Komuniştii au furat bogăţia boierilor, i-au prigonit şi au martirizat adversarii! Dar PeSeDistii au furat averea obştească a amărăştenilor, (prin privati-hoţie), au compromis valorile, le-au alungat tinerii prin jungla tranziţiei, ca să poată să-şi facă de cap şi, curând, vor da totul globaliştilor- din care se întrupează Anticrist, Fiara şi Prorocul mincinos; De aceea voi nu aveţi acces în Cer, unde vreţi să minerizaţi stelele şi să faceţi decembriada planetelor (ca în 1989); În zadar puneţi la cale să furaţi soarele şi alte galaxii- prin fesenie, că acolo nu domneşte justiţia trandafirie şi nici nu tronează dreptatea demonică… Voi- care v aţi născut din zigotul satanei, (cum scrie în Ioan 8/44) nu mai rămâneţi morţi în hoţii, minciuni, manipulări, bârfe, cârtiri şi în alte mizerii ale gunoierului cosmic, condamnate în Gal.5/20, ci naşteţi-vă din nou din Sămânţa Învăţăturilor veşnice, adevărate, sănătoase-Dumnezeieşti; Dimpreună cu toţi ceilalţi, cât se mai poate –pocaiţi-vă şi credeţi (nu în Marx, Lenin, iliescu, Mao), ci în Dumnezeu cel viu şi adevarat-neiconat, nelimitat, necartonat, fiindcă El nu vrea moartea păcătosului (Ezechiel, cap.33) şi „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” 2Petru 3/9”

 76Despre un pesedist ‘sărac’ şi averea sa ‘micuţă’ şi ‘muncită’…Cum au “”cumparat””fostii securisti si comunisti Romania, bucata cu bucata!…Guvernarea Vacaroiu-PSD sau cum a fost jefuita Romania…Cum a lasat mafia PSD-ista vistieria tarii goala si un blocaj financiar mortal si total, in 1996, la plecarea de la guvernare…Cum isi batea joc regimul KGB-istului Iliescu de cercetătorii romani…Cum apără CSM-ul infractorii din România…666Cum promovau pesediştii posibili infractori în posturile înalte ale guvernării…Ilici Ion si alte scursaturi -trasi pe linia moarta de Ceausescu-pentru incompetente si tradari in masasa, ne-au vindut sacalilor si asasinilor capitalisti, pentru un fotoliu de presedinte si pentru portofolii de hoti…Minciuna ciumei are picioare scurte,dar Tariceanu nu vede nicio problema, confirma intalnirea „mafiotica” a celor patru in sediul PSD Baneasa. Dezvaluirile lui Tudorel Toader…Mafia in Guvern. Toader nu se mai opreste din vorbit, dezvaluie un jaf de proportii pus la cale de Dragnea: „Atunci am fost sigur ca voi fi demis”00Terapia iertarii; Valoarea unui zâmbet; Terapia iertării sau cum poți elimina balastul negativităților din viața ta; Tehnica Iertarii; Dr. Edith Kadar – Arta IERTARII DE SINE; Iertarea elibereaza emotiile negative si vindeca sufletele; Vindecare spirituala prin Iertare; RETETA FERICIRII. Profesorul Constantin Dulcan: “Ne putem prelungi considerabil viata in functie de modul preponderant benefic in care gandim;Terapia iertării sau cum poți elimina balastul negativităților din viața ta
Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu? Pacatele cu voia si jertfa lui Isus (Iisus); 5 concepții greșite despre iertarea păcatelor; CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS; ANTICRISTUL, IDENTITATE ȘI NUME; Mileniul și sfârșitul păcatului; Cuvântul lui Dumnezeu despre proorocul mincinos şi ecumenismul; O diagnoză biblică a profeţiei false; Lupta de la Armaghedon73

reteta fericirii constantin dulcan

 wqp4pi2276

       Ne gasim cu studiile noastre din Apocalipsa înca la capitolul 16, la cea de a sasea plaga, la Armaghedon. Se pare ca acest nume, Armaghedon, a avut o asa rezonanta în mintea tuturor generatiilor de crestini timp de aproape 2000 de ani, încît pe seama acestui nume au fost rostite un numar imens de predici si, din pacate, au fost puse în circulatie fel de fel de pareri privind întelesul cît si însemnatatea lui în evenimentele finale ale istoriei pamîntului.
Dupa cum am vazut în studiul parcurs în ultima prelegere, cea de a sasea plaga este pregatitoare într-un fel, pentru cea de a saptea plaga. În a sasea plaga, asa cum am vazut, are loc adunarea tuturor natiunilor pamîntului într-un front comun, pe o pozitie de lupta unica în vederea ultimei si celei mai crîncene lupte, denumita aici în capitolul 16 Razboiul Zilei Celei Mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Adunarea laolalta a tuturor împaratilor lumii si armatelor lor la Armaghedon, apare în profetia ca fiind rezultatul clar al campaniei celor trei duhuri de draci care au iesit din gura balaurului, din gura fiarei si din gura proorocului mincinos. Balaurul, sau Satana, este marele nimicitor, iar fiara este denumita de apostolul Pavel ca fiind fiul pierzarii. Dupa cum am vazut din studiul capitolului 13, balaurul a dat putere fiarei, iar proorocul mincinos, sau cea de a doua fiara din acest capitol, lucreaza cu puterea fiarei dintîi si devine a treia persoana în trinitatea faradelegii. Taina faradelegii este o contrafacere a tainei evlaviei, si aceasta trinitate satanica sta acum, în capitolul 16 din Apocalipsa, într-un contrast izbitor cu divinitatea, cu Sfînta Treime. Balaurul, fiara si profetul mincinos reprezinta cele trei mari subîmpartiri religioase ale Babilonului spiritual si anume – 
pagînismul, catolicismul si protestantismul apostaziat. Priviti-le acum pe aceste trei persoane ale tainei faradelegii cum îsi îndeplinescv lucrarea lor nimicitoare, angajînd în solda lor nu îngeri sfinti, ci duhuri necurate de demoni.
Cînd Domnul Iisus a trait si a lucrat printre noi oamenii, El adeseori certa duhurile necurate din cei demonizati si le poruncea sa iasa afara din acele fiinte nenorocite, însa vedem aici ca trinitatea satanica trimite în mod expres aceste duhuri necurate pentru ca sa atîte pe toti locuitorii pamîntului împotriva lui Dumnezeu. În plaga a cincea, în întunericul care a cazut asupra scaunului si cetatii fiarei, la un moment dat acesta parea sa fi periclitat atît stapînirea fiarei cît si admiratia si supunerea oamenilor fata de fiara. Dar fiara si-a revenit foarte repede si acum, împreuna cu balaurul si proorocul mincinos, într-o unitate de spirit si de lupta asa de strînsa cum nu s-a mai vazut niciodata, pornesc în momirea, în vrajirea, în înselarea tuturor neamurilor pamîntului pentru a le aseza în aceeasi linie de bataie contra lui Dumnezeu. Dar, nu va grabiti. Prin plaga a saptea Dumnezeu da o lovitura puternica cetatii Babilonului spiritual si drept urmare, aceasta cetate se va desparti în trei parti. Ultima solie a lui Dumnezeu pentru toti locuitorii pamîntului, care fusese rostita cu voce tare si care umpluse cu slava divina tot pamîntul, suna astfel: 
„A cazut, a cazut Babilonul cel mare, a ajuns un locas al dracilor. Iesiti din ea, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei (Apocalipsa 18,2.4). Aceasta chemare divina a fost rostita înainte de închiderea usii harului si înainte de caderea plagilor. Acum, este evident ca acele trei duhuri de draci angajate în slujba balaurului, a fiarei si a proorocului mincinos, ies din Babilon, din locasul dracilor. Ele ies ca sa însele natiunile pamîntului si sa le ridice contra lui Dumnezeu. Cei trei îngeri trimisi de Dumnezeu înainte de închiderea harului, cu Evanghelia cea vesnica a lui Dumnezeu spre a o aduce la toti locuitorii pamîntului, aveau o misiune salvatoare; ei erau trimisi sa întoarca pe oameni la Dumnezeu, si nu împotriva lui Dumnezeu. Ei au fost vazuti iesind din templul lui Dumnezeu, din sala tronului Sau, în timp ce acele duhuri de demoni au iesit din Babilon. Cei trei îngeri din capitolul 14 sînt purtatorii de cuvînt ai lui Dumnezeu, în timp ce cele trei duhuri necurate din capitolul 16, sînt purtatorii de cuvînt ai Babilonului. Solia clara a lui Dumnezeu fusese: „Iesiti din Babilon!”, în timp ce solia clara a duhurilor de demoni este „Intrati în Babilon, uniti-va cu noi!”. Solia cerului cauta mîntuirea si fericirea vesnica a oamenilor în timp ce solia Babilonului aduce acum blestemul si urgia asupra tuturor celor ce i-au dat ascultare.        Comparata cu celelalte cinci plagi dinaintea ei, a sasea plaga nu pare atît de grava, nu pare sa aduca nici o calamitate, încît multi se întreaba daca plaga a sasea este cu adevarat o plaga. Celor ce va îndoiti de acest lucru, va rog sa priviti cu atentie scena lumii la acea data. . . o lume demonizata, orbita, înselata, lasata la bunul plac al Satanei. Vreti sa-mi spuneti ca aceasta nu este cu adevarat o plaga? Cînd legiuni de demoni vor mîna miliardele pamîntului ca pe niste animale spre momentul si locul macelului, nu va fi acel ceas cel mai grozav ceas al ratiunii umane? Prin primele patru plagi Dumnezeu a lovit ici si colo pe fata pamîntului mijloacele de trai ale oamenilor, sprijinul material al vietii lor. Prin plaga a cincea, Dumnezeu a extins proportiia loviturii si a frînt tuturor oamenilor din împaratia fiarei sprijinul lor moral, încrederea lor în fiara. Iar acum, în plaga a sasea, Dumnezeu loveste întreaga lume, lasînd-o la bunul plac al furiei demonilor, la bunul plac al minciunilor, ratacirilor si urei Satanice. Atunci omenirea va secera ceea ce a semanat. Acesta va fi secerisul tainei faradelegii. La aceasta zi s-a referit apostolul Pavel cînd a scris în 2 Tesaloniceni 2,7 urmatoarele: „Caci taina faradelegii a si început sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale”. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sînt pe calea pierzarii; pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mîntuiti. Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire ca sa creada o minciuna, pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere în nelegiuire, sa fie osînditi.
 În prezent, mintea si inima noastra sînt înca terenuri de lupta ale Duhului lui Dumnezeu si al duhului celui rau. Duhul lui Dumnezeu ne vrea cu gelozie, iar duhul cel rau se lupta si el sa ne cîstige. Si adeseori în aceasta lupta noi cedam, ascultam de soaptele mincinoase ale celui rau si alegem pacatul. Toate pacatele noastre sînt de fapt un rod al minciuniulor lui Satana pe de o parte si a placerii noastre firesti dupa nelegiuire, pe de alta parte. Însa Iisus ne poate cîstiga pe deplin si ne poate feri de orice cadere daca noi vrem si alegem sa ascultam de glasul Sau necontenit. Adevarul este însa ca multi, poate chiar cei mai multi oameni din ultima generatie, vor respinge adevarul cu dispret si se vor lipi cu toata placerea de nelegiuire. Ei vor respinge învataturile clare ale Cuvîntului lui Dumnezeu si se vor lipi de glasul minunilor, semnelor si puterilor mincinoase ale demonilor. Celor ce vor alege cu dîrzenie aceasta directie Dumnezeu nu le va mai aseza în cale nici o piedica si va retrage în cele din urma de la ei Duhul Sau cel Sfînt încît ei vor crede încontinuu numai minciuni pîna cînd în plaga a sasea acele minciuni îi vor conduce spre osîndire. Au ales sa asculte de glasul lui Satana, acum, în mintea oamenilor si în jurul lor nu poate fi auzit decît glasul duhurilor necurate.
Plaga a sasea va consta în demonizarea lumii si în încolonarea ei în ultima mare batalie împotriva lui Dumnezeu, batalia Armaghedonului! Sa notam ca aceasta batalie nu va avea loc în plaga a saptea, ci la sfîrsitul plagii a sasea. În plaga a saptea are loc altceva, despre care vom studia în alta pregere. Acum ne aflam spre sfîrsitul plagii a sasea, într-o lume demonizata, ne aflam la Armaghedon.

Dupa cum am spus, acest nume a atras sute si sute de oameni de-a lungul vremurilor, dîndu-le îndemnul de a vorbi despre însemnatatea lui. Din toate predicile, articolele si cartile scrise pe baza acestui nume profetic, se desprind în principal trei teorii, sau trei puncte de vedere.
Prima teorie interpreteaza batalia de la Armaghedon ca un eveniment de viitor, un eveniment literal, o lupta reala care se va duce între doua grupari de natiuni existente la ora aceea pe arena lumii. Dupa unii autori aceste grupari sînt, de exemplu, Rusia si natiunile islamice împotriva lumii Anglo-saxone. Dupa alti autori, cele doua tabere sînt formate de Rusia, Italia si Japonia pe de o parte si Anglia, Franta si Statele Unite, pe de alta parte. Sau într-o alta varianta, Germania, Italia si Japonia împotriva Frantei, Angliai si Statelor Unite. Desigur ca variantele cu fortele de lupta în fiecare tabara sînt mult mai multe. Unii cred ca aceasta lupta nu va fi pe tabere organizate, ci un fel de lupta anarhica între toate armatele lumii adunate în mod real în întinsa vale Meghido din Palestina biblica.

       A doua teorie interpreteaza batalia de la Armaghedon ca fiind o lupta între pagînism si Evanghelia lui Hristos. Sabia, care este vazuta ca iese din gura Domnului Hristos în Apocalipsa 1,16 este interpretata a fi Cuvîntul lui Dumnezeu, Evanghelia Sa cea vesnica. Potrivit cu cele scrise în capitolul 2 cu versetul 16, sabia gurii Domnului nu mai este folosita spre convertire, ci, de data aceasta spre nimicire. Aceasta teorie însa, nu ofera prea multe detalii. Cum va arata nimicirea oamenilor prin cuvîntul gurii Domnului?
 A treia teorie, foarte populara în zilele noastre, si strîns legata de teoria rapirii secrete a bisericii lui Iisus, vorbeste despre Armaghedon ca fiind un razboi literal, real, si el va avea loc dupa cei sapte ani de necaz si strîmtorare care vor fi jos pe pamînt, în timp ce mireasa Domnului Hristos, biserica Sa va fi fost rapita sus. Potrivit cu aceasta interpretare, la sfîrsitul celor sapte ani natiunile pamîntului vor asedia Ierusalimul, Ierusalimul real al zilelor noastre. Însa în acele clipe grele, în mod fulgerator, napraznic, Domnul Iisus si sfintii Sai vor coborî pe pamînt ca sa salveze pe evreii care în timpul celor sapte ani de strîmtorare si-au înmuiat inima si s-au pocait întorcîndu-se la Iisus si primindu-L ca Mîntuitor al lor. Aceasta teorie pe cît este de placuta si de populara în bisericile de astazi, pe atît este de plina de fantezii religioase care nu au nici un suport în Cuvîntul lui Dumnezeu.

Cînd apostolul Ioan a pomenit de numele Armaghedon, fara îndoiala ca el nu a avut în minte aceste trei teorii, ci însemnatatea simbolica, spirituala a numelui Armaghedon. Tocmai de aceea el scrie în capitolul 16 versetul 16 astfel: „Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreeste se cheama Armaghedon”. Poate ca prin aceste cuvinte, apostolul Ioan a intentionat sa îndrepte atentia cititorilor Apocalipsei spre a lua în seama acest nume asezîndu-l în contextul istoriei ebraice, asa încît însemnatatea si rostul pomenirii lui aici sa fie pricepute bine de cititori. Daca facem o incursiune scurta în istoria poporului Israel, asa cum ne este relatata pe paginile Vechiului Testament, observam ca numele Armaghedon, sau cel putin radacina acestui cuvînt Meghido, apare destul de frecvent fiind legat de diferite momente istorice. Dintre toate însa, un singur moment istoric este mai relevant si în care cred ca se gaseste radacina acestui simbol folosit de apostolul Ioan în Apocalipsa. Momentul istoric se afla relatat în Judecatori capitolul 4. Potrivit cu cele scrise aici, poporul Israel se afla din nou într-o stare disperata. Iabin, împaratul Canaanului apasa greu asupra copiilor lui Dumnezeu. Armatele invadatoare nimiceau totul în calea lor: jefuiau, omorau, încît de groaza lor barbatii lui Israel au ales mai degraba sa se ascunda decît sa iasa la lupta în cîmp deschis. Nu s-ar fi putut totusi porni la razboi împotriva hoardelor lui Iabin si a le forta sa paraseasca tara? Sa pornesti la razboi, dar cu cine si cu ce? Cum ni se spune în capitolul 5 versetul 8, razboiul era la porti, dar nu vedeai nici scut nici sulita la 40.000 în Israel. Ce soarta astepta pe poporul lui Dumnezeu? Pieirea! însa undeva, pe înaltimile lui Efraim locuia Debora, o profeteasa a Domnului. Întrebata fiind daca Israel ar putea lupta si înfrînge pe împaratul Iabin si pe Sisera, comandantul ostirilor vrajmase, Debora raspunde: „Nu, Israel nu poate, nu este în stare; dar Dumnezeu poate, si va face lucrul acesta”. Si, într-o dimineata, poate la fel ca si celelalte dimineti, profeteasa Debora se adreseaza lui Barac care era la data aceea judecator peste Israel: „Scoala-te, caci iata ziua cînd Domnul da pe Sisera în mîinile tale. într-adevar, Domnul merge înaintea ta”. Si în ziua aceea a avut loc o batalie de pomina. Ghiciti unde? La Meghido! În acea batalie vrajmasii lui Israel au fost înfrînti cu desavîrsire de Dumnezeu însusi care a luptat pentru izbavirea poporului Sau. Si în cîntarea Deborei interventia lui Dumnezeu în aceasta lupta este asezata la loc de cinste si preamarita. Notati în special cuvintele din capitolul 5, de la versetul 20 si 31: „Din ceruri se luptau, de pe cararile lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. Asa sa piata toti vrajmasii Tai, Doamne. Dar cei ce-L iubesc sînt ca soarele cînd se arata în puterea lui”. De atunci Haar-Meghido a devenit pentru poporul Israel un simbol al luptei în care, cînd nevoia celor credinciosi este extrema si cînd ei sînt apasati greu sub calcîiul vrajmasului, Domnul, deodata îsi descopera puterea Sa în izbavirea poporului Sau greu încercat ca si în zdrobirea vrajmasilor lui. Cînd cei 185.000 de osteni ai lui Sanherib au cazut ucisi de îngerul Domnului într-o singura noapte acea biruinta era de fapt o reeditare a acelei experiente de demult a lui Israel de la Haar-Meghido.
Însa ultimul si marele Armaghedon sta în viitor. Acela va fi în timpul plagii a sasea. Aceea va fi vremea neamurilor, vremea cînd Satana va uni si va stapîni mintile oamenilor în vederea atingerii unei singure tinte, exterminarea copiilor credinciosi ai lui Dumnezeu de pe pamînt. Dar ceasul acela va fi totodata ceasul interventiei lui Dumnezeu în favoarea poporului Sau. Cînd lumea sub trinitatea faradelegii îsi va concentra toate fortele cautînd sa dea ultima si decisiva lovitura de moarte, atunci copiii lui Dumnezeu care vor trece prin necazul cel mare în noaptea strîmtorarii lui Iacob, care vor fi apasati din toate directiile, vor striga catre Dumnezeu pentru ajutor, dupa izbavire. Si atunci deodata, în mod dramatic, uluitor, într-o descatusare nemaipomenita de putere si slava divina, Domnul Iisus va aparea pe norii cerului ca sa izbaveasca pe poporul Sau credincios de pe pamînt. Astfel ca, necazul cel mare prin care va trece poporul lui Dumnezeu în vremea plagii a sasea cît si aparitia Domnului pe norii cerului alcatuiesc la un loc întelesul cuvîntului Armaghedon.        Acest cuvînt este mai mult decît un punct geografic pe harta Palestinei de azi; ea este mai degraba ultima mare batalie din lunga si teribila confruntare dintre Domnul Iisus si Satana privind suprematia asupra acestui pamînt. Transpus în termenii experientei noastre pamîntene, Armaghedonul va ramîne experienta de neuitat a celor credinciosi din ultima generatie, experienta izbavirii lor, o experienta care va deveni pe tot parcursul vesniciei subiectul permanent al cîntarilor noastre de lauda pentru Iisus. Ce-i drept, ei, cei credinciosi citisera de multe ori cuvintele proorocului Daniel din capitolul 12 cu versetul 1, acea minunata fagaduinta divina: 
„În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau, caci aceasta va fi o vreme de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt neamurile si pîna la vremea aceasta. Dar în vremea aceea poporul tau va fi mîntuit si anume, oricine va fi scris în carte”. Una este sa citesti si alta este sa experimentezi ceea ce citesti. Tocmai de aceea aceasta experienta nu va putea fi stearsa din mintea celor credinciosi. De aceea si Iisus, pentru cei ce doresc sa fie partasi ai mîntuirii Sale, pentru cei ce doresc sa aiba parte de scena aceea grandioasa a revenirii Domnului Hristos, Aparatorul poporului Sau si doresc sa se întîlneasca cu Iisus, Mirele lor iubit, El le transmite prin profetul Ioan o avertizare, o somatie, spunîndu-le: „Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si-si pazeste hainele ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea”. Da, Iisus va reveni pe neasteptate, brusc, surprinzator, ca un hot. De aceea, cei credinciosi trebuie sa vegheze si trebuie sa aiba grija ca hainele caracterelor lor, haina neprihanirii Domnului Iisus sa fie pastrata fara nici o pata.
       Izbavirea poporului lui Dumnezeu prin aratarea Domnului Hristos va aduce implicit nimicirea tuturor celor necredinciosi, a tuturor vrajmasilor lui Dumnezeu si ai poporului Sau. Da, acea zi a izbavirii lui Dumnezeu pentru unii va fi în acelasi timp ziua judecatii finale pentru restul omenirii, întrebarea este, iubite cititor, 
noi, pentru care zi ne pregatim si pentru care experienta? Aceasta este întrebarea asupra careia se merita într-adevar sa ne oprim si sa meditam cu toata seriozitatea. Si fie ca raspunsul inimii noastre sa fie mereu: „Tata ceresc. îti multumesc pentru Domnul Iisus Hristos prin care ai deschis si pentru mine o cale de izbavire din aceasta lume ce merge spre pierzare, îti multumesc pentru jertfa Sa prin care pot sa gasesc iertare, curatire si primire înaintea Ta. Tot ce doresc este sa intru în adevaratul Tau popor, în biserica alesilor Tai de azi si sa fiu gata la venirea Domnului Hristos cînd va aparea pe norii cerului. Fa Doamne ca izbavirea mea sa fie deplina si azi si în acea zi atît pentru mine cît si pentru toti cei dragi ai mei. îti multumesc în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Amin!”

O diagnoză biblică a profeţiei false

“…căci în lume au ieşit mulţi prooroci falşi” (1Ioan 4:1)


Scripturile recunosc existenţa atât a profeţiei adevărate cât şi a celei false având în vedere că-n Israel se găseau profeţi falşi cât şi adevăraţi. Profeţi autentici ca Ieremia şi Ezechiel au denunţat profeţii mercenari care fiind motivaţi de interese personale, de dorinţa de recunoaştere şi de popularitate, preziceau pace şi linişte unei naţiuni stricate şi răzvrătite. La rândul său, Isus a avertizat că vor apărea profeţi falşi care vor amăgi pe mulţi (Mat.24:11). Apostolii Pavel şi Ioan au avertizat de asemenea (Fapte 20:29-31; 1Ioan 4:1). Nici proorociţele false nu erau necunoscute Israelului sau bisericii (Ezechiel 13:17, Neemia 6:14, Apoc.2:20).

În plus, atât profeţii falşi cât şi cei adevăraţi pretindeau că sunt inspiraţi şi că vorbeau din partea lui Dumnezeu! Această problemă este foarte evidentă în relatarea din 1Împăraţi 22 a conflictului dintre profetul Mica şi cei patru sute de profeţi ai lui Ahab. Mica i-a acuzat pe aceştia că sunt “profeţi mincinoşi” motiv pentru care Zedechia, unul dintre profeţii împăratului l-a certat pe acesta şi apropiindu-se “a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: ,,Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” (v.24)

Acesta este un exemplu în care profetul mincinos emite pretenţia inconfundabilă de a vorbi prin inspiraţia Duhului lui Dumnezeu. Faptul că acesta nu a fost un incident izolat în care un profet fals să pretindă că aduce Cuvântul lui Dumnezeu se poate vedea din alte pasaje ale Scripturii cum ar fi Ieremia 28 unde profetul Hanania foloseşte formula profetică “Aşa vorbeşte Domnul” (v.2, 22) cu intenţia de a-şi autentifica mesajul său care vine în contradicţie cu cel al lui Ieremia. În aceeaşi manieră, Ieremia îşi autentifică mesajul său cu această formulă, “Aşa vorbeşte Domnul”. Cum putea atunci poporul să discearnă cine era un veritabil profet al lui Israel? Cum puteau să-l deosebească de profetul fals? Contrar spuselor unora, deosebirea nu consta în premiza că cei numiţi profeţi ecstatici (transcedentali) fiindcă, susţineau ei, “aveau Duhul” erau opuşi profeţilor canonici (biblici) care “aveau Cuvântul”. Această concepţie este infirmată de faptul că ambele grupuri susţineau să aibă Duhul şi să dea glas Cuvântului lui Iehova. Nici nu se poate ca profeţia adevărată să fie un rod al celei false prin care unii ca Isaia şi Ieremia având o pătrundere spirituală mai profundă să se ridice mai presus de contemporanii lor şi să fie recunoscuţi ca mari profeţi ai Israelului. Testul prin care Israelul putea distinge între profeţii falşi şi cei adevăraţi este oferit de către Dumnezeu Însuşi în Cuvântul Său. Să privim aşadar la,

Caracteristicile (trăsăturile, testele) biblice ale profetului adevărat

Testul nr. 1 – Vorbeşte doar în Numele lui Dumnezeu

Acest prim test prin care Israelul putea deosebi între profetul veritabil şi impostor este înfăţişat în Deuteronomul 13:1-5 şi 18:20.

1 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,
2 şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ,,Haidem după alţi dumnezei”, -dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, -,,şi să le slujim”!
3 să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
4 Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.
5 Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

20 Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.”

Întâi de toate, ce se poate deduce din aceste pasaje este că dacă un profet vorbea în numele oricărui alt Dumnezeu decât Iehova chiar dacă îşi întărea spusele cu prezicerea unui semn care ar trebui să se materializeze, sau prin săvârşirea unui miracol, acesta nu trebuia crezut, ci pedepsit (omorât cu pietre) ca profet fals sau mincinos. Faptul în sine că el căuta să inducă Israelul să-l părăsească pe Domnul Dumnezeu era un test suficient să-l dovedească un impostor. La urma urmei, cum s-ar fi putut ca profetul ce încerca să-i depărteze de Domnul să fie trimis tot de Domnul?
Merită observat că Deut.13 nu sugerează că semnul sau minunea pe care profetul fals putea să-l indice, nu era autentic. Dimpotrivă, Scripturile demonstrează că Satana poate săvârşi semne şi miracole (ex. 2Tes.2:9, Apoc.13:13-15). De asemenea, conform lui Ezechiel 14:9-11, ca o pedeapsă, Dumnezeu însuşi poate chiar îngădui unui profet fals să se amăgească singur şi la rândul lui să amăgească poporul necredincios şi păcătos.
Ca prin urmare, acest prim test nu este suficient de unul singur să dovedească categoric caracterul veritabil al unui profet, deoarece şi profeţii falşi vorbeau adesea în numele lui Dumnezeu:

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi! Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.” (Ieremia 29:8-9)

Grăitor pentru faptul că nu era o treabă uşoară să se facă deosebirea între un profet adevărat şi unul fals pe baza acestui singur test este relatarea biblică a profetului din Iudea trimis să proorocească la Betel împotriva lui Ieroboam I-lea. Deşi acesta era un profet al lui Dumnezeu, şi a fost avertizat de către El să nu zăbovească şi nici să nu mănânce în Betel, a putut fi el însuşi amăgit de cuvintele false ale bătrânului profet al respectivei cetăţi care a pretins că-i vorbeşte în numele Domnului şi astfel l-a convins să rămână şi să mănânce cu el (1Împăraţi 13).
Acesta este exemplul tipic al unui profet autentic care este amăgit de cuvintele altuia care a pretins că vorbeşte în numele lui Dumnezeu. Şi aşa cum se comentează mai târziu, acesta putea să evite inducerea sa în eroare dacă supunea mesajul profetului bătrân unui alt test care ar fi demonstrat falsitatea cuvintelor sale. Acesta este,

Testul nr. 2 – Vorbeşte doar prin revelaţie sau inspiraţie

Un alt test prin care să se diferenţieze între profeţii adevăraţi şi cei falşi priveşte revelaţia (descoperirea) şi inspiraţia. Dacă un profet afirma că vorbeşte din partea lui Iehova Dumnezeu şi practica ghicitul, vrăjitoria, chemarea duhurilor morţilor, descântatul şi alte metode oculte, el trebuia respins ca fiind un profet fals. Deuteronomul 18:9-14 descrie metodele folosite de popoarele păgâne în încercarea de a descoperi secretele lumii spirituale, sau de a dobândi cunoştinţa unor evenimente viitoare.

După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.

Aceste metode au fost condamnate fără rezerve de Dumnezeu şi calificate drept tentative de obţinere a unor date ascunse de la surse demonice. De aceea, instituţia profetică trebuia să devină aceea prin care Israelul urma să aibă parte de revelaţie adevărată. Când Dumnezeu alegea să le vorbească, Cuvântul Său ajungea neinvitat la ei prin intermediul profeţilor eliminând necesitatea ghicitului sau al descântatului, pe lângă faptul că aceştia trebuiau să vorbească doar atunci când El le vorbea. Aceasta devine una dintre cele mai importante deosebiri dintre religia lui Israel şi religiile păgâne. Neamurile căutau să descopere adevărul prin intermediul ghicitoriei şi vrăjitoriei, pe când Israelul îl primea prin revelaţie (descoperire). Practicile oculte şi păgâne de descoperire a oracolelor prin ghicitorie nu trebuiau adoptate şi de către profeţii adevăraţi. Dacă se făcea, profetul respectiv era un înşelător care proorocea minciuni în numele Domnului.

Ezechiel 12:24 Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel!
Ezechiel 22:28 Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!” Şi Domnul nu le-a vorbit!
Ieremia 14:14 Dar Domnul mi-a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
Mica 3:7, 11 Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde. V.11 Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: ,,Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!”

El nu era inspirat (insuflat de Duhul lui Dumnezeu), ci vorbea din inima lui, după cum ne arată pasajele de mai jos:

Ier.23:16, 26 ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. V.26 Până când vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor?
Ezechiel 13:2 ,,Fiul omului, prooroceşte împotriva proorocilor lui Israel, care proorocesc, şi spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: ,Ascultaţi cuvântul Domnului!

Adevăratul profet primea revelaţia prin intermediul viselor şi al vedeniilor, ne spune Numeri 12:6, şi-i descoperă atunci când doreşte să facă ceva, vezi Amos 3:7

Şi a zis: ,,Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.

Cu toate acestea există cazuri în care un profet fals nu apelează la metodele oculte ale ghicitului, ci profeţeşte în numele Domnului şi pretinde să aducă un mesaj de la Domnul pe care spune că l-a primit în vis, sau într-o vedenie. Putem spune că aşa stau lucrurile în cazul profeţilor falşi descrişi în Ieremia 23:16 unde aceştia “spun vedenii ieşite din inima lor”, amăgindu-i cu “închipuiri zadarnice”, sau poate fi cazul unei amăgiri de sine a profetului prin care Dumnezeu a dorit să pună la încercare sau să pedepsească Israelul, după cum se arată mai jos:

Deut.13:1-5 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ,,Haidem după alţi dumnezei”, -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, -,,şi să le slujim”! să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
1Împăraţi 22:13-28 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: ,,Iată, că proorocii, într-un glas, proorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!” Mica a răspuns: ,,Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.” Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: ,,Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne lăsăm?” El a răspuns: ,,Suie-te, căci vei izbândi, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” Şi împăratul i-a zis: ,,De câteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” Mica a răspuns: ,,Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: ,Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.” Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: ,,Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?” Şi Mica a zis: ,,Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. Şi Domnul a zis: ,Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: ,Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ,Cum?’ ,Voi ieşi’, a răspuns el, ,şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.’ Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!” Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: ,,Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” Mica a răspuns: ,,Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” Împăratul lui Israel a zis: ,,Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului, şi să le spui: ,Aşa vorbeşte împăratul: ,Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până când mă voi întoarce în pace.” Şi Mica a zis: ,,Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: ,,Auziţi, popoare, toate.”
Ezechiel 14:9-11 Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel. Îşi vor purta astfel păcatul lor, şi pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celuice întreabă, ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!”

Cum puteau oare ei deosebi profetul adevărat de cel fals şi cum puteau să-şi dea seama că vorbeşte în urma unei descoperiri (revelaţii) divine? Din nou este limpede că un singur test nu poate verifica/dovedi afirmaţiile profetului de aceea ne mai sunt oferite alte teste biblice care luate împreună (coroborate) pun într-adevăr la încercare veridicitatea afirmaţiilor profetului.

Testul nr. 3 – Poate fi identificat după mărturia propriului său caracter moral

Profeţii falşi au fost dintotdeauna caracterizaţi de o moralitate îndoielnică, noi putând să facem deosebirea între profeţii falşi şi cei adevăraţi după acest test personal sau intrisec. Profetul fals era mercenarul care proorocea pentru o plată (Mica 3:5:11), era beţiv (Isaia 28:7), era profan şi stricat (Ier.23:11, conspira alături de alţii pentru a înşela şi a prăda (Ezechiel 22:25), era uşuratic şi înşelător (Ţefania 3:4), comitea adulterul, trăia în minciună şi le era alături răufăcătorilor (Ier.23:14), în general, era imoral în viaţă şi purtare (Ier.23:15).
Pe lângă toate acestea, profetul fals era un oportunist religios, proorocind doar ceea ce oamenilor stricaţi (imorali) le plăcea să audă (Isaia 30:10-11; Mica 2:11) şi proclama un mesaj optimist de pace şi prosperitate (Ezechiel 13:1-16, Ieremia 14:13, 23:17, Mica 3:5), adesea practica ghicitoria (Eze.22:28, Ier.14:14), proorocind minciuni din inima lui (Eze.13:2, Ier.23:16). Astfel, într-un sens foarte real însuşi caracterul moral al profetului este cel care atestează, adevereşte autoritatea sa şi originea divină a mesajului său. Cel ce mărturisea o însărcinare divină din partea Sfântului lui Israel trebuia să reflecte un comportament şi un caracter potrivite acestei pretenţii (vezi, Mate 7:15-20).

Testul nr. 4 – Era conştient de o experienţă deosebită (distinctă) a chemării sale

Lucrarea profetică nu era una la care orice ins se putea oferi singur. Nici înclinaţiile religioase şi nici pregătirea spirituală nu-l pot face pe un om să fie un profet. De asemenea, slujba de profet nu era moştenită. Doar Dumnezeu putea să înzestreze şi să-i cheme pe oameni la această lucrare (slujbă) aşa cum ne demonstrează numeroasele exemple ale Scripturilor. Moise, cel mai mare profet al Vechiului Testament, a cunoscut exact o asemenea chemare atunci când a fost informat de Dumnezeu în respectiva întâmplare că El Însuşi îi pregătea şi-i dăruia pe oameni pentru această lucrare:

Moise a zis Domnului: ,,Ah! Doamne, eu nu sunt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Domnul i-a zis: ,,Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” (Exodul 4:10-12)

În momentul chemării sale, Ieremia a fost anunţat că a fost rânduit de Dumnezeu să devină profetul Său mai înainte ca să fie zămislit în pântecele mamei lui (Ier.1:4-10). Amos, la rândul lui, a insistat asupra acestui aspect în replica pe care o oferă la reproşurile lui Amaţia:

Amos a răspuns lui Amaţia: ,,Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt păstor, şi strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a zis: ,Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!’ (Amos 7:14-15)

Originea divină a experienţei chemării lui Samuel este limpede prezentată în 1Samuel 3. Versetele 19-20 o evidenţiază în mod deosebit: ” Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n-a lăsat să cadă la pământ nici unul… din cuvintele sale. Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului.”
Chemarea lui Ezechiel a fost precedată de o vedenie cerească care a autentificat însărcinarea sa divină şi mesajul său. Toţi profeţii adevăraţi ai lui Israel erau conştienţi de această distinctă chemare personală de care poporul îşi dădea seama foarte bine, nu doar datorită mărturisirilor foarte clare ale profeţilor asupra acestui fapt (vezi, Ier.1:6-9), ci şi datorită efectului avut asupra mesajelor lor. Profetul lui Dumnezeu nu a căutat niciodată slujba profetică din proprie iniţiativă, ci a fost constrâns să vorbească cu sentimentul unei însărcinări şi împuterniciri divine. De aici rezultă că mesajul lui purta propria pecete a autorităţii divine şi convingea asupra acestui fapt.

Testul nr. 5 – Însărcinarea profetică era adesea dovedită prin semne şi miracole

Acest test al unui adevărat profet sau om ce vorbea din partea lui Dumnezeu reprezintă un alt mijloc prin care profetul se putea adeveri (identifica) singur. Ne este amintit aici de semnele şi miracolele lui Moise din Egipt care au constituit dovada însărcinării sale divine (Ex.4:1-9, 21), de despărţirea apelor Iordanului pentru a-l evidenţia pe Iosua ca succesor al lui Moise (Iosua 3:7-13), de miracolul tunetului şi ploii lui Samuel ce i-au validat cuvintele înaintea Israelului (1Sam.12:16…), de miracolele lui Ilie şi Elisei, sau de semnele lui Isaia (Isa.7:14), ale lui Mica (1Împăraţi 22:28), Ezechiel (cap.4-5), şi Amos (8:1-3) (vezi şi 1Împăraţi 13:1-5).
Cu toate acestea ca şi în cazul altor teste observăm că şi acesta dacă este luat de unul singur este neconcludent şi nu oferă o validare, confirmare, sigură, ştiind că şi profeţii falşi indicau spre semnele şi miracolele săvârşite de ei în încercarea de a-şi demonstra autoritatea divină (vezi, Deut.13:1-5, Ex.7:8-13, 20-22, 8:7; Mat.24:24; Marcu 13:22; 2Tes.2:9).

Testul nr. 6 – Mesajul se armonizează (potriveşte) cu revelaţia precedentă

Definiţia testului:
Conform lui Deuteronomul 13:1-3, cuvântul profetului nu poate contrazice, sau diferi de revelaţia anterioară a adevărului, ci poate doar să o confirme sau să se întemeieze pe aceasta. Profetul din Iudea din 1Împăraţi 13 care a fost avertizat de Dumnezeu să nu zăbovească şi nici să nu mănânce în Betel nu ar fi fost indus în eroare şi amăgit de cuvintele contradictorii ale profetului bătrân dacă ar fi respectat acest principiu de bază.

Ieremia i-a acuzat pe profeţii falşi că vorbeau acele lucruri care subminau şi contraziceau revelaţiile anterioare făcute de Dumnezeu inducându-i astfel în eroare pe oameni (cap.23). O ilustraţie clasică a acestui defect îl avem în istoria Israelului şi se găseşte în Ieremia 26 unde Ieremia prezice distrugerea Ierusalimului la care locuitorii cetăţii se indignează şi conduşi de preoţi şi profeţi încearcă să-l omoare. Cu toate acestea unii dintre bătrânii cetăţii îşi amintesc la un moment dat că şi profetul Mica a prezis acelaşi lucru când a predicat în timpul domniei lui Ezechia, iar împăratul nu l-a omorât. Semnificaţia acestui incident se găseşte în faptul că viaţa lui Ieremia a fost cruţată exact din motivul că mesajul său a fost adeverit ca revelaţie de la Dumnezeu fiindcă s-a potrivit, s-a armonizat cu revelaţia precedentă făcută de Dumnezeu profetului Mica cu ani în urmă! Acesta rămâne principiul călăuzitor:

Isaia 8:20 La lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

Testul nr. 7 – Împlinirea istorică (istoria) îl confirmă pe un profet adevărat

Definiţia testului: Împlinirea propriu-zisă a unei profeţii este de fapt dovada autenticităţii acesteia. Confirmarea cuvintelor profetului de către istorie face deosebirea între profeţii adevăraţi şi acei profeţi de profesie care-şi conformau mesajul după placul ascultătorilor lor. Acest test al profetului adevărat se găseşte în Deuteronomul 18:21-22:

Poate că vei zice în inima ta: ,,Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?” Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Deci, mesajul profetului urma să fie confirmat şi întărit de împlinirea lui în istorie. Un exemplu istoric remarcabil al valabilităţii acestui test se găseşte în Ieremia cap. 28. După deportarea lui Ioiachin şi a comorilor templului în Babilon, profetul Hanania prezice o revenire rapidă în decursul a doar doi ani:

,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Eu sfărâm jugul împăratului Babilonului! Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe care le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus în Babilon. Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului.” (v.2-4)

Hanania a făcut această prezicere în directă opoziţie faţă de profeţia anterioară a lui Ieremia (vezi, 25:11-12) a unei robii de şaptezeci de ani (vezi, 27:16-22). Din cauza profeţiei false a lui Hanania, Dumnezeu îl foloseşte pe Ieremia pentru a pronunţa judecată asupra lui şi pedepsirea sa:

Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ,,Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu însufli poporului o încredere mincinoasă. De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, te izgonesc de pe pământ, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului.” Şi proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea. (28:15-17)

Prezicerea lui Ieremia a morţii lui Hanania s-a confirmat la un an, pe când cuvintele lui Hanania s-au dovedit false când evenimentele istoriei le-au infirmat la trecerea celor doi ani fără să aibă loc ce spuse. În schimb profeţia cu bătaie lungă a lui Ieremia este confirmată de exilul de şaptezeci de ani al Israelului în Babilon.
Un alt exemplu istoric al aplicării acestui test se găseşte în 1Împăraţi cap.22 unde Mica dorind să demonstreze originea divină a mesajului său în contrast cu cel al profeţilor falşi de la curtea lui Ahab, îşi supune propriile previziuni, sau preziceri, acestui test rigid. Astfel, în contradicţie cu prezicerile favorabile ale profeţilor lui Ahab, el declară înaintea întregului popor că Ahab va fi ucis în bătălie şi spune, ,,Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: ,,Auziţi, popoare, toate.” (1Împ.22:28). Din nou, evenimentul istoric i-a confirmat cuvintele.
În acelaşi fel, valabilitatea acestui test este întărită de Zaharia atunci când le amiteşte iudeilor întorşi din exil că întâmplările istoriei adevereau previziunile profeţilor lui Dumnezeu făcute cu privire la ei:

Totuş cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: ,,Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!” (Zaharia 1:6)

Astfel, prezicerile profeţilor adevăraţi în contrast cu ale celor ce profeţeau pacea, şi-au găsit împlinirea în exilul (robia) lor şi-n restul evenimentelor istorice care au avut loc. Exprimată în mod negativ, neîmplinirea prezicerilor reprezenta dovada profeţiei false. Din nou, nu trebuie să uităm aici că Deuteronomul 13:1-5 ne spune că dacă un profet îndemna la idolatrie, chiar dacă acesta beneficia de împlinirea vreunui semn sau miracol, totuşi lucrul acela nu-i autentifica mesajul sau lucrarea profetică a respectivului.
Amos a bazat autenticitatea şi autoritatea cuvintelor unui profet adevărat pe faptul că “Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci” (Amos 3:7). De aceea, profeţii înşişi nu solicitau vreo confirmare istorică ca să asigure că evenimentele profeţite se vor împlini întocmai. Nu le descoperise oare Dumnezeu cuvântul Lui prin vise şi vedenii? (Numeri 12:6; Amos 1:1, unde Cuvântul lui Dumnezeu constă din vedeniile pe care le-a avut profetul; n.tr.). Nici nu s-au simţit obligaţi să încerce să le dovedească autoritatea cuvintelor lor ghicitorilor sau duşmanilor lor, până ce prezicerile făcute nu erau confirmate de evenimentele istorice, având în vedere că mai erau şi alte teste care adevereau cuvintele unui profet fals.

Datorită relaţiei importante care există între profeţie şi împlinirea ei, şi în vederea faptului că unii se întreabă dacă toată profeţia biblică trebuie aşteptată să se împlinească literalmente, chestiunea împlinirii şi neîmplinirii profeţiei va fi discutată mai încolo.

Notă: “Proorocirea” datei celei de-a doua veniri a lui Hristos, sau a unor evenimente asociate acesteia se raportează la acelaşi test de mai sus.

Testul nr. 8 – Calitatea morală a mesajului lor făcea deosebirea între cei adevăraţi şi cei falşi

Orice valoare ar avea celelalte teste ale profeţiei nici unul nu este mai semnificativ ca şi testul calităţii morale, sau al esenţei spirituale a mesajului profetului. Mesajele profeţilor falşi erau motivate de două lucruri: un sentiment naţionalist exagerat şi o dorinţă după un câştig (folos, avantaj) personal.
Pe de-o parte profeţiile lor erau calculate să facă apel la patriotismul popular încurajând Israelul să devină un stat militar, ajungând astfel să se încreadă în propria lor putere decât în Domnul. Profeţii cărora Ezechiel, Mica şi Ieremia s-au opus erau aceia care anunţau pace şi siguranţă şi care insistau asupra inviolabilităţii Ierusalimului în ciuda unor strigătoare la cer păcate naţionale şi a unei apostazii (lepădări de credinţă) a poporului. De aceea, un Ezechiel declara cuvântul lui Dumnezeu de condamnare al profeţilor falşi care “văruiau/tencuiau cu ipsos” zidurile nesigure şi şubrede ridicate de popor (Eze.13:10-16), în sensul că acopereau superficial vieţile păcătoase ale oamenilor cu cuvinte liniştitoare de pace.

Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: ,Pace!’ când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos… Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; şi vă voi spune: Nu mai este nici un zid! Şi s-a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! S-a isprăvit cu proorocii lui Israel, care proorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.’ (Ezechiel 13:10, 15-16)

În aceeaşi manieră, Mica a exprimat mesajul unui profet adevărat când după ce Dumnezeu îi dă cuvinte de mustrare “despre proorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea…” (3:5), el asigură: “Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, şi lui Israel păcatul lui.” (3:8).
De cealaltă parte, dorinţa lor de a fi populari, a-şi face un nume, îi făcea să încuviinţeze păcatele poporului şi să aprobe răutatea lui:

14 Dar în proorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună; întăresc mâinile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma, şi locuitorii Ierusalimului ca Gomora.” 16 ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ,Domnul a zis: ,Veţi avea pace;’ şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ,Nu vi se va întâmpla niciun rău.’
32 ,,Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.” (Ieremia 23)

Pe lângă faptul că profeţii falşi prooroceau visuri şi vedenii neadevărate, Dumnezeu i-a mai acuzat şi de lipsă de originalitate în multe aspecte ale mesajul lor datorită faptului că recurgeau la plagiat. Când profeţiile profeţilor adevăraţi păreau folositoare scopurilor lor, aceştia “le furau” cuvintele şi le dădeau drept ale lor pentru a-şi autentifica propria lucrare. “De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.” (Ier.23:30).
Mai mult, dacă erau nişte profeţi adevăraţi i-ar fi chemat pe oameni la pocăinţă şi i-ar fi întors de la răutatea lor. “Dacă ar fi fost faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!” (Ier.23:22). În timp ce profetul fals calcula din situaţia respectivă ce urma cel mai sigur să se întâmple şi era cel mai potrivit convingerilor religioase ale poporului păcătos, profetul adevărat proclama acele lucruri care erau complet contrare aparenţelor exterioare şi convingerilor religioase populare. Inspirat de Domnul Dumnezeu, profetul adevărat arăta un dispreţ sfânt faţă de necesitatea ca mesajul său să placă şi o neglijare completă a consecinţelor care le putea avea pentru propria-i viaţă.
În această privinţă Ieremia a propus un test (28:5-9) care să diferenţieze între profeţii adevăraţi şi cei falşi. Profetul Hanania care a vestit Iudeii un mesaj optimist, a trecut sub tăcere răutatea poporului şi iminenţa pedepsirii lui şi situându-se alături de cei ce preziceau pacea şi stabilitatea. În Ieremia 28:1-4 Hanania a prezis încheierea oprimării Iudeii de către Babilon după numai doi ani, în timp ce Ieremia prin mesajul său anunţa o perioadă de şaptezeci de ani de robie (25:11-12). Acela a fost momentul în care Ieremia a propus un test bazat pe conţinutul etic sau moral al mesajului profetic:

Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, în faţa preoţilor şi a întregului popor, care stăteau în Casa Domnului. Ieremia, proorocul, a zis: ,,Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele, pe care le-ai proorocit tu, şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război! Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor: Proorocii, care au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremile străvechi, au proorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari. Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimes de Domnul.” (28:5-9)

Calitatea morală şi conţinutul spiritual al mesajului profetului reprezintă baza acestui test. Profetul care prezice judecată unui popor păcătos nu face decât să calce pe urmele profeţilor dinaintea sa, prin urmare, mesajul său nu avea nevoie de o autentificare suplimentară, pe când profetul care promitea pace şi linişte unui popor degenerat şi ticălos, era dovedit fals chiar de neîmplinirea promisiunii sale!

Testul nr. 9 – Discernământul celor ce auzeau profeţia determina dacă este adevărată, sau nu

Acest test a fost enunţat de Moise în Deuteronomul 18:15-19 şi a fost confirmat de Hristos în Ioan 7:17. Principiul afirmat în aceste pasaje deşi se aplică îndeosebi lucrării profetice a lui Hristos este cu toate acestea un test valabil al tuturor profeţiilor adevărate. Şi anume, în inima credinciosului există o mărturie lăuntrică adusă de către acelaşi Duh care a inspirat Cuvântul profetic şi care-l face în stare să-l deosebească ca fiind adevărul şi însăşi Cuvântul lui Dumnezeu. Mărturia din inima credinciosului corespunde adevărului conţinut în Cuvânt.
Apoi, ca şi ultimă analiză coroborarea acestei mărturii cu cuvintele profetului îi revine celui ce le aude şi astfel este complet subiectivă. Capacitatea morală a poporului din orice veac de a judeca între profeţii falşi şi cei adevăraţi oferă indiciul stării lui spirituale. Însă respingerea constantă de către Israel a profeţilor adevăraţi a fost indiciul degradării lui morale şi spirituale: Nicăieri nu este mai evident faptul acesta ca în Ezechiel 2:3-7:

El mi-a zis: ,,Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ,popoare îndărătnice,’ care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceştia la care te trimit, sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!’ Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, -căci sunt o casă de îndărătnici-vor şti totuşi că în mijlocul lor este un prooroc. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici!

Deosebirea dintre profetul adevărat şi cel fals era făcută duhovniceşte. Cuvântul lui Dumnezeu care are propria lui dovadă şi autoritate se recomanda astfel singur inimilor şi conştiinţelor copiilor lui Dumnezeu: “Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?” (Ier.23:29). “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine.” “Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfânt, şi ştiţi orice lucru” (1Ioan 2:20).
Testul subiectiv presupune un anumit discernământ moral şi spiritual pe care poporul nu-l poseda întotdeauna, în consecinţă în momentele de declin spiritual când profeţii falşi profeţeau lucruri plăcute la auz, ignorând complet necesitatea pocăinţei şi a schimbării morale, aceştia erau onoraţi înaintea sau în dezavantajul profeţilor adevăraţi care subliniau judecata şi nevoia ca neprihănirea să-şi facă loc în inimi. Nu aşa se întâmplă în fiecare secol?

În concluzie

Nici un test luat de unul singur nu este suficient pentru a proba şi autentifica afirmaţiile/pretenţiile unui profet. Atât profeţii adevăraţi cât şi cei falşi puteau vorbi în numele Domnului Dumnezeu, ambii puteau pretinde inspiraţie divină. Apoi, visele şi vedeniile neadevărate (înşelătoare) erau şi ele prezentate ca fiind revelaţii veritabile. Semnele şi minunile puteau însoţi mesajul unui profet fals cât şi cel al unuia adevărat. În plus, devreme ce profetul fals copia unele adevăruri profetice de la profeţii veritabili, criteriile fundamentale care trebuie să însoţească şi pe care să se bazeze aceste teste ar fi următoarele:

  • mesajul profetului să se armonizeze cu revelaţiile anterioare ale Cuvântului lui Dumnezeu
  • caracterul profetului trebuie să se potrivească cu natura sfântă şi dreaptă a lui Dumnezeu aşa cum s-a descoperit pe Sine lui Moise
  • calitatea morală şi spirituală net superioară a conţinutului mesajului îl va deosebit de banalităţile compromiţătoare ale profeţilor falşi
  • în final, adevărul din inima credinciosului va confirma veridicitatea cuvintelor unui profet şi autoritatea sa divină.

Deşi, se mai poate adăuga că în Noul Testament găsim şi următorul test:
– discernământul spiritual al profeţilor adevăraţi va judeca autenticitatea unei exprimări profetice (1Cor.14:29; sau, Ier.28, 1Împ. 22). Testul

Adaptare a materialului găsit în cartea “An Introduction to the Old Testament Prophets”, de Hobart Freeman

Teodor Macavei

Mileniul și sfârșitul păcatului

Mileniul reprezintă domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În acest timp, morţii cei nelegiuiţi vor fi judecaţi; pământul va fi cu totul pustiu, fără fiinţe umane vii care să-l locuiască, fiind ocupat numai de Satana şi îngerii săi. La sfârşitul mileniului, Domnul Hristos cu sfinţii Săi şi Cetatea cea sfântă vor coborî din ceruri pe pământ. Morţii cei nelegiuiţi vor fi atunci înviaţi şi, împreună cu Satana şi cu îngerii lui, vor înconjura cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu şi-i va arde şi va curăţa pământul. Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat şi de păcătoşi. (Apoc. 20; 1 Cor. 6,2.3; Ier. 4,23-26; Apoc. 21,1-5; Mal. 4,1; Ezech. 28,19.20)

În decursul întregii istorii, au existat persoane care au vorbit cu mare elocvenţă despre ororile Iadului, speculând teama oamenilor, în încercarea de a-i face să se închine lui Dumnezeu. Dar ce fel de Dumnezeu prezentau ei?

Cum va elimina, în cele din urmă, Dumnezeu răul? Ce se va întâmpla cu Satana? Ce va împiedica păcatul să nu-şi mai ridice niciodată capul lui hidos? Cum poate un Dumnezeu drept să fie şi iubitor?

Evenimente de la începutul mileniului

În timpul mileniului, perioada de o mie de ani despre care vorbeşte capitolul 20 din Apocalipsa, influenţa lui Satana asupra pământului va fi restrânsă, iar Hristos va domni cu sfinţii Săi (Apoc. 20,1-4).

A Doua Venire. Apocalipsa 19 şi 20 merg împreună; nu există nicio pauză între aceste capitole. Ele descriu revenirea Domnului Hristos (Apoc. 19,11-21) şi continuă imediat cu mileniul, succesiunea lor arătând faptul că mileniul începe odată cu revenirea Domnului Hristos.

Apocalipsa prezintă cele trei puteri care unesc popoarele lumii pentru a se împotrivi lucrării Domnului Hristos şi poporului Său, imediat înainte de a Doua Venire. Acestea sunt un balaur, o fiară şi un profet fals (Apoc. 16,13). Când „fiara, … împăraţii pământului şi oştile lor” se adună pentru a porni război împotriva lui Hristos, în preajma revenirii Sale, fiara şi profetul mincinos sunt nimiciţi (Apoc. 19,19.20). Ceea ce urmează în capitolul 20, capitol cu privire la mileniu, are de-a face cu soarta celui de-al treilea membru al trioului demonic – balaurul. El este luat captiv şi aruncat în adânc, unde va rămâne timp de 1.000 de ani.[1]

Aşa cum am văzut în capitolul 25 al cărţii de faţă, la a Doua Venire a Domnului Hristos, când împărăţiile acestei lumi sunt nimicite, Dumnezeu Îşi va întemeia împărăţia sa de slavă – o împărăţie ce va dura veşnic (Dan. 2,44). Atunci poporul Său va începe să domnească.

Prima înviere. La a Doua Venire are loc prima înviere. Cei nepri­hăniţi, cei „fericiţi şi sfinţi” sunt înviaţi, căci „asupra lor a doua moar­te n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” (Apoc. 20,6. Vezi şi capitolul 26 al cărţii de faţă).

Cei neprihăniţi merg în cer. După învierea neprihăniţilor, aceştia şi sfinţii ce sunt în viaţă sunt luaţi „să-L întâmpine pe Domnul în văzduh” (1 Tes. 4,17). Atunci Domnul Hristos va împlini făgăduinţa pe care a făcut-o chiar înainte să părăsească această lume: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14,2.3). Isus descrie locul în care îi va duce pe urmaşii Săi drept „casa Tatălui Meu” unde sunt „multe locaşuri”, sau locuinţe (Ioan 14,2). Isus Se referă aici la Noul Ierusalim, care nu coboară pe acest pământ până la sfârşitul mileniului. Aşadar, la a Doua Venire, când cei neprihăniţi „Îl întâmpină pe Domnul în văzduh”, destinaţia lor este cerul – şi nu pământul, pe care ei tocmai l-au părăsit.[2] Domnul Hristos nu-Şi stabileşte – la data aceasta – împărăţia slavei Sale pe pământ. El o va face abia la sfârşitul mileniului.

Mileniul şi sfârşitul păcatului

Vrăjmaşii lui Hristos sunt nimiciţi. Domnul Hristos a comparat revenirea Sa cu ceea ce s-a întâmplat la Potop şi la distrugerea Sodomei şi Gomorei (Mat. 24,37-39; Luca 17,28-30). Comparaţia Sa scoate în evidenţă două lucruri: primul, faptul că nimicirea ce va veni îi va lua prin surprindere pe cei nelegiuiţi; al doilea, ceea ce a urmat a fost distrugerea – potopul „i-a luat pe toţi” (Mat. 24,39). Focul şi pucioasa ce au căzut asupra Sodomei „i-a[u] pierdut pe toţi” (Luca 17,29; vezi Mat. 13,38-40). La a doua Sa venire, Domnul Hristos va coborî din cer cu oştirile Sale, ca un călăreţ pe un cal alb, al cărui nume este „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor” şi va lovi naţiunile rebele ale lumii. După ce fiara şi prorocul mincinos vor fi nimiciţi, „restul” urmaşilor lui Satana vor muri şi nu va exista niciun supravieţuitor, pentru că ei sunt „ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor” (Apoc. 19,21).[3]

Descriind această scenă, Scriptura spune: „Domnul iese din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă şi nu va mai acoperi uciderile” (Is. 26,21).

Pământul devine pustiu. Întrucât cei neprihăniţi au fost luaţi la cer pentru a fi cu Domnul, iar cei nelegiuiţi au fost nimiciţi la venirea Lui, pământul va rămâne pentru un timp fără locuitori umani. Biblia prevede o asemenea situaţie. Ieremia spune: „Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri şi lumina lor a pierit. Mă uit la munţi şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină. Mă uit şi iată că nu este niciun om” (Ier. 4,23-25). Ieremia foloseşte termenii din Gen. 1,2 – „pustiu şi gol”, arătând că pământul va fi cuprins de acelaşi haos de la începutul creaţiei.

Satana este legat. Evenimentele ce au loc în perioada aceasta au fost prefigurate în ritualul ţapului de trimis, din Ziua Ispăşirii, din cadrul slujbelor din sanctuarul lui Israel. În Ziua Ispăşirii, marele-preot curăţă sanctuarul cu sângele ispăşitor al ţapului pentru Domnul. Numai după ce această ispăşire era pe deplin adusă la îndeplinire, începea ritualul care îl cuprindea pe Azazel, ţapul care îl simboliza pe Satana (vezi capitolul 24 al cărţii de faţă). Punându-şi mâinile pe capul lui, marele-preot mărturisea „peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei”, punându-le toate „pe capul ţapului” (Lev. 16,21). Ţapul de trimis era apoi dus în pustie, „într-un pământ pustiu, nelocuit” (Lev. 16,22).

Tot la fel, Hristos, în Sanctuarul ceresc, a slujit aplicând propria Sa jertfă ispăşitoare în folosul poporului Său; la revenirea Sa, El îi va răscumpăra şi le va da viaţa veşnică. Atunci când va termina această lucrare de răscumpărare şi de curăţare a Sanctuarului ceresc, El va aşeza păcatele poporului Său asupra lui Satana, autorul şi instigatorul răului. În niciun caz nu se poate spune că Satana face ispăşire pentru păcatele credincioşilor. Domnul Hristos a făcut în mod desăvârşit acest lucru. Dar Satana trebuie să poarte răspunderea pentru toate păcatele la care el i-a împins pe cei mântuiţi. Şi aşa cum omul care avea însărcinarea aceasta ducea ţapul de trimis într-un pământ pustiu, nelocuit, tot astfel Dumnezeu Îl va exila pe Satana pe o planetă Pământ pustie şi nelocuită (vezi capitolul 24 al cărţii de faţă).[4]

Viziunea lui Ioan cu privire la mileniu înfăţişează, în mod viu, acest exil al lui Satana. El a văzut că, la începutul celor o mie de ani, „balaurul, şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana” este pus în lanţuri şi aruncat în „adânc” (Apoc. 20,2.3). În mod simbolic, aceasta înseamnă sfârşitul temporar al activităţii lui Satana de persecutare şi înşelare; „ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani” (Apoc. 20,3).

Termenul folosit de Ioan, „adânc” (gr. abussos), redă adecvat sta­rea pământului în acea perioadă de timp.[5] Lovit de cele şapte plăgi ce preced revenirea Domnului Hristos (vezi în mod special Apoc. 16,18-21) şi acoperit cu trupurile moarte ale celor nelegiuiţi, pă­mântul este o scenă de totală pustiire.

Limitat la acest pământ, Satana este „legat” printr-un lanţ al împrejurărilor. Deoarece pământul este lipsit de orice viaţă umană, Satana nu mai are pe cine să ispitească sau să persecute. El „este legat” în sensul că n-are nimic de făcut.

Evenimente în timpul mileniului

Hristos în ceruri împreună cu cei mântuiţi. La a Doua Venire, Domnul Hristos îi ia pe urmaşii Săi la cer, în locaşurile pe care le-a pregătit pentru ei în Noul Ierusalim. Asemenea lui Moise şi israeliţilor, cei răscumpăraţi, plini de recunoştinţă, cântă un cântec al eliberării lor, „cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: ‘Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, împărate al neamurilor’” (Apoc. 15,3).

Sfinţii domnesc cu Hristos. În timpul mileniului, Dumnezeu Îşi va respecta promisiunea de a le da biruitorilor „stăpânire peste neamuri” (Apoc. 2,26). Daniel a văzut că, după nimicirea vrăjmaşilor Domnului Hristos, „domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt” (Dan. 7,27). Aceia pe care Hristos îi ridică din mormânt la prima înviere vor domni cu El timp de o mie de ani (Apoc. 20,4).

Dar în ce sens se poate spune că sfinţii domnesc, dacă ei sunt în ceruri şi toţi cei nelegiuiţi sunt morţi? Domnia lor constă în participarea la o importantă fază a guvernării lui Hristos.[6]

Judecarea celor nelegiuiţi. Ioan a văzut că, în timpul mileniului, sfinţii vor fi implicaţi în lucrarea de judecată; el a văzut „nişte scaune de domnie şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata” (Apoc. 20,4). Acesta este momentul judecării lui Satana şi a îngerilor lui, despre care ne vorbeşte Scriptura (2 Petru 2,4; Iuda 6). Este momentul la care se referă declaraţia lui Pavel că sfinţii vor judeca lumea şi chiar pe îngeri (1 Cor. 6,2.3).[7]

Judecata din timpul mileniului nu va hotărî cine trebuie să fie mântuit şi cine să fie pierdut. Dumnezeu ia această hotărâre înainte de a Doua Venire; toţi aceia care n-au fost înviaţi sau transformaţi şi luaţi apoi la cer sunt pentru totdeauna pierduţi. Judecata la care participă cei neprihăniţi are ca scop să răspundă eventualelor întrebări pe care cei neprihăniţi le-ar avea cu privire la motivul pentru care cei răi sunt pierduţi. Dumnezeu doreşte ca aceia cărora El le-a dat viaţa veşnică să aibă deplină încredere în conducerea Lui, astfel că El le face cunoscute lucrările milei şi dreptăţii Sale.

Imaginează-ţi că te afli în cer şi constaţi că cineva pe care-l iubeşti şi despre care te aşteptai, în mod sigur, să fie acolo, nu este. Un astfel de caz te-ar face să pui la îndoială dreptatea lui Dumnezeu – şi tocmai acest fel de îndoială stă la baza păcatului. Ca să elimine pentru totdeauna orice ocazie pentru astfel de îndoieli – şi a se asigura că păcatul nu se va mai ridica niciodată – Dumnezeu oferă un răspuns acestor întrebări în timpul fazei de reexaminare a judecăţii din timpul mileniului.

În această lucrare, cei răscumpăraţi îndeplinesc un rol crucial în marea luptă dintre bine şi rău. „Ei vor confirma, spre satisfacţia lor eternă, cât de zelos şi răbdător S-a îngrijit Dumnezeu de păcătoşii pierduţi. Ei vor înţelege cu câtă nepăsare şi încăpăţânare au dispreţuit şi respins păcătoşii iubirea Lui. Ei vor descoperi că până şi păcătoşii aparent cei mai blânzi au nutrit, în mod tainic, mai degrabă egoismul josnic decât să accepte sistemul de valori al Domnului şi Mântuitorului lor.”[8]

Timpul de reflecţie pentru Satana. În timpul mileniului, Satana va suferi enorm. Limitat cu îngerii săi la un pământ pustiu, el nu va mai putea continua înşelăciunile care, în mod permanent, i-au ocupat timpul. El este obligat acum să treacă în revistă rezultatele răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu şi a Legii Sale – trebuie să medi­teze la rolul pe care l-a jucat în lupta dintre bine şi rău. El nu poate decât să privească viitorul cu groază, aşteptând teribila pedeapsă pe care trebuie s-o suporte pentru tot răul de care este responsabil.

Evenimente de la sfârşitul mileniului

La sfârşitul celor o mie de ani, „ceilalţi morţi” – cei nelegiuiţi – vor fi înviaţi, Satana fiind astfel eliberat din inactivitatea ce l-a întemniţat (Apoc. 20,5.7). Înşelându-i încă o dată pe cei răi, îi conduce împotriva taberei „sfinţilor şi a cetăţii preaiubite [Noul Ierusalim]” (Apoc. 20,9), care, împreună cu Hristos, sunt deja coborâţi din cer.[9]

Hristos, sfinţii şi cetatea coboară. Domnul Hristos coboară din nou pe pământ, cu sfinţii şi Noul Ierusalim, având două scopuri. El va pune capăt marii lupte, executând sentinţa luată în discuţie în timpul judecăţii de pe parcursul mileniului, şi va purifica şi reînnoi pământul, astfel încât să poată stabili pe el împărăţia Sa eternă. Apoi, în cel mai deplin sens al cuvântului, „Domnul va fi împărat peste tot pământul” (Zah. 14,9).

Învierea celor condamnaţi. Acum a sosit momentul să se împlinească în totalitate promisiunea lui Hristos că „toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui” (Ioan 5,28). La a doua Sa venire, Hristos i-a înviat pe morţii neprihăniţi, realizând prima înviere – învierea pentru viaţă. Acum, se va produce cealaltă înviere despre care vorbeşte Isus – învierea pentru judecată (vezi Ioan 5,29). Şi cartea Apocalipsa menţionează această înviere: „Ceilalţi morţi [cei care nu au înviat la prima înviere] nu au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani” (Apoc. 20,5).

Captivitatea lui Satana ia sfârşit. Învierea celor nelegiuiţi la sfârşitul celor o mie de ani îl eliberează pe Satana din captivitate „pentru puţină vreme” (Apoc. 20,3). Într-o ultimă încercare de sfidare a autorităţii lui Dumnezeu, el va merge „ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului” (Apoc. 20,8). Întrucât cei nelegiuiţi învie cu acelaşi spirit de răzvrătire pe care l-au avut atunci când au murit, lucrarea lui nu va fi dificilă.

Atacul asupra cetăţii. În înşelăciunea lui finală, Satana caută să le inspire celor nelegiuiţi speranţa că vor captura prin forţă Împărăţia lui Dumnezeu. Unind toate împărăţiile lumii, el preia conducerea împotriva cetăţii iubite (Apoc. 20,8.9).[10] „Nelegiuiţii care au refuzat cu încăpăţânare intrarea în cetatea lui Dumnezeu prin meritele jertfei ispăşitoare a Domnului Hristos sunt hotărâţi acum să-şi forţeze intrarea şi să câştige controlul, prin asediu şi luptă.”[11]

Faptul că cei nelegiuiţi, de îndată ce Dumnezeu le dă din nou viaţă, se întorc împotriva Lui şi încearcă să răstoarne împărăţia Sa confirmă hotărârea luată de El cu privire la soarta lor. În felul acesta, numele şi caracterul Său, pe care Satana a încercat să le păteze, vor fi pe deplin reabilitate înaintea tuturor.[12]

Judecata de la marele tron alb. Ioan arată că, atunci când vrăjmaşii lui Dumnezeu înconjoară cetatea şi sunt gata să o atace, Dumnezeu Îşi aşază marele Său tron alb. Acum, când întreaga rasă umană se întâlneşte în jurul acestui tron – unii în siguranţă, înăuntrul cetăţii, alţii afară, îngroziţi în prezenţa Judecătorului – Dumnezeu va aduce la îndeplinire ultima fază a judecăţii. Acesta este momentul despre care a vorbit Domnul Hristos atunci când a afirmat că „acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară” (Luca 13,28).

Pentru a aduce la îndeplinire această fază executivă a judecăţii, cărţile lui Dumnezeu vor fi deschise. „Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea” (Apoc. 20,12). Apoi Dumnezeu pronunţă sentinţa, care este moartea.

De ce îi învie Dumnezeu pe aceşti oameni numai pentru a pune din nou capăt existenţei lor? În timpul mileniului, cei răscumpăraţi au avut ocazia să examineze dreptatea purtării lui Dumnezeu cu fiecare fiinţă inteligentă din univers. Acum, cei pierduţi înşişi – inclusiv Satana şi îngerii săi – vor confirma dreptatea căilor lui Dumnezeu.

Aici, la această judecată de la marele tron alb, se vor împlini cuvintele lui Pavel: „Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (Rom. 14,10). Acolo, toate fiinţele create – cele necăzute şi cele căzute, cei mântuiţi şi cei pierduţi – îşi pleacă genunchiul şi dau mărturie că Isus Hristos este Domnul (Fil. 2,10.11. cf. Is. 45,22.23). Astfel chestiunea dreptăţii lui Dumnezeu va fi pentru totdeauna rezolvată. Aceia care primesc viaţa veşnică vor avea o credinţă nezdruncinată în El. Niciodată păcatul nu va mai tulbura universul şi nu va mai aduce distrugere asupra locuitorilor lui.

Satana şi păcătoşii nimiciţi. Imediat după ce sentinţa lor este rostită, Satana, îngerii săi şi adepţii lor dintre oameni îşi primesc pedeapsa. Ei trebuie să moară de o moarte veşnică. „Din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit” (Apoc. 20,9). Chiar suprafaţa pă­mântului din afara cetăţii pare că se topeşte, devenind un întins lac de foc „din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi”
(2 Petru 3,7). Căci a sosit ziua „de răzbunare a Domnului” (Is. 34,8), în care El va aduce la îndeplinire „lucrarea Lui ciudată” (Is. 28,21), aceea de a nimici pe vrăjmaşii Săi. Ioan spunea: „Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc” (Apoc. 20,15). Diavolul şi tovarăşii lui suferă această soartă (Apoc. 20,10).

Contextul întregii Biblii exprimă clar faptul că această „moarte a doua” (Apoc. 21,8), de care suferă cei nelegiuiţi, înseamnă nimicirea lor totală şi definitivă. De unde atunci ideea Iadului arzând veşnic? Un studiu atent va conduce pe oricine la concluzia că Biblia nu afirmă existenţa unui astfel de Iad sau loc de tortură.

  1. Iadul. Din punct de vedere biblic, Iadul este „locul şi starea de pedeapsă şi nimicire, printr-un foc veşnic, în a doua moarte, a acelora care L-au respins pe Dumnezeu şi oferta de salvare prin Isus Hristos”.[13]

Traducerile Bibliei folosesc deseori cuvântul „iad” pentru a reda termenul ebraic şeol şi termenul grecesc hades. Aceşti termeni se referă, în general, la mormântul unde morţii – atât cei neprihăniţi, cât şi cei nelegiuiţi – aşteaptă învierea, într-o stare de inconştienţă, (vezi cap. 26 al cărţii de faţă). Pentru că sensul actual al cuvântului „iad” diferă atât de mult de sensul atribuit acestor termeni, ebraic şi grecesc, un număr de versiuni moderne ale Bibliei evită cuvântul „iad”, transliterând simplu ebraicul şeol şi grecescul hades.

În schimb, cuvântul grecesc geenna, tradus în Noul Testament tot prin cuvântul „iad”, are sensul de loc îngrozitor de pedeapsă pentru cei nepocăiţi. În Biblie, deci, „iad” nu are totdeauna acelaşi sens – iar faptul că nu s-a ţinut seama de această distincţie a dus adesea la mare confuzie.

Geenna derivă din ebraicul Ge Hinnom, „Valea lui Ben-Hinom” – un defileu în partea de sud a Ierusalimului. Aici, israeliţii au adus la îndeplinire ritualul păgân al arderii copiilor ca jertfă lui Moloh
(2 Cron. 28,3; 33,1.6). Ieremia a profetizat că, din cauza acestui păcat, Domnul va face această vale o „vale a măcelului”, unde corpurile moarte ale israeliţilor vor fi îngropate până ce nu vor mai avea loc. Trupurile care rămâneau aveau să fie „hrana păsărilor cerului” (Ier. 7,32.33; 19,6; Is. 30,33). Profeţia lui Ieremia i-a făcut, fără îndoială, pe israeliţi să considere Ge Hinnom ca un loc al judecăţii celor nelegiuiţi, un loc dezgustător al pedepsei şi ruşinii.[14] Mai târziu, tradiţia rabinică îl consideră un loc pentru arderea hoiturilor şi gunoaielor.

Isus a folosit focul din Valea Ben-Hinom, adică Geenna sau Ge Hinnom, ca un simbol pentru focul Iadului (Mat. 5,22; 18,9). Astfel că focul gheenei (în limba română) a simbolizat focul mistuitor al judecăţii de pe urmă. Tot Isus a declarat că aceasta era o experienţă de după moarte (Luca 12,5) şi că Iadul va nimici atât corpul, cât şi sufletul (Mat. 10,28).

Care este natura focului Iadului? Vor arde oamenii o veşnicie?

  1. Soarta celor nelegiuiţi. Conform Scripturilor, Dumnezeu le-a promis viaţa veşnică numai celor neprihăniţi. Plata pentru păcat este moartea, şi nu viaţa veşnică în Iad (Rom. 6,23).

Scripturile afirmă că cei nelegiuiţi vor fi „nimiciţi” (Ps. 37,9.34) şi că ei vor pieri (Ps. 37,20; 68,2). Ei nu vor trăi veşnic într-o stare de conştienţă, ci vor fi arşi (Mal. 4,1; Mat. 13,30.40; 2 Petru 3,10). Ei vor fi distruşi (Ps. 145,20; 2 Tes. 1,9; Evr. 2,14), reduşi la inexistenţă (Ps. 104,35).

  1. Pedeapsa veşnică. Vorbind despre pedepsirea celor nelegiuiţi, Noul Testament foloseşte termenii „în vecii vecilor” şi „veşnic”. Aceşti termeni sunt traducerea cuvântului grecesc aionios şi se referă atât la Dumnezeu, cât şi la om. Pentru a evita o înţelegere greşită, trebuie să nu uităm că aionios este un cuvânt polisemantic – sensul lui fiind dat de cuvântul pe care îl determină. Astfel, când Scriptura foloseşte aionios („pururea”, „veşnic”) referitor la Dumnezeu, acesta înseamnă că El posedă o existenţă infinită deoarece Dumnezeu este nemuritor. Dar, când este folosit cu referire la fiinţele umane muritoare sau la lucruri pieritoare, cuvântul aionios înseamnă „atâta vreme cât persoana trăieşte sau lucrul respectiv există”.

De exemplu, în Iuda 7 se spune că Sodoma şi Gomora au suferit „pedeapsa unui foc veşnic”. Totuşi, cetăţile acestea nu ard şi astăzi. Petru spune că focul acela a transformat aceste cetăţi în cenuşă, condamnându-le la nimicire (2 Petru 2,6). Focul cel „veşnic” a ars până când n-a mai rămas nimic de ars, după care s-a stins (vezi şi Ier. 17,27; 2 Cron. 36,19).

Tot la fel, când Domnul Hristos îi condamnă pe cei nelegiuiţi la „focul cel veşnic” (Mat. 25,41), acel foc ce îi va arde pe nelegiuiţi va fi unul care „nu se va stinge” (Mat. 3,12). Doar atunci când nu mai rămâne nimic de ars, el se va stinge.[15]

Când Domnul Hristos a vorbit despre „pedeapsa veşnică” (Mat. 25,46), El nu S-a referit la o pedepsire veşnică. El a vrut să spună că, după cum „viaţa veşnică [de care se vor bucura cei neprihăniţi] va continua în decursul veşniciei, tot astfel şi pedeapsa [pe care cei nelegiuiţi o vor suferi] va fi veşnică – nu o durată veşnică de conştientă suferinţă, ci pedeapsa, ca efect, este completă şi finală. Sfârşitul acelora care suferă astfel este a doua moarte. Această moar­te va fi veşnică, din care nu va fi, şi nu va putea fi, nicio înviere.”[16]

Când menţionează „răscumpărarea veşnică” (Evr. 9,12) şi „judecata veşnică” (Evr. 6,2), Biblia se referă la rezultatele, urmările veşnice ale răscumpărării şi judecăţii, nu la un proces nesfârşit al răscumpărării şi judecăţii. În acelaşi fel, când menţionează pedeapsa veşnică sau nesfârşită, Biblia se referă la rezultatele ei, nu la procesul de pedepsire. Moartea celor nelegiuiţi va fi finală şi eternă.

  1. Chinul veşnic. Folosirea în Scriptură a expresiei „în vecii vecilor” (Apoc. 14,11; 19,3; 20,10) a condus, de asemenea, la concluzia că procesul de pedepsire a lui Satana şi a celor nelegiuiţi va continua în toată veşnicia. Dar, ca şi în cazul termenului „veşnic”, cuvântul determinat este cel care îi conferă sensul cuvântului „în veci”. Când acesta este asociat cu Dumnezeu, sensul lui este absolut – căci Dumnezeu este nemuritor; însă, când este asociat cu fiinţe muritoare, sensul lui este limitat.

Descrierea pe care Scriptura o face judecăţii lui Dumnezeu asupra Edomului exemplifică foarte bine această situaţie. Isaia spune că Dumnezeu va transforma ţara aceasta într-o „smoală care arde” şi care „nu se va stinge nici zi, nici noapte” şi al cărui fum „se va înălţa în veci. Din veac în veac va fi pustiit şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci” (Is. 34,9.10). Edomul a fost distrus, dar el nu arde şi astăzi. Distrugerea „veşnică” a durat până când nimicirea lui a fost deplină.

Din toată Scriptura reiese clar faptul că ideea de „veşnic” are limi­tele ei. Vechiul Testament spune că un sclav poate sluji stăpânului său „pentru totdeauna” (Ex. 21,6), că Samuel avea să locuiască la cortul întâlnirii „pentru totdeauna” (1 Sam. 1,22) şi că Iona credea că va rămâne „pe vecie” în pântecul marelui peşte (Iona 2,6). Noul Testament foloseşte acest termen într-un fel asemănător. Pavel, de exemplu, îl sfătuieşte pe Filimon să-l primească pe Onisim „pentru veşnicie” (Filimon 15). În toate aceste cazuri, „pentru totdeauna”, „pe vecie” înseamnă „atâta vreme cât persoana trăieşte”.

Psalmul 92,7 ne spune că cei nelegiuiţi vor fi „nimiciţi pe vecie”. Profetizând despre marea şi finala conflagraţie, Maleahi afirmă: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor. Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură” (Mal. 4,1).

Odată ce nelegiuiţii – Satana, îngerii răi şi oamenii nepocăiţi – sunt toţi nimiciţi prin foc, cu rădăcină şi cu ramuri cu tot, nu va mai fi nevoie de moarte sau de hades (vezi capitolul 26 al cărţii de faţă). Şi pe acestea Dumnezeu le va nimici pentru totdeauna (Apocalipsa 20,14).

Deci Biblia arată foarte clar faptul că pedeapsa, nu pedepsirea este veşnică – iar aceasta este moartea a doua. Din această pedeapsă nu există înviere – efectele ei sunt veşnice.

Arhiepiscopul William Temple avea dreptate atunci când afirma: „Un singur lucru îl putem spune cu încredere: Ideea de chin veşnic trebuie eliminată. Dacă oamenii n-ar fi împrumutat noţiunea greacă şi nebiblică a indestructibilităţii naturale a sufletului individului şi apoi n-ar fi citit Noul Testament cu ceea ce aveau deja în minte, ar fi scos din el [Noul Testament] credinţa nu în chinul veşnic, ci într-o nimicire veşnică. Focul este cel care este numit eonian [veşnic], nu viaţa aruncată în el.”[17]

Pedeapsa deplină a Legii lui Dumnezeu fiind executată, cerinţele dreptăţii sunt satisfăcute. Acum, cerul şi pământul proclamă nepri­hănirea Domnului.

  1. Principiul pedepsei. Moartea este pedeapsa definitivă pentru păcat. Ca rezultat al păcatului lor, toţi aceia care refuză mântuirea oferită de Dumnezeu vor muri pentru totdeauna. Dacă unii au păcătuit îngrozitor, demonic, având plăcerea de a-i face pe alţii să sufere, alţii au trăit relativ moral, au dus o viaţă liniştită, vina lor principală fiind aceea că au respins mântuirea oferită în Hristos. Este drept ca şi unii, şi alţii să sufere aceeaşi pedeapsă?

Domnul Hristos a spus că „robul acela care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia Lui va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult i se va cere mai mult” (Luca 12,47.58).

Fără îndoială, aceia care s-au răzvrătit cel mai mult împotriva lui Dumnezeu vor suferi mai mult. Dar trebuie să înţelegem suferinţa lor supremă în termenii celei „de a doua morţi” a Domnului Hristos, suferită de El pe cruce. Acolo, El a purtat păcatele lumii. Groaznica despărţire de Tatăl Său, pe care a produs-o păcatul, a fost cea care I-a cauzat lui Isus agonia – un chin sufletesc imposibil de descris. Tot la fel şi păcătoşii pierduţi: Ei culeg ce au semănat nu numai în timpul vieţii acesteia, ci şi în timpul nimicirii finale. În prezenţa lui Dumnezeu, vinovăţia pe care o simt din cauza păcatelor pe care le-au săvârşit îi va face să îndure o agonie imposibil de descris. Şi, cu cât este mai mare vinovăţia, cu atât mai mare va fi agonia. Satana, instigatorul şi promotorul păcatului, va suferi cel mai mult.[18]

Curăţarea planetei Pământ. Descriind ziua Domnului, când toa­te urmele păcatului vor fi şterse, Petru spunea: „În ziua aceea, ceru­rile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde” (2 Petru 3,10).

Focul care îi distruge pe cei răi curăţă pământul de degradarea produsă de păcat. Din ruinele acestui pământ, Dumnezeu va face „un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era” (Apoc. 21,1). De pe acest pământ recreat – căminul veşnic al celor răscumpăraţi – Dumnezeu va alunga pentru totdeauna plânsul, durerea şi moartea (Apoc. 21,4). În cele din urmă, blestemul pe care l-a adus păcatul va fi fost ridicat (Apoc. 22,3).

Având în vedere venirea zilei Domnului, în care păcatul şi păcă­toşii nepocăiţi vor fi nimiciţi, Petru adresează o întrebare: „Ce fel de oa­meni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?” Bazându-şi spe­ranţa pe promisiunea revenirii Domnului Hristos, el declară: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace” (2 Petru 3,11.13.14).

[1] Vezi Comentariul biblic adventist, vol. 7, p. 885.

[2] Vezi Questions on Doctrine, p. 495.

[3] „Când fiara şi prorocul mincinos sunt aruncaţi ’în iazul de foc’ (Apoc. 19,20), ’ceilalţi’ (Apoc. 19,21), adică cei care i-au urmat, sunt ucişi cu sabia lui Hristos. Aceştia sunt regi, căpitani, oameni puternici şi ’tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari’ (Apoc. 19,18). Aceleaşi categorii de oameni sunt menţionate în pecetea a şasea, ca fiind cei ce vor căuta să se ascundă de faţa Mielului (Apoc. 6,14-17), când cerurile se vor strânge ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele sunt mutate din locurile lor. În mod clar, aceste texte ale Scripturii descriu acelaşi eveniment ce zdruncină pământul – a doua venire a Domnului Hristos.

Cât de mulţi sunt cuprinşi în ‘ceilalţi’ care mor (Apoc. 19,21)? Conform Apoc. 13,8, vor fi numai două categorii de oameni pe pământ în timpul celei de a doua veniri: ‘Toţi locuitorii pământului i se vor închina [fiarei], toţi aceia al căror nume n-a fost scris în cartea vieţii.’ Este evident deci că, atunci când ‘ceilalţi’ sunt ‘ucişi cu sabia’ (Apoc 19,21), nu vor mai fi supravieţuitori, cu excepţia acelora care s-au opus fiarei, şi anume, cei ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii (Apoc. 13,8).” (Comentariul biblic adventist, vol. 7,
p. 885).

[4] Vezi Questions on Doctrine, p. 500. Ţapul de trimis nu este mântuitorul celor neprihăniţi.

[5] Septuaginta foloseşte acest termen pentru a traduce cuvântul ebraic tehom „adânc” în Geneza 1,22. Aceasta arată că starea pământului în timpul mileniului reflectă, cel puţin în parte, starea pământului de la început, când era „pustiu şi gol şi peste faţa adâncului… era întuneric”. Vezi Comentariul biblic adventist vol. 7, p. 879.

[6] Faptul că ei domnesc sau au stăpânire nu înseamnă neapărat că trebuie să existe viaţă nelegiuită pe pământ. La început, Dumnezeu le-a dat lui Adam şi Evei un domeniu pe care să îl conducă (Gen. 1,26). Înainte de păcătuire, ei au domnit peste acea parte a creaţiei pe care Dumnezeu le-a dat-o. Nu este nevoie ca cineva să aibă supuşi neascultători pentru a domni.

[7] Comentariul biblic adventist, vol. 7, p. 880.

[8] Maxwell, God Cares (Boise, ID.: Pacific Press, 1985), vol. 2, p. 500.

[9] Descrierea din Apocalipsa a coborârii Noului Ierusalim nu indică neapărat momentul exact al coborârii, deoarece în capitolul precedent am văzut „cetatea iubită” înconjurată de armatele Diavolului. Această descriere ne duce la concluzia că Noul Ierusalim trebuie să fi coborât înainte de reînnoirea pământului.

[10] Numele Gog şi Magog au fost asociate cu duşmanii lui Israel care aveau să atace poporul lui Dumnezeu şi Ierusalimul după exil (vezi Ezech. 38,2.14-16). Diferite profeţii ale Vechiului Testament cu privire la Israel nu s-au împlinit. Ele se vor împlini în dreptul Israelului spiritual. Astfel, puternica confederaţie vrăjmaşă, despre care vorbeşte Ezechiel ca venind împotriva Ierusalimului, va deveni realitate atunci când Dumnezeu le va permite lui Satana şi armatelor sale de nemântuiţi să vină împotriva poporului Său şi asupra cetăţii Sale iubite pentru marea bătălie finală.

[11] Questions on Doctrine, p. 505.

[12] Vezi Comentariul biblic adventist, vol. 4, p. 708.

[13] Vezi „Hell” (Iad) SDA Encyclopedia, ed. rev., p. 579.

[14] Vezi „Hell” (Iad) SDA Bible Dictionary, ed. rev., p. 475.

[15] Compară cu profeţia lui Ieremia cu privire la distrugerea Ierusalimului printr-un foc ce nu se va stinge (Ier. 17,27); aceasta s-a împlinit atunci când Nabucodonosor a cucerit Ieruslimul (2 Cron. 36,19). Focul a ars până când cetatea a fost distrusă şi apoi s-a stins.

[16] Questions on Doctrines, p. 539.

[17] William Temple, Christian Faith and Life (New York: Macmillan, 1931), p. 81.

[18] Vezi „Hell” (Iad) SDA Bible Dictionary, p. 475.

Cuvântul lui Dumnezeu despre proorocul mincinos şi ecumenismul

Proorocul mincinos şi ecumenismul „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu,fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. (1 Ioan: 4/1.) * „Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca săducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.” ( Marcu: 13/21-22.) „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru suntlupi răpitori.” (Mat: 7/15.) Proorocul mincinos şi ecumenismul Selecţie de texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă. Tată, s-a făcut o fabrică de pâine pentru populaţie multă, şi această fabrică nu mai facepâine numai din grâu curat; face din amestecătură multă. Aşa şi în credinţă s-a făcut amestecăturăşi nu ştie lumea ce să mai creadă. Tată, tată, vai de acei prin care vine sminteala! … La Vladimireşti fac îngerii Liturghie şi slujbe, şi vrea Tatăl să ţină aşa până când se vadeschide iar. O, ca fulgerul se va arăta foc pe pământ şi se vor căi cei răi şi necredincioşi, dar eprea târziu atunci. (Vezi selecția tematică: „Focul apocaliptic”, – și pe edocr; Joomag; author-stream; archive; Jumpshare; Scribd; Google Drive; pubhtml5; n.r.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 06-02-1959 *** … Florile Mele, vă repet, mulţi prooroci mincinoşi s-au născut pe pământ. Tată, cunoaşteţiproorocii, că nu toţi sunt de la Mine. Cel ce-Mi poartă crucea, pe acela să-l credeţi. Mulţi s-aupus ciobani la oi, dar când a venit lupul, le-au părăsit. Fiilor, nu toate vânturile care bat sunt de laMine. Luaţi bine seama, cine poartă crucea Mea mărturisind pe Dumnezeu în trup şi în duh,acela este de la Mine, căci crucea este suferinţe şi fapte. Cine mărturiseşte pe Dumnezeu şi beabăuturi rele, în afară de vin, nu este de la Mine. … Copiii Mei, este greu ca în ziua de azi să mărturisească cineva pe Dumnezeu. Este crucede fier, că este pământul minat. Cât a suferit Domnul pe pământ! Oare, nu ar fi putut Dumnezeusă-L apere pe Fiul Său? Dar L-a dat pildă de suferinţă, că dacă-L apăra, rămâneau proorocii min-cinoşi, şi Dumnezeu nu minte niciodată. Pace vouă, copiii Mei! Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 01-05-1960 *** … Daniele, caută în sfânta Scriptură şi vezi ce punct avem în faţă. Punctul acesta este unsimbol, punctul care a fost în faţa femeii însărcinate, care stătea cu picioarele pe lună şi avea sănască, şi cineva urmărea ca să ştie când va naşte, ca să înghită pruncul, ca să nu se mai lucreze ces-a lucrat prin Domnul Iisus Hristos. Acest punct e pus, şi cineva urmăreşte ca şi acum proorocia 1

Proorocul mincinos şi ecumenismulsă fie astupată. După aceasta se vor înmulţi proorocii. Vei auzi că acolo lucrează Dumnezeu; să nute duci. Dincolo, vei auzi că înviază morţii; să nu te duci, că aceştia nu sunt proorocii Mei, şi aceiavă amăgesc pe voi. Ţineţi minte, că nu mai e lucrarea. A fost la Vladimireşti, a fost la Maglavit,a fost şi este aici şi a mai fost la Arsenie Boca, dar acolo ce a făcut? Luaţi bine seama, căci mulţis-au abătut de la proorocia dreaptă şi nu mai spun adevărul. Ca această profeţie nu a fost şi nicinu va mai fi. Fiţi credincioşi şi lucrători până la vremea cea mai de pe urmă. … Sunt multe lucruri şi bune şi rele şi trebuie să le cunoaşteţi. Un creştin a primit îngazdă pe dracul, care s-a prefăcut, şi un alt creştin a primit în gazdă pe Dumnezeu şi nu L-a cu-noscut. De aceea, cunoaşteţi bine şi pe unul şi pe altul, ca să nu vă amăgiţi. … Fiilor, ca această profeţie nu a mai fost şi nici nu va mai fi. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 10-03-1971 *** … Copii, am vizitat pământul acesta în lung şi în lat şi am numărat izvoarele de apă şi n-am găsit câte am ştiut Eu. Multe izvoare, nici urmă nu mai au, şi în locul lor era şipotul de ţuică.Creştine, bei ţuică, vine ţuica peste tine. Vine un prooroc mincinos şi îţi spune să bei ţuică,creştine. Şi vei bea, că e după pofta ta, dar pe Mine nu Mă vei mai vedea. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 07-10-1973 *** … Mai este o vreme şi vine a doua vreme, a Domnului Iisus, că vremea Sa se repetă. Maieste o vreme şi încă o vreme, şi după aceste două vremi vine Domnul Iisus, cu toată suflarea Sa,cu toată slava Sa. Să nu pieriţi în aceste două vremi. În aceste două vremi multe lucruri se fac,mulţi păcătoşi se iartă. Până şi copiii avortaţi se vor scoate din iad. Multe suflete care s-au ucis cumâna lor, se vor scoate din iad. În aceste două vremi, mulţi dumnezei se vor face printre voi.Se vor face prooroci mincinoşi, care vor face semne şi minuni şi vor învia şi morţii. Vor ieşila suprafaţa pământului spiritele morţilor, care vor vorbi. Nu vă duceţi la ei, că vor veni la fecioriivoştri şi la voi femei ca să le socotiţi pe numele voastre. Să nu laşi femeia ta, că o singură femeieeste dată după lege ca să ţină bărbatul. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 07-09-1975 *** … Copilaşii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lutde pământ; cum ai avea tu un bucium, aşa şi cu trupul acesta. Cui îi place, bine. Cui nu-i place,fuge departe, că au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Ascultă, tată, că sunt prooroci care proorocescprin frunză, cântă prin frunză. Sunt prooroci care proorocesc prin vioară, proorocesc prin chitară.Sunt prooroci care proorocesc prin dans. Sunt prooroci care proorocesc prin sărutare. Mii şi mili-oane. Nu e frunză şi iarbă câţi prooroci sunt ca să amăgească făptura omenească. Dar Dumnezeunumai o singură coardă şi o singură unealtă are. Sunt multe, dar s-au sfârşit; şi pentru sfârşit a mairămas una. Şi în ziua aceea vor veni patru fraţi din patru părţi şi vor avea patru instrumenteşi cu ele vor cânta cântarea lor, nu împotriva voastră, şi va cânta fiecare cântarea sa: unul,pentru învierea morţilor; altul, ca să cheme din toate colţurile pământului la judecată; altul,pentru alta; altul, pentru alta. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 27-03-1977 *** 2

Proorocul mincinos şi ecumenismul … Eu vreau preot, nu vreau popă. Popii sunt ai lui Baal. Preot a fost patriarhul Justi-nian, şi din treaptă în treaptă a venit la patria cerească. Nu l-au lăsat călăii să spună cu gura sa cinesă vină după el. Avea pe cineva căruia îi zicea „Romanul“. Acesta care vrea să vină este Pilat şiCaiafa, este cel care-i ia locul. … Toţi preoţii care nu sunt după lege, sunt preoţii lui Baal. Aceia sunt popi, nu sunt preoţi. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 07-06-1977 *** … Fiule, ai văzut biserică socialistă? Nu a fost de când e veacul. De acum încolo va fisocialistă. Preotul îşi va schimba poporul din credincios în socialist. Va scoate omul din bisericăşi îl va duce la muncă. Îl cere socialistul, îl cere republica, şi să ştii că nu vei putea să duci greutateaaceasta. Şi a fost ca să vină aceasta pentru necredinţa ortodoxului care se duce în biserică săse întâlnească cu prietenul sau cu prietena, ori să se uite la tine, creştine, să vadă cum teprezinţi tu, ca să aibă ce duce aceluia care l-a pus iscoadă pentru viaţa ta. De aceea zic: vremenecredincioasă. … Pe malurile apelor e scris un nume pocit: „litoral“. Şi pe acel mal sunt numai despuiaţişi despuiate. E libertate la aceştia. Numai tu, creştine, n-ai libertate. Cum să mai aibă soarele lu-mina când îi vede pe aceştia? că s-a dat libertatea la lucrurile necurate şi s-a închis libertateala lucrurile curate şi blestemul dumnezeiesc îi va ajunge pe aceştia care au interzis lucrurilecurate. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 23-06-1977 *** Am trimis odată trâmbiţa Mea la mănăstirea Viforâta şi a fost intrată la stareţă, tată, şi erautoate maicile acolo, nu când mâncau ele, ci când beau ţuică fiartă, după slujba sfântă când ieşeau.Şi trâmbiţa Mea, trimisă de Mine, a spus: „Nu e bine ce faceţi. Aţi ieşit de la lumină şi aţi intrat înscorbură“. Aici, stareţa a zis: „Cine eşti tu, de ne vorbeşti aşa? Eu am douăzeci de ani în mănăstireşi n-am grăit ce grăieşti tu. Ieşi afară, că nu te cunosc cine eşti“. Iar persoana care o însoţea a spus:„Această fiinţă e proorocul lui Dumnezeu!“. Dar stareţa a spus: „Dumnezeu nu m-a făcut pe mineprooroc, care stau numai în slujbă, şi a făcut pe un infirm şi pe un olog?“. Şi a plecat trâmbiţa Meaşi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? că mereu se stinge, până nu va mai fi nicio scânteie de monahii. Te duci la mănăstire şi dai pomelnic să se roage pentru tine şi are pânteceleplin de băutură. Nu judecăm, dar arătăm fapta stricată, căci orb pe orb cade în groapă, nu se potconduce unul pe altul. (Vezi selecția tematică: „Trâmbiţele apocaliptice”, – și pe edocr; jum-pshare; authorstream; joomag; archive; Google Drive; Scribd; pubhtml5, n.r.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 09-09-1977 *** … Preoţia nu mai trăieşte după profeţie, şi trăieşte după preoţie. Şi iată că păstorii, în loc săiubească oile bune, le iubesc pe cele nebune. Scrie această profeţie, să se vadă la judecată: preoţia,în loc să iubească oiţele bune de lapte, bune de lână, bune de fapte, în loc să le preţuiască, le urăşteşi le dispreţuieşte şi le scoate din cele sfinţite. Păstorii vor face dosare (la securitate, n.r.) şi vorduce în judecată oiţele cele bune, zicându-le „sectă rea“, precum s-a zis. Dacă cineva din păstorii 3

Proorocul mincinos şi ecumenismulaceştia îţi vor zice „sectă“, să zici: „Înapoia mea, satano! că nu-ţi cunoşti munca“. Nu te ruşina,tată, şi vorbeşte-i păstorului în faţă lucru adevărat. … După prăbuşirea şi lovitura acestor împăraţi, vor fi stoluri, stoluri de păsărele în mănăs-tiri. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 07-01-1978 *** … Să ştiţi că vor fi morţii pe pământ să nu aibă cine-i îngropa, că nu-i iau cimitirele. Lu-crează preotul slujba, dar o lucrează ca cizmarul. Ultimul preot care L-a iubit pe Dumnezeu,a murit anul trecut. Patriarhul Justinian. După el nu mai e nimeni pentru cer. Cel de azi a intratîn turma caprelor. Hei, tată, ce lucrează! Dar să ştiţi că Dumnezeu nu-l lasă, şi îl nimiceşte prinaceastă lucrare diavolească pe care o face, pentru că s-au adunat în faţa lui Dumnezeu toţi zidariicare au lucrat bisericile pe pământ şi cer nimicirea celor ce au stricat sau strică bisericile, cer ni-micirea celor ce le-au spurcat. … Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia, nu să bage altămâncare în gura sa. Copilaşii Mei, nu v-am spus ca să părăsiţi bisericuţa. Ei răspund şi de ei, şi depopor. Credeţi? … Când voi pleca din casa ta, va rămâne semnul, şi acest semn îl vei purta ca Isaac La-chedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota, şi va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu.O, poporul Meu, uite pustia. E scris în cartea sfântă acest lucru: «Şi când va intra pustietatea înlocul sfânt şi va înghiţi pe mulţi dintre ucenici, atunci a venit sfârşitul». Cunoaşteţi acest semnprin morţii care mor şi prin bolnavii din spitale. … O, iubitul Meu popor întru care am voit să am un viitor pentru cer, să fac din tine ucenicişi mucenici sfinţi, şi ce a făcut Dumnezeu prin Ioan şi prin poporul Său cel de la început! Scrie încarte că atunci când pustietatea va intra în locul sfânt, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu asosit. Şi împărăţia lui Dumnezeu nu vine prin beţivi, nu vine prin curvari, nu vine prin hulitori sauvânzători, ci vine prin creştini, vine prin faptele bune. (Vezi selecția tematică: „Împărăţia cerurilornu vine în chip văzut”, – și pe jumpshare; edocr; joomag; authorstream; archive; Google Drive;Scribd; pubhtml5, n.r.) O vei vedea cu ochii tăi în faţa ta, iar dacă vei fi vrednic, vei intra, căci uşase va deschide, se va da în lături şi vei auzi glas părintesc: „Vino, slugă, să te servesc!“. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 11-05-1978 *** … Iată, măi poporul Meu, pe femeia care şedea călare pe fiară. S-a suit fiara pe femeie, şiacum le-a sosit vremea să fie judecate, şi femeia şi fiara, şi să fie nimicite, şi fiara şi cei care auhrănit-o. Într-o clipeală de ochi voi face aceasta şi se va schimba totul, chiar şi marea. Ai să temiri, copilul Meu, şi ai să zici: „Oare, aşa este? Sau este o părere?“. A sosit vremea, măi copilaşiiMei, când Dumnezeu va aduce libertatea, va aduce dreptatea, şi nu va mai fi cine să te asuprească.Vei lăsa lucrul tău în drum şi îl vei găsi tot acolo, căci nu va mai fi cine să-l fure, că hoţul din fire,n-are lecuire, şi va fi greu ca un hoţ să mai poată trăi între credincioşi, căci Duhul lui Dumnezeuîl vădeşte, şi va fi greu pentru omul rău, că va fi pedepsit de lege. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 20-11-1979 *** 4

Proorocul mincinos şi ecumenismul Mă mint cei care zic că Mă poartă pe Mine, Mă mint cei care Mă mărturisesc pe Mine, căaceştia sunt cu buzele aproape de Mine, dar cu inima unde sunt? Unde? Ei sunt cu inima la plăcerişi la slobozenii. Au luat legea slobozeniei şi au pus-o stăpână peste ei, şi iată, şi-au însuşit putereasă împartă această lege peste cei necunoscători. O, vai orbului cel călăuzit de călăuză tot oarbă,căci oarbă a ajuns ceata cea mare a căpeteniilor, care stă judecătoare peste făptura Mea. O, cine săMă mai împartă pe Mine aşa cum sunt? Cine, că din creştet până în tălpile picioarelor tot trupuleste plin de răni, răni care dau să-Mi nimicească ultima picătură de viaţă a făpturii. Iată, copilulMeu, Scriptura aceea care spune: «Nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi săintre întru împărăţia Mea». Îţi amintesc acum de Scriptura aceea care zice: «N-am venit să aducpace, ci dezbinare. Am venit să-i fac să vadă pe cei ce nu văd, şi să-i fac orbi pe cei ce văd. Şifariseii s-au simţit şi au spus: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“». O, şi ai văzut ce răspuns auprimit: «Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat, dar pentru că ziceţi că vedeţi, păcatul rămâne asupravoastră». O, copilul Meu, au fost anii cât a domnit fiara cea necredincioasă, ( Comunismul, n.r.)şi când scoteam deasupra câte un preot care vorbea după adevăr şi prin care Eu strigam ca şi prinBotezătorul Ioan când spunea: «Pui de vipere, cum veţi scăpa de mânia cea viitoare?», o, ce seîntâmpla cu unul ca acela? Că îl lua şi îl ascundea prin închisori şi Îmi băga cuvintele luminii laîntuneric, aşa cum s-a întâmplat cu Ioan, care se ridicase să-Mi gătească Mie calea şi arătarea înmijlocul lumii. Au fost ani de ceaţă, şi am venit şi M-am arătat adevărat la vreme, aşa cum am grăit princuvintele acestei lucrări prin care şi astăzi grăiesc, ca să împlinesc apoi tot cuvântul Meu. Am venitcu mult înainte şi am spus prin acest fir ceresc despre vremea cea prezisă pentru zdrobireacapului fiarei, şi vremea spusă de Domnul a vorbit prin cele împlinite la vreme. (Vezi selecțiatematică: „Antichrist şi fiara apocaliptică”, – și pe jumpshare; edocr; authorstream; joomag; Go-ogle Drive; Scribd; archive.org; pubhtml5; n.r.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu, din 23-02-1991 *** Eu sunt, Eu şi trimişii Mei, Eu, şi am cerul spre însoţire, şi lucrez precum în cer aşa şi pepământ, căci aşa este de lucrat în vremea aceasta de glorie cerească. Dumnezeul Duhului Sfântîntreieşte întreita lucrare a Sfintei Treimi, şi iată vremea despre care scrie în Scripturi. Aceasta estevremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel, căci Israel este „cel ce crede în Mine“, şi iată,lucrez să-Mi desăvârşesc făgăduinţele cele rostite prin Cartea Adevărului. Eu sunt Adevărul, iarcine este întru adevăr, acela este întru Mine, acela este întru Fiul Omului, acela este fiul Omului.Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai, din 05-08-1991 *** Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, şi să rămână peste voi pacea Mea! Eu sunt pacea şirăbdarea celor ce cred în Mine, şi de aici încolo Eu sunt. Mergeţi, în numele Meu, mergeţi şi înscrieţi această piatră pe pământ, căci piatra aceastaEu sunt, şi veţi vedea că Eu sunt, aşa cum a fost cuvântul cel grăit din cer. 5

Proorocul mincinos şi ecumenismul Eu sunt Cuvântul, şi Cuvântul este Dumnezeu, şi toate se lucrează prin cuvânt, căci amgrăit cuvântul, şi cuvântul s-a făcut faptă, şi sunt adevărat prin cuvânt, şi lucrez prin cuvânt. Eusunt adevărul peste cei ce cred în Mine, şi voi fi adevărat prin credinţă, iar cei ce vor crede DuhuluiSfânt, Care desăvârşeşte întreita lucrare a Treimii Dumnezeieşti, aceia vor fi şi vor lucra faptelecredinţei şi li se va socoti dreptate lucrată prin credinţă. Nu vă temeţi. Eu voi merge înaintea voastrăşi voi netezi cu pacea Mea cărarea voastră către cel ce este mare peste biserică. Pace peste cel ce stă pe scaunul bisericii, căci Dumnezeu, Cel întreit lucrător, aşează pacecerească în acest sfat. Pace ţie, iubitul Meu, apostolul şi mărturisitorul Meu! Este scris în cartea cea din cer co-borâtă: «Mă duc, şi iarăşi voi veni. Mă duc, că dacă nu Mă duc, nu pot veni la cei ce cred înMine», şi iată, Eu sunt cu cei ce cred în Mine, cu cei ce nu se smintesc întru Mine, sunt cu ceiplăpânzi, cu cei neluaţi în seamă, căci Duhul Meu Se desăvârşeşte în slăbiciuni, aşa precum scrieîn Scripturi. Iată, pun înaintea ta această piatră, căci eşti aşezat peste biserica din această cetate.Ridică-te şi porunceşte furtunii şi îmblânzeşte valurile ce izbesc în această piatră, căci aceastăpiatră Eu sunt. Eu sunt piatra cea neluată în seamă de ziditori, Eu sunt piatra cea din vârful unghi-ului, căci Tatăl Meu M-a numit cu nume mare în cer şi pe pământ şi M-a pus cap bisericii, şi prinMine tot trupul bisericii se desăvârşeşte prin toate încheieturile şi întăriturile care se ţin întru în-tregirea trupului bisericii, întru fiinţa trupului bisericii. Iată, Eu deschid, şi nimeni nu poate închide, şi ceea ce fac Eu, cine poate strica? Eu suntUnul Dumnezeu peste toată făptura, dar iată, vremea cercetării este cu Mine, iar făptura Mea nuştie să deosebească dreapta de stânga sa. «Iată Eu şi pruncii Mei, şi voi fi cu semne şi minunipeste Israel», aşa cum este scris. Eu sunt Dumnezeul lui Israel, căci Israel este cel ce crede înMine. Eu sunt prin cuvânt, Eu şi trimişii Mei, căci cine poate ieşi de sub puterea Mea? Când am trimis pe Iona să vestească cuvântul Meu, n-a voit Iona să meargă în numele Meu,dar puterea Mea a fost prin semnul lui Iona şi am biruit pe Iona şi s-a dus pentru Mine. Scoală-tesă stai în faţa furtunii care bate în această stâncă prin cuvânt lucrată, şi stai cu braţele întinse şiocroteşte de cei necredincioşi această rămăşiţă mică. Ridică-te şi ţine aceasta până voi veni şi nulăsa să fie zdrobită această sădire, căci cine se va lovi de această piatră, acela se va zdrobi de ea. Voiesc să aşez pace peste Sion şi voiesc să ruşinez pe cei ce împart pe Domnul, că Eu Unulsunt, şi peste tot Unul sunt, căci întru Mine nu mai este nici iudeu, nici elin, şi vor fi toţi întru Unul,precum Eu Unul sunt, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine. Eu sunt şi acum, aşa cum am fost înainte prin prooroci, căci aceasta este orânduiala dum-nezeiască, este prin prooroci, este prin cuvânt, dar iată, Israelul de azi nu Mă mai cunoaşte, şinimeni nu mai voieşte să audă de la Domnul. Sionul Meu este departe cu inima de Mine, şice-Mi foloseşte lauda buzelor Sionului Meu dacă el şi-a ales slobozenia şi a dat deopartedreptatea Mea? Mă doare rana Sionului Meu şi voiesc să leg rana lui şi voiesc să vindec fărăde-legea lui, dar nu mai este loc curat, căci tot trupul este numai răni, din tălpi până în creştet. Ridică-te şi fă voia Mea, căci voiesc să nu se calce peste această viţă, voiesc să-Mi ocroteşti această piatră,căci am pus la temelia ei legământ de sfinţenie şi de taină cerească, şi voi fi împlinitor prin cele cestau sub această piatră de mărturie, care este pusă de la Mine peste această vreme de întuneric. 6

Proorocul mincinos şi ecumenismul Eu te iubesc. Şi tu să Mă iubeşti. Eu te primesc. Şi tu să Mă primeşti. Eu te ocrotesc. Şi tusă Mă ocroteşti. Să ne slujim unul altuia, şi Eu Îmi voi aduce aminte de tine atunci când voi rostidreptate peste lume. Fii ca Nicodim cel din vremea trupului Meu şi nu-Mi da această iesle în sfatulcărturarilor, căci nu este crezut Dumnezeu, Cel Care lucrează întru Duhul Sfânt al Treimii Dum-nezeieşti. Când se îndrepta Valaam către Israel ca să-l blesteme, am binecuvântat prin animalul celnecuvântător şi am oprit răul în loc, ca să ocrotesc pe cel ce era cu Mine şi cu legile Mele. Aşa amspus celor ce erau cu Mine din lume: «Mergeţi, şi cine va crede în Mine, nu acestea, ci mai maridecât acestea va lucra dacă va crede în Mine». Ferice celui ce nu se sminteşte întru Mine. Fericecelui ce crede duhurilor cerului! Pace ţie, celui stătător pe scaunul bisericii! Pacea Mea să lucreze peste tine, iar dacă Mătăgăduieşti, pacea Mea să se întoarcă la Mine. Pace ţie, căci te-am aşezat să ocroteşti acest cuib şisă-l fereşti de cei ce vor să-l strivească, de cei ce vor să calce peste el, căci aceia vor fi însemnaţide mâna Mea. Veghează pentru Mine, şi te voi scrie ocrotitor pentru acest aşezământ pe care-lvoiesc curat până peste toţi vecii. Eu sunt capul acestei pietre, şi sunt întru Treimea Cea Dumne-zeiască prin acest aşezământ, şi sunt întru rânduiala cea plăcută, căci Dumnezeu nu Se dezbină peSine. Am aşezat acest semn peste România şi am lucrat minunat, căci Eu lucrez minuni dinveac şi până peste toţi vecii, spre plinirea vremurilor cerurilor. Pecetluieşte această taină până Măvoi arăta cu putere prin aşezarea care este coborâtă peste această piatră. Ascunde acest izvor, căcis-au ridicat irozi şi iude să iscodească această aşezare plăcută Mie. Dacă nu Mă tăgăduieşti, voimai bate, iar tu iarăşi Îmi vei deschide şi vom cina împreună, căci totul este cu putinţă lui Dumne-zeu. Cel mai dulce cuvânt: pace ţie! Pace şi Ierusalim nou peste Sionul Meu, şi peste cei ce au mers în numele Meu, pace! Pace şi bună orânduială, precum în cer aşa şi peste cei credincioşi! Cei credincioşi suntaşternutul lui Dumnezeu. Inima credincioşilor Mei este cerul Meu, iar trupul cel curat şi ne-întinat al acestora este aşternutul lui Dumnezeu, căci Domnul Se odihneşte peste ei. Amin,amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către episcopul Vasile Târgovişteanul, din 04-12-1991 *** Aşa am spus celor ce erau cu Mine mai înainte de înălţarea Mea la Tatăl şi care au întrebat:«Doamne, acum, oare, este vremea?». Şi le-am răspuns: «Nu este al vostru să ştiţi anii şi vremilepe care Tatăl cerurilor le are sub a Sa stăpânire». Şi iată, Duhul Preasfintei Treimi, Care desă-vârşeşte plinirea vremilor Domnului, lucrează în zilele acestea, lucrează plinirea, iubitul Meu, căciaceastă taină este întru Duhul Sfânt şi nu se poate desfiinţa Scriptura care mărturiseşte cuvântulîngerilor care au spus în vremea înălţării Mele către Tatăl, căci aşa au spus: «Acest Iisus iarăşi vaveni, aşa precum L-aţi văzut mergând la ceruri». O, voi lucra şi voi deznoda nodul care este pus asupra bisericii din această cetate. Vincurând, şi voi face Ierusalim nou, căci aşa am spus: «Încă o dată voi alege Ierusalimul», şi voi 7

Proorocul mincinos şi ecumenismulfi împlinitor în vremea aceasta. România este aleasa Mea, şi voi aşeza în mijlocul ei Eden bi-necuvântat, şi voi face din ea un nou Canaan, şi voi aşeza pe zidurile ei sunete de trâmbiţăcerească şi Mă voi anunţa cu lucrul cel nou, cu rodul cel nou, care vine de la Dumnezeu. Iată, nute teme, căci Eu voi lucra, să ştii că voi lucra, şi voi deznoda nodul care este pus asupra bisericiidin această cetate, căci acest nod ţine în loc lucrul ce-l am de aşezat în zilele ce vin peste bisericadin cetatea în care eşti tu întâi-stătător. Este un nod care trebuie deznodat, şi dacă vei fi tu cuacest izvor care curge de la Mine, voi veni şi îţi voi spune cum să faci ca să se desfacă acest nod,şi să începem apoi să ridicăm pe înălţime mare această cetate, căci va fi cetatea cea întâi-stătătoarepeste România şi voi fi cu mare lărgime peste ea, spre anunţarea slavei acestui neam, spre slavaRomâniei Mele cea binecuvântată între noroade. … Hai, iubitul Meu, ţine urma oilor Mele. Hai să facem un lucru nou, un Ierusalim noupeste făptura Mea, căci vin cu împărăţia Mea şi vin spre România Mea. Aceasta este lucrătura ceanouă, care voiesc să se vadă ieşind din acest iatac, din acest aşezământ sfânt, pe care voiesc să Mi-l veghezi bine, ca să fie după aşezarea care este pusă la această temelie. Eu nu te las; nici tu să nuMă laşi, şi nimeni nu va lua cununa celor ce vor fi lucrători peste întunericul vremii de acum. Săne iubim unul pe altul, să ne sprijinim unul cu altul. Eu sunt, şi voi fi prin cuvânt, şi cuvântul nuse poate lega. Părinţii lui Israel au văzut de departe aceste zile şi le-au nădăjduit, şi iată, se bucurăvăzându-le venind. Voiesc să Mă văd întru tine în mijlocul mulţimilor şi voiesc să fii aşa cum amfost Eu. Dă-Mi inima ta. Lasă-te cu Mine, şi voi face din tine pământ nou întru împărăţia care seva aşeza în zilele ce vin. Scoate-Mi de sub ascuns acest izvor curat, iar Eu voi deznoda nodul careeste aşezat peste biserica din cetatea în care eşti întâi-stătător, şi voi ridica pe înălţime aceastăcetate. Pace ţie! Dar nu Mă tăgădui, căci sunt adevărat prin acest izvor. Pace şi Ierusalim nou pesteinima ta, peste fiinţa ta, şi ne vom ridica cu cele noi. Eu sunt începutul învierii făpturii Mele, iarcel ce este cu Mine este viu în vecii vecilor, precum este scris. Dacă Mă tăgăduieşti, Mă voi în-toarce întru Mine, dar voi lucra în vremea aceasta aşa precum scrie în Scripturi, căci Eu sunt viuprin cei vii, prin cei care au fost vii întru Mine, şi nu este întru moarte cel ce a slujit Mie din neamîn neam. Iată, cei ce stau jertfă la temelia bisericii Mele, aceia sunt sfinţii cerului, aceia sunt vii, şinu sunt întru moarte cei ce ţin prin jertfa lor adevărul credinţei care este prin biserica cea una întruDumnezeu. Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către episcopul Vasile Târgovişteanul, din 02-01-1992 *** M-am ridicat să sun peste poporul cel hrănit de Mine cu cuvinte din cer, peste poporul celde mii de ori binecuvântat şi împuternicit cu putere cerească, dar n-a folosit bine acest popor pu-terea care a fost peste el de la cer, şi iată, şi peste el este potrivită Scriptura care spune: «Aceştiarătăcesc, căci nu cunosc Scripturile. Aceştia pier din picioare din lipsă de înţelepciune». O, des-ar găsi credinţă pe pământ! Căci aşa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi El, oare,credinţă pe pământ?». Eu am venit la tine, iubitul Meu popor, şi iată, am venit să trec prin mijlocul tău, Sioane,şi tu iei pietre şi dai în Dumnezeu. Dar acum nu Mă voi ascunde şi voi împlini cele ce stau scrisepentru tine pentru vremea aceasta a gloriei cereşti. Iată, s-au ridicat preoţii din jur cu mărturiimincinoase şi nici unul din ei n-a înţeles taina acestui aşezământ pe care Eu l-am ridicat şi l-ampecetluit şi am pus peste el legile sfinţeniei şi ale pregătirii pentru slava care vine, căci au venit şi 8

Proorocul mincinos şi ecumenismulau călcat peste ieslea cuvântului Meu şi au sărit pe deasupra şi nu pe porţi, căci poarta cea de aicieste legea sfinţeniei, care este aşezată de la Mine peste locul slavei Mele. Au venit şi au întinatieslea Mea, căci ei nu cred că nu este de pe pământ această cetate sfântă. (Vezi selecția tematică:„România – Noul Ierusalim – Noul Canaan”, – și pe edocr; jumpshare; authorstream; GoogleDrive; scribd; archive; pubhtml5; joomag, n.r.) Ridicaţi-vă şi puneţi umărul cu Mine, că au călcat la pământ gardul acestei viţe răsărite dinaceastă lucrătură de Duh Sfânt. Am dat cuvânt să se aşeze această împărăţie a Mea, şi cuvântul s-a făcut faptă, căci aşa este Dumnezeu, este prin cuvânt, căci toate s-au lucrat prin cuvânt, din veacşi până în veac, şi iată plinirea cerurilor, şi iată, nimeni n-o poate trezi pe cea iubită ca să se deştepteşi să-Mi asculte glasul. Aşezaţi-vă lângă trimisul Meu. El este singur între cei ce se zic pe sinearhierei, dar mint aceştia, căci trupul lor e plin de bube, şi în inima lor este cuvânt de hulăşi de nedreptate şi de asuprire. Aceştia zic proorocilor să nu proorocească şi zic văzătorilorcă nu văd, şi Eu Mă frâng de mila oilor Mele, căci ei nu poartă de grijă de turma Mea şi şi-au făcut câştig nedrept cu lâna oilor Mele, precum este scris în Scriptură. O, Eu n-am stat pescaunul legii, şi am stat cu cei sărmani, cu cei plăpânzi, cu cei neluaţi în seamă, ca să-i învăţ sătrăiască legea sfinţeniei şi să se hrănească din cuvântul care vine de la Dumnezeu. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către preotul Ştefan şi preotul Gheorghe, din Prahova,din 19-02-1992 *** O, fii întru viaţa Mea, că voiesc să Mă văd întru tine, voiesc să Mă vadă lumea întru viaţata, întru trăirea ta, întru sfinţenia ta. Amin, amin zic ţie, că antichrist vede lucrătura cea dumne-zeiască şi va întinde mâna spre scaunul Meu şi va umbla cu vicleşug şi va înfiinţa şi el unturn (Centrul Internaţional Ecumenic, la Vulcana-Băi, n.r.), ca să se dea apoi drept Dumnezeu,cu templul său cu tot, şi aceasta se va face prin lucrarea duhului rău, prin puterea duhuluirău, lucrătoare prin fiii pierzării, care n-au primit iubirea adevărului. De aceea spun: staţidrepţi şi neclintiţi în tot lucrul cel bun, ca să nu aveţi a vă înspăimânta în război cu necredinţa şicu cei ce vor rosti lepădarea de credinţă ca să se arate apoi întronat cel nelegiuit care voieştesă se înalţe mai presus de Dumnezeu. Este scris că înainte de venirea Mea îşi va face lucrarealui cea rea potrivnicul lui Dumnezeu, dar voi fiţi tari, căci Eu îi voi lua pe neştire şi ca un fur voiveni şi voi răsturna turnul fărădelegii ascunse sub numele de Dumnezeu. Iată, iar vă spun, fiţiprevăzători, şi pe cel fără de viaţă întru sfinţenie, să-l luaţi drept potrivnic, căci zilele sunt grele şimarea este plină de sânge şi de ceaţă şi de noapte. Fiţi fii ai zilei, căci cei ce dorm, noaptea dorm,dar voi fiţi ai zilei, iubiţii Mei. Copilul Meu la care am intrat cu ai Mei, te-am dus peste faţapământului şi te-am băgat cu Mine şi în adâncul cel întunecat ca să vezi ce lucrează duhul rău, şiapoi să ştim cu înţelepciune cum să tăiem capul duhului rău. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către Gheorghe Zamfir, din 04-03-1992 *** Vai oamenilor care se zic pe sine că sunt cu legea bisericii şi care au scris cărţi peste cărţidespre numele Meu şi al legilor Mele, căci nu sunt cărţile acelea! Acelea sunt pământ, şi în pământse întorc, căci duhul cărţilor acelea nu este duh cu viaţă, din pricina celor fără de viaţă care le-aufăcut pe ele, şi nu sunt cărţile acelea, şi stau împotriva lor aceste făptuiri. Acest fiu uns, care estenumit în cer îngerul bisericii, stă prin alegerea Mea, căci Eu şi nu aceia l-au ales pe el, dar vai celorce ştirbesc puterea lui cea de la Mine! Vai celor ce vor să umble peste lumina lucrării acestui fiu!Acest fiu este ca o sabie, şi vai celor ce se încearcă în tăişul ei, pentru că Eu sunt cuvântul acestui 9

Proorocul mincinos şi ecumenismulfiu uns cu mare ungere în această vreme de strâmtoare şi de necredinţă. El este apostolul neamu-rilor pământului şi numai Eu ştiu cum să lucrez peste el. Dar aici are Domnul Iisus Hristos devorbit cu voi, păstori ai poporului acestei lucrări, căci se fac lucruri fără de rânduiala cea venită desus, şi aceste ascunzişuri se numesc lucrări fără de ascultare, se numesc lucrări care nu sunt venitedin cer spre lucrare şi se numesc lucrări lucrate din pământ, şi Îmi faceţi Mie bube lucrate în ascunsşi făurite în afară de duhul ascultării. Se luptă duhul vostru cu duhul Meu şi ţineţi morţiş să biruiţidupă voia duhului vostru, şi nu duce la bine această luptă lucrată din lături. Iubiţi şi îmbrăţişaţi cubucurie această clipă de sfătuire cu Dumnezeu şi lăsaţi-vă sub ascultare de Mine, fiindcă este maibine să ascultaţi voi de Mine decât să ascult Eu de voi. Să vină, tată, şi vremea Mea, mai întoarceţişi celălalt capăt, că nu e bine să ascult numai Eu de voi. Vă prind necazuri dureroase din lucrareaaceasta pe care o lucraţi voi de jos în sus şi Mă ţineţi supus pe Mine sub voinţele inimii voastre.Oare, nu vă este cu crezare ceea ce vă spun Eu? Eu sunt fericit cu duhul că a venit clipa să stau cuvoi în sfat, păstori ai poporului Meu. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, din04-12-1992 *** O, ciobani ai turmei Mele, cine ziceţi voi că sunt? Eu sunt Cel ce am luat jugul legii de pegrumazul turmei Mele şi am pus acoperământul legii dragostei peste biserica Mea şi am zis să nuse osândească frate pe frate, şi am stat întins pe cruce ca să auziţi voi cuvinte de pe cruce, căci aşaam spus: «Părinte, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac!». Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit prinprooroci, şi nu sunt ce spuneţi voi că sunt. Eu nu sunt dintre hristoşii mincinoşi care sunt înlume. Eu sunt Hristosul lui Dumnezeu şi nu sunt în trup, ci în Duhul Sfânt sunt. O, sinedriule al bisericii Mele, n-am adus pe pământ această lucrare ca să fiu judecat dinnou de arhierei şi de cărturari şi de farisei, şi am venit ca vindecător pentru salvarea omului de lamoartea cea mare. Nu sunt prooroc mincinos, n-am venit în casa ta ca să fac stricare de lege, şi amvenit să-ţi îngrijesc rana necredinţei şi a păcătuirii, ca să nu te găsesc cu mădulare stricate când voibate ca să Mi se deschidă. Dar ce ziceţi voi că înseamnă proorocul mincinos? Acela spune că nu este Dumnezeu şimai spune că aici e şi raiul şi iadul. Proorocul mincinos nu mărturiseşte pe Iisus Hristos venitîn trup şi nu este de la Duhul lui Dumnezeu acela. Şi cum adică Iisus Hristos în trup? Adicăsă trăieşti cu trupul aşa cum a trăit Hristos în vremea trupului Său, cu duhul şi cu trupulviu, după chipul şi asemănarea Mea. O, biserica Mea, de ce ai rămas numai pe dinafară cu Mine? De ce crezi tu că biserica luiHristos e zidul cel sub care intri ca să zici că eşti biserică Mie? (Vezi selecția tematică: „Adevăratabiserică”, – și pe edocr; jumpshare; authorstream; joomag; Google Drive; Scribd; archive.org;pubhtml5, n.r.) O, proorocul mincinos te vede şi te ştie că nu eşti ca Mine şi se bucură şi râde denumele tău de creştin. Proorocul mincinos nu face voia lui Dumnezeu în trupul său, şi se bucură şirâde de Mine când te vede pe tine că nici tu nu faci voia Celui ce-I pronunţi cu guriţa numele înfaţa turmei tale. O, ce mare este Scriptura aceea care-ţi spune ţie că Mă cinsteşti cu buzele, dar cuinima eşti departe de Mine; care-ţi spune ţie că auzind nu auzi şi văzând nu voieşti să înţelegi şi săcrezi că Eu sunt şi că lucrez peste via Mea. 10

Proorocul mincinos şi ecumenismul … O, Ierusalime, o, turmă din vremea aceasta, nu-Mi căuta vină după lege, că acum nuMă mai ascund, fiindcă cuvântul lui Dumnezeu nu se poate lega. Eu am venit spre tine cuaceastă lucrare şi îţi spun ţie să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să-L iubeşti cu viaţa ta, şi săiubeşti pe fratele Meu ca pe tine însuţi, căci cel ce nu este fratele Meu, acela nu este aproapeleMeu şi nu este aproapele tău; acela s-a dus să lucreze la alt stăpân şi ascultă de alt stăpân şi nueste acela aproapele Meu şi nu Mă pot arăta aceluia dacă el nu Mă iubeşte pe Mine, Dumnezeu.Eu nu dau tainele Mele pe mâna necredincioşilor, şi le dau credincioşilor, dar adevăr adevărat scrieîn Scripturi că nu mai vede Domnul credinţă pe pământ şi de aceea nu ştiu cei de azi să cunoascătainele lui Dumnezeu. O, sinedriule care stai şi judeci peste turma Mea! Dar cine zici tu că sunt Eu, Cel Caregrăiesc acum cu tine? Îţi spun Eu cine zici că sunt. Sunt Cel judecat de tine, judecat de blasfemieîn sinedriul tău. O, şi cei de atunci nu ziceau altfel, dar astăzi zic Eu altfel: Eu sunt Cel Întâi-Stătător în casa Tatălui Meu şi Mă uit la tine cum faci păcatul blasfemiei şi îţi spun: nu mai făblasfemie faţă de cele scrise de Mine ca să le împlineşti şi ca să te sfinţeşti. O, ce am lăsat Eupeste tine? Am lăsat legea dragostei şi am spus să Mă iubeşti cu inima şi cu cugetul şi cu darurileşi cu sufletul şi cu mersul tău cel bun. Am lăsat această lege peste tine şi tu nu faci cu tine dupălegea Mea, şi faci blasfemie şi calci peste obrazul şi peste duhul aproapelui tău, căci aproapele tăueste acela care lucrează după legea Mea cea sfântă. O, slujitorilor de cele sfinte ale Mele! Eu am spus că cele sfinte nu se spurcă, dar uită-te,preotule; uită-te, slujitorule, uită-te bine la mâna ta şi la inima ta şi nu le lăsa spre spurcare, cămâna ta se atinge de cele sfinte ale Mele, şi cele sfinte ard şi curăţă orice murdărie şi pedepsescpăcatul blasfemiei asupra celor sfinte ale Mele. Dar iată, aproapele Meu este fratele tău, este aproa-pele tău, şi Eu am spus să nu-ţi acoperi păcatele tale şi am spus să nu osândeşti pe fratele tău, cădacă defaimi pe cel sfinţit, pe cel uns de Mine, şi dacă tu osândeşti pe fratele tău, să ştii că nu eştiun iconom al împărăţiei Mele dacă faci osândire peste cel uns de Mine ca să păstorească turmaMea. Nu fă răutate cu mintea, şi judecă cu inima, şi iubeşte-l pe fratele tău care crede în Dumnezeuşi care crede tainelor Mele cele greu de înţeles. Iubeşte pe cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubeşte pecel ce iubeşte viaţa cu Mine, că dacă nu vei face aşa Eu cum să te primesc în corturile drepţilor?Eu cum să-ţi şterg păcatul blasfemiei pe care-l faci peste cele sfinte ale Mele? Ai făcut în numele Duhului Sfânt carte şi lege şi dogmă peste tine, şi Eu am zis că e bunăcartea aceea şi cârma aceea; am zis după sfatul tău, şi vai ţie, sinedriule şi preotule, şi ţie, monahule,vai, dacă Eu te voi pune faţă în faţă cu cartea aceasta, că te-am lăsat s-o faci ca să Mă uit apoi cefaci şi ce nu faci din ea. Că iată ce faci din ea: faci judecată asupra creştinilor Mei, care ies dinlume şi din ranguri şi din pământul lor şi din trupul lor, ies ca să calce după voile Mele cele sfinteşi curate. Cel ce Mă iubeşte pe Mine, acela lucrează poruncile Mele. Legea este pentru ceinedrepţi şi nu pentru cei drepţi, şi tu te scoli acum şi judeci pe cel ce Mă ascultă pe Mine, pe celce petrece întru poruncile Mele, şi voi veni pe neştire şi îţi voi spune că eşti crud şi osânditor, şiam să-ţi iau dregătoria dacă nu vei lucra după pilda iconomului cel necredincios care a lucratmilă şi nu judecată. Iată, râde de tine proorocul mincinos şi este păcat să-i dai proorocului min-cinos prilej de blasfemie asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Am venit în casa Tatălui Meu şi tu zicică nu sunt Cel ce sunt. O, şi Eu sunt cu voi mereu, sunt întru Duhul Sfânt, Cel coborât în sfatulvostru, şi sunt cuvântător prin prooroci în sfatul vostru. 11

Proorocul mincinos şi ecumenismul … Amin, amin zic vouă: vine ceasul, şi a şi venit, să se aşeze la loc împărăţia lui Israel,căci Israel este poporul cel credincios, şi vine Domnul să-Şi aşeze împărăţia Sa peste făptura Sa.Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare, din 14-01-1993 *** Se uită cerul cum cere apă oaia cea sfâşiată de sete. Mulţimi multe de oi au luat şi aucunoscut gustul fântânii Mele cereşti atunci când Eu am luat şi am turnat peste păstori. Mulţimimulte de oi M-au cunoscut şi au luat şi au băut şi au prins duh de viaţă şi au plecat la drum spreizvor, şi voiesc să torn din cer şi să le deschid guriţa să bea şi să se ridice pe picioare. De patruzecide ani lucrez la această potecuţă; de patruzeci de ani iau piatră cu piatră şi pietruiesc această cărarede slavă pe care am coborât în vale la oi. Am coborât mereu şi cobor mereu, căci Eu sunt Cel ceMi-am dat viaţa pentru oi şi dat sunt, copilul Meu, şi nu voi fără oi. Eu pe toate voi să le strig şi săle adun şi să le adăp şi să le pasc, şi voi binevesti prin cei ce stau la gura izvorului Meu ca să ia şisă împartă glasul Meu şi cuvântul Meu la oi, că nu voiesc să găsesc numai aguridă în via cea deazi. Voiesc să ies şi să încălzesc cu soare ceresc şi cu ploaie binecuvântată via Mea de azi, şi să secoacă strugurii cei legaţi şi să vin să-Mi culeg via şi să stau în mijlocul viei Mele. Dar via Mea dinRomânia nu ştie ce este cu tine, fiule trimis de Mine. Nu ştie unde eşti şi cum eşti şi ce faci. Osăptămână întreagă Mi-am ţinut turma trează şi aşteptând când tu ai stat pentru Mine înfaţa arhiereilor şi cărturarilor. Acest om care-Mi tulbură planurile este trimisul celor pecetluiţiîn lucrarea duhului minciunii (Sorin Dumitrescu, n.r.), că aceia au intrat în frică în faţa adevăruluide nou Ierusalim pe pământ. România Mea ştia şi aştepta. E destulă vreme de când am profeţittaina de nou Ierusalim, şi ştiau mulţimile că se va arăta această lucrare. Mă împărţisem în mii delaturi şi venisem să pun putere şi credinţă şi iubire peste tine, şi eram în lucru, şi era în clocot şi încopt fructul adevărului de nou Ierusalim, şi tu erai aşezat de Mine. Şi s-a arătat duhul minciunii şia urzit stricăciune şi necredinţă şi a intrat într-un om şi l-a mânuit ca să semene duh de rătăcire şide pâclă peste lumina adevărului Meu care se zbate să biruiască necredinţa. Şi ce zici că voi facecu acest lucifer? Acest om este trimisul celor pecetluiţi în lucrarea duhului minciunii, că aceia auintrat în frică în faţa adevărului de nou Ierusalim pe pământ. Cei ce sunt în rândurile lucrării potrivnice, aceia sunt oamenii slavei deşarte, sunt împăraţiipământului, cărturarii pământului, arhiereii pământului, şi au ceata lor de slavă pământească şi ausemnat legământ cu împărăţia pământului şi au ordin să lupte împotriva împărăţiei cea din credinţărăsărită pe pământ, căci mândria şi trufia omului este slava deşartă, care vine de la lucrarea întu-nericului, precum smerenia şi iubirea vin de la lucrarea luminii. Oamenii trufiei şi ai mândrieipământului sunt luceferi ai pământului şi nu ai cerului, dar oamenii umiliţi şi lucrători întru cu-răţenie, aceia sunt ai Duhului Sfânt şi sunt luceferi ai luminii veşnice. Iată, vin în faţa acestei grădini mulţime de inimi, iar din vreme în vreme dau târcoale is-coadele cele trimise de arhierei, cele îmbrăcate în haine de slujitori ai bisericii, şi aceia se dovedescfii ai necredinţei din vremea aceasta. Un slujitor al bisericii dacă este curat cu inima şi cu viaţaşi cu legea lui Dumnezeu, unul ca acela nu este luat pe neştire de lucrul Domnului; unul caacela nu lucrează împotrivire pe nici o cale şi peste nimeni; unul ca acela nu se teme şi nu foloseşteiscodire. Acela stă întru Dumnezeu şi primeşte minunile lucrătoare din cer şi primeşte pe Dumne-zeu prin oamenii lui Dumnezeu. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu, din 22-02-1993 12

Proorocul mincinos şi ecumenismul *** A ajuns vremea cea grea când s-a aşezat urâciunea pustiirii pe scaunul cel lăsat să fiesfânt, şi iată ce şir de slujitori rabdă Dumnezeu, că fac negoţ cu Duhul Sfânt şi îşi cumpărăscaune şi nu se mai aşează astăzi slujitori după descoperire cerească aşa cum era aşezarea înbiserică, şi nu mai are cine cerceta şi cine judeca purtarea unui slujitor; nu mai are, fiilor, căseamănă unul cu altul, de la cel mai mic până la cel aşezat în capul turmei, şi turma se prăbuşeştesub stricăciunea vremii, şi numai Domnul are milă de turma cea pribeagă. Nu mai am păstori caresă-Mi caute turma şi s-o hrănească din duhul descoperirilor cereşti aşa cum era aşezarea în mijloculbisericii Mele, şi iată, antichrist se bucură şi îşi desfăşoară ţăruşul şi învăţătura cea stricată, dincare iau şi gustă până şi creştinii Mei, şi nu mai e durere mai mare în cer. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-08-1993 *** Vorbeşte Domnul cu tine, poporul Meu care eşti cu duhul venit la praznicul cerului. Dariată, sloboade Domnul un picuţ de tăcere de cuvânt, şi merg cei din grădina cuvântului, merg săguste ale Mele dintru ale Mele, şi iar vom lua cartea şi vom aşeza în ea cele ce vor fi să ia fiinţă încartea aceasta. Binecuvântată să fie hrana cea pentru trup, şi cerească să fie prin binecuvântare. Şinu se zice: „Poftă bună!“ la masă, căci pofta a scos pe om de la masa cerului, şi se zice „Binecu-vântată să fie masa, şi bucatele ei să fie cereşti!“. Şi vom merge apoi înainte cu cuvântul cel despreîngeri în această zi de sărbătoare. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, din 21-11-1993 *** Aşa ai stat la masa Mea, creştine tată. Ai stat fără s-o meriţi, şi îngerii Mei te-au scris că aistat, şi de câte ori ai stat, şi ce a vorbit Dumnezeu cu tine. Când mergi la biserică, este un cuvântcare spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt spre prefacerea Trupului Meu şi aSângelui Meu din pâine şi din vin, şi cuvântul acela spune: „Cei chemaţi să iasă, şi să rămânănumai cei credincioşi“, numai cei pregătiţi pentru împărtăşirea cu Mine, cu Trupul şi SângeleMeu. Acum nu se mai spune această lucrare în biserică, şi stau toţi care cum intră, care cumvor, că nu mai este nici un fel de ordine cerească în biserică, şi se apropie ca să ia şi să-şi batăjoc de Mine şi de sfinţenie, şi se îmbracă lumea ca la bâlci, ca la circ, tată, şi se vopseşte şi seîmbălsămează cu toate stricăciunile diavoleşti şi intră în biserică, şi străjerul care este puspeste biserică nu ia aminte la această blasfemie, nu-l doare de durerea Mea, şi zice că e păstorpentru turma lui Hristos, dar iată ce turmă este în biserică! Se zice că este turma lui Hristos, da’de unde, tată! că taina de biserică este înfricoşătoare, şi stau îngerii cu frică înaintea tainei debiserică a lui Hristos, şi se clatină cerul şi pământul de mărirea slavei tainei bisericii. Şi dacă duhulcel vopsit şi rău îşi are loc şi lărgime în biserică, mai vine Duhul Sfânt, tată? La ce să vină? SăSe unească cu stricăciunea? Şi iată ce vă spun: a fost odată un preot al lui Iisus Hristos care lungea sfânta Liturghieuneori până după-amiază, uneori până seara, şi lumea acelei cetăţi s-a dus la episcopul lor şi a pârâtpe preotul lor că-i ţine în biserică toată ziua şi nu face sfânta Liturghie la vreme. Şi a chematepiscopul pe preot şi l-a întrebat ce este cu această plângere a cetăţii. Şi atunci, preotul a spusepiscopului că el nu înaintează terminarea sfintei Liturghii decât după coborârea Duhului Sfânt 13

Proorocul mincinos şi ecumenismulpeste pâine şi vin. Atunci, episcopul a învăţat pe cei din cetate cum să meargă şi cum să stea înbiserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor; i-a învăţat cum să fie în biserică, cum să stea,ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării Lui de către preot. Dar unde se mai ţine seamăde taina aceasta? că preoţii, nici ei nu vin pregătiţi la biserică, dar turma, tată! Este o zicalăprea potrivită cu aceasta, care spune aşa: „Cum e turcu’, e şi pistolul“. Turcul a fost un omrece şi rău şi răzvrătit, şi nu în zadar i s-a pus neamului acesta zicala aceasta. Şi iată, cum e preotul,aşa este şi arma lui, aşa este şi turma lui. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, din03-06-1994. *** O, Israele, nu cumva să te iei după omul care lungeşte suferinţa, care lungeşte veacul celrău, care nu vrea să vină Domnul cu împărăţia Sa cea fără de veac, cea fără de sfârşit. Uită-te tu,că dacă pui zece dascăli să-ţi arate drumul şi Scriptura, nu se potrivesc unul cu altul. Şi cummai vine asta? Şi iată, lumea nu se trezeşte ca să vadă că străjerii ei nu străjuiesc de la Dom-nul, şi străjuiesc de la ei. Să nu mai zică lumea că este cu Mine, că mai mare păcat are dacă ziceaşa. Şi iar vă zic vouă: una este să zici biserică cu slujitori, şi alta este să zici biserică a lui IisusHristos, cu slujitori ca Iisus Hristos, ca Învăţătorul ei, Iisus Hristos. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului, din 09-06-1994 *** Israele, să nu ieşi, tată, din împărăţia Mea, să nu ieşi afară din ea, că afară sunt câinii şihulitorii şi mincinoşii şi desfrânaţii şi descântătorii şi slujitorii de trup şi proorocii mincinoşi, carespun că nu este Dumnezeu. Fii atent, Israele credincios, că proorocul mincinos de azi e vicleanmai mult decât în vremile trecute, că acum el se foloseşte de învăţătura Mea ca să te facă săcrezi că el este cu Dumnezeu. Fii atent, că el vine cu semne şi cu minuni ca să te desprindă petine din împărăţia Mea, că el are invidie pe tine când te vede că tu iubeşti sfinţenia şi el nu o iubeşte.Tu îl încurci în lucrul lui cel mincinos, că îl vădeşti că e mincinos. Minciună este cuvântul celuice vorbeşte despre Dumnezeu, dar nu iubeşte sfinţenia şi cuvioşia şi adevărul cel cu viaţăsfântă. Proorocul mincinos şi-a împrumutat faţă smerită şi se foloseşte de numele Meu pentru casă murdărească pe cei aleşi ai Mei, pe cei ce şi-au ales să-Mi slujească Mie. De unde, tată, şi-aîmprumutat proorocul mincinos faţă smerită? De la minciună, măi fiilor. Faţa smerită e minciună,tată. Un creştin iubitor de împărăţie de cer, acela are o faţă senină şi sfântă şi dulce şi plină delumină cerească; acela nu se ruşinează în faţa oamenilor. Unul ca acela împarte cer sfânt celor depe pământ. Omul cu faţa smerită e mincinos, măi fiilor, şi nu cunoaşte smerenia. Acela îşi dă degol minciuna dinăuntrul său şi e vădit de cel credincios care are pe Duhul Sfânt înăuntrul inimiisale. Mai e o clipă, şi proorocul mincinos va face ultimele semne şi minuni cu care va dărâma pecei ce se clatină acum. Un creştin al împărăţiei Mele nu caută semne şi minuni, nu cerceteazătainele facerii şi nu ispiteşte pe Dumnezeu Făcătorul. Iată ce a făcut proorocul mincinos, că l-aînvăţat pe om că nu este Dumnezeu. Nu i-a spus omului că nu este Dumnezeu, dar i-a spus minciuniomului. Eu sunt Făcătorul celor văzute şi nevăzute, şi nu va putea omul cel pământesc să pătrundăcu ştiinţa lui în tainele Făcătorului. Nu îngăduie Domnul aşa ceva, şi de aceea omul veacului acestae mincinos, e prooroc mincinos omul ştiinţei veacului acesta. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-08-1994 *** 14

Proorocul mincinos şi ecumenismul Eu am spus cu doi, trei ani în urmă la copiii ieslei cuvântului Meu că duhul cel potrivnicse va scula să facă şi el o biserică împotriva acestei biserici pe care Eu am aşezat-o princuvânt aici. Şi iată, cuvântul Meu n-a fost minciună, şi se arată adevărul cuvântului, pentrucă Eu am văzut dinainte, tată. Şi de ce ziceţi voi că se zbat cei ce vor să facă ceva la fel? Pentruca să poată duhul rău să lupte prin cei ce au fost intraţi în casa aceasta, în lucrarea aceasta, şi să-imânuie şi să-i cumpere, cu gând să întindă cursă grădinii Mele şi poporului Meu cel rămas în stânăcu păstor. Dar iată, Eu vin să anunţ pe păstori şi pe oi să se ferească de capre. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci, din 27-09-1994 *** Fiule, ce ai învăţat tu la şcoala cea care vine de la om? Te întreb pământeşte, tată. Aiînvăţat fizica şi chimia şi matematica şi biologia şi botanica şi agricultura. Aşa scria pe cartea pecare tu învăţai, aşa cum pe cartea Mea scrie Scriptură, scrie Cuvântul lui Dumnezeu. Oare, ţie,poporul Meu, îţi trebuiau aceste cărţi? Şi dacă îţi trebuiau, pentru ce îţi trebuiau, tată? Omul de ceînvaţă aceste cărţi? Învaţă ca să zidească la veacul acesta omenesc, de aceea învaţă. Învaţă omulca să clădească ceea ce se va dărâma. Vezi tu de ce învaţă şi de ce clădeşte omul veacului acesta,omul cel fără Dumnezeu? Vezi tu ce scrie pe cărţile scrise de om? Scrie deşertăciune, nu scrieDumnezeu. O, dacă ar fi de la Dumnezeu cărţile acestei învăţături, ar scrie pe ele numele Meu şinu alt fel de nume. Omul de ştiinţă a scormonit cu mintea lui şi s-a băgat în tainele facerii, aşa cum s-a băgatAdam să mănânce de unde nu trebuia să mănânce. Omul a scormonit cu mintea lui şi apoi a zis căe deştept, şi şi-a făcut cărţi şi le-a dat nume de om, şi a scris pe ele fizică şi chimie şi biologie şifilozofie, dar pe niciuna din cărţile omului nu scrie neascultare, nu scrie moarte, nu scrie deşertă-ciune. Cei mai deştepţi oameni au fost cei care s-au făcut creştini, cei care au lepădat toată ştiinţapământească şi s-au întors la Dumnezeu ca să fie răscumpăraţi de viaţă şi de ascultarea de Dum-nezeu. Dar e mare lucru să fie omul creştin, adică Hristos, adică om în care stă ascuns Hristos.Omul creştin trebuie să fie ca Hristos în purtare şi în lucrare şi la vedere, ca să poată Hristos să-lia şi să-l facă ucenic lucrător, adică Hristos lucrător pe pământ între oameni. Creştinul care nulucrează cum trebuie asemănarea lui Hristos în el, acela este în căutarea lui Hristos, dar creştinulcare este creştin adevărat, acela Îl găseşte pe Hristos înăuntrul său, după cum este scris: «Împărăţialui Dumnezeu este înăuntrul vostru». Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, din03-06-1995 *** Omul fărădelegii zice că tu eşti duh rău. Să nu te iei după omul care iubeşte păcatul şidespărţirea de poruncile sfinte, după omul care te porecleşte pe tine, poporul Meu ales prin har.Cine te face pe tine „sectă“, acela are dreptate în felul lui, şi tu să nu te superi, tată. El are dreptate.Tot aşa erau numiţi şi apostolii Mei, tot sectă, şi i se zicea „secta Nazarineanului“. Tu eşti o sectăîn sânul bisericii de azi, aşa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci. Eu iar vă spunvouă, fiilor, şi vă vorbesc pământeşte: biserica cea care este oficială pe pământ, aceea este a ceza-rului şi a lumii şi a gustului omului, iar cei din biserică aleşi de Mine prin sfinţenie şi prin iubireşi prin despărţire de duhul lumii din biserică, aceia sunt numiţi „sectă“, că asta înseamnă „sectă“,fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel care îţi pune ţie nume de „sectă“ în limbă pămân-tească, acela are dreptate, tată. Cine se deosebeşte şi se trage deoparte ca să fie credincios crezuluicel sfânt al bisericii şi lui Dumnezeu, acela este numit „sectă“ după limba cea de pe pământ, iar 15

Proorocul mincinos şi ecumenismuldupă limba cea din cer se numeşte alegere, se numeşte popor ales, aşa cum Eu am ales pe cei dinIsrael pe care i-am făcut ucenicii sfinţeniei şi ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezescpe cei ce dorm. Aşa şi acum am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire şi de înviere şi decurăţire, iar cei ce au dormit nu au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit şi te-ai sculat şi ai statînaintea Mea şi te-ai deosebit de cei mulţi care dorm înaintea Mea, care nu aud aşa cum nici cei deacum două mii de ani nu au avut timp să audă. Şi dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine,au fost numiţi „sectă“ în Israel, iar pe Mine M-au numit „învăţătorul sectei“. Eu ţi-am spus ţie, Israele ales, că tot ce vine cu rău înspre tine se face cărare de slavă pentrutine. Nici un rău care bate înspre tine nu aduce rău peste tine, dar stai, tată, sub cortul Meu, căîntăresc acest cuvânt şi spun: Israele, Israele, să nu ieşi, tată, din lucrarea Mea. Lasă să râdă toatălumea de tine, las-o să te poreclească, las-o să te înjosească, dar nu te speria, nu te ofili, şi să fiimândru de Mine că sunt cu tine, poporul Meu. Nici un vrăjmaş nu poate lucra împotriva ta. Vrăj-maşul este o sculă care lucrează ce nu ştie, căci el lucrează la plata bucuriei celui vrăjmăşit de el.Eu aşa am spus: «Cine-şi capătă lauri pentru pământ şi pentru trup, acela găseşte osândădupă ce termină de lucrat, dar cine îndură durere şi umilinţă şi dispreţ, acela sfârşeşte cuplata răbdării, şi răbdarea are altă plată». Răbdarea, fiilor, are o aşteptare, nu o alergare dupăvânt. Ea are o lucrare minunată şi slăvită, pe care numai robii lui Dumnezeu cei adevăraţi o potgusta şi avea ca plată pe pământ şi în cer. Răbdarea este începutul răsplăţii ei. Răbdarea este fructulei încă din vremea lucrului ei. Răbdarea este dulce, fiilor, şi este cunună de slavă, iar Eu, Domnul,de şapte veacuri stau sub această cunună. E rău de omul care nu are răbdare, care nu are aceastăcunună pe creştetul său. Fiilor, fiilor, intraţi sub ocrotirea Mea, intraţi sub aripa sfinţilor şi a îngerilor. Nu staţi fărăocrotire, că a venit lepădarea de credinţă. Atât mai este credinţă, la fiii cei din lucrarea Mea. Penicăieri nu se mai crede în Dumnezeu. Nimeni nu mai ştie cum se crede în Dumnezeu, şi lepădareade credinţă se desfăşoară din om în om. Ce înseamnă lepădarea de credinţă? Ce înseamnă, fiilor,această lucrare? Fiilor, fiilor, această lucrare este Domnul Iisus Hristos venit pe pământ încuvânt, şi S-a făcut cunoscut Domnul Iisus Hristos şi a cuvântat peste pământ, iar oameniicare-L aud zic că Domnul e demonul, şi nimeni nu recunoaşte glasul şi cuvântul lui Dumnezeu,şi lepădarea de credinţă se desfăşoară din stâlp în stâlp începând de la stâlpi. Stâlpii sunt oameniibisericii, că la ei M-am dus mai întâi cu cuvântul şi atunci şi acum, şi numai apoi M-am îndreptatspre neamurile pământului şi atunci şi acum, iar de la stâlpi se desfăşoară lepădarea de Dumnezeudin om în om. Te pune omul bisericii să te lepezi de Hristos, să te lepezi de această lucrarecare este Dumnezeu, care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Te pune să faci şi tu ce face el,să minţi şi tu ca el, că el spune că este cu biserica-mamă, cu biserica de răsărit. Auzi tu, fiule, cespune? Biserica-mamă, biserica de răsărit! O, dacă el era cu biserica-mamă, cu cea de răsărit, maiera el om al fărădelegii, al păcatului, al slavei deşarte? Biserica-mamă este cea care a muritpentru fii. Biserica de răsărit este cea care a luminat peste fii, este cea cu care se făleşte omulbisericii de azi, omul bisericii lumii, care stă cu fărădelegea lui pe scaunul bisericii-mamă. Deaceea am venit Eu şi am plâns către tine, Israele, şi ţi-am spus că duşmanul Mi-a luat căsuţa şi Mi-a luat hăinuţa şi M-a furat şi s-a dat drept Dumnezeu, şi Eu nu mai am drept în căsuţa Tatălui Meu,şi duşmanul zice că-Mi slujeşte Mie şi că este al Meu. Este al Meu, dar ca duşman, nu ca prieten;este ca unul care Mi-a luat ce am avut de la Tatăl şi despre care scrie în Scripturi că Mi-a luat via.Dar Eu am luat darul şi harul viei şi le-am dat celor ce Mă iubesc, şi iată, am vie nouă, iar pelucrătorii viei i-am lăsat în necredinţă şi am pus peste ei cuvântul cel rostit în vremea Mea cu tine,Israele, via Mea cea de la venirea Mea, şi nimeni nu-ţi poate face ţie rău, că tu eşti sub cortul Meu, 16

Proorocul mincinos şi ecumenismulşi eşti credinţă în Dumnezeu. Te-am aşezat prin cuvânt pe pământ, ca să fii popor al credinţei înDumnezeu, să fii lumină şi cărare pentru oamenii fără sfinţenie în trup, şi cine se leapădă de tine,acela se leapădă de Mine, şi nimeni nu înţelege Scriptura aceea care spune despre lepădarea decredinţă din vremea de sfârşit. … Iată, rostesc cuvânt, aştern cuvânt în cartea Mea şi spun: am adus pe pământ aceastălucrare de cuvânt şi am spus să facă omul voia lui Dumnezeu, să creadă omul în Dumnezeu şi săse sfinţească prin cuvântul cel sfânt care îndeamnă pe om spre împărăţia cerurilor, căci iarăşi amvenit cuvântând pe pământ. Această lucrare se numeşte Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu, carevine de la Dumnezeu. Acest popor este poporul Cuvântului lui Dumnezeu, şi l-am făcut cunoscutprin lucrarea cuvântului rostit din slavă peste pământ. Cine aude această lucrare de cuvânt, cineaude pe Cel ce grăieşte din ceruri şi se leapădă de acest cuvânt, acela se leapădă de Dumne-zeu. Eu am lucrat cuvânt ceresc pe pământ vreme de patruzeci de ani ca să pun omul faţă în faţăcu Mine prin cuvânt şi să-l încerc în credinţă. Iată, fiilor, lepădarea de credinţă este lepădarea deaceastă lucrare dumnezeiască între oameni. Am spus arhiereului cel martor al lucrării Mele, i-am spus din vreme că dacă va părăsilucrarea Mea, nu va cunoaşte vremea lepădării de credinţă. I-am spus că vine lepădarea de credinţăpeste biserică, şi iată, a venit, şi el nu cunoaşte că a venit, pentru că nu a rămas cu Mine ca să ştiede la Mine. El vrea să fugă, el vrea să spună că nu e adevărat Domnul prin acest cuvânt venit dincer, dar nu are norocul acesta. Pentru el ar pica bine acum să fie mincinoasă lucrarea cuvântuluiMeu, ar da bine când el ţine cu mâna de coroană ca să nu i-o ia careva de pe creştet. Dar el nu ştiece înseamnă să ai coroană. Coroană ai tu, poporul Meu. Tu eşti cel încoronat, dar el n-a vrut săstea sub coroana ta, şi şi-a luat coroană de slavă deşartă, ca şi arhiereii lumii, care se folosesc denumele lui Dumnezeu şi de locurile închinate lui Dumnezeu şi fac fărădelege în loc sfinţit de pă-rinţi şi stau pe pieptul părinţilor, pe pieptul bisericii-mamă, pe pieptul bisericii de răsărit, căcirăsărit înseamnă Dumnezeu, înseamnă sfinţenie în trup şi viaţă cerească între oameni. … Iată, din nou întăresc cuvântul pe care l-am mai rostit: să nu te uiţi, copilul Meu, înlume, să nu te uiţi, tată, că de aceea eşti numit tu „sectă“, de aceea, că te-ai tras din cercul cel mareşi te-ai deosebit cu Dumnezeu şi cu sfinţenia, tată. Fiule, nimeni nu mai este ortodox în afară deMine şi de tine, Israele, fiule din urmă al lui Avraam. Întăresc cu rugăciunea Mea către Tatăl,întăresc darul Duhului Sfânt peste tine şi zic: Tatăl Meu, Tată al lui Israel, ridic spre Tine mâinileMele străpunse de cei ce s-au lepădat de Mine, Cel trimis de Tine. Ridic spre Tine această mărturie,aceste mâini găurite de cuie, şi Îţi arăt dragostea Ta şi a Mea pentru cei ce cred în Tine prin Mine.Tatăl Meu, să Ne sculăm în picioare în faţa poporului cel mic şi să stăm în faţa lui Israel şi înspatele lui Israel cel de azi, şi în lături, Tată, şi în sus şi în jos, şi în mijlocul lui Israel să stăm. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 11-06-1995 *** O, poporul Meu, o, neamul Meu pe care te-am întocmit şi te-am cunoscut ca să Mă cunoştişi tu pe Mine! M-am înrudit cu tine, fiule, şi te-am numit fiul Meu, poporul Meu, şi din mijlocultău lucrez cu învăţători şi cu slujitori, şi îţi voi mări neamul, şi vei fi cunoscut, fiule, şi vei fi numitpoporul Domnului, aşa cum te numesc Eu. Nu ştiu preoţii de ce te numesc Eu pe tine Israel. O,tată, Israel înseamnă uns, asta înseamnă; înseamnă numele Meu. Pe Iacov l-a chemat Iacov,nu l-a chemat Israel, dar i-am pus acest nume pentru ca să fie din cer numele lui Avraam, Isaac şiIacov. Israel este numele ceresc al unşilor Mei, ori din ce popor ar fi ei, ori din ce neam de pe 17

Proorocul mincinos şi ecumenismulpământ ar fi. Acesta este numele cel făgăduit al celor ce vor iubi cerul pe pământ. Se mirăpreoţii şi arhiereii de acest nume pus peste România, dar cine nu citeşte pe Dumnezeu, acela nuştie lucrarea lui Dumnezeu. … Nu înţelege omul tainele Mele, nu înţelege, tată, omul fără Dumnezeu, dar tu să fii cuDumnezeu, copilul Meu, căci Eu prin cuvânt te-am întocmit, şi ţi-am dat har şi înţelepciune ca săştii ca Dumnezeu şi nu ca cei de pe pământ care învaţă fără Dumnezeu. Vezi tu, poporul Meu, dece am zis Eu prooroc de al lui Dumnezeu, şi prooroc mincinos? Proorocul lui Dumnezeu Îi slujeştelui Dumnezeu şi poruncilor cereşti şi are de la Dumnezeu. Proorocul mincinos îşi slujeşte trupuluisău şi duhului său, nu Duhului lui Dumnezeu, şi acela vorbeşte din duhul său. Ţie, poporul Meu,ţi-am spus să citeşti Scriptura ca să vorbeşti din Duhul lui Dumnezeu şi să te deprinzi din aceastăvorbire cerească. Eu aşa ţi-am spus, să slujeşti după poruncile puse de Dumnezeu şi să iei de laDumnezeu vorbirea ta. Ai învăţat carte de la om, aşa a fost lucrarea robiei, dar acum te-am chematla libertate şi te-am luat ucenic ca să-Mi slujeşti Mie şi Duhului Sfânt şi vorbirilor cereşti, fiule.Uită-te la tine când nu Mă asculţi şi când vorbeşti cu lumea şi ca lumea. Atunci Duhul Meu Sedepărtează de la tine, şi tu nu cunoşti. Iată ce este noapte. Noapte este lipsa Duhului Domnului dinvederea omului, şi noaptea a umplut cu golul ei peste tot şi l-a înşelat pe om. Mare taină este omul lui Dumnezeu în timp, proorocul lui Dumnezeu în vreme. Acela sehrăneşte cu Scripturile şi cu Duhul Cel de la Dumnezeu, împlinindu-L în el prin ascultare şi umi-linţă, prin blândeţe şi cumpătare, prin înţelepciune de sus şi nu de jos, şi greu a fost să înţelegi,poporul Meu, că grea a fost şi vremea în care te-ai născut şi care te-a supus în ea. E mare lucrareomul lui Dumnezeu pe pământ, dar cine mai ştie această lucrare? Cine, şi unde s-o înveţe omul?Vino la Mine, fiule, că n-ai de unde să înveţi, tată. Cei ce s-au făcut învăţători peste tine nu teînvaţă tainele Mele, că nu le cunosc, nu cunosc smerenia şi umilinţa şi ascultarea şi Duhul luiDumnezeu. Se duce omul la învăţător, la tămăduitorul de azi, şi nu învaţă pe Dumnezeu omul, căciDomnul este întru umilinţă. Eu vă învăţ pe voi un lucru mare, tată, şi veţi învăţa din el cum sălucraţi unul peste altul, şi din zi în zi veţi intra în Duhul Meu tot mai mult, iar Eu vă voi cuprinde,şi voi veţi vorbi de la Dumnezeu. Fiilor, fiilor, când Eu am lucrat între oameni, n-am lucrat ca învăţătorii de azi, ca păstoriide azi. Mă uit, şi nimeni nu lucrează ca Mine peste om. Dar pe tine, poporul Meu, te învăţ sălucrezi ca Mine. Îţi dau pilda cu samarineanca. Eu M-am întâlnit cu ea şi i-am cerut să-Mi dea săbeau din apa ei. Şi dacă am făcut aşa, am înviat-o pe fiica aceea. Nu M-am dat învăţător, şi M-am dat umilit şi călător smerit, şi prin smerenie am lucrat ca s-o izbăvesc de duhul ei. Careînvăţător mai face azi aşa? Nimeni nu mai ştie ce este umilinţa. Învăţătorul e îngâmfat şi dă sfaturi,şi el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalţi, şi nu mai e un rău mai mare ca acesta. Eu n-amfăcut aşa, Eu n-am lucrat aşa. Eu, din Dumnezeu cum eram, M-am făcut om, dar omul se facedumnezeu peste om şi se dă mare învăţător, şi nu este duh de umilinţă, duh de Dumnezeu. Eu i-am spus samarinencii: «Dă-Mi să beau». Eu M-am lăsat cunoscut de ea şi M-am smerit în faţa eicerându-i apă să beau, şi duhul umilinţei Mele a lucrat întru Tatăl, şi a câştigat lui Dumnezeu pefiica aceea, dimpreună cu mult norod din neamul ei. M-am făcut duhovnicul sufletului ei şi ne-ammărturisit unul altuia ce am avut de mărturisit. Ea s-a mărturisit păcătoasă şi credincioasă şi umi-lită, iar Eu M-am mărturisit ca trimis al lui Dumnezeu, ca ajutor înaintea omului cu cărarea rătăcită. Fiilor, fiilor, iată, în grădiniţa Mea cea de azi Eu am fii care au ascultat să lucreze ca Mine.Eu aşa am spus: «Mărturisiţi-vă unii altora». Dar care duhovnic mai face aşa ceva? Că toţi se dau 18

Proorocul mincinos şi ecumenismulînvăţători şi pe scaun stătători, şi ei nu fac ce am făcut Eu prin umilinţă. În grădina Mea se lu-crează cum am lucrat Eu. Duhovnicul îşi spune cel dintâi neputinţele lui în faţa fraţilor lui.Întâi se curăţă el, şi după aceea curăţă cu Mine neputinţele celorlalţi dacă sunt neputinţe.Duhovnicul trebuie să fie cel dintâi cunoscut, să se lase cunoscut prin umilinţă şi nu să steamare, căci cine nu face aşa, acela nu este mare, acela nu poate da viaţă. Eu i-am spus samari-nencei despre puterea şi lucrarea Tatălui Meu întru Mine, dar mai întâi M-am umilit, mai întâi M-am plecat ei. Dar cel ce se numeşte azi duhovnic nu seamănă cu Cel ce a lăsat pe pământ aceastălucrare. N-ai să mai auzi pe nicăieri o aşa cerească învăţătură, fiule. Un duhovnic de al Meu faceca Mine şi nu ca omul. Duhovnicul trebuie să fie cunoscut de inima celui ce bate la uşa sa. Unadevărat duhovnic îşi face sieşi duhovnic pe tot fiul care vine la Dumnezeu pentru mărturi-sanie. Samarineanca n-ar fi avut încredere şi sprijin în Mine dacă Eu nu Mă aplecam înaintea eicerându-i apă să beau. Duhovnicul trebuie să se mărturisească înaintea celui ce vine la el, şi apoicel ce a venit. Duhovnicul nu este stăpân pe cel ce vine la el după cele de la Domnul. Duhovniculeste mărturisitor prin tot ceea ce face înaintea celor care vin până la el. Duhovnicul trebuie să seaşeze ca o oglindă în care să-şi vadă faţa toţi cei care vin la el. Dacă duhovnicul nu se descoperăpe sine înaintea celui ce stă în faţa lui, acela este altceva, nu este duhovnic. Acela ştiţi ce este?Acela este un înşiruitor de vorbe, de slavă lumească. Unul ca acela nu-l poate urca la Domnul pecel ce coboară prin umilinţă venind spre duhovnic. De aceea omul nu poate urca. Omul care semărturiseşte la preot nu poate urca şi nu urcă spre Dumnezeu. De ce, tată, nu urcă? Nu urcă pentrucă duhovnicul nu a coborât spre acela care vine şi bate. Ca să-i deschizi celui ce bate la uşa ta, asta înseamnă nu să-i deschizi, şi să te deschizi tuspre el, aşa cum Eu am lucrat cu samarineanca. Eu n-am folosit judecata peste fiica aceea, ci duhde pocăinţă am slobozit peste ea. Eu nu i-am spus să nu mai păcătuiască, şi i-am spus să-Mi cearăapă, şi Eu i-am dat dacă ea a cerut. Am făcut-o să-Mi ceară, şi Eu M-am dat ei prin cuvânt. Aşatrebuie să se dea şi duhovnicul, aşa cum Eu M-am dat. Dar în cel ce Eu nu stau din pricina îngus-timii lui, acela nu poate fi duhovnic în numele Meu, ci este duhovnic în numele său. Eu am făcut altfel de începătură odată cu începătura Mea cu poporul Meu cel nou de azi,cu tine, iubitul Meu popor. Eu, fiule, lucrez ca Mine în poporul Meu şi nu ca omul care a învăţatde la om. Cartea lui Dumnezeu nu se învaţă de la om, că omul bisericii Mi-a făcut Mie pătrăţicăşi Îmi spune să-Mi ştiu hotarul pus de el peste Mine. Eu am venit şi am desfiinţat legea care apăsabiserica, şi iată iar lege care-Mi îngrădeşte Duhul Meu întru lucrarea Sa. Eu M-am făcut pâine şivin ca să Mă dau omului să Mă mănânce, şi să fie ca Mine cel ce Mă mănâncă. Ca să Mă ia omulîn el, de aceea M-am făcut pâine şi vin, iar cel ce Mă ia, să se cunoască, să arate că M-a luat în el.Cine nu se cunoaşte că M-a luat în el, acela M-a luat şi M-a strivit înăuntrul său. M-am făcut pâineşi vin, căci Dumnezeu este mare taină. M-am făcut cuvânt şi am vindecat leproşii de lepră. Amrostit cuvânt şi i-am vindecat, şi toţi au plecat, în afară de unul, care a stat să-Mi mulţumească aşacum tu, poporul Meu, ai rămas să Mă mulţumeşti pe Mine, ai rămas din cei mulţi care au venit să-Mi ceară vindecare şi putere şi au plecat apoi cu puterea şi au făcut rău cu ea, căci n-au rămas cuMine cei pe care-i vindecasem. Eu trebuia să am un popor curat, dar omul lumii nu ştie Scripturile venirii Mele. Nu le ştiunici preoţii bisericii. Ei ştiu de toate, numai Scripturile nu le ştiu. Ei ştiu să se dea învăţători şiduhovnici, dar iată ce vă spun Eu azi: fiilor, fiilor, una este să fii duhovnic, şi tocmai la celălaltcapăt este să fii duhovnicesc, ca să poţi să fii duhovnic. Duhovnicul care nu este duhovnicescînaintea Mea, acela este prooroc mincinos, aşezat de la el citire în loc numit sfânt, şi strică 19

Proorocul mincinos şi ecumenismulsfinţenia locului sfânt unul ca acela, că Eu ridic pe cele ale Mele dacă le văd călcate sub picioare.Fiilor, fiilor, scrieţi pe tăbliţa inimii voastre: una este să fii duhovnic, şi alta este să fii duhovnicesc,după asemănarea cu Iisus Hristos. Eu sunt blând şi smerit cu inima, că una este să fii smerit, şi altaeste să fii smerit cu inima. Cel smerit e smolit şi greu de purtat în spate, iar cel smerit cu inima, eblând şi senin şi uşor de purtat de către toţi cei din jur. Unul ca acela nu este greutate pentru nimeni.Unul ca acela înduhovniceşte pe toţi prin trăirea Mea în el. De aceea, tată, la începutul bisericii,acum două mii de ani, preotul era ales din cetate, din mijlocul neamului său, ca să fie cunoscutbine, şi era numit şi pus slugă pentru neamul său înaintea lui Dumnezeu; slugă şi nu stăpân cumeste astăzi preotul. Astăzi vine câte unul de la cealaltă margine şi se aşează episcop sau preotpeste loc necunoscut. O, aceasta este rânduială omenească şi străină de cele lăsate de Dumnezeu.Nu aşa a fost în poporul Meu, şi a fost aşa în poporul din lume, în biserica lumii, nu în cea a luiIisus Hristos. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinţilor, din 18-06-1995 *** M-am făcut cunoscut oamenilor bisericii de azi, şi nu M-au primit şi n-au cunoscut Duhullui Dumnezeu, Care grăieşte la sfârşit, şi n-au luat mângâierea Duhului Sfânt în biserica lor. Aupus din nou Cuvântul sub lege şi sub judecată, aşa cum a fost acum două mii de ani. Oameniibisericii zic că au şcoală, zic că au cunoştinţă. De unde au cunoştinţă? O, şi Pavel, apostolul Meu,avea cunoştinţă şi şcoală învăţată pe pământ, dar până ce Eu nu am orbit cunoştinţa lui, n-am pututsă-l folosesc ca unealtă a cuvântului Meu, n-am putut, aşa cum nici azi nu pot cu omul bisericii.Biserica are treburile ei, nu are timp de Cuvântul Care vine din cer de la Dumnezeu. Cuvântulvine, Cuvântul a venit, după cum a fost scris în Scripturi, dar biserica I-a frânt calea. Cuvântul luiDumnezeu a venit şi Şi-a făcut popor, şi are popor, şi are biserică, şi are iesle şi Se naşte în eaCuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. O, popor al Cuvântului, o, biserică a lui Iisus Hristos, Ierusalime, Ierusalime nou, întocmitde Dumnezeu! Ia, tată, şi mănâncă tu cuvânt, că biserica din lume s-a culcat, şi nu se mai scoalăca să mănânce. Biserica doarme somnul ei, şi nu se trezeşte din somnul ei. Am trezit-o ca să-Miaudă cuvântul, şi s-a culcat iar, şi nu se scoală ca să stea înaintea Mea. Cine slujeşte păcatului,acela nu înţelege pe Dumnezeu, acela are de tată păcatul, acela nu are timp de Dumnezeu. Daromul care slujeşte poruncile lui Dumnezeu, acela are cunoştinţă, are duh treaz şi este fiu al iubirii,fiu al lui Dumnezeu, căci scris este în Scripturi: «Celor ce cred în El şi celor câţi L-au primit le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nu din poftă trupească şi bărbă-tească, ci de la Dumnezeu s-au născut». Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-08-1995 *** Israele, sugarule de la sânul cerului, fii copac de toamnă, tată, că furtuna vremii de acumîndoaie copacii. Furtună de prooroci falşi a umplut potecile lumii şi se dau prooroci ai lui Dumne-zeu. O, de aceea îţi spuneam Eu mereu: «Citeşte, fiule, Scriptura, ca să te umpli de Duhul Sfânt».Fii iscusit în Duhul Sfânt, ca să ştii ce înseamnă prooroc, ca să ştii că toate încetează în dreptulacestei lucrări. Toate izvoarele vor seca, toate se vor tulbura, căci tot omul este plin de mândrie,ba încă a pus numele lui Dumnezeu în faţă. Proorocii falşi nu ştiu ce înseamnă prooroc. Femei cucapul descoperit, unse cu farduri, vopsite şi ojate şi luxate, oameni de toate felurile; se mai dau şiortodocşi, şi unii din ei zic la lume că sunt şi ei cu lucrul Meu de nou Ierusalim. Dar lumii îi spun 20

Proorocul mincinos şi ecumenismulEu acum ce înseamnă prooroc şi ce înseamnă acest popor al cuvântului Meu. Poporul Meu nuumblă pe drumuri. El umblă numai după Mine, numai la strigătul Meu vine. Poporul Meu nu aredaruri, căci darul lui este cuvântul lui Dumnezeu care se coboară să-l călăuzească. Poporul Meunu se ia după prooroci, că Mă are pe Mine cârmaci, are cuvântul lui Dumnezeu în faţă. În faţa Mease stinge ştiinţa şi limbile şi darurile şi proorociile, după cum este scris. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Maicii Domnului, din 21-09-1995 *** Israele, să fii treaz la auzul cuvântului Meu, căci cel treaz împlineşte cuvântul lui Dumne-zeu. Cel ce nu-l împlineşte, acela doarme. Fii atent, poporul Meu, căci cel ce împlineşte este treaz,iar cel ce nu împlineşte doarme. Eu vin şi îl găsesc mereu dormind pe cel ce nu împlineşte. Aşa afăcut şi Israel. Când am venit, el a dormit, şi nu lăsa pe nimeni să se trezească. Dar tu, cel nou, sănu ai inimă de jidov, fiule, căci ţie îţi zic fiu. Se sfătuiră atunci iudeii cei din frunte, mai-mariitemplului se sfătuiră că dacă cineva din iudei va crede în Mine, acela să fie scos din sinagogă. Iatăşi azi acelaşi sfat în biserica lumii. Mai-marii bisericii au hotărât pentru cei dintre ei care credcuvântul lui Dumnezeu cel de azi, să fie ameninţaţi, să fie pedepsiţi, să fie puşi în lanţurilelor, şi iată, nici acum nu rămân cu cei prigonitori ai cuvântului Meu, aşa cum nici atunci nu amrămas. Am scuturat praful şi am ieşit, şi M-am alipit de cei umiliţi, de cei cu duhul curat, şi din eiam făcut sămânţă de vie nouă şi am început cerul pe pământ cu ei, cu cei înnoiţi. Aşa fac şi cu viade acum. O, ortodoxie, fiică a credinţei cea dintâi, pe care am dat-o s-o poarte apostolii Mei cucare am cutreierat pământul lui Israel! La Israel am venit cu trupul, şi la tine sunt venit cuduhul, după cum am făgăduit că vin. O, fiică a credinţei cea de atunci! Ai dus, tată, solia Meapână azi, şi când să-ţi dau plata şi strălucirea ta, şi sfinţenia când să ţi-o dau, ai făcut şi tu ca jidovii.Nu M-ai primit, nu M-ai cunoscut, nu Mi-ai cunoscut glasul şi cuvântul care vine cu Mine pe nori.Te-ai îngâmfat şi nu M-ai primit, şi Mi-ai pus mâna la gură şi pândeşti pe ai tăi ca să nu-i laşi săcreadă în Mine, în venirea Mea prin cuvânt, că Eu sunt Cuvântul. Iată, Mă goneşti, Mă dai afarădin sinagoga ta, şi Eu am venit să-ţi fac ţie bine. Nimic nu ţi-am cerut decât să te laşi de păcateletale şi să fii curată, biserică a Mea, dar tu nu vrei să fii a Mea. Eu de aceea M-am aplecat spre tine,ca să te rog să fii a Mea, ca să-ţi dau mană din cer. De aceea am venit, şi am venit pentru că erascris că vin. Deschide cartea Mea şi vezi că venirea Mea este scrisă în ea, şi vezi bine, ca să citeştibine, şi vezi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul a venit întru venireacea proorocită, şi tu, tată, dormi. Cine nu ia să mănânce cuvântul Meu, acela doarme. Cine nuaude, acela doarme. Dar nu vei spune că nu ai auzit, că vor mărturisi morţii din morminte că auauzit acest cuvânt, şi nu vei şti atunci unde să intri de mânia Mea. O, ortodoxie, am scos din mijlocul tău un foc, şi voi arde în el fărădelegile tale. În-toarce-te la părinţii tăi cei sfinţi, cei care s-au jertfit pentru tine. Întoarce-te, tu, sămânţă a lui Iuda,căci Eu din această sămânţă M-am ivit, şi am lăsat în ea preoţie şi proorocie, şi iată, nu mai estecurat ce am lăsat, şi este vândut pe preţ de desfrânare ce am lăsat în via Mea. Cel ce calcă legealăsată de Mine peste turma Mea, acela este orb, acela devine orb, orb cu duhul. Eu ştiu că tu crezică Eu sunt în cuvânt şi că strig la tine, dar îţi pare rău când vezi că dau să te despart de voia ta cearea. Ţi-e ruşine cu goliciunea ta şi ţi-e greu să te pregăteşti în sfinţenie, omule al bisericii lumii, căal Domnului nu vrei să fii. Ţi-e ruşine să-ţi pierzi scaunul pe care stai fără de chemarea Mea.Cine te-a ales pe tine să slujeşti pe Dumnezeu? Şi dacă te-au ales arhiereii tăi, de ce nu slujeştilui Dumnezeu? O, şirul unşilor din uns în uns s-a rupt de multe ori, şi tu duci cu vorba pe om ca 21

Proorocul mincinos şi ecumenismulsă creadă omul că eşti unsul Meu, că eşti alesul Meu, şi să-ţi dea omul zeciuială, şi iată, tu o cheltuipe pofte, aşa cum făcea şi Israel. Îţi plăteşte omul ca să-l bagi în pământ, îţi mai şi plăteşte pentruasta. Eu când l-am înviat pe Lazăr n-am cerut plată. Eu l-am înviat, nu l-am îngropat, şi tot n-amluat plată. Aşa înseamnă alesul Domnului pentru oameni, nu să-ţi plătească omul că-l botezi, că-lcununi sau că-l împărtăşeşti cu Dumnezeu. Eu ce să-ţi mai plătesc dacă ţi-aş plăti că-Mi lucreziMie? Eu nu cu bani plătesc omului. Eu cu mântuire plătesc omului slujitor lui Dumnezeu, şi iatăpilda viei care face aguridă. Îmi sparg capul cei din vie când vin de la Tatăl să cercetez via, şi iată,Semănătorul Care seamănă sămânţă găseşte piatră şi cărare bătută şi pământ uscat, nu găseştepământ bun de însămânţat, căci omul are mult de lucru şi nu are vreme de sămânţă din cer. Mă voiduce să strig la omul cezarului, Mă voi duce să-i spun că vin şi că-Mi fac cărare să vin, şi voi strigape România şi voi lucra cu cuvânt dulce, ca un Dumnezeu. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci, din 27-09-1995 *** Iată cum se împlinesc cele rostite de Mine prin cuvânt, căci cei ce au bani fac turn de piatrăalături de piatra Mea cea nouă de nou Ierusalim. Fac împărăţie pământească cei ce au bani. Maiface omul încă o dată un turn ca turnul Babel (Centrul Internaţional Ecumenic – Vulcana Băi,n.r.), şi se va da în el drept Dumnezeu. Omul cu bani a luat o cărămidă cunoscută, a cumpărat-ocu bani, şi lângă ea zideşte cărămizi necunoscute, şi iată, se foloseşte omul de numele lui Dumne-zeu, de cărămida cea cunoscută că ar fi a lui Dumnezeu, şi se va da omul drept Dumnezeu. Dar Euam aici izvor din cer, şi omul care va veni va fugi de lângă turnul omenesc şi va da să guste dinizvor şi va face omul alegerea, iar tu, poporul Meu, vei fi lumină şi te va alege omul de cărare spreDumnezeu; numai tu să fii pregătit şi aşezat înaintea Mea. Voi face din tine călăuză, şi îţi voi dacuvântul nădejdii vieţii veşnice, ca să-l dai omului cel pământesc, căci turnul ce îl face omul vaavea izvor de băuturi îmbătătoare şi de mâncăruri păgâneşti, dar la tine va sticli izvorul vieţiiveşnice, izvorul nădejdii şi mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, care este ruptă din cele cinci pâinişi doi peşti, înmulţite prin cuvânt. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin, din 22-10-1995 *** 22

Proorocul mincinos şi ecumenismulCentru ecumenic – sinagogă Centru ecumenic – Vulcana-BăiCentru ecumenic – biserică Centru ecumenic – moschee *** Nu mai ştie omul drumul lui Dumnezeu înspre om, că omul are altă iubire, omul iubeştece are şi ce-şi face. Dar tu, Israele, eşti poporul Meu, şi ai ungere şi alegere aleasă şi ştii toate dela înţelepciunea cea de sus. Fii atent, ca să înţelegi cine ştie şi cine crede şi cine este ales. Ales estecel ce are ungere de sus. Pavel, apostolul Meu, până n-a luat ungere de la Mine n-a ştiut de sus, şia ştiut de jos. Fără ungere nu se poate şti de sus. Nu se poate credinţă în acest cuvânt venit pe noride sus până nu ai ungere şi atingere cu Dumnezeu, cu Dumnezeul lui Israel. Fii priceput, poporiubit, că mulţi pe pământ zic că ştiu din descoperiri, dar ei zic adevărul lor, iar descoperirile lorvin de la trup şi de la sânge, nu de la Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti; vin de la duhul lor, nude la Duhul lui Dumnezeu. Aceştia sunt călăuziţi de duhul lor, de dorul duhului lor, că fără ungereaDuhului Sfânt nu ai de la Duhul Sfânt. Apostolul Pavel până n-a primit ungere de la Duhul Sfântn-a putut fi lucrător din cer, şi am lucrat apoi mereu peste el ca să nu se trufească pentru ungerealui de sus, ca să nu se fălească el cu ungerea, ci ca să se fălească ungerea de el. Aşa şi tu, poporuns de Dumnezeu, să nu te trufeşti, tată, de ungerea ta de la Mine, ci să laşi ungerea să se bucurede tine, că altfel primeşti bold de la satana, de la îngerul rău, care te înţeapă cu trufia. Să nu teînţepi în acest bold aşa cum păţesc oamenii care se înţeapă în însuşi boldul lor, în boldul descope-ririlor duhului lor. Tu ai descoperirea Mea cu tine, tu nu ai descoperiri de ale tale. Tu eşti altcevape pământ. Tu, tată, nu eşti ca fiii oamenilor. Tu eşti al lui Dumnezeu, şi Lui Îi slujeşti; El ţie, şitu Lui. Să nu Mă laşi să pier, fiule. Să Mă ţii viu, poporul Meu. Să nu Mă dai la moarte şi în vremeaaceasta. Dar tu eşti mic, şi ştii de la Mine să te faci micuţ în braţul Meu, ca să nu ştii răutateaomului mare, care Mă răstigneşte cu ascuţimea duhului lui. O, cine ştie să Mă răstignească pe Minemai bine decât cei pricepuţi, mai bine decât cei ce-Mi citesc în voile Mele fără să le ia pe eleînăuntrul lor? Cine, tată, a făcut răstignirea Domnului? Pilat sau Irod? Ei nu se pricepeau cine suntEu şi de unde venisem. Ei ştiau ale lor, nu ale Mele, dar preoţii ştiau, că citeau şi învăţau de Dum-nezeu, şi nu s-a priceput nimeni ca ei să Mă dea la răstignire. Ei n-ar fi dat scaunul lor nici luiDumnezeu, şi iată cine au fost cei mai răi oameni şi pe atunci. Preoţii au fost cei mai răi, cei mairătăciţi de la calea dreptăţii. Nu că n-au crezut că Eu sunt Dumnezeu, dar au ţinut la împărăţia lor,care era întru nedreptate, şi n-au voit să deschidă uşa ca să li se vadă casa, căci casa lor era numaiaur şi podoabe şi argint şi vase scumpe, strânse în loc neumblat, în loc de nepătruns, aşa precumera scris în prooroci. O, şi ce osândă şi-au proorocit cu însăşi limba lor, că au spus că dacă Mă vor 23

Proorocul mincinos şi ecumenismullăsa să propăşesc cu cele din cer, vor veni romanii şi le vor lua ţara şi neamul. De unde, tată! cădacă M-ar fi primit, ar fi devenit popor de neînvins pe pământ, că nimeni nu poate face rău celuice stă sub cortul lui Dumnezeu, celui puternic în Dumnezeu. Uitaţi-vă voi cu Mine peste cei de azicare au luat cuvântul lui Dumnezeu: cine au fost cei mai răi, cei mai străini, cei mai reci? Preoţiiau fost. Numai ei n-au avut putere să se plece, să se bucure de cuvântul Meu; numai ei, tată; ca şiatunci, numai ei. Numai ei dau să aţâţe gloatele împotriva adevărului, numai ei răstignesc adevărul,şi iată, s-au vândut pentru bani şi pentru bogăţii şi pentru împărăţie din paie, şi paiele la o furtunăse răvăşesc şi nu rămân, şi la un trăsnet din cer ard şi nu mai sunt, aşa precum poporul Israel acăzut rob romanilor care i-au dat foc şi care l-au răvăşit pe toată faţa pământului. Dar am scos dinel pe cei ce au crezut şi i-am făcut mănunchi în poala Mea şi le-am spus să fie sare bună de sărat,şi au fost şi au lucrat pe Domnul, ca să aibă neamurile pământului pe Domnul, ca să ai tu azi,poporul Meu. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva, din 27-10-1995 *** Suntem în serbare întreită, şi voi veni la voi, fiilor, cu lecţie pentru tot omul, căci vomsemăna sămânţa, fiindcă Eu am semănători între voi. Voi coborî o lecţie de viaţă, ca să ia omullecţie, că nu mai este apă curată, nu mai este izvor curat şi netulburat. Nimeni nu mai ştie ceînseamnă oaie, ce înseamnă capră, ce înseamnă lup. Dar nimeni, nimeni nu mai ştie ce înseamnăbiserică credincioasă, rugătoare în Hristos, aşa cum se spunea odată în biserică: „Câţi sunteţicredincioşi, Domnului să ne rugăm“. Nu se mai aude pe nicăieri o rugăciune curată, nu se maipoate spune de ea, de vreme ce nu poate preotul s-o spună. Preotul de azi nu este credincios luiHristos, nu este. Vine omul la biserică şi pleacă acasă neîmpărtăşit. La ce mai vine? Vine că vineşi preotul, dar preotul de azi nu mai este „uşă de biserică“, nu mai este. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor NouluiIerusalim, din 12-12-1995. *** Israele, Israele, cărarea ta sunt Eu. Să n-ai altă cărare afară de Mine. Să-L iubeşti pe Dom-nul Dumnezeul tău, Israele, că nimeni nu Mă mai iubeşte, fiule Israele. Mă plâng la tine, copilescump. Nimeni nu Mă mai iubeşte, nimeni pe pământ, nimeni. Nimeni nu mai face voia Mea,nimeni. S-a speriat omul bisericii din lume, s-a speriat de tine şi de Mine, Care-ţi sunt ţie cărare;s-a speriat şi M-a făcut duh rău, aşa cum M-a făcut biserica lui Israel când am venit în ea ca Mân-tuitor, ca binefăcător, ca luminător de la Tatăl şi ca potecuţă de mers spre Tatăl. S-a speriat omulbisericii şi ţine calea pe la răspântii, ca să nu se trezească nimeni, ca să nu apuce nimeni pe cărareacea curată. S-a sculat nu demult cel mare care stă pe scaunul bisericii din lume (Teoctist n.r.) şi a rostitîn locaş sfânt împotriva poporului Meu pe care Eu îl hrănesc prin cuvânt. Eu am auzit şi M-amluptat să nu scriu acest cuvânt de ocară, şi am zis: Tată, iartă-l, că nu ştie ce zice; nu ştie, Tată, nuştie; nu ştie, că nu vrea să ştie. S-a sculat mai-marele bisericii şi a zis de fiii grădinii Mele căsunt derbedei. „Derbedeu“ în limba Mea românească înseamnă om care-şi pierde vremea,om fără rost pe lume, om fără căpătâi. A auzit Tatăl Meu din cer acest cuvânt: „derbedeiide la Pucioasa“. Aşa a vorbit mai-marele bisericii în biserica lui. O, omule al bisericii, tu eşti acolo să vesteşti pe Dumnezeu oamenilor. Tu eşti acolo săvesteşti cărare pentru oameni, să vesteşti Evanghelia, nu să defaimi pe fiii care iubesc cărarea 24

Proorocul mincinos şi ecumenismulMea şi viaţa Mea în ei. O, omule al bisericii, e mult de când defaimi truda Mea de la cer la pământ,şi Eu Mă rog înaintea Tatălui şi spun: Tată, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac, nu ştiu oamenii bisericii căEu am venit să scot biserica din beznă. … O, Ierusalime, aşa se roagă sfinţii României la scaunul Treimii cereşti. Roagă-te şi tu cuei, întru răbdare, că milă Mi-e de om, măi fiule Ierusalime. Se roagă Avraam, copilul Meu, seroagă să împlinesc făgăduinţa cea făcută de Mine lui. Se roagă cerul. Roagă-te cu cerul, Ieru-salime. Roagă-te, fiule, că rugăciunile bisericii din lume, care te defaimă pe tine, popor al cuvân-tului Meu, ce să Mă fac Eu cu rugăciunile celui ce nu crede în venirea Mea? Venirea Mea e înpregătire, dar oamenii bisericii n-au timp să creadă. La ei am venit, că era să fie ai Mei, dar ei nuM-au primit, şi spun că sunt fără căpătâi, că sunt „un pierde-vreme“ prin poporul cuvântului Meu.Dar Eu sunt Dumnezeu în cuvânt, sunt Dumnezeu Cuvântul, şi omul bisericii nu are înţelepciune,nu are timp să înţeleagă. S-a îmbrăcat în haina bisericii om străin de viaţa cea întru Mine, om carenu înţelege sfinţenia, om care iubeşte slava deşartă, slava care vine de la om şi nu de la Dumnezeu.Slava de la Dumnezeu este sfinţenie în trup, este sărăcie de duh, este umilinţă şi înţelepciune ce-rească şi Duh Sfânt lucrător de slavă cerească pe pământ. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea naşterii sfântului Ioan Botezătorul, din07-07-1996 *** Mi-e dor de tine, fiule. Mi-e tare drag cu tine să petrec, poporul Meu Israel. Mi-e dor, Mi-e tare dor să-l văd din nou stând pe picioare pe cel ce M-a mărturisit pe Mine prin lucrul Meu dinaceastă grădină, pe arhiereul Meu. Numele lui stă de mărturie înaintea cerului şi a pământului, şinu este mână sau cuvânt să şteargă numele lui de pe piatra acestei vremi. Plânge cerul de suferinţalui, de paşii lui legaţi în lanţuri. Şi voi trimite, măi fiilor, pe îngerul Meu, şi voi trimite pe uceniciiMei să-i taie lanţurile şi să-l facă de temut în numele Meu la toţi cei ce au călcat peste el cu necre-dinţă, cu necredinţă în Dumnezeu Cuvântul, Care grăieşte din nori peste pământ. Grăiesc cum amgrăit cu Moise, cu Ilie, cu Israel, cu ucenicii Mei şi cu toţi cei care au crezut că Eu sunt, şi în cuvântsunt, aşa cum este scris că sunt. Voi pregăti o zi de slavă mare şi Mă voi slăvi în cel uns de Minepentru mărturia lucrării Mele de azi, şi tot cel ce este potrivnic sau nepăsător va vedea slavaMea din cel uns al Meu, că mare este ungerea lui, şi nu este mână sau minte să doboare aceststâlp de pe înălţimile Mele. Omul bisericii se luptă în gol, zadarnic se luptă, că poporul Meu ecuminte, poporul Meu este învăţat de Dumnezeu să stea cuminte şi să împlinesc prin el ScripturileMele care au mai rămas. Şi va vedea omul bisericii, că îi voi descoperi ochii să vadă că Eu, Dom-nul, nu sunt un pierde-vreme prin cei credincioşi cuvântului Meu cel de viaţă dătător. Tu să fii cuminte, popor iubit, şi să zici ca Mine: „Tată, Tată, iartă-i pe cei ce nu ştiu cefac şi nu ştiu ce zic. Iartă-i ca un bun pe cei ce nu cred că Tu eşti până la sfârşit cu cei ce cred înTine şi în cuvântul Tău, rostit de Tine din norii slavei Tale“. Israele, Israele de azi, să fii fiu de samarinean, Israele scump, ca să pot rosti iertare marepeste cei ce vor cere iertare, şi să dau bucuria mântuirii şi a vieţii veşnice la toţi cei ce vor vedeacalea aceasta pe care merg Eu cu tine, popor al cărării. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, din 12-07-1996 *** 25

Proorocul mincinos şi ecumenismul E toată lumea sub povara păcatului, şi Eu cobor din cer ajutor şi strigare şi cărare pentruomul care vrea să găsească şi el cărarea. Păcatul cel mort prinde viaţă peste tot. Păcatul cel viu ţineîn viaţa lui mulţime de suflete, şi n-are cine să-l înveţe pe om. Omul bisericii s-a ascuns de cuvântulMeu care curge din tronul Meu peste pământ. Scormone omul bisericii, scormone cu făcliile lui casă vadă dacă cineva din biserica lui se ridică să stea în taina cea de azi a bisericii cea vie, care vinecu cuvântul Meu peste lume. Ca şi iudeii de demult care căutau pe cei ce credeau în taină în Hristos,aşa şi azi, omul bisericii scormone în casa lui să dea afară pe cei ce se îndreaptă spre lucrareade nou Ierusalim peste biserică. Omul bisericii nu vrea să se îndrepte spre lucrare de om nou, deom edenic. Omul bisericii din lume slujeşte la tot felul de dumnezei, şi nu se ridică spre sfinţenieîn biserică. A dat de la el calea cea adevărată şi a rămas fariseu omul bisericii, şi nu se scoală sprepocăinţă. Eu strig mereu la el, dar el nu se scoală, că nu mai poate; nu poate, că se teme de sfinţenie;nu poate, că n-are frică de Dumnezeu. Stă nepăsător omul bisericii, trăieşte ca lumea şi mai urâtca lumea, că se mai şi ascunde sub haină sfinţită, şi omul nu mai ştie pe unde este calea. Venirea Mea în cuvânt, lucrarea Mea de pregătire i-a prins pe toţi nepregătiţi, aidoma caîn vremea lui Noe, şi nici azi nu crede nimeni pe Noe, ca şi atunci. Dar Eu am venit şi am lăsatloc şi vreme pentru har, ca şi atunci, aidoma ca pe vremea lui Noe. (Vezi selecția tematică:„Ca în vremea lui Noe” – și pe edocr; jumpshare; authorstream; joomag; Google Drive; Scribd;archive.org; pubhtml5; n.r.) E vremea harului, dar omul bisericii din lume face fum, ca să nu sevadă Dumnezeu în lucrarea cea de nou Ierusalim, ieşită din mijlocul bisericii, ieşită ca un foc caresă mistuie tot ce este uscat şi stricat, şi să-şi facă loc cele vii şi veşnic vii înaintea Mea. Omul cuviaţă păcătoasă nu iubeşte cuvântul Meu şi viaţa care vine din el, şi de aceea omul bisericii de azinu se poate ridica să se facă plăcut Mie, să aducă pocăinţă înaintea Mea. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie, din 02-08-1996 *** … Eu sunt Domnul, Eu sunt acest cuvânt. Oricât de mincinos este acest cuvânt înainteavoastră, o, oameni ai bisericii, să ştiţi că Eu sunt cuvântul acesta. Eu sunt, şi veţi vedea pe FiulOmului în slava acestui cuvânt, (Vezi selecția tematică: „Slava Domnului”, – și pe edocr; jum-pshare; authorstream; Scribd; Archive.org; Google Drive; pubhtml5; joomag, n.r.) căci Româniaeste împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin. Şi va fi ea ortodoxie trăită de fiii ei ceicredincioşi, şi va fi biserică Mie, precum şi este, căci în ea Eu sunt trup şi cuvânt spre pomenireaMea. Nu numai trup sunt în ea, ci sunt şi cuvânt, căci Eu sunt mereu astăzi. … Israele, fiule scump care Mă primeşti ca să vin, am vorbit, tată, păstorilor care te duşmă-nesc. Iar şi iar le-am grăit şi le-am spus că tu eşti cuminte, şi am luat Eu vina ta dacă tu ai vinăînaintea lor. Le-am spus să-Mi deschidă şi ei, ca să intru cu lumina cuvântului Meu ca şi la tine,ca să dau viaţă tuturor, fiule, aşa cum zic ei când zic: „Pace tuturor!“. Eu am zis altfel. Eu am zis:«Pace vouă!», iar ei zic: „Pace tuturor!“. Dar dacă ceea ce dau ei e pacea Mea, atunci pacea Meanu se dă pe sine decât celor ce iubesc pacea Mea. Eu am zis: «Pace vouă!», aşa am zis când amzis. Am mai zis şi altfel. Am mai zis: «Vai vouă!», şi n-am zis: „Vai tuturor!“, ci am zis «Vaivouă!» când am zis aşa. Ziceam aşa celor trufaşi care nu primeau pacea Mea, cuvântul Meu în ei. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică, din04-12-1996 *** 26

Proorocul mincinos şi ecumenismul O, fericit eşti tu, Israele, slugă credincioasă, care stai veghind înaintea Domnului tău! Ve-ghează, fiule Israele, şi stai întru venirea Mea, că Eu vin. Fii atent mereu, că se ridică mereu hristoşimincinoşi şi prooroci amăgitori, şi vor da semne mari, şi minuni mari vor face pentru amăgireacelor amăgiţi şi pentru încercarea credinţei tale, poporul Meu, dar tu să nu ieşi, să nu crezi decâtîn Mine, Care vin ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus. (Vezi selecția tematică:„Ca fulgerul care iese de la răsărit, aşa este venirea Domnului”, – și pe edocr; jumpshare; author-stream; joomag; Google Drive; Scribd; archive; pubhtml5, n.r.) Tu să fugi când auzi de semneşi de minuni, că este scris în Scripturi că vor fi spre amăgirea multora. Tu să fii umilit şismerit, fiule, că oamenii cei mincinoşi vor veni şi vor fi slăviţi de oameni, şi mulţi vor umbla dupăei, dar voi slavă de la oameni să nu căutaţi, aşa cum am grăit Eu: «Cel ce caută slava lui, acelavorbeşte de la sine, nu de la Dumnezeu, iar cel ce caută slava lui Dumnezeu, acela este de laDumnezeu». Cei iubitori de slavă sunt prooroci mincinoşi, că ei nu ştiu smerenia Mea şi lucrareaMea. O, Israele, Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis, şi aşa să lucrezi şi tu, şi să te fereştide oamenii slavei deşarte, care n-au nimic din Mine. Tu să veghezi şi iar să veghezi înaintea Meavestindu-Mă pe Mine oamenilor, căci Eu sunt slava ta, Israele. Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei muceniţe Varvara, din 17-12-1996 *** … Trezeşte-ţi păstorii, ţara Mea, ca să-Mi audă glasul şi să-l pună peste tine. Evangheliede aur să-ţi dea de la Mine şi să te păstorească păstorii tăi. Păstorul trebuie să fie vas de aur, detrebuinţă stăpânului. Un slujitor adevărat nu se încurcă cu treburile lumeşti şi fireşti, ci cucele cereşti, şi este vas de aur, de trebuinţă stăpânului. Aşa le spun celor ce te păstoresc pe tine,turmă a Tatălui Meu, Românie, biserica Mea cea de apoi, în care Mă fac trup şi cuvânt, duh şiadevăr, căci tu trebuie să Mă ai întreg, Românie, biserica Mea în care M-am întors ca să fiu cu tinetrup şi cuvânt şi să Mă vesteşti mulţimilor Dumnezeu adevărat, Dumnezeul tău, Dumnezeul Ro-mâniei, precum Israel Îl numea Dumnezeu al său pe Cel adevărat. Ia duh de credinţă, tată, căci celce nu crede în cuvântul Meu care vine cu norii la tine, acela nu crede în Dumnezeu, şi de aceea nucrede în cuvântul acesta. Să nu-Mi ceri semne ca să crezi, că nu-ţi voi da nici un semn decâtcuvântul acesta. Cel ce nu crede în Cel ce Se face cuvânt din cer peste pământ, acela nu credeîn Dumnezeu. (Vezi selecția tematică: „Semnul Fiului Omului”, – și pe edocr; jumpshare; author-stream; Google Drive; Scribd; pubhtml5; joomag; archive.org; n.r.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), din 19-01-1997 *** Să ştii, măi Israele, măcar tu să ştii bine şi să crezi bine că sfinţii care M-au purtat pepământ în sfinţenia vieţii lor, umblă pe pământ, vin pe pământ la oameni, vin din cer şi îşiiau trupul pe pământ şi fac planul Meu şi iar intră în cele cereşti; vin, şi se suie; se suie, şivin la rugăciunea omului şi la împlinirea planurilor Mele cu sfinţii, căci sfinţii sunt serviiMei pe pământ şi în cer, în cer şi pe pământ, şi omul nu ştie. Nu ştie omul tainele ortodoxiei,căci aşa se cheamă lucrarea Mea, ortodoxie se cheamă, dreptate prin credinţă se cheamă. Cre-dinţa cea bună a omului, aceea e ortodoxie; ortodoxie aşa cum a avut Avraam, despre careScriptura spune că i s-a socotit dreptate credinţa. Credinţă dreaptă, credinţă neprihănită,aceasta înseamnă ortodoxie. Cine nu ştie să creadă în tainele cele de nepătruns ale lui Dumnezeu,acela nu poate să fie ortodox ca Avraam cel credincios şi drept în credinţă, şi ai cărui fii sunt steleale cerului, credincioşi ai cerului ca Avraam. Credincioşii sunt fiii lui Avraam. Sfinţii sunt fiii luiAvraam, cei făgăduiţi lui Avraam când i s-a spus: «Seminţia ta va fi ca stelele cerului», ca sfinţii 27

Proorocul mincinos şi ecumenismulcerului pe pământ, ca tine vor fi fiii cei ţie făgăduiţi. Cei credincioşi tainelor lui Dumnezeu suntneamul lui Avraam, sunt Israelul lui Dumnezeu cel din făgăduinţă. Amin. Credinţa dreaptă asfinţilor se scrie pe pământ şi mărturiseşte. Ortodoxia s-a scris şi se scrie pe pământ, căci credinţacea dreaptă se face faptă şi neprihănire în om, aşa cum s-a făcut prin arhiereii Mei, Vasile, Grigorieşi Ioan, căci la credinţa lor veneau sfinţii şi mucenicii din cer pe pământ, şi le făceau dreptate lacredinţa lor, la cererea lor cea din credinţă făcută lui Dumnezeu. … O, cerul Meu grăieşte din Mine peste tine, Israele, fiul Meu cel de pe pământ, iar Eugrăiesc din mijlocul tău cerului, poporul Meu. Binecuvântat să fii de cei din cer. Binecuvântaţi săfie de tine cei din cer. Te binecuvintează mama Mea Fecioara şi pune peste tine dragostea ei, şipune rugăciunea ei înaintea Mea pentru tine şi te ajută să mergi. Mergi, fiule Israele, mergi aşacum a mers apostolul Andrei, care M-a dat pe Mine neamului român. Mergi, Israele, şi Mă dă îndar oamenilor şi învaţă mulţimile să mănânce cuvântul Meu, care se înmulţeşte în tine. Mergi,Israele, din loc în loc, că ai binecuvântare arhierească peste tine şi nimeni nu-ţi poate face nimicrău ţie. Mergi cu pas drept, cu credinţă dreaptă, şi învaţă pe om să calce drept, să creadă drept şisă fie ortodox ca Avraam, căci seminţia lui Avraam sunt sfinţii cerului pe pământ şi în cer. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi: Vasile, Grigorie şiIoan, din 12-02-1997 *** Se scoală România, fiule uns. Ţi-am făcut cale ca să poţi veni spre Mine, şi îţi voi presăracalea cu flori, şi Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântulnecredinţei tale, dar n-ai unde să te ascunzi de lumina cuvântului Meu. Nu fi mâhnit, nu te pierdecu firea, că tu eşti unsul Meu, iar arhiereii lumii nu sunt români, fiule. Cine nu iubeşte pe Românianu sunt români. Fii ortodox ca Avraam, fiule uns, căci lui i-am socotit credinţa dreptate şi nepri-hănire. Şi o voi lua iar de la început cu tine, că nu se şterge ungerea ta prin cuvântul Meu, prinpoporul Meu, cel uns de Mine, cel pus la plămadă ca să crească din el voievod tare, popor voievodpeste ţara nunţii Mele. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu peste cetatea Cluj, din 19-02-1997 *** Lumea sărbătoreşte azi în bisericile ei duminica ortodoxiei. Dar unde-ţi este ortodoxia, o,lume fără de cale? Ce fel de ortodoxie sărbătoreşti tu? Care este Dumnezeul tău? Ce faci tu, lumefără de cale? Eu sunt calea. Eu şi nu tu. Eu sunt credinţa cea dreaptă. Eu şi nu tu. Omul crede înom, asta este ortodoxia omului. O, dacă omul ar crede în Dumnezeu ca să lucreze faptele credinţeidrepte ar vedea omul calea cea strâmbă pe care umblă el. Cine să-ţi mai spună ţie, omule, că nu ebună calea omului? Cine, omule necăjit şi lipsit de Dumnezeu şi de viaţă? O, biserica lumii a ajunsascunzătoare de şacali sub piei de oi. Ies înaintea ta cuvânt, lume fără de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-afăcut Fiu al Omului prin Fecioară acum două mii de ani. Eu sunt Cel ce Mă sărbătoreşte lumea,născut, răstignit, înviat şi înălţat la Tatăl, Care M-a născut fără de ani mai înainte de toţi vecii. Darmai este scrisă în Scripturi o sărbătoare a Mea, şi aceea este sărbătoarea celei de a doua veniri aMea, şi iată, vin cu slavă şi Mă fac cuvânt care judecă viii şi morţii, iar împărăţia cuvântuluiMeu nu va avea sfârşit. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi a Postului Mare, a ortodoxiei, din16-03-1997 28

Proorocul mincinos şi ecumenismul *** Scoală-te, Israele! Scoală-te şi te pregăteşte în sfinţenie şi în smerenie şi în cuvânt, fiule,că ieşim bunăvestire înaintea mulţimilor şi mulţi lupi se vor face miei şi vor paşte păşunea Mea şivor auzi cuvântul Meu. Voi veni cu sfinţii, fiilor, şi voi desface legătura şi voi rupe piedica pusă peste România.Cerul de sus, şi pământul de jos, vor lucra iubire între cer şi pământ. Vin cu sfinţii ca s-o împac peRomânia cu Mine. Vin cu patriarhul Nifon, care a anatemizat fărădelegea şi pe cei ce o iubescpe ea (anul 1507, la Târgovişte, n.r.). Vin să-i spun României să iubească legea Mea cea sfântă şisă-Mi ceară iertare prin pocăinţă şi să fac act de împăcare între Mine şi România, că Eu sunt Celce am putere să iert păcatele tale, ţara Mea, şi vin la tine să te iert, să te mângâi, că n-are cine temângâia. Vin Eu şi te mângâi, şi te voi păstori cu cuvântul Meu, şi tu vei asculta glasul Meu şi tevei mângâia cu Dumnezeul tău. Amin. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Israele român. Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Eu suntCel ce sunt, o, ţara Mea! Iată, trimit la tine pe poporul Meu ca să te scoată de sub apăsare şi ca să-ţi aducă el cuvântul Meu. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a cuvioaseiMaria Egipteanca, din 13-04-1997 *** Când a trebuit să ridic din nou Ierusalimul, care se stricase pentru păcatele lui, am auzit depe pământ strigare ca să vin să-l izbăvesc pe Israel cel apăsat de plata fărădelegilor lui. Am auzitpe Daniel, care Mi-a amintit de făgăduinţele Mele pentru Israel, mărturisind înaintea Mea păcatelepoporului său şi umilindu-se pentru Israel, şi Eu am coborât la el şi i-am vestit: «Şaptezeci desăptămâni de ani sunt hotărâte pentru Ierusalim până ce fărădelegea va întrece marginile ei,până ce va veni Sfântul Sfinţilor ca să pătimească pentru om, şi va dărâma cetatea, şi până lacapăt va fi greu. Dar la capăt voi veni şi voi încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, şimulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula, şi cei înţelepţi vor lumina». Şi Danielse ruga, zicând: «Stăpâne, când?». Dar Eu i-am spus: «Daniele, sunt pecetluite toate cuvinteleacestea până la sfârşit, iar la sfârşit mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, şi nici unul din ceifără de lege nu va pricepe cuvintele Mele, ci numai cei înţelepţi vor înţelege, căci cei înţelepţi sedau deoparte din calea fărădelegii şi stau cu Duhul Cel Sfânt, Povăţuitorul oamenilor înţelepţi.Iar tu, Daniele, te vei scula, şi vei primi moştenirea ta, în vremea cea de apoi. Amin». Am pus pe fiii cuvântului Meu să mijlocească pentru tine, pentru învierea ta, o, ţară Româ-nie, ţara Mea de nuntă, ţară a strălucirii cea proorocită de proorocul Daniel. Vin la tine cuvânt deDuh Sfânt, vin să închei cu tine act de împăcare cu Mine. Vin din Tatăl, şi am iesle în tine şi Mănasc cuvânt şi te hrănesc cu tainele Mele cele ascunse, că tu ai fost cea de sub cruce, dar Eu de lanaşterea Mea te-am iubit şi te-am ridicat şi te-am ales de ţară a Mea şi te-am născut din Mine, dinnumele Meu te-am născut şi ţi-am dat numele Meu şi te-am numit creştină, după numele Meu, princel trimis la tine cu cămăşuţă de botez, cu apă şi cu Duhul Sfânt, şi te-am numit român, popor alţării Mele. Şi am vegheat peste tine la bucurie şi la durere şi te-am păzit ca să fii şi ca să te am,căci Tatăl te-a dat Mie odată cu naşterea Mea născându-te din Mine. Povestea ta e frumoasă în cer,şi iată ce fac: vin cuvânt pe pământul tău şi îţi scriu taina ta, şi Mă fac carte în tine şi îţi scriu 29

Proorocul mincinos şi ecumenismulpovestea Mea cu tine şi te vestesc a Mea, ca să audă toate noroadele de pe pământ că tu eşti împli-nirea Mea întru venirea Mea. Dar ai peste tine un nod, o, ţara Mea, şi vin să-l iau de peste tine. Ca în Ierusalim intru,pe cal alb intru şi Mă fac cuvânt peste tine, şi prin cuvântul Meu lucrez şi îţi rup legătura de pestetine. (Vezi selecția tematică: „Calul alb apocaliptic” – și pe edocr; jumpshare; authorstream;joomag; Scribd; Google Drive; archive.org; pubhtml5; n.r.) Tu, pentru fărădelegile tale ai fostpusă sub lege, căci cel ce păcătuieşte, este pedepsit de lege. Şaptezeci de săptămâni de ani suntpeste tine de când am pus peste tine legătură pentru fărădelegea ta, căci scris este: «Dacăunul din cetate păcătuieşte, toată cetatea suferă fărădelegea». Iar după patru sute nouă zecide ani, căci asta înseamnă cele scrise în cartea lui Daniel despre cele şaptezeci de săptămâni,am venit la tine şi am rostit peste tine să dezleg nodul cel pus peste tine de atâta timp, şi auzind nuai auzit, dar Eu am lucrat şi am dezlegat nodul tău. Şi acum vin şi te vestesc ce am făcut Eu pentrutine, ţara Mea, iubita Mea cea de sub cruce. Am zidit o piatră nouă, o vie nouă, o mlădiţă nouă. Opietricică albă ţi-am dat în dar, şi pe ea am scris cu mâna Mea: «Cuvântul lui Dumnezeu», şinimeni nu înţelege ce scrie pe ea, «nimeni decât primitorul», precum scrie în Scripturi; nimenidecât poporul cuvântului Meu, în mijlocul căruia M-am făcut carte pentru tine, ţara Mea, ca să tebinecuvintez şi să te ridic pic cu pic din ţărână, după cum este scris că «pe mulţi îi voi scula dinţărâna pământului: pe unii, spre viaţă veşnică şi pe unii spre judecată veşnică». Am născut din cuvântul Meu un popor în tine, şi din tine Mi-am ales mireasă, ţara Mea.Mi-am făcut în tine biserică curată, biserică pe voia Mea, nu pe voia omului, că rău Mă apasăfărădelegea din biserică, şi Eu aveam trebuinţă de biserică cu mădulare întregi şi sfinte, cu trupcurat, care se cheamă biserică a Mea. Mi-am ridicat în tine popor curat, biserică vie, ca să am cuce lucra dezlegare peste tine. Şi acum vin în mijlocul mulţimii din tine şi Mă vestesc în mijloculpoporului cuvântului Meu, şi te vestesc pe tine că am venit să te ridic. Scoală-te, îţi zic ţie! Amin,amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt, şi stau în mijlocul tău cu fiii cuvântului Meu, fii unşi de Mine, Arhie-reul Tatălui Savaot, aşezat de-a dreapta scaunului măririi în ceruri, căci M-am adus pe Mine Însumijertfă înaintea Tatălui aşa cum orice arhiereu aduce jertfă pentru păcatele lui şi pentru cele alepoporului. Şi iată, sunt cu fiii cuvântului Meu în mijlocul tău, ţara Mea, şi iată ce grăiesc Eu cu ei: Fiilor unşi, s-au scurs cei patru sute nouăzeci de ani, s-au scurs şaptezeci de săptămâni deani de când s-a pus legătură peste România şi peste biserica din ea, căci am avut aici arhiereudupă chipul şi asemănarea Mea, care a anatemizat fărădelegea pe care a văzut-o făcându-se, şiapoi el a plecat la Mine după ce a fost alungat de pe scaunul bisericii. Scris este: «Cel ce nu iubeştepe Dumnezeu, să fie anatema». O, fărădelegea a dat peste marginile ei, iar arhiereul Nifon a rostitcuvânt împotriva ei, şi a rămas legătura aceasta. Şi acum Eu vin să rostesc trezire peste ţara Meaşi s-o scot de sub vina aceasta. Fiilor unşi, Eu voiesc prin voi să lucrez, că în voi binevoiesc şi vă iubesc, că şi voi Măiubiţi împlinind poruncile Mele, căci scris este: «Cel ce păzeşte poruncile Mele, acela este cel ceMă iubeşte». În numele Meu, ridicaţi mâinile spre Tatăl şi rostiţi odată cu Mine, Arhiereul cerului: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, se rupe şi se dezleagă cele legate pesteRomânia ca să fie dezlegate şi în cer şi pe pământ. Amin. 30

Proorocul mincinos şi ecumenismul În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, se binecuvintează ţara română cu bine-cuvântările cerului, cu binecuvântările văzduhului, cu binecuvântările pământului cel ales de Dum-nezeu, cu binecuvântările înălţimilor cele veşnice, cu binecuvântările sânurilor cerului. Amin. Eusunt Cel ce sunt, şi binecuvintez prin cuvânt venit cu norii: Se binecuvintează ţara română, cu darul credinţei sfinte, şi prin credinţă să se umple dedarurile Mele cele veşnice, că vin cu veacul cel nou, cel fără de sfârşit, vin cu cerul şi cu pământulcel nou peste cele vechi, iar fărădelegea să fie aruncată în foc, şi omul să se ridice spre cele bine-cuvântate ale darurilor cereşti. Eu sunt Cel ce împac pe Tatăl cu omul. Eu sunt Cel ce împac peomul cel credincios cu Tatăl. Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Când Moise M-a întrebat ce să-i spună lui Israel când se va duce la el să-l scoată din Egiptcu mâna Mea cea tare, când el Mi-a spus: «Doamne, cine să le spun că eşti Tu?», Eu i-am spussă le spună despre Mine că: «Eu sunt Cel ce sunt». Aşa vă spun şi vouă, fii ai cuvântului Meu: Eusunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vă trimit, iar voi sunteţi trimişii Mei, sunteţi darul Meu pesteoamenii care vor crede în Mine prin voi. Amin. Eu sunt venit cu norii şi cu sfinţii şi am cu Mine pe arhiereul Meu, pe patriarhul Nifon, atoată lumea. Eu sunt în el, şi el este în Mine, şi din Mine rosteşte cuvânt din cuvânt peste tine, ţaraMea: – O, Doamne, Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, Isaac şi Iacov! O, Doamne, Dumnezeulcelor vii din neamul român! Eu, român sunt trecut în cer, căci aici am avut ultima chemare, şi Tum-ai chemat să mă fac român şi să fiu numit sfânt de neamul român şi de toată lumea cea credin-cioasă. O, Doamne, Arhiereule, Care stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri! Au trecut pesteRomânia şaptezeci de săptămâni de ani până ce s-a împlinit numărul anilor, iar spre sfârşitulacestor ani Tu ai făcut în România popor plăcut Ţie, şi Te-ai făcut cuvânt peste el. Ai intrat cu praznic de florii în cetatea de scaun a României, (Târgovişte n.r.) Doamne, şicu Tine sunt şi eu între zecile de mii de sfinţi cu care vii. Binecuvinteaz-o pe România şi împlineştecu ea cer nou şi pământ nou şi cuvânt nou şi Paşti nou, că ai popor nou în ea. Fiii cuvântului Tăus-au rugat Ţie aşa cum s-a rugat proorocul Daniel pentru Ierusalim. Binecuvintez şi eu, în numeleTău, pe fiii cuvântului Tău, ca să ştie neamul român că ei sunt trimişii Tăi pentru România. Ajut-o pe România şi dă-i darul credinţei sfinte, şi prin credinţă să facă voia Ta şi să împlineascăScripturile Tale cele de apoi, Doamne, că Tu în ea Te împlineşti cu venirea Ta, căci vii venind, şite faci cuvânt peste ea şi străluceşti prin cuvânt, şi ea străluceşte sub lumina cuvântului Tău, şicele profeţite pentru ea vin peste ea. O, ţară a Domnului, scoală-te şi primeşte slava lui Dumnezeu! Ţie îţi zic: scoală-te şi în-viază, că am venit cu Domnul la tine şi mă ating de creştetul tău şi îţi rostesc binecuvântare şidezleg de peste tine pe cele legate ca să fie dezlegate şi în cer. S-a auzit la cer rugăciunea fiilordin grădina cuvântului Domnului, şi vin cu Domnul şi împlinesc binecuvântare peste tine. Iar Tu, Doamne, slăveşte-Te în poporul Tău iubit întru care ai binevoit. Amin. 31

Proorocul mincinos şi ecumenismul – O, arhiereule, ceea ce tu ai legat în numele Meu, legat a fost, şi ceea ce tu dezlegi înnumele Meu, Eu dezleg şi pun binecuvântare şi sfinţenie peste cele curăţate prin cuvânt. Amin. Iar voi, fiilor unşi peste vremea aceasta, ridicaţi încă o dată mâinile şi ziceţi odată cu Mine:„Tată, Îţi mulţumim că ne-ai ascultat“. Amin. … Pace ţie, cetate a Târgoviştei! Pace ţie, şi te bucură, şi te fă Ierusalim nou înaintea Mea!Ţie îţi zic: scoală-te şi înviază şi te fă iubire înaintea Mea! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Mă scriu cu tine în Cartea Adevărului,ţara Mea, iubita Mea Românie, ţara Mea de nuntă, şi tu vei fi, şi vei străluci de slava Mea, căci Eusunt Cel ce sunt, şi în tine binevoiesc. Amin, amin, amin. (Acest cuvânt de dezlegare a blestemului sfântului Nifon s-a citit în întregime la Poartacetăţii Târgoviştei înaintea mulţimilor adunate la această sărbătoare mai înainte vestită.) Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, din 20-04-1997 *** O, câte dai tu să zici, omule al bisericii care te-ai sculat să stai împotriva adevărului, careeste cuvântul Meu şi care s-a făcut cuvânt înaintea ta! Zici că fiii cei născuţi din cuvântul Meu carevine azi cu Mine pe pământ, zici că ei sunt prooroci mincinoşi. Dar ce este proorocul mincinos?Iar şi iar vă spun ceea ce v-am mai spus, oameni ai bisericii. Proorocul mincinos este acelacare vorbeşte în numele lui Dumnezeu şi nu face faptele dreptăţii Domnului, ci ajutămâinile făcătorilor de rele ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa lor. Întrebaţi Scripturile şivedeţi din ele ce înseamnă proorocul mincinos care povesteşte închipuirile inimii lui şi nimic dincele ale Domnului, ducând pe poporul Meu cu minciuna. Şi iată ce vă mai spun: proorocul min-cinos este acela care nu voieşte să vin aşa cum scrie în Scripturi că voi veni; esteacela care minte şi ascunde adevărul Scripturilor despre Fiul Omului Care va veniiar, căci Eu aşa am spus: «Vin curând, fiţi gata, vin curând! Privegheaţi întru venirea Mea!». O, oameni ai bisericii, voi, cei ce nu credeţi sau vă faceţi că nu credeţi că Eu sunt acestcuvânt, voi nu credeţi pentru că nu sunteţi gata ca să vin. Voi nu credeţi pentru că nu vă place săîmpliniţi cuvântul Meu care spune: «Privegheaţi!». Voi nu vă pregătiţi pentru venirea Mea, şi deaceea vă vine bine să ziceţi că nu credeţi că Eu vin cuvânt pe pământ, ca fulgerul care străbatede la răsărit la apus, nu cum zic proorocii mincinoşi: „Iată-L, este în pustie; iată-L, este în că-mări!“. Nu aşa, ci ca fulgerul străbat văzduhul şi vestesc Evanghelia cea veşnică la toată făp-tura precum este scris, şi strig: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerulşi pământul!», căci vin curând. Voi, oameni ai bisericii, care citiţi în cărţile sfinţilor părinţi, căutaţi în ele şi vedeţi că ei auscris ce este azi în bisericile voastre, şi au scris şi despre cel ce stă azi pe picioare pentru Mine. Auscris părinţii despre îngerii întunecaţi care se dau îngeri ai luminii. Şi cine sunt aceşti îngeri întu-necaţi? Sunt cei ce trăiesc în desfrâuri şi în fărădelegi, ascunşi sub podoaba sfinţeniei, stând împo-triva adevărului, care este curat şi care vădeşte fărădelegea cea ascunsă. Dar cuvântul Meu a venitsă judece pe cele făcute la întuneric, iar îngerii luminii sunt cei ce fac voile Mele între oameni, şi 32

Proorocul mincinos şi ecumenismulcu care Eu merg din loc în loc să-Mi trezesc şi să-Mi culeg pe cei ce sunt ai Mei, şi ale căror numesunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii. Amin. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului, din18-05-1997 *** Iată, încă vă spun: vă atrageţi dispreţ din partea tuturor celor care văd că luptaţi împotrivagrădiniţei Mele din România şi a fiilor ei. Ea este nădejde şi duh de nădejde şi de pace sfântă pesteRomânia. România este împânzită de tagme străine, de credinţe străine de duhul ortodoxiei, şi Euvoiesc s-o curăţesc de duhuri străine de ortodoxie, că voi nu puteţi s-o curăţiţi. România este orto-doxia Mea şi aşa s-a născut ea şi aşa a fost ea botezată. Fiţi ortodocşi adevăraţi, că am grăit deatâtea ori peste voi prin cuvântul Meu cel de azi! Am rostit cuvânt peste voi, şi cu grabă l-am rostit,căci vă pregătiţi să faceţi răutate peste grădiniţa Mea. Întoarceţi-vă de la faptele voastre cele rele,şi Eu vă voi vindeca de neascultare şi de necredinţă. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Iezechiel, din 03-08-1997 *** Eu am schimbat tristeţea apostolilor Mei în bucurie. Eu le-am schimbat văzul lor ca să Măvadă pe Mine în slavă şi să se bucure, şi le-am spus să nu spună nimănui despre vederea lor ceabună până ce nu voi fi slăvit de Tatăl Meu prin învierea Mea. Am mâncat apoi Paştele cu ei şi le-am zis: «Mult am dorit să mănânc cu voi acest Paşti mai înainte de patima şi învierea Mea, căde acum nu voi mai mânca din acesta până nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu, pânănu va veni împărăţia lui Dumnezeu». O, copilaşi slăbuţi şi micuţi, Eu voiesc să împlinesc cu voi această Scriptură ca să se îm-plinească în împărăţia lui Dumnezeu, şi să fiţi voi împărăţia lui Dumnezeu în care să fie împlinitPaştile, fiilor. Eu voiesc mereu să Mă împlinesc în voi, şi vă ajut şi pe voi să vă împliniţi întruMine, şi să voim din amândouă părţile, ca să se împlinească Paştele Meu cel nou în voi în faţa şiîn inimile multor noroade, fiilor. Dar fiţi precauţi, şi în slăbiciunile voastre căutaţi să fiţi tari întrutaina împărăţiei Mele în voi, ca să se împlinească Scripturile Mele, fiilor, să am cu cine să leîmplinesc aşa cum le-am împlinit prin proorocii Mei. Vin la voi să vă îmbrac întru tărie de DuhSfânt şi ca să staţi bine întru numele Meu în faţa oricui v-ar cere vouă socoteală pentru credinţavoastră, că iată, vor preoţii să vină la voi să vă amăgească cu cuvintele lor deşarte, căci pentruacestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Cum aşa, fiilor? Fiţi atenţi că Eu am spuscelor credincioşi: «Vedeţi, să nu vă amăgească cineva, că mulţi vor veni în numele Meu zicând:„Eu sunt Hristos“, şi pe cei mulţi îi vor amăgi. Să nu vă luaţi după ei.». Am mai zis şi aşa prinDuhul: «Să nu vă amăgească nimeni cu nici un chip, căci Eu nu voi veni până nu se va umplecupa necredinţei la cei ce trebuiau să creadă; nu voi veni până mai întâi nu va veni lepădareade credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, potrivnicul creştinilor Mei înălţându-se maipresus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, aşa încât să se aşeze înbiserica lui Dumnezeu şi să se dea drept Dumnezeu, şi pe Mine să Mă pună la tăcere». Potrivnicul Meu este în biserică, fiilor, şi este mai mare decât Mine în biserică, şi cu Minenu se întreabă în lucrările lui şi dă în oile Mele şi le face sectă. Aceştia îi numesc pe cei lumeşti 33

Proorocul mincinos şi ecumenismulcreştini, iar pe creştini, sectă. Aceştia umplu locul făcut pentru închinare cu lume care nu face voiaMea, iar pe creştinii cei credincioşi cu inima şi cu fapta îi numesc rătăciţi şi sectă, aşa cum a făcutşi potrivnicul din vremea Mea care s-a înălţat mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau efăcut pentru închinare, care s-a înălţat atât de mult până ce prin necredinţă L-a răstignit pe Fiul luiDumnezeu, Fiul Stăpânului viei. Dar Eu am luat de la ei via Tatălui Meu şi am dat-o altora careau lucrat peste ea cu cuvântul Meu, nu cu cuvântul lor. Şi aşa am făcut şi azi cu potrivnicul, cuomul fărădelegii care s-a aşezat în biserică, şi via e a Mea, şi Eu o păstoresc, şi pe el îl împiedicsă-Mi mai pască turma, căci cuvântul Meu este păstor şi este toiag de fier, şi cu el păstoresc nea-murile pământului, iar potrivnicul care s-a ascuns în biserică se zvârcoleşte şi caută să pună subobroc cuvântul Meu. Când erau şi ei prigoniţi credeau creştinilor, dar acum au scăpat, zic ei, şi îiprigonesc ei pe creştini, de teamă să nu le ia careva via, dar via e a Mea, nu e a lor. Acum cezarulaleargă la Dumnezeu şi nu mai e cezarul rău cu creştinii. Acum preoţii îi defaimă pe ceibinecredincioşi, căci preoţii s-au înălţat mai presus decât tot ce se numeşte Dumnezeu sau efăcut pentru închinare, căci stau în biserică şi se dau drept Dumnezeu, de vreme ce nu Măprimesc în cuvânt. Dar ei trebuia să fie doar slujitori care ascultă de Mine făcând voia cuvântuluiMeu care are viaţă veşnică în el. Fiilor, fiilor, s-au pornit preoţii spre voi ca să vă amăgească cu cuvinte deşarte şi îşi umplucupa necredinţei prin cuvintele lor, dar voi fiţi în veghe şi luaţi aminte la cei ce cred că vă pot furaminţile cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească după stihiile lumii şi nu dupăHristos. Luaţi aminte la cele ce stau scrise în Scripturi despre Mine cum că întru Mine locuieştetrupeşte toată plinătatea dumnezeirii, şi Eu sunt cap a toată domnia şi stăpânirea; Eu şi nu stihiilede pe pământ; Eu şi nu cei care se dau drept Dumnezeu neprimindu-Mă. Luaţi aminte, fiilor, şiprecum M-aţi primit pe Mine aşa să umblaţi întru Mine, înrădăcinaţi şi zidiţi fiind întru Mine,întăriţi în credinţă după cum Eu v-am povăţuit şi propăşind în credinţă cu toată mulţumirea inimilorvoastre, fiilor copilaşi. Privegheaţi în toată vremea rugându-vă ca să vă învredniciţi a scăpa detoate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Mea la venirea Mea. Amin. Privegheaţi în toatăclipa rugându-vă, căci s-au sculat prea mulţi hristoşi mincinoşi care s-au aşezat în biserică înnumele Meu şi amăgesc pe mulţi cu filozofia cuvintelor lor deşarte pentru care vine mânia luiDumnezeu peste fiii neascultării, peste fiii necredinţei, măi copilaşii Mei cei credincioşi. Hristoşiimincinoşi nu-şi au nume de hristoşi decât în biserică, fiilor, căci au împrumutat numele Meu şil-au pus peste filozofia cea deşartă a cuvintelor lor şi scris este: «Nimeni să nu vă amăgească cucuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării». Iar cândva veni împărăţia lui Dumnezeu, Eu voi fi Hristosul Cel adevărat al Tatălui Meu, şi se vor împliniPaştile pe care Eu l-am mâncat cu dor în mijlocul ucenicilor Mei cei credincioşi şi împreună cu eimai înainte de patima şi învierea Mea, căci scris este că Paştile acela se va împlini în împărăţia luiDumnezeu când ea va veni. Amin. Atunci hristoşii mincinoşi vor vedea ce este Hristos adevărat şiPaşti împlinit în împărăţia lui Dumnezeu, care vine, dar Eu zic că ea a şi venit, şi cei mari seascund de mânia lui Dumnezeu, că n-au privegheat ca să ştie şi ca să nu li se surpe casa, şi au căzutîn ascuţişul sabiei cuvântului Meu, căci M-au alungat cu cuvintele lor deşarte şi cu filozofia înşe-lăciunii din predania omenească după stihiile lumii şi nu după Hristos. Hristos, Arhiereul Cel mare, te binecuvintează, o, grădiniţă, şi în curând El te va schimbala faţă ca să vadă oamenii slava Mea din tine, grădiniţă sfinţită de cuvântul Meu care curge dinMine peste tine. Amin, amin, amin. (Vezi selecția tematică: „Taina de mântuire a omenirii – tainanestricăciunii”, – și pe edocr; jumpshare; authorstream; Google Drive; Scribd; pubhtml5; jo-omag; archive; n.r.) 34

Proorocul mincinos şi ecumenismul Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului, din 19-08-1997 *** Duhul Meu suspină cu usturime pentru cei necredincioşi şi pentru cei cu credinţă făţarnică,pentru cei care stau peste oameni în numele Meu nefăcând voia Mea şi nelucrând faptele credinţeisfinte. Dar va veni peste biserica din lume încurcarea limbilor, şi apoi va cădea. Nu e voie săfie una cu păgânii biserica. Nu e de la Dumnezeu turmă amestecată. Eu n-am ce face cu oiamestecate cu capre. Mă uit pe pământ şi citesc din cer cuvântul omului bisericii. Nu se poatebiserică lumească. O, ce vor oamenii să însemne biserică? Peste ce babilon vor oamenii să scriebiserică a lui Hristos? Biserica e numai una. Ea nu poate avea altfel de trăire decât a Mea. Eusunt capul bisericii, dar unde nu sunt Eu capul, nu sunt nici piciorul. Şi am să dau cuvânt mai-marelui bisericii din România să nu dea voie bisericii adevărate să se facă una cu babilonul, oturmă cu cei fără strămoşi sfinţi. Voi da cuvânt proaspăt peste biserica din România, şi dacă nu vaasculta cuvântul Meu ca să fie numai cu Domnul, nu şi cu cei desprinşi de strămoşi, (BisericaCatolică și restul cultelor creștine, n.r.) o voi da babilonului şi voi face din ea încurcătură delimbi, şi din această încurcătură vor ieşi cei ce sunt ai Mei şi se vor alege la dreapta, căcibiserica Mea este cea în veac nebiruită. Amin. … O, e multă vreme de când omul bisericii se bate cu pumnul în piept că e omul bisericiişi că e slujitorul lui Dumnezeu, dar omul bisericii nu-L slujeşte nici pe Dumnezeu, nici pe om,că omul îi plăteşte preotului, îi plăteşte cu vârf şi îndesat, şi toată plata preotului e pe pământ,şi cine îl mai poate tămădui pe cel plin de lăcomie? O, fiule Israel, rugăciunea plătită rămânepe pământ, că e plătită. Rugăciunea nu trebuie plătită. Eu n-am luat nici un ban când Mă rugamTatălui pentru oameni. Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie sărac de cele pământeşti şi bogatîn Duhul lui Dumnezeu. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin, din 12-10-1997 *** M-am coborât din cer pentru mântuirea neamului omenesc. M-am coborât acum două miide ani şi M-am făcut Fiul Omului, trup între oameni, Dumnezeu din cer, născut pe pământ dinFecioară. Iar acum după două veacuri iarăşi M-am coborât din cer cuvânt venit din Tatălpeste neamul românilor ca să fac din români neamul lui Dumnezeu prin credinţă nefăţarnicăşi prin iubire de Dumnezeu. N-am venit să stric, nu M-a trimis Tatăl să dezbin, ci M-a trimis caStăpân al celor văzute şi nevăzute pe care Tatăl le are în stăpânirea Sa. Am venit pe pământ ca săMă vestesc Stăpân al cerului şi al pământului, iar voi, cei tari la cerbice, care veşnic staţi împotrivaDuhului Sfânt, Care grăieşte din cer, ascultaţi: Eu sunt Cel ce din veac şi până în veac grăiescdin cer peste pământ. Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă nefăţarnică, cu iubire sfântă, cu înţe-lepciune şi cu duhul dreptăţii desfaceţi-vă auzul cel închis şi ascultaţi ceea ce Duhul Meu grăieştevouă: Eu sunt Cel ce sunt, dar voi, slujitori din biserici, cine sunteţi de nu Mă cunoaşteţi în acestcuvânt? Voi sunteţi învăţătorii care învăţaţi pe oameni legea Mea, dar legea Mea este sfinţenia.O, cum de nu Mă cunoaşteţi prin grăirea Mea de azi? S-au scurs patruzeci de ani de când locuiesccuvânt din cer în neamul românilor, iar după patruzeci de ani de Duh Sfânt coborât în cuvânt ambătut la uşi, iar uşile erau închise, şi am trecut prin uşile închise şi am pătruns între voi cuvânt.Cum de nu Mă cunoaşteţi în acest cuvânt? Cine sunteţi voi, slujitori ai bisericii, de nu-L cunoaşteţi 35

Proorocul mincinos şi ecumenismulpe Cel Căruia ziceţi voi că Îi slujiţi? Cine poate fi Cuvântul Acesta Care vă grăieşte acum, dacă Elnu este Dumnezeu Cuvântul, Cel Care a grăit prin prooroci? Din nou vin la voi cuvânt şi vă întrebdespre acest cuvânt. Este diavolul cuvântul acesta? Este nimeni cuvântul care bate în uşi să sedeschidă şi să primească pe Cuvântul, pe Dumnezeu Cuvântul, Care este uşa? Eu sunt uşa, iar voisunteţi slujitori în biserici şi staţi înaintea Mea, şi staţi înaintea oamenilor în numele Meu, dar dece nu Mă cunoaşteţi când vin şi când bat? Oare, nu credeţi în Scripturi? Ele spun despre acestcuvânt care va aduce înnoirea lumii aşa cum Eu, Domnul, am proorocit. Ele spun de cerul cel nouşi de pământul cel nou, care sunt făgăduite de Mine pentru vremea veacului dreptăţii Mele. Cerulşi pământul vor trece, dar Scripturile Mele nu vor rămâne neîmplinite, căci vin Eu şi le împlinesc.Amin. … Am privit peste tulburarea voastră când aţi văzut că am vestit pe fiii cuvântului Meudespre planul vostru cel bine ascuns de ei, când v-aţi sfătuit să veniţi să loviţi în porţile cetăţiiDomnului, căci Eu sunt Domnul cetăţii cuvântului Meu, şi cetatea aceasta se numeşte: «Acolo esteDomnul», precum ştiţi că scrie în prooroci. Aţi fost nedumeriţi şi aţi spus: „Cine le-a spus despreplanul nostru cel împotriva lor?“. O, puţin credincioşilor, de ce vă faceţi că nu cunoaşteţi peDumnezeu Atotştiutorul, Care-Şi lucrează planurile Sale anunţându-le la vreme? Când s-au ridicat sirienii împotriva poporului Meu Israel, Eu am vestit pe Elisei, prooroculMeu cel din Israel, să trimită cuvântul Meu regelui său să nu treacă prin locul unde stă ascunsvrăjmaşul care voieşte să-l doboare, şi regele Siriei s-a tulburat şi a spus către slujitorii săi: «Cinedintre voi are legătură cu regele poporului Israel?». Dar slujitorii lui, i-au răspuns: «Nimeni dinnoi, o, rege, dar este Elisei proorocul Domnului în Israel, care spune regelui lor chiar şi cuvin-tele pe care tu le grăieşti în aşternutul tău». Duhul Meu grăieşte mai-marelui bisericii (Teoctist, patriarhul, n.r.). Amin, amin zic ţie: nu te clătina de pe locul pe care stai, căci Eu te întăresc să stai. Deschidecartea Mea şi vezi în ea cum este păstorul cel adevărat peste oi adevărate. Adu aminte păstorilorcare păstoresc turma, să ia în ei legea sfinţeniei şi aşa să-Mi slujească. Vezi ce este scris: «Păstorulplătit fuge când vede lupul venind». Dacă le-aş lua la păstori plata cea suptă de la oi pentru lucrullor de păstor, nici unul n-ar mai sta să păstorească, fiindcă nu păstoreşte, ci suge sângele oilor şinici unul nu-Mi slujeşte Mie, şi nici unul nu slujeşte cum am slujit Eu, căci Eu sunt Păstorul Celbun, Care-Mi pun viaţa pentru oi, iar păstorul plătit fuge când vede lupul venind la oi. Amin, amin zic ţie, cel ce stai în fruntea bisericii: ai doi lupi pe lângă tine, ba chiartrei ai, care voiesc să te dea din locul tău. Dar nu fugi ca păstorul cel plătit, şi stai atent pentruviaţa oilor tale, căci oile tale sunt neamul cel ales de Mine la sfârşit, că e vremea cea de sfârşit şide început şi de naştere din nou a lumii, căci duhul lumii a ajuns la sfârşit, iar Duhul Meu, laînceput, şi sfârşitul se uneşte cu începutul şi iarăşi lucrez prin cuvânt ca să vină cele ce vor rămâne.Amin. O, nu lăsa turma să se amestece cu turme şi cu credinţe care n-au strămoşi sfinţi. Bisericalui Hristos nu este amestecătură. Eu sunt Cel ce voi face o turmă şi un păstor, iar cel ce faceînainte de Mine ceea ce numai Eu pot să fac, acela este fur şi tâlhar pentru oi, şi îşi dă oile laîmperecheat şi le strică sămânţa. Biserica este numai cea care este a Mea, şi peste care stă semnulMeu, crucea, semnul Fiului Omului, aşa cum Eu am spus. 36

Proorocul mincinos şi ecumenismul Amin, amin zic ţie: ridică-te iar, aşa cum te-ai ridicat când ţi-am spus să-Mi ungi pe cel ceeste de la Mine între păstorii bisericii. (Irineu, n.r.) Ridică-te iar, şi mângâie duhul cel zdrobit alcelui mai mic dintre voi, al celui ce a fost credincios cuvântului Meu care vine pe pământ cuînnoirea lumii. Stai mereu cu mâna ta deasupra creştetului său, că voi cere viaţa lui din mânata. Te întăresc ca acoperământ al lui până voi veni cu împlinire cerească peste el ca să fac cuel lucrare cerească pe pământ, căci smerenia lui va rodi. Amin. Te întăresc ca acoperământ allui, căci el te ascultă, iar ascultarea înseamnă iubire. Nimeni nu te ascultă din cei ce sunt sub toiagultău, dar el te-a ascultat chiar şi când i-ai cerut să se scoale împotriva cuvântului Meu, căci necre-dinţa e mare în biserică, iar cel mare se teme de cei ce sunt lângă el. Amin, amin zic ţie, cel ce stai peste turma creştină a românilor: arhiereii şi slujitorii bise-ricii sunt fără viaţă sfântă înaintea Mea, şi aceştia stau cu curvie şi cu beţie şi cu făţărnicie şi cuiubire de argint şi cu slavă deşartă înaintea Mea. Dar acesta care este lovit între voi pentru că estemartor al cetăţii cuvântului Meu, este păstor plăcut înaintea Mea şi iubeşte sfinţenia şi păstreazăîn inima lui poruncile Mele, împlinindu-le, şi Eu l-am iubit şi l-am ales şi îl iubesc, şi aşa să-liubeşti şi tu, şi să-l mângâi şi să-l păzeşti de pietrele celor ce lovesc în el pentru numele Meu.Amin. Eu stau în mijlocul bisericii şi sunt Păstorul Cel tainic şi zic: cel ce este fără de păcat, săarunce primul cu piatra lui în el. Eu sunt Cel fără de păcat şi nu arunc, dar aceştia care aruncă, o,cum de aruncă? Nu-i lăsa să arunce în el, că Eu sunt Cel fără de păcat şi nu arunc, ci binecuvintezmereu tot ce a făcut el înaintea Mea în vremea credinţei lui nefăţarnică şi sfântă pentru mântuireaneamului omenesc. Amin. Duhul lui Dumnezeu a grăit bisericii din România. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământului Maicii Domnului, din14-10-1997 *** O mulţime de creştini nu sunt nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Au păţit şi ei ca povesteacu cioara. Cioara a dorit un lucru bun când a dorit să fie porumbel, că se uita la iubirea porumbeilor,la blândeţea lor, la curăţenia lor, la frumuseţea lor, şi pe când ea dorea, Dumnezeu i-a împlinitdorul inimii şi a dus-o din zbor într-un vas în care era vopsea albă. Ea s-a scăldat în apa cea albăşi a ieşit din scăldătoare şi s-a uscat, şi a rămas vopseaua pe pene şi s-a dus în zbor ca să fie cuporumbeii. Ei au primit-o cu iubire, că au iubire şi au blândeţe, şi au umilinţă. Dar cioara şi-a datîn petec, că o pusese dorul să cânte şi ea, dacă porumbeii cântau; şi când a cântat, s-a aflat că ecioară şi nu porumbel, şi s-a ruşinat, biata de ea, şi s-a dus la neamul ei, dar şi acolo n-a mai pututtrăi în pace, că nu s-a mai văzut nicicând cioară albă, şi tot neamul ei o ciocănea şi o pedepsea. Sunt creştini pe pământ care nu şi-au găsit rostul nici cu Dumnezeu, nici cu lumea, şi Eusunt mereu trist şi însuspinat. Chiar şi creştini care au venit din lume în poporul Meu, s-au întorsla cele dinainte ale lor, şi au ajuns cele din urmă ale lor mai rele decât cele dintâi, de şapte ori mairele, fiilor, căci aşa este scris, şi aceia vor păţi ca pasărea care părăsindu-şi neamul ei, s-a întorsiar, şi i s-a văzut semnul, şi s-a făcut de ocară în rândul neamului ei. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorulde mir, din 08-11-1997 *** 37

Proorocul mincinos şi ecumenismul O, fii ai oamenilor, luaţi în voi grăirea Mea de peste voi. Omul care ajută pe alt om înlipsurile lui, dar nu face voia lui Dumnezeu în trupul şi în duhul şi în sufletul său, acela este lipsitde cunoştinţa lui Dumnezeu. Dacă fapta omului nu îndumnezeieşte pe omul care ia de la om,acea faptă este vremelnică. Scris este în Scripturi: «Trupul nu foloseşte la nimic, ci Duhul esteCel ce dă viaţă». Se înşeală om pe om. Om pe om se desparte de Dumnezeu, căci tot pământul şitot omul s-a umplut de fapte omeneşti care despart pe om de Dumnezeu, care-l fac pe om să-şiînchipuie că face voia lui Dumnezeu. Dar Eu iarăşi rostesc cuvântul Duhului Sfânt şi spun: dacăfapta omului nu îndumnezeieşte pe omul care ia de la om, acea faptă este întuneric, şi nu facelumină şi nu aduce rod pentru cer. În zadar s-a umplut pământul cu faptele păgânilor, căci ceice nu împlinesc poruncile lui Dumnezeu, sunt păgâni pe pământ. În zadar se fălesc oamenii cufapte bune pentru oameni care nu fac voia lui Dumnezeu. În zadar, o, fii ai oamenilor, dacă mâinilevoastre ajută pe făcătorii de rele, care fac aceleaşi răutăţi ca şi voi. În zadar, căci mâinile care dauşi care iau aşa, sunt mâini murdare şi nu este în ele miros de bună mireasmă pentru cer, căci Dom-nul iubeşte pe cei cereşti şi are milă de cei lipsiţi de cele din cer, nu de cele de pe pământ. În zadarsunt toate faptele voastre cele bune, o, fii ai oamenilor, că nu le faceţi pentru Domnul, şi le faceţipentru oameni ca şi voi. O, dacă le-aţi face pentru cei ce împlinesc planurile Mele pe pământ,atunci ar fi să le lucraţi pentru Dumnezeu, Care trudeşte din greu pe pământ ca să-Şi aducă laîmplinire vestirea Sa de cer nou şi de pământ nou şi de om nou, după chipul şi asemănarea luiDumnezeu. În zadar vă daţi prietenii lui Dumnezeu, o, fii ai oamenilor, căci cei ce-L cunosc pe Dum-nezeu, aceia au Duh Sfânt şi lucrează dreptatea Domnului peste pământ. O, în zadar vă grăbiţifără Mine să împliniţi Scripturile venirii Mele a doua oară între oameni, ziceţi voi. În zadar,o, fii ai oamenilor, că acelea nu sunt Scripturile Mele, ci sunt ale voastre, că scris este în ScripturileMele: «El vine ca un fur, pe neştire vine. Când nimeni nu se aşteaptă, atunci vine Domnul». Luaţi în minte grăirea Mea peste voi, o, fii ai oamenilor care lucraţi lucrare de hristos min-cinos. Cutremuraţi-vă de minunea glasului Meu care vine cu norii până deasupra grădiniicuvântului Meu, pământ nou în care locuieşte dreptatea lui Dumnezeu. (Vezi selecția tema-tică: „Precum S-a suit, aşa şi vine, cu norii vine”, – și pe edocr; jumpshare; joomag; author-stream; archive; Google Drive; Scribd; pubhtml5, n.r.) Lepădaţi din voi duhul minciunii şi uniţi-vă cu cuvântul Duhului Sfânt, care vădeşte făţărnicia cea ascunsă în omul minciunii veaculuiacesta, căci om pe om se desparte de Dumnezeu slujind duhului minciunii, şi tot pământul şi totomul s-a umplut de fapte omeneşti care-l fac pe om să se creadă că face voia lui Dumnezeu pepământ. O, fii ai oamenilor, cel ce vine înaintea Mea în numele Meu, acela este prooroc minci-nos, nu este Hristosul Tatălui, căci Eu vin ca un fur, pe neştire. Iată, am vădit făţărnicia ceaascunsă în omul minciunii veacului acesta, căci Duhul Sfânt vine din cer şi Se vesteşte peste pă-mânt şi face căi curate spre toate inimile care vor lepăda minciuna şi pe omul cel vechi din om. Euaşa le-am spus la cei curaţi şi credincioşi Mie: «Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele, şi Tatălvă va da alt Mângâietor, ca să fie cu voi pururea, până ce voi veni din nou cu trupul între voi şivă voi da veşnicia Mea, şi veţi fi asemenea Mie, că Mă veţi vedea cum sunt». Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 07-06-1998 *** 38

Proorocul mincinos şi ecumenismul Pace ţie, grădiniţa Mea cu ucenici! Pacea Mea o dau ţie, ca să înţelegi cu ea că toate câtesunt Îmi slujesc Mie şi ţie la întâlnirile Mele cu tine şi cu cei ce Mă caută pe Mine cuvânt înmijlocul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu mireasă, poporul Meu cel din români. Iatăce am făcut. Am poruncit ploii să iasă din cămările ei, ca să încurc bucuria celor ce se strâng azila locul unde numele Meu este răstignit între tâlhari, între păgâni (Centrul Ecumenic Internaţionalde la Vulcana Băi, n.r. ). Iar pe tine, poporul Meu, te-am strâns ca într-un foişor, ca atunci când Euşi cu apostolii Mei Ne strângeam, şi îi hrăneam cu cuvântul Tatălui pe ucenicii Mei, ca să se înveţecu gustul cel plăcut al împărăţiei cerurilor cu ei pe pământ. Cuvântul Tatălui, Eu sunt. Eu sunt Alfaşi Omega. Amin. Astăzi Mă uit peste locul în care numele Meu a fost vândut pe arginţi. Duhul cel potrivnicMie a luat o cărămidă cunoscută şi a zidit-o pe pământ, iar în stânga şi în dreapta şi-au făcutzidire dumnezei care nu sunt dumnezei. Fiilor, locul de la voi străluceşte înaintea cerului, căci Eu sunt lumina lui. Duhul rău s-amâniat când Eu am zidit grădina de la voi, şi s-a dus la mai-marii bisericii din România şile-a arătat punga cu arginţi, şi au cumpărat cu ea numele Meu şi i-au zidit casă, zic ei, casăde rugăciune a creştinilor Mei. Duhul rău s-a ridicat apoi, şi a zidit în dreapta şi în stânga, şi vamai tot zidi, zice el, ca să scrie apoi pace între Mine şi dumnezeii care nu sunt Dumnezeu, căci ceice nu Mă au pe Mine de Dumnezeu adevărat, aceia au dumnezei mincinoşi, şi lor li se închină, şinu este închinare această închinare, şi este păgânie şi slujire la idoli. Dar Eu cobor la voi şi rostescpentru cei ce au băgat între păgâni numele Meu ca să facă pace între Mine şi dumnezeii lor, rostescdin dreapta Tatălui, căci cu Tatăl sunt, şi zic: n-am venit să aduc pacea. Am venit să aduc sabia,ca să despart pe cei credincioşi de cei necredincioşi; pe creştini, de păgâni; pe cei ce slujescMie, de cei ce slujesc idolului veacului acesta; pe cei mincinoşi care-şi zic creştini, de cei cesunt plăcuţi Mie. Am venit să aduc sabia, şi am adus-o. Grădiniţa de la voi este a Mea, şi voisunteţi ai Mei, şi v-am pus din partea Mea hotar între lumină şi întuneric, între român şi păgân,căci biserica Mea nu este minciună. Amin, amin zic vouă: românul care face în numele Meupace cu păgânul şi cu cei de alt neam care slujesc la idoli, acela să fie anatema. Amin, amin,amin. Am în voi biserică vie. Dacă Eu, Domnul, nu coboram să Mă scriu pe pământ şi în cer cubiserica Mea, care sunteţi voi, cei luaţi de Mine din români, Eu nu mai aveam unde să-Mi pleccapul şi să las peste pământ împărăţia Mea şi cuvântul ei. De aceea v-am spus, şi nu o dată v-amspus că voi sunteţi începătură nouă, vie nouă, vin nou, început de veac nou, căci cele vechi autrecut. Amin. Biserica din România, care-şi zicea cea adevărată, cea ortodoxă, nu mai este, căci s-aunit cu păgânii, aşa cum a făcut poporul Meu Israel, care s-a unit cu neam străin şi n-a maifost cu Mine, şi a căzut de la Dumnezeu şi s-a făcut popor păgân. Aşa s-a întâmplat şi cubiserica cea de azi. O, după ce că era doar cu numele a Mea, după ce că n-avea iubire de Dumnezeu,s-a mai şi lepădat de Mine, făcând legământ străin de părinţi, călcând testamentul părinţilor. O, grădiniţa Mea de fii unşi, cine loveşte în tine în numele Meu, zice el, acela dă în numeleMeu, nu în tine, căci Eu sunt lucrătura acestei grădini. Cine zice că Eu, Domnul, sunt duhul rău înaceastă grădină, acela este duh rău, care loveşte în Dumnezeu, care nu vede pe Dumnezeu. Iată,fiilor, s-a zidit pe pământ, lângă voi, turnul Babel, încurcătura limbilor pe care Eu, Domnul, 39

Proorocul mincinos şi ecumenismulam trimis-o peste cei ce au hulit numele Meu, care este al vostru, şi au hulit cuvântul Meu,care stă peste voi şi cuvintează din nori venirea Mea cea de a doua peste pământ. Scris este că seva zice: «Iată, Hristos este în pustiu. Iată-L în cămări». Am spus aceasta în vremea trupului Meu,dar cine mai este atent la ce am spus Eu atunci? Eu, fiilor, locuiesc la voi, şi cu voi sunt. Nu suntîn cămări, căci ce am de ascuns ca să Mă bag în cămări? Cel ce are ce ascunde, acela se ascundeşi nu luminează, dar Eu ies şi luminez cu voi. Eu când am grăit lui Moise am stat pe munte şi amcuvântat pentru oameni, aşa cum fac şi azi. La toţi oamenii dau cuvântul Meu, şi fericit este cel ceMă recunoaşte în cuvântul acesta. Amin. Binecuvântată să fie bucuria voastră cu Mine şi cu cei din cer şi cu cei de pe pământ pecare Duhul Meu Cel Sfânt i-a strâns acum lângă izvorul cuvântului Meu, ca să ia şi să vadă bunulMeu, ţarina Mea cu comoară în ea, grădiniţa cuvântului Meu şi pe Mine în ea cuvânt, izvor decuvânt. Amin. Atât cât Eu stau cu voi aici, binecuvântat să fie acest foişor care s-a deschis săprimească pe Domnul şi pe ucenicii Lui în lucrare cerească pentru cei ce Mă doresc. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua a doua, din29-08-1998 *** Biserica n-a voit să fie biserică a Mea, şi a rămas a oamenilor care s-au aşezat dumnezei înea. Fiilor, am spus pe vremea trupului Meu că Eu nu voi veni mai înainte de a se arăta văzutpăcatul lepădării de credinţă, păcatul iubirii făţarnice lângă numele lui Dumnezeu. Fiilor,nicăieri nu mai este Dumnezeu, că scris este: «Eu nu locuiesc cu cei ce fac fărădelegea». Eu peoameni i-am părăsit mai mult decât în vremea lui Noe, şi oamenii se mint unii pe alţii cu numeleMeu, ca orbii care nu se pot călăuzi unul de altul. O, tu, biserică! Tu, care nu mai ai Tată! Tu, care ţi-ai lepădat Dumnezeul unindu-te înnumele Meu, zici tu, cu tot neamul străin de calea adevărului! De ce ai făcut aceasta? Iată, aiscris cu mâna ta judecata Mea peste fapta ta. Oare, Eu, Domnul, ţi-am spus să faci aceasta? O, Euam venit spre tine şi ţi-am spus să nu faci aşa ceva, ca să nu vin să te lovesc pe neştire. Iată, te-ampărăsit ca odinioară pe Israel, care se lepădase de Mine prin necredincioşia lui. În zilele ce vin veivedea că te-am părăsit, şi vei crede atunci că Eu sunt Cel ce am ieşit în calea ta ca să te strig şi săte întorc de la păcatul lepădării de credinţă de dinaintea arătării Mele, precum este scris în Scripturidespre venirea Mea. Este scris că îţi vei vinde pe bani întâietatea, şi aşa ai făcut. Eu pe bani amfost vândut, şi iată, de atunci nimeni nu Mă mai poate vinde sau cumpăra decât cel ce aresemnul tău pe el, semnul bisericii care şi azi Mă vinde pe bani. Cel ce Mă ia prin preot, Măplăteşte preotului şi se face fiu al bisericii cumpărându-şi cu bani înfierea aceasta. O, oare, care este hristosul tău, biserică? Cel răstignit n-a venit să I se slujească, ci a venitsă slujească tuturor. Cel răstignit pentru tine grăieşte peste tine şi te întreabă: de ce ai făcut aceasta?Cum de ai făcut pace cu păgânii în numele Meu când între Mine şi tine nu este pace, nu estesfinţenie de la tine spre Mine? O, n-ai voit să fii a Mea, şi ai voit să fii a lumii, a babilonului. Aivoit să fii a ta şi eşti a ta, şi nu eşti a Mea. Dar din tine Eu aleg pentru slava Mea pe mulţi careplâng acum cu Mine pentru cele ce ai făcut tu. Te-ai despărţit de Mine acum şaptezeci de ani, şiacum nu te-ai întors la strigătul Meu, şi tot departe ai rămas. Ba te-ai unit cu cei ce nu au Dumne-zeu, căci Eu sunt Dumnezeul celor sfinţi. 40

Proorocul mincinos şi ecumenismul O, voi, cei curaţi cu înţelepciunea şi cu mâini curate în mijlocul bisericii care s-a lepădatde Mine! Aşezaţi-vă de-a dreapta Mea, căci cuvântul Meu este sabia care desparte pe creştin depăgân, că n-am venit să aduc pacea, ci sabia, şi iată, am adus-o, şi cu ea judec pentru adevăr. Amin,amin, amin. Ce înseamnă om păgân? Tot omul care face păcat după păcat după ce Eu am arătat calea şiviaţa întru adevărul Meu cel ceresc, acela are viaţă păgână, chiar dacă are semnul bisericii pecreştetul lui. Acela este ca vipera care muşcă, şi apoi fuge de pedeapsa faptei sale. Dar Eu voi biruipe om prin Cartea Adevărului, care este lucrată din cuvântul Meu pe care Eu îl grăiesc peste omulcel ales de Mine ca să audă şi ca să scrie, aşa cum Eu i-am poruncit lui Ioan apostolul să scriecartea cea pentru sfârşitul fărădelegii. Iată zilele judecăţii, aidoma ca în zilele din vremea lui Noecând Eu strigam ca şi azi, şi oamenii beau şi mâncau, se însurau şi se măritau şi se făţărniceau, caşi azi. O, fii ai oamenilor, până când? Oare, nu voiţi să vă treziţi ca să vedeţi păcatul lepădării decredinţă pe care mai-marii cei care stau peste sufletele voastre l-au scris cu mâna lor? Vine mâniaMea din pricina acestora. Treziţi-vă! Strigă glasul lui Dumnezeu peste voi. Treziţi inimile voastreşi staţi în faţa slavei Mele, căci cuvântul Meu de azi este înger trimis de Mine ca să adune în barcasalvării pe cei care gem şi plâng sub întunericul depărtării de Dumnezeu. Voi, slujitori ai bisericii care mai sunteţi vii cu inima, sculaţi şi sunaţi şi apăraţi izvorulcredinţei şi pe fiii voştri care se aleg de partea vieţii veşnice! Vă voi da un nume nou şi o inimănouă, căci vinul Meu este vin nou, şi nu-l pun în vase vechi. Sculaţi, şi înnoiţi-vă pentru vinul celnou, pentru veacul cel nou, zidit din sfinţi pe pământ. Fugiţi de bani, fugiţi de lăcomie, fugiţi debogăţie, fugiţi de slava care vine de la om, fugiţi de-a dreapta Mea şi staţi sub harul credinţei sfintepână ce voi pune pe antichrist aşternut sub puterea Mea. Amin, amin, amin. Antichrist este împărat mare în numele Meu, zice el. Toţi împăraţii pământului îi slujesclui, şi nu-i cunosc faţa. Dar iată zilele când Eu, Domnul, vin, şi îl voi nimici cu suflarea gurii Meleşi îl voi numi fiul fărădelegii, împăratul babilonului, cu care s-au desfrânat toţi împăraţii şi toţisupuşii împăraţilor. Scris este în Scripturi că sfârşitul tuturor nu va veni înainte de lepădarea decredinţă când se va arăta omul fărădelegii. Iată, cuvântul Meu este suflarea gurii Mele, caregrăieşte adevărul despre păcatul pustiirii, aşezat la loc sfânt şi îmbrăcat în veşmânt sfânt.Eu sunt Dumnezeu Cuvântul. Iată zilele Mele, şi va fi răsplată după faptă peste tot pe unde nupătrunde harul pocăinţei, pe care Eu îl suflu peste pământ ca să-l ia cei ce se vor umili spre iertareapăcatelor lor. Eu stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voicina cu el, şi el cu Mine. Amin. Cuvântul acesta este cina pe care Eu, Domnul, o aşez între Mineşi cel ce va deschide glasului Meu. Amin. Iată, Mirele vine! Cuvântul Meu este înger trimis de Mine, după cum este scris: «În zilelecând va grăi al şaptelea înger, atunci săvârşită este taina lui Dumnezeu, precum Domnul binea vestit robilor Săi, proorocilor». Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea tăierii capului sfântului Ioan Botezătorul,din 11-09-1998 *** 41

Proorocul mincinos şi ecumenismul În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acesta este numele Meu, căci Aceşti trei,una sunt. Amin. S-au sculat oameni mincinoşi şi s-au îmbrăcat în haină de slujitori ai Mei ca să răstălmă-cească credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Dar Mă ridic prin voi peste ei şisuflu cu suflarea gurii Mele prin voi şi îi spulber dinaintea Mea, căci sunt mincinoşi cu viaţa lor şicu cuvântul lor. În numele Meu cel rostit peste voi, aşa le spun acestora: slujitori ai lui antichrist.Ei vor să răstoarne adevărul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl şi să facă adevărată Scripturalor. Uitaţi-vă la ei cât sunt de fricoşi, cât sunt de fugari, cât se ascund din colţ în colţ de adevărulScripturilor Mele. De mai bine de şaptezeci de ani au lovit ei în statura României şi în credinţa eicea de la sfinţi, căci s-au sculat şi au tot spus că Ioan, ucenicul Meu cel iubit, nu este el cel care ascris cartea cea pentru venirea Mea, cea pentru judecata proorocului mincinos, antichrist. Toţi slu-jitorii lui antichrist, îmbrăcaţi în slujitori ai Mei între oameni, au lovit în cuvântul Meu prin voi.De şapte ani tot lovesc aceştia şi râd de numele de nou Ierusalim, care este numele Meu pentruvoi, lucrarea Mea cea de la sfârşit, căci lucrarea Mea cea cu voi este Scriptura Noului Ierusalim,care vine din cer, de la Dumnezeu, împlinită pentru voi, cei Mie credincioşi, şi pentru toţi cei carevor crede în Mine prin voi, aşa cum au crezut mulţi în apostolii Mei la prima Mea venire şi s-aufăcut creştini, primii creştini. Iar voi sunteţi ultimii creştini şi v-aţi unit cu primii, cu cei din cer,care se numesc Ierusalimul cel de sus. Amin. Până acum, slujitorii lui antichrist erau puşi împotriva Scripturii de nou Ierusalimarătat de Mine lui Ioan prin cartea lui, cartea Apocalipsei, şi ziceau că nu este pentru ca săse împlinească pe pământ cartea aceasta, fiindcă erau mincinoşi şi se temeau de adevărulMeu din cartea aceasta. Acum se dă sfânt antichrist, dar nu este sfânt, că este mincinos şi cu viaţaşi cu haina şi cu lucrarea lui, fiindcă el nu este cu Mine, şi este omul cel mincinos care minte căeste slujitorul Meu. Slujitorii Mei sunt sfinţi şi sunt cereşti pe pământ, şi nu se însoară, şi nuse mărită, şi nu se dau la mâncări şi la băuturi şi nu se făţărnicesc, căci sunt sfinţi. … Căderea bisericii înseamnă moartea lui antichrist şi învierea morţilor şi adrepţilor, iar tu să scoţi lumină din lumină, ca s-o pun Eu în sfeşnic şi să se vadă bine calea Meacea astupată de oameni şi destupată de Mine, capul bisericii, Domnul bisericii, Arhiereul bisericiiMele, căci cei ce şi-au zis că fac bine bisericii au dărâmat-o de la locul ei, fiindcă ea stă pe sfinţi,pe temelie de sfinţi care strigă de sub ea: «Până când?». … O, fiilor mici, fiilor din urmă, fiilor sfinţi, v-am ales ca să fiţi armata Mea pe pământ,căci cu voi e tot cerul de sfinţi şi de îngeri, iar în faţă sunt Eu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar acumscol pe cineva din mijlocul celor ce-şi zic că împlinesc ei Scripturile de nou Ierusalim. Ridic dinmijlocul lor foc şi ard minciuna lor, căci minciuna lor este fărădelege împotriva Mea, nu este lu-crare de nou Ierusalim. Eu sunt lucrarea de nou Ierusalim, şi sunt cu voi, nu cu ei, că ei suntpăcătoşi, şi scris este: «Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi». Ridic efa între pământ şi cer şi scriucuvânt împotriva ei şi o aşez la locul ei, iar în ea se află fărădelegea a tot pământul, fărădelegeacare iese la iveală. Amin, amin, amin. Aceasta vă dau să lucraţi voi, fiilor unşi, şi veţi lucra, căcifoc ridic din mijlocul lor şi suflu în el, şi el se aprinde, şi cu el nimicesc fărădelegea şi adevărulminciunii ei. 42

Proorocul mincinos şi ecumenismul … Scoală-te şi scrie! Amin, amin, amin. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.Întreită binecuvântare pun peste tine, şi vei lucra minunat lucrarea Mea cu tine, căci Eu îţi dau dela Mine. Ţie îţi poruncesc: scrie! Amin. Orice putere potrivnică să cadă şi să se tragă în lăturila porunca Mea cea pentru moartea lui antichrist şi pentru învierea morţilor. Amin. Eu suntCel dintâi şi Cel de pe urmă, şi sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin. (Vezi selecția tematică: „În-vierea morţilor”, – și pe edocr; Scribd; jumpshare; archive; authorstream; Google Drive; pu-bhtml5; joomag, n.r.) Fiilor unşi în grădină, luaţi în mâini ungerea Mea cea pentru inimioara care va lucra prinlucrarea Mea cu voi şi va da semnalul minciunii lui antichrist, care a înşelat toată lumea. Luaţiapoi din mâna ei cartea şi daţi-Mi-o Mie s-o pecetluiesc prin mâna voastră şi s-o trimit bisericilorşi peste tot pământul. Şi se va vedea biserica Mea cea cu voi, căci v-am răscumpărat dintre oamenica să fiţi Mie biserică sfântă întru venirea Mea. Iată, am adus la voi lucrul cel pentru nimicireaproorocului mincinos, care s-a aşezat în loc părut sfânt, ca slujitor al Meu, dar el este antichrist,iar Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi sunt Cel ce sunt, şi sunt Cuvântul Care suflăşi nimiceşte pe antichrist, omul fărădelegii, care s-a aşezat în loc numit sfânt drept Dumnezeu. Sculaţi-vă şi fiţi slava Mea, că vă voiesc cu mare dor, şi voi spune la tot pământul că voisunteţi nădejdea Mea întru venirea Mea. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului. Cuvântullui Dumnezeu către Daniela Catană, din 14-10-1998 *** Iată, aceasta este lucrarea omului între cer şi pământ. Se luptă omul să fie mare, iar omulmare are supuşi şi sunt ai lui şi îi stăpâneşte, şi nimeni nu mai poate fi al lui Dumnezeu, căci omuleste rob omului. Dar când Eu lucrez din cer peste om ca să-l fac plăcutul Meu, îl iau dintre oamenişi îl ridic mare pentru Mine şi îi dau viaţa Mea în el şi îi dau puterea Mea şi îl ridic dintre oameni,îl ridic deasupra lor. Atunci el vede peste oameni, căci cel ce se ridică deasupra, acela are ochiulMeu cu el şi vede şi pluteşte pe deasupra, pe marea Duhului Meu Cel Sfânt, şi cârmuieşte cucuvântul Meu oamenii. Aşa am făcut Eu cu voi, copii veghetori din partea Mea peste pământ, şinu mai e nimeni să vrea ca voi, căci nu mai e nimeni să facă dreptatea Mea, nu mai e, până la unul.Dar vă am pe voi puşi deoparte de Mine şi vă port de grijă cu tot cerul, şi vă rog cu tot cerul săaveţi şi voi grijă de Mine şi de cerul Meu, şi să puneţi pe pământ împărăţia cerurilor, care esteproorocită prin toţi proorocii Mei ca să fie peste pământ. Împărăţia cerurilor nu este făcută pepământ de mâini omeneşti, ci de mâini cereşti şi duhovniceşti. Ea nu este mâncare şi băuturăşi fărădelege, aşa cum dă s-o arate omul fărădelegii, care s-a sculat din biserica lumii ca săcreadă ca voi, zice el, şi să facă şi el nou Ierusalim pe pământ. Şi iată ce spun Eu peste loculcare se vrea şi el nou Ierusalim aproape de locul Meu de la voi (la Vulcana Băi, Centrul Inter-naţional Ecumenic, n.r.): acolo este scaunul fărădelegii a tot pământul, şi pe el, antichrist înloc părut sfânt, ca să înşele pe toţi care locuiesc pe faţa pământului, după cum este scris înScriptura cea despre venirea lui antichrist, aşezat în loc sfânt. Acolo este răstignirea numeluiMeu între tâlharii Mei, care sunt mincinoşi asupra Mea şi asupra oamenilor. Acolo s-a împlinitScriptura cea ascunsă de înţelegerea oamenilor fără de cunoştinţă din cer. Dar Eu, Domnul,voi nimici locul acela prin suflarea gurii Mele, şi nu va mai fi. Amin, amin, amin. Şi ţara Mearomână nu va fi să fie prinsă în capcană, cum s-au sfătuit şi acum duşmanii ei, şi va fi să prindă 43

Proorocul mincinos şi ecumenismulsub ea pe antichrist şi să-l îngroape în pământul ei, că e ţara Mea de nuntă, şi pun pe anti-christ aşternut picioarelor ei, şi voi fi biruitor din România, iar voi veţi fi atunci mângâiaţiiMei, şi vă voi numi vitejii Mei cu care Eu am biruit pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatălca să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin. O, măi copilaşi, am venit în grădină la voi cu sărbătoare cerească de sfinţi, căci bisericacea mincinoasă, cea desfrânată, sărbătoreşte pe sfinţii Mei pământeşte, nu cereşte, dar la voi săr-bătorim pe sfinţii Mei ca în cer, căci sfinţii la sfinţi trag, şi se bucură sfânt cu sfânt. Fiţi sfinţi şi nuvă temeţi de cuvântul acesta rostit de Mine pentru voi, că Eu pe vremea lui Verginica am spus călocul de la voi şi lucrarea Mea cu voi va fi locul unde se vor vedea îngerii şi sfinţii cântând şigrăind şi vieţuind cu oamenii, şi între oameni lucrând, căci oamenii sfinţi sunt cei de pe pă-mânt care au pe sfinţii din cer cu ei, cerul şi pământul laolaltă lucrând lucrare cerească pepământ. … Măi copilaşi, încă o clipă stau cuvânt peste voi ca să întăresc lucrarea ce v-am dat-ospre lucru împotriva lui antichrist, omul fărădelegii a tot pământul. Antichrist s-a făcut creştin,zice el, dar creştin nu este, că nu-i place cu cerul. El a pus mâna pe hamuri, şi zice că are în mâinilelui carul Meu, dar carul Meu este din foc, căci Duhul Sfânt, foc este. El nu ştie ce este lucrareaDuhului Sfânt, că nu a dat de ea pe nicăieri, dar acum când i-o arăt Eu, el se face asemenea Mie,zice el, de teamă să nu vin cu Duh Sfânt şi să-i iau hamurile din mână. Dar ce să fac Eu cu hamurilelui? Ele să fie asupra capului lui spre pieirea lui, că a socotit că Duhul Sfânt Se ia cu făţărnicie şicu bani şi cu putere omenească. O, înapoia Mea, satană, om al fărădelegii, care ai nume scris pe frunte şi pe mână şi carezici că fără numele tău nu Mă poate nimeni cumpăra sau vinde. Te-ai băgat sub mantie de oaie casă te faci păstor de al Meu, zici tu, şi să-Mi mâi oile după cum şi tu mergi. Înapoia Mea! Amin,amin, amin. Ţi-am tot spus că biserica Mea nu este din ziduri, ci este din fii sfinţi ca şi Mine.Ţi-am trimis mereu veste să te umileşti şi să nu mai minţi că eşti slujitor al Meu, iar tu îţi lărgeştimantia şi îţi aduni sub ea supuşi şi o faci pe prostul că nu auzi şi că nu ştii strigarea Mea. O faci pepopa prostu’, dar haina Mea pe care o ţii pe tine, te dă de gol că ştii şi că te lupţi să pui mâna pecarul Meu cel de foc ca să fii tu mai mare ca Dumnezeu. Înapoia Mea! Amin, amin, amin. Bine-cuvântată să fie lucrarea trimişilor Mei cea împotriva ta şi a făţărniciei tale. Amin. Binecuvântatăsă fie mintea şi inima şi trupul şi mâna care se scoală din porunca Mea ca să scrie ruşinea ta şiplata minciunii tale, căci «Eu întăresc cuvântul trimişilor Mei şi le împlinesc sfatul, iar înţelep-ciunea înţelepţilor o prefac în nebunie spre ruşinea lor», după cum este scris în Scripturi. Înapoia Mea, satană care te dai drept înger al luminii Mele ca să înşeli, de vei putea,zici tu, până şi pe cei aleşi ai Mei. Dar cei aleşi ai Mei n-au nevoie de pecetea ta pe care o aiîn mână ca să însemnezi cu ea pe supuşii tăi ca să poată ei să Mă cumpere de la tine, dinpotirul pe care tu îl ţii în mână ca să Mă pui pe Mine în el şi să Mă dai la oameni pe bani, căscris este: «Nimeni nu poate vinde sau cumpăra până nu are pecetea lui antichrist pe frunte şipe mână», numărul cel sub care tu te ascunzi, dar acest număr este chiar numele tău, şi scris este:«Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei, căci este un număr omenesc: 666». (Vezisemnificaţia 666 în „Secretele Vieţii” cap.12, n.r.) Scris este: «I s-a dat să insufle duh chipuluifiarei», iar tu, om al fărădelegii, vrei să dai numele Meu chipului fiarei pe care tu vrei s-o faci casă înşeli pe tot omul cu venirea Mea, zici tu. Dar tu eşti fiară care te ridici din pământ, nu vii dincer ca Mine. Din pământ te ridici şi grăieşti ca un miel, dar tu eşti şarpe care muşti piciorul calului 44

Proorocul mincinos şi ecumenismulca să cadă călăreţul. Nu eşti miel, ci eşti şarpe, şi din pământ eşti, că scris este despre tine: «Amvăzut o altă fiară suindu-se din pământ şi având două coarne, asemenea mielului, dar grăia caun balaur, şi are în mână şi în faţă stăpânirea fiarei celei dintâi, şi îi face pe cei de pe pământsă se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată». Aşa s-a dat şi Israelslujitor al Meu prin căpeteniile templului, fiara cea dintâi, care s-a ridicat să-L omoare peDumnezeu ca să nu i se ia stăpânirea din mâini. Dar rana cea de moarte a lui Israel fusesevindecată prin moartea şi prin învierea Mea pentru el, şi de unde?! că numai o rămăşiţă s-aales pentru har. Restul este fiară până azi, şi se dă fiară cu rană vindecată, dând în mâinilefiarei de azi stăpânirea ca să răstignească pe Dumnezeu Cuvântul ca şi atunci, şi ca să nustăpânesc Eu peste oameni. Înapoia Mea, satană, om al fărădelegii, căci Eu, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, tevădesc cine eşti şi cu cine te uneşti ca să nu-ţi pierzi puterea şi cuvântul cu care te-ai aşezat înnumele Meu în loc părut sfânt. Iată numărul tău, care este numele tău: 666. Ţi-ai făcut rost de banişi ţi-ai făcut casă pentru bani, (Banca Internaţională a Religiilor, n.r.) şi pe ea scrie numele tău şinumărul tău, şi nu eşti creştin, ci eşti antichrist sub haină de miel, sub haină de slujitor al bisericii,şi o faci pe popa prostu’, dar tu eşti fiară care te hrăneşti cu sânge. Binecuvântată să fie lucrareatrimişilor Mei împotriva ta, că i-am trimis spre tine să-ţi arate ce ai făcut de două mii de ani, şi cefaci azi. Scoală-te şi ieşi în întâmpinarea trimişilor Mei, care te vor vădi ce ai lucrat şi câţi muceniciMi-ai trimis la cer prin lucrarea ta cea împotriva Mea, împotriva adevărului, căci pe oaia bună şigrasă n-ai iubit-o, şi Mi-ai dat-o Mie, fiindcă cel tare cu Mine este groază pentru tine şi pentruţăruşii împărăţiei tale. Dar azi, ţie îţi zic: înapoia Mea! Cuvântul Meu este suflarea gurii Mele,şi scris este: «Dumnezeu îl va nimici cu suflarea gurii Sale». Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorulde mir, din 08-11-1998. *** Proorocul mincinos, care se ridică de peste tot şi vesteşte pace între Mine şi omul carepăcătuieşte mereu, acest prooroc mincinos este plată pentru fapta omului depărtat de Dum-nezeu, că scris este în Scripturi: «Când ei vor vesti pacea, atunci fără veste va veni mânia Meaşi îi va prinde pe toţi sub ea». S-a ridicat proorocul mincinos şi s-a dat făcător de pace între Dum-nezeu şi omul care păcătuieşte mereu slujind idolii veacului acesta, care sunt: mâncare şi băutură,însurat şi măritat, şi toate câte ies din acestea ca rod al pomului morţii. Proorocul mincinos se dăprieten al lui Dumnezeu înaintea oamenilor, dar Eu îl vădesc şi îi spun că nu este prietenul Meu,ci este vrăjmaşul Meu, ca şi omul cel dintâi, care a răsturnat scaunul Meu din el ca să stea el şi sămănânce din pomul oprit, pomul morţii, care l-a omorât pe om. … Mă voi scula şi voi rosti cuvântul adevărului Meu împotriva omului mincinos care s-adat prietenul Meu slujind la idolii veacului acesta, vrând, zice el, să-i clatine şi pe cei ce-Mi slujescMie cu viaţa lor. Voi lua apoi cuvântul Meu şi îl voi trimite până la toate marginile şi pe la toţicârmuitorii sufletelor şi trupurilor oamenilor de pe pământ, ca să-i încunoştinţez Eu de lucrareaproorocului mincinos, cel cu haină creştină, şi voi rosti adevărul cel despre lucrarea lui cea cu faţăascunsă, lucrarea lui antichrist, cel ce vine înaintea Mea, şi care este fur şi tâlhar de oi, şi alcărui glas nu este ca glasul Meu, şi a cărui viaţă nu este ca viaţa Mea. Voi rosti cuvântul Meu pestetot pământul pentru cei curaţi care aşteaptă venirea Mea priveghind, şi le voi spune: «Să stăm bine,să stăm cu frică şi să luăm aminte!», că izbăvirea este cu cei ce se tem de Dumnezeu. Amin,amin, amin. Încă o dată se va auzi acest cuvânt îngeresc: «Să stăm bine şi cu frică şi cu luare- 45

Proorocul mincinos şi ecumenismulaminte la glasul Domnului, la venirea Domnului!». Eu voi veni ca fulgerul care se arată de larăsărit până la apus. Eu voi veni când nimeni nu se aşteaptă să vin. Nu voi veni când omul dăsă Mă aştepte, şi voi veni precum este scris despre venirea Mea, când nimeni nu se aşteaptă să vin,şi voi da fiecăruia după fapte, şi altfel nu va fi. Atunci proorocul mincinos îşi va sfâşia de ruşineveşmântul lui cel mincinos, că el Mi-a furat forma veşmântului Meu şi s-a pitit sub ea, sub hainămincinoasă, că nu asta este haina lui. Haina lui e haină din multe culori şi e dată cu parfum, ca sănu miroasă de sub ea, şi nu este ungerea Mea peste haina lui, căci mirul Meu cel preamirositor estepentru sfinţi, nu pentru cei păcătoşi care-şi ascund păcatele ca să fure inimile oamenilor şi să ledea rătăcirea de la calea adevărului care se apropie de pământ odată cu venirea cuvântuluiMeu cu sfinţii şi cu îngerii şi cu zile de praznic sfânt peste pământ. Care este prazniculacesta? Cuvântul Meu este, şi se numeşte praznic sfânt peste pământ. Amin. Să fie veghe în calea cuvântului Meu care se pregăteşte pentru rostire peste lucrarea luiantichrist, cea cu faţă ascunsă. Amin. Iar voi, îngeri şi arhangheli, mergeţi şi culegeţi pe cei sfinţişi daţi-le din praznicul cuvântului Meu ca să se ospăteze din masa nunţii Mele, că iată, vin, şi hranaMea este cu Mine ca să dau celui ce flămânzeşte după Mine. Amin, amin, amin. Intru în voi şi Îmi amintesc prin voi ce mai război a fost acum şapte ani, începând din ziuaaceasta când Eu am pus prin voi crucea Mea peste grădina Mea de la voi. Se speriaseră preoţii şiarhiereii, oamenii şi diavolii, de parcă-i frigea adevărul crucii Mele pe care o port cu voi între cerşi pământ. Au început atunci război împotriva Mea şi a voastră, şi iată, nu se mai capătă războiullor. Lasă să se războiască, fiindcă scris este: «Piatra se întoarce la locul de unde vine», căci «Cinescoate sabia, de sabia lui cade». Războiul lor este fără de minte din cer, căci se luptă cu voi de pepământ. Dacă au văzut că nu pot face mincinoasă lucrarea Mea de nou Ierusalim cu voi, s-au sculatsă creadă şi ei în taina Noului Ierusalim pe pământ, şi să facă, zic ei, să facă şi ei ca voi şi ca Minecu voi, să facă Ierusalim nou din ceea ce au ei: din lemne, din pietre, din oameni care păcă-tuiesc cu carul, din mâncare şi din băutură şi din bani peste tot şi de peste tot. Dar banul esteochiul diavolului, măsura diavolului, frânghia cu care diavolul îşi măsoară împărăţia sa pesteoameni, precum măsura Mea este Duhul Sfânt, ochiul Meu cu care Eu măsor pe omul sfânt casă-l fac Ierusalim nou şi piatră de biserică şi pace între om şi Dumnezeu. Iată, voi rosti cuvânt şi Mă voi vesti prin el biruitor cu voi, şi Îmi voi anunţa planul Meu şimersul Meu şi casa Mea, şi casa lui, a vrăjmaşului Meu, care se luptă cu voi din pricina Mea. Ridicaţi înaintea Mea jertfă de laudă pentru ziua aceasta de amintire a începutului războ-iului sfânt, între voi şi oamenii bisericii din lume, dimpreună cu mai-marii pământului, careslujesc fără să ştie lucrul lui antichrist, care stă în loc sfânt ca să pustiască el calea sfinţeniei, lucrulbisericii, care a fost lăsat peste fiii bisericii: postul şi rugăciunea, neamestecul cu duhul lumii, şiumilinţa cea smerită înaintea Mea. Dar Eu îl biruiesc cu suflarea gurii Mele, şi ridic cuvântul Meudeasupra tuturor, şi zic: pace celor ce slujesc poruncilor Mele cu frică de Dumnezeu şi cu iubiresfântă, iar celor ce păcătuiesc şi stau în numele Meu, zic ei, peste oameni, război le zic, amin, căciEu am deschis procesul neamurilor, iar cuvântul Meu este judecătorul. Amin, amin, amin. Fiilor, pregătiţi calea cuvântului Meu, pregătiţi pacea cuvântului Meu peste voi, pregătiţiîn voi locaş pentru Duhul Sfânt, ca să fie pururea cu voi. Amin, amin, amin. 46

Proorocul mincinos şi ecumenismul Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, din 21-11-1998 *** Vin în grădina Mea cea din tine, ţară a durerii, dar şi ţară a mângâierii de la Domnul. Vinşi Mă vestesc mereu cu ziua Mea de biruinţă prin tine peste tot pământul. Vin, că mult aiplâns şi mult plângi. Antichrist a fost viclean, şi în toată vremea a prins de veste de planurile Melecu tine, ţară de români, şi n-a mai avut pace niciodată, şi a lucrat din fiu în fiu antichrist, ca să teaibă a lui, fiindcă tu eşti plină de podoabele Mele cele puse peste tine de la naşterea Mea şi ata. Tatăl ne-a adus pe lume o dată. Pe tine te-a făcut popor nou, iar pe Mine M-a făcut Înce-pător al tău şi Mântuitor al tău în toată vremea. O, eşti plină de fii făţarnici, care te vândduşmanilor Mei pe nimic, căci cu nimic nu vor rămâne aceştia, nici măcar cu tine, căci Eu îi voilua din tine. Mă scol în cuvânt şi Mă vestesc Judecător peste proorocul mincinos, care şi-a băgatcapul său în tine ca să fii a lui şi să se folosească, zice el, de binecuvântarea şi de podoabele pecare le ai de la Mine peste tine, ţară plină de daruri. Un picuţ, şi rostesc în tine judecata luiantichrist, şi apoi împlinesc. Amin, amin, amin. Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor în grădina Mea şi Mă fac sărbătoare de cuvânt pentrumama cea pururea Fecioară, care Mi-a fost uşă Mie din cer spre pământ, ca să fac lucrarea TatăluiMeu Savaot. O, mamă, mamă cu durere ca şi Mine, Fiul tău Cel ceresc! Nimeni pe pământ n-a născutfiu din cer, nimeni decât tu, că Eu din cer M-am coborât în tine. Eu am fost cuvântul arhangheluluicare a coborât din cer de M-a vestit ţie, şi cuvântul a luat trup de om în tine, ca să Mă nasc om dinFecioară, şi cuvântul s-a făcut om. Cine s-a mai făcut om ca şi Mine din cuvântul cel din cer şi dintrup feciorelnic? Eu n-am putut să fac de la Mine nimic, ci toate câte aud că-Mi spune Tatăl, aceeafac. Din cuvânt M-am făcut trup curat din trup curat. Toate câte fac Eu, de la Tatăl le fac, şi princuvânt le întocmesc, şi apoi le aduc spre vedere. Aşa am lucrat din veac şi până în veac, până azi.Iar azi, ce cuvânt întocmesc ca să împlinesc la vedere? Azi Mă pregătesc peste grădină şi Măvestesc Judecător peste proorocul mincinos, care şi-a băgat capetele sale în ţara Mea ceaplină de darurile credinţei sfinte, care este în ea de la Mine şi de la părinţi. Aşa e scris înScripturile venirii Mele: «Un înger stând în soare strigat-a cuvânt puternic către toate păsărilecare zboară spre înaltul cerului: „Veniţi şi adunaţi-vă la cina Dumnezeului Cel mare! Veniţişi mâncaţi trupurile împăraţilor, trupurile căpeteniilor, trupurile vitejilor, trupurile cailorşi ale călăreţilor, trupurile celor liberi şi ale robilor, trupurile celor mici şi ale celor mari,căci fiara şi toţi împăraţii pământului, cu oştirile lor, s-au adunat ca să se războiască cu Celce şade pe tron, pe cal alb, cu oştire. Dar fiara a fost răpusă, şi cu ea, proorocul mincinos,care făcea semne înaintea fiarei cu care amăgise pe cei ce au purtat semnul fiarei închinându-se chipului ei. Aceştia au fost amândoi aruncaţi de vii în iezerul cu foc, unde arde pucioasă,iar ceilalţi, ucişi au fost cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal alb. Şi toate păsăriles-au săturat din trupurile lor“». Amin. – O, Fiule Emanuel, durerea de mamă e cea mai dureroasă, dar oamenii de pe pământ nuştiu ce înseamnă mamă, mamă cu adevărat. Oamenii spun mamă la femeia care rodeşte om dinfructul morţii, din pomul morţii, din care Dumnezeu a spus omului: «Să nu mănânci, omule, dinpomul acesta, că vei muri când vei mânca!». O, Fiule, n-a ştiut omul ce este acest cuvânt al Tău 47

Proorocul mincinos şi ecumenismulpe care l-ai spus omului cel întâi zidit de mâna Ta, că Tu eşti Cuvântul Tatălui şi mâna Tatălui şiDuhul Tatălui. Biserica de pe pământ nu vrea să fie mamă. Iată ce păcat a făcut: s-a luat după cei străinide Tine biserica din ţara Ta cea de la sfârşit. S-au sculat oameni cu inimă de fiară şi s-au aşezatmari peste biserici şi au zis că Duhul Sfânt face ce vrea El şi nu Te întreabă pe Tine ce face El, şică El suflă unde voieşte El. S-au sculat oameni cu duh de fiară, Fiule scump, şi au stricat dogmadumnezeirii şi au spus că Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti lucrează pe furiş de Tine, deosebitde Tine. Iată, aceasta este erezia cea de dinaintea venirii Tale, erezie cu care au venit în ţaracuvântului Tău oameni cu duh de fiară. Dar Tu Te-ai despărţit de biserica cea omenească de pepământ, că Tu ai strigat mereu la ea să nu facă erezie prin omul care a venit şi a spus lepădarede credinţa cea din părinţi, şi a spus „ecumenism“ acestei lepădări a bisericii creştine, căci fiaraa venit cu forţă pământească, adică cu bani, ca să cumpere pe cea care era cu credinţa din părinţi,şi ca pe vremea răstignirii Tale, tot cu bani s-a ajuns la vânzarea Ta cea de azi, Fiule. Te-aidespărţit cu Duhul de biserica cea de pe pământ care este pământească, şi nu cerească. Te-aidespărţit, Fiule vândut pe bani, căci s-a făcut eretică biserica, şi scris este în Scripturi: «De celeretic după întâia şi a doua certare depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzutîn păcat, fiind singur de sine osândit». S-a despărţit biserica de sfinţi şi de părinţi, şi face pe gustul proorocului mincinos, careslujeşte fiarei cea cu capetele ascunse. În zadar îşi spune ea „una singură sfântă şi apostoleascăbiserică“, degeaba, Fiule al Tatălui şi al meu, în zadar spune aşa. Plâng apostolii Tăi în cer, înloc să fie fără durere şi fără întristare şi fără suspin în cer. Plâng, Fiule, apostolii Tăi cei de acumdouă mii de ani. Plânge ucenicul Tău cel iubit de Tine, Ioan apostolul, care a scris proorociavenirii Tale cu nou Ierusalim pe pământ. Plânge ucenicul Tău, Fiule, şi spune ceea ce a spus şiatunci. Aşa a spus el atunci bisericii: «Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos,nu are pe Dumnezeu; iar dacă cineva vine la voi în biserică şi nu aduce învăţătura aceasta, sănu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!“, căci cel care îi zice: „Bun venit!“, se facepărtaş la faptele lui cele rele». Iată, aşa a spus Ioan pentru cei ce sunt biserică a Ta, Doamne,Fiule al meu. O, în cer e durere şi întristare şi suspin, că numele Tău e vândut pe bani de două mii deani şi până azi, de la iudei şi până la venirea Ta. Dar eu sunt îndurerată şi aşa cum sunt intru înbiserica cea de pe pământ care şi-a stricat numele. Intru, Fiule, că azi biserica trebuie să ştie ceînseamnă sărbătoarea cea de azi care se cheamă creştineşte: intrarea în biserică a Maicii Dom-nului. Acum două mii de ani am intrat pruncă de trei ani, ca să mă pregătesc în Sfânta Sfintelorpentru ziua mântuirii neamului omenesc, pentru naşterea Ta pe pământ, Fiule ceresc. Iar acumintru mamă şi ca mama grăiesc peste biserica Ta cea vie, ca să ia din ea biserica cea fără de viaţăşi să audă ce înseamnă cuvântul „mamă“, căci durerea de mamă e cea mai dureroasă între dureri,dar oamenii de pe pământ nu ştiu ce înseamnă mamă, mamă cu adevărat. Oamenii spun „mamă“la femeia care rodeşte om din fructul pomului morţii, din care Dumnezeu a spus omului să numănânce. Dar cine înţelege taina aceasta în biserică, Fiule? O, scris a fost de la început: «Femeia va zdrobi capul şarpelui, iar el va împunge călcâiulei». Mă scol ca mama pentru Fiul ei Cel ceresc, şi mă aşez alături cu Tine şi cu cei de pe pământcare-Ţi sunt Ţie biserică vie, mamă vie pentru neamul omenesc, ca să zdrobim capul lui antichrist,aşa cum l-am zdrobit acum două mii de ani când Ţi-am fost uşă de venire la oameni. Iar azi din 48

Proorocul mincinos şi ecumenismulnou lucrăm, că avem uşă între cer şi pământ, biserică vie, din inimi vii, care s-au aşezat începutnou, temelie nouă, Ierusalim nou, biserică mamă, biserică cu milă şi cu durere pentru neamulomenesc, căci neamul omenesc este dorul Tău cel de şapte mii de ani, Fiule venit din cer pe pământo dată, şi iarăşi, încă o dată, cu zecile de mii de sfinţi, aşa cum este proorocia Scripturilor celepentru vremea aceasta de sfârşit, căci toate sfârşitu-s-au. Grăirea mea cu Tine va intra în biserica cea lumească, va intra prin fiii cei de azi caresunt aleşii Tăi dintre oameni ca să Te audă pe Tine cuvânt peste pământ, căci Tu vii, fiindcă toatesfârşitu-s-au. Amin, amin, amin. – Să fii fericită de toate neamurile cele credincioase şi cele necredincioase, mamă Fecioară,mamă a Mea care ai intrat în biserică prin cuvântul Fiului tău ca să rosteşti erezie peste faptabisericii care era să fie mamă pentru fiii Mei cei credincioşi, ca să-i crească pentru Mine. Iatăerezie căreia i se spune „ecumenism“, erezie care şi-a înfipt ţăruşul în ţara românilor, ţara Meacea de la început şi cea de la sfârşit, că la început l-am făcut din ea pe om, iar la sfârşit iarăşifac om nou, Ierusalim nou, dar nu lucrez ca omul care vrea să facă Ierusalim din oameni păcătoşi,şi lucrez ca Dumnezeu, Care face nou Ierusalim din oameni vii şi sfinţi, care trăiesc trăirea Meaîntre cer şi pământ. Fiilor din grădina Mea, vin curând să las la voi carte peste proorocul mincinos care seînchină fiarei, desfrânatei Babilonului, iar aceasta nu are nimic între Mine şi ea. Fiilor, pregătiţipacea Mea în voi, pregătiţi coborârea Mea şi ziua când Eu Mă voi slăvi peste pământ cu acestcuvânt: judecata lui antichrist, proorocul cel mincinos, care vine înaintea Mea, căci scris este:«Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu». … Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor în grădina Mea şi Mă fac sărbătoare de cuvânt pentrumama cea pururea Fecioară, care Mi-a fost uşă Mie din cer spre pământ, ca să fac lucrarea TatăluiMeu Savaot. Fiilor din grădină, pregătiţi calea Mea peste pământ, pregătiţi ziua însemnării cu sfinţeniaMea pentru căsuţa din deal, zi în care Mă voi slăvi peste pământ cu slava cuvântului Meu, că amde trimis carte proorocului mincinos, care stă ascuns sub haină de biserică a Mea. Am rostit pestevoi lucrarea aceasta, şi Eu voi împlini, că Eu nu sunt Dumnezeu mincinos. Nimeni nu voieşte săMă ajute de pe pământ şi n-am prin cine să întind mâna Mea peste biserica cea din lume ca să semai agaţe de poala hainei Mele careva care ar mai avea în el inimă curată şi minte neştirbită. Lucrezcu voi, că nimeni nu voieşte să Mă ajute, dar Eu, Domnul, Mi-am făcut datoria şi am strigat şi amrugat în lung şi în lat ca să Mi se deschidă, ca să se găsească şi pentru Mine vreun grai care săstrige la oameni să se pocăiască. Iar acum, gata. Toate sfârşitu-s-au! Lucrăm din greu, că nu-inimeni să se alăture greului nostru, căci toate sfârşitu-s-au. Sfârşitu-s-a omul şi Dumnezeu în om,şi nu mai am pe nimeni de partea Mea şi cu durerea Mea. Să ne sculăm, fiilor, şi să primiţi rostirea Mea, cartea Mea peste proorocul mincinos, anti-christ, cel ce vine înaintea Mea ca să-Mi zădărnicească, zice el, venirea Mea cea de azi. Vă voiajuta Eu. Vom merge pe fir şi vom arăta lucrarea lui antichrist, fiara cea cu capetele ascunse, darEu îl voi birui cu suflarea gurii Mele, şi el nu va mai fi. Amin, amin, amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică, din04-12-1998 49

Proorocul mincinos şi ecumenismul *** Eu sunt Cuvântul Cel de după şapte ani de la pecetluirea cu legea sfinţeniei Mele a grădiniiSfintei Sfintelor, locul în care Eu intru ca Arhiereu al Tatălui după două mii de ani de la primaMea venire între oameni. Acum şapte ani, în ziua de doisprezece a lunii a douăsprezecea, M-am aşezat cu sfinţenia Mea ca pe muntele Sinai, M-am aşezat să fiu şi să stau cuvânt de auzitşi de lucrat peste pământ din mijlocul grădinii întocmită de cuvântul Meu ca să fie muntesfânt al Meu în mijlocul României, ţara Mea de întoarcere după două mii de ani, căci pămân-tul este peste tot cale a fărădelegii, şi nu mai este pe nicăieri loc pentru Mine şi pentru cel ce credeîn Mine şi în venirea Mea după două mii de ani. Acum şapte ani, în ziua aceasta, am făcut marebucurie pentru Tatăl şi pentru cei din cerul Meu, căci Mi-am sfinţit loc ca să aibă cerul cale devenire pe pământ şi să-şi răscumpere aşternutul cel pierdut prin omul cel căzut din pământul Ede-nului, din pământul cerului. Nu mai e nimic de salvat pe pământ, dar ce este cu neputinţă la om, este la Mine cu putinţă,şi Mi-am împrejmuit şi Mi-am sfinţit şi Mi-am pecetluit cu numele Meu grădina Mea care a fostlocul odihnei Mele la început, şi iată, şi la sfârşit. Am făcut din lutul acestei grădini om după chipulşi asemănarea Mea şi M-am odihnit în el, iar Tatăl era întru Mine când lucram omul. Şi M-am uitatde la sfârşit spre început şi am dat cu ochiul Meu peste locul acesta al începutului pământului şi alomului de pe el, şi am lucrat cuvânt peste acest pământ, şi l-am numit apoi grădina cuvântuluiMeu, şi este. Şi dacă este, iată-Mă cuvânt peste pământ din mijlocul pământului, din vârful pă-mântului, muntele cel înalt pe care stă Dumnezeu Cuvântul. Rostesc cuvânt şi Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul; omul care s-a aşezatîmpotriva Mea de la început şi până la venirea Mea de azi. Eu sunt Hristosul Tatălui, iar omulcare stă împotriva Mea se numeşte antichristul. Nu se mai numeşte om, şi se numeşte prooroculcel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu de la început şi până la venirea Mea cu judecatacea pentru fur. Lucrez din greu, căci toate sfârşitu-s-au şi nu mai găsesc pe pământ unelte de lucru pentrulucrul Meu cel ceresc, căci pe pământ sunt numai lucruri omeneşti. Dar iată cartea Mea pentruproorocul cel mincinos, antichristul, cel ce vine înaintea Mea de şapte mii de ani ca să-Mi zădăr-nicească lucrarea Mea cea de la Tatăl peste pământ şi peste omul cel ieşit din pământ! Antichristeste fiară cu şapte capete şi este diavol, nu este slujitor al lui Dumnezeu. Dar ce este fiara cea cu şapte capete? Ea este puterea pământului prin oamenii care aurăsturnat statul lui Dumnezeu în om. Ea are zece coarne şi zece steme, iar pe capetele ei arenume de hulă, şi diavolul i-a dat stăpânirea peste pământ şi strigă peste tot: „Cine este asemeneafiarei şi cine se poate lupta cu ea?“. Iată, gura ei huleşte asupra lui Dumnezeu şi asupra cortuluiLui şi asupra celor din cer. Şi i s-a dat putere ca să se războiască cu sfinţii ca să-i biruiască, şi eaare stăpânire peste toată seminţia şi norodul şi neamul, şi toţi locuitorii de pe pământ care nu suntscrişi de la întemeierea lumii cu numele lor în Cartea Vieţii Mielului, se închină fiarei. Dar ce este proorocul cel mincinos? El este omul cel din pământ ieşit, şi care se luptăîmpotriva lui Dumnezeu de lângă Dumnezeu, căci scris este: «Am văzut o altă fiară suindu-sedin pământ, şi avea două coarne, asemenea Mielului, dar grăind ca un balaur; şi are în mânătoată stăpânirea fiarei celei dintâi şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei 50

ANTICRISTUL, IDENTITATE ȘI NUME

 

(cont pe https://www.thetruthstandsforever.com/anticristul-identitate-536i-nume.html)

 

Viziunile din Daniel 7, 8, Apocalipsa 17, îl revelează pe fiul pierzării în trei feluri diferite, dar care spun același lucru.
Picture

Mulți spun că Anticristul se va ridica de pe o poziție de papă sau de lider politic de rang înalt, pe când alții cred că va apărea dintr-un Imperiu roman renăscut. Să considerăm ce spune Biblia despre această fiară, pentru că ne spune multe, inclusiv cine este și ce nume are.

Motivul pentru care majoritatea oamenilor nu înțeleg ce ne dezvăluie Dumnezeu despre balaur (diavolul) și fiarele lui, este faptul că ei privesc în special în „lumea fizică,” când de fapt aici este vorba de „lumea spirituală”. Bineînțeles că va afecta lumea fizică, dar în primul rând trebuie să vedem ce se întâmplă în lumea spirituală, pentru că acestea sunt făpturi și entități spirituale.

Vă rog să citiți versetele care urmează, fără să căutați similitudini cu împărații și liderii lumii din trecut sau prezent și fără să vă gândiți că cei șapte munți din Apocalipsa 17 reprezintă munți fizici. Aceste versete vorbesc despre o fiară demonică și despre împărății demonice.

Să analizăm versetele din Apocalipsa și apoi pe cele corespunzătoare din cartea lui Daniel.​​

  • Apocalipsa 17:1-2 Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!”

Îngerul i-a spus lui Ioan ce urma să-i descopere: 1. Judecata prostituatei celei mari; 2. Faptul că șade pe ape mari, (în sens profetic, „ape” semnifică oameni); ​3. „Împărații Pământului” au comis adulter spiritual, iar „locuitorii Pământului” sunt cei care s-au desfătat cu plăcerile nelegiuite ale păcatului.

În capitolul 17, îngerul explică mai multe despre cine sunt prostituata și fiara, iar în capitolul 18, spune mai multe despre judecata în sine.

  • Apocalipsa 17:3 Şi m-a dus, în Duhul, într-un pustiu. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.

Îngerul l-a luat pe Ioan din lumea fizică și l-a dus în cea spirituală, „în Duhul”, pentru că vroia ca el să vadă „în Duhul”.

Apoi a văzut o femeie, care ședea pe fiara care conduce lumea spirituală demonică. Notă: această fiară are 7 capete și 10 coarne.

  • Apocalipsa 17:4 Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.

Femeia, marea prostituată, reprezintă acea parte a umanității care s-a vândut pe sine diavolului. Ea este cea care ține potirul de aur împodobit cu nestemate, frumos la exterior, dar plin cu toate spurcăciunile, mizeriile și urâțeniile adulterului spiritual pentru că acesta este de fapt adevărul despre ea.

  • Apocalipsa 17:5-6 Pe frunte purta scris un nume, O TAINĂ: „BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI.” Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus.

Pe fruntea ei (unul dintre cele două locuri unde oamenii pierduți vor primi semnul fiarei) avea scris numele ei. Ea nu este o prostituată oarecare, ea reprezintă culmea prostituției, mama prostituatelor, cea mai mare dintre toate (Apocalipsa 18:7).

Oare de ce în numele ei este inclus Babilonul cel mare? Vă mai amintiți de turnul Babel și răzvrătirea oamenilor care îl construiau? Acel teritoriu a ajuns ulterior să fie numit Babilon și acel loc există și astăzi. Chiar și după ce Dumnezeu le-a distrus turnul, i-a împrăștiat în locații diferite și le-a schimbat limbile, oamenii au continuat să rămână răzvrătiți. Atitudinea și demonii din spatele răzvrătirii sunt de fapt spirituale.

Dinainte de potop, diavolul a căutat să distrugă omenirea și  nimicească planurile Lui Dumnezeu și la fel face și azi. Satan, șarpele cel vechi, balaurul, lucrează de mult la zidirea unui alt „turn Babel al răzvrătirii”.

„Babilonul cel Mare” va face ca primul turn Babel al răzvrătirii, să pară insignifiant; primul a fost la doar patru generații după potop, când omenirea avea mult mai puțini indivizi decât are în zilele noastre.

Această prostituată răzvrătită se va îmbăta de „sângele sfinţilor şi de sângele martirilor lui Isus“ – arătând că sfinții nu doar că vor fi prezenți în acea perioadă, dar vor fi persecutați, uciși și martirizați. Aceasta se va întâmpla pe parcursul primilor 3 ani și ½, perioadă în care violența contra creștinilor va crește tot mai mult, până când evenimentul Răpirii îi va pune capăt, la mijlocul ultimei săptămâni de ani. 

  • Apocalipsa17:6b-7 Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

Îngerul începe cu descrierea fiarei și continuă cu descrierea prostituatei. Această „fiară” este „o fiară spirituală” cu 7 capete și 10 coarne.

  • Apocalipsa 17:8 „Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.”

Această fiară are șapte capete, fiecare cap având rol de conducător la momente diferite. Fiecare cap reprezintă o împărăție spirituală, condusă de un singur demon, dar în perioade diferite ale istoriei. Fiara la care se face referire aici, este un anumit demon care a fost rege peste un regat în trecut.

Îngerul face referire la aceeași fiară pe care Ioan o văzuse mai devreme. Descrierea din Apocalipsa 17:7 este la unison cu ceea ce a descris despre fiara pe care o văzuse mai înainte, în: 

  • Apocalipsa 13:1 Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.

Îngerul i-a spus lui Ioan că cei pierduți (cei ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieții), se vor mira de fiara, care „era, şi nu mai este.” (pe parcursul viziunii lui Ioan) „Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare.” (pierzare înseamnă distrugere… el este distrugătorul) (Apocalipsa 17:8).

Aceasta este o fiară spirituală; nu este om, ci un demon spiritual. Era liberă înainte, dar la momentul viziunii era legată și va fi eliberată din Adânc în viitor (față de vremea viziunii).

  • Apocalipsa 17:9 „Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia.”

Femeia, prostituata Babilonul cel Mare, șade pe cele 7 capete, care sunt cei 7 munți. În domeniul spiritual, munții reprezintă împărății, deci sunt șapte împărății spirituale.

Unii teologi au crezut că acești munți sunt colinele din jurul Romei sau munții din jurul Ierusalimului, dar nu e așa.

  • Apocalipsa 17:10-11 „Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme. Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.”

Acum vedem ceva uimitor. Fiecare cap (munte), fiecare împărăție demonică din domeniul spiritual va fi avut un împărat demonic, spiritual. Dar acesta „care va veni” este unul din cei șapte, dar nu cel care este la putere în vremea în care scrie Ioan. Nu e ușor de descifrat cine este, pentru că în primul caz se referea la fiară, ca un întreg, iar acum este vorba despre împărații acestor împărății spirituale. 

Înainte, Ioan a scris că o singură fiară „a fost, nu este acum, dar va veni din nou” și chiar se va ridica din Adânc.

Îngerul putea spune: vor fi opt împărați și opt împărății, dar de fapt sunt șapte împărați și șapte împărății, pentru că unul din cei șapte împărați și una din cele șapte împărății vor reveni. Dar nu așa a spus.

Îngerul a spus că va fi un al optulea împărat (și deci o a opta împărăție, peste care acesta să împărățească) și acesta va fi de fapt, unul dintre cei șapte împărați, dar nu cel care era la conducere când primea Ioan profeția de la înger.

Nu putea să fie la putere în timpul viziunii primite de Ioan, pentru că era deja legat în Adânc. Deci putem deduce că era unul dintre cei cinci care au fost înainte de timpul în care Ioan a primit ceea ce a scris.

Biblia ne descopere unele dintre strategiile diavolului, în Daniel 10:13,10:20; Efeseni 6:12. Daniel numea duhurile demonice „prinți.” Arhanghelii Mihail și Gavril au trebuit să lupte contra lor. Dicționarul „Strong’s Concordance” spune că cuvântul în ebraică, folosit de Daniel pentru prinț, înseamnă și „conducător.

Cinci împărați (cu cinci împărății), erau înaintea lui Ioan, al șaselea împărat (împreună cu împărăția lui) era în timpul lui Ioan, al șaptelea împărat (cu împărăția lui) urma să vină pentru puțin timp, iar al optulea împărat va fi unul dintre cei șapte care au fost deja și care va avea din nou o împărăție.

Un împărat demonic, „și fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare” (Apocalipsa 17:11). Acest demon va fi la conducere de două ori și tocmai acest împărat demonic este numit aici. Unii spun că este vorba de unul dintre imperiile Babilonian, Roman, Grec, Caldean sau Turc; dar de fapt aici e vorba de lumea spirituală, sunt șapte împărați demonici, dintre care unul a fost legat, ca să fie eliberat mai târziu, ca să mai conducă o împărăție. Acesta este personajul negativ, „fiara” care este de fapt Anticristul. El a mai avut o împărăție, a fost legat în Adânc și i se va da drumul ca să mai conducă încă o dată..

  • Apocalipsa 17:12-14 „Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”

Aceste versete fac referire la bătălia de la Armaghedon care va avea loc la sfârșitul săptămânii de ani, când demonii și oamenii se unesc ca să lupte contra Lui Isus Cristos, care va veni călare pe un cal alb, în fruntea oștirii cerești, și îi va birui pe cei răi, într-o bătălie scurtă.

  • Apocalipsa 17:15-16 Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi. Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc.”

Se reconfirmă faptul că apele reprezintă mulțimi de oameni. Cele 10 coarne (care-i reprezintă pe cei care au puterea), urăsc omenirea și fac tot ce pot ca s-o distrugă. Acesta este urâtul adevăr despre diavol. El nu este prietenul nimănui, nu vrea binele nimănui; cei din tabăra lui nu sunt prieteni unii cu alții și chiar nu contează care dintre minciunile lor aleg oamenii să le creadă, adevărul este că în preajma diavolului este doar ură, dezbinare și distrugere. Diavolul și ai lui sunt întuneric, iar întunericul înseamnă absența luminii. Sunt răi, malefici și se bucură de orice reușesc să distrugă, încercând astfel să-i facă rău Lui Dumnezeu.

  • Apocalipsa 17:17-18 „Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.”

Am putea spune că prostituata care șade pe fiară, Babilonul, este „rețeaua răului”. Îngerul i-a spus lui Ioan, că femeia este „cetatea cea mare care stăpânește peste împărații Pământului”. Rețeaua răului lucrează prin oameni, îi manipulează și-i controlează, pentru că diavolul se folosește de mândria, lăcomia și poftele lor ca să-și atingă scopurile lui malefice.

Să privim la versetele din Daniel. Apoi vom dezvălui numele care i-a fost dat lui Ioan.

  • Daniel 7:1-8 În anul întâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om. Şi iată că a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te şi mănâncă multă carne!” După aceea m-am uitat mai departe şi iată alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternicăavea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.”

(4 fiare, 7 capete… 10 coarne – 3 coarne = 7 coarne; plus al 11-lea, deci Daniel a văzut în total 8 coarne)

Și acum interpretarea:

  • Daniel 7:15-22 Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel:

Cineva din tărâmul ceresc, a auzit cererea lui Daniel pentru a înțelege ce a văzut.

  • Daniel 7:17-20 „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.” În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte; şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea; şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.

Sfântul din cer i-a spus lui Daniel despre cele patru fiare care se vor ridica din pământ. Când le-a văzut Daniel, se ridicau din mare. Să însemne oare că marea era de fapt o mulțime de oameni? Poate, dar e mai probabil că aceștia nu erau oameni, ci demoni. Marea poate însemna lumea spirituală și oricum, nu cred că s-a auzit vreodată ca un om să arate conform descrierii lui Daniel.

Daniel se mira de a patra fiară. Această fiară înfricoșătoare avea 10 coarne… din care trei i-au căzut înainte să-i crească al 11-lea, care, după pierderea celor trei, devine cornul al 8 – lea. Putea acest corn să fie cel despre care a scris Ioan că este împăratul spiritual sau fiara Babilonului?

  • Daniel 7:21-22 am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.

Ce mult seamănă fiara pe care a văzut-o Ioan cu cea văzută de Daniel.

  • Apocalipsa 13:1 Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.

(Când Ioan vede fiara, cele 10 coarne au deja coroane pe ele).

  • Apocalipsa 13:2 Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.

 

  • Apocalipsa 13:3 Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.

Să remarcăm că este un cap care părea rănit de moarte. Capetele fiarei i-au fost deja arătate lui Ioan ca fiind împărății. Deci această împărăție părea că a dispărut, dar a reușit să-și revină. Și toată lumea o urma pe fiara care conducea împărăția și căreia îi aparținea „capul” rănit.

  • Apocalipsa 13:4-7 Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.”

Daniel a văzut același lucru. Fiara a făcut război cu sfinții. Interpretarea acestor texte duce la mari diferențe de opinii. Unii spun că sfinții numiți aici sunt evrei. Deci Daniel și Ioan i-au văzut pe evrei urmându-L pe Dumnezeu? Evreii sunt poporul Lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor să intre în detalii, ca să poată argumenta, atunci, da, tehnic vorbind, toți creștinii suntem evrei, pentru că am fost altoiți în „măslinul” lor. Isus este măslinul, un măslin evreiesc. Dacă acești evrei sunt sfinții din aceste versete, atunci ei au mărturia Lui Isus Cristos. Deocamdată să rămânem la concluzia că sfinții sunt oamenii Lui Dumnezeu și vom dezbate ulterior mai pe larg, acest subiect.

Revenim la Daniel și interpretarea primită de el.

  • Daniel 7:23 El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.”

Va devora și va călca în picioare tot pământul… și îl va zdrobi. 

  • Daniel 7:24a „Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi.”

Al 11-lea împărat.

  • Daniel 7:24b-25 „Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme”

Trei împărați cu împărățiile lor vor fi cucerite de el și va vorbi foarte vehement contra Lui Dumnezeu. Îi va persecuta pe sfinți și va încerca să răstoarne lucrurile, schimbând vremurile și legea. Va conduce pentru „o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme,” adică timp de trei ani și jumătate.

  • Daniel 7:26-28 „Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta! Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.”

Nu vă lăsați tulburați de ce va veni. Chiar dacă veți ajunge să trăiți acele timpuri, sub conducerea celui rău, oamenii Lui Dumnezeu vor învinge la final. Biserica primară a suferit prigoniri, martiraje, persecuții extreme, timp de peste 300 de ani. În vremea sfârșitului vor fi doar 3 ani și ½ de îndurat. Nu ne ajută la nimic să ne temem și să plângem îngroziți de ce va veni. Trebuie să ne încredem în Domnul, că El știe întotdeauna ce este mai bine pentru noii. Fie că vom fi între cei care vor învia din morți, fie că vom fi înălțați la cer de pe pământ când va suna trâmbița, vom birui și ne vom întâlni cu Domnul Isus în văzduh!!!

Daniel a scris despre al 11-lea corn și Ioan a scris despre al 8-lea împărat, care a fost dintre cei 7, ambii fiind același personaj malefic. Și acum să vedem cine este cel rău.

  • Apocalipsa 11:7-8 Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt,” unde a fost răstignit şi Domnul lor.

Cei doi martori își vor fi încheiat misiunea și vor fi uciși în Ierusalim, de către fiara care se va ridica din adânc. Fiara va fi al 8-lea împărat dintre cei 7, așa cum i-a explicat îngerul lui Ioan în capitolul 17. Deci, cine este fiara care se va ridica din adânc, care a fost și va fi din nou un împărat demonic?

  • Apocalipsa 9:11 Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon, iar pe greceşte, Apolion

Numele lui este Abadon în ebraică și înseamnă „înger distrugător”, iar în greacă, este Apolion, care înseamnă ”distrugător”. Dar indiferent cum este denumit: al 11-lea corn, al 8-lea împărat, fiul pierzării sau Anticrist-ul, acesta va veni și profețiile referitoare la el se vor împlini.

Copyright © 2016 E. Cockrell, traducere Carmen Pușcaș.  Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.

ALTE „ARTICOLE DESPRE ANTICRIST”:

ANTICRISTUL REVELAT ÎN TREI SECȚIUNI BIBLICE
Viziunile din Daniel 7, Daniel 8 și Apocalipsa 17 îl revelează pe Fiul Pierzării în trei feluri care par diferite, dar sunt toate despre el.
ANTICRISTUL ȘI PROROCUL MINCINOS – VERSETE BIBLICE
Versete biblice pe acest subiect pentru studiu și meditație.
BALAURUL ȘI FIARA CU ȘAPTE CAPETE ȘI ZECE COARNE
Este posibil ca balaurul, fiarele din Daniel 7:1-7 și fiara cu 7 capete și 10 coarne din Apocalipsa 12, 13 și 17 să fie o singură entitate?
CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS
În Apocalipsa 13, citim despre a doua fiară care este prorocul fals al primei fiare, Anticristul
CINE SE POATE RĂZBOI CU FIARA CARE VA PĂREA RĂNITĂ DE MOARTE ȘI VA FI FOST VINDECATĂ?
Ce spune Biblia, în special în Apocalipsa 13 despre impactul atentatului de asasinat asupra popularității lui Anticrist
CE ESTE „URÂCIUNEA PUSTIIRII”?
Ce spune Biblia despre „urâciunea pustiirii”? Este posibil să fi profanat deja Templul din Ierusalim?
URÂCIUNEA PUSTIIRII – VERSETE BIBLICE
Versetele biblice despre urâciunea pustiirii pentru studiu și analiză.
​​FIARA STACOJIE ȘI BABILONUL CEL MARE, MAMA PROSTITUATELOR ȘI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI
Versete biblice cu comentarii care arată multe despre cine sunt fiara și prostituata, precum și relația dintre acestea.
SĂ ÎNȚELEGEM CINE ESTE ANTICRISTUL, FIUL PIERZĂRII
Anticristul este de fapt un fals Mesia care vine împotriva Lui Isus Cristos.
SATAN NU ESTE ANTICRISTUL
Dovezile Biblice care arată că cei doi au identități diferite.
VA FI MESIA EVREILOR, ANTICRISTUL CREȘTINILOR?
Merită să ne gândim la aceste lucruri, pentru a ne forma o imagine corectă despre Anticrist

ARTICOLE DESPRE RĂPIRE

ARTICOLE EDIFICATOARE

CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS

Picture

​​Peste tot în lume, oamenii au anumite așteptări de la viitor. Globaliștii doresc un sistem de conducere unic la nivel mondial, independenții doresc să păstreze punctele tari și distincte ale națiunilor lor, chiar dacă au și probleme. Musulmanii îl așteaptă pe Mahdi. Mulți evrei care nu L-au acceptat pe Isus Cristos ca fiind adevăratul Mesia, continuă să-L aștepte pe Mesia. Creștinii așteaptă întoarcerea Lui Isus; dintre aceștia, unii cred că Isus va reveni doar pentru „Domnia de o mie de ani” și așteaptă doar „ A doua venire a Domnului”; alții așteptăm ca Domnul să vină pe nori pentru Răpirea bisericii Lui la cer și apoi să revină pentru „A doua Sa venire”. Mulți dintre creștinii care-L așteaptă pe Isus, știu că înaintea Lui, va veni Anticristul care va trebui să împlinească profețiile referitoare la el (2 Tesaloniceni 2:1-4), înainte ca Isus să-și ridice biserica la cer. Și dintre cei care cred că va fi doar a „A doua venire a Domnului Isus”, mulți știu că sunt mai multe prorocii care nu s-au împlinit, inclusiv de către diavol, care va face mult rău pe acest Pământ.

Prin studierea Cuvântului Lui Dumnezeu, aceia dintre noi care așteptăm să apară Anticristul, care este „fiara dintâi” despre care citim în Apocalipsa 13:1-10, știm că trebuie să fie și o „a doua fiară”, care va conlucra cu „fiara dintâi”. Ce putem ști cu adevărat despre „a doua fiară”, care este numită în Biblie și „prorocul mincinos”? Ce putem concluziona din ceea ce scrie în Scriptură, pe acest subiect?

În primul rând, să vedem versetele care fac referire directă la „a doua fiară”:

  • Apocalipsa 13:11-18 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată) „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea (răcnea) ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Săvârşea semne mari (minuni extraordinare), până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. 14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele (minunile) pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei (celei dintâi). Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. 15 I s-a dat putere [de asemenea] să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16 Şi a făcut ca toţi [la fel]: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn [o inscripție, ștampilată] pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul [inscripția ștampila] acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. 18 Aici e [loc pentru] înţelepciunea [o cerere de înțelepciune pentru interpretare]. Cine are pricepere (minte pătrunzătoare și suficientă perspicacitate), să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om [numărul unui anumit om]. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

(Notă: din punct de vedere profetic, coarnele semnifică putere și autoritate)

  • Apocalipsa 16:12-16 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată) „Al şaselea [înger] a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea [pentru venirea] împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte [săritoare]. 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite (minuni, miracole) şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15 „Iată , Eu vin ca un hoţ. Ferice (binecuvântat, de invidiat) de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”
  • Apocalipsa 19:19-20 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată)„Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel [Isus] ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. 20 Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinoscare făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul (ștampila,inscripția) fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.”
  • Apocalipsa 20:10 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată)„Şi diavolul, care-i înşela [conducându-i în rătăcire și seducându-i], a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor (pentru totdeauna, veșnic).”

În tabelul următor, sunt prezentate schematic câteva puncte cheie.

Picture


Urmează câteva idei pe marginea acestor versete.

Este numit a doua fiară dar și prorocul mincinos (Apocalipsa 13:11,16:13,19:20,20:10).

Când este menționată pentru prima dată cea de-a doua fiară, în Apocalipsa 13:11-18, aceasta este numită „o altă fiară”, pentru ca ulterior să fie numită „prorocul mincinos”, în Apocalipsa 19:20 „Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinoscare făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul (ștampila, inscripția, marca) fiarei şi se închinaseră icoanei ei...” Această informație confirmă că el este cea de-a doua fiară din Apocalipsa 13. Toate acestea sunt corelate cu informațiile din Apocalipsa 16:12-16 și Apocalipsa 20:10

Va sluji ca proroc, dar va fi unul fals (Apocalipsa 16:13,19:20,20:10).

Unii predicatori, și nu numai, sunt de părere că prorocul mincinos va fi un papă catolic sau un alt lider religios important al bisericilor tradiționale creștine. Alții spun că ar putea foarte bine să fie un proroc mozaic evreu. Cuvântul pe care l-a folosit apostolul Ioan în limba greacă originală și tradus în limba română prin „proroc mincinos”, este „pseudoprophētēs”, care înseamnă „profet fals, ghicitor fals sau impostor religios” (conform „Strong’s Concordance”). „Fals” înseamnă „contrafăcut, a nu fi ceea ce pretinde că este, neautentic, care are doar aparența adevărului”. Isus a folosit același cuvânt când ne avertiza că vor fi proroci mincinoși în Matei 7:15,24:11,24 și Marcu 13:22. Regăsim același termen în Luca 6:26. În toate aceste instanțe, termenul îi descrie pe cei care „pretind că sunt proroci”. În Faptele Apostolilor 13:6, citim despre Bar-Isus, al cărui nume tradus este „Elima” și care este descris ca fiind un vrăjitor, un proroc mincinos, iudeu.

  • Faptele Apostolilor 13:6-12 „După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. 9 Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.”

În versetele de mai sus, vedem cum Pavel l-a demascat pe slujitorul diavolului și a prorocit corect, că urma să fie orb pentru un timp. Nu putem decât să sperăm că Elima și-a dat seama care era adevărul, a renunțat la căile lui rele și s-a întors la Domnul.

Este uimitor cât de bine l-a caracterizat Pavel pe prorocul mincinos (vrăjitorul) Elima: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?” Cele spuse de Pavel ne dă o oarecare idee despre caracterul celui care va fi „prorocul mincinos” al lui Anticrist.

Va arăta ca un miel cu două coarne dar va vorbi ca un balaur (Apocalipsa 13:11).

Această descriere ne face să concluzionăm că va părea că este o persoană destul de plăcută, dar ceea ce va ieși din gura lui va fi feroce, înfiorător, urât sau murdar. Cum ar putea fi altfel ceea ce spune un balaur, un dragon? Fără îndoială că va putea să pară destul de drăguț, dar să nu uităm că nu numai că va vorbi ca un balaur dar va și vorbi pentru balaur, care este diavolul, șarpele cel vechi, cum mai este numit în Apocalipsa 12:9,14; 20:9.

Va avea și va folosi puterea și autoritatea primei fiare, a Anticrist-ului, când este în prezența lui (Apocalipsa 13:12a).

Acest verset spune „Ea a exercitat toată autoritatea primei fiare, în locul ei…” (NTLR). În textul original, în limba greacă spune că „fiara exercita toată autoritatea primei fiare, în prezența acesteia”. Aceasta înseamnă că are toată puterea și dreptul de a controla totul, așa cum are fiara dintâi și le folosește în locul acesteia, în fața ochilor acesteia. Pentru majoritatea dintre noi pare foarte ciudat ca un lider politic să aibă un proroc care să exercite puterea și autoritatea acelui lider, în prezența lui, în loc s-o facă el însuși. Majoritatea liderilor din zilele noastre, sunt președinți care au vice-președinți sau prim-miniștri care-și exercită puterea împreună cu alți oficiali aleși. Sunt mai multe forme de guvernământ despre care avem cunoștință, dar trebuie să recunoaștem că cea pe care o vedem aici, este ceva total diferit. Pe măsură ce continuăm să studiem, vom vedea mai multe dintre acțiunile celei de-a doua fiare, care au loc în prezența celei dintâi. Nu ne este neapărat ușor să înțelegem această „formă de guvernământ”. Ce știm despre autoritatea primei fiare? „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare” (Apocalipsa 13:2); de asemenea știm că „I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni” (Apocalipsa 13:5); precum și că „M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.” (Apocalipsa 6:2).

Va face ca Pământul și toți locuitorii lui să se închine primei fiare a cărei rană de moarte va fi fost vindecată (Apocalipsa 13:12b).

Prima fiară a avut o rană care ar fi trebuit să-i cauzeze moartea. Apocalipsa 13:3-4 spune, „Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară4 Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?””

Deci când primește fiara dintâi rana de moarte de care se folosește prorocul mincinos ca s-o înalțe și să-i facă pe locuitorii Pământului să i se închine? Se pare că prima fiară va fi un lider politic de succes, cu victorii răsunătoare în diferite bătălii sau situații limită și cineva va încerca să-l asasineze, sau cel puțin așa va părea. Prorocul lui mincinos va folosi la maximum acest prilej ca să-l ridice în ochii mulțimii și să-l declare dumnezeu. Unii cred chiar că prorocul mincinos va face o „minune de vindecare”. Nu găsesc suport biblic pentru o astfel de idee, dar pot înțelege de ce unii pot crede în acest fel.

Va face semne mari (minuni extraordinare) (Apocalipsa 13:13).

În vremurile în care trăim, sunt posibile tot felul de trucuri. Un verset din 2 Tesaloniceni care face referire la Anticrist, este clar în această privință:

  • „Arătarea lui [a celui nelegiuit, a lui Anticrist] se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de [pretinse] minuni, de semne şi puteri [toate fiind] mincinoase” 2 Tesaloniceni 2:9.

Va fi greu de spus cât va fi adevărat și cât va fi fals dintre semnele pe care le va face prorocul mincinos și probabil doar Dumnezeu va știi adevărul pe deplin. Cu siguranță că prorocul mincinos, al lui Anticrist (prima fiară), cu ajutorul stăpânului său Satan, va înșela pe mulți.

Va face chiar să coboare foc din cer, în văzul tuturor (Apocalipsa 13:13b).

Această parte din agenda lui de lucru, va atrage atenția în mod deosebit. Va coborî „foc” în mod literal sau se va folosi de un fulger, de o lumină laser sau de cu totul altceva? Nu știm deocamdată. În Vechiul Testament, prorocul Ilie s-a rugat și a coborât foc din cer. Pare posibil ca acest proroc mincinos să fie un „Ilie fals”. Sunt versete care spun ca Ilie trebuie să vină înaintea Lui Mesia (Maleahi 4:3-6), despre care creștinii știu că deja s-au împlinit prin Ioan Botezătorul (Matei 17:10-13). Dar evreii încă mai așteaptă împlinirea lor. Pe parcursul acestui articol, vom dezbate mai pe larg posibilitatea ca „prorocul mincinos” să fie un „Ilie-fals”.

Va fi un înșelător; îi va înșela pe locuitorii Pământului (nu și pe credincioși) (Apocalipsa 13:14).

A doua fiară, va fi un înșelător în multe privințe. Prin poziția și faptele sale îi va înșela pe cei pierduți. Unii spun că Apocalipsa 13:14 dovedește că Răpirea va fi pre-tribulaționistă, pentru că spune că creștinii nu sunt prezenți. Dar aceasta este o interpretare falsă. Dacă luăm în considerare toate versetele implicate, putem vedea că cuvintele „locuitorii Pământului” sunt folosite de Ioan când face referire la cei care o urmau pe fiară.

Iată ce spune de fapt acest verset: „Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele (minunile) pe care i se dăduse să le facă în faţa [celei dintâi] fiare. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie [mică] şi trăia” Apocalipsa 13:14 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată).

Cu alte cuvinte, aceștia sunt cei care nu cred în Isus (cei care iubesc întunericul mai mult decât lumina), care sunt înșelați; credincioșii, care știu adevărul nu vor fi înșelați. Aceeași idee o vedem și în 2 Tesaloniceni 2:9. În Matei 24:4Marcu 13:5 și Luca 21:8 , versete în care Domnul ne avertizează despre aceste vremuri, Isus spune: Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva”. Isus ne spune nouă poporului Său, adică creștinilor să nu ne lăsăm înșelați, arătând dinainte ca aceste lucruri să se întâmple, că vom fi prezenți în acele vremuri. 

  • Apocalipsa 13:5-10 „I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni [3 ani și ½ ]6 Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. 7 I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam8 Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat9 Cine are urechi, să audă! 10 Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.”

Sfinții au nevoie de multă răbdare și credință, pentru că vom fi acolo (cei pe care Domnul nu ne va lua acasă până atunci). În versetul 8 Ioan spune că cei care o vor urma pe fiară și i se vor închina, sunt cei ale căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieții. Cred că Ioan face din nou referire la necredincioși, dar nu spune că creștinii nu vor fi pe Pământ. Dimpotrivă, în versetul 7, citim că sfinții sunt prezenți și chiar că lui Anticrist i se va fi dat putere să-i învingă și să stăpânească peste toți oamenii.

A doua fiară sau prorocul mincinos va avea abilitatea de a-i înșela pe mulți, nu doar pentru că oamenii se vor mira de semnele și minunile mincinoase pe care le face, ci și pentru că este parte din planul Lui Dumnezeu, așa cum arată versetele următoare:

  • 2 Tesaloniceni 2:9-12 „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzăriipentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi11 Din această pricinăDumnezeu le trimite o lucrare de rătăcireca să creadă o minciună12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.”

Cei care vor crede înșelătoria ca fiind adevăr, vor fi cei care „n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”. Dumnezeu le va trimite „o lucrare de rătăcire”, ca urmare a faptului că au ales întunericul în locul luminii.

Va porunci celor pe care i-a înșelat să facă o icoană (statuie) după chipul fiarei (Apocalipsa 14b).

Și i se va da putere să dea suflare icoanei fiarei și ca urmare icoana va putea vorbi (Apocalipsa 13:15a).

El sau statuia făcută la porunca lui și căreia i se va da suflare, va face ca cei care nu se vor închina icoanei fiarei să fie omorâți (Apocalipsa 13:15b).

Despre această statuie/icoană a lui Anticrist, cea dintâi fiară, citim în cartea Daniel și în Evanghelii, unde apare denumită „urăciunea pustiirii”. Unii au încercat să spună că aceste profeții s-au împlinit deja prin Antiochus IV Epiphanes, în jurul anului 168 î.Hr., precum și de către alții, dar nu este așa, pentru că toate acestea urmează să se întâmple. Cu siguranță nu s-au împlinit înainte ca Isus să vină în trup, pentru că El însuși a spus că urmează să se întâmple. Alții spun că romanii au pângărit Templul cu o statuie cu puțin înainte de căderea Ierusalimului în 70 d.Hr., dar Biblia arată clar că acest lucru nu se poate întâmpla înainte ca „fiara” despre a cărei statuie sau icoană este vorba, să stăpânească peste tot Pământul, să se declare pe sine însuși drept dumnezeu și să-și pună „chipul” în Templul din Ierusalim (care la momentul acestei scrieri, 25/08/2018, încă nu a fost reconstruit).

  • Daniel 8:11 „S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt.”

 

  • Daniel 9:27 „El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

 

  • Daniel 11:30b-31 „… el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân, ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. 31 Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.”

 

  • 2 Tesaloniceni 2:4 „potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”

 

  • Marcu 13:14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi…. Citat și în Matei 24:15.

Mulți evrei vor crede că prima fiară, Anticrist-ul, este Mesia lor. Vor cădea pradă înșelăciunii pentru că Dumnezeu îi va lăsa să fie înșelați de acesta. Israelul L-a respins pe Fiul Lui Dumnezeu, pentru că-și doreau un Mesia care să fie cum va fi Anticristul, nu cum a fost adevăratul Cristos care a venit deja. Dar când vor vedea evreii că „Mesia lor” oprește „jertfa necurmată” care se va fi adus în Templu, unde se va auto-intitula ca Dumnezeu și unde prorocul mincinos îi va expune icoana (sau statuia), poruncind tuturor să i se închine, își vor da seama că au fost înșelați. Ei cunosc bine „Cele zece porunci”, care încep cu „să nu ai alți dumnezei în afară de mine și să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor… Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti”. Atunci toată mascarada se va încheia. Evreii vor trebui să fugă, pentru că ura contra lor (antisemitismul), care va fi fost ascuns până la acel moment va fi dat pe față și va ajunge la apogeu. De aceea Isus a spus: „cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi”. Imediat după ce Cei doi martori vor fi uciși, în Apocalipsa 11:7, va începe prigonirea evreilor. Până la acel moment nu va fi posibilă pângărirea Templului, dar când Cei doi martori ai Lui Dumnezeu vor fi uciși, jertfele vor înceta, urâciunea pustiirii va fi instalată în Templu și va fi impusă închinarea înaintea fiarei.

Acesta va fi cel mai periculos timp, atât pentru evrei cât și pentru creștinii adevărați, pentru că imediat va urma impunerea semnului fiarei.

  • Apocalipsa 13:16-17 „ Şi a făcut ca toţi [la fel]: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn [o inscripție, ștampilată] pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul [inscripția ștampila] acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Creștinii vor fi fost deja persecutați, dar nu la nivelul la care vor fi după ce fiara se va declara pe sine ca fiind Dumnezeu. Fără semnul fiarei, nimeni nu va putea cumpăra sau vinde nimic. Semnul va fi numele sau numărul numelui fiarei. Acceptarea semnului va echivala cu supunerea înaintea celui rău, ceea ce este mai rău decât a renunța la credința în Isus. Biblia spune:

  • Apocalipsa 14:9-13 „ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” 13 Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”

Nu va fi vorba doar de acceptarea semnului. Va fi vorba și despre închinare. Imaginea fiarei căreia i se va da viață sau prorocul mincinos (este greu de spus exact care dintre ei, după felul în care sunt scrise versetele inclusiv în textul original) va porunci ca toți să se închine fiarei și să primească semnul acesteia, sau nu vor putea cumpăra și nici vinde nimic.

Cred că atunci va fi momentul când vor avea loc evenimentele celei de-a cincea peceți (martiriul). Pecețile a șasea și a șaptea (Răpirea) se vor întâmpla la scurt timp, de asemenea. Toți cei care vor fi prinși că nu se vor închina lui Anticrist vor fi omorâți. Slavă Domnului, sperăm că această perioadă va fi doar de 3 zile și ½, pentru că credem că Răpirea va avea loc când Cei doi martori vor învia și vor fi ridicați la cer.

Aceasta este a cincea pecete:

  • Apocalipsa 6:9-11 „Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. 10 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.”

Pecețile a șasea și a șaptea sunt Răpirea bisericii la cer (Apocalipsa 5:12-17,8:1). Unii încearcă să spună că toate versetele biblice care spun că „soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge, fac referire la „A doua venire a Domnului”. Dar în acest caz este cu siguranță vorba de Răpire, pentru că Domnul spune că se va întâmpla când Își va strânge poporul la El, sus în văzduh. La Bătălia de la Armaghedon, care va avea loc imediat înaintea celei de ”A doua veniri”, Domnul nu-și va ”strânge poporul”, cum va fi făcut deja, ci va veni însoțit de ai Lui.

Pecețile a șasea și a șaptea au loc la timpul Răpirii. Iată câteva dintre versetele implicate: Apocalipsa 5:12-17Apocalipsa 8:1Matei 24:15-31Marcu 13:14-27Luca 21:20-27.

Idea că biserica dispare într-o Răpire secretă este doar un mit care este foarte departe de adevăr. Răpirea este un eveniment global atât de mare încât va fi văzut de pe întregul Pământ. Domnul va cutremura Pământul și cerurile. Se va face întuneric și cerul se va rula ca un sul. Iar Domnul Isus va apărea pe nori albi strălucitori, în toată gloria Lui și totul se va opri în loc pentru El. Mai multe detalii despre acest glorios eveniment și multe versete care să-l confirme, găsiți în articolul „Orice ochil Îl va vedea”.

Cu atât de multe învățături greșite despre Răpire și idei false propagate prin filme, cărți sau alte forme de mass-media, nu putem găsi adevărul decât citind Biblia în mod personal și dedicat. Orice citim, vedem sau auzim trebuie filtrat prin adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu. Chiar dacă aceasta nu este o problemă de care să depindă mântuirea, este important să cunoaștem adevărul din mai multe motive. Dacă avem o concepție falsă, nu avem o bază solidă pe care să construim mai departe, pentru că adevărul nu poate fi susținut decât de adevăr. Domnul nu ne va descoperi mai mult despre nici un subiect, dacă comentăm contra adevărului. Este foarte probabil ca unii credincioși să-și piardă credința și să cadă pradă înșelăciunii celui rău, pentru că atunci când lucrurile nu se vor derula cum se așteptau, se vor îndoi de Domnul și de adevărul Cuvântului Lui. Cred că în primul rând, Domnul este Cel care vrea să fim pregătiți. Și nu este vorba despre a strânge provizii de apă și mâncare. Domnul vrea să știm că vor veni necazuri pentru biserica Lui din zilele din urmă. El vrea să rămânem tari în credință și să nu cădem pradă înșelăciunilor celui rău. De asemenea vrea să-i putem ajuta pe ceilalți. Chiar dacă opiniile noastre despre ce va fi în zilele din urmă diferă, Cuvântul Lui Dumnezeu conține adevărul și Domnul vrea să-l cunoaștem, oricare ar fi acela.

A doua fiară sau prorocul mincinos îi va ajuta pe balaur și pe Anticrist să se alieze cu liderii și conducătorii Pământului pentru Bătălia de la Armaghedon (Apocalipsa 16:13-16).

Vor fi șapte îngeri speciali care vor turna cele șapte potire ale mâniei Lui Dumnezeu, după ce biserica va fi luată de pe Pământ la Răpire și după ce cei 144000 de evrei vor fi pecetluiți. Al șaselea înger îi va ajuta de fapt pe cei răi să se pregătească pentru Armaghedon. Iată versetele:

  • Apocalipsa 16:12-16 „Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic15 „Iată , Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”

Cea de-a doua fiară va fi prinsă și învinsă la Bătălia de la Armaghedon (Apocalipsa 19:20a).

Prorocul mincinos și Anticrist-ul vor fi aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă (Apocalipsa 19:20b,20:10).

Bineînțeles că cei care sunt în tabăra întunericului pierd și Domnul învinge. Nu doar prima fiara, care este Anticristul și a doua fiară, care este prorocul mincinos vor fi prinși și aruncați în iazul de foc dar și balaurul va fi prins (Apocalipsa 20:1-3). El nu va fi aruncat încă în iazul de foc, ci va fi legat în Adânc și intrarea va fi pecetluită, pentru următorul mileniu, timp în care va fi Domnia de 1000 de ani a Lui Isus Cristos. Pe urmă, va fi eliberat pentru un „timp scurt în care să înșele neamurile”. Îi va strânge pe toți cei răi de partea Lui și vor înconjura „tabăra sfinților și cetatea preaiubită” doar ca să fie toți mistuiți de focul coborât din cer. Diavolul va fi aruncat în iazul de foc și pucioasă unde vor fi fost deja aruncați prima și a doua fiară (Apocalipsa 20:7-10).

După trecerea în revistă a tuturor acestor puncte, aș vrea să le dezvolt puțin mai mult pe unele dintre ele.

În ce privește denumirea celei de-a doua fiare de proroc mincinos. „Strong’s Concordance” dă ca posibile definiții pentru termenul din limba greacă următoarele: „profet fals, ghicitor fals sau impostor religios” (conform). Să dezvoltăm puțin expresia „impostor religios”.

Evreii mozaici nu doar că așteaptă un Mesia, dar îl așteaptă și pe Ilie să vină înaintea Lui. Mulți cred că reconstrucția Templului din Ierusalim va grăbi venirea lui Mesia sau chiar că va veni să-i ajute să reconstruiască Templul. În același timp, ei așteaptă să se întoarcă Ilie pentru ca scenariul să fie complet.

Ilie a fost ridicat de Domnul la cer, într-un car de foc care a fost înălțat la cer într-un vârtej de vânt (2 Împărați 2:11-12).

Mulți evrei mozaici, la sărbătoarea anuală de Paște („Pesach”), pregătesc la masa de „Seder” un loc liber pentru Ilie și un pahar de vin. La anumite ceremonii, când părinții dau numele copilului sau fac circumcizia băieților („brit milah), de asemenea au pregătit un loc liber în cinstea lui Ilie. În multe ritualuri săptămânale de încheiere a „Sabbath”-ului („Havdalah”) se cântă sau se recită versuri despre venirea prorocului Ilie Tișbitul, care să aducă cu El pe Mesia, Fiul lui David.

Ilie este foarte important pentru evreii mozaici, care păzesc Tora sau Legea lui Moise.

În cartea Maleahi, Ilie este văzut ca prevestitorul lui Mesia. Așa cum arată multe cântece evreiești, speranța lor este că Ilie va veni curând și Îl va aduce cu el pe Mesia, Fiul lui David. Maleahi a prorocit despre Ilie.

  • Maleahi 4:3b-6 „zice Domnul oştirilor. 4 „Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul! 5 Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată6 El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”

Creștinii știu că aceste versete au fost împlinite prin Ioan Botezătorul, așa cum ne-a spus Isus. Dar evreii care L-au respins pe adevăratul Mesia, continuă să aștepte un Mesia și cred că înaintea Lui va veni Ilie. Acestea sunt versetele în care Isus ne-a vorbit despre Ilie.

  • Matei 17:10-13 „Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” 11 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile12 Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.” 13 Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.”

În versetele următoare, îngerul Gabriel a prorocit despre Ioan Botezătorul, tatălui lui, Zaharia.

  • Luca 1:12-20 „Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut, şi l-a apucat frica. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. 15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. 16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” 18 Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă.” 19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”

Chiar dacă noi știm adevărul despre Ilie și Ioan Botezătorul, evreii mozaici nu îl vor crede și continuă în inimile și mințile lor să aștepte venirea lui Ilie și a unui „Mesia care să fie pe placul lor”.

Toate aceste lucruri pot crea un scenariu destul de ciudat. Adevăratul Ilie, ar putea fi unul dintre Cei doi martori, care va lua poziție contra prorocului-mincinos, care va fi și un fals Ilie.

Așa cum Pavel a spus despre Bar-Isus, care mai era numit Elima, înșelătorul va fi „plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri”, Și nu va înceta „să strâmbe căile drepte ale Domnului”, până la ultima lui suflare.

Ultimele zile ale zilelor din urmă, nu se pot compara cu nici o altă perioadă din istorie.

Dumnezeu îi va avea pe Cei doi martori ai Săi care vor predica Evanghelia și se vor împotrivi păcatului. Șarpele cel vechi, diavolul numit și balaurul, le va avea pe cele două fiare care vor căuta să împlinească planurile lui rele. Cei doi martori ai Domnului și cei doi slujitori ai celui rău vor împotrivi unii altora înaintea tuturor locuitorilor Pământului, și fiecare va alege de parte cui este.

Nu v-ați născut în aceste vremuri din greșeală. Așa cum Dumnezeu a ales-o pe Estera pentru timpul în care a trăit, la fel v-a ales și pe dumneavoastră, pentru acest timp. „Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi” (Iacov 4:8). Doriți să-i vedeți pe cei dragi și pe cei cărora le vestiți Evanghelia în viața de zi cu zi mântuiți și să nu meargă pe calea celui rău? Nivelul înșelătoriei care va veni peste oameni, va fi foarte înalt, iar presiunile care vor fi peste creștini, vor fi mai mari decât oricând de-a lungul istoriei. Cea mai sigură cale de a fi un martor al Lui Cristos, este de a-L avea cu adevărat ca Domn în inimile noastre, trăind pe placul Lui, urmând-ul pe deplin. Când cei pierduți vor vedea că nu mințiți, nici nu folosiți un limbaj vulgar sau injurios, se vor mira. Ca urmare, unii dintre ei vor fi atrași spre Dumnezeu, iar alții Îl vor respinge atât pe Domnul cât și pe dumneavoastră. Chiar dacă nu vor spune nimic, fiecare va avea una dintre cele două reacții. „Dragostea Lui Dumnezeu” lucrează în fiecare om; pe unii ne schimbă în bine, pe când alții resping tot ce ține de Domnul.

Să căutăm să trăim cât mai aproape de Domnul, indiferent în ce timp al istoriei ne aflăm. Dar dacă avem dreptate și chiar ne apropiem de sfârșit, este cu mult mai important să fim cât mai aproape de Isus. O viață trăită curat ne va ajuta să fim puternici și poate prin trăirea noastră și alții vor alege să se întoarcă la Cristos și să fie scutiți de moartea a doua și de chinul veșnic care o vor urma. Înșelătoria va atinge cote maxime, de aceea este mult mai bine să fim mântuiți de acum și adânc înrădăcinați în Cuvântul Lui Dumnezeu.

Să fim atenți și alerți, înșelătorii vor veni.

5 concepții greșite despre iertarea păcatelor


Untitled design(2).png

Toți oamenii sunt păcătoși. Orice om, oricât de bun ar fi, nu poate să nu păcătuiască. Păcatul nu e doar ceea ce faci greșit, ci și ceea ce lași nefăcut – nu doar cu fapta, ci cu vorba și gândul – orice moment în care nu îl iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Toți oamenii sunt păcătoși.

Deși Adam și Eva au fost creați astfel încât să poată să nu păcătuiască sau să poată păcătui, după căderea lor în păcat nimeni nu se naște în această lume inocent, ci ne naștem în starea de moarte spirituală în care nu putem să nu păcătuim (cf. Ef. 2:1-3; Tit 3:3).

În cuvintele Eclesiastului ”nu este nici un om care să facă binele fără să păcătuiască” (Ecl. 7:20) Conform apostolului Pavel ”nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” (Rom. 3:10-11). De ce? Pentru că ”toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă” (Gal. 3:10). Iar Iacov spune: ”cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.” (Iacov 2:10)

Dacă toți suntem vinovați de păcate și vrednici de condamnare, cum putem fi iertați de vina noastră? În cele ce urmează doresc să sugerez o critică constructivă referitoare la 5 concepții greșite despre iertarea păcatelor:

1. NU SUNTEM IERTAȚI PRIN FAPTE BUNE

Multă lume are impresia că la judecata de pe urmă va avea loc o punere în balanță a faptelor bune pe de o parte și a faptelor rele pe de altă parte. Și în această superstiție populară lumea își imaginează că dacă faptele bune vor fi mai multe ca faptele rele, atunci vei trece de judecată și vei intra în Rai.

Problema cu această concepție nu este doar faptul că este bazată exclusiv pe imaginația oamenilor, ci și faptul că este o contradicție a afirmațiilor apostolice pe care le găsim în Scriptură. Plata păcatului nu este fapta bună. Nu poți să plătești cu fapte bune pentru păcatele tale. Faptele bune nu șterg din vina faptelor rele.

Apostolul Pavel spune că ”plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23) nu faptele bune. Pedeapsa pentru păcat este moartea veșnică. Nu ai cum să plătești pentru păcate cu fapte bune, pentru că nu aceasta este plata conform judecății lui Dumnezeu. Iar dacă ar fi să plătim plata pentru păcatele noastre atunci am rămâne sub condamnarea veșnică.

De aceea am avut nevoie de un Mântuitor, de cineva care să plătească pentru păcatele noastre. Profetul Isaia spune despre Hristos: ”noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.  Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” (Is. 53:6-5).

Dacă am fi putut obține iertarea prin fapte bune, atunci nu am mai fi avut nevoie de un Mântuitor care să ia asupra Sa păcatele noastre, să moară pe cruce în locul nostru și să satisfacă judecata lui Dumnezeu împotriva noastră. Iertarea noastră nu este printr-o plată pe care o facem noi, ci prin plata pe care a făcut-o Hristos în locul nostru.

2. NU SUNTEM IERTAȚI PRIN IGNORAREA PĂCATULUI

Iertarea de care avem parte nu este o ignorare sau o uitare din partea lui Dumnezeu. Noi când îi iertăm pe alți oameni care ne fac ceva rău, încercăm se iertăm prin a uita sau a nu băga în seamă ceea ce au făcut rău față de noi. Încercăm să ne acoperim nemulțumirea față de acei oameni cu alte gânduri și preocupări ca să iertăm prin uitare.

Dar iertarea lui Dumnezeu nu este ca iertarea umană, pentru că Dumnezeu nu este ca oamenii compus din multe trăsături care să se află în tensiune. Noi oamenii putem să fim miloși fără să fim drepți și putem să fim drepți fără să fim miloși. Dar tot ceea ce face Dumnezeu este complet consecvent cu toate atributele Sale.

Dumnezeu nu este milos fără să fie drept și nu este drept fără să fie milos. Profetul Naum surprinde această simultaneitate și simplicitate a naturii divine când spune: ”Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui. Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie şi nu lasă nepedepsit pe cel rău… Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţine piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul şi se prăbuşesc stâncile înaintea Lui. Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” (Naum 1:2-3, 6-7).

Dumnezeu nu lasă păcatul nepedepsit. De aceea apostolul Pavel spune că ”mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor” (Rom 1:18). Dar dacă mânia dreaptă a judecății lui Dumnezeu se revarsă peste toate păcatele, cum putem scăpa de această judecată?

Răspunsul îl aflăm tot de la apostolul Pavel care spune: ”căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire (Rom 3:23-25).

Nici un păcat al nostru nu rămâne nepedepsit. Judecata dreaptă a lui Dumnezeu este pe deplin satisfăcută pentru că Dumnezeu Fiul a luat asupra Sa păcatele noastre, fiind judecat în locul nostru. Dumnezeul Triunic ne iartă prin faptul că o persoană a Sfintei Treimi și-a asumat consecințele păcatelor noastre și a suferit pedeapsa în locul nostru.

3. NU SUNTEM IERTAȚI ÎN MOD CONDIȚIONAT

Iertarea păcatelor nu este ca o condamnare cu suspendare. În relațiile cu alți oameni de multe ori iertăm în mod condiționat, doar dacă persoana respectivă îndeplinește anumite cerințe pe care le facem. Acele condiții satisfac daunele provocate de greșeală și refac relația dintre noi.

Dar iertarea păcatelor noastre nu are loc printr-o satsifacere pe care noi o oferim dreptății lui Dumnezeu, ci prin satisfacerea oferită de viața perfectă și jertfa suficientă a lui Hristos. Există o condiție a iertării noastre, dar nu o condiție care să fie asupra noastră, ci o condiție pe care a îndeplinit-o Hristos.

De aceea putem să fim siguri de iertarea păcatelor noastre! Iertarea noastră nu depinde de ce facem noi, ci de ceea ce a făcut Hristos! Viața creștină nu este o viață de confuzie și teroare ci o viață de încredere și speranță! De aceea apostolul Pavel spune că ”fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” (Rom 5:1-2)

Iar apostolul Ioan spune: ”dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:8-9) Avem siguranța iertării noastre în ciuda faptului că suntem păcătoși deoarece ”sângele lui Iisus Hristos Fiul Lui ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1:7)

4. NU SUNTEM IERTAȚI FĂRĂ CREDINȚĂ

Singura condiție pentru iertare este credința în Hristos: nu pentru că o astfel de credință ar avea vreun merit înaintea lui Dumnezeu ci pentru că doar jertfa lui Hristos ne oferă iertare, iar credința este mijlocul prin care binecuvântările jertfei lui Hristos ne sunt oferite și nouă.

Fără credință în Hristos nu există iertarea păcatelor. De aceea, credința în Hristos este esențială pentru mântuirea oamenilor. Toți oamenii cunosc legea lui Dumnezeu, fie prin citirea Scripturii sau prin șoapta conștiinței, legea naturală pe care Dumnezeu a lăsat-o în toți oamenii. Chiar și oamenii care nu au auzit despre Hristos au legea lui Dumnezeu și vor fi judecați în mod drept pentru încălcarea legii lui Dumnezeu.

Dar iertarea nu vine prin lege, ci iertarea vine doar prin credința în Evanghelie, adică credința în viața, moartea și învierea Domnului Iisus Hristos. Apostolul Petru spune că ”în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12) Iertarea ce decurge din jertfa lui Hristos este primită prin credință (Rom. 5:12), mântuirea noastră este prin har, prin credință (Ef. 2:8-9).

Apostolul Pavel spune omului: ”dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine” (Rom. 10:9-11).

Oricât de bun ar fi un om, fără credință în Hristos nu are iertarea păcatelor, nu are rezolvarea fărădelegilor sale, nu are îndepărtarea vinei și rămâne sub condamnarea lui Dumnezeu. Nimic nu poate înlocui credința în jertfa lui Hristos.

5. NU SUNTEM IERTAȚI FĂRĂ SĂ FIM SFINȚIȚI

Iertarea de care avem parte nu este temporară ci veșnică. Dar, iertarea nu este singurul dar divin ce ne este oferit prin credință. Privind la Noul Testament, reformatorii au înțeles că credința în Hristos mediază în viața noastră un ”har dublu” (duplex gratia): justificarea (ștergerea păcatelor și atribuirea dreptății lui Hristos) și sfințirea (transformarea vieții prin rodirea Duhului Sfânt în noi).

Doar credința mântuiește (cf. Gal 3:11-12; Rom 3:21-26), dar credința care mântuiește întotdeauna produce și fapte bune (cf. Gal 5:1-26; Rom. 12:1-21; Rom 8:9-11)  Faptele noastre bune ce decurg din transformarea vieții vor fi întotdeauna imperfecte și nevrednice, dar întotdeauna vor exista. Faptele bune nu ne califică pentru iertare și nu reprezintă o condiție pentru intrarea în viața veșnică, ci faptele bune sunt parte a vieții noi și veșnice pe care fiecare credincios o are deja prin justificarea sa.

Pacatele cu voia si jertfa lui Isus (Iisus)

(extrase Biblia Cornilescu)

 

Gabriel Baicu

Unii membri ai unor Bisericii instituționale îi învață pe frații și surorile lor o doctrină greșită și extrem de periculoasă. Această doctrină se bazează pe un text din epistola apostolului Pavel către Evrei, în care ni se relatează următoarele:

26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,

27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.

Dintr-un singur text biblic, înțeles greșit și în afara contextului său s-a creat o doctrină care are menirea să descurajeze pe credincioși și să îi facă dependenți de Bisericile instituționale. Nici un text biblic nu trebuie înțeles singur, izolat, ci împreună cu toate textele biblice, care se referă la un anumit subiect sau la o anumită tematică. Acești Creștini îi conduc pe cei de lângă ei înspre o stare de depresie și lipsă de speranță, care este vecină cu o psihoză, foarte greu de tratat. Ei se plasează în locul lui Dumnezeu și fără să înțeleagă ce ne spune Biblia despre păcate și despre iertare sau despre moartea lui Isus (Iisus) pe cruce, pentru păcatele noastre, ei pun diagnostice greșite, care conduc la moartea veșnică a celor păcătoși. Este nevoie ca să se răspundă clar la următoarea întrebare: ”Poate să fie iertat de păcatele sale un credincios sau o credincioasă, care a greșit cu voia, după ce a primit botezul în apă sau chiar botezul cu Duhul Sfânt, dacă respectivele persoane regretă atitudinile lor greșite și cer iertare lui Dumnezeu, în numele jertfei lui Isus (Iisus)? Eu afirm că da, în baza textelor biblice.

Ce înseamnă păcat cu voia? Este o întrebare dificilă, la care trebuie răspuns, pentru a înțelege această problemă. Un păcat cu voia este acel păcat, săvârșit în deplină cunoștință de cauză a consecințelor sale și a importanței sale pentru Dumnezeu, de către un credincios sau credincioasă, care se află în totală libertate de a putea alege, dacă să săvârșească sau nu acel păcat. Câți oameni însă înțeleg cu adevărat ce importanță atașează Dumnezeu păcatului și cât de grav este în ochii Lui, dacă El a fost gata să își sacrifice chiar și Fiul pentru a satisface propria Sa dreptate? Câți oameni sunt cu adevărat în măsură să înțeleagă toate dimensiunile păcatului și consecințele sale veșnice? Câți Creștini se gândesc cu adevărat, înainte de a săvârșii un păcat, la toate consecințele lui și îl săvârșesc în deplină cunoștință de cauză? Câte persoane săvârșesc păcatele deoarece, cu toate că se numesc Creștini, ei se lasă încă purtați de egoimul lor omenesc, de lăcomie, de mândrie, de răutate și alte caracteristici naturale ale firii omenești? Cei care fac păcate sunt motivați de legea trupului lor omenesc despre care vorbea Pavel.

19 Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

20 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

21 Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

22 Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;

23 dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.

24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?

25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus (Iisus) Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Ce este deci păcatul cu voia, dacă atunci când fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine, așa cum spunea Pavel? Cred că toate păcatele făcute în mod conștient și aceasta reprezintă marea majoritate a cazurilor, sunt păcate făcute cu voia, dar determinate de natura noastră umană, adică de firea noastră pământească, deci expresia ”cu voia” este imprecisă și confuză, căci păcatele sunt făcute de fapt nu dintr-o voință liberă, ci din însăși natura a ceea ce suntem prin nașterea noastră biologică. Păcatele accidentale, făcute fără voie, reprezintă doar o mică proporție, din marea mulțime a păcatelor. Nu poate să nu mai păcătuiască decât acela sau aceea, care nu mai sunt conduși de firea pământească, ci de Duhul lui Dumnezeu.

1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus (Iisus), care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus (Iisus) m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.

3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.

6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Câți Creștini au curățit numai partea vizibilă a ființelor lor și au lăsat ne curățată partea din interior? Câți Creștini sunt încă invidioși, mândrii, lacomi de bani, ne cinstiți, judecători asprii, plini de răutate? Oare aceste păcate, enumerate de mine mai înainte, sunt păcate făcute cu voie sau fără voie, căci ele se găsesc din abundență printre Creștini? Poți să fii rău, fără să îți dai seama, invidios, fără să îți dai seama, ne cinstit, fără să îți dai seama, mândru, fără să îți dai seama? Faci toate aceste păcate prin voia ta sau prin voia firii tale, care nu este o natură renăscută spiritual? Mai presus de toate să nu ne grăbim să caracterizăm noi păcatele altora, ca fiind făcute cu voie sau fără voie, ci să dăm șansa oricui să fie născut din nou, adică născut din Dumnezeu și în felul acesta să nu mai păcătuiască.

Totuși Dumnezeu nu numește întotdeauna păcat, ceea ce oamenii numesc păcat și nici fărădelege ceea ce oamenii numesc fărădelege. Adevarul este că pacatul, asa cum este definit in traducerile originale ale Bibliei, inseamna “a gresi tinta”. Tinta in acest caz este standardul perfectiunii stabilit de Dumnezeu si dovedit de Isus (Iisus). Văzut in lumina aceasta, este clar ca noi toți suntem păcătoși.[1] Toți credincioșii mai fac păcate cu voia, căci toți mai ratează câteodată să meargă drept la țintă și puține din aceste păcate sunt fără voie sau accidentale.

8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1; 8-10)

Ioan se adresa în acest caz celor credincioși, nu celor necredincioși, căci epistolele sale erau adresate celor dintâi.  Se pare că el a avut o relaţie apropiată cu membrii adunării creștine cărora le scria, întrucât îi numeşte „copilaşi”, o expresie de alint.[2]

În ceea ce privește păcatul cu voia, cel credincios sau cea credincioasă trebuie să știe că acel păcat este considerat păcat de către Dumnezeu și să îl săvărșească nu doar pentru a își atinge anumite scopuri personale, dar și ca o revoltă împotriva Lui sau ca o sfidare sau jignire directă, la adresa lui Dumnezeu. În versetul 27, din Evrei 10 se vorbește nu doar despre un oarecare păcătos sau păcătoasă, care regretă păcatele lui sau a ale ei, ci despre un răzvrătit sau o răzvrătită, adică despre o persoană care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, nu doar că păcătuiește, din pricina slăbiciunii firii sale. Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu înseamnă să te apuci să îl vorbești de rău pe El, după ce ai cunoscut adevărul și să te menții în această stare pentru totdeauna. Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu este mai mult decât săvârșirea unui păcat cu voia, reprezintă comiterea unui păcat cu voia cu scopul de a îl sfida sau batjocori pe Dumnezeu. Textul din Evrei 10, într-o exprimare foarte defectuoasă, din cauza faptului că este foarte lacunar, prea concis și ne explicit, cam asta cred că vrea să ne transmită, dar este contrazis de alte texte ale apostoluli Pavel și de alte texte ale Bibliei. Dacă cel păcătos sau cea păcătoasă se află sub o mare constrângere, interioară sau exterioară, numai Dumnezeu este Acela care poate judeca gradul de vinovăție al celui sau a celei împlicată în acțiunile sau inacțiunile respective. Numai Dumnezeu poate să știe dacă cel sau cea în cauză va sta în picioare până la sfârșit, dar va sta, căci Dumnezeu o va faca să stea.

4 Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.

Anumite persoane pot fi dezamăgite în credința lor creștină și să renunțe pentru o vreme la aceea credință, considerându-l responsabil pe Dumnezeu, pentru propriile lor eșecuri. În aceea periadă există posibilitatea să nesocotească principiile învățăturilor lui Isus (Iisus) și să păcătuiască, în mod conștient și voit, știind că faptele sau gândurile lor sunt considerate păcate de către Dumnezeu. Mai există cale de întoarcere pentru aceste  persoane, dacă ele consideră ulterior că nu Dumnezeu este responsabil pentru neîmplinirile lor, ci chiar ele însele? Eu spun că da, căci atâta vreme cât trăiește pe pământ, orice om se află în timpul de har și chiar dacă ar fi să îl răstignească din nou, pentru el sau pentru ea pe Isus (Iisus), numai El este în măsură să hotărească dacă îl iartă sau o iartă sau nu, căci păcatele și această nouă ”răstignire” sunt îndreptate împotriva Lui. Este foarte important să înțelegem că Isus (Iisus) i-a iertat pe cei care l-au răstignit pe cruce prima dată și eu sunt sigur că El îi iartă chiar și pe cei care îl răstignesc din nou pe cruce pentru ei, a doua oară, dacă vor înțelege în sfârșit ce au făcut.

33 Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.

34 Isus (Iisus) zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Să nu uităm că aceia care l-au răstignit pe Isus (Iisus) erau oameni religioși, care pretindeau că îl cunosc pe Dumnezeu, așa cum sunt mulți Creștini în zilele noastre. Nu mă refer la soldații Romani, care l-au răstignit pe Isus (Iisus), ci la Evreii, care au cerut ca El să fie răstignit. Evreii, care se considerau foarte evlavioși și chiar aveau o formă de evlavie, dar tăgăduiau puterea lui Dumnezeu au cerut răstignirea lui Isus (Iisus), ei știau că a ucide este un păcat și că Isus (Iisus) nu făcuse nimănui nici un rău, totuși au cerut ca El să moară. Incredibil pentru mintea unui om închis în mica lui religie, Isus (Iisus) i-a iertat pe criminalii care l-au răstignit. Oare nu va ierta Isus (Iisus) pe un păcătos sau o păcătoasă, care a păcătuit cu voia, dar dându-și seama de ceea ce a făcut își cere iertare și se întoarce la Dumnezeu? El nu îi va ierta desigur pe cei care nu își cer iertare și nu își dau seama de greșelile lor sau persistă în ele până la moarte sau pe aceia sau acelea, care un timp, au fost neprihăniți, și au încălcat principiile credinței lor și se bazează încă pe neprihănirea lor din trecut. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea sa.

23 Doresc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

24 Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele.

25 Voi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Ascultaţi, dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?

26 Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.

27 Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu.

28 Pentru că îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi, şi nu va muri.

29 Casa lui Israel zice: „Calea Domnului nu este dreaptă.” Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?

30 De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire.

31 Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?

32 Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă, dar, la Dumnezeu şi veţi trăi.”

Eu înțeleg din textul de mai sus că cei care se întorc la Dumnezeu, chiar dacă au fost neprihăniți și au căzut, au devenit răi, totuși dacă se întorc de la căile lor, vor trăi, căci Dumnezeu nu dorește moartea, ci viața păcătosului. Nu se vorbește aici, în nici un fel, de imposibilitatea de a te întoarce la Dumnezeu, despre care, s-ar părea că relatează textul din Evrei 10. Textul de mai sus este din nou confirmat în alt capitol din Ezechiel.

11 Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?”

12 Şi tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: „Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege.

13 Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit – dacă se încrede în neprihănirea lui, şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.

14 Dimpotrivă, când zic celui rău: „Vei muri!” – dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut,

15 dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa şi nu săvârşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri.

16 Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit!

17 Copiii poporului tău zic: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Totuşi mai degrabă calea lor nu este dreaptă!

18 Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.

19 Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! (Ezechiel 33; 11-19)

Eu văd în acest text un îndemn de a ne întoarce la Dumnezeu, chiar și pentru cei sau cele care au fost neprihăniți și au făcut un păcat cu voia, căci ei nu se pot baza pe nepihănirea lor din trecut, dacă nu se întorc la Dumnezeu din nou. Mesajul este acela de a ne întoarce la Dumnezeu, pentru toată lumea, inclusiv pentru cei sau cele, care au avut o cădere de la principiile lor de credință și nu văd nici decum un mesaj de descurajare de respingere, așa cum transmit unii membrii ai unor Biserici instituționale, semenilor lor.

Epistola către Evrei nu este semnată de Pavel și această epistolă prezintă, printre altele și o teologie care contrazice învățăturile sale. Pavel, în acest caz, la fel ca și Isus (Iisus), ne vorbește despre iertatea celui păcătos, dar epistola către Evrei, în textul mai sus citat, ne spune că dacă păcătuim cu voia nu mai rămâne nici o jertfă pentru iertatrea păcatelor noastre. Nu așa credea și Pavel, în opiniile sale exprimate în alte epistole, care provin, cu un grad mai mare de siguranță de la el, de exemplu epistolele 1 și 2 Corinteni. După ce mustră cu toată asprimea pe cei care păcătuiesc, în epistola 1 Corinteni, în epistola 2 Corinteni cere ca acești păcătoși să fie reprimiți în mijlocul comunității creștine de unde au fost excluși. Iată textele:

1 Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.

2 Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru!

3 Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă.

4 În Numele Domnului Isus (Iisus), voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus (Iisus),

5 am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus (Iisus).

Textul de mai sus se adresează persoanelor creștinate din Corint, adică acelora ”care au cunoscut adevărul” despre Dumnezeu și care au primit acest adevăr. Cu toate că ei au auzit ”adevărul,” unii dintre ei au continuat să păcătuiască grav, săvărșind păcatul curviei, într-un mod mai agravat decât chiar îl făceau păgânii. (vezi versetul 1) Cu toate acestea, deși săvârșeau un păcat cu voia, nu se poate spune că a curvi cu nevasta propriului tată, era un păcat fără voie, Pavel nu ne oferă aceași învățătură cu cea prezentată în textul din epistola către Evrei, citat mai sus. Cu alte cuvinte,    apostolul nu ne spune că nu mai există nici o speranță pentru cel în cauză, ci ne spune că, după ce ”carnea” lui va fi nimicită de satana, totuși duhul lui va fi mântuit, în ziua Domnului Isus (Iisus). Iată deci, cum se contrazic între ele, două texte care sunt atribuite apostolului Pavel.

1) 27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. (Evrei 10; 26)

2) 5 am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus (Iisus). (1 Corinteni 5; 5)

Ori avem o așteptare înfricoșată a judecății și un sfârșit în foc, ori avem o nimicire a cărnii și un duh mântuit, în ziua Domnului Isus (Iisus). Amândouă nu merg împreună, deci se contrazic reciproc. Să vedem însă ce ne spune Pavel în epistola 2 Corinteni:

5 Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.

6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de cei mai mulţi;

7 aşa că, acum, este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.

8 De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;

9 căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul.

10 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,

11 ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. (2 Corinteni 2; 5-11)

Curvarul acela, despre care se vorbește, cel mai probabil, în epistola 1 Corinteni,  dat pe mâna satanei, de către Pavel, nu este condamnat definiv de acesta, deoarece în epistola 2 Corinteni, Pavel le cere Corintenilor să îl ierte și să îl mângâie, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. Dacă nu ar mai exista nici o jertfă pentru cel păcătos, așa cum ne informează epistola către Evrei, cum se face că Pavel le cere Corintenilor să ierte pe cel care a păcătuit cu voia, adică știind că ”a curvi” este un păcat. De unde știau cei care au curvit că această faptă este un păcat? Tot de la Pavel, care în epistola 1 Corinteni i-a avertizat pe aceștia despre păcatul curviei.

12 Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.

13 Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

14 Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa.

15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!

16 Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”.

17 Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.

18 Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.

19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?

20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Prin urmare, Corintenii creștini știau de la Pavel că a curvi este un păcat și nu ar fi putut spune că au săvârșit acest păcat ”fără voie” sau în necunoștiință de cauză. Dacă ar fi afirmat astfel, aceasta ar însemna că toți curvarii, care trăiesc pe pământ, curvesc fără voie și nimeni nu ar mai fi responsabil pentru păcat. Pe ce bază le-a cerut Pavel Corintenilor creștini, în epistola 2 Corinteni, să îl ierte pe cel păcătos, dacă, așa cum afirmă epistola către Evrei, când cineva păcătuiește cu voia, nu mai există nici o jertfă pentru el sau pentru ea? Se știe că fără jertfă nu există iertare, deci cel sau cea, pentru care nu mai există nici o jertfă nu are nici o bază pentru a fi iertat. Pur și simplu textele se contrazic, în mod flagrant între ele și pentru a rezolva această dilemă, privitor la cine poate fi iertat, este nevoie să facem apel la toate textele N.T., privitor la iertare.

2 El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

3 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;

4 şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” (Luca 11; 2-4)

Isus (Iisus) condiționează iertarea noastră, de iertarea pe care noi o acordăm celorlalți, dar nu face deosebirea între păcate cu voie și păcate fără voie. Acolo unde Biblia nu face deosebiri nici noi nu trebuie să facem deoasebiri, este o regulă fundamentală a interpretării. Isus (Iisus) nu a introdus în rugăciunea Tatăl nostru, expresia ”și ne iartă păcatele noastre fără voie,” căci dacă ar fi fost cazul, ne-ar fi învățat așa. Deosebirea dintre păcate cu voie și păcate fără voie este complexă și se aseamănă cu a face o faptă cu intenție sau din culpă, adică din greșeală, dar mai mult cu a săvârșii o faptă în mod conștient sau inconștient, adică fără să știm dacă aceasta este considerată de Dumnezeu un păcat sau nu. Aproape toate păcatele vizibile sunt condamnate și de legile oamenilor, deci este greu de afirmat că nu știm ce înseamnă păcatul. Mai există și păcate care țin de omul interior, care nu sunt condamnate de legile omenești, de exemplu răutatea dar Isus (Iisus) ne-a învățat că dragostea este împlinirea legii. Dacă treci pe culoarea roșie a unui semafor, cu toate că nu ai văzut roșu este totuși răspunderea ta, dacă se produce un accident, deoarece trebuia să observi corect semaforul. Nu ai intenționat să comiți un omor, dar o persoană sau mai multe pot să moară, din această cauză. Dacă intenționezi să ucizi pe cineva, din diverse motive și urmărești ca efectul faptelor tale să se producă, ai săvârșit o crimă cu intenție. În ambele cazuri există responsabilitate și ambele sunt și păcate, prin consecințele lor. Poate Dumnezeu să ierte accidentul de circulație, dar nu poate ierta asasinatul? În primul rând, o persoană care ucide intenționat o alta, chiar dacă se numește Creștin, nu este un Creștin practicant, ci poartă doar acest nume. Un Creștin practicant, care a renunțat să mai practice și săvârșește păcate, se mai poate întoarce la Dumnezeu? Eu cred că pilda lui Isus (Iisus), privitor la întoarcerea fiului risipitor, nu se referă la necredincioși, ci la credincioși, deoarece fii risipitori sunt cei care au fost odată fii, au cunoscut adevărul și apoi au renunțat la el. (Luca 15; 11-32) Cei care nu au fost niciodată fii, adică nu au fost născuți din Dumnezeu, nu se întorc la Tatăl lor, ei nu au fost niciodată la El.

Isus (Iisus) ne-a învățat să ne iertăm între noi de 70 de ori 7 și nu cred că Dumnezeu ne iartă mai puțin pe noi. Ce fel de Dumnezeu drept ar fi Acela care nouă ne cere să ne iertăm la nesfârșit, dacă El nu este dispus să ne ierte la fel de mult? (Matei 18; 21-35) Psalmul 86; 15 ne descrie un Dumnezeu răbdător, dar epistola către Evrei ne prezintă un Dumnezeu neiertător, care nu mai oferă omului a doua șansă.

15 Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.

Ce Dumnezeu răbdător este Acela, care la prima greșeală mai serioasă ne întoarce spatele? Numai că Dumnezeu, așa cum îl prezintă Isus (Iisus) nu este așa, El este cu adevărat iubitor și iertător și așa ne cere și nouă să fim. Dumnezeul prezentat însă de unii mebrii ai anumitor Biserici instituționale este unul fals, care nu este cababil să cunoască oamenii dinainte de întemeiera lumii. Dacă El poate să îi cunoască, El le cunoaște dinainte și greșelile, adică tot viitorul. Dacă Dumnezeu, care ne cunoaște viitorul și ne cunoaște toate păcatele pe care le săvârșim pe parcursul vieții noastre,       ne cheamă la mântuire, în ciuda păcatelor pe care le facem înainte sau după botezul în apă la maturitate, nu înseamnă aceasta că El are determinarea să ne ierte aceste păcate? Mă refer la chemarea individuală, a celor credincioși. De ce se mai obosește Dumnezeu să facă minuni cu noi, dacă știe că ele nu ne folosesc la nimic, că oricum vom greși la un moment dat cu voia și nu vom fi mântuiți? Dacă Dumnezeu ne cheamă la mântuire, în ciuda păcatelor cu voia pe care le săvârșim, după botezul în apă la maturitate, El ne asigură iertarea și în final mântuirea. Acesta nu este un îndemn către păcat, ci către o înțelegere corect a învățăturii Lui Isus (Iisus). El a spus că toate păcatele ne vor fi iertate, numai hulaîmpotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată.

28 Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta;

29 dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.” (Marcu 3; 28-29)

”Toate păcatele” înseamnă și păcatele cu voie și păcatele fără voie, dacă nu ar fi așa Isus (Iisus) nu ar fi spus toate păcatele, ci ar fi spus că doar păcatele cu voie vor fi iertate. El însă a spus altceva decât epistola către Evrei.

Apostolul Ioan ne vorbește de asemenea despre iertarea celor păcătoși.

1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus (Iisus) Hristos, Cel Neprihănit.

2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Cine sunt copilașii? Sunt ei Creștinii, care greșesc cu voia sau sunt ne Creștinii? Copilașii sunt Creștinii, căci în ceea ce îi privește pe ne Creștini, apostolul Ioan îi introduce în categoria ”lumea.” Copilașii mai fac păcate, după ce au primit adevărul, ei nu devin brusc sfinți deoarece nașterea din nou este un proces de durată. Cu toate acestea, aceia sau acelea, care sunt născuți din Dumnezeu, ajung să nu mai păcătuiască, nu de frica focului veșnic, ci pentru că sunt născuți din Tatăl.

9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

Atâta vreme cât trăim păcatele ne sunt iertate, prin jertfa lui Cristos, care a murit pentru noi. Acest lucru nu se întâmplă ca noi să continuăm să păcătuim, ci ca să reușim să ajungem să nu mai păcătuim. Dacă Dumnezeu ne-ar ”executa” imediat așa cum fac stăpânii acestui pământ, El ar dovedi că nu înțelege natura umană sau că nu îi pasă de om, urmându-și doar țelurile Sale proprii, altele decât aspirațiile noastre umane. Totuși, Dumnezeu are ca scop mântuirea noastră și nu evidența păcatelor noastre, adică ceea ce contează pentru El este drumul pe care îl parcurgem către Împărăția Cerurilor, cu realizările și eșecurile acestuia și nu opririle noastre nedibace, intenționate sau nu. Căderile noastre nu sunt o surpriză pentru Dumnezeu, căci natura noastră duce neîncetat la astfel de căderi și ceea ce așteaptă el de la noi este o creștere, o schimbare, care să facă diferența între cei sau cele, care am fost și cei sau cele care suntem și care vom fi. Nu căderea noastră este importantă pentru Dumnezeu, ci efectele ei veșnice, asupra noastră. Cu alte cuvinte, dacă erorile noastre ne ajută să îl înțelegem mai bine pe Dumnezeu, cu toate că El nu se bucură de ele, e dispus să le ierte nu pentru a ne încuraja să continuăm să păcătuim, ci pentru a ”ne crește” și a ne pregăti pentru viața veșnică. Ar fi minunat dacă am putea învață numai din carte, din Biblie și dacă am fi totdeauna înțelpți, dar Părintele Ceresc știe că prin greșelile lor, copii Lui ajung să ”urască” greșelile și păcatele, deoarece ele nu îi fac fericiți și îi îndepărtează de Tatăl lor. Greșeala, chiar cea cu voia, este un mod de educație, pentru cel sau cea, care vrea să învețe, dar cel sau cea, care sunt născuți din Dumnezeu, sunt feriți de greșeli, de către Acela care locuiește în ei.

Ar mai fi o întrebare de pus. Care este textul biblic, care ne permite nouă să judecăm dacă un păcat săvârșit de altcineva este săvărșit cu voie sau fără voie? Nu am găsit nicăieri în N.T. o învățătură care să ne permită să stabilim pentru alții, dacă aceștia au ales, în mod liber să comită un anumit păcat sau dacă ei s-au aflat mai degrabă sub influența unor constrângeri trupești sau sufletești, care i-a determinat să păcătuiască. Dacă noi nu arătăm înțelegere față de alții, aceasta nu înseamnă că nici Dumnezeu nu îi înțelege și nu este sensibil la problemele lor. Gravitatea unui păcat poate fi stabilită numai de Dumnezeu, căci numai El cunoaște inimile. Adevăratele motivații ale oamenilor, cele profunde, sunt cunoscute numai de Dumnezeu și cred că El îi sancționează mai întîi pe batjocoritori, pe hulitori și numai după aceea pe neputincioși, adică pe cei slabi. Dumnezeu se îndură de cine crede El că este cazul să se îndure și de aceea clasificarea făcută între credincioși, pe baza textului citat, din epistola către Evrei, de către o Biserică instituțională sau alta, nu este doar greșită, dar și periculoasă.

14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

16 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

17 Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.

19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”

20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?

21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;

23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

Când l-a trimis David pe Urie Hititul să moară, pentru ca să îi i-a nevasta, era un păcat cu voie sau fără voie? Eu cred că era un păcat cu voie. Totuși Dumnezeu a trecut peste acest păcat și l-a iertat pe David, chiar dacă l-a pedepsit. În episola către Evrei ni se spune că nu mai rămâne nici o jertfă, pentru acela sau aceea, care păcătuiește cu voia, dar ce se întâmplă cu jerfa lui Isus (Iisus) pe cruce? De ce nu mai rămâne jertfa lui Isus (Iisus) pe cruce valabilă pentru acela sau aceea, care păcătuiesc cu voie? Poate să facă voia unui om ca jertfa lui Isus (Iisus) să nu mai fie valabilă? Nu este omul acela care își stabilește și hotărăște soarta veșnică, ci este Dumnezeu. Eu sunt convins că jertfa lui Isus (Iisus) are multă putere de iertare, în viețile noastre și că nimeni și nimic nu îi poate desființă capacitatea de a ierta și mântui, nici măcar păcatele noastre cu voia.

Eu sunt convins că nu este bine să ne lăsăm doborâți de păcate și să părăsim calea mântuirii căci riscăm să ne îndepărtăm definitiv de Dumnezeu. Cine păcătuiește cu voia și regretă fapta sa și se întoarce din drumul său va fi iertat de Dumnezeu dar cine perseverează în păcatele sale se rupe singur de Dumnezeu, nu în sensul că El nu ar vrea să îl mai ierte, ci pentru că persoana respectivă ajunge într-o stare în care nu mai poadea vedea și înțelege dimensiunile păcatelor sale și deci nu își mai dorește iertarea. Mâna lui Dumnezeu nu este pre scurtă ca să mântuiască și dragostea Lui pentru nou nu scade, dar omul poate cădea în deznădejde și se poate îndepărta definitiv de El.

1 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,

2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!

3 Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.

4 Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea.

Un alt text din Isaia mi se pare de asemenea relevant. Dumnezeu este dispus la iertare chiar și pentru aceia sau acelea care au păcătuit mult, cu condiția ca aceștia să se întoarcă la El.

16 Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!

17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –

18 Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.

19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;

20 dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”

Articolul acesta nu este un îndemn către păcat, ci către speranță, adică nădejdea pe care o avem în Cristos. Dacă păcătuim cu voia vom fi iertați de Dumnezeu, dacă regretăm păcatele noastre cu sinceritate și dorim să nu le mai repetăm. David a regretat păcatul lui și a cerut iertare lui Dumnezeu și Dumnezeu l-a iertat, dar regretul a fost unul serios și profund. Dacă însă, cu ușurință, ne lăsăm doborâți de păcate și cu ajutorul ”fraților” și ”surorilor,” care încearcă să ne descurajeze este posibil ca starea noastră din urmă să ajungă mai rea decât cea dintâi și să ajungem să nu mai dorim chiar noi iertarea lui Dumnezeu și mântuirea noastră.

20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus (Iisus) Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.

Petru ne vorbește aici mult mai clar decât epistola către Evrei și nu ne spune că nu mai există iertare sau jertfă pentru cel care greșește cu voia, ci ne spune să nu ne lăsăm doborâți de păcate, ci să ne întoarcem mereu la Dumnezeu, căci în El avem nădejdea salvării noastre veșnice. Ce spune Petru este exact invers față de ce scrie în textul din epistola către Evrei, la care am făcut referire. De fapt, chiar și Pavel vorbește despre ceea ce trebuie să facem noi, când cineva ”a căzut,” pe drumul credinței. Nu specifică dacă greșeala respectivă este cu voie sau fără voie, ci spune doar dacă cineva cade într-o greșeală, aș adăuga eu orice greșeală, în afara hulei împotriva Duhului Sfânt. Nu spune că trebuie să îl descurajăm pe cel în cauză, spunându-i că nu mai există jertfă pentru el sau pentru ea, ci spune clar că trebuie să îl ridicăm cu duhul blândeții.

1 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

Iată ce spune și Iacov despre ”frații,” adică Creștinii care au cunoscut adevărul și au căzut de la credință:

19 Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul,

20 să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.

”Frații” Penticostali în schimb, dacă greșește cineva și săvârșește un păcat, îi bagă textul din Evrei, menționat mai sus, sub ochi sau il citesc cu voce tare, ca pe o sentință. Nici o secundă măcar nu se gândesc la întoarcerea celui sau celei în cauză, ei se pregătesc să îl condamne sau să o condamne definitiv, la pedeapsa cu iadul veșnic. De ce procedează ei în acest mod? Mândria de a fi mai bun decât alții, de a fi mai sfânt decât alții și satisfacția și puterea, pe care o are cel care judecă, în legătură cu cel sau cu cea judecată, își spune cuvântul. La aceasta se adaugă și obsesia fricii și a pedepsei și ne înțelegerea unui element esențial al credinței creștine și anume că toți cei mântuiți sunt cunoscuți de Dumnezeu, încă înainte de întemeierea lumii și că toți vor fi făcuți să stea în picioare de însuși Dumnezeu, până la sfârșit. Cine ești tu, care te grăbești să judeci, înainte de vreme, pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba Stăpânului Său.

Mândria de a ne pune în locul lui Dumnezeu și a uzurpa atribuțiile lui, fie ca și instituție bisericească, fie ca și indivizi este expresia semnului fiarei, despre care se vorbește în cartea Apocalipsa lui Ioan. Bisericile instituționale se mândresc cu autoritatea lor, care contrazice autoritatea lui Dumnezeu, este o ”înlocuire” a Lui pe pământ, este o mare mândrie și un pericol pentru sufletele oamenilor. Numai Dumnezeu este Judecătorul nostru și nu oamenii, iar aceștia din urmă ar face bine să ia aminte la ei înșiși si să fie atenți să nu cadă chiar ei. Nici un om nu are dreptul să judece un alt om, în legătură cu păcatele sale. Eu nu spun că trebuie să avem a face cu oameni care, în mod evident, trăiesc într-o stare de dispreț față de Dumnezeu, eu spun doar că nu știm dacă până la urmă nu se vor întoarce și aceștia la Dumnezeu și nu vor fi mântuiți. Noi nu cunoaștem viitorul, Dumnezeu însă îl cunoaște, să îl lăsăm pe El să ghideze destinul oamenilor.

În orice caz, cei bolnavi au nevoie de doctor și nu cei sănătoși și cred că acela sau acea care se simte chemat sau chemată trebuie să vorbească despre Dumnezeu și celor care trăiesc în ne orânduială, nu să îi judece sau să îi condamne, ci să facă un apel la ei, din partea Lui. Noi nu trebuie să fim judecătorii păcatelor oamenilor și să îi condamnăm pentru ele, noi trebuie să fim doctorii care aduc alinare și care încearcă să vindece pe cei bolnavi. Să lăsăm pe judecătorii omenești să judece faptele care contravin bunei conviețuiri între oameni și pe Judecătorul Ceresc să judece păcatele fiecăruia, iar noi să ne judecăm numai păcatele noastre, pentru a fi conștienți de ele și prin puterea lui Dumnezeu și nașterea noastră din El să biruim aceste păcate. Nu trebuie să ne lăsăm biruiți de păcate, este un sfat admirabil pe care îl dă apostolul Petru și dacă am păcătuit cu voia să ne împotrivim altor păcate și să ne punem nădejdea în capacitatea de înțelegere a lui Dumnezeu, în dragostea Lui și în dispoziția Lui pentru iertare. Toată viața luptăm cu păcatele și în această luptă pe viață și pe moartea, poate că vom pierde o bătălie, dar să nu pierdem războiul. Dumnezeu vrea ca noi să nu pierdem războiul nu ne ”decapitează” după orice bătălie pierdută. Eu sunt convins că asta ne învață Biblia și că problema iertării nu se reduce deloc la textul din epistola către Evrei.

Biserica instituțională Penticostală a făcut o doctrină dintr-un verset biblic și ucide cu ea speranțele celor credincioși. Aceasta nu i-a în considerare toate textele biblice, care se referă la iertarea celor păcătoși și din acest motiv propovăduiește doctrine false. Cei sau cele credincioase trebuiesc să citească Biblia pentru ei înșiși și să o înțeleagă așa cum le arată Dumnezeu, care locuiește în ei, că trebuie să o înțeleagă. Litera omoară dar Duhul dă viață. Bisericile instituționale, în general și în cazul de față instituția bisericească Penticostală au nevoie de ”arme,” cu care să îi domine și să îi manipuleze pe cei credincioși și și-au construit astfel de ”arme” doctrinare. Multe din interpretările textelor biblice datorate Bisericilor instituționale, sunt ”interesate” și urmăresc un scop, altul decât mântuirea oamenilor. Ele urmăresc supraviețuirea și prosperitatea instituțiilor bisericești și din acest motiv cei credincioși trebuieisc să fie atenți la interpretările ”oficiale,” ale textelor Bibliei și să caute să obțină în conștiința lor, direct da la Dumnezeu, o interpretare adecvată a acestora.

Harul lui Dumnezeu are mulți termeni, însă iertarea este primul dintre ele. Ratezi iertarea și vei rata harul. Cum punem deoparte harul? O modalitate este de a trata iertarea ca pe altceva decât un dar. Dacă lucrezi să câștigi ceea ce a dat Dumnezeu deja, atunci tu ai făcut crucea lui Hristos fără efect. Tu ai pus deoparte harul și te-ai făcut pe tine însuți co-salvator.

Conform la Coloseni 2:13, păcatele noastre au fost iertate când încă eram morți în păcatele noastre. Cu alte cuvinte, tu ai fost iertat înainte de a te pocăi de ele, înainte de a le mărturisi, înainte ca tu să fii născut din nou. De fapt, tu ai fost iertat cu mult înainte ca tu să te fi născut. Tu nu ai făcut nimic pentru a merita iertarea Lui. De aceea, această acțiune este numită har.

 

Dar acest om, după ce a oferit un singur sacrificiu pentru păcate, pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 10:12).

 Iisus a mers la cruce ca și reprezentant fără păcat la umanității. Pe cruce, Dumnezeu Fiul L-a rugat pe Dumnezeu Tatăl să ne ierte (Luca 23:24). Apoi, satisfăcând pe deplin cerințele legii care stăteau împotriva noastră, și făcând un nou legământ în sângele Său, Iisus a declarat, „S-a terminat!” și Și-a dat duhul. Lucrarea Sa de răscumpărare este completă, iar Iisus Se află acum la dreapta lui Dumnezeu așteptând ca sfinții Lui să se ridice cu îndrăzneală în starea lor iertată și să-i pună pe vrăjmașii Lui – boala, sărăcia, asuprirea – sub picioarele lor și a Lui.

Iisus nu va mai merge niciodată la cruce. Dacă păcătuiești astăzi, El nu Se va duce înapoi la Calvar mâine. Cerându-I să te ierte este ca și cum ai spune că jertfa Lui nu a fost de ajuns – că tu efectiv ai nevoie ca El să Se suie din nou pe cruce. Acest lucru este dezonorant (Evrei 6:6), dar „suntem convinși de lucruri mai bune referitor la voi” (Evrei 6:9). Bucură-te că jertfa Lui de o singură dată a plătit pentru totul și că ești iertat veșnic! Când păcătuiești, care este realitatea? Tu încă mai ești iertat! Harul lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul tău.

Această realitate nu este o încurajare de a păcătui și dacă alegi să trăiești în păcat atunci tu ești nefamiliar cu harul lui Dumnezeu care ne învață să spunem nu păcatului. Însă dacă tu te încrezi în Iisus și lucrarea Lui terminată, atunci fii sigur că nimic în prezent sau în viitor, sau vreo putere, nici viața sau moartea, te poate separa de iertarea lui Dumnezeu.

 

Nu crede vestea rea

Dumnezeu nu are nevoie de permisiunea ta pentru a te ierta. Iertarea Lui s-a bazat în întregime pe lucrarea terminată de la cruce. Cei ce susțin că noi trebuie să facem ceva pentru a fi iertați spun cu alte cuvinte că Iisus trebuie să vină și să moară din nou, deoarece o dată nu a fost îndeajuns. Aceasta este numită veste rea și nu se găsește în Biblie. Iisus nu a murit pentru o parte din păcate, ci pentru toate păcatele. Jertfa Lui unică pentru păcatul lumii a fost absolut perfectă și în întregime terminată în orice privință.

 

Şi El este ispăşirea pentru păcatele noastre şi nu doar pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi (1 Ioan 2:2).

Aceasta este vestea bună pe care profeții au anunțat-o și pe care apostolii au declarat-o: Dumnezeu Fiul a terminat-o cu păcatul! Nici Dumnezeu Tatăl și nici Dumnezeu Duhul Sfânt nu-Și mai amintesc păcatele noastre! Acesta este adevărul evangheliei.

 

Pune-ți credința în vestea bună

Iisus a spus că iertarea păcatelor este un dar care trebuie să fie primit (Fapte 26:18).

De asemenea, El a spus că Duhul Sfânt va convinge lumea de păcat, pentru că ei nu cred în Mine (Ioan 16:8-9). Duhul Sfânt este aici pentru a convinge lumea că păcatele noastre au fost șterse și îndepărtate pe cât de departe este răsăritul de apus. Duhul Sfânt este aici să-L reveleze pe Iisus și lucrarea Lui terminată de la cruce.

Un răspuns adecvat la această veste bună este de a te întoarce spre Dumnezeu și a-ți pune încrederea în harul Său extraordinar. Aceasta este numită pocăință. Noi nu ne pocăim să obținem iertare; noi ne pocăim deoarece am fost iertați. Toate binecuvântările care sunt ale noastre în Hristos – acceptarea, neprihănirea, sfințirea Lui – curg din revelația că noi am fost iertați complet și veșnic prin sângele prețios al Mielului. Privește la Iisus șezând jos la dreapta Tatălui. El nu aleargă dintr-o parte în alta curățind păcatele tale. Lucrarea Lui de răscumpărare este terminată și acum El te invită să intri în odihna Lui.

Cât de mult iartă Dumnezeu?

În primul rând, toţi păcătuim. Iată două texte care exprimă acest adevăr: Isaia 53:6 – „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui” (Isaia 53:6) – şi Romani 3:23 – „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”.

Faptul că îţi recunoşti păcatul şi regreţi că l-ai săvârşit ar trebui să fie pentru tine un motiv de încurajare – şi aceasta din mai multe privinţe. În primul rând, sunt mulţi oameni care păcătuiesc, dar nu văd ca fiind ceva greşit în ceea ce fac; totuşi ţie Dumnezeu ţi-a deschis ochii şi te-a ajutat să înţelegi ce putere de distrugere are păcatul. Însă Dumnezeu nu doreşte să îţi trăieşti viaţa copleşit de un sentiment de vinovăţie. El doreşte ca tu să cunoşti şi să trăieşti din plin experienţa iertării pe care El o oferă.

Dumnezeu nu trece cu vederea păcatul tău, spunând: „Eşti iertat!” El vede păcatul nostru, însă cu toate acestea este gata să ne dea iertarea Sa deoarece Iisus a luat păcatul nostru în întregime asupra Sa şi a plătit pentru el prin moartea Lui pe cruce. Păcatul nostru reprezintă o problemă gravă, pentru a cărei rezolvare Iisus a plătit preţul unei suferinţe inimaginabile. Dar din momentul în care L-am primit pe Hristos în vieţile noastre, noi am dobândit iertarea Sa. Nu vom putea niciodată să facem ceva care să compenseze pentru propriul nostru păcat, indiferent câtă suferinţă am îndura – şi de altfel Dumnezeu nici nu aşteaptă acest lucru. „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).

Dar cum stau lucrurile atunci când suntem vulnerabili în anumite privinţe şi continuăm să păcătuim? Oare este posibil ca, la un moment dat, Dumnezeu să se sature să ne tot ierte şi să ajungem la o limită dincolo de care nu mai putem fi iertaţi?

Iisus a fost întrebat de ucenicii Săi de câte ori ar trebui să ierte ei pe cineva. „Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: «Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?» Isus i-a zis: «Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte»” (Matei 18:21-22). Este puţin probabil ca Petru să fi putut ţine socoteala dacă a iertat pe cineva de 490 de ori, prin urmare Iisus oferă aici un principiu. Întotdeauna trebuie să îl ierţi pe semenul tău, pentru că Dumnezeu întotdeauna te iartă pe tine. El a murit pentru fiecare dintre păcatele tale – cele care le-ai comis şi cele pe care le vei comite, aşadar pentru păcatele trecute, prezente şi viitoare. Trebuie să începi să îţi vezi păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu. În cele ce urmează, citez câteva texte biblice care vorbesc despre acest lucru:

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (1 Ioan 2:1-2).

„…cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi” (Psalmul 103:12).

„Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!” (Isaia 38:17). Dumnezeu mi-a aruncat păcatele dinaintea ochilor Săi şi nu mă mai priveşte prin prisma lor. Atunci când se uită la mine, El vede de fapt dreptatea lui Iisus.

„El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor” (Mica 7:19). Ele nu vor mai putea fi găsite niciodată, deoarece au fost aruncate „în mare” – chiar mai mult, „în fundul mării”.

„Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). Dumnezeu nu ţine evidenţa păcatelor noastre; lista care le conţine este ştearsă, este distrusă. Faptul că Dumnezeu „uită” păcatele nu trebuie înţeles în sensul unei slăbiciuni similare cu cea umană; El decide să nu şi le mai amintească.

„…dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20).

„Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Iisus Hristos… Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor… Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:18-19, 21).

„Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Iisus…” (Romani 8:1).

„…fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos” (Romani 5:1)

Textul biblic spune despre Satana că este „pârâşul fraţilor”, cel care îi acuză pe credincioşi (Apoc. 12:10); aceasta înseamnă că Satana va încerca să ne convingă că este imposibil ca Dumnezeu să ne iubească. Trebuie să privim asemenea gânduri drept minciuni şi în loc să le dăm lor crezare, să ne punem încrederea în ceea ce spune Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu spune despre noi în cuvântul Său (Biblia) este mai adevărat decât orice am putea gândi sau simţi noi. Iisus a spus că o viaţa clădită pe Cuvântul lui nu se va prăbuşi niciodată, oricâte furtuni s-ar abate asupra ei (vezi Matei 7:24-27).

Dacă I-ai cerut lui Dumnezeu să te ierte şi să intre în viaţa ta, atunci nu uita un lucru: Eşti iertat! Cuvântul Său afirmă acest lucru. Mulţumeşte-I pentru iertarea pe care ţi-a acordat-o şi începe să te bucuri de relaţia dintre tine şi El şi de trăinicia acestei relaţii. El poate schimba domenii în viaţa ta care nu sunt în acord cu voia Sa cu privire la tine. În 1 Corinteni 1:9, apostolul Pavel face următoarea afirmaţie: „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.”

 

 

 

Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan: “Vrei sa te vindeci de boala? Impaca-te cu vecinul”

Profesorul Dumitru Constantin Dulcan este reputatul medic neurolog şi psihiatru care şi-a legat numele de Spitalul Militar Central din Bucureşti, unde a condus secţia de neuropsihiatrie, apoi clinica de neurologie.
Ca autor de cărţi, dr. Dulcan a devenit accesibil maselor de cititori, odată cu publicarea volumului „Inteligenţa materiei“, un best-seller al anilor `80. În cartea sa revoluţionară pentru mentalitatea acelor vremuri, profesorul Dulcan îndrăznea să vorbească despre entitatea care, mai presus de tot, pune în lucruri o ordine firească, dar încă neînţeleasă de noi. Actualmente şef la Catedra de Neurologie şi Neuropsihosomatică de la Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, dr. Dumitru Constantin Dulcan s-a dedicat studierii domeniului conştiinţei, despre care spune ferm convins că timpul îl va confirma.

– Tot răul spre bine, domnule profesor Dulcan? Gândul optimist cu care obişnuim să ne împăcăm are, de fapt, o explicaţie ştiinţifică?
– Trebuie să privim cu luciditate, traversăm un moment foarte dificil pentru Univers. Privind la tot ce se întâmplă în jur, cu noi, ne dăm seama că suntem deja în război. Este nevoie de o refundamentare a conceptelor pe care Universul s-a bazat. Trebuie să lucrăm în primul rând asupra noastră, dacă vrem să schimbăm ceva. Fiecare dintre noi trebuie să facă efortul să se schimbe, iar fiecare trebuie să dea exemplu la 100, la 200 persoane. Doar aşa, printr-o energie colectivă, putem schimba lucrurile. Când nu ai în mintea ta soluţia pentru adevăr, o găseşti privind istoria sau natura, cum rezolvă o situaţie. Natura are propria inteligenţă, fiecare particulă are inteligenţa sa. A fost Imperiul lui Alexandru cel Mare, a fost Imperiul Otoman, a fost Imperiul Sovietic. Toate au dispărut. Celelalte sunt veşnice? Eu aştept istoria.

– Nu suntem prea mici pentru un război aşa mare?
– Dacă ne unim, nu. Trebuie să ne dezvoltăm conştiinţa de grup. O putem face pentru o cauză rugându-ne cu toţii sau măcar concentrându-ne sincron, cu toţii, în acelaşi timp. În America există grupuri de rugăciune în care oamenii se roagă pentru sănătatea cuiva sau pentru îndepărtarea unei probleme. Există mărturii ale unui savant neurochirurg american care fiind în comă profundă, vedea cum oamenii se roagă pentru însănătoşirea lui şi cum vin spre el canale de energie prin care simţea că se vindecă. În acest timp, el a avut acces la adevăruri din lumea de dincolo. „Marea mea dilemă este cum împac eu ce am văzut dincolo, cu ce am învăţat la Harvard“, a relatat cercetătorul. Şi nu era un naiv.

– Şi lumea va fi schimbată doar cu efectul gândirii pozitive?
– Trebuie să ne scuturăm de zgura gândurilor, pentru că resentimentele, ura, invidia sunt sentimente care modifică ADN-ul, în timp ce iertarea şi optimismul deschid spirala ADN-ului. Vrei să te vindeci de boală? Împacă-te cu vecinul sau cu cel pentru care ai resentimente. Când emitem un gând bun în spaţiu, el este perceput ca o lumină colorată. În schimb, gândul rău este un nor întunecat care îl usucă în primul rând pe cel care-l trimite. Rugându-ne cu toţii, îndepărtăm din norii negri care s-au tot adunat deasupra noastră. Şi trebuie să facem bine. Acel bine pe care nu ni-l cere nimeni, acela este binele suprem! Altfel, dacă vom continua aşa, nimicim totul. Tot primim semnale că Universul va face „implozie“, dar ceasul bombei poate fi oprit.

Oamenii sunt, de fapt, nişte frecvenţe. Noi trebuie să ne elevăm conştiinţa, pentru a putea avea acces la alte dimensiuni. Vorbind despre moarte, niciodată să nu ne gândim la cei trecuţi în nefiinţă ca fiind morţi. Nu, ei sunt nişte conştiinţe vii! Moare doar universul fizic, corpul. Nu există moarte, există doar o trecere. Comunicarea cu invizibilul este mai utilă decât tone de cărţi. Am avut mai multe experienţe de acest gen, momente critice, de boală. Viaţa nu m-a dezmierdat deloc. De fiecare dată când ajungeam la limită, cineva îmi spunea care e soluţia. Noi plecăm din viaţă cu exact ce-am adunat. Şi suferim teribil în faţa celor cărora le-am greşit. Iisus a dat expresia celui mai pur sentiment: iubirea şi iertarea aproapelui său. Dacă l-ar fi acceptat pe Iisus, omenirea ar fi avut 2.000 ani în avans în civilizaţie.

Cartea sa „Inteligenţa materiei“ a fost distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta“. Alte cărţi scrise de D.C. Dulcan sunt „Mintea de dincolo”, care abordează experienţele morţii clinice, „În căutarea sensului pierdut“, „Somnul raţiunii“, „Către noi înşine“, „Gândirea omului modern“, „Culmi şi limite“. Profesorul Dulcan este membru al unor prestigioase societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale (Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizaţia Internaţională de Cercetare a Creierului).
Sursa: http://adevarul.ro/

 

RETETA FERICIRII. Profesorul Constantin Dulcan: “Ne putem prelungi considerabil viata in functie de modul preponderant benefic in care gandim

Nimeni n-ar crede că un copil dintr-un sat de provincie se întreabă, la o vârstă fragedă, doar observând rutina din jurul lui, ce sens are existenţa umană. Şi totuşi, Dumitru Constantin Dulcan, ajuns acum profesor universitar şi medic neurolog, a făcut acest lucru. Prin tot ceea ce a făcut, el a căutat sensul și însemnătatea vieţii. A găsit răspunsuri la întrebări esenţiale, a înţeles cum funcţionează Universul şi spune că tot ceea ce a aflat prin studiu intens şi din experienţele sale vrea să împărtăşească şi altora. Am vorbit cu profesorul Constantin Dulcan despre triada fericire – gânduri – sănătate şi consecinţele acesteia asupra funcţionalităţii Universului. Profesorul consideră că gândurile şi vorbele noastre pot influenţa universul, scrie gandul.info.

Profesorul Constantin Dulcan şi-a propus să desluşească misterul care-l măcina, mânat de sfaturile tatălui său, care n-a putut să meargă la şcoală din cauza situaţiei familiale, dar care şi-a dorit ca măcar copiii lui să-şi construiască un viitor prin învăţătură, spunându-le tot timpul: “Stau desculţ o viaţă întreagă ca voi să învăţaţi carte. Nu ştiţi ce înseamnă să-şi bată joc de tine unul mai prost decât tine”.
“Vedeam, ca orice copil la ţară, că te trezeai de dimineaţă, plecai la munca câmpului, cu vitele, veneai acasă, mâncai, te culcai. A doua zi, la fel. Zi de zi să faci asta, asta-i viaţă?! Dar de ce, de ce trebuie să se nască omul? Şi prima întrebare a fost: Ce sens are viaţa? “, povesteşte Constantin Dulcan.

reteta fericirii constantin dulcan

După liceu s-a înscris la Facultatea de Filosofie. Aici, Dumitru Constantin Dulcan şi-a obţinut prima diplomă.
“Când am ajuns în India, am rămas uimit că filosofia lor este o filosofie a omului de pe stradă, nu ca la noi, rezervată elitelor universitare. Pentru indian, filosofia devenise o modalitate practică de existenţă, în timp ce pentru mine era o chestie care mă ajuta să strălucesc într-un salon, dar în afară nu mă ajuta cu nimic. Nu puteam să înţeleg natura la nivel intim, biologic. Şi mi-am spus: acum fac asta, când termin, fac medicina”, povesteşte Constantin Dulcan.

Aşa a şi făcut. A ales un domeniu al medicinei care să-l ajute să obţină răspunsul la întrebarea esenţială pe care şi-a pus-o încă din copilărie – Ce sens are viaţa?

“Alegerea medicinei a pornit de la un comandament de ordin informaţional. Am voit să ştiu, a fost fundamental să cunosc. Să cunosc lumea la nivel biologic, intim, ca motivaţie fundamentală şi dincolo, cultura ca motivaţie spirituală. Ai două laturi, spiritul şi corpul, organismul. Asta m-a ajutat foarte mult. Pe urmă, când am luat secundariatul, puteam să iau boli interne la Piteşti. Ar fi fost fericiţi părinţii. Mai erau neurologia şi psihiatria la Craiova. Am luat neurologia pentru că am zis că aici pot avea un drum mai personal. Şi aşa a fost. N-aş fi înţeles atât de multe dacă nu eram neurolog”, îşi aminteşte Constantin Dulcan.

“Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mişcă şi ne învolburează, momentul în care simţi că întreaga lume este cu tine.”

“Cu toţii avem nevoie să fim, să gândim, să căutăm o cale de a exista într-o lume în care există şi multă bucurie, dar şi enorm de multă tristeţe. Întregul ţel al vieţii mele a fost acela de a găsi un sens al lucrurilor”, completează acesta.

A găsit sensuri diverse. A înţeles că viaţa noastră este formată din ceea ce gândim şi ceea ce simţim, că unul dintre sensurile vieţii, finalitatea spre care tind toate acţiunile noastre este fericirea: “Fericirea este un sens al nostru şi are sensuri multiple. Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mişcă şi ne învolburează, momentul în care simţi că întreaga lume este cu tine. Fiecare dintre noi poate avea o formulare a ideii de fericire. Trebuie să facem o diferenţă între bucurie şi fericire. Fericirea este, după opinia mea, un obiectiv, o ţintă, o finalitate a tot ceea ce este fiinţă pe lumea asta, cu diferenţa că o fiinţă umană, dispunând de o raţiune, trăieşte fericirea, sentimentul acesta al satisfacţiei depline atât în planul raţional, cât şi în planul afectiv. Bucuria este plăcerea minţii, în timp ce fericirea merge mai adânc, la bază, la fundamentele sufletului, unde putem vorbi de o fericire a spiritului, care înseamnă mult mai mult decât nivelul imediat al gândirii.”

Profesorul consideră că dragostea este o circumstanţă sigură a fericirii şi dă exemplu iubirea adolescentină, ca pe una dintre cele mai marcante experienţe ale vieţii.
“Fericirea este o stare de spirit, o stare în care vrei, nu vrei, trebuie să intre şi inima şi afectivitatea, profunzimile tale afective, acolo unde este esenţa ta. Dragostea este una dintre circumstanţele fericirii indubitabile. În mintea mea este tot timpul faptul că iubirea adolescenţei este una dintre cele mai marcante experienţe. De ce? Pentru că este momentul în care insul afectiv se trezeşte la viaţă. Mai cred că cea mai mare satisfacţie este aceea când pasiunile tale, înclinaţiile tale îşi găsesc un ecou în ceea ce faci. Asta cred că e adevărata fericire a vieţii”, spune Dulcan.

Nivelul superficial, cu furtunile, nivelul profund, cu pacea

Şi totuşi, cum pot fi fericiţi oamenii într-o lume în care stresul, nemulţumirile legate de viaţa profesională sau de cea personală descriu cel mai bine viaţa lor? Profesorul Dulcan consideră că este o chestiune de percepţie.

“Sunt două niveluri la care un om poate să aibă o reacţie de fericire sau de nefericire. Primul este planul personal, dar voi începe cu modelul social. Modelul social poate să-ţi dea satisfacţii sau să nu-ţi dea satisfacţii. Poate să-ţi ofere condiţii de împlinire pe plan profesional sau nu. În cazul modelului social nu prea poţi face mare lucru. Atunci, rămânem la al doilea nivel, nivelul tău personal. Cum văd fericirea orientalii: ei vorbesc despre fericire la nivel de virtuţi. Ei spun că sunt două niveluri. Este nivelul superficial, unde sun toate furtunile care se abat asupra minţii, asupra gândului şi este nivelul profund. Nivelul profund înseamnă pentru ei să-ţi păstrezi acea pace, linişte interioară, indiferent că întâmpini succesul sau eşecul. Omul trebuie să se educe de o asemenea manieră încât să înţeleagă că frica şi spaima care li se prezintă face parte dintr-un nivel comercial care interesează anumiţi indivizi. Noi trebuie să învăţăm că şi în faţa nenorocirilor, dar şi a lucrurilor plăcute trebuie să ne păstrăm un echilibru. În momentul acela, omul nu mai este în bătaia vântului, nu mai este la mâna societăţii, nu mai devine ceea ce vrea societatea să facă din el: o slugă, un nimic, un zero. El îşi păstrează propria lui nişă, propriul lui regat.

Nefericirea este o chestiune de percepţie. Sunt fericit în funcţie de cum percep eu un eveniment; îl percep cu un ecou negativ sau îl percep cu un ecou pozitiv; entuziasmant sau ne-entuziasmant; deprimant sau, dimpotrivă, extaziant. Fericirea mai ţine şi de structura noastră. Oamenii introvertiţi, cărora foarte puţine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiţi. Bucură-te! Uite, ai băut o cafea cu cineva, bucură-te. Tu spui: «Nu pot, e amară». Păi, fă-o dulce dacă e amară.”

Gândurile noastre sunt responsabile pentru energiile Universului

Gândirea binefăcătoare nu ne ajută doar pe noi. Profesorul Constantin Dulcan spune că gândurile şi cuvintele noastre sunt încărcate cu energie. Această energie este negativă sau pozitivă, în funcţie de felul în care arată gândurile noastre şi de semnificaţia pe care o au cuvintele noastre.

“Tot ceea ce gândim este sprijinit pe un fundament energetic. În momentul în care gândim frumos, bine, noi emitem un nor de lumini. Noi suntem construiţi din fotoni, din lumină. Numai că nu o vedem, pentru că numărul de fotoni emis este infim. În momentul în care gândim în termeni de iubire, compasiune, iertare, empatie şi recunoştinţă, noi emitem un câmp de energie pozitiv. Acest câmp de energie îmbibă toate celulele noastre. Pe de o parte, modifică chimia noastră. Ele contribuie la sănătate, longevitate, mulţumire, fericire. Invers, sentimentele de ură au un câmp de emisie negru. În momentul în care urâm, suntem violenţi, invidiem, noi îmbrăcăm o haină de doliu. La nivelul creierului nostru corespunde o chimie a substanţelor benefice şi a celor dăunătoare. Dopamina este cea responsabilă pentru sentimentul de fericire. Stresul, în schimb, conduce la îmbolnăvire”, afirmă Constantin Dulcan.

Profesorul susţine că un câmp de energie emis de om fie prin cuvinte, fie prin gânduri, poate ajunge în cel mai îndepărtat punct din Univers şi prin influenţa pe care o are poate crea dezechilibre energetice. “În momentul în care eu, prin ceea ce scot pe gură sau gândesc dezechilibrez Universul, el produce catastrofe. El nu este dependent de existenţa mea, dimpotrivă, eu sunt produsul lui, nu el este produsul meu. Ca atare, el se răzbună. Dezechilibrele sunt dure. Toate catastrofele de aici vin”, explică profesorul Dulcan.

“Noi ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul preponderent benefic în care gândim”

Pe lângă Univers, influenţată de gândirea noastră este şi sănătatea. Sistemul nostru imunitar este, după cum spun japonezii, construit aşa fel încât noi să putem trăi în jur de 130–140 de ani. Medic de profesie, profesorul Constantin Dulcan spune că modul în care gândim ne poate ajuta să ne prelungim viaţa. Îşi aminteşte episoade din cariera sa medicală, în care persoane care au venit la el să se trateze au reuşit să grăbească vindecarea printr-o gândire pozitivă.

“Noi ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul preponderent benefic în care gândim. Noi suntem suma tuturor gândurilor şi emoţiilor noastre. Noi emitem pe zi circa 60.000 de gânduri. Cu fiecare gând pe care îl emitem, noi pledăm pentru viaţă sau pentru moarte, pentru sănătate sau pentru boală. Eu am creat clinica de neurologie şi la Craiova şi în Bucureşti, aveam bolnavi cu aceeaşi boală, accident vascular. Eram zilnic obligat să fac vizita cu 30 de oameni după mine. Şi întrebam bolnavii cum se simt. Unul îmi spunea că se simte bine, că va fi şi mai bine. Mă duceam după trei zile, mă uitam la faţa lui, vedeam cum înfloreşte. Altul spunea că nu îi e bine, că l-a durut injecţia, că nu i-a trecut cu pastila pe care i-am dat-o. Acel om mergea prost, rău. Se vedea că e nemulţumit şi nu îi mergea bine nici tratamentul. În clipa de faţă vorbim despre ceea ce se cheamă puterea minţii. Putem, pur şi simplu, să ne modificăm starea de sănătate, comportamentul uman în beneficiul nostru. Acestea sunt lecţiile de ultimă oră pe care ni le dau ştiinţele. Deci, nu trebuie să ne lăsăm speranţa că ne ajută doar o reţetă. Ne ajută reţetele, dar cel mai mare ajutor ni-l dăm singuri. Doctorul nu este Dumnezeu, iar medicina nu este matematică”, explică profesorul Constantin Dulcan.

Inima este corespondentul minţii divine

Având în vedere că oamenii gândesc şi simt, deci au o latură raţională şi una emoţională, l-am întrebat pe Constantin Dulcan dacă, în drumul către fericire oamenii ar trebui să-şi asculte mai mult inima sau să fie mai mult raţionali. Acesta spune că adevărul în cazul marilor decizii care ne pot influenţa în mod semnificativ viaţa stă în inimă. Suntem tentaţi să credem că raţiunea depăşeşte sentimentele, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Inima este asimilată de Constantin Dulcan puterii divine, deci, adevărului absolut.

“Experienţa mea a fost că de câte ori n-am ascultat inima, n-a ieşit bine. Vorbind în alţi termeni, inima este corespondentul minţii divine. Deci, acolo e adevărul. În creier este doar un calcul al circumstanţelor, pe care tu nu le ştii. Eu gândesc că dacă merg acum pe stradă n-o să mă întâlnesc cu un obstacol peste care să nu pot trece dar, când ies acolo, nu e aşa. Asta este partea raţională. Deci, adevărul stă în inimă. Ascultă-ţi inima. Sentimentul este cel care rămâne, raţiunea se pierde. Memoria e scurtă la nivel raţional. La nivel afectiv memoria e mult mai lungă. De aceea, experienţele care te marchează în viaţă nu le uiţi, indiferent că sunt bune sau rele”, afirmă acesta.

Bineînţeles, în contextul unei vieţi sociale, raţiunea are rolul ei. Constantin Dulcan admite că a-ţi asculta inima nu înseamnă a renunţa la serviciu pentru că inima nu vrea asta: “Încă o dată, nici o parte, nici alta nu trebuie dusă la extrem. Linia de mijloc este linia de aur. Adică, trebuie să şi gândeşti. Sunt lucruri pe care nu le poţi face decât cu raţiunea, fără îndoială”.

Fericirea se naşte în interiorul nostru, în inimă. Fericirea este un sentiment venit de dincolo de raţiunea umană. Aşa cum am spus mai sus, profesorul Constantin Dulcan admite că inima este corespondentul minţii, raţiunii divine. Astfel, o cale către găsirea fericirii este credinţa şi recunoştinţa faţă de Creator, dar şi faţă de creaţiile sale – ceilalţi oameni, animale, natură.

Pentru fericire este foarte important să fim recunoscători pentru că existăm. Am apucat încă o zi. Atâţia alţii nu mai apucă ziua aia. Fii recunoscător lui Dumnezeu că exişti, fii recunoscător pentru părinţii tăi că te-au crescut, fii recunoscător celor de pe urma cărora tu citeşti o carte bună, înveţi, fii recunoscător celor datorită cărora porţi hainele pe care le porţi, că le-au creat ei. Şi să te întrebi ce poţi să faci tu pentru ei. Uite, eu sunt medic bun, pot să îi vindec. Atunci, toate lucrurile vor fi la un alt nivel. Sigur că suntem diferiţi, că cel care mătură strada are altă fericire decât fericirea mea, dar asta nu înseamnă că eu am dreptul să îl dispreţuiesc, pentru că eu nu pot trăi fără el”, spune Constantin Dulcan.

Reţeta fericirii prescrisă de medicul Constantin Dulcan

Profesorul Constantin Dulcan consideră că starea de fericire poate fi obţinută de oricine. Sfaturile sale pentru oameni se referă la atitudinea pe care aceştia o adoptă faţă de propria persoană şi faţă de viaţă în general. Toţi oamenii ar trebui să fie împăcaţi cu ei înşişi, să accepte că sunt diferiţi şi că fiecare om are dreptul la demnitate şi respect şi să înţeleagă că sunt veniţi pe lume cu un scop. Depinde de ei să descopere acea chemare.

Păstrarea în suflet a unui ideal, gândurile pozitive şi, cel mai important, credinţa – sub orice formă ar fi ea – sunt, de asemenea, elemente din reţeta fericirii dată de medicul Constantin Dulcan pacienţilor săi:
“Concluzia mea este că fericirea este un drept natural, pe care îl am prin faptul că exist, şi cel mai bun reper pentru a avea linişte şi pace interioară este să ştii că dincolo de tine există o raţiune care te protejează. Eu lucrul ăsta l-am învăţat singur. Sigur că la ţară, în copilărie, mama mă ducea la biserică. Dar experienţa mea, căutările mele, m-au făcut să simt asta, să experimentez şi să ştiu că există Dumnezeu. Pe mine nu mă pot convinge nici toţi marxiştii lumii, toţi capitaliştii că venim din maimuţe. Pentru că de când e maimuţa maimuţă ea nu s-a transformat în om. Şi dacă din întâmplare maimuţa aia s-a transformat în om, înseamnă că există o raţiune care vine din alt plan şi iată demonstraţia divinului. Dacă materia evoluează, înseamnă că e raţională. Vin fizicienii şi spun că atomul acela nu are raţiune. Păi dacă el nu are şi eu am, eu de unde am? Înseamnă că sunt eu încă ceva, un spirit. Atunci, de unde vine spiritul? Dacă corpul meu fizic este format numai din atomi neutri, de unde gândirea? De unde sentimentele? Înseamnă că e altceva pus în materie”, susţine Constantin Dulcan, care expune această teorie a unei raţiuni superioare care guvernează tot ce este prezent pe această lume în toate cărţile sale.

Vindecare spirituala prin Iertare

“Cei slabi nu pot ierta niciodata. Iertarea este atributul celor puternici.” Mahatma Gandhi
“Ura te face mai mic, in timp ce iertarea te forteaza sa cresti dincolo de limitele tale”. Cherie Carter-Scott
“A gresi este omenesc; a ierta este divin”. Alexander Pope
“Bucuria inefabila a iertarii si a fi iertat formeaza un extaz care ar putea sa trezeasca invidia zeilor”. Elbert Hubbard
“Iertarea este cheia spre actiune si libertate!”
“Ierţi atît cît iubeşti.” (La Rochefoucauld – “Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale”)
“Iertînd te ridici mai presus decît cei ce te-au insultat.” (Napoleon – “Cugetări”)
“Învingătorul care iartă este de două ori învingător.” (Petroniu – “Satiricon”)
“Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala.” (Voltaire – “Discurs în versuri asupra omului”

  0

spirit8

Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este iertarea. Este necesar să iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricît de gravă ni s-ar părea greşeala în mintea noastră. Trebuie să iertăm chiar dacă nu merită să fie iertat, dacă nu de dragul lui, măcar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare dacă cînd ne gîndim la acea persoană sau la acele întîmplări care ne-au creat supărarea. Şi nu sîntem noi în măsură să judecăm greşelile altora. Cu toţii avem un unic Judecător, Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în imensa Sa iubire cu care ne înconjoară, ne iartă greşelile noastre, dacă le recunoaştem şi dacă implorăm smeriţi iertarea Sa.
Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea şi apoi şi sufletul. Iertarea trebuie însă să fie totală, în profunzimea sufletului. Am iertat în întregime atunci cînd, oricîte eforturi am face să ne reamintim, nu mai ştim care a fost cauza supărării, pentru că ea a dispărut. Iertarea trebuie exersată, chiar dacă la început ni se pare dificil. Cu timpul va deveni o obişnuinţă şi în cele din urmă ne vom putea ierta şi pe noi înşine pentru toate rănile şi otrava pe care le-am creat. Iertarea de sine duce la acceptarea de sine şi apoi la iubirea de sine.

Putem să cerem ajutorul şi Graţia îngerului devotamentului şi iertării
Îngerul iertării este reprezentat iconografic cu o crenguţă de liliac în mînă, simbol al purităţii. El se roagă pentru ca fiecare dintre noi să dobîndească puterea de a ne dărui deplin şi necondiţionat lui Dumnezeu. Această modalitate de a ne dărui este cunoscută şi ca devotament. Manifestarea deplină a devotamentului implică şi iertarea tuturor acelora care ne-au pricinuit suferinţă şi lacrimi. Numai aşa vom putea ajunge să trăim aici şi acum iubirea divină pe care îngerii o manifestă şi exemplifică neîncetat.
Pentru a ierta corect, îngerul devotamentului şi al iertării ne ajută să vedem rănile şi suferinţele noastre într-o altă lumină. Rugandu-l intens să ne ajute să ne detaşăm de trecut şi de suferinţele noastre, vom accelera procesul de vindecare spirituală. Numai renunţarea la resentimente ne oferă şansa de a ne putea clarifica diferitele aspecte ale vieţii şi consecinţele acţiunilor noastre manifestate în prezent. Vom înceta a mai crede că întotdeauna ceilalţi sunt cauza manifestării necazurilor şi durerilor noastre.
Îngerii iertării ne ajută să înţelegem lecţia la care am fost supuşi, pentru a putea, eliberaţi de trecut, să trăim plenar clipa prezentă.
Iertarea ne ajută să ne eliberăm de aceste trăiri negative şi să ne ridicăm pe un alt nivel de conştiinţă.
Iertarea ne aduce în suflet Lumina Divină şi aspiraţia către Dumnezeu.
Este o artă prin care folosim talentul de a avea o viaţă bună. Este o cale pe care trebuie să călătorim iarăşi şi iarăşi, pentru a ne menţine fericirea.
Deseori credem că iertarea este spre beneficiul persoanei care ne-a rănit. Dar nu este aşa. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă. Iertarea pare chiar mai dificilă atunci cînd cel care loveşte nici măcar nu îşi cere iertare, sau atunci cînd nu-şi dă seama că te-a rănit. Iertarea pare imposibilă atunci cînd distanţa fizică sau emoţională face ca reconcilierea să apară de neatins. Atunci cînd rana este atît de adîncă încît să-ţi afecteze în întregime viaţa, iertarea cere un curaj enorm.
A nu ierta însemnează a fi prizonierul trecutului, al unor vechi plangeri, care nu permit vieţii să meargă înainte cu ceva nou. A nu ierta însemnează a te supune controlului pe care îl exercită altul asupra ta… a te bloca într-o secvenţă de acţiune/ reacţiune, de supărare/răzbunare, ochi pentru ochi, într-o încleştare din ce în ce mai puternică, în care prezentul ar fi veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă.
Iertarea nu este un eveniment brusc, rapid. Aşa cum o rană fizică nu se vindecă doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se petrece într-un moment de regăsire plină de lacrimi. Iertarea este o călătorie, un proces. De aceea trebuie să învăţăm să devenim răbdători şi persistenţi atunci cînd mergem pe drumul iertării, avand ferm în minte capătul călătoriei, pacea interioară şi libertatea către care tindem.

“Iubiţi-i pe duşmanii voştri!”  pare UNEORI aproape imposibil de realizat. Mai întîi trebuie să ierţi, apoi iubirea vine de la sine şi-ţi umple inima. Să ierti şi să iubesti fiecare fiinţă: aceasta ESTE CU ADEVARAT O FORŢA  tainică DUMNEZEIASCA.Cel mai adesea noi spunem: nu pot să iert pentru că…, dar dacă am fi să fim cinstiţi cu noi am spune: nu vreau să iert pentru că…!
Iertarea este măsura iubirii. În singura rugăciune pe care Iisus ne-a lăsat-o, avem şi măsura iertarii: “…şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşalele greşiţilor noştri…”.
Iar dacă iertarea şi iubirea sînt nedespărţite, atunci ar trebui să căutăm iertarea în inimă, nu în minte. Şi dacă devenim conştienţi că nu ştim totul, că nu putem controla totul, că mai presus de noi este o Voinţă care a creat totul şi menţine totul, atunci voinţa de a ierta devine de fapt voinţa de a te abandona în faţa Voinţei Divine. Iar această Voinţă este Voinţa de a iubi, pentru că Dumnezeu este iubire. Iertarea este în inima ta, este alegerea ta să poţi spune:
“Doamne, facă-se Voia Ta!”.

Iertarea elibereaza emotiile negative si vindeca sufletele

Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere. Ne facem analize, căutăm medicamente care îndepărtează sau blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferinţelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care ajungem să le avem se află lipsa iertării.

În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul trupului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Şi pentru că nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a trupului nostru poate avea o cauză aparent abstractă şi nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.

iertare

Iertarea, un proces care ne aduce libertate

Ce este iertarea? Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că “iertând altuia, nouă ne iertăm”. Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile nefaste, perturbatoare care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca.

Atunci când nu iertăm, păstram mânie ascunsă în “ţinerea de minte a răului”, amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele. Iniţial, a simţi furie intensă sau mânie pentru o nedreptate trăită este o reacţie sănătoasă, firească şi uneori salvatoare. Ceea ce ne îmbolnăveşte este transformarea acestor sentimente în ură sau în dorinţă de răzbunare, care ne parazitează şi se hrănesc din energia sufletului nostru.
Este nevoie de timp pentru a ierta. Este nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieşi iar la suprafaţă, fie pentru a ne desprinde de gândurile şi scenariile în care noi ne facem dreptate, despre care greşit şi inutil credem că vor vindeca durerea pe care o trăim.

Iertarea, un act de iubire

A ierta nu înseamnă a scuza sau a scoate de sub orice responsabilitate pe cel care a greşit faţă de noi sau chiar pe noi înşine. Nicio vină, fie şi una explicabilă, nu este, în sine, scuzabilă. Ea poate fi doar iertată, fără a exclude dreptatea sau a anula consecinţele faptelor trăite. Este esenţială înţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci un act de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat şi ne eliberează pe noi înşine. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa, ci a condamna păcatul, iubindu-l pe păcătos.

Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă este necesar să-şi asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Este un act al celui ce iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacţiile acestuia. De asemenea, nu implică în mod obligatoriu reluarea relaţiei.

Când iertăm, se petrece cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate transforma atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi blocate în conflict şi neacceptare.

Să privim iertarea ca pe un dar dumnezeiesc

Şi totuşi, de atâtea ori ne este greu, chiar imposibil să iertăm, deşi simţim că asta ne-ar uşura, că ne-ar elibera de sentimentele grele care ne ţin prizonieri în lanţurile de durere, deşi dorim să mergem mai departe, să ne bucurăm, să avem iar încredere. Chiar dacă alegem să privim din perspectiva celui care ne-a rănit şi, astfel, ne vine greu “să ridicăm piatra”, uneori chiar nu putem ierta. Dar, rememorând cu sinceritate trecutul, putem găsi momente în care ne-a fost cel mai greu să ne iertăm pe noi înşine, mai degrabă decât pe altcineva. Acest fapt ne poate da un indiciu despre cine este judecătorul cel mai aspru al vieţii noastre, despre lipsa cronică de iubire şi neacceptare personală care formează ziduri în faţa bucuriei după care tânjim.

Un ajutor ar fi să privim iertarea ca pe un dar dumnezeiesc, unul care, deşi îl facem altuia sau nouă, este mereu ceva care ni s-a oferit înainte, ca de fapt fiecare aspect din viaţa noastră. Dacă am învăţa să privim ce trăim din perspectiva unui dar din iubire, suferinţele sufletului ar fi mai scurte şi noi am putea să trăim mai frumos şi mai liber.

“Câtă vreme pun numai adevărul personal în prim-plan, iertarea nu-i posibilă”

Cătălina: “Pentru mine, iertarea ţine de curaj. Nu sunt o curajoasă şi de aceea nu ştiu să iert. Frica sapă în mine răni care se umplu de veninul mâniei. Mă calmez apoi şi cred că starea mea de remuşcare cauzată de disputa cu cel care mi-a greşit e tot una cu iertarea, atâta vreme cât am fost onestă cu el, cât am respectat adevărul, cât mi-am apărat demnitatea. Nu cred că am iertat ceva cu adevărat. Am izbucnit, am argumentat, am reacţionat, am plâns, am suferit dar… atât. Câtă vreme pun numai adevărul personal în prim-plan, iertarea nu-i posibilă. Un gând bun, atunci, un cuvânt blând spus în primul rând cu grijă pentru cel din faţa mea este, cu adevărat, un dar. Eu nu pot ierta, mă rog doar să ierte Dumnezeu în mine, cum ştie el, poate cu bunătate, cu blândeţe şi grijă pentru semenul meu.”

“A ierta este un act voluntar şi conştient”

Roxana: “Am crezut mult timp că iertarea este sinonimă cu împăcarea. Că, dacă cineva îţi greşeşte şi îl ierţi, intervine inevitabil şi împăcarea. Gândind astfel, mi-a fost foarte greu să înţeleg cum să procedez atunci când relaţia cu o prietenă foarte apropiată s-a deteriorat, în urma unui conflict. Eu o acuzam că mi-a greşit, ea îmi reproşa că vina îmi aparţine. Simţeam că nu mai este cale de împăcare, dar îmi doream să găsesc liniştea şi să pot ierta.

În acea perioadă am citit într-un material că a ierta este un act voluntar şi conştient, ce poate fi urmat sau nu de o împăcare. Privind în urmă la relaţia noastră, am văzut-o ca pe un şir lung de tensiuni mocnite, nerezolvate, nediscutate de teama unui conflict. Iar când conflictul a izbucnit totuşi, relaţia neautentică de până atunci nu a rezistat. În acel moment am înţeles că ceea ce am putut oferi fiecare în cadrul relaţiei a fost insuficient, că am evoluat diferit şi că nu ne mai regăsim în imaginea pe care fiecare şi-a format-o, iniţial, despre cealaltă. Când am înţeles asta, mi-a fost uşor să accept şi să iert, m-am simţit liniştită, împăcată şi i-am dorit din tot sufletul fostei mele prietene să îşi găsească liniştea.”

Sursa: https://ziarullumina.ro/

Tehnica Iertarii

Iertarea implică examinarea lucidă şi detaşată a suferinţei sau a rănii din toate punctele de vedere, aceasta fiind apoi vindecată complet, prin intermediul energiei subtile divine a iertării, care face să apară efecte simultane la nivelul sufletului
Ca să putem ierta, trebuie să atragem în universul nostru lăuntric, prin invocare, energia subtilă divină a iertării. Aceasta se realizează prin implorarea sinceră, umilă şi plină de iubire a ajutorului lui DUMNEZEU TATĂL. Într-o asemenea situaţie, după ce am făcut consacrarea fructelor acelei acţiuni lui DUMNEZEU TATĂL, Îi vom cere lui DUMNEZEU TATĂL să reverse în fiinţa noastră energia subtilă divină a iertării. Stând în picioare, cel mai bine cu faţa către răsărit, vom rosti atunci lăuntric următoarea rugă simplă şi eficientă: „DOAMNE DUMNEZEULE, TATĂ CERESC, TE IMPLOR CU UMILINŢĂ SĂ REVERŞI ÎN FIINŢA MEA ENERGIA TA DIVINĂ A IERTĂRII. TE IMPLOR SĂ MĂ AJUŢI SĂ-I IERT ÎN MOD TOTAL ŞI NECONDIŢIONAT PE TOŢI CEI CARE MI-AU GREŞIT, ATÂT CU VOIE, CÂT ŞI FĂRĂ VOIE. ÎŢI MULŢUMESC PENTRU CĂ MI-AI ASCULTAT RUGA ŞI MĂ AJUŢI”. AMIN.”

Vom rosti apoi de minim şapte ori această rugă simplă şi de fiecare dată, în finalul ei, vom simţi cum în fiinţa noastră se revarsă, de sus în jos, prin creştet, inundându-ne întreaga fiinţă, energia subtilă divină a iertării. Atunci când această revărsare a energiei subtile a iertării divine încetează, trecem apoi la cea de-a doua rostire şi continuăm la fel, cu fiecare rostire în parte.

În finalul acestor rostiri, ne gândim apoi clar la fiinţa pe care dorim să o iertăm şi la acţiunile sau situaţiile pentru care o iertăm. Apoi vom simţi cum energia subtila divină a iertării exercită o acţiune inefabilă, în finalul căreia apare o stare specifică de uşurare şi de purificare interioară, care indică faptul că energia subtilă divină a iertării a exercitat această operaţie de anihilare cu succes. În final, vom avea posibilitatea să verificăm eficienţa iertării prin apariţia în fiinţa noastră a unei stări de detaşare completă faţă de aspectele, acţiunile şi situaţiile care ne-au provocat suferinţă sau durere, precum şi faţă de fiinţa care le-a declanşat.

În cazul în care constatăm că încă mai persistă anumite tendinţe stranii, care ne arată că procesul de iertare nu a fost finalizat în totalitate, se reia de mai multe ori procedeul descris anterior, până când se instalează în fiinţa noastră acea stare specifică de detaşare completă despre care am vorbit aici.

Oferim în cele ce urmează o a doua metodă eficientă care ne permite să iertăm cu ajutorul energiei divine a iertării. Şi în cazul acestei metode, este stringent necesar să rostim de minim şapte ori ruga pe care am expus-o în acest capitol, înainte să o punem în practică. Apoi, după ce ne-am încărcat foarte bine fiinţa cu energia subtilă divină a iertării, vom trece la următoarea etapa şi vom urmări să punem în practică cea de-a doua metodă, pe care o expunem acum.

Să vedem acum care va fi modul de acţiune pe care îl vom utiliza pentru a ierta. Mai întâi de toate vom urmări să ne transpunem cât mai bine în „pielea” celui care ne-a rănit sau care ne-a făcut să suferim, menţinându-ne în fiinţa şi în pielea agresorului, a celui care ne-a făcut rău, vom urmări apoi să ne gândim cu luciditate şi detaşare ce am fi făcut noi dacă am fi fost în locul lui, în exact aceleaşi circumstanţe? Mai ales atunci, noi trebuie să ne întrebăm, cu o maximă luciditate şi detaşare, cum anume am fi reacţionat?

Imediat după aceea, vom începe să examinăm persoana care ne-a provocat acea suferinţă sau acea durere, în afara contextului în care ea ne-a ofensat, plasând-o, cu. ajutorul imaginaţiei creatoare, într-un context şi într-un cadru complet diferit. De pildă, vom urmări sa ne imaginam cum anume arată persoana pe care vrem să o iertăm pe vremea când era copil sau, şi mai bine, ne vom aduce aminte, cât mai exact cu putinţa, de o anumita situaţie sau conjunctură în care, la un moment dat, ne-am întâlnit şi atunci ne-am înţeles chiar foarte bine cu ea.

În finalul acestei operaţii de vizualizare, vom rămâne cu ochii închişi, într-o stare de reculegere, şi apoi vom aspira să ne deschidem la maxim inima, invocând totodată ajutorul lui DUMNEZEU TATĂL şi cerându-I să ne umple inima şi fiinţa de energia subtilă a compasiunii Sale infinite.

În finalul acestei acţiuni trebuie să se instaleze starea de detaşare deplină despre care am vorbit anterior în acest capitol. Atunci când este dusă la bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile divine a iertării, care este atrasă în fiinţa noastră din Macrocosmos, iertarea reprezintă o graţie dublă. Ea o eliberează de sentimentul vinovăţiei pe fiinţa umană căreia îi este acordată şi totodată elimină amărăciunea, suferinţa, tensiunile şi încordarea care sunt specifice şi se menţin fără încetare în universul lăuntric al fiinţei în cauză, în lipsa iertării.

Ar mai trebui adăugat că, în plus, iertarea dusă la bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile divine a iertării îl prezintă pe cel iertat într-o lumină nouă, care este lumina cea tainică a iubirii, şi nu cea a judecăţii. Starea de detaşare care se instalează la scurt timp după aceea, atunci când iertarea a fost dusă la bun sfârşit, arată că am reuşit, fără îndoială, să iertăm în totalitate. În cazul în care această stare de detaşare deplină nu se instalează, vom relua procesul de mai multe ori, până când vom reuşi. Am mai putea adăuga aici că, atunci când începem să acţionăm cu energia subtilă divină a iertării, la început va fi mai greu. Apoi, pe măsura ce vom dobândi experienţa necesară, ne va fi din ce în ce mai uşor să iertăm, folosindu-ne de fiecare dată pentru aceasta de energia subtilă divină a iertării. Aşa cum am arătat la început, iertarea atrage întotdeauna după sine iertarea. Procesul de rezonanţă ocultă care se declanşează atunci este inevitabil.

În concluzie, este foarte important să înţelegem că, atunci când nu o iertăm pe fiinţa umană care ne-a greşit, starea de chin şi de suferinţă rămâne neîncetat în universul nostru lăuntric şi generează o rezonanţă ocultă, care alimentează acea suferinţă până în momentul în care energia iertării anihilează acele răni, acele suferinţe şi le face să dispară pentru totdeauna, în timp ce judecata contractă sufletul şi îl expune la o suferinţă fără de sfârşit, iertarea îl eliberează imediat de aceste răni şi suferinţe şi, liniştindu-l, îi permite să înflorească.”

Dr. Edith Kadar – Arta IERTARII DE SINE

Cu toții știm că trebuie să iertăm nedreptățile din viață și pe cei care ni le-au făcut.

Unii doar afirmă că iartă, dar sufletul lor e plin de furie din cauza nedreptății suferite.
Alții, mai habotnici, vor da în dreapta și în stânga cu iertarea și iubirea aproapelui, fără să le tracă prin minte că se mint cu drag și spor.
Unora nici nu le trece prin minte să ierte ceva sau pe cineva, starea aceea de furie internă devenind „decorul” vieții lor. Ei vor tuna și vor fulgera non-stop, învinuind tot ce mișcă-n țara asta – râul, ramul, omul, pe Dumnezeu – pentru viața mizerabilă pe care o au.
Alții încep să aplice tehnici pe care le-au citit sau învățat, și încep să ierte-n dreapta și stânga, în grup sau individual.

Indiferent cum se răspândește iertarea noastră, pe ce cale și cu ce viteză, de multe ori realizăm că la capătul iertărilor „stropite” cu dărnicie peste alții, nu se obține liniștea și pacea interioară promise în cărți.
De ce? Pentru că am uitat de personajul principal al poveștii: noi înșine!

În materialul anterior, intitulat IUBIRE CU CONDIȚIONARE ȘI IERTARE FĂRĂ DE UITARE, am vorbit despre faptul că nu-i putem ierta pe alții și nici să-i iubim necondiționat dacă nu am săvârșit aceste minuni, mai întâi, cu noi înșine.

Spuneam că nu pe alții trebuie să îi iertăm, ci pe noi, pentru că am permis să se ajungă la acea situație neplăcută, care ne-a rănit și ne-a îndurerat sufletul.
Și abia când vom ajunge să ne iertăm, să facem pace cu noi înșine, vom putea să ne iubim, și să îi iubim necondiționat pe ceilalți.
Abia atunci vom ierta cu adevărat, iar asta duce la uitarea, la ștergerea din memorie a momentului sau a persoanei care ne-a rănit.

Doar că iertarea de sine este unul din cele mai dificile lucruri de făcut în viață.
Nu pentru că nu poate fi dus la bun sfârșit, ci pentru că e foarte greu să acceptăm că totul se întâmplă din cauza noastră, și nu a altora.
E foarte greu să acceptăm că hotărârile noastre ne-au adus aici, în acest moment al vieții, indiferent cum arată el.
E dureros de greu să ne acceptăm slăbiciunea, chiar și pe cea de o fracțiune de secundă, pentru că asta ne poate dărâma imaginea de perfecțiune pe care ne-am construit-o cu atâta migală.

Atât timp cât îi putem învinui pe alții – vecinul și capra lui, părinți, copii, șef, soț/soție, guvernanți, conspirații la nivel planetar, etc. – ne este mai ușor.
E mai simplu să știm că suntem produsul hotărârilor luate de alții și suma deciziilor acceptate fără crâcnire, doar din cauză de absență temporară a noastră din propria viață.
E mai simplu să găsim motive de a ne plânge și țapi ispășitori pentru dezastrul ce a urmat în traiul zilnic.

Și, în loc să ne oprim, irosim mai departe energia vieții prin lamentări ieftine, care nu rezolvă, practic, nimic, ci doar amplifică nemulțumirea față de noi, și o proiectăm pe alții.

Cum am putea să ne iertăm pe noi înșine?

Nu există un manual practic pentru așa ceva, iar aceasta este o întrebare care are nevoie de taina răspunsului individual. Nu există un șablon general valabil și aplicabil la toți care, dacă nu ne place sau nu ni se potrivește, să ne facă să ne amplificăm frustrările și nemulțumirile.

Fiecare trebuie să-și găsească propria cale, propriul răspuns care rezonează cu sufletul său și se mulează cel mai bine pe felul de a fi.
Pentru fiecare om în parte, iertarea de sine are alte semnificații, alte conotații, alte rezolvări.

Nu știu ce înseamnă pentru tine iertarea de sine, dar pot să-ți spun ce NU este în mod sigur. Asta te poate ajuta să nu bâjbâi degeaba pe un drum închis din start.

Nu e iertare de sine atunci când doar spui și repeți acest lucru, ca o moară stricată, de câte ori ai ocazia, dar în sinea ta nu crezi o iotă. Cu cât vei spune mai des că te-ai iertat, chiar și atunci când nimeni nu te-a întrebat, cu atât nu crezi în ceea ce spui. O faci pentru a te lăuda, a epata, a impresiona, a avea un subiect de discuție. Și, te rog, nu mă întreba cum să crezi în ceea ce spui. Găsește calea.

Nu e iertare de sine atunci când ești plin(ă) de ură, furii, frici, nemulțumiri profunde. Iertarea vine din liniștea înțelegerii și nu din gălăgia minții. Nu mă întreba cum să nu urăști și să nu fii revoltat. N-ai vrea să-ți spun și cum să respiri? Tu alegi să fii așa. Poți oricând să nu alegi trăirea în negativitate.
Ura, furia și încrâncenarea ți-au îmbunătățit cumva traiul? Ai mai mulți bani, ești mai sănătos, mai liniștit și mai cu pace în casă și-n suflet? Nu? Și atunci de ce alegi să te „otrăvești”? Te răcorește, zici? Și unde, mai exact, e înțelepciunea ta?
Iar dacă după citirea acestor rânduri vei continua cu „da, dar…”, e alegerea ta.

Nu e iertare de sine atunci când nu îți găsești singur(ă) calea de a te ierta, ci împrumuți metode ale altora. Acelea s-au mulat pe sufletul lor; de ce vrei să le ajustezi, ca o haină luată de la altcineva. Nu vei avea nicio șansă să ierți și să te ierți pentru că tu nu exiști, pur și simplu, pentru tine. E ca și cum ai aștepta ca doar alții să îți aducă mâncarea lor, în timp ce tu susții că nu știi și nu poți.

Nu e iertare de sine atunci când hotărăști că nu există așa ceva, că e foarte greu, chiar imposibil, și alte clișee verbale și lozinci șablonarde de genul acesta.

Nu te poți ierta dacă întrebi veșnic pe alții cum să te ierți. Acesta este un drum pe care tu trebuie să-l parcurgi, dacă ești hotărât(ă). Poți primi o rețetă, dar punerea ei în aplicare e treaba ta.

Nu te poți ierta atunci când te-ai hotărât că tu nu porți nicio vină pentru nimic, că doar alții se fac vinovați că profită de naivitatea și credulitatea ta, biată victimă care ești! Și tu unde ești în propoziția vieții tale? Când zici că ți-ai luat concediu de la a fi stăpân(ă) pe situație și a-ți hotărî drumul singur(ă)?

Iertarea de sine nu se obține prin întrebări la care nu le găsești răspunsul. De (prea) multe ori aud doar întrebări care cad ca o ploaie torențială, iar acest tumult oprește răspunsurile la nivelul minții, care le ajustează așa cum îi place ei. Cum vrei să te liniștești urlând în sinea ta? Cum vrei să te ridici și să mergi mai departe atât timp cât stai și aștepți să vină alții să o facă în locul tău?

Nu te poți ierta pe tine dacă nu afli tu cum să o faci, dacă nu treci prin purgatoriul întrebărilor incomode și a răspunsurilor sincere, venite din adâncul tău. Ești pregătit(ă)? Citește mai departe. Dacă nu ești pregătit(ă), oprește-te aici, și întoarce-te la ale tale.

Eu pot să-ți spun cum am făcut în cazul meu, dar asta nu înseamnă că ți se potrivește.
Și voi începe cu o întrebare pe care, chiar dacă ți-am mai pus-o de nenumărate ori, ți-o repet că văd că nu o auzi (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2015/07/a-asculta-versus-auzi.html): tu unde ai fost atunci când ai luat hotărârea care a generat catastrofa? E viața ta, cum poți da vina pe alții?

Ești supărat(ă) pentru că tratamentele urmate nu numai că nu au dat rezultat, ba chiar ți-au agravat problemele de sănătate?

Și cine te-a îmbolnăvit? Vecinul de la etajul patru? Crezi că accidentul vascular cerebral, sau infarctul, sau paralizia ți-au fost implantate de extratereștri în viața ta fără de prihană?
Chiar poți afirma cu conștiința împăcată că înainte de a apare bolile, ai avut un stil de viață exemplar, te-ai odihnit atât cât trebuie, ai făcut și ceva care să-ți bucure sufletul, ai mâncat regulat trei mese pe zi hrană sănătoasă, ai băut apă minim 1,5 litri pe zi și ai făcut mișcare suficientă?

Poți să juri că nu ai avut niciun semnal din partea corpului, care te-a avertizat că ceea ce faci nu e bine?
Și dacă te-ai îmbolnăvit, a cui vină e că ai ajuns la un medic sau la o clinică sugerate de alții, și că de acolo a început iadul vieții tale? Cine e de vină că nu ai cerut încă o opinie medicală, doar din frica de a nu se supăra doctorul? Și, dacă ai văzut că nu sunt rezultate în tratament, cine e de vină că nu ai schimbat medicul sau clinica?
Cine e de vină că rămâi în aceeași situație, deși vezi că starea nu se ameliorează?

E greu să acceptăm că noi ne hotărâm soarta în momentul în care înmânăm conducerea ei altora.

Cine e de vină că cei apropiați sunt bolnavi grav pentru că nu au făcut cum ar fi vrut, ca să nu te supere, ci cum ai vrut tu, din prea multă iubire?

Cine e de vină că nu mai poți comunica cu copiii tăi acum, după ce toată copilăria le-ai spus să tacă din gură pentru a nu deranja? Ei cumva? Dar cine este adultul în familie, nu te supăra de întrebare?

Cine e de vină că te-ai căsătorit cu unul care te bate, care nu te respectă, care te neglijează? Sau care umblă după alte femei? Cine e de vină că ai refuzat să vezi semnele astea, spunându-ți că se va schimba totul după nuntă?

Cine e de vină că te-ai însurat cu una care îți face viața de coșmar, te controlează și te frustrează emoțional? Cine e de vină că ai sperat că se va îndrepta după obținerea certificatului roz?

Cine e de vină că stai la un loc de muncă ce nu te împlinește, ce îți ofilește trăirea din suflet? Îmi spui că trebuie să o faci pentru a aduce bani acasă? Serios? Care bani? Ăia pe care îi vei da pe medici și medicamente atunci când te vei îmbolnăvi grav? Și dacă vei fi dat(ă) afară pe motiv că stopezi productivitatea, cine va fi de vină că, în loc să găsești soluții, ai ales să ignori semnalele vieții?

Cine este de vină că ai dat cu piciorul în toate șansele pe care ți le-a dat viața și i-ai îndepărtat pe toți cei care au ținut cu adevărat la tine, pe motiv de moft?

Cine e de vină că îi apreciezi pe oameni doar prin prisma judecății tale de valori, și pe toți cei care au curajul să fie altfel, îi îndepărtezi? Funcția de dumnezeu e luată deja, să știi.

Cine e de vină că ai ales să te identifici cu imaginea de apărător al drepturilor tuturor, și că altceva nu mai știi în viața ta?

Cine este de vină că întreaga ta viață și existență o raportezi doar la alții?
Dacă totul e din vina guvernelor și a guvernanților, a oamenilor nesimțiți și nesimțitori, cum îi numești, care mai e viața ta? A venit cineva să îți pună pistolul la cap și să te forțeze să te uiți ore în șir la televizorul ce îți face creierul varză?
Cine e de vină că tu ai ajuns să nu ai nicio părere personală, ci doar să împrumuți ce vezi sau auzi?

Îi crezi mai deștepți pe alții? Asta înseamnă că pe tine te crezi prost/proastă. Și cine e de vină pentru că așa crezi?

Șirul întrebărilor poate continua.

Răspunde-ți sincer la ele, pentru că nu mie trebuie să-mi spui, ci ție.
Dacă pe mine mă minți și continui cu justificări care încep cu „nu, dar…”, uită-te în oglindă și spuneți-o în față. Poți? Dacă da, ai făcut deja un prim pas. Dacă nu, e clar că nu vrei iertarea ta.

Te-au enervat sau agitat întrebările?
Dacă nu, fie ți-ai rezolvat problemele, și te-ai iertat demult, și te felicit din suflet, fie ai citit pe diagonală și ai auzit doar ce vrei, iar la sfârșit vei întreba, indubitabil, „și eu ce să fac?”.
Dacă da, acesta este starea obligatorie din care începe iertarea de sine. E ca o apă pe fundul căreia s-a depus mâlul; pentru a o curăți, trebuie agitată pentru a putea fi filtrată de impurități.

Vrei să te ierți? A venit momentul să te uiți în oglindă, să îți pui toate întrebările incomode care te bântuie de atâta amar de vreme, să îți spui of-ul până când simți că apele sufletului ți se liniștesc.

Începe cu o singură întrebare; ia-le pe rând, și ai răbdare cu tine.
Dă-ți toate răspunsurile și acceptă-le.
Acceptă-te că ai avut momente de absență din tine însuți/însăți, deoarece exact acestea sunt cele care te ajută să înțelegi lecțiile vieții, să te înțelegi pe tine, singurul locuitor al vieții tale.

Și încet, cu răbdare, se va lăsa liniștea în tine. Primii care vor observa schimbarea vor fi cei din jurul tău.

Da, iertarea de sine este unul din cele mai grele lucruri, nu pentru că e imposibil, ci pentru că e mai ușoară comoditatea victimizării, în locul furtunii purgatoriului sufletesc.

De aceea, iertarea de sine este o adevărată artă, stăpânită de cei care aud chemarea de a fi artiști ai vieții, ai sincerității și iubirii de sine.
Și când un artist își încheie o operă de artă, crezi că își mai amintește de caznele prin care a trecut? Sau se bucură de rezultatul muncii lui?

Oricine poate fi critic de artă, dar scaunul de artist e doar pentru cei ce își reamintesc că ei sunt personajul principal al vieții lor!
Sursa: http://vibratiavindecarii.blogspot.co.uk/2016/01/arta-iertarii-de-sine.html

Terapia iertării sau cum poți elimina balastul negativităților din viața ta

Când eram mică, foloseam des cuvintele ”îmi pare rău”, ”iartă-mă” și ”te iubesc”. Iar lumea aceasta devenea, astfel, suportabilă și acceptabilă. Inocența și nepervertirea morală/mentală facilitau comportamentul proiertare și proiubire. Observ și la Horia, băiețelul meu, aceleași obisnuințe instinctive. Le numesc ”instinctive” pentru că vin în conștiința noastră dincolo de considerente raționale și dincolo de educație.
Când am citit prima dată despre terapia iertării, sau tehnica ho’oponopono, așa cum se mai numește, am vibrat emoțional, pentru că mi-a reactivat amintiri vechi, pline de candoare despre un Eu care iubea și ierta cu ușurință, deși fusese supus încă de timpuriu la evenimente stresante sau traumatizante.

Am recunoscut în tehnica aceasta terapeutică, respectiv în filosofia aceasta de viață, un adevăr irefutabil. Oricât de multe strategii terapeutice am utiliza în practica noastră psihologică, fără iertare și, mai ales, fără iertare de sine, nici un demers comun, psihoterapeut-client, nu este autentic. Amorțim, cel mult, niște suferințe care se vor reactiva, conștient sau inconștient în varii momente existențiale.
Ho’oponopono înseamnă, în limba hawaiană, ”a corecta o greșeală”, ”a îndrepta”.
Pentru înțelegerea noastră, mai înseamnă contact direct cu Sinele Superior, cu Divinul din tine. Este un proces perpetuu de comunicare intrapersonală, mai precis, de comunicare cu Divinul din tine, fără intermediari.
Practic, îl rogi pe Dumnezeu să purifice partea aceea din tine, din amintirile tale negate, refulate sau conștiente, care a creat problema. Purificarea conduce la eliminarea energiei asociate cu o anumită persoană, loc sau lucru. Energia negativă astfel eliberată, conduce la un nivel de vibrație (energie) superior. Conduce la un nivel de înțelegere și de acceptare superioare celor precedente și la modificarea evenimentelor perturbatorii, eliminând consecințe și reinstaurând echilibrul. Facilitează procesul iubirii, natural Vieții.
Tot ceea ce trebuie să faci pentru tine și pentru ceilalți este să schimbi perspectiva emoțională, practicând, zilnic, afirmații simple: ÎMI PARE RĂU; IARTĂ-MĂ;TE IUBESC; ÎȚI SUNT RECUNOSCĂTOR.
Nu-i ceri iertare lui Dumnezeu din Ceruri (Dumnezeu este peste TOT și în Toate, inclusiv în tine), nu este nevoie să ceri iertare unui om anume, ci să-ți ceri iertare ȚIE! Să te IUBEȘTI pe TINE! Să-ți fii ție RECUNOSCĂTOR!
În prima etapă, va fi un exercițiu mental, ulterior, aceste afirmații vor veni dintr-o conștiință mai înaltă, ca atare, cuvintele devin (sunt) energie pură și rezultatul benefic se manifestă instantaneu.
Să spunem că te-ai certat rău cu iubitul sau cu iubita. Reacția firească este să iei distanță de cel/cea care ți-a bulversat, pe bună dreptate, ființa. Și să-l / să o gratulezi cu epitete deloc măgulitoare și să te gândești la cine știe ce schimbări radicale. În mod natural, nu ai cum să eviți elucubrațiile astea mentale pline de furie. Nici nu recomand să le eviți. Lasă să se disipeze furia și mai apoi, practică terapia iertării. E ca și cum o mare năvalnică sau un uragan se transformă într-o întindere de apă perfect calmă și perfect cristalină.
Pentru că odată cu iertarea și cu reactivarea iubirii, accesezi, în tine, și Eu-l înțelept, EU-l profunzimilor, la nivelul înțelegerii raționale, perceptuale, emoționale, afective și spirituale. Vezi dintr-o altă perspectivă evenimentul dureros. Și înțelegerea acestui eveniment devine mai profundă. Vei fi surprins/surprinsă de reacția imediată sau ulterioară a celui/celei care ți-a zburătăcit ființa emoțională. Va fi o reacție pozitivă eminamente! Și o schimbare vizibilă la nivel comprtamental, mental, emoțional, afectiv și spiritual! Practică terapia iertării și vei înțelege.
În filosofia Ho’oponopono, orice problemă externă este pricinuită de o realitate negativă/nepurificată din tine. Purificând, curățând ceea ce există în stare latentă/inconștientă în tine, purifici și relațiile tale cu mediul din afara ta, cu oamenii care nu sunt altceva decât oglinzi ale tale!
În tehnicile terapeutice valide de deblocare emoțională, iertarea este elementul cheie. Și accesăm inclusiv zone din subconștientul colectiv al familiei, eliberând energiile blocate de gândurile, cuvintele, emoțiile și faptele înaintașilor noștrii. Este o practică de dezlegare, așa cum o numesc și o aplică rugăciunile creștine (Sfintele Masluri, Moliftele Sfântului Vasile), însă având ca scop IERTAREA și, în final, IUBIREA.
În psihotraumă, există convingerea demonstrată, în timp, prin tehnici regresive, prin observație directă și prin conștientizare, că noi, oamenii, moștenim multe aspecte negative, transgenerațional și transgenetic. Multe din fricile noastre fundamentale vin pe linie genetică, genealogică. Viața înseamnă miliarde de fire energetice interconectate la oameni, trecuți și prezenți, la gândurile, cuvintele, emoțiile și la faptele lor. Viața este Cuantă. Energie radiantă, adică.
Iertarea modifică realitatea subiectivă internă și, prin interconecție, și pe cea externă.
Vă recomand să citiți cartea ”ZERO LIMITE”, scrisă de Joe Vitale. Dincolo de abodarea tipic americană, centrată mult pe marketing, veți găsi elementele de bază și de profunzime ale acestei tehnici terapeutice care aparține medicului psihiatru hawaian, Dr. Ihaleakala Hew Len. Experiența lui terapeutică este astăzi, de notorietate, cel puțin prin rezultatele uimitoare, miraculoase.
Îmi pare rău. Iartă-mă. Te iubesc. Iți sunt recunoscătoare.
Dana Dumitra Dumitrache,
psihoterapeut

Valoarea unui zâmbet

A dărui un zâmbet fericește inima.

Îl îmbogățește pe cel care-l primește,

fără să-l sărăcească pe cel care-l dăruiește.

Nu durează decât o clipă

dar amintirea lui este îndelungată.

Nimeni nu este atât de bogat

încât să se poată lipsi de el,

nici într-atât de sărac încât să nu-l poată da.

Zâmbetul naște bucurie în familie,

dă ajutor în muncă

și este un semn concret de prietenie.

Un zâmbet dă alinare

celui care este obosit,

reînnoiește curajul în încercări

și este un medicament în tristețe.

Și dacă întâlnești pe cineva

care nu ți-l oferă,

fii generos și oferă-i-l tu pe al tău:

nimeni nu are nevoie mai mare

de un zâmbet

decât cel care nu știe să-l dea.

Autor: P. Faber

Terapia iertarii – partea a II-a

… Accesul la miracol, şi implicit, la supraconștient nu este posibil decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenței, nu despre cultivarea infantilității. Problema adulților este că și-au pierdut inocența, dar și-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematică a asumării responsabilității. Kahuna afirmă că, reinstaurând inocența – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedați de câștigul personal – viața noastră se poate schimba radical …

“Nu va faceți probleme”

“Întreaga lume este creația ta şi acest lucru trebuie luat ad litteram”, afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul că aceștia apărusera în viața sa. Problemele lor erau “creația” sa şi de aceea tot ce a trebuit să facă pentru a-i vindeca a fost să lucreze asupra lui însuși, să șteargă el însuși gândurile care au generat acele probleme.

Exagerare dusă la extrem, am putea spune, chiar dacă descoperirile recente din fizica cuantică par a conduce la aceleași concluzii. Asta înseamnă că dacă copiii noștri au o problemă de sănătate, ceva din noi a produs acea problemă; dacă partenerul de afaceri ne trage pe sfoară, noi am determinat acel lucru să se petreacă; dacă soțul ori soția ne înșeală, noi am atras asta. Pare absurd.

Totuși, evenimentele din viața noastră actualizează amintiri, tipare de acțiune trecute şi reacții ciudate. La urma urmei, toți am experimentat reacții care ne-au surprins şi pe noi, şi pe cei care ne cunoșteau foarte bine, reacții în care “parcă nu eram noi înșine”, nu-i așa? Dacă te confrunți cu o problemă, o situație-limită, un necaz, o suferință, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui automat este: ce anume din ceea ce se întâmplă în mine a generat sau a atras această problemă? Apoi trebuie să ștergi gândurile care au produs respectiva problemă. Dar cum putem ști care gânduri au creat acea problemă? “Nu vă faceți probleme”, spunea dr. Len. “O parte din voi știe. Trebuie doar să-i dați permisiunea.”

Când judec o persoană, acea persoana devine un “ostatic al gândurilor mele”.

Creăm lumea prin gândurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. În viziunea lor, care este comună cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat ființe perfecte, dar noi nu mai putem să vedem acest lucru, fiindcă între ceea ce există în realitate şi ceea ce vedem se interpune gândul.

Noi nu mai vedem ce există în realitate, noi nu ne vedem decât propriile gânduri. “Lumea este ceea ce credem că este”, afirma Serge Kahili King, doctor în psihologie şi o autoritate internațională în materie de huna. Psihologia modernă tinde să ajungă la aceleași concluzii, de vreme ce afirmă că oamenii nu reacționează la evenimentele în sine, ci la propria lor percepție asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arată că oamenii tind să se conformeze percepțiilor altor oameni. Altfel spus, dacă spunem în mod repetat unui copil că este rău, el va ajunge să se comporte ca atare. Dacă unui angajat i se laudă în mod repetat performanțele, chiar dacă acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge să lucreze din ce în ce mai bine.

În limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprimă în felul următor: dacă eu gândesc într-un anumit fel despre o persoană, acea persoană devine un “ostatic al gândurilor mele”. Asta înseamnă că el tinde să se conformeze percepției mele și, mai devreme sau mai târziu, se va comporta în așa fel încât să-mi confirme percepția mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecință a ceea ce gândesc despre acea persoană şi trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corectă vizavi de o altă persoană.

Dacă este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezintă erorile noastre de gândire. Așa stând lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui să ne mire foarte mult că dr. Len și-a vindecat pacienţii lucrând doar asupra lui însuși.

Ce a făcut exact doctorul Len pentru a-și vindeca pacienţii?

“Am repetat incontinuu: Îmi pare rău. Te rog, iartă-mă”, a declarat senin dr. Len. “Asta-i tot”.

De-a dreptul șocant! Bănuiesc că doctorului Len îi place să șocheze, să surpindă printr-o lovitură puternică şi neașteptată rutina noastră mentală. El spune că oamenii, în special vesticii, gândesc prea mult. Mai exact, sunt prinși în rutina unor programe care rulează inconștient. Contrar a ceea ce gândim noi, el susține cu tărie că intelectul nu poate rezolva problemele. Cred că Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat că “o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o”.

Cere-ți iertare

De aceea, nu trebuie decât să conștientizezi problema pe care o resimți la nivel fizic, emoțional, mental etc., apoi să începi să îți purifici gândirea, care a atras problema, printr-un proces de căință şi iertare. “Îmi pare rău. Te rog, iartă-mă. Îmi pare rău pentru că te-am făcut ostatic al gândurilor mele şi fiindcă, prin negativismul gândurilor mele, ți-am influențat în mod distructiv comportamentul.” Așa este în creștinism: ruga trebuie precedată de căință şi de cererea iertării. Asta este ceea ce poate face conștientul: să se căiască şi să ceară iertare. Restul este treaba supraconștientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Suntem prizonierii propriei minți şi nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul însuși.

Cum te poți ajuta în viața de zi cu zi

Acest proces poate fi folosit în cele mai diverse situații: când suntem bolnavi, când cineva apropiat este bolnav, când ne confruntăm cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.

Dacă problema ține de sănătate, atunci putem spune corpului: “Îmi pare rău că ți-am făcut rău prin gândurile mele negative. Te rog, iartă-mă”. Și repetăm acest lucru cu sinceritate până problema dispare.

Dacă copilul are probleme la școală, putem repeta mental: “Îmi pare rău că ți-am creat aceste probleme prin gândurile mele. Te rog, iartă-mă”. Este esențial ca trăirea să fie autentică, iar cererea de iertare să fie pe deplin sinceră. Consecința imediată este un sentiment de iubire, iar dr. Len şi Morrnah Simeona declară că acesta este un semnal că vindecarea a început.

Probabil că la o primă citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul că sunt prostii, povești de adormit copiii. Dar kahuna afirmă că supraconștientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorând formulările savante. Interesant este că psihanaliza a ajuns la o concluzie asemănătoare: interpretările pretențioase, “deștepte”, intelectualizate nu ajung la pacienţi. Accesul la miracol, şi implicit, la supraconștient nu este posibil decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenței, nu despre cultivarea infantilității. Problema adulților este că și-au pierdut inocența, dar și-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematică a asumării responsabilității. Kahuna afirmă că, reinstaurând inocența – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedati de câștigul personal – viața noastră se poate schimba radical: renunțăm la a ne complica viața inutil şi ne redobândim bucuria de a trăi, devenim mai creativi, ne adaptăm mai suplu şi mai eficient schimbărilor; iar calitatea relațiilor noastre se îmbunătățește semnificativ.

În loc de concluzie

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi în fază terminală şi a descris experiențele şi concluziile sale în două cărți devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeste “The Four Things that Matter Most” şi se referă la cele mai frecvente declarații pe care bolnavii le fac celor apropiați pe patul de moarte. Acestea sunt:

Iartă-mă

Te iert

Mulțumesc {Obs:în loc de ” îmi pare rău”, am formulat “mulțumesc”. Din punctul meu de vedere când spui “îmi pare rău” te duci în trecut și de fapt nu anihilezi nimic. Când spui “mulțumesc”, apreciezi că ai înțeles și conștientizat acea situație și nu vei mai repeta greșeala respectivă.}

Te iubesc

Dr. Ira Bylock consideră că nu trebuie să ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declarații care, în opinia sa, au un potențial imens în a ne vindeca relațiile şi în a ne transforma profund viața.

“Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane” a declarat ulterior dr. Len. “Dacă vrei să vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine.”

În prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind această metodă pe mii de persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizaţii internaţionale prestigioase precum UNESCO şi Natiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat în psihologie obţinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul său succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare tradiţionale învăţate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Cine sunt kahuna?

În hawaiiană, huna se traduce prin “secret”, iar kahuna prin “păstrător al secretului”, “expert”, “magistru”. Dacă vreţi, kahuna reprezintă echivalentul meşterului în sistemul de bresle medieval. Orice meserie, artă sau meşteşug avea propriii săi kahuna.

Metoda tradiţională învăţată de dr. Len de la Morrnah Simeona şi aplicată cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii şi nu numai, poartă denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin “a îndrepta lucrurile”, “a corecta o eroare”.

Metoda este extraordinar de simplă, atât de simplă încât mintea noastră, fascinată de complex şi maestră în a complica masiv şi inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de altă parte, în ciuda simplităţii ei, metoda are la bază principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuţi în spiritul respectului pentru “raţional” şi “ştiinţific”.

Lumea este o reflectare a gândurilor noastre

Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau că noi creăm lumea prin gândurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră reprezintă o consecinţă a gândurilor noastre. În cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Dacă ne confruntăm cu o problemă, trebuie să căutăm cauza în noi înşine, nu în factorii exteriori.

Dacă o persoană ne agresează, este util să ne amintim că ceilalţi sunt o oglindă pentru noi şi că agresivitatea respectivei persoane nu este decât proiecţia în exterior a propriei noastre agresivităţi refulate.

Dacă şeful ne spune că nu suntem suficient de buni pentru postul pe care îl ocupăm, atunci vorbele lui nu sunt decât o reflectare a ceea ce noi înşine gândim în sinea noastră despre noi.

Dacă ne îmbolnăvim, este bine de ştiut că, pentru kahuna, trupul este o casă pentru gânduri: cauza îmbolnăvirii rezidă în negativitatea unui gând, într-o eroare de judecată.

“Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată”, declara cu umor dr. Len. “Te pot omorî, asta-i tot.”

În viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei grădini, iar gândurile asemeni unor seminţe. Ele încolţesc şi dau roade. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat. Vestea bună este că orice stres, dezechilibru sau boală pot fi corectate lucrând asupra ta. Nu este nevoie să cauţi răspunsuri sau ajutor în afara ta. Şi nimeni nu îţi poate oferi informaţii mai relevante decât cele pe care le poţi obţine singur căutând în tine însuţi, susţine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna, circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţă. Starea de sănătate sau de boală, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectă nivelul de conştiintă la care am ajuns.

Dacă nivelul nostru de conştiinţă se modifică, circumstanţele exterioare se schimbă rapid, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viaţa noastră, pentru tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea începe cu asumarea responsabilităţii

Ce înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se întâmplă în viaţa noastră? “Înseamnă să accepţi faptul că tu însuţi, nimeni altcineva, eşti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trăieşti”, afirmă dr. Len, conştient că declaraţia sa poate fi şocantă sau chiar revoltătoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat într-o societate în care ne-am obişnuit să ne găsim scuze la tot pasul, să dăm vina pe alţii pentru ce nu merge în viaţa noastră, să cultivăm asiduu o mentalitate de victimă. Mai mult, această idee este greu de acceptat şi de către persoanele considerate “supraresponsabile”. Căci una este să îţi asumi responsabilitatea propriilor acţiuni şi alta este să îţi asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face şi cu care singura legatură pe care o ai este că locuiţi împreună în acelaşi oraş. Mulţi psihologi ar spune că o astfel de gândire nu face decât să ne culpabilizeze în mod excesiv.

Va urma…

Ezechiel 33

1. Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:

2. “Fiul omului, vorbeste copiilor poporului tau si spune-le: “Cand voi aduce sabia peste vreo tara, si poporul tarii va lua din mijlocul lui pe un om oarecare si-l va pune ca strajer,

3. daca omul acela va vedea venind sabia asupra tarii, va suna din trambita si va da de stire poporului,

4. si daca cel ce va auzi sunetul trambitei nu se va feri, si va veni sabia si-l va prinde, sangele lui sa cada asupra capului lui.

5. Fiindca a auzit sunetul trambitei, si nu s-a ferit, de aceea, sangele lui sa cada asupra lui; dar, daca se va feri, isi va scapa viata.

6. Daca insa strajerul va vedea venind sabia, si nu va suna din trambita, si daca poporul nu va fi instiintat, si va veni sabia si va rapi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sangele lui din mana strajerului.”

7. Acum, fiul omului, te-am pus strajer peste casa lui Israel. Tu trebuie sa asculti cuvantul care iese din gura Mea si sa-i instiintezi din partea Mea.

8. Cand zic celui rau: “Raule, vei muri negresit!”, si tu nu-i spui, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea, raul acela va muri in nelegiuirea lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta.

9. Dar, daca vei instiinta pe cel rau, ca sa se intoarca de la calea lui, si el nu se va intoarce, va muri in nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul.

10. Spune, dar, fiul omului, casei lui Israel: “Voi cu drept cuvant ziceti: “Faradelegile si pacatele noastre sunt asupra noastra si din pricina lor tanjim; cum am putea sa traim?”

11. Spune-le: “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi, casa lui Israel?”

12. Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tau: “Neprihanirea celui neprihanit nu-l va mantui in ziua faradelegii lui, si cel rau nu va cadea lovit de rautatea lui in ziua cand se va intoarce de la ea, dupa cum nici cel neprihanit nu va putea sa traiasca prin neprihanirea lui in ziua cand va savarsi o faradelege.

13. Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit – daca se increde in neprihanirea lui, si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirea lui se va uita, si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o.

14. Dimpotriva, cand zic celui rau: “Vei muri!” – daca se intoarce de la pacatul lui si face ce este bine si placut,

15. daca da inapoi zalogul, intoarce ce a rapit, urmeaza invataturile care dau viata si nu savarseste nicio nelegiuire, va trai negresit, si nu va muri.

16. Toate pacatele pe care le-a savarsit se vor uita; a facut ce este bine si placut, si va trai negresit!

17. Copiii poporului tau zic: “Calea Domnului nu este dreapta!” Totusi mai degraba calea lor nu este dreapta!

18. Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, trebuie sa moara din pricina aceasta.

19. Dar daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este bine si placut, va trai tocmai din pricina aceasta!

20. Fiindca ziceti: “Calea Domnului nu este dreapta!”, va voi judeca pe fiecare dupa umbletele lui, casa lui Israel!”

21. In al doisprezecelea an, in ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scapase din Ierusalim a venit la mine si a zis: “Cetatea a fost luata!”

22. Dar mana Domnului venise peste mine seara, inainte de venirea fugarului la mine, si Domnul imi deschisese gura pana a venit el la mine dimineata. Gura imi era deschisa, si nu mai eram mut.

23. Atunci cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:

24. “Fiul omului, cei ce locuiesc in daramaturile acelea in tara lui Israel zic: “Avraam era singur, si tot a mostenit tara; dar noi suntem multi, si tara ne-a fost data in stapanire!”

25. De aceea spune-le: “Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: “Voi mancati carne cu sange, va ridicati ochii spre idolii vostri si varsati sange. Si voi sa stapaniti tara?

26. Voi va bizuiti pe sabia voastra, savarsiti uraciuni, fiecare din voi necinsteste pe nevasta aproapelui sau. Si voi sa stapaniti tara?”

27. De aceea spune-le: “Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: “Pe viata Mea, ca cei ce locuiesc in aceste daramaturi vor cadea ucisi de sabie; pe cei ce sunt pe camp ii voi da de mancare fiarelor; iar cei ce sunt in intarituri si in pesteri vor muri de ciuma.

28. Voi preface tara intr-o pustietate si intr-un pustiu; mandria tariei ei se va sfarsi, muntii lui Israel vor fi pustiiti si nimeni nu va mai trece prin ei.

29. Si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi preface tara intr-o pustietate si intr-un pustiu, din pricina tuturor uraciunilor pe care le-au savarsit.”

30. Fiul omului! Copiii poporului tau vorbesc de tine pe langa ziduri si pe la usile caselor si zic unul altuia, fiecare fratelui sau: “Veniti, dar, si ascultati care este cuvantul iesit de la Domnul!”

31. Si vin cu gramada la tine, stau inaintea ta ca popor al Meu, asculta cuvintele tale, dar nu le implinesc, caci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umbla tot dupa poftele lor.

32. Iata ca tu esti pentru ei ca un cantaret placut cu un glas frumos si iscusit la cantare pe corzi. Ei iti asculta cuvintele, dar nu le implinesc deloc.

33. Cand se vor intampla insa aceste lucruri – si iata ca se intampla! – vor sti ca era un proroc in mijlocul lor.”

Ilici Ion si alte scursaturi -trasi pe linia moarta de Ceausescu-pentru incompetente si tradari in masasa, ne-au vindut sacalilor si asasinilor capitalisti, pentru un fotoliu de presedinte si pentru portofolii de hoti

 

444Spargerea buboiului comunisto-satanist  construit de  Uniunea Sovietica şi a conglomeratului ei satelitar din Euroapa centrală şi de est a oferit Vestului Europei  SALVAREA CAPITALISMULUI DE LA FALIMENT.Totodata, a creat oportunitatea istorică a unor surse de aprovizionare şi pieţe de desfacere aproape neaşteptate în cvasiproximitate şi de cvasigratuitate – un adevărat balon de oxigen pentru cel mai în vârstă dintre centrele de putere economică ale lumii şi, oricum, cu cel mai costisitor model social, devenit handicap în faţa ascensiunii noilor concurenţi mondiali din Asia. Vestul Europei s-a repezit pe Centrul şi Estul Europei oferite pe tavă de istorie. S-a dovedit a fi fost luat pe nepregătite, nearătând vreo strategie pe termen lung. De fapt, a făcut atât cât l-a dus capul!

Probabil, nu puteau imagina altceva cele 5-6 puteri foste coloniale strânse laolaltă în cadrul UE, care de cel puţin două-trei secole nu-şi datoraseră prosperitatea decât extracţiei sistematice şi masive din teritoriile coloniale. Ceea ce era nou acum era doar faptul că trebuiau să pună în operă un sistem colonial în comun, un fel de „colonialism colectiv”. Regulile şi constrângerile aveau să fie stabilite în comun în cadrul UE, iar colonialismul propriu-zis urma să fie practicat de capitalul privat occidental, în frunte cu marile lui multinaţionale. A fost o politică statală de tip colonial!

In condiţiile concrete existente, a fost de-ajuns să se stabilească de la centru premisele, apoi totul a venit de la sine. In spiritul libertăţii de mişcare şi acţiune propovăduite, s-a trâmbiţat nevoia unei liberalizări rapide şi depline a circulaţiei produselor, serviciilor şi capitalurilor, a schimburilor comerciale, valutare şi de investiţii. Ce însemna acest lucru?! Că de la sine cei puternici şi deja aşezaţi în piaţă, adică cei din Vest, vor acapara tot, întrucât în mod obiectiv nou veniţii din Est nu puteau fi decât slabi şi fără potenţe tehnologice şi financiare. Fără de mirare, circulaţia forţei de muncă nu avea să beneficieze de acelaşi regim, liberalizarea ei urmând să fie făcută treptat, pentru ca Estul să nu profite cu ceva, iar Vestul să nu fie afectat cu ceva. Dar, era de ajuns ca principiul călăuzitor proclamat să fie transferul economic de la stat la privat pentru ca piesele de forţă şi importanţă strategică din economia estică să treacă automat în mâna capitalului vestic, în măsura în care capitalul privat autohton estic era inexistent la început şi oricum fără vlagă pe parcurs.

Invazia vestică în Est s-a soldat cu acaparări masive şi la viteze istorice. Ca în scenariul clasic colonialist, capitalul vest-european s-a înfipt de la început în ceea ce constituie rulajul banului într-o economie: exploatarea resurselor naturale, distribuţiile de energie (cele care colectează banii din asigurarea cu energie) şi băncile. Restul – industrii, servicii, comerţ – s-a prăbuşit aproape implicit în braţele „eliberatorilor” vestici. Esenţială a fost implementarea cât mai rapidă a mecanismului de extracţie de sevă economică din Est, care operează în principal şi masiv prin menţinerea în Est a salariilor mici, dar generalizarea (impusă) aici a preţurilor din Vest.

 

Cum promovau pesediştii posibili infractori în posturile înalte ale guvernării

 

PSD, ciuma rosieÎn 2009, pesedistul Dan Nica era vicepremier şi ministru de Interne. Dacă vă mai amintiţi, acelaşi Nica a fost pretextul ieşirii pesediştilor de la guvernare. “Academia Caţavencu” (nr.8/2009) povesteşte într-un articol despre gaşca neocomunistă din Galaţi, condusă de Dan Nica.

Astfel, Nica l-a propus în 2009 pentru funcţia de prefect al judeţului Galaţi pe prietenul său mai vechi Claudiu Brânzan. Acesta nu e vreun zgârie-brânză şi l-a ajutat şi el pe Nica atunci când a fost nevoie. Şi a fost nevoie să ia un dosar penal pe numele său, în care era implicat şi Dan Nica, chiar dacă, ulterior, pe acel dosar s-a aşternut praful. Obiectul dosarului penal a fost ingineria financiară comisă la TV Galaţi de către gaşca pesedistă a lui Nica.

În 2001, TV Galaţi, care până atunci era a statului, devine televiziunea locală a PSD, administrată fiind de Claudiu Brânzan şi Florin Pâslaru. Până în 2005 s-a ales praful de televiziunea de partid, care a fost descoperită de Finanţele locale cu o evaziune fiscală de 44 de miliarde de lei vechi.

Inspectorii fiscali au constatat că tandemul de administratori a scurs din televiziune vreo 17 miliarde de lei vechi din asigurările sociale, de sănătate şi de şomaj ale angajaţilor, faptă penală numită ‘stopaj la sursă’. Brânzan şi Pâslaru au mai ţepuit şi bugetul, prin TVA şi impozite neplătite, nişte mărunţiş de vreo 27 de miliarde de lei vechi, după care au abandonat firma devalizată în braţele primitoare ale Fiscului. Organele fiscale au rămas să vândă doar o masă de montaj, după hoţiile pesediştilor.

Prin sfori bine trase, Dan Nica a blocat dosarul penal întocmit celor doi, mai mult chiar, cei doi posibili infractori pesedişti au fost recompensaţi pentru că, nu-i aşa, au încercat să se ridice la înălţimea valorilor morale ale partidului: Pâslaru a prins un mandat de deputat PSD, iar Brânzan funcţia de prefect.

Citeste si articolele:

  • Mulţumim PSD-ului şi Curţii Constituţionale pentru creşterea preţurilor
  • România sub ocupaţia baronilor pesedişti
  • Despre un pesedist ‘sărac’ şi averea sa ‘micuţă’ şi ‘muncită’
  • România furată de baronii pesedişti
  • Despre un personaj al sistemului ticăloşit Iliescu-Năstase

    Cum apără CSM-ul infractorii din România

    CSMNivelul de trai dintr-o ţară nu ţine numai de bani, ci şi de siguranţa cetăţeanului. O democraţie autentică este aceea în care cetăţeanul obişnuit – reprezentantul clasei de mijloc, mai ales – este apărat de organele statului pe care le întreţine plătind taxe şi impozite.

    În România, puterea judecătorească, aşa-zis independentă, nu are nici o treabă cu interesul cetăţeanului. O parte din judecătorii acestei ţări se fac vinovaţi pentru miile de crime de după 1989, pentru milioanele de infracţiuni comise asupra oamenilor nevinovaţi, care au avut ghinionul să fie lăsaţi de izbelişte de judecători şpăgari, care pentru o pungă de arginţi eliberează infractori pe bandă rulantă.

    Dacă criminalul Mailat era judecat în România ar fi făcut maxim cinci ani de puşcărie, după care era eliberat pentru bună purtare (în Italia a fost condamnat la închisoare pe viaţă, fără posibilitatea eliberării condiţionate). Dar cine-i controlează pe aceşti magistraţi care aplică legile după cum vor muşchii lor?

    Organul suprem de control în justiţia din România se numeşte Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Acest organism ar trebui să fie format din persoane asupra cărora să nu planeze nici măcar umbra vreunei îndolieli. Din păcate, la conducerea CSM au fost persoane cu un trecut dubios şi chiar mai mult decât atât. Dar cum înţelegea CSM-ul să eficientizeze actul de justiţie prin 2008, găsim în “Academia Caţavencu” (nr.1/2009). Iată mai jos articolul.

    “În toamna asta (toamna anului 2008-n.m.), Camera Deputaţilor a respins solicitatrea DNA de începere a urmăririi penale împotriva deputaţilor Adrian Năstase şi Miron Mitrea. Cu ultima brumă de bun-simţ disponibil din ţara asta, conducerea Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR) a atacat această decizie a Camerei Deputaţilor. Nasol: pe faza asta, judecătorii de la UNJR au probleme mari, cauzate tocmai de colegii lor magistraţi. Mai precis, sunt puţin vânaţi de CSM, asumţiţi asupra lor de o plângere a lui Adrian Năstase. Care s-a bocit la CSM că e inadmisibil ca nişte judecători să aibă bunul-simţ să ceară ca Justiţia să fie independentă şi autonomă în ţara aste de rahat turcesc cu apă rece.

    În mod normal, CSM ar fi trebuit să se găinăţeze de sus pe plângerea lui Năstase şi să claseze solicitarea. Pe motivele simple că, totuşi, libertatea de exprimare e încă garantată de Constituţie în România, iar UNJR, ca asociaţie profesională a judecătorilor, are dreptul să exprime o părere legată de profesia de magistrat. Dar nu, CSM a avut o idee de-a dreptul bolşevică. A sărit ca arsă la plângerea curajosului Năstase şi a decis că trebuie să judece pe cineva, dar nu pe UNJR, ca organizaţie a breslei magistraţilor, ci pe membrii conducerii Uniunii. Se ajunge astfel la legea mafiotă a tăcerii în breasla judecătorilor, toţi cei care ridică vocea fiind reduşi la tăcere de CSM (Comitetul de Stat Mieluşel … în faţa infractorilor). Cum să nu se simtă bine Bombonel atunci când, pe lângă bolşevicii din Parlament, este apărat şi de ‘prietenii infractorilor’ din CSM.”

    Citeste si articolele:

     

    Cum isi batea joc regimul KGB-istului Iliescu de cercetătorii romani

    Vadim Tudor (stanga) si Ion Iliescu (in mijloc)România Mare, partidul criminalilor securiști care au terorizat România înainte de 1989, condus de paranoicul pupincurist al Elenei Ceaușescu, Vadim Tudor, controla producția de laseri a României din anii 1990

    Dedesubturile furtului de tehnologie

    Este îndeobște cunoscut faptul că furtul de tehnologie din Occident a permis URSS-ului să se mențină până de curând în plutonul fruntaș al marilor puteri industrial-militare. Bugetul alocat spionajului era net superior celui din cercetare și, din acest motiv, cercetarea științifică din țările lagărului socialist a fost neglijată atât de mult încât colectivele de savanți erau păstrate doar pentru a copia tehnologia apuseană. Această complexă stare de lucruri a continuat să persiste și astăzi (se întâmpla în 1993 – n.m.) și va trebui să treacă mult timp pentru ca mentalitatea de spion militar ineficient să fie dislocată de necesitatea dezvoltării gradate a cercetării științifice, de colaborarea eficientă cu savanții civili, inclusiv în proiectele militare.

    Povestea de mai jos petrecută în zilele de astăzi (se întâmpla în 1993 – n.m.) la IFA-Măgurele demonstrează că dreptul de posesie al militarului asupra lumii pare, din nefericire, inviolabil.

    Mărul discordiei

    În luna mai 1992, fizicianul Ion Lăncrănjan, de la Institutul de Fizică și Tehnologia Aparatelor cu Radiații (IFTAR) – Secția Laseri – IFA Măgurele, primește un cadou de 465 grame cristale brute, din partea dr. Jiri Kvapil, șeful colectivului Creșteri cristale, de la Monokristalny Turnov – Cehia. În iunie 1992, Ion Lăncrănjan propune o temă de cercetare privind mediile active rezultate din prelucrarea cristalelor cehești. În cadrul IFTAR există un laborator specializat în crșterea cristalelor laser, numit Medii Active Laser și Interacția Radiației cu Materia (MALIRM), condus de V.A. Lupei, unul din apropiații profesorului Ioan Ursu, plecat după revoluție la Trieste. Deși România Socialistă a investit peste 6 milioane $ în acest laborator, MALIRM nu a reușit să producă în toți cei 20 de ani de existență o asemenea cantitate de cristale.

    Iată de ce are loc exodul creierelor

    Fizicianul Lăncrănjan nu primește niciun răspuns la propunerea de temă de cercetare, ba mai mult decât atât, este somat neoficial să predea cristalele la magazia IFTAR. Fizicianul refuză și înaintează un memoriu directorului IFTAR, dr. Theodor Ionescu-Bujor și câte o copie dr. Gh. Pascovici, director IFA, și dr. Oncescu, director științific al IFA, fără să primească niciun răspuns.
    Pe fir intră institutul de Optoelectronică (IOEL), condus de col. dr. ing. Theodor Necșoiu. IOEL provine din fostul Laborator Dispozitive Speciale Laser (LDSL) și este sectorul armatei din cadrul IFA, care are ca domenii de activitate laserii cu corp solid, comunicațiile prin fibră optică și teledetecția. Zgândărind coarda patriotismului ieftin și a așa-zisului secret de stat, col. Necșoiu face tot posibilul să-l coopteze pe Lăncrănjan în rețeaua IOEL, evident pentru a-l spolia de cristale și a justifica activitatea secției militare specializată printre altele în furtul de tehnologie din propria ei ogradă. Despre acest aspect, inclusiv despre biografia lui Necșoiu, vom vorbi într-un alt subcapitol. Presiunile exercitate asupra lui Lăncrănjan conduc la bănuiala că vin din partea unor medii de pe lângă SRI, dintre care se evidențiază Ion Morjan, adjunct-șef Secție Laseri din IFTAR, fiul generalului de securitate Morjan, cel care l-a condus la avion pe Pacepa și i-a dat verde în marea evadare spre Occident.

    Până unde se întinde România Mare

    Pe fir intră deputatul PRM (Partidul România Mare) Mircea Mușat, prieten bun cu regretatul scriitor Lăncrănjan, tatăl fizicianului de la IFTAR. Istoricul Mușat îi promite dlui. Lăncrănjan junior întreg sprijinul partidului. Are loc o discuție de culise în cabinetul lui C.V. Tudor. Fratele lui Vadim, col. ing. Marcu Tudor, pe vremea aceea specialist la ROMTEHNICA, actualmente consilier al Ministrului Apărării, insistă ca fizicianul Lăncrănjan să nu părăsească platforma Măgurele și, mai ales, să accepte să lucreze la Institutul de Optoelectronică sub îndrumarea colonelului Th. Necșoiu.
    Până la urmă, în budoarele PRM-ului este elaborată, în regim de avarie, schema creării unui laborator independent aflat în subordinea IOEL-ului. În această perioadă tensionată, intră în scenă juristul dr. Pavel Suian, fratele șefului grupului senatorial PUNR (Partidul Unității Naționale Românești din acea vreme – n.m.), Valer Suian, în viața civilă tot doctor jurist. Așa se naște societatea LASER SYSTEM SRL, cu bani proveniți de al PRM și PUNR.

    În subteranele puterii regimul KGB-istului Ilici Iliescu

    La 25.11.1992, Ion Lăncrănjan predă ultima fază a contractului 20-90-41 și intră în concediu, după care, la 22.01.1993, predă în numele societății LASER SYSTEM o ofertă de tematici de cercetare la Ministerul Cercetării și Tehnologiei (MCT) având un puternic caracter concurențial la tot ce s-a creat până atunci în România în acest domeniu. Este vorba, printre altele, inclusiv de realizarea în condiții comerciale competitive a unor sisteme laser cu aplicații militare, adică oscilatoare Nd:Yang utilizabile pentru ceea ce se numește Target designator, adică iluminator de ținte. Acest dispozitiv este de maximă importanță pentru apărarea antiaeriană, putând asigura o precizie deosebită tirului. Iluminatorul de ținte este o componentă de bază pentru sisteme de apărare cu muniție inteligentă. Laboratoarele LASER SYSTEM pot efectua și lucrări de cercetare/realizare de laseri cu corp solid pentru telemetre laser cu aplicabilitate în artilerie, tancuri, aviație.
    Oferta a fost preluată de dir. gen. Sandu Aurel, omul de legătură dintre sectoarele de producție specială și SRI, plus Comitetul Interministerial pentru Informații.
    La 23 ianuarie 1993, Ion Lăncrănjan are o întrevedere de două ore cu consilierul prezidențial Iosif Boda, la Cotroceni, prilej cu care Departamentul de Analiză Politică este înștiințat pe larg asupra petelor albe din biografia așa-zis științifică a colonelului Necșoiu. Subiectul cristalelor fiind considerat de maximă importanță, Boda îi promite tot sprijinul puterii. La 28 ianuarie 1993, are loc vizita de lucru a președintelui Ion Iliescu pe platforma Măgurele. La 30 ianuarie 1993, Ion Lăncrănjan are o întrevedere de două ore și jumătate cu gen. lt. Florentin Popa, șeful Direcției Generale de Înzestrare (DGI), în biroul acestuia din UM 02550B. În ciuda tuturor promisiunilor, fizicianul Lăncrănjan este pasat conslierului prezidențial Marius Guran, la 29 ianuarie 1993.

    Laserii noștri de dincolo de Prut

    Surpriza se produce la 24 aprilie 1993 când Ion Lăncrănjan descoperă marile progrese ale Laboratorului de Cercetări de Optoelectronică al Universității Tehnice a Moldovei, condus de prof. dr. Alexei Sârbu. Pornind de la colaborarea cu acest laborator, în România au început să fie realizate prin societatea LASER SYSTEM instalații de terapie cu diode laser, la prețul de 300 – 400 $, în timp ce firma MITHOS le produce cu 1500 – 2500 $.
    Răspunsul dat de Ministerul Cercetării și Tehnologiei este de o insolență năucitoare: România nu se arată interesată de absolut niciunul dintre cele șapte proiecte, motivând că ele sunt deja realizate.

    Cum a fost îndepărtată Basarabia de România de către KGB-iștii din gașca lui Ilici Iliescu

    După întâlnirea cu secretarul de stat I.M. Pașcu și memoriile înaintate generalilor Marin Pancea și Vasile Ionel, Ion Lăncrănjan are o întrevedere cu Nicolae Spiroiu, la 17 august 1993, în biroul generalului din sediul MApN, începând de la 12:40 și durând circa 75 minute. Conform celor declarate atunci de Spiroiu, urma ca gen. Florentin Popa să analizeze activitatea secției militare din IFA și să ia măsuri. Lucrurile staționează însă până în ziua de astăzi (era noiembrie 1993 – n.m.), de proiectele MCT-ului s-a ales praful, de o colaborare cu Moldova de peste Prut puterea (KGB-istului Iliescu – n.m.) nu se arată interesată, în timp ce cristalele domnului Lăncrănjan, ascunse la loc sigur, sunt vânate de cele șapte servicii de informații din România.

    Informatii preluate din “Academia Cațavencu”.

    Citeste si articolele:

    Despre un pesedist ‘sărac’ şi averea sa ‘micuţă’ şi ‘muncită’

    Gheorghe AntochiProbabil că de deputatul Gheorghe Antochi n-au auzit foarte mulţi. Şi este păcat să fie aşa, din moment ce, vorba unui ‘ziarist’ de la (i)Realitatea, pensionarii votanţi de neocomunişti ‘mor de foame’. Şi chiar dacă electoratul pesedist are probleme, aleşii ‘boborului’ pesedist au averi imense. Hai să-i numărăm leii şi euroii tovarăşului Gheorghe Antochi, din declaraţia de averedepusă la Camera Deputaţilor.

    La ‘Bunuri imobile’, parlamentarul are în proprietate 1350 m2 de teren intravilan, în Bacău, obţinut prin cumpărare. La ‘Valoarea de impozitare’, stimabilul nu trece nici o sumă (scrie ‘impozabil’), doar pe parlamentari îi doare undeva de legile ţării. Pe lângă acesta, mai deţine: 12.816 mp în Voluntari (intravilan), 14.563 mp în Bacău (agricol), 23.818 mp în com. Sarata, jud. Bacău (agricol), 12.600 mp în comuna Hudeşti, jud. Botoşani (agricol), 8.200 mp în com. Havîrna, jud. Botoşani (agricol), 15.800 mp în comuna Botoşana, jud. Suceava (agricol), 7.500 mp în comuna Botoşana, jud. Suceava (intravilan). La nici unul din aceste terenuri nu a declarat valoarea de impozitare. Dacă adunăm obţinem 21.666 mp (peste 2 ha) teren intravilan şi 74.981 mp (aproape 7,5 ha) teren agricol.

    La ‘Cladiri’, toavarăşul Antochi posedă: un apartament în Bacău (128,13 mp) în valoare de 175.438,56 RON (peste 1,75 miliarde de lei vechi); un spaţiu comercial (de producţie) în Valea Albă (loc., str.?) Bacău în valoare de 87.858,43 RON; un alt spaţiu comercial (de producţie) în L. Patrăşcanu (loc., str.?) Bacău (comuniştii dau în continuare nume de localităţi şi/sau străzi în România) în valoare de 38.823,41 RON; o casă de locuit (310 mp, adică o vilă) în Voluntari în valoare de 1.038.622 RON (peste 10 miliarde de lei vechi). Dacă adunăm, obţinem 1.340.742,4 RON, adică aproape 13 miliarde şi jumătate de lei vechi. Păi, să nu-i plângi, la suma aceasta, pe pensionarii care o duc greu.

    Mai deţine, stimabilul, ‘tablori şi icoane’ în valoare de 6.000 de euro (aproximativ 25.200 RON).

    La ‘Active financiare’, deputatul deţine: 318.276 RON şi 8.042 euro (aproximativ) la BRD Bacău; 4.791.474 RON şi 5.125 euro (aproximativ) la Credit Europe Bank Bacău; 1.147.446 RON şi 20.567 euro (aproximativ) la Bank Leumi Bacău; 11.558 euro la Alpha Bank Bacău. Mai deţine acţiuni sau părţi sociale în societăţi comerciale astfel: 10.926.700 RON (aproximativ) la SC Agricola Internaţional Bacău, 957.000 RON la SC Aicbac SA Bacău, 1.000 RON la SC Adacom SRL Bacău, 5.000 RON la Agriconstruct SRL Bacău, 34.000 RON la SC Conagra SA Bacău, 950 RON la CBA Moldova SRL Bacău, 52.608 RON la SC Dobrogea Constanţa, 73.340 RON la Eco Sort Recycling Bacău, 186.300 RON la SC Europrod SA Bacău, 5.775.500 RON la Agricola Internaţional Bacău, 688.624 RON şi 45.000 euro la Adacom SRL Bacău. Dacă adunăm toate aceste sume obţinem 24.958.218 RON (aproape 250 de miliarde de lei vechi) şi 33.779 euro. Se câştigă bine în PSD (partidul “săracilor şi cinstiţilor”).

    Cum declaraţia de avere este ceva mai veche, din aceasta s-ar deduce că, înainte de a intra în Parlament, deputatul avea pensie (41.976 RON, aproximativ 3.500 RON lunar, adică 35 de milioane lei vechi pe lună), dar şi lucra, fiind angajat la SC Agricola Internaţional SA Bacău, de unde încasa un salariu de 109.916 RON anual, adică 27.479 RON lunar (peste 274 milioane lei vechi pe lună). La acestea se adaugă indemnizaţiile din Consiliul de Administraţie al SC Agricola Internaţional SA Bacău de 70.988 RON anual, adică 17.747 RON lunar (peste 177 milioane de lei vechi pe lună). Alte venituri le obţine din chirie, 12.600 RON anual, peste 1.000 RON lunar (peste 10 milioane de lei vechi lunar). Adunând toate sumele, realizăm că tovarăşul Gheorghe Antochi avea în 2008, înainte de a intra în Parlament, un venit lunar de 49.726 RON, adică aproape 500 de milioane de lei vechi. Şi aceasta fără a lua în considerare veniturile soţiei, la rândul ei pensionară cu 18.144 RON anual, 1512 RON lunar (peste 15 milioane lei vechi), plus venitul obţinut de aceeaşi soţie, prin intermediul unui cabinet medical, 36.647 RON anual, 3.054 RON (aproximativ) lunar (peste 30 de milioane de lei vechi pe lună).

    La pesedistul Antochi îţi vine greu să-i numeri toate conturile, acţiunile, vilele şi celelalte. Această declaraţie de avere este încă o doavadă de ‘moralitate’ a pesediştilor, cei care şi-au împărţit avuţia României.

    Citeste si articolele:

 

Cum au “”cumparat””fostii securisti si comunisti Romania, bucata cu bucata!

 

George PăunescuGeorge Păunescu, într-o vreme (poate și azi) patronul B1 TV (unde zburdă mafia PSD-istă), mafiotul care a scăpat nepedepsit pentru că, pe atunci, nu era DNA-ul

Societăți pe care a pus laba, în anii 1990, perioada regimului KGB-istului criminal Ilici Iliescu, George Păunescu, nașul de cununie al lui Nicu Ceaușescu, “moștenitorul” tronului bolșevic, prin asocierea (citește “jaful”) cu Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat:

  • SC TRANSPORTURI BUCUREȘTII NOI INTERNATIONAL SA este o societate mixtă formată prin luarea în exploatare a patrimoniului Sucursalei de Transporturi Bucureștii Noi (fostul garaj al Gospodăriei de partid comunist) de către:
    • INTEGRIVAL SA – cu sediul în Elveția, reprezentată de Ghenea Dumitru. INTEGRIVAL era așa-zisul investitor extern care asigură facilități fiscale, eventuale transferuri valutare. Ghenea? Ofițer SIE.
    • SC SPET SA – cu sediul în România, reprezentată de Eugen Arnăutu.
    • GHEPARDUL INT CO SA – reprezentată de Gherguș Adrian, fost ofițer de Securitate, conducătorul gărzii personale a Elenei Ceaușescu. GHEPARDUL asigură acum protecția personală a Păuneștilor, precum și prelucrarea de informații pentru aceștia. Salariații de bază sunt foste cadre ale Ministerului de Interne comunist specializate în emisie-recepție de șopârle.
    • IRI SA – Institutul Român de Investigații SA, reprezentat de Sitaru Nicolae. IRI este specializată în tranzacțiile financiare dubioase făcute între Păunești (mafiotul George Constantin Păunescu mai avea (mai are) doi frați din aceeași tagmă a jefuitorilor României – n.m.) și BANCOREX. IRI SA a concesionat acțiunile în favoarea lui IRI INTERNATIONAL SA, reprezentată de Crăiniceanu Gabriela.
  • Cine mai iese la interval? Păi, din partea Secretariatului General al Guvernului, care avea în subordine Administrația Protocolului, semnează Hidegcuti Ioan, director general, apropiat al lui Nicu Ceaușescu, activist în CC al UTC (Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist), Ogică Gheorghe, director economic, colonel specializat în evidența patrimoniului Gospodăriei de partid comunist.
  • Asocierea trâmbițată mai sus a încălcat câteva HGR-uri (Hotărâri ale Guvernului României) care prevedeau aprobarea Secretariatului General al Guvernului. În spatele acestei încâlceli de prescurtări se află George Păunescu și Viorel Hrebenciuc. Sucursala de transport în problemă avea o situație economică prăbușită din cauza neplății unor credite de 5 milioane dolari angajate de guvernul Roman și folosite pentru achiziționarea a 101 TIR-uri VOLVO. La aldămaș se mai poate vedea în mulțime și Stancu Gheorghe, consilier al lui Dăscălescu (ultimul prim-ministru al regimului ceaușist – n.m.). Acesta va fi numit președinte al Consiliului de Administrație al noii societăți. Se spune că a fost așa de pămpălău, încât Hrebenciuc și Păunescu au vrut să scape de el, împingându-l în arena politică. Adică, candidat al PDSR (Partidul Democrației Sociale din România, denumirea PSD-ului din anii 1990 –n.m.) la funcția de primar al sectorului 2 București.
  • Contractul 4686/25.09.1996 (în plin regim KGB-ist, asigurat de criminalul Ilici Iliescu – n.m.) luat la purecat, arată că protocolul semnat între părți indică mișmașuri prin care fii dragi ai acestei țări au tras poporul pe sfoară. Se pomenește de “inventarierea exclusiv pe aspect faptic”, nu și de cea valorică, așa cum se face orice inventariere. Astfel se deschide premisa unei eventuale renegocieri privind valorile predate, ceea ce e contrar legii. Ca să nu mai vorbim de “nudul proprietar”, care urmărea menținerea proprietății doar ca titlu golit de efecte economice și juridice. Adică, societatea rămâne formal a statului, iar dacă dă faliment asta e, așa e viața.
  • Hrebenciuc e în Parlament, Păuneștii prin hoteluri și baruri. Cică nu-s dovezi ca să mi-i ridice.

Informații preluate din “Academia Cațavencu”, nr. 280/1997.

Citeste si articolele:

Cum a lasat mafia PSD-ista vistieria tarii goala si un blocaj financiar mortal si total, in 1996, la plecarea de la guvernare

 

PSDOrdonanța lui Ales Bules

După ce va fi înșfăcat, în sfârșit, puterea, Opoziția (era vorba de Opoziția la guvernarea PSD, pe atunci PDSR, din anul 1996, formata din Convenția Democrată și Partidul Democrat – n.m.) va trebui să-și extragă rând pe rând crampoanele din burta portofoliilor și caninii din microbolantul ciolan, din pricina blocajului financiar, în care a fost proiectată țara (de către mafia PSD-istă, ce a guvernat România în primii 7 ani după revoluție, respectiv 1989 – 1996 – n.m.), pe termen imposibil de precizat, cât și al modului de administrare a datoriei publice. Căci, dacă există o Apocalipsă, ea a și fost deja pusă în practică, în conținutul Ordonanței nr. 13 din 23 ianuarie 1996 (se pare că mafia PSD-istă dă ordonanțe criminale mai ales în luna ianuarie, dacă ne amintim și de ordonanța din ianuarie 2017, cea cu grațierea și ștergerea pedepselor infractorilor – n.m.), semnată de apostolii Văcăroiu, Georgescu și Isărescu. Cu alte cuvinte, onorabilul nostru executiv și-a pregătit ieșirea din scenă, fără prea mult tam-tam și în temeiul prevederilor art. 107 alin (1) și (3) din Constituție (era vorba despre Constituția din 1991, modificată în 2002 – n.m.), precum și ale art. 1 lit. (b) din Legea nr. 130/1995, privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe. Dimensiunile dezastrului financiar al guvernării Văcăroiu sunt, efectiv, imposibil de evaluat. Dat fiind faptul că datoria publică depășește câteva mii de miliarde de lei (vechi – n.m.), nici nu-i de mirare de ce cinica Ordonanță 13 se referă explicit la amânarea majorărilor de întârziere, până la date de 31 decembrie 1997! Adică, la aproape un an de la alegerile legislative din 1996.

Principiul lui Haloimăs

Asta scrie negru pe alb, în art. 1 al ordonanței în cauză: “Majorările de întârziere, inclusiv dobânzile datorate, conform legii, până la data de 31 decembrie 1995, pentru neplata la termenele legale a sumelor datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale și neplătite până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, se amână la plată până la data de 31 decembrie 1997. Prevederile alin. 1 se aplică și debitorilor, persoane juridice, indiferent de modul de organizare și forma de proprietate, precum și debitorilor persoane fizice”. Observație: Dat fiind faptul că datoria fraților strategici Păunescu (mafioți care au devalizat economia României; patronii postului B1 TV – n.m.), față de Bancorex (bancă falimentată de foștii securiști și nomenclaturiști comuniști, deveniți ulterior milionarii României, cei care au împrumutat de la Bancorex sume imense de bani și nu au restituit împrumutul, favorizați de regimul criminalului KGB-ist Ilici Iliescu – n.m.), se ridică, conform unor surse avizate, la amărâta sumă de 1.700 miliarde lei, grație unui program de expansiune economică rapidă, să se calculeze plata impozitelor neplătite în 1995, pe Inter, Lido, Union, Negoiu, Trustul GCP, Petrom, Sidex, Poolgec etc., etc.

Teorema lui Adio, zis și Praz Verde

În categoria majorărilor de întârziere și a dobânzilor prevăzute în art. 1 al ordonanței, sunt cuprinse: majorările de întârziere și dobânzile datorate, conform legii, pentru neplata la termen a impozitelor, a taxelor, vaxelor și laxelor, a contribuțiilor și a altor venituri bugetare, în sarcina persoanelor juridice și a persoanelor fizice, la 31 decembrie 1995, inclusiv majorările de întârziere la plată, conform Ordonanței Guvernului nr. 28/1994, aprobată și modificată prin Legea nr. 132/1994, precum și cele calculate prin acte de control, încheiate de organele competente, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, Amin. În această categorie intră diferențe de impozite, taxe, parataxe și metaxe, contribuții și alte venituri bugetare stabilite, pentru perioada de până la 31 decembrie 1995, Amin.

Dilema expertului Mucles

Clemența tandemului Văcăroiu-Georgescu crește vertiginos, în conținutul alin. 2 al art. 4, unde scrie așa: În cazul în care debitele reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare, restante la 31 decembrie 1995, vor fi achitate în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1997, majorările de întârziere (prevăzute la art. 3 alin. 1, privitor la contul de ordine și evidență în afara bilanțului) și dobânzile calculate potrivit legii se reduc cu 50%, Amin. De excesiva bunăvoință a acestui articol, nu pot beneficia decât tot investitorii strategici, cu referire expresă la frații Păunescu și Voiculescu-Crescent. Căci a lor va fi împărăția, împărțirea și înmulțirea, în vecii vecilor!

Legea Porcului în Cucuruz

Ordonanța atinge cotele unui amor de-a dreptul obscen, în conținutul alin. 1 art. 6, unde scrie așa: Majorările de întârziere datorate la 31 decembrie 1995 și neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, de către regiile autonome de interes național, care primesc subvenții de la bugetul de stat, pe produse și activități, pentru neplata la termenele legale a tipurilor de datorii enumerate în art. 1, se scutesc de plată. Gândiți-vă acum, o clipă, la anumite regii militare și la cârcoiul de datorii publice pe care harnicii noștri negustori de PUME și Kalașnikoave îl datorează statului. Asta, după ce regiile în cauză au reușit să jupoaie, până la ultimul creițar, banii de coșniță ai fabricilor autohtone de armament.

Premisa lui Georgescu

Cu toată bunăvoința de care am da dovadă, cât și de buna noastră creștere, tot n-am reuși să evaluăm, în niciun fel, și din nicio sursă pertinentă, cuantumul la care se ridică datoria publică (ca orice sistem mafiot, PSD-ul avea boala secretomaniei, adică să nu știe populația cât au furat și fură ei, mafioții KGB-istului criminal Ilici Iliescu – n.m.). Pornind, însă, de la premisa că bugetul pe 1996 este de 17.000 miliarde lei (vechi – n.m.), din care 1.000 miliarde lei au fost alocate unor plăți restante ale monștrilor sacri ai economiei noastre centralizate, se poate presupune că datoria publică ar fi circa o pătrime din cuantumul bugetului.

Aide-memoire-ul lui Briggs

Haosul care definește modul de administrare a datoriei publice a fost surprins încă de mai bine de doi ani, de dl Thomas P. Briggs, consilier tehnic în Ministerul Finanțelor. La data de 5 noiembrie 1993, dl Briggs a înaintat un memoriu lui Florin Georgescu, privind un proiect de administrare a datoriei publice. Memoriu care, după sfintele legi ale casei, a rămas fără niciun răspuns. Iată ce a descoprit dl Briggs: “În primul rând, nimeni nu dispune de informațiile necesare pentru administrarea datoriei publice. Datele sunt dispersate între cel puțin patru direcții. În al doilea rând, unele date sunt pur și simplu inexistente. În al treilea rând, în cazul în care informațiile există, ele sunt uneori greșite sau perimate. Problema principală de organizare este că nimeni nu are autoritatea de a administra toate aspectele privind datoria publică. Această lipsă de claritate în asumarea responsabilității duce la eșuarea îndeplinirii unor funcții critice”.

Axioma Regelui Soare

Pentru o mai eficientă administrare a datoriei publice, dl Briggs propune următorul plan: Îmbunătățirea sistemului de administrare a datoriei; eliminarea suprapunerilor; crearea unei structuri administrative profesioniste; crearea de informații noi și critice; ușurința implementării. Expertul Briggs mai propune crearea unei Direcții Generale a Datoriei Publice, având următoarele servicii: contul general al datoriei publice; datoria publică internă; datoria publică externă; derulare credite; plata datoriei publice; analiza pieții financiare și de credit. Între timp, dl. Briggs a trecut ca apa, și bolovanii din finanțe au rămas tot pe loc, pe loc, pe loc, să răsar-un mormoloc, ca niște uriașe pietre de moară, la fragilii gâți ai reformei. Și tocmai de aceea, dacă vom lua în calcul vocația de-a dreptul pompieristică a guvernului Văcăroiu, ne va fi cu atât mai clar de ce conținutul Ordonanței 13 nu se poate traduce în limba română, decât prin sinistra sintagmă ”După noi, potopul”. (“Academia Cațavencu”, nr. 231/1996)

Citeste si articolele:

Guvernarea Vacaroiu-PSD sau cum a fost jefuita Romania

 

PSDFPS sau Frăția Perpetuului Șmen

Mecanismul așa-zisei spargeri a economiei planificate, moșmondite de Ceaușescu și pus la cale de reforma Coșea-Văcăroiu (anal-istu’ lu’ Pește Mircea Coșea este invitat și azi la tembelizor să ne explice cum e treaba pe partea economică – n.m.), un fel de Salva-Vișeu a erei Iliescu, nu este decât cheia prin care marii șacali ai României de după 1989 (majoritatea foști securiști și foști nomenclaturiști comuniști – n.m.), deghizați în inocenta redingotă a investitorilor strategici, a dat iama în iatacul patrimoniului public. După micile găinării încropite de înghițitorii de râme din MEBO și apoi din Asociațiile Salariaților, iată că megaploșnița Fondului Proprietății de Stat (FPS) suge vârtos grosul zestrei de fată mare și fără datorii externe a României. FPS gestionează 70% din averea țării; deși pe hârtie este subordonat Parlamentului, funcționează, în realitate, independent; Parlamentul primește, o singură dată pe an, o informare de la FPS. Pentru a le adormi vigilența și a-i lua copărtași, o liotă de reprezentanți ai celor două Camere a fost cooptată de tandemul Coșea-Văcăroiu, în Consiliul de Administrație al FPS.

Investiția lupului paznic la stână

Hărtănirea prefențială a avuției naționale i-a inventat pe așa-zișii investitori strategici, care au beneficiat de credite uriașe, din partea unor bănci mânjite până în măduva oaselor, pentru acțiunile de transfer de proprietate. De cele mai multe ori, așa cum s-a dovedit, creditele au fost acordate fără garanție.

  • Exemplu: Scoaterea la mezat a hotelului Inter, pe spezele/complicitatea FPS și câștigarea licitației, făra niciun ban pus la bătaie, de către frații Păunescu (fratele mai mare, din cei trei, a fost nașul de cununie al “prințișorului” Nicu Ceaușescu; tot cei trei frați au lansat postul B1 TV, unde zburdă în voie, în fiecarea seară mafia PSD-istă; tot cei trei frați au “privatizat” cea mai cunoscută echipă de fotbal din România (erau acționari acolo), Steaua București, încăpută pe mana unui bișnitar, ulterior mafiot și pușcăriaș, George Becali, cel care trimitea interlopi să-i amenințe pe părinții elevilor din galeria Stelei și care nu a investit nimic în performatele sportive (neinvestind în copii și juniori) ale celebrei Steaua, câștigătoarea Cupei Campionilor, în 1986, ci doar a muls-o de bani – n.m.).

Inspectoratul General al Poliției (IGP) controlează afacerea Inter, până la limita de acces, și nu descoperă nicio neregulă, după care depune armele, întrucât intră în zona unui tabu. IGP nu are competența de a controla FPS-ul, întrucât Fondul Proprietății de Stat este subordonat Parlamentului și, într-un stat de drept precum România anului 1996, există o clară separație a șpăgilor.

Diversiunea Dima

Numit în martie 1993 președintele Consiliului de Administrație al FPS, Emil Dima a lăsat de înțeles, în primă fază, c-ar avea de tranșat un conflict de calibru național, cu Patronatul lui George Constantin Păunescu (fratele mai mare – n.m.). Diferendul s-a dovedit a fi, ceva mai târziu, o diversiune tipică a SRI și al cărei scenariu încearcă să acrediteze, și astăzi (în 1996 – n.m.), ideea că frații Păunescu s-ar afla, chipurile, în dizgrația președenției (la Cotroceni era KGB-istul criminal Ilici Iliescu – n.m.), a IGP și SRI. Nimic mai fals! Cum tot falsă este și perioada disidenței lui Dima. Căci cum altfel ar fi posibil ca un fost deținut politic să intre în PDSR, să ajungă senator și prefect de Dâmbovița și apoi președintele unui organism controlat in corpore de SRI? Și când spunem asta, ne gândim, în primul rând, la rolul jucat de SRI, prin Emil Dima, la privatizarea Sc CELROM SA, de către ROMCARTON-ul lui Vladimir Cohn.

IGP face ordine

Scandalul de la SC CELROM, cea mai mare fabrică de carton ondulat din Europa de Est, continuă să țină și astăzi cohortele de greviști în stradă. Greviști cărora, după ce li s-au rupt spinările, la propriu, de către trupele de intervenție ale Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți și de cele ale Jandarmeriei, li s-au desfăcut contractele de muncă, taman în Săptămâna Patimilor. Ordinul de atac asupra CELROM a fost dat, zice-se, de inspectorul șef al IJP Mehedinți. În fond, venea direct din cabinetul ministrului de Interne (e vorba de PSD-istul, PDSR cum se numea atunci, Doru Ioan Tărăcilă, la acea vreme – n.m.) D.I. Bumbăcilă.

Legea conservării masei

Pe scurt, maniera în care s-a privatizat SC CELEROM, în favoarea ROMCARTON/FPS, este de-a dreptul monstruoasă și dă cu capul de pereți lege după lege (și pe atunci, mafioții PSD-iști se ștergeau la fund cu legile țării, așa cum o fac și astăzi; în prezent, fac și mai rău, încercând să modifice legile în favoarea lor – n.m.). Abia după declanșarea grevei și după ce sinistrul V. Cohn a mistuit complet mitul caidului cartonului ondulat, Corpul de Control al Guvernului s-a învrednicit să întreprindă o anchetă la Tr. – Severin, în urma căreia justifică greva sindicatului CELROM și revocă contractul nr. 102/31.03.1994, de vânzare cumpărare a acțiunilor SC CELROM, dintre ROMCARTON și FPS. Adică, prin mânăriile FPS-ului, Cohn câștigă pachetul majoritar de acțiuni (51%), cu plata în rate și la valoarea de 12.260 lei/acțiune (lei vechi; 10.000 lei vechi = 1 leu nou, de astăzi – n.m.), încălcându-se astfel legea prin care investitorii străini nu pot cumpăra decât cel mult 49% din societățile comerciale ale unei singure ramure economice. Asta în timp ce asociația salariaților (1170 membri acționari) a cumpărat pachetul de acțiuni de 20%, la valoarea de 57.241 lei/acțiune. Specularea diferenței de preț a celor două tipuri de acțiuni, egală cu 44.981 lei aduce ROMCARTON-ului un cadou de 68.838.939.954 lei din averea statului. Totul s-a realizat prin acțiunea discreționară a Consiliului de Administrație al FPS, adică a lui Dima, via SRI.

Un microcosmos al samavolniciei

Când a fost nevoit să dea explicații cu privire la acest imens matrapazlâc, Dima a motivat că a optat în favoarea invetitorului strategic, pentru că CELROM, neputând contribui cu bani lichizi la programul investițional, nu a solicitat niciodată 51% dintre acțiunile societății, din pachetul deținut de FPS. Adevărul este că oferta CELROM-ului depășește cu 2,5 milioane $ pe cea a ROMCARTON-ului. Cum era de așteptat, Legile lui Cohn nu s-au oprit aici. După ce a pus mâna pe CELROM, Cohn dublează prețul produselor finite, încălcând, astfel, preavizul de 30 de zile, privind modificarea regimului prețurilor. O lună mai târziu, Cohn scade cu 30% prețurile industriale, instituind monopolul pe cartonul ondulat românesc. Și cine credeți că-i sare într-ajutor? Nimeni altul, decât Valentin Păunescu, într-un recent număr (era în 1996 – n.m.) din Curierul Național, după sfânta lege a corbului care nu scoate ochii la corb.

Dinamovibilitatea investitorului strategic Vladimir Cohn

Vladimir Cohn, zis Vova, se naște la 26 noiembrie 1944 în București, în vecinătatea panteonului unor figuri ilustre, care l-a aliniat pe Valter Roman lui Silviu Brucan și pe Teohari Georgescu, Anei Pauker. Și tot acolo în bătătura vilei, amirosind la pulan de milițian, a birou de anchetator și a cravașă de securist, Vova va auzi pentru prima dată de Clubul Dinamo, unde va face polo și-l va cunoaște mai târziu, după ce va fi plecat din România prin anii 1970, pe cel de-al doilea socru al său, fostul jucător dinamovist Liță. Vova se recăsătorește în 1984 cu Andreea Liță, care primește, în cel mai scurt timp și contrar tuturor habitudinilor securisto-ceaușiste, aprobarea de a părăsi România, în SUA, via Israel. Și nu numai s-o părăsească, dar s-o și viziteze când vor mușchii ei. Împreună cu Vova, evident. Tot contrar procedurilor regimului comunist, tata-socru nu este destituit din fruntea Clubului Dinamo, după plecarea fiicei în Occidentul decadent. Cuplul de proaspeți însurăței își petrece vacanțele, dacă nu în Franța, la Trois Valees, atunci cu siguranță la ski, pe Valea Prahovei. Vova făcea afaceri în România încă de prin anii 1980, importând mobilă în SUA.

Cătunie, grade grele

Se întoarce în România în 1990, prezentând la graniță un pașaport american și în scurtă vreme este introdus la Iliescu, de Bujor Sion. Dă primul tun financiar în vara aceluiași an, când pune mâna cu piciorul stâng, pe fabrica ICOA din București, la prețul neliberalizat al unei ciorbe de burtă. Cu ajutorul fostului secretar de stat, Marin Nicolae, demis în urma unui uriaș scandal de corupție, înființează ROMCARTON. Societate, căreia, după cum bine știți, îi fac reclamă (se întâmpla în 1996 – n.m.) pe tricouri jucătorii Clubului de fotbal Dinamo. Ceva mai târziu, obține pe semnătura lui Petre Roman, prietenul său din copilărie, Clubul Dacia pe care îl rebotează “Ilie Năstase”. Nasty, care nu ia niciun sfanț din afacerea asta, îl obligă pe Vova să revină la vechea denumire a clubului. Tot pe semnătura lui Roman primește o vilă în str. Gogol nr. 1. Pentru cei 187 m2 ai vilei plătește strivitoarea chirie de 1198 lei (vechi, adică 0,1198 lei noi – n.m.) pe lună. În cercurile intime îi place să se dea general de securitate, dar în fond se pare că n-a fost decât colonel.

Orgasme pe carton ondulat

Vova a bigamizat, până de curând, cu vestitul manechin Cătălina Isopescu, reprezentanta prestigioasei firme Elite în România, fata lui nea’ Isopescu de la TVR 1. După izbucnirea scandalului CELROM/ROMCARTON, Cătălina a șters putina în Germania. Nu înainte de a-i restitui amorezului Mercedesul pe care Vova i-l făcuse cadou. Nu însă și ceasul de platină. Scandalul economic este precedat, în ordine cronologică, de cel provocat de nevasta legitimă a lui Cohn, Andreea, care află cu lux de amănunte de legătura lui Vova cu Isopeasca și intentează acțiune de divorț. Și nu pe gratis, ci contra sumei de 2 milioane $, pe care o pretinde drept despăgubiri. Dupa ce Cătălina părăsește ringul, Andreea își retrage acțiunea și se întoarce în patul conjugal, de carton ondulat, al lui Vova.

Concubinajul cu frații Păunescu

Este asociat la Melody Bar, cu Viorel Păunescu, și la ANA PAN SRL, cu George Copos. În acțiunea de cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni CELROM este sprijinit direct de Virgil Măgureanu, cu care este prieten de familie. După ce a cumpărat și societatea AMBRO-Suceava, Vova a ajuns să dețină 95% din ramura de producție a cartonului ondulat românesc. Când a discutat cu directorul societății AMBRO preluarea pachetului majoritar de acțiuni, Vova era însoțit de ofițerul de obiectiv SRI. Așa se face că, de aici și până la legenda că Vladimir Cohn ar fi folosit adesea SRI-ul în acțiuni de spălare a banilor negri, distanța a devenit amețitor de scurtă. (“Academia Cațavancu”, nr. 232/1996)

Citeste si articolele:

 

Mafia in Guvern. Toader nu se mai opreste din vorbit, dezvaluie un jaf de proportii pus la cale de Dragnea: „Atunci am fost sigur ca voi fi demis”

Tudorel Toader, fost ministru al Justitiei, a dezvaluit, luni, ca Liviu Dragnea a avut interese directe in instrainarea unei mari suprafete de teren si a incercat sa-l preseze sa avizeze o hotarare de guvern in acest sens. Toader spune ca s-a opus, descriind o atmosfera de cosmar in interiorul Guvernului.

„Ma asteptam sa imi ceara PSD demisia. Era intr-o zi de miercuri, aveam sedinta de guvern, si fostul presedinte al PSD-ului era undeva pe camp, prin sudul tarii, si spunea ca, o declaratie furibunda la adresa mea: ‘Ministrul Justitiei, prea multa importanta ii dati, nu conteaza, nu stiu ce’. Care era dedesubtul? Urma sedinta de guvern de joi a doua zi, o sedinta de guvern in care se voia o hotarare de guvern, in care o suprafata mare de teren de la un fost IAS trebuia sa treaca din public in privat si unii voiau sa-l ingrijeasca mai bine.

Eu stiam de chestiunea asta, fusesem intrebat de avizul acela. L-am chemat pe directorul Directiei de avizari si l-am intrebat ce-i cu dosarul acela. Zice ca dosarul asta, noi  l-am avizat, dvs. ati semnat negativ si a venit inapoi, fara nicio modificare si ni se cere din nou avizarea. Ce sa facem? Pai, facem ce trebuie,  ramane cum am stabilit. Plus ca mai era si intr-un litigiu.

Afland chestia asta care s-a petrecut pe la minister, undeva la ora 2-3, a aparut declaratia aia furibunda la adresa mea (la ora 16.00). Sarim. A venit momentul cand scadenta se apropia de un anumit eveniment (decizia ICCJ in cazul Dragnea – n.red.), amnistia si gratierea nu mai era, eu tot am zis unde e urgenta? Din acea luare de pozitie vizavi de hotarare de guvern eram sigur (ca va fi demis). S-a dus treaba cu amnistia si gratierea, a venit momentul cu sedinta de patru ore cu Codul Penal/Procedura Penala si, tot la fel, unde-i urgenta. Era clar, eu le-am spus alora din minister, care pot confirma. Le-am spus, eu plec, rezistam cat putem, daca voi sunteti intrebati, aveti un serviciu, dati pe mine, spuneti ca nu a vrut ministrul”, a declarat Tudorel Toader intr-un interviu acordat lui Ion Cristoiu.

Citeste si: Tudorel incepe sa toarne, dezvaluiri in premiera. Dragnea, Tariceanu si Dancila l-au sechestrat peste 4 ore intr-un birou pentru a-l determina sa dea OUG pe codurile penale

Minciuna ciumei are picioare scurte,dar Tariceanu nu vede nicio problema, confirma intalnirea „mafiotica” a celor patru in sediul PSD Baneasa. Dezvaluirile lui Tudorel Toader…

Liderul ALDE, Calin Popescu Tariceanu, a confirmat, marti, episodul relatat de Tudorel Toader privind sechestrarrea sa, timp de patru ore si jumatate, intr-o intalnire cu Tariceanu, Dragnea si Dancila pentru a fi de acord cu o ordonanta de urgenta privind amnistia si gratierea

”Da, au fost discutii cu ministrul Justitiei referitoare la necesitatea si obligativitatea de a transpune in legislatie deciziile CCR. Au fost discutii si referitor la un proiect privind amnistia si gratierea, ca urmare a abuzurilor facute de procurorii DNA si a efectelor protocoalelor secrete intre serviciile de informatii si ICCJ, subiect care, de altfel, a devenit public la vremea respectiva. S-a convenit sa ramana ca acest lucru sa fie facut prin initiativa legislativa la nivelul Parlamentului”, a declarat Calin Popescu Tariceanu pentru Adevarul.

Ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, a declarat ca aceasta intalnire dovedeste ca fosta guvernare a avut un caracter „mafiotic”

Fostul premier PSD Viorica Dancila a confirmat, marti, declaratiile lui Tudorel Toader referitoare la faptul ca a fost tinut patru ore „si jumatate” intr-un birou de Dragnea si Tariceanu pentru a-l convinge sa accepte OUG privind amnistia si gratierea.

”Da, a avut loc acea intalnire in patru, la sediul PSD din Baneasa. Au fost prezenti Dragnea, Tariceanu, Tudorel Toader si eu, in calitate de premier. Imi amintesc perfect ca domnului Tudorel Toder i s-a solicitat amnistie si gratiere. Domnul Dragnea si Tariceanu au sustinut varianta ordonantei de urgenta privind amnistia si gratierea. A fost o discutie foarte aplicata, in termeni juridici, intre domnii Dragnea, Tariceanu si Tudorel Toader. Eu mai mult am ascultat.

Fiind premier, nu puteam sa iau o decizie fara un act venit din partea Ministerului de Justitie. Trebuia sa am un act normativ si nu l-am avut”, a declarat Viorica Dancila pentru Adevarul.

Intrebata daca discutia s-a terminat cu o concluzie, in care Tudorel Toader fie sa refuze, fie sa accepte propunerea lui Liviu Dragnea, Viorica Dancila a raspuns: ”Nu. Intalnirea din Baneasa nu s-a terminat cu o concluzie clara. Urma sa mai aiba loc alte intalniri”.

Tudorel Toader, ministru al Justitiei, a dezvaluit, luni, in premiera cum Liviu Dragnea, Calin Popescu Tariceanu si Viorica Dancila au facut presiuni uriase asupra sa pentru a emite o ordonanta de urgenta pentru modificarea Codului Penal, in sensul reducerii termenului de prescriptie a raspunderii penale. De asemenea, liderii PSD si ALDE i-au cerut „amnistie si gratiere”, tot prin ordonanta de urgenta.

„In februarie 2017, la Rectorat a venit Varujan Vosganian. Mi-a dat telefon, care ne cunosteam, este vrancean, a facut liceul in acelasi timp cu mine. A vrut o discutie cu mine la Rectorat, a spus ‘eu vin in numele aliantei, sa va propuna sa deveniti ministru’. Zic ‘lasati-ma sa ma gandesc o saptamana’. Bine. Zice, dar daca da, veniti la Bucuresti, sa vorbiti cu domnul Tariceanu, cu domnul de la PSD (Liviu Dragnea n.red.).

Peste o saptamana ma intalnesc din nou si spun ca eu accept cu doua conditii. ‘Sa nu-mi cereti sa devin membru al unui partid si sa-mi lasati libertatea de decizie’. Eu mi-am facut iluzia ca cu experienta pe care o aveam, de judecator, voi putea sa pun umarul la bunul mers al justitiei. Mi s-a promis ‘Da’. Am acceptat, am depus juramantul, am devenit ministru. Un lider de partid mi-a propus de trei ori sa devin membru de partid, am spus ‘Nu’.

N-am facut ceea ce dansii si-au dorit. Si-au dorit amnistie si gratiere, ordonanta de urgenta. Afirmatia ca romanii vor un moment T zero, ca lumea vrea amnistie, vrea clementa. Eu am spus atunci ca politica penala nu se face prin ordonante de urgenta, este apanul legiuitorului si nu comoetenta Guvernului.

Ce-au mai vrut? Sa modifice Codul de Procedura Penala, sa preia solutiile care rezistasera la CCR. Cu reducerea unui termen de prescriptie, multe le stim. Era un argument acolo, din moment ce nu a fost criticat la CCR articolul cutare inseamna ca este constitutional. Eu am spus un lucru care am crezut ca trece neobservat, ca au existat anumite centre de reflectie. Proiectele de ordonante care mi se serveau mie erau gandite si alcatuite in alta parte. Sa nu-mi cereti sa va spun unde, pentru ca gandul v-ar duce la Parlament. Nu va contrazicc dar nu erau doar la Parlament ci si la cei care dadeau lectii de moralitate”, a declarat Tudorel Toader intr-un interviu acordat lui Cristoiu.

„Mi s-a cerut insistent, de foarte multe ori, odata am avut o intrevedere de patru ore si jumatate la varful varfului, eram patru din tara asta, era si doamna prim-ministru (Liviu Dragnea, Calin Popescu Tariceanu, Viorica Dancila – n.red.). Mi se cerea sa promovez ordonanta de urgenta pentru modificarea Codului Penal/Procedura penala, cu ce ramasese de la CCR.

Si, eu atunci… patru ore jumate. Era chiar o zi in care eu veneam din strainatate. Eram intr-un soi de oboseala, oboseala aia care uneori te intareste.

Patru ore am discutat. Argumentul meu a fost: care este urgenta ca sa modifici Codul Penal prin procedura de urgenta, sa reduci termenul de prescriptie a raspunderii penale? Ati inceput in Parlament, finalizati in Parlament, nu la Guvern. Sigur, eu stiam ca in acel moment mi-am semnat plecarea din guvern, dar ea era inevitabila”, a mai spus Toader.

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*