate arăta măcar un singur păcat al lui Isus? Şi cu toate acestea drumul Lui spre biruinţă a fost un drum al suferinţei. Să fie atunci cu omul altfel, care este un preaiubit nu din pricina lui însuşi, ci din pricina lui Hristos? Dacă Fiul, Cel desăvârşit de ascultător, a trebuit să sufere toate acestea, şi să intre în gloria Sa (Luca 24.26; vezi şi Iov 2.10), cu cât mai mult este necesar ca credinciosul slab să înveţe sub mâna educatoare a Tatălui să înţeleagă lucrurile minunate care i-au fost dăruite de Dumnezeu.
Este remarcabil că în inimile celor trei prieteni nu se iveşte nici măcar o clipă gândul la această călăuzire plină de dragoste, la intrarea în glorie prin suferinţe. Însă putem presupune – chiar dacă nu ştim exact, căci ei au trăit în afara descoperirilor dăruite părinţilor -, că lor nu le era necunoscută prima vestire a harului divin (Geneza 3). În sistemul lor de dreptate harul nu a avut loc. Şi ei ţineau cu tărie de nezguduit la acest sistem – am văzut deja.
Cu totul altfel era la Iov. Chiar dacă în momente de răzvrătire atribuia lui Dumnezeu samavolnicie, totuşi inima lui nu avea pace. Şi aşa vedem în partea care începe cu capitolul 15, că la Iov se întâlnea gândul referitor la har, la mântuire şi răscumpărare. Este unul din punctele culminante ale cărţii, când lumina străpunge întunericul la el şi credinţa lui se manifestă în mod minunat (Iov 19).
Şi totuşi – adevărul are întotdeauna mai mult decât o latură – trebuie să spunem că lecţia dată nouă de cartea Iov s-ar pierde dacă în cei trei prieteni am vedea numai lipsa de spirit autocritic. Felul de gândire greşit a fost intensificat la ei prin înţelegere greşită. Nu este deseori aşa? Cât de greu poate fi să spui într-un anumit caz, dacă este vorba de greşeală sau de îndărătnicie. Nu numai gândurile păcătoase şi duşmănoase, ci şi necunoaşterea cu privire la căile lui Dumnezeu a condus pe prieteni la o comportare lipsită de dragoste.
Necredincioşii şi cei neîntorşi la Dumnezeu sunt îndepărtaţi de la Dumnezeu prin încăpăţânare şi prin minciuna lui Satan. Cu cei temători de Dumnezeu este altfel. Şi ei pot fi duşi în rătăcire în mod trist. Însă de cele mai multe ori este atunci o cunoaştere superficială despre Dumnezeu sau despre oamenii care conduc pe drumuri greşite. Adevărul pe jumătate este deosebit de periculos. Felul de a studia unilateral poate fi foarte nimicitor. Când adevărurile relative sau valabile individual sunt făcute principii absolute şi li se dă o interpretare raţională, şi pe lângă aceasta din ele se trag cele mai aspre concluzii, ce confuzii mari şi dogme nespirituale rezultă atunci!
Tocmai am amintit, că suferinţa credincioşilor deseori nu este în concordanţă cu buna plăcere a lui Dumnezeu cu privire la umblarea lor. Dar pe de altă parte nu este adevărat, că păcatul nu are nimic a face cu suferinţa omului în lumea aceasta. Dacă nu ar fi nici un păcat, niciodată nu ar fi fost suferinţă. Harul a fost revelat deja în Paradis, dar la fel şi judecata. După căderea în păcat pământul trebuia să fie o scenă a blestemului şi încercării, acoperit cu spini şi pălămidă, cu moarte şi suferinţă pretutindeni. Şi dacă privim omul în viaţa aceasta, oricine ar fi el: dacă el trăieşte în păcat, nu are el de suferit? Fără îndoială, da! Este o regulă fix stabilită a căilor de guvernare ale lui Dumnezeu, că nimeni nu se poate deda păcatului fără să aibă ca urmare răsplata severă din mâna lui Dumnezeu, cu toate că pentru lucrarea harului întotdeauna este o posibilitate. Este valabil nu numai pentru viitor, ci şi pentru viaţa aceasta, că se culege ceea ce s-a semănat.
Dar aceasta este singurul lucru şi tot adevărul? Este Dumnezeu limitat în ceea ce face şi nu face? Desigur nu! Aici se arată, ceea ce am remarcat deja, că noi avem a face nu numai cu Dumnezeu, ci şi cu satan. El ştie foarte bine în ce fel trebuie să pună pe prim plan o parte deosebită a adevărului, pentru ca prin aceasta să ducă în rătăcire pe credincioşi. El este nu numai acuzatorul nostru înaintea lui Dumnezeu (Apocalipsa 12.10), ci şi înşelătorul, mincinosul de la început, tatăl minciunii (Ioan 8.44). Aşa cum el este lupul în piele de oaie, căpetenia întunericului, care vine la noi ca înger al luminii, la fel el este şi mincinosul îmbrăcat în haina adevărului (pe jumătate) (Geneza 3.5). Să fim cu ochii în patru înaintea lui! Noi nu vom fi scuzaţi, dacă vom fi înşelaţi de el. Prietenii lui Iov nu au fost. Cu cât mai puţin vom fi noi, care posedăm cartea Iov şi în afară de aceasta încă multe alte atenţionări. Întreaga Sfânta Scriptură este în posesia noastră. Şi mai mult: noi Îl cunoaştem pe Hristos Însuşi, Cel care este calea, adevărul şi viaţa, ca Domn al nostru. Cât de mare este atunci responsabilitatea noastră de a umbla în lumina pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o în El!
Cu privire cunoscătoare de oameni viaţa sufletului credinciosului, chiar şi în slăbiciunea lui, este încercată şi marcată. Dumnezeu, cunoscătorul inimii, vrea să ne ajute să ne cunoaştem pe noi înşine. El Însuşi ne îndreaptă atenţia, că, în timp ce Iov şi prietenii lui nu erau de scuzat, responsabilitatea noastră este mult mai mare în acest timp de har.
Învăţături practice din cartea Iov (3)
Suferinţele celui drept
Versete călăuzitoare: Iov 16.10,11,16,17,20,21
Iov 16.10,11,16,17,20,21: Ei îşi deschid larg gura împotriva mea; îmi lovesc obrajii cu dispreţ, se adună împreună împotriva mea. Dumnezeu m-a dat celui nelegiuit şi m-a aruncat în mâinile celor răi. … Faţa mea este roşie de plâns şi pe genele mele este umbra morţii, deşi nu este violenţă în mâinile mele şi rugăciunea mea este curată. … Prietenii mei sunt batjocoritorii mei, dar ochiul meu varsă lacrimi către Dumnezeu. De ar fi un mijlocitor pentru om la Dumnezeu, ca un fiu al omului pentru prietenul său!
Această prezentare a suferinţelor celui drept, înconjurat de duşmani şi batjocoritori, ne aminteşte în chip viu de psalmi, în mod deosebit Psalmul 22. Chiar şi concordanţa unor expresii ne surprinde (Iov 16.10 şi Psalmul 22.13). Psalmul 22 este o prezentare profetică a suferinţelor lui Hristos la cruce. Ne-am referit deja, cum Iov în anumite privinţe în împrejurările lui este un model al Domnului Isus. Dar cât de cu totul alta este comportarea lui în aceste împrejurări decât comportarea Mântuitorului! În gura lui Iov nu se găsesc cuvintele: „Totuşi Tu eşti Cel Sfânt” (Psalmul 22.3), cu care Mântuitorul a primit toate suferinţele, chiar şi cele din partea oamenilor, din mâna Tatălui Său. Faţă de desăvârşirea lui Hristos, Iov arată – în aceleaşi împrejurări – ce este slăbiciunea omenească. El învinuieşte pe Dumnezeu, şi urmarea naturală este amărăciunea. Starea sufletească a unui om este determinată de relaţia lui cu Dumnezeu. De aceea cât este deosebit de important să posedăm cunoaşterea adevărată despre Dumnezeu şi să ne bucurăm în El, aşa cum este El cu adevărat! Chiar dacă noi trebuie să ne condamnăm singuri, totuşi sufletul nostru se odihneşte la El cu încredere deplină în dragostea Sa. Şi numai atunci când noi ne bucurăm din toată inima de dragostea Lui, putem dovedi dragoste altora.
Minunate însă au fost căile bogate în har ale lui Dumnezeu cu Iov suferind! Cu cât pătrundem mai mult în această istorie bogată în conţinut şi învăţătură, cu atât mai viu ne devine conştient că mâna care loveşte a Domnului este o mână a dragostei. Ceea ce noi cunoaştem ca adevăr din frumosul capitol doisprezece al epistolei către Evrei vedem, ca să zicem aşa, petrecându-se aici înaintea ochilor noştri, şi anume aşa fel că devenim mereu conştienţi: acest Iov nu este o făptură ciudată, probabil legendară din negura timpurilor, în care putem pătrunde cu greu. Nu, el este un om viu, un om care a trăit, ale cărui căi şi suferinţe au fost păstrate pentru noi în Scriptură prin înţelepciunea prevăzătoare a lui Dumnezeu, aşa că noi îl avem aproape de noi şi îl cunoaştem clar ca pe unul dintre noi. Suferinţa lui este în principiu şi suferinţa noastră. Dumnezeul, Cel care i le-a trimis, este şi Dumnezeul nostru. Şi învăţătura minunată, pe care el a învăţat-o prin harul lui Dumnezeu în suspine şi amărăciunea sufletului, putem s-o învăţăm şi noi.
Învăţături practice din cartea Iov (4)
Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte!
Versete călăuzitoare: Iov 19.23-27
Iov 19.23-27: O, de ar fi scrise cuvintele mele! O, de ar fi înscrise într-o carte! De ar fi gravate cu condei de fier şi plumb, în stâncă, pentru totdeauna! Dar ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte şi la urmă El Se va ridica pe pământ. Şi după ce această piele a mea va fi nimicită, totuşi fiind în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu: pe care eu însumi Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, şi nu ai altuia. Mi se topesc rărunchii înăuntrul meu.
Aici, ca răspuns la toate acestea, unde împrejurările, prietenii şi înainte de toate propria inimă rătăcitoare au încercat să-l înstrăineze tot mai mult şi tot mai departe de Dumnezeu, lumina credinţei începe deodată să lumineze întunericul drumului de suferinţe al lui Iov. Ce spune el acum nu se potriveşte în cadrul gândurilor lui de odinioară, contrazice cele mai multe din cele pe care el le-a exprimat până acum. Nici nu sunt gândurile lui proprii, ci el se alătură momentelor, pe care le-am cunoscut deja, în care Duhul lui Dumnezeu l-a luminat, la fel de neaşteptat ca şi acum. Gândul la Mijlocitorul (Iov 9.33), la Martorul în ceruri (Iov 16.19) şi la o înviere a morţilor (Iov 14.14) sunt contopite aici în cunoaşterea că Salvatorul lui trăieşte şi că Acesta, chiar dacă trupul nenorocit al lui Iov va pieri, va triumfa cândva asupra țărânei. Atunci Iov îl va vedea ca Dumnezeu al lui şi se va bucura personal în El, şi inima lui priveşte spre acest moment cu o dorinţă mare (Iov 19.25-27).
Aceste cuvinte fac parte desigur din cele mai frumoase cuvinte, pe care le găsim în cartea Iov, da, ele fac parte din cele mai minunate manifestări ale credinţei din întreaga Scriptură. Lui Dumnezeu I-a plăcut să împlinească rugăciunile lui Iov, care au precedat aceste cuvinte. Ele au fost scrise, păstrate într-o carte. Şi în ce carte deosebită! Şi chiar dacă ele nu sunt realmente gravate în stâncă cu un condei de fier, sunt totuşi păstrate pentru veşnicie în Cuvântul lui Dumnezeu, care vor rămâne păstrate chiar şi atunci când stânca s-a prăbuşit demult în praf (Iov 19.23,24). Cât de puternic este Dumnezeu, care poate în astfel de împrejurări să lucreze astfel de lucruri în inima unui om, care într-un anumit sens era încă un rătăcitor!
Dacă ne gândim câte cunoştinţe bogate despre lucrurile divine posedăm noi prin Sfânta Scriptură, atunci trebuie să fim cuprinşi de uimire că în aceste timpuri de demult şi în afara descoperirii făcute lui Israel au putut fi rostite astfel de gânduri. Dar chiar dacă în zilele acelea Dumnezeu a făcut cunoscut puţine lucruri – acel puţin a trăit prin puterea Duhului Sfânt în inimile acelora care credeau. Găsim aceasta şi la patriarhi, chiar şi la Iacov. Deoarece principiul credinţei lucra aşa de puternic în ei, ei puteau deseori să spună lucruri pe care noi acum le cunoaştem ca şi cuvinte profetice, deoarece lumina deplină a împlinirii a strălucit asupra lor. Ne aminteşte de un cuvânt din cartea Proverbe: „Multă hrană este în arătura săracilor” (Proverbe 13.23). Dumnezeu a trezit în ei credinţa, care a dat cunoaşterii lor limitate o însemnătate mare în viitorul îndepărtat.
La noi ameninţă pericolul contrariului! În Hristos ne-a fost revelată plinătate de har şi adevăr. Dar trăim noi în ea? Are „multe” la noi acelaşi efect asupra vieţii noastre spirituale aşa cum a avut „puţinul” la credincioşii din zilele de demult? Nu este deseori aşa, că noi posedăm personal puţin din multul care ne-a fost dăruit?
Fie ca şi noi să ne putem bucura ca Iov de aceeaşi certitudine, aşa cum a făcut el în mijlocul încercărilor sale! Şi să nu fie necesar ca Dumnezeu să ne facă să ne ruşinăm gândind la credinţa lui Iov, deoarece siguranţa lui într-o aşa cunoaştere redusă era mai mare decât a noastră!
În viaţa spirituală este aşa, că în puţine cuvinte se spune de cele mai multe ori cel mai mult. Pe când Iov în suferinţa lui cea mai mare a ajuns la o mărturisire a credinţei pe cât de neaşteptată pe atât de minunată, găsim în cuvinte puţine o aşa bogăţie de gânduri, că se merită să medităm în mod deosebit la acest pasaj.
Ce este credinţa – nu conţinutul ei, ci în ceea ce priveşte natura şi caracterul ei -, nu găsim niciunde în Scriptură exprimat mai clar ca în Evrei 11. Ea este o certitudine cu privire la lucrurile care nu se văd, o speranţă în făgăduinţele care încă nu au fost împlinite. Şi Duhul Sfânt lasă pe credincioşii Vechiului Testament să treacă prin faţa noastră: toţi bărbaţi şi femei, care ţineau cu tărie la lucrurile nevăzute, la făgăduinţe neîmplinite, în mijlocul împrejurărilor care stăteau în contradicţie absolută cu aşteptările lor. Taina credinţei lor era, că ei ţineau cu tărie de Dumnezeu ca Acela care „dă viaţă celor morţi şi cheamă cele care nu sunt ca şi cum ar fi”. Aşa a acţionat Avraam (Romani 4.17,18) şi în principiu aşa au acţionat toţi care ca şi el „împotriva speranţei, au crezut cu speranţă”. Credinţa lor a crescut prin harul lui Dumnezeu odată cu greutăţile, şi când apoi au venit la ei înşişi împotrivirea, suferinţa, necazul şi le-au ameninţat viaţa şi persoana lor, atunci ei puteau exclama împreună cu psalmistul: „Carnea mea şi inima mea se topesc; Dumnezeu este stânca inimii mele şi partea mea pentru totdeauna” (Psalmul 73.26) şi împreună cu profetul: „Pentru că, deşi smochinul nu va înmuguri şi rod nu va fi în viţe, rodul măslinului va lipsi şi ogoarele nu vor da hrană, turma va fi nimicită din staul şi nu va fi nici o cireadă în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele” (Habacuc 3.17,18).
Printr-o astfel de credinţă au putut rămâne credincioşi chiar şi în mijlocul duşmanilor şi la enumerarea greutăţilor lor puteau mărturisii cu îndrăzneală: „Toate acestea au venit peste noi şi noi nu Te-am uitat şi n-am fost necredincioşi legământului Tău” (Psalmul 44.17).
Ah, acest „cu toate acestea” al credinţei! Ce har să poţi rosti aceasta din toată inima! Să poţi spune lumii, batjocoritorilor, împrejurărilor, vieţii întregi, da, chiar şi morţii: Ceea ce îmi prezinţi este adevărat, recunosc; tu mă pui în faţa realităţilor, ei bine, eu trăiesc în ele, dar cu toate acestea ţin cu tărie la Dumnezeul meu, la făgăduinţele şi promisiunile Lui, şi mă bucur, ca şi cum aş vedea pe Cel nevăzut (Evrei 11.27).
Aşa era şi la Iov. Făcând excepţie de suferinţele lui trupeşti, cât de multe au fost îndoielile, cărora a fost expus! Mereu încearcă prietenii lui să facă să i se clatine credinţa şi încrederea lui în Dumnezeu. Şi când Iov privea în jurul lui, el trebuia să le dea dreptate. Însă după aceea credinţa lui învinge şi el spune: Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte! Da, el este foarte convins de aceasta, cu toată starea lui aparent lipsită de speranţă!
Iov trăia în afara lui Israel. Însă istoria lui a fost scrisă în ebraică, şi Dumnezeu a dăruit-o lui Israel ca parte a revelaţiei Sale. Şi acum este ciudat, că Duhul Sfânt, ca să redea gândurile lui Iov referitoare la răscumpărătorul său, foloseşte un cuvânt, care şi în alte locuri este tradus prin „răscumpărător”. Iov spune deci literar: ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte. În Leviticul 25.25-55 se vorbeşte despre acest răscumpărător.
Dacă moştenirea unui israelit era vândută din cauza sărăciei, atunci fratele lui trebuia să răscumpere sau să cumpere înapoi cele vândute. Dacă era un sărăcit în Israel, aşa de sărac, că trebuia să se vândă pe sine însuşi ca sclav la un străin, era posibilă pentru el o astfel de dezlegare, adică răscumpărarea prin plata unui preţ de răscumpărare, şi anume, printr-unul din rudele lui de sânge. Şi pentru răzbunătorul sângelui se foloseşte acelaşi cuvânt „răscumpărător” sau „eliberator”.
Nu putem intra aici în detalii referitoare la înţelesul spiritual; ne mulţumim cu referirea la faptul că aici avem unul din modelele deosebit de frumoase despre Hristos, de care Legea este aşa de plină. Şi la Iov a fost gândul acesta: există Unul, care va căuta dreptul meu, Unul care mă va răscumpăra, pe mine sărăcitul, nenorocitul; ştiu că El trăieşte şi că eu Îl voi vedea ca Dumnezeu al meu. Şi astfel înţelegem că Iov – ca şi ceilalţi credincioşi ai Vechiului Testament – a apucat prin credinţă pe Hristos, fără să-L cunoască în descoperirea Lui deplină.
Iov cunoaşte totodată, că Răscumpărătorul Lui este mai presus de toate. „Şi la urmă El Se va ridica pe pământ”, exclamă el. În Isaia 48.12 citim: „Eu sunt Acelaşi: Eu sunt Cel dintâi şi Eu sunt Cel din urmă.” Prin Duhul lui Dumnezeu Iov a ştiut sau a simţit ceva despre acest adevăr. Ca Singurul, care rămâne, Dumnezeu Se va înălţa la urmă pe pământ, El, singurul care are autoritatea. Ce mângâiere pentru Iov! Răscumpărătorul, Eliberatorul, trăia. El era măreţ peste toate şi va fi aşa şi în viitor. Iov putea mărturisi prin credinţă că Acesta era Răscumpărător şi Eliberator.
Şi chiar mai mult. El crede şi în viitorul lui minunat. „Şi după ce această piele a mea va fi nimicită”, adică distrugerea existenţei mele a avut loc pe deplin, atunci eu nu voi pieri şi nu mă voi pierde, ci „fiind în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu”. Deci el credea în învierea trupească. Aceasta este credinţă! Şi ce ciudat, să găseşti o astfel de credinţă în timpul acela!
Un gând, pe care îl găsim deseori în Vechiul Testament, este acela, că numai Dumnezeul Cel viu poate glorifica. Şi prin viaţă se înţelegea unirea sufletului cu trupul, fie acum, fie cândva în înviere. „Voi cânta Domnului toată viaţa mea”, spune psalmistul, „voi cânta psalmi Domnului meu cât voi fi” (Psalmul 104.33). Când Ezechia a fost bolnav şi simţea moartea că se apropie, el se plânge: „Nu-L voi vedea pe Domnul, pe Domnul pe pământul celor vii” (Isaia 38.11). Şi mai târziu el mărturiseşte: „Pentru că nu locuinţa morţilor Te va lăuda, nu moartea Te va preamări; cei care coboară în groapă nu mai speră în credincioşia Ta. Cel care trăieşte, cel care trăieşte Te va lăuda!” (Isaia 38.18,19). Şi în cartea Iov găsim de mai multe ori gândul acesta. Şi de aceea este sigur, că Iov s-a gândit la înviere, atunci când a spus: „fiind în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu.” Prin aceasta el nu voia să spună: răscumpărat din trup, ci: din trupul de înviere, pe care Dumnezeu mi-l va dărui, după ce distrugerea existenţei mele actuale a avut loc definitiv. Şi chiar şi în aceasta vedem cum Dumnezeu a lăsat pe credincioşii Vechiului Testament să înţeleagă prin credinţă lucruri asupra cărora El voia să lase lumina revelaţiei Sale să cadă abia în timpuri mult mai târzii.
În strânsă legătură cu aceasta stă dorinţa mare a lui Iov, să se bucure personal în Dumnezeul său. Şi acest gând este adus întotdeauna în Vechiul Testament în legătură cu viaţa. Impresionante sunt cuvintele cu care Iov exprimă speranţa sa. „Pe care eu însumi (de fapt: „pentru mine, în favoarea mea”) Îl voi vedea”, spune el. Dumnezeu ca posesiunea personală a lui, ce gând! Da, El este pentru toţi prezent, şi nenumărat alţii se vor bucura în El. Dar El va fi şi pentru fiecare din noi posesiune a noastră, parte a noastră în veşnicie. Cât de plăcut şi intim exprimă Iov aceasta: „…ochii mei Îl vor privi, şi nu ai altuia.” Nu este ca şi cum el ar fi vrut să spună: Dumnezeul, pe care prietenii mei vor să mi-L prezinte, da, aşa cum eu însumi am gândit şi am vorbit uneori despre El, acesta nu era Dumnezeul meu, ci un Altul, pe care eu nu-L cunoşteam. Însă atunci Îl voi vedea ca Dumnezeu al meu, când toate acestea, toată nenorocirea a trecut pentru totdeauna.
Mai mare certitudine decât poseda Iov nici noi nu putem avea. Este desigur însă un privilegiu să putem deveni conştienţi în timpul de acum, în care trăim, de relaţia noastră personală cu Dumnezeu. Acolo unde un serviciu divin egoist vorbeşte deseori despre El numai ca „Dumnezeire” şi unde tot ce este personal în relaţie cu El se şterge şi se banalizează ca porniri sentimentale, care cândva se vor dovedi ca autoamăgiri, acolo, ştiind că Îl avem ca posesiune a noastră, putem spune împreună cu Iov fiind plini de speranţă vie: „Mi se topesc rărunchii înăuntrul meu.”
Învăţături practice din cartea Iov (5)
Unul dintr-o mie
Versete călăuzitoare: Iov 32-33
Cu capitolul 32 începe în cartea Iov o secţiune cu totul nouă. În cele care au premers s-a pus întrebarea referitoare la cauza suferinţei credinciosului. Aceasta nu era o „întrebare teoretică”. Era „practica” cea mai înspăimântătoare în persoana greu încercată a lui Iov. Întrebarea a apărut nu prin mintea căutătoare a omului, ci prin realitatea vie. De aceea oamenii care iau parte la ea sunt luaţi în totalitate captivi de ea. Ei luptă cu tot ce este în ei pentru o rezolvare, ei exprimă convingerile lor cele mai profunde; tot ce au avut ei parte în viaţa lor lungă, au văzut, au trăit, au gândit, pun pe talerul cântarului, ca să facă clar unul altuia convingerea lor. În vâltoarea disputei lor este uitată chiar şi prietenia, care îi leagă. Şi pe lângă aceasta, de pe buzele celui suferind vin acuzaţii neliniştitoare, îndoieli, cuvinte de împotrivire faţă de Dumnezeu, dar uneori şi cuvinte de încredere în Dumnezeu, copilărească, intimă.
Acum toate aceste cuvinte au amuţit. Tot ceea ce cei trei prieteni ştiau, a fost spus. În zadar! Ei nu au putut să-l convingă pe Iov. Şi el şi-a vărsat toată inima înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Acum a sosit timpul lui Dumnezeu. Mai întâi El va vorbi printr-un om lui Iov şi prietenilor lui. După aceea vine Dumnezeu Însuşi. Şi finalul este, că în lumina Lui toate inimile sunt date pe faţă.
Deci mai întâi un om, trimis de Dumnezeu. Dar nu au vorbit deja destul oamenii? Nu s-a arătat clar, că ei erau neputincioşi să găsească o rezolvare pentru enigma suferinţelor lui Iov? Nu s-a oprit fiecare la punctul lui de vedere? Am văzut, că cei trei prieteni n-au avut dreptate, dar nici Iov n-a avut dreptate. Deoarece la aceşti patru bărbaţi bătrâni, înţelepţi a ieşit la lumină aşa de clar slăbiciunea omului, ar trebui să fim înclinaţi să spunem: acum nici un om, cu lipsuri în înţelegere ca toţi ceilalţi, cu posibilitatea unui fel de gândire greşită; acum Dumnezeu Însuşi!
Însă este bine şi bogat în învăţătură pentru noi, că Dumnezeu a lucrat altfel în istoria lui Iov, decât am fi făcut-o noi; şi aici se arată iarăşi adevărul cuvântului rostit de Isaia: „Pentru că gândurile Mele nu sunt gândurile voastre … sunt mai înalte decât gândurile voastre” (Isaia 55.8,9). Bine şi bogat în învăţătură, deoarece şi astăzi se întâlneşte deseori ceartă printre credincioşi, la care însă uneori este vorba de înţelegerea adevărului, însă prin faptul că de ambele părţi este absurditate, unilateralitate şi iubire de sine, rezolvarea problemelor este imposibilă. Cât de mult eşti uneori pus în încurcătură într-o astfel de ceartă, că nu şti ce parte să alegi! Dar cât de minunat este când Dumnezeu dăruieşte unul dintr-o mie, care ştie să diferenţieze bine, care nu se lasă orbit prin argumentele pro sau contra, ci la timpul lui Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, care apoi întotdeauna este un cuvânt salvator, un cuvânt care conţine cu adevărat rezolvarea greutăţilor. Când se slujeşte credincioşilor printr-un astfel de cuvânt, cât de ruşinaţi devin aceia care mai înainte erau unul împotriva celuilalt, dar care sunt aduşi în acelaşi timp unul la altul!
Unul din aceştia era Elihu. Numele lui înseamnă „Dumnezeul meu este El”. Da, el era un martor adevărat, credincios al lui Dumnezeu. El era mijlocitorul adevărat, care a arătat prietenilor lui Iov ce era greşit la ei şi a arătat lui Iov drumul mântuirii şi al vieţii.
S-au exprimat multe păreri referitoare la persoana lui Elihu. S-au arătat tot felul de greutăţi, care fac imposibilă înţelegerea corectă a locului pe care el îl ocupă în cartea Iov. S-au exprimat îndoieli referitoare la existenţa istorică a lui Elihu. Dar de ce? Nu este nici măcar un singur motiv să se acorde mai mică credinţă valorii istorice a persoanei sale decât lui Elifaz sau Iov. S-a vrut să se vadă în el, ca şi în Melhisedec, o fiinţă supranaturală. Însă pentru aceasta nu este nici o bază. Este adevărat, că o făptură ca a lui Melhisedec apare total neaşteptat în istorisirea din Scriptură. Fără tată, fără mamă, fără genealogie, fără să aibă început al zilelor şi fără sfârşit al vieţii (Evrei 7.3). Însă aceasta nu ne dă dreptul să vedem ceva supranatural în persoana sa. Toate lucrurile numite nu sunt valabile pentru persoana sa, ci sunt valabile pentru preoţia sa. Scriptura însăşi ne dă rezolvarea bună: Melhisedec era aşa, pentru că Dumnezeu voia să ne dea în el o referire la Hristos. Astfel şi noi nu avem nici măcar cea mai neînsemnată pricină să gândim altceva despre Elihu, decât că el era unul din cunoscuţii lui Iov şi a celor trei prieteni ai lui. Este adevărat însă că felul în care el apare, deodată şi neaşteptat, ne lasă să vedem, chiar dacă nu un model în adevăratul sens, totuşi o referire la Hristos. El era unul din credincioşii antichităţii, în care lucra Duhul lui Hristos. Aceasta se arată în felul în care el a ştiut să vorbească conştiinţelor şi să menţină caracterul lui Dumnezeu.
Elihu era în multe privinţe un model al lui Hristos. Vrem însă mai întâi să îndreptăm atenţia spre o diferenţă importantă. Domnul Isus, cu toate că El pe pământ a ocupat un loc de smerenie, a vorbit întotdeauna cu autoritate. Nu aşa cum făceau cărturarii, ci ca Unul care poseda cuvintele lui Dumnezeu, cuvintele Tatălui, ca să le facă cunoscut oamenilor. Aceasta era trimiterea Lui. Singurul Fiu, care este la sânul Tatălui, a trebuit să facă cunoscut şi pe Tatăl (Ioan 1.18).
Lui Elihu i se cuvenea o cu totul altă atitudine. El a apărut într-adevăr ca un om al lui Dumnezeu, dar şi ca un om cu slăbiciuni ca şi ceilalţi oameni. El se osteneşte foarte mult, să pună accentul pe faptul că în privinţa aceasta el nu este mai presus de cei patru prieteni (Iov 33.6). El însuşi dă o explicaţie, pentru ce el nu a vorbit mai devreme. El era relativ un tânăr şi în zilele acelea ar fi fost total nepotrivit dacă un tânăr nu ar fi acordat toată onoarea unui vârstnic. Între credincioşi acest obicei bun era păstrat cu mai mare respect. Elihu era, în comparaţie cu Elifaz şi ceilalţi, mult mai iniţiat în gândurile lui Dumnezeu, probabil chiar mai profund decât Iov. Însă până când ei au spus tot ce aveau de spus, până când prietenii lui Iov nu mai aveau nimic de spus şi chiar şi acesta era la sfârşit cu cuvintele lui, Elihu rămâne pe planul secund. Când în cele din urmă apare, el are nevoie de un preludiu relativ lung, ca să se scuze, că el ca relativ tânăr bărbat îşi spune părerea.
Însă în cuvintele lui se vede înţelepciunea divină. Aceasta ne lasă să vedem cum în timpul acela se acorda atenţie la ceea ce se cuvine, chiar şi în relaţiile dintre oameni. Şi dacă Duhul lui Dumnezeu lucra în cineva – nicidecum această acordare a onoarei în exterior să fie neglijată -, el se comporta şi mai sever, tocmai pentru faptul că eul propriu era judecat în prezenţa lui Dumnezeu.
Însă când Elihu începe să vorbească, el exprimă seriozitatea care îl umplea, când de o parte vede trei bărbaţi total greşiţi în loc să fie smeriţi înaintea lui Dumnezeu, deoarece problema care îi preocupa nu au cercetat-o în lumina lui Dumnezeu; şi când de partea cealaltă vede pe Iov, care până în momentul acela încă nu a învăţat să-şi supună pe deplin inima lui Dumnezeu, cu toate că Dumnezeu mergea cu el pe un drum aşa de îngrozitor.
Însă chiar dacă smerirea deplină nu se vedea, totuşi Iov a învăţat mult, şi încercarea nu a rămas fără rod pentru viaţa lui de credinţă, chiar în timpul acela. Vedem în aceasta din nou că toate ostenelile lui Dumnezeu cu noi, oriunde şi oricând, nu se pierd pentru suflet. Uneori pare că disciplinarea ar fi fără rezultate, însă în inimă este pregătită deja binecuvântarea. Cel mai important lucru în încercările unui credincios nu este ce vedem noi din acestea, ci ceea ce s-a lucrat în inimă. La fel este şi cu binecuvântările. Nu binefacerile, cu care harul lui Dumnezeu dăruieşte pe ai Săi, sunt cele mai de preţ, ci binecuvântarea de care are parte inima în acestea, că se bucură în Dumnezeul ei. Şi starea ei înaintea lui Dumnezeu este totodată binecuvântarea cea mai bună şi premisa pentru toate binecuvântările exterioare.
La fel şi Iov era temeinic în situaţia să se cunoască pe sine însuşi. Nici acuzaţiile împotriva lui Dumnezeu, şi nici conflictul cu prietenii, pe care îi respecta mult, nu şi le-a imaginat odinioară a fi posibile. În tot ce el a avut parte odinioară, niciodată astfel de gânduri şi simţăminte nu i-ar fi venit. Şi în ceea ce priveşte prietenii: incapacitatea lor de a-l convinge pe Iov nu ar fi trebuit să-i determine să se întrebe dacă nu cumva lor le lipsea ceva? Nu era probabil o bârnă în ochii lor, din cauza căreia nu puteau vedea aşchia din ochii lui Iov? Desigur, cunoaşterea tuturor acestora nu era prezentă în momentul apariţiei lui Elihu, nici la ei şi nici la Iov. Însă conştienţa a fost trezită prin tot ce s-a petrecut. Şi în momentul acesta Dumnezeu păşeşte în mijloc, mai întâi prin slujba lui Elihu, ca să aducă rezolvarea.
Elihu ocupă ultimul loc, cu toate că se scuză pentru vorbirea lui. Însă această atitudine rezultă dintr-un principiu, pe care omul refuză permanent să-l înţeleagă, şi anume, că ultimii trebuie să fie primii şi primii trebuie să fie ultimii. În privinţa aceasta această carte este în concordanţă cu întreaga Scriptură şi cu toate căile lui Dumnezeu cu omul. La timpul potrivit El aduce oameni înainte, pe aceia care până atunci erau total necunoscuţi; aşa cum noi nu am auzit nici măcar numele lui Elihu, înainte să fi venit timpul lui Dumnezeu pentru el ca să vorbească. Noi am fi procedat altfel. Dacă ar trebui să scriem o carte ca aceea scrisă despre Iov, am pregăti pe cititor chiar de la început cu o făptură ca aceea a lui Elihu, care va juca un rol aşa de important. Însă Dumnezeu acţionează cu înţelepciune desăvârşită. Tocmai prin locul modest, pe care Elihu l-a ocupat până în momentul când a început să vorbească, dă o impresie mare apariţiei lui.
În legătură cu caracterul lui Elihu vrem să arătăm cu un cuvânt, că atunci când El vorbeşte despre suflarea Celui Atotputernic (Iov 32.8; 33.4), prin aceasta este vorba de altceva decât ceea ce noi obişnuim să înţelegem prin inspirarea Scripturii. Cartea Iov însăşi face parte din „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3.16), aceasta înseamnă, că în ea – aşa cum o cunoaştem – este notat totul conform planului lui Dumnezeu. Însă tocmai aşa cum noi găsim cu siguranţă lucruri greşite în expunerile lui Iov şi ale prietenilor lui, la fel şi cuvintele lui Elihu nu sunt desăvârşite, nu sunt perfecte, nu sunt Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Ca şi credincios el s-a lăsat călăuzit şi învăţat prin Duhul lui Dumnezeu şi a preluat părerile şi simţămintele lui din suflarea Celui Atotputernic, aşa cum şi astăzi credincioşii pot face în cuvânt şi scriere. Însă aceasta este altceva decât inspiraţia, prin care se realizează o redare desăvârşită şi perfectă a gândurilor lui Dumnezeu. Aceasta o găsim de exemplu în epistolele lui Pavel, şi este foarte instructiv să se constate că atunci când Pavel o singură dată exprimă simţămintele lui ca credincios, el aminteşte exact aceasta, gândind, aşa cum a spus el, că posedă şi Duhul lui Dumnezeu (1 Corinteni 7.10,12,25,40). Pe drept s-a spus de mulţi comentatori ai Scripturii, că de aceea noi trebuie să acordăm valoare mare acestor afirmaţii ale lui Pavel.
Din contextul, în care se găsesc, rezultă clar că erau gânduri bune, în concordanţă cu Duhul lui Dumnezeu. Şi astfel ni se cuvine să onorăm vorbirea lui Elihu; noi putem învăţa multe din lucrurile bune şi frumoase, pe care el le spune. Cu toate acestea caracterul general al afirmaţiilor lui este al unui credincios care se lasă călăuzit prin Duhul lui Dumnezeu – fără inspiraţie directă. El a fost credincios în acestea, şi astfel Dumnezeu putea să-l folosească ca pe unul dintre o mie, pentru ca să aducă mai multă claritate în chestiunea în care a fost foarte întristat prin Iov şi prietenii lui. Şi tocmai pentru faptul că în privinţa aceasta el stă pe aceeaşi linie cu credincioşii din timpul de acum, el este pentru noi un model potrivit.
Învăţături practice din cartea Iov (6)
Mustrări severe
Versete călăuzitoare: Iov 34.1-9
Iov 34.1-9: Din nou Elihu a răspuns şi a zis: „Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele; şi plecaţi urechea la mine, voi, care aveţi cunoştinţă! Pentru că urechea deosebeşte cuvintele aşa cum cerul gurii gustă mâncarea. Să alegem pentru noi ce este drept, să cunoaştem între noi ce este bine! Pentru că Iov a zis: «Sunt drept şi Dumnezeu mi-a luat dreptul de judecată. Să mint împotriva dreptului meu? Rana mea este de nevindecat, deşi sunt fără vină». Care om este ca Iov? El bea batjocura ca apa şi se însoţeşte cu lucrători ai nelegiuirii şi umblă cu oameni răi! Pentru că a zis: «Nu-i foloseşte omului dacă se desfătează în Dumnezeu».
Elihu a vorbit despre căile pe care conduce Dumnezeu pe păcătos spre mântuirea sufletului său, şi despre rodul preţios al acestor încercări. El nu aplică aceasta la Iov – ceea ce nu ar fi fost în totul corect -, ci lasă aceasta în seama prietenului său, să tragă singur din cele spuse concluziile pentru viaţa şi împrejurările lui. Iov putea acum să se întrebe, dacă nu cumva ţelul lui Dumnezeu cu el era să-i dăruiască o binecuvântare nepieritoare pentru sufletul lui, ca rod al suferinţelor lui.
În capitolul 34 Elihu prezintă adevărul mai departe. Aceasta era necesar atât pentru Iov, cât şi pentru prieteni. De aceea el se adresează tuturor (Iov 34.2). În cele prezentate anterior am pus accentul pe cuvântul harului, pe care Elihu l-a rostit. Este întotdeauna binecuvântat şi potrivit gândurilor lui Dumnezeu când un credincios vorbeşte având sentimentul harului. Însă atenţionarea, pe care Dumnezeu ne-o adresează în Cuvântul Său în privinţa aceasta, merge mai departe. Ea este: „Cuvântul vostru să fie întotdeauna în har, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni 4.6). Elihu a procedat astfel. În cuvintele lui nu a lipsit sarea. Elihu nu l-a lipsit pe Iov de mustrarea severă, binemeritată din belşug.
Însă el nu a căzut în greşeala celor trei prieteni. El nu se adresează lui Iov ca fiind un „nedrept” şi nu se pierde în analize ale vieţii de odinioară a lui Iov. El ia ca punct de plecare cuvintele rostite de Iov înaintea urechilor lor. Şi apoi el trebuie să spună cu uimire dureroasă: „Care om este ca Iov?” (Iov 34.7). Cine îndrăzneşte să rostească astfel de cuvinte de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Iov – chiar dacă el, în ceea ce priveşte umblarea şi faptele lui, nu era un „nedrept”, un „păcătos” -, ar trebui totuşi să dea socoteală de faptul, unde l-au adus aceste cuvinte (Iov 34.5-8)! Este adevărat că prietenii lui l-au provocat la aceasta, dar Iov a mers mult prea departe. În râvna lui de a se îndreptăţii faţă de învinovăţirile aduse lui de ei, el a învinovăţit totodată cu la fel de multe cuvinte pe Dumnezeu de nedreptate. El a spus chiar: „Nu-i foloseşte omului dacă se desfătează în Dumnezeu” (Iov 34.9). Felului unilateral de a privi lucrurile al prietenilor, ca şi cum întotdeauna răul de pe pământ ar fi pedepsit şi binele răsplătit, i-a pus împotrivă un alt fel de a privi lucrurile, nu mai puţin unilateral, şi în amărăciunea lui a vorbit în chip uşuratic despre bunăstarea celor necredincioşi (Iov 21.13). Astfel de manifestări aveau efect paralizator asupra sentimentului responsabilităţii celorlalţi credincioşi, însă de-a dreptul întărea pe păcătoşi. Era o vorbire, pe care ei o ascultau cu plăcere, dar care l-a îndurerat pe un credincios sincer ca Elihu.
Învăţături practice din cartea Iov (7)
Un rătăcit este învăţat
Versete călăuzitoare: Iov 34.10-15,31-32
Iov 34.10-15,31-32: Deci ascultaţi-mă, voi, oameni ai priceperii: departe de Dumnezeu răutatea şi de Cel Atotputernic nedreptatea! Pentru că El va da omului după fapta sa; şi va face pe fiecare om să găsească toate după calea sa. Da, cu adevărat, Dumnezeu nu va lucra rău şi Cel Atotputernic nu va strâmba judecata. Cine I-a încredinţat Lui pământul? Şi cine I-a supus întreaga lume? Dacă S-ar gândi numai la Sine şi ar strânge la Sine duhul Său şi suflarea Sa, orice făptură ar pieri împreună şi omul s-ar întoarce în ţărână. … Pentru că, a zis el lui Dumnezeu: «Suport pedeapsa, nu voi mai greşi. Ce nu văd, învaţă-mă; dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face»?
Elihu intervine cu putere pentru Dumnezeu. „Departe de Dumnezeu nedreptatea”, exclamă el (Iov 34.10-12). După aceea pune din nou pe prim, plan în cuvinte clare, marele principiu: „Pentru că El va da omului după fapta sa; şi va face pe fiecare om să găsească toate după calea sa” (Iov 34.11). Aparent aceasta este în concordanţă deplină cu punctul de vedere al celor trei prieteni. Însă diferenţa mare şi importantă constă în aceea, că Elihu o aplică cu totul altfel. Prietenii sunt prin aceasta terminaţi. Ei sunt un tablou caracteristic al credincioşilor, – „tari în învăţătură” -, care gândesc că pot rezolva totul pe cale raţională. Dar, să recunoaştem că Dumnezeu nu ne-a dat adevărul pentru aceasta. Desigur este de cea mai mare importanţă să cunoaştem adevărul, să fim învăţaţi în privinţa lui şi să ne lăsăm învăţaţi prin adevăr, şi pentru aceasta trebuie să folosim mintea noastră. Cine se bazează numai pe simţămintele lui în lucrurile credinţei va ajunge foarte uşor prada a tot felul de învăţături greşite. Pavel vorbeşte însă despre slujba noastră înţeleaptă (Romani 12.1) şi prin aceasta se referă la slujirea practică a lui Dumnezeu, care nu este călăuzită prin simţăminte, ci prin cunoaştere, prin înţelegerea a ceea ce este după inima Lui. Însă în ceea ce priveşte aplicarea adevărului în situaţiile vieţii noastre zilnice şi mai mult decât atât a altor credincioşi, pentru aceasta este nevoie de o viaţă spirituală în părtăşie intimă, practică cu Dumnezeu. Numai atunci Duhul Sfânt, care locuieşte în noi, poate desfăşura deplin efectul Său binecuvântat, şi numai atunci ne este dăruită din nou lumina de la Dumnezeu pentru orice situaţie, ca să acţionăm, să evaluăm, să sfătuim în acest caz special.
În felul acesta Elihu se fereşte să aplice grăbit la viaţa şi împrejurările lui Iov adevărul despre dreptatea neschimbabilă a lui Dumnezeu. El a înţeles că la Dumnezeu totul are timpul său, hotărât prin El. Însă aceasta nu a schimbat nimic din faptul că faţă de exprimările de revoltă şi necredinţă ale lui Iov trebuia spus adevărul cu putere. Cum ele se vor împlini în chip desăvârşit către sfârşitul timpului ne învaţă cartea Apocalipsa (Apocalipsa 20.12-15; 22.12). Elihu nu ştia aceasta, dar cu toate că împrejurările păreau să nu fie în concordanţă cu adevărul, el ţinea totuşi cu tărie la adevăr şi a îndreptat atenţia atât a lui Iov cât şi a prietenilor spre mărimea Aceluia care ţine toate lucrurile în mâna Sa. Cine Îi va cere socoteală (Iov 34.13-15)? Totodată Elihu îndreaptă atenţia asupra faptului că Dumnezeu se preocupă şi în timpul actual cu omul şi pedepseşte răul conform cu înţelepciunea Lui, fără ca aceasta să fie o regulă fixă, de care omul ar putea lega pe Dumnezeu (Iov 34.16-30).
Însă o deosebită importanţă are ceea ce Elihu îi dă de gândit lui Iov în versetele 31 şi 32. Dacă Dumnezeu ar acţiona cu un om aşa cum acţionează cu Iov, nu este clar că acesta cel puţin a rugat: arată-mi ce nu văd; dacă am făcut ce este nedrept, nu vreau să mai fac?
Acesta este gândul din Psalmul 19.12, important pentru fiecare credincios. În final Elihu ajunge la concluzia că viaţa de odinioară a lui Iov nu era o viaţă de făţărnicie şi de păcate ascunse, ci că el „a vorbit fără cunoaştere” (Iov 34.35). Şi dorinţa lui este ca Iov să fie încercat mai departe, pentru ca el să ajungă să înţeleagă şi să nu mai înainteze pe această cale (Iov 34.36,37).
Învăţături practice din cartea Iov (8)
Două descoperiri despre Dumnezeu
Versete călăuzitoare: Iov 37.14-16; 38.1
Iov 37.14-16: Pleacă-ţi urechea la aceasta, Iov, stai liniştit şi deosebeşte lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! Ştii tu cum le-a aşezat Dumnezeu şi cum face să strălucească fulgerul din norul Său? Înţelegi tu plutirea norilor groşi, lucrările minunate ale Celui care este desăvârşit în cunoştinţă?
Ajungem acum la un punct foarte important, referitor la caracterul cărţii Iov. Dumnezeu Se va revela în continuare şi va face aceasta în „Sfintele Scripturi”, în mod spiritual, aşa că noi, cu toate că nu-L vedem pe Dumnezeu, avem voie să cunoaştem gândurile Lui. Scriptura este pentru noi sursa cea mai desăvârşită şi absolut demnă de încredere cu privire la cunoaştere şi înţelegere. Pe lângă aceasta avem, chiar şi astăzi încă, revelarea Lui în natură. Deoarece întreaga creaţie a fost stricată prin păcat (Romani 8.20-22), acestei revelaţii îi lipseşte desăvârşirea minunată şi siguranţa, aşa cum este aceea care ne permite să ne bazăm pe Cuvânt ca pe o stâncă.
De aceea este aşa, că revelarea prin natură nu mai are însemnătatea pe care ea a avut-o pentru credincioşii din zilele de demult. Cu cât revelarea lui Dumnezeu era mai puţin cunoscută în Scripturi, cu atât mai mult găsim, chiar şi în istoria Scripturii, că Dumnezeu a vorbit alor Săi prin natură. În Psalmul 19 găsim ambele forme de revelare, şi simţim cum psalmistul este adus la adorare prin ambele forme. Şi în epistola către Romani 1, unde este vorba despre naţiuni, care nu aveau nici o revelare prin Scriptură, ele sunt totuşi responsabile de neîmplinirea voii lui Dumnezeu, „fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat printre ei”, din lucrările mâinilor Sale. Am observat deja că istoria lui Iov se desfăşoară în timpurile cele mai de la început ale revelării lui Dumnezeu. Şi drept urmare nu ne miră faptul că noi auzim aşa de mult şi în mod aşa de sublim şi impresionant vorbindu-se în această carte despre creaţie. Dumnezeu a încercat pe Iov, Elihu a arătat marele principiu că Dumnezeu disciplinează pe ai Săi şi, dacă ei s-au abătut, vine la ei cu instruire, asemenea unui învăţător. Însă noi putem spune, că vorbirea, pe care a folosit-o acest Învăţător, era vorbirea naturii.
Aşa o prezintă Elihu la sfârşitul vorbirii sale (Iov 36.23; 37.24), şi chiar şi în privinţa aceasta el este în concordanţă cu gândurile lui Dumnezeu. Căci aşa va vorbi şi Dumnezeu Însuşi lui Iov. Desigur, mai târziu El va mărturisi prin slujba profeţilor, în multe feluri şi în multe rânduri, şi mult mai târziu El va vorbi „în Fiul” (Evrei 1), şi Evanghelia harului lui Hristos va fi propovăduită pretutindeni; însă aici I-a plăcut lui Dumnezeu să facă cunoscut gândurile Sale printr-o vorbire, pe care cerurile şi pământul au vorbit-o tuturor oamenilor zi după zi, şi pe care ei probabil au putut-o înţelege atunci mai bine decât astăzi.
Elihu a pregătit pe Iov pentru aceasta, îndreptăţind în mod serios pe Dumnezeu. Slujba lui a fost terminată. El şi-a împlinit misiunea cu credincioşie; ca „unul dintre o mie” el a fost cu adevărat un interpret, un trimis al lui Dumnezeu. Însă acum sosise momentul, când Însuşi Dumnezeul cerului şi al pământului voia să vorbească lui Iov. Putem presupune, că Dumnezeu a folosit slujba lui Elihu, ca să înveţe pe Iov abătut de la adevăr (Iacov 5.10,20) şi să ia din inima lui gândurile incorecte referitoare la Dumnezeu şi la sine însuşi, aşa că acum el era bine pregătit să asculte glasul Învăţătorului Însuşi.
Glasul lui Dumnezeu
Iov 38.1: Şi Domnul a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt …
Ne-am apropiat de momentul deosebit de impresionant, în care Dumnezeu Însuşi lasă să I se audă glasul. Cu câtă înţelepciune cerească a ales El momentul acesta! Să ne lăsăm permanent pătrunşi de atotprezenţa lui Dumnezeu, atât în viaţa noastră cât şi la meditarea la istoria bogată în învăţăminte a lui Iov. El era prezent la toate consfătuirile prietenilor, chiar dacă era nevăzut. El a auzit tot ce s-a spus despre El, multele exprimări, atât ale lui Iov cât şi ale celor trei prieteni, în care El a fost prezentat într-un mod nedemn şi incorect. Cum suntem noi oamenii înclinaţi, ca la prima apreciere nedreaptă a persoanei noastre să intervenim imediat, să ne apărăm, să ne îndreptăţim singuri. Însă Elihu arată clar, că Dumnezeu nu este nici un despot samavolnic, şi că El nici nu răsplăteşte sau pedepseşte binele şi răul omului după o regulă de răzbunare severă. Este însă adevărat, că El acţionează cu oamenii în chip minunat; însă credinciosului, care este atent pe căile Lui, vrea să-i facă cunoscut scopul şi ţelul acestora, cu rezultatul, că Numele Lui este glorificat. Astfel Elihu lasă să se înţeleagă, că Dumnezeu merge căi de har şi de dreptate cu omul, al cărui ţel este pe de o parte ca un nemântuit să se smerească şi să-şi salveze sufletul, şi pe de altă parte un credincios, care s-a abătut, să se pună în ordine. Elihu îndreptăţeşte deci pe Dumnezeu înaintea lui Iov şi mustră îndreptăţirea lui de sine, nerăbdarea şi lipsa de respect. Însă totodată el se fereşte să învinovăţească pe Iov, aşa cum au făcut prietenii. Şi timbrul vocii sale, când mustră pe Iov, este cu totul altfel decât al prietenilor. Am văzut, cum Iov în necazul sufletului lui mereu îşi exprimă sentimentul că este părăsit de Dumnezeu, şi după aceea a vorbit nechibzuit şi cu înflăcărare, însă şi cum după fiecare izbucnire nouă ajunge să se reculeagă într-o oarecare măsură. Cauza deznădejdii lui consta deseori, nu în măsură mică, în cuvintele aspre ale prietenilor lui. Tocmai pentru că ei, care nu au fost loviţi personal de suferinţă, au vorbit aşa de liniştiţi şi aparent bine chibzuiţi, sufletul lui Iov deschis şi sincer a fost rănit profund. Elihu a găsit atât un alt fel de a judeca, cât şi un alt ton de vorbire. El nu a scuzat exprimările necuviincioase ale lui Iov, dimpotrivă, el spune deschis la ce urmări îngrozitoare conduc astfel de cuvinte. Dar ceea ce face persoana lui aşa de atrăgătoare, este faptul că el chiar şi în suferinţa cea mai grea ştie să îndrepte ochii lui şi ai altora spre intenţiile bogate în har ale lui Dumnezeu.
Ce a mai rămas de făcut? Este clar, că numai Unul era prezent, care a putut să dea autoritate şi putere cuvintelor lui Elihu. Acesta era Dumnezeu Însuşi. Făcând excepţie de impresia copleşitoare, care trebuie să fi fost făcută asupra tuturor celor prezenţi, când Creatorul cerului şi al pământului S-a adresat personal unui om prin cuvinte inteligibile, pentru Iov acestea au avut fără îndoială importanţă cu totul deosebită. Nu a implorat el pe Dumnezeu în chip înfocat pentru această favoare? Mai întâi s-a rugat pentru un om, un prieten, care să stea ca mijlocitor între el şi Dumnezeu (Iov 9.33), mai târziu a dorit un răspuns direct de la Dumnezeu (Iov 31.35). Ambele erau dorinţa sinceră a sufletului lui şi au lăsat să se vadă în el dorinţa aprinsă, ca totul între el şi Dumnezeu să fie adus în ordine. Nu este impresionant, că Dumnezeu i-a împlinit ambele dorinţe, cu toate că Iov, prin manifestarea dorinţei lui, s-a poziţionat aşa de sus, că gândea că poate să se apropie de Dumnezeu ca un prinţ (Iov 31.36,37)?
Vorbirea din vârtejul de vânt
Domnul Însuşi vorbeşte dintr-un vârtej de vânt, după ce cuvintele lui Elihu şi-au făcut lucrarea în inima lui Iov. Chiar felul acesta de a Se revela, ne dă o impresie a ceea ce va fi caracterul şi conţinutul cuvintelor Lui. Era necesar ca Iov să vină adânc sub impresia mărimii şi maiestăţii lui Dumnezeu.
Nemijlocit ne gândim la o altă revelare a lui Dumnezeu, când El a întâmpinat de asemenea pe unul care a greşit. Dar cât de cu totul altfel a fost felul Lui de a proceda! Ilie, marele profet al Domnului, ajunsese slab, zdrobit în puterea duhului său şi în încrederea lui în Dumnezeu, şi aceasta din cauza ameninţării venite din partea unei femei. Prin providenţa divină deosebită el îşi găseşte drumul prin pustie spre muntele lui Dumnezeu. Dumnezeu îl lasă să-şi reverse inima, de două ori. Dar când Dumnezeu vrea să se reveleze, atunci aceasta nu are loc nici prin vânt, nici prin cutremur de pământ şi nici prin foc, ci prin glasul bogat în har al unui susur blând. Acest om zdrobit avea nevoie, la fel ca şi Iov, de un cuvânt de mustrare. Însă cum acţionează Dumnezeu permanent în chip minunat cu ai Săi, corespunzător nevoii sufletului lor! Cel zdrobit este întărit cu har, mângâiat şi ridicat. Cuvântul de mustrare – cu toate că eu cred, că pentru Ilie nimic nu a pierdut din claritate – este serios, dar blând şi scurt. Se limitează la o întrebare pusă de două ori: „Ce faci tu aici, Ilie?” După ce profetul şi-a spus păsul, i se dă o misiune scurtă. Slujba lui nu era încă încheiată, aşa cum a gândit şi s-a rugat el. Şi în final comunicarea umilitoare: „Mi-am oprit în Israel şapte mii, toţi genunchii care nu s-au aplecat înaintea lui Baal şi toate gurile care nu l-au sărutat” (1 Împăraţi 19.18).
Cu totul altfel este la Iov. Acesta trebuia zdrobit la pământ. Când îi mergea bine era în toate privinţele un om după inima lui Dumnezeu, însă suferinţa a provocat în el revoltă şi împotrivire. Mândria inimii lui a devenit vizibilă. Dumnezeu voia să-l elibereze de ea, pentru ca după aceea să-i poată da o binecuvântare dublă. Şi pentru aceasta era necesar ca Cel Atotputernic să se reveleze în toată puterea Sa.
Nu putem spune cum exact a avut loc aceasta. Pot fi numai presupuneri, dacă am încerca s-o facem. Ceea ce contează şi de care suntem siguri este faptul că Dumnezeu a vorbit lui Iov în mod inteligibil înaintea urechilor lui Elihu şi a prietenilor. El nu a amânat până în ziua veşniciei clarificarea enigmei care îi înconjura, ci le-a dăruit dezlegarea în viaţa aceasta, pentru ca ei să umble tot mai mult în această lumină spre glorificarea Numelui Său şi spre bucuria lăuntrică a inimii lor. – Şi faptul acesta are importanţă pentru noi. Chiar dacă nu avem de aşteptat o revelare directă a lui Dumnezeu, totuşi El ne vorbeşte în mod mult mai clar prin Cuvântul Său, decât a putut vorbi vreodată lui Iov. În acest Cuvânt găsim o comoară de îndrumări, prin care pe căile cele mai întunecate ale vieţii noastre cade lumina strălucitoare a lui Dumnezeu. O, dacă s-ar găsi credinţă, care să asculte de glasul Lui! Într-adevăr, şi astăzi sunt enigme, despre care putem spune, că lumina desăvârşită va cădea asupra lor abia în veşnicie. Dar să fim veghetori, ca nu cumva lipsa interesului şi lipsa credinţei în Cuvântul lui Dumnezeu să nu ne lase în întuneric, în timp ce ar putea fi lumină.
Domnul vorbeşte
Semnificativ este şi faptul că Domnul [Iehova] este Cel care vorbeşte lui Iov din vârtejul de vânt. Sub Numele acesta S-a revelat Dumnezeu lui Israel la începutul istoriei lui, ca Cel veşnic-credincios (Exodul 3.14). Înainte El era cunoscut sub alte nume. Cel mai vechi dintre ele era acela care Îl prezenta ca Dumnezeu Cel Atotputernic (El, pluralul de la Elohim). Aşa îl găsim în Geneza 1.1 ca şi Creator al cerurilor şi al pământului. Şi cu Numele acesta El este numit permanent în discuţiile prietenilor (cu o singură excepţie, şi anume în Iov 12.9, unde se foloseşte „Iehova”). Aceasta nu ne miră, dacă ne gândim cum cartea Iov este plină de atotputernicia lui Dumnezeu şi de gânduri referitoare la creaţie. De asemenea dovedeşte şi că istoria lui Iov a avut loc în afara lui Israel, şi foarte probabil înaintea istoriei lui Israel. Însă scriitorul cărţii L-a cunoscut pe Dumnezeu ca Iehova. De aceea Numele acesta apare în primele două capitole. Şi ca Iehova, ca Dumnezeul lui Israel, Domnul răspunde lui Iov, Se preocupă cu unul dintre popoare, care căuta sincer să-L cunoască. De aceea putem înţelege, şi că, cartea Iov constituie o parte din revelaţia dăruită lui Israel.
Dumnezeu Însuşi dă răspunsul
Versete călăuzitoare: Iov 38
De mai multe ori ne-am referit în trecut, că era Dumnezeu Însuşi, Cel care la sfârşitul cărţii Iov dă răspunsul la întrebarea care îi preocupa pe toţi. Dar să observăm, în ce fel face El aceasta. Desigur nu aşa, cum din punct de vedere omeneşte ne-am fi aşteptat, că în final El Se amestecă în discuţie, că El arată unde a greşit Iov, unde au greşit prietenii şi în final să dea un răspuns clar formulat la întrebarea capitală a cărţii: De ce suferă copiii lui Dumnezeu în lumea aceasta? Dacă privim chestiunea în felul acesta, trebuie mai degrabă să spunem că rezolvarea nu are loc. Cu regret aceasta a fost făcută şi din partea comentatorilor critici ai Scripturii.
Unii dintre ei au mers chiar aşa de departe, că neagă veridicitatea acestei părţii din cartea Iov. Ei o consideră o schimbare ulterioară şi presupun că iniţial Domnul a vorbit cu totul altfel. Aici se arată atitudinea ciudată a criticului Scripturii: el leapădă ceea ce nu înţelege, ca să preia ceea ce a rezultat din propria fantezie şi pentru care niciodată nu s-a găsit nici măcar o urmă a vreunei dovezi. Să avem atitudinea faţă de Scriptură ca şi credinciosul din Psalmul 1, care îşi avea plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugeta la ea. O astfel de expresie lasă să se înţeleagă că este imposibil la prima vedere să se înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu în toată profunzimea lui. Dar dacă sunt greutăţi în înţelegerea lui, să nu ne punem încrederea numai pe studiu, ştiinţă şi minte. Căci atunci rezultatele vor fi de aşa natură, că pierdem Scriptura şi rămâne marea nesiguranţă „ştiinţifică”. Ci trebuie cugetat zi şi noapte la Cuvântul lui Dumnezeu.
Aşa este şi răspunsul Domnului dat lui Iov. Trebuia Iov să interpreteze ceva? Ar fi trebuit Dumnezeu să înceapă să discute cu el, aşa cum au făcut prietenii? Ah, Iov avea nevoie de cu totul altceva. Sufletul lui trebuia adus înapoi în relaţie corectă cu Dumnezeu, inima lui trebuia pusă pe locul cuvenit. Locul acesta era locul căinţei în praf şi cenuşă. Adus în starea cuvenită înaintea lui Dumnezeu, el va înţelege de la sine totul. Tocmai pentru faptul că Dumnezeu era Cel desăvârşit în toate căile şi faptele Lui, El nu trebuia să dovedească nimic lui Iov. Iov a recunoscut imediat aceasta cu claritate desăvârşită, de îndată ce a rostit cuvintele de căinţă. Mai înainte – spus cu toată reverenţa – chiar şi oratoria divină nu ar fi avut vreo influenţă asupra lui.
Să privim cum stau lucrurile în timpul nostru cu credincioşii care s-au abătut de la Dumnezeu. Ei posedă adevărul revelat al lui Dumnezeu în Scriptură, dar nu-l înţeleg. Învăţătura greşită nu rezultă dintr-o minte neputincioasă, ci dintr-o abatere a inimii. La fel este şi intenţia lui Dumnezeu, în primul rând să frângă mândria lui Iov prin aceea că El Se prezintă pe Sine Însuşi în toată puterea Sa şi maiestatea Sa ca fiind Creatorul. În privinţa aceasta vom vedea cum anumite întrebări, care se întâlnesc în cartea Iov, primesc răspuns.
Învăţături practice din cartea Iov (10)
Nici un răspuns la o mie de întrebări
Verset călăuzitor: Iov 38.2
Iov 38.2: Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoştinţă?
Cu această întrebare serioasă se adresează Cel Atotputernic suferindului revoltat. Cât de mult a vorbit Iov!
Cine se cunoaşte câtuşi de puţin, simte că nu ni se cuvine să-l condamnăm din cauza aceasta. Înţelegem destul de bine, că prin suferinţa peste măsură de mare, pe care o avea de îndurat, şi-a pierdut stăpânirea de sine şi deznădejdea s-a dezlănţuit. „De aceea nu-mi voi mai stăpâni gura; voi vorbi în strâmtorarea duhului meu”, a spus el însuşi (Iov 7.11). Însă acolo unde noi, oameni ca el, ne reţinem să rostim o sentinţă, este bine să cunoaştem gândurile lui Dumnezeu despre semenii noştri. Şi aici la Iov iese la lumină, cât de mult rău a făcut el prin cuvintele lui nestăpânite. Nu simţim noi la citirea în Iov 3.1 că are loc o îndreptare spre rău? Înainte de momentul acesta Iov era un model desăvârşit al liniştii credincioase în căile Domnului. Acest fel de gândire la caracterizat spre onoarea lui Dumnezeu, spre ruşinarea lui satan şi ca model pentru noi, cărora ne este recomandată spre imitare răbdarea lui Iov (Iacov 5.11). Dar dacă după aceea citim: „După aceasta, Iov şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua”, atunci în această scurtă informare este cuprinsă deja revolta, împotrivirea, blestemarea zilei, pentru care lui Dumnezeu I se cuvine în toate timpurile mulţumire, atribuirea vinei lui Dumnezeu pentru nereuşitele vieţii sale, sentinţa omului referitoare la căile lui Dumnezeu. Şi prin aceasta Iov a întunecat sfatul lui Dumnezeu pentru sine însuşi şi pentru alţii. Acum şi el însuşi era în întuneric, prin felul lui greşit de gândire i s-a luat acum toată înţelegerea în călăuzirile lui Dumnezeu. Ce atenţionare pentru noi în zilele de necazuri!
Acum Dumnezeu îi cere să stea ca bărbat şi să-I răspundă (Iov 38.3). Într-adevăr Iov a recunoscut înaintea lui Dumnezeu slăbiciunea lui ca om prin cuvintele: „Ce este omul ca să-l preţuieşti?” (Iov 7.17). Însă pentru că el a îndrăznit să ceară răspundere din partea lui Dumnezeu (Iov 31.35-37), acum se cuvenea din partea lui să aibă atitudinea unui viteaz. Dumnezeu îi răspunde cu o contra-întrebare: „Unde erai tu când am întemeiat pământul?” (Iov 38.4). Creatura este pusă înaintea Creatorului, acesta este gândul principal al acestor cuvinte ale Domnului. Iov trebuia să rămână dator cu răspunsul: crearea lumii, această lucrare minune înmiită a lui Dumnezeu a avut loc cu mult înainte ca el să fie creat, un om între mulţi alţii, o creatură în mijlocul unei creaţii, despre al cărei început el nu ştia nimic şi nici cum Dumnezeu a întreţinut-o. Şi aşa cum Iov a rămas dator cu răspunsul la această întrebare de bază, la fel a rămas dator şi cu răspunsul la mai mult de cincizeci de întrebări ale lui Dumnezeu, prezentate în capitolele 38-41. Orice închipuire omenească este nimicită aici prin Dumnezeu; cuvintele arogante ale lui Iov amuţesc, de îndată ce El vorbeşte.
Trebuie însă să păstrăm în vedere, că nu era intenţia lui Dumnezeu să Se delimiteze faţă de Iov la lucrările Sale de Creator. Dimpotrivă: El voia să preocupe inima lui Iov şi inima noastră a tuturor, care am ales cuvintele Lui minunate ca învăţătură, cu Persoana Sa. Omul trebuia eliberat de orice gând cu privire la sine însuşi şi în smerenie să înveţe să se plece înaintea mărimii Creatorului. Căci dacă lucrările lui Dumnezeu sunt aşa de minunate, cu cât mai minunat este atunci El, care a făcut aceste lucruri! Dacă noi devenim mici la privirea a ceea ce El a făcut, cât de fără valoare suntem noi atunci faţă de El Însuşi! Dar totodată: cât de mult ne încurajează un astfel de simţământ să ne punem toată încrederea în El (Psalmul 146.5,6). Se va fi preocupat oare mai târziu Iov mult cu behemotul sau cu leviatanul? Nicidecum, dar el era plin de Dumnezeu, mai mult decât înainte (Iov 42.5). Şi prin aceasta ţelul lui Dumnezeu a fost atins.
Partea aceasta ne oferă învăţătura minunată, că înainte de toate şi în primul rând depinde dacă noi ne aflăm pe locul corect înaintea lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu nu discută cu Iov. De îndată ce acesta a ajuns sub impresia incapacităţii lui de a explica lucrările minunate ale creaţiei, el a înţeles că mult mai puţin este capabil să evalueze căile lui Dumnezeu şi planurile Lui cu sufletul unui om. Planurile Lui cu sfinţii, pe care îi iubeşte, simpatia Lui faţă de ei, credincioşia Lui, purtarea de grijă şi călăuzirea – cu cât mai profunde sunt acestea decât lucrarea creaţiei! În creaţie admirăm puterea şi maiestatea Sa, dar în călăuzirea sufletelor vorbeşte inima Sa. El ştie cine suntem, Îşi aminteşte că suntem ţărână (Psalmul 103.14). El ştie de asemenea ce vrăjmaş puternic al sufletelor stă împotriva noastră. Şi cu toate acestea El vrea să realizeze planurile Sale în aceşti oameni slabi – planuri, care sunt mult mai mult decât creaţia. El vrea să fie glorificat în cel mai înalt grad, nu prin cântecul naturii (Psalmul 19), nu prin cântecul de bucurie al stelelor dimineţii (Iov 38.7), ci în sfinţii Săi şi să fie privit cu uimire în toţi cei care au crezut (2 Tesaloniceni 1.10). Revelarea deplină a inimii lui Dumnezeu o vedem în binecuvântările veşnice, pe care El le dăruieşte alor Săi. Pentru ei El Însuşi a coborât în Hristos, în El, Cel care era nu numai Adevărul, ci în Fiinţa Lui a revelat deplin pe Tatăl. Nimic din toate acestea nu puteau fi revelate lui Iov, însă inima lui a fost îndreptată prin smerire spre aceste lucruri.
Pe baza acestor remarci vom putea savura pe deplin splendoarea şi maiestatea cuvine divine din capitolele 38 – 41, la citirea şi meditarea asupra lor, şi ne vom deschide faţă de impresia mărimii Creatorului, fără să cădem în greşeala să rămânem prea mult la aceste lucruri, aşa cum nu era intenţia lui Dumnezeu cu Iov şi nici cu noi.
Să mai observăm, că Dumnezeu vorbeşte mai întâi despre lucrurile mari din natură: pământul (Iov 38.4-7), marea (Iov 38.8-11), dimineaţa (Iov 38.12-15), adâncul şi împărăţia morţii (Iov 38.16-18), lumina şi întunericul (Iov 38.19-21), zăpada, vântul, ploaia, gerul, stelele, norii, furtuna (Iov 38.22-38).
Însă după aceea Se îndreaptă spre lucrurile mici şi exprimă purtarea Lui de grijă pentru cele create (Iov 39).
Învăţături practice din cartea Iov (11)
Cine s-ar putea compara cu Dumnezeu?
Versete călăuzitoare: Iov 40 şi 41
Iov 41.10-11: Deci cine este cel care va sta înaintea Mea? Cine Mi-a dat întâi, ca să-i plătesc înapoi? Tot ce este sub cer este al Meu!
Iov trebuia nu numai să cunoască cât de mic era el faţă de Dumnezeu, ci şi să mărturisească, că el a păcătuit; el trebuia să arate căinţă. De aceea Dumnezeu îi aminteşte acum de sentinţa lui temerară faţă de Dumnezeu, prin care el voia numai să se îndreptăţească pe sine însuşi: „Vrei tu deci să-Mi desfiinţezi judecata? Vrei să Mă condamni, ca să fii tu drept?” (Iov 40.8). Şi lui Iov i se cere să dovedească că el posedă şi puterea care se cuvine unui judecător moral aşa de sus poziţionat: puterea de a doborî pe cei mândri şi pe păcătoşi (Iov 40.9-14).
Iov nu poate face aceasta, şi pentru a-l face în mod deosebit conştient de aceasta, Dumnezeu îi îndreaptă atenţia spre două creaturi ale Sale, care cu toate că ele sunt total dependente de Dumnezeu, prin înfăţişarea puterii lor naturale exterioară şi impresionantă constrâng pe om la supunere. Este behemotul, conform descrierii un animal terestru, şi leviatanul, un nu mai puţin înfiorător monstru de apă, în care mulţi au văzut un crocodil uriaş. În capitolele 40 şi 41 găsim descrierea impresionantă a acestor două animale, cu scopul să ne umple cu teamă. În ceea ce-l priveşte pe Iov, pentru el aveau importanţă deosebită întrebările, pe care Dumnezeu i le-a pus cu privire la aceste două animale (Iov 40.15-41.10). Ce putea face el împotriva lor? Nimic. La o întâlnire între aceşti doi monştri cu omul, înfrângerea era desigur de partea omului. Singurul lucru, pe care omul îl poate face, este să recunoască aceasta, să ţină seama de aceasta şi să nu înceapă semeţ lupta, ci să se supună: „Ridică-ţi numai mâna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti” (Iov 41.8). Dar dacă faţă de aceste creaturi ale lui Dumnezeu este vorba de supunere şi neputinţă, cu cât mai mult faţă de Dumnezeul viu!
Şi pentru timpul nostru este important să îndreptăm atenţia spre puterea lui Dumnezeu în natură şi la reverenţa care se cuvine din partea noastră faţă de El. Trăim într-un timp al biruinţelor mari ale omului asupra împărăţiei naturii. Fără îndoială în privinţa aceasta omenirea realizează o intenţie iniţială a lui Dumnezeu, chiar dacă o face cu mare slăbiciune, ca urmare a păcatului. Căci câte vieţi umane costă progresul în fiecare zi! Şi mai ales: Cum sunt folosite forţele naturii, pe care omul a putut să şi le supună, spre pierzarea şi distrugerea proprie sau spre glorificarea proprie, în loc ca ele să slujească spre onoarea lui Dumnezeu!
Şi totuşi, cât de redus este progresul, dacă ne gândim la mărimea creaţiei! Ce putem răspunde noi în timpul nostru la toate întrebările, pe care Dumnezeu le-a adresat lui Iov? Cei mai mari învăţaţi, ei, cei care au pătruns cel mai adânc în tainele naturii, dacă sunt sinceri, vor fi primii care vor răspunde: numai foarte puţin. Este însă pericolul în timpul nostru, ca aceia care nu fac parte dintre aceşti bărbaţi ai ştiinţei, să-şi închipuie prea mult cu privire la progresul nostru. Ei sunt deplin conştienţi de propria lor necunoaştere, gândesc însă, pentru alţii, că natura nu mai are nici o taină pentru cei bine pregătiţi şi educaţi ştiinţific. Aceasta este o mare rătăcire. Chiar şi cel mai mare învăţat din timpul nostru cunoaşte la fel de puţin răspunsul la toate întrebările puse de Dumnezeu lui Iov ca şi acesta însuşi. El este „prea neînsemnat”. La o mie de întrebări – şi astăzi încă – nici un răspuns! Căci mare este Domnul, Dumnezeul nostru!
Cele şapte încercări ale lui Iov
Iacov 5.11
Roger Liebi
Verset călăuzitor: Iacov 5.11
Iacov 5.11: Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul Domnului, pentru că Domnul este plin de milă şi îndurător.
Cu aceste cuvinte în epistola lui Iacov ni se îndreaptă atenţia spre Iov. El a suportat suferinţele lui cu răbdare neobişnuită. Prin aceasta el a devenit un exemplu pentru toţi cei răscumpăraţi, care la fel ca el vor trece prin încercări.
Cartea Iov relatează despre şapte încercări diferite, pe care Iov a trebuit să le îndure:
- Pierderea boilor şi măgăriţelor precum şi aproape a tuturor slujitorilor care erau la ele (Iov 1.14,15)
- Pierderea animalelor mici şi aproape a tuturor slujitorilor, care le păzeau (Iov 1.16)
- Pierderea cămilelor şi aproape a tuturor celor care le păşteau (Iov 1.17)
- Pierderea tuturor celor zece copii (Iov 1.18,19)
- Boala grea a lui Iov (Iov 2.7,8)
- Apelul soţiei de a se dezice de Dumnezeu (Iov 2.9,10)
- Tăcerea celor trei prieteni ai lui Iov şi gândurile lor greşite cu privire la Iov (Iov 2.11,13).
Aceste şapte încercări se împart în două grupe: primele patru au venit asupra lui Iov, după ce satan a apărut prima dată înaintea lui Dumnezeu. Grupa a doua l-a lovit pe Iov după ce satan a păşit a doua oară înaintea lui Dumnezeu contra lui Iov.
Reacţiile lui Iov la probele de adeverire nu au fost toate la fel: După primele patru „lovituri ale sorţii” Iov s-a închinat lui Dumnezeu, nu a păcătuit şi nu a făcut nici un reproş lui Dumnezeu. De asemenea şi încercarea a patra şi a cincea le-a suportat într-un mod admirabil. Relatarea inspirată divin însă nu mai spune aici, spre deosebire de Iov 1.22, că Iov nu ar mai fi săvârşit nici un păcat. Se spune simplu, că acest bărbat greu încercat, în toate acestea n-a păcătuit cu buzele lui (Iov 2.10).
Dacă în epistola lui Iacov se spune: „Aţi auzit de răbdarea lui Iov”, trebuie să ne gândim în mod deosebit la răbdarea lui Iov în legătură cu primele şase încercări. În încercarea a şaptea Iov nu a răbdat cu adevărat. În timp ce suferinţele lui Iov în primele şase încercări erau suferinţe spre onoarea lui Dumnezeu, în cazul celei de-a şaptea încercări este vorba de suferinţe pentru educarea acestui om mare al lui Dumnezeu.
Este uimitor: primele şase încercări au adus nenorociri nespus de mari asupra lui Iov – şi cu toate acestea Iov a rămas biruitor. Ultima încercare era cu siguranţă foarte neplăcută, însă cu siguranţă era ceva care trebuia suportat cu un „spate mai lat”. Însă aici Iov ratează! El a blestemat naşterea sa şi a început să facă lui Dumnezeu reproşuri grele şi mari.
Ce înseamnă când prietenii vechi tac şi îşi fac gânduri? Iov avea sensibilitate destulă, ca să simtă că prietenii lui pun la îndoială viaţa şi comportarea sa şi îşi făceau gânduri, dacă nu cumva s-au înşelat cu privire la el. „Cum poate Iov să fie un credincios fidel, dacă el sufere acum aşa de greu?”, aşa gândeau ei despre prietenul lor de odinioară. Discuţiile lor de mai târziu într-un ton duşmănos, lipsit de dragoste, au dat în cele din urmă dreptate simţământului lui.
Oricât de neînţeles pare să sune, această ultimă încercare era pentru Iov cea mai grea încercare, căci ea l-a lovit acolo unde noi toţi suntem deosebit de sensibili: în ceea ce gândeşti despre tine ca credincios. Dumnezeu a permis această încercare, ca să dea pe faţă ceva din inima lui Iov: orgoliul în credincioşia, dreptatea şi devotamentul său faţă de Dumnezeu.
În timp ce îndemnurile celor trei prieteni „înţelepţi” ai lui Iov l-au mânat tot mai mult în direcţia greşită, cuvintele echilibrate ale lui Elihu şi vorbirea lui Dumnezeu l-au condus din furtună la ţel: În Iov 42.1-6 ni se arată cum Iov recunoaşte şi mărturiseşte că mândria lui spirituală este păcat.
Ceea ce Elifaz a spus din motive false, a devenit în cele din urmă realitate: „Din şase necazuri El te va scăpa; şi în şapte nici un rău nu te va atinge” (Iov 5.19). Domnul l-a scos pe Iov afară din necaz şi l-a binecuvântat mult mai mult decât înainte. Fiecare încercare este limitată în timp, şi la sfârşit Domnul ţine pregătită o binecuvântare nouă. La aceasta trebuie să ne gândim, când în epistola lui Iacov se spune: „Sfârşitul Domnului (adică, sfârşitul bun, pe care El l-a dat) l-aţi văzut, pentru că Domnul este plin de milă şi îndurător.”
Tradus de la: Die sieben Prüfungen Hiobs
Titlul original: „Die sieben Prüfungen Hiobs“
din periodicul lunar Halte fest, 1992, pag. 295–308
cu acordul binevoitor al editurii Beröa-Verlag, Zürich
Traducere: Ion Simionescu
Epistola către Evrei capitolul 10
Evrei 10
Hermanus Cornelis Voorhoeve
În capitolul acesta Pavel expune tema tratată de el – a-tot-suficienţa şi valoarea jertfei unice a lui Isus Hristos – în legătură cu starea actuală a credincioşilor. El ne-a prezentat lucrarea lui Hristos şi a vorbit despre revenirea Sa şi despre gloria Sa. Dar ce se petrece în acest timp intermediar? Este timpul creştinismului, la care se aplică jertfa lui Hristos. Creştinul se află între cruce şi revenirea lui Hristos în glorie. El se odihneşte plin de încredere sub cruce; numai acolo el găseşte baza stabilă, morală, ca să poată sta înaintea lui Dumnezeu şi să aştepte gloria, care trebuie să fie revelată.
Evrei 10.1,2: Pentru că Legea, având umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea reală a lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să-i desăvârşească pe aceia care se apropie. Astfel, n-ar fi încetat ele să fie aduse dacă cei care slujesc, odată curăţiţi, n-ar mai fi avut nici o cunoştinţă de păcate?
Legea cu multele ei jertfe de tăiere nu a dus la desăvârşire pe cei care se închinau; căci dacă ei ar fi ajuns la desăvârşire, nu ar fi trebuit să se mai aducă mereu jertfe de tăiere noi. Repetarea jertfelor dovedeşte că ei, cei care se apropiau, adică închinătorii (adoratorii), nu erau desăvârşiţi. Jertfele de tăiere nicidecum nu puteau face desăvârşiţi, ci dimpotrivă ele erau o amintire de păcate. Jertfele de tăiere repetate anual arătau poporului că păcatul era încă prezent; ele ilustrau clar şi precis, că el exista încă înaintea feţei lui Dumnezeu. Hristos însă a adus numai o singură jertfă de tăiere pentru păcat. Dumnezeu a primit această jertfă. Ea nu se repetă. Prin această jertfă păcatele au fost îndepărtate şi adoratorii au o conştiinţă curată în prezenţa lui Dumnezeu.
Legea era desigur o umbră, dar nicidecum nu era chipul bunurilor viitoare. Sub Lege erau jertfe de tăiere, care se repetau – acum însă este o singură jertfă de tăiere, care este pe deplin suficientă. Sub Lege era un mare preot, care era muritor şi funcţia lui era preluată de altul, un mare preot care o singură dată pe an intra în Sfânta Sfintelor, dar pe care de fiecare dată trebuia s-o părăsească, în timp ce Dumnezeu rămânea ascuns după perdea de ochii adoratorului, deoarece lucrarea nu era înfăptuită – acum perdeaua este ruptă şi Marele Preot şade pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. Orice acţiune făcută sub Lege lăsa să se vadă că ispăşirea nu era desăvârşită; acum însă starea Marelui Preot şi a închinătorilor dovedesc că lucrarea a fost făcută şi că închinătorii au fost făcuţi pentru totdeauna desăvârşiţi înaintea lui Dumnezeu. Repetarea jertfelor de tăiere arăta clar că sub Lege păcatul era încă prezent, şi faptul că jertfa lui Hristos a fost adusă numai o singură dată revelează clar valabilitatea ei veşnică.
Deci după ce păcatul a fost ispăşit şi conştiinţa a fost curăţită, închinătorii, împuterniciţi prin jertfă, se apropie cu îndrăzneală. Sensul serviciului divin iudaic consta în aceea, că păcatele nu erau îndepărtate; sensul serviciului divin creştin constă dimpotrivă în aceea, că păcatele au fost îndepărtate. De aceea închinătorii acum nu mai au nici o conştiinţă încărcată de păcate. Să observăm, că aici nu este vorba de poziţia noastră de copii ai lui Dumnezeu şi de umblarea noastră ca atare. Dacă noi ca copii am păcătuit, avem nevoie de iertare din partea Tatălui şi nu putem fi fericiţi în prezenţa Sa atâta timp cât nu am primit iertarea. Aici este vorba de poziţia noastră ca păcătoşi, şi ca păcătoşi noi am primit prin jertfa lui Hristos iertarea desăvârşită a tuturor păcatelor noastre, aşa că noi cu conştiinţa curată şi liberă, curăţită prin sângele lui Hristos, putem intra în prezenţa sfântă a lui Dumnezeu, în locul cel lăuntric al Sfintei Sfintelor. Dacă un singur păcat ar fi rămas neispăşit, atunci noi nu am putea exista în prezenţa lui Dumnezeu, căci ochii Lui sunt prea curaţi ca să poată privi răul.
Sub Lege s-a amintit permanent de păcate, căci sângele de tauri şi de ţapi nu era în stare să îndepărteze păcatele. (Evrei 10.3-4) Şi cu toate acestea era voia lui Dumnezeu ca păcatele să fie îndepărtate. În planul Său veşnic a hotărât aceasta şi ea a fost vestită în făgăduinţa Sa dată deja imediat după căderea în păcat. Pentru ca acest plan şi această făgăduinţă să se poată împlini, trebuia tăiată o jertfă al cărei sânge putea să cureţe de toate păcatele şi să poată îndeplini toate cerinţele sfinte ale lui Dumnezeu. Singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a dat de bună voie să fie această jertfă.
Evrei 10.5-9: De aceea, intrând în lume, El spune: »N-ai voit jertfă şi dar de mâncare, ci Mi-ai întocmit un trup. Nu Ţi-au plăcut arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat. Atunci am spus: ‚Iată, Eu vin (în sulul cărţii este scris despre Mine) ca să fac voia Ta, Dumnezeule’«. Spunând mai sus: »N-ai vrut, nici nu Ţi-au plăcut jertfe şi daruri şi arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat« (care sunt aduse potrivit Legii), atunci El a spus: »Iată, Eu vin ca să fac voia Ta«. El desfiinţează ce este întâi, ca să stabilească ce este a doua oară;
Prin aceste cuvinte minunate şi solemne noi am fost socotiţi demni de a auzi ce s-a petrecut între Tatăl şi Fiul, atunci când Fiul S-a hotărât să facă voia Tatălui. Auzim ce a spus El atunci şi care erau planurile veşnice ale lui Dumnezeu, pe care El a venit să le împlinească. Înainte ca El să devină Om, la locul unde s-au discutat planurile veşnice şi gândurile numai între Persoanele Dumnezeirii, Cuvântul S-a oferit, aşa cum El ni S-a revelat în timp, să facă lucrarea stabilită în aceste planuri. Şi în cuvântul profetic, care ne este făcut cunoscut, este ca şi cum perdeaua ar fi ridicată puţin, înapoia căreia este ascunsă marea taină a gândurilor divine. Privilegiu nespus de minunat, pe care harul lui Dumnezeu ni-l dăruieşte!
Deja atunci când Duhul Sfânt a lăsat să se scrie aceste cuvinte ale Fiului lui Dumnezeu prin pana profeţilor, prin aceasta El a declarat fără valoare toate jertfele vechiului legământ. Aici sunt enumerate toate felurile de jertfe – jertfe de tăiere, jertfe de mâncare, jertfe de ardere de tot şi jertfe pentru păcat. Şi pe toate acestea Dumnezeu nu le-a vrut, ele nici nu I-au plăcut. Niciuna dintre ele şi nici ele toate luate împreună nu puteau curăţa nici măcar o singură conştiinţă sau să ispăşească un singur păcat. De aceea Fiul spune, atunci când vine în lume: „N-ai voit jertfă şi dar de mâncare, ci Mi-ai întocmit un trup”. În textul ebraic din Psalmul 40 stă: „Tu Mi-ai străpuns urechile”. Însă în traducerea greacă a Vechiului Testament citim: „Tu Mi-ai întocmit un trup”. Şi Pavel, călăuzit de Duhul Sfânt, a citat această traducere, căci prin ea se exprimă adevăratul sens al acestor cuvinte. Cuvântul ureche, folosit în felul acesta, are permanent sensul de primire de porunci şi de obligaţia de a asculta. „El Îmi trezeşte dimineaţă după dimineaţă, Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic”, citim în Isaia 50. După rânduiala, pe care o găsim în Exodul 21, urechea era găurită sau prinsă de tocul uşii cu o sulă, ca semn că acest izraelit era ca sclav legat de casă, şi pentru totdeauna trebuia să slujească stăpânului său şi să asculte de el. Deci, prin primirea unui trup omenesc Domnul nostru a luat statura de sclav; El Şi-a lăsat urechile străpunse de Dumnezeu, aceasta înseamnă, El S-a aşezat în starea în care El trebuia să facă voia Stăpânului Său, oricare ar fi fost această voie.
El a făcut aceasta de bună voie. El Însuşi este Cel care spune: „Mi-ai întocmit un trup. Iată, Eu vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule”. El Se predă pe Sine Însuşi, ca să facă voia lui Dumnezeu. Din dragoste liberă, pentru gloria Tatălui, El se dă pe Sine Însuşi de bună voie ca Unul care era capabil şi avea dreptul să facă aceasta. Era voia lui Dumnezeu; în sulul cărţii, în planurile veşnice ale lui Dumnezeu era deja hotărât aceasta; dar El Se dă de bună voie la moarte, ca să împlinească această voie. Ascultător de planul care era întocmit pentru El, El Se jertfeşte în chip desăvârşit de bună voie, ca să-l împlinească; şi prin faptul că Se dă pe Sine Însuşi, El Se supune pe deplin şi i-a asupra Sa să facă tot ce doreşte Dumnezeu. Remarcabilă revelare a adevărului, pe care Isus l-a rostit o dată: „Eu şi Tatăl suntem una”. Una în gândire şi voinţă, deoarece ei sunt una în Fiinţa lor; căci nimeni altcineva decât o Persoană divină era în stare şi avea dreptul să părăsească locul pe care El l-a ocupat. Realmente, chiar şi în smerirea Lui, Mântuitorul nostru era în mod necesar Dumnezeu, căci numai Dumnezeu putea face lucrarea, pe care El Şi-a propus-o; însă totodată El era permanent şi deplin ascultător de Dumnezeu şi dependent de El. În existenţa Sa pe pământ s-a revelat ce s-a hotărât în locuinţele veşnice.
Să mai observăm şi că Domnul nostru zice lui Dumnezeu: „Tu Mi-ai pregătit un trup”. Cu toate că a fost născut de o fecioară, El a fost conceput de puterea Celui Preaînalt în umbrirea prin Duhul Sfânt. El a avut un trup omenesc real, dar un trup fără păcat şi de aceea nemuritor, cu toate că El l-a luat, ca să poată muri – un trup pregătit de Dumnezeu pentru El.
Urmările smeririi şi jertfirii de Sine a Fiului lui Dumnezeu sunt enumerate de Pavel. Ele sunt trei.
- Sfinţirea noastră prin voia lui Dumnezeu;
- Sfinţirea şi desăvârşirea noastră prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna; şi
- Mărturia Duhului Sfânt în noi, care confirmă aceasta.
- Sfinţirea noastră este după voia lui Dumnezeu. „Voie, prin care am fost sfinţiţi” (versetul 10). Voia lui Dumnezeu, şi nu a noastră, este cauza şi motivul sfinţirii noastre. Cine a înţeles aceasta, acela stă pe on teren de nezguduit. Prin voia Aceluia, care după înţelepciunea Sa proprie a pregătit un trup pentru Fiul Său, pentru ca Acesta să Se poată jertfi pe Sine pentru noi, noi am fost puşi deoparte (sfinţiţi) pentru Dumnezeu şi de aceea am fost mântuiţi. Şi orice s-ar putea schimba acum, dar voia lui Dumnezeu nu se schimbă. Ce a fost stabilit în planul Său veşnic, El a împlinit în timp, şi nimic nu este în stare să schimbe ceva din aceasta. Ce fundament tare şi de nezdruncinat pentru credinţa noastră!Să observăm că în epistola noastră nu se tratează facerea cunoscut a vieţii, şi nici sfinţirea practică, lucrată prin Duhul Sfânt. Este adevărat că în capitolul doisprezece se vorbeşte în îndemnurile date despre sfinţirea practică, dar nu în partea doctrinară a epistolei. Sfinţirea, despre care este vorba aici, este punerea deoparte a unui om pentru Dumnezeu, pentru ca el prin voia lui Dumnezeu să-I aparţină; această punere deoparte are loc prin jertfirea lui Isus Hristos şi glorificarea Sa la dreapta lui Dumnezeu.
- Sfinţirea şi desăvârşirea noastră a avut loc prin jertfirea trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna. „Voie, prin care am fost sfinţiţi, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna” (versetul 10). Voia lui Dumnezeu este baza, şi jertfa lui Isus Hristos mijlocul pentru sfinţirea noastră. Domnul nostru, venit pe pământ să facă voia lui Dumnezeu, S-a jertfit prin Duhul Sfânt fără pată lui Dumnezeu; şi prin această jertfă noi am fost puşi deoparte pentru Dumnezeu şi închinaţi lui Dumnezeu. Această jertfă are o putere veşnică; ea a avut loc o singură dată pentru totdeauna; ea nu se va repeta; şi de aceea sfinţirea noastră are natură divină şi nu trebuie repetată. Prin puterea deplin suficientă a acestei jertfe noi suntem sfinţiţi pentru totdeauna pentru Dumnezeu, aşa că sfinţirea noastră, punerea noastră deoparte pentru Dumnezeu are statornicia voii lui Dumnezeu. Ea este urmarea harului, care s-a arătat în dăruirea lui Hristos. Sfinţirea este desăvârşită, aşa cum este desăvârşită lucrarea prin care ea a devenit posibilă, şi de aceea ea are şi durabilitatea şi puterea suficienţei depline a lucrării minunate a lui Hristos.Că jertfirea lui Isus Hristos a avut loc odată pentru totdeauna, recunoaştem prin aceea că El şede la dreapta lui Dumnezeu. Preotul din perioada Vechiului Testament sta, deoarece păcatele lui trebuiau permanent îndepărtate; el trebuia să facă zilnic slujba şi deseori să aducă aceleaşi jertfe de tăiere, deoarece sângele de ţapi şi de viţei nu puteau îndepărta păcatele. Hristos, „după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu” (versetul 12). Lucrarea a fost terminată; sângele ispăşirii a fost vărsat; o jertfă deplin suficientă a fost adusă; ca mai mare Mare Preot al nostru Hristos a intrat cu sângele propriu în cer în Sfânta Sfintelor şi acolo, pe baza dreptului Său primit, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, „aşteptând până când vrăjmaşii Lui vor fi puşi ca aşternut al picioarelor Lui.”Căci Hristos, care pentru totdeauna este Mare Preot al nostru, într-adevăr Se va ridica şi va apărea în glorie pe norii cerului, însă nu ca să Se preocupe cu păcatele noastre, ci ca să câştige victoria asupra tuturor vrăjmaşilor Săi. Tronul lui Dumnezeu, la dreapta Căruia S-a aşezat, este pentru noi tronul harului, dar pentru toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu este tronul judecăţii.
Din ce motiv Hristos S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu? Duhul Sfânt ne explică, când spune: „Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi” (versetul 14). Ce har! Noi am fost făcuţi desăvârşiţi pentru totdeauna. Noi am fost făcuţi desăvârşiţi prin lucrarea Sa, după dreptate, în urma căreia El S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu şi acum El este personal acolo. Dumnezeu L-a primit. Sângele Său a desfiinţat păcatul. Prin lucrarea Sa a luat naştere o împăcare desăvârşită şi veşnică; şi toţi, care sunt sfinţiţi, au fost făcuţi desăvârşiţi pentru totdeauna.
Acestea sunt cuvinte ciudate. Nu stă scris: cei care au fost sfinţiţi, ci: cei sfinţiţi. Toţi, cei care sunt sfinţiţi, indiferent când, în timpul secolelor trecute sau acum, au fost făcuţi desăvârşiţi pentru totdeauna printr-o jertfă.[1] Toţi, care cred, au parte la aceeaşi împăcare, sunt aduşi în legătură cu aceeaşi lucrare şi prin una şi aceeaşi jertfă au fost făcuţi desăvârşiţi înaintea Feţei sfinte a lui Dumnezeu.
- Mărturia Duhului Sfânt, care confirmă sfinţirea şi desăvârşirea noastră. „Dar şi Duhul Sfânt ne mărturiseşte; pentru că, după ce a spus: »Acesta este legământul pe care-l voi întemeia pentru ei, după acele zile«, zice Domnul: »Dând legile Mele în inimile lor, le voi înscrie şi în gândurile lor«; şi: »nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor «.”
Pentru a înţelege bine intenţia scriitorului, trebuie să ne gândim la slujba ceremonială din Israel. Când marele preot în marea zi a ispăşirii ducea sângele înapoia perdelei, ca să-l stropească înaintea capacului ispăşirii şi pe capacul ispăşirii, pe care domnea Dumnezeu, poporul nu putea şti dacă Dumnezeu a primit jertfa decât atunci când marele preot ieşea din Locul Preasfânt şi se arăta poporului. Hristos, Marele Preot al nostru, a intrat în Sfânta Sfintelor cerească şi acolo şade la dreapta lui Dumnezeu. Cum putem noi şti, că jertfa a fost primită de Dumnezeu în cer? Poporul Israel va şti abia atunci când Isus va părăsi cerul şi Se va arăta poporului Său. De aceea iudeii credincioşi în timpul necazului cel mare sub antihrist vor avea o oarecare speranţă, dar nu vor avea siguranţa iertării păcatelor lor. Dar cum să ştim noi? Deci, prin Duhul Sfânt. După ce Isus a intrat în cer şi a fost glorificat de Dumnezeu, El a trimis Duhul Sfânt din cer pe pământ şi L-a dăruit credincioşilor. Acest Duh ne adevereşte, că Dumnezeu a primit sângele ispăşirii; acest Duh ne vorbeşte despre Hristos glorificat, care a fost aşezat ca Mare Preot al nostru la dreapta lui Dumnezeu, şi ne dă asigurarea din partea lui Dumnezeu, că El niciodată nu îşi va mai aminti de păcatele şi fărădelegile noastre, deoarece ele au fost îndepărtate prin sângele lui Isus, care a fost primit de El ca deplin suficient. De aceea apostolii Domnului au trebuit să aştepte în Ierusalim până va fi venit Duhul Sfânt, căci abia după aceea ei puteau da mărturie despre iertarea păcatelor. Şi în evanghelia după Ioan, unde Domnul spune: „Din trupul lui vor curge râuri de apă vie”, se spune „Dar a spus aceasta despre Duhul pe care urmau să-L primească cei care au crezut în El; pentru că nu era încă Duh Sfânt, deoarece Isus nu fusese încă glorificat” [Ioan 7.39].
Starea minunată şi glorioasă, în care se află credincioşii, are de aceea originea în voia lui Dumnezeu, care a unit în sine atât harul cât şi planul lui Dumnezeu; ea îşi are baza şi stabilitatea în lucrarea înfăptuită de Hristos, a cărei desăvârşire a fost dovedită prin şederea lui Isus la dreapta lui Dumnezeu; şi ea este confirmată prin mărturia Duhului Sfânt, care Şi-a făcut locuinţă în noi şi ne dă asigurarea, că jertfa a fost primită de Dumnezeu şi sângele, care curăţă de toate păcatele, este înaintea tronului Său.
Evrei 10.18: Iar unde este iertare de acestea, nu mai este jertfă pentru păcat,
aşa încheie Pavel expunerea sa de dovezi. Dacă prin jertfa lui Hristos a luat naştere o iertare desăvârşită, atunci nu mai este necesară nici o jertfă, pentru a primi această iertare. Desigur se poate aminti permanent de această jertfă, dar aducerea unei jertfe noi aparţine imposibilului. Noi ne aflăm pe un teren cu totul nou. Prin jertfa lui Hristos a fost desfiinţat păcatul şi noi, care credem, am fost sfinţiţi. Pentru noi, părtaşi ai chemării cereşti, curăţirea de păcatele noastre a fost făcută pe deplin şi pentru totdeauna, a fost obţinută iertarea desăvârşită a fărădelegilor noastre şi ne-a fost dăruită o mântuire veşnică, aşa că noi, fără păcat în ochii lui Dumnezeu, putem locui acolo unde Hristos şede la dreapta lui Dumnezeu.
Îndemnurile care urmează acum se bazează pe adevărurile minunate prezentate în această epistolă. Sunt patru îndemnuri. Primul este, că noi trebuie să ne folosim de privilegiul nostru minunat să intrăm ca preoţi în Sfânta Sfintelor cerească.
Evrei 10.19-22: Având deci, fraţilor, îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă şi vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui, şi având un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de o conştiinţă rea şi trupul spălat cu apă curată.
Îndemnul este: să intrăm cu inima curăţită, în deplina siguranţă a credinţei. Ca motiv pentru posibilitatea unei astfel de intrări în Sfânta Sfintelor lui Dumnezeu este dată încă o dată în cuvinte scurte, dar remarcabile şi minunate, cauza îndrăznelii. Atâta timp cât exista cortul din faţă, drumul spre Sfânta Sfintelor nu era deschis; nimeni nu putea apărea în prezenţa lui Dumnezeu; dar prin sângele lui Hristos a fost creat un drum nou şi viu, care ne duce în Sfânta Sfintelor cerească înaintea tronului lui Dumnezeu. Această cale nouă şi vie a fost inaugurată prin perdea. Care este carnea Lui. Când Isus a murit, perdeaua Templului s-a rupt de sus până jos. Cerul s-a deschis, tronul lui Dumnezeu era accesibil pentru credincios; el putea intra în prezenţa lui Dumnezeu cu o conştiinţă curăţită.
Dar nu numai aceasta. Isus S-a înălţat la cer şi S-a aşezat ca Mare Preot al nostru la dreapta lui Dumnezeu. Noi putem nu numai să intrăm în Sfânta Sfintelor cerească prin sângele lui Isus; ci, când am ajuns acolo, găsim acolo un „Mare Preot peste casa lui Dumnezeu”, care pe baza lucrării, pe care El a făcut-o, trăieşte acolo pentru totdeauna, ca să intervină pentru noi şi să ne reprezinte înaintea lui Dumnezeu, aşa că jertfele noastre, oricât ar fi ele de nedesăvârşite şi pătate, totuşi sunt „bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos” (vezi 1 Petru 2.5).
De aceea noi avem voie să intrăm în Sfânta Sfintelor cerească. Însă noi nu numai avem voie, ci şi putem intra. Noi avem nu numai libertatea, ci şi îndrăzneala să intrăm. Cerul este nu numai deschis pentru noi, aşa că noi putem intra liberi, ci noi am fost făcuţi apţi pentru Sfânta Sfintelor. Noi am devenit preoţi ai lui Dumnezeu. Fiii lui Aaron, la consacrarea lor ca preoţi, au fost spălaţi complet cu apa ligheanului de aramă, au fost îmbrăcaţi cu îmbrăcămintea preoţească şi au fost stropiţi cu sânge. Tot aşa şi inimile noastre au fost stropite cu sângele lui Isus şi astfel au fost curăţite de o conştiinţă rea; în timp ce noi am fost complet curăţiţi prin Duhul lui Dumnezeu prin Cuvânt. Şi spălarea cu apă este la fel de puţin repetată, precum este stropirea cu sângele lui Hristos. „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat”, a spus Domnul lui Petru; aşa că noi am fost aduşi într-o stare care ne face apţi să intrăm în Sfânta Sfintelor cerească – acum, numai prin credinţă, dar la venirea lui Hristos, când va dispare orice urmă de păcat pe trupul nostru, în realitate.
Această îndrăzneală este pentru toţi credincioşii, căci ei toţi au parte de lucrarea lui Hristos, şi toţi au fost spălaţi cu apă şi au fost stropiţi cu sânge. Dacă toţi se folosesc de acest privilegiu minunat, aceasta este o altă chestiune. „Să intrăm”, spune Pavel; să păşim ca preoţi în Sfânta Sfintelor cerească, ca acolo să aducem jertfele noastre. Dar să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei. Inima noastră trebuie să fie adevărată, sinceră înaintea lui Dumnezeu, şi noi trebuie să umblăm în căile Domnului şi să ne odihnim în jertfa lui Hristos, prin care a fost îndepărtată orice prăpastie între noi şi Dumnezeu şi noi am fost făcuţi apţi pentru prezenţa sfântă a lui Dumnezeu. Însă un credincios, care nu a înţeles răscumpărarea prin Hristos, nu se simte capabil să intre în Sfânta Sfintelor cerească; şi un credincios, care nu umblă corect înaintea lui Dumnezeu, nu va simţi nevoia să adore pe Dumnezeu, să-L laude şi să-L preamărească. Dar dacă avem o inimă sinceră şi stăm în deplina siguranţă a credinţei, atunci să ne folosim permanent de privilegiul nostru minunat şi sfânt.
Al doilea îndemn este:
Evrei 10.23: Să ţinem cu tărie mărturisirea speranţei neclintite, deoarece credincios este Cel care a promis.
Chiar dacă împlinirea făgăduinţei este amânată mult timp, totuşi Domnul este credincios; El nu uită făgăduinţele Sale; la timpul Său El le va împlini. De aceea noi trebuie să ţinem cu tărie mărturisirea speranţei, potrivit căreia noi avem parte de chemarea cerească şi vom merge acolo unde Isus a intrat ca Înainte-mergător al nostru.
Şi aceasta trebuie s-o facă nu numai fiecare pentru sine însuşi, ci, ca aparţinători ai aceleiaşi familii, s-o facem împreună. Noi călătorim împreună spre patria cerească, de aceea noi trebuie şi să ne unim şi să ne zidim şi să ne întărim sufleteşte unii pe alţii. De aceea îndemnurile următoare:
Evrei 10.24: Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
Dacă unul dintre sfinţi este în pericol să se abată, să-l atenţionăm, să-l înconjurăm cu dragoste, să-l sprijinim şi să-l întărim, pentru ca dragostea să nu se răcească şi faptele bune să nu înceteze.
Evrei 10.25: Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm”, să frecventăm cu fidelitate aceste strângeri laolaltă, „şi cu atât mai mult cu cât vedeţi apropiindu-se ziua
lui Hristos, ziua gloriei Sale.
Strângerea noastră laolaltă, aceasta este adunarea copiilor lui Dumnezeu. Este numai o familie a copiilor lui Dumnezeu, şi de aceea numai o strângere laolaltă. A fi prezent în ea este privilegiul nostru sfânt şi chemarea noastră scumpă. Acolo noi suntem întăriţi prin credinţa reciprocă şi prin părtăşia comună; acolo noi glorificăm împreună pe Dumnezeu şi Tatăl nostru şi ne plecăm înaintea Mielului care a fost sacrificat; şi acolo ne bucurăm împreună de viitorul minunat care ne aşteaptă.
Aceste îndemnuri erau deosebit de necesare pentru credincioşii evrei, cărora Pavel le scria. Unii dintre ei aveau deja obiceiul să nu mai frecventeze strângerile laolaltă şi erau în pericol să renunţe la mărturisirea speranţei şi să se reîntoarcă la iudaism. De aceea urmează acum cuvinte severe:
Evrei 10.26,27: Pentru că, dacă noi păcătuim voit, după primirea cunoştinţei adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, ci o înfricoşătoare aşteptare sigură a judecăţii şi văpaie de foc care-i va mistui pe cei împotrivitori.
Intenţia lui Pavel este clară. Ca şi în capitolul şase, el vorbeşte aici despre urmările părăsirii credinţei creştine şi ale întoarcerii la iudaism. Aceasta înţelege el aici prin „păcătuim voit”. Cine a primit cunoştinţa adevărului şi a părăsit iudaismul, ca să primească pe Hristos ca Mântuitor şi Mare Preot al său, păcătuieşte cu voia, dacă el leapădă credinţa creştină şi se reîntoarce la serviciul divin iudaic; şi deoarece el leapădă singura jertfă care are valabilitate înaintea lui Dumnezeu, pentru el nu mai rămâne nici o jertfă de tăiere pentru păcatele sale; şi nu rămâne nimic altceva de aşteptat decât judecata şi văpaia de foc, care va mistui pe vrăjmaşii lui Hristos.
Altceva nu este posibil; căci dacă
Evrei 10.28,29: cine a dispreţuit Legea lui Moise moare fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori; de cât mai rea pedeapsă gândiţi că va fi socotit vrednic cel care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi a socotit necurat sângele legământului prin care a fost sfinţit şi L-a insultat pe Duhul harului?
Să calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu este mai grav decât să lepezi Legea lui Moise; căci fapta ultimă este neascultare, dar prima este desconsiderarea harului lui Dumnezeu şi a ceea ce Dumnezeu a făcut în Hristos Isus, ca să ne elibereze de urmările acestei neascultări. Cine s-a reîntors la iudaism şi a tăgăduit credinţa creştină, acela a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, a socotit necurat sângele legământului, prin care el a fost sfinţit, atunci când el a ocupat locul celor puşi deoparte pentru Dumnezeu, şi L-a insultat pe Duhul harului, care i-a deschis ochii pentru adevăr şi i-a arătat pe Hristos ca Domn şi Mântuitor al lui.
Însă Pavel avea o părere deosebită despre evreii cărora le scria; căci prin credinţa lor şi prin dăruirea lor au dovedit că ei erau creştini adevăraţi. După ce ei au fost luminaţi prin Evanghelie, au îndurat multe lupte şi suferinţe. Ei au fost prigoniţi sub tot felul de forme, aşa că ei prin insulte şi necazuri au fost expuşi ca privelişte înaintea lumii; şi ei au păstrat părtăşia cu ceilalţi care au fost trataţi în acelaşi fel. Ei au dovedit părtăşia lor cu cei închişi din pricina Numelui Domnului; da, ei au primit cu bucurie răpirea bunurilor lor, deoarece privirea lor era îndreptată spre viitorul minunat care ne aşteaptă. Ei şi-au luat privirea de la bunul trecător al lumii acesteia şi şi-au îndreptat privirea spre averea mai bună şi statornică din ceruri (Evrei 10.32-34).
Însă ei au trebuit să rămână pe poziţie; căci numai cine rabdă până la sfârşit va fi mântuit. De făgăduinţa lui Dumnezeu poate avea parte numai acela care rabdă şi face voia lui Dumnezeu. De aceea Pavel le spune:
Evrei 10.35: Nu lepădaţi deci încrederea voastră care are o mare răsplătire![2]
De aceea nu vă lăsaţi descurajaţi; rămâneţi fideli credinţei; ţineţi-vă strâns de făgăduinţa lui Dumnezeu; gândiţi-vă, că cel drept va trăi prin credinţă, şi că Dumnezeu nu are nici o plăcere de cel care se retrage, de cel care renunţă la credinţă (versetul 38). „Dar noi”, aşa încheie Pavel – voi şi eu –
Evrei 10.39: nu suntem din aceia care dau înapoi spre pieire, ci ai credinţei, spre păstrarea sufletului.
„Fratele tău, pentru care a murit Hristos”
Romani 14.15; 1 Corinteni 8.11
Sydney Long Jacob
Versete călăuzitoare: Romani 14.15; 1 Corinteni 8.11
Romani 14.15: Nu nimici … pe acela pentru care a murit Hristos.
1 Corinteni 8.11: … cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoştinţa ta.
„Fratele meu, pentru care a murit Hristos” (compară cu Romani 14.14). Vrem să ne spunem aceasta nouă înşine, blând şi cu multă dragoste, aşa după cum cere un astfel de nume: „Fratele meu slab, pentru care a murit Hristos” (compară cu 1 Corinteni 8.11). Eu îl pot judeca de moarte, îi pot pricinui moartea, eu, cel pe care trebuie să-l iubesc, aşa cum mă iubeşte Hristos pe mine, şi ar trebui să fiu gata să-mi dau viaţa pentru el!
Sunt eu păzitorul fratelui meu? Desigur! Şi unde este fratele meu? Unde nu este el? Nu-l întâlnesc eu zilnic în tren sau în autobuz, la piaţă sau pe stradă, în casă sau în locuri publice? Îl caut eu cu privirea şi mă bucur când îl întâlnesc? Îl iubesc eu şi mă îngrijesc eu de el? Îmi doresc eu o ocazie, ca să-i slujesc, aşa cum Domnul mă ajută?
Noi nu vom uita aşa de repede, cum în Edinburg 1902 un frate preaiubit persan acum aproximativ trei sute de ani s-a sculat înaintea fraţilor adunaţi pentru rugăciune şi cu lacrimi şi glas bâlbâit ne-a zis: „Şi tu ai fost ca unul din ei” (Obadia 11). Şi după aceea a citit Obadia 12-15: „Dar tu nu trebuia să fi privit ziua fratelui tău, ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te fi bucurat de fiii lui Iuda în ziua nimicirii lor, nici nu trebuia să-ţi deschizi larg gura în ziua strâmtorării. Nu trebuia să fi intrat pe poarta poporului Meu în ziua nenorocirii lor, nici nu trebuia să fi privit chiar tu la necazul lor, în ziua nenorocirii lor, şi nu trebuia să fi pus mâna pe avutul lor în ziua nenorocirii lor! … cum ai făcut, ţi se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău.” Când el a citit aceasta şi a recunoscut cât de vinovat se simţea el, cu siguranţă şi mulţi dintre noi, care au ascultat, s-au simţit foarte vinovaţi.
Duhul sectant este aşa de strecurat şi pretutindeni prezent, că nicidecum nu este uşor să fi liber de el. Cât de repede gândim şi vorbim despre părtăşia noastră şi despre gruparea noastră şi aplicăm aceste noţiuni numai la un număr foarte redus de copii ai lui Dumnezeu. Nu ştim nimic despre slujba preoţească reală în favoarea tuturor acelora pentru care Hristos a murit. Dacă Hristos a murit pentru ei, cât de preţioşi trebuie să fie ei pentru Hristos! Nu produce natura divină din noi dorinţa din toată inima după ei? Să nu ne bucurăm noi sincer de tot ce este din Hristos în ei şi să nu fim fericiţi de legătura comună, pe care o avem în Hristos? Şi dacă pe de altă parte vedem o lipsă (şi noi toţi avem multe lipsuri), nu ar trebui noi atunci să fim gata să facem tot ce ne este posibil, ca să le ajutăm? Şi anume, plini de dragoste şi purtare de grijă cu respect; nu aspru sau cu un duh de superioritate, ci cu duhul blândeţii, luând seama la noi înşine, ca nu cumva şi noi să fim ispitiţi.
Cât de îngrozitor este, că noi distrugem pe fratele nostru sau îl putem lăsa să piară! Nu spune că aceasta înseamnă una sau alta; gândeşte-te ce înseamnă în realitate, şi nu la ceea ce nu ar putea să însemne. Cu siguranţă înseamnă mult, dacă nu chiar mai mult: o viaţă risipită, care ar putea să fie o mireasmă plăcută a lui Hristos – o greşire a ţelului, pe care Dumnezeu Şi l-a dorit pentru el, inima întristată a lui Hristos, care a murit pentru el. Cine poate evalua toate acestea? Şi probabil eu am pricinuit aceasta, fără să vreau, deoarece nu am fost atent şi m-am gândit numai la mine, să fiu mulţumit. Am făcut ce am vrut eu, şi nu m-am gândit la fratele meu, pentru care a murit Hristos.
Însă acesta nu este Duhul lui Hristos. Isus nu ar fi dat nici un prilej de poticnire fraţilor Lui iudei, cu toate că El Însuşi era liber (Matei 17.27). El Însuşi a suportat greutăţi, pentru ca ucenicii Lui să fie cruţaţi (Ioan 18.8). Domn binecuvântat, cine este ca Tine? Dă-ne din Duhul Tău! Fă-ne să fim voitori să renunţăm la tot ce suntem, ca să putem ajuta pe fratele nostru şi să împiedicăm, ca cineva să se poticnească, acela pentru care Hristos a murit. „Să nu ne mai judecăm deci unii pe alţii; ci mai bine judecaţi aceasta, să nu puneţi înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de cădere” (Romani 14.13). Când mergem prin lumea aceasta şi privim plăcerile ei, să ne punem un cuţit în gât, căci suntem lacomi (Proverbe 23.2) – nu numai din pricina noastră însăşi, ci şi pentru ca să nu fim un prilej de poticnire pentru fratele nostru.
Mai mult chiar, vedem că dacă un mădular al lui Hristos suferă, toate mădularele suferă împreună cu el, sau dacă un mădular este glorificat, toate mădularele se bucură. Desigur ar trebui să avem cea mai intimă purtare de grijă unul pentru celălalt, pentru ca în toate împrejurările, cât depinde de noi, să nu ia naştere sciziuni în trup.
Noi nu ne putem distanţa de nimic care poartă numele lui Hristos – noi suntem parte şi mădular al acestuia şi trebuie să purtăm împreună onoarea şi ruşinea, îngrijorarea sau pierderea. Dacă am fi într-un vapor care se scufundă – ne-am putea noi salva prin aceea că ne închidem singuri într-o cabină şi ne ostenim să menţinem acolo o ordine perfectă? Aceluia căruia Dumnezeu i-a dat mult, de la acela El cere şi mai mult; ce a dat El, a dat spre binecuvântarea tuturor. Mult se pierde în zilele actuale, că aceia care posedă adevărul îl vestesc aşa de rar acelora care nu-l au.
Gratis am primit, gratis trebuie să dăm mai departe, şi oricine are, este dator celui care nu are. Dumnezeu a iubit, de aceea El a dat. El a dat tot ce este al Lui. Hristos a iubit, şi această dragoste L-a adus jos într-o lume pătată de păcat, ca să caute pe aceia pe care Tatăl Săi I i-a dat din lumea aceasta. Pavel a iubit, şi de aceea el a devenit totul pentru toţi oamenii, ca dacă este posibil să câştige pe unii dintre ei. Cu cât iubea mai mult, cu atât a fost mai puţin iubit.
Este simplu acest lucru? Nu, înseamnă o cărare mai îngustă decât orice sectarism legalist, pe care a cutezat cineva să şi-l imagineze. Şi nimeni nu poate merge pe această cărare, decât numai acela care a fost străpuns de dragostea atotputernică, pătrunzătoare a lui Hristos şi de aceea a devenit liber. El nu poate altfel, decât să se lepede de sine prin această dragoste, să-şi piardă viaţa din pricina lui Hristos şi să dorească pe alţii (în măsură mai mică), aşa cum Domnul lui a făcut înaintea lui.
Lăsaţi-l pe fratele nostru, oricine ar fi el, lăsaţi-l să se numească cum vrea, oricare i-ar fi numele; fie el bun din punct de vedere moral, sau bolnav spiritual. Însă să ne amintim mereu că el este fratele nostru, pentru care a murit Hristos, şi ca atare are dreptul la preţuire profundă din partea noastră şi la dragostea noastră cordială. Dacă nu este aşa, unde este atunci dovada, că suntem ucenici ai lui Hristos?
Relaţiile fraţilor noştri, pentru care a murit Hristos, sunt multilaterale şi diferite; mulţi sunt tineri şi sensibili; mulţi sunt neştiutori şi călăuziţi greşit; mulţi sunt bolnavi şi împovăraţi cu îngrijorări, epuizaţi şi supăraţi; mulţi sunt împrăştiaţi, duşi de curent, pierduţi şi merg în pierzare; mulţi sunt slabi, se poticnesc sau stagnează. Ah, nu spune, ei sunt încăpăţânaţi. Am încercat noi să le ajutăm? I-am suportat noi cu toată blândeţea şi smerenia, şi nu într-un mod tutelar sau într-un duh de superioritate? Am căutat noi să-i vindecăm şi să-i restabilim, să-i învăţăm şi să-i zidim sufleteşte, ca să păstrăm unitatea Duhului în legătura păcii?
Luaţi seama la blândeţea omului lui Dumnezeu, Pavel: „Am fost blânzi în mijlocul vostru, aşa cum o doică îşi îngrijeşte cu drag copiii. Astfel, plini de dragoste pentru voi, ne găseam plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi propriile noastre vieţi, pentru că ne eraţi preaiubiţi. … după cum ştiţi, cum vă îndemnam pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii lui, şi vă mângâiam şi vă îndemnam … Dar acum, Timotei a venit de la voi şi ne-a adus vestea bună …, de aceea am fost mângâiaţi, fraţilor, cu privire la voi în toată strâmtorarea şi în tot necazul nostru, prin credinţa voastră. Pentru că acum trăim, dacă voi staţi tari în Domnul” (1 Tesaloniceni 2.7-11; 3.6-8). Citiţi aceste două capitole, 1 Tesaloniceni 2 şi 3, ele sunt minunate! Citiţi 2 Corinteni 7 şi vedeţi bucuria nespus de mare a lui Pavel cu privire la un singur punct, în care unii din copiii lui neascultători au devenit ascultători – cu toate că încă mai erau multe lucruri false. Citiţi vorbirea lui din Faptele apostolilor 20, remarcile lui în Filipeni 3.18-19 şi observaţi lacrimile lui chiar şi pentru vrăjmaşii crucii. Să atribuim dispreţuitor fratelui nostru gândul, spunând: „El este într-un sistem”? [remarca redacţiei: este vorba de calitatea de membru al unei anumite biserici/biserică protestantă liberă (independentă de stat).] (Puţini sunt între noi, care nu sunt într-un sistem, dacă nu cumva chiar ceva mai rău.) Ei sunt fraţii noştri, pentru care Hristos a murit!
O, Dumnezeule, înmoaie inimile noastre de piatră! Noi năzuim cu adevărat să fim ucenici în sensul din Luca 14. Noi am gustat dragostea Ta în Hristos la marea Cină, pe care Tu ai pregătit-o. Fă-ne capabili – în relaţia cu fraţii noştri, care cu toată lipsa vizibilă doresc mai mult decât noi să fie asemenea lui Hristos – să reflectăm o parte mică din harul Tău plăcut, pe care Hristos ni-l arată în fiecare zi. Ajută-ne să ne gândim la faptul că Hristos a murit pentru ei şi îi iubeşte, aşa cum ne iubeşte şi pe noi!
Nici un loc în casa de poposire
… şi materialismul în timpul crăciunului
Stephan Isenberg
Versete călăuzitoare: Luca 2.6,7; 10.33,34; 22.11,12
Luca 2.6,7: Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele când ea trebuia să nască. Şi ea a născut pe Fiul ei Cel întâi-născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
Luca 10.33,34: Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit la el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat şi i-a legat rănile, turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe animalul lui, l-a dus la o casă de poposire şi a îngrijit de el.
Luca 22.11,12: Şi spuneţi stăpânului casei: ‚Învăţătorul îţi zice: Unde este camera pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?’
Introducere
An după an la 24 decembrie se aminteşte că Mesia a fost născut în Betleem, şi unii au lacrimi în ochi când la teatrul de păpuşi Maria însărcinată este trimisă de acolo pe motivul că în casa de poposire nu este loc. Ce atitudine fără inimă! Şi noi suntem siguri, că noi am fi găsit un locşor pentru perechea săracă şi pentru Fiul lui Dumnezeu! Cum se face că la crăciun inimile ni se încălzesc în timp ce „micuţul copil Isus” trebuie să îngheţe afară în iesle?
Nici un loc în casa de poposire
Întrebarea care ni se pune nouă astăzi este, dacă noi lăsăm încă pe Isus afară sau dacă El a găsit la noi un loc de poposire? Este El cu adevărat punctul central al „casei noastre de poposire”, a intrat El deja la tine? Umple El toate încăperile tale? Nu mă refer la faptul dacă tu I-ai mărturisit cândva păcatele şi după aceea îţi trăieşti viaţa ta proprie şi ca un fel de „calmante” mergi de două ori pe săptămână într-o adunare creştină. I-am făcut noi loc, sau Domnul Isus trebuie să Se mulţumească cu ultima cameră, pe care oricum nimeni nu o voia? Este El prezent în deciziile noastre familiare şi în discuţiile din timpul zilei sau L-am exclus deja din bucuriile, grijile şi problemele noastre? Am acordat noi prioritate lucrurilor pământeşti sau, chiar mai grav, trebuie să fim atenţionaţi cu cuvintele apostolului Pavel: „Nu daţi prilej diavolului”?
Nu este aşa, că noi, ca şi oamenii de atunci, deseori nu avem loc pentru Persoana cea mai măreaţă, pe care lumea aceasta a văzut-o vreodată? Oamenii de atunci nu au ştiut cine era Cel pe care ei L-au lăsat să stea înaintea uşii. De unde să ştie ei, că tocmai Maria cea săracă şi Iosif, mai sărac decât ea, au devenit perechea aleasă, ca să acorde un loc de poposire Mântuitorului lumii. Dar noi astăzi putem şti: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1.1). Şi în continuare: „Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1.14). Despre acest Cuvânt se spune: „Toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” (Ioan 1.3). Ce Persoană deosebită! Toate au fost create prin Domnul Isus şi pentru Domnul Isus (Coloseni 1). Minunat! Dumnezeu a devenit unul dintre noi, El a venit aşa de aproape de noi oamenii, cum niciodată nu a avut loc în istoria omenirii.
Dar a fost aceasta totul? Nu! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3.16). Domnul Isus era Darul cel mai mare, pe care Dumnezeu putea să-L dea. El, putem spune cu toată reverenţa, a rupt pe Fiul Său de la inima Sa. Astăzi noi putem şti că marele Dumnezeu a devenit Om şi în felul acesta a găsit o cale prin care El putea să ne lege cu El Însuşi. Dacă noi astăzi nu oferim nici un loc acestui Fiu al lui Dumnezeu, nu facem noi atunci aceasta împotriva oricărei cunoaşteri mai bune, pe care o avem? Noi ştim ceva despre slava Persoanei Sale, noi ştim, că El poartă toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale, noi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca să ne răscumpere pe noi oamenii păcătoşi, şi că El ne-a dăruit o calitate a vieţii care niciodată nu a fost cunoscută – şi anume viaţa veşnică, viaţa din belşug, da, viaţa Fiului lui Dumnezeu Însuşi.
Nu este uimitor, nu, mai degrabă nu este trist, că noi acordăm prioritate aşa multor lucruri lipsite de importanţă, în loc să ne umplem cu această Persoană minunată? Nu numai la crăciun,însă desigur în mod deosebit atunci, mottoul este deseori: să cumpărăm cât se poate de mult. Având în vedere această Persoană minunată, nu ar trebui noi să ne gândim mai întâi de trei ori dacă să ne lăsăm antrenaţi în această goană din timpul crăciunului (şi nu numai atunci!) sau dacă nu ar fi mai bine să ne concentrăm asupra lucrurilor esenţiale? Ce este cu multele ore petrecute la computer (cuvânt cheie: internet), ce este cu multele ore pierdute în preocuparea cu trenuleţul electric (dacă motivul nu este acela de a te preocupa cu copiii)? Sunt interesele noastre cuvenite pentru echipa de fotbal favorită din campionat sau deja de mult noi ne interesăm mai mult de un joc de fotbal bun decât de o oră bună în Adunare? Trebuie cu adevărat să am al patrulea sau al cincilea palton de crăciun? Trebuie eu să fac cu adevărat orele de adunare să degradeze, devenind un fel de parada modei? Trebuie locurile de parcare ale localului nostru de adunare să se asemene cu o expoziţie de autoturisme? Unde este Isus în toate acestea? Este El cu adevărat în toate acestea, când pe noi de fapt ne interesează cu totul alte lucruri, atunci când ne strângem laolaltă ca creştini? Dacă suntem sinceri, fiecare dintre noi îşi are mai mult sau mai puţin pe ascuns „devoratorii timpului”, care vor să ne îndepărteze privirea de la Persoana minunată a Domnului Isus. Unde se mai găseşte Acela, care nu are nici un loc în casa de poposire? Nu suntem noi tot aşa de fără inimă ca şi posesorii casei de poposire de atunci din Betleem? Dacă într-o duminică Domnul Isus nu ar mai fi prezent – am observa noi aceasta? Stă El probabil şi la noi deja înaintea uşii şi bate (Apocalipsa 3)?
Ne-a dispărut modestia, cumpătarea şi naturaleţea, care caracterizau aşa de mult pe Domnul Isus? Dacă cauţi o vizuină, atunci te poţi duce la vulpi, dacă cauţi un cuib, atunci du-te la păsări, dar dacă cauţi ceva, unde să-ţi pui capul, atunci să nu te duci la Domnul Isus, căci El nu le avea pe toate acestea. Apostolul Pavel a spus odată tânărului Timotei, că noi trebuie să ne mulţumim dacă avem îmbrăcăminte şi un acoperiş deasupra capului. Observăm noi cât de materialişti am devenit? – Noi (şi eu mă includ şi pe mine) deja demult nu mai suntem mulţumiţi cu un astfel de stil de viaţă. De aceea nu este cu atât mai important să stăm liniştiţi şi să gândim din nou asupra priorităţilor?
Domnul Isus duce El Însuşi în casa de poposire
Nu este deosebit de uimitor, că Acela, care nu a găsit un loc în casa de poposire este în acelaşi timp adevăratul Samaritean milostiv, care Se îndură de sărăcia oamenilor, ca să-i ducă într-o casă de poposire, pentru ca acolo ei să devină sănătoşi? Acela, care nu a avut nici o casă de poposire, caută o casă de poposire pentru noi! Cât de mulţi oameni bolnavi sunt, da, cât de mulţi creştini sunt bolnavi, care de fapt ar trebui să retrăiască că Domnul Isus este milostiv şi plin de compasiune. Noi am stabilit în viaţa noastră priorităţi greşite şi acum am ajuns la capăt, suntem epuizaţi, nu mai vedem sensul, avem de fapt totul şi totuşi nu avem nimic. Chiar şi între creştini depresia nu este un cuvânt străin. Noi nu vrem să ne facem prea modeşti, dar Domnul Isus doreşte să te ducă într-o casă de poposire ca să te faci sănătos. Dar pentru aceasta tu trebuie să vrei; nu ţi se poate ajuta dacă tu însuţi vrei să dai la o parte problemele tale, sau nu vrei să le recunoşti.
Dacă te simţi apelat de aceste rânduri, dacă tu eşti acela despre care este vorba aici, atunci fă primul pas, pocăieşte-te de o viaţă în care ai stabilit priorităţi greşite şi începând de astăzi mergi consecvent pe un drum cu Domnul Isus. Reorganizează-ţi radical viaţa după etaloane biblice. Probabil nu toate problemele vor dispărea deodată, dar cu siguranţă unele griji şi probleme se vor rezolva. Dacă ai mers timp mult cu inima împărţită înapoia Domnului, atunci nu te poţi aştepta că totul se schimbă la o apăsare de buton; trebuie să te dezobişnuieşti de multe obiceiuri proaste, şi deprinderi noi bune trebuie învăţate. Aceasta nu va avea loc de azi pe mâine.
Vreau să revin încă o dată la exemplul „shoppen” şi cumpărături care nu sunt cu adevărat necesare (la aceasta poţi adăuga şi alţi „devoratori de timp”, cum sunt de exemplu jocurile la computer), căci tocmai aceste lucruri pot deveni repede deprinderi proaste. Dar în ajunul crăciunului cumpăratul în măsură mare este la ordinea zilei. Nu vreau să fiu greşit înţeles, nu vreau să-i consider pe toţi la fel sau să arăt cu degetul spre cineva, eu însumi am de luptat cu aceste lucruri, aşa cum au mulţi alţi creştini. Nici nu vreau să stric atmosfera şi tuturor să le stric cheful sărbătorilor de crăciun. Totuşi eu cred, că pentru noi toţi este timpul să înţelegem clar ce chemare am primit şi dacă noi ne comportăm corespunzător chemării de care am avut parte. Uneori uităm că timpul binecuvântării pământeşti este în mod deosebit rezervat viitoarei Împărăţii a păcii şi că noi ar trebui să trăim mai mult fiind conştienţi de perspectiva cerească a versului de cântare:
El, Dumnezeu, azi mă conduce
Spre locuinţă-n Canaan,
Loc, unde voi primi răsplată
Şi unde voi avea belşug.
De ce noi astăzi nu mai cântăm cu plăcere astfel de cântări? Este oare din cauza melodiei vechi sau pur şi simplu experienţa noastră nu mai corespunde conţinutului acestor cântări? Trebuie să învăţăm din nou acea parte a roadei Duhului? Stăpânirea de sine! Nu este incredibil, că sunt aşa de mulţi creştini sunt care nu-şi fac nici un fel de griji, pentru care este de la sine înţeles să meargă o dată sau de două ori pe săptămână la cumpărături? Nu vedem noi cât de bolnav este de fapt acest mod de viaţă? Duminica vorbim despre modestie şi stăpânire de sine, şi pe parcursul săptămânii mergem la cumpărături şi cumpărăm lucruri care nu sunt neapărat necesare. De ce? Deoarece lumea ne duce de nas? Probabil şi noi ne spunem, că toţi trebuie să facem ceva împotriva crizei economice. Dar ceea ce în lume este absolut normal nu corespunde concepţiei de viaţă creştină. Creştinii merg să cumpere când au absolută nevoie de ceva pentru viaţa zilnică, ei nu merg ore în şir prin magazine, chiar dacă nu cumpără nimic. Nu vreau să jignesc pe nimeni, eu însumi văd propriul eşec, dar nu trebuie să ne mirăm, dacă nu mai avem nici o atracţie de serviciul divin de duminică şi din timpul săptămânii. Este schizofrenie să predici duminica supă şi în timpul săptămânii să mănânci carne la grătar. Trebuie să fim atenţi să nu facem din creştinism o chestiune mincinoasă. Este acesta probabil şi motivul pentru care oamenii consideră aşa de puţin atrăgător faptul de a fi creştin? În orice caz nu cunosc nici o trezire spirituală în istoria Bisericii care să fi avut loc cu fast şi pompă, ci mai degrabă cu simplitate, modestie şi sarcini de viaţă.
Ultima casă de poposire pe drumul Domnului
Încă o ultimă casă de poposire era pe drumul Domnului Isus. Este foarte interesant să se vadă că atât la naşterea Sa cât şi scurt timp înainte de moartea Sa, de fiecare dată o casă de poposire a avut un rol deosebit. Tot aşa noi nu avem voie să despărţim naşterea Domnului de moartea Sa şi de învierea Sa. Mulţi vor „copilaşul încântător cu păr buclat”, dar ei nu vor pe Hristos încoronat cu cununa de spini şi sângerând, pe al cărui spate plugarii au tras brazde adânci. Nu au nevoie de un suplinitor, care pe cruce a fost făcut păcat şi acolo a luat locul nostru. Nu, noi nu vrem un aşa Hristos – noi avem nevoie numai de un Hristos plăcut pentru gânduri calde în timpuri reci de crăciun. Dar dacă tu nu-L vrei pe Hristos însângerat, atunci nu vei putea avea nici Copilul plăcut din iesle.
Chiar dacă la naşterea Lui nu a fost nici un loc în casa de poposire, este totuşi un loc unde noi putem să ne strângem împreună cu Domnul Isus. Este „camera pentru oaspeţi”, aşa cum spune Luca 22.11, şi este acelaşi cuvânt ca şi cel pentru „casa de poposire” din Luca 2.7. Este interesant că o casă de poposire joacă un rol important atât în primele zile cât şi în ultimele zile ale vieţii Domnului pe pământ. Este această cameră de sus, cum mai este ea numită, care „aproape” că nu mai aparţine acestui pământ. Dacă vrem să ne unim cu Domnul Isus, dacă noi vrem cu adevărat să-I dăm loc, atunci noi trebuie să venim în casa Lui de poposire. Atunci trebuie să ne ridicăm puţin deasupra lucrurilor acestora pământeşti, atunci trebuie să ne despărţim de mersul lumii acesteia. Atunci trebuie să recunoaştem, că Domnul Isus de aceea a murit pentru păcatele noastre, „ca să ne smulgă din acest veac rău” (Galateni 1.4). Atunci trebuie să găsim odihnă la gândul că noi nu mai suntem din lumea aceasta (Ioan 18), că noi suntem cetăţeni ai cerului (Filipeni 3) şi suntem străini şi fără drept de cetăţenie (1 Petru 2.11) şi deja acum suntem aşezaţi în locurile cereşti (Efeseni 2). Dacă cu adevărat Capul nostru este în cer – şi El este acolo! – unde este atunci locul mădularelor? Poate Capul să fie despărţit de trup? Imposibil! Dacă Hristos a fost aşezat mai presus de orice domnie şi de orice autoritate (Efeseni 1), atunci noi avem voie să ştim că şi noi de asemenea am fost aşezaţi acolo, şi anume în El (Efeseni 2).
Casa Tatălui
Pe pământ Domnului Isus nu I s-a acordat locul care I se cuvine, nici la naşterea Lui şi nici în timpul vieţii Lui. Când era scurt timp înainte „să plece din această lume la Tatăl”, El a spus ucenicilor Săi, că acum ei nu-L pot urma. Unde S-a dus El? El S-a dus la Tatăl. În casa Tatălui Său erau multe locuinţe; acolo era un loc pentru El. Cât de mult cunoaşterea acestui loc trebuie să-I fi uşurat fiecare pas pe pământ! Cum a trăit Domnul Isus ştiind permanent că în casa Tatălui Său este loc suficient, şi în afară de aceasta era un loc permanent în opoziţie cu un locaş de poposire, care de fapt totdeauna este numai temporal! Cum a făcut El fiecare pas pe pământ conştient fiind de părtăşia cu Tatăl Său! Nimic, absolut nimic nu a făcut fără o poruncă a Tatălui Său, nu a rostit nici un cuvânt, fără să fie în concordanţă cu Tatăl Său, ci a vorbit aşa cum Tatăl L-a învăţat (Ioan 8.28), şi El a ştiut că Tatăl nu L-a lăsat singur (Ioan 16.32).
Acolo unde şi noi găsim un locaş de poposire
Cum stau lucrurile cu noi: Nu ar trebui să mergem pe drum în perspectiva acestui loc de părtăşie intimă cu Tatăl şi cu Fiul? Nu a spus Domnul Isus ucenicilor Săi, că într-adevăr ei acum nu puteau să-L urmeze, dar că El se va duce să le pregătească un loc? Nu le-a povestit El că într-adevăr aici în lume ei vor fi ca şi El urâţi, dar că şi ei trebuie să trăiască în perspectiva casei Tatălui şi să-L aştepte pe El Însuşi (Ioan 14)? Prin faptul că Domnul Isus a mers la cruce pentru noi, a înviat şi a fost glorificat la dreapta lui Dumnezeu, El ne-a pregătit un loc în casa Tatălui. Tocmai aceste „multe locuinţe” erau cele care la întrebarea „Pe cine să trimit?” L-au determinat pe Domnul Isus să spună: „Iată-mă! Trimite-Mă!” Deja înainte de întemeierea lumii Domnul Isus a văzut multele locuinţe goale, şi de aceea noi am fost aleşi înainte de întemeierea lumii. Vedem noi aceasta? Noi nici nu aparţinem lumii acesteia, căci noi am fost aleşi deja cu mult înaintea acestei creaţii vizibile. Noi suntem într-adevăr în lume, dar noi nu suntem din ea. Dar după ce păcatul a venit în lume, nu a existat nici o posibilitate pentru om să intre în aceste locuinţe. „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur” – şi dacă Domnul Isus S-ar fi reîntors în casa Tatălui, fără să meargă la cruce, atunci aceste „multe locuinţe” ar fi rămas pentru totdeauna goale. Dar acum Hristos a murit pentru noi, El a pregătit locaşul pentru noi, El a fost pus în pământ ca adevăratul grăunte de grâu şi a murit. Acum „multele locuinţe” sunt pregătite pentru noi, şi va veni ziua când această casă se va umple. Aşa se spune în continuare despre grăuntele de grâu: „Dar, dacă moare, aduce multă roadă.”
Pe pământ Hristos nu a avut nici o încăpere, El nu a avut nimic, nici un loc unde să-Şi poată pune capul, dar înălţat de pe pământ Domnul Isus are nu numai încăperea Lui, camera Lui de oaspeţi, camera de sus, ci înălţat de pe pământ Domnul Isus a găsit un loc unde a putut să-Și pună capul: „Isus a zis: ‚S-a sfârşit!’ şi, plecându-Şi capul (sau: Şi-a pus capul, cum se mai poate traduce), Şi-a dat duhul.”
Să nu dăm noi toată viaţa noastră acestui Domn minunat? Ce însemnătate are crăciunul cu toate nimicurile şi materialismul în perspectiva acestor momente de importanţă mondială din istoria omenirii?
Tradus de la: Kein Raum in der Herberge
Cele mai darnice plante medicinale
ROSTOPASCA,este o “mama “ a medicamentelor
Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolonici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina,oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina, cantitati mici de berberina, sparteina, vitamina C, rezine,ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de acid cafeic sunt prezenti in aceasta planta. Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic, sedativ al sistemului nervos central, anticancerigen, de stimulare a sistemului imunitar etc. De asemenea rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura (hepatite, ciroza, deficiente ale secretiei lichidului biliar, infectii biliare, diskinezii, infectii ale vezicii biliare, colecistite, ). Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si verucilor. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic.
Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor,ca adjuvant in tratarea tuberculozei
pielii, tratarea ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul.
Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.
GALBENELELE sunt pline cu PROPRIETATI MINUNE
Galbenelele sunt plante recunoscute pentru frumoasa culoare galbena a florilor pe care acestea le produc. Galbenelele prezinta numeroase beneficii, spre exemplu:
Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree si alte tulburari ale ciclului menstrual, reglandu-l, previne SPM (sindromul premenstrual) si durerile din timpul menstruatiei etc.
Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza, negi, veruci, dermatite etc.
Patlagina ne vindeca inclusiv cu semintele ei
In cadrul unui recent studiu olandez , realizat in cadrul Universitatii din Utrecht, 275 de pacienti cu sindromul colonului iritabil au primit un tratament natural diferentiat, pentru ameliorarea simptomelor inflamatorii de la nivel intestinal. Ei au fost impartiti in trei grupe si fiecare dintre acestia a primit timp de 3 luni o alimentatie bogata in fibre alimentare, de cate doua ori pe zi. Celor din prima grupa li s-a administrat zilnic cate 10 grame de tarate, care contin mai ales fibre vegetale insolubile. Celor din a doua grupa li s-au administrat cate 10 grame de seminte de patlagina ingusta (Plantago lanceolata), care contin in mod preponderent componente fibroase solubile. Celor din a treia grupa li s-a administrat cate 10 grame de faina de orez, indeosebi ca material de control, in mare masura cu un continut extrem de redus de fibre.
Dupa 3 luni de tratament diferentiat de acest gen, la subiectii din grupa a doua, care au ingerat zilnic cate 10 grame de seminte de patlagina, simptomele s-au redus cu 90%. Aceasta ameliorare s-a manifestat atat la pacientii cu constipatie, cat si la cei cu simptome diareice. In cazul primei grupe unde au fost folosite taratele, simptomatologia specifica s-a redus in proportie de 60%, insa la unii dintre participanti au aparut anumite intolerante astfel incat aproape o treime dintre participantii din aceasta grupa au intrerupt studiul. In cazul celor care au consumat faina de orez, simptomatologia specifica s-a redus cu doar 40%.
Observatiile cercetatorilor de la Universitatea din Utrecht dovedesc astfel ca in cazul sindromului colonului iritabil, fibrele alimentare solubile din semintele patlagina sunt mai eficiente decat cele insolubile. Mucilagiile pe care acestea le contin constituie un strat protector atat pe peretii stomacului, cat si la nivelul peretilor intestinali, generand astfel un efect calmant si actionand pe aceasta cale in mod deosebit de eficient impotriva proceselor inflamatorii gastro-intestinale. In plus, s-a observat ca mucilagiul generat de semintele de patlagina, a caror administrare presupunea inmuierea acestora in putina apa timp de aproximativ 2-3 ore inainte de administrarea efectiva, cate 5 grame dimineata si alte 5 grame dupa-amiaza, a generat un strat protector dinamic la nivel intestinal, pe intreaga durata a curei ce a fost efectuata.
Potrivit opiniei doctorului Bijkerk, coordonatorul studiului, “adaugarea de fibre solubile, asa cum sunt cele din semintele de patlagina, reprezinta o abordare deosebit de eficienta a tratamentului natural pentru pacientii cu sindrom de colon iritabil, mai ales prin intretinerea constanta a peliculei protectoare calmante si antiinflamatoare alcatuita din mucilagiile semintelor de patlagina”.
In finalul acestui studiu cercetatorii olandezi recomanda ca folosirea semintelor de patlagina sa fie realizata in mod gradat, astfel incat portia de fibre solubile sa fie marita lent in primele zile ale curei, mancarea ce este consumata in tot acest timp trebuie sa fie bine mestecata si, mai ales, in tot acest interval de timp sa fie consumate mai multe lichide decat de obicei, pe intreaga durata a curei.
Modalitati de administrare a plantelor
In primul rand trebuie sa se administreze plantele recomandate cat mai repede dupa producerea unui eveniment cu potential declansator, punandu-se un accent puternic pe necesitatea ca, cel putin in intervalul (de 5-20 de minute) cat se mesteca pulberea de plante, sa se constientizeze mecanismul psihoemotional care duce la producerea simptomelor. Plantele vor fi alese astfel incat caracteristicile lor organoleptice si (in masura in care sunt cunoscute si demonstrate) efectele lor psihoemotionale sa sustina acest proces de constientizare (si care se coreleaza cu actiunile lor farmacodinamice – mult mai bine cunoscute si care, de fapt, reprezinta un punct de plecare important in decelarea si diferentierea influentelor exercitate de plante asupra psihicului).
Exista mai multe moduri de administrare a plantelor, impartite in doua mari categorii – administrarea interna si administrarea externa.
Pentru utilizarea interna, modul de administrare recomandat, in general, il constituie pulberea de plante uscate si macinate fin, mentinute sub limba (administrare sublinguala) 15-20 de minute, urmata de inghitirea acestora cu putina apa. Pulberea se administreaza de 1-4 ori pe zi (cel mai a desea de 3 ori pe zi); cel putin una dintre administrari trebuie realizata constientizand efectele subtile ale plantelor folosite. Priza plantelor sau a amestecurilor de plante se face, preferabil, inainte de mese (minimum 30 de minute), cu exceptia situatiilor in care ele sunt luate simptomatic (de exemplu, un amestec antispastic – se administreaza la nevoie, atunci cand pacientul are dureri colicative) sau sunt luate specific pentru a ameliora digestia (de exemplu, un amestec de plante amare, care se administreaza imediat dupa ce am mancat pentru a usura digestia).
Un alt mod de preparare eficient este extractul apos la temperatura camerei (macerat). Amestecul de plante, preferabil maruntite fin, se lasa timp de 6-12 ore (de seara pana dimineata) intr-un vas cu apa (in general 6 lingurite de amestec la 1 litru de apa) la temperatura camerei. Ulterior se filtreaza si se consuma in cursul zilei urmatoare. Daca temperatura ambianta este ridicata (vara), procesul de extragere va dura mai putin (6-8 ore) si poate fi necesara pastrarea filtratului la rece, pentru a nu se altera. Iarna, procesul va dura mai mult (10-12 ore) si nu este necesara pastrarea la rece.
Uneori, principiile active nu se extrag in apa la temperatura camerei, mai cu seama cand organul vegetal folosit este o parte dura, lemnoasa (radacina, rizom, tulpini, pedunculi lignificati, fructe cu consistenta tare etc.). In aceste cazuri poate fi necesara extractia la cald (infuzia) sau chiar fierberea (decoctul). Aceste metode sunt insa de evitat in cazul plantelor ale caror principii active sunt degradate (vitamine termolabile) sau se pierd (uleiuri volatile) prin prelucrare termica.
Maceratele glicerinate gemoterapice sunt o alta forma de administrare, fiind preparate pornind de la parti tinere ale plantelor (muguri, mladite, radicele, uneori seva) prin extractie hidro-glicero-alcoolica.
Ca forme de administrare externa, se pot folosi:
Cataplasmele – planta uscata si fin maruntita se imbiba cu apa calduta, pasta aplicandu-se pe piele, fie direct, fie intre doua bucati de panza, tifon etc.
Clismele si spalaturile vaginale – se fac in general cu extracte apoase la temperatura camerei, dupa o usoara incalzire la temperatura corpului. In aceasta categorie intra si gargara.
Baile de plante – planta maruntita este pusa intr-un saculet de panza, care se introduce direct in apa baii.
Un tratament trebuie urmat pana cand tulburarile pentru care era intentionat se amelioreaza sau dispar – de regula, dupa maximum 3 luni trebuie sa se simta ceva; in caz contrar, probabil ca alegerea plantelor nu a fost adecvata si este necesar un sfat calificat.
Acest articol este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale. Partea a II-a. Vindecarea sufletului si a trupului prin plante. Fitoterapia psihocauzala scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.
Fitoterapia bolilor de inima-Tratamente naturiste recomandate
Medicina naturista ,in primul rand utilizeaza speciile vegetale bogate in glicozizi cardiotonici, adica acele pricipii active din plante care pot actiona cu succes in cazul bolilor de inima si anume:
– degetelul lanos, degetelul rosu, cu actiune tonic-cardiaca in angina pectorala, insuficienta cardiaca, marirea contractiei miocardului si rarirea ritmului cardiac;
– talpa gastei, bogata in heterozide cardiotonice, cu efecte in angina pectorala, hipertensiune arteriala, tahicardie, nevroze cardiace si reglarea batailor inimii dupa stari nevrotice;
– paducelul, cu continut ridicat in derivati flavonici, taninuri catehinice si coline, care actioneaza favorabil in angina pectorala, cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, tahicardie, aritmii, fibrilatii, palpitatii, arteroscleroza, miocardita, vasodilatator coronarian si periferic, cresterea permeabilitatii vasculare si fluidificarea sangelui;
– anghinarea, care contine glicozide, flavonozide, derivati terpenici si principii amare (cinarina, cinaropicrina), cu actiuni terapeutice in angina pectorala, insuficienta cardiaca cu edeme, zgomot in urechi, hipertensiune arteriala si arteroscleroza;
– valeriana are efecte antispasmodice si sedative in nevroze cardiace, reglarea presiunii arteriale si a palpitatiilor inimii, inclusiv calmarea sistemului nervos la nivelul encefalului;
– saschiul, cu proprietati spasmolitice si hipotensive, eficiente in hipertensiune arteriala, tahicardie neurovegetativa, arteroscleroza sau pierderea memoriei, actionand prin dilatarea arterelor cerebrale si irigarea optima a sangelui spre creier;
– vascul are proprietati terapeutice hipotensive, sedative, bradicardizante, vasodilatatoare coronariene si periferice, evitand congestia cerebrala, arteroscleroza si extrasistolele.
Cu efecte adjuvante se mai recomanda, in consumul intern, infuzii sau decocturi (cate 2 cani pe zi) din amestecuri de plante in care intra, pe langa speciile mai sus mentionate, si alte specii medicinale ca roinita, busuioc, menta, cimbrisor, rostopasca, soc, tei, arnica, chimion, fenicul, coacaz negru, cretisoara, ciubotica-cucului, radacini de patrunjel si hrean, fructe de maces, toate indulcite cu miere de albine. Sunt indicate si tincturile de paducel (cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi), maceratul de usturoi cu miere de albine si propolis si siropurile de catina, coacaz negru, afin si menta. Este eficienta si o cura de 2-3 saptamani cu ulei volatil de lavanda (20-30 de picaturi pe paine, de 2-3 ori pe zi).
Pentru uz extern se recomanda comprese si unguente cu galbenele, aplicate pe zona inimii, precum si bai calde de 40 de grade Celsius la maini si la picioare, timp de 15 secunde, repetate de cateva ori pana la ameliorarea durerilor.
Regimul alimentar exclude grasimile animale
Dieta trebuie sa fie hipocalorica si cu cantitati foarte reduse de sare. Se vor evita alimentele care favorizeaza depunerea pe vase a lipidelor si esterilor de colesterol. Intre aceste alimente interzise pot fi mentionate: grasimile animale, carne in exces, creier, rinichi, ficat, mezeluri, afumaturi, peste oceanic, conserve, muraturi, galbenus de ou, branzeturi grase si sarate, condimente iuti, ciocolata, dulciuri rafinate, alcool in exces, cafea si ape minerale bogate in sodiu.
Se recomanda insa legumele proaspete (morcov, telina, sfecla rosie, varza, spanac, ceapa, usturoi, marar, patrunjel, hrean), precum si fructe crude (mere, pere, struguri, pepene verde, zmeura, lamai, grapefruit, banane), bogate in vitamine (B, C) si cu rol in blocarea depunerii acidului lactic in miocard.
Zilnic, timp de 1-2 saptamani pe luna, se recomanda sa se inghita cate un catel de usturoi, cu 30 de minute inainte de mesele principale. In celelalte saptamani ale lunii se vor consuma drojdie de bere (40 de g pe zi), fulgi de ovaz, bors de putina si otet de mere. In aceste zile, se vor lua 1-2 linguri de uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, masline, soia, porumb) care au continut bogat in acizi grasi nesaturati, cu rol important in scaderea colesterolului sanguin.
In cardiopatia dureroasa este indicat ca o zi pe saptamana sa fie declarata “zi de descarcare”, iar lunar sa fie 2-3 zile de “post de curatire”, in care se vor consuma numai legume proaspete, fructe crude si sucuri naturale.
Reteta pentru angina pectorala si cardiopatia ischemica
“Complex 16” include 16 specii medicinale (Crataegus, Leonurus, Vinca, Cynara, Digitalis, Ocimum, Chelidonium, Lavandula, Valeriana, Viscum, Melissa, Mentha, Petroselinum, Ribes, Rosa, Tilia), luate in anumite proportii in vederea realizarii unor efecte sinergice (cumulate). Aceste complex poate fi gasit pe rafturile cabinetului profesorului Milica si are rezultate in bolile cardiace.
In cursul vietii, omul este expus, cu voie sau fara voie, la diferiti factori externi si interni, care pot eroda aparatul cardiovascular, declansand unele maladii legate de functionarea inimii si a retelei de circulatie a sangelui. Din acest motiv, bolile cardiace constituie, in prezent, cauza cea mai frecventa a mortalitatii, depasind 50% din motivatia deceselor.
Principalele afectiuni care duc la scurtarea nedorita a vietii, mult inainte de potentialul de functionare a mecanismelor cardiace, sunt angina pectorala, cardiopatia ischemica si insuficienta cardiaca, la care se asociaza si alte dereglari functionale grave la nivelul inimii si ale sistemului circulator (hipertensiunea si hipotensiunea arteriala, tahicardia, bradicardia, extrasistolele, arteroscleroza coronariana, flebitele si trombozele).
Angina pectorala consta din crize acute, foarte dureroase, la nivelul musculaturii inimii, cu reflexe spre umarul si bratul stang sau catre abdomen (descrise de bolnav ca o gheara). Durerile aparute noaptea sunt insotite frecvent de o stare de anxietate, respectiv frica de moarte iminenta.
Boala este provocata de ingustarea organica sau spastica a arterelor coronare, ceea ce diminueaza aportul de sange si de oxigen spre miocard, instalarea arterosclerozei sau aparitia unor cheaguri de sange. Poate evolua spre tahicardie (puls accelerat), aritmie cardiaca sau chiar catre infarct miocardic, prin obturarea (ingustarea) unor segmente ale arterelor, indeosebi la varste inaintate.
Aparitia crizelor este favorizata de o serie de factori care trebuie evitati: treceri bruste la temperaturi extreme (geruri sau arsita), eforturi fizice si intelectuale, alergari in forta (ex. dupa vehicule), mersul pe distante mari, mese copioase cu exces de alcool si tutun, stari emotionale extreme (suparari, decese in familie, divorturi, detentie, vizionarea unor competitii sportive si a filmelor de groaza).
Irigarea insuficienta a miocardului duce la cardiopatie ischemica
Cardiopatia ischemica, dureroasa sau nedureroasa, este o boala coronariana cu frecventa in crestere pe toate meridianele globului. Apare la varste adulte, in cazul reducerii aportului de sange oxigenat sub pragul de functionare a miocardului. Irigarea insuficienta cu sange oxigenat la nivelul muschiului cardiac se produce atat in situatii de efort (insuficienta cardiaca decompensata), cat si in stare de repaus. Este cauzata de ingustarea, organica si spastica, a vaselor coronare, cu posibilitati de evolutie spre tulburari de ritm cardiac, palpitatii dureroase, crize de angina pectorala si infarct miocardic (necroza miocardica).
S-a constatat ca 90% dintre cazurile de cardiopatie ischemica prezinta leziuni arterosclerotice. De asemenea, statisticile au aratat ca riscul aparitiei cardiopatiei este de 5 ori mai mare la persoanele cu colesterolul sanguin ce depaseste limitele normale (200 mg%) si devine de 9 ori mai mare cand bolnavul cu colesterol crescut este si hipertensiv. In toate aceste situatii survine oboseala progresiva (mai ales la mersul in panta), cianozarea (invinetirea) pielii si a unghiilor si edeme moi (umflaturi) la picioare si maini.
O campioana a luptei impotriva cancerului-SFECLA ROSIE
Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarna si, totodata, un ajutor extraordinar pentru organism in timpul sezonului rece. Dar daca despre aportul de energie vitala al sfeclei se scrie mult, o alta varianta a ei, la fel de importanta, este mai putin popularizata, anume – sfecla rosie este un ajutor extraordinar pentru sanatatea copiilor, inca din timpul vietii intrauterine. Aceasta leguma se numara printre putinele alimente-medicament pentru femeile insarcinate, substantele sale active protejand mai ales de mutatii foetusul in pantecele mamei. De altfel, in medicina naturista, aceasta leguma este o adevarata legenda, proprietatile sale vindecatoare in bolile sangelui, in cele tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute inca de acum 150 de ani, cand intemeietorii terapiei naturale moderne au readus la lumina primele leacuri traditionale. In ce fel de afectiuni si in ce doze se administreaza sfecla rosie vom vedea in continuare, nu inainte insa de a se afla cum se prepara si se administreaza.
Preparate din sfecla rosie
In stare cruda, sfecla rosie nu are un gust foarte grozav, in timp ce fiarta, este placuta la gust, dar – dupa cum arata cercetarile – isi pierde mult din calitatile terapeutice. Sfecla cruda contine substante extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul sa fie dozat cu anumita atentie, in cantitati precise.
Foarte putine persoane ii agreeaza gustul, asa incat, de obicei, nu este consumata singura, ci este asociata in salatele de cruditati, in proportia 1:2 – 1:3, cu alte radacinoase, cum ar fi morcovul, telina, patrunjelul, sau cu salata verde ori varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni.
Salata de sfecla
Substanta care da culoarea aceea rosu-sangerie sfeclei se numeste betalaina, iar de prezenta ei, destul de sensibila la fierbere si extrem de sensibila la coacere, se leaga mai toate proprietatile antitumorale si antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumata coapta, ci doar fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani, deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.
Sucul de sfecla rosie
Expertul in administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai putin de 45.000 de cazuri de cancer si alte afectiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume si al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei si a bolilor tumorale, el recomanda o combinatie de sucuri, care pot fi usor obtinute cu ajutorul unui storcator electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de radacina de telina si 300 ml suc de morcov. Aceasta combinatie de sucuri se pastreaza ermetic inchisa intr-o sticla la frigider si se consuma cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cat posibil pe stomacul gol. Dupa parerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obtinut din sfecla rosie, care curata sangele, blocheaza dezvoltarea tumorilor, detoxifica ficatul. Exprimate la nivelul anului… 1920, aceste opinii au fost intru-totul confirmate prin studii sofisticate, facute in laboratoare si spitale, in anii 1990-2000.
Borsul de sfecla
Iata in continuare o reteta romaneasca traditionala, folosita mai ales in timpul iernii, cand alimentatia este mai saraca in vitamine: o sfecla rosie, de dimensiuni mici (cca. 200 de grame), se taie in doua. Una dintre jumatati se va taia marunt, apoi va fi fiarta cu alte legume taiate marunt (ceapa, morcov, patrunjel, cartof, telina), vreme de o ora. Cand fierberea s-a apropiat de sfarsit, se taie marunt si cealalta jumatate de sfecla, care apoi se fierbe separat, doar cat sa dea un clocot, intr-o cana de bors din tarate. Dupa fierberea foarte scurta a sfeclei in bors, lichidul obtinut, de o culoare rosie intensa, se filtreaza si se adauga imediat la legumele care deja fierb, dupa care se opreste focul, se adauga sare si ulei dupa gust, verdeata tocata. Se va obtine un bors acru, de o culoare rosie minunata si foarte bogat in betalaina si in alti pigmenti cu efecte vindecatoare exceptionale. In medicina populara romaneasca, acest bors se administreaza convalescentilor, dupa raceala, celor debili sau cu boli de piept, precum si pentru… trezirea din mahmureala!
Tratamente preventive
* Boala canceroasa – sucul de sfecla, precum si sfecla cruda consumata in salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile si flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung si din surse naturale. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, sfecla rosie este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, radacina sa de culoare rosie este utila si in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostata sau la san.
* Varice – pigmentii care dau culoarea specifica sfeclei rosii au, intre altele, un efect extraordinar pentru mentinerea sanatatii si a elasticitatii vaselor de sange, in special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente in familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfecla rosie, care previne pierderea elasticitatii vaselor de sange si formarea dilatatiilor si stazelor venoase. Persoanele care deja au varice in formare trebuie sa tina cure serioase cu sfecla rosie, pentru a preveni extinderea acestora.
* Degenerescenta maculara – intr-un studiu facut recent in Italia, s-a descoperit ca doi pigmenti continuti din abundenta in radacina de sfecla rosie, si anume luteina si zeaxantina, previn tulburarile oculare in general si degenerescenta maculara in special.
* Intoxicatiile lente – ne referim aici la acumulari lente si extrem de daunatoare de toxine din alimentatie, din aer, din apa, din diferitele ambalaje, din detergenti etc. Toate acestea se acumuleaza in organism si ajung sa il sufoce, producand afectiuni din cele mai diverse, de la alergie – la reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Substantele active din sfecla rosie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, inca de la nivel celular, si de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiratie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, incat multe persoane care tin cura cu suc de sfecla rosie se confrunta, in primele saptamani, cu fenomene neplacute, cum ar fi starile de greata, tulburarile de tranzit intestinal, mirosul neplacut al excretiilor. Aceste semne sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul functioneaza si da rezultate.
Tratamente interne
* Boala canceroasa – studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei rosii in cancer le datoram unui cercetator maghiar, Alexander Ferenczi, care, incepand din 1950 si pana in anii 80, a facut un numar impresionant de studii pe animale de experienta si pe pacienti umani, care au demonstrat ca sfecla rosie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate in prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fara dubiu ca radacina de sfecla rosie are efecte antitumorale, mai ales administrata sub forma de suc sau cruda, in salate.
Persoanele care sufera de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine sa consume zilnic, vreme de doua luni, combinatia de sucuri Breuss despre care am vorbit.
* Leucemie – terapia cu suc de sfecla, telina si morcov a lui Rudolf Breuss si-a dobandit notorietatea actuala in primul rand datorita rezultatelor excelente obtinute in aceasta afectiune. Sucul de sfecla este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, favorizeaza formarea de elemente figurate ale sangelui (in special de hematii), are efecte antitumorale directe.
Se recomanda consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmata de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternica, dar care nu intra in opozitie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.
* Cancer de colon – substantele nedigerabile din radacina de sfecla, numite fibre alimentare, in care aceasta leguma este foarte bogata, curata sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ in prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, cate 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au aratat ca un consum corespunzator de sfecla cruda duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detecteaza si distrug formatiunile maligne.
* Gastrita hiperacida – sucul de sfecla rosie este puternic alcalin, tamponand aciditatea excesiva din stomac. Cele mai bune rezultate in tratament se obtin combinand 100 ml de suc de sfecla rosie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi si 500 ml de suc de morcov. Rezulta o licoare cu un gust nu foarte placut, dar foarte eficienta pentru prevenirea si calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate.
* Ischemie cardiaca, ateroscleroza – vitaminele si pigmentii organici din radacina de sfecla impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se consuma de trei ori pe saptamana cate 150 de grame din aceasta leguma, in alternanta, ca suc si ca salata, de sfecla fiarta sau cruda.
* Hipertensiune – este, fara doar si poate, afectiunea in care se obtin cele mai rapide si spectaculoase efecte cu sucul de sfecla rosie. O jumatate de pahar din aceasta licoare duce la o scadere cu pana la 20% si la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute dupa ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu facut pe pacienti umani, la o universitate de medicina londoneza, in anul 2007. Ca urmare, in 2010, Societatea Americana de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei rosii intre recomandarile sale pentru prevenirea si tratarea hipertensiunii arteriale.
* Anemie feripriva – sfecla rosie contine fier, dar si magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea acestui oligoelement si pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta radacinoasa stimuleaza hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor rosii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu sfecla, din care se consuma cate 150 de grame, o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta in tratarea anemiei, se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, mazarea si fasolea verde, spanacul, urzica.
* Sarcina – fiind foarte bogata in vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum si in oligoelemente, sfecla rosie este un aliment ideal pentru o buna dezvoltare a foetusului. De asemenea, consumul de sfecla rosie previne si trateaza unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta radacinoasa previne mutatiile pe care le-ar putea suferi copilul in faza intrauterina.
* Adjuvant in bolile renale – se consuma o combinatie din 100 ml de suc de sfecla rosie si 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejeaza epiteliul renal de infectii si ajuta la refacerea sa in cazul in care a fost lezat de calculi sau infectii. Nu in ultimul rand, ajuta la eliminarea mai usoara a calculilor, avand efecte relaxante asupra musculaturii netede.
* Hepatita cronica – conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfecla rosie si sfecla rosie consumata cruda protejeaza celulele hepatice, ajuta la regenerarea lor mai rapida si le stimuleaza functionarea normala. Aceasta leguma este foarte bine tolerata de ficat si previne evolutia hepatitelor cronice spre ciroza sau spre cancerul hepatic. In cazul ingrasarii ficatului, ca urmare a unei otraviri sau a unei intoxicatii, sucul de sfecla rosie este, de asemenea, un ajutor de nadejde.
* Diabet – sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor, cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, sfecla rosie contine fibre alimentare si compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului.
* Constipatie – fibrele alimentare continute de sfecla rosie, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta radacinoasa le secreta, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda sfecla cruda si cea fiarta, preparata cu hrean si miere (a se vedea retetele prezentate anterior), ajungandu-se la 150 de grame din aceasta leguma consumate pe zi.
* Imbunatatirea capacitatii de efort fizic – betacianina, o substanta continuta din belsug de catre sfecla rosie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creste capacitatea sangelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce dupa sine o crestere substantiala a capacitatii de efort. Mai mult, sfecla rosie scade tensiunea arteriala, rareste ritmul cardiac, fiind perfecta pentru cei care fac eforturi intense si de lunga durata.
* Vitaminele complexului B – radacina de sfecla contine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de grame continand aproximativ 50% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.
* Vitamina C – este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol, sfecla rosie este pe podium, 200 de grame din acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 25% din necesarul zilnic de vitamina C.
* Potasiu si magneziu – o portie de 150 de grame de sfecla rosie contine 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult si 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul “Aspacardin”, folosit in aritmia cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si a celui muscular.
PRECAUTII SI CONTRAINDICATII
La aproximativ 15% dintre cei care consuma sfecla rosie, urina capata o culoare rosie, fenomen denumit beturie, care nu arata vreo afectiune sau intoxicatie, ci doar o incapacitate partiala a organismului de a asimila anumiti nutrienti din sfecla.
Abuzul de suc de sfecla (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporara a corzilor vocale. De asemenea, la doze mari de suc de sfecla rosie sau la sucul de sfecla consumat simplu, fara suc de morcov, pot aparea stari de greata.
Sfeclă roșie este un aliment-medicament pentru mame și copii
Când pot introduce sfecla roșie în alimentația copilului meu?
Fiind o plantă rădăcinoasă, cei mai mulți medici recomandă introducerea ei în alimentație în jurul vârstei de 7 luni. Principala temere este legată de eventualele substanțe nesănătoase de genul nitraților, pe care le poate conține.
Însă, dacă aveți o sursă de încredere care vă poate furniza sfeclă roșie, eventual bunica sau bunicul, puteți încerca să o prezentați bebelușului chiar de la 6 luni.
Cu toate astea, recomandarea noastră fermă este să discutați și cu medicul pediatru curant desore momentul introducerii sfeclei roșii în alimentația copilului vostru.
Cum pot prepara sfecla roșie pentru copilul meu?
Foarte puține persoane îi agreează gustul în stare curdă, așa încât, de obicei, nu este consumată singură, ci este asociată în salatele de crudități cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, țelina, pătrunjelul, sau cu salată verde ori varză roșie.
Substanța care dă culoarea roșu-sângerie sfeclei se numește betalaină, iar de prezența ei se leagă mai toate proprietățile antitumorale și antioxidante ale acestei legume. Însă betalaina este destul de sensibilă la fierbere și extrem de sensibilă la coacere. Prin urmare, sfecla roșie e mai bine sa fie consumată în stare crudă. Însă între a o consuma fiartă sau coaptă, varianta optimă ar fi fiartă, în coajă, și doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiță).
De asemenea, sucului de sfeclă roșie i-a fost atribuit de către terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss rolul de a fi unul din cele mai puternice remedii în tratarea cancerului și a leucemiei.
Sucul de sfeclă roșie scade presiunea arterială și are efect antifebril în cazul unei viroze. Consumând acest suc, metabolismul organismului se îmbunătățește, iar ficatul este ajutat să funcționeze mai bine.
Pentru a face un suc delicios celor mici, puteți adăuga în storcătorul de fructe pe lângă sfeclă și câțiva morcovi.
Copiilor slăbiți, anemici sau care nu au poftă de mâncare le poate fi prescrisă o cură cu acest suc, fiind recomandat a fi băut cu lingurița, pentru a avea efecte mai puternice.
Ce e bine de știut despre sfecla roșie?
Dacă păstrați codițele sfeclei, aceasta își va menține mai mult timp gustul și culoarea, putând fi păstrată în lada de legume a frigiderului până la două săptămâni.
Cu cât sfecla este mai mică, cu atât este mai dulce.
La aproximativ 15% dintre cei care consumă sfeclă roșie, urina capătă o culoare roșie, fenomen denumit beturie. Acest lucru nu arată vreo afecțiune sau intoxicație, ci doar o incapacitate parțială a organismului de a asimila anumiți nutrienți din sfeclă. Așa că nu vă alarmați dacă scutecul copilului devine mai roșiatic când este udat. Același lucru se poate întămpla și cu culoarea scaunului.
La doze mari de suc de sfeclă roșie sau la sucul de sfeclă consumat simplu, fără suc de morcov, pot apărea stări de greață.
Primul preparat cu sfecla rosie pe care vi-l propun vine este o salata de iarna, ruseasca, plina de culoare si cu un gust excelent. Bunica mea era basarabeanca, si dintotdeauna am avut o atractie catre toate lucrurile frumoase din Rusia – povesti, traditii, limba melodioasa, si mai recent, felurile de mancare. Ideea pentru aceasta reteta mi-a venit de la prietena mea Lena, care este tot basarabeanca, a supravietuit cancerului de san, si este o permanenta sursa de inspiratie pentru mine.
Ingrediente pentru Salata cu sfecla rosie vinaigrette (3-4 portii)
4 cartofi medii
2 morcovi medii
1 sfecla mare sau doua mai micute
4-5 castraveti murati in saramura (sau varza fermentata)
o ceapa rosie micuta
2 linguri de otet de mere
2 linguri ulei de masline extravirgin
sare si piper proaspat macinat
Cartofii si morcovii se spala bine, morcovii se curata, si se pun la fiert impreuna cu cartofii in coaja. Sfecla se taie in patru si se pune in hartie de copt in cuptorul incins la 170 grade, pana cand se inmoaie (aproximativ 30 minute). Prin coacere se pastreaza mai bine calitatile nutritive decat prin fierbere.
Se lasa toate legumele sa se raceasca, dupa care se decojesc, se taie cubulete si se amesteca impreuna muraturile taiate cuburi si cu ceapa taiata foarte fin. Inainte de a adauga sfecla in salata, se taie cubulete si se stropeste cu ulei de masline, pentru ca superba culoare rosu-ciclam sa nu se imprastie in toata salata (desi pana la urma tot se va intampla, insa mai lent). Se drege cu ulei, sare, piper si otet, si se lasa jumatate de ora in frigider, pentru ca aromele sa se intrepatrunda. Este foarte satioasa datorita cartofilor, si poate fi consumata ca fel principal
Surse (ro): http://prodieta.ro/sfecla-rosie-detoxifierea-ficatului-calorii-beneficiile-sfeclei/
http://www.formula-as.ro/2010/948/medicina-naturii-44/sfecla-rosie-13190
Surse (en): http://en.wikipedia.org/wiki/Red_beet
http://www.shedyourweight.com/the_health_benefits_of_red_beet_nutritional_value_of_red_beet.html
http://www.botanical-online.com/commonbeet.htm
O bautura minune – suc de sfecla rosie, morcov si mar
Poate unii dintre noi pot parea reticenti la ideea de a consuma sfecla rosie cruda sub forma de suc, insa chiar acesta este motivul pentru care am vrut sa va prezint efectele incredibile ale acestei combinatii. Ce se intampla cand amesteci sucul proaspat de mere, morcovi si sfecla? Obtii o bautura miraculoasa, datorita beneficiilor extraordinare pe care le aduce organismului, la nivel energetic si nutritiv si datorita valentelor sale curative. Este ca si cum ti-ai face o perfuzie de energie, enzime, substante antioxidante si alti nutrienti din plante, direct in celule.
Insist asupra pregatirii acestui suc in casa, si nu a cumpararii lui sub forma imbuteliata, din supermarketuri, chiar sub titlul de “stors astazi”. Sucurile proaspete incep sa-si piarda proprietatile nutritive imediat ce au fost preparate, pentru ca nutrientii oxideaza, chiar si atunci cand sucurile sunt pastrate la frigider. Mai mult, sucul proaspat trebuie tinut in cani de ceramica, email sau sticla, si nu in sticle de plastic, pentru ca acestea grabesc procesul de oxidare a nutrientilor.
Sucul proaspat de sfecla, morcovi si mere a fost prima oara folosit de catre medicii chinezi pentru tratamentul cancerului de plamani cu sute de ani in urma, iar acum din ce in ce mai multi dintre noi folosesc sucul acesta pentru sanatate si energie.
Efectele combinate ale celor trei ingrediente sunt absolut miraculoase – nu numai ca ne dau dau energia si necesarul de vitamine si minerale pe ziua in curs, insa au actiune pe termen lung asupra sanatatii noastre. Iata cateva dintre efectele sucului de sfecla rosie, morcov si mar:
Este eficient in pastrarea sanatatii organelor, in special a celor responsabile cu detoxifierea, care sunt zilnic expuse la diverse tipuri de toxine – ficatul si rinichii
Mentine sanatatea inimii si a sistemului circulator, datorita carotenilor din sfecla si morcovi, care reduc nivelul colesterolului, echilibreaza tensiunea si protejeaza organismul de bolile coronariene.
Datorita efectelor detoxifiante, dar si a vitaminelor pe care le contine, sucul proaspat de sfecla, morcovi si mere ajuta la curatarea acneii si a cosurilor, si intarzie aparitia ridurilor. Atunci cand nivelul toxinelor este prea mare pentru ficat, acesta antreneaza si urmatorul mare organ cu rol in detoxifiere – pielea. De aceea apar cosuri, acnee, pete maronii in jurul ochilor, iar durerile dese de cap si oboseala sunt adeseori semnale ca ficatul este sub presiunea toxinelor.
Mentine sanatatea sistemului digestiv – protejeaza stomacul de ulcer, si reducere riscul constipatiei, datorita fibrelor din mere si sfecla rosie.\
Sucul proaspat de sfecla, morcov si mar este un aliat pentru bolnavii de cancer, pentru ca inhiba dezvoltarea celulelor canceroase. Prietena mea Lena, despre care am mai amintit pe blog, a avut un cancer agresiv la san, pe care l-a tratat, pe langa medicatia alopata, cu un regim strict vegan, si cu un consum zilnic de suc de sfecla, morcov si mere. Acum este bine!
Poate ajuta la scaderea in greutate, pentru ca este un suc foarte satios datorita fibrelor pe care le contine, si ofera maxim de energie pentru o cantitate mica de calorii
Are efecte anti-inflamatorii
Ingrediente pentru suc de sfecla, morcovi si mere (pentru 2 persoane)
3 morcovi mari sau 4 morcovi mici
Sucul de morcovi este un puternic alcalinizant, plin de vitamine și minerale, cu proprietati detoxifiante si efecte benefice asupra sanatatii ochilor si a pielii.
Morcovii proaspat storsi sunt o sursa pretioasa de beta-caroten si alfa-caroten, care ne protejeaza organismul de radicalii liberi, si previn imbatranirea celulelor. Acesti carotenoizi sunt stocati in ficat si convertiti in vitamina A atunci cand organismul are nevoie de aceasta (in bolile grave ale ficatului, cum ar fi ciroza). Sucul de morcovi este o sursa importanta de vitamina C, vitamina K si cateva vitamine din complexul B, dar si de potasiu, calciu si magneziu (in special in sucurile din morcovi crescuti in soluri organice, de calitate).
1 sfeclă rosie medie
Sfecla rosie este o sursa importanta de betanina, cu puternice proprietati anti-inflamatorii anti-oxidante, si cu efect de stimulare a cailor de detoxifiere – colon si ficat. Sucul de sfecla rosie este atat de puternic, incat se crede ca poate ajuta la regenerarea celulelor ficatului in cazul cirozelor. Despre beneficiile sfeclei rosii am vorbit pe larg in postarea precedenta.
1 mar mare sau doua mai micute, din piata
Sucul de mere este un detoxifiant general, datorita pectinei, un tip de fibra care ajuta la eliminarea toxinelor din intestin, inainte ca acestea sa fie filtrate de ficat. De asemenea, merele contin nutrienti valorosi, precum Vitamina A, vitamine din complexul B-urilor, vitaminele C, E, K, acid folic, zinc, magneziu, fier si calciu.
Sucul de la o jumatate de lamaie sau o lime
Pentru a preveni oxidarea nutrientilor din legume si mere
Daca suportati gustul, puteti adauga si o bucatica de ghimbir in storcator, pentru a imbogati valoarea nutritiva si aroma sucului proaspat.
Este foarte important sa beti sucul imediat dupa ce a fost stors, pentru a beneficia la maxim de calitatile nutritive. Asa cum spuneam mai sus, chiar daca incarcatura benefica nu se pierde complet, dupa cateva minute de la stoarcere, nutrientii incep sa oxideze. Sucul se consuma ca atare, fara a adauga zahar. Il puteti eventual dilua cu apa plata sau filtrata, insa nu adaugati sub nici o forma zahar.
Sucul se bea pe stomacul gol, cu o ora inainte de micul dejun, pentru a lasa nutrientilor timp sa fie absorbiti prin intestinul subtire.
In perioada rece, cand nutrientii proaspeti sunt foarte rari, cand pielea este tot timpul acoperita si respira mai greu, si cand consumam multa mancare gatita, ar trebui sa preparam acest suc in fiecare zi, pentru a ne asigura necesarul de nutrienti de buna calitate, si pentru a ajuta organismul in procesul natural de detoxifiere.
Sfaturi pentru prepararea sucurilor
Cumparare si preparare
– Nu cumpara decit fructe proaspete pentru suc.
– Spala bine fructele inainte de a le prepara.
– Daca faci sucul cu un aparat special, curata fructele (caise, grapfruit, piersica, portocale, kiwi) de coaja. Poti sa lasi samburii mici (de exemplu la grapfruit sau portocala), dar scoate samburii si casuta marului.
– Daca faci un suc de legume sau zarzavat, de exemplu de spanac sau salata verde, amesteca-l cu un suc mai consistent, cum este cel de morcov.
– Nu prepara decit o cantitate mica de suc, pentru ca sucul de fructe de oxideaza imediat.
– Cand prepari sucul de fructe, fii creativ, apeland la diverse combinatii. Dar nu amesteca legumele si fructele decat cu foarte mare atentie, pentru ca unele combinatii pot fi suparatoare pentru stomac.
Exista mai multe tipuri de sucuri, in functie de care poti face diverse combinatii:
Sucuri din fructe dulci: prune, struguri;
Sucuri din fructe putin acide: mere, piersici, caise, pere, cirese;
Sucuri din fructe acide: portocala, lamiaie, grapfruit, capsuni, ananas;
Sucuri din legume: rosii, castraveti;
Sucuri din zarzavat: varza, telina, spanac, salata, patrunjel;
Sucuri din radacinoase: morcov, ceapa, cartof, ridiche.
Tipuri de bauturi pe care le putem obtine din fructe:
Nectar
Bautura racoritoare cu parfum puternic; se pastreaza doar cateva zile la frigider. Este facuta din amestec de pulpa si suc natural de fructe cu continut mare de fibre.
Suc proaspat stors
Este cea mai buna racoritoare; se pastreaza la frigider cel mult o saptamana si este de fapt suc natural pur, cu acelasi gust cu cel obtinut in casa, contine adesea pulpa de fruct.
Suc de fructe
Suc de fructe pasteurizat, cu valabilitate de cel mult o luna, care este 100% suc de fructe obtinut prin stoarcere/presare si pasteurizat inainte de ambalare.
Suc natural
Suc natural de fructe, care poate fi pastrat la frigider o luna. Este concentrat de fructe si apa, pasteurizat inainte de ambalare.
Bauturi pe baza de suc de fructe
Este varianta cea mai ieftina, disponibila intr-o gama larga de arome, fiind suc concentrat de fructe; unele contin doar aroma de fructe.
Reguli pentru prepararea sucurilor
– Sucurile din fructe dulci se pot combina cu cele putin acide, dar nu cu cele acide sau cu legume.
– Sucurile putin acide se potrivesc cu cele dulci si cu sucurile din fructe acideSucurile din fructe acide cu cele putin acide si cu cele de legume.
– Sucurile din legume se potrivesc cu cele din fructe acide si zarzavat.
– Sucurile din zarzavat pot fi combinate cu cele din legume si radacinoase, dar nu cu celelalte.
– Sucurile din radacinoase se potrivesc bine cu cele de zarzavat. Nu evita sa pui in sucul de legume si sucul unor zarzavaturi, intrucit acestea contin clorofila, o substanta care ajuta organismul sa produca hemoglobina, raspunzatoate pentru transportul oxigenului din sange.
Sfat general Cat mai multe fructe si legume inseamna sanatate!!!
Alte Beneficii ale sucurilor de legume pentru sanatate
Iata o lista cu cele mai bune ingrediente ale sucurilor de legume si afectiunile pe care le puteti trata cu acestea:
Acidoza – morcov, sfecla, castravete si spanac
Acnee – morcov, salata verde si spanac
Anemie – sfecla, telina si morcov
Alergii – morcov, salata verde si spanac
Apendicita – morcov, sfecla si spanac
Ateroscleroza – morcov, telina, salata verde si spanac
Artrita – castravete, sfecla, telina, morcov si nasturel
Astm – morcov, ridichi, telina
Bronsita – rosii, morcov, ceapa si spanac
Raceli – morcov, telina, ceapa si spanac
Constipatie – morcov, sfecla, spanac si nasturel
Colita – morcov, sfecla, castravete si spanac
Diabet – morcov, telina, salata verde si spanac
Dispepsie – morcov, sfecla, castravete si spanac
Eczeme – morcov, spanac, castravete si sfecla
Epilepsie – morcov, telina si spanac
Tulburari de vedere – rosii, morcov, telina, patrunjel si spanac
Oboseala morcov, spanac, sfecla si castravete
Guta – rosii, castraveti, sfecla, morcov, telina si spanac
Dureri de cap – morcov, salata verde si spanac
Boli de inima – morcov, sfecla, castravete si spanac
Hipertensiune arteriala -morcov, spanac, sfecla si castravete
Gripa – morcov, ceapa si spanac
Insomnie – salata verde, morcov si telina
Icter – morcov, telina, spanac, sfecla si castravete
Obezitate – rosii, sfecla, varza, salata verde, spanac si morcov
Hemoroizi – morcov, spanac, napi si nasturel
Probleme sinusale – tomate, morcov, ceapa si spanac
Amigdalita – morocv, spanac, sfecla si castravete
Sucul de sfecla
Vitamine: A, B, C si E
Minerale: fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, siliciu si sodiu .Beneficii terapeutice: sucul de sfecla rosie are o actiune puternica asupra organismului si ar trebui consumat in cantitati mici si in amestec cu alte sucuri, cum ar fi suc de mere, morcovi, castraveti si de telina. Este un excelent purificator al sangelui si este eficient in curatarea ficatului, rinichilor si arterelor.
Sucul de sfecla rosie ofera energie, datorita nivelului ridicat de zaharuri naturale pe care il contine, desi ar trebui evitat de catre cei care sufera de diabet. Este, de asemenea, indicat in cazul problemelor digestive precum constipatia, si intareste oasele, lucru foarte util in cazul persoanelor in varsta ale caror oase devin mai fragile.
Alegeti pentru stoarcere sfecla ferma la atingere, mai de graba decat cele moi sau zbarcite. Amestecati-o intoadeauna cu alte sucuri de fructe sau legume, deoarece oricat de benefica poate fi, consumul sucului pur de sfecla rosie poate duce la reactii negative in organism.
Sucul de broccoli
Vitamine: A, B, C, E si K
Minerale: calciu, cupru, fier, potasiu si zinc .Beneficii terapeutice: broccoli are cea mai buna reputatie pentru lupta impotriva cancerului, deoarece contine cantitati mari de antioxidanti si fibre. Aceasta leguma a fost, de asemenea recomandat pentru prevenirea cataractei.
Alegeti pentru extractia sucului legume verzi, fara pete galbene sau uscate. Legumele ar trebui sa fie ferme la atingere si nu moi. Tulpina poate fi de asemenea stoarsa, deoarece contine o multime de minerale si vitamine.
Sucul de varza
Vitamine: A, B, C. si E
Minerale: calciu, clor, iod, fier, magneziu, fosfor, potasiu si sulf
Beneficii terapeutice: varza reprezinta o optiune minunata pentru curatarea intregului organism atat extern cat si intern, si cu efecte antiseptice. Este foarte bun in cazul constipatiei si ajuta a reducerea tensiunii arteriale. Acest suc este adesea folosit pentru dietele de slabit.
Mai este recomandat in numeroase cazuri pentru a trata probleme respiratorii precum astm, tuse, raceala si gripa. Persoanele care transpira abundent ar trebui sa consume varza cruda de mai multe ori pe zi.
Alegeti pentru stoarcere verze mai mari si mai grele si viu colorate. Verzele mai usoare contin mai putin suc sau sunt mai vechi. Sucul de varza ar trebui consumat intodeauna in amestec cu alte sucuri cum ar fi cel de morcovi sau spanac, salata verde, castraveti sau telina.
Sucul de morcovi
Vitamine: A, B, C, D, E, G si K
Minerale: calciu, cupru, iod, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu si sulf
Beneficii terapeutice: sucul de morcovi este un tonic excelent pentru orice tip de boala. Acesta poate fi consumat la discretie si in cantitai mari. Este deosebit de eficace in prevenirea cataractei si a altor probleme oculare, ofera energie si ajuta la vindecarea rapida a anumitor afectiuni.
Sucul de morcovi stimuleaza sistemul imunitar si protejeaza impotriva bolilor. Sucul ajuta la tratarea anemiei, a problemelor circulatorii si a afectiunilor ale pielii. Este de ajutor in problemele digestive si este un remediu excelent pentru ulcer, astm si probleme ale ficatului. Ajuta la prevenirea cariilor dentare si a afectiunilor gingivale.
Alegeti morcovi fermi la atingere si cu coaja. Varfurile si radacinile pot fi de asemenea folosite la prepararea sucului. Sucul de morcov este adesea folosit ca baza pentru alte sucuri, deoarece este usor de digerat si poate fi consumat in cantitati mari.
Sucul de telina
Vitamine: B si C
Minerale: fier, magneziu, fosfor, potasiu si sodiuBeneficii terapeutice: sucul de telina este cel mai bine cunoscut pentru proprietatile sale de a usura durerile reumatice si inflamatiile artritice. Este indicat sa consumati suc de telina in cazul in care va recuperati dupa anumite boli si in special dupa raceli sau gripe, inlocuind in organism prin sucul de telina mineralele pierdute.
Potasiul din telina ajuta la scaderea tensiunii arteriale si consolideaza eficient stomacul, ficatul si rinichii. Trateaza cu succes problemele si tulburarile de somn. Alegeti telina ferma la atingere, care nu prezinta semne de uscare. Se spala bine si se elimina tulpinile si ambele capete ale telinei inainte de stoarcere.
Sucul de castravete
Vitamine: A si C
Minerale: calciu, iod, fier, magneziu, fosfor, potasiu, siliciu si sodiu
Beneficii terapeutice: sucul de castravete este un tonic excelent si incurajeaza sanatatea pielii, a parului si a unghiilor. Acesta controleaza retentia de fluide si ajuta la tratarea problemelor vezicii urinare.
Are proprietati de curatare a sangelui si este un tratament eficient in cazul artritelor. Alegeti castraveti de culoare verde inchis, fermi la atingere si care nu au semne de ofilire.
Unii castraveti sunt acoperiti cu o substanta care seamana cu ceara, deci spalati bine si curatati castravetii de coaja inainte de stoarcere.
Sucul de papadie
Vitamine: A si C
Minerale: calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu si sodiu
Beneficii terapeutice: frunzele de papadie sunt una dintre cele mai bune plante curative din jurul nostru, iar unul dintre aspectele pozitive este acela ca papadiile sunt usor de obtinut, gasindu-se aproape peste tot.
Papadiile sunt excelente pentru circulatie, pielea fiind astfel, unul dintre pricipalii beneficiari in urma consumului de suc de papadie. Gratie continutului ridicat de fier, acestea sunt utile pentru cei care sufera de tulburari sanguine cum ar fi anemia, iar atunci cand sucul de papadie este combinat cu cel de morcov poate ajuta la intarirea oaselor si la combaterea bolilor osoase.
Sucul din frunze de papadie poate vindeca ulcerul si ajuta la tratarea problemelor de rinichi sau afectiuni ale vezicii urinare. Incercati sa alegeti frunze de culoare verde inchis, mai mici (frunzele mari au tendinta de a produce suc cu un gust amar). Asigurati-va ca frunzele sunt spalate bine pentru a indeparta urmele de pesticide, ingrasaminte si murdarie.
Sucul de fenicul
Vitamine: A si B
Minerale: fier, fosfor, potasiu si zinc
Beneficii terapeutice: feniculul este probabil, cel mai cunoscut ca un ajutor digestiv. Acesta este indicat pentru ameliorarea gazelor intestinale, a digestiei precare si dar si a unor conditii mai dureroase cum ar fi gastrita si enterita.
Feniculul este de asemenea un diuretic, prin urmare, este foarte eficient atunci cand este utilizat pentru probleme de rinichi sau vezica urinara si retentie de lichide. Sucul de fenicul ajuta si la combaterea oboselii.
Alegeti bulbi de fenicul fermi la atigere si albi. Se spala bine si se taie bucati mici inainte de a fi trecut prin storcator. Feniculul se combina foarte bine cu sucul de mere, morcovi, pere sau telina.
Sucul de salata verde
Vitamine: A, B, C, D si E
Minerale: calciu, cupru, fier, magneziu, fosfor si potasiu
Beneficii terapeutice: salata verde este un remediu excelent pentru constipatie si ar trebui consumata zilnic impreuna cu un pic de ulei de masline. Salata verde este un diuretic puternic, contribuind la rezolvarea problemelor vezicii urinare, lupta impotriva problemelor circulatorii precum si a retentiei de fluide, a celulitei si obezitatii.
Aceasta contine o substanta chimica similara opiului, care actioneaza ca un relaxant puternic pentru sistemul nervos. Este prin urmare cunoscuta ca adjuvant in tulburari precum stres, anxietate, insomnii si boli ale inimii.
Soiurile de salate care sunt inchise la culoare sunt cele mai nutritive. Alegeti salate care sunt mai grele si mai inchise la culoare.
Sucul de patrunjel
Vitamine: A si C
Minerale: calciu, cupru, fier, magneziu, potasiu, sodiu si sulf
Beneficii terapeutice: patrunjelul este o planta cu puternice proprietati curative. Este un diuretic eficient si un stimulent puternic, prin urmare, consumul in timpul serii sau inainte de culcare ar trebui evitat.
Sucul de patrunjel este util pentru cei care sufera de migrene, hipertensiune arteriala, tulburari oculare si anemie. Este indicat persoanelor care sufera de artrita, deoarece are efecte benefice in cazul rigidizarii arterelor.
Ajuta la purificare sangelui si se recomanda in cure pentru stimularea sanatatii vezicii urinare, ficatului si in cazul problemelor renale. Sucul de patrunjel este foarte puternic si nu este indicat consumul in cantitati mari.
Combinati intodeauna sucul de patrunjel cu alte extrase din fructe sau legume. Alegeti frunzele de patrunjel care sunt cat mai inchise la culoare.
Sucul de spanac
Vitamine: A, B, C si K
Minerale: calciu, iod, fier, fosfor si potasiu
Beneficii terapeutice: spanacul contine mai mult fier decat orice alta leguma. Este bun pentru tratarea anemiei, depresiei, oboselii si a altor tulburari afective. Ajuta de asemenea, la digestie si a curatarii organelor interne.
Pentru cei care sufera de furuncule, abcese, ulcere, este indicat sa se consume cateva pahate de suc de spanac pentru a ajuta vindecarea. Alegeti frunze de spanac proaspete, de culoare verde sau verde inchis. Sucul de spanac ar trebui consumat cu moderatie.
Sucul de rosii
Vitamine: A, B, C si E
Minerale: fier, fosfor, potasiu si sulf
Beneficii terapeutice: datorita soarelui, tomatele contin numeroase elemente nutritive si, prin urmare, sunt extrem de benefice organismului. Acestea sunt excelente pentru sange si sunt un tonic foarte bun pentru sistemul nervos.
Acest lucru este deosebit de benefic pentru persoanele care sufera de anxietate, stres, nervozitate, insomnie si oboseala. Tomatele au capacitatea de a elimina acidul uric din organism si sunt alimente minunate pentru persoanele care sufera de artrita, guta si reumatism.
Sucul de rosii are proprietati de detoxifiere si poate ajuta in cazul unor afectiuni ale pielii cum ar fi acnee sau furunculi. Alegeti rosii coapte si grele. Spalati-le bine, taiati-le si introduceti-le in storcator cu tot cu coaja. Sucul de rosii poate fi consumat simplu sau in combinatie cu suc de morcovi, mere, telina sau suc de ceapa.
Sucul de nasturel
Vitamine: A, B, C si E
Minerale: calciu, clor, fier, magneziu, potasiu, sodiu, sulf si zinc
Beneficii terapeutice: sucul de nasturel este un remediu excelent pentru bronsita cronica si excesul de mucus. Acesta poate fi adiministrat si preventiv impotriva racelii si gripei. Este foarte bun in afectiunile circulatorii, anemie si probleme ale ficatuluui si vezicii urinare.
Alegeti frunze proaspete de culoare verde inchis, care sa nu prezinte semne de ofilire. Nu consumati suc de nasturel in cantitati mari si combinati-l intoadeauna cu sucuri de morcovi sau spanac.
Ce nu stim despre beneficiile surprinzatoare ale rosiilor
Rosiile sunt originare din America de Sud si sunt cultivate pe continentul european de sute de ani, pentru gustul lor dulce, dar si pentru numeroasele beneficii pe care le aduc sanatatii.
Aceste legumee consumate atat in stare cruda, cat si prin preparare termica, pot fi de culoare rosie, galbena sau mov, toate soiurile furnizand nutrienti esentiali pentru organism.
Interesul lumii medicale pentru efectele pozitive ale consumului de rosii se datoreaza in special continutului de licopen, un antioxidant care ajuta organismul sa combata actiunea distructiva a radicalilor liberi, care ataca celulele sanatoase si produc in cele din urma diverse forme de cancer. Rosiile mai sunt extrem de benefice in timpul verii, intrucat protejeaza pielea de agresiunile razelor ultraviolete.
O portie de rosie coapta si proaspata de aproximativ 150 de grame constituie o excelenta sursa de vitamina A, C, K, acid folic si potasiu. Aceste legume contin in mod natural cantitati reduse de sodiu, grasimi saturate, colesterol sau calorii, de aceea sunt recomandate in cadrul unei diete sanatoase si al regimurilor de slabit, contribuind la reglarea greutatii corporale si reducerea nivelului lipidelor in sange.
Rosiile mai furnizeaza si tiamina, niacina, vitamina B6, magneziu, fosfor si cupru, toate necesare unei stari perfecte de sanatate. Tot 150 de grame de rosii proaspete furnizeaza 2 grame de fibre, care reprezinta 7% din doza zilnica recomandata. Valorile nutritionale pentru 149 de grame de rosii sunt urmatoarele
Calorii – 26,8 kcal
Proteine – 1,3 g
Vitamina A – 1241 UI (unitati internationale)
Vitamina C – 18.9 mg
Vitamina E – 0,8 mg
Vitamina K – 11,8 mcg
Tiamina – 0,1 mg
Niacina – 0,9 mg
Vitamina B6 – 0,1 mg
Acid folic – 22,3 mcg
Acid pantotenic – 0,1 mg
Colina – 10 mg
Betaina – 0,1 mg
Grasimi – 0,3 g (0,1 g grasimi polinesaturate, 4,5 mg acizi grasi omega-3, 119 mg acizi grasi omega-6)
Calciu – 14.9 mg
Fier – 0,4 mg
Magneziu – 16,4 mg
Fosfor – 35,8 mg
Potasiu – 353 mg
Sodiu – 7,5 mg
Zinc – 0,3 mg
Cupru – 0,1 mg
Mangan – 0,2 mg
Fluor – 3,3 mcg
Fitosteroli – 10,4 mg
Apa – 141 g
Beneficiile rosiilor pentru sanatate
– Mentinerea sanatatii pielii. Rosiile ajuta pielea sa isi mentina aspectul estetic. Beta carotenul din aceste legume, regasit si in alte legume precum morcovii sau cartofii dulci, au o actiune protectoare asupra pielii, in fata actiunii nocive a radiatiilor UV. De asemenea, licopenul continut de rosii incetineste procesul de imbatranire a pielii si reduce riscul aparitiei cancerului cutanat.
– Intarirea oaselor. Vitamina K si Calciul, doi nutrienti furnizati de rosii, sunt excelenti factori de fortificare si regenerare a tesutului osos. Licopenul din rosii s-a dovedit util in imbunatatirea masei osoase, aceasta fiind o cale excelenta de prevenire a osteoporozei.
– Reducerea riscului de cancer. Tot antioxidantul important din rosii, licopenul, a fost asociat in cadrul mai multor studii de specialitate cu un risc redus de debut al cancerului de prostata, cancerului cervical, cancerului oral, cancerului faringian si esofagian, cancerului de stomac, de colon, rectal, de prostata si ovarian. Antioxidantii din rosii, in special vitaminele A si C, combat daunele produse de radicalii liberi asupra celulelor sanatoase ale organismului.
– Reglarea nivelului glicemiei in sange. Rosiile sunt o sursa bogata de crom, mineral care regleaza nivelul glicemiei in sange si inhiba pofta de alimente dulci.
– Imbunatatirea vederii. Vitamina A din rosii poate sa imbunatateasca acuratetea vederii si sa previna afectiunile vazului. Un demers stiintific de specialitate a demonstrat ca un consum regulat de rosii reduce riscul aparitiei degenerarii maculare, o afectiune grava si ireversibila a ochilor.
– Mentinerea sanatatii parului. Intrucat furnizeaza cantitati semnificative de vitamina A, rosiile sunt responsabile si pentru mentinerea sanatatii parului, ajutand podoaba capilara sa ramana rezistenta si stralucitoare.
– Prevenirea afectiunilor renale si biliare. Medicii au descoperit o legatura directa intre consumul de rosii si susceptibilitatea redusa de a dezvolta pietre la rinichi si calculi biliari, in special daca rosiile sunt consumate fara seminte.
– Reducerea intensitatii durerilor cronice. Persoanele care sufera de dureri cronice recurente produse de boli precum artrita, isi pot gasi alinarea consumand rosii in fiecare zi. Bioflavonoizii si carotenoidele din aceste fructe sunt agenti anti-inflamatori eficienti, actionand ca analgezice naturale.
– Pierderea excesului de kilograme. Intrucat contin o cantitate mare de fibre si apa, rosiile ajuta si la pierderea excesului ponderal, cu atat mai mult cu cat sunt sarace in grasimi saturate si calorii. Astfel, ele induc rapid senzatia de satietate si imbunatatesc digestia, contribuind la detoxifierea organismului prin lichidele pe care le furnizeaza. In plus, rosiile stimuleaza productia hormonului numit leptina, responsabil cu controlul apetitului, reglarea metabolismului si reducerea greutatii corporale excedentare.
Moduri sanatoase de a consuma rosiile
Absorbtia optima de carotenoide si flavonoizi din rosii are loc atunci cand rosiile sunt gatite, iar adaugarea de ulei de masline in timpul prepararii lor stimuleaza absorbtia licopenului. Cateva moduri sanatoase de a consuma rosiile sunt
– Adaugarea de rosii feliate in sandwich-uri si salate.
– Prepararea sosului de tomate in casa, prin fierbere si consumul lui in locul altor sosuri grase de maioneza, smantana etc.
– Consumul regulat de suc de rosii sau sucuri de legume cu rosii.
– Consumul de rosii proaspete cu omleta dietetica la micul dejun.
– Inlocuirea gustarilor hipercalorice cu rosii proaspete, asociate cu branza degresata si biscuiti integrali.
– Adaugarea de rosii conservate in tocanite, supe sau garnituri pentru friptura.
– Servirea cartofilor copti impreuna cu felii de rosii proaspete.
– Adaugarea feliilor de rosii ca strat superior in diverse preparate la cuptor (musaca sau pizza de casa).
– Prepararea de bruschete din paine integrala, cuburi de rosii, usturoi, ulei de masline si busuioc.
Troscot
De la aceasta planta se folosesc partile aeriene
Afectiuni pentru care se recomanda: hipertensiune arteriala, diaree, tuberculoza pulmonara, gastrite.
Denumirea uzuala: Troscot (lat. Polygonum aviculare).
Partile aeriene trebuie recoltate in timpul infloririi, indepartandu-se radacina. uscarea se face in strat subtire in locuri aerisite.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Flavonozide, tanin si substante minerale bogate in acid silicic liber si combinat.Astringenta, antidiaretic, mineralizant.
Recomandari:
Infuzie – 1-2 ceaiuri pe zi timp indelungat impotriva hipertensiunii arteriale si ca si componenta a ceaiului gastric.
Intern-neutralizeaza tranzitul intestinal si combate diareea. Precipita proteinele din continutul intestinal si diminueaza afectiunile inflamatorii. Actioneaza asupra epiteliului renal favorizand cresterea cantitatii de urina eliminata. Diminueaza tensiunea arteriala, este un antiinflamator in combaterea reumatismului, in ulcer stomacal, hemoragii intestinale, guta, tuberculoza, afectiuni ale aparatului cardiovascular.
Decoct
Uz intern 2-3 cani pe zi; uz extern: pentru cicatrizarea ranilor, bai locale pentru tratarea reumatismului si bolilor ginecologice – bai cu apa calda la 370 C in care se tine 15-30 minute, un saculet cu 500g planta uscata.
Preparare
Uz intern: infuzie din 1-2 lingurite la 200 ml apa clocotita.
Uz extern: infuzie concentrata din 3-4 linguri la 200 ml apa clocotita
Precautii, contraindicatii si alte comentarii-nu exista.
Volbura-folosim intreaga planta
Afectiuni pentru care se recomanda: purgatii, furuncule, abcese
Prezentare generala: Volbura (lat. Convolvulus arvensis); denumire populara: rochita randunicii.
Infloreste din mai pana in septembrie. Planta trebuie recoltata prin smulgere cu radcina cu tot, inainte de inflorire sau in timpul acesteia. Produsul nu are miros, dar are gust astringent.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Rezine de natura glucozidica.
Purgativ datorita rezinelor si colagoga.
Recomandaripentu uz intern: Tinctura – ca purgativ si coletic-colagog: 20-30 picaturi/zi; infuzie – se bea o lingurita, dimineata.
Uz extern: ctaplasme – actiune maturativa in abcese si furuncule: infuzie concentrata: 2 lingurite de planta la cana.
Preparare
Infuzie – o lingurita de planta la o cana de apa.
Tinctura – 20 gr de planta puse la macerat 10 zile, in 100 ml de alcool de 70 de grade. Se filtreaza si se pastreaza in recipiente inchise la culoare.
Cataplasma
Precautii, contraindicatii si alte comentarii-nu exista.
Nalba pentru frunze si flori
Afectiuni pentru care se recomanda: bronsite, faringite, tuse; furuncule.
Denumirea uzuala: Nalba de padure (lat. Malva silvestris).
Scurta descriere:
Planta erbacee, bianuala sau vivace, care creste pe langa drumuri, garduri si locuinte. Are radacina pivotanta, tulpina sa e dreapta si inalta pana la 1 m. frunzele sunt lung petiolate, palmat lobate cu 5-7 lobi, cu marginea inegal dintata si acoperite cu peri. Florile sunt mari, regulate, hermafrodite, de culoare roz-violacee si cu vinisoare violete, grypate cate 2-3. Infloreste toata vara.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Mucilagii-Emolienta, behica, antidiaretica, antiinflamatorie.
Recomandari:
Radacinile se recolteaza toamna si se usuca decorticate. Frunzele se recolteaza inainte de inflorire, iar florile in timpul infloririi si ambele se usuca la umbra.
Macerat la rece – se administreaza in tratamentul inflamatiilor mucoaselor cailor respiratorii si digestive – 1-2 cani pe zi; pentru uz extern – gargara deoarece este antiinflamator.
Infuzie – ca emolient si in gargara: 1-2 cani pe zi. Favorizeaza aparitia dentitiei la copii.
Preparare
Macerat la rece – se adauga apa (250 ml) peste frunze si flori si se lasa la amcerat cateva zile. Apoi, se strecoara.
Infuzie – se oparesc frunzele si florile cu apa fierbinte. Se aseaza un capac deasupra.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii-nu exista.
Aloe
Factorul curativ: frunze
Afectiuni pentru care se recomanda: alergie, astm, anemie, artrite, artroze, afectiuni ale prostatei, afectiuni ale unghiilor, abcese, boli carentiale, bronsite, colita intestinala, cefalee, cistite, crampe musculare, combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei si radioterapiei, cataracta, constipatie cronica, diabet zaharat, depresii, entorse, escoriatii, eruptii cutanate, foliculite, furunculoze, faringite, gingivite, hemoroizi, herpes, hepatita cronica, insomnie, inflamatii cutanate, infectii fungice, intinderi musculare, ligamente, intepaturi de insecte, keratroza, keratite, pancreatita cronica, psoriazis, piele uscata, scleroza multipla, unghie incarnata, urticarie, viroze, vergeturi, varice, zona zoster.
Denumirea uzuala: Aloe (lat. Aloe vera)
Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Ca si P (osteogeneza); K necesar activitatii musculare; Fe, componenta a hemoglobinei; Na necesar in schimbul de apa-saruri; CI este antiseptic; Mn cu Mg ajuta sistemul nervos si muscular; Cu cu rol in metabolismul celular; Cr inlesneste activitatea enzimelor, scade lipemia; Zn cu rol in metabolismul protidic; Mono si polizaharide (aici intra Acemannan); Hormoni cu efect anti-inflamator si stimuleaza regenerarea tisulara; Acid salicilic cu efect analgezic; Aminoacizi (7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali) – furnizeaza energie, au rol catalizator, regleaza echilibrul chimic si contribuie la regenerarea tisulara; 9 Enzime si Steroizi (Colesterina, campestrina, beta-sitosterina cu efect antiinflamator si lupeol cu efect antiseptic si analgezic). Substante dezinfectante (lupeolul, acidul salicilic, compusi cu structura fenolica etc.) care distrug bacteriile, ciupercile, virusii, cu efect antibacterian, antivirotic si antifungic; lupeolul, acidul salicilic si magneziul au efect analgezic, care calmeaza eficient durerea. Contine cel putin 3 acizi grasi (sterine vegetale: colesterina, campesterina si beta-sterina) cu efect antiinflamator. Beta-sitosterina este agent anticolesterol. Intareste sistemul imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii, accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul; are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara; asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si evindeca si amelioreaza multe boli si anomalii. Planta hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor si echilibreaza starea generala.
Recomandari:
Sucul proaspat se foloseste extern, comprese, ca medicament antiiradiant. Vindeca arsuri, inclusiv pe cele produse de iradiatii, boli de piele, acnee, dermatite, eczeme etc.
Intern, se foloseste sub forma de vin de aloe. Se consuma timp de 7 zile, cate 1 lingurita de 3 ori/zi, inainte de masa, apoi, 2 saptamani cate 1 lingura de 3 ori/zi. in aceasta perioada, se exclud din alimentatie ouale si laptele. Se consuma supe de legume si fructe care nu trebuie sa provina din zone cu exces de radioactivitate in sol.
De asemenea, se pot procura geluri si creme.
Preparare
Se pot achizitiona din magazine naturiste si farmacii.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii-nu exista.
http://www.terapiinaturiste.ro/plante-medicinale.php?planta=Ardei_iute
Cum ajuta plantele tratarea cancerului prin metoda Rudolf Breuss
Principii:
– Tumoarea canceroasa trebuie sa fie consumata de corpul insusi in timpul curei de post.
– Prin autoinfometare in timpul curei, prin privarea corpului de unele elemente (mai ales proteine), corpul consuma sau elimina tot ce nu-i apartine, inclusiv tumoarea canceroasa si orice depozite de reziduuri.
– Tumoarea este o formatiune de celule denaturate, care de obicei apare prin presiune indelungata sau iritare indelungata.
– Cancerul este mai greu vindecabil daca se consuma alimente solide si in special proteine animale.
Amestecul de sucuri:
3/5 sfecla rosie
1/5 morcovi
1/5 bulb de telina
putina ridiche neagra, mai ales coaja
un cartof mic
Exemplu: 300g sfecla rosie, 100g morcov, 100g bulb de telina, 50g ridiche neagra, un cartof mic cat un ou sau, daca nu este suportat, un ceai de coaja de cartofi, baut rece.
Ceaiuri in timpul postului:
Ceai de salvie – pentru gargara se prepara cu apa calda, nu se fierbe (doar infuzie), deoarece contine uleiurile eterice necesare gargarei. Pentru baut se fierbe 3 minute, nici mai mult nici mai putin, pentru ca astfel se elibereaza enzima necesara ganglionilor si maduvei spinarii. (se poate combina cu sunatoare, menta si roinita)
Ceai pentru rinichi – infuzie (nu se fierbe): amestecaĹŁi 40% coada calului, 30% urzici, 20% troscot, 10% sunatoare. Nu se fierbe (infuzie), se lasa 10 minute in apa calda, se strecoara, apoi peste zat se mai pune apa si se fierbe. Apoi se strecoara si se amesteca cu cealalta tura. Se consuma pe durata a 3 saptamani, fara a se depasi aceasta perioada.
Ceai de napraznic (infuzie) – obligatoriu in orice forma de cancer, mai ales dupa iradieri.
Cura totala de cancer
– In timpul curei nu este permis sa se manance nimic timp de 42 de zile; se beau doar sucurile de legume in amestec cu ceaiurile respective.
– Numai cu sucuri perfect naturale, de preferat preparate in casa.
– Se consuma numai sucul, fara pulpa (zat), pentru ca acesta este hrana solida.
– Daca ceaiul de coaja de cartofi nu are gust bun, se renunta; inseamna ca ficatul nu are nevoie de el.
– De preferat sa nu se consume mai mult de o jumatate de litru de suc pe zi.
– Se bea incet, cate o lingurita, se insaliveaza bine si apoi se inghite.
– Toate ceaiurile se beau fara zahar.
– Nu este voie numai sucul, fara ceai.
– Nu se trece brusc numai la cura, este nevoie de cateva zile pentru a va obisnui.
– Dupa cura nu se revine brusc la alimentatie.
Efectuarea curei
– dimineata, se bea intai, incet, jumatate de ceasca de ceai rece, pentru rinichi
– peste 30-60 minute, se bea 1-2 cesti de ceai de salvie cu sunatoare, menta si roinita
– dupa 30-60 minute, se ia o inghititura de suc bine insalivat, apoi se mai repeta la o jumatate de ora cate o gura de suc, sau numai cand se simte nevoia
– ceai pentru rinichi, se mai bea o data la pranz si o data seara, iar celelalte ceaiuri de cate ori se doreste
– sucurile, nu se beau mai mult de o inghititura bine insalivata si este recomandabil sa nu se depaseasca o jumatate de litru pe zi
Particularitati:
Cancer mamar, ovarian sau uterin – o ceasca de ceai pe zi de Alchamilla alpina + cretisoara + urzica moarta alba.
Cancerul gurii, laringelui, buzelor – gargara cu ceai de radacini de anason si buxus.
Cancerul pielii – se tamponeaza cu suc proaspat de rostopasca (nu se aplica pe plagi deschise).
Cancer osos sau pulmonar – ceai de amestec: patlagina + muschi de piatra + plamanarica + silnic + lumanarica.
Cancer de ficat – ceai de coji de cartofi.
Cancer de rect sau colon – bai de sezut sau clisma cu Marul lupului – Aristolochia clematitis (atentie, a nu se consuma, poate fi toxic !)
Cancer de stomac – ceai de pelin sau fierea pamantului.
Cancer de splina sau pancreas – cel putin un litru de ceai de salvie.
Alte indicatii:
– in cancerul gurii se ia ceai de patrunjel de camp (radacini de anason), astfel: se face gargara cu primele doua guri de ceai si numai a treia se inghite
– in timpul curei nu sunt indicate operatiile, injectiile si iradierile
– nu se face cura dupa operatie decat dupa ce trec 2 saptamani
– eventual suc de lamaie, dar niciodata suc de mere
– nici o mancare nu se consuma fierbinte, ci numai rece sau calduta
– nu stomacul trebuie sa fie stapanul tau
– Nu te teme de cancer!
Sinteza si adaptare dupa Rudolf Breuss
prof. Firicel Ciarnau
Sucurile s-ar putea clasifica astfel:
sucuri din fructe
sucuri din legume
sucuri din plante medicinale
Sucurile de fructe si legume avand valoare energeticã redusã,pot înlocui alimentele concentrate si hipercalorice, reducand astfel substantial nivelul energetic al ratiei alimentare, fãrã a diminua volumul mesei. Dacã 100 gr de paine oferã 230-250 calorii, aceeasi cantitate de pepeni galbeni sau rosii dau 30-40 calorii. Dacã 100 gr smantanã dau 200-300 calorii, aceeasi cantitate de mere, pere sau prune, furnizeazã 71-80 calorii.
Prezentam cateva proprietati ale sucurilor din fructe si legume:
Sucurile scad colesterolul din sange si din bilã, prevenind concentrarea si precipitarea lui în colecist, sub formã da calculi. In acelasi timp sucurile dezintegreazã acidul uric, prevenind pe aceastã cale formarea calculilor renali, pe bazã de urati.
In bolile renale, care evolueazã cu cresterea retentiei de apã, ca si în acelea cu retentie de substante azotate în sange (uree si acid uric), aceleasi sucuri prin actiunea lor diureticã împiedicã acest inconvenient.
Tot prin efectul diuretic al sucurilor de fructe si legume se influenteazã favorabil si evolutia insuficientei cardiace; totodatã vitaminele si zaharurile naturale continute de fructe si unele zarzavaturi tonificã muschiul inimii, crescandu-i astfel puterea de contractie.
Sucul de struguri poate acoperi 90-95% din necesitãtile de vitamina C ale organsimului.
Sucul de rosii este bogat în acid ascorbic, vitamina C, apoi în caroten, fier, potasiu. Acest suc stimuleazã secretiile digestive, motiv pentru care luat înainte de masã este aperitiv, ca si sucul de telinã. Sucul de rosii reprezintã o bãuturã reconfortantã, cu indicatii speciale în anemii si convalescentã.
Sucul de varzã albã reprezintã la randul sãu un bogat rezervor de vitamina C, de derivati sulfurosi cu marcatã activitate antimicrobianã, ca si de sãruri. Contine un principiu activ cu actiune antitiroidianã, ca si un factor cicatrizant în ceea ce priveste ulcerele gastroduodenale, factor indentificat de cercetãtori americani încã din 1956 si denumit de cãtre acestia vitamina U.
Sucul de morcovi impresioneazã prin cantitãtile mari de caroten, motiv pentru care se bucurã de mare trecere în toate bolile tributare lipsei sau insuficientei de vitamina A din organism.
Sucul de ridichi negre dã rezultate excelente în colecistitele si anginocolitele cronice, mai ale însotite de constipatie, exercitand efecte benefice asupra peristaltismului intestinal, ca si asupra musculaturii netede a canaliculelor biliare, usurand în felul acesta secretarea bilei.
Sucul de cartofi
Se obtine la fel ca si celelalte sucuri, prin centrifugarea
tuberculilor foarte bine spalati in prealabil.
Este recomandat sa fie consumat atunci cand este
foarte proaspat, altfel el oxidandu-se rapid si
pierzandu-si o parte din calitatile terapeutice.
Constituie unul din cele mai blande remedii din gama
pe care o vom prezenta acum, avand efecte calmante,
antiacide si usor depurative. Ce il face atunci un
medicament puternic? Studii recente au aratat ca sucul
foarte proaspat de cartof contine anumite substante
inrudite cu cortizonul, care au efecte de inhibare a
dezvoltarii tumorilor, de oprire a proliferarii
virusurilor hepatice, efecte hipotensoare si…
anticonceptionale. Sa vedem in continuare mai multe
despre aplicatiile acestui remediu:
Obezitate – o jumatate de pahar de suc de cartofi
baut cu un sfert de ora inainte de fiecare masa
(indiferent cat de saraca din punct de vedere
cantitativ ar fi) are efecte de inhibare a apetitului
alimentar foarte puternice. Mai mult, acest remediu
stimuleaza din plin procesele de eliminare, ceea ce
determina o accelerare a procesului de slabire.
Hepatita virala A, B, C – se bea de doua ori pe
zi o combinatie formata dintr-un sfert de pahar (50
- ml) de suc de patrunjel si trei sferturi de pahar (150
- ml) de suc de cartofi. Cura dureaza vreme de 30 de
zile, cu o pauza de 10 zile, dupa care se poate relua.
Efectele in tratarea hepatitelor, cronice sau acute,
sunt cu adevarat extraordinare.
Constipatii usoare, reumatism – se bea jumatate
de litru de suc de cartofi pe parcursul unei zile,
timp de 2-3 saptamani. Pentru a face gustul mai
suportabil, se poate adauga si suc de morcov.
Scorbut – sucul de cartofi este in aceasta
afectiune unul din cele mai puternice si mai rapide
remedii cunoscute. Se bea un pahar pe zi, in timpul
sezonului rece. Cancerul gastric – se bea cate un
sfert de pahar (50 ml) de suc de cartofi de 3-4 ori pe
- Pentru un gust mai bland si un efect mai puternic,
se dilueaza cu suc de morcov. Efecte si mai puternice
se obtin cu urmatoarea combinatie, care are o
eficienta foarte mare si in cazul gastritei. Se face
urmatorul amestec de sucuri: 100 ml cartofi + 100 ml
varza + 500 ml morcov. Se bea aceasta cantitate pe
parcursul unei zile. In ciuda gustului destul de greu
de suportat, acest amestec, baut in cure de 20 de
zile, are efecte exceptionale in aceasta categorie de
afectiuni. Daca simtiti ca va este greu sa beti foarte
mult din aceasta combinatie, puteti injumatati
cantitatea zilnica.
Sucul de sfecla rosie
Terapeutul austriac Rudolf Breuss considera acest
suc drept unul din cele mai puternice remedii in
tratarea cancerului si a leucemiei.
Tuturor pacientilor slabiti, anemici sau care nu aveau
pofta de mancare le prescria o cura cu acest suc, pe
care il recomanda sa fie baut cu lingurita, pentru a
avea efecte mai puternice.
Anemie, slabiciune generala a organismului – se
bea pe parcursul unei zile un pahar de suc, in
reprize, pe cat posibil inainte de masa cu minimum o
jumatate de ora.
Gripa – se beau 1-2 pahare de suc de sfecla rosie
pe zi. Acest remediu are efecte antifebrile, tonice si
mareste rapid capacitatea de lupta a organismului
impotriva infectiei.
Alergie – se bea pe stomacul gol cate un sfert de
pahar de suc de sfecla rosie, diluat cu suc de morcov,
de 2-3 ori pe zi. O cura dureaza 30 de zile si are o
eficienta extraordinara in cazul alergiilor la polen
si la praf.
O combinatie contra cancerului si leucemiei – se
amesteca: 50 ml patrunjel + 100 ml sfecla + 400 ml
morcov + 1 lingurita suc de lamaie. Se bea intreaga
cantitate pe parcursul unei zile, in cure de minimum o
luna.
Sucul de ceapa
Este atat de puternic, incat nu poate fi consumat
decat in doze mici (maximum 50 ml pe zi) si in
combinatie cu miere sau cu alte sucuri, cum ar fi cel
de morcov. Poate fi considerat un adevarat panaceu in
bolile respiratorii, in diabet, in infectiile urinare
si renale, precum si in anumite dereglari hormonale.
Este un puternic antiinfectios, elimina parazitii
intestinali, stimuleaza in mod deosebit activitatea
rinichilor. Iata in continuare cateva dintre bolile in
care este deosebit de eficient:
Viermi intestinali (ascaris, tenie) – 2 linguri
de suc de ceapa se dizolva intr-un pahar de lapte. Se
beau doua asemenea doze, dimineata si seara, pe
stomacul gol. O cura dureaza minimum 10 zile.
Preventiv, se administreaza copiilor expusi la
infectia cu paraziti intestinali o doza la 3-4 zile.
Ascita – se bea zilnic jumatate de pahar de
lapte, in care au fost dizolvate 3-4 lingurite de suc
proaspat de ceapa.
Diabet – la o ora dupa masa, se beau 2 linguri de
suc de ceapa diluate in jumatate de pahar de suc de
morcov. Tratamentul se face vreme de minimum trei
saptamani, timp in care, in cazul pacientilor
insulino-dependenti, glicemia va fi verificata
regulat, pentru a se ajusta doza zilnica de insulina.
Astm, bronsita, tuse – se amesteca doua linguri de suc
de ceapa cu patru linguri de miere. Se administreaza
acest remediu pe parcursul unei zile.
Infectii renale si urinare(cistita) recidivante –
intr-un pahar de suc de morcov se adauga 2 linguri de
suc de ceapa si 6 linguri de suc de telina. Se beau
2-3 asemenea doze pe zi, in cure de minimum doua
saptamani.
Dereglari ale glandelor cortico-suprarenale – se
bea sucul de mai sus (de la infectii renale): o doza
pe zi, in cure de doua luni.
O combinatie puternic detoxifianta: 40 ml ceapa +
100 ml telina + 50 ml ridiche (neagra sau rosie). Se
iau din acest suc cate 6 linguri, de 4-5 ori pe zi.
Este un excelent drenor si detoxifiant al
organismului, indicat pentru tratarea acneei,
psoriazisului, eczemelor alergice, lupusului
eritematos, bolilor imune in general.
Sucul de ridichi negre si rosii
Sucul obtinut din ambele tipuri de ridichi are –
veti vedea – un miros destul de greu de suportat, din
cauza unor substante sulfuroase care se disperseaza in
timpul prepararii. Efectele terapeutice compenseaza
din plin acest neajuns. In primul rand, acest suc este
o adevarata matura pentru vezica biliara si pentru
rinichi, pe care le curata rapid de calculi. Apoi, are
un efect puternic diuretic, motiv pentru care este
folosit si ca detoxifiant in reumatism, in bolile
produse de intoxicarea lenta a organismului. In
medicina manastireasca este la mare pret acest suc
pentru tratarea bolilor respiratorii cronice.
Reumatism – se dizolva un sfert de pahar de suc
de ridiche in trei sferturi de pahar de suc de
morcovi. Se beau pe stomacul gol doua asemenea doze pe
zi: una dimineata si una seara. Cura dureaza minimum
doua saptamani si se face mai ales la schimbarea de
anotimp.
Bronsita cronica – intr-o jumatate de pahar de
suc de ridiche se pun 4 linguri de miere si se
amesteca bine. Se bea cu inghitituri mici acest
remediu dimineata.
Calculi biliari – se amesteca patru linguri de
suc de ridiche cu aceeasi cantitate de suc de
patrunjel. Se bea aceasta combinatie inainte de
fiecare masa cu un sfert de ora. Tratamentul dureaza
trei saptamani si este deosebit de eficient in cazul
microlitiazei.
Calculi renali – se beau zilnic 50-100 ml (un
sfert – o jumatate de pahar) de suc de ridiche. Efecte
mai puternice are urmatoarea combinatie:
O combinatie pentru eliminarea calculilor renali:
400 ml morcov + 100 ml castraveti + 100 ml ridichi
(negre sau rosii) – rezulta 600 ml, care se beau, in
cateva reprize, dimineata, pe stomacul gol.
Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si este
eficient indiferent de natura calculilor.
Sucul de varza
La fel ca si celelalte sucuri prezentate pana
acum, este obtinut prin stoarcerea prin centrifugare a
frunzelor de varza proaspete si bine spalate. Are prin
excelenta efecte tonice, purificatoare,
antiinflamatoare, fiind recomandat in mai mult de
cincizeci de afectiuni. Se remarca prin faptul ca
deblocheaza tranzitul intestinal, prin efectul sau de
stimulare si de normalizare a digestiei si, nu in
ultimul rand, prin actiunea sa anticancerigena. Iata
cateva din recomandarile terapeutice ale sucului de
varza:
Constipatie, prevenirea viermilor intestinali –
se bea dimineata si seara cate o jumatate de pahar –
un pahar de suc de varza. Pentru un gust mai bun, se
adauga cateva picaturi de suc proaspat de lamaie.
Cancer al tubului digestiv – se combina un pahar
de suc de varza cu doua pahare de suc de morcov. Se
bea intreaga cantitate pe parcursul unei zile.
Tratamentul dureaza trei luni, timp in care se va
mentine o alimentatie strict vegetariana si
preponderent crudivora.
Cancer la gat – se aplica tratamentul de la
cancerul cu localizare pe tubul digestiv. Suplimentar,
se face, de trei ori pe zi, cate o gargara cu suc
proaspat de varza.
Diabet – se bea jumatate de pahar de suc de varza
dimineata si la pranz. Acest remediu are un efect
foarte interesant de stabilizare a valorilor
glicemiei.
Adenom de prostata – se face o cura de trei luni,
in care se bea cate o jumatate de pahar de suc de
varza, de trei ori pe zi, dimineata, la pranz si
seara. Tratamentul cu suc de varza are efecte puternic
antiinflamatoare asupra prostatei si a traiectului
urinar.
O combinatie pentru a slabi rapid: 200 ml varza +
200 ml grepfrut. Se bea din acest amestec cate un
pahar, cu 5-10 minute inaintea fiecarei mese. Este o
combinatie mai putin obisnuita intre un suc alcalin
(cel de varza) si un suc acid (cel de grepfrut), care
are un puternic efect inhibitor al apetitului
alimentar si favorizeaza ajungerea rapida la satietate
pentru o perioada lunga de timp. Un tratament dureaza
doua luni si se poate relua la nevoie dupa o pauza de
10 zile.
Totul despre sucurile din fructe si legume
Cum insa atit fructele si zarzavaturile sint suportate mai cu dificultate de catre unii, din cauza unor particularitati reactive ale tubului digestiv, sau din cauza unor suferinte ale acestuia, se impune ca, in aceste situatii, sa beneficiem de proprietatile lor complexe, pe linie nutritiva si sanogenetica, consumindu-le sub forma de sucuri. Sucurile de fructe, caci in special acestea se bucura de o larga utilizare, se obtin prin stoarcerea fructelor sanatoase, ajunse la maturatie, stoarcere care se poate realiza fie pe calea mijloacelor celor mai simple, fie pe calea mijloacelor cele mai sofisticate, constind in mixere etc. Este ideal, ca sucurile de fructe sa fie consumate in stare proaspata, respectiv imediat sau numai la scurt timp dupa prepararea lor. Cind, din diverse motive, aceste sucuri nu sint consumate imediat dupa prepararea lor sau la scurt interval dupa aceasta este de presupus, ca ele vor fi afectate de fermentatia alcoolica sau vor fi deteriorate pe calea diversilor agenti poluanti, a diverselor ciuperci si levuri, care vor contribui la degradarea lor calitativa. De unde se impune asigurarea stabilitatii lor.
In ce afectiuni se folosesc mai ales
Dar, indicatia absolut majora pe aceasta linie vizeaza in special pe cei care, suferind de gastrite, ulcere gastro-duodenale si enterocolite, iar numarul acestora este dupa cum stim foarte numeros, tolereaza mai cu dificultate componenta celulozica a fructelor, dupa cum stim foarte bine reprezentata in perimetrul acestor produse naturale, sau cel putin a unora dintre ele. Consumul de fructe sub forma de sucuri, vizeaza insa o paleta mult mai larga de boli, si, implicit de bolnavi, boli ca obezitatea, ateromatoza si dislipidemia – boli ce se caracterizeaza prin cresterea grasimilor totale din singe sau numai a unor fractiuni lipidice de genul trigliceridelor si a colesterolului; mai beneficiaza de actiunea sucurilor de fructe si cei care sufera de diabet, anemie, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, litiaza biliara si renala cu acid uric, alte boli hepatice si renale, ca si diverse afectiuni intestinale.
Care este compozitia lor
In compozitia fructelor si legumelor intra in primul rind apa, si anume, in proportie de 80-90 la suta. Bogat reprezentate sint si glucidele si levuloza, dupa cum stim foarte folositoare pentru organism. Urmeaza in ordine acizii organici, mai ales cel malic, tartric si citric, care sint metabolizati si transformati in organism in carbonati alcalini. Continind cantitati importante de acizi organici, care le confera gustul caracteristic, sucurile de fructe si legume au actiune alcalinizanta asupra tumorilor organismului si asta intrucit acizii sint metabolizati in saruri alcaline.
De exemplu, 1 kg de capsuni aduce in organism baze cit 9 g bicarbonat de sodiu; 1 kg de struguri cit 6 g bicarbonat, iar 1 kg de suc de lamiie, cit 4 g bicarbonat.
Bine reprezentate in sucuri sint si vitaminele, mai ales cele hidrosolubile de genul vitaminei C, B1 si B2. In cantitati mai reduse se gasesc si vitamine liposolubile. Acestea aflindu-se mai ales in fructele oleaginoase ca migdalele, nucile si maslinele. Alte fructe ca lamiia, portocalele, mandarinele, migdalele, nucile si caisele, au cantitati reprezentative de vitamina A, mai ales sub forma de provitamina de genul carotenului. Este bine de stiut, ca unele vitamine se pot distruge in cursul pasteurizarii si sterilizarii sucurilor, ca si prin conservarea lor indleungata, de unde necesitatea consumarii in stare proaspata.
Tot bine reprezentate in sucurile de fructe si legume sint si oligoelementele minerale, care se gasesc fie sub forma de saruri organice solubile, fie sub forma de saruri anorganice. Dintre oligoelemente in cantitate mai mare se afla potasiul, calciul si magneziul. Sodiul se gaseste in fructe si legume in general in cantitati mici. Sarurile minerale contribuie la actiunea alcalinizanta a sucurilor.
Cum ne putem trata cu sucuri de legume si fructe
Unul din cercetatorii proprietatilor curative ale legumelor a fost Jean Valnet. Iata citeva dintre cercetarile lui asupra proprietatiilor curative ale legumelor si fructelor
Sucuri de legume
Suc de morcovi
Anemii, ulcere gastrice si duodenale, colite, enterite, diarei sau dimpotriva constipatie, afectiuni hepatobiliare, intoxicatii, dermatoze – iata citeva din multiplele indicatii ale acestui suc care ar trebui folosit zilnic. Contine fier, calciu, fosfor, magneziu, necesare elementelor sanguine si tesuturilor organice in genere, vitamine multiple, mai ales provitamina A, pectine. Toti batrinii vor avea de pe urma lui un neasemuit folos, ca si cei bintre cele doua virste, adultii care, prin utilizarea lui, isi vor intirzia imbatrinirea. Sucul de morcovi este fad. Vom putea sa-l facem mai placut cu suc de telina, de rosii, de patrunjel sau de lamiie sau chiar cu intreg acest ansamblu care ne va furniza unul dintre cocteilurile de sanatate cele mai active.
Suc de telina
Vom prefera din frunze de telina, dar si telina – radacina are proprietati asemanatoare. Drenor hepatic si renal, tonic al sistemului nervos si al suprarenalelor, depurativ, antireumatismal si antigutos, inzestrat cu proprietati antiseptice are, cum se vede, numeroase indicatii. Se va folosi pur sau amestecat cu cel de morcovi, de lamiie sau in alte combinatii.
Suc de castravete
Dizolvant al acidului uric, depurativ, dezintoxicant, sucul de castravete – fad sau, pentru unii, chiar gretos – va fi amestecat cu altele (morcov, struguri, mar, telina).
Actiunea lui locala antiriduri este folosita in cosmetica.
Suc de spanac
Regenerator sanguin prin clorofila sa si prin fierul pe care il contine, remineralizant, se intrebuinteaza cu folos in cazurile de anemie, de convalescenta, oboseli fizice si intelectuale, la copii si la persoanele in virsta. Il adaugam unor amestecuri diverse.
Asociatiile: spanac-morcovi, spanac-morcovi-telina, spanac-creson, in cantitati egale, poseda mari virtuti.
Suc de marar
Va fi adaugat la alte sucuri pentru proprietatile sale diuretice, antireumatismale, vermifuge, galactogege (pentru sporirea secretiei de lapte).
Suc de rosii
Folosirea lui a devenit curenta, iar asocierea cu cel de telina este de acum clasica. Se vor folosi rosii bine coapte. Numeroasele lui proprietati il recomanda demineralizatilor, ca si pletoricilor, reumaticilor, intoxicatilor, arterioscleroticilor, tuturor celor care doresc sa preintimpine imbatrinirea precoce. Dupa anotimp, se vor adauga cu folos legumelor destinate sa devina sucuri, fasole verde, frunze de morcov sau de ridichi sau de ghizdei (spanacul saracului). Virtutile depurative ale citorva frunze de filimica, proprietatile tonice si antianemice ale tinerelor lastare de urzica intepatoare nu vor trebui nici ele uitate. Gustul neplacut, ba chiar respingator, al unora dintre sucurile acestea va fi atenuat prin adaugarea de sucuri diverse de fructe. Fiecare isi va alcatui cocteilul potrivit cu gusturile sale. Amaraciunea care, cu toate acestea, se va simti uneori este compensata de imensele avantaje pe care le aduce folosirea cu regularitate a diverselor sucuri de legume.
Dieta sanatoasa cu sucurile de fructe si legume
De ce este mai sanatos un pahar de suc decat un morcov?
De ce sa mananci un morcov cand poti face un suc de mar si morcov? Prin comsumarea unui astfel de amestec, stomacul tau nu va mai munci din greu la digestie, iar vitaminele vor ajunge imediat in sange.
Principala diferenta dintre sucul de fructe si fructul, ca atare, este ca sucul nu contine fibra, care este mai greu digerata si asimilata de organism. O mare parte din apa, zahar si substante nutritive raman in sucul de fructe. Substantele nutritive trec imediat in sange, fiind asimilate. Avantajul prepararii sucului racoritor acasa fata de procurarea acestuia din comert este ca stii exact ce contine: nu are aditivi, zahar sau indulcitor.
Cumparare si preparare
Nu cumpara decat fructe proaspete pentru suc. Spala bine fructele inainte de a le prepara. Daca faci sucul cu un aparat special, curata fructele (caise, grapfruit, piersica, portocale, kiwi) de coaja. Poti sa lasi samburii mici (de exemplu, la grapefruit sau portocala), dar scoate samburii si casuta marului. Daca faci un suc de legume sau zarzavat (de exemplu, de spanac sau salata verde), amesteca-l cu un suc mai consistent, cum este cel de morcov. Nu prepara decat o cantitate mica de suc, pentru ca acesta se oxideaza imediat. Fii creativa si apeleaza la diverse combinatii, insa ai grija, pentru ca unele amestecuri pot fi suparatoare pentru stomac!
Combinatii delicioase pe care le poti incerca
Sucuri din fructe dulci: prune, struguri;
Sucuri din fructe putin acide: mere, piersici, caise, pere, cirese;
Sucuri din citrice: portocala, lamaie, grapefruit, capsuni, ananas;
Sucuri din legume: rosii, castraveti;
Sucuri din zarzavat: varza, telina, spanac, salata, patrunjel;
Sucuri din radacinoase: morcov, ceapa, cartof, ridiche.
Cum sa combini sucurile
Sucurile din fructe dulci se pot combina cu cele putin acide, dar nu cu cele acide sau cu legume. Sucurile putin acide se potrivesc cu cele dulci si cu sucurile din fructe acide;
Sucurile din fructe acide cu cele putin acide si cu cele de legume;
Sucurile din legume se potrivesc cu cele din fructe acide si zarzavat;
Sucurile din zarzavat pot fi combinate cu cele din legume si radacinoase, dar nu cu celelalte;
Sucurile din radacinoase se potrivesc bine cu cele de zarzavat.
Printr-o dieta sanatoasa poti preveni numeroase boli, dar aceasta trebuie sa contina neaparat fructe si legume. Sucurile pe baza de citrice contin vitamina C, cele cu morcov au vitamina A, cele care contin zarzavaturi au vitamina E.
Afectiuni ce pot fi prevenite/tratate cu ajutorul sucurilor
Aciditatea: struguri, portocale, morcov, spanac;
Acneea: struguri, pere, piersici, rosii, castraveti, morcov, cartofi, spanac;
Alergiile: caise, struguri, morcov, spanac;
Arteroscleroza: grapefruit, ananas, lamai, telina, morcov, salata, spanac;
Anemia: caise, prune, capsuni, struguri rosii, telina, morcov, spanac;
Bronsita: caise, lamaie, ananas, rosii, morcov, ceapa, spanac;
Raceala: lamaie, portocale, grapfruit, morcov, ceapa, spanac, telina;
Diabetul: citrice, morcov, telina, spanac, salata;
Afectiunile oculare: caise, rosii, morcov, telina, patrunjel, spanac;
Durerea de cap: struguri, lamaie, morcov, salata, spanac;
Insomnia: mar, struguri, lamaie, morcov, telina;
Ulcerul: caise, struguri, varza, morcov.
Sucuri de fructe
Suc de caise
Bogatia acestui fruct in vitamine si saruri minerale ne face sa intelegem interesul pentru consumul de suc in cazurile de astenii fizice si psihice, de anemie si in convalescente.
Suc de ananas
Fruct bogat deopotriva in vitamine, oligoelemente si saruri minerale, ananasul contine, in plus, un ferment digestiv foarte puternic. Sucul lui este indicat in cazurile de insuficiente digestive, de crestere, in convalescente. Diuretic, si cu proprietati detoxifiante.
Suc de coacaze negre
Celor care il prefera sucul le va aduce servicii prin proprietatile sale antireumatismale, antiartritice, antigutoase si datorita actiunii lui stimulante hepatice.
Suc de cirese
Este remineralizant, depurativ, antireumatismal si indicat arterioscleroticilor, pletoricilor, gutosilor, artriticilor. Energetic, este deopotriva un factor de prevenire a imbatrinirii prin actiunea lui regeneratoare si eliminatoare a deseurilor si a toxinelor.
Artriticii, obezii, constipatii vor lua, cu folos, sucul rezultat dintr-un kg de fructe pe zi.
Suc de lamiie
Ca si portocala, grepfrutul, morcovul, marul si strugurele, sucul de lamiie beneficiaza de o reputatie bine stabilita. Sucul de lamiie se consuma in caz de ulcer gastric, iar proprietatile lui depurative sanguine il recomanda consumului zilnic, pur sau amestecat cu alte sucuri.
Suc de fragi
Este vorba, in cazul acesta, de un suc remineralizant, antireumatismal si antigutos prin actiunea eliminatorie a acidului uric. Este folosit deopotriva in arterioscleroza, autointoxicatie, litiaze urinare. Poseda, pe linga acestea, proprietati bactericide vadite mai ales impotriva bacilului tifoidei, care tocmai se face prezent la noi in tara.
Suc de zmeura
Bautura catalogata printre cele mai placute, indicata pura sau diluata cu apa, in reumatisme, guta, dermatoze si in stari febrile. Amestecul de suc de zmeura si de suc de coacaze, foarte racoritor, diluat cu apa, constituie o bautura recomandata in febrele eruptive, in afectiunile febrile in genere, in inflamatiile urinare.
Suc de coacaze rosii
Suc aperitiv si digestiv, diuretic si depurativ. Actiunea lui se manifesta asupra circulatiei singelui (stari pletorice), asupra ficatului (insuficienta si congestie hepatica), asupra inflamatiilor tubului digestiv si ale cailor urinare, asupra reumatismelor si gutei. Diluat cu apa este o excelenta bautura pentru cei cu stari febrile. (… F)
Suc de mandarine
Este revitalizant si, prin continutul sau in brom, se bucura de proprietati sedative.
Suc de dude
Diluat de apa este un racoritor si un laxativ. Se poate folosi in gargara contra anghinelor, aftelor si stomatitelor.
Suc de afine
Este indicat in mod special in tratamentul infectiilor intestinale: enterite, colite, diarei, dizenterii amibiene sau altele, putrefactii intestinale, colibaciloza. Are o actiune selectiva asupra unui anumit numar de agenti patogeni intestinali ca bacilul lui Eberth (tifoida), colibacili. Este, de altfel, un dizolvant al acidului uric. In sfirsit, stimuleaza vederea nocturna.
Suc de portocale
Bautura preferata de cei mai multi pentru proprietatile sale racoritoare si tonice. Este, de asemenea, un fluidifiant sanguin si un protector vascular. Pentru un efect mai puternic, se va folosi si coaja.
Suc de grepfrut
Aperitiv, digestiv, depurativ, grepfrutul este deopotriva un stimulent hepatic si un excelent drenor al veziculei biliare. Ca si sucul precedent, este un fluidifiant sanguin si un protector vascular.
Suc de persici
Diuretic si laxativ usor, sucul de piersica va fi deopotriva folositor dispepticilor. Sint preferabile de consumat fructele ca atare, bine coapte.
Suc de pere
Depurativ, diuretic, eliminator al acidului uric, sucul de pere este, de asemenea, remineralizant, indicat in anemii, surmenaj, tuberculoza. Astringent, lecuieste durerile.
Suc de mere
Sucul de mere se bucura, pe buna dreptate, de un foarte bun renume. Tonic muscular si al sistemului nervos, diuretic si antireumatismal, antigutos, antiseptic intestinal, depurativ este indicat intr-o sumedenie de afectiuni. Constipatii il pot folosi in cantitati mari.
Sucul poate fi, ca si sucul de morcovi, amestecat cu multe alte sucuri, pentru a le oferi savoarea lui.
Suc de prune
Stimulent nervos, energetic, sucul de prune este, de asemenea, diuretic, laxativ si dezintoxicant. Se recomanda reumaticilor, arterioscleroticilor si astenicilor in general.
Suc de struguri
Gratie calitatilor sale, a fost supranumit lapte vegetal. Valoarea lui calorica este importanta: peste 900 de calorii la 1 kg. Constituie un stimulent, un remineralizant, un puternic factor de dezintoxicare, indicat in cazul pletorelor, al artritismului, al reumatismului, al gutei, al litiazelor, al excesului de uree sanguina, al tulburarilor de hipertensiune, al enteritei si al congestiei hepatice.
O cura de 1.000-1.200 g de suc de struguri timp de citeva zile va folosi obezilor si surmenatilor.
Dupa gradul de intoxicare, cura va putea sa se extinda la 15 zile-trei saptamini, cu o medie de 1.200-1.400 g
Principalele proprietati ale sucurilor de fructe si de legume
Principalele proprietati ale sucurilor de fructe si de legume, acestea ar fi cam urmatoarele:
-Actiunea nutritiva si energetica, asadar calorica, care este cu atit mai mare cu cit suportul glucide este mai bine reprezentat. Astfel 100 ml suc de ananas ne furnizeaza 54 de calorii, 100 g portocale 49 de calorii, 100 g mere 52 de calorii, iar 100 g struguri intre 76 si 99 calorii;
-Actiunea alcalinizanta datorita acizilor organici care sint metabolizati in organism in saruri alcaline;
-Actiunea hiposodata, datorita sodiului in cantitate redusa pe care acestea il contin, motiv pentru care pot fi date din abundenta in regimurile hiposodate;
-Actiunea diuretica, datorita continutului lor bogat in apa.
-Actiunea astringenta, asadar constipanta, datorita bogatiei lor in substante tanante, situatie caracteristica in special afinelor, coarnelor si gutuilor;
-Actiunea laxativa, specifica mai ales fructelor si legumelor bogate in balast, cum sint perele, caisele, prunele si majoritatea legumelor;
-Actiunea hipocalorica, datorita cantitatii reduse de proteine, lipide si glucide, motiv pentru care au o indicatie majora in curele de slabire.
Pot inlocui alimentele concentrate si hipercalorice
-Sucurile de fructe si legume avind, dupa cum am mai precizat, valoare energetica redusa, pot inlocui alimentele concentrate si hipercalorice, reducind astfel substantial nivelul energetic al ratiei alimentare, fara a diminua volumul mesei. E bine a sti din acest punct de vedere, ca daca 100 g de piine ne dau in jur de 230-250 calorii, o aceeasi cantitate de pepeni galbeni sau rosii ne dau in jur de 30-40 calorii. Daca 100 g smintina ne dau in jur de 200-300 calorii, o aceeasi cantitate de mere, pere sau prune, ne furnizeaza abia intre 71-80 calorii. Daca, 100 g ciocolata ne dau in jur de 500-600 calorii, o cantitate identica de dulce natural, reprezentat de struguri, ne dau abia in jur de 90-100 calorii.
-Sucurile de fructe si legume o constituie ateromatoza si dislipidemiile, caracterizate dupa cum am mai precizat prin cresterea grasimilor din singe ca si a colesterolului, ca si prin depunerea acestuia in peretii arteriali, fapt ce favorizeaza aparitia ruginii biologice care este ateromul si care duce la strimtorarea arterelor, cu tot ce decurge din aceasta realitate. Prin absenta practic totala a grasimilor din fructe si legume dulci ca si a colesterolului, acestea vor atenua implicit dislipidemia si, in plus, vor antrena o parte din colesterolul ajuns cu bila in intestin, impidicind astfel reabsorbtia sa.
-Sucurile, mai ales cele sarace in glucide, pot fi date la diabetici fiind bine tolerate.
-Sucurile de fructe si legume mai sint indicate si in anemiile obisnuite, pentru ca stimuleaza secretia gastrica, apoi pentru ca favorizeaza absorbtia fierului si in sfirsit pentru ca stimuleaza formarea de globule rosii.
-Sucurile scad dupa cum am mai precizat, colesterolul din singe si din bila, prevenind astfel concentrarea si precipitarea lui in colecist, sub frma de calciu. In acelasi timp, tot sucurile de fructe si de legume dezintegreaza acidul uric, prevenind pe aceasta cale formarea calculilor renali, pe baza de urati.
-In bolile renale, care evolueaza cu cresterea retentiei de apa, ca si in acelea cu retentie de substante azotate in singe (uree si acid uric), aceleasi sucuri prin actiunea lor diuretica impiedica acest inconvenient.
-Tot prin efectul diuretic al sucurilor de fructe si de legume se influenteaza favorabil si evolutia insuficientei cardiace; totodata vitaminele si zaharurile naturale continute de fructe si unele zarzavaturi tonifica muschiul inimii, crescindu-i astfel puterea de contractie.
-Sucul de struguri poate acoperi 90-95 la suta din necesitatile de vitamina C ale organismului.
-Sucul de rosii este si el bogat in acid ascorbic, rspectiv in vitamina C, apoi in caroten, fier si potasiu. Acest suc stimuleaza secretiile digestive, motiv pentru care luat inainte de masa este aperitiv, ca si sucul de telina. Sucul de rosii reprezinta, in plus, o bautura reconfortanta, cu indicatii speciale in anemii si convalescenta.
-Sucul de varza alba reprezinta la rindul sau un bogat rezervor de vitamina C, de derivati sulfurosi cu marcata activitate antimicrobiana, ca si de saruri. Contine, de asemenea un principiu activ cu actiune antitiroidiana, ca si un factor cicatrizant in ceea ce priveste ulcerele gastroduodenale.
-Sucul de morcovi impresioneaza prin calitatile mari de caroten, motiv pentru care se bucura de mare trecere in toate bolile tributare lipsei sau insuficientei de vitamina A din organism.
-Sucul de ridichi negre da rezultate excelente in colecistitele si angiocolitele cronice, mai ales insotite de constipatie, exercitind efecte benefice asupra peristatismului intestinal, ca si asupra musculaturii netede a canaliculelor biliare, usurind in felul acesta secretarea bilei.
Terapia cu sucuri naturale de legume şi fructe
Terapia cu sucuri utilizează sucuri proaspete, neprelucrate, din fructe şi legume pentru a hrăni şi întări organismul, dar şi pentru a ajuta la vindecarea a numeroase boli. Folosită ca supliment nutriţional în perioadele de stres sau ca formă alternativă de vindecare împreună cu alte tratamente naturale, terapia cu sucuri poate face parte cu succes dintr-un program complex de menţinere sau de redobândire a sănătăţii.
Sucurile şi extrasele din plante sunt utilizate de secole, datorită proprietăţilor vindecătoare pe care le au. Demn de notat este faptul că termenul chimical provine din grecescul chemia, care înseamnă de fapt „sucul unei plante”.
Terapia cu sucuri oferă o modalitate echilibrată pentru suplimentarea dietei, după cum afirmă dr. Steven Bailey, de la Northwest Naturopathic Clinic din Portland, S.U.A. „Una dintre cele mai ieftine terapii disponibile este utilizarea sucurilor neprelucrate din fructe şi legume pentru suplimentarea dietei de zi cu zi. Sucul poate fi folosit, de asemenea, în tratamentul unui pacient pentru stimularea sistemului imunitar, reducerea presiunii sanguine, detoxifiere şi protejarea corpului faţă de factorii de mediu dăunători. Această terapie se foloseşte, de asemenea, pentru a facilita tratamentul alergiilor alimentare şi este un remediu nutriţional ideal pentru cei care suferă de greaţă sau care au probleme digestive”.
Proprietăţile vindecătoare ale terapiei cu sucuri
Fructele şi legumele proaspete sunt surse concentrate de energie şi sunt bogate în carbohidraţi, vitamine şi minerale. „Prin separarea sucului de pulpă se obţine un lichid care conţine majoritatea nutrienţilor, având însă o masă mult mai redusă”, afirmă Dr. Bailey. „De exemplu, sunt necesare aproximativ cinci kilograme de morcovi pentru a obţine un sfert din această cantitate de suc. Altfel spus, a mânca cinci kilograme de vegetale de două-trei ori pe zi este aproape imposibil, însă oricine poate bea două-trei pahare de suc pe zi.”
Sucurile cu un conţinut ridicat de vitamina C, cum sunt cele din fructe, citrice sau varză, ajută corpul să absoarbă fierul din hrană, atunci când sunt adăugate în dieta zilnică. Sucurile bogate în nutrienţi, cum sunt cele din varză collard sau cele din varză creaţă, pot fi adăugate în supe şi mâncăruri sau pot înlocui lichidele din multe reţete. În mod ideal, sucurile se adaugă la sfârşit, pentru a minimiza pierderea de vitamine şi enzime provocată de căldură.
Deoarece sucurile de fructe au un conţinut ridicat de zahăr şi fermentează rapid în stomac, ele trebuie diluate cu apă, într-o proporţie de 1:1 (un pahar cu apă la fiecare pahar cu suc). Este, de asemenea, important de ştiut că persoanele care suferă de diabet sau hiperglicemie trebuie să consume sucurile de fructe doar împreună cu hrana. În plus, sucurile de roşii şi cele de portocale se recomandă să fie consumate cu moderație, deoarece sunt foarte acide şi modifică echilibrul acido-bazic natural (pH-ul) al corpului. De asemenea, mai ales cei care suferă de colită de fermentaţie sau de gastrită hiperacidă trebuie să consume cu precauție sucurile de roşii şi cele de portocale.
Sucurile din legume sunt utilizate extensiv pentru vitalizare şi ca suplimente nutriţionale, datorită conţinutului lor ridicat de vitamine şi minerale. În schimb, sucurile de fructe produc o refacere rapidă a organismului. Un alt atu al sucurilor de fructe: compoziţia lor rămâne stabilă mai mult timp faţă de cea a sucurilor din legume, care se oxidează rapid, reducându-şi astfel cantitatea de enzime şi vitamine. Amintim şi faptul că este de preferat să obţinem sucuri din fructe şi legume proaspete, pentru a ne putea folosi din plin de valoarea lor nutritivă.
Calităţile terapeutice ale anumitor sucuri de fructe şi legume
Multe fructe şi legume au calităţi terapeutice dovedite ştiinţific. Iniţial s-au studiat în detaliu mai mult calităţile terapeutice ale fructelor şi mai puţin cele ale legumelor, de aceea datele referitoare la sucurile din fructe sunt mai numeroase. Cherie Calbom, cunoscută nutriţionistă din Seattle, S.U.A. (şi coautoare a cărţii „Sucuri pentru viaţă”) recomandă următoarele sucuri:
Sucul din mere
Mărul este bogat în sorbitol.
Sucul din mere, grapefruit şi căpşuni
Aceste fructe conţin polifenoli cu acţiune antioxidantă. În testele de laborator, in vitro, polifenolii au proprietăţi antivirale şi antitumorale.
Sucul din sfeclă
Frunzele de sfeclă sunt bogate în magneziu (Mg), betacaroten şi vitaminele C şi E. Rădăcina de sfeclă este bogată în potasiu (K), acid folic şi antioxidantul glutation. Sucul de sfeclă e valoros datorită vitaminelor şi mineralelor ce îi sporesc conţinutul nutritiv. Pentru că are un gust puternic, el trebuie amestecat cu alte sucuri.
Sucurile din afine şi merişoare
Dacă sunt consumate în mod regulat, aceste sucuri pot ajuta la prevenirea recurenţelor infecţioase ale tractului urinar.
Sucul din varză
Este faimos pentru capacitatea lui de a vindeca ulcerul, dar este deosebit de eficient şi în tratarea cancerului, însoţind alte metode de terapie alternativă.
Sucul din pepene galben
Pepenele galben are un efect de scădere a presiunii oncotice a sângelui, ce poate ajuta la prevenirea atacurilor de inimă şi a congestiei cerebrale.
Sucul din morcovi
Este o sursă excelentă de betacaroten, potasiu (K), minerale şi substanţe nutritive anticanceroase, inclusiv antioxidanţii ftalidă şi glutation. Atunci când sunt consumate cantităţi mari de suc din morcovi se poate produce o colorare în galben a pielii. Acest fenomen este însă inofensiv şi dispare atunci când consumul de morcovi este redus.
Sucul din ţelină
Conţine substanţe anticanceroase: antioxidanţii ftalidă şi poliacetilenă. Este bogat în potasiu (K) şi sodiu (Na) şi ajută la scăderea presiunii sângelui. Sucul de ţelină poate fi diluat cu apă şi folosit ca o băutură pentru sportivi, pentru a înlocui astfel pierderile de minerale şi lichide cauzate de transpiraţie. Conţine aceiaşi factori antiulceroşi şi anticanceroşi ca și sucul de varză.
Sucul din cireşe
Este un remediu tradiţional pentru durerile de gută.
Sucul din usturoi
Această plantă este o comoară a casei, datorită componentelor sale curative. El acţionează ca antibiotic natural şi ca echilibrant al presiunii coloid-osmotice a sângelui şi poate reduce nivelul colesterolului. Stoarceţi un căţel de usturoi şi adăugaţi-l în amestecul de legume preferat.
Sucul din ghimbir
Rădăcina plantei are proprietăţi antiinflamatoare şi, de asemenea, protejează stomacul de iritaţia produsă de antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS). Migrenele şi răul de mişcare pot fi lecuite de sucul din ghimbir. O cantitate mică este suficientă – folosiţi pentru suc doar o singură rădăcină pe zi.
Sucul din lămâie
Este un stimulent tradiţional al apetitului. Puneţi una sau două linguri de suc proaspăt de lămâie neîndulcit într-un pahar cu apă şi beţi-l cu jumătate de oră înainte de masă. Este şi un antioxidant eficient datorită conţinutului de vitamina C.
Sucul din ananas
Sucul natural, neprelucrat, din fructul de ananas conţine o enzimă numită bromelină, căreia i s-au descoperit proprietăţi antiinflamatoare.
Sucul din rodii
Un pahar de suc din rodii (este exclus amestecul cu sucul de lămâie), cu o oră înainte de masă are un puternic efect regenerant.
Va prezentam cele mai banoase plantele medicinale ale anului 2015
- Cătina
Costurile cu înființarea și întreținerea unui hectar de cătină sunt cuprinse între 1.500 și 3.500 de euro. Investiție pe care o recuperezi rapid.De pe un hectar, în anul al treilea de plantare reușești să obții o producție medie de 15 tone, iar prețul mediu pentru un kilogram de cătina se cifreaza la 15 lei.Aceasta plantatie cucereste an de an noi teritorii.
- Menta
Noua generație de mici fermieri investește în plante multifuncționale, așa cum este menta. Ea poate fi folosită și în industria farmaceutică, cât și în cosmetică sau în alimentație. Dacă este vândută angro, un kilogram pornește de la 5 lei, însă cultivatorii cu pricepere o ambalează și valorifică un kilogram de frunze cu până la 200 de lei. Dacă vă gândiți la cultura de mentă, trebuie să știți că un venit frumos îl aduce vânzarea de stoloni pentru că de la plantaţiile de mentă îngrijite ca la carte se pot obţine circa 6-8 tone de stoloni la hectar, iar cantitatea de stoloni recoltată poate constitui material de înmulţire pentru 6 hectare de plantaţie nou-înfiinţată. În cazul mentei olandeze –cu frunză mare, prețul unui stolon pleacă de la 0,8 lei / buc de la 5.000 buc, 0.9 lei / buc de la 1000 buc, 1 leu de la 100 buc sau 2 lei de la 1 buc. Se plantează 16 fire de mentă la un metru pătrat din 25 în 25 de centimetri pe un rând de 4/4 lățime.
3 . Gălbenele
Prețul unui kilogram de gălbenele uscate este de 16 lei, același preț fiind valabil și în cazul cantităților mari, de peste 100 de kilograme de flori proaspete. La cantități mai mici se ajunge la 30-35 de lei/kg, iar la export, florile de gălbenele merg la circa 10 euro pe kilogram. De precizat că pentru a înființa un hectar cu gălbenele este nevoie de 6-8 kilograme de seminţe certificate la hectar, iar costul pentru cele bio (recomandate) este de 600 de lei/kg. O valorificare bună prespune și posibilitatea de a usca florile.
- Castravetele amar
Momordica sau castravetele amar este fructul exotic despre care, recent, cercetătorii vorbesc ca de un adevărat panaceu. Rodul plantei de origine asiatică a fost supranumită ”insulină vegetală”, însă are și efecte antitumorale dovedite și susține funcționarea unor organe importante precum ficatul sau fierea. Fructele în piață la bucată și cere între 3 și 5 lei – ceea ce poate conduce la un preț de 100 de lei (peste 20 de euro) pentru un kilogram de castravete amar. Mai avantajoasă este vânzarea semințelor de momordică, care se vând cu 1 leu bucata.
- Socul
Ne-am obișnuit să considerăm socul ca o plantă neglijabilă, pe care o întâlnim pe marginea drumurilor. Ca și plantă medicinală, florile de soc sunt foarte căutate atât în industria farmaceutică, cât, și în cea alimentară pentru prepararea sucurilor cu aromî de soc. Mai nou, și fructele sunt apreciate și au un preț de circa 6 lei în stare proaspătă și dublu în dulceață sau gemuri. Pentru a înființa un hectar de soc care poate rodi și 20 de tone de fructe de soc, se cer 400-600 de plante, iar fiecare puiet costă 8 lei.
- Mușețelul
Mușețelul era una din plantele medicinale pe care până acum câțiva ani le întâlneai la tot pasul. Astăzi puțini mai sunt cei care cultivă mușețel pe suprafețe extinse, în ciuda faptului că această cultură este una deosebit de profitabilă, cu o desfacere rapidă în industria farmaceutică și cea cosmetică. Mai mult, investiția necesară pentru înființarea unui hectar cu mușețel este una rezonabilă, de circa 1.000 de euro, iar planta nu este deloc pretențioasă. Se recomandă cultura ecologică, mai căutată de procesatori și care se vinde la un preț mai bun.
- Echinaceea
Producția românească de echinaceea este încă mică, așa că pe piață mai este loc suficient și pentru alți fermieri. Singura problemă majoră este reprezentată de importuri pentru că un kilogram de echinaceea adus en-gros din Asia costă doar 5 lei per kilogram. Adică echivalentul prețului cu care producătorii români de plante medicinale vând 100 de grame de florescență imunizantă. Chiar și așa, produsul pur al fermierilor este apreciat cu desebire în sezonul rece, când cerea crește pe fondul riscului crescut de viroze. Nu puțini sunt românii care nu agreează suplimentele alimentare pe bază de echinaceea (comprimate, siropuri, amestecuri de ceai) și apelează cu încredere direct la producători pentru a cumpăra echinaceea uscată sau sub formă de pulbere.
- Armurariu
Armurariul este cea mai folosită plantă din lume pentru tratarea bolilor ficatului, făcând ca exploatarea lui să aibă un mare potențial în România, mai ales că nu este o plantă pretențioasă, dar care poate aduce fermierilor mici un profit de cel puțin 2.500 de euro la hectar. Costurile per hectar ajung undeva la 200 de euro aici intrând sămânța, erbicidele și eventual mâna de lucru dacă lucrările nu se fac mecanizat. Producția variază între 800 și 1500 de kilograme per hectar.
- Lavanda
Poate în primul rând plantă aromatică și apoi plantă medicinală, lavanda își face loc în topul nostru prin multifuncționalitatea sa. De la florile proaspete, la florescențe uscate, ulei esențial și apă de lavandă, toate produsele sunt foarte apreciate și au o valoare adăugată mare pentru cei care știu să își promoveze producția. Nu puțini sunt producătorii mulțumiți de profit – care poate ajunge, după unii, la 8.000 de euro/hectar, dar și de potențialul la export. Ca și coste de înființare, pentru un hectar de lavandă este nevoie de circa 18.000 de butași, cu preț mediu de 2 lei, costa la care se adaugă lucrările de plantare, îngrijire și, ulterior, recoltare.
Ricinul
La înființarea unui hectar cu plante de ricin, costul cel mai are este reprezentat de prețul sămânței, fiind nevoie de circa 35 de kilograme, iar prețul pentru un kilogram de sămânță este de 100-150 lei. La un calcul simplu, doar cu sămânța cheltuiești 1.200 de euro pentru un hectar, plus vreo 300 de euro costul cu pregătirea terenului. Ceea ce înseamnă că înființarea unei plantații de ricin te duce la maxim 1.500 de euro pentru un hectar. Profitul din cultura de ricin poate fi considerabil, dacă se ia în calcul chiar producția medie de 1.600 de kilograme/hectar. Doar din vânzarea semințelor la prețul minim de 100 de lei, se poate realiza un venit de cel puțin 160.000 de lei, adică 36.000 de euro!
De ce să cultivi momordica charatia sau castravetele amar?
Momordica charantia este de origine necunoscută, dar se întâlnește în regiunile tropicale și subtropicale din Africa, Asia și Australia. Este un gen de plantă din familia Cucurbitaceae cu 45 specii de plante anuale sau perene. Castravetele amar cum i se mai spune, reduce glicemia cu până la 54 %. Poate fi consumat crud, în salate sau sub formă de pulbere. Semințele se pot cultiva pe câmp, în seră sau solar. Necesită căldură și suport de susținere pentru cățărare. O plantă poate produce până la 30 de castraveți amari.
Descrierea plantei și plantarea acesteia
Planta în sine este asemănătoare viței de vie, o plantă agățătoare cu flori galbene delicate și frunze adâncite. Iubește soarele și umiditatea scăzută și necesită udare regulată. Fructele sale ovale și lungi de culoare verde, texturate, sunt la fel de crocante ca un castravete, dar extrem de amare pentru papilele gustative. Atunci când fructele sunt coapte, acestea se rup cu un pocnet caracteristic. Acestea sunt recunoscute pentru proprietățile lor medicinale. Castravetele amar poate fi crescut și de cultivat chiar în curtea casei. Planta necesită în jur de 90 de zile de vreme caldă pentru a produce o tărtăcuță de calitate. Și clima din România permite dezvoltarea acestei plante în conditii optime dar o puteți cultiva și în vase de 5 litri sau jardiniere. După însămânțare, Mormodica dezvoltă frunze în aproximativ 11 zile și flori de la 40 la 50 de zile. După fertilizare, fructele se vor dezvolta în aproximativ 10 zile.
Moduri în care se folosește castravetele amar pe mapamond
În bucătăria chinezească se folosește ca kǔguā aburit sau la tigaie, adăugat la supe chinezești sau introdus într-un fel de mâncare tradițională, în combinație cu carne de porc, ceapă, ghimbir și sos de fasole neagră.
În bucătăria japoneză, inclusiv bucătăria Okinawa este numit Goya și este frecvent pregătit sub formă de chanpurū: sote cu tofu si carne.
În Vietnam este folosit pentru a face perfuzii.
În bucătăria indiană este numit balsam de pere. Balsamul de pere poate fi consumat crud, feliat. Înainte însă trebuie ținut câteva ore în sare, apoi se clătește de mai multe ori. În acest fel se măncâncă cu vinaigrette.
Castravetele,sau Pepenele amar este folosit mai ales în China și India pentru virtuțile sale medicinale, inclusiv infuzia împotriva diabetului zaharat.
În Haiti, această plantă se numește Assorossi. Este folosită pentru a “purifica sângele.” Ei folosesc frunzele ca un ceai pentru a trata mâncărimi, indiferent de originea sa.
În vestul Africii în regiunea Togo, această plantă este folosită sub numele de Anyanran în anumite ritualuri.
În Senegal, ea este cunoscută sub numele de Mbeurbeuf și folosită împotriva diferitelor afecțiuni ale pielii.
În Mayotte, margouézi este folosit împotriva durerilor de stomac precum diaree sau colici la copii.
Pentru Filipine, acesta este principalul ingredient pentru mâncăruri tradiționale Ilocanos.
Proprietăți terapeutice, contraindicații și efecte adverse ale plantei
Conform unor studii recente, extractul de pepene amar a scăzut cu 60% tumorile stomacale. Castravetele amar contribuie la susținerea unui nivel sănătos de zahăr din sânge, cu compuși numiți charantin și momordicin. Compușii prezenți în castravetele amar, cum ar fi vicine, peptide, și polipeptida (insulina de plante sau insulina vegetală) ajută la menținerea unui nivel normal al trigliceridelor și colesterolului în ficat și în sânge. Pentru uz intern se folosește sub formă de decoct, tinctură din frunze și suc de fructe. Sâmburii conțin vicină și pot cauza astfel favism la persoanele susceptibile. Arilele roșii ale semințelor sunt toxice pentru copii cu vârsta sub 5 ani, iar fructul este contraindicat pentru femeile gravide. Supradozajul sau nerespectarea dozelor poate duce la dureri abdominale și diaree.
Cercetările au arătat că fructele pot prezenta proprietăți antibiotice, anticanceroase și antivirale, foarte bine adaptate pentru a fi utilizate în tratarea malariei, HIV, și boli diabetice.
Semințele sau fructele se pot achiziționa de pe diverse site-uri în România ca de exemplu tocmai.ro unde semințele costă 1 ron / sămânță sau olx.ro unde se vinde ca fruct cu 5 ron / castravete.
Indicaţii clinice pentru Momordica Charantia
Indicaţii clinice pentru Momordica Charantia Momordica charantia face parte din Familia Cucurbitaceae, cunoscut sub numele de castravete amar, creşte în zonele tropicale din Amazon, Africa de Est, Asia, India, America de Sud și Caraibe. Semințele, fructele, frunzele și rădăcina plantei au fost folosite în medicina tradițională pentru infecții microbiene, tulburări menstruale, vindecarea rănilor, inflamații, febră, hipertensiune arterială și tulburari intestinale.
În prezent, Momordica charantia (în primul rând sub forma de extract din fruct) este util în următoarele tipuri de patologii: diabet zaharat, dislipidemie, infecţii microbiene şi, posibil, ca un agent citotoxic pentru anumite tipuri de cancer.
Compoziţie
Deși cercetările nu au fost definitivate, componentele principale responsabile pentru proprietățile hipoglicemiante ale Momordica charantia sunt peptide insulin-like, momordicina și acizii de tip oleanolic. P-insulina este structural și farmacologic similară cu insulină bovină și este compusă din două lanțuri polipeptidice legate prin disulfură. MC are, de asemenea, numeroase alte componente, inclusiv proteine, glicozide, saponine și minerale, vitaminele A și C și beta-caroten.
Mecanisme de acţiune
Mecanismul cel mai bine cercetat este efectul de scădere a glucozei din sânge. Cercetarea cu ajutorul animalelor de laborator a demonstrat că extractele de Momordica Charantia cresc utilizarea glucozei de către ficat, scad gluconeogeneza prin inhibarea a două enzime cheie (glucoză-6-fosfatază și fructoză-1,6-bisfosfataza) și îmbunătatesc oxidarea glucozei prin activarea glucozo-6-fosfat dehidrogenazei. Extractele de MC, de asemenea, îmbunătățesc recaptarea celulară a glucozei, promovează eliberarea de insulină și potențează efectul și creșterea numărului de celulelor beta producătoare de insulina din pancreasul animalelor.
Extractele de Momordica Charantia s-au dovedit a inhiba creșterea și proliferarea diferitelor tipuri de celule canceroase la animale și în vitro. Acest efect poate fi atribuit fie unui inhibitor puternic al guanilat ciclazei, o enzimă prezentă în cantităti mari în multe tipuri de tumori canceroase, fie modificării sistemului imunitar (prin diminuarea secreției intestinale de interleukina-7 la pacienţii cu cancer, reducerea numărului de limfocite și creşterea populației T-helper și a celulelor natural killer).
Momordica Charantia are un efect antiviral, antibacterial şi antiparazitar cu spectru larg de activitate. Deși mecanismele nu au fost determinate pentru toate organismele, în cazul infecției virale se consideră că anumite componente ale castravetelui amar pot preveni penetrarea peretelui celular de către diverse virusuri.
Recomandări terapeutice
- Diabetul zaharat de tip 2 şi complicaţiile acestuia:
Studiile au demonstrat o îmbunătaţire semnificativă statistic a toleranței la glucoză la diabeticii de tip 2 cărora li s-a administrat Momordica Charantia. Aceasta are rol în conservarea celulelor β pancreatice şi a funcţiilor acestora.
Datele obţinute din studiile clinice atestă că aportul suplimentar de castravete amar poate duce la micşorarea unor parametri principali, cum ar fi HbA1c și
glicemia și, prin urmare, reduce cu până la 42% riscul de a dezvolta sechele în această populaţie de pacienţi.
Studiu clinic: Pentru 40 pacieţti diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 2 s-a administrat Momordica charantia sub formă de tabletă. Utilizarea dozei de 100 mg / kg / zi , a arătat un efect mai rapid (15 minute) și de mai scurtă durată (30 de minute) pentru stimularea secreției de insulină decât placebo, rezultând mai mici variatii ale glicemiei legate de masă. Concluzia: Acest produs pe bază de plante are potențialul de a fi utilizat pentru reducerea hiperglicemiei postprandiale. (The MOCHA DM study: The Effect Of Momordica CHArantia Tablets on Glucose and Insulin Levels During the Postprandial State Among Patients with Type 2 Diabetes Mellitus Sheila T. Lim, M.D.1 Cecilia A. Jimeno, M.D.- september 2010)
Neuropatia diabetică este o complicație a diabetului zaharat îngrijorătoare și poate fi o cauză de handicap sever. Momordica Charantia poate să întârzie sau să prevină neuropatia indusă de diabet, acționând ca antioxidantii, prevenind dezvoltarea de anomalii funcționale cauzate de diabet zaharat.
- Dislipidemii:
Efecte hipolipemiante ale Momordica Charantia rezultă din inhibarea activității lipazei pancreatice și ulterior scăderea absorbției lipidelor. Diminuarea semnificativă a trigliceridelor și a colesterolului LDL și creșterea HDL colesterol s-au observat în toate studiile.
- Obezitate:
Un alt mecanism prin care castravetele amar scade glicemia în mod indirect, este prin reducerea tesutului adipos și normalizarea toleranței la glucoză.Obezitatea sau grăsimea corporală excesivă reprezintă un factor de risc major pentru a dezvolta diabet zaharat de tip 2. Mai mult de 80 de procente din diabetici de tip 2 sunt obezi sau supraponderali. Excesul de tesut adipos, în special în jurul abdomenului, determină celulele organismului de a deveni rezistente la insulina proprie și conduce la hiperglicemie. De aceea, mulți diabetici supraponderali pot îmbunătăți glicemia scăzând în greutate prin alimentația corectă și exercitii fizice regulate.
O alta cale pentru diabetici de a pierde în greutate este utilizarea de suplimente pe bază de plante, cum ar fi Momordica Charantia.
- Infecţii microbiene:
Extractele Momordica Charantia inhibă dezvoltarea a numeroase bacterii gram-negative și gram-pozitive, inclusiv E. coli, Salmonella, Shigella, Staphylococcus, Pseudomonas, Streptobacillus, Streptococcus, Helicobacter pylori, și organisme parazitare E. histolytica și Plasmodium falciparum.
Efectul antiviral in cazul HIV, HSV, Polio se realizeaza prin afectarea replicării virale deoarece Momordica Charantia inhiba sintezei proteinelor în celulele infectate.
- Hipertensiunea arteriala:
Momordica charantia poate produce o normalizare a presiunii arteriale sistolice. Incidența hipertensiunii arteriale a crescut la persoanele cu diabet zaharat tip 2.
Diabetul reprezintă în sine un risc major de morbiditate și mortalitate cardiovasculară. Acest risc este considerabil crescut de co-existența hipertensiunii arteriale.
- Rol anticancerigen:
Studiile în vitro au arătat că fructele de castravete amar și extractele din semințe inhibă creșterea liniilor de celule cancerigene de mai multe tipuri:
adenocarcinom de prostată
cancer de colon
cancer de sân
leucemie limfoidă, limfom, Boala Hodgkin
melanomul
carcinom scuamos de limbă și de laringe
carcinoamele vezicii urinare
Toxicitate si efecte secundare
Ingestia orală de Momordica Charantia este sigură, fapt demonstrat de consumul pe termen lung a fructelor în culturile asiatice.
Pentru că semințele de castravete amar conţin momordicina, dovedita a avea efecte antifertilitate (la şoareci de sex feminin), acestea nu sunt recomandate persoanelor care doresc să rămâna gravide.
Ȋn portofoliul Hofigal se regăseşte acest remediu natural sub forma de comprimat acoperit ce conţine pulbere şi extract din Momordica charantia (castravete amar) şi excipienţi. Produsul este bine tolerat la dozele şi ritmul de administrare recomandate (Adulţi: câte 2 – 6 comprimate acoperite pe zi în funcţie de nivelul glicemiei), mai ales dacă preparatul este recomandat de un medic cu experienţă în fitoterapie.
Cele mai rapide efecte regeneratoare ale cimbrului
Cimbrul de gradina poate concura cu succes cu cele mai puternice antibiotice. Folosirea pulberii de cimbru e utila in cazuri de infectii renale si urinare. Pulberea de cimbru, administrata intern, sistematic, din 2 in doua ore, cate o jumatate de lingurita o data, distruge microorganismele care afecteaza rinichii si vezica urinara si stimuleaza activitatea renala.
In cazurile de bronsita acuta sau tuse convulsiva, cimbrul poate fi un bun remediu de urgenta si atunci se administreaza cateva inghitituri de apa calda in care am pus cu 5 minute inainte o lingurita de cimbru. Aceasta are efecte bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Cura dureaza 3 saptamani.
In caz de colita de fermentatie se ia cate o lingurita rasa de pulbere de cimbru de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza intre 10 si 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie.
Pentru eliminarea viermilor intestinali poate fi alcatuita o combinatie de pulberi ce este imbatabila in tratarea acestei categorii de afectiuni si anume este cea dintre cimbrul si lemnul Domnului. Pulberea celor doua plante se amesteca in parti egale si se pune apoi intr-un borcan care se inchide ermetic. Se administreaza cate o lingurita din acest amestec, pe stomacul gol, de trei ori pe zi, inainte de mese cu minim 30 minute. Cura se face timp de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se poate relua dupa alte doua saptamani de pauza.
Fitoterapia bolilor de inima-Tratamente naturiste recomandate
Medicina naturista poate interveni prin cure de lunga durata cu infuzii, decocturi, tincturi, siropuri medicinale pentru prevenirea crizelor cardiace. Se utilizeaza plante cu proprietati vasodilatatoare la nivel coronarian si periferic, antispastice si calmante in stari de excitatie cardiaca si nervoasa.
In primul rand sunt utilizate speciile vegetale bogate in glicozizi cardiotonici, adica acele pricipii active din plante care pot actiona cu succes in cazul bolilor de inima si anume:
– degetelul lanos, degetelul rosu, cu actiune tonic-cardiaca in angina pectorala, insuficienta cardiaca, marirea contractiei miocardului si rarirea ritmului cardiac;
– talpa gastei, bogata in heterozide cardiotonice, cu efecte in angina pectorala, hipertensiune arteriala, tahicardie, nevroze cardiace si reglarea batailor inimii dupa stari nevrotice;
– paducelul, cu continut ridicat in derivati flavonici, taninuri catehinice si coline, care actioneaza favorabil in angina pectorala, cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, tahicardie, aritmii, fibrilatii, palpitatii, arteroscleroza, miocardita, vasodilatator coronarian si periferic, cresterea permeabilitatii vasculare si fluidificarea sangelui;
– anghinarea, care contine glicozide, flavonozide, derivati terpenici si principii amare (cinarina, cinaropicrina), cu actiuni terapeutice in angina pectorala, insuficienta cardiaca cu edeme, zgomot in urechi, hipertensiune arteriala si arteroscleroza;
– valeriana are efecte antispasmodice si sedative in nevroze cardiace, reglarea presiunii arteriale si a palpitatiilor inimii, inclusiv calmarea sistemului nervos la nivelul encefalului;
– saschiul, cu proprietati spasmolitice si hipotensive, eficiente in hipertensiune arteriala, tahicardie neurovegetativa, arteroscleroza sau pierderea memoriei, actionand prin dilatarea arterelor cerebrale si irigarea optima a sangelui spre creier;
– vascul are proprietati terapeutice hipotensive, sedative, bradicardizante, vasodilatatoare coronariene si periferice, evitand congestia cerebrala, arteroscleroza si extrasistolele.
Cu efecte adjuvante se mai recomanda, in consumul intern, infuzii sau decocturi (cate 2 cani pe zi) din amestecuri de plante in care intra, pe langa speciile mai sus mentionate, si alte specii medicinale ca roinita, busuioc, menta, cimbrisor, rostopasca, soc, tei, arnica, chimion, fenicul, coacaz negru, cretisoara, ciubotica-cucului, radacini de patrunjel si hrean, fructe de maces, toate indulcite cu miere de albine. Sunt indicate si tincturile de paducel (cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi), maceratul de usturoi cu miere de albine si propolis si siropurile de catina, coacaz negru, afin si menta. Este eficienta si o cura de 2-3 saptamani cu ulei volatil de lavanda (20-30 de picaturi pe paine, de 2-3 ori pe zi).
Pentru uz extern se recomanda comprese si unguente cu galbenele, aplicate pe zona inimii, precum si bai calde de 40 de grade Celsius la maini si la picioare, timp de 15 secunde, repetate de cateva ori pana la ameliorarea durerilor.
Regimul alimentar exclude grasimile animale
Dieta trebuie sa fie hipocalorica si cu cantitati foarte reduse de sare. Se vor evita alimentele care favorizeaza depunerea pe vase a lipidelor si esterilor de colesterol. Intre aceste alimente interzise pot fi mentionate: grasimile animale, carne in exces, creier, rinichi, ficat, mezeluri, afumaturi, peste oceanic, conserve, muraturi, galbenus de ou, branzeturi grase si sarate, condimente iuti, ciocolata, dulciuri rafinate, alcool in exces, cafea si ape minerale bogate in sodiu.
Se recomanda insa legumele proaspete (morcov, telina, sfecla rosie, varza, spanac, ceapa, usturoi, marar, patrunjel, hrean), precum si fructe crude (mere, pere, struguri, pepene verde, zmeura, lamai, grapefruit, banane), bogate in vitamine (B, C) si cu rol in blocarea depunerii acidului lactic in miocard.
Zilnic, timp de 1-2 saptamani pe luna, se recomanda sa se inghita cate un catel de usturoi, cu 30 de minute inainte de mesele principale. In celelalte saptamani ale lunii se vor consuma drojdie de bere (40 de g pe zi), fulgi de ovaz, bors de putina si otet de mere. In aceste zile, se vor lua 1-2 linguri de uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, masline, soia, porumb) care au continut bogat in acizi grasi nesaturati, cu rol important in scaderea colesterolului sanguin.
In cardiopatia dureroasa este indicat ca o zi pe saptamana sa fie declarata “zi de descarcare”, iar lunar sa fie 2-3 zile de “post de curatire”, in care se vor consuma numai legume proaspete, fructe crude si sucuri naturale.
Reteta pentru angina pectorala si cardiopatia ischemica
“Complex 16” include 16 specii medicinale (Crataegus, Leonurus, Vinca, Cynara, Digitalis, Ocimum, Chelidonium, Lavandula, Valeriana, Viscum, Melissa, Mentha, Petroselinum, Ribes, Rosa, Tilia), luate in anumite proportii in vederea realizarii unor efecte sinergice (cumulate). Aceste complex poate fi gasit pe rafturile cabinetului profesorului Milica si are rezultate in bolile cardiace.
In cursul vietii, omul este expus, cu voie sau fara voie, la diferiti factori externi si interni, care pot eroda aparatul cardiovascular, declansand unele maladii legate de functionarea inimii si a retelei de circulatie a sangelui. Din acest motiv, bolile cardiace constituie, in prezent, cauza cea mai frecventa a mortalitatii, depasind 50% din motivatia deceselor.
Principalele afectiuni care duc la scurtarea nedorita a vietii, mult inainte de potentialul de functionare a mecanismelor cardiace, sunt angina pectorala, cardiopatia ischemica si insuficienta cardiaca, la care se asociaza si alte dereglari functionale grave la nivelul inimii si ale sistemului circulator (hipertensiunea si hipotensiunea arteriala, tahicardia, bradicardia, extrasistolele, arteroscleroza coronariana, flebitele si trombozele).
Angina pectorala consta din crize acute, foarte dureroase, la nivelul musculaturii inimii, cu reflexe spre umarul si bratul stang sau catre abdomen (descrise de bolnav ca o gheara). Durerile aparute noaptea sunt insotite frecvent de o stare de anxietate, respectiv frica de moarte iminenta.
Boala este provocata de ingustarea organica sau spastica a arterelor coronare, ceea ce diminueaza aportul de sange si de oxigen spre miocard, instalarea arterosclerozei sau aparitia unor cheaguri de sange. Poate evolua spre tahicardie (puls accelerat), aritmie cardiaca sau chiar catre infarct miocardic, prin obturarea (ingustarea) unor segmente ale arterelor, indeosebi la varste inaintate.
Aparitia crizelor este favorizata de o serie de factori care trebuie evitati: treceri bruste la temperaturi extreme (geruri sau arsita), eforturi fizice si intelectuale, alergari in forta (ex. dupa vehicule), mersul pe distante mari, mese copioase cu exces de alcool si tutun, stari emotionale extreme (suparari, decese in familie, divorturi, detentie, vizionarea unor competitii sportive si a filmelor de groaza).
Irigarea insuficienta a miocardului duce la cardiopatie ischemica
Cardiopatia ischemica, dureroasa sau nedureroasa, este o boala coronariana cu frecventa in crestere pe toate meridianele globului. Apare la varste adulte, in cazul reducerii aportului de sange oxigenat sub pragul de functionare a miocardului. Irigarea insuficienta cu sange oxigenat la nivelul muschiului cardiac se produce atat in situatii de efort (insuficienta cardiaca decompensata), cat si in stare de repaus. Este cauzata de ingustarea, organica si spastica, a vaselor coronare, cu posibilitati de evolutie spre tulburari de ritm cardiac, palpitatii dureroase, crize de angina pectorala si infarct miocardic (necroza miocardica).
S-a constatat ca 90% dintre cazurile de cardiopatie ischemica prezinta leziuni arterosclerotice. De asemenea, statisticile au aratat ca riscul aparitiei cardiopatiei este de 5 ori mai mare la persoanele cu colesterolul sanguin ce depaseste limitele normale (200 mg%) si devine de 9 ori mai mare cand bolnavul cu colesterol crescut este si hipertensiv. In toate aceste situatii survine oboseala progresiva (mai ales la mersul in panta), cianozarea (invinetirea) pielii si a unghiilor si edeme moi (umflaturi) la picioare si maini.
Plantati copacul din care puteti obtine bani- atit din productia de fructe, cit si din frunze
Fie si numai daca folosim Frunzele Smochinului,acestea depasesc binefacerile unei fabrici de medicamente sintetice
Proprietati farmaceutice prezinta si alte parti ale plantei, inclusive lastarii. Din frunze de smochin se poate obtine o infuzie folosita in tratarea tulburarilor circulatorii. Aceasta se prepara din 20 – 30 g frunze si 1 l apa, luandu-se 1 – 2 cani de infuzie pe zi, timp de 5 – 6 zile.
Lastarii in crestere ai smochinului se utilizeaza la prepararea unui decoct, cu actiune laxativa, care se obtine din 50 – 60 g lastari si 1 l apa. Infuzia si decoctul se pot folosi si extern pentru tratarea furunculelor, a abceselor, stomatitelor si gingivitelor.
Sucul laptos care apare la detasarea frunzelor si a lastarilor de smochin se utilizeaza impotriva negilor si bataturilor, prin aplicarea pe zonele afectate, dimineata si seara.
De asemenea, mestecarea a 2-3 frunze pe stomacul gol ajută la reducerea simptomelor ulcerului.
Studiile efectuate de-a lungul timpului arată că frunzele de smochin sunt indicate și în caz de alte afecțiuni. Cercetătorii susțin că frunzele au proprietăți antidiabetice și reduc riscul afecțiunilor cardiovasculare, prin reducerea trigliceridelor din sânge.
Reglează tensiunea arterială
În plus, frunzele de smochin conțin calciu, potasiu și o cantitate mare de fibre, cu ajutorul cărora mențin oasele sănătoase, scad tensiunea arterială, previn apariția crampelor musculare și reglează tranzitul intestinal.
Nu în ultimul rând, consumul a câtorva frunze de smochin cresc în mod considerabil nivelul de antioxidanți din organism, substanțe care combat efectele negative ale radicalilor liberi.
Cum se prepară ceaiul din frunze de smochin
Ai nevoie doar de câteva frunze care se pun la fiert pentru 20 de minute. După ce a dat în fiert, ceaiul se lasă la infuzat timp de 5-10 minute, după care se strecoară și se bea. Ceaiul poate fi îndulcit cu 1-2 lingurițe de miere.
Frunzele de smochin contin anumite substante care au capacitatea de a trata diabetul de tip 1.Frunzele de smochin pot fi utilizate in siguranta, in scopuri medicinale pentru perioade scurte de timp. Atentie insa intrucat invelisul exterior al frunzelor poate cauza sangerari la nivelul tractului digestiv.Aplicate direct pe piele, atat fructele cat si frunzele de smochin pot cauza reactii alergice. Urmatoarele persoane trebuie sa evite smochinul:
femeile insarcinate sau cele care alapteaza;
persoanele care in urmatoarele 14 zile vor suferi o interventie chirurgicala.Stabilirea dozei optima pentru fiecare persoana depinde de anumiti factori precum varsta, starea generala de sanatate si existenta unor conditii medicale.
Smochinele detin proprietati medicinale fiind tonifiante, diuretice si emoliente. Totodata smochinele sunt fructe delicioase, foarte apreciate.
Smochinul este o specie care rodeste timpuriu (anul trei de la plantare) si, daca este cultivat in zone adapostite si cu climat bland, da doua recolte pe an.
Alte avantaje:
– este o specie longeviva, cu perioada de rodire de sase – sapte decenii;
– se inmulteste usor, fie pe cale vegetativa, prin drajoni, marcote si butasi, fie prin samanta.
Smochinul are nevoie de soare direct, de locuri insorite cu veri calduroase pentru a fructifica pe masura. Pe timp de iarna smochinul poate rezista la temperaturi de pana la – 10 grade celsius.
Recomandari terapeuticeale fructelor
Intern
Fructele proaspete contin pana la 84% apa, pe cand cele uscate aproape deloc.Continutul in protide este de 3.5%, foarte ridicat in hidrati de carbon, la fel ca si in potasiu (840 mg %). Sodiul se afla in fruct in proportie de 40 mg%, calciul 190 mg%, fosforul 105 mg% iar fierul 3.3 mg %. Vitamina A este in proportie de 10 micrograme %, B1 0,10 mg, B2 0.10 mg %, niacina (B3) 1.1mg %. Contine mici cantitati de vitamina C, magneaziu si brom. Sub aspect energetic, smochinele uscate contin 260 kcal, din care se resorb peste 90%
Din 50 – 100 g smochime si 1 l apa se poate obtine un ceai (decoct) care ofera rezultate excelente in tratarea bolilor cailor respiratorii (bronsite, laringite, traheite si stari febrile), administrandu-se cate 1 – 2 cani de ceai, cu 1 – 2 ore inainte de mese, timp de 10 – 12 zile.
Proprietatile pectorale sunt dominante, fructul fiind un amolient si expectorant recomandat inbronsite, laringite si pneumonii.Au de asemenea proprietati laxative si diuretice.
Extern
Tot datorita proprietatilor emoliente se explica si recomandarea lor in stomatite,gingivite,inflamatii ale gatului. De asemenea sunt utile in abcese dentare si furuncule. Sucul laptos al smochinelor verzi este activ in combaterea negilor si bataturilor.
Mod de intrebuintare
Consumate ca atare, fiind recomandate in special sportivilor, copiilor si varstnicilor.
Decoct expectorant cu 2-3 fructe la cana de 2 ori pe zi
Sirop din 500 grame fruct la un litru de apa. Se fierbe pe baia de apa pana se reduce la jumatate. Se strecoara si se adauga miere (aproximativ 200 grame). Se ia cate o lingurita de 2-3 ori pe zi
Aplicatii cu rol maturativ al furunculelor – favorizarea colectarea puroiului: smochine calde sau cataplasme din fructe fierte in apa.
Aplicatii repetate (de 3 ori pe zi timp de 5-6 zile) pe negi si bataturi cu suc obtinut din fructele tinere.
Alte utilitati ale smochinului
Smochinele, consumate ca atare, in stare cruda sau uscata, infuzia din smochine, fructele fierte in lapte si pasate cu mixerul consumate sub forma de pasta sau decoctul de frunze de smochin sunt recomandate pentru tratarea afectiunilor precum tulburarile circulatorii, tulburarile renale, amigdalita, angina, astenia fizica, astenia psihica, bronsita cronica, ciclurile menstruale neregulate, colitele, cistitele, constipatia cronica, durerile, gastrita, guturaiul prelungit, inflamatiile pulmonare, inflamatiile gatului, insomniile, iritatiile gastro – intestinale, nefritele, pneumoniile, racelile, stadiile febrile acute, stomatitele, tusea, gingivitele, plagile atone, furunculele, abcesele dentare si parazitii intestinali.
Frunzele de smochin au in continutul sau anumite substante capabile sa trateze diabetul de tip I.
Pentru uz extern se folosesc ramurelele tinere din care se extrage latexul, substanta care poate sa diminueze petele de vitiligo. De asemenea, smochinele fierte in lapte si aplicate la nivel local, pot sa grabeasca vindecarea plagilor, abceselor, bataturilor, negilor si furunculelor
Consumate ca atare, smochinele sunt recomandate persoanelor care practica sport, persoanelor varstnice si copiilor. Pentru uz intern, proprietatile pectorale ale smochinelor sunt dominante, acest fruct fiind un emolient si un expectorant recomandat in caz de bronsita, laringita si pneumonie. De asemenea, pentru uz intern, smochinele sunt recomandate si de proprietatile lor diuretice si laxative. Pentru uz extern, folosirea smochinelor este recomandata pentru proprietatile lor emoliente in caz de gingivite, stomatite sau inflamatii ale gatului. De asemenea, smochinele sunt recomandate pentru tratarea abceselor dentare si a furunculelor. Sucul produs de smochinele verzi este de asemenea utilizat pentru combaterea bataturilor si a negilor.
Smochinele sunt fructe cu un continut bogat in saruri denumite oxalati, care afecteaza depozitele de calciu si de fier, care se pierd prin intermediul scaunelor. Prin urmare, persoanele anemice, copiii mici si femeile gravide nu trebuie sa exagereze cu consumul smochinelor.
Proprietatea cea mai folosita a smochinelor de-a lungul timpului a fost cea laxativa. Smochinele pot sa combata eficient constipatia preparate in multiple moduri. Astfel, patru smochine se pot taia in patru sferturi, se amesteca cu doisprezece stafide si se acopera cu lapte. Compozitia rezultata se pune la fiert, iar produsul obtinut in urma prepararii se consuma dimineata pe stomacul gol. De asemenea, se pot folosi sase smochine care se spala cu apa calda si se adauga intr-o cana cu apa in care se lasa o noapte intreaga, dupa care se consuma pe stomacul gol dimineata. Dulceata preparata din smochine are si ea efect laxativ, iar ca urmare a gustului aromat, smochinele reprezinta o alternativa viabila pentru persoanele afectate de constipatie, dar care nu pot consuma ceaiuri de anghinare, pelin sau crusin din cauza aromelor lor amare.
In industria cosmetica, smochinele nu sunt suficient de utilizate. Fructele sau laptele de smochine au aparut in domeniul industriei cosmetice bio ca urmare a proprietatilor lor benefice pentru piele si ten, virtutile acestora fiind multiple datorita vitaminelor si a acizilor grasi esentiali continuti. Smochinele au proprietati antirid, incetinesc vizibil procesul de imbatranire, fiind recomandate pentru tenurile cu riduri fine sau adanci si revitalizand tesutul conjunctiv prin stimularea secretiei de colagen. Astfel, smochinele sunt considerate utile pentru ingrijirea tenului imbatranit sau a pielii mature si devitalizate. Efectul hranitor favorizeaza ingrijirea corespunzatoare a pielii deshidratate si uscate, laptele de smochine avand efect regenerator, reparator si restructurant pentru tesutul cutanat.
Proprietatile fermizante si tonice au facut ca smochinele sa fie folosite ca si ingredient al produselor destinate sporirii elasticitatii pielii. Smochinele au actiune antiinflamatoare si emoliente puternice facand invelisul cutanat foarte catifelat. De asemenea, continutul bogat in apa, recomanda smochinele ca si ingrediente ideale pentru demachiere si combaterea acneei. Mai mult, smochinele sunt utile si pentru exfolierea usoara datorita faptului ca au in continutul lor o enzima activa care favorizeaza eliminarea celulelor moarte.
Smochinele accelereaza mobilizarea celulelor grase regasite la nivelul tesutului adipos, sunt utile copiilor in procesul de crestere, sunt benefice persoanelor predispuse la hipocalcemie, sunt utile pentru mentinerea aspectului placut al pielii si a structurilor tisulare, sunt utile pentru imbunatatirea activitatii sistemului imunitar, au efect afrodisiac si scad valoarea colesterolului din sange. Smochinele contin vitamine precum retinolul, calciferolul, acidul ascorbic, riboflavina, niacina, piridoxina si tiamina si substante minerale precum potasiul, calciul si magneziul.Smochinele au proprietati digestive, nutritive, laxative, tonifiante, diuretice, emoliente si pectorale.
Continutul bogat in fibre recomanda smochinele pentru efectele laxative usoare, efectul de stimulare a digestiei, contributia la eliminarea toxinelor si impiedicarea asimilarii grasimilor, in conditiile in care sunt consumate cu moderatie. Ca urmare a faptului ca reprezinta o importanta sursa de magneziu, smochinele contribuie la functionarea corespunzatoare a sistemului nervos. Vitaminele din compozitia smochinelor au proprietatea de a intari sistemul imunitar si de prevenire a dobandirii virozelor respiratorii frecvent inregistrate in sezoanele reci.
Pentru beneficierea de efectele energizante ale smochinelor, acestea se pot consuma sub forma de infuzie preparata prin adaugarea unei linguri de frunze de smochine intr-o cana de apa fiarta. Amestecul se la la infuzat timp de cinci minute si se consuma in doza de doua cani zilnic. Infuzia se poate folosi si pentru tratarea unor tulburari precum tusea, dereglarile ciclului menstrual sau tulburarile de circulatie sanguina.
Smochinele sunt fructe tonice, reconfortante, mineralizante, reconstitutive, consumul lor fiind recomandat persoanelor care depun efort psihic si fizic, persoanelor expuse unui consum important de energie, persoanelor anemice, convalescente si copiilor. Smochinele sunt relaxante si favorizeaza deschiderea cailor respiratorii, efect benefic in caz de bronsite, traheite sau laringite. De asemenea, smochinele sunt recomandate pentru optimizarea activitatii digestive, reprezentand un bun pansament gastric si intestinal. Smochinele sunt recunoscute si ca antibactericide si antiinflamatoare, fiind recomandate pentru ameliorarea inflamatiilor interne, in special a celor de la nivelul cailor urinare. Smochinele sunt folosite si cu scopul combaterii unor tulburari dermatologice precum negii si arsurile, gingivitele, stomatitele sau amigdalitele. Smochinele favorizeaza si buna circulatie sanguina prevenindu-se aparitia accidentelor vasculare. Pentru reglarea circulatiei sanguine sunt folosite si frunzele smochinului din care se poate prepara infuzie.
Frunzele de smochin reprezinta un antioxidant natural. Dupa portocale si lamai, smochinele contin o importanta cantitate de calciu, iar frunzele de smochin contin cantitati importante de potasiu, element mineral care contribuie la reglarea valorii tensiunii arteriale.
Smochinele sunt utile pentru scaderea aciditatii gastrice si pentru normalizare tulburarilor gastrice, motiv pentru care sunt crecomandate pentru tratarea bolilor din sfera gastro – intestinala precum ulcerele, gastrita sau arsurile la stomac. Smochinele coapte sunt utilizate ca si medicamente pentru tratarea afectiunilor gatului si a bolilor inflamatorii manifestate la nivelul cavitatii bucale.
Ceaiul de smochine se prepara prin fierberea a 50 – 100 de grame de smochine intr-un litru se apa si este recomandat pentru tratarea afectiunilor cailor respiratorii precum bronsitele, laringitele, traheitele si starile febrile. Astfel, se pot consuma una sau doua cani de ceai de smochine cu una pana la doua ore inainte de servirea mesei, in cure de cate zece pana la doisprezece zile. Ceaiul din extract de frunze de smochin are proprietatea de scadere a nivelului insulinei, motiv pentru care nevoia de injectare cu insulina scade, beneficiu foarte important pentru persoanele afectate de diabet. De asemenea, ceaiul de smochine reduce indicele glicemic, scazand riscul aparitiei bolilor cardiace sau a obezitatii. Ceaiul preparat din frunze de smochin reprezinta un remediu eficient impotriva astmului, bronsitei sau bolii Buerger, manifestata prin blocarea vaselor de sange.
Infuzia obtinuta din frunzele de smochin reprezinta un bun remediu impotriva problemelor circulatorii si a tusei. Aceasta se prepara din treizeci de grame de frunze adaugate intr-un litru de apa fierbinte, care se lasa la infuzat timp de zece minute si se consuma zilnic, timp de o saptamana.
Tinctura obtinuta din frunze de smochin are efecte calmante, fiind recomandata pentru ameliorarea anxietatii si depresiei.
Decoctul din frunze de smochin reprezinta un bun remediu pentru acnee, furuncule, pete si alte afectiuni cutanate. Decoctul de smochine se prepara din 60 – 120 de grame de smochine adaugate intr-un litru de apa. Decoctul expectorant se prepara din doua sau trei fructe adaugate intr-o cana de apa de doua ori pe zi. Decoctul obtinut din smochine se recomanda pentru tratarea constipatiei si a bolilor respiratorii precum bronsita, guturaiul, tusea, laringita sau traheita. Se recomanda ca decoctul de smochine sa se administreze sub forma gargarelor in caz de angina sau afectiuni gingivale.
Constipatia se poate vindeca prin administrarea decoctului de smochine si de stafide preparat din 3 smochine verzi si doisprezece stafide adaugate intr-o cana de apa fierbinte care se fierbe timp de douazeci de minute, se lasa la racit si se consuma pe stomacul gol.
Pentru tratarea hemoroizilor, frunzele de smochine se pot adauga in apa fierbinte si se foloseste pentru bai de aburi. Latexul de la nivelul tulpinii se poate aplica la nivelul negilor sau bataturilor pentru a le elimina. Acest latex are si efecte analgezice in cazul intepaturilor de insecte.
Pentru tratamentul tusei uscate, se pun la fiert la foc mic, timp de 15 minute, doisprezece smochine in 250 de mililitri de lapte. Se consuma dupa ce lichidul se strecoara si eventual se indulcieste cu miere. Remediul are proprietati emoliente favorizand fluidificarea secretiilor si eliminarea acestora.
In medicina chineza, smochinele se folosesc pentru detoxificarea organismului. In stare cruda sau uscata, smochinele au proprietati laxative, diuretice si emoliente. In acelasi timp, smochinele au efect remineralizant si tonifiant datorita continutului bogat in vitamine si substante minerale.
Siropul de smochine se prepara din 500 de grame de fructe adaugate la un litru de apa. Amestecul se fierbe pe baie de apa pana cand se reduce la jumatate. Amestecul obtinut se strecoara si se adauga miere, in cantitate de aproximativ 200 de grame. Se administreaza cate o lingurita de doua sau trei ori pe zi.
Cataplasmele cu extract de smochine se utilizeaza in cadrul terapiilor furunculelor, abceselor, bataturilor si arsurilor. In acest scop, smochinele sunt taiate in jumatate si se fierb in lapte sau in apa, urmand sa fie aplicate direct pe suprafata zonelor afectate.
Negii si bataturile se pot vindeca cu ajutorul sucului laptos care se scurge din ramurile tinere de smochin. Acest suc se aplica pe locul unde s-a format batatura sau negul de doua sau trei ori pe zi, pana la disparitia acestuia.
Desi sunt considerate comestibile, frunzele smochinilor se utilizeaza ca si accente aromatice in preparatele culinare, in special in preparatele mediteraneene.
In timpul perioadei interbelice, vinul din smochine era foarte apreciat si se putea prepara prin macerarea a un kilogram de smochine adaugat in zece litri de apa. Ulterior, dupa o saptamana, vinul de smochine se depozita in recipiente din sticla. In ziua de azi, vinul din smochine se prepara prin adaugarea unui kilogram de smochine intr-un litru de apa la care se adauga doua sau trei kilograme de zahar, zeama de la trei lamai, coaja unei lamai si cincizeci de grame de drojdie de bere. Smochinele nu se folosesc intregi, ci trebuie taiate sau trecute prin masina de tocat. Amestecul obtinut se mentine intr-o damigeana in sticla inchisa ermetic si se mentine la macerat timp de sase saptamani la temeratura camerei. Din timp in timp, continutul damigenei se mai agita. Ulterior, vinul de smochine se filtreaza si se adauga in recipiente din sticla. Continutul se poate filtra inca o data, dupa trecerea a o saptamana, gustul sau devenind cu atat mai savuros. Lichidul rezultat dezvolta o aroma foarte placuta, insa are si un continut bogat in alcool.
Atunci cand sunt achizitionate, smochinele trebuie sa aiba culoarea intensa, sa fie umflate si usor moi. Coaja smochinelor ar trebui sa fie neteda si sa nu prezinte zgarieturi sau pete deoarece aceste fructe se contamineaza foarte rapid cu mucegaiuri. Smochinele de calitate trebuie sa prezinte un miros placut, dulceag, aromele acre sau acide indicand stricarea fructelor. Smochinele in stare proaspata reprezinta fructe perisabile care nu rezista mai mult de doua zile mentinute la temperatura de refrigerare. Preferabil este ca smochinele sa se pastreze asezate una langa cealalta, acoperite pentru evitarea uscarii sau contaminarii lor cu aromele alimentelor din vecinatate.
Smochinele se pot consuma atat in stare proaspata, cat si uscate. Deoarece in tara noastra adesea se gasesc smochinel sub forma uscata, se recomanda ca inainte de consumarea acestora sa se aseze la rehidratat timp de cateva ore intr-un recipient cu apa. Astfel, smochinele pot fi folosite si ca indulcitori pentru diverse preparate culinare. Smochinele se pot consuma sub forma de piureuri sau adaugate in diverse, prajituri, salate sau inghetate. Pentru prezervarea lor o perioada mai lunga de timp, smochinele se pot prepara sub forma de vin, dulceata sau compot.
Precautii in ceea ce priveste administrarea smochinelor si a preparatelor pe baza de smochine
Frunzele si fructele de smochine nu prezinta contraindicatii pentru majoritatea persoanelor. Acestea pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor sau pentru tratarea starilor febrile, bronsitelor, racelilor, laringitelor, gastritelor sau colitelor. Fructele si frunzele de smochin se pot folosi si sub forma de cataplasme cu scopul vindecarii arsurilor, negilor, furunculelor sau bataturilor. De asemenea, in cazul abceselor dentare se poate taia in jumatate o smochina si se poate aplica la nivelul zonei inflamate pentru obtinerea unor rezultate destul de rapide.
Administrat in cantitatile folosite pentru pregatirea unor preparate culinare, smochinele nu implica riscuri asupra organismului uman. De asemenea, frunzele de smochin se pot utiliza in siguranta in scopuri medicinale pentru intervale scurte de timp. Cu toate acestea, este necesara o atentie sporita in ceea ce priveste administrarea smochinelor deoarece invelisul exterior al frunzelor poate sa determine sangerari la nivelul tractului digestiv.
Persoanele care respecta un tratament bazat pe frunze de smochin, in special cele care au pielea deschisa la culoare, trebuie sa evite pe cat posibil expunerea prelungita la razele soarelui deoarece astfel sensibilitatea la razele de soare creste considerabil. Mai mult decat atat, aplicate direct la nivelul pielii, atat frunzele cat si fructele de smochin pot sa cauzeze declansarea unor reactii alergice.
Categoriile de persoane care trebuie sa evite administrarea smochinelor sunt femeile insarcinate, femeile care alapteaza si persoanele care in urmatoarele paisprezece zile vor fi supuse unei interventii chirurgicale.
Ca urmare a faptului ca smochinele sunt hipercalorice, consumul acestora nu este recomandat pentru persoanele supraponderale sau obeze. De asemenea, persoanele diabetice nu au voie sa consume smochine decat sub stricta supraveghere a unui medic specialist ca urmare a continutului bogat in fructoza si glucoza.
Doze recomandate de smochin
Stabilirea unei doze optime de smochin, considerata sigura pentru fiecare persoana in parte depinde de factori precum starea generala de sanatate, varsta si preexistenta unor conditii medicale. Pana in momentul actual, studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au putut sa releve o doza zilnica considerata sigura pentru organismul uman.
Protejarea smochinului pe timp de iarna
Smochinul este un arbore specific regiunii Mediteranei. Pe langa regiunile cu o clima calda, smochinul poate fi crescut si in tarile cu clima temperata. In acestea din urma, iarna se impun masuri de protectie astfel incat planta sa aiba sanse de a supravietui.
In functie de locul in care este crescut smochinul, direct in pamant sau in ghiveci, se pot urma anumite proceduri de izolare a plantei in perioada iernii. Afla cum sa protejezi smochinul in sezonul rece:
Cum protejezi iarna un smochin plantat in gradina
Daca ai plantat un smochin direct in gradina, pregatirile acestuia pentru iarna sunt absolut necesare. Pentru ca arborele sa supravietuiasca, este recomandat sa folosesti o specie de smochin rezistenta la temperaturi scazute.
Pentru un smochin plantat in gradina se foloseste procedeul de impachetare. Impachetarea este o munca laborioasa, care necesita mult timp, dar absolut necesara pentru a asigura supravietuirea copacului. Impachetat bine, smochinul va fi ferit nu doar de ger, dar si de schimbarile dese de temperatura care ar distruge planta.
Ocupa-te de smochin dupa ce acesta s-a desfrunzit complet, spre finalul toamnei. Acum este momentul pentru a curata arborele. Inlatura toate ramurile plapande, atacate de boli, precum si pe cele in plus, care se intretaie cu alte crengi. Leaga apoi crengile copacului impreuna, ca si cum vrei sa obtii un buchet. Daca ai nevoie de un obiect de sprijin, infige in pamant un par inalt si prinde manunchiul de ramuri de acest bat.
Infasoara copacul in panza de sac, in mai multe straturi si lasa deschis „sulul” obtinut in partea de sus. Este important sa existe o gura de aerisire pentru umezeala si caldura.
Imprastie un strat gros de mulci in jurul trunchiului copacului. Apoi, pune in jurul copacului o plasa de sarma si umple gaurile cu frunze si crengi. Urmatorul pas este cel al invelirii intregului copac in folie de plastic cu bule de aer. Aseaza o galeata de plastic in varful sulului.
Cum protejezi iarna un smochin in ghiveci
In cazul smochinului crescut in ghiveci, masurile de protectie sunt mai simple. Dupa ce copacul ramane fara frunze, ghiveciul se depoziteaza intr-un loc rece si uscat, cum este garajul. Smochinul nu se tine in casa, deoarece temperaturile sunt prea ridicate pentru aceasta planta in perioada iernii. Il poti depozita si in beci, cu conditia ca acesta sa fie un loc uscat.
Inainte de a aduce copacul intr-un loc adapostit, arborele fructifer se inspecteaza si se inlatura orice urme de frunze, fructe, insecte. Pentru ca planta sa nu iasa din starea latenta mai devreme, poate fi infasurata in panza de sac.
Arborele poate fi udat o data pe luna. In perioada in care se afla in stare latenta, planta nu are nevoie de multa apa, dimpotriva. Solul trebuie sa fie aproape uscat, altfel exista riscul ca radacina sa fie distrusa de surplusul de apa.
Primavara, pe ramuri apar primele frunze noi. Dupa ultimul inghet, cand vremea se stabilizeaza afara.
Denumire stiintifica: Ficus carica
Face parte din fam. Moraceae. Este un copac inrudit cu dudul, arborele de paine, sicomorul si o larga varietate de ficusi foarte mari, chiar gigantici
Origine
Smochinul provine din Syria si vechea Persie El s-a adaptat foarte bine la zona mediteraneana si la zonele mai calde si aride ale continentului. In zonele unde ploua mai des fructele smochinului crapa, de obicei in lungime, si fermenteaza pe creanga, facand recoltarea imposibila. Cu mai multa munca si grija smochinul se poate adapta si la un climat mai racoros si mai umed.
Smochinul comestibil creste in natura pana la o inaltime de aproximativ 3-8 m. In general, coroana depaseste in diametru inaltimea arborelui la toate varietatile.
Ideale pentru cultura smochinilor sunt solurile argilos-,nisipoase in defavoarea celor bogate in humus. In tara noastra, zonele ce indeplinesc toate conditiile de ingrijire sunt cele aflate in Campia Dunarii si in special cele din sud-est (zona Dobrogei).
Caracteristici
Planta mediteraneana ce poate creste sub forma de tufa inalta sau poate fi dirijat sub forma de pom ce atinge uneori si 8 m inaltime, smochinul este recunoscut pentru fructele sale gustoase.
Smochinul isi pierde frunzele toamna ca si copacii din zona temperata. Plantele crescute in interior isi pastreaza frunzele o perioada mai indelungata. Crengile batrane sunt butucanoase si acoperite de o scoarta neteda si aspra. Ea poate fi zgariata cu unghia si are culoare gri-albicios, fara prea crapaturi. Acolo unde au fost taiate crengi mai groase, arborele dezvolta la maturitate noduli mari ca niste tumori care il fac sa arate foarte sculptural. Este modalitatea lui de a-si cicatriza ranile.Frunzele de un verde viu sunt lobulare, cu un diametru de aproximativ 30 cm, palmate, crestate adanc si rotunjit, cu 1-5 nervuri spinale si petiol destul de lung. Sunt paroase pe ambele fete, mai aspre deasupra si matasoase dedesubt.Florile sunt verzulii si practic invizibile la capatul smochinei mici de culoare verde. Aceasta se formeaza dintr-un mugure aflat cel mai adesea la baza unei frunze. La aparitie, smochina nu este mai mare decat o boaba de mazare. Smochinul nu are nevoie de polenizare pentru a rodi. Florile sunt toate de sex feminin si se autopolenizeaza (fenomen tipic smochinilor).
Inflorire si fructificare
Smochinul fructifica destul de repede, fiindu-i necesari doar 3 ani de la plantare pana la maturizare. In container el fructifica mai repede, şi la un an, dar fructele de obicei nu ajung la coacere.
Dacă se doreşte fructificare mai repede la smochinul plantat în grădină, înainte de plantare se face o groapă pătrată cat un hardau şi se pun piatre pe margini şi pietre mari la fund. Aceasta va stimula smochinul sa fructifice mai repede in loc sa-si extinda doar radacinile.
Atunci cand are conditii prielnice, smochinii rodesc de doua ori pe an: o data primavara tarziu si din nou toamna cand vara este lunga si calduroasa. In functie de varietate fructele coapte sunt verzi, galbui sau maronii Uscate la soare devin toate de aproape aceeasi culoare. Uscarea se face prin expunere la soare timp de 4-5 zile ori intr-o camera special amenajata pt uscarea fructelor.
LuminaReprezinta cel mai important factor in cultivarea smochinului. O locatie puternic insorita va garanta formarea bobocilor.
Temperatura
Reprezinta un alt factor, cu importanta deosebita, ce contribuie la o ingrijire corespunzatoare. O primavara si o vara calduroasa, vor ajuta la obtinerea multor fructe dulci, pe cand frigul incetineste formarea fructelor. Si daca acesta se manifesta pe perioade prelungite, poate determina chiar pierderea lor, inainte de coacere.
Pentru specia Ficus carica, o udare regulata si abundenta, in perioada calduroasa, reprezinta nu doar un ajutor ci o necesitate, daca dorim ca fructele obtinute sa fie mari si gustoase.
Ingrijire
Smochinii cresc foarte bine în hardaie sau containere. Smochini maturi ajung sa aibe nevoie de hardaie de 40 litrii.
Smochinul are nevoie de multa caldura si lumina. Are nevoie de cel puţin 8 ore de soare. Vara se tine afara in plin soare, ideal langa un perete zugravit in alb, orientat spre sud, care sa reflecte soarele marindu-i efectul asupra plantei. Oricat de cald ar fi vara, planta se va simti bine daca s-a facut tranzitia de la interior la exterior atunci cand mugurii noi abia apar si vremea s-a incalzit putin. Scoarta smochinului poate fi arsa cu usurinta de soare.
In mediul natural copacul are crengi multe si dese, cu frunzis bogat care umbreste trunchiul si-l protejaza. In conditii de interior insa, planta se sensibilizeaza si re-adaptarea la exterior se face treptat. Scoarta copacilor mai varstnici se poate proteja vopsind-o cu huma de culoare alba . Varul e prea puternic si poate sa o arda.Radacinile smochinului au nevoie de spatiu, intrucit sunt foarte dese, ramificate si cresc continuu.Containerul trebuieste schimbat progresiv, in concordanta cu viteza de crestere a plantei. Pamantul din containerul unui copac ajuns la maturitate se schimba la fiecare 3 ani. Radacinile periferice se pot taia cu aceasta ocazie scurtandu-se cu pana la 10-15 cm jur imprejur. Copacul nu va suferi din aceasta cauza.Vara se acopera containerul cu o rogojina(împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură) vopsita ori un panou vopsit in alb pentru ca radacinilor smochinului nu le place fierbinteala. O solutie buna este sa se imprejmuiasca hardaul cu ghivece destul de mari plantate cu flori dese, care sa il apere de bataia directa a soarelui.In conditii naturale frunzisul bogat al smochinului ii protejeaza radacinile mentinindu-le intr-o umbra densa. Cu toata toleranta la caldura si ariditate in mediul natural, puietul de smochin trebuie udat regulat si din belsug in timpul verii altfel isi va pierde frunzele si poate muri. Dacă smochinul se ofileşte vara şi l-ai udat şi l-ai udat, verifică să vezi cât de cald ajuge containerul în faţa soarelui.
Tăierea- rodul se face doar pe crengile vechi de cel putin un an.
Pentru a le da forma dorita smochinii trebuie tunsi. Crengutele care cresc aiurea se taie si se pastreaza doar cele care formeaza un copac bine echilibrat si cit mai simetric, cu trunchi scurt si drept. Tunderile se mai pot face si de la nivelul solului pentru a obtine o tufa simetrica si echilibrata cu mai multe trunchiuri mai mici. Cei ce vor avea succes si vor ajunge sa aiba o recolta de smochine, trebuie sa stie ca rodul se face doar pe crengile vechi de cel putin un an. Atentie asadar la ce anume tundeti si ce anume lasati pentru rod.
Cu toate că smochinii pot fi crescuţi ca şi copac sau tufă, în unele zone forma de copac nu va fi practică. Dacă în zona ta smochinul îngheaţă până la nivelul pământului, forma de copac va fi greu de menţinut.Forma de tufă este recomandată în general în zonele mai reci. În forma de tufă ramurile vor fi aproape de pământ şi vor fi uşor de cules.
Când plantezi smochinul tai 1/3 din tânăra plantă. Aceasta forţează noi lăstari să crească la baza plantei. Lasă aceşti lăstari să crească în primul sezon. Apoi, după primul sezon de creştere, selectează 3-8 lăstari,răsfiraţi ca şi lideri. Tăiaţi-I pe ceilalţi.
Asigură-te că liderii pe care i-ai ales sunt destul de răsfiraţi să crească 9-12 cm în diametru fără să se aglomereze unul pe altul. Dacă sunt prea apropiaţi, liderii nu pot creşte destul de gros să se sprijine pe ei înşişi sau recolta lor. Ei tind să cadă şi să se rupă datorită vânturilor puternice. Dacă aceasta are loc, înlătură liderul distrus şi selectează unul nou în umătoarea iarnă alegânnd unul din lăstarii care cresc annual.
Dacă se doreşte o coroană mai mare la smochin, taie tufa la începutul fiecărei primăveri în al doilea an de la plantere, după ce pericolul de ger a dispărut dar înainte ca să înceapă creşterea. Fă asta tăind 1/3 până la jumate din creşterea de anul trecut.
Deasemenea taie ramurile care deranjează creşterea liderului. Taie şi ramurile care cresc jos şi toţi lăstarii de care nu mai este nevoie să-I înlocuiască liderii rupţi.
Îngrăşământ
Nu uita că smochinul crescut în container este complet dependent de tine pentru nutriţia lui. El nu poate trimite rădăcinile lui prin pământ să caute apă sau minerale.
Ingrasamantul care contine azot (aschii de corn) este util pentru smochin si se aplica incepand din februarie-martie si pana la mijlocul lui August. După 15 August trebuie să te opreşti în a mai pune îngrăşământ pentru a lăsa creşterea nouă să încetinească şi să se întărească înainte să vină vremea rece.E indicat să le dai plantelor noi o doză slabă de Vitamina B dizolvate în apă când sunt transplantaţi.Pune îngrăşământ de 3 ori pe an la smochinii care încerci să-I aduci la producţie maximă: Primăvara devreme, la mijlocul lui Mai şi la mijlocul lui Iulie. Smochinilor maturi se poate pune îngrăşământ o dată pe an primăvara devreme.Nu mai pune îngrăşământ după mijlocul lui iulie penru că aceasta încurajează o creştere noua care nu se poate întări până înainte de iarnă.
Udarea
În lunile calde tu trebuie să uzi planta din container până când apa se îmbibă în tot solul .Ar trebui să curgă la fundul containerului. Asta spală sărurile care s-au format şi încurajează rădăcina să crească spre fundul containerului unde vor rămâne umede şi la rocoare.
În contanier smochinul va avea nevoie de mai multă apă în lunile calde şi mai multă protecţie de frig iarna.
Plantarea
Smochinul poate fi plantat afară in intervalul octombrie – aprilie evitandu-se perioada(le) de ger,seceta sau ploi abundente.. Elibereaza planta de protectia de plastic sau vas .Pentru a creste planta pentru fructe se taie atat trunchiul(sau ramura principala) cat si cele periferice la 1-1,20 mt de la nivelul pamantului, nu se va taia si din radacini.Sapati o groapa adanca pt a putea fi introdusa bine radacina plantei,atentie ca radacina sa fie bine introdusa in groapa.Pentru o mai buna fixare a plantei se va introduce un par de sustinere la radacina plantei.
Umpleti gaura cu pamant uscat si asigurati-va ca pamantul va patrunde bine printre radacina . Apasati delicat si formati o denivelare in jurul plantei pentru a putea fi bine irigata.
Mutarea plantei
Plantele din vas se pot muta in orice perioada a anului. Dacă rădăcinile au devenit înghesuite în vasul original şi au început să crească în cerc, rădăcinile sunt în regulă dar trage uşor de ele să le separi puţin şi întinde rădăcinile în noul vas când îl plantezi.
Pământul potrivit
Pentru ca planta să se simtă bine în noul mediu, are nevoie de un substrat potrivit. În crescătoriile sudice, plantele pot suporta orice fel de pământ, căci condiţiile climatice sunt optime. La noi, solul trebuie să fie cât mai potrivit, pentru a compensa factorii lipsă. Mai ales pentru cultura în ghivece, alegerea solului potrivit este neapărat necesară.
Cel mai potrivit pământ pentru smochin este unul bogat în nutrienţi şi humus, care nu reţine apa Acest pământ poate fi obţinut chiar la noi acasă din următoarele componente:
HUMUS(în latină:pământ) se formează în stratul superior prin descompunerea materiei organice. Compostul conţine foarte mult humus valoros. Pământul de grădină conţine, alături de nisip şi lut, humus. Este necesară o cantitate mică din acestea
Nisipul, preferabil nisip de cuarţ (nisip de râu) îmbunătăţeşte permeabilitatea pământului. Trebuie adăugat în cantitate mare pământului care conţine argilă. Nisipul nu trebuie să fie prea fin, căci să se fluidizeze şi să iasă la suprafaţă.
Reţeta pamantului perfect pentru smochin:
4/8 compost bine fermentat sau bălegar(humus), trecut prin sită
1/8 lut
1/8 argilă
2/8 nisip
Dăunători- boli
Daunatorii care apar pe fructe sau frunze trebuie distrusi. Se folosesc aceleasi insecticide care se aplica si celorlalti pomi fructiferi, trandafirilor si altor arbusti. In unele situatii o solutie slaba de zeama bordeleza (piatra vinata) este folositoare. Bolile smochinului sunt adesea imprumutate de la vegetatia autohtona si se trateaza in acelasi fel.
Inmultirea
Cele mai usoare metode de inmultire sunt drajonarea si marcotarea ramurilor. Se mai pot folosi ca metode cu sanse mari de reusita – butasirea si inmultirea prin seminte, ultima solicitand mult timp si rabdare.
IERNAREA
Smochinii crescuti in container
Un smochin adult, sanatos si robust, poate tolera temperaturi ocazionale de -11°C. O planta tanara si fragila insa, poate sa inghete si la -1°C. Din acesta cauza, iarna, smochinii plantati in hardaie sau ghivece nu trebuiesc lasati afara. Chiar si un smochin adult plantat intr-un hardau foarte mare, acoperit corespunzator pentru a-l feri de ger, nu rezista bine la mai mult de 300 de ore consecutive la -4°C.
In zonele cu ierni mai usoare, hardaiele mari cu smochini pot fi tinute afara peste iarna cu conditia sa se construiasca un schelet cubic sau dreptunghiular de lem peste hardau/container, ancorat bine impotriva vantului. Scheletul de lemn se acopera complet in timpul iernii cu covoare vechi, rogojini sau cu pisla, formand o cutie perfect inchisa in interiorul caruia se gaseste smochinul.
Hardaul se poate proteja impotriva inghetului prin imbracare cu snopi de paie, legati de jur imprejurul containerului cu sfoara, spre a nu fi dusi de vant. Copacul nu se uda pana la trecerea completa a perioadei de inghet. Avand in vedere iernile ultimei decade nu riscati un smochin frumos si sanatos decat daca doriti sa experimentati.
Probail o magazie sau un garaj neîncălzit in care sa fie adapostit sunt locuri mult mai potrivite. În primul rând lasă smochinul câteva seri să-l pringă gerul, aşa ca toate frunzele să cadă şi seva să se ducă jos în tulpina. Aceasta măreşte rezistenţa lui la frig şi reduce nevoia de îngrijire specială.
Aici udaţi-I tot la câteva săptămâni, doar ca să previi rădăcinile să se dezhidrateze. Nu uitati, copacii cultivati in gradini si unde ei s-au adaptat de multi ani, nu sunt tot atat de sensibili in perioada de hibernare precum cei cultivati in containere. Va urez succes si recolte de smochine.
Smochinii crescuţi în grădină
Smochinii trebuie să fie protejaţi în timpul iernii.
Daca smochinul este foarte mic (pana intr-un metru), este o idee buna sa il lasi peste iarna intr-un spatiu protejat. Dupa ce depaseste acest stadiu si tulpina incepe sa se ingroase si s-a lignificat, il poti planta in pamant, toamna, acoperindu-l bine cu resturi vegetale si ingropand tulpina pana la jumatate cu pamant.
Când copacul este mic, în primii ani, este bine să îl tai puternic pentru a încuraja să se formeze o tufă . Smochinul ca tufă este mai uşor de acoperit şi protejat pe timp de iarnă.
Dacă vrei să-l acoperi, niciodată să nu foloseşti nici un material din plastic. Trage toate ramurile la mijloc încercând să le legi împreună cu o sfoară uşoară dar tare. Lasă-I aşa până la începutul lui Decembrie. Asigură-te că sfoara şi ramurile sunt complet uscate înainte să-l acoperi. Acopera smochinul de jos până sus cu o pânză groasă de sac, prinzând pânza să nu cadă.Despachetează smochinul într-o zi înnorată primăvara devreme, după ultimul îngheţ.
Protejati-va cu manusi in timpul taierii ramurilor, intrucat seva este toxica.
Sfaturi practice
* daca ai un smochin in ghiveci inveleste vasul cu un paravan de trestie, o rogojina, cetini uscate sau alt material care sa il fereasca de soare;
* smochinului nu ii place sa i se incalzeasca pamantul in jurul radacinilor sau sa sufere de uscaciune
* daca pomul este tanar, protejeaza-i tulpinile invelindu-le cu panza de sac sau canepa
* la primele semne ale aparitiei unor pete ruginii pe frunze, stropeste-l cu zeama bordeleza
Brusturele
Brusturele este o planta ale carei frunze, radacina si bulbi sunt folosite pentru pregatirea anumitor medicamente.
Brusturele este eficient pentru:prevenirea migrenelor;alergii de primavara cauzate de polen.Brusturele contine anumite substante chimice ce au capacitatea de a reduce spasmele si inflamatiile din organism.Precautii in ceea ce priveste brusturele
Produsele pe baza de brusture, create in asa fel incat sa poata combate alcaloizii pirolizidinici, substante chimice care pot duce la lezarea ficatului, sunt sigure pentru organism. Singura conditie in aceasta situatie este ca perioada de administrare sa nu depaseasca 4 luni. Efectele secundare ale acestei plante includ eructatie (ragait), dispepsie, diaree, stare de oboseala sau iritatii.
ATENTIE: Produsele pe baza de brusture ce regasesc in alcatuirea lor alcaloizii pirolizidinici sunt contraindicate intrucat aceste substante prezinta riscul de a leza ficatul, plamanii sau circulatia sangelui, putand duce chiar la dezvoltarea anumitor forme de cancer. In plus, exista riscul de aparitie a reactiilor alergice, cu precadere in cazul persoanelor cu un grad mare de sensibilitate la plante din familia Asteraceae/Compositae: rugina (Senecio jacobala), crizanteme, galbinele si margarete.
Urmatoarele persoane trebuie sa evite administrarea de brusture:
femeile insarcinate sau cele care alapteaza;
persoanele alergice la plante din familia Asteraceae/Compositae: rugina (Senecio jacobala), crizanteme, galbinele si margarete.
persoanele diagnosticate cu afectiuni la nivelul ficatului.
Doze recomandate
Administrarea brusturelui se face pe cale orala, dupa cum urmeaza:
Pentru prevenirea migrenelor: 50-100 mg extract de rizom de brusture de 2 ori pe zi. Conform studiilor de specialitate la adulti cantitatile mai mari decat dozele recomandate s-au dovedit chiar mai eficiente. Atentie insa pentru a nu administra doze mai mici de 50 mg. De asemenea, anumite studii sugereaza administrarea acestor doze pentru un interval de 4-6 luni, urmand ca pe masura ce incidenta migrenelor scade sa fie redusa si cantitatea de extract de brusture.
Pentru alergii de primavara (rinita alergica): 1 tableta pe baza de extract de brusture de 3-4 ori pe zi, sau 50 mg de extract de radacina intreaga de brusture, de 2 ori pe zi.
Ghimbirul – remediu natural impotriva durerilor in cazurile de sciatica
Sciatica este o afectiune nervoasa care provoaca o durere in partea de jos a spatelui si picioare. Numele sau se datoreaza nervului sciatic, cel mai lung si mai voluminos din organism. Diametrul nervului sciatic este echivalent cu acela al unui deget.
El ia nastere din plexul sacral, in principal din cea de a 5-a radacina lombara (L5) si din prima radacina sacrala (S1), si se indreapta spre fesa. Dupa ce a traversat regiunea posterioara a coapsei, el se imparte la nivelul genunchiului (regiunea poplitee) in doua ramuri care se ramifica pana la picior. Este principalul nerv al membrului inferior. El controleaza articulatia soldului, a genunchiului si a gleznei, precum si numerosi muschi (indeosebi muschii posteriori ai coapsei si totalitatea muschilor gambei si ai piciorului) si cea mai mare parte a pielii coapsei, gambei si piciorului.
Atingerea cea mai frecventa a nervului sciatic este sciatica, durere care iradiaza, in principal, in fesa si in coapsa, uneori si in gamba si in picior. Durerea este surda sau intensa, de obicei intr-o parte, si se agraveaza noaptea. Principalele cauze ale sciaticii sunt inflamarea sau comprimarea radacinii nervului in zona spatelui, fie o rana sau un spasm muscular la nivelul nervului sciatic. In majoritatea cazurilor sursa problemei este un disc vertebral sau a unei hernii de disc ce comprima una din cele cinci radacini ale nervului sciatic.
O luxatie a articulatiei soldului sau o fractura a partii superioare a peroneului pot, de asemenea, sa lezeze acest nerv si sa antreneze tulburari care merg de la redoarea pana la paralizia muschilor pe care ii inerveaza.
In majoritatea cazurilor, un tratament conventional bazat pe antiinflamatoare sau aspirina este folositor. In cazurile grave se recurge la interventie chirurgicala pentru a remedia fie o hernie de disc, fie o artrita osoasa, diminuand presiunea asupra nervului. Cu repaus, activitati reduse si diferite precautii, sciatica se regleaza de la sine de obicei.
Ghimbirul (Zingiber officinale) are aproape 500 de compusi identificati multi dintre ei cu activitati biologice cunoscute, actionand in mod complementar pentru a produce beneficii biologice profunde. Fiecare compus are un anume efect, fie influentand o anumita enzima sau proteina, fie sprijinind activitatea altor compusi. Ginginolul prezinta proprietati antiinflamatorii si analgezice (comparabile cu cele ale aspirinei) in calmarea durerilor locale. Astfel se prezinta ca un remediu natural ce poate fi folosit sub forma de cataplasma. Aceasta cataplasma naturala nu are efecte benefice doar in cazurile de sciatica ci si in caz de entorsa ce nu prezinta nici un hematom sau inflamatie.
Ingrediente:
* apa
* ghimbir pudra sau proaspat taiat foarte marunt
Preparare:
* fierbeti 1/2 litru apa
* adaugati 2 linguri de ghimbir
* cu o lingura de lemn amestecati bine
Mod de utilizare:
* lasati amestecul sa se raceasca usor (pentru a evita sa va ardeti), iar apoi cand este caldut inmuiati o compresa, stoarceti-o usor si aplicati-o apoi in zona dureroasa
* acoperiti compresa imbibata cu o alta uscata, (preferabil una din lana) pentru a evita racirea prea brusca a celeilalte; utilizati leucoplast pentru a fixa compresa
* repetati acest procedeu de cateva ori pe zi daca este necesar
Nota: este posibil de asemenea sa frictionati zona dureroasa cu un amestec de ulei de migdale dulci si ulei esential natural de ghimbir. Incorporati doar 2 sau 3 picaturi de ulei esential natural de ghimbir in putin ulei de migdale dulci, nu mai mult! Efectul va fi garantat si imediat.
Agrisele (Ribes uva-crispa L.)
Agrisele contin 83,5-88,0% apa, 4,2-10,0% zaharuri, 1,18-2,45% acizi, 0,23-1,62% substante pectice, provitamina A, vitaminele C, B1, B2, PP, acid pantotenic, saruri minerale, iod si alte substante. Zaharurile din agrise sunt reprezentate prin levuloza 1,18-3,85%, glucoza 1,19-3,60% si zaharoza 0,13-0,60%.
Agrisele se pot pastra in stare proaspata 3-5 zile. Ele se consuma proaspete sau prelucrate sub forma de compot, peltea, dulceata, suc, cidru, etc.; se preteaza la congelare.
Fiind diuretice, agrisele sant folosite in afectiuni urinare, artritism, reumatism si in guta. Cu agrisele se poate face o cura de dezintoxicare, cu pana la 1kg fructe pe zi si de catre pletorici, hipertensivi si obezi. In ziua cu fructe se recomanda sa nu se consume alte alimente. Cura de agrise mai este indicata in astenii si convalescente, deoarece au si efect remineralizant.
Agrisele stimuleaza functia hepatica. Ele se folosesc in hepatite, ciroza hepatica si alte afectiuni hepatice.
Intrucat in agrise zaharoza se gaseste in cantitate foarte mica, iar levuloza si glucoza sant, practic, egale, aceste fructe pot fi consumate de diabetici.
Avand actiune hipotensiva, agrisele se folosesc in tratarea hipertensiunii arteriale. Consumate inainte de masa, sunt tonic-aperitive, iar dupa masa stomahice.
Coacazele
Coacazele contin apa (78,5-87,7%), zaharuri (4,1-8,8%), acizi (1-3,6%, reprezentanti in principal prin acid malic, acid citric si acid tartic), tanin (0,26-0,51%), substante proteice (0,94-1,74%), celuloza (1,43-4,57%), saruri minerale (0,3-0,8%), provitamina A, vitaminele B1, B2, B6, acid pantotenic, vitamina C, vitamina P, vitamina PP, antocian, etc. Coacazele negre se numara intre fructele cele mai bogate in vitaminele C si P. Continutul de vitamina C al coacazelor negre este 65-400 mg la 100 g (mai frecvent 160-190 mg la 100 g), iar al coacazelor albe si rosii de 20-60 mg la 100 g. Coacazele mentin vitamina C in stare stabila (datorita antocianilor) si in forma activa biologic, deoarece nu contin enzima ascorbicoxidaza, care inactiveaza vitamina C, transformand-o in acid dehidroascorbic (forma inactiva). Acest acid lipseste din coacaze. De aceea, ele sunt o sursa excelenta de vitamina C; 80-100% din vitamina C se pastreaza in produsele obtinute din coacaze (suc, sirop, vin).
Analizele efectuate de Tudor A. T. (1989) la 12 soiuri de coacaze negre, rosii si albe, arata ca glucoza si fructoza detin circa 89% din totalul zaharurilor, iar zaharoza 10,2%.
Coacazele negre isi intensifica culoarea in urmatoarele 2-3 zile dupa recoltare, ceea ce constituie un avantaj la valorificarea lor. Dimpotriva, coacazele albe si rosii nu-si mai intensifica culoarea pielitii dupa recoltare.
Incepand dupa 3-4 zile de la recoltare, daca nu se asigura conditii optime de conservare temporara (de 0°C si umiditatea relativa a aerului de 90-95%).
Coacazele albe si rosii, avand un aport echilibrat intre zahar si aciditate, se pot consuma in stare proaspata, sub forma de suc pur sau de suc diluat cu apa (100-500 ml pe zi, in 3-4 reprize), precum si ca jeleu. Ele au efect remineralizant, laxativ, diuretic, depurativ si hemostatic. Ele sunt un decongestionant hepatic. Se recomanda in cazuri de inapetenta, demineralizare, dispepsii (insuficienta sucului gastric), inflamatii digestive si urinare, litiaza urinara, insuficienta hepatica, icter, artrism, reumatism, guta, constipatie, afectiuni febrile.
Coacazele negre, avand gust foxat, se foloseste pentru vin, sirop, peltea. Ele sunt foarte bogate in mangan (0,13 mg la 100g), element chimic care, regleaza activitatea unor hormoni (indeosebi a celor sexuali), participa la formarea sangelui si a laptelui si stimuleaza activitatea sistemului nervos central. Coacazele sunt de asemenea, foarte bogate in magneziu, precum si in fier (0,9 mg la 100g), care le imprima actiune hematopoetica, deci antianemica. Antociantii din coacazele negre sporesc acuitatea vizuala.
Datorita substantelor pectice, taninurilor si sarurilor de potasiu, sucul de coacaze negre are actiune antiinflamatoare, stimuleaza secretia sucului gastric, reduce procesele de putrefactie si mareste diureza, fapt pentru care se foloseste in tratarea colitelor cronice, gastritelor cronice hiperacide, a stomatitelor, a proceselor inflamatorii ale ficatului, a calculozei biliare, a insuficientelor cardio-respiratorii, a aterosclerozei, a unor boli reumatice care insotesc insuficienta cardiaca, precum si pentru prevenirea accidentelor vasculare. Efectul remineralizant si tonic al coacazelor negre se datoreaza bogatiei in vitamina C si in elemente minerale alcalinizante (fosfor, magneziu, calciu).
Avand proprietati antianginoase si febrifuge, coacazele negre se folosesc in tratarea amigdalitei cronice. Consumul lor mai este indicat in hidropizie, scorbut, etc.
Deoarece au continut redus in zaharuri, coacazele pot fi consumate de diabetici.
Pelteaua de coacaze, continand tanin, se foloseste in diaree de fermentatie.
Siropul de coacaze, diluat eventual cu apa, este foarte racoritor in stari febrile infectioase, in cazuri de rujeola (pojar), scarlatina, inflamatii urinare si febre bilioase.
Siropul pectoral se prepara din 250 g coacaze la 1 litru de apa, care se fierb pana scad la jumatate; apoi se adauga o cantitate egala de zahar si se fierb din nou, pana scade la jumatate. Se ia cate o lingurita, la doua ore, in caz de tuse, anghine sau laringite.
Decoctul din coacaze negre 5% este foarte bogat in vitamina C, rutozid, saruri de potasiu, etc. Se foloseste contra arteritei si aterosclerozei. In loc de decoct se poate folosi suc de gem din coacaze.
Frunzele de Coacaz negru, se recolteaza in mai-iunie si se usuca in strat subtire, la umbra si in curent de aer. Se foloseste sub forma de infuzie, decoct si macerat glicerinat.
Infuzia din frunze de Coacaz negru 2-3% are actiune calmanta, hipotensiva si diuretica; se foloseste in urticarie, hipertensiune arteriala, alcoolism, periartrita scapulo-humerala, etc.; se beau cate 100 ml, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
Decoctul din frunze de Coacaz negru se prepara dintr-o lingura de frunze uscate la 200 ml apa rece; se fierb 5 minute; se foloseste la dezintoxicarea alcoolicilor, la tratarea intepaturilor de insecte (are actiune calmanta), etc. Contra intepaturilor de insecte se poate freca locul dureros cu frunze de Coacaz strivite.
Maceratul glicerinat din frunze de Coacaz negru este indicat in prostatita, psoriazis, infectii urinare; se obtine prin macerarea la rece a 100 g frunze la un litru de apa care contine 10% glicerina. Se beau 2-3 cani pe zi.
Infuzia din muguri de Coacaz negru, o lingura de muguri la o cana in clocot, are actiune antialergica; se beau 1-2 cani pe zi, in cazuri de rinite, rinosinuzite alergice, episclerita, conjunctiva.
Maceratul glicerinat din muguri de Coacaz negru este indicat in psoriazis, rinite, rinosinuzite alergice, impotenta, etc.
Tinctura din muguri de Coacaz negru se foloseste in tratamentul infectiei urinare, al episcleritei, urticariei, etc. Se prepara din 20% muguri uscati in 100 ml alcool etilic 60%, prin macerat timp de 8-10 zile. Se iau de 3 ori pe zi cate 50 picaturi in putina apa.
Bradul, da leacul vesnic inverzit
Bradul, cuvant preluat nealterat din tezaurul cultural al dacilor, este considerat in simbolismul spiritual un arbore sacru, care face legatura intre pamant si cer si reprezinta miscarea ascendenta a vietii. In credinta si traditia populara romaneasca, mirificul brad simbolizeaza arborele cosmic, poseda proprietati magico-mitice si este, in acelasi timp, leac pentru o sumedenie de boli. In scopuri terapeutice, cel mai mult sunt folositi mugurii de brad, care se formeaza primavara, in varful crengutelor, avand o culoare frumoasa de verde crud, spre bucuria iubitorilor de natura, care le apreciaza atat gingasia, cat si mireasma pe care o radiaza in jur.
Ciobanii culeg mugurii cu lungimea de doua degete si ii mesteca in timpul lungilor deplasari prin munti, ca sa le potoleasca setea si sa-i fereasca de bolile pulmonare si chiar de spiritele rele. Dupa ce mananca 5-6 muguri pe stomacul gol, cu 15-30 minute inainte de masa, ciobanul simte improspatarea respiratiei, dezinfectarea gurii si reglarea poftei de mancare. Ajunsi in stana, fac o fiertura din muguri pe care o dau, intr-o cantitate limitata, la oile slabite pentru a le intrema.
Cetina de brad se aduna in tot timpul anului, taind ramuri tinere, lungi de 20-30 cm.
Rasina este si ea foarte pretioasa in tratarea unor boli. Aceasta se formeaza pe tulpina in locurile cicatrizate dupa raniri sau ruperi de ramuri si scoarta. Datorita continutului foarte ridicat in uleiuri eterice, rasina are actiuni dezinfectante, antiinflamatoare si cicatrizante pentru care se prelucreaza, sub forma de tinctura, uleiuri si unguente.
Cetina contine o cantitate mare de rasina, iar mugurii au, in plus, ulei eteric, taninuri si vitamine. Uleiul esential, extras prin antrenare cu vapori de apa timp de 4-5 ore, se afla intr-o cantitate destul de redusa (0,25 – 0,35 %), dar foarte valoroasa prin mirosul placut, balsamic si inviorator.
Leac bun pentru bolile de plamani
Discutand cu locuitorii din zonele de munte, intelegem valoarea deosebita a mugurilor si cetinei de brad pentru pastrarea sanatatii oamenilor, produsele obtinute din organele vegetale aflandu-se la baza multor tratamente pentru boli de mare gravitate.
In bolile de plamani este cunoscut efectul de vindecare a afectiunilor laringelui, traheei si bronhiilor, cu efect de calmare a tusei si de tamaduire a pneumoniei, pleureziei, bronsitei cronice, astmului bronsic si tuberculozei. Datorita actiunii expectorante, bactericide, revulsive, antiinflamatoare si fluidizante a secretiilor bronhice, padurile de brad constituie un mediu excelent, incarcat cu uleiuri eterice si miros de rasina in care se amenajeaza sanatoriile pentru refacerea sanatatii bolnavilor cu afectiuni respiratorii. In acest mediu se vor fortifica plamanii, caile respiratorii se vor elibera de sputa, iar respiratia va fi mai profunda si usoara.
Intrucat bolnavii de plamani prezinta adesea o debilitate si anemie avansata, cu oboseala si epuizare fizica si intelectuala, dupa o cura intr-o astfel de statiune montana se va simti o energizare a corpului, intarirea sistemului nervos, activarea circulatiei sanguine si o revigorare generala a organismului, mai ales la copiii si batranii sensibili.
In bolile digestive, preparatele din muguri si cetina de brad au efecte benefice, intervenind in gastroenterite, litiaza biliara, colici abdominali la frig, infectii intestinale, colite de fermentatie, vome, diaree, balonari, parazitoze si lipsa poftei de mancare.
Afectiunile renale, localizate la rinichi sau la vezica urinara, isi gasesc leacul cu ceaiuri sau siropuri de brad, mai ales cele manifestate prin infectii si inflamatii renale, cistite, nefrite, pielite, metrite sau hemoragii uterine.
Intrucat la munte vremea este mai rece si mai umeda, apar conditii favorabile pentru afectiunile reumatismale si artrozice care isi gasesc remediul in darurile bradului.
Cum se face siropul de muguri
In decursul veacurilor de convietuire a omului cu padurea, multe minti luminate au gasit remediile cele mai adecvate pentru tratarea diferitelor boli.
Cel mai frecvent este utilizat siropul din muguri si cetina tanara: 1 kg muguri proaspeti se fierb timp de 15-20 minute in 2 litri de apa; dupa racire se adauga 1 kg zahar dizolvat intr-un litru de apa. Amestecul se fierbe din nou timp de 5-10 minute si se strecoara fierbinte in sticle astupate ermetic si pastrate la loc racoros.
O alta reteta se prepara astfel: intr-un borcan de sticla se pun, in straturi alternative, 1 kg muguri si 1 kg zahar sau 1 kg miere de albine, ultimul strat (de grosimea degetului), fiind de miere. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la soare timp de 5-10 zile, pana se separa siropul. Se strecoara prin stoarcere cu tifon dupa care se fierbe din nou 5-10 minute si se trage fierbinte in sticle ce se pastreaza inchise ermetic la loc racoros.
Se vor consuma zilnic cate 2-3 linguri, inainte de mese, diluate in apa plata, minerala sau ceai fierbinte, avand efecte in combaterea afectiunilor respiratorii (tuse persistenta, bronsite cronice, astm bronsic, traheita, faringita, gripa, guturai, sinuzita, tuberculoza). In plus, are efecte in redresarea valorilor scazute ale glicemiei, reglarea activitatii nervoase, oboseala intelectuala, migrene, debilitate si migrene la copii, stimularea digestiei in lipsa poftei de mancare, scaderea apetitului pentru dulciuri, sterilitate la femei si ridicarea imunitatii generale la actiunea agentilor externi.
Cum se face tinctura
Tinctura din muguri: 15 linguri muguri tocati marunt se pun intr-un borcan de sticla, se adauga 2 linguri rasina de brad si 200 ml alcool 90º (nediluat); se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat timp de 10 zile. Dupa strecurare se trece in sticlute brune si se consuma cate 1 lingurita diluata in 50 ml apa, de 3-4 ori pe zi, intr-o cura de 12 zile, cu efecte antiinfectioase si antiinflamatoare in gastroenterite, vome si alte afectiuni digestive. Bune efecte au gargarismele zilnice, dupa diluare cu apa, precum si masajele pe tample si pe frunte in caz de migrene, ameteli si vertij.
Tinctura din cetina: 20 g ace proaspete tocate marunt se pun in 200 ml alcool 70º si se tin la macerat timp de 14 zile; se strecoara prin presare in tifon si se trece in sticle brune din care se consuma cate 5-10 picaturi pe zi in putina apa, cu actiune contra tusei, cistitei si uretitei.
Tinctura din rasina: 3-4 linguri rasina se macereaza timp de 3-4 zile intr-un borcan cu 200 ml alcool 80º.
Infuzia din muguri invioreaza tenurile obosite
Infuzie din muguri: 2 linguri muguri se pun in 250 ml apa clocotita; se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara, se indulceste cu miere de albine si se consuma cate 2-3 ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, intr-o cura de 3-4 saptamani, avand actiune in bolile pulmonare (gripa, raceala), boli nervoase, renale si digestive. Cu infuzie din muguri se fac inhalatii timp de 5-10 minute pentru activarea circulatiei sangelui spre cap si pentru redarea tonusului la tenurile obosite. Dupa inhalatie se tine capul acoperit inca 30 minute si se evita frigul sau curentul timp de 3 ore.
Rasina: 20-30 g pe zi se suge pentru tratarea faringitei si amigdalitei.
Decoct din seminte de brad: se fierb 5 minute, iar ceaiul se bea cate o cana la intervale de 3-5 ore pentru a combate septicemia. Se mai poate folosi sub forma de cataplasme care se schimba la intervale de 3 ore in cursul zilei si se tin toata noaptea.
Decoct din cetina: 1 kg ramuri tinere la brad se fierb timp de 10-15 minute in 3 litri apa; se toarna in apa de baie unde se sta 15-20 minute, avand efecte favorabile in boli reumatismale, dureri articulare, artrita reumatoida, intarirea sistemului nervos, oboseala fizica si psihica, gripe, raceli, evitarea imbolnavirilor usoare si tonifierea generala a organismului. Pentru tenul palid sunt eficiente inhalatiile cu decoct din cetina sau muguri (de 2 ori pe saptamana).
Uleiul eteric: se extrage din muguri sau cetina si se toarna (cateva picaturi) in apa de baie inainte de culcare pentru tratarea nevrozei cardiace si a unor afectiuni pulmonare. Evaporarea lenta sau aerosolii cu uleiul eteric in incaperi asigura odorarea aerului ambiant si da un sentiment de confort si siguranta, cu actiuni reconfortante si stimulatoare.
Unguent de brad pentru tratarea negilor
Unguentul de brad: se obtine din rasina, ceara de albine si unt proaspat; se incalzeste pe baia de apa si se amesteca pana cand se obtine o pasta omogena, folosita in tratarea ranilor supurande, negi, arsuri usoare, eczeme infectate.
Fumigatiile: se realizeaza prin arderea cetinei si rasinii pe jar sau in soba, asigurand dezinfectarea si purificarea aerului in locuinte.
Umplerea pernelor: cetina tanara de brad se incarca in pernele de dormit avand rol calmant si de intarire a sistemului nervos, dand un somn linistitor.
Berea din brad combate scorbutul
Bere antiscorbutica: in 2 litri de bere proaspata se toarna 30 g muguri de grad, 60 g radacini de hrean si 30 g frunze de hrean; se macereaza timp de 5-7 zile, agitand zilnic. Se strecoara si se beau zilnic cate 50-70 g pentru efecte antiscorbutice, aperitive si diuretice.
Alte utilizari:
– In industria alimentara constituie o buna materie prima pentru prepararea unor dulciuri, bomboane si bauturi aromatizate.
– Uleiurile eterice, tincturile si extractele din muguri si cetina servesc la prepararea unor detergenti de finete, a sapunurilor si a sampoanelor pentru persoane sensibile la sapunuri dure.
– Lemnul de brad este mult cautat pentru confectionarea de mobilier, usi, parchet, dusumele, lambriuri, instrumente muzicale, hartie, cartoane, materiale de constructie si la incalzirea locuintelor.
Arsurile solare pot fi vindicate cu Aloe vera
Planta cunoscuta inca din antichitate pentru virtutile sale tamaduitoare, Aloe vera pe numele ei latin Aloe Barbadensis Miller, face parte din familia Liliaceae (impreuna cu usturoiul, ceapa, liliacul, crinul) fiind deseori confundata cu un cactus, datorita adaptarii ei extraordinare in regiunile desertice. Exista peste 250 de specii de aloe, insa Aloe vera este cea mai utilizata terapeutic. Planta poate fi cultivata si in apartament, sucul ei proaspat putand fi folosit ca ingredient, de la sucuri naturale pana la lotiuni de piele.
Ce o face atat de speciala?
Proprietatile sale vindecatoare deosebite, se datoreaza compusilor chimici prezenti in planta printre care: apa, 20 minerale, 12 vitamine, 18 aminoacizi, 200 fitonutrienti activi dintre care: enzime, triterpene, gliconutrienti si glucoproteine, polizaharide: acemann, manoza 6 fosfat polimanan, glicozide fenolice: dihidrocumarine. Insa actiunea sa cicatrizanta de exceptie se datoreaza compusului numit aloina, prezent in sucul proaspat al frunzelor. Acest compus se oxideaza si isi pierde proprietatile in maxim 2 ore de la recoltare, ceea ce face foarte dificila utilizarea plantei pentru calitatile ei cicatrizante, in afara acestui interval.
Care sunt proprietatile sale?
– are efect puternic cicatrizant in caz de arsuri sa raniri
– este un bun imunostimulent si are efecte antitumorale
– scade colesterolul in exces
– protejeaza corpul impotriva stresului oxidativ (antioxidant)
– previne litiaza renala, in special cea oxalica
– alcalinizeaza organismul, ajutand la reechilibrarea balantei acido-bazice in organism
– reduce tensiunea arteriala
– are efecte antiinflamatorii dovedite stiintific
– stabilizeaza nivelul glucidelor din sange
– efect laxativ si in doze mari chiar purgativ
– protejeaza organismul impotriva radiatiilor nocive.
Cand se utilizeaza?
Aloe vera se utilizeaza in caz de: arsuri si rani la nivelul pielii, ulcer gastric si duodenal, constipatie, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice si biliare, diabet, litiaza renala, artrita, boala Crohn, alergii, afectiuni virale, boli carentiale, anemie. In cazul arsurilor solare, folosirea sucului proaspat din frunzele plantei, are efecte racoritoare si cicatrizante foarte bune. Folosit in caz de constipatie, in doze mici este laxativ, in doze mari poate avea efecte purgative. Este un bun depurativ, fiind folosit in cadrul curelor de detoxifiere.
Cum o utilizam?
Este necesar consultul medicului fitoterapeut, in cazul folosirii in scop terapeutic, pentru evitarea eventualelor efecte secundare neplacute.
- Sucul proaspat din planta are cele mai puternice actiuni terapeutice in special cicatrizante, fiind folosit la indicatia medicului fitoterapeut in caz de arsuri la nivelul pielii.
- Gelul de aloe stabilizat, consumat cate 20 – 50 ml zi, in functie de afectiune, este deseori recomandat.
- In combinatie cu propolis si miere de albine, isi sporeste calitatile imunostimulente si regenerante.
- Pulbere de aloe in capsule, 4 – 6 g pe zi.
Contraindicatii
Planta nu are contraindicatii majore, insa datorita efectului laxativ sau purgativ, este recomandat sa nu fie consumata pe timpul sarcinii, la femei.
Armurariul “sfinteste” ficatul
Planta nativa din regiunea Mediteraneana, armurariul pe numele ei latin Sylibum Marianum, a fost utilizata de mii de ani ca remediu pentru o mare varietate de afectiuni, dar cel mai cunoscut efect al sau, ramane acela de protectie si regenerare a celulei hepatice si stimulare a functiilor ficatului.
Care este cea mai activa parte a sa?
Cea mai activa partea a sa este un grup de substante flavonoide denumite colectiv “silimarina”, care a dovedit in timp proprietati hepatoprotectoare de exceptie si din care face parte silibina, izosilibina, silidianina, silicristina, taxifolina si quercetina. Dintre acestea insa silibina e prezenta in cantitatea cea mai mare, celelalte componente fiind prezente in cantitati mai mici, insa planta are actiune maxima doar in combinatie cu celelate componente. Silimarina este extrasa din semintele plantei, care sunt partea cea mai folosita din armurariu.
Calitati terapeutice: Semintele de armurariu sunt astringente, amare, colagoge, diaforetice, diuretice, emetice, emenagoge, hepatotonice, stimulente, stomahice.
Care sunt actiunile plantei?
- Protejeaza ficatul de actiunea distructiva a unor toxine puternice si a alcoolului;
- Creste fenomenele de regenerare a tesutului hepatic, fiind un puternic antioxidant;
- Scade nivelele crescute peste normal ale colesterolului sanguin;
- Scade rezistenta la insulina a celulelor, la pacienii cu diabet zaharat tip 2, prin aceasta fiind folosita in tratamentul diabetului tip 2;
- Inhiba cresterea celulelor tumorale la nivelul cervixului si prostatei, in experimente in vitro;
- Reduce efectele secundare negative ale chimioterapiei, fiind folosit ca si puternic detoxifiant;
- Stimuleaza regenerarea ficatului in caz de hepatita virala A, B si C, hepatita toxica ori ciroza hepatica, si a dovedit efecte de inhibare a replicarii virusilor hepatici;
- Se folososte ca adjuvant si in caz de dischinezie biliara, migrene, urticarie, psoriazis ori cancer de piele; De asemenea este un bun galactogog, utilizat de catre femeile care alapteaza.
Ce ne spun studiile medicale?
– Un studiu realizat de dr. Burton Berkson publicat in Revista Medicala Germana, releva rezultate remarcabile ale tratamentului hepatitei C, in urma tratamentului antioxidant cu acid alfalipoic (ALA), silimarina si seleniu, rezultate mult superioare chiar tratamentului cu interferon sau medicamente antivirale.
– Cercetatorii germani au pus in evidenta calitatea remarcabila a silimarinei de a regenera ficatul intoxicat cu ciuperca Amanita Phaloides (cunoscuta pentru efectele ei extrem de toxice asupra ficatului, in caz de ingerare);
– Exista studii care au dovedit efectul protectiv al plantei impotriva distrugerii celulei hepatice datorita ingerarii crescute de alcool (hepatita alcoolica).
Cum se administreaza?
Planta se administreaza in doze de 1g de 4 ori pe zi, sub forma de pulbere macinata fin, luata inaintea meselor cu 30 de min, sau sub forma de extracte alcoolice (tinctura), tablete, capsule. Ceaiul nu este recomandat intrucat apa fiarta degradeaza flavonoidele din compozitia sa, acestea pierzand efectul lor antioxidant. De obicei planta se asociaza in tratament si cu alte plante medicinale, alese in functie de afectiunea pe care o tratam.
Efecte secundare ale administrarii sale
Armurariul se va folosi cu precautie la cei care sufera de hipertensiune arteriala, precum si la femeile gravide. In rest administrarea plantei este sigura, fara aparitia efectelor neplacute.
Concluzie
Folosind armurariul si beneficiind de rezultatele sale, putem rezolva in mod natural multe probleme de sanatate. Este importanta administrarea plantei sub indicatia medicului fitoterapeut, acesta fiind cel mai in masura sa stabileasca si amestecurile de plante cu care armurariul se asociaza, pentru un tratament complex.
Isopul – prietenul plamanilor
Isopul (Hyssopus officinale) este una din plantele perene, ale carei frunze raman verzi tot timpul anului si ale carei flori de culoare albastru inchisa, violet, roz ori albe, emana o aroma deosebita, inconfundabila. De origine mediteraneeana, isopul era cunoscut inca din vechime ca fiind o planta cu virtuti tamaduitoare si sacre, insasi numele hyssopus in greaca sau hesob in ebraica, insemnand “planta sfanta”. Pe langa aceste calitati, isopul era folosit intr-o gama larga de afectiuni si probleme de sanatate, fiind binecunoscut ca planta medicinala.
Actiuni
Antispastic, antianemic, antihelmintic, antiviral, emenagog, expectorant, carminativ, vasodilatator periferic, antiinflamator, antifungic, anticataral, tonic, imunomodulator, hipocolesterolemiant, sedativ, diuretic.
Compusi esentiali
Substante amare de tip tanin si marubin, flavonoide si ulei volatil.
Uleiul volatil de isop contine componente ca: pinocarvona, izopinocamfona, beta pinen, 1,8 cineol, pinocamfon, acid oleanolic, acid ursolic, limonen, beta phellandren, metileugenol, timol, carvacrol.
Indicatii
– Tuse, bronsita, astm, rinita cronica, raceli, sinuzite
– Dispepsie gastrica, afectiuni hepatice, parazitoza intestinala, afectiuni biliare
– Insuficienta venoasa cronica, leucemie, hiperlipidemie, sarcom Kaposi
– Reumatism, guta
– Infectii virale (herpes simplex), bacteriene si fungice
– Tulburari menstruale, afectiuni ale sanilor
– Diabet zaharat II
– Depresie, epilepsie, stress.
Uleiul esential de isop
– Are actiune bacteriostatica si bactericida in special asupra unor tulpini de E. Coli si a unor bacterii Gram pozitive – studiu in vitro al Universitatii Udine via Marangoni, Italia – folosind uleiuri esentiale din isop, salvie, menta, oregano si musetel.
– Are actiune antimicrobiana asupra Stafilococului pyogenes si Stafilococul aureus si actiune antifungica asupra Candida albicans – studiu al Universitatii Dicle, Facultatea de Arte si Stiinta, Departmentul de Chimie, 21280 Diyarbakir, Turkey.
– Are actiune antihelmintica.
– Se foloseste extern pentru calmarea arsurilor, a ranilor superficiale si iritatiilor pielii, precum si in caz de dureri reumatismale sau dureri musculare.
Mod de utilizare
Se utilizeaza sub forma de pulbere fina de 3-4 ori pe zi, macerat la rece 3-4 cani pe zi sau tinctura alcoolica 30 picaturi de trei ori pe zi diluata in apa.
Precautii si contraindicatii
– Folosirea dozelor neadecvate poate da voma, greata.
– Unele componente ale uleiului esential (ketone, pinocamfone) pot da convulsii.
– A se evita de catre pacientii cu epilepsie, febra, hipertensiune arteriala.
– Nu se recomada gravidelor si nici femeilor care alapteaza.
Trifoiul rosu trateaza bolile plamanului
Inflorirea incepe in luna mai si poate continua pana in luna septembrie.
Florile se recolteaza manual si se usuca la umbra pentru a evita decolorarea petalelor.
Materialul uscat serveste la prepararea de infuzii, extracte, tincturi si unguente.
Tratamentele cu preparate din flori de trifoi rosu se aplica in majoritatea bolilor pulmonare, in tuse convulsiva si spastica, astm bronsic, bronsite, congestie pulmonara si tuberculoza. De asemenea, combate cancerul (indiferent de localizare), mai eficient in cancerul genital, rectal, laringian si leucemie.
Efecte bune in combaterea crampelor stomacului
Bune efecte se constata in tratamente pentru reumatism, artroze, spondiloza anchilozanta, guta si boli renale – genitale (leucoree, dismenoree, iritatii vaginale, sifilis, tulburari de menopauza datorita efectului estrogenic si in combaterea intoxicatiilor cronice ale organismului, contribuind la purificarea sangelui. Are rol in decongestionarea gatului inflamat si in calmarea ulceratiilor bucale. Prin actiunea diuretica si antiinflamatoare participa la eliminarea toxinelor din corp, la stimularea activitatii ficatului, a vezicii biliare, a poftei de mancare si in combaterea constipatiei si a crampelor stomacale.
Pentru consumul intern, preparatele eficiente din flori de trifoi rosu sunt:
– infuzie din 2 lingurite flori uscate la 200 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit 10 minute si se beau cate 2-3 cani pe zi;
– pulbere din flori uscate si macinate din care se ia cate o lingurita, tinuta sublingual, de 4 ori pe zi;
– macerat la rece din 5 lingurite flori uscate la 1 litru apa, timp de 8 ore;
– tinctura din o parte flori uscate la 10 parti alcool 45% din care se iau 2-3 lingurite pe zi contra digestiei lenese, tuse si guta;
– vin din 1 lingurita petale proaspete sau ½ lingurita petale uscate care se oparesc in 2 litri apa clocotita; se lasa la infuzat, se adauga 1,5 kg zahar, fructe taiate in felii (trei lamai, doua portocale) si 30 g drojdie inmuiata si unsa pe o felie de paine. Se acopera cu capac si se lasa la macerat 5 zile, cu amestecare de 2 ori pe zi. Se strecoara, se mai lasa la macerat inca 15 zile si se trece in sticle astupate cu dop de pluta. Dupa inca o luna, bautura se invecheste si se poate consuma.
Observatii: Se evita a se da intern la femeile gravide si nu se administreaza simultan cu anticoagulante.
Pentru consum extern se prepara infuzie din 3 lingurite flori la 250 ml apa clocotita; se toarna in apa de baie sau se pun comprese pe afectiunile cutanate si in caz de guta.
Fiind bogat in proteine, trifoiul rosu este cultivat pe suprafete mari si folosit ca furaj pentru animale sporind cantitatea de lapte la vaci.
Sulfina (Melilotus officinalis)
Este o specie erbacee, anuala sau bienala, raspandita in Europa, Asia si Africa prin locuri uscate, aride, pietroase, de la campie pana la altitudinea de 1.500 metri. Se intalneste in flora spontana prin pasuni si fanete, locuri parloage, semanaturi, livezi, poieni, tufarisuri, marginea drumurilor si a cailor ferate.
Inflorirea incepe in luna iunie si se continua pana in septembrie.
Organele utilizate in terapeutica sunt florile si varfurile de tulpini inflorite, lungi de circa 30 cm. Se alege un timp frumos dupa ce s-a ridicat roua. Florile se transporta in cosuri captusite cu hartie si se usuca la umbra in incaperi bine aerisite, pe rame cu straturi subtiri.
In uz intern are efecte antiseptice, expectorante, diuretice, antispastice, antitusive, calmante ale nervilor simpatici, antinevralgice, somnifere, colagoge, stimulatoare ale functiei hepatice. Asupra aparatului cardiovascular are actiuni hipotensive, fluidizante a sangelui, anticoagulante si vasodilatatoare periferic.
Eficienta in tratamentul bolilor de piele
Este dificil de a sistematiza multitudinea de afectiuni maladive in care sulfina exercita efecte tamaduitoare:
– in boli ale aparatului respirator (laringita, traheita, tuse, guturai, gripa, bronsita cronica, catar bronsic, astm bronsic, tuberculoza prin combaterea bacilului Koch);
– in afectiuni renale si genitale (leucoree, metrite, amenoree, pielita, pielonefrite, cistite, menstre dureroase, bufeuri ale menopauzei, dureri uterine, litiaza renala, retentie urinara);
– in afectiuni cardiovasculare (ateroscleroza, hipertensiune arteriala, dilatarea vaselor periferice, cresterea permeabilitatii vaselor, evitarea arteritei, flebitei si trombozei, riscuri de embolii, varice);
– in afectiunile aparatului digestiv (tulburari gastro-intestinale, gastrite, colici abdominale, enterite, dizenterie, hepatita cronica, ciroza hepatica, regenerarea celulelor hepatice afectate de hepatite, calculoza biliara);
– in sistemul nervos asigura reglarea functionarii nervilor si creierului (insomnii, nervozitate, melancolie);
– combate durerile reumatismale, artrozele si guta.
Rezultat garantat in bolile de ochi
Pentru tratarea afectiunilor interne se pregatesc urmatoarele preparate:
– infuzie din 1-2 lingurite flori uscate si maruntite de sulfina la 200 ml apa clocotita; se lasa sa infuzeze 15-20 minute, in vas acoperit, se strecoara, se indulceste cu miere de albine si se beau 1-3 cani pe zi;
– tinctura dintr-o parte flori uscate si 3 parti alcool 700; se lasa la macerat 8 zile, se strecoara si se iau cate 30-40 picaturi, diluate in putina apa sau ceai, de 3 ori pe zi, de preferat cu 15 minute inainte de mese;
– pulbere din flori uscate si macinate (1 lingurita pe stomacul gol, seara la orele 19 si 22) in caz de insomnie usoara, precum si la femeile ajunse la menopauza cu bufeuri, palpitatii si stari de nervozitate.
Eficienta clara se dovedeste in:
– boli de ochi (conjunctivita, blefarita, umflarea pleoapelor, decongestionarea mucoaselor oculare);
– afectiuni bucale (abcese dentare, afte, gingivite, faringite);
– boli de piele (rani purulente, furuncule, erizipel, umflaturi).
Preparatele indicate pentru uz extern sunt:
– infuzie simpla din 1 lingurita flori uscate in 200 ml apa clocotita pentru spalarea ochilor in afectiuni oftalmice si pentru gargarisme in afectiuni bucale;
– infuzie concentrata din 2-3 lingurite flori uscate la 200 ml apa in clocot, folosita in comprese pentru alinarea durerilor reumatice si gutoase, retragerea umflaturilor si contuziilor, spalarea ranilor purulente, a ulceratiilor, hemoroizilor, varice si tromboflebite;
– tinctura folosita pentru comprese si spalaturi pe rani;
– bai cu sulfina din 100 g herba uscata in 2 litri apa clocotita; se infuzeaza 15-20 minute in vas acoperit, se toarna in cada de baie cu apa la 37 grC unde se sta 15-20 minute pentru tratarea bolilor de piele (plagi, rani, furuncule);
– unguent din 20 g flori, 50 g ceara de albine, 50 g untura de porc care se incalzeste la foc redus, se amesteca pentru omogenizare si se trece in cutii din plastic, folosindu-se in ulceratii, furuncule, rani si dureri reumatice.
Alte utilizari :
– aromatizarea supelor si a salatelor (cu frunze si lastari tineri cu otet), a branzeturilor, tigarilor antiastmatice si a bauturilor alcoolice (vinuri, lichioruri) sau a bauturilor nealcoolice;
– fabricarea parfumurilor cu compozitii fougere si lavande in care se asociaza cu extracte de labdanum, linalool si bois de rose.
– aromatizarea tutunului in industrie datorita continutului ridicat de cumarine;
– aromatizarea produselor cosmetice cu tinctura de sulfina (o parte flori la 3 parti alcool concentrat;
– indepartarea moliilor din dulapuri si parfumarea hainelor si a lenjeriei prin introducerea unor saculeti cu flori de sulfina, eventual asociate cu flori de lavanda.
Ca planta melifera de mare valoare furnizeaza albinelor culesuri de nectar si polen, asigurand o productie de 130-300 kg miere la hectar.
Usturoita
Numele latin al usturoitei, numita popular si vindecuta este Alliaria petiolata si face parte din familia Cruciferae, numita si Brasicaceae
Este o planta anuala sau bianuala, care in primul an formeaza o rozeta de frunze, iar in al doilea are o tulpina dreapta sau uneori ramificata, neteda spre varf si cu perisori fini la baza, inalta de 30-90 de cm, simpla sau ramificata, cu frunzele de la baza mai mari, reniforme si cu marginea zimtata, in timp ce frunzele dinspre varf sunt aproape triunghiulare si ascutite. Frunzele bazale au o codita numita petiol, lunga de 3-10 cm, de unde si denumirea latina de petiolata. Frunzele sunt lucioase, au o culoare verde inchis, cele bazale devenind albicioase in perioada fructificarii. Zdrobite intre degete, frunzele au un miros asemanator cu usturoiul. Florile sunt grupate in varful tulpinii, sunt mici, au patru petale albe, dispuse in forma de cruce, lungi de 4-8 mm si late de 2-3 mm. La inceputul inflorii, florile sunt adunate intr-un buchetel in varful tulpinii, iar pe masura ce planta creste, buchetelul devine ca un spic. Fructele sunt de forma unor pastai fine, lungi de 2-8 cm si contin seminte de forma liniara, numite botanic silicve, de culoare brun-inchis cand sunt coapte, cu 4 muchii longitudinale. O singura planta poate produce sute de seminte. Usturoita infloreste in aprilie-iulie, iar fructele sunt coapte prin iunie-august.
Usturoita creste in locuri umbrite si umede, pe marginea drumurilor, a raurilor si prin padurile de foioase, de la ses pana la munte, urcand pana la altitudinea de 800 de metri. Este o planta originara din Europa si vestul Asiei (China, provinciile Xinjiang si Xizang), prezenta si in Afghanistan, India, Kashmir, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Nepal, Pakistan, Rusia, Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan; si nordul Africii. A fost adusa in America de Nord ca planta alimentara si medicinala, iar in unele zone a devenit invaziva, sufocand flora spontana americana, deoarece insectele si ciupercile americane nu o folosesc drept hrana, chiar daca se hranesc cu plante inrudite cu ea, dar autohtone. In Europa, de unde ea este originara, acest lucru nu se petrece deoarece este hrana pentru aproximativ 69 de specii de insecte si 7 specii de fungi.
Planta contine, la fel ca si rudele sale, alil si benzil izotiocianati (cu actiune antiastmatica, antiseptica, anti-tumorala, decongestiva, antivirala si fungicida) precum si glucosinolati cu actiune anti-tumorala. Planta contine alil-sulfida (antiagregant si antibacterian), iar semintele contin dialil sulfida (antibacterian, antitumoral, antioxidant, hipocolesterolemiant, lipolitic si radioprotector). Tot semintele contin si acid linoleic (anti-aterosclerotic, anti-artritic, antihistaminic, antiinflamator, hepatoprotector, hipocolesteroleminat, imunomodulator), acid sinapic (antibacterian, antioxidant, hepatoprotector, fungicid), acid stearic si proteine. In planta se gaseste si acid alfa-linolenic (antiagregant, hipotensiv, antiinflamator, anti-tumoral, imunostimulant), vitamina C (antioxidant, antiscorbutic, imunostimulent), glicerol, acid oleic, acid palmitic.
Un bun aliment-medicament
In scop culinar, condimentar si medicinal se foloseste planta intreaga, proaspata, culeasa in timpul infloriii, precum si semintele coapte.
Planta proaspata contine un ulei volatil, un heterozid, compusi azotati, enzime, vitamina C. Are actiune antiseptica si vermifuga, antiscorbutica si vitaminizanta, hipotensiva si diuretica, antidiareica, sudorifica, behica, antiputrida, dezobstruanta si stranutatoare (semintele), iar in uz extern este un foarte bun vulnerar si detergent.
Sucul plantei are o un efect antibiotic intens, inhiband bacilul piocianic, alte bacterii gram-negative si bacilii tifoizi si paratifoizi. Acest aspect este deosebit de remarcabil, deoarece exista putine medicamente antibiotice cu un astfel de efect.
Sucul proaspat este un expectorant foarte bun. El poate fi folosit in doze de 15-30 ml pe zi, luat in ceai de menta sau de flori de tei.
Sucul proaspat de planta sau tinctura diluata 10%, da rezultate excelente in cazul ulcerelor si plagilor infectate si gangrenoase, precum si in caz de eczeme. In uz exterm frunzele proaspete calmeaza mancarimile cauzate de muscaturi de insecte si tantari.
Frunzele proaspete se consuma sub forma de salata, fiind foarte utile in caz de hipertensiune, scorbut, diaree, bronsite cornice, astm bronsic, tuberculoza, ascita, icter, disurie, amenoree, viermi intestinali si chiar si in cancerul gastric.
Mai multi autori sustin ca planta uscata isi perde insusirile si de aceea se recomanda utilizarea ei doar in stare proaspata sau sub forma de alcoolatura (tinctura preparata din planta proaspata). Altii considera ca frunzele si varfurile inflorite, culese la inceputul inflorii, pot fi uscate si folosite ulterior.
Radacinile maruntite si macerate in ulei, se folosesc pentru onctiuni aplicate pe zona pieptului, in caz de bronsite.
In scop culinar se folosesc frunzele, florile si pastaile tinere, in stare proaspata sau fierte impreuna cu spanac, conferind mancarii o aroma placuta si fina de usturoi si mustar.
Planta intreaga poate fi folosita si pentru colorarea in galben a tesaturilor.
Bitter romanesc -un excelent produs perfect natural!
Pentru a ajunge in final la aceasta eficienta combinatie a celor 39 de plante din formula BITTER-ului ROMANESC, am studiat mai intai cu multa atentie manifestarea lor in natura.
Am inteles astfel ca natura este infailibila si perfect chibzuita, ca aici (in natura) nu lipseste nimic si nimic nu-i de prisos si ca, daca este privita cu multa dragoste si cu umilinta, ea vorbeste sufletului, conducandu-l pe om in mod gradat spre atingerea telurilor binefacatoare pe care si le-a propus.
Pentru a intelege cat mai bine tainele plantelor medicinale, i-am cautat pe batranii vindecatori ai satelor, care sunt si niste buni cunoscatori ai plantelor de leac.
Am invatat in felul acesta de la ei acele cunostinte tainice pe care deocamdata cartile nu pot sa le cuprinda.Dupa 7 ani de studii,am studiat cu multa atentie numeroase carti de specialitate, atat pe cele din vechime, cat si pe cele de ultima ora. Am urmarit sa cunoastem astfel cat mai aprofundat si cat mai complet fiecare planta medicinala din cele mai des utilizate (in primul rand pe cele din tara noastra, dar si multe din strainatate).
Actiunile si indicatiile plantelor medicinale din formula BITTER-ului ROMANESC sunt numeroase si complexe, iar valoarea acestui produs romanesc este data in special de actiunea SINERGICA ce apare in urma combinarii celor 39 de plante de leac utilizate.
Prezentam in continuare plantele integrate in formula BITTER-ului ROMANESC:
Afin, Angelica, Anghinare, Busuioc, Chimion, Cimbru, Coada calului, Coada soricelului, Coriandru, Dafin, Frasin, Fenicul, Galbenele, Gentiana, Ienupar, Isop, Levantica, Maces, Menta, Mesteacan, Nuc, Papadie, Pelin, Plop, Roinita, Salcie, Salvie, Scortisoara, Soc, Sovarv, Traista ciobanului, Troscot
La acestea se adauga 7 plante distincte in formula Bitterului Romanesc 32+7:
Captalan, Iarba mare, Iarba Sfantului Ioan, Lemnul Domnului, Senna, Unguras, Vasc
Am verificat apoi in laborator mai multe formule (combinatii si proportii diferite de plante) si, in final, am ales-o pe aceasta, ca fiind cea mai buna asociere de principii active naturale, curative (este foarte importanta si proportia in care le-am combinat pentru realizarea acestui produs).
Principiile active cele mai importante ale plantelor din formula Bitter-ului Romanesc sunt urmatoarele: vaccinina, cumarine, vitamina A, B1, B3, C, D, E, manitol, inozitol, pectina, flavonoide (hesperidina), zaharoza, vanilina, dextrina, lecitina, inulina, mucilagii, saruri de Cu, Ca, Co, Mg, Na, I, K, Co, Ni, Fe, Zn, Mn, acizi (oxalic, malic, silicic, acetic, ascorbic, valerianic, linoleic, cafeic, miristic, palmitic), uleiuri eterice, substante antibiotice, acetilcolina, feniletilamina etc.
Dozele, modalitatile de administrare, interna sau externa, si indicatiile bitterului romanesc
Modalitati de administrare:
Intern: se administreaza doar diluat cu apa plata sau apa de izvor in dozele indicate mai jos; se bea cu inghitituri mici cu 30 de minute inainte de masa.Extern: sub forma de aplicatii locale, comprese sau frectii.
Compresele se realizeaza in felul urmator:
Se umezeste o bucata de tifon cu bitter diluat cu apa 1:1 si se aplica pe regiunea indicata, care a fost in prealabil unsa cu unguent de galbenele; se acopera cu o bucata de plastic si se mentine intre 2 si 4 ore in functie de toleranta.
Se recomanda ca adjuvant in:
Afte bucale: se umezesc cu bitter diluat cu apa 1:1 pana la vindecare.
Alaptare: se aplica comprese cu bitter la nivelul sanilor pentru eliminarea inflamatiilor glandelor mamare si stimularea secretiei lactate.
Alcoolism: in caz de intoxicatie cu alcool etilic (betie) se administreaza intern 2 lingurite de bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Ameteli: se inspira frecvent vapori de la bitter-ul aplicat pe un tifon si se pun comprese pe cap cu acesta.
Anemie: se administreaza intern, cate o lingurita cu bitter de 3 ori pe zi intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor
Anorexie (apetit redus): se ia cate o lingura cu bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor, cu 30 de minute inainte de masa.
Arsuri: se umezesc des cu bitter diluat cu apa 1:1 arsurile cauzate de soare, foc, apa sau substante fierbinti, dar nu si in cazul in care exista rani deschise.
Astm bronsic: se recomanda ca adjuvant: pentru prevenirea crizelor se administreaza intern, cate o lingurita cu bitter de 3 ori pe zi intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor, iar in timpul crizelor se umezeste un tifon cu bitter si se inspira prin acesta; se pot aplica si comprese la nivelul toracelui.
Ateroscleroza: se administreaza intern, cate o lingurita cu bitter de 3 ori pe zi intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Bataturi: se aplica local o bucata de vata, inmuiata in bitter si se mentine umeda cateva ore; se repeta zilnic.
Bronsita: se administreaza intern, cate o lingurita cu bitter de 3 ori pe zi intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor; se inspira frecvent vapori de la bitter-ul aplicat pe un tifon; se pot aplica si comprese pe piept.
Cicatrici: se aplica pe cicatrici comprese cu bitter dupa ce in prealabil s-a uns pielea cu unguent de galbenele.
Colecistita, diskinezie biliara: se administreaza intern, cate o lingura de bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor dimineata si seara; se pot aplica si comprese in regiunea ficatului.
Colici abdominale: se administreaza intern o lingura de bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor; se poate repeta dupa o ora daca persista durerea; extern se pun comprese la nivelul abdomenului.
Constipatie: se administreaza intern, cate o lingura de bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor, dimineata si seara.
Degeraturi ale mainilor si ale picioarelor: sunt ameliorate daca se aplica local comprese cu bitter diluat cu apa 1:1.
Depresii usoare: se administreaza intern, cate o lingurita cu bitter de 3 ori pe zi intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Diabet zaharat: se administreaza intern cate o lingurita de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Dureri dentare: se dilueaza bitterul 1:1 cu apa plata sau apa de izvor, iar solutia obtinuta se tine in gura in dreptul dintelui dureros; se recomanda consultarea cat mai grabnica a unui medic stomatolog.
Dureri menstruale: se administreaza intern, cate o lingurita cu bitter de 3 ori pe zi intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Dureri ale urechilor: se umezeste un tampon de vata in bitter diluat 1:1 cu apa si se pune in ureche; se tine 2 ore.
Dureri reumatice: se administreaza intern cate o lingura cu bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor dimineata si seara si se aplica comprese pe regiunea dureroasa; se asociaza foarte bine cu tratamentul cu unguent de untul pamantului si arnica.
Eczeme: acestea se umezesc frecvent cu tampoane imbibate cu bitter diluat cu apa 1:1.
Edeme: se administreaza intern, cate o lingurita de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor, inainte de masa.
Enterocolite: se administreaza intern, cate o jumatate de lingurita cu bitter de 3 ori pe zi intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Entorse: se pun comprese cu bitter dupa ce in prealabil s-a aplicat unguent de galbenele; ulterior se aplica unguent de untul pamantului si arnica.
Faringo-amigdalite: se administreaza intern , cate o lingurita de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor inainte de masa si se face gargara cu o lingurita de bitter la o jumatate de pahar cu apa dupa mese.
Febra: se ia cate o jumatate de lingurita de bitter intr-o jumatate de pahar cu apa plata sau apa de izvor din 2 in 2 ore.
Fracturi: se pun comprese cu bitter diluat cu apa 1:1 dupa ce in prealabil s-a aplicat unguent de galbenele, acestea realizandu-se inainte de punerea si dupa scoaterea aparatului gipsat.
Gastrita: se administreaza intern o jumatate de lingurita de bitter de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor, in care se dizolva si o lingurita cu miere.
Gripa: se inspira printr-un tifon umezit cu bitter si se administreaza intern, cate o lingurita cu bitter de 3 ori pe zi intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor; se pot pune si comprese pe frunte; in epidemiile de gripa se iau preventiv cate 1-2 lingurite pe zi diluate intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Guta: se administreaza intern, cate o lingurita de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor si se pun comprese la nivelul tofilor gutosi.
Hemoroizi: se administreaza intern, cate o lingurita de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor si se aplica local, umezindu-se des cu ajutorul unui tampon de vata inmuiat in bitter diluat 1:1 cu apa.
Hepatita cronica: se administreaza intern, cate o lingurita de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor. Nu se depasesc dozele.
Indigestie: se administreaza intern, cate o lingurita de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Infectii urinare: se administreaza intern, cate o lingurita de 4 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Insomnie: se administreaza o lingura cu bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor, seara la culcare; in caz de insomnie instalata pe fond nervos, se pun comprese cu bitter pe torace, in dreptul inimii.
Intepaturi de insecte, muscaturi de animale: se pune o compresa pe locul afectat si se administreaza intern cate o jumatate de lingurita in jumatate de pahar cu apa plata sau apa de izvor din 30 in 30 de minute de 5-6 ori la rand.
Negi: se aplica local comprese.
Oboseala, devitalizare: se administreaza o lingura cu bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor si se pun comprese pe frunte si ceafa.Paralizii: se administreaza intern o lingurita de bitter de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor, in care se dizolva si o lingurita de miere.
Parazitoze intestinale: se pun comprese cu bitter diluat cu apa 1:1 pe zona afectata dupa ce in prealabil s-a aplicat unguent cu galbenele.Cantitatea recomandata copiilor variaza in functie de varsta acestora:
3-4 ani : 20 picaturi de 3 ori/zi inainte de mese, in 50 ml apa pura de izvor sau apa plata;
5-6 ani : 30 picaturi de 3 ori/zi inainte de mese, in 50 ml apa pura;
7-10 ani : 40 picaturi de 3 ori/zi inainte de mese, in 50 ml apa pura;
11-14 ani : 60 picaturi de 3 ori/zi inainte de mese, in 50 ml apa.
Pentru adulti : 150 picaturi de 3 ori/zi inainte de mese, in 50 ml apa pura de izvor sau apa plata.
Suplimentar, se aplica in zona ombilicului o compresa inmuiata in bitter diluat cu apa 1:1 si se mentine 1-2 ore.
Rani inchise (echimoze, hematoame): se pun comprese cu bitter diluat cu apa 1:1 pe zona afectata dupa ce in prealabil s-a aplicat unguent cu galbenele.
Scaderea memoriei: se administreaza intern, cate o lingura de bitter intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor dimineata si seara.
Sinuzita: se administreaza intern o lingurita de bitter de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor si se aplica zilnic doua comprese cu bitter diluat 1:1 cu apa in zona sinusurilor.
Tinitus: se umezeste un tampon de vata in bitter diluat 1:1 cu apa si se pune in ureche; se tine 2 ore.
Tromboflebita: se aplica local comprese cu bitter diluat 1:1 cu apa si se administreaza intern o lingurita de bitter de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Tulburari de menopauza (bufeuri de caldura, iritabilitate): se administreaza intern o lingurita de bitter de 3 ori pe zi, intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor.
Vaginita: se realizeaza spalaturi vaginale cu bitter diluat (2 linguri de bitter la 1 litru de apa).
Efectele tamaduitoare ale sanzienelor
Sanzienele galbene, cunoscute si sub denumirile de dragaica sau floarea Sfantului Ion, sunt plante care infloresc in preajma zilei de 24 iunie, care sarbatoreste Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.
De-a lungul vremilor, aceasta planta a devenit un simbol magic al verii, deoarece perioada sa de inflorire maxima corespunde cu perioada de maxima stralucire a soarelui, la solstitiul de vara (22 iunie).
Legendele spun ca Sanzienele erau niste preotese ale Soarelui sau fete foarte frumoase, ascunse prin paduri intunecate, neumblate de om. Aceste zane bune ieseau din padure in noaptea de 23-24 iunie si umblau pe pamant. In cantece si dansuri, ele imparteau rod holdelor, fecundau femeile maritate si aparau semanaturile de grindina. In dansul lor prin aer imprimau parfumul florilor si dadeau leac plantelor pentru tamaduirea bolilor si suferintelor oamenilor.
Fiind cunoscute ca mari iubitoare de dreptate, Sanzienele ii pedepseau pe cei pacatosi, lovindu-i cu “lantul Sanzienelor”, care starnea din senin vijelii si grindina, dupa care campurile ramaneau fara rod. Femeile pacatoase, care nu tin sarbatoarea din 24 iunie, cele care spala, cos sau matura, pot ramane cu gura pocita sau chiar mor in scurt timp. Pe barbatii aflati in pacat ii asteapta pedepse ingrozitoare si vor muri de trasnet si foc.
Inainte de ziua de 24 iunie, nici un copil nu avea voie sa culeaga sanziene, nici macar in joaca, deoarece ar fi atras mania zanelor, cu mari nenorociri asupra gospodariei si a familiei.
In dimineata de Sanziene, inainte de rasaritul soarelui, oamenii strangeau buchete de sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Daca aceste coronite ramaneau pe acoperis, se credea ca oamenii din casa vor fi sanatosi si vor trai multi ani. In aceeasi noapte, fetele puneau buchete de sanziene sub perna pentru a-si visa ursitul si vremea maritisului.
In cursul zilei de Sanziene, florile legate in coronite sub forma de cruce erau duse la biserica, pentru a fi sfintite. Pana seara, fetele se spalau pe cap cu fiertura de iarba mare, pentru a fi placute feciorilor.
Tot legat de Sanziene, poporul a observat ca, din aceasta zi, cucul amuteste, amintind inceputul sezonului de cosit si de seceris.
Sanziana, planta binecuvantata de Dumnezeu
In flora spontana, plantele de sanziene ocupa suprafete mari in Europa si Asia, de la campie pana in etajul montan, la altitudinea de 2.500 de metri. Creste pe coaste insorite, pajisti aride, fanete, poieni, lanuri de grau, margini de padure, drumuri si cai ferate.
Vazute de la distanta, florile seamana cu o ploaie de stele, cele patru petale fiind asezate in semnul Sfintei Cruci, ceea ce duce la credinta ca aceasta planta a fost binecuvantata de Dumnezeu.
In scopuri terapeutice, se recolteaza varfurile inflorite ale tulpinilor, in toata perioada infloririi, din luna mai pana in septembrie. Se usuca la umbra, in straturi subtiri, cu un coeficient de uscare de 4:1.
Aceasta diversitate de continut imprima plantelor multiple proprietati tamaduitoare, de infrumusetare si chiar de imunizare fata de diferite boli, ceea ce ii justifica renumele de planta magica, plina de mister.
Plante eficiente pentru foarte multe afectiuni
Sanzienele galbene fac parte din grupul plantelor cu cele mai variate intrebuintari. Inca din trecutul medicinii traditionale, au ramas diferite proceduri de utilizare, cu variatii de la o zona la alta. In Oltenia, planta era folosita contra herniei si a frigurilor, in tara Fagarasului, contra hepatitei si a bolilor nervoase, in Moldova, contra bolilor de piele si a celor venerice, in Transilvania, de nord contra reumatismului.
Astazi, in tratamentele interne, produsele din sanziene se dovedesc eficiente in foarte multe afectiuni maladive:
– boli digestive (icter, calculoza biliara, curatarea ficatului si a pancreasului de toxine, diaree, enterite, enterocolite);
– in bolile renale-genitale (calculoza renala cu eliminarea nisipului si a deseurilor toxice din rinichi si vezica urinara, edeme renale, cistite, tulburari de menopauza si afectiuni ale uterului);
– in bolile sistemului nervos (nevroze, epilepsie, isterie, insomnie, vertij, stari de oboseala si epuizare);
– contra tumorilor ganglionare, noduli tiroidieni, afectiuni ale glandelor tiroide si ale coardelor vocale;
– contra cancerului limbii si al laringelui;
– contra durerilor reumatismale si artrozice;
– in boli de metabolism (obezitate, anemie).
Preparatele din plante de sanziene, care se utilizeaza in tratamente interne sunt:
– infuzie din 1 lingurita planta uscata la 250 ml apa clocotita; se infuzeaza 2 minute acoperit si se beau 2-3 cani pe zi, cu exceptia cancerului la limba si laringe, la care se beau 4-6 cani pe zi;
– macerat din 4-6 linguri rase de herba uscata si maruntita la 1 litru apa; se lasa la temperatura camerei timp de 8 ore, se strecoara si se consuma timp de 2-4 ore, ca tratament in bolile tiroidiene, hipertiroidie, epilepsie si boli nervoase, intr-o cura de minim 3 luni;
– tinctura din pulbere de herba uscata (20-linguri la 1 litru alcool 500); se lasa la macerat 12-14 zile, cu agitare zilnica, se strecoara prin stoarcere, se trece in sticlute brune si se beau cate 1-2 lingurite de 3-4 ori pe zi, cu diluare in apa, avand efecte bune contra cistitei, uretritei, nefritei si a litiazei renale;
– pulbere din flori uscate, macinate fin si cernute din care se ia cate 1 lingurita de 3 ori pe zi sau se tine sub limba timp de 10-15 minute, la copiii sub 12 ani, doza fiind redusa la jumatate;
– infuzie din amestec de sanziene, urzica moarta si splinuta (Solidago virgaurea) utila in afectiunile renale si ale vezicii urinare, in insuficienta renala si la bolnavii carora li s-au extirpat un rinichi, consumand cate 3-4 cani pe zi;
– inlocuitor de cafea din radacini de sanziene.
In tratamente externe, preparatele din sanziene au eficacitate in:
– afectiuni cutanate (rani, furuncule, pecingine, ulceratii, erizipel, eczeme zemuinde, raie, acnee, psoriazis si alte eruptii tegumentare);
– boli dermatice canceroase (plagi maligne pe piele, limba si laringe);
– reumatism si artroze.
Se prepara:
– infuzie concentrata (2-3 lingurite herba uscata la 250 ml apa clocotita) care se foloseste sub forma de gargara in afectiunile glandei tiroide si ale corzilor vocale;
– extract fluid (20 linguri pulbere se acopera cu alcool 750) si se lasa la macerat 14 zile; se strecoara si dupa o usoara evaporare se obtine o pasta foarte parfumata, inchisa la culoare;
– unguent din sanziene.
Alte utilizari:
– colorant natural din varfuri florale pentru branzeturile de Chester, carora le dau coloarea galbena-portocalie si gustul caracteristic;
– surogat de cafea din fructele si radacinile de sanziene galbene, cu miros si gust de cafea, care pot inlocui cicoarea;
– inchegator al laptelui, datorita enzimelor componente;
– roua de pe florile de sanziene, se aplica pe pleoape si in jurul ochilor in fiecare dimineata, avand rol in refacerea ochilor obositi, indepartarea cearcanelor si a ridurilor precum si la imbunatatirea acuitatii vizuale, fiind considerata un adevarat elixir magic, mai ales la persoane cu deficiente de vedere;
– infrumusetarea pielii la persoane cu ten uscat, folosind baia generala cu flori de sanziene urmata de un masaj cu unguent de sanziene;
Merisorul, indicatii terapeutice
Merisorul sau altfel spus arbustul pitic Vaccinium vitis-idaea L. (Merisor), asemanator cu Afinul, creste in zone montane, la altitudini de peste 1300 m; are frunze permanent verzi si acopera solul ca un covor. Florile sint campanulate, albe sau rosietice.
Fructul de Merisor este o baca sferica, la inceput alba, apoi rosie, lucitoare, comestibila, cu gust amarui, datorita continutului in arbutina. Merisoarele contin zaharuri (4-7%), acizi citric, malic, benzoic (circa 2%), provitamina A, vitaminele B1, B2, C, etc., tanin, vaccinin (un glucozid), saruri minerale, etc. Ele se consuma proaspete sau prelucrate sub forma de suc, compot, gem si ceaiuri.
In scopuri terapeutice se folosesc frunzele, fructele si mugurii de Merisor.
Merisoarele au actiune bactericida (datorita acizilor benzoic si citric), diuretica, antiinflamatorie si antiinfectioasa. Sunt un dezinfectant urinar si lizeaza uratii. Merisorul este principala specie pomicola ale carei extracte (din fructe, frunze, muguri) lizeaza (dizolva, netezesc) uratii.
Frunzele de Merisor se recolteaza in septembrie-octombrie, cand continutul lor in substante active este maxim; se usuca la umbra, in strat subtire. Ele contin arbutozida, glicozid al hidrochinonei, hidrochinona libera, metilarbutozida, flavonoizi, taninuri, ericolina, acid chinic, saruri de magneziu, saruri ale acizilor organici, vitamina C si alte vitamine, leucoantociani si flavonali glicozidati (leucocianidina, cianidina, cvercetol, derivati fenilpropanolici, etc.). Continand acid benzoic si acid citric, frunzele – ca si fructele – au actiune bactericida. Datorita acidului chinic, extractele lor lizeaza uratii, asa cum s-a aratat.
Pe traiectul cailor urinare, arbutozida si metilarbutozida din infuzia din frunze de Merisor se dedubleaza in hidrochinona si, respectiv, metil-hidrochinona, care alaturi de flavonide, imprima infuziei actiune diuretica si dezinfectanta a cailor urinare. Totodata, frunzele de Merisor au actiune antiinflamatorie, astringenta (datorita taninului), precum si o slaba actiune antidiabetica.
Decoctul din frunze de Merisor se administreaza ca diuretic si antiseptic in tratamentul bolilor cailor urinare, indeosebi in stari inflamatorii purulente (catar vezical, cistite, pielite, uretrite). Datorita continutului in tanin, acest decoct se poate folosi si in tratamentul diareii si hemoragiilor. Se recomanda, de asemenea, in guta, reumatism, litiaza urinara urica, etc.
Prepararea decoctului se face prin extractie dubla: peste doua lingurite de frunze de Merisor maruntite se toarna 100 ml apa rece si se lasa timp de o ora pentru macerare la rece; dupa aceea lichidul se strecoara intr-un alt vas, iar peste frunzele ramase se toarna 100 ml apa clocotita si se fierb 15 minute. Vasul se ia apoi de pe foc si dupa 10 min. i se strecoara continutul. Se amesteca ambele lichide. Se completeaza cu apa fiarta si usor racita, pana la 200 ml si se indulceste cu zahar. Din acest decoct se ia cate o lingura la intervale de 3-4 ore. Decoctului preparat ca mai sus, i se poate adauga si un varf de cutit de bicarbonat de sodiu.
Decoctul din frunze de Merisor (30 g), flori de Albastrele (10 g) si Lemn dulce (10 g). Se pune o lingura din acest amestec intr-un vas cu 250 ml apa clocotita, se fierbe 10 minute, apoi se lasa sa se raceasca, se strecoara, se indulceste si se ia ca diuretic cate o lingura de supa inaintea fiecarei mese principale. Pentru a mari actiunea dezinfectanta a acestui ceai si a creste alcalinitatea urinii, se recomanda sa se ia concomitent si bicarbonat de sodiu. Acest decoct este contraindicat in timpul sarcinii.
In tratamentul infectiilor urinare se mai folosesc tinctura din frunze de Merisor si maceratul de glicerina din muguri de Merisor.
Cum poti intelege si trata durerile organelor –
Scapă de durerea de dinţi cu tratamente naturiste!
Dacă te loveşte o durere de dinţi în miezul nopţii, dentistul nu este disponibil pentru o programare, farmaciile sunt deja închise iar sertarul de urgenţă nu conţine medicamente pe bază de lidocaină, benzocaină, ibuprofen sau paracetamol, ia în considerare şi alte alternative pentru a scăpa de această problemă.
Opreşte durerea de dinţi folosind condimente
Pune puţin ulei de cuişoare direct pe dintele cu probleme. Acest ulei are proprietăţi antibacteriene remarcabile şi are, de asemenea, efect calmant, datorită căruia este folosit ca remediu pentru durerile de dinţi (conţine eugenol, compus chimic care funcţionează ca un anestezic local). În secolul al 19-lea, atunci când pastea de dinţi era rar folosită, iar dentiştii aveau mai degrabă instrumente de tortură decât aparatură medicală, fiecare doctor avea la îndemână ulei de cuişoare cu care reuşea să calmeze durerile de dinţi ale pacienţilor.
Acelaşi efect anestezic poate fi obţinut de la cuişoarele întregi. Pune câteva cuişoare în gură, lasă-le să se îmbibe puţin până când se înmoaie, strânge puţin între molarii nedureroşi pentru a elibera uleiurile din ele şi apoi ţin-le pe dintele dureros maximum 30 de minute.
Dacă nu ai la îndemână cuişoare, poţi face o pastă din pudră de ghimbir cu ardei iute. Se amestecă ingredientele, se adaugă câteva picături de apă pentru a se forma o pastă şi se aplică pe dintele dureros cu ajutorul unui beţişor de ureche sau cu o bucată mică de vată îmbibată în soluţia respectiovă.
Ai grijă: acest amestec poate irita gingiile, aşa că trebuie să fii atent să aplici soluţia doar pe dinte!
Apa de gură calmantă
Îţi poţi face propria apă de gură, cu ingrediente naturale, care să te ajute nu numai să ai o respiraţie proaspătă şi să ţii la distanţă bacteriile, dar care are şi efect de reducere a inflamaţiei, specifice durerilor de dinţi. Astfel, poţi amesteca o linguriţă de pudră de mentă în 200 ml de apă, laşi la fiert 30 de minute, strecori şi laşi să se răcească. Pentru durerile dentare şi nu numai, ia o linguriţă din acest amestec, diluează în jumătate de pahar cu apă şi clăteşte gura de 5-6 ori pe zi.
De asemenea, pentru a calma durerile şi pentru a distruge bacteriile, poţi clăti gura cu o soluţie de apă oxigenată 20% diluată într-o cantitate egală de apă. Această soluţie poate oferi calmare temporară dacă durerea este însoţită de febră şi un gust neplăcut în gură (ambele sunt semne ale unei infecţii).
Atenţie: soluţia de apă oxigenată nu trebuie niciodată înghiţită. Ea trebuie scuiipată şi imediat se va clăti gura de mai multe ori cu apă.
În aceeaşi măsură, clătirea gurii cu apa călduţă în care se dizolvă o linguriţă de sare şi scuiparea acesteia poate ajuta la curăţarea zonei din jurul dintelui şi extracţia lichidelor care provoacă inflamaţia.
Gheaţa păcăleşte creierul
Pune un cub de gheaţă într-o pungă de plastic, înfăşoară punga cu o cârpă subţire şi ţine-l timp de 15 minute de dintele dureros pentru a anestezia nervii. Se pare că atunci când nervii de la nivelul degetelor trimit semnalul de “rece” la creier, acesta s-ar putea să depăşească din punct de vedere al importanţei semnalele de durere care vin de la dinţi.
Presopunctura
De asemenea, poţi încerca o tehnică de presopunctură care aplicată corect are efect în majoritatea cazurilor. Folosindu-te de degetul mare, apasă punctul de pe dosul mâinii stângi unde se întâlnesc degetul mare şi arătătorul. Aplică presiune în acest loc timp de două minute şi astfel vei ajuta la declanşarea eliberării de endorfine, aşa-numiţii “hormoni ai plăcerii” din creier, care vor ameliora senzaţia de durere.
Apendicita – cauze, simptome, tratament
Apendicita este cea mai frecventa urgenta chirurgicala abdominala si consta in inflamatia apendicelui. Aceasta afectiune apare frecvent la varste cuprinse intre 10 si 30 de ani, dar poate fi posibila la orice varsta, fiind cunoscute si cazuri cu manifestari particulare la bolnavii varstnici.
Nimeni nu este absolut sigur care este functia apendicelui insa, ceea ce stim, este ca putem trai si in lipsa lui, aparent fara consecinte.
Odata pornit procesul inflamator al apendicelui, acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul acestei afectiuni fiind de natura chirurgicala. Cu cat se intervine mai rapede, cu atat suferinta pacientului este mai redusa si interventia mai usor de realizat, cu complicatii cat mai reduse.
Ce cauzeaza apendicita?
Cauza acestei afectiuni poate fi, in multe dintre situatii, obstructia cavitatii organului din cauza unei proliferari limfatice stimulate bacterian sau din cauza unui mic corp strain (samburi, seminte).
Descopera cateva mituri despre apendicita
Aceasta provoaca o crestere a presiunii din interiorul organului, o tulburare a circulatiei sangelui din peretii organului si inflamatia acestuia ce poate evolua in lipsa tratamentului corespunzator pana la perforatie (peritonita).
Poate fi luata in discutie si o predispozitie genetica pentru apendicita in cazul familiilor cu mai multe persoane operate de aceasta afectiune.
Care sunt simptomele apendicitei?
Simptomele clasice includ:
– durere surda aproape de centrul sau partea superioara a abdomenului ce devine mai apoi ascutita si se deplaseaza spre partea din dreapta jos a abdomenului. Acesta este, de obicei, primul semn;
– pierderea apetitului;
– greata si/sau varsaturi imediat dupa ce incep durerile abdominale;
– umflarea abdomenului;
– febra nu foarte ridicata;
Alte simptome ale apendicitei pot fi:
– durere surda sau ascutita oriunde in partea superioara sau inferioara a abdomenului, spatelui sau in zona rectului;
– urinari dureroase;
– crampe severe;
– constipatie sau diaree.
Daca ai simptomele de mai sus, solicita imediat asistenta medicala deoarece diagnosticul corect si tratamentul corespunzator sunt foarte importante.
Cum este realizata diagnosticarea apendicitei?
Diagnosticare apendicitei poate fi destul de complicata. Si asta pentru ca simptomele sunt adesea extrem de vagi sau similare cu ale altor afectiuni, cum ar fi infectii ale vezicii sau tractului urinar, gastrita, infectii intestinale, dar si probleme ale ovarelor.
Pentru un diagnostic corect, de obicei se fac urmatoarele teste:
– examen abdominal pentru a detecta inflamatia;
– test de urina pentru a exclude infectia tractului urinar;
– examen rectal;
– analize ale sangelui pentru a vedea daca organismul lupta impotriva unei infectii.
Cum este tratata apendicita?
Tratamentul standard al apendicitei este chirurgical si consta in operatia numita apendicectomie.
Inaintea operatiei sunt administrate antibiotice care ajuta organismul sa lupte impotriva peritonitei. In general, se face anestezie generala, iar apendicele este eliminat printr-o incizie de cativa centimetri sau prin laparoscopie.
In termen de 12 ore de la interventie te poti ridica si deplasa. De obicei, revii la activitatile normale dupa doua sau trei saptamani. In cazul in care interventia se face cu ajutorul laparoscopiei, incizia este mai mica, iar timpul de recupereare mai scurt.
Dupa interventia chirurgicala, solicita ajutorul medicul daca prezinti:
– varsaturi necontrolate;
– dureri in zona abdomenului;
– ameteli si stari de slabiciune;
– sange in urina sau voma;
– durere sau roseata in zona inciziei;
– febra;
– puroi in zona inciziei.
Apendicita poate fi prevenita?
Nu exista nici o cale de a preveni apendicita. Cu toate acestea, apendicita este mai putin frecventa la persoanele care consuma alimentele bogate in fibre, cum ar fi fructele si legumele proaspete.
Cum scapi de balonare pentru a avea un abdomen plat
Atunci cand dentistul te intreaba daca ai probleme cu balonarea, ti se poate parea ciudat. Atunci cand vanzatoarea zambeste ironic in timp ce cumperi: dulciuri, varza si pere – te intrebi ce o amuza. Insa atunci cand o prietena binevoitoare te felicita pentru sarcina iti pui adevarate semne de intrebare.
Ce se intampla? Ce se ascunde in spatele abdomenului umflat precum un balon? Unde gresesti? Oare bei prea multe lichide? Oare te-ai ingrasat? Sa fie de vina sedentarismul? Oare stomacul tau nu mai functioneaza perfect? De ce ti se intampla tocmai tie?
Lista intrebarilor unui medic specialist consultat pentru a trata balonarea mai cuprinde si alte intrebari: Suferiti de constipatie? Mancati in graba? Mestecati hrana bine? Aveti probleme cu dantura? Obisnuiti sa aveti mese imbelsugate zi de zi? Va hidratati corespunzator? Ce cantitati de fructe, legume si cereale integrale consumati zilnic?
Cat de des consumati apa minerala, sifon sau sucuri carbogazoase? Cu cat timp in urma ati facut analize specifice pentru ficat? Cate gume mestecati pe zi? Consumati fructe pe post de desert? Care este nivelul de stres cu care va confruntati zilnic? Suferiti si de flatulenta? Aveti intoleranta la lactoza? Etc., etc….
Tratamente pentru balonare
Ce este de facut?
Pentru a masca abdomenul umflat la femei exista solutii: corsete, burtiere sau dresuri speciale. Insa pentru rezolvarea acestei probleme, care poate prevesti si aduce altele cu sine, puterea sta in mainile si vointa noastra. Evident, si in portofelul nostru. Asta dupa ce un medic specialist gastroenterolog (sau medicul de familie) a facut investigatiile necesare personalizate si si-a pus parafa pe o reteta.
Cele mai la indemana tratamente impotriva balonarii sunt reprezentate de corectarea obiceiurilor alimentare negative, miscare (da mersul pe jos ne ajuta si sa avem un abdomen plat), de ceaiuri sau drajeuri pe baza de plante.
Menta, fenicul, musetel, marar, anghinare, papadie, cimbru, busuioc, salvie, maghiran, coriandru – sunt plantele cel mai des intalnite in ceaiurile contra balonarii. Medicii recomanda, pe cat posibil, ceaiurile din plante proaspete sau uscate si nu din pliculete.
Reguli alimentare impotriva balonarii
Fiecare dintre noi stie, chiar daca nu acorda o importanta deosebita acestui fapt, care sunt alimentele, preparatele culinare si comportamentele alimentare care ii fac bine si care sunt cele care nu ii priesc. Iata lista celor mai des incriminate legume si fructe in privinta balonarii: fasolea, lintea, mazarea, nautul, varza, ridichiile, gulia, prazul, conopida, castravetii, vinetele, cartofii, perele, prunele, curmalele, mustul, sucul de mere.
Acestora li se adauga si painea, dulciurile concentrate (din comert sau facute in casa), alcoolul, zaharul, mierea, lactatele grase sau preparatele ce abunda in grasimi. Daca vi se intampla sa va plangeti de abdomen umflat mai des de 3 ori pe luna (si nu din cauze precum diaree, constipatie, peritonita etc.) este necesar sa tineti un jurnal alimentar macar 30 de zile.
In acesta trebuie sa consemnati zilnic tot ceea ce ati consumat, in ce cantitati, combinatii, dar si tipul si durata efortului desfasurat. Este important sa mentionati cantitatile de apa, suc, ceai, cafea sau alcool. De asemenea, sunt importante si ora ultimei mese, componenta acesteia si durata somnului.
Evident, puteti sa va masurati abdomenul cu un centimetru de croitorie atat in zilele in care va simtiti perfect, cat si in situatiile de criza. A se observa daca durata somnului de noapte este invers proportionala cu numarul de centimetri in plus din zona abdominala. Cu toate aceste date mergeti la un specialist nutritionist, care va poate concepe o dieta special adecvata nevoilor organismului vostru.
20 de minute dedicate mesei
Indiferent de cat de grabita este viata cu noi sau de cat de intens este ritmul pe care ni-l impunem, hrana trebuie mestecata bine. In acest timp furculita, cutitul sau lingura trebuie lasate pe masa. Astfel, misiunea stomacului de a digera se simplifica, cresc sansele ca o buna parte din vitaminele si mineralele din alimente sa fie absorbite si scade riscul balonarii.
Cateva vizite la medicul dentist pentru rezolvarea problemelor danturii, acolo unde este cazul, reprezinta un alt pas important pentru a avea o digestie corecta si chiar pentru a avea o inima sanatoasa (se stie ca multe dintre infectiile dentare netratate la timp saboteaza sanatatea organelor vitale).
Bauturile carbogazoase inofensive din punct de vedere caloric precum apa minerala sau sifonul ori cele ce au calorii precum sucurile sau berea trebuie evitate de persoanele care au probleme cu balonarea. De asemenea, lichidele nu trebuie consumate in timpul mesei.
Un ceai digestiv doar din plante ecologice, caldut poate avea efecte extrem de benefice, pe termen lung.
“Pofta buna, multumim si la masa nu vorbim!” este o veche invatatura pe care fiecare dintre noi a auzit-o cel putin o data in copilarie. Chiar si in secolul vitezei, acest comportament trebuie respectat. Vorbind, se ingereaza pe langa bolul alimentar si aer. Deci, tacerea mai scade un termen in ecuatia balonarii.
Pentru a evita riscul abdomenului umflat, fructele trebuie consumate intre mese, pe stomacul gol, si nu la sfarsitul mesei, pe post de desert.
Introducerea cerealelor integrale neindulcite in dieta zilnica este un pas important pentru mentinerea tranzitului intestinal la cote optime.
O ora de mers pe jos zilnic, masaj abdominal efectuat de catre un specialist, evitarea meselor tarzii, slabirea, cure de detoxifiere anuale, clisme – sunt cateva cai pentru a avea un abdomen plat.
Amorţeală, amorţirea degetelor
Reprezintă o reacţie anormală în care persoana afectată simte furnicături sau pierde sensibilitatea cutanată. Aceasta poate să apară în orice zonă a corpului, dar mai frecvent afectate sunt extremităţile, adică mâinile, picioarele şi degetele de la mâini şi picioare.
De obicei amorţeala apare ca urmare a scăderii fluxului de sânge într-o anumită zonă sau a lezării nervilor. Ea mai poate apărea ca urmare a infecţiilor, inflamaţiilor, traumatismelor şi a altor procese anormale. Cele mai multe cazuri nu sunt datorate unor afecţiuni care să pună viaţa în pericol, dar uneori amorţeala poate fi produsă de accidente vasculare cerebrale şi tumori.
Amorţeala este adesea asociată cu simptome ca senzaţie de ace, înţepături sau arsuri numite parestezii. În timp ce amorţeala reprezintă o pierdere a sensibilităţii, senzaţiilor, paralizia implică pierderea capacităţii de mişcare, cu sau fără pierderea sensibilităţii.
Fenomenele senzitive se pot clasifica în:
- fenomenele negative în care funcţia senzitivă se pierde şi apar anomalii ale sensibilităţii:
- amorţeli într-un teritoriu particular;
- diminuarea sau absenţa tuturor senzaţiilor într-un anumit loc particular.
- fenomene pozitive numite parestezii cum sunt senzaţiile de ace, înţepături, electrocutare, descărcare electrică, lovituri de cuţit, constricţie sau arsuri care sunt jenante, persistente, dar care, deşi resimţite drept senzaţii dureroase, sunt asociate cu o activitate intensă a fibrelor senzitive. De fapt, ele reprezintă exprimarea unor impulsuri electrice la nivelul zonelor corticale, de-a lungul căilor senzitive în fibrele senzitive periferice şi centrale. Astfel de influxuri nervoase (care nu îşi au originea la nivelul receptorilor nervoşi periferici normali) generează aceste senzaţii anormale percepute în lipsa unui stimul.
Simptome care pot însoţi amorţeala:
- Anxietate;
- Urinări frecvente;
- Agravarea amorţelii sau furnicăturilor la mers;
- Mâncărime;
- Dureri joase de spate;
- Spasme musculare;
- Dureri de gât (cervicale);
- Dureri în alte părţi ale corpului;
- Erupţie cutanată;
- Sensibilitate la atingere;
Cauze
Senzaţia de furnicături poate fi cauzată de
- Traumatisme;
- Degerături;
- Tromboza venoasă profundă (cheag de sânge la nivelul vaselor membrelor inferioare care se poate desprinde şi poate produce embolism pulmonar, atac de cord – infarct miocardic- sau chiar accident vascular cerebral);
- Malformaţii arteriovenoase;
- Boala arterială periferică (boala vasculară periferică) care reprezintă îngustarea arterelor datorită depozitelor de colesterol şi grăsimi pe pereţii arterelor, ceea ce limitează fluxul de sânge către extremităţi;
- Boala Buerger (inflamaţia acută şi formarea de cheaguri la nivelul arterelor şi venelor);
- Vasculită (inflamaţie a peretelui vaselor sangvine);
- Fracturile osoase;
- Osteoporoza;
- Discopatie degenerativă;
- Hernia de disc;
- Compresia sau presiunea asupra unui nerv;
- Sindromul canalului (tunel) carpian (provocat de compresia nervului median în canalul carpian – grup de oase mici care formează încheietura mâinii – pe faţa anterioara a încheieturii mâinii şi se complică uneori prin paralizia degetelor, sindromul afectează cel mai des femeile în timpul sarcinii şi la vârsta menopauzei) sau sindromul canalului tarsian (similar sindromului canalului carpian, dar situat la picior);
- Compresiunea piciorului (încălţăminte strâmtă, gips, etc.);
- Lombosciatică (stare patologică definită de o afecţiune a nervului sciatic, care se manifestă prin dureri în regiunea inferioară a spatelui, cu iradieri în alte părţi ale corpului);
- Abuzul de alcool;
- Tumori cerebrale;
- Encefalită (inflamaţie a creierului datorată unei infecţii virale sau bacteriene);
- Intoxicaţia cu metale grele (de exemplu, intoxicaţia cu plumb);
- Deficitul de vitamină B12 (ca în anemia pernicioasă);
- Hipotiroidismul;
- Hiperventilaţie;
- Accidente vasculare cerebrale;
- Lupusul erotematos sistemic (afecţiune în care organismul atacă celulele şi ţesuturile proprii);
- Mielită transevrsă (afecţiune neurologică dată de inflamaţia măduvei spinării);
- Radiculopatie (afecţiune a rădăcinilor nervilor spinali);
- Neurinom (tumoră benignă unui nerv legat de encefal).
- Scleroză multiplă (afecţiune neurologică cronică ce afectează sistemul nervos central, în mod special creierul, măduva spinării şi nervii optici);
- Neuropatie periferică (afectarea nervilor, întâlnită de obicei la diabetici);
- Fenomenul Raynaud (roşeaţă şi culoare vineţie provocate de frig sau tulburări emoţionale);
- Zona Zoster (boală infecţioasă provocată de reactivarea virusului varicelo-zosterian);
- Sindromul de compresiune a plexului brahial (consecinţă a unei lezări a fibrelor inferioare ale plexului brachial, paralizie a mâinii).
Trebuie să mergi la doctor dacă
Amorţeala este însoţită de:
- Confuzie sau pierderea cunoştinţei chiar pentru scurt timp;
- Dificultăţi respiratorii;
- Dificultăţi la mers;
- Ameţeală;
- Pierderea controlului vezicii urinare;
- Pierderea sau modificări ale vederii;
- Amorţeală care apare după traumatisme ale capului, gâtului sau spatelui;
- Paralizie;
- Vorbire incoerentă;
- Slăbiciune.
Ameţeală
O tulburare a simţurilor cu care, probabil, te-ai confruntat frecvent, dar care ar putea fi mai gravă decât pare în situaţia în care intervine pierderea stării de conştienţă. Ea se manifestă prin senzaţii de leşin, pierderea echilibrului, stare de tulburare (confuzie) sau senzaţia că persoana se învârte sau că obiectele din jur se învârt chiar şi când stă pe loc (vertij). Resimţită, de obicei, de către picioare, se poate transpune şi în respiraţie greoaie, profundă.
În cele mai multe cazuri ameţeala are un caracter bening (evoluează spre vindecare simplu, fără consecinţe grave).
În cazul ameţelii cu senzaţiei de leşin, aceasta , de obicei, se ameliorează când persoana se întinde la orizontală. Uneori pot apărea greaşă şi vărsăturile.
Vertijul se poate resimţi ca o senzaţie de înclinare, rotire, cădere. Când este foarte severe pot apărea greaţă şi vărsături intense. Pot apărea dificultăţi la mers şi stat în picioare şi poate apărea pierderea echilibrului cu cădere.
Cu toate că ameţeala poate apărea la orice vârstă, este mai frecventă la vârstnici. Frica de ameţeală poate determina persoanle în vârstă să-şi limiteze activităţile fizice şi sociale. De asemenea, ameţeala poate duce la căderi şi alte traumatisme.
Cauze posibile
Vertijul apare atunci când există informaţii contradictorii trimise către creier de sistemele responsabile de poziţia corpului în spaţiu.
Creierul foloseşte informaţiile de la aceste sisteme pentru păstrarea echilibrului şi a orientării faţă de mediul înconjurător. Aceste sisteme includ vederea, receptorii de la nivelul articulaţiilor şi cei de presiune de la nivelul pielii şi receptorii de la nivelul urechii interne.
La acest nivel se găseşte labirintul cohlear care include canalele semicirculare ce conţin celule specializate pentru a detecta mişcările şi modificările la poziţie. Leziuni sau boli ale urechii interne pot duce la trimiterea unor informaţii false către creier. Dacă aceste informaţii sunt în contradicţie cu cele de la celelalte sisteme poate apărea vertijul. Aproximativ jumătate din cauzele unei ameţeli sunt corelate cu probleme ale sistemului vestibular al urechii interne, de exemplu vertijul paroxistic poziţional benign, boala Meniere, nevrita vestibulară sau labirintita.
Vertijul poziţional bening este declanşat de o formă de dereglare a unor particule de calciu din urechea internă numite otoliţi, când îţi schimbi poziţia capului.
O afecţiune comună a urechii interne este boala Meniere care este o tulburare de echilibru dată de o anomalie a labirintului urechii interne şi se manifestă prin zgomote în urechi, vertij, pierderea echilibrului.
Leziunile urechii sau ale capului pot fi de asemenea o cauză de vertij.
Migrenele sunt dureri de cap foarte grave, invalidante care apar adesea însoţite de vertij, greaţă, vărsături şi sensibilitate la lumină, zgomot şi mirosuri.
O altă cauză de vertij este scăderea fluxului de sînge prin arterele care irigă baza creierului (insuficienţă vertebrobazilară).
Cauze mai puţin frecevnte de vertij includ: colesteatomul (tumoră benignă apărută în spatel timpanului), tumori sau metastaze cerebrale.
De asemenea, infecţiile sunt cauze importante ale ameţelilor – cele care cauzează şi diaree sau răceală pot provoca vertij temporar, printr-o infecţie a urechii. Această infecţie a urechii interne (labirintita) este, în mod obişnuit, virală, inofensivă şi dispare în intervalul de timp cuprins între una şi şase săptămâni. Mai mult, nu necesită medicamentaţie decât dacă devine severă.
Există şi vertij temporar declanşat în momentele în care te ridici sau te opreşti brusc, imediat după ce te-ai învârtit sau dacă corpul tău era antrenat într-o altă mişcare.
O altă cauză poate fi creierul insuficient irigat ca urmare a deshidratării (în caz de vărsături, diaree, febră), scăderea subită a tensiunii arteriale (mai ales în cazul unei ridicări bruşte din poziţia culcat sau stând pe scaun în picioare), hiperventilaţie (respiraţie rapidă sau foarte profundă), hipoglicemie, alergii, gripă sau o simplă răceală.
Chiar şi boli mai grave cum ar fi accident vascular cerebral, tulburări cardiovasculare, scleroza multiplă, convulsii, tumori cerebrale sau hemoragii craniene pot fi însoţite – pe lângă tulburări de vedere, dureri în zona pieptului sau dificultăţi de exprimare – de ameţeli. În cazul hemoragiilor, de cele mai multe ori localizarea şi gravitatea hemoragiei sunt evidente. Dar uneori pot apărea hemoragii oculte (care nu se exteriorizează şi deci nu se văd). Pot apărea mici sîngerări la nivelul tractului digestiv pe o perioadă mai lungă de timp (zile sau săptămâni) fără ca persoana să la observe. Când se întâmplă acest lucru primele simptome evidente ale pierderii de sânge pot fi ameţelile şi slăbiciunea. De asemenea, menstruaţiile abundente pot cauza această formă de ameaţeală.
O formă mai puţin frecevntă de ameţeală este cea dată de o tulburare a ritmului cardiac (aritmie) care poate duce la leşin (sincopă).
Dezechilibrele pe care noi le percem ca ameţeli pot fi consecinţe ale unor boli cum ar fi: spondiloza cervicală (o afecţiune a coloanei vertebrale având ca rezultat degenerarea discurilor intervertebrale, astfel poate rezulta o presiune asupra măduvei spinării), boala Parkinson, diabet (produce senzaţii de leşin la nivelul picioarelor).
Şi starea de anxietate poate lua forma unei ameţeli, anxietate cauzată de depresie, griji constante, fobii (de spaţii închise, de exemplu), stări de frică.
Multe medicamente, fumatul, alcoolul sau drogurile pot determina vertij. Acesta poate apărea ca urmare a supradozării (doză mai mare decât cea indicată), efectelor adverse, interacţiunii medicamentelor cu alcoolul, administrarea incorectă sau abuzul de medicamente sau alcool, intoxicaţia sau abstinenţa de la droguri.
Trebuie să mergi urgent la doctor dacă
- Modificări ale stării de conştienţă sau alertă, cum ar fi leşin su lipsă de răspuns;
- Modificări ale stării mentale sau schimbarea bruscă a comportamentului, cum ar fi confuzia, delirul, letargia, halucinaţiile şi iluziile;
- Somnolenţă;
- Pierderea coordonării musculare;
- Paralizie sau incapacitatea de a mişca o parte a corpului;
- Convulsii;
- Cefalee severă;
- Modificări bruşte ale vederii, piederea vederii sau dureri oculare;
- Vărsături;
- Bănuieşti că ameţelile sunt cauzate de medicamentaţie.
- Febră de peste 39 de grade celsius, dureri de cap, gât rigid.
- Palpitaţii, dificultăţi respiratorii, dureri toracice, amorţirea unui braţ sau a unui picior, tulburări de vedere sau dificultăţi de articulare a limbajului
Durere de spate
Durerea de spate este orice fel de durere sau disconfort care apare în partea din spate a trunchiului între pelvis şi gât.
Este o problemă care apare foarte frecvent. Poate apărea ocazional sau poate fi cronică, adică să dureze mai mult de trei luni.
Durerea de spate poate fi localizată într-o anumită zonă (de ex. durerea joasă de spate sau lombară, durerea mijlocie sau toracică şi durere în partea superioară a spatelui, cervicală sau la nivelul cefei) sau poate apărea pe o porţiune mai întinsă a spatelui. Durerea localizată poate iradia sau extinde către ale zone ale corpului. Şi reversul este adevărat, adică o durere din altă parte a corpului poate iradia către spate.
Durerea joasă de spate este una dintre cele mai serioase probleme de sănătate din zilele noastre. Ea poate varia ca şi gravitate de la durere uşoară, surdă, supărătoare până la una acută, ascuţită, severă, persistentă. Ea poate limita mişcările şi să interfereze cu activităţile zilnice. Uneori durerile pot fi atât de severe încât să forţeze persoana să se întindă în pat, fără să se poată mişca. De cele mai multe ori, durerile de spate acute se rezolvă cu măsuri de îngrijire de bază în câteva săptămâni, dar uneori pot persista şi pot produce în timp probleme grave.
La nivelul spatelui există mai multe structuri: coloana vertebrală, măduva spinării, nervi, discuri intervertebrale, muşchi, ligamente şi tendoane. Oricare dintre aceste structuri se pot inflama sau irita ca răspuns la o serie de afecţiuni mai mult sau mai puţin serioase. Durerea de spate are multe cauze cum ar fi: leziuni sportive, postura inadecvată, artrita, efortul muscular sau traumatisme din accidentele de maşină. Sursa şi cauza durerilor cronice sunt mai greu de diagnosticat şi tratat.
Durerea de spate însoţită de alte simptome cum ar fi incontinenţa urinară (imposibilitatea de a controla urinarea) sau amorţeala apărută la nivelul extremităţilor (picioare) este dată de o afecţiune serioasă şi trebuie evaluată imediat.
Durerea de spate poate apărea alături de alte simptome în funcţie de boala care o produce. De exemplu, dacă durerea este dată de artrită atunci pot apărea dureri articulare şi în alte părţi ale corpului. Durerea apărută ca urmare a compresiei unui nerv poate duce la pierderea controlului vezicii urinare. Durerea de spate este deseori un simptom al fibromialgiei care este caracterizată şi de fatigabilitate şi tulburări de somn (insomnie). Alte simptome pot fi: anxietate, depresie, oboseală, febră, cefalee, rigiditatea spatelui apărută dimineaţa, dureri la nivelul feselor şi care coboară pe unul dintre membrele inferioare mai jos de genunchi, eritem(roşeaţă), căldură locală sau tumefacţie (umflare) la nivelul spatelui, dureri la nivelul umerilor, gâtului sau şoldurilor, tulburări de somn (insomnie).
În unele cazuri durerea de spate poate apărea alături de alte simptome care pot indica o afecţiune serioasă cum ar fi infarctul miocardic (atacul de cord) sau sindromul de coadă de cal (în care nervii de la nivelul măduvei spinării sunt compresaţi sau paralizaţi, determinând pierderea sensibilităţii şi a mişcării).
Cauze posibile
Cauze structurale ce pot duce la dureri de spate:
- Hernia de disc;
- Spamele musculare;
- Osteoartrita care poate afecta porţiunea inferioară a spatelui. În unele cazuri artrita poate duce la stenoză spinală ;
- osteomielită (infecţie sau inflamaţie a oaselor de la nivelul spatelui);
- osteoporoza (boală osoasă metabolică) care creşte riscul de fractură vertebrală prin compresie;
- scolioză;
- boala Paget a oaselor;
- leziunea nervului sciatic datorită stenozei spinale sau a degenerescenţei discale;
- degenerarea spinală (degenerescenţa discală numită şi spondiloză);
- stenoza spinală (îngustarea canalului medular care duce la compresia măduvei spinării sau a nervilor);
- fractura spinală;
- spondilita (infecţia sau inflamaţia articulaţiilor de la nivelul coloanei vertebrale);
- entorse şi luxaţii datorate suprasolicitării sau traumatismelor – ridicarea repetată a greutăţilor mari sau mişcările bruşte pot produce întinderi musculare şi ligamentare. Fără o condiţie fizică bună, solicitarea constantă a spatelui poate determina spasme musculare dureroase.
Alte cauze: fibromialgia, boala inflamatorie pelvină, sindromul premenstrual, prolapsul uterin, obezitatea.
Afecţiuni serioase care pot duce la dureri de spate: anevrismul aortic, atacul de cord, litiaza renală sau alte afecţiuni renale (inclusiv infecţii sau tumori), mielomul multiplu, pancreatita sau cancerul pancreatic, cancerul de prostată, tumorile benigne sau maligne ale coloanei vertebrale.
Trebuie să mergi urgent la doctor dacă
Durerea de spate este însoţită de simptome cum ar fi:
- slăbiciune progresivă şi amorţeala mâinilor sau a picioarelor;
- pierderea controlului urinar;
- durere abdominală;
- durere toracică;
- dificultăţi respiratorii;
- dureri la nivelul maxilarului.
Durere de urechi
Durerea de urechi reprezintă disconfortul sau durerea apărută la nivelul urechii. Se mai numeşte otalgie. Urechea are trei porţiuni: urechea externă (cu pavilionul urechii şi conductul auditiv extern), urechea medie (include timpanul, cele trei oase mici – ciocanul, nicovala şi scăriţa – şi trompa lui Eustachio) şi urechea internă. Trompa lui Eustachio este responsabil de egalizarea presiunii aerului în urechea medie şi permite mucusului produs la acest nivel să se scurgă din urechea medie la nivelul rinofaringelui.
Otalgia poate afecta una sau ambele urechi, poate varia ca intensitatea de la uşoară, ştearsă până la junghi sau durere pulsatilă care este aproape invalidantă şi poate apărea brusc sau poate progresa încet. Senzaţii de plenitudine şi arsură la nivelul urechii pot însoţi durerea auriculară.
Cea mai frecventă cauză de otalgie la copii este otita medie (infecţie la nivelul urechii medii). La adulţi această afecţiune este mult mai rară. La aceştia durerea de ureche este cel mai frecvent determinată de afecţiuni din alte părţi ale corpului care duc la otalgie secundară. Cauze posibile ale acestui tp de otalgie includ afecţiunile articulaţiei temporomandibulare, ale maxilarului şi ale dinţilor. Otalgia secundară apare mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă.
În funcţie de cauzele care o produc durerea de ureche poate apărea brusc şi să dispară rapid, cum este cazul schimbărilor de altitudine. Durerea care nu încetează în 24-48 ore sau care se agravează se poate datora unui grup variat de afecţiuni: artrită temporomandibulară, infecţie auriculară sau prezenţei unui corp străin în ureche.
Simptome care pot însoţi durerea auriculară sunt: durere facială, simptome asemănătoare gripei (oboseală, febră, durere în gât, cefalee, tuse, dureri musculare), stare generală alterată, hipoacuzie (scăderea auzului) sau perceperea unor sunete neobişnuite, prurit auricular (senzaţie de mâncărime), dureri maxilare sau cervicale, dureri retroauriculare (în spatele urechii), păcănituri sau clicuri în timpul masticaţiei, dureri dentare, la copii sau sugari manifestări cum ar fi trasul sau frecatul urechilor.
În unele cazuri otalgia poate apărea însoţită de alte simptome care pot indica o afecţiune serioasă ce poate pune viaţa în pericol.
Aceste simptome sunt: scurgere sangvinolentă de la nivelul urechii, mai ales după un traumatism cranian, modificări ale conştienţei sau stării de alertă, confuzie, plâns excesiv, durere sau dificultăţi la deglutiţie (înghiţire), ameţeală, slăbiciunea musculaturii faciale, pierderea auzului, febră mare (peste 38,3°C) , eritem (roşeaţă) şi căldură la nivelul urechii şi a ţesuturilor învecinate, convulsii, cefalee severă, pierdere inexplicabilă în greutate.
Cauze posibile
La copii durerea de ureche este cel mai frecvent cauzată de infecţia urechii medii, dar poate apărea şi ca urmare a prezenţei unor substanţe iritante la nivelul urechii sau din alte motive. Infecţia urechii medii (otita medie) apare adesea după o infecţie de căi respiratorii superioare, cum ar fi răceala.
La adulţi, durerea de ureche apare adesea datorită unor boli şi afecţiuni cu alte localizări care ajung să se extindă la nivelul urechii. Aceasta se datorează nervilor şi structurilor conjunctive comune de la nivelul capului şi gâtului. Otalgia apărută la deglutiţie este adesea produsă de un obstacol la nivelul trompei lui Eustachio, faringită sau sinuzită.
Cauze infecţioase ale otalgiei:
- Obstacol la nivelul trompei lui Eustachio, deseori datorată răcelii;
- Celulita auriculară (infecţie a tegumentului de la nivelul urechii);
- Infecţia timpanului;
- Otita externă (infecţie a pavilionului sau conductului auditiv extern), adesea numită urechea înotătorului;
- Mastoidita (infecţia osului situat în spatele urechii apărută de multe ori ca urmare a unei otite medii);
- Otita medie;
- Sindromul Ramsay Hunt (infecţia cu virusul varicelo-zosterian a nervului facial, numită şi zona zoster auriculară).
Alte cauze frecvente:
- Corpii străini intraauriculari cum ar fi cerumenul (ceara) sau bumbacul de la beţele pentru curăţat urechile. La sugari şi preşcolari apare frecvent obiceiul de a introduce în urechi diverse obiecte mici, de ex.: mărgele, boale de fasole, părţi mici de la jucării.
- Altitudinea mare sau alte variaţii de presiune (barotraumă);
- Perforaţia timpanului;
- Substanţe iritante cum ar fi săpunul sau şamponul;
- Traumatismele sau rănile de la nivelul urechii.
Cauze de otalgie secundară:
- Neurinomul acustic (tumoră benignă a nervului acustic);
- Artrita articulaţiei temporomandibulare;
- Cancer la nivelul capului sau gâtului;
- Erupţia dentară la copii;
- Infecţia dentară sau alte afecţiuni ale dinţilor;
- Laringita (infecţie sau inflamaţie a laringelui);
- Amigdalectomia recentă (îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor);
- Sinuzita;
- Faringita;
- Scrâşnitul sau încleştatul dinţilor;
- Abcesul amigdalian sau periamigdalian;
- Nevralgia de trigemen;
Trebuie să mergi urgent la doctor dacă
Durerea de ureche este acompaniată de simptome precum:
- Plâns excesiv;
- Febră mare;
- Ameţeală;
- Tulburări ale stării de alertă;
- Tumefacţia (umflarea urechii);
- Slăbiciunea musculaturii faciale.
Deoarece otalgia se poate datora unor infecţii grave sau unor procese anormale trebuie cerut sfatul medicului dacă durerea se agravează progresiv sau nu se ameliorează în 24-48 de ore. Durerea severă care se opreşte brusc sau durerea însoţită de pierdere de sânge poate fi un semn al rupturii de timpan. Deşi nu este o urgenţă, dacă suspectaţi o astfel de afecţiune, adresaţi-vă medicului.
Limba albicioasă
Limba albă sau leucoplazia reprezintă coloraţia albă parţială sau totală a limbii, organ format în principal din ţesut muscular.
Limba poate arăta ca şi cum ar avea un înveliş alb sau pete sau puncte albe şi poate fi sau nu dureroasă. Aceste pete albicioase pot apărea şi pe gingii, interiorul obrajilor şi la nivelul faringelui (gâtului). De obicei, aceste depuneri nu pot fi uşor îndepărtate prin răzuire. În unele cazuri pot fi răzuite sau curăţate.
Aspectul alb al limbii poate fi dat de un strat de celule moarte şi reziduri care se pot acumula ca urmare a unei igiene orale precare, consumului excesiv de alcool, consumului de tutun indiferent dacă acesta este fumat, mestecat sau înmuiat sau deshidratării. Limba albă mai poate fi un simptom al unor afecţiuni inclusiv infecţii, inflamaţii, traumatisme, cancer sau alte procese anormale.
De obicei leucoplazia nu este o afecţiune periculoasă, dar uneori poate fi gravă. Deşi cele mai multe pete de acest fel sunt benigne, puţine la număr pot fi un semn precoce al unui cancer şi multe cancere ale cavităţii bucale apar în apropierea unei zone de leucoplazie. De aceea, este bine să se discute cu medicul stomatolog dacă există modificări neobişnuite, persistente ale cavităţii bucale.
Simptomele ce pot însoţi leucoplazia includ:
- Halenă (respiraţie urât mirositoare);
- Senzaţie de arsură;
- Modificarea texturii (de exemplu limbă netedă);
- Masticaţie dificilă;
- Salivaţie excesivă;
- Simptome asemănătoare gripei (fatigabilitate, febră, dureri în gât, tuse, cefalee, dureri generalizate);
- Scăderea apetitului;
- Erupţii, vezicule, ulceraţii sau răni ale cavităţii bucale;
- Durere;
- Limbă edemaţiată, mărită sau umflată;
- Gingii edemaţiate, umflate;
- Amigdale mărite;
- Vărsături.
O formă de leucoplazie numită leucoplazia păroasă este dată de infecţia cu virusul Epstein-Barr şi afectează în principal persoanele ale căror sistem imunitar este slăbit de medicamente sau boli cum este infecţia HIV/SIDA.
Această formă se manifestă prin pete albe, pufoase care seamănă cu nişte falduri sau creste situate pe părţile laterale ale limbii.
Este adesea confundată cu candidoza orală – infecţie manifestată prin pete albe cremoase pe zona care se află între faringe (fundul gâtului) şi partea din interior a obrajilor. Candidoza orală este frecventă la persoanele infectate cu HIV/SIDA.
Cauze posibile
Lichenul plan oral sau bucal se poate manifesta ca un model de dantelă la suprafaţa limbii şi pe interiorul obrajilor. Cauza apariţiei lichienului plan nu este cunoscută, deşi pare să fie legată de igienă orală şi de iritanţi precum fumul de tutun.
Candidoza bucală poate apărea la toate vîrstele şi în toate grupurile populaţionale, dar este frecventă la persoanele HIV pozitive care au imunitatea scăzută şi sunt mai predispuse la înmulţirea excesivă a ciupercilor precum Candida albicans. De asemenea, tratamentele antibiotice, diabetul şi tratamentele imunosupresoare pot duce la candidoză.
Limbă albicioasă însoţită de dureri în gât se poate datora infecţiei sterptococice sau altor infecţii bacteriene. Zonele lezate sau inflamate ale limbii sunt mai susceptibile la infecţii cu microorganisme precum virusul herpetic, streptococul, stafilococul auriu şi fungii patogeni.
Cauzele frecvente includ:
- Consumul de alcool;
- Respiraţia pe gură care duce la uscăciunea gurii;
- Deshidratarea;
- Fumatul.
Infecţii care pot duce la apariţia limbii albicioase includ:
- Infecţii bacteriene, inclusiv cele stafilococice sau streptococice;
- Leucoplazia păroasă (dată de infecţia cu virusul Epstein-Barr şi care apare adesea la persoanele infectate cu HIV/SIDA);
- Infecţia orală cu virusul herpetic (cunoscută şi sub numele de stomatita herpetică);
- Candidoza bucală (dată de Candida albicans);
- Sifilisul.
Traumatisme şi leziuni ce pot cauza limba albicioasă:
- Arsuri cu substanţe chimice acide sau corozive;
- Muşcarea limbii;
- Vezicule sau ulceraţii;
- Arsuri fizice ale limbii;
- Leziuni gangrenoase;
- Proteze sau aparate dentare, precum şi alinierea anormală a dinţilor sau dinţi ascuţiţi;
- Tăieturi.
Alte tulburări ce pot duce la limba albicioasă:
- Limba geografică (afecţiune inflamatorie);
- Leucoplazia (leziuni precanceroase ale cavităţii bucale care pot duce la apariţia cancerului);
- Lichenul plan oral sau bucal (afecţiune inflamatorie);
- Cancer bucal sau lingual (uneori dat de virusul papiloma uman).
Trebuie să mergi urgent la doctor dacă:
Apar simptome ce pot indica o afecţiune gravă precum:
- Cianoza (coloraţia violacee) buzelor sau unghiilor;
- Modificări ale stării de conştienţă sau alertă precum leşinul sau lipsa de reacţie;
- Hematemeza (tuse, spută cu sânge);
- Tulburări respiratorii, de exemplu scurtarea respiraţiei sau wheezing (respiraţie şuierătoare);
- Dificultăţi de deglutiţie (înghiţire);
- Febră mare (peste 38,30C);
- Edem brusc instalat al feţei, buzelor sau limbii;
- Adenopatie;
- Eritem (roşeaţă) sau căldură la nivelul limbii;
Durere în piept
Durerea în piept include orice fel de disconfort care apare în zona dintre partea superioară a abdomenului şi partea inferioară a gâtului. Poate apărea la orice vârstă şi în orice populaţie, şi poate fi descrisă ca şi constricţie toracică, presiune toracică, senzaţie de arsură sau de plenitudine. Durerea toracică poate fi ascuţită, surdă, ca o senzaţie de strivire, pulsaţie, ruptură sau crampe.
Durerea în piept poate reprezenta un simptom grav care indică o afecţiune ce ameninţă viaţa şi este simptomul clasic al infarctului miocardic (atacului de cord). Durerea în piept este adesea asociată cu atacul de cord şi alte tipuri de afecţiuni cardiace şi cardiovasculare, dar poate apărea şi într-o largă varietate de alte boli şi afecţiuni. De exemplu, durerea toracică poate apărea ca urmare a unor condiţii uşoare sau moderate cum ar fi consumul excesiv de cafea, indigestia, hiperventilaţia sau un atac de panică.
Această durere poate fi un simptom al unor afecţiuni serioase ale tractului gastrointestinal cum ar fi boala de reflux gastroesofagian sau ale unor afecţiuni respiratorii, incluzând pneumotoraxul, bronşita acută, bronşiolita, astmul bronşic, boala pulmonară obstructivă cronică, embolismul pulmonar, edemul pulmonar şi cancerul pulmonar. La copii, durerea toracică nu este în general asociată cu un atac de cord, dar poate fi produsă de anumite afecţiuni sau defecte congenitale.
În funcţie de cauză, durerea în piept poate dura puţin şi să dispară rapid, aşa cum este în hiperventilaţie sau atunci când se respiră aer foarte rece. Durerea ascuţită care apare brusc şi este severă poate apărea datorită unui atac de cord sau unui embolism pulmonar. Durerea cronică apare în cazul boli pulmonare obstructive cronice sau a cancerului pulmonar.
Durerea în piept apare adesea alături de alte simptome care variază în funcţie de bolile care la produc. De exemplu, dacă durerea este determinată de o infecţie poate apărea febră şi dureri. Bolile şi afecţiunile organelor şi ţesuturilor de la nivelul toracelui şi abdomenului, cum ar fi plămâni, stomac, esofag, coaste, pancreas, vezica biliară, muşchi şi nervi, pot determina şi ele dureri toracice.
De asemenea, durerea poate iradia de la nivelul gâtului, spatelui sau din zona abdominală către torace. Simptomele coexistente pot fi legate de tractul digestiv. Anumite semne şi simptome pot fi evidenţiate numai prin anumite analize (de exemplu scăderea nivelului de oxigen sau creşterea nivelului de dioxid de carbon din sânge).
Simptome toracice asociate durerii în piept pot fi: tusea (poate fi productivă), evazarea (dilatarea) nărilor, wheezing (respiraţie şuierătoare).
Simptomele digestive ce pot însoţi durerea toracică includ: dureri abdominale, dificultate la deglutiţie (înghiţire), posibil împreună cu durere în gât, senzaţie de nod în gât, regurgitaţie (întoarcerea mâncării), greaţă şi vărsături.
Alte simptome ce pot apărea: anxietate şi senzaţie de teamă sau panică, stres, transpiraţii la nivelul palmelor.
Simptome grave care pot indica o afecţiune ce ameninţă viaţa sunt:
- modificări ale stării de conştienţă şi alertă cum ar fi leşinul sau lipsa de răspuns;
- durerea toracică care iradiază la nivelul braţului stâng, maxilarului, umărului sau în spate;
- durere care durează câteva minute, dispare şi reapare sau variază în intensitate;
- durere toracică apărută în timpul respiraţiei sau la tuse;
- tegumente reci şi umede, cianoza (culoare albăstruie) pielii, buzelor sau a unghiilor;
- spută (flegmă) galben-verzuie asociată scurtării respiraţiei sau în prezenţa wheezing-ului;
- ameţeală sau dezorientare;
- palpitaţii sau senzaţie de fâlfâială la nivelul pieptului;
- febră mare (mai mult de 38,3°C);
- presiune, crampe, constricţie sau senzaţie de ruptură toracică;
- probleme respiratorii cum ar fi scurtarea respiraţiei, dificultate la respiraţie, respiraţie greoaie, wheezing (respiraţie şuierătoare), apnee (lipsa respiraţiei) sau sufocare;
- transpiraţii;
Cauze posibile
Durerea în piept este determinată de multiple cauze de gravitate variabilă de la uşor la sever. Durerea toracică poate fi cauzată de infecţii, inflamaţii, traumatisme, cancer şi alte afecţiuni. În timp ce multe dintre cazurile de durere toracică apar în afecţiunile cardiace, acest tip de durere poate apărea şi în bolile respiratorii, problemele digestive, anxietate sau prin întinderea unui muşchi sau tendon. La copii, durerea nu este cauzată, de obicei,de un atac de cord, dar poate apărea în cazul unei afecţiuni cardiace congenitale sau al unui defect din naştere.
Cauze cardiovasculare care pot ameninţa viaţa:
- Disecţia aortică (separarea stratului intern al aortei ce poate duce la ruptura acesteia);
- Aritmiile cardiace (ritmul cardiac neregulat);
- Anomaliile cardiace congenitale şi defectele congenitale cum ar fi coarctaţia de aortă şi stenoza de valvă aortică;
- Insuficienţa cardiacă congestivă;
- Afecţiunile coronariene, inclusiv spasmul arterelor coronariene sau angina datorată aterosclerozei (îngustarea şi rigidizarea arterelor coronare);
- Endocardita (inflamarea sau infecţia stratului intern al peretelui inimii);
- Miocardita (inflamarea muşchiului inimii);
- Atacul de cord (infarctul miocardic);
- Prolapsul de valvă mitrală sau alte afecţiuni ale valvelor inimii;
- Pericardita (inflamarea sau infecţia membranei care acoperă inima).
Cauze pulmonare care pot ameninţa viaţa:
- Astmul bronşic;
- Bronşita;
- Boala pulmonară obstructivă cronică;
- Pleurezia (inflamarea membranei care acoperă plămânii);
- Pneumonia;
- Pneumotoraxul (numit şi plămâni colabaţi) sau hemotoraxul (prezenţa de aer sau sânge în jurul plămânilor);
- Edemul pulmonar;
- Embolismul pulmonar;
- Hipertensiunea pulmonară.
Cauze digestive ale durerii toracice:
- Acalazia (incapacitatea sfincterului esofagian de a se relaxa şi de a se deschide pentru a permite alimentelor să treacă în stomac);
- Esofagul Barrett (caracterizat de o mucoasă anormală a esofagului datorită refluxului gastro-duodenal);
- Arsurile gastrice (pirozis);
- Spasmul esofagian;
- Afecţiunile veziculei biliare, cum ar fi colecistita (inflamaţia veziculei biliare) şi litiaza biliară;
- Gastrita;
- Boala de reflux gastroesofagian;
- Hernia hiatală (urcarea anormală a stomacului în cavitatea toracică);
- Pancreatita şi alte afecţiuni pancreatice;
- Ulcerul peptic (gastro-duodenal).
Alte cauze du durere în piept:
- Atacul de panică (anxietate);
- Traumatismele sau rănile toracice, cum ar fi fractura costală sau contuziile toracice;
- Costocondrita (inflamaţia cartilajelor care leagă coastele cu sternul);
- Întinderi musculare la nivelul peretelui toracic;
- Zona zoster.
Trebuie să mergi urgent la doctor dacă
Apare o durere în piept inexplicabilă sau o senzaţie de strivire la nivelul toracelui, durerea iradiază la nivelul omoplaţilor (scapulelor), maxilarului sau al braţului drept, apare dispnee (scurtarea respiraţiei), transpiraţii sau durere în piept în stare de repaus.
În plus, durerea toracică apărută brusc împreună cu scurtarea respiraţiei (dispnee) după o lungă perioadă de inactivitate (cum ar fi repusul prelungit la pat) poate fi un semn de embolism pulmonar şi este o afecţiune ce ameninţă viaţa.
CUM NE HRANIM DIN ROUA LECTURII –Dietary Healing de Kathryn Alexander
Mancaruri pentru zile festive
Mie nu-mi place sa gatesc retete complicate, care omoara nutrientii din ingrediente, nici macar de Craciun. Daca e vorba de mancare clasica, ma duc la mama si ma delectez cu mirosul de cozonac, gust un pic de salata de boeuf, si mananc o sarma facuta special pentru mine, cu orez si ciuperci, in foi de varza.
Cand e vorba de ce as gatesc eu de Craciun, situatia se schimba complet. Pentru mine, un meniu vegetarian de Craciun este un festin al ingredientelor sanatoase si o sarbatoare a culorilor. Verde intens, rosu rubiniu, portocaliu vesel, sunt culorile bucuriei de a manca sanatos, de a avea sufletul impacat ca nici un animal nu a suferit pentru ca tu sa ai masa plina cu de toate, si de fi impreuna cu prietenii si familia.
Pentru meniul vegetarian de Craciun am ales ingrediente pline de nutrienti si fibre, si feluri foarte usor de facut si satioase. Ingredientele nu sunt scumpe, le puteti cumpara pe majoritatea la suta de grame din Obor, inclusiv condimentele, cartof dulce gasiti la orice supermarket, iar Kale la ferma ecologica BioDumbrava (tot de la ei am luat si spanacul).
1. Gustare – Mini tarte cu aluat vegan aromat cu turmeric, umplutura de ciuperci, spanac si piure de linte verde si sos de iaurt cu tahini
2. Partea “de carne” – ciuperci umplute cu amestec de quinoa, cartof dulce copt si seminte de rodie
3. Garnitura (care este mai mult o salata) – orez integral cu amestec de fructe rosii uscate (merisor si goji), seminte de rodie, nuci si kale
4. Desert (pe care nu am mai apucat sa il fotografiez, dar va veni intr-o postare viitoare) – prajitura raw de ciocolata cu frisca de cocos
Tot meniul se pregateste in mai putin de 3 ore, felurile sunt foarte aromate si satioase, dar usor de digerat si sanatoase. Iar desertul e un deliciu!
MINI TARTE CU CIUPERCI, SPANAC SI PIURE DE LINTE (pentru 10 – 12 mini tarte)
Ingrediente
Pentru aluatul vegan de tarta
300 g de faina integrala (eu am folosit 7 Spice, de la Real)
2 linguri de unt de cocos
1 lingura ulei de masline
1 lingurita sare
1 lingurita turmeric
3-4 linguri apa rece
Pentru umplutura
200 g ciuperci champignon
100 g linte verde
2 legaturi mici de spanac proaspat (puteti folosi si congelat)
3 catei usturoi
50 g caju crud, inmuiat in apa peste noapte
zeama de la jumatate de lamaie
50 ml lapte de cocos
1 lingurita condiment bio curry de la Sonnentor
1 ou organic (pentru varianta vegana, il puteti inlocui cu 2 lingurite de seminte de in sau chia, lasate la inmuiat)
2 linguri parmezan ras
2 linguri ulei masline extravirgin
sare si piper proaspat macinat
Pentru sos
150 ml iaurt grecesc, cremos
1 lingura tahini
1 catel usturoi zdrobit
zeama de la o jumatate de lamaie
sare si piper proaspat macinat
Aluatul se pregateste primul – se amesteca faina cu sarea si turmericul, se adauga uleiul de masline si cel de cocos, si se framanta cu degetele pana se obtin firimituri, se adauga apa rece si se amesteca pana cand aluatul este bine inchegat. Se pune aluatul intr-o folie de plastic, si se lasa la frigider jumatate de ora, timp in care se pregateste umplutura. Ciupercile se spala bine si se taie cubulete mici, lintea verde se pune la fiert, spanacul se curata bine sub multa apa. Se incinge o lingura de ulei in tigaia de fonta, si se adauga usturoiul zdrobit si ciupercile. Se lasa pana cand tot lichidul din ciuperci s-a evaporat, si acestea incep sa se rumeneasca. Se adauga frunzele de spanac, se amesteca si se lasa pana cand spanacul se inmoaie, dupa care se trage tigaia de pe foc. Lintea fiarta (este gata dupa 20 minute de fiert) se pune intr-un vas de blender impreuna cu nucile caju inmuiate, o lingura de ulei, laptele de cocos si zeama de lamaie, si se mixeaza bine pana cand se trasforma intr-o pasta foarte cremoasa. Intr-un vas mare se pune amestecul de ciuperci si spanac, crema de linte si caju, oul, curry, sare si piper, si se amesteca bine. Se scoate aluatul din frigider, se modeleaza in formele de tarta, si se lasa 7 minute in cuptorul incins la 175 grade. Se umplu mini-tartele cu amestecul de ciuperci, spanac si linte, se presara cu parmezan ras si se mai lasa in cuptor pentru 20 minute. Se prepara sosul de iaurt si tahini, amestecand toate ingredientele intr-un vas. Mini tartele se servesc calde, cu sos de iaurt si tahini.
CIUPERCI UMPLUTE CU AMESTEC DE QUINOA, CARTOF DULCE COPT SI SEMINTE DE RODIE (pentru 4 ciuperci mari)
Ingrediente
4 ciuperci champignon mari
100 g quinoa
1 cartof dulce, mediu ca marime
semintele de la o rodie mica
1 lingura de stafide aurii
1 lingurita condiment curry
1 lingurita de chimen
1 lingurita de turmeric
2 catei de usturoi
zeama de la jumatate de lamaie
1 lingura de ulei de masline extravirgin
sare si piper proaspat macinat
Se incinge cuptorul la 170 grade. Se pune quinoa la fiert pentru 15 minute. Cartoful dulce se taie cubulete, care se ung cu ulei de masline, se presara cu sare, piper si curry si se lasa in cuptor pana cand se inmoaie (20 minute). Ciupercile se spala bine, li se scoate piciorusul, se ung cu ulei de masline, se presara cu sare si piper si se pun intr-o tigaie de fonta bine incinsa. Se lasa cateva minute si se intorc pe cealalta parte, pana cand se inmoaie si se rumenesc, dupa care se scot in tigaie. Se incinge o lingura de ulei de masline in tigaie, se adauga cateii de usturoi zdrobiti, chimenul, turmericul si stafidele, se lasa 30 secunde, pana se degaja aromele, si se adauga quinoa. Se amesteca bine, se adauga zeama de lamaie semintele de rodie, si in final cubuletele de cartof dulce, sare si piper, si se amesteca usor, pentru a nu se zdrobi cartoful copt. Se umplu ciupercile cu amestecul de quinoa, si se dau la cuptorul incins la 170 grade pentru 10 minute. Se servesc calde, presarate cu seminte de rodie
SALATA DE OREZ INTEGRAL CU FRUCTE ROSII, RODIE, NUCI SI KALE
Ingrediente
100 g orez integral
4-5 frunze proaspete de Kale
semintele de la o rodie mica
un pumn de merisoare uscate
un pumn de goji uscate, lasate la inmuiat
un pumn de nuci romanesti
1 lingura de coaja de portocala rasa
zeama de la jumatate de portocala mare
un praf de scortisoara
1 lingurita de sare
2 linguri de ulei de masline extravirgin
Orezul se fierbe timp de 20 minute, cat sa ramana ferm, si se lasa la racit. Frunzele de Kale se spala (se admira intens, cel putin eu asa fac de fiecare data, nu ma mai satur de textura si culoarea lor minunata) se rup grosier, si se amesteca intr-un vas mare cu orezul, goji inmuiat, nucile, zeama si coaja de portocala, uleiul de masline, sarea si scortisoara. Se serveste decorat cu semintele de rodie si merisor.
Vegetarian pentru o zi cu Daiana si Cosmin de la Simplu si Bun
Astazi este o zi speciala. Este sarbatoarea Sfantului Gheorghe, cel care a invins balaurul, si sarbatoarea triumfului soarelui, al luminii asupra iernii si a intunericului. Este sarbatoarea lucrurilor bune.
Astazi, intr-o zi atat de frumoasa, va invit la o discutie despre despre bucuria de a trai si despre miracolul lucrurilor simple, cu doi oameni tare frumosi, care mie imi sunt tare dragi, chiar daca nu ne cunoastem personal – Daiana si Cosmin de la Simplu si Bun. Urmaresc blogul lor de mult timp, si de fiecare data cand deschid paginile lui, simt ca am ajuns acasa. Acasa, acolo unde este liniste, unde lucrurile se petrec in ritmul lor natural, acolo unde ai ragaz sa te gandesti la ce conteaza cu adevarat. Acolo unde miroase a proaspat, a paine calda scoasa din cuptor, si unde luminile, umbrele si sunetele creeaza amintiri frumoase, surprinse cu talent in fotografii minunate.
Simplu si Bun nu este un blog de retete vegetariene, ci este un promotor al tot ceea ce inseamna slow food. Daiana si Cosmin au fost impartasesc astazi cu noi cateva ganduri despre ce inseamna slow food, despre bucuria de a savura legumele cu gustul din copilarie, din propria gradina, si despre cum este sa traiesti in armonie cu tine insuti si cu tot ceea ce ne inconjoara.
“Ceea ce functioneaza cu adevarat este acel echilibru pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l atingem” – Daiana&Cosmin, Simplu si Bun
“In lumea nebuna in care traim va propunem o intoarcere la adevaratele valori , la slow food, slow life, la familie , la natura!” este motto-ul sub care am pornit blogul nostru culinar in speranta ca vom putea convinge cat mai multi oameni din jurul nostru sa ni se alature…
Scriu…sterg, scriu…sterg, iarasi scriu si iarasi sterg, nici un fel de introducere nu mi se pare potrivita pentru a da drumul avalansei de idei care mi s-au adunat in minte de cand Ana ne-a facut onoarea de a ne invita sa ne alaturam acestui minunat proiect pe care ea l-a initiat…
In bucatarie, ca si in viata sunt putine lucruri care conteaza, de aceea este important, credem noi, ca ele sa fie simple si de buna calitate!
Nu am mancat niciodata nesanatos, dar cu toate acestea in ultimii ani atentia pe care am acordat-o modului in care ne alimentam a crescut in mod considerabil, dar schimbarile au venit de la sine, lent, nefortat, influentate fiind de o gramada de stimuli mai mult sau mai putin exteriori…
Desi profesional, ar trebui sa facem parte din categoria celor care sustin dietele alimentare, in mod real, avem convingerea ca ele nu functioneaza pe termen mediu sau lung , ceea ce avem certitudinea ca functioneaza cu adevarat este acel echilibru pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l atingem si care ar trebui sa se reflecte atat in modul nostru de a ne alimenta cat si in modul nostru de viata in general, excesele nefiind in regula indiferent de directia in care ele se manifesta!
Iubim enorm animalele si facem tot ceea ce ne sta in putiinta pentru a le proteja pe cele care vietuiesc in jurul nostru, mai mult sau mai putin salbatic si trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca acesta ar fi primul motiv pentru care (nu neg faptul ca mi-a trecut prin cap de cateva ori deja) intr-o buna zi probabil ca o sa renunt cu totul la a mai manca carne si ma voi multumi doar cu celelalte produse de origine animala obtinute fara nici un fel de sacrificiu…
Nu am sa uit niciodata, copil fiind , ca am avut timp de vreo luna , daca nu mai mult, in bucatarie, o gaina vie pe care a primit-o mama mea drept multumire de la un pacient de la sat, pe care nu a vrut sa o taie , dar nici eu nu as fi lasat-o sub nici o forma sa faca asa ceva, care se obisnuise sa traiasca in asa masura cu noi , incat ne manca din palma si scoatea sunete de bucurie de fiecare data cand ne auzea ca intram in bucatarie.
Desi nu suntem vegetarieni, nu suntem nici dependenti de carne , care poate lipsi cu desavarsire de pe masa noastra timp de cateva zile in decursul unei saptamani fara sa ii simtim lipsa sau sa fim afectati in vreun fel de absenta ei, iar in zilele in care mancam totusi carne, preferam cu totii detasat fructele de mare!
Legumele am inceput sa le apreciem mult mai mult in momentul in care am avut prima noastra gradina si am realizat ce diferenta uriasa de calitate , gust si miros este intre legumele crescute sanatos in gradina proprie, chiar daca acestea sunt mai mici si mai pricajite si cele cumparate din piata (da, culmea!) sau de la supermarket care desi sunt mari si frumoase le lipseste cu desavarsire gustul sau mirosul!
Nimic nu se poate compara vara cu gustul unui fruct sau al unei legume ( o rosie spre exemplu ) proaspat rupte de pe ramurele, sterse putin si savurate pe nerasuflate in timpul muncii atat de placute in aer liber, in gradina!
Ne straduim din rasputeri sa sustinem producatorii locali, in preocuparea lor de a obtine o recolta de calitate si produse cat mai bune, de aceea ne cumparam alimentele pe cat posibil numai din aceste surse, chiar daca pretul platit este de multe ori mai mare, cel putin prin efortul depus de a-i gasi.
Nu cred ca este de neglijat si trebuie mentionat totusi rolul pe care l-au jucat si marile magazine in promovarea varietatilor de legume, care la noi erau si poate mai sunt inca, necunoscute marii majoritati a consumatorilor, fara de care nu am fi avut ocazia sa ajungem sa le folosim nici noi regulat, dar cu toate acestea aceste magazine nu reprezinta o optiune decat in caz de extrema urgenta , din punctul nostru de vedere.
Recunosc cu mana pe inima ca ii invidiez pe cei care traiesc in tarile cu traditie culinara , tocmai pentru ca au aceasta posibilitate de a-si alege ingredientele pe care le folosesc in bucatarie, sa fie de cea mai buna calitate, organice, avand la dispozitie o diversitatea foarte mare a acestora , si asta chiar daca vorbim numai despre produsele locale , oferta pietei fiind in mod clar dictata de cererea si pretentiile consumatorilor proprii, iar in acesta idee cred ca ar trebui sa ne aducem si noi bloggarii culinari mai mult contributia!
Cred ca nici un efort nu este prea mare atunci cand vorbim despre mancare si prepararea ei in casa si pot spune din experienta proprie ca daca iti doresti cu adevarat sa faci ceva, nimic nu iti poate sta in cale, iar rezultatele nu se vor lasa mult asteptate!
La noi in casa se mananca simplu, pe model italian , cu ingrediente putine , alese cu mare grija, din surse locale , organice, cumparate si preparate astfel incat sa mancam cat mai proaspat cu putiinta.
Am avut grija sa eliminam de pe lista de cumparaturi o gramada de alimente nesanatoase , de chimicale alimentare sau de uz casnic, pe care le-am inlocuit cu mult succes cu produse naturale care sunt mai la indemana, nu sunt toxice si costa mai putin.
Am facut schimbari si in tipul prodeselor folosite astfel am inlocuit zaharul rafinat cu zaharul brut si miere , ciocolata cu lapte cu ciocolata neagra ( cu care copiii s-au obisnuit extrem de rapid dealtfel), uleiul de floarea soarelui cu uleiul de rapita pe care il folosim in paralel cu cel de masline , faina 000 cu faina integrala biologica produsa local, laptele proaspat la cutie cu lapte de vaca de la tara, ouale cumparate cu oua de la tara, painea cu amelioratori cu paine cu maia facuta in casa, prajiturile cumparate cu cele facute acasa, pastele uscate cu cele proaspete productie proprie, pizza comandata cu cea home made cu maia si lista ar putea sa continue tot asa!
Nu obisnuim sa bem decat sucuri naturale, mancam multe fructe si legume crude sau le procesam minim termic, mancam zilnic supa crema sau ciorba de legume, multe salate , vlastari si germeni, cereale integrale presate si evitam sa cumparam mezeluri si alimente procesate industrial.
V-am convins deja?
Daca veti rasfoi din intamplare blogul nostru, veti fi surprisi sa descoperiti ca o gramada din retetele noastre sunt vegetariene, dar pentru inceput mi-ar face mare placere sa va recomand cateva ca sa va fac alegerea mai usoara, grupate intr-o incercare de
Pentru micul dejun va propun o paine cu maia alaturi de cereale cu fructe si iaurt si guacamole sau
humus cu vlastari si seminte germinate
Pentru pranz va propun:
la felul intai o supa crema de broccoli si sparanghel
urmata de niste papardele cu zucchini si hribi sau
spanakopita sau lasagna cu pere si branza
iar pentru desert joghurtflan cu limete sau inghetata de vanilie
La cina, eu nu mananc nimic dar voi puteti incerca:
mere cu salvie si ricotta sau pere cu gorgonzola , nuci si miere de rapita saukaiserschmarrn
Si asta ca sa va enumer numai cateva variante, sfatul meu este sa incercati si voi nu este atat de greu pe cat pare, faceti pasi mici,nu va grabiti, si incercati sa fiti vegetarieni, macar pentru o zi!
Vegetarian pentru o zi cu Andie de la Retete Veggie
Andie este unul dintre cei mai cunoscuti autori din comunitatea noastra veggie, si nu numai datorita faptului ca blogul ei este printre primele deschise. Pe Retete Veggie gasesti o multime de experimente culinare interesante, ingrediente noi si fotografii pline de viata, si va mai spun un secret. Andie detine “cheia suprema” a celebrelor macarons, care ii ies de fiecare data ca la carte. Mai nou, a creat un canal pe You Tube, unde o puteti vedea gatind, inclusiv reteta de macarons.
Dar cea mai importanta este experienta Andreei in dieta vegetariana, din povestea careia avem o multime de invatat – despre motivatiile alegerii unei diete veggie, despre cum sa treci peste “glumele” prietenilor legate de alegerea ta, despre ingredientele noi si despre cum sa manaci sanatos intr-o lume bombardata de optiuni nesanatoase ne vorbeste astazi cu drag Andie.
“…Decizia de a fi vegetarian trebuie luata dupa o perioada de chibzuire atenta si trebuie sa aiba la baza o motivatie reala si puternica, asumata” – Andie, Retete Veggie
Nu sunt vegetarianul tipic: sunt incredibil de mancacioasa si pofticioasa si asta se vede in bucataria mea. Cand m-am lasat de carne nu am facut-o pentru ca nu mi-ar fi placut la nebunie gustul, ci pentru ca am inteles ce efecte devastatoare avea consumul de carne pentru organismul meu in special si pentru mediu/animale in general. In mod ciudat, nu mi-a fost deloc greu; poate pentru ca daca stim sa ne disciplinam mintea capatam constientizarea faptului ca blocajele de pe drumul schimbarii nu-s de natura fizica si nici macar nu-s exterioare, ci depind in intregime de noi.
Acum aproape 13 ani sa fii vegetarian era un lucru foarte rar. Nu numai ca nu existau atatea informatii despre nutrititie cate exista acum, dar si ingredientele mai speciale erau foarte rar de gasit: nici nu auzisem vreodata de spirulina, chlorella, quinoa, chia sau unt de cocos si nu se punea problema sa te duci la un restaurant si sa ti se ofere altceva decat cascaval pane cu cartofi prajiti. Despre atitudinea celor din jur nici nu va mai povestesc: propria mea familie, colegii, prietenii ma considerau o ciudata si incercau sa strecoare pe ascuns carne in mancarea mea.
Mi-a fost intotdeauna greu sa inteleg de ce oamenii simteau nevoia sa ma atace verbal la fiecare masa, dineu, gratar, cocktail, petrecere, aniversare, insa am inteles in timp ca exista in fiecare din noi o teama neexplicata de nou, de schimbare. Practic, oamenii se simteau amenintati de ideea ca stilul lor de viata a putea fi fundamental gresit, sau cel putin asta am inteles eu. Aceasta intelegere a si format omul care sunt acum si stilul blogului meu: incerc sa impartasesc oamenilor din cunostintele si experienta mea, sa la prezint un model viabil de vegetarian modern fara a-i agresa la randul meu sau a le incalca liberul arbitru. Consider ca decizia de a fi vegetarian trebuie luata dupa o perioada de chibzuire atenta si trebuie sa aiba la baza o motivatie reala si puternica, asumata; altfel, riscul de a o abandona la primul sau al doilea hop ramane foarte prezent. Imi e teama pentru oamenii care se apuca de vegetarianism fara sa fie atenti la ce mananca, inlocuind carnea cu lactate sau produse ultra procesate: am facut si eu aceasta greseala candva si mi-a cauzat o anemie feripriva pe care nu o voi uita usor.
In prezent sunt in cautarea echilibrului in dieta mea, ca orice om preocupat de propria sanatate intr-o lume din ce in ce mai industrializata si globalizata: am crescut considerabil consumul de legume si fructe proaspete, de apa, am scazut numarul de lactate, incerc sa mananc cat mai multe cereale integrale, imi fac painea exclusiv in casa si folosesc tehnici cat mai putin agresive de pregatire a mancarii (aburi, posare, fierbere, coacere, etc.). Pe blog incerc sa ofer oamenilor alternative pentru produsele cu carne/lactate astfel incat sa le arat ca nu se pierde nimic in aceasta tranzitie, din contra, se castiga o bogatie de gusturi si ingrediente pe care, ca omnivor, nu stai sa le cauti sau sa le banuiesti.
In articolul meu despre inlocuitorii de oua si lactate am prezentat foarte multe retete care ajuta la realizarea acestei tranzitii.
In incheiere nu pot decat sa va doresc multa sanatate si multa iubire, caci viata fara oricare din ele e searbada si plina de tristete.
Si nu uitati: love veggies, love life!
Vegetarian pentru o zi cu Diana de la Disturbingly Delicious
Articolul de astazi aduce o premiera – primul meu invitat non-veggie! Diana este creatoarea unuia dintre blogurile care au cele doua ingrediente necesare unui succes garantat – retete originale si fotografii frumoase care sa le complimenteze. Chiar daca nu este un blog veggie, pe Disturbingly Delicious, majoritatea retetelor sunt fara carne, deci am stiut de la bun inceput ca Diana are un cuvant foarte important de spus in campania “Vegetarian pentru o zi”.
Am asteptat cu mare nerabdare articolul de astazi, pentru ca eram foarte curioasa sa aflu ce gandeste despre dieta vegetariana o persoana care nu si-a pus niciodata problema de a renunta la carne. Diana nu numai ca m-a suprins cu o multime de sfaturi pozitive pentru cei care vor sa renunte macar pentru o perioada la proteina animala, dar ne-a propus chiar si un un meniu vegetarian complet pentru o zi, plin de savoare. Asa cum spune Diana, “schimbarea vine de la sine”, trebuie doar sa incepi sa-ti doresti sa mananci mai sanatos. Iar a fi vegetarian pentru o zi pe saptamana este un prim pas excelent!
“A fi vegetarian – despre asta e vorba – de echilibru, de autocontrol, de atitudine, de un stil de viata: un stil de viata sanatos” – Diana Duca,Disturbingly Delicious
“Vegetarian pentru o zi “ – e posibil si chiar placut. Ba mai mult decat atat, e sanatos. It feels good. So good!
Nu sunt vegetariana si poate va intrebati ce as putea avea de spus in legatura cu a fi vegetarian. Nu foarte multe avand in vedere ca nu am studiat indeaproape problema si ca nu m-am gandit niciodata sa devin vegetariana. Cred ca schimbarea vine de la sine usor, usor, cand incepi sa realizezi ca te simti mai bine cand renunti la carne sau chiar cand ti se intampla sa nu simti nevoia de a o manca asa des. Atunci incepi sa intelegi ca organismul are nevoie de o schimbare. Acesta este inceputul.
Am crescut intr-o familie in care fructele si legumele erau mereu prezente si lucrul acesta si-a pus amprenta in timp. Imi amintesc mereu cu drag de salatele facute de tatal meu. Chiar si in plina iarna reusea sa gaseasca ceva proaspat si sa pregateasca o salata pentru care ai fi lasat toata carnea din lume. Sau de mancarurile de post ale bunicii. A fost un lucru care m-a influentat pozitiv si marea mea realizare a fost introducerea si mentinerea unei alimentatii echilibrate in viata noastra, avand in vedere ca sotul meu pana a ne casatori nu manca legume mai deloc.
In urma experientei in Middle East acum cativa ani, unde, trebuie sa recunosc ca nu prea am tinut cont de ceea ce mancam, lucru care m-a costat cateva kilograme in plus, am decis ca trebuie sa schimb ceva. Astfel, mi-am analizat cu atentie comportamentul alimentar si am realizat ca era oarecum gresit si nu avea legatura neaparat cu o alimentatie nesanatoasa, ci modul neglijent in care mancam ( ma refer la mese neregulate, la snacksuri intre mese dintre cele mai nepotrivite, la cina servita la ore tarzii, la inghetata de dupa cina etc).
Aveam nevoie de o oarecare disciplina alimentara dar, cum nu sunt adepta dietelor drastice care nu duc la rezultate pe termen lung, cea mai potrivita mi s-a parut Weight Watchers care m-a invatat sa fiu mult mai atenta la ceea ce mananc si mai ales modul in care mananc. Parea o joaca: calculatul punctelor, alegerea cu grija a alimentelor, respectarea meselor, eliminarea tentatiilor dintre mese, reintroducerea fructelor in locul snacksurilor, reintroducerea legumelor, eliminarea grasimilor si a prajelilor, dar s-a dovedit a fi utila si a devenit un mod de viata. A fost putin mai greu la inceput insa am invatat sa fim moderati si sa mancam mai sanatos. Am invins lupta cu kilogramele fara prea mult efort. Si in tot acest proces de „autoeducare” am realizat ca am inceput sa mancam carne din ce in ce mai rar. Sau cel putin nu asa de des cum mancam inainte. In alimentatia noastra acum predomina produsele lactate, legumele si fructele. Legumele le-am introdus usor si pentru mofturosi cu ajutorul supelor crema, asa ca la copii.
Mi se intampla foarte des la pranz la birou sa prefer o salata cu branza proaspata unui gratar de pui de exemplu. Nu as putea sa spun de ce. Cred ca asta imi cere organismul. Si trebuie sa recunosc ca ma simt mai bine. Mult mai bine.
Sunt mult mai atenta la ce cumpar, la ce gatesc si cum gatesc. Sunt prietena raionului cu produse „bio” in supermarket si cumparaturile la piata sunt preferatele mele. Imi face o deosebita placere sa hoinaresc prin piata printre tarabele incarcate cu fructe si legume proaspete si viu colorate si sa imi aleg ce imi place. Mananc mai cu pofta stiind ca mananc sanatos. E foarte important sa fim constienti ca alimentatia are un impact major asupra sanatatii noastre.
Pana la urma, a fi vegetarian, nu cred ca implica neaparat doar sa renunti la carne, ci sa iti respecti nevoile alimentare intr-atat incat sa ai o alimentatie sanatoasa si echilibrata. Despre asta e vorba. De echilibru. De autocontrol. De atitudine. De un stil de viata: un stil de viata sanatos.
Cand am fost invitata sa scriu acest articol, ma simteam oarecum in dificultate crezand ca imi va fi greu sa vorbesc despre ceva ce nu cunosc indeajuns si chiar alegera unei retete parea „mission impossible”. Cu migrarea la noul site am avut insa ocazia sa imi revad retetele publicate si am realizat cu uimire ca marea majoritate a acestora sunt vegetariene. Si daca doriti sa fiti veggie pentru o zi, as putea chiar sa va sugerez un meniu vegetarian, nu doar o reteta Retete simple si pline de savoare tipice dietei mediteraneene.
-
Micul dejun: Muffins cu branza feta si rosii uscate
-
Pranz: Supa crema de topinambur
Sa aveti o zi frumoasa si nu uitati sa mancati sanatos!
Vegetarian pentru o zi cu Mirela de la Ghidul Vegetarianului
Invitata mea de astazi este Mirela, creatoarea site-ului Ghidul Vegetarianului. Mai mult decat sfaturile folositoare pentru vegetarieni, decat interviurile cu persoane care au slabit cu o dieta vegetariana, sau decat report-urile de la diverse evenimente de profil, motivul pentru care mi-am dorit ca Mirela sa raspunda invitatiei mele este faptul ca este o mamica vegetariana. Intotdeauna m-am intrebat – daca as avea un copil, este bine sa fac eu alegerea in locul lui si sa il hranesc vegetarian? Este o intrebare pe care multi dintre noi si-o pun, iar Mirela vine in intampinarea lor cu experienta personala si cu sfaturi referitoare la modul corect de alimentatie pentru copii. Imi pare rau ca nu am avut si o fotografie de-a Mirelei, sa o cunoastem mai bine, dar sunt convinsa ca ne vom intalni la diverse evenimente si vom avea ocazia sa vorbim mai multe despre noi si despre dieta vegetariana. Despre alegeri, despre “mica revolutie din bucatarie”, despre ce este mai bine pentru copilul tau, ne povesteste astazi Mirela.
~ ~ ~
Despre un regim de viata sanatos si in special despre vegetarianism as putea vorbi zile intregi. Deoarece aveam probleme cu greutatea, am inceput de foarte tanara sa caut informatii despre nutritie. In prima faza evident ca am facut si eu greselile tipice ale tineretii si am tinut tot felul de diete citite, auzite, nefolositoare oricum. Vegetarianismul a fost intotdeuna undeva in inima mea. Pentru mine carnea nu a fost niciodata „o caserola de pe un raft de magazin”, ci mult mai mult de atat. Ideea ca „asa a fost lasat pe pamant” nu mi s-a parut deloc corecta, dar am continuat totusi sa mananc o mica cantitate de carne caci asta parea a fi reteta sanatatii perfecte. Acum ceva ani, inainte de aparitia copiilor, am facut o „mica revolutie in bucatarie” impreuna cu sotul meu. Am stat si am analizat tot ceea ce cumparam din hypermarket si am exclus toate produsele cu ingrediente indoielnice.
Timpul a trecut, au aparut cele doua printese in viata noastra si am inceput sa caut cu frenezie informatii despre un regim de viata sanatos care sa ne fereasca pe toti de invazia de boli ce ataca de la copii, la adulti. Trebuie sa recunosc ca m-au speriat foarte tare mai ales cazurile de cancere la copii, caci daca la adulti gasesti mai mult sau mai putin o posibila explicatie pentru asemenea boli, in cazul copiilor parea inexplicabil. Asa am ajuns sa aflu mai multe despre vegetarianism, sa descopar ca nu-i o anomalie, ca nu-i nesanatos sa fii vegetarian, ba din contra. Asa a aparut si proiectul meu, acest site care nu-si propune sa traga concluzii, ci sa ofere cat mai multe informatii. Un domeniu in care as vrea tare mult sa reusesc sa schimb ceva este cel legat de copii. Prea multa lume da mancare copiilor fara sa-i hraneasca, le dau medicamente fara sa-i vindece si uita in goana nebuna de zi cu zi sa-i hraneasca sufleteste.
In acest moment sunt aproape de absolvirea unui curs de „tehnician nutritionist” si am in lucru un proiect la care tin foarte mult: o firma de catering cu mancare sanatoasa si gustoasa. Din motive financiare nu stiu daca si cand va prinde viata, dar vreau sa cred ca intr-o zi …. Pana atunci, iata cateva idei de meniu fara proteina animala (de post).
Vegetarian pentru o zi cu Mihaela de la Mic Dejun de Bucuresti
Pe Mihaela o urmaresc de la inceputul proiectului ei, de cand de-abia ma apucasem de gatit si, atunci cand cautam inspiratie pentru dimineata, invariabil ajungeam pe Mic Dejun de Bucuresti. Blogul ei are ceva special, ceva intim, natural, cu fotografii de atmosfera, in lumina naturala, care-mi amintesc de fotografiile pe film – oprite undeva in timp. Odata ajuns pe blogul Mihaelei, pleci greu de acolo, pentru ca te tin in loc fotografiile, retetele naturale, sanatoase si usoare pentru mic dejun, atmosfera calda, recomandarile de carti – ce poate fi mai potrivit pentru a-ti incepe ziua?
Mai mult, Mihaela este si vegetariana! Asa ca m-am bucurat grozav cand a raspuns invitatiei de a impartasi cu noi cate ceva din experienta ei in dieta vegetariana, dar si o reteta de sezon, plina de nutrienti!
“A fi vegetarian nu inseamna sa nu mai mananci carne, ci sa iti oferi tie mai multa grija si mai multa sanatate” – MicDejundeBucuresti
Ca vegetarian, inveti sa mananci corect. Atunci cand am decis sa renunt la carne, mi-am dat seama cat de multe alte optiuni imi stau la dispozitie. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca o sa rontai cu atata placere un pastarnac sau ca o sa imi placa sa mananc telina. Iar cu spanacul, ei bine, acolo e o relatie deja speciala fiindca e aproape nelipsit din felurile de mancare.In cei trei ani de regim vegetarian mi-am dat seama ca e esential sa fii foarte bine informat, sa ai grija sa acoperi toate minusurile pe care le dobandesti in dieta in momentul in care nu mai mananci carne. E adevarat, proteinele de origine animala se inlocuiesc, insa trebuie sa ne asiguram ca obtinem cantitatea necesara din alimentele inlocuitoare. E o experienta pe care o recomand oricui fiindca nu mi-as fi dat seama cat de mare e diversitatea alimentelor care ne stau la dispozitie fara sa fi ales sa nu mai mananc carne, cel putin cativa ani.
Am invatat sa mananc la timp, sa am grija ce mananc, sa verific mult mai atent ce ingrediente au alimentele (e simpatic testul cu strabunica in supermarket: daca nu cunoaste denumirea unui ingredient, nu-l cumpara) si sa includ in alimentatia zilnica multe legume, sucuri naturale si mancare cat mai putin procesata. Am renuntat la bauturile carbogazoase tot in urma cu trei ani si acesta e un mare merit al acestei diete. Fiindca a fi vegetarian nu inseamna sa nu mai mananci carne, ci sa iti oferi tie mai multa grija si mai multa sanatate.
Asa ca una dintre cele mai gustoase retete include si spanacul. E ceva ce prietenii devoreaza in urmatoarele doua minute dupa ce ai taiat-o:
Tarta cu spanac si mozzarella
Aluatul de tarta se pregateste din 250 g faina, 125 g unt, 1 ou, 3 linguri de lapte si un varf de sare. Regula o stim deja, amestecam repede pana obtinem un aluat nisipos si-l dam la rece o jumatate de ora.
Intindem aluatul intr-o tava de tarta si adaugam legume calite: spanac, ceapa, ciuperci. Peste legumele astfel intinse pe suprafata aluatului turnam amestecul format din 4 oua, 100 ml lapte, 1/4 cana mozzarella rasa, piper, nucsoara, sare.
Se da la copt circa 40 de minute pana cand suprafata devine aurie.
Evident ca, acum dupa ce am repovestit-o, va trebui sa o pregatesc din nou in curand!
Vegetarian pentru o zi cu Ruxandra de la Gourmandelle
Pe Ruxandra am descoperit-o cand cautam resurse pentru Comunitatea Veggie. Initial am crezut ca este un site din afara, apoi, rasfoind meniul blogului, am descoperit ca Ruxi este de fapt romanca. Si inca una cu totul speciala – nu numai ca este frumoasa foc, mai este si talentata (fotografiile retetelor si grafica site-ului Gourmandelle sunt creatia ei), si preocupata 100% de un stil de viata sanatos! Pe blogul Gourmandelle.com, veti gasi atat retete vegetariene de-ale Ruxandrei, cu fotografii foarte bune, cat si retete propuse de alti bloggeri veggie.
Ceea ce m-a impresionat foarte mult la Ruxi este incapatanarea cu care a imbratisat dieta vegetariana si incercarile ei a o perfectiona – este printre putinele persoane de la noi care au tinut dieta Oshawa (bazata integral pe consumul de cereale), despre evolutia careia ne-a tinut la curent pe Facebook; incearca tot timpul ingrediente noi, si cauta solutii naturiste pentru problemele de sanatate – mi-a ramas in minte celebrul Smoothie Verde pentru imunitate.
Ruxandra a raspuns invitatiei mele de a impartasi cu noi inceputurile si experienta ei in dieta vegetariana, dar si una dintre retetele ei vegetariene preferate.
“…Schimbarea trebuie sa vina din interiorul fiecaruia”
Daca mi-ar fi spus cineva acum 2 ani ca voi renunta la carne, i-as fi spus ca e nebun! Chiar si cand verisoara mea m-a anuntat ca a devenit vegetariana am fost socata si i-am spus ferm ca eu nu voi face niciodata acest pas. Ei bine.. niciodata sa nu spui niciodata.
Totul a inceput cu vizionarea unor documentare despre alimentatie, sanatate si animale. Documentare precum Food Matters sau Earthlings mi-au schimbat viata. Am simtit cum incetul cu incetul ma trezesc si mi se ia un val de pe ochi. Am realizat cat de importante sunt deciziile pe care noi le luam zi de zi si cum pot afecta ele o lume intreaga. Am inteles ca fiecare schimbare in bine, oricat de neinsemnata ar parea, conteaza. Schimbarea vine prin noi si doar daca noi devenim oameni mai buni se poate schimba si lumea in care traim.
Earthlings a fost ultimul documentar vizionat in acea perioada si cel care m-a determinat sa fac pasul catre o alimentatie vegetariana sanatoasa. Nu am putut viziona mai mult de 10 minute insa pentru mine au fost suficiente. Din acel moment mi-am promis ca voi deveni vegetariana.
In aceeasi perioada a luat nastere si blogul meul. Acesta m-a ajutat sa nu ma abat de la drum si sa impartasesc retetele mele cu toata lumea. Am realizat atunci ca vreau sa ii fac si pe cei din jurul meu sa adopte un stil de viata sanatos si ca schimbarea nu trebuie sa se opreasca la mine. Astfel, incetul cu incetul, am reusit sa imi conving si parintii dar si iubitul sa adopte o dieta vegetariana.
Inceputul nu este deloc usor. M-am lovit si de reactii mai putin placute din partea rudelor care nu intelegeau de ce am ales aceasta cale. Sfatul meu este sa fiti intelegatori. Schimbarea trebuie sa vina din interiorul fiecaruia, cu forta nu se poate. Unii se schimba mai repede, altii mai incet, iar unele persoane chiar niciodata. Important este sa nu renuntam.
Trecand peste partea etica, dieta vegetariana este o alegere sanatoasa si numai daca veti incerca va veti da seama de acest lucru. Cat despre pofta de carne, va garantez ca dupa doar 3 luni aceasta va disparea complet. Chiar si tatal meu, care a fost mare consumator de carne, imi spune cat de bine se simte de cand a adoptat dieta vegetariana si cat de uimit e de multitudinea de retete vegetariene care exista si care sunt de cele mai multe ori chiar mai gustoase decat preparatele clasice cu carne.
Recomand cu drag reteta de chiftelute de burgeri cu fasole azuki, tuturor celor care doresc sa se convinga ca se poate manca bine si vegetarian!
Va doresc din suflet sa aveti o viata sanatoasa si echilibrata si nu uitati, schimbarea vine prin voi si orice act de bunatate oricat de mic, conteaza!
Vegetarian pentru o zi cu Andra de la Menta si Rozmarin
![image[1]](http://www.blogculegume.ro/wp-content/uploads/2013/03/image11.jpeg "Vegetarian pentru o zi cu Andra de la Menta si Rozmarin")
Nu este deloc intamplatoare alegerea Andrei Constantinescu, mana iscusita din spatele blogului MentasiRozmarin. Suntem putini bloggeri romani adepti ai unei diete vegetariene, iar Andra este unul dintre cei mai populari. Motivul pentru care am tinut ca Andra sa deschida “Campania Vegetarian Pentru o Zi” a fost faptul ca are, din punctul meu de vedere, cel mai complet blog de retete vegetariene, care ilustreaza cel mai bine cat de variata, inovativa si delicioasa poate fi dieta vegetariana. La Andra pe blog o sa gasesti si antreuri, si feluri principale, si deserturi ingenioase, all with a twist.
Asupra blogului Andrei si-au pus amprenta influentele din viata ei personala – calatoria din India si descoperirea unei culturi gastronomice vegetariene prin excelenta, faptul ca Andra locuieste in Marea Britanie, unde are acces uneori la mai multe ingrediente decat aici la noi, dar si la restaurante vegetariene (care la noi de-abia de un an-doi au inceput sa apara) si nu in ultimul rand, pasiunea extraordinara pe care o are pentru retetele vegetariene inventive, din gastronomia internationala.
“Be veggie! Eat different!” este motto-ul MentasiRozmarin
Andra a fost de acord sa deschida campania “Vegetarian pentru o zi” – va invit sa descoperiti mai jos cate ceva din experienta ei in dieta vegetariana, motivele care au determinat-o sa aleaga aceasta dieta, dar si o reteta vegetariana indiana, plina de savoare!
~ ~ ~
“Oare cum ar fi daca as deveni vegetariana?” – ma intrebam eu acum vreo patru ani, in incercarea de a-mi gasi propria reteta pentru o viata sanatoasa si de a da jos un oarecare numar de kilograme adunate cu grija in cativa ani buni de “mixed grill share platter” in vacante si “home-made fast-food” diet acasa, respectiv: cafea, cafea si cafea la micul dejun, sandwich-uri si chips-uri la pranz si “orice, dar sa fie cu carne si sa se faca repede” la cina.
Nu am crezut niciodata in prafuri, pastile sau alte solutii miraculoase care promiteau ca te scapa de zeci de kilograme – si o suma considerabila de bani – in timp record (desi partea cu banii se pare ca era totusi adevarata), iar dietele cu ciorba de varza sau disocieri care mai de care mai indraznete n-au reusit sa imi capteze atentia decat pentru perioade nesemnificative de timp.
Dieta vegetariana am adoptat-o usor, cu atat mai mult cu cat la vremea respectiva locuiam chiar langa una dintre cele mai mari piete din Timisoara, iar incet-incet bunicutele din piata au inceput sa ma cunoasca, pentru ca ma vedeau in fiecare zi cumparand doi morcovi, un ardei si vreo doua-trei rosii, sau ce-au mai cules ele din gradina in acea dimineata.
Ei bine, provocarea abia acum a inceput: am aflat repede ca din salata de cruditati nu se poate trai (nu eu, in orice caz), iar asta nu pentru ca ar fi ceva in neregula cu cruditatile, ori cu salata, dar la un moment dat nevoia de diversitate isi spune cuvantul. Mancatul in oras la vremea aceea nu era neaparat cea mai fericita alegere, pentru ca optiunea vegetariana de cele mai multe ori lipsea din meniul restaurantelor, iar daca rareori totusi exista, consta in clasica supa de ciuperci si inca si mai clasicul cascaval pane cu cartofi pai. Ah, ma scuzati, si cu sos remoulade!
In aceste conditii, am fost oarecum nevoita sa incep cercetarile si sa caut noi si noi modalitati de a pregati legumele, iar ceea ce mi s-a dezvaluit in cautarile mele s-a transformat incet-incet intr-o adevarata pasiune: pasiunea de a manca sanatos si cu stil in acelasi timp, pasiunea de a descoperi mereu noi si noi combinatii de ingrediente, asocieri de condimente care pot transforma banalele legume sau fructe in adevarate vedete pe o farfurie.
Cercetarile m-au dus pana chiar si in indepartata Indie – o tara cu o populatie majoritar vegetariana, cu orase intregi in care intreaga populatie practica un stil de viata vegetarian. E o intreaga filosofie in stilul lor de viata, o filosofie care ma fascineaza si ma indeamna in permanenta la reflectie: ce inseamna in definitiv sa avem un stil de viata sanatos? Este oare suficient sa renuntam la carne? Cu siguranta nu! Cred ca este mai important sa incercam sa devenim mai constienti in ceea ce priveste mancarea pe care o punem pe mese in fiecare zi. Sa renuntam la cantitate in favoarea calitatii, sa sustinem micii producatori locali in devafoarea marilor lanturi de magazine, si de ce nu – sa incercam sa devenim vegetarieni, macar pentru o zi!
Eu sunt vegetariana de aproape patru ani deja (cu mici si foarte rare intreruperi), marea batalie cu kilogramele am castigat-o, desi intotdeauna se mai gasesc mici batalii de purtat pe ici-pe colo, insa mai mult decat atat, am castigat un stil de viata: un stil de viata sanatos, cu mancare proaspata si gustoasa, cu o atitudine pozitiva si cu permanenta preocupare pentru ceea ce este proaspat, sanatos, aproape de natura.
Daca doriti sa deveniti “vegetarian pentru o zi”, eu va invit sa incercati o reteta vegetariana pe cat de simpla, pe atat de aromata: curry cu ardei si orez basmati – o reteta inspirata din fabuloasa bucatarie indiana.
Astazi lansez campania “Vegetarian pentru o zi”
Ideea pentru campania “Vegetarian pentru o zi” mi-a incoltit in minte de ceva vreme, insa nu am stiut ce impact ar putea avea asupra publicului, si cata nevoie ati avea voi, cei care cititi acest blog, de o astfel de campanie. Hotararea de a transforma ideea in realitate a venit dupa ce am vazut ce succes a avut Meniul Vegan pentru 7 zile, pe care l-am pus cap-la-cap pentru postul Craciunului din 2012, o postare care primeste si acum sute de vizite lunar, fiind accesat probabil de persoanele care doresc sa incerce un regim vegan pentru o perioada scurta. Hotararea mea a fost sustinuta si de aparitia campaniei Meatless Friday, organizata de FoodStory.ro, la care particip si eu cu retete, o campanie care are din ce in ce mai mult succes.
Cred ca romanii sunt din ce in ce mai preocupati de sanatatea lor si de stilul de alimentatie, chiar daca lucrurile se misca foarte greu la noi, fiind o tara unde carnea ocupa primul loc in mancarurile traditionale si in alimentatia de zi cu zi. Chiar si asa, cu cat suntem mai multi care atragem atentia asupra alimentatiei sanatoase si la beneficiile scaderii consumului de carne, cu atat mai mult se vor deschide oamenii catre un nou stil de alimentatie, un nou stil de viata.
De asemenea, imi propun prin intermediul acestei campanii, si, sper eu, cresterea responsabilizarii oamenilor cu privire la drepturile animalelor crescute pentru hrana, dar si ale animalelor salbatice, pentru ca in ultima perioada am fost invadati de tot felul de stiri referitoare la cruzimile exercitate asupra animalelor de toate felurile – cai, ursi, vaci, caini, etc.
Campania “Vegetarian pentru o zi” va avea ca invitati food bloggeri adepti ai unei diete vegetariene, vegane sau raw, care vor impartasi cu noi cate ceva din experienta lor ca vegetarieni, ne vor da sfaturi, si ne vor propune meniuri si retete vegetariene, dar si food bloggeri orientati catre o alimentatie sanatoasa si variata, care vor accepta sa fie vegetarieni pentru o zi, si sa impartaseasca cu noi aceasta experienta, si retetele pe care le propun pentru aceasta zi. Eu sper ca vom atrage cat mai multe persoane in aceasta campanie, pentru ca voi sa aveti cat mai multe surse din care sa alegeti in momentul in care vreti sa deveniti adeptul unei diete vegetariene, sau pur si simplu, vreti sa alegeti un stil de alimentatie mai sanatos.
Daca aveti sugestii, le astept cu drag!
Gustari
Pateuri indiene (Samosa) coapte, cu sos de iaurt mentolat
Imi doresc sa ajung in India la un moment dat, atunci cand voi fi complet pregatita si cand voi avea suficient timp sa stau acolo incat sa ii inteleg toate profunzimile. Intre timp, ma pregatesc savurand din cand in cand preparate indiene la Taj, sau gatind cate un curry, un dhal, sau roti, painea traditionala din faina integrala. Ador mancarea indiana, mai ales pentru ca un vegetarian gaseste intotdeauna diversitate, poate ca in nici o alta gastronomie. De curand am vrut sa incerc ceva nou, si am ales unul din preparatele mele preferate – samosa.
Adica niste pachetele cu aluat crocant, umplute cu un amestec de legume bine condimentat. Samosa sunt facute din aluat cu faina alba si traditional prajite, insa cum eu am eliminat stilul acesta de preparare termica de cativa ani, am experimentat samosa cu aluat din mix de faina alba si faina integrala, coapte in cuptor. Umplutura a fost clasica – cartofi si mazare, am schimbat doar ceapa cu ceapa verde, si am adaugat si usturoi. Servite fierbinti, alaturi de iaurt mentolat, au fost absolut delicioase si deloc grele, asa cum te-ai astepta datorita alaturarii cartofului cu faina.
Ingrediente pentru Pateuri indiene Samosa cu cartof, mazare si iaurt mentolat (pentru 8-10 samosa)
Pentru aluat
100 g faina integrala
100 g faina alba
2 linguri de ulei de masline
1/2 lingurita de sare
1 lingurita de seminte de negrilica (in retetele indiene veti gasi o varietate de seminte de fenicul, insa eu am preferat o aroma mai discreta)
5-7 linguri de apa rece
Pentru umplutura
2 cartofi medii taiati cubulete mici, fierti
1 legatura de ceapa verde, taiata marunt
1/2 legatura usturoi verde, taiat marunt
100 g boabe de mazare verde congelata
1 lingurita de seminte de chimen
1 lingurita turmeric
1/2 lingurita de curry
1 lingura de ulei de cocos
sucul proaspat stors de la o jumatate de lamaie
Pentru iaurtul mentolat
150 ml iaurt slab
10-15 frunze de menta
un catel de usturoi
1/4 lingurita de sare
un catel de usturoi
sucul proaspat stors de la o jumatate de lamaie
Se amesteca intr-un bol faina, sarea si semintele de negrilica. Se adauga uleiul si se amesteca usor folosind degetele pentru a integral uleiul in faina si a transforma amestecul in firimituri, care se incheaga intr-un aluat compact adaugand apa. Se adauga mai multa sau mai putina apa, pentru a ajunge la consistenta dorita. Aluatul se inveleste cu folie de plastic si se lasa la frigider 20 minute, timp in care se pregateste umplutura. Intr-o tigaie se incinge o lingura de ulei de cocos, se adauga chimenul, curry-ul si turmericul si se prajesc un minut sau doua, amestecand permanent, pana cand aromele incep sa se degaje. Se adauga ceapa si usturoiul verde, cubuletele de cartof fierte (care se zdrobesc putin, pentru ca umplutura sa se omogenizeze), mazarea si sucul de lamaie, si se calesc in sucurile lasate de mazare si lamaie (nu se prajesc), amestecand din cand in cand, timp de 5 minute, pana cand toate aromele s-au combinat.
Se incinge cuptorul la 175 grade. Se scoate aluatul si se imparte in cinci bucati egale. Pe o suprafata presarata cu faina, se aseaza pe rand fiecare bucata de aluat si se intinde cu sucitorul intr-o foaie subtire de 1-2 mm, in forma de cerc. Se taie in doua, si se impatureste in forma de cornet, care se umple bine cu amestecul aromat de cartof si mazare. Se inchide marginea cornetului apasand bine cu degetele aluatul, si se aseaza intr-o tava cu hartie de copt. Se prepara la fel toate pateurile si se aliniaza in tava. Se coc timp de 15-20 minute pe o parte, se intorc si se mai coc 15-20 minute pana se rumenesc uniform. Cat timp se coc, se prepara iaurtul mentolat, amestecand toate ingredientele in blender pana se obtine un sos de culoare verde, foarte aromat. Samosa se servesc calde, cu iaurtul mentolat si eventual salata.
Resurse utile:
Retete vegetariene indiene pentru diverse tipologii Ayurvedice
Impresiile unui vegetarian in vizita in India
Guacamole cu Leurda si Negrilica
La mine in bucatarie, avocado are un loc foarte important, si apare in cel putin una dintre mesele zilei, in fiecare zi – in salata de patrunjel de la micul dejun, in cartoful dulce umplut de la pranz sau chiar in supele crema de seara. In varianta mea de guacamole, adica fara rosii si coriandru, consum cel mai des avocado.
Imi place sa folosesc avocado pentru ca in primul rand imi place foarte mult gustul si consistenta, dar si datorita proprietatilor minunate pe care le are. Eu am o mare problema cu sarea (pe care incerc sa o rezolv putin cate putin), de aceea am nevoie de o mare cantitate de Potasiu pentru ca organismul meu sa poata echilibra balanta Sodiu-Potasiu din celule. Avocado este exact ce trebuie – 150 g (adica un avocado mare) contine 20% din doza zilnica de Potasiu necesara organismului. In plus, avocado contine si alti nutrienti – vitaminele K, B5, B6, C si E, folati, fibre si Cupru – concentrati in stratul de culoare verde inchis de sub coaja fructului, pe care trebuie sa fim atenti sa nu-l indepartam atunci cand curatam.
Un alt avantaj al consumului de avocado este faptul ca grasimile sanatoase mononesaturate, pe care le contine, faciliteaza o mai buna absorbtie a antioxidantilor precum licopen (care se gaseste si in rosii) si beta-caroten (din legumele galbene, rosii si mov), atunci cand este consumat alaturi de legumele care ii contin (de exemplu in salate, sau, cel mai la indemana, in guacamole).
Am incercat de-a lungul timpului tot felul de variante – cu sau fara usturoi, cu ceapa rosie sau verde, cu anghinare, zdrobit, cu multe rosii, cu patrunjel sau busuioc – atata timp cat pastrez ingredientul de baza, avocado, poate fi orice combinatie, mie oricum imi place. Astazi am incercat varianta cu leurda, si, inafara de faptul ca am obtinut un verde mai stralucitor decat de obicei, gustul a fost excelent, adica usturoiat exact atat cat trebuie, si am obtinut si un efect antibiotic natural in preparatul meu atat de simplu.
Ingrediente pentru Guacamole cu Leurda (pentru 2 persoane)
2 avocado bine copti
zeama de la o lime
5-6 frunze de leurda aproaspata
un sfert de lingurita de sare roz de Himalaya
o lingurita de seminte de negrilica (Nigella)
Avocado se curata, i se indeparteaza samburele si se taie cuburi, care se pun in vasul robotului de bucatarie. Se adauga zeama de lime, sare si negrilica si se mixeaza pana se obtine o consistenta cremoasa. Se adauga frunzele de leurda rupte grosiere si se mai pulseaza de 2-3 ori pana acestea se incorporeaza. Se serveste cu lipii de paine integrala.
Nutella delicioasa de casa, raw, plina de nutrienti
De curand m-am apucat acasa de un program de aerobic combinat cu Kick-boxing, care ma solicita extrem de tare, eu fiind o persoana deloc sportiva, dar care a inteles ca este absolut necesar sa faci sport pentru sanatatea fizica si psihica.
Sunt extrem de multumita dupa program, ma simt energizata si detensionata, insa ma confrunt cu o problema foarte mare – foamea ingrozitoare care ma compleseste la o ora dupa ce am terminat exercitiile, si care ma urmareste si pe parcursul zilei urmatoare. M-am documentat un pic si am inteles ca inainte de exercitii este bine sa consum unturi de nuci sau arahide, granola, gustari energizante (pe baza de fructe uscate si ovaz, pe care mi le fac in casa, la robot), iar dupa e bine sa consum proteine (linte, naut) pentru a reface fibra musculara si carbohidrati sanatosi pentru a suplini glicogenul din muschi (paste integrale, sandwich cu paine integrala, cereale integrale cu lapte vegetal).
Pentru ca untul de arahide si nutella contin grasimi vegetale hidrogenate si zahar rafinat, m-am gandit sa imi prepar eu propriile “arme” cu care sa ma lupt cu foamea si care sa ma energizeze pe durata exercitiilor. Prima incercare – Nutella, care a iesit nebanuit de buna pentru cat de putine ingrediente are, si pentru lipsa completa de zahar rafinat. Este incredibil cat de usor poti sa transformi un produs consacrat in ceva atat sanatos. Principalul ingredient, alunele de padure crude nu sunt atat de populare, insa sunt pline de nutrienti valorosi: vitamina E (responsabila cu sanatatea parului, pielii si a unghiilor), minerale, proteine, fibre si grasimi sanatoase. Gustul poate concura oricand cu cel al produsului de supermarket, si nu va mai fi nevoie sa ne facem atatea mustrari la fiecare lingurita (sau deget bagat in borcan) pe care o mancam.
Ingrediente pentru Nutella de casa (pentru un borcan de 400 g)
300 g alune de padure, crude
4-5 curmale deshidratate, de buna calitate
1 lingura de ulei de cocos
2 linguri de pudra de cacao raw (o gasiti la Ligia sau la Beorganic)
4-5 linguri de apa plata sau lapte vegan
Alunele de padure si curmalele se lasa la hidratat peste noapte sau macar cateva ore. Toate ingredientele se pun in robotul de bucatarie si se proceseaza 3-4 minute pana se obtine o consistenta cremoasa. Se pastreaza in frigider.
Humus cremos din fasole Mung
Aici, intre dealurile cetoase din Transilvania, unde stau pana saptamana viitoare, toamna a venit de mai demult. Cu frunze galbene, cu sirop de catina, cu miere amestecata cu fructe de padure, cu miros de lemn umed de ceata, aruncat in soba, cu fum proaspat raspandit peste dealuri, cu bostani, cu bureti de padure vanduti la marginea drumului, cu crengi incarcate de mere mici si rosii, cu ploaie mocaneasca si drumuri serpuind prin ceata. Chiar daca mi-e greu sa ma desprind de vara care ma face sa fiu eu cu adevarat, undeva in mine ceva vibreaza la maxim cu toamna, cu aromele si culorile ei.
Dupa o vara in care m-am rasfatat cu toate feluile de fructe si legume proaspete, a venit din nou timpul sa ma gandesc la variante pentru a suplimenta nutrientii necesari organismului in sezonul rece. De cum incep sa dispara rand pe rand ingredientele proaspete, aliatii mei redevin patrunjelul verde, morcovul si sfecla rosie, semintele de rodie, avocado si germenii de tot felul. Anul asta am germinat tot felul de seminte si boabe, inclusiv naut (despre care nu-mi imaginam ca germineaza atat de usor). Am in plan sa germinez orez salbatic, iar ultima incercare reusita a fost cu fasolea Mung.
Germinarea este foarte la indemana pentru oricine – nu ai neaparat nevoie de aparatura speciala, ci doar de un vas de sticla sau email, si de un pic de atentie, pentru ca boabele puse la germinat trebuie sa pastrate in permanenta umede. Metoda mea este foarte simpla – pun boabele intr-un vas cu apa rece, le las peste noapte, a doua zi scurg apa, le clatesc bine, si le las in foarte, foarte putina apa in vas. De fiecare data cand trec prin bucatarie trec din nou boabele prin apa, le scurg si le las bine umezite. Germinarea incepe de seara, iar a doua zi dupa amiaza majoritatea bobitelor vor avea deja coltisori.
Despre miracolul chimic si energetic care se petrece in boabele care germineaza, si despre beneficiile diverselor tipuri de germeni urmeaza sa va vorbesc pe larg intr-o alta postare. Astazi ne oprim la germenii de fasole Mung, savurati intr-o reteta de humus cremos, tot din fasole Mung.
Bobitele verzi si delicate de fasole Mung sunt mai putin populare la noi, insa pe nedrept, pentru ca vin cu o multime de beneficii, printre care echilibrarea nivelului colesterolului si al glicemiei, inhibarea multiplicarii celulelor canceroase de la nivelul sanilor, contin cantitati insemnate de proteine de origine vegetala si fibre solubile. Poti cumpara fasole Mung de la magazinele arabesti (cum ar fi Al Amir in Piata Crangasi)
Reteta de humus cremos din fasole Mung servit cu boabe proaspat germinate
200 g Fasole Mung
1 lamaie
100 ml de tahini (pasta de susan – eu folosesc Darinne, se gaseste la toate supermarketurile si la magazinele arabesti)
1 catel de usturoi
5 linguri de ulei de masline extravirgin
condiment arabesc pentru humus,
un pumn de boabe de fasole Mung germinate
o lingurita de bicarbonat
sare si piper
Fasolea Mung se lasa peste noapte in apa rece, iar dimineata se clateste, se pune intr-o oala cu apa rece si se lasa la fiert impreuna cu bicarbonatul (nu e obligatoriu, insa inmoaie mai repede bobul). Cand boabele de inmoaie (aproximativ jumatate de ora), se ia oala de pe foc, se scurg boabele si se pun intr-un castron de sticla sau ceramica. Se adauga pasta de susan, uleiul, sucul proaspat de lamaie si usturoiul, si se paseaza totul bine, bine cu blenderul. Se adauga un pic de condiment arabesc, sar si piper proaspat macinat. Se serveste intr-un castron decorat cu germeni de fasole Mung – este cremos, foarte gustos, iar boabele germinate ii dau o textura aparte, plina de prospetime, asa ca nu se mai simte nevoia de o salata (tabboulleh) alaturi. Merge la fix de luat la birou intr-un borcan, si servit de felii de paine integrala.
Wrap asiatic cu tofu si un Concurs Inedit!
Cand am renuntat la carne acum o gramada de timp, prima tendinta a fost sa ma arunc in snitelele de soia si in pateurile vegetale, cu multa paine, ca asa stiam eu sa ma satur. Au mai trecut niste ani, am mai invatat si eu cate ceva, am simtit nevoia sa stiu mai multe, au aparut zvonuri, studii, si cu timpul soia, amenintarea modificata genetic de pe mesele noastre de post si nu numai, a disparut din aproape complet din alimentatia mea.
La un moment dat, insa, au aparut pe rafturi niste promisiuni. Mai intai am vazut granulele, apoi cubuletele, apoi bucatile intregi de soia s-au rematerializat pentru mine sub eticheta “INEDIT – NEMODIFICAT GENETIC”. In sfarsit imi recapatasem dreptul de a savura si eu “friptura mea” de vegetarian la mesele in familie de Paste si de Craciun.
Apoi am citit Studiul China si am decis sa incerc sa uit de lapte. Si mi s-a aratat pe raft alternativa, tot de la Inedit – Bautura de Soia, pe care il savurez in varianta natur, pentru ca mie imi plac lucrurile simple.
Apoi am devenit foodie, si am descoperit Tofu, pe care iarasi il prefer intotdeauna natur, ca sa am libertatea de a-l pregati cum imi place. Cu tofu, asul meu din maneca, am descoperit si incercat retete vegetariene ingenioase, care mi-au diversificat alimentatia si mi-au deschis gustul pentru gastronomiile tarilor unde deocamdata doar visez sa ajung.
Tofu natur de la Inedit este si secretul delicios al retetei de astazi:
WRAP ASIATIC CU TOFU, CIUPERCI ENOKI SI LASTARI DE CEAPA ROSIE
Ingrediente
1 pachet de Tofu natur in saramura de la Inedit
2-3 buchetele de ciuperci Enoki
2 oua ecologice
frunze de salata (eu am folosit salata creata cu tente rosiatice)
1 avocado
jumatate de lamaie
1 catel de usturoi
sos de soia de la Inedit
ulei de masline
lipie (o poti prepara in casa, eu am preferat varianta deja ambalata, pentru ca imi era foarte foame)
Tofu se scurge bine de apa, se tamponeaza cu servetele curate, si scufunda in 2-3 linguri de sos de soia, pentru a-i imprumuta culoarea si aromele. Intr-o tigaie (preferabil wok) se incinge putin ulei de masline, si se adauga ciupercile Enoki si tofu cu tot cu sosul de soia, alaturi de usturoiul zdrobit. Se amesteca cu o lingura de lemn pana cand tofu capata o culoare aurie, iar ciupercile se inmoaie putin. Se scoate amestecul din tigaie, se lasa la racit. Separat se face o omleta simpla, care se taie fasii subtiri. Se curata avocado-ul, se zdrobeste cu o furculita si se amesteca impreuna cu lamaia si uleiul de masline.
Wrap-ul se asambleaza astfel: lipia se unge cu pasta de avocado, se acopera cu frunzele de salata spalate bine, peste care se pune cu lingura amestecul de ciuperci si tofu. Se decoreaza cu fasiile de omleta si cu lastarii de ceapa rosie, care vor aduce o aroma dulceaga, foarte discreta. Se stropeste totul cu putin sos de soia, si cu ulei de masline. Se impatureste lipia, si aveti gata un wrap delicios, minunat pentru serile cand nu aveti chef sa stati prea mult in bucatarie, sau pentru o petrecere cu prietenii, cand vreti sa serviti ceva rapid, delicios si original.
Si pentru ca stiu ca aveti si voi o multime de idei interesante pentru a folosi produsele din soia nemodificata genetic de la Inedit, va invit la concurs!
Pregateste si tu o reteta cu unul din produsele Inedit, posteaz-o pe blogul tau si castiga un cos pliiiin cu bunatati sanatoase, ca cel de mai jos.
Ce trebuie sa faci? Posteaza un comentariu la aceasta postare, cu link catre reteta pregatita de tine, pana la data de 03.06.2013, urmand ca eu sa aleg cea mai interesanta si apetisanta reteta. Va astept cu drag la parada retetelor vegetariene cu ingrediente de la Inedit!
UPDATE 04.06.2013
Va multumesc tuturor pentru retetele superbe pe care mi le-ati trimis!
Castigatoarele sunt:
Mirela de la Ghidul Vegetarianului, cu reteta “Tofu marinat la gratar”
Anca de la My Classic Cuisine, cu reteta Wok Inedit
Macy de la Beauty and Recipe, cu reteta Tocanita de Soia in Stil Indian
Va astept cu un mesaj pe adresa mea de la pagina “Despre Mine” sau cu un PM pe pagina de Facebook, sa va trimit detaliile pentru a intra in posesia premiilor!
Felicitari tuturor!
Iata cateva din produsele pe care le vei gasi in cosul pe care il vei castiga (de unele dintre ele nici macar nu stiam ca exista pe piata, de exemplu zacusca sau sosul de rosii pentru paste):
Sos de rosii in varianta cu ciuperci, napoletan si cu busuioc
Zacusca romaneasca, bulgareasca si macedoneana
Crenvursti vegetali, crochete vegetale in sos tomat si pateuri veggie
Lapte de soia cu diferite arome
Kit pentru retete chinezesti – noodles si sos de soia, pe care poti sa le combini cu o multime de legume, la wok
Si chintesenta – soia de toate felurile – granule, noodles, cuburi sau felii
Mini-sandwich aperitiv cu rosii uscate, busuioc si dovlecel
De cand a venit caldura, si toate tarabele, gradinile si jardinierele sunt inundate de verdeturi aromate, inspiratia mea culinara ma duce cu gandul la gustari usoare, pline de savoare, cu legume proaspete, stropite din belsug cu ulei de masline.
Cand am vazut concursul organizat de Laura si Costa d’Oro, papilele mele gustative deja frematau. Eu consum foarte mult ulei de masline in salate si ulei de samburi de struguri la preparate mai complexe (pentru ca este mai rezistent), iar vara sunt adepta convinsa a dietei veggie – mediteranene, unde uleiul de masline este la loc de cinste. Pentru ca de cateva zile voiam sa inaugurez busuiocul crescut de mine in jardiniera, iar uleiul Costa d’Oro era la mine in bucatarie pe raft, ca de obicei, gandul m-a dus imediat la un aperitiv tipic italian, un mini-sandwich grozav de aromat, care-mi aduce aminte de vacanta.
Ingredientele sunt foarte, foarte simple, insa, ca in toate combinatiile italiene, aromele se intrepatrund, iar savoarea rosiei coapte la soare, a dovlecelului proaspat cules si aruncat pe gratar, a frunzelor de busuioc rupte grosier, complimenteaza cremozitatea acrisoara a branzei de capra si rezulta un aperitiv fantastic de aromat si gustos. Totul este bine strans intre doua felii de foccacia cu faina integrala facuta in casa, si stropit din belsug cu ulei de masline Costa d’Oro de culoarea soarelui de vara, asa cum am invatat direct din Italia.
Ingrediente pentru mini-sandwich aperitiv
1 felie de foccacia facuta in casa (din faina integrala de grau, faina alba de grau, drojdie, sare, ulei de masline Costa d’Oro si apa plata sau filtrata)
un dovlecel mic
4-5 rosii uscate, pastrate in ulei
cativa bulgari de branza de capra
frunze de busuioc proaspat
1 catel de usturoi
ulei de masline Costa d’Oro
sare si piper proaspat macinat
Dovleceii se taie pe lung felii foarte subtiri, se ung cu ulei de masline si se pun pe gratar. Focaccia se taie in felii micute, cat sa poata fi mancate din 1-2 imbucaturi. Dovleceii la gratar se pun intr-un castron impreuna cu usturoiul zdrobit, cu cateva frunze de busuioc rupte grosier, si bucatile de rosie uscata; se stropeste din belsug cu ulei de masline, se presara sare si piper proaspata macinat si se lasa amestecul 5-10 minute pentru ca aromele sa se intrepatrunda. Feliile de foccacia se taie bucatile in doua, se pune amestecul de dovlecei si rosii peste o bucata de foccacia, peste care s-a sfaramat branza de capra, se decoreaza cu frunze de busuioc proaspete, si se stropeste totul cu ulei de masline, si se acopera cu capacul de paine.
Burger vegetarian de sfecla rosie si quinoa, cu sos de iaurt
Poate ca ultima perioada n-a fost tocmai cea mai vesela, si poate de aceea am si scris mai rar pe blog. Am cautat, insa, asa cum mi se intampla de fiecare data cand nu sunt in apele mele, refugiu in natura. Ce putere tamaduitoare are lumina blanda a apusului care transforma un camp cu fulgi zburatori de papadie intr-un spatiu magic. Fermecata am fost si eu de minunea florilor de mai si pentru cateva clipe bune am uitat de tot si m-am transpus in lumea asta de poveste.
Luminisul de papadie nu era undeva, departe de lume, ci in Parcul Herastrau, unde, chiar daca era 1 Mai si toate aleile gemeau de lume, surprinzator, nimeni nu a avut ochi pentru frumusetea spectacolului fulgilor zburatori. Asa ca am putut sa fotografiez nestingherita si cina mea modesta dar plina de culoare, savurata in mijlocul naturii.
Ingrediente pentru burger vegetarian de sfecla rosie, quinoa neagra si linte (se obtin 4-5 burgeri)
Pentru burger
1 sfecla rosie mica
50 g quinoa neagra (in Piata Crangasi, am gasit un raion unde se vand tot felul de nuci, seminte si cereale varsate, inclusiv mei, bulgur si aceasta foarte prezentabila quinoa neagra)
100 g linte nedecorticata (verde)
1 ceapa mica
2 catei de usturoi
1 ou ecologic sau de tara
Pentru sos
100 ml iaurt grecesc
1 lingura de ulei de masline
1 catel de usturoi
cateva frunze de menta proaspata rupte grosier
sucul de la jumatate de lamaie
sare si piper proaspat macinat
Pentru asamblare
1 chifla proaspata (eu am facut-o acasa, dupa reteta clasica cu apa, faina, sare si drojdie)
frunze proaspete de menta
Se fierb quinoa si lintea verde si se lasa la scurs. Se taie fin ceapa (o puteti da chiar prin razatoare pentru ca aroma sa fie mai patrunzatoare si mai omogen distribuita), se zdrobeste usturoiul, si se amesteca intr-un castron cu lintea, quinoa si oul. Amestecul se omogenizeaza cateva secunde la blender, pastrandu-se si boabe intregi de linte si quinoa neagra intreaga, pentru textura. Se adauga sare si piper, si se modeleaza burgeri de marimea chiflei in care urmeaza sa fie serviti. Se incinge cuptorul la 170 grade, se intinde hartie de copt pe o tava, se aliniaza in tava burgerii, se stropesc cu cateva picaturi de ulei de masline si se dau la cuptor pentru 20 minute. Sosul se pregateste foarte usoar, amestecand toate ingredientele si lansad cateva minute sosul deoparte, pentru ca aromele sa se intrepatrunda. Se asambleaza burgerul vegetarian cu chifteaua stropita din belsug cu sos de iaurt, si frunze proaspete de menta.
O tarta vegana “with a twist” si un pic de magie cu seminte de in
Asa cum stiti, eu sunt un mare fan al felurilor de mancare cat mai putin complicate. Imi place grozav modul de gatit italian, unde arunci 2-3 ingrediente proaspete intr-o tigaie, condimentezi un pic si gata, ai obtinut cel mai gustos sos din lume! In general, orice este prea complicat, cu multe stadii de procesare si multi pasi de urmat, nici nu-mi reuseste si nici nu am prea multa rabdare sa duc la final.
Cand vine vorba de alimentatia vegana sau de retete de post, lucrurile ar putea sa para mult mai complicate. Eu m-am ferit pana acum de inlocuitori de toate felurile, de oua, unt, uleiuri etc, insa nu poti gati in fiecare zi de post paste, pizza sau supa. Am cautat insa o varianta cat mai la indemana pentru a inlocui oul din unul dintre felurile mele favorite – tarta. M-am tot gandit cum sa produc o tarta de post foarte usoara, foarte aromata, si pana la urma am gasit cea mai light varianta – o tarta vegana fara crusta, pe care am micsorat-o pana la stadiul de imbucatura, transformand-o intr-un fel de mancare de post extrem de usor de preparat si consumat.
Obisnuita sa pregatesc aluat de tarta, tinut la rece, intins in tava, bagat la cuptor, scos, acoperit cu umplutura, sa pregatesc amestecul de legume si branzeturi, lianturi de oua si iaurt, deci obisnuita cu o multime de pasi, m-am trezit un pic stinghera in fata unui castron in care nu aveam decat niste tofu zdrobit si niste verdeturi, intrebandu-ma cum ar putea iesi vreo forma si vreun gust doar din atata lucru.
De aici vine frumusetea – tarta vegana se prepara foarte, foarte repede, din foarte putine ingrediente si fara prea mare bataie de cap si spalat de vase. Cum se incheaga ingredientele? Aici intervine un pic de magie, ca in “Amintiri din copilarie”. Secretul consta in micile seminte de in, care au proprietatea de a deveni vascoase in combinatie cu apa, datorita fibrelor solubile pe care le contin. Nu numai ca inlocuiesc cu succes oul si leaga , semintele de in inmuiate previn formarea de gaze toxice in stomac. Totusi, atunci cand consumati seminte de in intregi, beneficiati doar de fibrele lor solubile, nu si de nutrientii lor minunati. Pentru a extrage maximum de nutrienti din semintele de in, este nevoie sa le consumati macinate.
Pentru ca tarta mea sa fie “with a twist”, am introdus in poveste sumac-ul. Intotdeauna adaug in tarte un strop de suc de lamaie proaspat stors, pentru un gust cat mai fresh. Fiind prima mea tarta vegana, am vrut ca totul sa fie special, asa ca am inlocuit sucul de lamaie cu sumac, un condiment cu un gust acrisor si plin de savoare, care a schimbat complet ideea de tarta, si care a facut-o si foarte prezentabila, datorita culorii rosiatice. Unde mai pui ca sumac-ul are si proprietati antioxidante si, impreuna cu semintele de in, fac din micutele tarte vegane niste gustari foarte usor digerabile.
Ingrediente pentru tarta vegana cu spanac, leurda, tofu si sumac
200 g tofu natur
2 fire de ceapa verde
1 legatura de leurda
2-3 pumni de frunze de spanac proaspat
2 linguri de seminte de in
1 lingura de seminte crude de dovleac
1 lingura de sumac (eu l-am cumparat de la magazinul arabesc Al Amir din Crangasi)
1 lingura de ulei de masline
sare si piper proaspat macinat
Frunzele de spanac se spala bine si se lasa la scurs. Semintele de in se pun intr-un castronel cu 50 ml de apa, si se lasa 10-15 minute. Intr-un castron se zdrobeste tofu, se adauga leurda rupta grosier si ceapa verde taiata marunt. Intr-o tigaie se pune uleiul de masline, se zdrobeste in el usturoiul pentru aroma si se adauga imediat frunzele de spanac. Se lasa sa se inmoaie si se trec in castronul cu tofu. Se adauga semintele de in scurse, semintele de dovleac, sumac-ul, sare si piper, si se amesteca bine. Pentru a se lega si mai bine puteti sa mai adaugati cateva picaturi de ulei de masline.
Se taie hartie de copt in patrate mici cat sa acopere niste forma de muffins, si se umplu cu amestecul pentru tarta. Se dau la cuptor la 17o grade pentru jumatate de ora. Gustul seamana pe undeva cu cel de drob vegetarian, insa savoarea sumacului schimba complet ecuatia. Eu le-am mancat cu mustar, insa pot fi combinate si cu un sos de iaurt cu tahini, sau un sos dulce-acrisor, sunt foarte versatile. De asemenea, puteti inlocui elementele verzi in functie de specificul pe care-l doriti – puteti pune tofu, rosii uscate, anghinare si busuioc pentru savoare italiana, sau vinete, humus si curry pentru savoare orientala.
Latkes de cartofi – o reteta evreiasca
Cand am vazut ca Andra gazduieste in luna ianuarie provocarea “Dulce Romanie” si a propus ca ingredient cartoful, m-am gandit imediat ca o sa fac reteta de Latkes a lui Ottolenghi. La prima vedere pare o mancare de strada absolut banala, insa Latkes este de fapt o reteta evreiasca cu traditie, pregatita de Hannukah. Latkes inseamna de fapt legume (traditional cartofi, dar acestia pot fi inlocuiti cu alte leguma, de exemplu morcovi sau ceapa), faina, ou si ulei pentru prajit. Uleiul are o semnificatie speciala, simbolizand lumina miraculoasa care arde etern in Templul din Ierusalim.
Pentru ca eu nu ma impac deloc cu alimentele prajite, am hotarat sa integrez cateva picaturi de ulei in compozitie, si sa pregatesc Latkes la cuptor, si sa le personalizez cu un praf de curry. Au fost minunate servite cu smantana si ceapa verde, alaturi de salata de rucola.
Ingrediente (pentru 8 latkes)
4 cartofi medii
2 oua
2 linguri de faina
1 ceapa medie
2 catei de usturoi
1 praf de sare
piper proaspat macinat
un praf de curry
1 lingurita de ulei de masline
Am ras cartofii pe razatoarea mare si i-am scurs bine de apa. I-am pus impreuna cu toate celelalte ingrediente intr-un castron si am amestecat pana cand am obtinut o consistenta care sa poata fi modelata.
Am incins cuptorul la 170 grade, pus hartie de copt intr-o tava, si am pus amestecul cu lingura, in forma de chiftele plate cat o palma (puteti sa le faceti ce dimensiune doriti). Am picurat cativa stropi de ulei pe fiecare dintre latkes, si i-am dat la cuptor 30 minute, pana s-au rumenit. I-am servit reci, alaturi de smantana, ceapa verde si salata de rucola.
Sarmalute vegetariene in foi de vita – Reteta Libaneza
Sarmalutele in foi de vita au devenit celebre in bucataria noastra inca de acum 2 ani, de cand, in cautarea retetei autentice, am gasit site-ul Habeeb si toate secretele gustului bucatariei libaneze, asa cum ne-am invatat cu el la restaurantul Four Seasons. Intre timp, au mai aparut si alte restaurante libaneze cu retete autentice, si m-am perfectionat si eu, asa ca sunt in sfarsit pregatita sa prezint reteta libaneza de sarmalute vegetariene in foi de vita. Gustul acrisor si umplutura pufoasa, dulceaga si aromata sunt semnele distinctive ale acestor sarmalute (“warak enab” in araba sau “dolma” in bucataria greceasca) care ar putea constitui gustarea perfecta pentru o cina cu meniu libanez, sau pentru o petrecere cu gustari, intre prieteni. Mai ales ca se servesc reci si se pot pregati cu o zi – doua inaintea servirii. Persoanele libaneze vor mai avea cu siguranta ceva de adaugat pentru ca aceasta reteta sa fie exact “ca acasa”, asa ca astept cu interes comentarii.
Ingrediente pentru Sarmalute vegetariene in foi de vita
un borcan de 500 gr cu frunze de vita conservate (alege frunzele de vita pline, nu pe cele palmate, si cauta frunze cat mai moi)
1 cana si jumatate de orez pentru sarmale, cu bob rotund
jumatate de cana de naut fiert (care se poate inlocui cu nuci si seminte – eu folosesc seminte de floarea soarelui crude, migdale, nuci crude si adaug si stafide)
3 linguri de ulei de masline
1 ceapa alba medie, tocata marunt
2 catei de usturoi
1 praf de scortisoara
1 praf de curry (reteta originala nu are curry, dar mie imi place aroma)
sare
piper proaspat macinat
zeama de la 1 lamaie
3 cani cu apa plata
2 rosii proaspete, taiate marunt
menta proaspata
Ceapa se caleste in uleiul incins. Se adauga usturoiul, curry-ul, scortisoara, nucile, orezul si menta, si se amesteca pana se simt aromele. Se adauga 1 cana cu apa si se lasa la fiert pana orezul trage toata apa si incepe sa se patrunda. In reteta originala se amesteca si rosiile cu orezul, insa mie imi place sa iasa o umplutura deschisa la culoare, asa ca pun rosiile peste sarmale, la fiert. Amestecul se condimenteaza cu sare si piper si se lasa la racit. Frunzele de vita conservate sunt deja sarate, deci nu e nevoie de multa sare in umplutura.
Se ruleaza sarmalutele dupa modelul de aici – se intinde frunza cu fata neteda in jos, se rupe codita, se pune o lingurita din umplutura in partea de sub codita frunzei, se ruleaza o data, dupa care se strang partile laterale, si se ruleaza pana la varf. Daca frunzele sunt mai dure, folositi un strop de ulei de masline ca sa se lipeasca. Sarmalutele se aseaza ordonat intr-o oala de lut, pe fundul careia s-a pus un pic de ulei de masline si s-a facut un pat din frunze de vita, care vor pastra aroma. Se amesteca zeama de lamaie cu apa si cu rosiile (in varianta mea) si se toarna peste sarmale. Se acopera cu cateva frunze de vita, se pune capacul, si se dau la cuptor la 170 grade, pentru 1 ora jumatate, sau pana cand orezul este gata. Se lasa sa se raceasca si se servesc reci, dupa 1 zi, pentru o aroma mai bogata
CUM NE HRANIM DIN ROUA LECTURII –Dietary Healing de Kathryn Alexander
Mancaruri vegetariene
Salata detox cu orez negru si legume proaspete
De cand citesc cartea Dietary Healing de Kathryn Alexander, optica asupra modului in care abordam mancarea, detoxifierea si tratarea bolilor prin dieta mi s-a schimbat complet. Recomand cu mare caldura aceasta carte, in special pentru persoanele care sufera de diferite afectiuni. Eu insami am cateodata o relatie dificila cu mancarea, si sper ca in curand sa ma simt suficient de puternica emotional cat sa urmez dieta propusa de Kathryn Alexander, care este si terapeut Gerson (aplicand in aceasta dieta principiile terapiei Gerson). Ideea care m-a cucerit este cea conform careia “Atunci cand organismul se vindeca, vindeca totul” – aceasta dieta bazandu-se pe activarea capacitatii extraordinare de autovindecare a organismului. Cand voi termina de citit cartea, promit ca revin cu un review, insa pana atunci va propun un preparat care se conformeaza principiilor de detoxifiere din carte.
Pe scurt, detoxifierea este privita ca un mod de alimentatie, la inceput mai strict, apoi mai permisiv, prin care se urmareste asigurarea unei cantitati cat mai mari de nutrienti de calitate, care permit regenerarea organelor interne, si in special a ficatului, de unde pleaca toate problemele.
Sucurile proaspete de fructe si legume, eliminarea completa a sarii, produselor din grau si secare si a produselor de provenienta animala, consumul de fructe si legume crude si gatite in cantitate cat mai mare, consumul de cereale si leguminoase integrale precum si de nuci si seminte crude, eliminarea cafelei si ceaiurilor verde datorita proprietatilor diuretice care faciliteaza pierderea mineralelor din organism, consumul ridicat de lichide (cel putin 2 litri) – principiile nu sunt grele, insa este nevoie de organizare si multa disciplina pentru a aborda aceasta dieta (mai ales ca se renunta complet la sare, lucru care pentru mine este o problema destul de mare). Ideea este sa avem un cat mai mare aport de Magneziu, care regleaza schimbul mineralelor la nivelul membranei celulare, de Potasiu, cu ajutorul caruia celula neutralizeaza sodiul, de antioxidanti, care protejeaza celula, si de a crea un mediu alcalin pentru a nu permite instalarea bolilor cronice.
Aplicand principiile dietei propusa de Kathryn Alexander, am pregatit aceasta salada de orez negru cu legume proaspete. Orezul negru este o excelenta sursa de minerale (Potasiu si Magneziu, adica exact cele pe care le-am mentionat mai sus ca fiind esentiale), dar si de antioxidanti, datorita culorii care indica prezenta antocianului, un antioxidant specific ingredientelor de culoare rosie sau violet. Am adaugat beta-carotenul din morcovul crud, si vitamina C din ridichi, patrunjel si sucul de lamaie, si am obtinut o “salata detox” cu o mare valoare nutritiva.
Ingrediente pentru Salata de orez negru si legume proaspete (pentru 2 persoane)
150 g orez negru integral
5-6 ridichi proaspete
2 morcovi
zeama de la 1 lamaie
1 catel de usturoi zdrobit (se poate folosi un fir de usturoi verde)
o mana de frunze proaspete de patrunjel si menta
2 linguri de ulei de masline extra virgin
optional 1/2 lingurita de sare roz de Himalaya
Orezul negru se fierbe in apa suficienta cat sa-l acopere cu un deget (un alt principiu foarte important de retinut este faptul ca vitaminele si mineralele rezistente la caldura se scurg in apa in care se fierb orezul sau leguminoasele, de aceea nu trebuie apa in exces, ci suficient cat sa se evapore si s afie absorbita de ingredientul fiert, astfel incat sa nu se arunce si sa nu se piarda nutrientii). Se va dezvolta o aroma minunata, de nuca, iar orezul nu se va umfla foarte mult, si va ramane ferm si un pic lipicios. Dupa ce orezul a fiert, se lasa la racit. Intre timp se pregatesc legumele – se spala bine morcovii si ridichiile, si se taie rondele subtiri sau fasii (in cazul morcovilor). Frunzele proaspete se spala foarte bine sub jet de apa rece si se lasa in strecuratoare pentru a se scurge apa in exces. Cand orezul s-a racit, se pune intr-un bol impreuna cu legumele taiate rondele, usturoiul, sucul de lamaie, uleiul de masline si sarea, si se amesteca bine. Se lasa 10 minute de-o parte pentru ca orezul sa se impregneze cu aromele de lamaie si usturoi, apoi se adauga frunzele proaspete de patrunjel si menta se mai amesteca o data si se serveste imediat. Este o salata foarte satioasa, pe care, daca excludeti usturoiul, o puteti pregati de seara si o puteti lua la pachet la birou.
Pateuri indiene (Samosa) coapte, cu sos de iaurt mentolat
Imi doresc sa ajung in India la un moment dat, atunci cand voi fi complet pregatita si cand voi avea suficient timp sa stau acolo incat sa ii inteleg toate profunzimile. Intre timp, ma pregatesc savurand din cand in cand preparate indiene la Taj, sau gatind cate un curry, un dhal, sau roti, painea traditionala din faina integrala. Ador mancarea indiana, mai ales pentru ca un vegetarian gaseste intotdeauna diversitate, poate ca in nici o alta gastronomie. De curand am vrut sa incerc ceva nou, si am ales unul din preparatele mele preferate – samosa.
Adica niste pachetele cu aluat crocant, umplute cu un amestec de legume bine condimentat. Samosa sunt facute din aluat cu faina alba si traditional prajite, insa cum eu am eliminat stilul acesta de preparare termica de cativa ani, am experimentat samosa cu aluat din mix de faina alba si faina integrala, coapte in cuptor. Umplutura a fost clasica – cartofi si mazare, am schimbat doar ceapa cu ceapa verde, si am adaugat si usturoi. Servite fierbinti, alaturi de iaurt mentolat, au fost absolut delicioase si deloc grele, asa cum te-ai astepta datorita alaturarii cartofului cu faina.
Ingrediente pentru Pateuri indiene Samosa cu cartof, mazare si iaurt mentolat (pentru 8-10 samosa)
Pentru aluat
100 g faina integrala
100 g faina alba
2 linguri de ulei de masline
1/2 lingurita de sare
1 lingurita de seminte de negrilica (in retetele indiene veti gasi o varietate de seminte de fenicul, insa eu am preferat o aroma mai discreta)
5-7 linguri de apa rece
Pentru umplutura
2 cartofi medii taiati cubulete mici, fierti
1 legatura de ceapa verde, taiata marunt
1/2 legatura usturoi verde, taiat marunt
100 g boabe de mazare verde congelata
1 lingurita de seminte de chimen
1 lingurita turmeric
1/2 lingurita de curry
1 lingura de ulei de cocos
sucul proaspat stors de la o jumatate de lamaie
Pentru iaurtul mentolat
150 ml iaurt slab
10-15 frunze de menta
un catel de usturoi
1/4 lingurita de sare
un catel de usturoi
sucul proaspat stors de la o jumatate de lamaie
Se amesteca intr-un bol faina, sarea si semintele de negrilica. Se adauga uleiul si se amesteca usor folosind degetele pentru a integral uleiul in faina si a transforma amestecul in firimituri, care se incheaga intr-un aluat compact adaugand apa. Se adauga mai multa sau mai putina apa, pentru a ajunge la consistenta dorita. Aluatul se inveleste cu folie de plastic si se lasa la frigider 20 minute, timp in care se pregateste umplutura. Intr-o tigaie se incinge o lingura de ulei de cocos, se adauga chimenul, curry-ul si turmericul si se prajesc un minut sau doua, amestecand permanent, pana cand aromele incep sa se degaje. Se adauga ceapa si usturoiul verde, cubuletele de cartof fierte (care se zdrobesc putin, pentru ca umplutura sa se omogenizeze), mazarea si sucul de lamaie, si se calesc in sucurile lasate de mazare si lamaie (nu se prajesc), amestecand din cand in cand, timp de 5 minute, pana cand toate aromele s-au combinat.
Se incinge cuptorul la 175 grade. Se scoate aluatul si se imparte in cinci bucati egale. Pe o suprafata presarata cu faina, se aseaza pe rand fiecare bucata de aluat si se intinde cu sucitorul intr-o foaie subtire de 1-2 mm, in forma de cerc. Se taie in doua, si se impatureste in forma de cornet, care se umple bine cu amestecul aromat de cartof si mazare. Se inchide marginea cornetului apasand bine cu degetele aluatul, si se aseaza intr-o tava cu hartie de copt. Se prepara la fel toate pateurile si se aliniaza in tava. Se coc timp de 15-20 minute pe o parte, se intorc si se mai coc 15-20 minute pana se rumenesc uniform. Cat timp se coc, se prepara iaurtul mentolat, amestecand toate ingredientele in blender pana se obtine un sos de culoare verde, foarte aromat. Samosa se servesc calde, cu iaurtul mentolat si eventual salata.
Resurse utile:
Retete vegetariene indiene pentru diverse tipologii Ayurvedice
Impresiile unui vegetarian in vizita in India
Tarta cu verdeturi de primavara si un Seminar de nutritie vegetariana si raw-vegana
De fiecare data cand ajung la piata cumpar mult prea multe verdeturi pentru cat pot manca in timp util pentru a nu se ofili, asa ca trebuie sa gasesc variante de preparate in care sa intre cantitati mari. Pentru ca se face foarte repede si fara bataie de cap, adica exact ce aveam eu nevoie duminica seara, m-am hotarat la o tarta simpla cu verduturi de primavara si branza feta, careia i-am modificat aluatul intr-unul vegan, si pentru un look mai rustic, am tras de aluat peste umplutura si am transformat-o intr-o galette.
Imi plac grozav mancarurile simple, cu gust delicios de la ingredientele folosite, si nu de la tot felul de adaosuri. Aici aroma a venit de la leurda calita in suc propriu – nu am avut nevoie nici de ceapa, nici de usturoi – iar combinatia cu branza feta si aluat vegan crocant, cu usoara aroma de cocos a fost minunata.
A manca sanatos nu inseamna neaparat sa folosesti super-alimente sau sa cauti tot felul de combinatii. De cele mai multe ori retetele simple sunt cele care au cel mai mare aport de nutrienti, si nici nu solicita sistemul digestiv intr-un mod excesiv. Cu atatea informatii, retete si pareri care apar online si in reviste, poate ne zapacim si ne indepartam de alegerile corecte, de alegerile potrivite pentru organismul nostru si starea noastra energetica. De aceea m-am bucurat cand am aflat de workshop-ul de nutritie vegetariana si raw-vegana organizat de cei de la Evoluam Impreuna pe 05 Aprilie in Bucuresti, pentru ca de multe ori avem nevoie de cineva care sa ordoneze si sa ne ghideze printre toate informatiile contradictorii despre nutritie si sanatate, care ne bombardeaza din toate partile.
Seminarul de nutritie si demonstratie de preparare mancare vegetariana si raw-vegana organizat de Evoluam Impreuna este sistinut de Cristian Margarit si Florentina Gionea, si va cuprinde informatii esentiale despre nutritia vegetariana si raw-veganal, retete vegetariene/vegane preparate live si, foarte interesant, preparate pentru dieta zilnica si pentru masa traditionala de Paste.
Cristian Margarit, unul dintre cei mai mari specialisti in nutritie si fitness din Romania, ne va invata ce inseamna sa-ti formezi o dieta cu adevarat sanatoasa, ce inseamna vegetarianismul si raw-veganismul, ce presupune adoptarea unei diete vegetariene/raw-vegane, caror aspecte trebuie sa acorzi o atentie deosebita atunci cand te hotarasti sa intri in tabara vegetariana/vegana, ce nutrienti continalimentele de baza din aceasta dieta si in ce mod te ajuta sa stai departe de medici. Cristian este fondatorul proiectelor getfit.ro, suplimente.ro si LadyFIT.ro.
Florentina Gionea, specialist in gastronomie cu acreditare internationala, consilier în nutriție și wellness, ne va prepara in timp real o serie de mancaruri vegetariene/raw-vegane, potrivite atat pentru dieta zilnica, cat si pentru masa traditionala de Paste. Ne va explica detaliat modul de preparare si ne va impartasi din experienta sa interculturala in materie de gastronomie.
Ce vei mai afla:
- cum sa prepari vegerarian/ raw vegan simplu si rapid
- cum sa combini alimentele astfel incat sa iti asiguri necesarul nutritional
- tips and tricks pentru a-ti dezvolta creativitatea in bucatarie
- tips and tricks pentru achizitionarea in mod avantajos a ingredientelor necesare dietei vegetariene/ raw vegane
- capcane in alimentatie: ce alimente sunt de evitat
- superfoods
- pasi pentru a face trecerea spre alimentatia vegetariana/ raw vegana
- ce probleme iti rezolvi cu regimul alimentar vegetarian/ raw vegan
Program
Sambata, 5 aprilie, orele 10:00 – 15:00.
Locatie: Hotel Ibis, Gara de Nord, Sala Enescu B, Calea Grivitei nr. 143
Investitie: 105 lei
Sau, 85 lei pentru achitarea workshoplui pana in 28 martie inclusiv.
Daca doriti sa va inscrieti la acest seminar, trebuie sa intrati pe site-ul celor de la Evoluam Impreuna.
Si in fine, reteta mea de Galette de Primavara!
Ingrediente pentru Tarta cu verdeturi de primavara
Pentru Aluat
300 g faina integrala
3 linguri de unt de cocos
1 lingurita de sare roz de Himalaya
1 lingura de seminte de negrilica (nigella)
3-4 linguri de apa foarte rece
Pentru umplutura
1/2 kg spanac de gradina
2 legaturi de leurda (pe care o puteti lua direct din padurile de langa Bucuresti, a inundat totul cu verdele ei superb)
2 legaturi de untisor
1 ou de tara sau ecologic
150 g branza feta
150 g iaurt grecesc
1 lingura de seminte de pin
1 lingura de seminte crude de floarea soarelui
piper proaspat macinat
Aluatul se prepara primul, incorporand cu degetele untul de cocos in faina amestecata cu sare si seminte de negrilica, pana cand se obtin firimituri de aluat, care se incheaga cu apa rece pana se obtine un aluat greoi si compact, care se inveleste in folie si se pastreaza 30 minute la frigider. Intre timp se spala bine spanacul, untisorul si leurda, se rup frunzele grosier si se pun intr-o tigaie de fonta incinsa la foc mic. In cateva secunde frunzele se vor inmuia, si vor lasa lichid – se amesteca din cand in cand in tigaie cu lingura de lemn, pana cand acesta se evapora, apoi se pun verdeturile intr-un bol si se lasa sa se raceasca. Se amesteca iaurtul, oul, branza feta si semintele cu verdeturile, se condimenteaza cu piper proaspat si se lasa deoparte pentru ca aromele sa se intrepatrunda. Se fixeaza cuptorul la 175 grade. Se scoate aluatul din frigider si se intinde cu sucitorul in forma de cerc, pe suprafata acoperita cu faina. Se pune foaia de aluat pe hartie de copt, care se aseaza pe o tava de cuptor. Se distribuie umplutura pe suprafata foii de aluat, pastrand 5 -6 centrimetri neacoperiti, de jur imprejur. Marginea neacoperita se ridica peste umplutura, si se obtine forma de galette. Se coace in cuptor timp de 30 minute si se serveste calda sau rece.
Guacamole cu Leurda si Negrilica
La mine in bucatarie, avocado are un loc foarte important, si apare in cel putin una dintre mesele zilei, in fiecare zi – in salata de patrunjel de la micul dejun, in cartoful dulce umplut de la pranz sau chiar in supele crema de seara. In varianta mea de guacamole, adica fara rosii si coriandru, consum cel mai des avocado.
Imi place sa folosesc avocado pentru ca in primul rand imi place foarte mult gustul si consistenta, dar si datorita proprietatilor minunate pe care le are. Eu am o mare problema cu sarea (pe care incerc sa o rezolv putin cate putin), de aceea am nevoie de o mare cantitate de Potasiu pentru ca organismul meu sa poata echilibra balanta Sodiu-Potasiu din celule. Avocado este exact ce trebuie – 150 g (adica un avocado mare) contine 20% din doza zilnica de Potasiu necesara organismului. In plus, avocado contine si alti nutrienti – vitaminele K, B5, B6, C si E, folati, fibre si Cupru – concentrati in stratul de culoare verde inchis de sub coaja fructului, pe care trebuie sa fim atenti sa nu-l indepartam atunci cand curatam.
Un alt avantaj al consumului de avocado este faptul ca grasimile sanatoase mononesaturate, pe care le contine, faciliteaza o mai buna absorbtie a antioxidantilor precum licopen (care se gaseste si in rosii) si beta-caroten (din legumele galbene, rosii si mov), atunci cand este consumat alaturi de legumele care ii contin (de exemplu in salate, sau, cel mai la indemana, in guacamole).
Am incercat de-a lungul timpului tot felul de variante – cu sau fara usturoi, cu ceapa rosie sau verde, cu anghinare, zdrobit, cu multe rosii, cu patrunjel sau busuioc – atata timp cat pastrez ingredientul de baza, avocado, poate fi orice combinatie, mie oricum imi place. Astazi am incercat varianta cu leurda, si, inafara de faptul ca am obtinut un verde mai stralucitor decat de obicei, gustul a fost excelent, adica usturoiat exact atat cat trebuie, si am obtinut si un efect antibiotic natural in preparatul meu atat de simplu.
Ingrediente pentru Guacamole cu Leurda (pentru 2 persoane)
2 avocado bine copti
zeama de la o lime
5-6 frunze de leurda aproaspata
un sfert de lingurita de sare roz de Himalaya
o lingurita de seminte de negrilica (Nigella)
Avocado se curata, i se indeparteaza samburele si se taie cuburi, care se pun in vasul robotului de bucatarie. Se adauga zeama de lime, sare si negrilica si se mixeaza pana se obtine o consistenta cremoasa. Se adauga frunzele de leurda rupte grosiere si se mai pulseaza de 2-3 ori pana acestea se incorporeaza. Se serveste cu lipii de paine integrala.
Mancare rapida de post cu linte si spanac
Chiar daca nu se simte dupa vremea de afara, plantutele stiu ca a venit primavara, asa ca piata s-a umplut din nou de spanac si urzici proaspete. Dupa o perioada atat de mohorata, ar fi fost bine sa avem parte si de o baie de soare, insa in lipsa, ne multumim cu plantutele proaspete pentru a ne regenera organismul.
De vreo saptamana, spanacul troneaza la mine in bucatarie, colorand in verde smoothie-urile, o galette cu fasole alba si anghinare, o frittata si o salata cu alune si stafide. Iar ieri a venit randul unei mancari de linte sa se sa se gateasca in verde crud si sa se imbogateasca cu nutrientii minunati din spanac.
Despre nutrientii si beneficiile consumului de spanac am mai vorbit aici, insa este bine sa stiti inainte de toate, ca, la fel ca celelale surori ale sale cu frunze verzi (patrunjel, broccoli, kale, mangold, frunze de sfecla), spanacul este in primul rand o sursa nesperata de Calciu si de proteine, care sunt asimilabile de catre organism atunci cand spanacul este gatit. In plus, mai contine si o mare cantitate de Vitamina K, responsabila cu metabolizarea proteinelor necesare sanatatii oaselor, Vitamina A, care asigura sanatatea pielii si a vederii, si sustine sistemul imunitar, dar si Magneziu, responsabil cu toate schimburile energetice si cu balanta Sodiu-Potasiu la nivel celular.
In plus, spanacul este sarac in calorii si delicios in combinatie cu usturoi si ulei de masline, asa ca nu aveti nici un motiv pentru care sa va feriti de el! Incercati pe cat posibil sa cumparati spanac crescut fara pesticide si alte minuni, pentru a nu include in alimentatie cu cocktail de chimicale in loc de nutrienti proaspeti. Incercati la fermele si distribuitorii de fructe si legume din agricultura ecologica (Biodumbrava, Ecoshopping, Cosul cu Legume), sau alegeti sa cumparati de la taranii care vand spanac cu frunza mica, si tulpinile firave. Evitati spanacul acela foarte frumos, cu frunza mare si viguroasa.
Ingrediente pentru Mancare de Linte cu Spanac si Rosii, servita optional cu iaurt (pentru 2 persoane)
*se poate folosi in post, fara iaurt
200 g linte verde
200 g spanac proaspat
400 g suc de rosii
1 lingurita de curry
1 ceapa medie, taiata fin
2 catei de usturoi, zdrobiti
1 lingura de ulei de masline
1/2 lingurita de sare roz de Himalaya
piper proaspat macinat
150 ml iaurt slab (eu folosesc Iaurt Bio cu 3.5 de la Olympus)
Lintea se lasa la inmuiat peste noapte, in multa apa. Se arunca apa, si umple o oala cu apa proaspata si se pune lintea la fiert, timp de 30 minute, pana se inmoaie putin, dar structura ramane crocanta – nu vrem sa obtinem un piure, ci o mancare consistenta, cu fibre. Spanacul se spala bine cu multa apa rece. Se incalzeste uleiul intr-o tigaie si se caleste ceapa la foc mic pana se inmoaie, apoi se adauga usturoiul, curry-ul si spanacul, care se va inmuia imediat la caldura. Se lasa sa scada lichidul eliminat de spanac, se adauga sucul de rosii si lintea, si se lasa sa fiarba cinci minute. Se condimenteaza cu sare si piper proaspat macinat, si se serveste calda, cu iaurt.
Nutella delicioasa de casa, raw, plina de nutrienti
De curand m-am apucat acasa de un program de aerobic combinat cu Kick-boxing, care ma solicita extrem de tare, eu fiind o persoana deloc sportiva, dar care a inteles ca este absolut necesar sa faci sport pentru sanatatea fizica si psihica.
Sunt extrem de multumita dupa program, ma simt energizata si detensionata, insa ma confrunt cu o problema foarte mare – foamea ingrozitoare care ma compleseste la o ora dupa ce am terminat exercitiile, si care ma urmareste si pe parcursul zilei urmatoare. M-am documentat un pic si am inteles ca inainte de exercitii este bine sa consum unturi de nuci sau arahide, granola, gustari energizante (pe baza de fructe uscate si ovaz, pe care mi le fac in casa, la robot), iar dupa e bine sa consum proteine (linte, naut) pentru a reface fibra musculara si carbohidrati sanatosi pentru a suplini glicogenul din muschi (paste integrale, sandwich cu paine integrala, cereale integrale cu lapte vegetal).
Pentru ca untul de arahide si nutella contin grasimi vegetale hidrogenate si zahar rafinat, m-am gandit sa imi prepar eu propriile “arme” cu care sa ma lupt cu foamea si care sa ma energizeze pe durata exercitiilor. Prima incercare – Nutella, care a iesit nebanuit de buna pentru cat de putine ingrediente are, si pentru lipsa completa de zahar rafinat. Este incredibil cat de usor poti sa transformi un produs consacrat in ceva atat sanatos. Principalul ingredient, alunele de padure crude nu sunt atat de populare, insa sunt pline de nutrienti valorosi: vitamina E (responsabila cu sanatatea parului, pielii si a unghiilor), minerale, proteine, fibre si grasimi sanatoase. Gustul poate concura oricand cu cel al produsului de supermarket, si nu va mai fi nevoie sa ne facem atatea mustrari la fiecare lingurita (sau deget bagat in borcan) pe care o mancam.
Ingrediente pentru Nutella de casa (pentru un borcan de 400 g)
300 g alune de padure, crude
4-5 curmale deshidratate, de buna calitate
1 lingura de ulei de cocos
2 linguri de pudra de cacao raw (o gasiti la Ligia sau la Beorganic)
4-5 linguri de apa plata sau lapte vegan
Alunele de padure si curmalele se lasa la hidratat peste noapte sau macar cateva ore. Toate ingredientele se pun in robotul de bucatarie si se proceseaza 3-4 minute pana se obtine o consistenta cremoasa. Se pastreaza in frigider.
Cum sa faci un smoothie verde perfect
De ceva timp incoace am descoperit smoothie-urile verzi, si am facut o adevarata pasiune pentru ele. E drept ca a coincis cu achizitia unui blender foarte puternic, cu ajutorul caruia am facut tot felul de experimente si am introdus in alimentatie lucruri noi, cum ar fi aceste smoothie-uri, sau bomboanele-gustari pentru energie (facute din ovaz, fructe uscate, nuci, seminte si ulei de cocos).
Despre smoothie-urile verzi pot sa va spun o multime de lucruri, insa cel mai important este faptul ca sunt cea mai buna modalitate de a-ti lua portia de antioxidanti si fitonutrienti fara a simti gustul (poate insuportabil pentru unii) legumelor sau al superalimentelor precum spirulina, pentru ca este mascat excelent de catre fructe. In felul acesta puteti convinge si pe cei din familie mai putin atrasi de o alimentatie sanatoasa (mai ales copiii sau adolescentii) sa inceapa ziua cu un mic dejun plin de nutrienti, un mic dejun foarte usor de consumat si de pregatit, si mai ales, un mic dejun delicios. Cui nu i-ar placea sa inceapa ziua cu o bautura dulce, cremoasa, frumos colorata, cu gust de banane, kiwi, ananas sau mango? Eu una ma simt ca in vacanta de fiecare data cand savurez un smoothie.
Iata cateva dintre beneficiile consumului de smoothie verde:
– aport ridicat de nutrienti proaspeti – antioxidanti, fibre, fitonutrienti, vitamine, minerale – de la ingrediente pe care poate nu le-ai fi consumat niciodata crude (cum ar fi frunzele de kale, de sfecla sau de patrunjel in cantitate mai mare)
– hidratarea organismului
– digestia usoara, datorita consistentei lichide, care nu mai solicita stomacul
– detoxifiere
Primele mele incercari au fost dupa ureche – am aruncat in blender tot ce am gasit interesant in frigider, si am mixat plina de speranta, dar nu intotdeauna am obtinut un gust acceptabil. Dupa niste incercari nereusite, am inceput sa ma documentez, si am inteles ca trebuie sa urmezi cateva reguli simple, dar foarte eficiente, pentru a obtine un smoothie verde cu gust bun, echilibrat nutritiv si usor digerabil.
1. Urmeaza formula 30/30/40 – adica 30 % frunze verzi, 30% lichid si alte ingrediente, 40% fructe pentru a masca gustul verdeturilor si pentru a face smoothie-ul dulce si cremos.
Frunzele verzi pot fi – spanac, frunze de sfecla, frunze de ridichi, kale, mangold, patrunjel, menta, untisor, macris, stevie, rucola, papadie, salata – le puteti folosi proaspete sau congelate (dar fara a le decongela inainte de prepararea smoothie-ului). Frunzele de spanac, salata si sfecla au un gust neutru si sunt cele mai “sigure” atunci cand construiti un smoothie verde, cu celelalte trebuie sa aveti grija pentru ca gustul poate fi iute, amar, acrisor, si poate strica echilibrul gustului.
Lichid – pentru a nu incarca sistemul digestiv cu un produs de origine animala, si a-l lasa sa isi traga pe indelete nutrientii din fructe si frunzele verzi, eu am ales sa nu adaug in smoothie lapte sau iaurt. Si pentru ca nu prea e timp de preparat lapte vegetal, solutia mea e mai simpla – las migdalele sau caju-ul la inmuiat peste noapte, si dimineata le adaug direct in smoothie, cu apa. Mai puteti folosi apa plata sau filtrata, sau lapte de cocos (atentie insa ca laptele de cocos din comert contine de cele mai multe ori tot felul de E-uri), lapte vegetal din comert, suc proaspat de portocale, lamaie, lime sau grapefruit, ceai verde.
Fructe – aici va puteti juca oricum – eu am folosit mere si pere curatate de coaja, kiwi, mango, seminte de rodie, catina de la congelator, fructe de padure proaspete sau congelate, ananas, banana si chiar avocado, care va face smoothie-ul foarte cremos si va veni cu un aport important de minerale si grasimi sanatoase. Pe acestea le am la dispozitie acum iarna, insa vara va puteti folosi de toate fructele minunate proaspete – caise, piersici, cirese, visine, capsuni, fructe de padure proaspete, pepene, prune. Oricum ar fi, important e ca fructele sa fie bine coapte, pentru ca smoothie-ul sa iasa cremos. Smoothie-ul este un motiv excelent sa nu mai aruncati bananele prea coapte – le puteti congela si adauga direct in blender pentru smoothie.
2. Procesati separat frunzele cu lichidul, apoi adauga fructele si procesati din nou, pentru a evita un smoothie cu bucati de fructe, legume sau fasii de frunze. Incepeti intotdeauna cu o cantitate mai mica de apa, si daca mai este nevoie puteti sa mai adaugati – ideea de smoothie este cremozitatea, consistenta de spuma. Este bine sa folositi un blender puternic, ca sa va bucurati la maxim de aceasta consistenta.
3. Folositi super-alimente si alte ingrediente sanatoase ca sa cresti valoarea nutritiva a smoothie-ului – seminte de chia, de in, de canepa, unt de arahide, carob (pudra de roscove), spirulina, migdale, seminte de floarea soarelui, alune de padure crude, ghimbir, cacao, scortisoara, turmeric, germeni de diverse seminte. Unele dintre vitaminele din verdeturi si fructe – vitamina A, K, D, E sunt mai usor absorbite cu ajutorul grasimilor sanatoase, deci avocado, semintele crude si nucile sunt un adaos perfect pentru echilibrul nutritiv al smoothie-ului. Cantitatea potrivita pentru aceste ingrediente este de o lingura sau doua la un smoothie pentru doua persoane.
4. Indulceste smoothie-ul cu miere – daca fructele nu creeaza gustul pe care vi-l doriti, puteti sa adaugati o lingurita de miere naturala sau 2-3 fructe uscate taiate marunt (curmale), insa evitati adaosul de zahar.
5. Smoothie-ul nu trebuie sa aiba neaparat culoarea verde – poti folosi frunze verzi, insa daca pui fructe de padure sau multe fructe galbene, sau pudra de carob sau turmeric, culoarea nu va mai fi verde, insa nu inseamna ca smoothie-ul tau nu este la fel de sanatos.
Primul meu smoothie verde reusit (cu exceptia germenilor de mustar, care au facut smoothie-ul cam picant) a avut urmatoarele ingrediente:
*pentru 2 persoane
4 maini pline cu baby spanac proaspat
2 kiwi
1 avocado bine copt (la Metro gasesc aproape de fiecare data)
o mana de germeni de mustar
sucul de la o lime
2 feliute subtiri de ghimbir proaspat
2 lingurite de seminte de chia
150 ml apa plata
Gustul a fost foarte fresh si nu am simtit nevoia de indulcitor, insa daca va place gustul mai dulce, puteti inlocui avocado-ul cu o banana coapta.
De aici incolo, combinatiile n-au mai avut limita.
Meniul meu de detoxifiere in 10 zile cu dieta raw
Pentru ca multi dintre voi mi-ati cerut meniul pentru dieta detox, am lasat conceptia Ebook-ului pentru un alt subiect. Cele 10 zile de detoxifiere au trecut mai repede decat mi-am imaginat, si lucrurile nu au stat atat de rau precum m-am asteptat. Intr-adevar, reducerea drastica a cantitatii de mancare, lipsa cafeinei in primele doua zile (pe care am rezolvat-o cu ceai verde), si pofta de mancare gatita, in conditiile in care eu am gatit aproape in fiecare zi pentru prietenul meu, au fost cele mai mari obstacole, in primele zile. Dupa 4-5 zile deja dimensiunile stomacului s-au miscorat si nu am mai simtit nevoia de multa mancare, dar a ramas pofta de mancare gatita.
Lasand la o parte poftele “mentale”, senzatia fizica a dietei de detoxifiere este absolut minunata dupa primele 3-4 zile, cat i-a luat organismului sa se obisnuiasca la noul regim:
– am slabit 3 kilograme, nu foarte vizibil intr-o zona anume, insa cu disparitia partiala a grasimii de pe burta, si cu o alura si senzatie generala de “mai slaba”;
– pielea fetei a recapatat suplete, fata este mai luminoasa si obrajii se imbujoreaza usor;
– am incercat si o metoda extrema de detox, prin detoxifierea profunda a colonului in fiecare dimineata datorita consumului in fiecare seara al unei cesti de ceai Sveltaflor de la Fares sau al unui ceai detox, ambele pe baza de frunze de senna, iar senzatia a fost minunata;
– tonusul general a devenit foarte bun si m-am simtit suficient de energizata cat sa ma reapuc de alergat (in ritmul meu de melc, cu un minut de alergare si doua de mers alert, repetate timp de jumatate de ora);
Continuarea regimului a fost fireasca – nu mai simt nevoia de multa mancare, si mananc salata de cate ori am ocazia, doar ca acum adaug si cate ceva fiert (linte, quinoa), am continuat cu alergarea, nu mananc dulciuri, beau multa apa – adica am un regim alimentar perfect normal, fara excese.
Veti descoperi in meniul meu faptul ca patrunjelul ocupa un loc de frunte, insa acesta este ingredientul de baza in alimentatia mea din timpul iernii, si ador combinatia cu patrunjel, avocado, rodie, diversi germeni si multa, multa lamaie, pe care o mananc de cate ori am ocazia, chiar daca o repet mai multe zile la rand. Desigur, meniul poate fi variat, puteti include alte legume si fructe, puteti introduce si o masa de pranz usoara, aceasta este varianta care mi s-a potrivit mie si stilului meu de viata.
MENIU DETOX PENTRU 10 ZILE
NOTE
* includeti zilnic consumul a 2 litri de apa si ceai verde, si de cate ori aveti ocazia, cate un pahar de bors de casa pentru vitamina B12
*dormiti cat mai mult posibil, pentru a-i da organismului ragaz pentru refacere
*eliminati cafeaua si tigarile pe toata perioada detoxifierii
*nu luati cina dupa ora 18
*alegeti ingrediente cat mai colorate pentru fiecare masa, pentru a va asigura nutrienti cat mai variati si valorosi – sfecla, rodie, avocado, banana, morcov
*faceti un pic de miscare in parc ori de cate ori aveti ocazia (poate sa fie si o plimbare scurta, dar constienta – incercati sa respirati profund si sa primeniti plamanii cu aer curat
*FOARTE IMPORTANT – stati departe de gandurile negative, incercati sa aveti control asupra mintii, sa ganditi pozitiv si sa va concentrati asupra prezentului – veti vedea ca nu e atat de greu, ca o sa reusiti din ce in ce mai des, si cel mai important – ca o sa va placa
Ziua 1
Dimineata:
Salata de patrunjel, seminte crude de floarea soarelui, goji, avocado taiat cubulete si multa lamaie
Dupa-amiaza:
Salata de varza si fenicul, cu merisoare uscate
Simptome: usoara durere de cap, somn profund si indelungat – 10 ore
Ziua 2
Dimineata:
Suc de telina, morcov, sfecla si grapefruit
Seara: Salata de spanac, salata verde, nuci, mar, cu dressing de lamaie si ulei de masline
Simptome: durere profunda de cap, iritatia pielii de pe fata, somnolenta, sete puternica
Ziua 3
Dimineata:
Suc de sfecla, morcov, mar
Salata de avocado cu rodie, germeni de grau si seminte de canepa
Pranz: o banana
Seara: Salata de varza rosie, rodie, fenicul si germeni de secara
Simptome: piele iritata, proasta dispozitie
Ziua 4
Dimineata:
Suc de sfecla si grapefruit
Budinca raw din seminte de chia, banana pasata si pudra de carob (roscove)
Pranz: un mar
Seara:
Salata de morcov, avocado, fenicul, portocala, stropita cu lamaie si ulei de masline
Ziua 5 – Ziua de sucuri
Pe durata intregii zile am baut numai sucuri proaspat stoarse – sfecla, telina, mar, portocala, precum si ceai verde si apa
Ziua 6
Dimineata:
Suc de sfecla, telina, lamaie
Salata de fructe (banana, mango, rodie) stropita cu lamaie si presarata cu seminte de chia
Seara:
Humus raw din germeni de naut (ingrediente: germeni de naut, ulei de masline, pasta tahini – humusul raw are un gust total diferit de humusul clasic) si salata tabbouleh, cu patrunjel, rosie, ceapa rosie si multa lamaie
Ziua 7
Dimineata:
Suc de sfecla, morcov, mar
Salata de avocado cu rodie, germeni de grau, lamaie si ulei de masline
Seara: Salata cu radicchio, salata verde, nuci si mere, cu dressing de suc de portocala si ulei de masline
Ziua 8
Dimineata:
Suc de morcov, telina si grapefruit
Salata de patrunjel cu seminte crude de floarea soarelui, goji, nuci si multa lamaie
Seara: Salata de sfecla rosie cruda cu mar si varza fermentata, cu dressing de ulei de masline si lamaie
Ziua 9
Dimineata:
Suc de sfecla, morcov, mar
Budinca raw de hrisca (hrisca si caju crud lasate peste noapte la inmuiat in apa plata, dimineata bagate la blender impreuna cu 2 curmale)
Seara:
Salata de ruccola, rodie si germeni de grau, cu dressing de lamaie si ulei de masline
Ziua 10
Dimineata:
Suc de sfecla, telina si lamaie
Germeni de grau cu bucatele de curmale
Seara:
Salata de avocado cu rosii cherry, patrunjel, ceapa rosie si seminte de rodie, cu multa lamaie si ulei de masline
Cum sa pregatesti salata perfecta to-go
Atunci cand lucram la birou, pierdeam timp de doua ori in aceeasi zi pentru o simpla salata – dimineata, cand trebuia sa ambalez fiecare ingredient in parte, si la pranz, cand trebuia sa ma desfasor in bucataria de la birou cu frunze, seminte, dressing-uri, boabe de fasole si alte minuni, totul pentru a savura 10 minute de mancare sanatoasa.
In cautarile unui mod de a scuti timp si a pastra ingredientele proaspete, am descoperit pe site-urile americane o varianta foarte, foarte interesanta – salata in borcan. Principiul este foarte bun mai ales pentru cei dintre voi care vor sa manance sanatos la birou, cat si pentru cei dintre voi care tin cure de slabire sau de detoxifiere, si care trebuie sa manance la ore fixe, oriunde s-ar afla.
Pe scurt, salata in borcan consta din straturi alcatuite destept. Borcanele pot fi pregatite cu o zi inainte, sau cu doua, sau chiar din week-end pentru intreaga saptamana, atata timp cat se pastreaza la rece.
Ingredientele pot fi absolut orice vreti voi, dar pentru o salata care contine toti nutrientii de care avem nevoie puteti combina cate unul dintre ingredientele din fiecare clasa de mai jos, pastrand procentul de 50% frunze si 50% toate celelalte ingrediente:
– frunze – salata verde, andive, spanac, busuioc, oregano, coriandru, patrunjel, rucola, etc
– cereale – orez integral, orez salbatic, grau, bulgur, secara, hrisca, mei, quinoa (care este o pseudocereala), cereale incoltite, etc
– proteine – tofu, branza
– legume – rosii, castraveti, ciuperci, varza, broccoli, ridichi, cartofi, cartofi dulci, ardei, sfecla, etc – proaspete sau gatite (daca sunt gatite, asezati-le cat mai aproape de dressing)
– leguminoase – naut, fasole de toate felurile, linte, leguminoase incoltite
– fructe – orice fel de fructe, avocado
– dressing- orice dressing preferati: vinegreta, cu mustar, iaurt, hrean, lamaie, maioneza light, etc
Iata cateva reguli simple pentru a asambla borcanul de salata in asa fel incat aceasta sa ramana proaspata:
– dressing-ul trebuie sa fie primul care intra in borcan, iar frunzele ultimile, pentru ca acestea se ofilesc imediat in contact cu dressing-ul. Cele doua trebuie sa stea cat mai departe una de cealalta.
– urmatorul strat peste dressing trebuie sa fie ingredientul care il poate absorbi si a carui structura nu se strica in contact cu acesta, adica cerealele, proteinele, leguminoasele
– umpleti borcanul pana la refuz, pentru ca ingredientele sa se sustina unele pe celelalte, iar dressing-ul sa nu ajunga la straturile de frunze
– folositi borcane care se inchid ermetic, cum sunt cele cu sistem metalic de inchidere de la Ikea (cel din fotografia mea nu se inchide ermetic, l-am folosit pentru ca mi-a placut capacul 
Pentru a manca salata este suficient sa rasturnati borcanul pentru ca dressing-ul sa ajunga la toate ingredientele, si apoi sa-l deschideti. Il puteti lua in geanta si deschide oriunde, atata timp cat aveti o furculita la voi.
Cred ca e cea mai buna idee pentru a nu mai gasi scuze pentru a nu manca sanatos!
Iata si salata pe care am pregatit-o eu:
Salata de spanac cu quinoa, kiwi si dressing de lamaie si mustar (pregatita intr-un borcan de 1 l)
Ingrediente:
10 frunze de spanac de la piata (frunze mari, pentru baby spanac aveti nevoie cam de 2 maini pline)
50 g quinoa fiarta
o mana de germeni de grau (facuti acasa)
1 kiwi taiat felii subtiri
cateva fructe Goji
pentru dressing: zeama de la jumatate de lamaie, 1 lingura de ulei de masline extravirgin, 1 lingurita de mustar, sare roz Himalaya
Asamblarea am facut-o dupa cum se vede in fotografie – am pus dressing-ul in borcan, apoi quinoa, germenii de gray, kiwi si goji, si in final, spanacul.
Poporul care -si omoara conducatorul,daca nu se pocaieste -in frunte cu Patriarhul Daniel si cu toata popimea care ride de pocainta si huleste pe pocaiti (ca sa nu someze fara bani…)ramine fara viitor
Fermierii din Romania se lasa “pastoriti” de lupi imbracati in oi si sunt “leganati” de o presa slugarnica burgheziei comunisto-globaliste (pentru bani) Iata de ce doar in Romania vacile rag si”Boii” nu le baga in seama ~ Proteste violente ale fermierilor la Bruxelles~ CÂT AUR ne-au FURAT Otomanii, Rușii , Habsburgii, fara a lua in calcul si pe hraparetii asasini economici de azi !?
DIN CUPRINS:Kovesi,care stie cel mai bine cum a fost FURATA (“privatizata”) Avutia Obsteasca de la gura amarastenilor,inclusiv cum au fost furate fostele CAP-uri/IAS-uri, vrea desfiintarea TOTALA a imunitatii demnitarilor~ Domnilor Fermieri din Romania,uitati-va cum oficialii din Franţa, ofera un plan de urgenţǎ în favoarea agricultorilor nemulţumiţi:~Agricultorii polonezi au invadat cu tractoarele capitala Varşovia, pentru a-şi face dreptate ~ Topul celor mai mari crescători de bovine din România~Globalistii ne-au pus gind rau;iata ce noi mincaruri ne ofera: Musca domestica: Musca de casa comuna-wc,greieri, lacuste, viermi si molii etcPentru ca am batjocorit specialistii ;Pentru ca am tulburat,liberalizat lichidarea-demolarea agriculturii,ca sa fie pescuita de hoti,acum, România importa si slănină~ Intrucit “pastorii” fermierilor sunt de partea birjarilor,agricultorii cer alinierea subvenţiilor la nivelul concurentilor din alte state UE~Drama de la Colectiv scoate la suprafaţă putreziciunile societatii multilateral falit -capitalista~Românii produc energie ,ca să plătească factura de curent a ungurilor și bulgarilor~Bruxelles-ul nu vrea ca romanii sa afle sub nicio forma secretele despre Tezaurul Romaniei~ Desi dupa ce a descoperit datoria istorică a Germaniei către România a fost concediat la cererea nemţilor,Iohanis …! Ori lasati multinationalele sa extraga gaze de sist pentru a le vinde Europei dependente de gazul rusesc, ori va vom izola ca pe vremea lui Ceausescu si va lasam prada razboiului`~ S-a descoperit “aurul” lui Ceausescu,stors din truda agricultorilor,muncitorilor etc!
S-a descoperit “aurul” lui Ceausescu,stors din truda agricultorilor,muncitorilor etc!
Arhiva ICE Dunarea ne-ar putea dezvalui multe lucruri surprinzatoare. Desecretizarea documentelor ar putea scoate la iveala informatii referitoare la tranzactiile de la sfarsitul lui 1989, bani care au disparut la inceputul lui 1990. S-a vehiculat ca aceste sume ar reprezenta capitalul folosit de actualii miliardari ai Romaniei pentru a da startul afacerilor de dupa Revolutie, potrivit realitatea.net.
Unul dintre beneficiari ar fi chiar Dan Voiculescu. Mai exact, firma Crescent care inainte de 1989 se ocupa cu exportul de tabla, tevi si otel. Prin intermediul Crescent s-a realizat aproape 40 la suta din totalul exporturilor cu ciment ale Romaniei. Marfa exportata de Crescent era livrata de ICE Metal Export Import si de ICE Dunarea, acestea fiind si companiile care urmau sa incaseze contravaloarea exporturilor. “In mod cert pe acolo se gasesc si semnaturi de ale domnului Voiculescu, semnaturi de ale altora. Eu as cauta altceva. Daca exista vreo asociere intre actualele firme ale lui voiculescu si Crescend. Acolo putem observa ca s-a produs transferul de bani, daca exista o astfel de asociere, probabil ca trebuie gandit”, a spus Traian Basescu.
S-a vehiculat faptul ca firma Crescent nu ar fi livrat niciun ban catre cele doua intreprinderi romanesti. Astfel, ar fi ajuns in conturile lui Dan Voiculescu fabuloasa suma de 300 de milioane de dolari care ar fi fost, de fapt, motorul afacerilor sale.
Doar in Romania vacile rag si”Boii” nu le baga in seama ~
De la inceputul anului au debutat protestele fermierilor din zootehnie,dar nimeni nu ii asculta.Ultima manifestatie a avut loc recent .Crescători de bovine, din cadrul Sindicatului Național al Crescătorilor de Bovine din România, afiliat la Agrostar,au protestat si în fața sediului Ministerului Agriculturii, nemulțumiți de lipsa politicilor agricole din sectorul zootehniei. „Ne iau 16 la sută cu jumătate de an înainte de a primi banii, iar persoanele fizice și PFA-urile plătesc 21,5 la sută din această subvenție. Din ajutorul de stat în toată lumea nu se oprește niciun leu, numai la noi ne dă cu o mână și ne ia cu două”, a declarat Toader Neață-Împăratu, președintele Asociației Crescătorilor de Taurine din România și președintele Sindicatului Crescătorilor de Taurine afiliat la Agrostar .
Crescătorii de taurine si-au dorit să discute cu ministrul Agriculturii problemele nerezolvate ani la rind,dar,ca si până acum au fost tratați cu indiferență. „Noi trebuie să vorbim cu ministru, noi suntem în curte la dânsul…la dumneavoastră acasă dacă vine cineva îl invitați înăuntru, dacă sunteți sanatos la cap. Am tot vorbit zilele la rind,dar ne tratează cu indiferență. Vrea să ne trimită la discuție cu un …subaltern analfabet , dar noi vrem să discutăm cu ministrul nu cu directorul pentru că ministrul este plătit din buzunarele noastre. Dânsul și scaunele și mașinile și motorina și absolut toate gusturile de lux de care are parte- al nostru este. Dacă noi vrem să îi luăm mașina, o luăm astăzi, că este a noastră. Dânsul ar trebui să își facă timp”, a afirmat Toader Neață-Împăratu.Printre nemulțumirile crescătorilor de vaci retinem doar citeva: neacordarea subvenției reprezentând pierderea de preț la achiziția laptelui, “bâlbâiala” și întârzierea de către MADR a plăților privind diferența de preț la achiziția laptelui (cele 8,9 milioane euro acordate de UE); lipsa de politici agricole în sectorul zootehniei și cu preponderență în sectorul creșterii de bovine atât de lapte cât și de carne și lipsa despăgubirilor ca urmare a secetei din acest an,necorelarea valorii la subventia celorlalte tari din uniunea Europeana etc
Numai la noi cercetatorii striga si tot ei aud
Sindicatele salariatilor din sectorul agricol si alimentar, precum si din cadrul statiunilor de cercetare – dezvoltare, afiliate la Agrostar, au pichetat sediul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
Principalele revendicari ale salariatilor din sectorul agricol si alimentar sunt legate de lipsa unor politici care sa conduca la cresterea nivelului salarial in acest sector, precum si de lipsa unor masuri de investitii care sa creeze noi locuri de munca in sectorul agricol, se arata intr-un comunicat al Agrostar.
Totodata, sindicatele salariatilor din sectorul agricol si alimentar subliniaza neimplicarea si nerezolvarea problemelor legate de salarizarea lucratorilor din cadrul statiunilor de cercetare – dezvoltare, acestia fiind asimilati functionarilor publici.
Mai mult decat atat, federatia Agrostar atrage atentia ca MADR arata dezinteres fata de negocierea Contractului Colectiv de Munca pe sectorul agricol, document de natura sa reglementeze raporturile de munca din cadrul acestui sector.
O alta revendicare mentionata de Agrostar este si lipsa de despagubiri ce ar trebui acordate ca urmare a secetei, „acestea fiind numai la nivel declarativ, intârzierea acordarii subventiilor, masuri ce conduc la intârzierea la plata a salariilor lucratorilor din acest sector de activitate”.
Sediul MADR a mai fost pichetat saptamanile trecute de crescatorii de bovine si ovine din Romania, precum si de legumicultori, toate protestele fiind organizate de federatia Agrostar.
Domnilor Fermieri din Romania,uitati-va cum oficialii din Franţa, ofera un plan de urgenţǎ în favoarea agricultorilor nemulţumiţi:
In Franţa guvernul anunţǎ un plan de urgenţǎ în favoarea crescǎtorilor de animale. Aceasta într-un context în care numeroşi fermieri au organizat manifestaţii, uneori violente, în semn de protest faţǎ de scǎderea preţurilor la care sunt achiziţionate produsele lor.
Probabil cǎ mulţi turişti francezi sau strǎini au fost surprinşi în aceste zile descoperind cǎ drumurile spre mai multe obiective turistice majore erau blocate de tractoate şi de maşini agricole. A fost cazul în zona Mont Saint-Michel, unul dintre cele mai vizitate locuri din Franţa, în zona Lascaux 2 (celebra grotǎ cu desene rupestre), precum şi în alte regiuni din Normandia, Picardia sau Bretania.
Fermierii se plîng de faptul cǎ au ajuns sǎ vîndǎ carnea de vitǎ, carnea de pasǎre precum şi alte produse, cum ar fi laptele, la preţuri derizorii care nu le acoperǎ cheltuielile de producţie. Ministrul agriculturii, Stéphane Le Foll, recunoaşte cǎ zece la sutǎ dintre cele 22 000 de exploatǎri agricole sunt în situaţiea de a da faliment. Fermierii au deturnat sensul unui slogan publicitar care sunǎ în francezǎ cam aşa “Le lait, la vie” (adicǎ “laptele înseamnǎ viaţǎ) pentru a-l transforma în “Le lait, la mort” (altfel spus “suntem producǎtori de lapte şi ne aşteaptǎ moartea”).
Cotidianul Le Monde aratǎ cǎ preşedintele François Hollande a preluat personal dosarul pentru a “stinge incendiul” contestaţiei
Deseori în Franţa manifestaţiile de protest ale fermierilor şi ale agricultorilor iau forme violente, uneori cu atacarea unor supermarketuri. De altfel acestea sunt vizate în mod direct, ca şi întregul sector al distribuţiei, acuzate cǎ obţin profituri fabuloase pe spatele producǎtorilor. Guvernul de la Paris anunţǎ deblocarea unor ajutoare, dar fermierii vor preţuri mai bune pentru ei cînd îşi vînd produsele.
Printre mǎsurile pe care le iniţiazǎ executivul se numǎrǎ şi aceea de incitare a francezilor de a cumpǎra produse autohtone, de bunǎ calitate (dar care uneori sunt ceva mai scumpe decît cele de import). Ideea cǎ un consumator poate acea şi o fibrǎ patrioticǎ revine în acest context, dar nimeni nu se poate baza pe acest tip de patriotism pentru soluţionarea unei crize care are rǎdǎcini mai adînci, legate de unele aspecte aberante ale liberei concurenţe.
Desi în ţările occidentale agricultura e văzută ca o industrie, cu tehnologii şi metodologii specifice, și un control strict al calităţii, la noi este o agricultura de subzistenţa
în România , randamentele la hectar sunt pe ultimele locuri în rândul ţărilor din UE.Iata citeva exemple:
– Grâu. România: 3,6 tone la hectar; Germania: 8,6 tone la hectar; Anglia: 8,6 tone la hectar; Danemarca: 7,4 tone la hectar;
– Porumb. România: 4,8 tone la hectar; Spania: 11,2 tone la hectar; Austria, Franţa, Germania: peste 10 tone la hectar fiecare;
– Cartofi. România: 17,7 tone la hectar; Belgia: 54 de tone la hectar; Germania: 47,4 tone la hectar; Olanda: 45 de tone la hectar.
Topul suprafețelor cultivate la nivel mondial si productivitatea culturilor
Cele mai mari suprafețe cultivate la nivel mondial sunt cele cu porumb și grâu. Orezul și soia sunt următoarele cele mai răspândite vegetale. Însă profitabilitatea acestora per hectar este mică din cauza prețului redus pe tonă.
Cele mai mari producții la hectar sunt cele de zahăr, trestia de zahăr, care asigură 80% din consumul mondial, fiind foarte productivă. Din sfecla de zahăr se obține restul de 20% din necesar. Pe locul următor sunt tomatele.
Profiturile maxime sunt cele ilegale, obținute din culturile de droguri. Din cauza riscului pe care îl presupun, canabisul poate aduce 470.000 de dolari pentru un hectar cultivat cu această plantă.
Agricultorii polonezi au invadat cu tractoarele capitala Varşovia, pentru a-şi face dreptate
În timp ce convoiul avansa spre capitala poloneză venind din est şi din sud, alţi agricultori blocau deja circulaţia pe mai multe drumuri de acces spre Varşovia.
Ca semn de solidaritate cu fermierii, minerii, aflaţi şi ei de mai multe săptămâni în conflict cu angajatorii lor, au ridicat două baraje rutiere în Silezia, dintre care unul pe şoseaua naţională ce duce spre Varşovia. Poliţia a organizat aici o circulaţie alternativă.
Agricultorii polonezi protestează împotriva scăderii preţurilor la carnea de porc ca urmare a embargoului din partea Rusiei, împotriva penalităţilor pentru depăşirea producţiei de lapte şi a pierderilor suferite de producătorii de carne halal după interzicerea abatajului ritualic în 2013 (autorizat din nou în decembrie anul trecut).
Reuniţi la apelul unui nou lider al fermierilor, Slawomir Izdebski, de la sindicatul OPZZ, agricultorii polonezi cer de asemenea demisia ministrului agriculturii, Marek Sawicki.
Acesta din urmă i-a invitat pe manifestanţi la negocieri, la începutul după-amiezii.
Primii manifestanţi s-au reunit deja în faţa Ministerului Agriculturii, protejat de numeroşi poliţişti. Pe o pancartă poate fi citit ‘Agricultura falimentează, Ministerului nici că-i pasă’.
Potrivit analiştilor, aceste mişcări de protest trebuie puse în legătură cu începutul campaniei electorale pentru scrutinul prezidenţial din 10 mai şi cu legislativele din toamnă.
Proteste violente ale fermierilor la Bruxelles
Mii de fermieri din Bruxelles au ieşit în stradă, nemulţumiţi de preţul din ce în ce mai mic al laptelui, informează RT, citat de B1TV. Piaţa acestui produs este în scădere din cauza unei supra-producţii la nivel mondial.
În urma embargo-ului impus de Moscova, preţurile la carne s-au prăbuşit şi ele.
Manifestanţii, în cea mai mare parte producători de lapte şi carne de porc, au blocat o zi întreagă cartierul european din Bruxelles.
Protestatarii au aruncat cu ouă şi sticle incendiare în poliţişti, iar aceştia au dat cu gaze lacrimogene.
Fermierii au adus cu ei tractoare şi mascote-animale, dar şi un sicriu simbolic, pentru agricultura europeană.
Pe lângă scăderea preţurilor la lapte, agricultorii sunt demulţumiţi şi de scăderea preţurilor la carne, fructe și legume, ca urmare a embargoului rusesc impus țărilor europene.
Manifestația s-a desfășurat concomitent cu reuniunea Consiliului Miniștrilor Agriculturii din Uniunea Europeană.
Comisia Europeană a anunţat că va deloca 500 de milioane de euro ca ajutor de urgenţă pentru agricultorii europeni.
////////////////////////////////
Globalistii ne-au pus gind rau;iata ce noi mincaruri ne ofera: Musca domestica: Musca de casa comuna-wc,greieri, lacuste, viermi si molii etc
Parlamentul European a avizat o propunere care prevede introducerea in consum, a unor noi alimente, cum ar fi insectele, algele si noi tipuri de ciuperci.
Cea mai controversata decizie vizeaza insectele, folosite la noi ca momeala pentru peste si hrana pentru animale.
Musca de casa, care ne deranjeaza atat de tare vara, molia de fagure, un daunator pe care il gasim in fagurii de miere, greierele, pe care il recunoastem dupa cantecul sau, molia de matase, cateva specii de lacuste si mai multe tipuri de viermi, acestea sunt insectele cu ajutorul carora specialistii in alimentatie ar putea prepara din 2016 noi mancaruri.
Deocamdata, la noi viermii sunt folositi ca momeala pentru peste. Nu este exclus insa ca de la anul, conform reglementarilor europene, sa-i puteti cumpara din hipermarket si sa-i gatiti acasa.
In alte tari ale lumii insectele se regasesc in meniuri. Angelina Jolie, de pilda, n-a facut un secret din faptul ca le da copiilor sai greieri prajiti.
“Baietilor mei le place sa manance greieri, este unul dintre lucrurile lor preferate. Ii mananca de parca ar fi pufuleti”, a dezvaluit actrita.
Votul din Parlamentul European aduce cu sine si proceduri pentru autorizarea noilor alimente pentru ca acestea sa poata fi produse si comercializate in cele 28 de state membre. Mai intai se vor face studii si analize care sa garanteze ca insectele nu afecteaza starea de sanatate a populatiei.
James Nicholson, eurparlamentar: “Sectorul agroalimentar este in continua schimbare, adaptare si imbunatatire. Trebuie sa fim mereu pregatiti pentru schimbare. Avem nevoie de un cadru legislativ functional, care sa tina pasul cu dezvoltarile tehnologice din ultimii 20 de ani.”
Pentru ca aceasta initiativa sa intre in vigoare de anul viitor mai este nevoie de acordul Consiliul European. Alaturi de insecte mai apar in lista noilor alimente algele, unele ciuperci si noi tipuri de coloranti.
Lista completa cu noile alimente:
Musca domestica: Musca de casa comuna
Hermetia illucens: Musca “soldatul negru”
Tenebrio molitor: Viermi de faina
Zophobas atratus: Viermi de faina gigant
Alphitobus diaperinus: Viermi de faina mici
Galleria mellonella: Molia mare a cerii
Achroia grisella: Molia mica a cerii
Bombyx mori: Vierme de matase
Acheta domesticus: Greier de casa
Gryllodes sigillatus: Greier mic
Locusta migratora migratorioides: Lacusta africa migratoare
Schistocerca Americana: Lacusta americana
Ori lasati multinationalele sa extraga gaze de sist pentru a le vinde Europei dependente de gazul rusesc, ori va vom izola ca pe vremea lui Ceausescu si va lasam prada razboiului
Astazi tradatorii neamului de la conducere tarii lasa asasinii economici sa vina liber sa pradeze tara, sa ne fractureze tara, sa ne ia aurul, sa adopte copii, sa isi faca televiziuni, firme si multe altele, in timp ce ei ne solicita viza de intrare catre SUA.
Politologul american evreu George Friedman este unul dintre acei analisti pe care ii asculta liderii politici si militari de la Washington. Director al Stratfor, una din cele mai apreciate agentii de analiza din SUA, George Friedman, evreu nascut in Budapesta, ne avertizeaza pe noi, romanii . Individul practic ne santajeaza si ne spune in fata, tradus, cam asa : ”ori puneti tara la bataie si ne dati gazele de sist si aurul de la Rosia Montana, ori veti avea soarta lui Ceausescu. Da, efectele asupra mediului sunt grave, dar asta e pretul pe care trebuie sa il platiti”.
Rar mi-a fost dat sa aud la un asemenea nivel o abordare mai abjecta.
Dar sa ascultam ce zice:
”Americanii vin aici sa faca bani. Sunt multe feluri de a face bani si un mod sigur de a-i pierde: sa nu cunosti situatia, adica impredictibilitatea.
In ultimii ani, investitorii americani s-au saturat de Romania. exemplul care imi vine in minte e Rosia Montana. A devenit un simbol in comunitatea de investitori a ceea ce se poate intampla in Romania. Cred ca guvernul a inteles asta si faptul ca principalele voastre resurse sunt cele energetice si minerale. Trebuie sa va targuiti, dar odata incheiat targul, sa va tineti de el.”
“Daca un guvern incheie un contract, toate guvernele de dupa el trebuie sa il respecte. Daca nu, viabilitatea Romaniei ca tara independenta e amenintata. Romania are nevoie de investitori straini, nu are resursele sa se dezvolte singura. Capacitatea europenilor de a investi e limitata, chinezii au bani, dar isi aduc propria forta de munca, rusii au bani, dar nu au expertiza, americanii le au pe toate. Problema e acum domnia legii – un contract sa ramana un contract, sa nu se schimbe. Asa ca nu faceti targuri proaste, ca sa nu trebuiasca sa le schimbati.
In 6 luni – un an, investitorii vor incepe sa vina. Companiile americane urmaresc acum cu atentie Romania. Stim de o companie care vrea sa investeasca in energie si are nevoie de informatii. Din pacate, la voi aceste informatii sunt secrete, or nu poti aduce investitii cu informatii tinute in secret.
Gazele de sist sunt o arma care poate fi folosita pentru a evita razboiul. Rusia controleaza Europa prin gaze. Aveti nevoie de resurse alternative iar Romania e cea mai bogata in astfel de resurse. De aceea americanii sunt atat de interesati de resursele voastre.
Romania trebuie sa decida daca va permite exploatarea gazelor de sist. Ar fi minunat daca nu am avea nevoie de ele, dar data fiind pozitia strategica a Romaniei, exploatarea gazelor de sist e o problema strategica nationala. Gazul de sist limiteaza influenta ruseasca. Oricat de mult ar putea afecta mediul el ofera o solutie geopolitica. In situatia actuala a Romaniei, ar fi iresponsabil sa nu luati in considerarea exploatarea gazelor de sist.
Decizia trebuie luata acum”, ne atentioneaza analistul american “fiindca acum rusii taie energia Europei. Totul presupune un risc. Gazele de sist ar putea polua mediul, dar Rusia… Nimic din ce am construit nu a ramas fara consecinte asupra mediului. Romania vrea sa fie sigura ca restul Europei are suficient gaz ca sa nu poata fi santajata de rusi, altfel Romania va fi izolata, asa cum a fost in timpul Razboiului Rece. Riscul ecologic e real, riscul geopolitic e si mai real. Pericolul ca Romania sa se intoarca la perioada cand era izolata de toata lumea, ca in timpul lui Ceausescu, trebuie luat in considerare.”
Ma multe pe infocivic.ro
Pentru că a minţit poporul cu iconatorul de făcut minuni băneşti; Fiindcă îi pune pe neputincioşii amărăşteni să se ocupe şi de morţi- cu pomeni şi taxe, dar şi pentru că… l-a înlocuit pe Dumnezeu cel infinit cu picturi mute, surde, şchioape, aurite/iconate -cum scrie în Ps. 115,135 şi etc ortodoxia ajunge în gheenă -Detalii aici: http://informatii-agrorurale.ro/1-ce-urgii-credeti-ca-ne-pregateste-anticristul-din-spatele-imigrarii-globale-2-cine-nu-are-cip-ul-nu-are-drept-sa-traiasca-slovacia-va-accepta-doar-imigranti-crestini-din-siria-noi-n/
si…………………..
(Ortodoxia si-a sapat groapa prin idolatrie/iconarie si…) Partea mistică a războiului din Ucraina. Legătura dintre Patriarhul Kiril și Vladimir Putin…
(Ortodoxia si-a sapat groapa prin idolatrie/iconarie si…) Partea mistică a războiului din Ucraina. Legătura dintre Patriarhul Kiril și Vladimir Putin…
Cristina Cileacu
DIN ARTICOL
Argumente pentru anihilarea unui popor
Rolul Kievului în istoria ortodoxiei ruse
Misiunea „sacră” a Rusiei
Fractura culturală dintre două lumi
Biserica Ortodoxă Rusă are o mare influenţă în deciziile pe care le ia Vladimir Putin. Legătura dintre Patriarhul Kiril şi liderul de la Kremlin este una foarte puternică şi recunoscută. Este mult misticism în faptele lui Putin şi războiul din Ucraina este construit pe baza unor date importante în calendarul religios rus. Luigi Bambulea este cercetător ştiinţific la Muzeul Literaturii Române şi a vorbit la „Paşaport diplomatic” despre perspectiva mai puţin înţeleasă a confictului din ţara vecină.
Conductă pentru vodcă între Transnistria și Odesa
Cristian Diaconescu: De ce nu vine UE să exploateze gazul din Marea Neagră?
Ce arată tăierea gazului rusesc către Europa
„În memoria lui am cumpărat o mașină”. Propaganda Rusiei prezintă beneficiile banilor de coșciug
Rușii incendiază lanurile ucrainenilor
Exodul creierelor din Rusia, valul doi
De ce e Rusia nefericită?
Rusia vrea să ajungă la Transnistria
Cristina Cileacu: Vorbim despre Biserica Ortodoxă Rusă în contextul războiului din Ucraina pentru că Patriarhul Kiril este dedicat 100% unei retorici pe care o promovează în predicile sale – și anume că Rusia duce în Ucraina un război împotriva nazismului. De unde vine această perspectivă violentă a Bisericii Ortodoxe Ruse asupra Ucrainei?
Luigi Bambulea, cercetător ştiinţific MNLR: Nu este vorba de o metodă la modă, aceea a istoriei ideilor, este vorba de o raportare adecvată la această situație, la această realitate, și anume că dincolo de istorie se află de fapt niște energii, să le spunem turbionare, care sunt niște energii imense care generează realități. Nicolae Iorga făcea următoarea observație – și anume că este posibil și că există idei care nu au în spatele lor neapărat fapte politice istorice, evoluții de ordin social – în orice caz exterioare, evoluții exterioare – dar că nu știm și nu există, spune Nicolae Iorga, evoluții de ordin istoric, politic și cultural care să nu aibă în spatele lor idei.
Există idei care pot proveni doar din genialitatea autorilor lor, dar nu există fapte care să nu aibă în spatele lor idei. Se întâmplă la fel lucrurile și cu evoluțiile politice din ultima perioadă – politice, militare, sociale din ultimele luni – cu care ne confruntăm cu toții.
Și în acest sens, primul lucru pe care vreau să îl subliniez ca pe un răspuns la întrebarea dumneavoastră este acela că trebuie să înțelegem că Rusia nu este din punct de vedere ideologic contemporană cu Occidentul. Reciproca este la fel de adevărată. Nici Occidentul nu este contemporan cu Rusia. Este vorba de o perspectivă antropologică, dar nu trebuie să intrăm în nuanțe de ordin științific, care să încurce mai mult explicația.
Johannes Fabian, un antropolog relativ contemporan, a observat acest fapt în urmă cu vreo patru decenii – și anume că, între ele, culturile, deși trăiesc același timp istoric – să spunem secolul XXI – nu sunt totuși contemporane și ele trebuie raportate la propria lor evoluție. Ele trebuie raportate la propria lor desfășurare, care are o istorie, care are o tradiție, care are o cultură în spate și cred că trebuie să fim conștienți de această împrejurare, și anume că Rusia își trăiește propria contemporaneitate, propria idee, fiindcă este o idee imperială care se ascunde în spatele acestor fenomene, evenimente la care luăm parte și dacă nu înțelegem asta ne vom limita în analizele noastre la a ne mira: cum este posibil? Și la a spera – și acum aduc dezbaterea în concret – la a spera că cineva va face un gest curajos în Rusia. S-ar putea ca nimeni să nu vrea sau foarte puțină lume să dorească să facă un gest curajos, în sensul în care îl vedem noi în Occident, acolo în Rusia.
Cristina Cileacu: Adică să scape de Vladimir Putin.
Luigi Bambulea: Adică să scape de Puțin, pentru că ei își trăiesc propriul vis. Și acum să vedem mai precis care este acest vis. Este vorba de o speranță de tip de tip național și religios în același timp, privitor la un destin excepțional al Rusiei. Și acest excepționalism rusesc explică gândirea actorilor principali din spatele acestor fenomene. Este vorba de ceea ce se numește A Treia Romă, până la urmă, Triţii Rîm, o idee în egală măsură spirituală și politică, aflată dincolo de desfășurarea evenimentelor din ultimele luni.
Argumente pentru anihilarea unui popor
Cristina Cileacu: Patriarhul Kirill neagă practic existența Ucrainei, existența ei istorică, existența ei actuală, iar Vladimir Putin la rândul lui îmbrățișează această această idee. De unde vine această negare pe care o au cei doi care practic sunt parteneri În acest război pe care îl observăm?
Luigi Bambulea: Această perspectivă asupra inexistenței poporului ucrainean are o rădăcină în Evul Mediu, în Evul Mediu adânc, provine din secolul IX, provine din epoca în care s-a constituit primul stat rusesc și care a avut centrul în zona Novgorod și respectiv Kiev. Kievul și Novgorodul reprezintă până la urmă epicentrul statului rus, epicentrul națiunii ruse, care iată, dorește să recupereze și trebuie să furnizeze un discurs care să legitimeze această agresiune. În aparență este o agresiune, iar ei încearcă acum ca prin discurs să dea o anumită aparență de legitimitate. Despre ce este vorba mai precis? Este vorba de conjuncția – fiindcă ați menționat și pe patriarhul Kiril și pe președintele Federației Ruse Vladimir Putin, doi Vladimiri de fapt: Vladimir Gundiaiev, care este Kiril, respectiv Vladimir Puțin – și în spatele cărora se află prințul Vladimir, simbolic vorbind, bineînțeles Vladimir cel Mare, simbolic vorbind, de la care se revendică. Este vorba, ca să fiu și mai punctual, despre o istorie de peste 1000 de ani pe care ei au și sărbătorit-o, care promite Rusiei nu doar un destin istoric major, ci și un destin realmente spiritual major.
Adică ei se văd nici mai mult nici mai puțin decât A Treia Romă – și revin la acest document medieval rusesc esențial care este o scrisoarea lui Filotei din Pskov. Filotei, un arhimandrit care redactează acest document și în care face următoarea observație, și anume că prima Romă a căzut în erezie, este vorba de papalitate, a doua Romă a căzut în război, dar tot din motive de erezie, este vorba de erezia uniată, de unirea cu catolicii din 1437-1438, de la Ferrara Florența, iar a treia Romă este în mâinile tale, îi spune el Ţarului. A treia Romă este a noastră.Primele două Rome au căzut, a treia dăinuie și a patra nu va mai fi, pentru că e implicată aici și o viziune privitoare la sfârșitul lumii.
Până la sfârșitul lumii Moscova va fi cea de-a treia Romă. Patriarhul Kiril visează la această a treia Romă și sunt argumente concrete de diplomație, chiar bisericească. Vă pun în vedere în primul rând faptul că în clipa aceasta patriarhul Kiril al Moscovei se află în afara comuniunii euharistice cu Constantinopolul. Este un fapt de o mare gravitate din punctul de vedere al relațiilor din interiorul Bisericii Ortodoxe mondiale, ecumenice, pe de o parte. Pe de altă parte, știți că a sabotat Sinodul din Creta. Sinodul din Creta a fost pregătit câteva decenii de către Biserica Ortodoxă, ca răspuns la sinodul Vatican II al Bisericii Catolice din anii 60. A sabotat acest sinod patriarhul Kiril, adică și-a manifestat explicit această nu numai rezervă față de ortodoxia cu lider grec, ci şi proiectul de transformare a leadershipului grec al ortodoxiei într- un lider rusesc.
Cristina Cileacu: Sviataia Rus, Sfânta Rusia, Rusia medievală cea despre care pomeneaţi, este extrem de importantă într-adevăr pentru Vladimir Putin și în discursurile lui aduce foarte des în fața publicului trei nume. Numele lui Vladimir cel Mare, întemeietorul statului rus. Numele lui Alexandru Nevski, fiul lui Vladimir cel Mare și numele lui Fiodor Ușakov, care a fost primul amiral, amiralul care practic a creat flota rusă din Marea Neagră. De ce sunt importante aceste trei nume pentru Vladimir Putin în prezent?
Luigi Bambulea: Sigur că Vladimir Puțin, pentru un discurs eficient în interiorul mai ales Federației Rusie, ruse apelează la aceste figuri tutelare. Este revenirea la moaște, este acest pelerinaj simbolic la figurile marcante care legitimează și este un gest pe care îl regăsim în toate momentele istorice. Toți liderii cu proiect, liderii cu proiect major politic, au apelat la figuri tutelare anterioare ale acelei culturi, ale culturii căreia au încercat să-i dea un destin politic major, fiindcă aceasta este acum în mintea lui Vladimir Putin și este evident. Și pe lângă asta, pentru a încheia, pentru a extrage ecuația din explicația pe care am încercat să o ofer, o să vă mai spun că de fapt este vorba, în cazul lui Vladimir Putin și al patriarhului Kiril, de o suspectă, pe de o parte, de politizare a religiosului și, din alt punct de vedere, viceversa, de o suspectă spiritualizare a politicului.
Aceasta este de fapt ecuația care definește ideologia, care justifică și care-l, explică, care-l developează și pe Kiril, și care îl explică în egală măsură și pe Vladimir Putin, chiar dacă între proiectele lor există diferențe. Mai precis, cred că putem identifica în actuala ideologie care justifică acest război al Rusiei în Ucraina, putem identifica o ortodoxie romantică, deci o componentă irațională și totodată o componentă care are legătură cu un pietism glazuros, așa-zisa ortodoxie pravoslavnică.
Asta cred eu că putem identifica aici, ortodoxia pravoslavnică a Bisericii Ortodoxe Ruse, care însă nu este regăsibilă fie la Puțin – şi o să revin la acest detaliu, fiindcă este foarte important – și această ortodoxie romantică practică, susține, legitimează și filetismul. Filetismul este o noțiune care literalmente înseamnă tribalism, provine din limba greacă, și care a fost folosită în secolul al XIX-lea, la Constantinopol, deci în capitala Ortodoxiei mondiale, pentru a condamna naționalizarea religiosului. Și cu o adresă specifică, împotriva Bisericii Ruse, în 1871.
Vedeți, comunitățile ortodoxe locale au identificat cu foarte multă precizie această tendință, în special slavă, a naționalizării religiosului – și sunt practic conceptele fundamentale, pe de o parte filetism, ortodoxie pravoslavnică, slavofilie, adică această idee a superiorității rasei slave, respectiv panslavism. În timp ce proiectul lui Kiril pare a fi unul pravoslavnic şi slavofil, proiectul lui Vladimir Putin este mai degrabă unul probabil slavofil și panslavist. Panslavismul nu poate să fie. Ideea de a reuni toți slavii într-un singur stat nu poate fi agreată în mod particular de către Biserica Ortodoxă Rusă și vă spun de ce, pentru că multe dintre statele slave nu sunt ortodoxe, să numim Polonia, să ne gândim la Lituania, să ne gândim la Letonia, ce să mai spun de Estonia care are mulți protestanți. Ucraina are o biserică destul de puternică și catolică și greco-catolică. Prin urmare, ideea de panslavism nu funcționează din perspectiva Bisericii Ortodoxe.
Cristina Cileacu: Mai este și o componentă musulmană în anumite state slave.
Luigi Bambulea: Plus componenta musulmană. În timp ce, pentru Vladimir Putin nu funcționează ideea de ortodoxie pravoslavincă. Ei vin din proiecte diferite și se întâlnesc însă pe această idee de imperiologie.
Rolul Kievului în istoria ortodoxiei ruse
Cristina Cileacu: De ce este Kievul atât de important pentru Biserica Ortodoxă Rusă?
Luigi Bambulea: Kievul este esențial din perspectiva – ne ajută deja conceptele pe care le am forjat până acum – Kievul de la care se revendică națiunea rusă, Kievul care se află, așa cum am spus, la originea, în centrul, este nucleul şi național, etnic, nu doar din punct de vedere istoric – și isteric, astăzi – al poporului rus și se adaugă această componentă istorică – și anume faptul că ucrainenii s-au desprins treptat de-a lungul unor secole să spunem lingvistic, cultural și civilizațional de Mama Rusie, de Sfânta Rusie.
Practic, Belarusul, Ucraina și Rusia ar reprezenta primul pas în proiectul panslavist. Concluzionând la ideologia, programului ideologic care explică poziționările lui Kiril și ale lui Vladimir Putin în actuala conflagrație, să concluzionăm şi să observăm în felul următor: și anume că suprapunerea de etatism, adică ideea unui stat maximal, de forță, peste ideea spirituală de tip național și mesianic, ideea că Rusia trebuie să aibă un destin măreț în istoria ortodoxiei, această suprapunere deci dintre componenta politică și componenta religioasă, care rezultă filetismul despre care deja am vorbit, se află într-un mod paradoxal la originile secularizării Bisericii Ruse.
Misiunea „sacră” a Rusiei
Cristina Cileacu: Filmăm la Muzeul Literaturii Române din București și aș vrea să aducem în discuție puțin și literatura rusă, pentru că de pildă dacă îl luăm doar pe Dostoievski, este printre primii care au adus în discuție ideea sau conceptul de spirit rus, Dumnezeul rus. Este superioară, este, cum spuneați, o misiune sacră. Întrebarea ar fi dacă Occidentul înțelege această misiune sacră pe care Rusia și-o asumă.
Luigi Bambulea: Dostoievski este unul dintre ei, dintre acești autori care au remarcat aceste derive. Demonii care vin în istorie, vin de fapt în Rusia din perspectiva lui Dostoievski și vin pe această platformă politică de tip socialist,pe care Dostoievski o cunoștea foarte bine, fiindcă el însuși cochetasee şi cu socialismul și, mai mult, se făcuse parte din acel grup Petraşevski de revoluționari socialiști decembrişti, din cauza căreia el însuși era să fie executat de către forțele imperiale țariste. În cele din urmă, știm că el a fost absolvit sau cel puțin i s-a comutat pedeapsa și plecând, fiind deportat în Siberia, acolo a avut revelația creștină și a înțeles opoziția – pe care nu pare să o înțeleagă foarte bine Kiril, ar avea de învățat din propria cultură foarte multe – opoziția dintre proiectul istoric, politic sau de tip socialist, putem să spunem şi marxist, și proiectul spiritual al Bisericii. Ceea ce se întâmplă astăzi în Rusia este reeditarea sergianismului.
Sergianismul este un concept care provine de la un nume propriu, de la Patriarhul Serghei, care la sfârșitul anilor 30 a intrat într-o nefericită asociere cu Stalin, desigur încercând să asigure supraviețuirea Bisericii Ortodoxe Ruse. Stalin avea nevoie de Biserica Rusă pentru că este vorba totuși de o țară ortodoxă, avea nevoie de Biserica Ortodoxă Rusă pentru a-și asigura susținerea populară, în al Doilea Război Mondial.
Astăzi, pare că patriarhul Kiril are senzația că Putin este ceea ce era împăratul bizantin pentru patriarhul de la Constantinopol, în urmă cu o mie și ceva de ani, adică ipodiaconul, un fel de secund, un fel de subaltern care-l sprijină în proiectele sale. Ei bine, Putin nu este ipodiaconul, adică diaconul secund al lui Kiril, și asta cred că este iluzia patriarhului Kiril al Moscovei, tot așa cum, invers, Putin nu înțelege că există o diferență fundamentală între el și Biserica Ortodoxă Rusă, și anume slavofilia rusească și ortodoxia pravoslavnică, pe care el nu le manifestă.
El vine dintr-un proiect, din proiectul U.R.S.S, un proiect total diferit, un proiect care are ca ideologie panslavismul, dar, care nu are ca ideologie ortodoxia, ca ideologie religioasă, ci socialismul științific. Strategia care definește Imperiul lui Putin este militarismul, iar tactica este aceea a serviciilor secrete, deci tactică și strategie înseamnă la el militarism și servicii.
Fractura culturală dintre două lumi
Cristina Cileacu: Și ca să răspundem cu da sau nu, aproape imposibil, la întrebarea dacă Occidentul înțelege cu adevărat toate aceste dedesubturi pentru a putea reacționa mai bine?
Luigi Bambulea: Răspunsul meu este negativ. Sau cred că abia acum începe să înțeleagă Occidentul. O dovadă este că dumneavoastră m-ați chemat pe mine la această emisiune, în sensul că Rusia ne pune în fața acestei ciudate sinteze dintre politică și idei, dintre politică la modul cel mai concret și platforma ideologică și ideatică ce se ascunde în spatele gesturilor chiar militare.
Vreau să vă spun că ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina este din punctul meu de vedere și o consecință a unui leadership occidental incult, în sensul că nu are legătură cu cultura și că a pierdut din vedere importanța și portanța valorilor în istorie.
Am două sau trei exemple. Unul dintre ele este neincluderea creștinismului în autodefiniția Uniuni Europene – și Uniunea Europeană s-a sabotat pe sine. Nu este vorba despre faptul că nu a făcut vreo politețe la adresa creștinismului, și-a sabotat propria omogenitate, apoi modul în care Angela Merkel a gestionat criza refugiaților sirieni și, de fapt, modul în care Uniunea Europeană nu a înțeles că nu este vorba de o problemă strict cantitativă și că toți acești refugiați, aceste populații orientale se vor pierde și absorbi în masa de populație europeană, nu.
Este vorba acolo de niște tensiuni de ordin axiologic, valoric, de niște valori cu care vin aceste populații, valuri foarte active și de ordin religios. Și religia este irațională din multe puncte de vedere și este o tensiune acolo care poate să destabilizeze mai ales Occidentul, care și-a pierdut forța identitară religioasă.
Apoi, cred, problema Rusiei, care nu a fost tratată – din nou Angela Merkel, nu, care îşi dă bezele cu Vladimir Putin, care nu a înțeles, care nu a fost consiliată în acest sens, care nu a avut în jur un tip de consiliere şi culturală, care să o avertizeze cu privire la proiectele moştenite de peste 1000 de ani de Rusia și care s-ar putea să ducă la anumite decizii, la anumite gesturi. Știința umanistă occidentală cunoaște aceste lucruri, însă ruptura dintre, pe de-o parte, știința tehnică și realistă și știința umanistă, și pe de altă parte ruptura dintre leadership politic și știință și umanitate, cauzează aceste crize. Eu am dat trei exemple și cel de-al treilea îl reprezintă dezastrul din Ucraina.
Putin și anturajul său și-au planificat fuga în cazul unei înfrângeri în Ucraina. Unde se duc
DE ELENA ANDREI
Vladimir Putin și oamenii care i-au rămas loiali fac pregătiri pentru a părăsi Rusia în cazul în care armata rusă va fi învinsă în Ucraina, potrivit canalului Telegram General SVR.
În condițiile în care ofensiva sa din Donbas stagnează, Ucraina se pregătește să recucerească Herson și economia rusă se prăbușește, liderul de la Kremlin este „conștient de posibilitatea unei schimbări bruște de dispoziție în țară”, potrivit General SVR.
Surse de la Kremlin susțin că Putin însuși își pregătește traseul fugii, numit „plan de evacuare din Rusia”.
Sunt surse care susțin că Putin și familia sa din Rusia optează în primul rând pentru Siria, stat prieten cel mai apropiat pe al cărui lider, Bashar al-Assad, l-a salvat intervenind în războiul civil, în 2015.
Mai mult decât atât, comandanții militari ruși care au fost în Siria, aduși ulterior pentru războiul din Ucraina, au baze puternice și soldați care controlează forțele lui Bashar al-Assad.
Însă, orice zbor din Rusia spre Siria ar trebui să traverseze spațiul aerian al Turciei, membră NATO.
În cazul în care liderul turc, Recep Tayyip Erdoğan, ar refuza permisiunea ca avionul care îl transportă pe Putin și familia sa să intre în spațiul său aerian, aceasta ar anula efectiv cea mai rapidă și poate singura cale de scăpare a liderului de la Kremlin.
Deși Turcia este membră a alianței militare occidentale, țara și-a croit propria cale diplomatică în relațiile internaționale. Erdogan a condus multe negocieri între Ucraina, Rusia, ONU în războiul din Ucraina și Siria, Iran și Rusia, în războiul din Siria, unde Turcia are interese opuse Moscovei.
La începutul acestei luni, Putin s-a întâlnit cu omologii săi turc și iranian la Teheran, pentru a discuta despre Siria.
Citește și
VIDEO Rusia îl incită pe Orban să-și „recupereze” teritoriile locuite de maghiari
VIDEO Cum arată submarinele NATO care pot distruge Rusia în 30 de secunde
Președintele turc nici nu a legat o prietenie cu Putin, plătindu-i o poliță, când l-a lăsat să aștepte, în picioare, la summit-ul trilateral din Iran.
Iranul este o altă putere regională – și dușman al Occidentului – care ar fi interesată de soarta lui Putin.
„În principiu, este benefic pentru Iran și Turcia să îl țină în rezervă pe președintele rus în exil, folosindu-l, în funcție de situație, ca o pârghie sau ca monedă de schimb”, scrie General SVR.
Între timp, forțele ucrainene au pornit contraofensiva în apropierea orașului ocupat Herson.
Atacurile aeriene au distrus mai multe poduri, lăsând trupele ruse izolate, fără aprovizionare, iar în următoarele săptămâni se așteaptă o contraofensivă pentru recucerirea singurului oraș important pe care Rusia a reușit să îl captureze în „operațiunea sa specială”.
Pentru ca Ungaria sa devina si mai mica,il slugareste pe Putin… Rusia îl incită pe Orban să-și „recupereze” teritoriile locuite de maghiari
DE ADINA MUTĂR
Expertul militar rus Igor Korotcenko incită Ungaria ca, „în următoarele luni”, să-și „afirme controlul asupra teritoriilor sale istorice” și să-și „salveze cei 150.000 de maghiari din Transcarpatia”.
Korotcenko l-a lăudat pe premierul maghiar că, până acum, „a acționat cu noblețe” în această problemă.
Guvernul ungar și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la drepturile minorității maghiare din țările vecine, cu referire prioritară la maghiarii din România.
De la debutul invaziei Rusiei în Ucraina, Budapesta s-a situat de partea statului invadator, crezând că „operațiunea specială” chiar va fi „blitz” și posibil ca Ungaria să fie răsplătită cu niște teritorii pentru loialitate.
Budapesta a și anunțat că are „un scenariu de urgență” pentru protejarea maghiarilor care locuiesc în regiunea Transcarpatia din Ucraina. Acest lucru a fost declarat de ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, relatează RIA Novosti.
„Ca orice țară în vecinătatea căreia există un conflict armat, Ungaria trebuie să fie pregătită să se apere dacă este necesar”, a declarat Szijjártó.
Citește și
Premierul Ciucă a discutat cu preşedintele Moldovei Maia Sandu despre securitatea energetică
VIDEO Cum arată cei 11km de pe Autostrada Sibiu – Pitești care se deschid anul acesta
„Avem scenarii de urgență pregătite. Este în interesul nostru ca pacea să fie instaurată în est cât mai curând posibil, pentru că atunci vom putea evita scenariile periculoase pregătite pentru a-i proteja pe cei 150.000 de maghiari care trăiesc în Transcarpatia”, a declarat Szijjarto.
Cu alte cuvinte, Ungaria are și „scenarii periculoase” de a acapara teritoriile locuite de maghiari prin forță militară, pentru a-i „proteja”, după modelul propagandistic al Moscovei.
Ministerul Apărării al Ungariei a crescut gradul de pregătire de luptă al forțelor armate naționale.
Dar, mai mult decât maghiarii din Transcarpatia ucraineană, premierul ungar, Viktor Orban, urmărește ceea ce crede el că reprezintă interesul ultim al Ungariei: „reconstruirea spațiului cultural în arcul carpati, cu Transilvania românească „inima maghiarimii”.
,Patria trebuie să rămână împreună: Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpaților trebuie să rămână împreună”, a declarat Viktor Orban nu mai departe de 23 iulie, la Tușnad.
Fiindca banul este ochiul dracului si satanele in sutane raman sclavii putinizarii- Fabuloasa avere a Patriarhului Kirill al Moscovei pentru care se închină la Putin
DE ANDREI VASILESCU
Patriarhul Kirill al Moscovei (75 de ani) care susține crimele de război comise la comanda lui Putin în Ucraina, duce o viață de lux având la dispoziție avioane, yahturi, mașini de lux, palate, vile și apartamente. În anii 90 a vândut ajutoare și a importat țigări și alcool.
Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, Vladimir Gundeaev, pe numele său de mirean, are o avere estimată între 1,5 și 4 miliarde de dolari, conform presei din Rusia.
Citește și: VIDEO Anaser Duduianu, urmărit internațional, live din Cancun: Toate drumurile duc la Rahova
Născut pe 20 noiembrie 1946 şi devenit călugăr pe 3 aprilie 1969, Kirill a cunoscut ascensiunea încă de tânăr, ca un bun discipol al mitropolitului Nikodim, cu numele de spion „Sviatoslav“.
Citește și: Ceasurile de lux ale lui Vladimir Putin: Unul dintre ele costă 500.000 € . Pe ce mână îl poartă
Nikodim a condus Departamentul de Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, iar Kirill, care activat la rândul său cu numele de spion „Mihailov“, l-a urmat în acest post cu doi ani înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice.
Citește și: Au explodat și prețurile la îngrășăminte. Ce produse ar urma să coste mai mult
Site-ul „Otkrâtaia Rossia“ („Rusia Deschisă“) a făcut un amplu material de investigaţie asupra averii Patriarhului Kirill.
Citește și: Experți în „eliminări”, despre cum poate fi înlăturat liderul de la Kremlin: „Putin preferă otrava”
Vânzări de ajutoare și importuri cu țigări și alcool
Pentru Vladimir Gundeaev anii 90 au fost foarte prosperi. Avansat mitropolit în 1991, s-a lansat în afaceri profitând de scutirile fiscale acordate Bisericii de către Elţîn.
Renovarea reședințee patriarhului Kiril de la St. Petersburg a costat 43 de milioane de dolari Foto: The Moscow Times
Kirill început cu vânzări de ajutoare umanitare trimise de occidentali în Rusia şi a continuat cu importuri de ţigări şi alcool prin structuri comerciale ale Patriarhiei Moscovei. A mers mai departe, implicându-se în afaceri cu diamante, petrol şi bancare.
Citește și: Cântărețul turnător la Securitate, Gheorghe Turda, general de brigadă în rezervă: Putin e credincios
Ancheta jurnalistică a celor de la “Rusia Deschisă” porneşte de la un apartament de cinci camere şi 144,8 metri pătraţi din centrul Moscovei.
În 2012, Vladimir Gundeaev, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, a recunoscut că deţine acest apartament, susţinând că i-a fost oferit de primul preşedinte al Rusiei, Boris Elţîn.
Însă el nu a locuit niciodată acolo, ci foloseşte acest loc, potrivit spuselor sale, pe post de bibliotecă, depozitând cărţile rare ale tatălui său.
Potrivit The New Times, este singurul bun imobil înregistrat pe numele liderului ortodocşilor ruşi. Însă Patriarhul rus are la dispoziţie case mai arătoase şi mai retrase de ochii lumii, dobândite fie prin intermediul Bisericii, fie prin intermediul Guvernului, dă asigurări „Rusia Deschisă“.
Patriarhul ruşilor se bucură de o reşedinţă de lucru în centrul Moscovei, de zone separate de locuit la mănăstirile Troiţa-Sergheieva, Danilov şi Valaam, de case la Troiţe-Likovo, Solovki şi Rubliovka, chiar lângă vila premierului Dmitri Medvedev, şi de un adevărat palat la Ghelendjik, la malul Mării Negre.
Reședință în complexul marilor demnitari
Reşedinţa permanentă a lui Vladimir Gundeav este la Kol’cevîh-Bode, în Peredelkino, de fapt un complex de case de vacanţe din sud-vestul Moscovei destinat marilor demnitari sau personalităţi. Însă doar două dintre aceste locuri de locuit şi de lucru îi sunt dragi Patriarhului Kirill, şi anume reşedinţa de la Danilov şi palatul de la Ghelendjik, relevă sursa citată.
Palatul din Ghelendjik, construit în mijlocul unei păduri şi lângă plajă FOTO openrussia.org
„Când vine la palat, oamenii nu au voie să facă plajă în apropiere, iar pescarii nu au voie să iasă în larg“, denunţă activistul de mediu Andrei Rudomah. Întins pe o suprafaţă de 16-17 hectare, domeniul de la Ghelendjik a înghiţit copaci înscrişi în „Cartea Roşie“ şi porţiuni de litoral frecventate cândva, deplânge activistul rus.
Reședință cu yaht de 5 milioane de dolari
Preafericitul are aici la chei un iaht Pallada evaluat la aproximativ cinci milioane de dolari. Dacă acest iaht este destinat satisfacerii unor mici plăceri, călătoriile, atât în ţară, cât şi în străinătate, sunt asigurate de un avion guvernamental Il-96-300.
Odată coborât din avionul întreţinut de contribuabilii ruşi, Kirill este urcat de către bodyguarzii săi la bordul unor vehicule blindate Mercedes-Benz S-Klasse sau Cadillac Escalade. De regulă, Vladimir Gundeaev a preferat să evite discuţiile legate de averea sa. Atunic când nu le-a putut ocoli, a susţinut că nu este bogat, iar multe din cele evocate aparţin Bisericii şi Guvernului.
Ceas de lux
Tot presa a descoperit că poartă un ceas Brequet de 30.000 de dolari. Kirill a apărut cu ceasul într-o poză, apoi ceasul a fost scos prin photoshop. La un moment dat, hoţii i-au furat de la Troiţa-Sergheieva patru obiecte în valoare de 250.000 de dolari.
Citește și: Bisericile ortodoxe străine se rup de Biserica Ortodoxă Rusă și îl condamnă pe Patriarhul Kirill
Kirill susține războiul lui Putin. Mai multe biserici ortodox se dezic
Secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor, rev. Ian Sauca, i-a scris lui Kirill pentru a-i cere să „intervină și medieze cu autoritățile oprirea acestui război”.
Kirill a refuzat, răspunzând că NATO că îşi extinde prezenţa militară la graniţele Rusiei şi ignoră temerile Moscovei privind un posibil atac. Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse a acuzat forţele străine că au creat în mod deliberat o prăpastie între ruşi şi ucraineni şi că încearcă să „reeduce” oamenii din Ucraina pentru a deveni duşmani ai Rusiei.
„Acest conflict tragic a devenit parte a unei strategii geopolitice la scară largă care vizează, în primul rând, slăbirea Rusiei”, a afirmat Kirill în scrisoare.
După Revoluția Bolșevică din 1917, liderii comuniști au început să dezmembreze Biserica Ortodoxă a Rusiei. Însă Stalin a readus-o în prim plan pentru a motiva populația după invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Aceeași idee este acum reînviată de către Putin”, afirmă Olenka Pevni, profesor de studii slavone și ucrainene la Universitatea Cambridge din Londra.
„În condițiile în care poziția Rusiei în lume și identitatea rusească au început să se șubrezească, Putin a apelat din nou la Biserică pentru a-l ajuta să-i strângă pe ruși sub controlul său și a încercat să îi lege pe oamenii unor țări independente precum Ucraina de Rusia prin promovarea ideii unei Biserici Ortodoxe Ruse unificate”, explică aceasta.
https://newsweek.ro/actualitate/cum-a-ajuns-patriarhul-kirill-al-moscovei-sa-se-inchine-la-putin-revolta-in-bisericile-ortodoxe
