Tovarăşe Iliescu (cu tot neamul tău de chinezişti, coreişti, globalişti, capitalişti, pesedişti-ANTICRISTI), află că şi eu am fost ca un kălău, torţionar, măgar, hoţ, trădător, cocalar, tupeist, sărac, neam prost- dar „cinstit”… Totuşi, nu eu eram maimuţoiul komunist, ci satan care locuia în mine, pe munca mea, PÂNĂ AM AUZIT Glasul Martirilor şi Strigătul Dumnezeiesc (Ap.6/10)! Atunci, prin pocăinţă, l-am avortat dimpreună cu toate infecţiile lui, consemnate în Gal.5/20 şi m-am conectat la transfuzia cu Sânge Dumnezeiesc, Purificator, Transformator; M-am prizat la Gândirea Cristică, la Învăţătura Biblică şi m-am făcut Una cu Voia, cu Evanghelia Lui… Tovarăşe Kaghebist, de ce (GRATUIT)- nu primeşti oportunitatea Dumnezeiească de eliberare şi vindecare prin pocăinţă, pentru ca să te goleşti de satan şi de toate dejecţiile lui din inima şi mintea nenăscute din nou,(Mat. 15/19-20) caci sunt mai toxice decat urina şi fecalele lui…, astfel încât, Dumnezeu să ridice blestemul de peste acest popor amărât? Ajunge ca din coapsele părinţilor tot savurăm păcătuirea, de când Adam şi Eva s-au făcut Una cu Satan… De atunci i-am întors spatele lui Dumnezeu şi ne târâm după diavol, înglodaţi în pandalii! După ce ne-a lipit de păcat, tot el ne distanţează, ne maschează, ne covi-tează, deşi Pavel ne-a învăţat că e bine că omul să nu se atingă de femeie, având în vedere strâmtorarea de acum (1 Cor. cap.7), pentru că „Fratele va da la moarte pe fratele său şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit vă fi mântuit. (Marcu 13/12-13)

Romania mintita,furata,minerizata etccccc nu mai poate fi salvata decat de Dumnezeu,daca ne pocaim,ne TREZIM DUHOVNICESTE,NE SPALAM PE DINAUNTRU, NE…nastem din nou si devenim Una cu El,nu cu PeSeDia globalizata…Jucăria minciunii nationale-a lui lui Iliescu, salvată de PSD și CCR / Curtea Constituțională: Legea privind desființarea Institutului Revoluției Române este neconstituțională… Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand  În această revoluţie va trebui să-l trezim pe Diavol în sufletul oamenilor, să arătăm patimile cele mai josnice” (Frederick Tatford – „The Prince of Darkness”, Easlbourne: Bible and Advent Testimony Movement, 1967).   65 Doctrina iluminaţilor este  foarte clară: 1) Abolirea monarhiei şi a oricărei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietăţii private;

3) Abolirea moştenitorilor;

4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a căsniciei şi instruirea în comun a copiilor);

6) Abolirea creştinismului etc
IISUS HRISTOS ESTE CALEA VIEȚII OMULUI, PRIN CARE SE AJUNGE LA DUMNEZEU TATĂL .fff
„Cele 10 Porunci”Cele zece ghiduri pentru o nouă Epocă a Raţiunii sunt următoarele:
1. Menţine umanitatea sub 500.000.000, într-un echilibru perpetuu cu natura.
2. Ghidaţi reproducţia cu înţelepciune – îmbunătăţind conformitatea şi diversitatea
3. Uniţi umanitatea printr-o limbă nouă.
4. Conduceţi pasiunea – credinţa – tradiţia şi toate lucrurile cu judecată temperată
5. Protejaţi oamenii şi naţiunile cu legi cinstite şi tribunale corecte
6. Lăsaţi toate naţiunile să guverneze internal rezolvându-şi disputele externe într-un tribunal mondial.
7. Evitaţi legile mărunte şi oficialii nefolositori
8. Echilibraţi drepturile personale cu îndatoririle sociale
9. Preţuiţi adevărul – frumuseţea – dragostea – căutând armonia cu infinitul 10. Nu fiţi un cancer pe pământ – Lăsaţi loc naturii – Lăsaţi loc naturii.111 Ion Iliescu- Karl Marx, Buharin, Engels   sunt considerati  parintii  „liber cugetătorilor”,ca si tatal lor „Satan -primul liber cugetător şi “salvator” al omenirii…Satanismul în literatură, muzica, masonerie, politica fesenie- globalie ; Cele 10 porunci potopiste ale globalizarii fesenii…Ceasul Chinezesc – Aflati ce organe din organismul dumneavoastra nu functioneaza optim… Parlamentul e un cuib de hoţi: A face bani a devenit mod de viaţă și cadou generaţiilor următoare. Hrebenciuc, un model pentru acest gen de comportament  wqUZINA DE EXTERMINARE DE LA “CANAL” a functionat si datorita acestor kalai cu pensii speciale; Aici vă oferim texte hrănitoare despre kasapul tarii- despre sclavie, manipulare, despre Protocoalele Inteleptilor, despre impuscarea lui Ceauşescu, a Maresalul Antonescu – Viitorul diabolic-opera demenților care distrug lumea…Cine conduce lumea,România? Masoni, grupuri oculte, marile corporatii si despre alte…”subterfugii”, inclusiv despre ceasul chinezesc sau cele 7 puncte aflate la nivelul tălpilor… Iosif Țon rupe tăcerea– Interviu cu pastorul Nicu Butoi/ În 5 zile președintele Trump a schimbat prioritățile politicii americane din ultimii 75 de ani; Apocalipsa dupa Ioan…desINCREDIBIL. Prof. univ. dr. Corvin Lupu: Dezvaluie planul prin care Ceausescu a fost tradat: “In 1989 depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca”Alesii Neamului Romanesc au demolat,lichidat si fragmentat pamintul.Au pus pe chituci agricultura!În Uniunea Sovietică, bolşevicii au practicat cultul satanist. Ziarul Pravoslavnaia scria în 1977; „Catedrala ortodoxă din Odessa, atât de iubită de locuitorii oraşului, a devenit un loc satanist la puţin timp după luarea puterii de către comunişti.”6Nicusor Dan spune lucrurilor pe sleau: „Antena 3, beneficiar direct al actiunilor Caracatitei Pandele-Firea. E un instrument pesedist de manipulare”… Justitia din Romania ex-komunista,adica pesedista,dupa ce i-au ciuruit pe Maresalul Antonescu,pe “”Comandantul “”Ceasca  ,face pe ea: Ana Birchall o pune din nou la punct pe Lia Savonea: „Ar fi de ras daca nu ar fi de plans”. Savonea continua sa faca servicii PSD-ului… Scolit la mineriada Iliesciana…Marian Oprişan a trimis 200 de pesedişti să-l bruieze pe Ludovic Orban… In timp ce BARONII komunisti au furat totul,amarastenii nu culeg nici firimituri de fiare- Din Rocar, fabrica ce a produs autobuze pentru toată țara, nu a mai rămas nici fierul vechi  … Prin privati- hotia PeSeDista (neconstitutionala), devalizarea si deraierea tarii mai poate fi…”rezolvata” :ROMÂNIA FURATĂ. Electroputere Craiova, o privatizare deraiată…

7078gb6656363Iliescu_10ss6555tr67

12

Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand

R.Wurmbrand in prefața cărții:
”Această carte a fost concepută inițial ca o mică broșură care conținea doar unele sugestii cu privire la posibilitatea anumitor legături între marxism și satanism.
Nimeni nu s-a mai încumetat până acum să abordeze această temă, de aceea am fost foarte precaut.
Dar, între timp, am înregistrat din ce în ce mai multe dovezi în această privință, cu ajutorul cărora sper să vă conving asupra pericolului spiritual pe care îl reprezintă comunismul.”

Extras din documentarul Richard Wurmbrand de Liviu Mocanu – Alfa Omega TV: 


Puteți descărca și citi cartea integrală in format pdf de aici: 

MARX ȘI SATAN – Richard Wurmbrand


 

În „Critică asupra filosofiei hegeliene a dreptului”, Marx şi Engels susţin că „pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului”(„Zur Kritik der Hegelschcn Rechtsphilosophie”, MEGA, p. 607). Ulterior, Marx avea să scrie într-una din poeziile sale: „Vreau să mă răzbun pe Acela care domneşte deasupra tuturor.” (Karl Marx, „Des Verzweiflenden Gebet” p. 30). Abia acum ajungem la adevăratele motivaţii şi convingeri. Iar ele nu se opresc aici. 

La un anumit moment Marx l-a întâlnit pe Moses Hess, omul care a exercitat cea mai importantă influenţă asupra sa, cel care l-a făcut de fapt să îmbrăţişeze socialismul. Hess îl numeşte „Dr. Marx – idolul meu, cel care va da ultima lovitură religiei şi politicii medievale.” (Bertram Wolfe, „Marxism – One Hundred Years in the Life of a Doctrine”, New York: The Dial Press, 1965, p. 32). Aşadar, a da o lovitură religiei – acesta era obiectivul primordial al lui Marx, nicidecum socialismul.

După care ajungem la lucruri mai adânci. Unul din tovarăşii săi de la Internaţionala I, a fost Mihail Bakunin, un anarhist rus, care a scris: „În această revoluţie va trebui să-l trezim pe Diavol în sufletul oamenilor, să arătăm patimile cele mai josnice” (Frederick Tatford – „The Prince of Darkness”, Easlbourne: Bible and Advent Testimony Movement, 1967).

DETALII PE https://bucovinaprofunda.com/2018/05/07/marx-si-satan-un-studiu-de-richard-wurmbrand/

Poporul, familia, omul- fără pic de respect, fără frica adorabilă, respectoasă- fără teama sfântă faţă de valori, faţă de părinţi, deci fără frică de Dumnezeu, dezonorează tot cosmosul, se condamnă pe sine şi rerăstigneste pe Iisuss, despre care Isaia, în cap. 3, a scris:” Plăcerea Lui va fi frica de Domnul…” Fiindcă frica sfântă de Dumnezeu nu este înaintea noastră “(Rom. 3/18), fiindcă l-aţi înlocuit pe Făcătorul cel viu şi adevărat cu făcături false, cu un “dumnezeu” cartonat, pictat, iconat, aurit, dar mut, orb, olog, toţi nefricosii aduc peste lume mânia Lui, întrupatăîn urgii apocaliptice… De aceea, cu veneraţie, smerenie, evlavie, şi cu sfială, vă invit în TEMPLUL Fricii de Domnul, care este începutul înţelepciunii, înnoirii, sfinţirii şi veşnicirii…

(B-Pentru că lumea are ca tată pe diavol (Ioan, 8/44), este…)

 

Frica de Domnul este curată şi tine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. (Ps.19:9)

  Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? (Ps.27:1)

Atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. (Prov.2:5)

Frica de Domnul este urarea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. (Prov.8:13)

Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. (Prov.9:10)

Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi. – (Prov.10:27)

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. – (Prov.14:27)

Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! – (Prov.15:16)

Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. – (Prov.15:33)

Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frică de Domnul se abate de la rău. – (Prov.16:6)

Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea satul, fără să fie cercetat de nenorocire. – (Prov.19:23)

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. – (Prov.29:25)

 

 “Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău,” Deuteronom 10:12

 

Frica de Domnul este: – este un izvor de viaţă. Proverbele 14:27 – este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă. Proverbele 8:13 – este începutul înţelepciunii. Psalmul 111:10 – este înţelepciune şi pricepere. Iov 28:28 – este începutul ştiinţei. Proverbele 1:7; 9:10 – este comoara Sionului. Isaia 33:6 – este şcoala înţelepciunii. Proverbele 15:33 – este curată şi ţine pe vecie. Psalmul 19:9 De ce trebuie să umblăm în frica Domnului? – este porunca, cerinţă de la Dumnezeu pentru om: Deuteronom 6:13: 10:12; Lev. 25:36; Eclesiastul 3:14 – este datoria oricărui om: Eclesiastul 12:13 – ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă: Neemia 5:9 – ca să avem o minte sănătoasă: Psalmul 111:10 – ca sa ajungem la viaţă, şi să fim feriţi de nenorocire: Proverbele 19:23 – pentru a fi răsplătiţi: Proverbele 13:13 – pentru a fi iubiţi de Domnul: Psalmul 147:11 – pentru a fi lăudaţi de Domnul: Iov 1:8; 2:3 – pentru a fi fericiţi: Psalmul 112:1; 128:1; Eclesiastul 8:12 – pentru a fi prieteni cu Domnul: Psalmul 25:14 – pentru a fi ferice de noi: Proverbele 28:14 – pentru ca bunătatea lui Dumnezeu să fie mare pentru noi: Psalmul 31:19 – pentru ca ochii Domnului să privească peste noi, ca să ne scape sufletul de la moarte şi să ne ţină cu viaţă în mijlocul foametei: Psalmul 33:18-19 – pentru ca Domnul să ne arate calea pe care trebuie s-o aleagem: Psalmul 25:12 – pentru o bună mărturie înaintea oamenilor: Proverbele 31:30 – pentru a avea un sprijin tare în El, şi un loc de adăpost la Domnul: Proverbele 14:26 – pentru a nu duce lipsă de nimic: Psalmul 34:9 – datorită deşertăcinii în mulţimea vorbelor: Eclesiastul 5:7 – findcă este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. 1 Timotei 4:8 – pentru că prin frica de Domnul ne abatem de la rău: Proverbe 16:6 – pentru că numai Dumnezeu este sfânt: Apocalipsa 15:4 – pentru că că este rău şi amar să părăseşti pe Domnul şi să n-ai nicio frică de Domnul: Ieremia 2:19 FRICA DE DOMNUL trebuie: – învăţată: Deuteronomul 4:10 – aleasă: Proverbe 1:20-29; Psalmul 119:173 – păzită: Psalmul 111:10 Ce face frica de Domnul? – – – ea ne fereşte de cursele morţii. –Proverbele 14:27 – – – duce la viaţă. –Proverbele 19:23 – – – ne abate de la rău. –Proverbele 16:6 – – – lungeşte zilele. –Proverbele 10:27 Cine se teme de Domnul? – cine umblă în neprihănire. – Proverbele 14:2 – cine ascultă glasul Robului Său, adică a lui ISUS Hristos. – Isaia 50:10 – omul înţelept se teme de Numele Tău. – Mica 6:9 Ferice de: – ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! -Psalmul 112:1 – ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! -Psalmul 128:1 “Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.”

 

„Cărarea vieţii presărată cu frica Duhovnicească duce în sus, dacă Smerenia merge înaintea slavei “, şi frica sfântă vine după ea, căci iată ce ne învaţa Proverbele 15:33: „Frica de DOMNUL este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei “.

Proverbele 10:27 Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.
Proverbele 14:27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.
Proverbele 15:16 Mai bine puţin cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie cu tulburare!
Proverbele 15:33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei.
Proverbele 8:13

Frica de Domnul este urârea răului; trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.

Ps. 19:9

Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
Prov. 9:10

Începutul* înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
Îs. 33:6

Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.

Iov 28:28

Apoi a zis omului: „Iată, frica de*Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”
2 Cronici 19:9

Şi iată poruncile pe care li le-a dat: „Voi să lucraţi în frica Domnului, cu credinţă şi curăţie de inimă.

 Frica de Domnul este o stiinta fara de care nu poate fi viata duhovniceasca. Asa cum se invata orice stiinta,cum se cultiva orice planta aducatoare de rod,tot asa trebuie invatata si cultivata in inima noastra frica de Domnul

 

 Cine studiaza adanc frica de Domnul si o invata,va avea belsug de viata,lumina si fericire. Nu este vorba aici de frica de pedeapsa,ci de acea frica de a nu jigni si intrista pe cel pe care-l iubesti. Este vorba de frica din dragoste. Aceasta frica din dragoste genereaza in noi o atentie deosebita si vie,care ne pastreaza pe drumul cel drept al adevarului si al dragostei. Frica de pedeapsa nu duce la desavarsire,ci va pastra sufletul in intuneric si groaza. Dragostea desavarsita izgoneste o astfel de frica in omul nascut din nou,in urmasul lui Hristos. Orice viata cu Domnul este o viata de lumina si de bucurie. Cine este stapanit de o asemenea frica,frica de pedeapsa,nu va intelege niciodata adevarul,caci starea de frica,frica de pedeapsa,imbolnaveste mintea si inima de nu mai poate judeca drept. O astfel de frica,frica de pedeapsa,frica de oameni,frica de viitor,frica de boala si moarte,frica de frati,frica de adevar,etc.,va duce pe om in iazul cu foc si cu pucioasa,adica moartea a doua,dupa cum este scris in Apoc.21:8: “Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi,ucigasi,curvari,vrajitori,inchinatori la idoli,si toti mincinosii,partea lor este in iazul,care arde cu foc si pucioasa,adica moartea a doua.” Lista celor care vor ajunge in acest loc de chin vesnic,incepe cu fricosii. O persoana foarte apropiata mie,ingrijeste de o batrana,ce are varsta de nouazeci si opt de ani impliniti,si care este “sanatoasa tun.” Dar este aproape paralizata la gandul ca o sa moara,paralizata de frica mortii. Fiul ei,medic pensionar,impreuna cu medicul de familie ii spun mereu: “Dumneata n-ai sa mori de vreo boala,ci de frica,de frica de moarte,de care ne-a eliberat Iisuss

Tot ce vine de la Dumnezeu este dar desavarsit,bun,si necesar omului. Duhul de dragoste,adica Duhul Sfant,ne izbaveste de orice alt duh,deci si de duhul de frica. Duhul de frica,atunci cand e vorba de a marturisi adevarul,este de la diavolul. Acest vrajmas,acest tata al minciunii,strecoara in sufletul omului otrava fricii si il paralizeaza pe loc. Multi dintre copiii lui Dumnezeu au fost paralizati,in lucrarea si trairea lor,de duhul fricii. Multi,pe timpul comunismului,pralizati de frica,au vandut pe frati si i-au dat la moarte. O,grozava este frica. Iata de ce in Apocalipsa,lista celor ce ajung in iad incepe cu fricosii. “Dumnezeu,nu ne-a dat un duh de frica,ci de putere,de dragoste si de chibzuinta.” Glorie si marire Lui. Fara acest Duh Sfant,nu-i cu putinta sa iubesti cu adevarat,nu-i cu putinta sa fii biruitor in luptele duhovnicesti,si nu-i cu putinta sa fii chibzuit in viata de toate zilele si cu atat mai mult in lucrarea lui Dumnezeu. Frica este un mare pacat (vezi Apoc.21:2), iar in Prov.29:25 gasim scris ca “frica de oameni este o cursa,dar cel ce se increde in Domnul n-are de ce sa se teama.” Numai frica de Domnul te izbaveste de oameni si de orice alta stare de frica, fiindca frica de Domnul este:

 

  • Inceputul stiintei – Prov.1:7; Iov 28:28.

 

  • Urarea raului – Prov.8:13.

 

  • Lungirea zilelor – Prov.10:27.

 

  • Izvor de viata – Prov.14:27.

 

  • Sprijin puternic – Iov 4:5.

 

  • Curatie vesnica – Ps.19:9.

 

 Taria inimii sta in frica de Domnul,iar slabia inimii sta in frica de om. Frica de Domnul este un izvor de viata,si ne fereste de cursele mortii.” Frica adevarata de Domnul este un izvor de viata – adica viata din belsug – si ea izvoraste din dragostea adevarata fata de El,din grija de a nu-L supara sau intrista,si asa cum s-a amintit mai sus,trebuie invatata zilnic su staruinta,cu rugaciune si curatie,printr-o viata traita in dragoste. Frica de Domnul,repet,ne scapa de toate temerile,si,mai ales,de frica de oameni. Ea descatuseaza sufletul de toate celelalte frici,il umple cu curajul adevarului si-i da avant in lucrarea de marturisire a Evangheliei. Frica de Domnul ne desavarseste in omul din launtru dupa chipul lui Hristos si ne fereste de cursele vrajmasului,de pacat,de ratacire,de duhul de partida,de oameni,si nu in ultimul rand,ne pazeste de noi insine. In lumina Cuvantului Sfant se poate invata frica de Domnul,caci ea este scoala intelepciunii.(Prov.15:38). Harurile lui Dumnezeu umplu inima care se teme de El. Slavit sa fie Domnul Isus Hristos

 

Frica de Domnul te face o faptura noua, nu te lasa sa continui in stilul lumii. Chiar daca l-ai cunoscut pe Hristos in lume fiind, acum nu il mai cunosti la fel. Acum esti o faptura noua in frica si dragostea de Dumnezeu. Frica de Domnul te face sa:

 

  1. Urasti raul!

 

Proverbele 8:13 Frica de Domnul este urârea raului; trufia si mândria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu.

 

  1. Iti da viata!

 

Proverbele 10:27 Frica de Domnul lungeste zilele, dar anii celui rau sunt scurtati.

 

Proverbele 14:27 Frica de Domnul este un izvor de viata, ea ne fereste de cursele mortii.

 

Proverbele 19:23 Frica de Domnul duce la viata, si cel ce o are petrece noaptea satul, fara sa fie cercetat de nenorocire.

 

  1. Fii intelept!

 

Proverbele 15:33 Frica de Domnul este scoala întelepciunii, si smerenia merge înaintea slavei.

 

Proverbele 9:10 Începutul întelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor este priceperea.

 

  1. Fii multumitor!

 

Proverbele 15:16 Mai bine putin, cu frica de Domnul, decât o mare bogatie, cu tulburare!

 

  1. Cunosti voia Domnului!

 

Proverbele 2:5 atunci vei întelege frica de Domnul si vei gasi cunostinta lui Dumnezeu.

 

  1. Te feresti de rau!

 

Proverbele 16:6 Prin dragoste si credinciosie omul ispaseste nelegiuirea, si prin frica de Domnul se abate de la rau.

 

  1. Te face increzator!

 

Psalmii 27:1 Domnul este lumina si mântuirea mea: de cine sa ma tem? Domnul este sprijinitorul vietii mele: de cine sa-mi fie frica?

 

Psalmii 19:9 Frica de Domnul este curata si tine pe vecie; judecatile Domnului sunt adevarate, toate sunt drepte.

 

Isaia 11:3 Placerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca dupa înfatisare, nici nu va hotarî dupa cele auzite,

 

Proverbele 29:25 Frica de oameni este o cursa, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce sa se teama.

 

Adevărata frică de Domnul  nu este o sperietoarea blindata cu idolatrii,formalism,pomeni,conditionari etc …

Trăim vremuri în care oamenilor le e teamă. Le e teamă de ce aduce noaptea şi ziua de mâine, de cutremure, de servicii, de boli, de viitor… Îşi fac asigurări pe maşini, pe viaţă, pe case şi cred că aceste poliţe au apărut tot datorită fricii. Teama a devenit oficială şi obligatorie în multe cazuri chiar de la stat.

 

Dar, pe lângă aceste sperieturi, unii românii trăiesc şi cu teama să nu fie pedepsiţi de Dumnezeu. De-asta ţin la vorbe bătrâneşti care spun să nu munceşti în anumite zile că, te trăzneşte. Tot cu frica-n sân  sta fără o bază concretă. Spune Biblia că începutul înţelepciunii este frica de Domnul. Totuşi, orice creştin care trăieşte cu spaima în suflet, ca nu cumva dacă greşeşte faţă de Hristos să fie pedepsit şi să i se întâmple nu ştiu ce lucruri grozave, e un creştin cu numele, fără Dumnezeul adevărat. Frica de Domnul este acel sentiment sfânt pe care îl ai ca nu cumva să greşeşti şi astfel să Îl răneşti pe Dumnezeu, în sfinţenia Lui să-I provoci suferinţă. Nicidecum teama de pedeapsă ci dragostea de Hristos. Frica de greşeli şi de consecinţele lor nu are nici o legatură cu frica de Domnul. Când Îl iubeşti pe Domnul te porţi cu grijă, iar dacă din neatenţie greşeşti eşti supărat pentru că L-ai întristat şi L-ai îndurerat.

 

Dacă ne uităm la poporul Israel, în Exod 20:19, “să nu ne mai vorbească Dumnezeu ca să nu murim”, vom observa o teamă care are treabă mai mult cu pământul decât cu cerul şi nici urmă de început al înţelepciunii aici. Ei îl respectau pe Dumnezeu din frică nu din dragoste. Cine Îl slujeşte pe Hristos din teamă nu-L cunoaşte cu adevărat pe El. Nu degeaba ni se spune că în vremurile din urmă sunt oameni fără dragoste de Dumnezeu. Hristos a murit din dragoste ca noi să trăim în dragoste şi să anuleze astfel frica ce domina vechiul legământ.

 

În Vechiul Testament culegeai o margaretă din grădină şi începeai să-i rupi petalele şi să spui: am greşit, n-am greşit, am greşit, n-am greşit…  În Noul Testament, culegi o margaretă din grădină, te uiţi la ea şi spui: ce Dumnezeu frumos am, Îl iubesc…

 

 

Frica de Domnul se rărește pe zi ce trece și în unele locuri de închinare poate fi pus anunțul: “Pierdut frica de Domnul. O declarăm nulă”

 

Când frica de Domnul lipsește în primul rând va lipsi respectul pentru lucrurile sfinte. Cei care vor aduce Biblia cu ei la adunare vor fi tot mai rari și priviți tot mai ciudat. Cei care nu se închină la icoanele numite „ceasuri” se vor rări pe zi ce trece. Cântarea va fi prea lungă ori prea scurtă, prea lentă ori prea ritmată pentru pretențiosul membru care vine la “și 10” și intră în alertă la “fără 10” ca și elevii care așteaptă pauza.

 

La rugăciune nu va mai trebui să te pleci nici pe genunchi nici să te ridici în picioare că doar poți vorbi cu Dumnezeu și picior peste picior de pe scaunul confortabil care te face să nu închizi ochii sperând că se apropie momentul sublim anunțat prin strigarea “cu pacea Domnului adunarea se eliberează…”.

 

Când frica de Domnul lipsește atitudinea numită pioșenie va fi și ea pe cale de dispariție. Adunarea va fi tot mai asemănătoarea cu teatrul unde poți mesteca gumă, mai iei câte-o gură de suc dacă ți-e sete, mai navighezi pe net un pic dacă predica nu îți convine și pleci acasă mulțumit că nici de data asta nu s-a legat nimeni de tine. Doar îți plătești cotizația, ai ajutat la construcția adunării și nu dorești nimic altceva decât să fii lăsat în pace.

 

Când frica de Domnul lipește slujitorii pot fi bârfiți fără ca bârfitorul să aibă obrazul roșu sau bătăile inimii schimbate (ca și atunci când David a făcut numărătoarea poporului). Oamenii care pierd frica de Domnul se vor comporta ca și copiii de grădiniță deoarece nu au intrat încă în prima clasă a școlii unde se predau cursurile la zi despre înțelepciune:

 

Proverbele 9:10 “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. ”

 

Cei care pierd frica de Domnul își vor da deseori cu părerea fără să fie întrebați, vor avea pretenția că știu rezolva integrale și derivate în școala lui Christos, vor veni mereu cu soluții pentru un nou comitet de unde bineînțeles ei nu trebuie să lipsească, vor fi mereu nemulțumiți de cine e pus la slujire sau cine e invitat la predică.

 

Când frica de Domnul lipsește oamenii vor micșora distanța dintre ei și păcat zilnic:

 

Iov 28:28 “Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău este pricepere’.””

 

dar în același timp vor părea deosebit de spirituali în lucrurile în care nimeni nu se pricep mai bine ca ei.

 

Când frica de Domnul lipsește adunarea se transformă din spital pentru cei bolnavi în cinematrograf pentru cei care au nevoie de distracție ca să nu-și scoată foaia de membru și să plece. Vor dori să audă glume în predică, jocuri de lumini la “piese”, o atmosfera cât mai destinsă ca păcătoșii să nu mai țină capul plecat și să se simtă deosebit într-un cadru numit pe nedrept “prezența lui Dumnezeu”. Ceva aflat la polul opus față de tunetele și fulgerele cu care s-au întâlnit evreii în pustie când au simțit până în măduva oaselor ce înseamnă frica de Domnul.

 

Când frica de Domnul lipsește cei care merg la amvon trebuie să aibă o grijă deosebită să vorbească mereu știind că “persoanele de față” se exclud… Adică vom vorbi extrem de rar despre păcat și deosebit de des despre marea bunătate și dragoste a lui Dumnezeu care ne iubește așa cum suntem de păcătoși fără să dorească să ne schimbe vreodată.

 

Când frica de Domnul lipsește oamenii vor avea impresia că vin la adunare ca să socializeze nu să se închine lui Dumnezeu și se vor comporta ca atare. Vor face orice să atragă atenția celui din jur, să se afișeze, să se mândrească și să poată merge acasă satisfăcuți că au fost remarcați… de oameni prin ceea ce au nu de Dumnezeu prin ceea ce sunt…

 

Când frica de Domnul lipește… lista poate continua.

 

 Dar când vine frica de Domnul? Când predica simți că e pentru tine nu pentru cel de lângă tine? Când îți dai seama că trebuie să te apropii de Dumnezeu și să mărești distanța dintre tine și păcat?

 

Când vine frica de Domnul adunarea va deveni locul unde sfinții se smeresc (din interior până în exterior), unde își dau seama că se întâlnesc cu cel care guvernează Universul, cu Fiul care a murit în chinuri pentru păcatele noastre și cu Duhul Sfânt care atinge inimile reci și le face să bată a reverență.

 

Când vine frica de Domnul înțelegem că slujitorii nu sunt acolo în față să ne satisfacă nouă dorințele firești ci sunt puși acolo de Dumnezeu să ne ghideze prin labirintul periculos al acestei lumi spre cer. Și ei vor avea nevoie de rugăciunile și postul nostru ca să primească mesaje clare de la Dumnezeu ca să nu rămânem în școala înțelepciunii doar la clasa întâi.

 

Când vine frica de Domnul înțelegem câ Dumnezeu e un foc mistuitor ca și un vulcan spre care dacă nu mergi pe singurul drum corect trasat de Fiul Său vei avea de-a face cu lava mâniei și a temperaturii ridicate.

 

Când vine frica de Domnul ea nu ține doar duminica două ore ci toată săptămâna. Adevărul spus pe jumătate nu va mai exista luni, închinarea din odăiță nu va lipsi nici marțea, altarele familiale vor fi și miercurea. Umblarea cu respect față de Dumnezeu va fi o bucurie iar Numele Lui nu va fi folosit în batjocură.

 

Când vine frica Sfanta de Domnul vom umbla cu teamă de Dumnezeu atât la școala cât și la locul de muncă.

 

1 Petru 1:17 “Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; “

 

Ne va fi teamă de Dumnezeu nu din cauza iadului ci din cauza prețului cu care am fost răscumpărați și salvați de acolo…

 

1 Petru 1:18 “căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, “

 

1 Petru 1:19 “ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. “

 

E vorba de teama aceea pe care o are un rob care a fost răscumpărat cu o avere inestimabilă și lăsat liber iar El nu găsește o libertate mai frumoasă ca aceea pe care o simte în prezența Stăpânului pe care-l slujește cu frica iubirii care nu vrea să dezamăgească niciodată.

 

E teama aceea care îți înlăcrimează ochii când vezi că pe lângă prețul răscumpărării mai îți este promisă și o răsplată la final. Iar dacă acum îl vezi pe Stăpân prin ochii credinței într-o zi vei fi cu El o veșnicie.

 

E teama aceea de a nu-L întrista pe Dumnezeu întrucat a pus în vasul tău de lut o comoară inestimabilă iar această comoră numită Duhul Sfânt e pecetea răscumpărării prin care ți s-a dovedit că ești pus de-o parte pentru eternitate!

 

Cum să nu ai o astfel de teamă?

 

 

 

Din Proverbe 14:26 invatam:  „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El… caci “El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.“ Psalmul 145:19

 

Cei care au „frică de Domnul”, nu duc lipsă de hrană, nici de cele necesare, pentru că Dumnezeu le poartă de grijă.

 

Psalmul 33:18-19 „Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El,

peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.“

 

Psalmul 34:7-10 „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El

şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă şi li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.”

 

Psalmul 111:5-6 „El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururi aminte de legământul Lui. El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moştenirea neamurilor.”

 

Matei 6:33 „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

 

Dumnezeu are milă de cei care au „frică de Domnul”.

 

Psalmul 103:11-13 „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus,

atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.”

 

Psalmul 103:17-18 „Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.”

 

Proverbe 16:6 „Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea,

şi prin frica de Domnul se abate de la rău.”

 

 

Favoarea prosperității divine este pentru cei care au „frică de Domnul”.

 

Psalmul 112:1-3 „Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuie în veci.

 

Psalmul 115:11-15 „Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvânta, va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui Aaron, va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri! Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul!”

 

Psalmul 145:19 „El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”

 

Proverbe 15:16 „Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!”

 

Proverbe 22:4 „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.”

 

„Lucrările mâinilor” celor ce se tem de Domnul sunt binecuvântate.

 

Psalmul 128:1-4 „Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine. Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.”

 

Cei care au „frică de Domnul” nu sunt doar iubiți de Domnul ci și plăcuți Lui.

 

Psalmul 147:11 „Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”

 

Cei care au „frică de Domnul” sunt binecuvântați, au adevărata viață și au parte de favoarea Lui Dumnezeu.

 

Psalmul 115:11-15 „Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvânta, va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui Aaron, va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri! Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul!”

 

Proverbe 28:14 „Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.”

 

Proverbe 14:27 „Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.”

 

Psalmul 128:1-4 „Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine. Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.”

 

Proverbe 8:35-36 „Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului. Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

 

Cel care are „Frica de Domnul” va avea parte de zile multe.

 

Proverbe 10:27-29 „Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi. Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul.”

 

Proverbe 14:27 „Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.”

 

Cei care au „frică de Domnul” găsesc înțelepciunea, cunoașterea și priceperea.

 

Iov 28:27-28 „Atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare. Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.””

 

Psalmul 111:10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.”

 

Proverbe 15:29-33 „Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. – O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. – Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. – Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. – Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei.”

 

Isaia 33:6 „Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.”

 

Cei care au „frică de Domnul” sunt binecuvântați pentru că Duhul Sfânt le revelează adevărul Scripturii.

 

Psalmul 25:12-14 „Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă. El va locui în fericire, şi sămânţa lui va stăpâni ţara. Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.”

 

Celor care au „frică de Domnul”, Dumnezeu le va împlini dorințele inimii.

 

Psalmul 145:19 “El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”

 

Cei care au „frică de Domnul” vor fi mântuiți și vor avea viața veșnică prin Isus Cristos.

 

Faptele Apostolilor 9:31 „Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.”

 

Apocalipsa 19:5-7 „Şi, din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!” Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.”

 

Maleahi 3:16-17 „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.”

 

Proverbe 23:17-18 „Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.”

 

În concluzie, este imposibil ca cineva să aibă „frica de Domnul” fără să fie născut din nou. Nașterea din nou este vitală și esențială pentru viața de creștin. Dacă noi, ca și creștini îl vom respecta și onora pe Duhul Sfânt, evitând să-L întristăm, El ne va conduce viețile prin „frica de Domnul” (care este venerația reverențială, iubitoare a Lui Dumnezeu prin care vrem să-i facem pe plac și să fim în permanență în unitate cu El). Trăirea pe placul Domnului, este benefică atât pentru Dumnezeu cât și pentru cel care o practică. În schimb, dacă noi ca și creștini născuți din nou continuăm să-L întristăm pe Duhul Sfânt, ignorând vocea și conducerea Lui, ne vom îndepărta tot mai mult de Domnul și nu vom mai putea fi în unitate cu El. Dacă viața cu grijile și frustrările de zi cu zi au stins dragostea și auzirea vocii Duhului Sfânt în inima noastră, știm că mila și bunătatea Domnului se reînnoiesc în fiecare zi și nu doar în fiecare zi, ci în fiecare clipă! Haideți să acceptăm această ofertă de dragoste pe care ne-o face Dumnezeul Atotputernic, ca să avem legământul și relația intimă pe care o dorește cu noi. Astfel vom deveni o bucurie și o binecuvântare pentru Domnul și vom beneficia de uimitoarele și incredibilele binecuvântări care decurg dintr-o astfel de uniune.

 

 

 

09

B ) Pentru că lumea are ca tată pe diavol (Ioan, 8/44), este dusă din lac în puţ! El cârpeşte globalismul cu zdrenţe feseniste, (social-capitaliste), ca să ne îngroape de vii, dar ştim despre groparul lumii-că un înger “L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să… (Ap.3/) Pentru că Dreptatea, Adevărul, Bunătatea şi alte “Arme” Duhovniceşti vor birui tot cosmosul, să ne golim de noi înşine, prin naşterea din nou, ca să ne umplem cu Invăţătura Nouă,cu Plinătatea Dumnezeiască- Iisus Le-a spus şi o pildă: “Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic, ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă, şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amândouă se păstrează. Şi…”. (Luca 5/36-39)

“Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate; de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite; ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează vorbe ademenitoare, care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei. Căci casa ei coboară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi: niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii. De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi! Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.” (Prov.2/1-22)

 

„Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (In. 14, 6).

După revelația Scripturii de mai sus, aflăm că Iisus Hristos este singura Cale de ajungere la Dumnezeu Tatăl, zicând: „… Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), de unde omul a cazut prin neascultarea primilor oameni. Omul și întreg neamul omenesc trebuie să ajungă la Tatăl prin Fiul, pentru că „… împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1, 3). Să realizăm, că nici o bucurie nu este mai mare în viață decât a găsi Calea care duce unde trebuie să ajungi. Ori, omul trebuie să ajungă la Dumnezeu Tatăl său cel Ceresc și Creatorul său.

„Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14), prin urmarea lui Hristos ca și Cale a vieții și a trăi în „…legea duhului vieţii în Hristos Iisus, (care) m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii” (Rom. 8, 2), și numai din această cauză „…nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus” (Rom. 8, 1), cu viața lor.

 

 

Astfel, stimate cititorule, astăzi este cea mai mare fericită zi în viața noastră când am aflat căci, Calea de ajungere la Dumnezeu Tatăl, Care ne-a creat și de la Care omul a căzut în urma păcatului, este prin Fiul Său, Iisus Hristos, Cel ce a zis că: „… Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine (Hristos)” (Ioan 14, 6). „…Dumnezeu, Mântuitorul nostru”, este Acela „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Tim. 2, 3-4). Iar cine vine la Fiul trebuie să fie atras de Tatăl zice Hristos Domnul: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6, 44), în urma iubirii lui Dumnezeu Tatăl din partea celui credincios. Ca Dumnezeu Tatăl să ne atragă la Fiul Său trebuie și noi să-L iubim, precum El ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său în lume din iubire pentru salvarea lumii de sub moartea păcatelor: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” 9Ioan 3, 16).

Este firesc ca omul să ajungă la Dumnezeu Tatăl prin Fiul Iisus Hristos, fiindcă El este Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni, în revelarea Scripturilor: „Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său” (1 Tim. 2, 5-6). Îndemnul sfânt este cum zice: „…ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept” (1 Ioan 2, 1). Să ne întoarcem, dar, înapoi pe Calea ce duce la El. Iar Calea ce duce la Dumnezeu este Iisus, Care este singurul sub soare, ce a putut spune, că: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața “ (Ioan 14, 6), pentru că nu este numai Om ci Fiul lui Dumnezeu întrupat în umanitate, de la Duhul Sfânt din din Feciopara Maria (Luca 1, 35, Matei 1, 18), și așa a recapitulat întru Sine cele cerești și pământești, în descoperirea Scripturii: „Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ – toate întru El (Hristos) (Efes. 1, 10), ca să avem astfle prin El intrare la Dumnezeu Tatăl, în Împărăția Cerurilor.

Ca Fiul lui Dumnezeu, Care mai poartă numele și de „…Cuvântul…” (Ioan 1, 1), să devină  Mijlocitor, a trebuit să se întrupeze de la Duhul Sânt în Pururea Fecioara Maria (Matei 1, 18; Luca 1, 35) și să se Nască om și astfel: Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 12). Apoi,  „Celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Iona 1, 12), prin harul dumnezeiesc. Astfel, prin întruparea Cuvântului, a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a devenit și Fiul Omului și Cale de ajungere fericită la Tatăl, Carea făcut toate prin Cuvântul, Fioul (Ioan 1, 13).

Iubirea ne face prin har fii lui Dumnezeu, în revelarea Scripturilor: „Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem…” (1 Ioan 3, 1). „Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii” (1 Ioan 4, 14), și să mărturisim pe Dumnezeu în Sfânta Treime, existent din veci prin Sine, și revelat de Fiul:  „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul (Fiul, Iisus) şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt” (1 Ioan 5, 7), adică Dumnezeu în Sfânta Treime. Așa, slavă sfintei și Celei de o ființă și nedespărțietei Treimi.

Astfel, Duhul Sfânt, pentru cei ce au hotărât să ajungă la Dumnezeu Tatăl prin Fiul, Care e Calea, le zice prin Scripturi: „Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl” (1 Ioan 2, 15-23). Iar azi, într-adevăr, sunt mulți astfel de antihriști ca niciodată.

Prima înviere și a doua înviere, pentru cei ce ajung la Tatăl prin Fiul

eși în Noua Ordine Mondială, cea după știința omenească antihristă, cu conducătorii însetați de întunericul flămând să stingă orice lumină divină, nu vor să ajungă oamenii la Dumnezeu, cel care vrea săa jungă la Tatăl prin Fiul, Iisus Hristos, nu îl va putea opri nimeni, fiindcă el va trăi viața sa în Hristos, Care a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Omul poate să ajungă fiul lui Dumnezeu prin har și la Tatăl prin Fiul, dacă își realizează în viața aceasta învierea spirituală de sub moartea păcatelor, după cum Iisus Hristos zice: „Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia” (Ioan 5, 25). Glasul Fiului lui Dumnezeu astăzi se găsește în Cuvintele Evangheliei Sale, cu putere de mântuire și înviere pentru cel ce ascultă și crede (Rom. 1, 16). Calitatea de fii ai lui Dumnezeu ne-o dă și credința în Hristos prin Taina Botezului: „Căci toţi sunteţi fii (prin har) ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus” (Gal. 3, 26), Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42). Nimeni sub soare nu poate avea o calitate mai mare ca de fiu al lui Dumnezeu.

Sentința acestora ce ascultă și cred glasul lui Hristos din cuvintele Evangheliei, este revelată de Mântuitorul în Sciptura prin care zice: „…Cel ce ascultă cuvântul Meu (Iisus) şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă” (Ioan 5, 24). Deci, sentința este pentru cel ce ascultă și crede astăzi, când aude, glasul lui Hristos din Evanghelie că va „avea viață veșnică”, fiindcă s-a mutat din moartea spirituală în păcate „la viață”, încă din lumea aceasta. Iar „la judecată nu va veni”, deoarece s-a „mutat de la moarte la viaţă” (Ioan 5, 24), prin har, credință (Efes. 2, 8) și fapte bune (Iacov 2, 26), în urmarea ascultarii cu credință al glaslui lui Hristos din „…Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Fapte 20, 24), „…Evanghelia păcii” (Efes. 6, 15).

Aceasta este prima înviere a omului în viața aceasta pământească, iar învierea a doua este la sfârșitul lumii acesteia, la dreapta judecată, după glasul lui Hristos Domnul din cuvintele Evngheliei: „Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29). Este atât de clar că, aici este vorba de învierea a 2-a a omului și a omenirii întregi la sfârșitul lumii, pentru că zice de învirea din morminte: „… când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui”. Iar în Scriptura a 2-a, se anunță sentința celor ce vor fi la învierea morților, zicând: „… cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29). Astfel, realizăm importanța capitală să-L alegem pe Iisus Hristos Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6) încă din lumea aceasta.

Numai prin Hristos, Care ne-a înviat din morți, ajungem la Tatăl

„Că prin El (Iisus) avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh”. Așa aflăm că suntem „… împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos” (Efes. 2, 18), Care este Calea vieții spre Viața Veșnică (Rom. 5, 21) la Tatăl. „Şi zicea (Iisus): De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl” (Ioan 6, 65). Pentru că toate sunt de la Dumnezeu Tatăl prin Hristos: „…este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El” (1 Cor. 8, 6).

Iar Sf. Ap. Pavel înțelegând aceasta, a zis cu putere: „Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, Din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ”, îndemându-ne, zicând: „…să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru, Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre…” (Efes. 3, 14-17) să putem ajunge prin El la Dumnezeu Tatăl, de la care căzuse omenirea în moartea spirituală încă prin primii oameni Adam și Eva în urma neascultării (Geneză 2, 17). Așa înțelegem revelarea Scripturilor de la Duhul Sfânt că: „Este un Domn (Iisus Hristos), o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos” (Efes. 4, 6-7), ca prin Fiul Iisus Hristos, Care este Calea vieții, să ajungem la Dumnezeu Tatăl de unde a căzut omul prin păcat.

Fiul ne-a descoperit că Dumnezeu Tatăl este și Tatăl nostru

Domnul Dumnezeul și Mântuitorul Iisus Hristos ne-a descoperit că Dumnezeu este și Tatăl nostru și să-L chemăm Tatăl nostru, încă de la început, în Predica Sa de pe Munte, zicând: „…Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău…” (Luca 11, 2). Mântuitorul Care a făcut toate pentru mântuirea generațiilor zice: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere” (Luca 10, 22). Dacă mai sus am aflat că nimeni nu vine la Fiul dacă nu-L atrage Tatăl (Ioan 6, 44), aici aflăm că nimeni nu poate cunoaște pe Dumnezeu Tatăl dacă nu-L va descoperi Fiul (Luca 10, 22), pentru care trebuie să urmăm pe Fiul, Hristos Iisus, ca să fim descoperiți și duși la Tatăl.

Deci, Cel ce ne descoperă pe Dumnezeu Tatăl este Fiul, prin Care și putem ajunge la Tatăl. Și câtă bucurie când aflăm că Fiul vrea să ne descopere pe Dumnezeu Tatăl, pentru că de aceea a venit și ne-a răscumpărat de sub moartea păcatelor să ne ducă la Tatăl. Apoi, Fiul, Iisus Hristos, ne revelează că: „…Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!” (Luca 11, 13). Nimic mai mult sub soare pentru om, decât să-l poată primi pe Duhul Sfânt de la Tatăl când Îl cere, Care săvârșește toată lucrarea de mântuire în viața noastră în urmarea lui Hristos, Care e unica Cale a vieții spre Dumnezeu Tatăl. Următoarea revelație ca să avem roadele Duhului este pentru om covârșitoare, când auzim că: „…Însuşi Duhul (Sfânt) Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Rom. 8, 26). Nimic mai mult nu poat fi sub soare pentru ființa umnaă decât Duhul Sfânt să se roage cu noi și pentru noi Tatălui să fim iertați și primiți la El prin Fiul.

Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos ne prezintă asemănarea cu Tatăl, după chipul Căruia am fost creați, cand zice:  „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).  „Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Levetic 19, 2). Ci, după Sfântul (Domnul Iisus Hristos) Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii. Că scris este: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 15-16). Iar la aceasat sfințenie omul poate ajunge trăind în „…legea duhului vieţii în Hristos Iisu, (care) m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii” (Rom. 8, 2). Trăirea acestei vieții în Hristros, este cel mai înalt standar de viață omenească pentru că este dumnezeiesc, care aduce sănătate și viața veșnică, dovadă sunt civintele Sf. Ap. Pavel: „Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig” (Filip. 1, 21) al vieții veșnice, fiindcă a trăi i-a fost Hristos. Astfel, moartea poate fi un câștig al veșniciei dacă a trăi ne este Hristos.

Astfel, vom putea rodi în viață roadele Duhul Sfânt ca să putem ajunge prin Fiul la Dumnezeu Tatăl să ne mântuim: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele” (Gal. 5, 22-24). Iisus ne zice: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21). Deci, este nevoie de „…credincța care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6), în faptele bune, după descoperirea Scripturii: „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este” (Iacov 2, 26). Prin această credință, arătată prin iubire în faptele bune, omul poate urma pe Hristos, ducându-și crucea vieții în fiecare zi (Luca 9, 23).

Ființa umană în toate generațiile trebuie să se ferească de roadele trupului în faptele imorale, care nu îl duc pe om la Tatăl, ci la diavolul pentru iad, „…aruncați în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 13, 50), iar acestea sunt în descoperirea Scripturilor: „Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 19-21). De aceste fapte ale trupului este stăpânit omul în filozofiile imorale de la începutul sec. 21, care sunt filozofii antihriste. „Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Col. 2, 8). Exemplu sunt rătăcirile popoarelor de azi în filozofiile rătăcitoare și antihriste.

umnezeu Fiul ne revelează că Dumnezeu Tatăl ascultă rugăciunile

Iisus a zis: „Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri” (Matei 18, 19). Mântuitorul ne asigură că Tatăl Ceresc, la Care ajungem numai prin El, împlinește rugăciunile celor credincioși, zicând: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 19-20). Și continuând Hristos Domnul zice: „Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici” (Matei 18, 14). Exmplu stă pilda zisă de Iisus: Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?” (Luca 15, 4).

Mântuitorul ne vorbește și de câte ori trebuie să iertăm ca să fim iertați (Luca 6, 37) și să ajungem la Tatăl, când a zis: „Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 22). În continuare, Domnul ne vorbește și cu privire la judecarea aproapelui, osândirea și iertarea lui, zicând: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi…căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura” (Luca 6, 37-38). Nimic mai clar ca această prezentare referitor la păcatele de fiecare zi. Împlinind aceste condiții rugăciunea noastră va fi ascultată de Tatăl ceresc. Mai ales în rugăciunea Tatăl nostru, condiționăm iertarea noastră de iertarea care o dăm aproapelui, când zicem: „Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6, 12). „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi” (Luca 6, 37).

Rugăciunea către Dumnezeu Tatăl, trebuie să o facem în numele lui Hristos Domnul: „Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16, 24). Și Domnul Îl roagă pe Tatăl pentru noi: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului…” (Ioan 14, 16-17). Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul” (Ioan 14, 13). Trebuie deconectarea de lume când te rog: Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 6). Să nu te grăbești când te rogi, să respecți virgulele, ca să poti stăpâni anteția să nu te inundeze cândurile. Imagineazăți că Dumnezeu este în fața ta în chip nevăzut: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20) și așa vei stăpâni gândurile care vin. Nici o veste nu este mai mare ca vestea prezenței lui Iisus în mijlocul celor adunați în numele Lui.

Rugăciunea trebuie făcută cu credință: „Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacov 5, 15). Rugăciunea trebuie însoțită și de post: „Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21). Numai din cauza noastră rugăciunile nu poate fi împlinite, dar să urmăm îndemnul cu insistență, îndepărtându-ne de păcat ca să fie rugăciunea ascultată și să cerem: „Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11, 9). Când ne rugăm Îi vorbim noi lui Dumnezeu, iar când citim în Biblie ne vorbește Dumnezeu nouă, pentru că în Biblie sunt Cuvintele Lui. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Tim. 3, 6). „…Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită” (Luca 22, 40). Dar Rugaţi-vă neîncetat” (Tes. 5, 17), înseamnă a te ruga cu gândul, cu inima, cu mintea din tot sufletul și a avea rugăciunea scurtă în gura ta ca o gumă de mestecat. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.

Așa am putut realiza cât de necesară este cunoașterea intrării la Tatăl prin Fiul și câte binecuvântări ne aduce intrarea la Dumnezeu Tatăl prin Fiul Iisus, Care se roagă Tatălui pentru noi și să-I aducem astfel slavă „…Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit. 2, 13-14), devenindu-i și Calea vieții, spre Împărăția lui Dumnezeu. Așa aflăm că, poporul creștin este „…popor ales…” care trebuie să fie râvnitor de fapte bune (Ic. 2, 20 prin „…credința care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6).

Părintele Dumitru Stăniloae zice că: „Prin Fiul întrupat intrăm în comuniune filială cu Tatăl, iar prin Duhul ne rugăm Tatălui, sau vorbim cu El ca niște fii. Caci Duhul Se unește cu noi în rugăciune. „Duhul este Cel în Care ne rugam și prin Care ne rugam”. „Iar aceasta nu înseamnă nimic altceva decât că Același își aduce Lui însuși rugăciunea și închinarea”. Dar aceasta rugăciune ce o aduce Duhul, în noi, Lui însuși o aduce în numele nostru, iar în ea suntem antrenați și noi. El Se identifică prin har cu noi, ca noi să ne identificăm prin har cu El. Duhul e lumină prin har distanța între eu-ul nostru si eu-ul Lui, creând prin har între noi și Tatăl aceeași relație pe care El o are după ființă cu Tatăl și cu Fiul. Daca în Fiul întrupat am devenit fii prin har, în Duhul dobândim conștiința și îndrăznirea de fii. Fiul, Întrupându-Se, Își mărturisește și ca Om dragostea de Fiu față de Tatăl, dar o dragoste ascultătoare, sau Îl revelează oamenilor pe Tatăl, ca aceștia să-L iubească întocmai ca pe Tatăl. Totodată Tatăl mărturisește Fiului, în calitatea Acestuia de Fiu întrupat, și prin El și nouă, iubirea Sa de Tată. Iar Duhul Sfânt spiritualizează umanitatea asumată de Fiul, îndumnezeind-o sau făcând-o aptă de participarea la iubirea Ipostasului divin al Fiului față de Tatăl Lui” (Preot prof. D. Stăniloae, Teologia Dogmatică și Ortodoxă, Editura Inst. Biblic și de Mis. Ort. București, p. 314).

În această prezentare dogmatică, a Părintelui Stăniloae, este atât de clară arătarea ajungerii omului la Dumnezeu Tatăl prin Fiul, în lucrarea Duhului Sfânt, Care în revelarea Scripturii se roagă în suspin epentru noi: „De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Rom. 8, 26). Totul este ca să avem credință și iubire pentru Dumnezeu, căci: „Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11, 6). Aici este cheia împinirii rugăciunilor, credința cu care ne apropiem de Dumnezeu și credința cu care ne rugăm Lui, crezând căam și primit ceea ce cerem: „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” (Marcu 11, 24), ne zice Mântuitorul.

Prin Hristos ajungem la Tatăl, pentru că El este prețul răscumpărării omenirii

„Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său” (1 Tim. 2, 5-6). Omenirea de la primii oameni, Adam și Eva, erau morți spiritual în păcatelor lor, câzând prin neascultare (Geneză 2, 16-17), iar Hristos Domnul S-a făcut mijlocitor în urma întrupării în umanitate, și astfel devenind om a plătit prețul răscumpără lumii prin Jertfa și Moartea Sa pe cruce în locul omului. Păcatul care a adus moartea, a închis cerul și a despărițit pe om de Dumnezeu, s-a transmis la toate generațiile, deoarece toți au păcătuit, după descoperirea Scripturii: „De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Rom. 5, 12).

Fiului Omului, Iisus Hristos, la Botezuel Său a deschis cerurile, spre revărsarea harului divin din nou peste omenire: „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 16). Așa s-au deschis cerurile la Botezul Domnului și S-a arătat Dumnezeu în Sfânta Treime: Fiul, Care se boteza în apele Iordanului, de către Ioan Botezătorul, Duhul Sfânt, Care S-a pogorât peste Domnul ca un porumbel, și voicea Tatălui, Care S-a auzit, zicând că, Iisus Hristos este Fiul Său, întru Care a binevoit mântuirea lumii.

Generațiile omenirii trăiau sub puterea întunericului de la păcate, iar iubirea lui Dumnezeu (Ioan 3, 16), prin Fiul Său, ne-a scos de sub puterea întunericului și cu Sfânt Sângele Său ne-a spălat sufletele de păcate, iertându-ne, în revelarea Scripturii: „El (Dumnezeu) ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, Întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor” (Col. 1, 13-14). Astfel, numai prin Fiul putem ajunge la Dumnezeu Tatăl, pentru că numai El a plătit prețul răscumpărării omului de sub moartea păcatelor. Domnul Iisus Hristos, ca Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, este și împăciutorul nostru cu Tatăl prin Jertfa Sa și așa El ne zice că: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze” (Ioan 14, 27).

Numai prin Iisus agunegem la Tatăl, pentru că El este păstorul Cel bun, Care ne duce la Tatăl

Cei care Îl primesc prin credință și Îl urmează pe Iisus ca Răscumpărătorul și Mântuitorul lor, de sub moartea păcatelor, ei nu mai sunt singuri, fiindcă El le este păstorul Cel bun, zicând: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11). Iisus și-a pus, într-adevăr sufletul, viața Sa pentru toate oile, popoarele lumii ca să le răscumpere și prin El să aibă intrare la Dumnezeu Tatăl. Dar, tot Iisus este Cel care cunoaște oile Sale, adică pe cei Care L-au primit prin credință ca Răscumpărător și Mântuitor, luând apoi sensul vieții în Taina Crucii, urmându-L pe El: „Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi” (Ioan 10, 14-15). Iisus îi cunoaște pe cei credincioși, care Îl urmează ca și Cale a lor în viață, pentru că este și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat (Crezul), în revelarea Scripturii: „Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetaţi în inimile voastre?” (Luca 5, 22).

Hristos Domnul este păstorul Cel bun, Care nu lasă oile Sale, când vine lupul, adică nu lasă pe cei credincioși din generațiile omenirii pradă când vin cei necredincioși peste ei cu ispita diavolului, în descoperirea Scripturii. „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume” (1 Petru 5, 8-9). Hristos Dumnezeu, cunoscând gândurile oamenilor, El înlătură și gândurile și planurile rele ale conducătorilor: „Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor. Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam. Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Lui” (Psalm 32, 10-12), și cât de nefericite sunt atâtea neamuri azi, pe care le știm și noi, că nu L-au ales pe Hristos Dumnezeu, ca și Calea a lor în viață de ajungere la Dumnezeu Tată din căderea în păcate. Și la fel, câte de nefericite sunt acele popoare azi, care l-au ales pe Hristos Dumnezeu în istorie să fie Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6) lor, dar s-au lepădat.

Iisus Hristos este și ușa de intrare la Dumnezeu Tatăl

„A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor” (Ioan 10, 7). Revelația din această Scriptură, încoronează pe toate celelate, pentru că aflăm că tot Iisus, Fiul lui Dumnezeu este ușa de intrare la Tatăl, și astfle este atât de clară afirmația Lui, zicând: „…Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), pentru că El, Hristos săvârșind opera de mântuire a lumii, prin toate lucrările de mai sus aflate, Se poate prezenta cu adevăra că este ușa de intrare la Tatăl  ceresc, în Împărăția lui Dumnezzeu. Mântuitorul ne ami descoperă, zicând că: „…de va intra cineva prin Mine (Iisus), se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla”. Și continuând Domnul zice că: „Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 9-10).

Să știm, stimați cititori, că tot Domnul Iisus Hristos este ușa de intrare în fiecare an al vieții noastre pământești. Deci, revelioanele în noapatea de trecere în Noul An, în tradiția românească cu petreceri și chefuri, sunt complet greșite, pentru că ultima noapte din fiecare an trebuie să fie o noapte de priveghere și rugăciune înaintea lui Dumnezeu, din două motive mari: Odată pentru că trebuie să-I aducem mulțumire, slavă și laudă lui Dumnezeu pentru milele Sale revărsate și Mântuitorul Hristos, Care a călătorit cu noi anul care a trecut (Matei 28, 20) și Duhului Sfânt, Care S-a rugat cu noi (Rom. 8, 26) lui Dumnezeu să ne ierte și să ne ajute să putem străbate fiecare zi a anului ce a trecut cu bine, fiindcă Hristos, „…Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23), a fost cu adevărat cu noi, după cum a zis: „…iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 20). Așa se explică că am ajuns la sfârșitul fiecărui an în viață, de aceea Ușa de intrarea în Nou An este Iisus, iar cheia este credința fiecăruia. Apoi, ca să-L rugăm pe Milostivul Dumnezeu în Sfântă Treime slăvit, să ne treacă prin ușa Hristos Iisus, din mila Lui în Noul An al vieții noastre pământești și să ne încredințăm viața în purtarea Sa de grijă ca să putem străbate în viitor cu familiile împreună în fiecare zi a Noului An. Să-L rugăm pe Mântuitorul să călătorească cu noi, după făgăduința Lui că, va fi cu voi în toate zilele (Matei 28, 20), dar pentru aceasta este nevoie ca să călătorim și noi cu El, nu ne părăseacă pentru păcatele noastre „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14) în Împărăția Cerurilor. Și cine poate nega acest adevăr? Nimenim. Căci fiecare vedem cum anii vieții trec rapid.

Preotul Iosif Trifa, transferat de Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, de la Parohia de țară, la Sibiu, profesor la Facultatea de Teologie în 1921, a ajuns cu binecuvântarea Mitropolitului să înfințeze în 1923, Oastea Domnului în cadrul Bisericii Ortodoxe, ca o mișcare religioasă ortodoxă pentru reînviera spirituală, publicând gazeta „Lumina satelor”, pe care o trimiteau în toată țara. Părintele Iosif Trifa a plecat la întemeierea Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă, după ce a văzut cum se pierd oamenii de toate vârstele în petrecerile lumești la revelioanele în nopatea de trecere în Noul An. Oastea Domnului a avut un mare succes în contextul vremii de atunci, când Biserica Greco Catolică și Protestantă din România, ademeneau credincioșii să treacă la bisericile lor. În timpurile comunist-ateist, de aproape un jumătate de scecol, credincioșii ortodoxi din Oastea Domnului au fost interziși și persecutați ajungând și murind în închisorile comuniste. Traian Dorz, cu poeziile sale creștine, care au devenit cântări religioase, a fost șaisprezece ani în închisorile comuniste, pentru că a fost în fruntea Oastei Domnului. El a plecat la Părintele Iosif Trifa la Sibiu de la 15 ani. De o asemenea reînvierea spirituală are nevoie generația de azi, pentru a putea ajunge prin Mântuitorul Hristos, Care este ușa și Calea, la mila lui Dumnezeu Tatăl în lucrarea Duhului Sfânt, prin lacrimile în Taina Pocăinței.

Ce revelație divina nespus de mare, că Iisus Hristos, Care este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6) omenirii, și El este și ușa prin care dacă va intra cineva la Dumnezeu Tată „…se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla”, pentru că Fiul lui Dumnezeu a venit și S-a făcut Om fără de păcat (Evrei 4, 15) ca, lumea „…viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 9-10). Dar, Iisus nu este orice ușă de intrare la Tată Ceresc, ci aflăm că este Ușa prin care dacă va intra cineva se va mântui și pășune va afla, adică Împărăția Cerurilor. Dar precum Hristos Domnul, nu este orice ușă, ci ușa cea dumnezeiască, nu se poate intra oricum din partea omului, ci cu haină de nuntă curată, cum ne învață prin alte Scripturi. Prin Pilda împăratului care a făcut nuntă fiului său și a chemat pe mulți, dar toți s-au scuzat, iar apoi împăratul a trimis pe slugile sale la răspântiile drumurilor și a cheamt pe toți care i-a găsit și așa s-a umplut casa nunții cu oaspeți.

Apoi, a intrat Împăratul să vadă oaspeții și astfel a văzut pe unul care nu avea haină de nuntă. „Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi” (Matei 22, 1-14). Așadar, numai cei care vor avea haină de nuntă în curățenia sufletului, vor putea intra prin ușa mântuirii Hristos Iisus la Tatăl în Împărăția Cerurilor, iar cei care sunt ignoranți, nepăsători, indiferenți în viața aceasta, despre cunoașterea lui Dumnezeu și a intrării în Împărăția Sa, crezând că pot intra pe altă ușă, aflăm că Dumnezeu le va zice, legații și dații afară, adică în iad, unde va fi „…plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. Astfel, din cei „mulți cheamți”, adică din toate popoarele lumii chemate de Dumnezeu Tatăl, la Nunta Fiului Său, Hristos, o să fie numai „…puțini aleși…”, fiindcă puțini s-au întors cu pocăință de la păcat la Dumnezeu, ca fiul rătăcit, ce întorcându-se a primit haină nouă curată și inel în deget (Luca 15, 11-32). Fericit va fi cela care va urma pilda de pocăință a întoarcerii la Tatăl Ceresc.

Numai Iisus Hristos este creditul fiecăruia la Tatăl și rugăciunile trebuiesc făcute în numele Lui

„Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face” (Ioan 14, 13-14). Prin aceste Scripturi, Hristos Mântuitorul învață toate generațiile, să se roage lui DumnezeuTatăl în numele Lui, pentru că El este creditul, prețul de răscumpăre (1 Tim. 2, 6), a fiecăruia de sub moartea păcatelor, din toată istoria omenirii înaintea Tatălui și astfel înțelegem de ce, numai prin Iisus ajungem la Dumnezeu Tatăl, de la Care omul a căzut prin păcat (Geneză 2, 17), iar Fiul l-a răscumpărat pe om prin Jertfa Sa și așa El a devenit ușa prin care se poate intra la Tatăl, cu haină spirituală și nouă de nuntă în Împăriția lui Dumnezeu.

Această haină de nuntă se primește de la Dumnezeu în urma lacrimilor de pocăință, ca Petru care a plâns cu amar lepădarea de Domnul Iisus (Luca 22, 62) și ca Maria Magdalena, care cu lacrimi iubirii și a părerii de rău, în Taina pocăinței, a udat picoarele lui Iisus (Luca 7, 40-50), iar Domnul i-a zis: „…Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit”, iar Mariei Magdalena direct i-a zis: „…Iertate îţi sunt păcatele…, Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace” (Luca 7, 47-50). Așadar, credința omului întors din lumea de păcat, aduce lacrimile pocăinței cu iertarea păcatelor. Lacrimile pocăinței și alegerea urmării lui Hristos din partea noastră, ca și Calea a vieții, sunt faptele prin care credința nu este moartă, în descoperirera Scripturii: „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este” (Iacov 2, 26). Astfel, avem nevoie de „…credința care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6).

Hristos Domnul, ne mai descoperă că cei ce se vor ruga în numele Lui către Tatăl Ceresc, zice că „… aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul”, și încoronează Domnul Iisus încă odată, zicând: „. ..Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face” (Ioan 14, 13-14). Deci, totul depinde de credința omului și de rugăciunea din inimă a credinciosului, în numele Fiului către Tatăl, și Hristos Domnul ne asigură că va face, să se împlinească rugăciunile noastre. Condiția primordială, alături de pocăință pentru păcate, este credința în Dumnezeu care să te facă să crezi când ceri de la Tatăl în numele Fiului că ai și primit: „…Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” (Marcu 11, 24). Din această cauză ne învață Mâtuitorul, zicând: „…Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu” (Marcu 11, 22).

Când apostolii au întrebat pe Mântuitorul, de ce ei nu au putut să vindece copilul demonizat, El le-a răspuns: „Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 20-21). Deci, aici Hristos Domnul, ne descoperă mărimea credinței omului în Dumnezeu, asemănând-o cu grăuntele de muștar, care este cea mai mică semânță, dar crescând ajunge cea mai mare și face ramuri mari, încât păsările cerului se pot sălășlui la ea (Marcu 4, 31-32), și postul când a zis că „…acest neam de demoni nu iese (din om) decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21). Să ne rugăm, dar, lui Dumnezeu Tatăl, în numele Fiului să Iisus Hristos, Calea vieții noastre, să ne mărească credința, cum s-au rugat apostolii. „Şi au zis apostolii către Domnul: Sporeşte-ne credinţa” (Luca 17, 5), și atunci nu ne va fi foame când o să cerem Domnului cu post și rugăciune. Slăvit să fie Domnul (Psalm 69, 5).

Căile ajungerii la Tatăl prin Fiul sunt cele nouă Fericiri

1) „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 3). Cei săraci cu duhul, trebuie să menționăm d ela început că nu înseamnă cei mai salbi cu mintea, cum se zice în popor, ci cei care nici odată nu cred că au făcut destul bine pentru mântuirea lor și nu se laudă cu binele ce l-au făcut și cu darurile pe care le au. Sf. Ioan Gură de Aur îi numește pe aceștia „smeriți de bună voie”, adică lipsiți de trufia minții și de iubirea de sine, păcate prin care au căzut îngeri din cer și primi oameni. Creștinii cu trăirea și mișcarea vieții lor în „…legea duhului vieții în Hristos…” (Rom. 8, 2), privesc neîncetat cu smerenie la ținta desăvârșirii lor, care este bărbatul desăvârșit Hristos Iisus (Efes. 4, 13), și așa realizează în smerenie cât de depart sunt la urcușul desăvârșirii lor în viața de sfințenie. „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48).

Cei săraci cu duhul, a cărora va fi Împărăția cerurilor, nu se cred niciodată desăvârșiți, ci se străduiesc fără încetarte să urce treptele desăvârșirii vieții lor în Hristos Dumnezeu. Numai în urcușul desăvârșirii realizează credinciosul nevoia rugăciunii pentru primirea harului ajutător de la Dumnezeu. Apoi, oricât de mult bine ar face se consideră smeriți după Scriptura că: „…Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem” (Luca 17, 10). Astfel, sărac cu duhul, sau virtutea smereniei, este opusul puternic al primului păcat capital: trufia sau mândria, care îl fac pe om insensibil la harul și la cuvântul lui Dumnezeu pentru iluminare și a jutor.

2) „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4). Mântutoriul în iubirea Sa nemărginită, după ce îi fericește pe cei săraci cu duhul, îi cuprinde și îi fericește pe cei ce plâng „…că aceia se vor mângâia”. Plânsul izvorește cu lacrima cea mai curată, după cum știm, din grele apăsări sufletești, și Dumnezeua dat acest dar al lacrimilor și vai de cei ce nu au lacrimile plânsului la dureri ca să se exteriorizeze în afară spre ușurarea durerilor cei apasă. Mântuitorul Însuși când a aflat de moartea lui Lazăr și a văzut durerea surorilor lui: „Și a lăcrimat Iisus” (Ioan 11, 35). Nicidată însă nu găsim menținat că Iisusa râs, fiindcă El vedea durerile în care trăiesc oameni în păcate și nu se întorc la Dumnezeu să fie salvați, ci găsim scris că S-a bucrat în Duhul Sfânt (Luca 10, 21). Plânsul înaintea lui Dumnezeu a celui credincios este strigătul cu părere de rău în Taina Pocăineți, pentru păcatele făcute și de ajutor pentru mântuire.

Proorocul David, recunoscându-și păcatul a plâns cu lacrimi și s-a rugat cu Psalmul de pocăință 50, pe care îl avem, zicând: „Miluiește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta…” (Psalmul 50, 1-20). Locuitării orașului Ninive au vărsat lacrimi de pocăință împreună cu regel lor și așa au fost iertați (Iona 3, 1-10). Fiul rătăcit și pierdut a avut multă durere în urma păcatului desfrânării în care a plecat și s-a întors cu lacrimi de pocâință înaintea Tatălui ceresc (Luca 15, 11-24). Iar despre cel cu lacrimile pocăinței, Domnul zice: „Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă” (Luca 15, 7). Sf. Ap. Petru, pentru lepădarea de Mântuitorul a plâns cu amar (Matei 26, 75), și a fost iertat și așezat în apostolie prin mărturisirea de trei ori că Îl iubește pe Domnul Iisus (Ioan 21, 15-17). Astfel, putrem spune că „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4), dobândind Împărăția cerurilor.

3) Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul” (Matei 5, 5). Domnul fericește pe cei blânz, findcă „…aceia vor moşteni pământul”, deoarece blândeția este rodul virtuțiilor iubirii de Dumnezeu și de apropale ca pe tine însuți (Matei 22, 37-39), și al păcii (Matei 5, 9), care condcu la virtutea smereniei alături de a blândeți pe carea le-a trăit Iisus întoată viața Sa pământească și a putut zice: „Veniţi la Mine (Iisus) toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi…, şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 28-29). Așa Iisus deși era întru slava Sa negrăit de mare, El o manifesta prin blândețe și smerenie, fiindcă trăia în ascultare de Tatăl ceresc, și astfel să învețe toate generațiile și să le ridice din stricăiune și din moarte, pentru care a luat chip de rob: „Ci S-a deşertat pe Sine (Iisus), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filip. 2, 7-8).

Numai prin virtutea blândeții, care izvorește din iubire poți trăi viața în Hristos și să salvezi pe semenii tăi, cum ne-a salvat Domnul fiindcă ne-a iubit (Ioan 15, 13). Virtutea blândeți este opusă păcatului violeneți care varsă sânge în lume prin diferite războaie, ea este o stare liniștită a sufletului sub harul divin. Înainte de patimi și în timpul patimilor Iisus a arătat cea mai mare blândețe încât i-a copleșit pe toți nevrednici Săi judecători. Când Petru a vrut să-L ape cu sabia, El a zis: „…Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26, 52). Astfel, înțelegem că sabia moștenirii pământului cu ăace și viață din belșug în toate generațiile este virtutea blândeți, a iubirii, a păcii și a dragostei care este mai mare decât toate (1 Cor. 13, 13).

4) „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura” (Matei 5, 6). Aici Domnul ne revelează exitența foamei și a însetării arzătoare după dreptate, cu răsplata „…că aceia se vor sătura”, ca așa să se facă voia lui Dumnezeu „…precum în cer şi pe pământ” (Matei 6, 10), cum ne rugăm în rugăciunea Tatăl nostru. Această foame și sete au trăit-o și o trăiesc adevărați oameni în istorie și luptă și mora pentru setea de dreptate precum în cer așa și pe pământ, pentru care se vor sătura în veșnicia dacă aici nu ajung. Iar de  dreaptatea care se pot bucur generațiile pe cât este posibil cu oamnei nedrepți și necredincioși, este rodul celro care flămânzesc și însetea de dreptatea și se luptă pentru ea cu prețul vieții. Flămânzenia și însetarea este năzuința creștinilor după viața în Hristos, astfel El zice generațiilor: „Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4, 14). Așa aflăm că generațiile omenirii nu flămânzesc și însetează numai după mâncarea fiziucă, ci în primul rând după cea duhovnicească a trăirii și mișcării în „…legea duhului vieții în Hristos…” (Rom. 8, 2), ca să se sature și să nu mai înseteze și să sufere după dreptate. Astfel,  fericiți sunt cei care flămânzesc și însetează de drepatea că se vor sătura.

5) Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7). Această virtute a milostivirii își are iarăși izvorul în virtutea iubirii de Dumnezeu și de aproapele ca pe tine însuți, și așa înțelegem de ce Domnul a zis că, în porunca iubirii se cuprinde toată legea și proorocii (Matei 22, 37-40). Dumnezeu S-a milostivit pentru salvarea lumii de la moartea, fiindcă a iubit lumea și L-a trimis pe Fiul Său (Ioan 3, 16). Iar milostivirea lui Dumnezeu pentru mântuirea generațiilor și a  lumii întregi s-a arătat că a dat pe Însuși Fiul Său ca să moară pe cruce să elibereze lumea de la moarte (Ioan 3, 16). Virtutea milostivirii hărănește pe cel flămând, dă să bea celor însetați, îî primește pe cei străin, îi îmbracă pe cei gol, îî cercetează pe cei bolnavi și îi caută pe cei închiș în temința păcatelor să-i aducă la luminia cunoașterii lui Dumnezeu, Mântuitorul lor. Toate aceste fapte ale milosteniei sunt arătate de Hristos Judecătorul la judecata de apoi, celor de-a dreapta Sa, pentru care au ajuns în rai, și sunt opusul păcatelor nemilstivirii arătate iar la judecata de apoi, pentru care cei nemilostiv aici care vor ajunge în iad (Matei 25, 21-46), ca bogatul în iad deoarece nu a fost milostiv și săracul Lazăr în rai (Luca 16, 19-31). Să învățăm a fi milostivi ca să fim miluiți. „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

6) „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Astfel, aflăm că numai cei curați cu inima vor putea vedea pe Dumnezeu prin Fiul Său, prin Care avem intrare la El. Mântuitorul aseamănă inima omului cu ochiul, când a zis: „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!” (Matei 6, 22-23). Numai dacă ochii sunt nepătați și curaț, omul se poate bucura văzând toate lucrurile din univers atât de minunate pe care le-a făcut Dumnezeu, cât și persoanele pe care le iubește. Dar ființa umană ori cât ar privi toate frumusețile din univers și a persoanelor ce le iubește el nu se satură, ci simte mereu chemarea spre frumusțile divine.

Această chemare ce  o simte omul în inima lui, care însetează după vederea frumusții lui Dumnezeu și a comorilor cerești, și frumuseților din Împărăția lui Dumnezeu. Iar pentrua se împărtăși ființa umană din acestea, Domnului Iisus ne descoperă că numai dacă suntem curați cu inima îl vom putea vedea pe Dumnezeu cu toate frumusețile după care însetează inima și sufletul omului. La curăția inimii poate ajunge fiecare prin fuga de păcate în descoperirea Scripturilor: „Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 19-21). Cei cu inima pătată în aceste păcate nu vor putea vedea pe Dumnezeu.

Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine și o să aflăm de lupta contradictorie dintre suflet și trup, care trebuie biruit prin lupta spiritului în ajutorul harului asupra materiei: „Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi”. De aceea, Scriptura zice să umblăm: „…În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului” (Gal. 5, 16, 17). Așa vom dobândi prin trăirea în „…legea duhului vieții în Hristos…” (Rom. 8, 2), o inimă curată prin ochii căreia o să-L putem vedea pe Dumnezeu, ajunși la El prin Iisus Hristos Care este Calea ajungerii la Tatăl (Ioan 14, 6).

7) „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9). Când Fiul lui Dumnezeu S-a născut ca Om fără de păcat (Evrei 4, 15) în lumea aceasta, de la Duhul Sfânt și din Sfânta Fecioară Maria (Luca 1, 35; Matei 1, 18), El a întemeiat Împărăția harului pe pământ, fiindcă El a adus harul divin, în care să trăiască generațile omenirii și să se mântuiască. În același timp El a adus mesajul păcii pe care l-au cântat îngerii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Mesajul învierii lui Hristos a fost tot pacea, când a intrat la apostoli și le-a zis: „…Pace vouă…” (Ioan 20, 21). Prin aspectele operei de mântuire, începând cu întruparea și încoronarea cu Învierea și Înălțarea Sa de-a dreapta lui Dumnezeu (Marcu  ), El „…ne-am împăcat cu Dumnezeu…” (Rom. 5, 10), obiectiv și trebuie să venim și subiectiv să ne împăcăm prin credință faptele bune.

Astfel numai făcătorii de pace, se vor putea cheam fiii lui Dumnezeu ((Matei 5, 9) prin har. Iar ca să ajungem făcători de pace, este posibil numai prin urmarea lui Hrsitos ca și Cale a vieții noastre: „Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii” (Efes. 2, 14), vrășmășiei dintre oameni și Dumnezeu adusă de păcatul primilor oameni cu plata morții (Geneză 2, 17), care s-a transmis generațiilor prin aceia căci toți au păcătuit (Rom. 5, 12). Când Mântuitorul S-a Înălțat la ceruri, El nu nu ne-a lăsat orfani (Ioan 14, 18), ci a trimis pe Duhul Sfânt (Ioan 14, 26) și ne-a lăsat pacea Lui: „Pace vă las vouă, pacea Mea (Iisus) o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze” (Ioan 14, 27). Așa toate generațiile ca să fie făcătoare de pace și oamenii din ele să se cheme fiii lui Dumnezeu, trebuie să îmbrățișăm pacea divină pe care ne-a lăsat-o Hristos.

Omul trebuie să realizeze pacea în viața lui pe trei coordonate: pace cu Dumnezeu, pace cu sine și pace cu toți semenii săi. De aceaa, Sf. Ap. Pavel, zice: „…Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5, 20), cu Care suntem certați prin păcatele care le săvârșim prin încălcarea poruncilor. Hristos Mântuitorul ne-a împăcat obiectiv cu Dumnezeu prin prețul răscmpărării (1 Cor. 2, 6) în Jertfa Sa, de sub moartea păcatelor, împlind planul lui Dumnezeu: „Şi printr-Însul (Hristos) toate cu Sine (Dumnezeu) să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Col. 1, 20). Dar trebuie și omul în toate generațiile să vină la împăcarea cu Dumnezeu în mod subiectiv prin „…credința care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6), în faptele bune (Iacov 2, 20), și așa va fi făcător de pace, ca să se poată chema fiul lui Dumnezeu (Matei 5, 9) prin harul în care am fost înfiați.

Ființa umană nu este fiul lui Dumnezeu după ființă, ci prin har. Numai Fiul născut din Tatăl și Duhul Sfânt purces din Tatăl, sunt de o ființă cu Tatăl, un singur Dumnezeu în Treime, slavăȚie. Odată cu împăcarea omului cu Dumnezeu, decurge de la sine împăcarea omului cu el însuși, în urma dobândirii darurilor împăcării cu Dumnezeu, care ne întărește la urmarea lui Hristos care este Calea vieții și pacea noastră (Efes. 2, 14). De aici urmează pacea cu semenii noștrii în împlinirea poruncii de iubire a lui Dumnezeu și a apropealui ca pe noi înșine (Matei 22, 37-39). Numai iubirae este cauza care îl motivează pe om în toate sacrificiile în viață pentru familia sa și pe toate liniile vieții ca făcător al păcii, pentru a se putea chema fiul lui Dumnezeu (Matei 5, 9).

8) „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 10). Așa fericește Hristos Domnul pe cei ce rabdă prigoniri în persecuții pentru dreapta credință creștină în Dumnezeu, pentru viața lor departe de păcate, și care luptă pentru împlinirea dreptății nu numai pentru ei, ci pentru toți oamenii, de împlinire a dreptății morale în primul rând, și a dreptății sociale care rezultă din respectarea dreptății ce vine din Legile morale în care este exprimată voia lui Dumnezeu prin porunci. Prigonirea pentru dreptate, ca un deziderat dumnezeiesc, au suferit-o în primul rând proorocii și drepții Vechiului Testament. Isaia proorocula fost tăiat cu ferăstrăul de regele Manase căcuia i-a spus să respecte dreptatea lui Dumnezeu în popor.

Mântuitorul Hristos a fost cel mai crud și dur prigonit pentru dreptatea dumnezeiască pe care a adus-o să fie împlintă în lume, ca să fie pace și bună voire între oameni (luac 2, 14). Prigonirea Lui a culminat cu cruda și dureroasa răstignire pe Cruce. Hristos a fost singurul Om al dreptății desăvârșite, fiindcă nimeni nu L-au putut vădi de păcat, ci El a fost Cel ce a venit să vădească, să elibereze lumea de păcat. „Şi El (Hristos), venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată” (Ioan 16, 8), pentru păcate dacă seva întoarce cu pocăință la Dumnezeu. Hristos Domnul a fost prigonit pentru dreptate, deoarece a mustrat spre deșteptare pe liderii vremii, zicând: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi” (Matei 23, 23). „…Că mâncaţi casele văduvelor…” (Matei 23, 14).

Pentru prigonirile ce le-a suferit Iisus pentru dreptate, a fost înălțat de-a dreapta lui Dumnezeu (Marcu 16, 19). După Sf. Apostoli, sființii și credincioșii de două mii de ani, suferă prigoniri pentru dreptate morală și socială, fiindcă au îndrăznit și îndrăznesc să apere dreptatea divină pentru toții semenii, ca drepții din trecut, ca Mântuitorul, a apostolii, sfinții și credincioșii din totdeauna în istorie. Azi ni se cere mai mult ca oricând să luptă pentru dreptate morală și socială, cu credința în fericirea care zice: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 10).

9) „Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5, 11). Așa fericește Mântuitorul pe cei suferă ocări și prigoniri în propovăduirea valorilor mântuitoare ale Evangheliei Sale generațiilor. La fel, cunoaștem cum au fost ocărâți și prigoniți întâi proorocii și drepții din trecut pentru vestirea mesajelor lui Dumnezeu de dreptate, de pace în lume și de suținerea Legilor morale, care astăzi sunt încălcate în primul rând de liderii lumii ce legalizează păcatul.

Prin Scripturile următoare, Hristos Domnul trimite în toate generațiile pe toți cei credincioși să vestească valorile moral ale Evangheliei Sale, cu asigurarea vorbirii Duhului Sfânt prin ei, zicând: „Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine (Hristos), spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu (Hristos); iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui” (Matei 10, 16-22). Așa vedem cu ochii noștrii toate acestea azi cum se petrec, și nimeni nu vede că toate sunt urmările păcatelor.

Nefericit va fi acela care se va rușina de Hristos Domnul, după cuvintele Lui: „Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului (Iisus) Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri” (Marcu 8, 38) să judece vii și morții. Și fericit va fi acela ca va mărturisii pentru Hristos Mântuitorul lui, suferind ocări și prigoniri, după cuvintele Sale: „Oricine va mărturisi pentru Mine (Hristso) înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32). Așadar, zice Domnul tuturor celor ce mărturisec pentru El și suferă: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi” (Matei 5, 12). Amin.

 

Globalistii investesc in robotica,pentru a pune pe liber oamenii

 

Comisia Europeană a trecut în programul său de lucru pentru 2016-2017 un proiect de cercetare ce vizează realizarea unor roboţi care să lucreze în locul fermierilor într-un tip de agricultură pe care tot mai multe state dezvoltate o implementează deja: agricultura de precizie. Este vorba despre un tip de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor în care absolut totul este minuţios controlat de tehnologii, sisteme informatice de ultimă generaţie şi, nu în ultimul rând, de roboţi.

 

Proiectul de robotizare face parte din “Orizont 2020″ cel mai mare program de cercetare din istoria UE ce presupune investiţii totale de 80 de miliarde de euro pe o perioadă de 7 ani, din care 3,85 de miliarde de euro au fost alocaţi sectorului agricol şi alimentar. Pentru realizarea roboţilor necesari în agricultură, Comisia Europeană a estimat că este nevoie între 2 şi 4 milioane de euro. “Provocarea este de a atinge un nivel foarte înalt de precizie în fermele moderne prin utilizarea inteligentă a roboticii”, se menţionează în programul de lucru  al Orizont 2020 aferent anilor 2016-2017.

 

Ce rol vor avea roboţii

xxxxx

 

Practic, cu scopul de a elimina orice eroare, roboţii vor înlocui operatorii umani care controlează maşinile. “Multe ferme moderne din Europa folosesc deja soluţii high tech precum cele care permit controlul digital sau cele care folosesc maşini controlate de la distanţă (fără şofer). Există deja echipamente complet sau parţial automatizate care realizează mare parte dintre lucrările agricole, de la altoire, la însămînţare, plantare, recoltare, sortare, împachetare, etc. Cu toate acestea, actualele sisteme au numeroase neajunsuri, mai ales în ceea ce priveşte flexibilitatea, eficienţa, robusteţea, costuri de achiziţie şi de de operare mari. Agricultura de precizie care foloseşte robotica utilizează sistemele anterioare, dar la o scală unu la unu, ceea ce duce la un consum mai eficient de resurse şi o exploatare mai prietenoasă faţă de mediu. Creşte productivitatea prin optimizarea proceselor de creştere şi de recoltare a plantelor, duce la reducerea cantităţilor de fertilizatori şi pesticide folosite şi îmbunătăţeşte calitatea solului prin intervenţii precis direcţionate.  Mai mult, aceşti roboţi pot interpreta o cantitate mai mare de informaţii decât o poate face un operator uman”, se menţionează în documentul citat.

 

 

Cum vor arăta roboţii

 

Cercetătorii se vor concentra, spun documentele, asupra designului, dezvoltării şi testării acestor roboţi care pot fi autonomi sau semi-autonomi, dar şi asupra dezvoltării unor echipamente ce funcţionează pe bază de senzori. Practic, toate aceste tehnologii îi vor spune fermierului când anume şi ce anume să culeagă mai întâi, ce şi cât fertilizator să folosească, când şi cum să intervină în cultură. Mai mult, aceştia vor putea transmite informaţii unor baze de date care, în urma analizelor, vor putea optimiza întregul proces agricol.

 

De ce este nevoie de aceşti roboţi

 

Toate aceste schimbări tehnologice care au loc continuu şi care se vor intensifica sunt absolut necesare în contextul în care solul tot mai erodat al pământului trebuie să hrănească tot mai mulţi oameni. Comisia Europeană atrage atenţia că procesele de producţiei a hranei trebuie schimbate în mod radical, ţinând cont şi de efectele acestora asupra mediului. Populația mondială va ajunge la 9,6 miliarde de oameni până în anul 2050, ceea ce înseamnă hrănirea a 2,4 miliarde de persoane în plus. Practic, producția de alimente la nivel mondial trebuie să crească cu 60-110 % pentru satisfacerea necesarului, în condiţiile în care disponibilitatea apei constituie deja o limitare majoră a producției agricole în anumite regiuni din cadrul UE și de la nivel mondial.  Aceasta întrucât 70 % din consumul de apă dulce din lume este utilizat în agricultură. Pacat ca noi falimentam agricultura,in timp ce Europa se pregăteşte pentru momentul 2050 când lumea va trebui să producă o cantitate cel puţin dublă de mâncare pentru a-şi hrăni oamenii. Are un proiect de 3,5 miliarde de euro pentru cercetarea din agricultură, din care în jur de 4 milioane de euro se vor aloca dezvoltării unor roboţi.

Popor deștept cu parlamentari proști?

Ce întrebare mi-am pus! Cum am ajuns la ea? Adăugând, cu pipeta, picătură cu picătură, seva revoltei umoristice a românilor mei. Puteam înlocui cărămizile silabelor până ieșeau alte cuvinte. Popor cinstit, cu parlamentari hoți? – ar fi putut fi, după răsuciri pe cubul cu pătrățele, rezultatul nimerit. Variantele cu popor prost și parlamenteri deștepți trebuie date din start la gunoi, poporul neîngăduindu-și niciodată luxul imbecilității în turmă. ”Mă”, scuzați, ”bă” – așa a zis intelectualul care m-a vizitat la Sângeru, însoțit cu dame cu ifose –  ”suntem conduși de boi!” Citesc pe facebook – așa se cheamă lectura obligatorie, tema pentru acasă, matematica de exerciții ale zilei de azi – intervențiile pline de savori stilistice ale unor domni care-mi figurează ca amici, cu toate că nu ne-am văzut niciodată. Se poartă, însă, măritișurile virtuale, amorul închipuit, prietenia la distanță. Am nevoie de ea, are nevoie de mine. Suntem – scrie amicul productiv – conduși de niște boi! Cineva – am avut curiozitatea să deschis adresa lui de amic – scrie zilnic despre AMPress și, cu precădere, despre mine. Ce scrie despre mine e că sunt un bou. Și-n zilele când nu scot un diftong. Boul din mine, fără funcție publică, fără atingere – așa cred – cu interesele sale directe, alimentează nervii zilnici ai acestui personaj care nu poate viețui pe pământ cât exist eu. Mă uit la chip. Nu pare dintre cei cu care vrei să te întâlnești, singur, pe o cărare în codru. Lombrozian cu asimilări profund asasine. Că eu aș putea fi demn de tratamente patibulare, înțeleg. Dar cum de a ajuns – nu ăsta, care are simpatii politice clare, vizibile ca limbricii în plastilina maronie a rahatului –  la convingerea că toți care ne conduc sunt boi? Dacă unul, măcar unul, nu-i bou?

Și apoi, dacă suntem un popor deștept, de ce ne lăsăm conduși de proștii proștilor sau de hoții hoților? Nu cumva deșteptăciunea noastră i-a fătat electoral? Nu cumva noi am pus deștul ștampilei? Dacă – Doamne ferește! – e o ștampilă-deșt de hoți și de proști care se aleg între ei? Hoții îl aleg pe hoțul cel mai mare, proștii, pe tatăl proștilor?

În Parlament e așteptat Iohannis, peste un ceas, iar plenul rediscută acum nu știu ce pedepse pe care domnul Dragnea vrea să mi le aplice mie, vinovat că umblu cu condeiul cum ai umbla cu barda, pieptănând frizura puțină a bietului politician. Aud – iar? – și numele Ponta, care nu se vrea uitat. Orban, cel de la București, se vrea la Primărie. Toți sunt prezenți. Doar eu, alegătorul, sinonim al imbecilității fără ștaif, mă găsesc, în toată această tevatură vânzolită, absent!

Parlamentul e un cuib de hoţi: A face bani a devenit mod de viaţă și cadou generaţiilor următoare. Hrebenciuc, un model pentru acest gen de comportament

Românii par a fi obsedați de bani. Asta reiese din scandalurile care zguduie țara noastră în ultimii 25 de ani. Jurnalistul Dan Ionescu afirmă că singura moștenirea a românilor a rămas “foamea de bani”, ”că ne-am vândut trecutul și ne-am amanetat chiar și anii care urmează”.“Am vândut tot ce am avut şi le-am mai vinde o dată, dacă s-ar putea. Am vândut trecutul şi am amanetat anii care urmează. Au trecut deja câteva generaţii de la decembrie 1989 şi singura moştenire rămasă e foamea de bani. Politicieni, afacerişti, poliţişti, avocaţi, medici, profesori, funcţionari publici, oameni educaţi şi trepăduşi transformaţi peste noapte în combinatori au cu toţii un numitor comun şi o obsesie pe care o transmit mai departe celor cărora îi urmează: bani, mulţi bani, cât mai mulţi bani cu putinţă. Şi, ca orice obsesie, nu există o limită superioară, nu poţi găsi momentul în care să spui „îmi e suficient, de mâine nu mai fur”, scrie jurnalistul într-un editorialJudecând după dosarele aflate pe rol la DNA, România are cei mai mulți miniştri suspectaţi de corupţie. Altfel spus, „parlamentul e un veritabil cuib de hoţi”.“Am văzut de toate. Trafic de influenţă, mită, corupţie, contracte măsluite, privatizări dubioase, subminarea economiei naţionale, aderare la grup infracţional transnaţional, complicitate la spionaj. Slavă Domnului că nu au ştiut cum să facă bani din terorism sau că nu s-a găsit vreun deştept care să aibă vreo relaţie cu fundamentaliştii din Orientul Mijlociu. Ne raportăm încă la epoca fanariotă ca la o mare tragedie şi o vreme a hoţiilor. Dar cred că ce s-a întâmplat în 25 de ani depăşeşte acele vremuri cu mult.”, spune Ionescu.”Suntem aici pentru că am construit o ţară în care toată lumea fură. (…) Am ales să ne scufundăm în cristelniţa banilor fără nicio rezervă. Scopul primordial au fost banii, doar banii. A face bani a devenit mod de viaţă şi cadou generaţiilor următoare. Viorel Hrebenciuc e un model pentru acest gen de comportament”, concluzionează jurnalistul


 

Ceasul biologic chinezesc este cunoscut si sub numele de ceas energetic al organismului. El arata incarcatura energetica din organism. Pe o perioada de 24 de ore, energia se misca intr-un interval de doua ore, in interiorul organelor corpului. Daca anumite organe nu functioneaza optim, simptomele incep sa apara.
Corpul uman este de fapt un sistem energetic, numit in medicina chinezeasca si sistem meridian. Sistemul arata deplasarea energiei in interiorul corpului, asemanator sangelui care strabate vasele. Acest sistem vizeaza intregul organism.
Sistemul meridian este divizat in 12 meridiane si fiecareia din ele ii este repartizat un organ precum stomacul, splina, intestinul subtire, intestinul gros, plamani, zona cardiaca, duodenul, ficatul si vezica. Aceste meridiane mai sunt numite si Meridianele Principale si sunt divizate in Yin si Yang. Meridianele Yin sunt: plamanii, splina, rinichii, ficatul si inima.
Aceste organe depoziteaza si proceseaza energia.
Meridianele de tip Yang sunt: stomacul, vezica, colonul, intestinul subtire, vezica biliara, duodenul si colonul. Aceste organe schimba si excreta substante.
Aceste meridiane functioneaza timp de 24 de ore si sunt divizate in intervale de 24 de ore. Fiecare meridian ajunge in varful de sus atunci cand celalalt il atinge pe cel din partea de jos.
Prima intrebare pe care v-o adreseaza un medic din China este „in ce perioada a zilei va simtiti rau?” stiind acest lucru, va sti si unde se afla problema, si unde era punctul energetic in acel moment.
Va puteti ajuta propriul organism luand notite in legatura cu ceasul biologic si cand se manifesta simptomele in perioada zilei. De asemenea, notati si cand va simtiti cu cea mai mare energie insa fiti atenti si la ce ora, in timpul noptii, va treziti, de obicei deoarece acest lucru poate indica faptul ca un anumit organ nu functioneaza cum trebuie.
Perioada functionarii maxime
1 – 3 – ficatul (detoxifiere, muschi si ochi)
3 – 5 – plamani (piele)
5 – 7 – colon (assimilare, eliminare, piele)
7 – 9 – stomac (limfa, digestie)
9 – 11 – splina, pancreas (limfa, digestie)
11 – 13 – inima (artere, circulatia sanguina)
13 – 15 – intestinul subtire (digestie, asimilare, artere)
15 – 17 – vezica (oase, dinti, eliminare, curatare)
17 – 19 – rinichi (oase, dinti, urechi, filtrare, eliminare)
19 – 21 – invelisul cardiac (comprimarea vaselor sanguine)
21 – 23 – duodenul (termoregularizarea)
23 – 01 – vezica biliara (digestie, muschi, ochi)
Perioada functionarii minimale sau odihna
1 – 3 – intestinul subtire (digestie, asimilarea arterelor)
3 – 5 – vezica (oase, dinti, curatare, eliminare)
5 – 7 – rinichi (oase, dinti, urechi, filtrare, eliminare )
7 – 9 – invelisul cardiac (comprimarea vaselor sanguine)
9 – 11 – duoden (termoregularizare)
11 – 13 – vezica biliara (digestie, muschi, ochi)
13 – 15 – ficat (detoxifiere, muschi si ochi)
15 – 17 – plamani (piele)
17 – 19 – colon (asimilare, eliminare, piele)
19 – 21 – stomac (limfa, mancare si digestie)
21 – 23 – splina, pancreas (limfa, digestie)
23 – 01 – inima (circulatia arteriala )
Am mentionat anterior faptul ca atunci cand un organ meridian are cel mai puternic nivel energetic, organul opus are cel mai scazut nivel energetic.
De exemplu, ficatul are cea mai mare energie intre orele 1 si 3 dimineata si in acelasi timp, organul opus- intestinul subtire, are cel mai scazut nivel energetic. De aceea, atunci cand mancam tarziu seara si mergem imediat la culcare, intestinul subtire nu poate absorbi cantitatea alimentara asa ca, trebuie sa evitati sa faceti anumite activitati atunci cand organele se afla intr-un nivel energetic redus.
In momentul in care organele au energia crescuta, si functionarea este sporita. In momentul in care suntem bolnavi, daca organele sunt active si functiile lor sunt mai puternice. In caz contrar, simptomele ne determina sa reducem energia in exces.
Daca organele nu functioneaza asa cum trebuie, au nevoie sa fie „reparate”. Medicina naturista are numeroase remedii care va pot intari nivelul energetic si aici putem include homeopatia, acupunctura si multe altele.

Sa valorificam cele SAPTE puncte  aflate la nivelul talpilor 

Un proverb chinezesc spune ca “Surasul vine de la picioare”. La nivelul talpilor tale exista mii de terminatii nervoase aflate intr-o legatura directa cu organele vitale ale corpului.

Prin masarea unor puncte specifice putem nu numai sa ne relaxam intr-un mod profund, ci sa contribuim si la eliminarea eventualelor bocaje ce pot exista la nivelul organelor vitale.

8

Datorita acestui masaj minune, vei putea sa influentezi intr-un mod pozitiv diferite organe si sisteme ale organismului. Procedura este una foarte simpla si in cateva minute te va aduce intr-o stare de beatitudine.

Dr. W.H. Fitzgerald este cel care a descoperit ca talpa piciorului este o reflectare fidela a intregului corp omenesc.

Prin masarea acestor sapte puncte prezentate in randurile urmatoare vei putea sa-ti recapeti echilibrul in cateva minute:

4

#1. Prin masarea degetului mare actionezi asupra hipotalamusului. Masarea acestei zone este de o utilitate extraordinara in cazul persoanelor care au probleme de greutate. Apasand acest punct poti contribui la controlul apetitului si la pierderea naturala in greutate. De asemenea, tot pe aceasta zona ar trebui sa se concentreze si persoanele care sufera de depresie si de tulburari de dispozitie.

#2. In centrul degetului mare exista un punct responsabil pentru activitatea glandei pituitare. Nu-ti fie teama de un dezechilibru hormonal in cazul in care acorzi o atentie deosebita acestui punct.

#3. La baza degetului mare exista o zona ce se afla in legatura directa cu glanda tiroida. Masarea acestei zone este echivalenta cu un masaj al glandei tiroide. Masajul acestei zone este de un real beneficiu tuturor.

#4. Masarea centrului piciorului este o activitate deosebit de placuta. Nervii din aceasta zona se afla in legatura directa cu diafragma. Aceasta este adevarata relaxare si bucurie! Implicarea activa in masarea acestei zone calmeaza stresul si elimina tensiunile interioare.

#5. La nivelul marginilor interioare ale picioarelor, mai aproape de centru, exista terminatii nervoase care sunt asociate cu activitatea glandei suprarenale. In cazul in care oboseala te urmareste in mod constant, maseaza aceasta zona, care are scopul de a regastiga energia pierduta.

#6. Prin masarea acestui punct contribuim la buna functionare a metabolismului.

#7. Masand zona apropiata de calcai, activam sistemul excretor – toxinele nu vor sta foarte mult in organismul nostru, otravindu-l.

Ofera-ti un cadou la sfarsitul zile masandu-ti picioarele. Rezultatele te vor inspira sa repeti aceasta procedura zilnic

 

 

Nicolae Manolescu l-a DESFIINŢAT pe Marian Munteanu: “A făcut declaraţii pro-legionare făţişe. A fost un anticomunist de primă oră, dar şi un membru al Partidului Comunist de ultimă oră”  Este copilul catastrofa a  “presului “Constantinescu …

 Nicolae Manolescu l-a descris pe Marian Munteanu ca pe un oportunist

Desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria Capitalei este “cel puţin neinspirată”, a declarat la RFI criticul literar Nicolae Manolescu. El a mai spus că i se pare “ciudat să afirmi că Marian Munteanu este un dulce copil nevinovat”. Potrivit acestuia, fostul lider al studenţilor, care “a făcut declaraţii pro-legionare făţişe” ar fi probabil “o catastrofă” de primar.

“Mi se pare cel puţin neinspirată această numire, această propunere de candidatură. Îl cunosc de mult timp pe Marian Munteanu, l-am avut student, a dat cu mine un examen în anul Revoluţiei, când pe la cursuri nu prea trecea, era o perioadă euforică. După aceea, el era şeful Ligii Studenţilor şi au avut câteva revendicări să zic minore şi contradictorii, de exemplu ca 30% din membrii Senatului să fie studenţi. Eu am fost două luni sau cam aşa ceva rector în timpul ăla şi am constatat că degeaba cereau participare la Senat, pentru că nu veneau, de fapt, trebuia să mă duc după ei să-i atrag de fiecare dată, ca să avem cvorum. Sau voiau să nu se mai dea concurs de admitere, în acelaşi timp să fie repartizări obligatorii, ceea ce nu se putea”, a declarat Nicolae Manolescu la RFI.

Criticul literar a mai spus  că există dovezi “nenumărate” care atestă că Marian Munteanu a făcut declaraţii pro-legionare.  “Marian Munteanu a făcut nişte declaraţii pro-legionare făţişe. Au reapărut în presă chiar zilele trecute, le ţin foarte bine minte. Ceea ce mă uimeşte pe mine este că liderii PNL continuă să spună că nu există dovezi împotriva lui Marian Munteanu şi că este doar un zgomot de presă. Cum să nu existe dovezi? Sunt nenumărate dovezile (…). Mi se pare ciudat să continui să afirmi că Marian Munteanu este un dulce copil nevinovat”. 

Nicolae Manolescu e de părere că “nu e nimic liberal în concepţia lui Marian Munteanu”. “El a fost un anticomunist de primă oră, e adevărat, dar şi un membru al Partidului Comunist de ultimă oră, până în ultimul moment era activ la Partidul Comunist, el fiind ceva mai mare decât generaţia lui, avea 26-27 de ani, dacă nu mă înşel, la Revoluţie. Deci nici vorbă de convingeri democratice sau liberale la Marian Munteanu (…). Sigur că mulţi români au fost membri PCR, dar nu toţi şi-au schimbat blana de lup cu una de oaie după Revoluţie, adică unii dintre ei au avut bun simţ. El trecea drept mare dizident”.

Totodată, Manolescu l-a criticat pe Munteanu pentru că a susținut că reprezintă societatea civilă. “În ce fel, care societate civilă, despre ce e vorba? A avut vreodată o atitudine de vreun fel anume în sprijinul în primul rând al Bucureştiului? Nimic, n-am auzit nimic”. 

“Doamna Alina Gorghiu care era foarte copilă la Revoluţie nu ştie aceste lucruri, e de înţeles.Domnul Blaga, care era deja o figură în FSN se face că nu ştie“, a continuat criticul literar.

Nicolae Manolescu e de părere că dacă Marian Munteanu va fi ales primar, va fi o catastrofă.

“Problema este ce va face el, dacă va fi ales primar, pentru că n-are nici o competenţă, n-a făcut niciodată nimic asemănător. Ce va face? Probabil ar fi o catastrofă, Dumnezeule, Doamne, iartă-mă, nu cred că poate face ceva, nu-l văd făcând ceva! Asta este practic a doua funcţie în stat, ca număr de alegători, de pildă, primarul general al Capitalei vine după preşedinte imediat. Bucureştiul are cel mai mare buget din toate, mai mult decât Ministerul Învăţământului, decât ministerul armatei”, a mai spus Manolescu.

El a mai spus că dulapurile de astăzi sunt pline cu schelete. “Este uimitor că atunci când desemnezi un candidat, într-o situaţie ca asta de acum, în care planează asupra foarte multora bănuieli, suspiciuni de tot felul, nu te gândeşti bine şi faci ca domnul Blaga, spui n-avem dovezi. Cum n-avem dovezi? Ar fi trebuit să ştim. S-a întâmplat povestea asta şi cu numirea de către domnul prim-ministru, domnul Cioloş, a unora dintre miniştri (…). S-au angajat în tot felul de aventuri din astea, fără să se întrebe dacă nu cumva oamenii ăştia au un schelet în dulap. Dulapurile acum nu mai sunt pline cu cărţi, cum erau înainte, acum sunt pline cu schelete”, a mai spus Munteanu la RFI.

Decizia PNL de a-l desemna pe Marian Munteanu drept candidat pentru primăria Bucureştilor, a fost întâmpinată cu proteste din partea mai multor ONG-uri şi a Institutului Elie Wiesel.

Întrebat dacă liderul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, a fost un criminal, Marian Munteanu a răspuns, într-un interviu pentru mediafax.ro: “Justiţia română a spus că nu“.

 

o

z

 

UN BILDERBERG A FOST ALES ŞEF AL ONU. Antonio Guterres, membru marcant al grupului Bilderberg și al organizației “Friends of Europe” va conduce ONU. Antonio Guterres, a fost ales Secretar General al ONU

 

Nota Redacției

Un Bilderberg (Guterrez) a ajuns acum, Secretar General al ONU, lucru pe care noi l-am anunțat încă de acum un an de când Portugalia i-a înaintat candidatura şi presa progresistă mondială şi locală ne spune că “nimic din ce se spune despre Grupul Bilderberg nu e adevărat”.

Un alt Bilderberg (Barroso) a condus 10 ani Uniunea Europeană. “Nimic nu e adevărat”, doar că “întâmplător”, membri grupului Bilderberg ajung să conducă ONU şi Uniunea Europeană. Asta prin membri săi direcți.

Dar mai sunt şi oameni care fac parte din organizațiile lor derivate.

Așa cum e Dacian Julien Soros scuzați Cioloş, membru al Grupului Friends of Europe, un Grup Derivat Influent, unde Bildergul Guterrez, e membru de onoare, un grup condus de un alt Bilderberg, Etienne Davignon, o persoană care a condus mulți ani, Grupul Bilderberg.

Pe lângă Bilderbergii care-l conduc, “Friends Of Europe” este un grup finanțat de George Soros şi în care Soros este Stakeholder adică finanțator membru în Consiliul de Supraveghere.

Deşi studii de agronomie şi exprimări greoaie şi plate ca ale lui Julien am mai văzut, Julien a ajuns şi Comisar European şi Prim Ministru în România, fără să fie ales prin Vot Direct de nimeni niciodată. Se leagă nu? Sau credeți că a ajuns “întâmplător”?

Cine e António Guterres?

Participant la Conferinta Bilderberg din 1994 şi 2012, membru de onoare al grupului Friends of Europe unde e si Cioloș, membru al Clubului de la Madrid, fost Președinte al Internaționalei Socialiste, fost Prim-Ministru al Portugaliei, Comisar ONU pentru Refugiati din 2005 – iată că acum e propus ca Secretar General al ONU în locul lui Ban Ki Moon al cărui mandat expiră în 2016.
António Guterres, a participat la conferința Grupului Bilderberg din Finlanda, de la Helsinki în 1994 și la conferința Bilderberg din Germania din 2012.
În 2005, după nenumărate funcții publice deținute în Portugalia dar și pe plan internațional (prim-ministru etc.), Gutterez a fost numit în postul de Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați. El a rămas în acest post până în 2015.
El a fost prezent la 2012 reuniunea Bilderberg din Germania în aceeași calitate.

FAPTE:

1. JOSE MANUEL BARROSO – Membru al Grupului Bilderberg, a fost 10 ani, în perioada 2004-2014, Președinte al Comisiei Europene – post ocupat în prezent de Juncker
2. ANTONIO GUTTEREZ – Membru al Grupului Bilderberg, fost Prim Ministru al Portugaliei și Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați între 2005 și 2015 – a devenit acum, aproape sigur, SECRETAR GENERAL AL ONU.
Cel mai important post de la conducerea Uniunii Europene și cel mai important post de conducere de la ONU, au fost fost și vor fi ocupate, de membri marcanți ai Grupului Bilderberg.
Cum se numește asta? Democrație?

FAPTE:

Guterres dorește venirea a cât mai multor imigranți în Europa.

Guterres: “Persoanele care îi resping pe refugiații sirieni sunt ‘cei mai buni aliați’ ai militanților Statului Islamic”

După Gutterez, probabil că ‘cei care îi resping pe refugiații sirieni’ au făcut sau au complotat la atentatele teroriste din Franța și Germania. Voi cum știți că stau lucrurile? Noi știm că unii dintre teroriștii islamiști au venit ODATĂ cu refugiații strecurându-se printre ei și că alții erau tot imigranți islamiști radicalizați, imigrați mai demult în acele țări, mulți aflați în legătură cu ISIS.

Și-atunci de ce minte, Gutterez? Minte deoarece există un plan, la nivel mondial, pentru aducerea de milioane de imigranți în Europa și în SUA, pentru realizarea unui amestec etnic forțat.

Pe de altă parte, Constituția României la Articolul 3 (4), interzice Relocările de Populații străine pe teritoriul României, dar Constituțiile Țărilor Membre ONU, sunt un moft pentru Bilderberg, Antonio Gutterez.

Atenție, nu confundați Strămutările Forțate de populații străine interzise de Constituție, cu Azilul. Azilul presupune ca refugiatul să vină de bună voie la granița țării noastre și să ceară Azil verbal sau în scris, nu să fie strămutați de la sute și mii de km distanță din Grecia, Turcia, Italia, Germania, etc., la noi. Legea Azilului e în vigoare și arată Omenia Noastră ca țară și ca popor.


Nota Redacției:

După cum vedeți e foarte bine să fii participant la conferințele Bilderberg, așa cum, tot foarte bine e, este să fii membru în organizația “Friends of Europe”, acolo unde e membru și Dacian Julien Cioloș (şi de unde şi-a şters poza)

Când ești membru şi în Grupul Bilderberg şi în Organizația “Friends of Europe” – cum e Antonio Guterres – şefia ONU nu e departe…

Aveți acum cea mai bună dovadă cum Grupul Bilderberg controlează ONU şi multe alte organizații locale şi regionale.

Toți aceștia constituie Rețeaua Progresistă Mondială.

Asta ca să înțelegeți că Soros e un pion foarte important al Rețelei, dar nu e cel care are toate frâiele în mână. Există mulți alții cu roluri foarte importante în mecanismul mondial de putere.

Iată că fiind membru în aceste organizații, poți întâmplător sau nu, să ajungi să fii propus nu doar Prim-Ministru al unei Țări, nu doar Comisar European, nu doar Înalt Comisar ONU pentru Refugiați, dar poți să ajungi să fi propus chiar și pentru funcția de Secretar General al ONU.

Desigur puteți crede și că totul nu e decât o simplă coincidență. Una care deși are șanse foarte mici să se-ntâmple, se-ntâmplă, totuşi, destul de des, “ucigând” legile matematicii ale probabilităților. (legi matematice care desigur nu pot fi ucise)

Vă-ntrebăm, însă, cine credeți că sunt cei mai creduli?

Cei care cred că e doar o coincidență sau ceilalți care nu cred în coincidențe de acest fel?

Minciuna aparține celor care încearcă să ne manipuleze şi să ne spună că: “ce vedem nu e adevărat”

Iată că influența Grupului Bilderberg în politica mondială, nu ține deloc de “teoria conspirației” cum încearcă să vă mintă şi să vă manipuleze presa progresistă mondială şi locală ca să vă ascundă adevărul.

De câte ori auziți pe cineva că vă vorbește de “teoria conspirației” – verificați-l rapid dacă e sau nu Progresist căci “teoria conspirației” este una dintre manipulările preferate ale Rețelei Progresiste, atunci când nu vor să dea Explicații Concrete pe un anume subiect.

Din păcate, existe multe ziare şi postări on-line care, fără a înainta nici o dovadă, lansează zvonuri fantasmagorice dând astfel apă la moară tot Rețelei Progresiste.

Şi încă ceva. Avem un mesaj atât pentru pro-rușii de la noi care “mai cred” în aşa-zisa “independență a Rusiei” (Sputnik, Active News, etc), cât şi pentru ambasadorul Rusiei la București, cel care în mod grosolan şi mârlănesc, ne arunca el în scârbă 100 de euro spunându-ne cu superioritate “cât de slugi suntem noi”, ceea ce din păcate e adevărat, doar că e o mârlanie fără de margini să te-apuci să înjuri slugile.

Uitați aici dovada Obedienției Rusiei care pupă plină de slugărnicie mâna care-i trage palme la fund:

“Ambasadorul Rusiei la Națiunile Unite, Vitali Ciurkin, le-a declarat reporterilor că Guterres este “în mod clar favorit”, anunțând pentru joi un vot formal al Consiliului pentru confirmarea candidatului”

Deci ruşii, cu drept de veto, ca şi mulți alții sunt “independenții” lui Puştin Prăjit. (“Peşte Prăjit”)

Citiți neapărat și: JOSE MANUEL BAROSSO – Membru al Grupului Bilderberg a fost 10 ani, în perioada 2004-2014, – Președinte al Comisiei Europene – post ocupat în prezent de Juncker

Membru al Grupului Bilderberg şi fost Președinte al Comisiei Europene JOSE MANUEL BARROSO a fost numit PREȘEDINTE al Diviziei Internaționale, la marea bancă americană Goldman Sachs. Cum comanda Barroso în România?

Cine e António Guterres? Participant la Conferinta Bilderberg din 1994 şi 2012, membru de onoare al grupului Friends of Europe unde e si Cioloș, membru al Clubului de la Madrid, fost Președinte al Internaționalei Socialiste, fost Prim-Ministru al Portugaliei, Comisar ONU pentru Refugiati din 2005 – iată că acum e propus ca Secretar General al ONU în locul lui Ban Ki Moon al cărui mandat expiră în 2016.

DEZVALUIRI CUTREMURATOARE. Victor Atanasie Stanculescu : Cum am complotat cu Iliescu, cu KGB-ul, cu ungurii si cu americanii ca sa-l dam jos si sa-l ucidem pe Ceausescu

MESAJUL KGB, PRIMIT LA BALATON

Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare (n.r. – generalul Victor Stănculescu şi-a petrecut vacanţa din vara lui 1989 la Balaton, în Ungaria).

El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar. (…) A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care, săracu’, a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. (…)

La Balaton s-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov.

El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema.

El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat. El tot repeta: «În ‘54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi». (…)

Probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.”

“COŞUL CU FRUCTE” AL ATAŞATULUI MILITAR UNGAR. Stanculescu omul ungurilor si al KGB-ului sovietic

Aradi vorbea româneşte perfect, am discutat cu el de câteva ori, mi-a povestit cum a trăit în România şi cum a ajuns apoi în Ungaria. L-am simpatizat.

Mi-am dat seama că vrea să afle mai mult despre noi, ştiam că are nevoie să obţină anumite informaţii, i-am dat exact ce ştiam că avea nevoie să obţină, nu i-am dat nimic în plus, care să penetreze în interior. Aveam destule variante pentru străini, să le dau ce voiam eu, nu ce voiau ei.

Aradi a spus: «Domnule general, ce facem mai departe?». «Ce să facem?» – zic. «Păi, mi s-a spus că s-a discutat cu dvs. în trecut…

Trebuie să ne unim ca să ieşim din această încurcătură care se cheamă boala comunismului.» Şi eu i-am răspuns: «Măi, Aradi, ce putem să facem noi?

Să aşteptăm, că n-avem cum să începem noi doi, suntem prea jos. La Ialta cei doi au hotărât ce vor face cu Europa. Se vor întâlni din nou ca să hotărască. După aia vine rolul oamenilor care să facă operaţia în sine.

Asta trebuie făcut. Să vedem. Nu pot să garantez la ora actuală că vom reuşi numai noi doi. Eventual, tu ai legătura pe o parte, eu am legătura pe altă parte. Ce facem? Tu ştii că şi la tine, şi la noi toată lumea este cu ochii pe ăştia care suntem de origine burgheză».

A fost o discuţie care, în primul rând, nu a fost înregistrată, sigur, că nu aveau cum, pentru că eu controlam biroul periodic, să nu-mi apară ceva. Şi în al doilea rând, nu a existat nici un schimb de documente, lucru care ne-a ferit de orice încurcătură.”

AMENINŢAREA LUI GORBACIOV

Două momente îmi aduc aminte. Primul, atunci când a venit Gorbaciov în România. Am aflat că a fost scandalul ăla mare între Gorbaciov şi Ceauşescu, s-au contrat foarte dur. Ceauşescu i-a reproşat lui Gorbaciov că distruge comunismul. Când a plecat la Moscova, Gorbaciov îi spune secretarului- adjunct cu propaganda de la ruşi, nu-mi amintesc acum exact numele, îi spune: «Acest Ceauşescu va termina rău!».(…) Noi am avut mai multe întâlniri cu sovieticii.

Ultima a fost cu Tratatul de la Varşovia, în 1989. Această întâlnire a lui Gorbaciov la Bucureşti cu Ceauşescu a fost prilejuită de întrunirea Tratatului de la Varşovia. Practic era întâlnirea noastră, a militarilor, iar delegaţii militari au comentat. (…) Atunci mi s-a spus clar: «Ciocnirea a fost extrem de dură!».

Eu am undeva notat numele acelui secretar cu propaganda care a transmis informaţia, pentru că m-a frapat ameninţarea lui Gorbaciov.

VARIANTELE SCHIMBĂRII LUI CEAUŞESCU

Cei de la Securitate aveau semnale din exterior, în primul rând, şi bineînţeles că ambele zone, Estul şi Vestul, se puseseră de acord şi lucrează prin oamenii lor de aici.

Tot ei mi-au spus că s-au intensificat acţiunile lor la noi în ţară. (…) Mai era apoi cel care se ocupa de problemele administrative ale Securităţii şi apoi, după decembrie, a fost pus la Poliţie. El mi-a spus că îndepărtarea lui

Ceauşescu se va produce la sfârşitul anului, iar acţiunea va fi a partidului. Aşa se explică de ce aşteptam Congresul ca moment al schimbării. (…)

Pentru a scăpa, trebuia să-l debarcăm pe Ceauşescu.

Securitatea ştia asta şi de aceea nu voia să se bage, pentru că nu ştia cine câştigă.

Ei au aşteptat până în ultimul moment, şi asta i-a costat. A doua variantă. V-am spus: era exclusă o revoltă a populaţiei. Această variantă exista doar în planurile sovietice, care gândeau în termenii marxişti, ai maselor. Ceauşescu a fost nuca tare în jocul puterilor.

O mare parte din violenţele de la noi s-au datorat faptului că Ceauşescu a fost nuca tare pe care nu o puteau sparge cu aparatul de partid.

S-a certat cu Gorbaciov, s-a certat şi cu Bush sr, i-a jignit. Cu Bush mai puţin, dar lui Gorbaciov i-a spus mai multe şi mai dure, acuze grave, care au generat răzbunări.(…)

Sus, la nivel înalt în partid, existau cei care îşi dădeau seama că economia se duce. În aceste condiţii au început să aplece urechea la sovietici.

Cea mai uşoară scuză era că a pus Ceauşeasca mâna pe putere. Aceasta a fost un fel de mască, de aparenţă pentru cauzele mai grave.

ŢINTA: SECURITATEA. Stanculescu era si omul americanilor nu numai al rusilor

Eram prieten cu ataşatul militar american la Bucureşti. Vă rog să nu-i daţi numele.

Am fost la el, la reşedinţa lui, de mai multe ori, inclusiv cu ataşatul militar francez, care stătea pe Dorobanţi (…); informaţia mi-a dat-o americanul. «Fii atent, ai grijă că Securitatea trebuie să dispară!»

Îmi pare rău că nu pot să vă dau amănunte mai precise, pentru că pe unele le-am uitat, pe altele am vrut să le uit. Atunci, imediat, aveam nevoie de un interlocutor ca dvs. Acum îmi este greu să-mi amintesc lucruri pe care am vrut să le uit.

SPRIJIN IUGOSLAV – Vă ajutăm, dar ne daţi Banatul!

La Timişoara, când a venit consulul iugoslav la Comitetul Judeţean de Partid, n-am fost prezent la discuţie, dar mi s-a spus că era foarte deranjat că este împiedicat să-şi îndeplinească misiunile. El îşi oferise ajutorul, chipurile, dar ajutorul era Banatul, vă ajutăm, dar ne daţi Banatul. Doi: am aflat mai multe date de la băieţii de la Securitate, cum a fost cu evenimentul care a inflamat fitilul de la Tökes, că asta a fost, un fitil, care a ars mai bine sau mai prost, dar a fost folosit. Veneau agenţii acolo, veneau şi plecau în schimburi.

Voiau să ştie cum decurge acţiunea, ca să poată să ducă mai departe, să împrăştie vestea şi să declanşeze acţiunea în oraş. Erau foarte mulţi străini. Au spus că au venit foarte mulţi bărbaţi în maşină, în excursie, fără nici o femeie sau copil. Domne, zic, chiar aşa?!

Pe vremea aia nu eram familiarizaţi cu fenomenul gay. Ca militar, eram printre primii care îşi puteau da seama că ăştia au venit cu misiune, n-au venit să se plimbe. (…) Au fost prinşi nişte străini. Nu se ştie ce este cu ei. Erau cu documente de tranzit sau de concediu.

Când îi întrebau, ei răspundeau că li s-a comunicat că Timişoara este cel mai vechi oraş din Europa unde s-a introdus iluminatul cu gaz, tramvaiul şi nu ştiu mai ce.

“TRĂDAREA” LUI MILEA

Milea a făcut un gest care văd că nu este înţeles. Pe 22 dimineaţă, Milea a ieşit în stradă la trupe şi le-a spus: «Măi, vedeţi, nu care cumva să trageţi!», după ce noaptea trăseseră la ordinul lui şi omorâseră oamenii de la Universitate. Milea era însoţit de aghiotantul de la Direcţia a V-a a Securităţii.

Până a ajuns sus, bineînţeles că tovarăşul a aflat de «trădarea» lui Milea. Imediat ce a venit sus, i s-a dat ultima lovitură. (…) Trebuie să se înţeleagă faptul că, în acel moment, cei doi, Ceauşescu şi Milea, rămăseseră izolaţi.

Activiştii de partid fugeau ca potârnichile, Securitatea nu mai executa ordinele, Ceauşescu nu-l mai avea decât pe Milea pentru continuarea acţiunii de noaptea.

La ora 9:00 toate coloanele de blindate erau în mişcare, iar la ora 10:00 am găsit coloana de la Mihai Bravu intrată deja pe Olteniţei şi cobora pe Dealul Viilor.

Urma un măcel, pentru că ăştia de la Mihai Bravu făceau instrucţie şi erau unitate de elită. Milea s-a dus sus, la etaj, a cerut pistolul şi s-a sinucis. A fost momentul ultim.

ISTORIA PICIORULUI ÎN GHIPS

Ceea ce este important constă în faptul că în 1989 eu eram deja convins că România trebuie să scape de Ceauşescu şi că eu însumi pot face ceva. Acest gând a fost foarte puternic în avion, când mă întorceam de la Timişoara. Atunci m-am gândit pentru prima dată că pot face chiar eu ceva şi pot fi eu alesul, ca să zic aşa. (…) În avionul care mă aducea la Bucureşti de la Timişoara m-am gândit că nu trebuie să mai aştept de la alţii, ci trebuie să o fac eu.

Gândul meu a fost să mă duc acasă, să mă informez de ce se întâmplase la Bucureşti în lipsa mea şi apoi să merg la minister pentru a organiza ceva.

Apoi evenimentele au luat alt curs. (…) M-am gândit să repet cumva figura de la Timişoara, să nu mă duc în faţă, să întârzii cât mai mult prezenţa mea acolo, unde mi se cerea. Eu am răspuns mai întâi că mă duc la minister. Şi mi se spunea: Nu, vino încoace, la CC! Discuţia a fost şi cu Milea, şi cu ofiţerul operativ pe minister. (…)

Atunci a fost ideea, care n-a fost a mea, a fost a soţiei mele, care mi-a strigat la un moment dat: «Îţi dau cu o vază de cristal în cap şi te bag în spital». şi de aici mi-a venit ideea de a mă duce la Spitalul Militar şi să mă imobilizez cumva.

FUGA CU ELICOPTERUL A CEAUŞEŞTILOR

Ceauşescu mi-a spus: «Milea a fost trădător, te-am chemat ca să preiei comanda Armatei, vezi unde sunt trupele care am ordonat să vină în piaţă să împrăştie mulţimea».

S-a exprimat apoi ca în Biblie: «Mergeţi şi opriţi», astfel încât eu am putut interpreta dacă să opresc mulţimea sau trupele. Aşa am înţeles eu. (…)

M-am dus la Tufan şi am oprit cele două coloane blindate care veneau. După aceea am coborât şi i-am spus că o să vină, că o să sosească şi că ar fi bine să nu rămână în sediu, pentru că este periculos. Va fi o acţiune sângeroasă în piaţă şi nu e bine să fie prezent. (…)

Urmau să sosească ăia pe care îi chemase Milea şi care trebuiau să măcelărească mulţimea. Că ăsta era ordinul lui. Şi atunci mi-a venit ideea: Dar dacă ăsta fuge pe unul dintre coridoare, pe unde îl găsesc? Asta a fost pe moment, pe urmă mi-a venit în minte legenda lui Anteu, desprinderea de pământ. Atunci i-am spus: «Vă propun să aducem două elicoptere». «Da.» «Da, dar trebuie să-mi dea şi Neagoe acordul.»

Ceauşescu a aprobat: «Vorbeşte cu Neagoe». Era dubla decizie la o operaţiune de evacuare a şefului statului. I-am spus lui Neagoe, acesta a fost de acord, repede, că şi el voia să o rupă de acolo, să plece, să dispară. Am sunat la gen. Rus şi i-am cerut elicoptere.

OFICIALIZAREA LOVITURII DE STAT

Am ajuns la minister pe la 13:05 sau 13:07. Am chemat doctorul să-mi taie ghipsul, pentru că mă omorâse piciorul de durere. (…) M-am dus la cabinet şi acolo l-am găsit pe Ilie Ceauşescu. Insista să stea acolo lângă mine, la cabinetul ministrului. El se considera ministru în locul lui Milea.

I-am spus: «Nicolae Ceauşescu a plecat, dau ordin acum ca toate forţele să intre în cazărmi». El a ripostat că nu e bine, că a dat ordin să se execute numai ordinele comandantului suprem şi e stare de necesitate. (…) Atunci am chemat ofiţerul operativ: «Camera ta e liberă?». «Da.» «Condu pe tovarăşul general în cameră şi acolo o să stea sub pază.»

(…) Am început să dau telefoane, să vorbesc cu comandanţii de armate, să văd care este situaţia în zona respectivă. (…) La 13:30 am hotărât să oficializez răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere.»

LISTA SCURTĂ A PUTERII: Un singur nume pregatit de Moscova: Ion Iliescu

I-am vorbit politicos (n.r. – lui Ion Iliescu, cel care îl sună pe generalul Stănculescu la ora 13:40), cu condescendenţa faptului că ştiam că a fost adjunct la Timişoara, prim-secretar la Iaşi, apoi coborât de Ceauşescu. L-am informat despre lucrurile principale: că am oprit coloanele, că pe Ceauşescu l-am evacuat şi că este la Snagov, că am ordonat ca toate unităţile să treacă în cazărmi şi că sunt probleme la Sibiu, cum îmi raportase Dragomir – fals, cum aveam să aflu mai târziu -, şi că eu sunt la minister la cabinetul ministrului.

Atunci i-am cerut să vină la minister pentru a-i putea asigura protecţia. Între timp luasem legătura cu cei de la CC şi aflasem de mişcările lui Dăscălescu, cel care voia să formeze un guvern cu care să continue ideile lui Gorbaciov. A fost un moment care a dezvoltat ideea că Iliescu ar putea fi unul dintre succesorii lui Ceauşescu, din rândurile de jos ale partidului.

În al doilea rând, pot să spun că mă sunase şi Sergiu Nicolaescu, şi aşa i-am chemat pe amândoi la minister, să ne sfătuim ce să facem. Am chemat şi şefii unor structuri, Minister de Interne, Justiţie. În mintea mea, numirea lui Iliescu drept succesor era o posibilitate, dar nu sigură. Încă ezitam… (…)

Atunci, la telefon, mi-am zis că ăsta poate să fie un om care să preia conducerea politică după Ceauşescu. Am făcut legătura cu ce ştiam din trecutul lui. (…) Nu mi l-a nominalizat nimeni.

Eu mă grăbeam să găsesc un lider politic, pentru că îmi dădeam seama că eu nu pot să fac ceea ce doream cu Armata, pentru că generalii erau speriaţi, panicaţi.

Nu mai puteam să contez pe o serie întreagă de generali, care umblau acum prin mulţime să spele ruşinea represiunii. (…) Eram pregătit moral şi profesional să preiau puterea în ţară, să asigur tranziţia şi liniştirea populaţiei, dar, când am încercat să fac ceva, m-am lovit de incapacitatea generalilor, mai toţi compromişi, de a acţiona.

(…) M-am interesat şi aşa am aflat că Verdeţ făcea lista guvernului şi i-a propus lui Iliescu să fie ministrul Culturii. Urmăream să văd care învinge. Eram sunat în permanenţă. (…)

Eu l-am ales pe Iliescu. Mi s-a părut mai puţin periculos. (…) Verdeţ şi Dăscălescu voiau să repună în funcţiune Marea Adunare Naţională, ceea ce însemna al doilea pol de putere în stat. Eu alesesem Iliescu. (…) Era o alternativă care l-ar fi scos pe Iliescu din joc, dar era o alternativă de continuare a sistemului. Pe de altă parte, eu nu aveam nevoie de o îndepărtare legală a lui Ceauşescu de la putere, pentru că tocmai îl îndepărtasem prin lovitură militară şi îl ţineam legat într-o unitate militară.

EXECUŢIA DE LA TÂRGOVIŞTE: Decizia criminală a moscovitilor: “Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului”

I-am întrebat: «Cum o finalizăm, judecata? Îl băgăm la puşcărie, îl punem în domiciliu forţat, cum a făcut şi el, sau îl terminăm?». (…) Cred că a răspuns fiecare: categoric a fost Brucan, Voican a fost pentru suprimare, Iliescu a fost mai ezitant la inceput dar a aprobat pana la urma ideea lui Brucan. (…)

Brucan a şi spus: «Ideea este bună, aşa trebuie făcut. Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului». A început el cu teoria, cu Carol al II-lea al Angliei, cu ţarii Rusiei… Brucan mi-a mai spus atunci: «Dacă ăsta rămâne ca monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le pară rău la un moment dat şi să se întoarcă împotriva noastră».

Militaru pregătea o nouă lovitură de stat

În perioada de până în 18 februarie, Militaru a făcut numiri, şi-a adus generalii complici din primele zile şi le-a dat nişte sarcini personale.

Aproape pe regiuni istorice. Ajung la Palatul Patriarhiei, unde fusese Marea Adunare Naţională, la biroul lui Iliescu, şi

Petre Roman îmi spune: «Dragă, vrem să te numim ministrul Apărării Naţionale». Şi eu îi răspund a treia oară: «Domne, v-am spus că nu vreau să mă mai întorc». Şi urmează fraza: «Eu la ora 18:00 l-am chemat pe Militaru şi l-am obligat să semneze demisia.

Am vorbit cu Coposu şi cu Câmpeanu, au fost de acord şi am semnat decretul». Iar eu am avut replica: «Atunci de ce mă mai întrebaţi dacă vreau?».

Eu nu m-am mai văzut cu Militaru, el a părăsit ministerul înainte să vin eu. În spatele biroului era casa de fier a ministrului şi am dat telefon, l-am întrebat pe – aghiotant, pe secretar: «Unde sunt cheile?».

Mi-au răspuns: «A plecat ministrul Militaru cu ele». I-am dat telefon, o dată, de două ori, de trei ori. Îi spuneam: «Adu cheile». Văzând că nu vine, presat de timp şi de faptul că nu ştiam ce e acolo, după vreo săptămână m-am suit în maşină şi m-am dus la el acasă. (…)

Eu intru la Militaru şi îi spun: «Domne, trebuie să-mi dai cheile, că eu nu ştiu ce ai lăsat acolo. Vreau să ştiu ce se întâmplă în spatele meu».

Şi el îmi spune: «Eu ţi le dau, dar te rog foarte mult nu schimba nimic din planurile pe care le-am făcut şi nu schimba nimic din comandanţii centrelor militare, pentru că ăştia, în concepţia mea, sunt viitorii prefecţi de judeţe». Se produsese schimbarea administrativă şi eram deja cu prefecţii.

«Iar Armata are planurile ca să ocupe principalele obiective din marile oraşe.» Deci el a mizat pe o treabă, care însemna inclusiv darea deoparte a lui Iliescu şi a celor care luaseră oficial puterea de la mine. (…) Militaru pregătea o lovitură militară în martie. A doua.

Omul de legătură cu care pucistii comunicau cu Moscova, prin Vasile Ionel, era o rusoaică, amanta lui.

Eu am cerut la şedinţa de la 8 iunie 1990, parcă, lui Roman să plec de la minister, dar să plece şi Vasile Ionel. Mai întâi a fost cu Militaru, când am anunţat eşarfa galbenă (n.r. – codul de recunoaştere a elicopterelor care aduceau la Târgovişte completul de judecată pentru soţii Ceauşescu). (…)

Şi Militaru a dat ordin să ne doboare, deşi se ştia parola. După ce îl executasem pe Ceauşescu, Militaru a vrut să şteargă urmele. (…) Când l-am trecut în rezervă pe Militaru, am trecut în rezervă şi pe toţi cei pe care îi adusese din rezervă în zilele alea.

Deci, şi pe Vasile Ionel. Şi Iliescu a aprobat lista, fără Vasile Ionel, pe care l-a pus consilierul lui. Poftim! (…)

Am primit odată informaţia că (n.r. – Vasile Ionel) o primea pe rusoaică, amanta lui, pe şantierul de la Canal şi pleca aia cu vapoarele încărcate din România.

Când Ionel era şeful Canalului şi s-a plâns pe urmă că, la inaugurare, Ceauşescu nu l-a invitat pe navă. S-a ştiut toată treaba cu amanta rusoaică, cetăţean sovietic, că venea, stătea cu el câteva zile şi pleca încărcată, cum se spune. (…) Venea acolo, la Canal, unde aveau o garsonieră, rămânea noaptea la el.

Aia venea, pleca, iar venea, iar pleca. (…) Nu putea să fie decât un om de legătură. Aia nu venea de dragul lui, ci de dragul misiunii pe care o avea.

Victor Atanasie Stănculescu

sursa: jurnalul-manipularii.blogspot.ro/

 

 

INCREDIBIL. Prof. univ. dr. Corvin Lupu: Dezvaluie planul prin care Ceausescu a fost tradat: “In 1989 depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca”

 

Prof. univ. dr. Corvin Lupu studiind arhivele ministerului Comerțului Interior si a Intreprinderii de Comert Exterior Dunarea, susține că planul sovieticilor care au penetrat si Securitatea Romana a fost acela de a înfometa populatia României, pentru a-l înlătura pe Nicolae Ceaușescu.

”Punctul culminant a fost în 1989, când, constatăm noi astăzi că arhivele ministerului Comerțului Interior, care n-au fost nici distruse, nici furate, nici incendiate, se găsesc toate, atestă faptul că depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca.

Constatăm că depozitele de carburanți erau arhipline și românii primeau rație de 40 de litri de benzină vara și de 20 iarna.Constatăm că rezervele de stat, altă instituție subordonată comerțului interior erau arhipline.Și mai constatăm ceva: în aprilie 2014, din Hotărârea CSAT când a fost desecretizată toată arhiva IC Dunărea, intreprinderea de comerț exterior ale securității, și constatăm că soldul zilei de 22 decembrie 1989 era de patru miliarde de dolari.Ceaușescu a murit și n-a aflat de acei bani pe care securitatea îi ținea.Încă nu-i furase nimeni.Încă.Securitatea nu i-a raportat lui Ceaușescu acești bani, pentru că le era frică că le va da de mâncare la oameni și le strică lor proiectul de răsturnare”,susține prof. univ. dr. Corvin Lupu.

Corvin Lupu – ROMÂNIA 1989 De la revoltă populară la lovitură de stat

 

Autor al unor studii şi cărţi consacrate istoriei contemporane şi relaţiilor internaţionale, prof, dr. Corvin Lupu, în cele peste 300 de pagini ale cărţii “ROMÂNIA 1989 De la revoltă populară la lovitură de stat”, apărută la editura Techno Media, analizează profund evenimentele produse în 1989 în Europa de est, inclusiv în România.

Concluzia este că aceste evenimente au reafirmat valabilitatea acordurilor de la Ialta din 1945 cu doar o neînsemnată modificare: deplasarea cortinei de fier cu câteva sute de kilometri mai spre est.

Acordul de la Malta din 2-3 decembrie 1989 cuprindea, printre altele, şi înţelegerea dintre preşedinţii celor două superputeri, privitoare la intervenţiile pentru înlăturarea regimului politic din România care era o piedică în realizarea acestor înţelegeri.

Bush arăta, cu această ocazie, că statele membre ale NATO vor continua politica de restricţii în relaţiile lor cu România şi solicita URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor de ţiţei, gaz metan şi minereuri de fier.

Dictatorul de la Bucureşti primea, despre toate acestea, note informative din partea Securităţii dar el, probabil, nu mai era capabil sau, pur şi simplu, nu mai dorea să proceseze informaţiile.

A primit note informative şi în legătură cu poziţia preşedintelui american care „dorea să vadă lucrurile mişcându-se şi în România, Casa Albă fiind dispusă să execute toate presiunile necesare”.

Ştia şi despre afirmaţia ministrului de externe german, Hans Dietrich Geenscher, din septembrie 1989, c㠄în trei luni de zile în România se vor produce evenimente deosebit de importante”.

Nu-i era străină nici întâlnirea din 6 decembrie 1989 dintre Mihail Gorbaciov şi Francois Mitterand în care Franţa cerea URSS-ului să se opună reunificării Germaniei.( Doar evoluţiile ulterioare din anul 1990 au schimbat destinul Germaniei).

În cazul României, „Occidentul era mulţumit doar cu penetrarea pieţii româneşti iminentă în condiţiile previzibilei destabilizări ce ar fi urmat eliminării lui Ceauşescu”.

Deci nu exista, din partea occidentului, nici un interes pentru un regim capitalist în România, aceasta fiind lăsată mai departe în sfera de interes a Moscovei.

Sunt aduse dovezi că în Ungaria au fost organizate şi au funcţionat lagăre de pregătire a unor comandouri ce au acţionat la Timişoara, impulsionând revolta populară împotriva măsurilor de austeritate excesivă luate de regimul dictatorial.

În rememorarea evenimentelor din decembrie 1989-ianuarie 1990, dar şi de mai târziu, sunt aduse multe clarificări pe baza celor aproape o sută de surse documentare, precum şi pe interpretarea logică a diverselor situaţii expuse.

Sunt aduse dovezi că generalul Milea nu s-a sinucis ci a fost împuşcat, că acest fapt a fost momentul declanşării loviturii de stat.

A fost împuşcat de cei ce vroiau să declanşeze această lovitură.

Generalul ar fi ramas devotat lui Ceauşescu in ciuda zvonurilor care l-au derutat pana si pe Ceausescu. Milea nu ar fi vrut sa treaca de partea celor care organizau lovitura de stat.

Cei ce vroiau să pună mâna pe putere, în majoritate în slujba unor servicii secrete străine, (după cum s-a demonstrat în unul din capitolele precedente), l-au împuşcat.

Faptul s-a consumat în biroul colonelului Pârcălăbescu, comandantul gărzilor patriotice. unde generalul a intrat pentru a-şi suna soţia.

Nicoleta Milea, soţia generalului, a afirmat că, în timp ce vorbea cu soţul său, a auzit zgomotul unei lupte, apoi o împuşcătură.

Deci Milea a fost împuşcat, apoi nu i s-a acordat, timp de câteva ore, nicio îngrijire medicală ajutându-l, astfel, să moară.

Alte Capitole din lucrare sunt:

Sub protecţia armatei grupul Iliescu preia puterea;

Beneficiarii loviturii de stat se prezintă poporului prin intermediul televiziunii;

Declanşarea acţiunilor terorist-diversioniste, a unor asasinate şi sabotaje;

Armata preia securitatea;

Războiul radio electronic şi parapsihologic împotriva României;

Drumul Ceauşeştilor către moarte;

Încercări de lichidare a martorilor incomozi ai omorârii Cceauşeştilor, sunt la fel de interesante.

Sunt relevante subtitlurile din ultimul capitol:

Concluzii: Poporul român a fost neatent;

Modul în care s-a vărsat sângele în decembrie 1989;

Securitatea a avut propria ei poziţie în cadrul evenimentelor;

Evenimentele din decembrie 1989 au fost prezentate opiniei publice în mod fals;

Cartea se sfârşeşte cu o postfaţă a autorului în care este înserat un articol din ziarul „Timpul” scris la 10 iulie 1881 de M. Eminescu intitulat “Economiştii observă…”, articol ce se încheie astfel:

“„Poporul nostru e pe cale de a ajunge ca fellah în Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană”

 

Ultimul supravieţuitor al Canalului Morţii are 100 de ani, s-a retras la mănăstire şi îşi scrie memoriile

Nicolae TomaziuNicolae Tomaziu a avut o viaţă demnă de un film istoric. Are 100 de ani şi este singurul în viaţă dintre deţinuţii care au supravieţuit lagărului de muncă de la Canalul Morţii, cum era denumit Canalul Dunăre – Marea Neagră. A trecut prin multe tragedii, iar acum s-a retras la Mănăstirea Caraiman din Buşteni.

„Nici acum nu pot să-mi explic cum poţi să chinui aşa nişte oameni, să-i umileşti, să-i batjocoreşti doar pentru că nu au vrut să intre într-un partid”

Nicolae Tomaziu

Tomaziu s-a născut la 26 februarie 1916 în satul Păltiniş din Botoşani. Avea deja patru fraţi şi surori, iar mama sa, bolnavă de tifos, a murit a doua zi după naştere. Şi el a contractat boala şi nimeni nu i-a dat şanse de supravieţuire. A fost însă un luptător din primele minute de viaţă.

„Imediat după ce m-am născut, o femeie din sat m-a acoperit cu zăpadă şi apoi m-a învelit în covoare. Când m-a scos de acolo, eram roşu ca racul, dar am scăpat. Acum, tehnica este recunoscută peste tot în lume şi se numeşte Kneipp. M-am născut în război şi nu erau de niciunele. M-a alăptat o femeie din sat. Acum, dacă privesc în urmă la viaţa mea, mai bine ar fi trăit mama în locul meu, că mai avea copii de care să aibă grijă. Eu tinereţea mi-am pierdut-o pe front şi în lagăre de exterminare”, povesteşte Nicolae Tomaziu.

Sărăcia era mare în familie, iar Nicolae a fost trimis de tată să crească la bunici. După un timp, aceştia l-au trimis înapoi, pentru că nu aveau cu ce să-l hrănească, a trecut însă peste toate şi a ajuns la şcoală.

A făcut gimnaziul în satul natal, liceul la Satu Mare, iar într-un final, Şcoala Superioară de Textile tot la Satu Mare. A fost repartizat la Fabrica de Bumbac din Bucureşti, iar apoi la Cisnădie.

Ororile de pe front

A luptat în Al Doilea Război Mondial şi îşi aduce aminte cu lacrimi în ochi de acea perioadă.

„Cine nu a trăit atunci nu îşi poate închipui cum a fost. Am ajuns la un moment dat la Odessa, unde trebuia să capturăm dezertorii ruşi. Erau catacombe pline de oameni care se ascundeau şi noi trebuia să-i dezarmăm. De asemenea, trebuia să verificăm toate casele să nu fie muniţie înăuntru. Una dintre ele a explodat, iar din şapte colegi, am pierdut patru. Eu am supravieţuit, dar şi acum am imaginea în minte. După 23 august 1944, unitatea noastră, Batalionul 54 Pionieri, a primit ordin să elibereze teritoriul Ardealului de Nord şi al Cehoslovaciei, unde germanii opuneau încă rezistenţă împotriva armatei ruseşti şi române. Am văzut oameni care făceau orice pentru o bucată de pâine sau o farfurie de mâncare”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

„Când primeam arpacaş era sărbătoare”

În 1947 a protestat alături de mai mulţi studenţi împotriva regimului şi a fost arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale.

„Am fost luat de la sora mea, unde venisem să iau provizii. Mă ascundeam în păduri şi prin munţi pentru că ştiam că mă caută. Am fost luat pe sus şi dus în mai multe închisori, la Piteşti, Aiud şi la Jilava. La Aiud se spunea că era un adevărat lagăr de exterminare şi chiar şi acum, după atâţia ani, nu pot să uit o inscripţie de la intrare: ‘Luaţi-vă nădejdea că veţi mai scăpa cu viaţă’. Nu am stat mult acolo. În final am ajuns la Canal, Canalul Morţii cum îi spunem noi, Canalului Dunăre-Marea Neagră, pe care l-am construit. A fost cumplit. Unii nu au suportat şi s-au sinucis. Au refuzat să mănânce”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

Când vorbeşte despre ororile de la Canal, lui Nicolae Tomaziu îi dau lacrimile.

„Au fost, într-adevăr, ani de exterminare, mai ales în ceea ce priveşte hrana. Când se dădea carne, mai bine zis oase, picioare şi resturi de capete, ne bucuram. La ciorba de fasole strângeam o lingură de boabe pe care le savuram apoi una câte una. În general, primeam ciorbă de varză. Când primeam arpacaş era sărbătoare. Era singurul aliment după care simţeam că am mâncat ceva. Din când în când, primeam şi 200 de grame de pâine, în rest ne dădeau doar un bulz de mălai cu tărâţe, ars şi greu de mâncat. Când ieşeam la lucru, rupeam pe furiş o buruiană pentru a ne potoli foamea. Am mestecat şi paie din saltele şi aşchii de la paturi. Apa nu se putea bea. Era adunată într-un butoi unde pluteau insecte cu sutele. Am intrat acolo cu aproape 70 de kilograme şi am ieşit cu 38. Norocul meu a fost că aveam o soră care era medic la Curtea de Argeş şi m-a oblojit. Am rămas şi acum cu sechele. Am rămas cu un stomac sensibil şi tot acolo mi-am pierdut şi dinţii”, povesteşte Nicolae Tomaziu.

„Săpam şi îmi târam piciorul după mine”

Nicolae Tomaziu3Munca la canal era una extrem de grea, inumană pentru nişte oameni care aveau zile când trăiau doar cu o cană de ceai şi puţin mălai.

„În primele zile după ce am ajuns la Canalul Morţii, ni s-au trasat sarcinile. Lucram câte doi în echipă şi aveam un pontator care înregistra dacă făceam norma. În fiecare zi trebuia să dislocăm o anumită cantitate de teren, cam trei metri cubi de persoană. Totul doar cu târnăcopul. Într-o zi, mi-am dat una în picior şi m-am lovit rău. Am fost dus la infirmerie, unde au curăţat rana cum au putut, iar cei de acolo le-au spus să mă scutească de şantier două-trei zile. M-au lăsat doar o zi. Ţin minte că lucram, săpam şi căram şi îmi târam piciorul după mine”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

Pe lângă munca silnică şi mâncarea insuficientă, deţinuţii erau umiliţi şi bătuţi de paznici.

„Cei mai răi au fost cei care ne păzeau când dormeam. Stăteam în nişte cocioabe construite de noi şi dormeam uneori pe mai puţin de un metru pătrat. Cei care ne păzeau erau ţigani şi hoţi. Nu aveam voie să-i contrazicem şi nici să-i întrebăm ceva. Ne loveau uneori fără motiv. Nici acum nu pot să-mi explic cum poţi să chinui aşa nişte oameni, să-i umileşti, să-i batjocoreşti doar pentru că nu au vrut să intre într-un partid”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

Trimis la munca de jos după eliberare

În 1954 a fost eliberat. Chiar dacă nu mai avea lanţuri la picioare, nu putea spune că este liber.

„Am ajuns la sora mea, la Curtea de Argeş, dar eram urmărit. Trebuia să anunţ zilnic la Securitate unde merg şi cine mă vizitează. Am spus că vreau să muncesc şi m-au trimis la poliţie, că îmi caută ei de lucru. Eram consideraţi paria societăţii şi puteam face doar munca de jos. Am făcut de toate, am fost şi măturător, şi cărăuş. În final, am ajuns la Codlea unde m-am angajat la o ţesătorie de unde am şi ieşit la pensie”, mai spune Nicolae Tomaziu.

Viaţa avea să fie puţin mai bună începând cu anul 1957, când Nicolae Tomaziu avea să se căsătorească cu Magdalena, o pictoriţă talentată, şi ea prigonită de comunişti. Împreună şi-au construit o casă la Codlea şi au trăit frumos până în 2001, când femeia a decedat.

A rămas fără casă

După moartea soţiei, viaţa avea să fie din nou crudă cu Nicolae Tomaziu.

„Când am rămas singur, m-am destabilizat puţin. Am avut încredere în nişte tineri care au promis că vor avea grijă de mine. Le-am vândut casa cu contract de întreţinere. Mi-au dat şi o brumă de bani şi promisiunea că pot sta în continuare acolo şi că vor avea grijă de mine. După un timp, m-au scos afară din casă. A trebuit să muncesc din nou pe unde am putut şi să stau în gazdă”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

Îşi scrie memoriile la Mănăstirea Caraiman

Nicolae Tomaziu4Liniştea avea să vină pentru Nicolae Tomaziu în 2014, când s-a retras la Mănăstirea Caraiman din Buşteni.

„Am venit aici ca să pot citi. Sunt pasionat de lectură, toată viaţa am cumpărat cărţi. Mi s-a părut firesc să vin aici, deoarece tata şi bunicul au fost preoţi. Şi eu sunt apropiat de Dumnezeu. Acum îmi scriu memoriile, pentru ca povestea mea să fie cunoscută şi atunci când eu nu voi mai fi ca să o spun”, povesteşte el.

Chiar dacă are 100 de ani, este încă foarte activ. Merge singur cu trenul la Braşov, pentru a-şi lua cărţi şi pentru a-şi face analize. Spune că secretul longevităţii este moderaţia.

„Eu am fost mereu cumpătat. Cât am fost liber, nu am pierdut nopţile, nu am avut vicii şi am mâncat carne puţină. Mai mult pui şi mai puţin porc. Provin şi dintr-o familie de longevivi. Bunica a trăit peste 100 de ani, iar tata a murit la 93 de ani”, mai spune Nicolae Tomaziu.

A primit cu multă bucurie invitaţia preşedintelui Klaus Iohannis, care i-a oferit Ordinul Naţional «Serviciul Credincios» în grad de Cavaler. A mers singur cu trenul până la Bucureşti.

„M-a emoţionat această recunoaştere. Am simţit acum că am făcut bine ce am făcut, că nu am pătimit degeaba. Toată viaţa am fost pedepsit. Este bine şi să ştii cum este să-ţi mulţumească cineva pentru ce ai făcut pentru ţară. Să primeşti mulţumiri şi o strângere de mână în loc de bătăi şi umilinţe”, a mai spus Nicolae Tomaziu.

Preluare: adevarul.ro / Autor: Simona Suciu

Nicolae Tomaziu2„Viaţa trebuie trăită cum ţi se oferă, fără să o dispreţuieşti!”

„Război ca la război, le-am suferit pe toate, le-am trecut cu bine pe toate cu voia lui Dumnezeu şi cu rugăciunile pe care le fac. Am vrut într-o noapte să mă duc la poartă să mă împuşte ei şi m-am trezit din somn în timp ce spuneam Tatăl Nostru. Am zis că trebuie să le rabd până la capăt şi am răbdat mereu. Am ieşit de acolo la 37 de kilograme, numai oase şi piele” „Făcusem un flegmon. Mi s-a spus că nu am voie la spital, în schimb cineva mi-a dat o lamă să mă operez singur. Aveam printre deţinuţi doi foşti medici. M-au operat, dar s-a suprainfectat şi am făcut septicemie. Doctorul primise de acasă un pachet cu medicamente, la mine n-avea cine să-mi trimită. S-a îndurat şi mi-a dat sulfamidă. Mi-a pus un fitil prin care se scurgea puroiul. M-a salvat”

„Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos cu capul. Dacă nu ai ţinere de minte şi nu te conformezi, nu poţi trăi. Viaţa trebuie trăită cum ţi se oferă, fără să o dispreţuieşti. Eu nu mănânc carne, decât rar, şi doar de pasăre sau peşte, de porc nu mănânc. Am o pondere în toate, nu fac excese şi mă rog lui Dumnezeu să mă mai ţină aşa cât mai ţin cu mintea”

Nicolae Tomaziu

 

„Am călcat în 1941 pământul altora pentru a libera pe al nostru”

Ion Antonescu3Ordinul de zi adresat la 1 ianuarie 1944 trupelor române de pe front:

„În zilele trăite de voi, de noi şi de părinţii noştri, în ultimii 120 de ani, de la 1820 la 1940, Ţările Româneşti au fost de nenumărate ori invadate şi ocupate, dominate şi exploatate, sărăcite şi umilite, jefuite şi ciuntite de oştile ruseşti. Reamintesc tuturor că 1828, 1848, 1853-1854, 1877-78, 1916-18, 1940-41 sunt pumnale înfipte, numai într-un veac, în ultimul veac, în inima şi în mândria românească, în cinstea şi în glia strămoşească. Luaţi aminte şi nu uitaţi. Nu uitaţi şi nu vă temeţi că veţi putea fi pedepsiţi fiindcă vă faceţi datoria. Fiţi încredinţaţi că este pe pământ o justiţie supremă. Noi nu vom putea fi pedepsiţi de această justiţie fiindcă, fiind provocaţi, umiliţi şi ciuntiţi în 1940, am călcat în 1941 pământul altora pentru a libera pe al nostru. Noi nu am fi atacat niciodată pe nimeni dacă 3 milioane de fraţi nu ar fi fost luaţi în robie şi dacă Basarabia şi Bucovina noastră nu ne-ar fi fost smulse într-un moment când Europa s-a găsit la o răspântie fatală, când nimeni nu ne-a putut sări în ajutor”.

Ion Antonescu

 

Planul secret, diabolic al așa-zișilor «Iluminaţi» ce a fost conceput pentru secolul XXI

 

Într-o carte pe care Henry Kissinger a numit-o „strălucită şi provocatoare… greu de respins“, insiderul Jacques Attali confirmă faptul că bancherii „Iluminați” sunt în curs de impunere a unei hidoase „Brave New World“ asupra omenirii, una care n-are nicio conexiune cu frumuseţea, bunătatea, adevărul sau realitatea.
Cartea „O scurtă istorie a viitorului“ descrie ordinea de zi a elitei pentru secolul XXI. Titlul este revelator, deoarece Attali defineşte istoria ca fiind „nimic mai mult decât gândirea celor mai puternici“. Așadar, lucrarea este o poveste predictivă a secolului XXI, în funcţie de planurile elitelor.

 

Jacques Attali, francez de origine evreiască (recent a afirmat în cadrul Congresului European Evreiesc că populaţia evreiască din lume trebuie să se ridice la 200 de milioane), este un înalt tehnocrat care lucrează pentru a instaura Noua Ordine Mondială.

Attali are un CV deosebit. Timp de zece ani a lucrat în calitate de consilier al fostului preşedinte francez François Mitterand. În 1980, el a început programul european Eureka (un program major privind noile tehnologii care a inventat, printre altele, MP3).

În 1991, a participat în calitate de cofondator la înființarea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. De asemenea, el se află la originea reformei învăţământului superior, cunoscută sub numele de LMD, concepută pentru a permite echivalarea tuturor studiilor superioare din Europa.

A publicat peste 50 de cărţi, vândute în peste şase milioane de exemplare în întreaga lume. Acestea includ şi o biografie a bancherului german Siegmund Warburg, pe care îl admiră foarte mult.

A scris, de asemenea, o prezentare elogioasă la adresa lui Karl Marx, argumentând că Marx a fost un adept al pieţei libere care a favorizat capitalismul ca un pas decisiv spre idealul său comunist, şi a prezis globalizarea aşa cum o ştim astăzi (de exemplu Noua Ordine Mondială).

În „O scurtă istorie a viitorului“, Attali prezice că secolul XXI se va desfăşura în trei faze distincte

  1. Super-imperiul.Mai întâi va fi o eră de privatizare în care societățile (corporațiile) impun ordinea de zi. El scrie: „Banii îl vor scăpa în cele din urmă de tot ceea ce-l amenință, inclusiv de statele națiuni, care se vor distruge progresiv. Piața va deveni singura lege recunoscută în lume. Un sistem de putere a cărui structură rămâne evazivă, dar al cărui scop este global“.
  2. Hiperconflictul.Super-imperiul va face implozie şi va exista o perioadă de haos la nivel mondial. Începând cu 2030, Attali prevede „războaie devastatoare, națiuni erodate, grupuri religioase, entități teroriste şi pirați ai piețelor libere care se vor lupta unul împotriva celuilalt“.
  3. Hiperdemocrația (2060).Extenuată de războaie şi de revolte sociale, populația lumii va accepta cu brațele deschise „crearea unui guven mondial democratic“.Acesta va fi un sistem colectivist, în care toată lumea lucrează pentru „binele comun“ (știm cu toții ce înseamnă acest „bine comun“ încă din vremea comunismului).

Vă prezentăm în continuare câteva teme abordate de Attali în această carte, pentru a vă oferi o idee despre viitorul pe care ni-l pregătesc „elitele”.

Illuminati şi sexualitatea

În viitor, oamenii nu se vor mai lega și nu își vor mai crea familii. „Cuplul nu va mai fi principala bază a vieții și sexualități. (Oamenii) vor prefera să aleagă, în deplină transparență, iubirea poligamă sau poliandră.“

Forța motrice a acestei tendințe este utilizarea unor tehnologii care eliberează tineretul de controlul parental. Primul a fost radio-ul, care a permis tinerilor„Să danseze în afara sălilor de bal și, prin urmare, să fie liberi de orice supraveghere parentală – liberalizând sexualitatea, făcându-i deschiși la toate tipurile de muzică, de la jazz la rock, și anunțând astfel intrarea tinerilor în lumea consumației, a dorinței și a rebeliunii”.

O cultură dominată de mass-media va crea o populație egocentrică, care „va fi loială numai ei înșiși“.

Cu iubăreţii care vor eșua în fața problemelor impuse de viață, „lumea nu va mai fi decat o juxtapunere de singurătăți și dragostea o juxtapunere de masturbări“.

Scopul elitei este de a elimina dragostea din cadrul relațiilor sexuale, astfel încât aceasta să poată controla reproducerea. Attali scrie că, în secolul XX, societatea „a încercat să elimine rolul reproducător al sexualitați, făcând artificială maternitatea, prin utilizarea tot mai intensă de metode din ce în ce mai sofisticate ca: pilule, provocarea de dureri premature ale facerii, fertilizarea în vitro, mame-surogat“.

În viitor, societatea „va merge chiar atât de departe, încât să disocieze reproducerea și sexualitatea. Sexualitatea va fi împărăția plăcerii, reproducerea – o mașinărie“.

Generațiile viitoare „vor fabrica ființa umană ca pe un artefact făcut la comandă, într-un uter artificial, ceea ce va permite creierului să se dezvolte în continuare cu caracteristici alese în avans. Ființa umană va deveni astfel un obiect comercial“.

Supravegherea

Attali a descris o imagine a unui sistem de supraveghere care i-ar face și pe cei de la STASI (Ministerul pentru Securitatea Statului – fosta poliție politică a fostului stat RDG) să tresară.
Chiar și mașinile noastre de spălat vor conspira împotriva noastră, în timp ce „ambalajele produselor alimentare, tapițeriile vehiculelor și bunurile de uz casnic vor deveni «comunicative»“.

Vom trăi cu roboţi în care nu vom putea avea încredere.

„Roboții domestici vor deveni o prezență universală în viața de zi cu zi. Ei vor fi permanent conectați la rețele de mare putere pe care le vor putea accesa oriunde s-ar deplasa. Aceștia vor funcționa ca ajutoare pentru treburile domestice, ca ajutoare pentru persoanele cu handicap sau în vârstă, ca lucrători și ca membri ai forțelor de securitate. În special, aceștia vor deveni «Watchers» (Supraveghetori).“

Toate datele noastre vor fi colectate de firmele de securitate privată și publică. Ca principală formă de supraveghere vor fi folosite dispozitivele portabile de divertisment. Germenele acestui lucru este astăzi iPhone-ul care trimite date către NSA (Agenda Naționala de Securitate).

Orice obiect transportabil va fi permanent urmărit. Toate datele pe care le conține, inclusiv imagini din viața de zi cu zi a fiecăruia, vor fi stocate și vândute întreprinderilor specializate și poliției publice și private.

Până în 2050, aceste mașini vor evolua în ceea ce Attali numește „mașini de autosupraveghere“, care vor permite tuturor să se automonitorizeze în privința respectării de către ei înșiși normelor impuse.

Ne vom monitoriza consumul de apă, energie și materii prime. Vom avea chiar și „posibilitatea de a măsura, permanent sau periodic, parametrii (propriului) corp“.

„Cip-urile electronice, purtate subcutanat, vor înregistra neîncetat bătăile inimii, tensiunea arterială și colesterolul. Microprocesoare conectate la diverse organe vor urmări funcționarea lor în raport cu normele.“

Trăind în condiții nesigure și ducând o viață haotică, vom fi dependenți de societățile de asigurare pentru securitatea noastră. Aceste companii vor impune clienții lor cerințe tot mai mari și se vor asigura că ei „se conformează normelor, pentru a-și reduce la minim riscurile… Ei vor interveni treptat pentru a dicta norme planetare (Ce să mănânci?; Ce trebuie să cunoști?; Cum să șofezi?; Cum să te protejezi?; Cum să consumi?; Cum să produci?)“.

Companiile de asigurare vor fi nemiloase, „Ele îi vor penaliza pe fumători, băutori, obezi, neangajați, neprotejați, agresivi, neatenți, neîndemanatici, prostănaci, risipitori. Ignoranța, expunerea la riscuri, oboseala și vulnerabilitatea vor fi considerate boli“.

Penitenciarele „vor fi înlocuite treptat cu supravegherea de la distanță a unei persoane sub arest la domiciliu“.

Imigrarea

Fluxurile de imigrare se vor extinde și vor scufunda statele-națiune. „Marea Britanie va deveni o țară-gazdă majoră, în special pentru cetățenii din țările Europei Centrale. În cele din urmă, aceștia vor spune la rândul lor bun venit muncitorilor ucraineni, ei înșiși înlocuiți de ruși și de vasta populație chineză.“

Țările durabile (rămase) vor învăța că „un aflux de populație este condiția ca ele să supraviețuiască“. Într-un pasaj sinistru, Attali vorbește despre hoardele lumii a treia înghițind Vestul: „Mai numeroase ca niciodată, masele se vor arunca asupra porților Vestului. Ele deja numără sute de mii în fiecare lună; această cifră va crește la milioane, apoi zeci de milioane“.

Statele Unite vor fi cea mai populară destinație și, „în douăzeci de ani, populațiile hispanică și afro-americană vor constitui aproape o majoritate în Statele Unite“.

Nomadismul va deveni, de asemenea, norma în Occident: „şi tot mai mulți oameni vor lăsa o țară pentru alta; în curând vor fi mai mult de zece milioane dintre ei care vor schimba țările în fiecare an“.

Principalul nostru stimulent vor fi banii, dar mulți vor pleca, deoarece aceștia sunt dezgustați de propria patrie.

„Ei nu mai doresc să depindă de o țară al cărei sistem de impozitare, legislație şi chiar cultură le resping şi, de asemenea, vor să dispară complet, pentru a trăi o altă viața. Lumea va fi astfel din ce în ce mai plină cu oameni care au devenit anonimi din propria lor inițiativă; va fi ca un carnaval în care fiecare – libertatea de final! – își va fi ales o nouă identitate pentru el.“

Viitorul SUA

Dolarul va rămâne moneda dominantă cel puțin până în 2025, când susținătorii străini vor începe să-l abandoneze și „piramida creditului, bazată pe valoarea locuințelor americane, se va prăbuși“.

SUA vor începe apoi să se dezintegreze, violența și haosul fiind urmarea crizei economice. Attali statuează: „Nu va exista pentru Africa de mâine o zi care să semene cu Vestul de azi, dar întregul Occident de mâine ar putea evoca Africa de astăzi.“

SUA vor trebui să-și remodeleze guvernul, pentru a recâștiga controlul. „Statele Unite ar putea deveni atunci un fel de social-democrație scandinavă sau o dictatură – și chiar, probabil, una după alta. Nu ar fi pentru prima dată când o astfel de surpriză s-ar produce: primul lider care a aplicat principiile necesare pentru a ieși din criză (ultima depresiune economică) a fost Mussolini, al doilea a fost Hitler și însuși Roosevelt a fost al treilea.“

Pe masură ce haosul și violența vor înghiți lumea, creștinismul și islamismul se vor consolida. Zona strâns legată de Biblie din sudul Statelor Unite ale Americii se va mobiliza și ar putea domina politica SUA. ,,Statele Unite ar putea ajunge în jurul anului 2040 să cadă pradă unei ispite teocratice, explicite sau implicite, sub forma izolaționismului teocratic în care democrația nu ar mai fi decât o umbră.“

Această mișcare creștină ar putea fi folosită într-un război împotriva unui islam mobilizat, care probabil ar slăbi și discredita ambele religii.

O alianță creștină internațională „ar putea forma alianțe ici și colo cu pirați seculari și traficanți de arme, femei și droguri“. Această alianţă va „sta faţă în faţă împotriva Islamului – şi lupta va fi neobosită. Ea îi va apăra pe creştini în ţările în care aceştia sunt o minoritate, ca în Liban, Siria și Irak“.

Înainte de sfârşitul secolului XXI, SUA vor fi dezintegrate şi se vor afla sub autoritatea unui guvern mondial colectiv.

Viitorul război

În jurul anului 2030, Attali vede începerea „hiperconflictului“, o perioadă de violenţă extraordinară şi de revolte, total diferită de „hiperdemocraţie”; un guvern comunitar unic va apărea în jurul lui 2060.

Hiperconflictul va consta din „războaie devastatoare, naţiuni sărăcite, grupuri religioase, entităţi teroriste şi piraţi ai pieţei libere luptând unul împotriva celuilalt“.

Războaiele viitoare se vor purta cu arme „chimice, biologice, bacteriologice, electronice şi nanotehnologice“. „Armele chimice vor fi capabile să caute şi să ucidă liderii fără a fi detectate; pandemii ar trebui să fie gata de declanşare la dorinţă; arme genetice complexe vor fi îndreptate în viitor în special împotriva anumitor grupuri etnice. Nanoroboţi la fel de mici ca un fir de praf, cunoscuţi sub numele de jeleuri gri, ar putea efectua pe furiş misiuni de supraveghere şi ataca celulele corpului inamicului.“

Chiar şi vacile vor fi utilizate de către pionierii armatei, „animale clonate ar putea îndeplini anumite misiuni – animale bombe-vii, monştri ieşiţi din coşmar“.

Aceste arme vor fi disponibile pe scara largă. „Cele mai multe dintre aceste arme vor fi accesibile naţiunilor mici, non-statelor, corsarilor, piraţilor, mercenarilor, maquisarzilor (gherilelor) mafiei, teroriştilor şi oricărui tip de traficant… Într-un viitor nu atât de îndepărtat, va fi posibilă fabricarea unei e-bombe cu doar 400 dolari, constând dintr-un condensator, o rolă de sârmă de cupru şi un explozibil.“

Razboaiele vor izbucni în toată lumea: unele vor fi purtate pentru a obține puterea asupra resurselor, cum ar fi războaiele pentru apă, alte războaie vor fi pentru a dobândi influenţă sau între grupurile etnice pentru obţinerea autonomiei. Acestea vor conduce la o secesiune a ţărilor şi la apariţia unor noi naţiuni la nivel mondial. Naţiunile potrivite pentru un astfel de conflict includ Nigeria, Turcia, Iran şi Filipine.

„Chiar şi oraşele îşi vor proclama secesiunea; minorităţile etnice sau lingvistice îşi vor cere independenţa. Împărţirea teritoriilor va merge prost.“

Attali crede că multe conflicte vor fi sălbatice. „Genocidurile vor fi comise în acele timpuri cu cele mai crude arme. Cel puţin trei masacre de acest gen – împotriva armenilor, evreilor şi tutsilor (un grup etnic din Africa Centrală care trăieşte azi în Rwanda, Burundi şi nord-estul Republicii Democratice Congo – fostul Zair –, care practică creştinismul combinat cu credinţele tradiţionale) – au fost comise în secolul XX. Iar cei care nu cred ar trebui doar să-şi amintească că, în 1938, nimeni nu se gândea că Shoah-ul (Holocaustul) ar fi posibil.“

Naţiunile occidentale ar putea fi implicate în războaie mari, Coreea de Nord fiind considerată a fi un catalizator potrivit.

„Acum îndreptate către Japonia, rachetele Coreei de Nord vor ţinti într-o zi Statele Unite şi China. Rachetele Pakistanului căzute în mâinile fundamentaliştilor vor pune în pericol prima dată India, apoi Europa. Cele ale Hezbollah-ului, cu alte cuvinte ale Iranului – care acum ţintesc Israelul, într-o zi vor fi îndreptate (de la Beirut sau de la Teheran) către Cairo, Riyadh, Alger, Tunis, Casablanca, Istanbul, apoi către Roma, Madrid, Londra şi Paris.“

Legalizarea drogurilor

Attali prezice o lume viitoare în care masele se îneacă singure în distracții, ca să scape de viața nesigură și lipsită de sens.

Vor pretinde (deja pretind) dreptul de a avea stabilitate. „Le va fi dor de zilele când frontierele erau închise și de ocuparea forței de muncă pe durata vieții ce le era garantată, de obiectele ce erau folosite pe termen lung, de căsătoriile ce erau pecetluite și care rămâneau apoi pecetluite, precum și de legile ce erau incasabile.“

Distracția va fi principala noastră scăpare. „Unii se vor izola singuri în autism, datorită utilizării asidue a obiectelor portabile (iPhone- uri, MP3, MP4 etc.). Ei vor fi narcisiști, obsedați de automonitorizare, ca și japonezii otaku – acei fanatici ai spațiului virtual, ai ascultării muzicii în căști și ai automonitorizării aberante a trupului.“

În complicitate cu divertismentul, drogurile vor fi legalizate pentru a ne amorți în fața nebuniei crescânde din jurul nostru. „Alcool, canabis, opiu, morfină, heroină, cocaină, produse sintetice (amfetamine, methamfetamine, Ecstasy). Droguri chimice, biologice sau electronice, distribuite de «autotămăduitori» vor deveni produse de consum într-o lume fără restricții legale, ale cărei principale victime vor fi infranomazii.“ (infranomazii – săracii lumii).

Feminismul necesar socialismului

Jacques Attali este un pionier al microfinanțării, fondator al PlaNet Finance, a treia organizație de acest gen, ca mărime. Microfinanțarea constă în acordarea de împrumuturi pentru oamenii săraci și grupurile comunitare din întreaga lume, pentru a începe o afacere.

Când a fost întrebat, într-un interviu acordat lui Charlie Rose, de ce 80% din microcredite sunt date femeilor, Attali a descris fenomenul ca pe „ceva ciudat“, dar în carte expune motivul real.Femeile vor avea încredere în colectivismul de stat.

Până în 2060, Attali vede hiperdemocrația (un unic guvern colectivist) devenită o realitate, iar pe pionierii acestui sistem îi numește „transumani“.

„Transumanii” vor găsi plăcere în slujirea altora în comunitățile lor. Ei vor „inaugura o economie a altruismului, a disponibilității de bunăvoie, a dăruirii reciproce, a serviciului public, a interesului general“. „Femeile vor deveni «transumani» mai ușor decât barbații, găsind plăcere în a da, plăcere care este specifică instinctului matern.“

„Creșterea progresivă a ponderii femeilor în fiecare dimensiune a economiei și societății în special, prin intermediul microfinanțării, va spori enorm numarul transumaniștilor.“

Cipul pentru creier

Omul viitorului va merge pe străzi îngrozit de propriile sale gânduri. El va avea implantat un brainchip (cip pentru creier).

„Protezele bionice conectate direct la creier ne vor ajuta să construim punți între sferele de cunoaștere, să producem imagini mentale, să călătorim, să învățăm, să visăm şi să comunicăm cu alte minți.“

Această tehnologie „deja permite unui tetraplegic să scrie cincisprezece cuvinte pe minut printr-o simplă transmisie a gândurilor, și să le trimită prin e-mail. Telepatia este astfel (deja) realitate.“

Vom culege cu toți „beneficiile“ acestei tehnologii.„Mâine, aceste procese vor permite să avem forme de comunicare directă prin intermediul minții, să ne îmbunătățim procesul de învățare și de creație în rețele de comunicare asistate electronic.”

Consecința acestei evoluții va fi supravegherea sufocantă. Astăzi, statul are acces la profilul nostru de pe

Facebook

, mâine ne va cunoaște fiecare gând al nostru.

Într-o zi, consideră Attali, conștiința va fi stocată digital și va fi posibil să trăiască în gazde multiple. „Datorită progreselor uluitoare, putem aștepta de la nanoștiințe – şi toată lumea va spera chiar – să facă posibil transferul conștiinței de sine într-un alt organism, pentru ca fiecare să aibă propria sa dublură, copii ale persoanelor iubite, bărbați și femei visate, hibrizi construiți cu trăsături specifice preselectate pentru a atinge obiective precise. Unii vor căuta chiar să preia supremația asupra speciei umane, printr-o formă de viață dotată cu o inteligență diferită şi superioară.“

Unii vor trăi mii de ani și vor intra într-o zonă de crepuscul între viață și moarte. ,,Apoi omul, în cele din urmă fabricat ca un artefact, nu va mai cunoaște moartea. La fel ca toate obiectele industriale, el nu va mai putea să moară, deoarece nu s-a născut niciodată.“

Nebunia Agendei

Cartea este plină de alte descrieri similare ale omului viitorului, ca fiind un obiect industrial, ecou al visului comunist despre „omul sovietic“. Copiii vor fi cultivați în laboratoare ca un „obiect comercial“, spune Attali. El prevede că înainte de sfârșitul secolului XXI, Luna va fi colonizată și este interesant de notat descrierea făcută procesului psihologic cu care se confruntă omul.

Scopul final al NWO

Aproape de sfârșitul cărții, Attali ne spune scopul final al Noii Ordini Mondiale: distrugerea omenirii. El afirmă că hiperdemocrația va fi un Guvern mondial unic, stabilit de către ONU, care va impune forțat fiecărui cetățean obligații față de mediu și față de alte persoane.

Hiperdemocrația va dezvolta un bine comun definit de o inteligență colectivă, care „este o inteligență specifică în sine, care gândește diferit de fiecare membru al grupului“, în același mod în care „un computer gândește diferit de fiecare procesor“.

Apoi, ne vom șterge progresiv pe noi înșine, datorită progreselor tehnologice. „În cele din urmă, în stadiul final al evoluției, vom putea asista la (s-ar putea să fim deja martori) o hiperinteligență a traiului, în care omenirea va fi doar o componentă infinitezimală (adică va tinde spre zero)“.

Omenirea va muri apoi.
„Istoria singulară a lui Homo sapiens sapiens ar atinge punctul final desăvârșirea.“

Lumea noastră sau a lor

Attali consideră că întreaga opoziție la viitoarea ordine satanică a lumii va fi inutilă, deoarece așa-zișii „iluminați” nu vor propune un alt sistem.

„Majoritatea acestor noi contestatari nu va putea propune un sistem înlocuitor… Așteptați-vă, spre exemplu, la o mână (de oameni) care va propune o întoarcere la teocrație.“

Încheiem prin a spune că a critica și a expune noua ordine mondială nu este de ajuns. Trebuie să ne străduim să ne creăm propria noastră lume în mod dumnezeiesc integrată, înainte ca un astfel de cult nebun să ne distrugă pentru totdeauna.

Citiți și:

Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial

cine si cum conduce lumea elita globala sua franc masoneria UE, grupuri oculte, marile corporatii, euro, dolar, masoni, ceicunoi.wordpress.com

LUMEA ESTE CONDUSĂ de grupuri oculte, din umbră, pe ascuns

 

etc. (Populaţia globului nu a trecut încă nici măcar de acest prag; nici măcar popoarele civilizate nu au depăşit, ca popor, acest prag al conştientizării faptului că lumea e condusă NU de cei pe care îi votăm, ci de cele mai multe ori, PRIN ei)

2.Să ajungi să înţelegi CE VOR cei care conduc lumea din umbră. Pe scurt, aceştia vor: – control total al omenirii (masele de oameni să fie „sclavi” care muncesc pentru cei care conduc lumea – se întâmplă deja, masele de oameni să nu se răzvrătească niciodată și să stea cuminți la locul lor de „sclavi muncitori” etc), înavuţire şi mai mare cel puțin prin impunerea unei societăţi de consum şi prin exploatarea resurselor naturale mai ales din ţările lumii a 3-a (inclusiv România – vezi Roşia Montană, gaze de şist etc), impunerea unei „noi ordini mondiale” care să asigure acest control total.

3.Să ajungi să înţelegi CUM funcţionează acest proces de control al omenirii, prin care masele de oameni (peste 7 miliarde) sunt conduşi de către un grup restrâns (câteva sute de oameni) – pe scurt, sistemul funcționează cu ajutorul banilor (mulți foarte mulți bani), prin influență, prin șantaj sau mită, prin amenințare sau chiar eliminarea din peisaj a celor care se opun (vezi John F. Kennedy din câte am înțeles), prin manipulare în masă a populației globului, prin controlul produselor alimentare la nivel mondial, prin controlul comerțului (nu prea există la nivel mondial o piață concurențială reală, ci mai multe monopoluri), prin controlarea sistemului medical, prin controlarea cercetării și dezvoltării tehnologice și nu numai (lucrurile nou descoperite/inventate, care ar fi foarte importante pentru omenire, ajung la urechile/ochii publicului la mult timp după descoperire, sau nu ajung deloc din cauza intereselor mârșave ale celor care conduc lumea – de exemplu lipsa leacului pentru cancer – existența cancerului în populație este mai profitabilă pentru „elite”), prin controlarea mass-media, a băncilor, a educației, a internetului (încă nu de tot), a oamenilor politici, a locurilor de muncă etc etc etc etc etc. Alte detalii în textul meu de aici: Strategii de manipulare si prostire a oamenilor. Cum se controleaza masele (pol34)

4.

Să ajungi să ştii (măcar în mare) CINE sunt cei care conduc din umbră lumea; (consider că CINE conduce este mai puţin importat decât CE VOR şi CUM ACŢIONEAZĂ); cine conduce lumea o să vedeți mai jos în ”piramida puterilor”.

5.Să ajungi să descoperi metode de contracarare a acestui fenomen – pentru a salva de sub influenţa celor care conduc din umbră, măcar ţara ta, măcar localitatea ta, măcar propria familie; două metode de contracarare a fenomenului ar fi: 1.pentru familia ta – deținerea unei ferme în proprietatea privată sau în asociație cu alte familii de bună credință și 2.pentru localitatea ta – existența unui om de bună credință (pe bune) în funcția de primar al localității respecive.

Există o serie de motive pentru care oamenii, în general, nu sunt interesaţi de astfel de lucruri, sau NU VOR/ NU POT să le înţeleagă, însă o să le explic altă dată. Până atunci, iată mai jos ce am primit pe mail (nu e nevoie să fiţi întru totul de acord – de exemplu faza cu statuia Europa nu e așa interesantă, dar în rest, cam aşa stau lucrurile), vedeți AICI niște relatări FOARTE INTERESANTE și pe înțelesul celor care au urechi să audă, ale lui Anghel Rugină despre grupul care controlează lumea din umbră. – citiți neapărat măcar această chestie și înțelegeți că așa stau lucrurile la nivel planetar (UPDATE 28 oct 2012: se pare că discuția respectivă nu era între Rugină și Tucă așa cum este prezentată situația acolo. Nu se știe exact cine a spus acele lucruri, dar le consider la fel de adevărate (chiar dacă n-are grad) și merită citite ca să vedeți cum stă treaba legat de cine-cum conduce lumea și România.

Atenție: pentru a afla cine conduce lumea și România, dacă plecați de la zero în acest ”domeniu”, nu vă așteptați ca în urma citiri unui singur text să știți totul despre tot. E ceva mai multicel de citit dacă vreți să înțelegeți calumea. Și este foarte bine că vreți asta. Nu vă descurajați! Citiți câte puțin când aveți timp, și curând veți avea o imagine formată despre cum stau lucrurile de fapt. Aveți câteva linkuri bune și în josul acestei pagini.

UPDATE ian 2015: Informațiile pe care le puteți citi în continuare au fost postate prin martie 2012 când creierul meu nu era prea copt în ceea ce privește Cine conduce lumea din umbră, motiv pentru care puteți și să nu le mai citiți, pentru că sunt amestecate haotic și nu vă vor convinge de nimic. Mai bine ignorați partea de mai jos și luați și citiți când aveți timp articolele selectate în lista cu CELE MAI IMPORTANTE ARTICOLE CE-I CU NOI?)

……….

UN OM INFORMAT VALOREAZĂ CÂT DOI ŞI ESTE MAI GREU DE MANIPULAT

TURNUL BABEL REVINE – MAI MULTE LIMBI O SINGURĂ VOCE
“Uniunea Europeană se îndreaptă spre un totalitarism care doreşte să devină o religie de stat, o religie ateistă, nihilistă … o religie, care va deveni obligatorie pentru toţi.”
Planul ocult de cucerire a Europei se desfăşoară sub ochii noştri şi cu acceptul nostru. Al III-lea Război Mondial are loc chiar acum. Nu cu tunuri, ci cu vorbe. Nu cu armate ci cu aşa-zişii “politicieni” corupţi. Vrem sau nu, ne opunem sau nu, în final Europa va fi cucerită.

Ce se întâmplă? Ce reprezintă de fapt Uniunea Europeană?

Uniunea Europeană este un proiect conceput încă de la începuturile sale ca promovând interesele unei elite industrial/financiare în aşa fel încât să “scape” de sub controlul naţional. Ideea fundamentală a Comunităţii Europene a fost să se erodeze puterea şi autoritatea statelor naţionale tocmai pentru a se da frâu liber acestor interese industrial-financiare.

În anii 1980 Consiliul European a pus în circulaţie un afiş interesant, înfăţişând Turnul Babel (reprodus după o pictură din 1563 a pictorului flamand Peter Brueghel cel Bătrân). O macara în jurul căreia se văd nişte muncitori, stelele Uniunii Europene precum şi sloganul “Mai multe limbi, o singură voce”, completează imaginea.

turnul babel comparatie uniunea europeana parlamentul european masonii conduc lumea prin UE  si SUA, cine sunt masonii, ceicunoi.wordpress.com

Semnificaţia este cât se poate de clară: construirea unui nou turn Babel a început în forţă.

Babel era un oraş unde întreaga omenire era unită, toţi oamenii vorbind o singură limbă. Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era dedicat unei religii false. Însă Dumnezeu (scris în ebraică YHWH; tradus în română ca Yahweh, Iehova, sau cel mai adesea, Domnul), văzând că oamenii păcătuiau împotriva lui, le-a încurcat limbile şi a împrăştiat oamenii pe tot Pământul).

Turnul EuroBabel cum a fost supranumit, chiar a fost construit la Strasbourg şi în el se găseşte acum Parlamentul European. Clădirea a fost inaugurată în 1999.

turnul babel parlamentul european limbi oficiale ue directive regulamente ale uniunii europene se aplica in romania, controlul si manipularea maselor, dictatura moderna a grupurilor oculte mason, ceicunoi

Edificiul din Strasbourg este locul şi unui alt simbol păgân adoptat de UE, pe unul din pereţii interiori fiind zugrăvită răpirea Europei de către Zeus. Potrivit legendei greceşti, Zeus a dorit să se înfrupte din nurii prinţesei feniciene Europa. Ca să îi intre în graţii, el s-a transformat într-un taur de o frumuseţe răpitoare şi a îngenuncheat la picioarele tinerei. Aceasta s-a urcat pe taur, care a plonjat în apă, a înotat până în insula Creta, răpind-o pe frumoasa prinţesă. “Cine nu-şi cunoaşte istoria, riscă să o repete”. Pentru cei avizaţi, actualitatea clasicului dicton sare în ochi atunci când privim similitudinile dintre mitul fondator al Europei şi naşterea modernă a Uniunii Europene. Potrivit legendei, acum 4500 de ani, minciuna, seducţia şi violul au fost armele folosite de Zeus, travestit într-un taur alb, pentru a pune mâna pe frumoasa prinţesă feniciană Europa. Astăzi, aceleaşi metode – secretomania, dirijismul dim umbră şi violul conştiințelor-, sunt utilizate de “arhitecţii” proiectului european pentru a ispiti un întreg continent şi a-l face să cadă în braţele celui care va fi echivalentul contemporan al tatălui păgân al zeilor antici.

zeus legende crearea UE printesa feniciana Europa, parlamentul european cine conduce lumea franc masonerie simboluri controlul omenirii, ceicunoi.wordpress.colm

Semnificaţia statuii este următoarea:

– populaţia vede o Europă frumoasă şi mândră călare pe un taur puternic (o economie puternică).
– de fapt taurul îl reprezintă pe ZEUS (masonii) care prin minciuna şi înşelătorie pun mâna pe Europa şi o răpesc. De menţionat faptul că Europa s-a lăsat păcălită şi de bună voie s-a urcat pe taur (ţările Europei de bună voie au intrat în comunitate).

UE, cel mai “grandios” şi mai “democratic” proiect din istoria modernă a omenirii, aşa cum este caracterizat de liderii continentului, e în realitate opera unei elite oculte, care a construit pas cu pas, din umbră, edificiul european.

Scena seducerii este pictată şi la Bruxelles, pe bolta celuilalt sediu al Parlamentului European, pe o suprafaţă de trei ori mai mare decât mărimea naturală a personajelor. Mai mult, europenii care vizitează capitala UE se pot “delecta” privind statuia plasată chiar în faţa sediului Consiliului European, în care Europa este înfăţişată călărind taurul zeiesc.

Acest simbol este reprodus şi pe timbre, cum a fost cel emis cu ocazia alegerilor parlamentare din Marea Britanie, în 1979, sau pe moneda euro comemorativă pusă în circulaţie în Italia, unde Europa, aşezată pe taur, este reprezentată ţinând în mână un stilou şi Constituţia Europeană. Nici nu se putea găsi ceva mai “sugestiv”.

italia moneda comemorativa UE cine conduce lumea masoni, grupuri oculte, corporatii, ceicunoi.wordpress.com

DEJA TOATE ACESTEA SE ÎNTÂMPLĂ

Europa nu a putut fi cucerită prin razboi dar va fi cucerită prin mijloace economice şi financiare. Enorma presiune financiară la care este supusă România în momentul de faţă nu are alt scop decât cucerirea ei. Când nu mai ai frontiere, nu mai ai monedă naţională, nu mai ai armată, ţi-au distrus industria şi agricultura, sistemul de învăţământ şi de sănătate, ţi s-au furat toate resursele şi eşti obligat să te supui legilor comunităţii europene, eşti deja cucerit.

Traian Băsescu ştia acest lucru în momentul când România semna acordul cu FMI. În mai 2010 referindu-se la programul FMI, Băsescu declara: “Traian Băsescu: Acest program ne menţine suveranitatea. Ţările care sunt în mare dificultate financiară cedează mare parte din suveranitate.” În iulie 2010 “Angela Merkel propune ca ţările-membre UE care fac excese bugetare să-şi piardă suveranitatea.” Deci întâi ne îndatorează prin acordul cu FMI fluturând ideea că luăm împrumut ca să putem plăti pensiile şi apoi ne preiau suveranitatea şi ţara va fi practic condusă de “investitorii care vor cumpăra obligaţiunile statului respectiv”. Ce va urma? Putem să ne dăm seama din declaraţia lui Rocco Buttiglione, fost candidat nominalizat de preşedintele Comisiei Europene: “Uniunea Europeană se îndreaptă spre un totalitarism care doreşte să devină o religie de stat, o religie ateistă, nihilistă … o religie, care va deveni obligatorie pentru toţi.” SISTEMUL este atât de bine conceput încât s-a gândit şi la cei săraci, la CEI CE VOR SĂ SE REFUGIEZE în păduri, să evadeze şi să fugă de controlul total. Astfel LEGEA 171/2010: prevede că nu doar copacii sunt ai statului în PĂDURI, ci şi ciupercile, murele, perele pădureţe, plantele medicinale, peştele din apele de munte, din crescătorii, bălţi şi iazuri din fondul forestier, răşina etc., iar recoltarea lor constituie contravenţie şi se pedepseşte. (Vezi Legea 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial 513 din 23 iulie 2010).

Va urma desfinţarea parlamentelor naţionale, desfiinţarea funcţiei de şef al statului (probabil vor mai fi 1 sau 2 alegeri prezidenţiale şi gata). – Va exista un singur parlament, cel european şi un singur preşedinte al Europei. – La noi va fi numit probabil un guvernator, iar ţara va ajunge o anexă a marilor puteri. – Pentru ca suveranitatea ţării să poată fi transferată cât mai uşor către cei ce vor conduce în final întreaga lume, este necesar ca statul să fie cât mai suplu iar funcţiile lui să fie reduse la minim. De aceea e nevoie de concedieri masive în sistemul bugetar, de vânzarea tuturor activelor de stat şi desfinţarea serviciilor publice, învăţământ, sănătate etc. Toti conducatorii pe care i-am avut de la aşa-zisa Revoluţie încoace ne-au trădat şi ne-au vândut. Argumente referitoare la cele prezentate mai sus încep să vină din ce în ce mai multe şi într-un ritm accelerat, ceea ce înseamnă că am intrat deja în zona periculoasă în care destinele noastre ale fiecăruia vor fi pentru un timp în mâna celor care fac aceste jocuri şi noi nu avem cum interveni. Trecerea aceasta forţată prin tumultul istoric pe care îl trăim se va lăsa şi cu victime colaterale, aşa că cine rezistă şi scapă e bine, iar cine nu…asta e… Lupta împotriva populaţiei se duce pe toate planurile: religios, politic, economic, financiar, social, cultural, mediatic, medical. Scopul final este reducerea populaţiei globului sau înrobirea ei, eliminarea clasei de mijloc (va exista doar un grup elitist de bogaţi care vor conduce lumea şi restul populaţiei vor fi săraci şi supuşi) şi instaurarea Noii Ordini Mondiale în care un Guvern Mondial unic va conduce şi controla toată planeta. În mod normal, informaţiile probate şi argumentate, prezentate mai sus, precum şi o mulţime de alte informaţii de acest tip, ar trebui să reprezinte ştiri de primă mână pentru mass-media. Şi totuşi televiziunile şi presa în general nu suflă o vorbă despre aceste lucruri. Nici măcar să fie prezentate ca fapt divers sau curiozităţi. Nu v-aţi întrebat de ce? Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media. Niciodata nu o să aflaţi aceste lucruri privind la televizor.

piramida puterii la nivel mondial, cine controleaza si conduce lumea si romania, grupuri de putere oculte franc masoni, marile corporatii bani, ceicunoi.wordpress.com

( CINE CONDUCE LUMEA? – PIRAMIDA PUTERII ( detaliat pe familii, dinastii, institutii internationale etc – click AICI )

cine conduce lumea din umbra ordinul iezuit schema ierarhia puterii mondiale secrete oculte franc masonerie instrumente planurile celor mai bogati puternici oameni din lume iezuitii masonii conduc lumea

Întemeierea Uniunii Europene prin fraudă Actul de întemeiere al Uniunii Europene s-a bazat pe o fraudă grosolană, fiind una dintre cele mai mari operaţiuni de manipulare colectivă din istoria omenirii. Tratatul de la Roma, semnat în urmă cu o jumătate de secol, a fost de fapt un document cu pagini goale, parafat cu mare pompă de lideri care au interpretat magistral commedia dell’arte pusă în scenă în capitala Italiei. Dezvăluirile şocante făcute de unul dintre protagoniştii ceremoniei desfăşurate la 25 martie 1957 au confirmat cele mai sumbre temeri ale celor ce văd în proiectul construcţiei europene materializarea unei utopii pentru subiecţii expuşi consecinţelor acesteia. Existenţa atâtor momente controversate în procesul de constituire a Uniunii Europene, marcat de la punctul zero şi până în prezent de fraude, conspiraţionism şi eludarea regulilor democratice naşte în mod legitim următoarea întrebare: ce forţe se află la cârma proiectului UE şi ce scopuri sunt urmărite? Un posibil răspuns la această întrebare este dat de prestigiosul istoric César Vidal, potrivit căruia, pentru a înţelege ce se întâmplă în Europa trebuie luat în considerare fenomenul francmasoneriei. În cartea “Masonii: Istoria celei mai puternice societăţi secrete”, apărută la editura Planeta, 2005, Vidal documentează rolul discret dar imens jucat de francmasoni în formarea Uniunii Europene. Spre exemplu, istoricul spaniol afirmă că “proiectul Constituţiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing” (fost preşedinte al Franţei în perioada 1974-1981, preşedintele Convenţiei Europene care a redactat textul tratatului constituţional – n.a.), că “masonii controlează Internaţionala Socialistă şi s-au infiltrat puternic în partidele de dreapta” şi că aceştia exercită “o influenţă masivă în lumea comunicaţiilor şi în special în educaţie, justiţie şi forţele armate.” Referirile privind rolul jucat de Valery Giscard d’Estaing în geneza tratatului UE şi-au găsit o confirmare şi în mărturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Într-o alocuţiune rostită în acest an la Bruxelles, Bukovsky a dezvăluit că, în ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale (organizaţie privată care grupează aproximativ 300-350 dintre cei mai influenţi lideri politici şi economici ai planetei), formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondială. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvântul şi i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule preşedinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla – probabil într-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru aceasta.” Bukovsky nu şi-a putut reţine uimirea faţă de capacităţile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care tratatul de la Mastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat. Cum de ştia Giscard d’Estaing ce se va întâmpla în următorii 15 ani? Şi, surpriză-surpriză, cum de a devenit autorul constituţiei europene în 2002-2003? Iată o întrebare foarte bună. Miroase a conspiraţie, nu-i aşa?”

În toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politică europeană. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertăţii şi Securităţii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv că este mult prea conservator. În viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialişti şi ecologişti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmaţia făcută în cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un păcat. Confruntat cu opoziţia furibundă a majorităţii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa întregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. În locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, şi se părea că toate controversele vor fi date repede uitării. Înainte însă de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzându-l pe înlocuitorul său de apartenenţă la o societate secretă. În momentul felicitării pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicianul creştin-democrat a afirmat: ”Sper ca audierile lui să meargă bine şi nimeni să nu îl întrebe dacă este francmason. Dacă vor face aceasta nu va fi decât repetarea aceleiaşi injustiţii care mi s-a făcut şi mie”. Ulterior, în cadrul unei dezbateri desfăşurate la Milano, Buttiglione a spus că principiul după care funcţionează instituţiile europene este “Afară cu creştinii, înăuntru cu francmasonii” (ştirea în engleză AICI). Declaraţiile lui Buttiglione au atins un subiect-tabu în mass-media oficiale, deşi la nivelul elitelor politico-economico-financiare acesta face parte din categoria “secretul lui Polichinelle”, adică a acelor realităţi pe care toată lumea le cunoaşte, dar aproape nimeni nu vorbeşte în public despre ele. Cu alte cuvinte, marea “taină” a procesului de construcţie a Europei Unificate este paternitatea sa masonică, recunoscută cu mândrie chiar de arhitecţii din umbră ai edificiului UE.

BONUS – cele 10 mari corporații care controlează cam toată piața comercială mondială – apăsați pe poză pentru a se mări:

10 mari corporatii bogatii lumii care controleaza produsele piata alimentara cererea si oferta, comertul ceicunoi.wordpress

 

“One World Socialist” Organizations – U.S. Democratic Party – Federal Reserve – Goldman Sachs – CRIME, INC. – Bilderberg – Council on Foreign Relations – United Nations – Trilateral Commission – Microsoft – Google – Apple – More

cine conduce lumea si romania poza obama berlusconi medvedev intalnire rang inalt grupul de la roma, g20, fmi, ONU

HERE’S ONE FOR THE PHOTO ALBUM: Obama seems extremely pleased to be photographed surrounded by socialists, communists and terrorists… so much so, he gave the “thumbs up”. Communist Obama and Communist Russian President, Dmitri Medvedev, celebrate after agreeing on how to transform the world into a one big socialist planet via G20 financial reforms. Hugging them both is Socialist Italian Prime Minister Silvio Berlusconi, who has an extensive record of and criminal allegations, including mafia collusion, false accounting, tax fraud, corruption, sex with a minor, and bribery of police officers and judges. Summit host and socialist UK Prime Minister, Gordon Brown, said the deal heralded a “New World Order”.

Also shown: Communist China’s President, Hu Jintao; Socialists International member and South Africa’s President, Kgalema Motlanthe; Prince Saud Al Faisal of Saudi Arabia (country source of fifteen 9/11 terrorists); Ethipoian socialist, terrorist and NEPAD head, Meles Zenawi; Turkey’s domineering, anti-secularist and Islamic Extremist Prime Minister, Recep Tayyip Erdogan; and Thailand’s Prime Minister and Democrat, Abhisit Vejjajiva, who ascended to power during the 2009 global economic crisis and may be forced from office due to dual citizenship (like Obama).

WHY IS THE U.S. LINKING ITS ECONOMY TO G20 COUNTRIES?

 

Lista de instituţii de rang internaţional prin care se controlează lumea (în lucru) (este bine să realizăm de fiecare dată când auzim ceva despre aceste instituţii că sunt coordonate de această ocultă mondială):

Private federal reserve – Rezerva federală a SUA

FMI

Banca Mondială

World trade organisation (WTO) – Organizaţia mondiala a comertului

Comisia Europeană

World Health Organisation – Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Banca reglementărilor internaţionale (BRI)

Grupul Bilderberg

Clubul de la Roma – membrii români ai Clubului de la Roma aici: http://www.clubofrome.ro/arcor/aboutus.php

Institutul regal pentru afaceri internaţionale

Comisia Trilaterală

Council on Foreign Relations (CFR) – Consiliul pentru Relaţii Externe

ONU (United Nations)

NATO

Goldman Sachs

(Microsoft – Google – Apple -Facebook-IBM şi mulţi alţii)

ALTE DETALII PE ACEST SUBIECT:

19 mai 2014: SFÂRŞITUL PROGRAMAT AL DEMOCRAŢIEI: Puterea a trecut în alte mâini – Acest sistem este versiunea modernă a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariaților sunt întreprinderile, precum și statul, atâta timp cât banii luați prin impozite și taxe nu sunt folosiți în interesul general.

25 oct 2013: Uneltele de la Bucuresti ale vicontelui Etienne D. Bilderberg

11 aug 2013: Ritual masonic filmat cu camera ascunsă

23 iulie 2013: VIDEO Toate razboaiele sunt ale bancherilor // ALL WARS ARE BANKERS WARS (2013)

http://www.thinkagain.ro/adevarata-istorie-curs-teoretic-pentru-optimistii-care-cred-ca-sunt-inca-liberi/

28 iunie 2013: Bilderberg 2013 – lista participanţilor. Familiile care conduc lumea din umbră

24 iunie 2013: Masoneria in Statele Unite ale Americii, preludiul puterii absolute (despre cum a făcut Rotschild avere de mii de miliarde de dolari)

20 iunie 2013: Guvernul Mondial – între conspirație și adevăr

10 iunie 2013: Deconspirarea conspirațiilor și trecerea de la teorie la practică! – întrunirea Bilderberg 2013, viitorul României

3 iunie 2013: Reuniunea Puternicilor Planetei – GRUPUL BILDERBERG în Marea Britanie (iunie 2013)

2 iunie 2013: Teoria conspiraţiei sau adevărul ascuns ?

2 iunie 2013: Who Runs The World? Solid Proof That A Core Group Of Wealthy Elitists Is Pulling The Strings

10 mai 2013: Francmasonii îl influenţează pe unul din cei mai puternici conducători din Europa. “Este fără PRECEDENT”

6 mai 2013: SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

1 mai 2012: Cine conduce lumea – Piramida puterii + VIDEO + documentar

24 aprilie 2013: Merkel: Statele din zona euro trebuie să fie pregătite să cedeze din suveranitate

23 aprilie 2013: Bruxelles-ul, adevărata putere

aprilie 2013: Rădăcinile naziste ale Bruxelles UE. Ceea ce aţi vrut dintotdeauna să ştiţi despre Bruxelles UE dar nimeni n-a îndrăznit să vă spună

ianuarie 2009: Masonul Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri

Lista masonilor din Romania

1 martie 2013: Apariția Guvernului Mondial

Lagărul electronic – un nou pas

Un articol foarte bun în engleză AICI: Who controls the world (by Susan Jennings, February 10, 2012 ) 

De ce nu sunt interesați românii de Noua Ordine Mondială

Altceva interesant AICI – e axat si pe religie, dar puteţi ignora asta dacă nu aveţi nicio treaba cu religia (Manifest adevarul.tk şi Pliant Greve si Manifestatii)

Citiţi AICI detalii super interesante despre grupul Bilderberg spuse de un membru sub anonimat

Detalii despre Guvernul Mondial din Umbră – care se ascunde în spatele Masoneriei “exterioare”

Şi AICI puteţi citi câteva detalii mai dure DESPRE DIMENSIUNEA RAZBOIULUI NEVAZUT DUS PENTRU DOMINATIA MONDIALA DE CATRE OCULTA

Clubul de la Roma conduce lumea – foarte bun articol despre scopul lor, cum acționează, cine sunt etc

Film documentar realizat de BBC: În Interiorul Frăţiei (Francmasonii Britanici) – Inside the brotherhood

Masoneria din Republica Moldova (încă nu aşa dezvoltată ca în Româna, dar interesant articol)

24 feb 2013: Grupul Bilderberg se reuneste si anul acesta in SUA, Chantilly

28 feb 2013: Secretomania și conspiraționismul ca profesii! (thinkagain.ro)

Citește neapărat (dacă n-ai citit deja, pentru că explică frumos şi pe înţelesul oricui) textul cu relatările despre grupul din umbră care controlează tot: Anghel Rugină despre adevăraţii conducători ai lumii  (UPDATE 28 oct 2012: se pare că discuția respectivă nu era între Rugină și Tucă așa cum este prezentată situația acolo. Nu se știe exact cine a spus acele lucruri, dar le consider la fel de adevărate (chiar dacă n-are grad) și merită citite ca să vedeți cum stă treaba legat de cine-cum conduce lumea și România

 vv

Presa – Instrumentul Mafiei Internationale de Indobitocire a oamenilor – Protocoalele Inteleptilor Sionului 

Problema capitala a guvernului nostru este de a slabi spiritul public prin critica; de a face popoarele sa piarda obiceiul de a gandi, caci gandirea creeaza opozitia, de a impinge fortele spiritului in zadarnice hartuieli de vorbarie. De cand lumea, popoarele, ca si simplii indivizi, au luat vorbele drept fapte, caci ele se multumesc cu aparenta lucrurilor, si rar isi dau osteneala sa observe daca realizarea a urmat promisiunilor care privesc viata sociala.

Pentru aceasta institutiile noastre vor avea o fatada frumoasa, care va demonstra in mod elocvent binefacerile lor in ceea ce priveste progresul. Noi ne insusim fizionomia partidelor, a tuturor tendintelor, si le vom preda oratorilor nostri care vor vorbi atat de mult, incat lumea va obosi ascultandu-i.

Pentru a pune mana pe opinia publica, trebuie sa o punem in incurcatura exprimand diferite parti si mult timp atatea opinii contradictorii incat crestinii vor sfarsi prin a se pierde in labirintul lor si prin a intelege ca e mult mai bine sa nu ai nici o opinie in politic. Acestea sunt chestiuni pe care societatea nu e nevoie sa le cunoasca.

Nu ii e dat sa le cunoasca decat celui care conduce. Acesta e primul secret.

Cea mai sigura cale a succesului, in politica, este secretul intreprinderilor sale: cuvantul diplomatului nu trebuie sa se potriveasca cu faptele sale. Trebuie sa constrangem guvernele crestine sa lucreze dupa acest plan, pe care noi l-am conceput cu amploare, si care e aproape de a atinge scopul. Opinia publica ne va ajuta la aceasta, aceasta opinie publica pe care „marea putere”, presa, a pus-o deja in mod secret in mainile noastre. In adevar, cu putine exceptii, pe care este inutil sa le enumeram, presa este de pe acum in intregime sub stapanirea noastra.

Cu presa vom proceda in felul urmator. Ce rol joaca acum presa? Ea serveste spre a inflacara pasiunile sau spre a intretine egoismele partidelor. Ea este zadarnica, nedreapta, mincinoasa si majoritatea oamenilor nu inteleg la ce serveste. Noi o vom inseua si ii vom pune frane tari, vom face la fel si pentru celelalte lucrari imprimate, caci ce ne-ar servi sa ne scapam de presa, daca ar trebui sa servim drept tinta brosurii si cartii?

Vom transforma publicitatea, care ne costa scump astazi, pentru ca ea ne permite sa cenzuram jurnalele, intr-un obiect de folos pentru statul nostru. Vom crea un impozit special pentru presa. Vom pretinde o garantie cand se vor infiinta ziare sau tipografii. Astfel guvernul nostru va fi garantat contra oricarui atac din partea presei. La nevoie vom pune amenzi fara mila. Timbre, garantii si amenzi vor da un venit enorm statului. Este adevarat ca gazetelor de partid ar putea sa nu le pese de pierderile de bani. Le vom suprima chiar dupa al doilea atac. Nimeni nu se va atinge nepedepsit de aureola infailibilitatii noastre guvernamentale.

Pretextul pentru a suprima o gazeta va fi ca organul in chestiune tulbura spiritele fara nici un motiv. Va rog sa bagati de seama ca printre acei care ne vor ataca vor fi gazete create de noi, insa ele vor atinge numai puncte a caror schimbare o dorim.

Nimic nu se va face cunoscut societatii fara controlul nostru. Acest rezultat este atins chiar in zilele noastre, prin faptul ca toate stirile sunt primite prin mai multe agentii, care le centralizeaza din toate partile lumii. Aceste agentii vor fi atunci cu totul institutiile noastre si nu vor publica decat ceea ce le vom prescrie. Daca de pe acum am stiut sa ne insusim spiritele societatilor crestine intr-atat incat aproape toti vad evenimentele mondiale prin culoarea sticlelor ochelarilor pe care noi li le punem la ochi, daca de pe acum nu exista in nici un stat zavoare care sa ne interzica accesul la ceea ce crestinii numesc prosteste secretele de stat, ce va fi cand vom fi stapani recunoscuti de intregul univers in persoana regelui universal?

Literatura si ziaristica sunt cele doua forte educatoare mai importante; de aceea, guvernul nostru va fi proprietarul celei mai mari parti din ziare, in acest chip influenta vatamatoare a presei particulare va fi neutralizata si noi vom castiga, o influenta enorma asupra spiritelor. Daca vom autoriza zece ziare, noi vom crea treizeci ale noastre, si asa mai departe. Publicul nu va avea nici o banuiala. Toate ziarele editate de noi vor fi in aparenta cu tendintele si opiniile cele mai opuse, fapt care va naste increderea in ele si va atrage spre ele pe adversarii nostri, fara neincredere; ei vor cadea in cursa si vor fi inofensivi.

Organele cu caracter oficial vor fi in primul plan. Ele vor veghea totdeauna asupra intereselor noastre, de aceea influenta lor va fi aproape nula.

In planul al doilea vor fi oficioasele, a caror chemare va fi sa atraga pe indiferenti si pe cei blegi.

In planul al treilea vom pune pretinsa noastra opozitie. Un organ cel putin va fi la extrema opusa a ideilor noastre. Adversarii nostri vor lua drept aliat pe acest fals opozant, si ne vor arata planurile lor. Ziarele noastre vor fi de toate tendintele: unele aristocratice, altele republicane, revolutionare sau anarhiste, atat cat va trai Constitutia, bineinteles. Ele vor avea, ca zeul indian Visnu, o suta de maini, din care fiecare va iuti schimbarea societatii; aceste maini vor conduce opinia in directia care va conveni scopului nostru, caci un om prea agitat pierde insusirea de a judeca si se pierde usor sub sugestie. Imbecilii care vor crede ca repeta opinia ziarului partidului lor vor repeta parerea noastra sau pe cea care ne va placea noua. Ei isi vor inchipui ca urmeaza organul partidului lor si, in realitate, vor urma steagul pe care il vom ridica noi pentru ei.

Multumita lor (organelor de presa), vom zgandari si vom potoli, atat cat va trebui, spiritele, in chestiunile politice, le vom convinge sau le vom zapaci, insufland cand adevarul, cand minciuna, confirmand faptele sau contestandu-le, dupa impresia pe care ele o fac asupra publicului, incercand totdeauna terenul in mod prudent, inainte de a pune piciorul pe el…

Prin presa, in discursurile noastre publicate in manualele de istorie bine facute, am facut reclama pentru martiriul, asa-zis acceptat, de razvratitori, in vederea binelui comun. Aceasta reclama a inmultit contingentele liberalilor si a aruncat mii de crestini in randurile turmei noastre.

Presa de altfel va atrage indata atentia asupra noilor chestiuni (cum stiti, noi am obisnuit pe oameni sa caute totdeauna ceva nou). Cativa imbecili, crezandu-se instrumentele soartei, se vor arunca asupra acestor noi chestiuni, fara sa inteleaga ca nu pricep nimic din ceea ce vor sa discute. Chestiunile politice nu sunt accesibile nimanui, cu exceptia celor care au creat politica, sunt multe secole de atunci, si care o conduc.

În general, presa noastra contemporana va demasca afacerile de stat, religiile, incapacitatea crestinilor si toate acestea in termenii cei mai necinstiti, pentru a-i ponegri in toate chipurile, cum stie sa faca doar rasa noastra geniala.”

 

Decalogul Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenția de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoțional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii

Pentru aceasta: Inventează false amenințări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real opinia publica, iar apoi oferă soluțiile.

Un exemplu: Favorizeaza insecuritatea cetățenilor, apoi guvernarea providențială salvează națiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu prețul limitării propriilor libertăți democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumata de guvern), “gri” (parțial asumată) și “negre” (niciodată asumata) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamență preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porții anuale, conform unui program anunțat.

4. Poporul trebuie să creadă ca și ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său

Pentru aceasta: Să obții acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obișnuiește cu ideea îi înghite tot, dacă e prevenit îi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte

Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca și cum ar avea cu toții o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepti mulțimile spre un tip de gândire superficială, naivă și cu predispoziție la intoxicări informaționale.

6. Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea și să acționeze sub impulsul emoțiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente și la reacții glandulare, nu la rațiune. Să încurajezi reacțiile emoționale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă și obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul și îl țin legat de emisiuni și seriale vulgare, ce trag inteligența în jos.

9. Poporului trebuie să îi fie indus spiritul turmei

Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputință. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turma și sunt ușor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existența strategiilor și mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle științelor pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului și a mulțimilor. În același timp, să discreditezi aceste cunostințe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele și strategiile statale de manipulare.

Pentru o mai adanca contemplare :Citește și: Noam Chomsky: Atacarea Siriei, o crimă de război

 

Protocoalele Inteleptilor Sionului

protocoalele-inteleptilor-din-sion-alegeri-electorale-presa-educatie-biserica-guvern-mondial-evrei-mafia-internationalaProtocoalele Inteleptilor Sionului reprezinta o sinteza din 1901 a actiunilor desfasurate deja de mafia internationala asupra popoarelor lumii si o prezentare a unei parti din planurile mafiei pentru viitor. Multi oameni vor regasi in Protocoale multe asemanari cu realitatea inconjuratoare, fapt care ne demonstreaza ca ele sunt puse in aplicare. Scopul acestor postari legate de Protocoalele Inteleptilor Sionului este dublu. Pe de o parte sa va ridice niste semne de intrebare cu privirea la lumea inconjuratoare si sa va faca sa cititi integral Protocoalele, iar pe de alta parte sa intelegeti MAGNITUDINEA fortei, vicleniei si actiunii continue pe care o grupare criminala foarte bine organizata le aplica asupra noastra de SECOLE. Sa intelegeti existenta acestei forte criminale NU pentru a cadea in deznadejde si a crede ca nu am avem nicio scapare (asta si-ar dori ei sa credeti), ci sa fim mai PRECAUTI in privinta convingerilor noastre cu privire la adevarul si realitatea lumii noastre…

Cand mafia ne invita prin agentii ei la vot… sa fim mai precauti!

Cand mafia ne invita prin agentii ei sa mancam otrava din supermarket-uri… sa fim mai precauti!

Cand mafia ne invita prin agentii ei sa ne intoxicam copii prin vaccinuri… sa fim mai precauti!

Cand mafia ne invita prin agentii ei sa ne intoxicam informational prin TV, radio, filme… sa fim mai precauti!

Cand mafia ne invita prin agentii ei sa ne comportam ateist, materialist, capitalist… sa fim mai precauti!

Cand mafia ne invita prin agentii ei sa ignoram valorile noastre stramosesti si sa ne rupem de traditiile istorice, religioase si culturale ale poporului nostru… sa fim mai precauti!

Cand mafia ne invita prin agentii ei sa avem incredere totala si orbeasca in “autoritati” precum Televizorul, Profesori, Doctori, Politicieni, Institutii publice, Scoala etc…sa fim mai precauti!

Cand mafia ne invita prin agentii ei si prin diferite metode perfide sa ne departam de Biserica Stramoseasca sau chiar sa o atacam… sa fim mai precauti!

Am selectat din Protocoalele Inteleptilor Sionului pasaje pe care le-am considerat mai importante si pe care le voi posta pe blogul Ce-i cu noi? in mai multe parti, dupa cum urmeaza:

– Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 1/9 – Introducere

– Alegeri Electorale si Sistemul de Vot – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 2/9

– Presa – Organul evreilor de indobitocire a crestinilor – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 3/9

– Atacul asupra Bisericii Crestine – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 4/9

– Crestinii, condusi prin patimi de evrei – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 5/9

– Prostirea Crestinilor prin Educatia si Sistemul de Invatamant – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 6/9

– Justitie si Vanzarea Terenurilor – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 7/9

– Imprumuturile care ii seaca pe Crestini – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 8/9

– Dictatura totala a Banilor evreiesti – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 9/9

Pentru intelegerea acestor Protocoale recomand citirea cartii lui Nicolae Paulescu – Spitalul, inainte de a citi Protocoalele.

…………..vv

Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 1/9 – Introducere

“Pentru a nu distruge înainte de timp instituţiile creştine, ne-am atins de ele cu o mână dibace, am luat în mâinile noastre şuruburile mecanismului lor. Aceste şuruburi erau aranjate într-o ordine strânsă, dar justă; noi le-am înlocuit printr-un arbitrariu dezordonat. Ne-am atins de jurisdicţie, de alegeri, de presă, de libertatea individuală, şi mai ales de instrucţie şi de educaţie, care sunt pietrele unghiulare ale existenţei libere. Noi am mistificat, am năucit şi am corupt tineretul creştin printr-o educaţie întemeiată pe principii şi teorii pe care le ştim ca false, dar care sunt inspirate de noi.

Peste legile existente, fără să le schimbăm în mod esenţial, ci numai desfigurându-le prin interpretări contradictorii, am obţinut rezultate uimitoare.

Vedeţi acele animale bete de rachiu, îndobitocite de vin, cărora dreptul de a bea fără limită le este dat împreună cu libertatea. Noi nu putem îngădui ca ai noştri să decadă în acest grad… Popoarele creştine sunt abrutizate de băuturile tari; tinereţea lor este abrutizată de studiile clasice şi de orgiile precoce la care i-au împins agenţii noştri.

Am ştiut întotdeauna să atingem coardele cele mai simţitoare ale spiritului uman: calculul, lăcomia, nesaţul cerinţelor materiale ale omului, fiecare din aceste slăbiciuni omeneşti, luată aparte, este capabilă să înăbuşească spiritul de iniţiativă, punând voinţa oamenilor la dispoziţia aceluia care le cumpără munca.

Administratorii aleşi de noi din public, pe baza înclinaţiilor lor slugarnice, nu vor fi indivizi preparaţi pentru administraţia ţării. Astfel vor deveni uşor nişte pioni în jocul nostru, în mâinile consilierilor noştri savanţi şi geniali, ale specialiştilor noştri, crescuţi încă din copilărie în vedere de a administra afacerile lumii întregi.

Impărţirea poporului în partide i-a pus pe toţi la dispoziţia noastră, deoarece, pentru a susţine o luptă de întrecere, trebuie bani şi toţi banii îi avem noi.

Problema capitală a guvernului nostru este de a slăbi spiritul public prin critică; de a face popoarele să piardă obiceiul de a gândi, căci gândirea creează opoziţia.

Când poporul va fi înmărmurit de lovitura de stat petrecută, când oamenii vor fi încă în spaimă şi în nedumerire, în acel moment să recunoască toţi că suntem atât de tari, atât de invulnerabili, atât de puternici încât nu ţinem seama în nici un caz de ei; că nu numai că nu vom da atenţie opiniilor şi dorinţelor lor, dar că suntem gata şi în stare, cu o autoritate indiscutabilă, să reprimăm orice exprimare, orice manifestare a acestor dorinţe şi a acestor opinii; că am pus mâna dintr-o dată pe tot ce ne era trebuincios şi că nici într-un caz nu vom împărţi puterea noastră cu ei… … Atunci ei vor închide ochii şi vor aştepta evenimentele. Creştinii sunt o turmă de oi, şi noi suntem, pentru ei, lupi. Şi ştiţi ce li se întâmplă oilor când lupul pătrunde în târlă?

Dumnezeu ne-a dat nouă, poporul său ales, împrăştierea, şi în această slăbiciune a rasei noastre s-a găsit puterea noastră, care ne-a condus astăzi pe pragul stăpânirii universale.

Dacă de pe acum am ştiut să ne însuşim spiritele societăţilor creştine într-atât încât aproape toţi văd evenimentele mondiale prin culoarea sticlelor ochelarilor pe care noi li le punem la ochi, dacă de pe acum nu există în nici un stat zăvoare care să ne interzică accesul la ceea ce creştinii numesc prosteşte secretele de stat, ce va fi când vom fi stăpâni recunoscuţi de întregul univers în persoana regelui universal?

Publicul nu va avea nici o bănuială. Toate ziarele editate de noi vor fi în aparenţă cu tendinţele şi opiniile cele mai opuse, fapt care va naşte încrederea în ele.

Mulţumită lor (organelor de presa), vom zgândări şi vom potoli, atât cât va trebui, spiritele, în chestiunile politice, le vom convinge sau le vom zăpăci, insuflând când adevărul, când minciuna, confirmând faptele sau contestându-le, după impresia pe care ele o fac asupra publicului, încercând totdeauna terenul în mod prudent, înainte de a pune piciorul pe el…

Nevoia pâinii zilnice îi face pe creştini să tacă şi face din ei servitorii noştri umili.

Cine va bănui atunci că toate aceste probleme au fost născocite de noi după un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit timp de lungi secole?

Înţelepţii noştri, crescuţi să conducă pe creştini, vor alcătui cuvântări, proiecte, memorii, articole, care ne vor da influenţa asupra cugetelor şi ne vor îngădui să le conducem către ideile şi cunoştinţele pe care vom dori noi să li le impunem.

Cât de pătrunzători au fost vechii noştri înţelepţi spunând că, spre a atinge un scop, nu trebuie să stai pe gânduri în faţa mijloacelor şi nici să numeri victimele sacrificate!

Predicând mereu creştinilor liberalismul, noi ţinem poporul nostru şi pe agenţii noştri într-o supunere completă.

Popoarele, faţă de secretele politicii noastre, sunt copii veşnic minori, aşa cum sunt şi guvernele lor.

Crizele economice au fost produse de noi la creştini cu singurul scop de a retrage banii din circulaţie.

Noi am retras din circulaţie cât mai mult aur posibil.

Vom prezenta aceste schimbări pe care le proiectăm în aşa chip încât să nu înspăimântăm pe nimeni. Vom arăta necesitatea schimbărilor în urma risipei la care au ajuns dezordinile financiare ale creştinilor.

Cât de vădită este animalica lipsă a judecăţii creierului creştinilor!

Avem în mână cea mai mare forţă modernă, aurul: noi putem, în două zile, să-l retragem din depozitele noastre în cantitatea care ne va plăcea. Trebuie să mai demonstrăm că guvernul nostru este predestinat de Dumnezeu? Nu dovedim noi printr-o astfel de bogăţie că tot răul pe care am fost obligaţi să-l facem de atâtea secole a folosit, la urmă, adevăratului bine, spre a pune rânduială în totul?…

Guvernul care va lua locul guvernelor astăzi existente, care îşi duc existenţa în mijlocul societăţilor demoralizate de noi, care au tăgăduit chiar puterea lui Dumnezeu şi în sânul cărora se ridică din toate părţile focul anarhiei…

Ne vor conduce aceleaşi principii care au dat până în zilele noastre înţelepţilor noştri conducerea tuturor afacerilor mondiale. Noi conducem gândirea întregii umanităţi. Mai mulţi membri din rasa lui David vor pregăti pe regi şi pe moştenitorii lor, alegând pe aceştia din urmă nu după drepturile ereditare, ci după aptitudinile lor eminente; ei îi vor iniţia în tainele ascunse ale politicii, în planul stăpânirii lui, cu condiţia însă ca nimeni să nu cunoască aceste taine.”

Sursa: https://www.scribd.com/doc/7389146/Protocoalele-in%C5%A3elep%C5%A3ilor-Sionului

 

Îndobitocirea populației prin Școală, Mass Media și Alimente toxice are ca rol distrugerea capacității de reacție în fața exploatării (nom)

controlul mintii Scop indobitocirea populatiei Școală Mass Media Alimente toxice distrugerea capacității popoarelor de a reacționa exploatare romani strainiPlecăm în acest articol de la o premisă discutată deja pe acest blog: Există la nivel mondial o mafie internațională criminală foarte bine organizată care acționează în baza unui plan îmbunătățit în decursul a sute (mii) de ani pentru exploatarea continuă a oamenilor și resurselor planetare și pentru un control cât mai aproape de total al populațiilor de oameni de pe planeta Pământ. Oamenii sunt considerați de această mafie drept vite (vezi Talmud) și sunt folosiți pe post de sclavi muncitori (la propriu! sclavi care muncesc pentru acești paraziți ai umanității fără să realizeze că sunt sclavi). O mafie care ne ține docili, înlănțuiți într-un adevărat Matrix pe care cei mai mulți nu-l văd, dar prin care ei ne exploatează fără milă. Despre această mafie internațională ne-au avertizat predecesorii noștri prin cărțile / lucrările / textele rămase de la ei. Doar să fim dispuși să-i citim…ca să aflăm Ce-i cu noi?

În planul lor de subjugare și exploatare a popoarelor lumii, criminalii internaționali folosesc multiple tactici/metode pe care le aplică asupra celor atacați / colonizați / prăduiți / furați / distruși / exploatați. Cine vrea să vadă planul mai în detaliu să citească Protocoalele Înțelepților Sionului. Printre aceste metode se află ÎNDOBITOCIREA premeditată a populației exploatate, pentru ca aceasta să nu priceapă ce se întâmplă și deci, să nu poată reacționa / răsturna situația.

Îndobitocirea / distrugerea mentală a popoarelor se realizează prin câteva instrumente de bază, pe care mafia le manevrează în statele în care deține controlul (cam peste tot pe planetă). Este vorba de Școală (grădiniță – școală – liceu – facultate etc), Mass Media (și alte instrumente de comunicare) și Otrăvirea biologică (poluare, alimentaţie toxică etc). Credința noastră este că ei încă nu dețin controlul TOTAL, și că situația poate fi întoarsă în favoarea umanității. Detalii în continuare:

Despre efectul Școlii asupra copiilor (și deci adulților de mâine) am postat mai multe informații pe acest blog. De citit măcar acest text: Educația pentru turme. Școala ne preia de la vârste fragede și timp de vreo 12 / 15 şi chiar 20 de ani ne modelează principiile, valorile, credințele, dorințele, comportamentul conform directivelor Stăpânilor Școlii – cei care impun o anumită programă/curiculă și EXCLUD din actul de predare informațiile ESENȚIALE pentru înțelegerea lumii reale. Stăpânii școlii astăzi sunt guvernanții noștri de astăzi. Iar guvernanții noștri de astăzi sunt sclavii mafiei internaționale. Deci…avem copiii pe mâini bune.

Despre Mass Media, de asemenea, am postat nenumărate informații pe blogul Ce-i cu noi? Nu este vorba doar de TELEVIZOR – unde există aproape monopol al mafiei, nu e vorba doar de SITE-uri de internet ale mafiei, ZIARELE și REVISTELE mafiei ci și de RADIO, FILME și MUZICĂ. Toate aceste instrumente sunt folosite de mafia internațională pentru a ne îndobitoci cu privire la realitatea REALĂ din jurul nostru, iar noi NU AVEM APĂRARE împotriva efectelor lor, singura șansă fiind EVITAREA EXPUNERII. Despre Mass Media citiți măcar acest text: Lista surse de informare toxice.

Otrăvirea biologică are rolul de a ne îmbolnăvi și a ne sărăci, dar, în privința subiectului nostru cu îndobitocirea, otrăvirea biologică atacă direct CREIERUL, deci ne afectează la nivel ANATOMIC / FIZIC / BIOLOGIC capacitatea creierului/organismului de a GÂNDI optim, de a lucra cu informații, de a interpreta corect lumea din jur etc. Otrăvirea biologică se face prin POLUARE (aer, apă, sol, fumat) care ajunge să fie inhalată, înghițită și/sau preluată prin piele de corpul nostru. Se mai face prin VACCINURI (încă de mici copii ni se reduc șansele de a avea o viață sănătoasă și o capacitate intelectuală ridicată) și prin ALIMENTAȚIE (alimentele moderne, băuturi colorate, alcool – foarte gustoase dar foarte nocive – țintesc, pe lângă îmbolnăvire și sărăcire, asupra afectării fizice a funcționării creierului nostru). Găsiți suficiente informații despre mâncarea otravă plină de chimicale toxice pe internet, inclusiv la mine pe blog în categoria dedicată. De acordat o atenţie deosebită aspartamului (gume de mestecat şi altele), mono glutamatului de sodiu MSG (în foarte multe produse) și celorlalte E-uri periculoase.

TOATE aceste metode de îndobitocire (Școală, Mass Media + alte instrumente de comunicare, Otrăvire biologică), acționează complementar și realizează concret, următoarele efecte care servesc perfect Mafiei internaționale și Sistemului de Exploatare a populaţiei:

– oamenii capătă o incapacitate fizică/anatomică de a lucra cu multe informații, de a corela informații, de a pricepe informații de complexitate mai ridicată, fapt care le creează imposibilitatea de a vedea fenomene de amploarea celor care au loc în Sistemul Global de Exploatare și deci imposibilitatea de a înțelege LUMEA REALĂ ÎN CARE TRĂIESC;

– principiile, valorile, credințele, dorințele, comportamentul oamenilor este MODELAT / PROGRAMAT în favoarea mafiei internaționale, în favoarea Sistemului de Exploatare și ÎMPOTRIVA interesului general al popoarelor, FĂRĂ CA OAMENII SĂ ȘTIE CĂ GÂNDESC/SE COMPORTĂ ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI așa cum au fost programați în urma acestui plan de distrugere mentală;

– oamenii sunt modelați să NU mai aibă păreri proprii, ci să preia şi să bage la cutiuţă, fără să „mestece”, opiniile și „adevărurile” livrate de Sistem; oamenii sunt „învățați” încă din prima zi de grădiniță să respecte cu obediență AUTORITATEA, care poate fi reprezentată în viaţa de zi cu zi de profesori, medici, politicieni, Guvern, președinte, primar, TELEVIZOR, site-uri, publicații, sondaje de opinie, ONG-uri etc. Orice entitate care are în sistemul social actual o aură / o poziție  de autoritate într-un anumit domeniu, va fi crezută pe cuvânt de oamenii „zombificați”, iar opiniile/părerile oamenilor „neavizați” doar pentru că nu au o diplomă pe perete, sau nu au aură de „autoritate” sunt respinse de omul „modern” produs de Școală și Mass Media; oamenii nu sunt educați să se informeze pe cont propriu, să cerceteze, să afle adevărul, ci „adevărul” le este livrat de Sistem. Și acela, și numai acela este adevărul – cel livrat de Sistem, chiar dacă în realitate Sistemul ne oferă ILUZII și MINCIUNI; în acest mod, Sistemul își creează adevărați soldați, care vor sări în apărarea „chestiilor” livrate de sistem (pentru că ei cred sincer că alea sunt ADEVĂRUL) atunci când alții, mai puțin zombificați vor veni cu o ALTĂ PĂRERE asupra realității; astfel, avem de-a face cu mulți oameni care vor lucra INCONȘTIENT în favoarea inamicului, crezând că sunt de partea adevărului; să încerci să convingi masele cu milioane de oameni care au milioane de păreri false despre realitate (primite continuu via Şcoala şi TV) că altul este adevărul, este cumva o nebunie;

– oamenii sunt manipulați să creadă că ceea ce vedem în jurul nostru, că ceea ce trăim astăzi, acest Sistem în care ne ducem traiul este NORMALITATE și este MAXIMUM POSIBIL pe care omenirea îl poate realiza; din fericire, aceasta este doar o MINCIUNĂ/O ILUZIE menținută prin Școală și Mass Media; din nefericire, acest lucru este perceput ca iluzie de prea puțini oameni (detalii despre asta aici: Exercitiu de imaginatie: cum ar putea arata lumea daca nu am fi sugrumaţi de mafia internaţională);

– oamenii se mulțumesc cu puțin, deși am putea avea cu toții o viață mult mai bună – această mulțumire cu puțin / acceptare a statutului de sclav muncitor este cultivată încă din Școală;

– oamenii sunt păcăliți să creadă că VINA este a lor; că o duc rău din cauza lor; că sunt săraci din cauza lor – este memorabil momentul plin de nesimțire și tupeu al Băsescului când a zis profesorilor ”N-aveți bani? Mai luați-vă un job!”. Ideea asta cu populația este săracă pentru că nu muncește, pentru că românii sunt leneși etc este altă iluzie promovată prin Mass Media. În realitate, populația este săracă pentru că FURATĂ / EXPLOATATĂ și este INTENȚIONAT menținută la nivelul de subzistență pentru a nu avea forța să se răscoale împotriva exploatării;

– oameni sunt rupți de țară, devin ai nimănui, sunt făcuți să-și abandoneze/renege patria mamă; patriotismul/naționalismul este condamnat – oamenii sunt „convinși” să creadă că NU contează țara în care te-ai născut, contează doar țara în care trăiești și că la fel de bine ai putea să te simți oriunde pe planetă ți se oferă condițiile unei vieți decente; nu contează morții și eroii noștri îngropați în pământul strămoșesc, nu contează unde ai copilărit și amintirile de atunci, nu contează părinții și bunicii, tradițiile și valorile poporului în care te-ai născut, nu contează nimic de genul ăsta, tu te poți considera „acasă” ORIUNDE PE PLANETĂ; ești „cetățean european” => casa ta este Uniunea Europeană acum, NU România; toate acestea se promovează pentru a rupe rădăcinile românilor înfipte în Neamul Românesc și în patria străbună;

– oamenii sunt convinși (inclusiv prin Știrile de la ora 5) că România este o țară REA, plină de criminali și dezaxați, în care nu merită să trăiești; „abandonați România; vindeți terenurile străinilor și mergeți în occident să trăiți bine!” este un îndemn care nu e spus pe față răspicat, ci transmis subtil prin nenumărate mijloace de comunicare ale mafiei;

– oamenii ajung să creadă sincer că iluziile enumerate/adunate de mine în acest text sunt de fapt realități/adevăruri și astfel se mențin departe de realitatea REALĂ;

– bombardați cu informații false și manipulări din toate părțile, oamenii vor avea un miliard de opinii diferite asupra realității; în acest mod nu se vor putea pune de acord cu privire la ce se întâmplă, nu se vor putea uni și nu vor vedea aceleași căi de rezolvare a situației; în acest mod se perpetuează dezbinarea iar dezbinarea perpetuează starea de fapt a lucrurilor; în plus, opiniile diferite și greșite pe care au ajuns să le aibă oamenii cu privire la ce se întâmplă în jurul lor creează chiar conflicte între membrii aceluiași neam sau între diferite clase sociale: români împotriva românilor („un popor de căcăt”), români împotriva României („tară de căcat”), tineri vs bătrâni; angajați la privat vs bugetari vs asistați social vs pensionari; românii din țară vs românii din diaspora; români pro-UE/SUA vs români anti-UE/SUA; români împotriva propriei biserici strămoșești (vezi asta1 și asta2), românii din Ardeal vs românii din Regat (vezi AICI bannerul anti-românesc „Viitoarea diasporă” promovat de anti-români și români prostiți), românii din România vs românii din Basarabia; români globaliști vs români naționaliști etc etc etc;

prin toate aceste metode de îndobitocire (Școală, Mass Media etc) este cultivată o LIPSĂ DE INTERES față de lucrurile cu adevărat importante pentru o viață mai bună: CINE și CUM conduce România și exploatează în prezent poporul român – care este cauza reală a suferinţelor noastre? Acesta este unul dintre cele mai grave rezultate: când omul nu mai consideră DE INTERES un anumit subiect pentru viața lui sau pentru viața comunității în care trăiește, nu mai ai nicio șansă să îl convingi să citească ceva despre acel subiect sau să acționeze în acel domeniu. Iar dacă vorbim de Noua Ordine Mondială impusă de Mafie și avem oameni (cu milioanele) care NU sunt interesați de acest subiect, atunci pe acei oameni i-am pierdut și nu știu cum pot fi recuperați. Avem deci „soldați” în minus în lupta cu Mafia Internațională. În timp ce această lipsă de interes față de NWO este cultivată/programată, mafia lovește și prin promovarea la greu a interesului față de toate prostiile de pe planetă care ne îndepărtează de la „calea cea bună”: anti-valori, modele proaste de urmat, principii anti-românești și anti-umane (gen ”capitalismul e bun” când în realitate e doar un alt sistem prin care cei puțini și șmecheri îi exploatează pe cei mulți și naivi), pierderea timpului, lux, plăcerea gustului – mâncare, goana după bani, sex, pornografie, homosexualitate, jocuri, gambling, fumat, alcool, shopping, mall-uri, aspectul fizic e cel mai important, cosmetice, țoale, gadget-uri, trăiește clipa, egoism/individualism, ateism etc etc etc.

Pentru a vedea că lucruri precum cele explicate în acest text se întâmplă în România de muuulți ani, vă recomand să citiți capitolul scurt (3 minute) intitulat Planurile Iudaismului față de Neamul Românesc din cartea „Pentru Legionari”, scrisă de Corneliu Zelea Codreanu în 1935, la următorul link: http://www.fgmanu.ro/Carti/1/capitol_51. Românii aveau aceleași probleme și în 1935! Și chiar în secolul 19!

Redau un singur scurt pasaj: „Oricine va voi sa omoare si sa cucereasca un neam va putea sa o faca întrebuintând acest sistem: ruperea legaturilor lui cu cerul si cu pământul, introducerea certurilor si luptelor fratricide, introducerea imoralitatii si a desfrâului, constrângerea materiala prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistenta, otravire fizica, betie. Toate acestea nimicesc o natie mai rau decât daca ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane. Sa priveasca putin în urma românii si sa vada daca în contra lor nu s-a întrebuintat cu precizie si cu tenacitate acest sistem, în adevar ucigator. Sa deschida românii ochii si sa citeasca presa de 40 de ani încoace, de când sta sub conducere jidaneasca.” CZC, 1935.

Ca să rezumăm pe scurt, Școala și Mass Media astăzi sunt DEȚINUTE / CONTROLATE / PATRONATE de MAFIA străinilor și (în mod logic) NU vorbesc DELOC despre Mafia Internațională, despre crima organizată la nivel planetar, despre Sistemul de exploatare în care trăim, DEȘI ACESTA ESTE CAM CEL MAI IMPORTANT LUCRU DESPRE CARE AR TREBUI SĂ VORBEASCĂ. Școala și Mass Media NU au în prezent rolul pe care afirmă că-l au, ci au rolul de a menţine iluzia că suntem liberi, de a DISTRUGE MENTAL POPOARELE LUMII, de a le limita potenţialul intelectual, de a le îndobitoci, adică de a distruge CAPACITATEA POPOARELOR DE A ÎNȚELEGE CE LI SE ÎNTÂMPLĂ ȘI DE A REACȚIONA ÎMPOTRIVA SISTEMULUI DE EXPLOATARE ÎN CARE SUNT ȚINUTE.

Singurii care pot vedea și înțelege aceste lucruri și „MATRIX-UL” din jurul lor sunt cei care au o moştenire genetică foarte bună care a permis creierului să reziste atacului de îndobitocire și/sau cei care se sustrag/EVITĂ să fie intoxicați prin aceste instrumente și/sau cei care au fost foarte bine educați în familie (sau nu numai) cu privire la Sistemul de exploatare în care trăim. Să schimbăm ceva în legătură cu materialul genetic moștenit ereditar nu putem. Însă legat de celelate două putem face ceva:

Cei cărora încă vă pasă de Neamul Românesc și vreți să fiți de folos Neamului Românesc trebuie:

1. SĂ VĂ SUSTRAGEȚI / SĂ EVITAȚI SURSELE TOXICE DE INFORMARE (cu TV-ul în frunte) ȘI SURSELE DE OTRĂVIRE BIOLOGICĂ (în frunte cu alimentele toxice – cele cu chimicale, cele ultra procesate etc) (educați-vă și copiii în acest sens!) (acordați mai multă atenție la ce băgaţi în gură şi acordaţi mai multă atenţie procesului educațional la care este supus copilul vostru în Școală!) și

2. SĂ VĂ AUTO-EDUCAŢI / INFORMAŢI cu privire la Sistemul de exploatare în care trăim (educați-vă și copiii în acest sens!).

Ce ii impiedica pe oameni sa vada adevarul, de ce nu inteleg romanii realitatea din jur: Sclavia moderna, Noua Ordine Mondiala si Sistemul de exploatare in care suntem neo-sclavi muncitori (nom)

Ce ii impiedica pe oameni sa vada adevarul, de ce nu inteleg romanii realitatea din jur sclavie Noua Ordine Mondiala si Sistemul de exploatare in care suntem sclavi muncitori manipulare educatie

În acest text vom prezenta ce anume îi împiedică pe români (şi pe majoritatea oamenilor de pe planetă) să vadă şi să înţeleagă adevărul şi realitatea reală din jurul lor, adică ce îi împiedică să vadă Noua Ordine Mondială şi Sistemul de exploatare în care suntem ţinuţi pe post de sclavi muncitori moderni (neo-sclavi). Despre ce se întâmplă în jurul nostru şi care este adevărul privind lumea în care trăim am mai scris și în alte texte pe acest blog. Pe scurt, este vorba de cei mai puternici – influenţi şi bogaţi oameni de pe planetă, cei pe care nu îi vedem niciodată, nu ştim cine sunt şi unde se află, dar care conduc lumea din umbră (vedem efectele deciziilor lor, mecanismele prin care conduc lumea și instrumentele lor – oameni, institutii, corporații, companii etc). Aceştia încearcă (şi în mare măsură au reuşit) să instaureze o Nouă Ordine Mondială, în care oamenii să fie SCLAVI muncitori docilizaţi, care doar muncesc (muncă modernă, nu pe câmp), oameni care habar nu au şi cărora nu le pasă că sunt sclavi. Scopul este exploatarea maselor de oameni (popoarelor) de către o Elită profitoare (cei care conduc lumea), care să aibă controlul total al omenirii prin nenumărate metode şi intrumente subversive, malefice, mai mult sau mai puţin ascunse, aplicate toate în cadrul Sistemului de exploatare din fiecare țară. De ce nu pot vedea oamenii ce se petrece cu adevărat în jurul lor? Detalii concrete în continuare:

Ce îi împiedică pe români şi pe ceilalţi oameni de pe planetă să vadă adevărul, realitatea reală din jur:

– Distrugerea mentală (premeditată şi continuă) – oamenii sunt supuşi continuu unui proces de distrugere mentală premeditată, adică unor tehnici şi metode prin care creierul omului să fie pur şi simplu distrus, limitat, îndobitocit. Fără un creier “dăştept” nu te poţi prinde în legătură cu ce se întâmplă în jurul tău. Aşa că trebuie să fii distrus mental.  Distrugerea creierului are loc în plan fizic – adică se lucrează la râncezirea creierului, la limitarea capacităţii biologice/anatomice a creierului de a funcţiona la capacitate optimă şi în plan psihic / mental / intelectual / gândire etc – pentru a limita capacitatea de a înţelege lumea în care trăim, pentru a te înregimenta în nişte tipare nocive de funcţionare prestabilite și ideale pentru Sistemul de exploatare, pentru a nu-ţi pune întrebări, pentru a nu căuta răspunsuri, pentru a nu face faţă psihic adevărului, pentru a respecta autoritatea, pentru a fi obedient etc. Pe scurt, pentru a fi sclavul perfect.

Pentru cei care refuză să înțeleagă că suntem folosiți pe post de sclavi, sau le este greu să înțeleagă acest lucru, am scris acest text cu mai multe detalii: Sclavia modernă.

Metodele de distrugere mentală sunt multiple, cele mai importante fiind următoarele:

ŞCOALA (educaţia formală) – îndoctrinare, înregimentare, obedienţă faţă de autorităţi, tipare de funcţionare, lipsa prezentării adevărului istoric, lipsa prezentării adevărului despre lumea reală, distrugerea potențialului, pierdere de timp, pregătirea pentru viața de sclav etc – de citit detalii aici: Educația pentru turme.

MASS MEDIA (principalele ziare, site-uri de ştiri, posturi radio şi în special Televizorul) – îndobitocire, lipsa prezentării adevărului istoric, lipsa prezentării adevărului despre lumea reală, dependență, manipulare, pierdere de timp, distrugerea creierului etc – de citit detalii aici: Ce învățăm de la TV.

(despre Şcoală şi Mass media găsiți detalii şi aici: Romanii sunt distrusi mental premeditat. Cum se obtine distrugerea mentala a popoarelor)

Poluarea (apă, aer) – fluor toxic, metale grele, noxe auto, etc.

Mâncarea otravă din supermarket – chimicale, pesticide, aditivi, E-uri, conservanţi, arome, MSG (monoglutamat de sodiu), hormoni, OMG (organisme modificate genetic), dulciuri, ciocolată, bomboane, jeleuri chimice, acadele, sucuri colorate, mezeluri, salam, parizer, margarină, branză topită, ketchup, supă la plic, delicat, zahăr în exces, sare în exces, grăsimi, prăjeli, gumă de mestecat şi alte dulciuri cu aspartam etc etc etc; – detalii în textele din categoria MÂNCARE OTRAVĂ.

Probabil VACCINURILE (nu ştim exact ce conţin, dar ştim că fac rău) – detalii aici: Vaccinuri pt copii – o minciuna! Afacerea profitabila ” Vaccinarea copiilor “; UPDATE: Ingredientele oficiale ale vaccinurilor sunt toxice pentru organismul uman; UPDATE: Carte completă despre pericolele vaccinurilor scrisă de un român

Probabil Pastilele (nu ştim exact ce conţin și ce efecte au pe termen lung, dar știm că foarte multe au efecte secundare chiar și pe termen scurt și că marea majoritate nu prea funcționează și țintesc doar SIMPTOMEle, nu cauzele bolii și introduc chimicale în corp) – câteva detalii aici: Prezentare interviu Dr Russell Blaylock.

Chiar şi Biserica într-o anumită măsură – detalii imediat mai jos, la “Mulţumirea cu puţin”.

ppp

Distrugerea mentală duce la multiple fenomene/caracteristici care ne împiedică să vedem Sistemul de exploatare în care suntem sclavi moderni:

Mulţumirea cu puţin – suntem prostiţi să credem că dacă trăim în sărăcie şi suntem amărâţi, e cumva bine şi moral. Aici o  mare parte din vină o are Biserica, care te invită la NON acţiune împotriva Sistemului de exploatare care îi foloseşte pe oameni drept SCLAVI. Biserica ne învaţă “să ne mulţumim cu puţin”, “toţi avem o cruce, să ne ducem crucea”, “să fii bogat este de rău” (deci e de bine să fii sărac – fii sărac!, acceptă sărăcia ca pe ceva bun!), “nu partea materială contează, ci sufletul” – deci ignoră orice ţine de “lumesc” că nu e important! Biserica ne invită la răbdare veşnică şi rezistenţă veşnică, “fiecare să-şi poarte crucea!” . Fiţi săraci! Fiţi umili! Mulţumiţi-vă cu puţin! Acceptaţi relele care vi se întâmplă! Purtaţi-vă crucea! Veţi ajunge în Rai! Toate astea invită omul la NON acţiune! Îl invită să fie docil, să respecte autoritatea, să fie SUPUS, să accepte tot ce i se întâmplă, SĂ FIE SCLAV! Eu nu sunt de acord cu asta deloc, aşa că VĂ ROG, TREZIREA DIN „DOAR RUGĂCIUNE”! Dacă ne mulţumim cu puţin -> nu ne interesează să ducem o viaţă mai bună, deci -> acceptăm viaţa mizeră pe care o avem acum, adică -> ne acceptăm condiția de sclavi muncitori în Sistemul de exploatare. Împăcarea cu sclavia nu ne mai oferă niciun motiv  să căutăm să înţelegem Sistemul de exploatare, pentru că ne mulţumim să trăim în el ca nişte sclavi. Astfel de oameni sunt PERFECŢI pentru cei care conduc lumea din umbră…

– Renunţarea la banul public – dacă nu ne interesează ce se întâmplă cu banii munciţi de noi care ajung la bugetul statului, atunci logic că nu ne interesează nici cine şi cum îi foloseşte, deci implicit, nu ne interesează faptul că PE MUNCA ŞI SPINAREA NOASTRĂ ESTE ALIMENTAT SISTEMUL DE EXPLOATARE – detalii despre această mare problemă a românilor (renunțarea la banul public) găsiți la punctul 10, aici: De ce nu sunt interesați românii de Noua Ordine Mondială.

Obedienţa faţă de autoritate, Încrederea în autoritate şi Nepunerea la îndoială a informaţiilor primite de la autoritate şi nici a bunei credinţe a autorităţii – “Statul îţi vrea binele”, “Nu gândi cu propriul creier, gândim noi pentru tine! Stai liniştit! Ai încredere în noi că îţi vrem binele!”, ”FNI veghează!” etc – detalii aici: De ce au românii încredere în autorități + tipuri de autorități.

Gândirea pe termen scurt – noi, cei mai mulţi români şi ceilalţi oameni care se află într-un astfel de Sistem de exploatare se luptă să supravieţuiască de pe o zi pe alta, de la o lună la alta. Aşa este gândit sistemul. Din cauza asta, noi NU suntem învăţaţi, setaţi să gândim pe termen lung. Noi gândim pe termen scurt: ”ce gătesc când ajung acasă?”, ”cu ce mă îmbrac diseară?”, ”am ce să mănânc mâine?”,  “am cu ce să plătesc salariile angajaţilor săptămâna viitoare?”, “am bani de concediu luna viitoare?”, ”am bani să plătesc rata / chiria luna viitoare?”, “am bani să plătesc taxa la facultate semestrul viitor?” etc etc etc. Noi gândim în termeni de ZILE, SĂPTĂMÂNI, LUNI şi maxim maxim UN AN – DOI înainte. Doar PRIN EXCEPŢIE există oameni – sclavi în Sistemul de exploatare care îşi planifică viaţa pe mai mult de un an. Noi, oile care gândim pe termen scurt, suntem “educaţi” să gândim pe termen scurt încă din şcoală. ÎN CONTRADICŢIE CU NOI, se află cei care conduc lumea din umbră, cei care au pus în aplicare Sistemul de exploatare, care l-au gândit şi care îl gestionează în prezent. EI GÂNDESC TOT TIMPUL PE TERMEN LUNG, adică în ANI, ZECI DE ANI şi SUTE DE ANI înainte !!! Ei fac ceva AZI, AICI pentru ca peste 10, 20 de ani se se întâmple ceva ÎN ALTĂ PARTE. Ei gândesc pe termen lung şi foarte lung. Total diferit față de noi! Noi gândim pe termen scurt şi foarte scurt. DIN CAUZA ACESTEI DIFERENŢE NOUĂ NE ESTE GREU SĂ PRICEPEM LUMEA REALĂ ÎN CARE TRĂIM, pentru că ea FUNCŢIONEAZĂ după regulile LOR, celor care acţionează din umbră şi gândesc pe termen LUNG. Din cauza asta noi nu putem pricepe că ne aflăm într-un Sistem de exploatare şi că suntem sclavi. Pentru că pur și simplu nu-l putem înțelege, cuprinde, cu mintea noastră distrusă premeditat. Din cauza asta adevărul din jurul nostru nu ne este clar, pentru că suntem limitaţi în gândire, în înţelegere a ceea ce se întâmplă, pentru că gândim pe termen scurt. E o mare problemă. Dacă vrem să pricepem cum acționează cei care conduc lumea din umbră trebuie să începem să ”ne punem în papucii lor”, să ne imaginăm că suntem ei și să vedem imaginea de ansamblu și cum funcționează lucrurile/lumea, PE TERMEN LUNG! Detalii despre gândirea pe termen scurt găsiţi şi aici: Cum sa te ajuti PE TINE din viitor. Gandirea pe termen scurt si lung. Binele din prezent si binele din viitor.

Lipsa de interes – din cauza distrugerii mentale oamenii nu conştientizează ce este relevant pentru viaţa lor şi ce nu, aşa că nu sunt interesaţi de subiecte precum Noua Ordine Mondială, conspiraţii planetare, conducători din umbră, guvernul mondial, cip-uri, supravegherea totală a omului, sclavia modernă etc etc etc, pentru că au impresia că nu îi vizează, DEŞI, ÎN REALITATE, ACESTE LUCRURI LE AFECTEAZĂ VIAŢA ENORM! Lipsa de interes apare şi din cauza fenomenului numit disonanţă cognitivă. Este vorba despre faptul că oamenii nu pot face faţă psihic adevărului, aşa că îl ignoră – detalii despre asta aici: Cea mai mare problemă a omenirii.

– Egoism – în mod premeditat Sistemul de exploatare în care trăim este făcut de aşa natură încât oamenii să se lupte pentru binele lor şi eventual al familiei lor, dar ATÂT! Restul nu mai contează, pe restul oamenilor trebuie călcat în picioare ca să ajungi tu cât mai sus şi să-ţi fie ţie cât mai bine. Se cheamă Legea junglei şi reglementează viaţa noastră a românilor în prezent. Din păcate unii oameni bogaţi sunt atât de cretini încât cred că pe ei nu îi afectează Sistemul de exploatare (de citit textele Sclavia modernă şi Şi bogaţii sunt afectati). Ceva despre altruism şi fapte bune aici: Ce mi s-a întâmplat azi.

Valori morale distruse şi Lipsa de patriotism – fără valori morale societatea o ia razna şi este mai uşor de exploatat, controlat, distrus. În mod premeditat ne sunt atacate Biserica, religia şi credinţa, ne este atacată familia tradiţională, iar patriotismul dispare o dată cu distrugerea identităţii naţionale. Detalii despre toate acestea aici: Credinta stramoseasca, identitatea nationala si familia traditionala impiedica distrugerea mentala, psihica si spirituala a omului.

– Nevoie de dovezi clare negru pe alb – oamenii distruşi mental nu mai pot gândi cu propriul creier, nu mai pot lega informaţiile, nu le mai pot pune cap la cap, nu mai pot rezolva singuri puzzle-ul ca să priceapă imaginea de ansamblu – ei au nevoie de “ajutor” extern, de dovezi concrete, ceva palpabil, dar nu sunt dispuşi nici măcar să caute (e greu să citeşti pe internet). De multe ori însă, privind realitatea reală în care trăim, dovezile nu sunt CLARE, pentru că lucrurile relevante se întâmplă PE ASCUNS, deciziile se iau din umbră, iar efectele se simt pe termen lung, nu imediat. Din păcate însă, mulţi dintre oamenii care au nevoie de dovezi concrete, hârtii semnate, contracte clare, ştampile, înregistrări video, audio etc ca să creadă ceva anume, NU VOR CREDE nici măcar când sunt puşi în faţa dovezilor clare – vezi, de exemplu, filmuleţul cu Băsescu care îi dă o palmă unui copil (+ prima lui reacţie la filmuleţ) şi pe românii naivi care l-au crezut pe mincinosul Băsescu în loc să creadă ce le spun ochii  şi creierul: un ins dă un dos de palmă unui copil. Oamenii ăştia care au nevoie de dovezi sunt cei care susţin chestii de genul “conspiraţiile sunt doar teorii”, fără să fie dispuşi să caute să citească mai multe detalii ca să vadă dacă sunt doar teorii sau sunt pe bune. Sunt aceiaşi oameni care spun “şi ce, dacă mă supraveghează ăia şi ştiu totul despre mine, care e problema? Atâta timp cât nu fac nimic rău…”. Perfect! Şi din păcate sunt mulţi care gândesc aşa… Ehe.

– Renunţarea la luptă şi demoralizarea – “nimic nu se mai poate face!”, “nu poţi schimba lumea!”, “nu poţi tu să schimbi Sistemul, îţi pierzi timpul degeaba!” etc – toate aceste concluzii la care ajungem pentru că suntem distruşi mental în fiecare zi, sau care ne sunt inoculate în creier prin mass media au un singur scop: să renunţăm la luptă încă dinainte de a începe cu adevărat – exact ce-şi doresc cei care patronează Sistemul de exploatare – să nu ne răsculăm niciodată. Faptul că ”nimic nu se mai poate face” este doar una dintre multele ILUZII în care trăiesc românii astăzi. Detalii în textul ăsta: Iluziile românilor.

Alte detalii despre efectele distrugerii mentale aici: Exemple de comportamente care denotă distrugerea mentală.

Alte chestii care ne împiedică să vedem adevărul dur din jurul nostru:

– Lupta zilnică pentru supravieţuire – nu ai timp/chef să te ocupi de chestii de ansamblu, de binele cetăţii când tu eşti muritor de foame. Primează interesul individului în faţa a orice. Ordinea priorităţilor e ceva de genul ăsta: Bunăstarea Individului – Bunăstarea familiei lui – Bunăstarea grupului din care face parte – Bunăstarea Comunităţii din care face parte – Bunăstarea Patriei din care face parte – Bunăstarea omenirii – Bunăstarea Planetei şi a întregii creaţii. Cei mai mulţi oameni de pe planetă sunt ţinuţi premeditat la nivelul la care să se chinuie să îşi asigure Bunăstarea Individului și a familiei, dar fără să o obţină vreodată ca să treacă la nivelele următoare pentru că atunci ar deveni periculos pentru Sistem. Aici de bază este SĂRĂCIA – dacă ţii oamenii săraci le tai orice elan de a lupta împotriva Sistemului. D’asta românii sunt ţinuţi aşa săraci (şi popoarele în general, nu doar românii). Ca să se lupte non stop (eventual între ei) ca să supravieţuiască de la o zi la alta. O astfel de situaţie este ideală pentru cei care conduc lumea din umbră.

Lupta pentru supravieţuire duce la alt fenomen care ne împiedică să vedem adevărul:

Lipsa de chef şi mai ales LIPSA DE TIMP pentru a te informa, pentru a căuta ADEVĂRUL – timpul este printre cele mai importante elemente de care trebuie să profităm. Şi cei mai mulţi dintre români AU TIMP, doar că nu îl folosesc în mod util. PIERDEREA DE TIMP şi RISIPA TIMPULUI sunt ideale pentru cei care conduc lumea din umbră, aşa că ei ne “oferă” nenumărate moduri prin care să ne irosim timpul, ORICE ca să nu căutăm adevărul despre Sistemul de exploatare. ORICE CA SĂ NU ÎNŢELEGEM CE SE PETRECE ÎN JURUL NOSTRU şi să rămânem ignoranţi.

Iată câteva moduri prin care TIMPUL românilor şi, în general, al oamenilor de pe planetă este IROSIT PREMEDITAT:

– gunoi mediatic la TV, pe internet, în ziare şi reviste, programe tv cretine, emisiuni imbecile, sport de proastă calitate, filme, cărţi şi muzică de relaxat (“anesteziat”) creierul, pornografie, site-uri socializare, băutură, pariuri, jocuri calculator etc etc etc – de astea se scapă relativ uşor, dacă eşti conştient că sunt lăsate să existe în jurul nostru special ca să ne pierdem timpul şi să ne disturgem creierul (şi viaţa de familie);

– BIROCRAŢIE, mii de acte ca să primeşti ceva, dosare peste dosare necesare pentru un rahat, ANI DE ZILE CA SĂ ÎŢI REZOLVI O PROBLEMĂ ÎN INSTANŢĂ, mii de taxe şi impozite, mii de controale de la mii de instituţii, COZI la orice – la instituţii publice, la plata impozitelor şi taxelor, la plata facturilor, la bănci, la supermarketuri, la benzinării, AMBUTEIAJE în trafic, aglomeraţie în trafic – vezi Bucureşti, LIPSĂ LOCURI DE PARCARE – pierzi timp până găseşti unde să laşi maşina etc etc etc – de astea se scapă greu, pentru că ele sunt adânc înrădăcinate în Sistem, putând fi schimbate doar după eliberarea funcţiilor de conducere ale statului de mafioţii criminali care ne conduc acum, şi înlocuirea lor cu oameni de bună credinţă patrioţi.

Alt motiv din cauza căruia românii nu pot vedea adevărul:

– Bunătatea nativă a poporului român– faptul că suntem un popor foarte vechi (de peste 7000 de ani pe acelaşi teritoriu) ne-a făcut să avem astăzi dezvoltată în noi o BUNĂTATEA NATIVĂ şi nişte caracteristici (genetice) de OAMENI BUNI, sedentari, statornici, care zic “treacă de la mine” când cineva le greşeşte şi sunt dispuşi să ierte foarte mult doar ca să nu fie ceartă şi să fie pace. Alte caracteristici dezvoltate de poporul nostru statornic, sedentar: cooperare, colaborare, ÎMPĂRŢIREA RESURSELOR – de aceea când noi muncim şi alţii se bucură şi ei de munca noastră, nu ne supărăm aşa uşor (“treacă de la mine”). Bunătatea nativă, treacă de la mine, împărţirea resurselor etc au dus la o rezistenţa pe termen lung la nedreptăţi şi greutăţi + acceptarea lor – poporul român este veşnic răbdător. În plus, bunătatea nativă ne face să fim NAIVI şi să credem că şi ceilalţi oameni din jurul nostru sunt tot aşa, buni ca şi noi, când de fapt unii sunt nişte LUPI MALEFICI care abia aşteaptă să ne sfâşie dacă le oferim ocazia. Iar noi…le oferim ocazia în fiecare zi (prin lipsa de reacţie)…iar ei…PROFITĂ! Pentru că noi suntem buni, ne este greu să vedem RĂUL în alţi oameni, mai ales atunci când aceştia se dau drept “de-ai noştri” (vezi politicienii care sunt la conducerea României și care NU sunt ai nostri! Detalii în textul Iluziile românilor). NOI OAMENII BUNI NU PUTEM CONCEPE SĂ FACEM CRIME, RELE, CHESTII GRAVE, SĂ FACEM COMUNITĂŢI ÎNTREGI DE OAMENI SĂ SUFERE, SĂ FURĂM FĂRĂ JENĂ DE LA UN POPOR ÎNTREG etc. DIN CAUZA ASTA NE ESTE GREU SĂ CONŞTIENTIZĂM CĂ ASTFEL DE LUCRURI CHIAR SUNT FĂCUTE PREMEDITAT DE CĂTRE ALŢI OAMENI. NOI NU PUTEM SĂ ÎNŢELEGEM CĂ UNII OAMENI SUNT CHIAR ÎNTR-ATÂT DE RĂI, PENTRU CĂ NOI NU SUNTEM AŞA ŞI AVEM IMPRESIA GREŞITĂ CĂ TOŢI OAMENII SUNT CA NOI. NOI NU PUTEM PRICEPE CĂ SUNTEM CONDUŞI DE OAMENI PUR ŞI SIMPLU RĂI, CRIMINALI (la propriu!), noi le acordăm o şansă, şi încă o şansă şi încă o şansă, chiar şi după multe multe greşeli şi crime împotriva poporului. Noi pentru că suntem BUNI și NAIVI subestimăm GRAVITATEA lucrurilor pe care conducătorii politici le fac – “lasă mă, o fi greşit şi el” / “n-o fi ştiut şi el ce se întâmplă în subordinea lui” / “eh, nu cred că a furat chiar aşa mult” / “eh, a mai făcut şi lucruri bune” etc etc etc. Mare greșeală să acorzi atâtea șanse și atâta bunăvoință acestor CRIMINALI care ne conduc astăzi……jh

 

Iosif Țon rupe tăcerea –

 

 

Sursa articolului si a interviului  Mike Olari – http://family2fam.com/2015/02/10/2664/

img_1405Dupa câteva ore petrecute împreună cu acest om a lui Dumnezeu, am plecat atât de îmbogățit și copleșit spiritual, încât nu mă pot abține să nu împărtășesc și cu alții impresia extraordinară și totodată, bucuria de a mai avea astfel de oameni printre noi. În urma mai multor atacuri pe bloguri la persoana fratelui Țon, am intervenit și eu de câteva ori în apărarea dânsului, nu pentru ca l-am cunoscut prea bine, ci pentru că metodele folosite de către atacatori, mi s-au părut inadecvate pentru un slujitor al Evangheliei, fără să se țina

cont de cuvântul lui Dumnezeu din Matei 18:15-18, care ne învață cum să procedăm în astfel de situații.

Cu toate că și îainte, am avut impresii foarte bune despre fratele Țon (cu unele mici rezerve), din momentul în care s-a declanșat acea luptă nedreaptă de denigrare la adresa dânsului, am hotărât să-l caut și să mă conving dacă acuzațiile aduse au vreo bază, ori mai degrabă avem de-a face cu o luptă spirituală, în care Diavolul a reușit să se folosească chiar și de unii slujitori ,,importanți” ai altarului, pentru a aduce mari deservicii lucrarii lui Dumnezeu.

Ei bine, astăzi vorbind în cunoștință de cauză în ceea ce-l privește pe fratele Țon, pot să vă asigur că avem de-a face cu un om a lui Dumnezeu deosebit, care, ce vorbește și trăiește, dar mai mult de atât; cu toate că a trecut de frumoasa vârstă de 80 ani, încă arde de dragoste pentru cei pierduți, și în egală măsură pentru creșterea spirituală a credincioșilor din bisericile noastre.

Cu toate că eu am discutat multe cu dânsul și sunt convins de autenticitatea informațiilor aduse pe acest blog, totuși, l-am rugat să-mi răspundă la anumite întrebari, care sunt convins că le vor fi de folos tuturor celor care vor citi acest inteviu, pentru a elimina pe cât posibil orice suspiciune în ceea ce privește persoana și lucrarea fratelui Iosif Țon, dar și pentru a preîntâmpina dacă este cu putință, continuarea răspândirii de neadevăruri la adresa dumnealui, prin care se aduce multă bafjocură și ocară la adresa lucrării lui Dumnezeu, și un mare deseviciu tuturor slujitorilor evanghelici.

Mă simt onorat să pot să fac această slujbă pentru slava lui Dumnezeu, și de ce nu, pentru a-l cinsti și pe acest om al lui Dumnezeu devotat total cauzei Evangheliei, cum n-am mai văzut de pe timpul fratelui Richard Wurmbrand, despre care mărturisește și fratele Țon că a fost unul dintre mentorii săi.

Mulțumesc fratelui Țon pentru timpul acordat acestui interviu și pentru faptul că și-a făcut timp să stăm și să petrecem momente memorabile împreună.

 Mike Olari

IMG_1405

Fratele Iosif și sora Elisabeta Țon

Mike Olari: Cu ce ocazie pe la Phoenix?

Iosif Țon: Am venit în Arizona răspunzând invitației fratelui pastor Andi Olariu, pastorul Bisericii Ekklesia, pentru a ține o serie de predici, de conferinţe pentru tineret, şi prelegeri pentru familie.

 MO: M-am bucurat să vă avem și la Biserica Agape, păstorită de Petru Lascău, cu care, din câte știu, aveți o relație buna.

IT: Desigur, relația și colaborarea noastră a început încă din anul 1977, când eram amândoi la Oradea apoi s-a adâncit în anii 80, când am lucrat împreuna la Societatea Misionară Română lângă Chicago, iar pe parcursul anilor, am pastrat todeauna o relație foarte bună.

 MO: Nu intenționez să vă pun prea multe întrebări introductive, fiindcă sunteți o persoană foarte bine cunoscută în spațiul evanghelic, dar doresc să vă pun câteva întrebări, pentru a elucida anumite zvonuri care circulă despre dumneavoastră în mediul evanghelic românesc, așa că voi fi foarte direct și în același timp deschis, la toate răspunsurile dumneavoastra.

Ce ne puteți spune despre relația dumneavoastră cu Bill Johnson, un pastor despre care se vorbește că ar fi un eretic, iar dumneavoastra la un moment dat – la o biserică din Portland – ați vorbit la superlativ atât despre el, cât și depre cartea scrisă de el: “When Heaven Invades The Earth”!?

IT: Relaţia mea cu Bill Johnson trebuie pusă într-un context mai larg. Trebuie să încep cu apariţia în 1963 a cărţii lui George Edon Ladd, profesor la Fuller Seminary in California, întitulată „The Presence of the Future” (Prezenţa viitorului), un studiu academic despre Împărăţia lui Dumnezeu în învăţătura Domnului Isus. În America, era la modă să se afirme că această învăţătură nu mai este pentru astăzi, ci a fost transferată în Împărăţia de o mie de ani (Mileniu). George E.Ladd a argumentat că Isus nu numai că a adus această învăţătură, ci şi că El a adus această Împărăţie cu Sine şi a pornit acţiunea de extindere a ei pe tot pământul (la toate naţiunile). El a inaugurat prezenţa acestei Împărăţii, apoi i-a însărcinat pe ucenicii lui să o ducă pe tot pământul. Expresia folosită de Ladd a prins la mai mulţi teologi, că „Împărăţia este aici, dar nu încă…” („it is here but not yet”); adică, ea şi-a instalat aici un cap de pod, dar încă n-a cuprins toată planeta.

Prin 1979, a îmbrăţişat această viziune John Wimber, întemeietorul lanţului de biserici „Wineyard Churches”. În 1981 s-a creat în Pasadena (legat de Fuller Seminary), „U.S. Center for World Missions” de către Ralf Winter. Ceva mai târziu, el a alcătuit un mare volum de articole despre misiune, întitulat „Perspectrives on World Missions”, în care a inclus şi un capitol din cartea mea despre martiraj. El a iniţiat cursuri speciale în diferite centre din America pentru a forma misionari şi m-a invitat şi pe mine să predau cursul despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre extinderea ei în toată lumea. L-am predat anual, până prin 2010.

Trebuie să arăt că marea majoritate a penticostalilor sunt premilenişti şi dispensaţionalişti, adică ei cred că învăţătura Domnului Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu a fost suspendată şi că tot ce a spus El despre această Împărăţie se va aplica numai în Mia de ani. Bill Johnson era pastor penticostal (Assemblies of God), şi deci era premilenist. Cumva, el a intrat în contact cu mişcarea Wineyard, şi de acolo a îmbrăţişat învăţătura că nu trebuie să aşteptăm până în Mia de ani ca să vorbim despre Împărăţia lui Dumnezeu, ci că ea este pentru noi, astăzi. El şi-a însuşit această îmvăţătură şi a explicat-o extrem de clar în cartea lui „When Heaven Invades the Earth” („Când cerul invadează pământul”), publicată în 2003 (publicată în limba română în 2014).

Bill Johnson, pe lângă că este un bun teolog şi un bun scriitor, este şi un om pragnmatic. El şi-a pus această întrebare, care arată caracterul lui de practician: Dacă Împărăţia lui Dumnezeu este aici şi acum, cum trăim noi în această împărăţie, un trai diferit de al celor care trăiesc în împărăţia celui rău? Împreună cu echipa lui de păstori, ei au ajuns să vorbească despre cultura împărăţiei celui rău şi despre cultura Împărăţiei lui Dumnezeu. Au început să organizeze conferinţe pe tema „Kingdom Culture” („Cultura Împărăţiei”). Am participat şi eu la o asemenea conferinţă în 2011.

Ceea ce era nou pentru mine era strădania acestor oameni de a defini în termeni moderni esenţa trăirii după învăţăturile Domnului Isus. Ei au identificat ca centru al acestei învăţături conceptul de valoare şi de demnitate a fiecărei fiinţe umane. În trei zile în care am stat la această conferniţă am observat cum se tratează personalul acestei Biserici, cu atenţie, cu respect, cu amabilitate şi am observat strădania lor de a-şi acorda onoare unul altuia, conform învăţăturii lor că ceea ce crează ei este o „cultură a onoarei.”

Aceasta este ceea ce am învăţat de la Bethel Church din Redding, California, biserica lui Bill Johnson. Am mai participat şi în 2013 la o conferinţă, de data aceasta pe tema creării şi a conducerii unei Biserici angajate în cultura Împărăţiei.

Pot să vă spun că aceste conferinţe m-au captivat şi mi-au revoluţionat gândirea.

Mă grăbesc să adaug că am văzut la ei şi lucruri pe care eu nu le înţeleg, cum ar fi conceptul de „împartare”, adică de transmitere a unei ungeri speciale prin atingerea pe frunte şi fenomenul căderii pe spate. Am citit tot ce au scris ei şi alţii pe aceste teme şi nici astăzi nu le înţeleg. De asemenea, ei cred că „apostoli” există şi astăzi. Eu nu mi-am însuşit această învăţătură.

Cu aceasta venim la o precizare de foarte mare importanţă. Am mai scris şi în alte locuri că trebuie să facem distincţie între următoarele trei întrebări:

  1. De la cine învăţăm?
  2. Cu cine ne asociem? Şi
  3. Cu cine ne identificăm?

La prima întrebare, răspunsul ni-l dă apostolul Pavel: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun” (1 Tes. 5:21). Am cercetat şi am învăţat de la teologi din toate cultele şi pe unii i-am chiar citat în scrierile mele, fără să mă asociez cu ei şi, cu atât mai puţin, fără să mă identific cu ei.

Cu privire la a doua întrebare, eu am contribuit la crearea Alianţei Evanghelice din România în cadrul căreia ne-am asociat, baptişti, penticostali şi creştini după Evanghelie, să facem evanghelizări împreună, să ne apărăm drepturile împreună, să facem radio împreună, şi alte asemenea acţiuni despre care am căzut de acord că le putem realiza împreună. Aceasta fără să renunţăm la doctrinele noastre specifice, adică fără să încercăm să ne unim într-un singur cult.

 

IMG_1419

MO: Si Bill Johnson din care categorie face parte?

IT: Legătura mea cu Bill Johnson face parte in prima categorie: Am învăţat mai multe lucruri de la el, din cărţile scrise de el şi de la Biserica pe care o păstoreşte. Dar nu am făcut cu ei nici o asociere pentru a lucra şi realiza ceva împreună.

MO: Ați fost exclus din Cultul Baptist din România, regretați?

Răspunsul la această întrebare și la altele, în partea a 2-a a interviului 

 

Interviu cu pastorul Nicu Butoi/

 

  “Hăituit şi arestat de comunişti pentru că predica şi răspândea Biblii, Nicu Butoi este protejat şi hrănit ca de îngeri prin cele 90 de zile de înfometare şi muncă silnică din penitenciarul Bacău şi scăpat de condamnarea secretă la moarte, în timp ce nu conteneşte “să predice pe Domnul” şi să încurajeze pe toţi cei din jur, arestaţi şi gardieni deopotrivă, chiar acolo în detenţie.”            Octavian Curpas

Evanghelistul internaţional de origine română, Nicu Butoi, se înscrie cu siguranţă pe lista celor mai de succes predicatori la nivel mondial. La vârsta de 16 ani, după ce viaţa lui a fost tranformată de Cuvântul lui Dumnezeu, primul lucru pe care l-a făcut, după botez, a fost să-i ceară unui pastor “o carte de predici” ca să prezinte şi altora pe Domnul Hristos. În perioada comunistă, a găsit o metodă foarte ingenioasă de-a predica Evanghelia prin faptul că a decis să lucreze ca zugrav, această meserie conferindu-i posibilitatea să intre în sute de case şi să ducă Cuvântul speranţei. Hăituit şi arestat de comunişti pentru că predica şi răspândea Biblii, Nicu Butoi este protejat şi hrănit ca de îngeri prin cele 90 de zile de înfometare şi muncă silnică din penitenciarul Bacău şi scăpat de condamnarea secretă la moarte, în timp ce nu conteneşte “să predice pe Domnul” şi să încurajeze pe toţi cei din jur, arestaţi şi gardieni deopotrivă, chiar acolo în detenţie.

După Revoluţie, Dumnezeu l-a aşezat repede pe Nicu Butoi în faţa mulţimilor “flămânde” şi-l găsim de la un capăt al ţării la altul, predicând pe Isus Hristos cu mare putere prin casele de cultură şi biserici de tot felul. “Eu predic oriunde sunt chemat” obişnuia el să spună când era iscodit cu întrebări, “numai în iad nu mă duc să predic, că acolo nu mai este cine să se pocăiască”.

De prin 1996 Nicu Butoi este chemat să predice şi în SUA, întâi în penitenciare, apoi în biserici româneşti şi apoi în scoli şi biserici americane şi de multe ori la televiziuni creştine. În 1997 accepta invitaţia de a fi pastorul Bisericii Adventiste Române din Loma Linda, California, poziţie din care va lucra în multe părţi ale lumii până în anul 2005, când este chemat la o altă biserică română la Londra. Adiacent de aceasta, pastorul Nicu Butoi păstoreşte o biserică englezească din capitala Angliei. În Loma Linda cuvântul de har dă naştere la o frumoasă misiune media care va răspândi lumina evangheliei la mii şi mii de suflete prin casete, DVD-uri şi prin Internet. Fraţii noştri români din Londra se străduiesc să urmeze exemplul celor din Loma Linda şi să valorifice la maxim acest dar al lui Dumnezeu pentru ei, pastorul Nicu Butoi.

În 1998 Nicu Butoi a absolvit Institutul Teologic Adventist din Bucuresti, iar din 2004 este student într-un program pentru  doctorat la “Oxford University”. Împreună cu sotia sa Monica, se bucură să-şi vadă cele patru fete crescând în statură şi înţelepciune.

Ţinta pe care o urmăreşte Nicu Butoi întotdeauna este să-L înalţe pe Hristos în faţa oamenilor aşa încât bucuria mântuiri să înflorească în suflete. Şi Domnul i-a împlinit în mod plenar această dorinţă acerbă. Deşi timpul său liber este extrem de limitat, având în vedere misiunea grandioasă pe care o are în Marea Britanie, pastorul Nicu Butoi a avut amabilitatea să ne acorde un interviu.

O.C.V-aş ruga în primul rând să ne spuneţi ce anume v-a determinat să plecaţi la Londra şi care sunt principalele dvs obiective în Anglia?

N.B. – Tot ce pot spune este că nu am ştiut de ce am plec, chiar prieteni apropiaţi m-au întrebat “de ce?” Le-am explicat sincer că nu ştiu nici eu dar că trebuie să mă duc. Am avut încuviinţarea şi încurajarea familiei şi credinţa că Dumnezeu este cu mine într-o lucrare despre care nu puteam spune mai nimic. Actualmente locuiesc în Watford, în Nordul Londrei. Cu privire la obiective acum pot să spun câte ceva. Am venit aici cu gândul să organizez Biserica Adventistă Romană în Londra şi în Anglia în general. De îndată ce am început această lucrare, am fost invitat la centrul de conducere al Adventiştilor din sudul Angliei şi într-o scurtă convorbire cu preşedintele mi-a fost încredinţată, “spre vindecarea rănilor“, una dintre cele mai mari biserici adventiste de limbă engleză de aici. Preşedintele mi-a spus că m-a văzut de mult timp la TV, pe “Hope Channel” şi că în rugăciunile lui pentru Biserica “Totenham West Green Road” a auzit insistent o voce care i-a spus că prin mine Domnul va lucra pentru această biserică. “Dar – îşi zicea el- de unde să vină omul acela aici la Londra?” Când m-a văzut în biroul lui a sărit de pe fotoliu şi a strigat- “Te cunosc!“ Mi-am dat seama că urma să lupt pe două fronturi care priveau o biserică “în facere” şi una “în refacere”.

O.C. Pe lângă implicarea în biserică, am înţeles că vă pregătiţi şi sub aspect academic. V-aş ruga să ne precizaţi care este“subiectul” dvs de studiu. De asemenea, în toată această perioadă cât veţi locui în Anglia, la ce interval de timp v-aţi propus să veniţi acasă.

N.B.– Am aplicat la “Oxford Center” for “Mission Studies” pentru un master în misiune şi dezvoltare (nu găsesc de bună teologia “goală”). Am susţinut două examene sub formă de interviuri şi după cel de-al doilea mi s-a comunicat că am fost propus pentru un program de doctorat. Acum lucrez la faza incipientă a dizertaţiei în care se tratează legătura dintre Hristos şi identitatea bisericii (majoritatea bisericilor trăiesc ceea ce se numeşte o “criză de identitate”). Aş dori ca lucrarea aceasta pentru care mă rog şi fac cercetări să aibe o utilitate transdenominaţională. Cu privire la venirea acasă – adică în California unde se găsesc soţia şi cele patru fiice ale mele – acesta este adevăratul meu examen pe care-l dau în fiecare zi, de mai multe ori. Niciodată nu mi-am dat seama cât de mult cuvântul pur românesc “dor” vine de la “a durea”, durere. Este aşa de adevărat lucrul acesta. Dacă nu ar fi la mijloc lucrarea Domnului atunci nimic nu ar putea să mă reţină aici dar deocamdată suferim cu toţi şi suferim aşa de mult…
Ajung acasă la fiecare două -trei luni dar acest lucru este ca şi cum ai bea apă din când în când. Domnul, însă, va purta de grijă şi în privinţa aceasta.

O.C.  – Există vre-o posibilitate ca mesajele dvs din Marea Britanie să poate fi ascultate şi de noi, cei din SUA, sau în alte părţi ale lumii pe unde radio, TV sau prin INTERNET?

N.B. – Da, se pot viziona şi asculta pe Internet la adresele: http://www.londonromaniansda.com, http://www.intercer.org sau http://www.lomalindaromaniansda.org.

De asemenea, chiar acum sunt în pregătiri intense pentru o serie de conferinţe evanghelistice care vor fi transmise pe “Hope Channel” care are acoperire globală. Seria se va întinde pe toată luna mai şi primul weekend din iunie.

O.C.În ultima perioadă, aţi vizitat probabil mai multe biserici engleze. V-aş ruga să ne spuneţi dacă aţi remarcat anumite elemente în principiile lor de funcţionare care ar putea fi aplicate şi bisericilor româneşti?

N.B.– Implicarea bisericilor engleze în activităţi de caritate este uimitoare. Anglia continuă să rămână un imperiu “peste care nu apune soarele niciodată “. Nu neaparat politic sau militar dar social şi uman. Ei privesc multe ţări ca fiice ale lor, le poartă de grijă, suferă şi se bucură cu ele. Săptămâna trecută s-a încheiat campania de strângere de fonduri pentru ADRA o organizaţie caritabilă în mijlocul Bisericii adventiste. S-au colectat bani de ordinul milioanelor, toţi a trebuit să ieşim în străzi şi pe la casele oamenilor cu o cutie specială, sigilată şi să cerem contribuţii. Eu nu prea am reuşit să fac cine ştie ce, mai mult am pus de la mine, că nu am talent în privinţa aceasta dar au fost alţii cu mare succes. Cu privire la viaţa bisericilor, ceea ce m-a impresionat cel mai mult este maturitatea şi manierele englezilor în a-şi alege conducătorii.
Avem ceva de învăţat de aici. Este o aşa demnitate şi un aşa respect în alegerea conducătorilor de rămâi uimit în special dacă vii dintr-o biserică română. Oamenii se sprijină pe Dumnezeu când îşi aleg conducătorii. Au în vedere adevărata valoare şi chemare a unui om, îl aşează în locul potrivit pentru el şi după ce aceştia au fost aleşi, îi respectă ca fiind puşi de Dumnezeu. Încă o dată spun, e uimitor. Doamne ai milă şi de noi!

O.C. Referindu-ne acum la englezi, în general, care consideraţi că este preocuparea lor principală sau pe ce anume pun ei cel mai mult accent? Există un mit care spune că în lume există trei mari influenţe: Franţa, America şi Anglia. Se spune că dacă ajungi la Paris, primul lucru, cei de acolo te întreabă ce studii ai. În Washington, doresc imediat să afle câti bani câştigi. Iar dacă ajungi la Londra, cei de acolo doresc să ştie “al cui eşti”, vor să afle dacă eşti din neam nobil. Este acest “zvon” o realitate a momentului sau e de domeniul trecutului? Cum credeţi că ar fi reacţionat englezii dacă apostolul Pavel s-ar fi dus la Londra şi s-ar fi recomandat că este “din neam de Dumnezeu?”

N.B. – Depinde unde te uiţi, dar în interiorul bisericii am observat armonie şi respect deşi Anglia nu este în totul liberă de sechelele trecutului ei de discriminare. Oricum Evanghelia a lucrat din greu şi din plin şi se vede o mare deosebire astăzi în comparaţie cu ieri. Am observat că ei apreciază foarte mult intelectul, cultura şi talentul indiferent cine este posesorul. Mintea englezului este foarte iscoditoare şi ei au făcut o forţă din întrebare în sine. Văd foarte multe cârciumi, localuri mici şi cu iz de demult pe care ei le apreciază ca pe un fel de cămin al lor, un fel de micro societăţi …
Dacă Pavel le-ar fi spus că “suntem din neam de Dumnezeu” ei în mod sigur i-ar fi zis ceea ce eu aud de mii de ori la Oxford “de unde ai luat asta“? Ei nu acordă nici o importanţă afirmaţiei fără demonstraţie şi mintea lor e croită spre a cere şi a oferi dovezi.

O.C. – Care credeţi că sunt valorile primordiale ale poporului englez?

N.B. – Valoarea primordială a poporului englez, aşa cum am putut eu să văd în puţinul timp de când sunt aici este curajul, îndrăzneala, rezistenţa şi perseverenţa. Ei nu ştiu să de-a înapoi şi nu prea ştiu să se de-a bătuţi. Dacă Hitler cunoştea mai mult istoria şi psihologia poporului englez nu îndrăznea să-i atace.

O.C. – Care este religia dominantă în Anglia şi care este relaţia ei cu celelalte denominaţiuni creştine?

N.B. – Desigur e vorba de biserica anglicană cu nuanţele şi spiritul ei. E o biserică născută din pragmatismul englez şi care comunică faptul că nimic nu e de mirat din partea unei ţări ca Anglia, că ea ştie să pună voinţa şi convingerea ei deasupra oricărei dogme sau tradiţii.
În ce priveşte relaţia ei cu alte denominaţiuni observ că au un fel de spirit matern sau mai degrabă patern. Au un aer de superioritate şi de siguranţă de sine, în timp ce nu sunt lipsiţi de serioase frământări interne cauzate de poziţii diferite în confruntarea cu anumite probleme.

O.C.  – Aş dori acum să ne spuneţi câte ceva despre românii din Londra. Cam la ce număr se ridică, cu ce se ocupă şi care sunt de în general aspiraţiile lor ?

N.B. – Am relaţii bune cu Ambasada română din Londra şi mă preocupă viaţa şi manifestarea românilor de aici. Lucrurile sunt încă la început fiindcă marele val de emigranţi e relativ tânăr. Anglia a fost mai puţin deschisă faţă de români dar acum îi apreciază foarte mult. Totuşi în opinia mea şi după puţina mea experienţă aici, societatea românească din Anglia este încă fluidă. Sunt încercări timide de organizare şi de concentrare a eforturilor: un dispensar românesc, o scoală în limba română… dar va mai trece mult timp până când naţiunea noastră cu gradul ei mic de coeziune va reusi să se distingă şi să se manifeste ca atare în această ţară.

O.C. – Credeţi că s-ar putea forma anumite punţi de legătură între creştinătatea română din Anglia şi cea din SUA?

N.B. – Cred că ele există deja, probabil mai mult la nivel personal şi local dar un cadru de schimb şi comunicare nu există şi într-adevăr ar fi de dorit. Marea problemă este că americanii nu sunt priviţi de englezi cu prea mare simpatie şi cam tot ceea ce vine de acolo, deşi este apreciat, totuşi nu entuziasmează prea mult. O altă problemă pe care o văd aici foarte pregnant este chestiunea vizelor. Probabil mai mult de jumătate din românii de aici sunt ilegali şi de aici şi caracterul fluid al societăţii noastre româneşti din Anglia. Dacă s-ar ridica viza şi s-ar legaliza libera circulaţie atunci cred că s-ar putea şi se vor face multe lucruri bune. Mă aştept însă că pe puntea acesta de care vorbiţi se va circula într-un singur sens.

O.C. –  În final v-aş ruga să adresaţi un gând cititorilor ziarului “Romanian Times” şi în mod special comunităţilor de români din Portland şi Phoenix.

N.B. – Am avut harul să mărturisesc pe Domnul în mijlocul adunărilor de limba română din Portland, Oregon şi Phoenix, Arizona şi am rămas foarte plăcut impresionat de simplitatea şi de căldura dragostei fraţeşti şi a credinţei creştine de nuanţă românească. Domnul iubeşte poporul nostru cu care mă laud eu zicând că s-a născut creştin, că nu a avut războaie de agresiune sau de cucerire, că este aşa de paşnic şi de iertător, de iubitor şi de ospitalier… În final să spunem cu toţi împreună cu apostolul Pavel, Gal 6,14: “În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume“. May The Good Lord Bless You!
Lucrarea şi activitatea pastorului Nicu Butoi este mult mai vastă decât putem noi să cuprindem într-un articol. Acţiunile sale trec dincolo de slujirea de la amvonul unei biserici, transpunându-se în viaţa de zi cu zi, în practică. Un exemplu elocvent este că domnia sa îşi face timp pentru toţi cei care au nevoie de ajutor fără să ţină cont de educaţia, potenţialul financiar sau “spiţa neamului” din care aceştia fac parte. Am putea spune cu certitudine că trăsăturile menţionate de către Rudyard Kipling în poezia “Dacă” (publicată la Londra) se regăsesc din plin în caracterul omului Nicu Butoi. Mai mult decât atât, am putea spune că viaţa acestui om reflectă chipul Domnului Isus şi viziunea pe care el o are este mai presus de orice ambiţii personale. Astfel că, dincolo de eminentul pastor şi evanghelist, Nicu Butoi este un om foarte modest şi accesibil. Domnia sa primeşte zilnic sute şi uneori chiar mii de mesaje de la prieteni şi simpatizanţi din întreaga lume.

Interviu realizat în 2007 pentru Romanian Times

Octavian D. Curpaş
Phoenix Arizona

 

În 5 zile președintele Trump a schimbat prioritățile politicii americane din ultimii 75 de ani, prin care incinge Apocalipsa dupa Ioan

Președintele SUA Donald Trump
Image source:
REUTERS/Kevin Lamarque

Cum a decurs prima săptămână cu Donald Trump la Casa Albă? Opoziția democrată susține că în doar 5 zile președintele Trump a schimbat direcția și prioritățile politicii americane din ultimii 75 de ani.  La finalul acestei săptămâni agitate sosește în SUA primul lider străin – premierul britanic Theresa May.

Vizita de două zile a doamnei May dă o notă diplomatică unei săptămâni interne lipsite de orice diplomație.

S-a evocat încă o dată “relația specială” a celor două țări, termen lansat de Wynston Churchill după întâlnirea din 1944 cu Roosevelt, dar o analogie mai potrivită ar fi cu o altă întâlnire a celor doi lideri, cea din august 1941, când Marea Britanie era extrem de vulnerabilă, America tulburată de izolaționism.  (“America Mai Presus de Toate” lozinca reînviată de Trump, aparține mișcării non-intervenționiste americane din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.)

“Relația specială” pusă la încercare atunci e testată încă o dată. Într-un discurs ținut ieri la o întâlnire, la Philadelphia, a grupurilor parlamentare Republicane, premierul a insistat asupra “șanselor” acestui moment de reînnoire în ambele țări, exprimându-și speranța că SUA și Marea Britanie vor coopera comercial și într-o serie de dosare cu impact global, continuând astfel tradiția acțiunii comune care “adesea a creat sau inspirat” instituțiile și valorile “de care depinde lumea modernă”.

Aceste valori, afirmă voci din ce în ce mai numeroase, sunt însă puse la îndoială sau nesocotite de noua Administrație.

Rana deschisă de controversele privind mărimea publicului de la Învestitură a fost zgândărită de proiectul anunțat de a pune sub anchetă posibile fraude electorale în statele pe care președintele le-a pierdut, și care au înclinat balanța votului popular în favoarea adversarei sale. Cifrele diferă de la zi la zi, cum ne-a obișnuit noul Executiv; ultimele pun în dubiu între 3 și 5 milioane de voturi.

“Nu există dovezi pentru afirmațiile președintelui, și i-am spus cât se poate de clar acest lucru. Un lider abia ajuns la Casa Albă atât de nesigur de sine încât să submineze integritatea sistemului nostru electoral e ceva extrem de bizar. Vrea să investigheze ceva ușor de dovedit fals, dar se opune unei anchete asupra imixtiunii rusești în alegeri și legăturilor posibile cu personalul său de campanie. Tot ce dorim este adevărul. Sincer, afirmația președintelui mă întristează. Îl compătimesc. M-am rugat întâi pentru el, apoi pentru țară”, a anunțat lidera minorității Democrate din Cameră, Nancy Pelosi.

A urmat, în viforul de ordine și decrete în diverse stadii de elaborare, cel privind zidul de la granița sudică – a cărui construcție urmează să înceapă “în câteva luni” – și măsurile restrictive și prohibitive privind imigrația. Se propune printre altele suspendarea pe o perioadă de patru luni a tuturor primirilor de refugiați, blocarea sine die a relocalizării de sirieni, întreruperea eliberărilor de vize pentru cetățeni din state musulmane socotite “sensibile”, reducerea la mai puțin de jumătate,  50.000 în anul fiscal 2017, a cotei pentru azilanți.

Toate aceste măsuri sunt însoțite de o preconizată întețire a arestărilor și deportărilor de ilegali aflați pe teritoriul țării, campanie pentru care este nevoie de sprijinul autorităților statale și locale.

“Vom rezista,vom sfida, și-i vom apăra pe newyorkezi”, a replicat președinta Consiliului Municipal, Melissa Mark-Viverito.

New York-ul este una dintre cele 39 de metropole și 364 de comitate declarate sanctuar, și care sunt amenințate – contravenind se pare spiritului amendamentului 10 la Constituție, privind subsidiaritatea – cu tăierea fondurilor federale dacă nu oferă asistență autorităților centrale de control al imigrației.

‘Acest ordin executiv contrazice scopul său anunțat. În sute de orașe rezultatul va fi subminarea siguranței publice, înstrăinarea forțelor de ordine de cei pe care-i slujesc. În același timp, e important de înțeles că o trăsătură de condei în Washington nu poate schimba identitatea și valorile noastre ca newyorkezi. Suntem, am fost dintotdeauna, de aproape 400 de ani, un oraș de imigranți. Este esența a ceea ce suntem. Îi vom apăra pe locuitorii noștri indiferent de unde vin, de ce documente de identitate poartă asupra lor”,a precizat primarul Bill DeBlasio, la unison cu lideri municipali din toată țara, de la Chicago la Los Angeles și de la Boston la Austin în Texas, toți combativi în apărarea unor principii fundamentale ce par uitate în aceste ore.

“S-au succedat săptămâna asta, în doar cinci zile, anunțuri care au schimbat, în multe privințe, direcția și prioritățile politicii americane din ultimii 75 de ani. E înfricoșător ce reprezintă acest om, iar acest ordin executiv este imoral. A amenința, printr-un truc politic ieftin, că vei bloca fonduri destinate forțelor locale de ordine, lăsându-le astfel vulnerabile la un atac terorist, asta este imoral”, a precizat Joseph Crowley, deputat Democrat de New York în Parlamentul federal.

Vocile protestatare din fața hotelului Loews n-au pătruns în sala luxoasă în care doamna May s-a adresat ieri Republicanilor de ambe Camere cu un mesaj despre valori și principii, despre nevoia continuității într-o epocă de ruptură.

“Acum 70 de ani, în 1946, Churchill a propus o nouă fază a relației americano-britanice pentru a câștiga un război care pentru mulți nici nu începuse. A descris cum o Cortină de Fier a căzut de la Marea Baltică la Adriatica, închizând în spatele ei toate capitalele străvechilor state ale Centrului și Estului Europei. Astăzi, acele mari orașe1e trăiesc în libertate și pace, grație Marii Britanii și Americii, doamnei Thatcher și președintelui Reagan, grație în primul rând faptului că ideile noastre triumfă întotdeauna.

În America, ideile acestea par să intre într-o eclipsă, și dinamica bilaterală e posibil să fie nu Reagan-Thatcher, ci mai degrabă Bush Jr.-Blair.

Cu noul președinte american o “relație specială” poate deveni oricând o aventură.

 

 

UZINA DE EXTERMINARE DE LA “CANAL” a functionat si datorita acestor  kalai cu pensii speciale

 Martiri si tortionari

4545

La Canal a fost o adevărată uzină de exterminare. 100.000 de oameni, în mare majoritate deţinuţi politici, au fost concentraţi pe cel mai mare şantier comunist. Condiţiile inumane şi regimul de teroare au dus la moartea a aproape o mie de oameni. Florian Cormoş Liviu Borcea, Augustin Albon, Ştefan Georgescu sau Marin Constantinescu sunt doar câteva din numele comandanţilor pe mandatul cărora sute de deţinuţi poltici au murit în urma torturilor.

Florian Cormoş, torţionarul acuzat acum de crime oribile nu este singurul comandant care a activat în cadrul lagărelor de muncă forţată de la Canalul Dunărea – Marea Neagră. Liviu Borcea, Augustin Albon, Ştefan Georgescusau Marin Constantinescu sunt doar câteva din numele comandanţilor în mandatul cărora sute de deţinuţi poltici au murit în urma torturilor. La Canal, despre care deţinuţii politici care au supravieţuit spun că a fost o adevărată uzină de exterminare, au muncit peste 100.000 de români.Numărul morţilor nu este nici acum stabilit definitiv: certificatele de deces consultate în ultima perioadă arată că acolo au murit peste 800 de deţinuţi. O anchetă a Securităţii din anii `60 spune însă că peste 1000 de decese nu au fost înregistrate în nici un fel de documente.

Canalul Dunăre-Marea Neagră împlineşte în acest an pe 26 mai, 30 de ani de la inaugurare. Au trecut însă 65 de ani de când au început lucrările. Statisticile istorice arată că pe şantierul canalului au muncit în total peste 100.000 de oameni. În perioada 1949 – 1955,  ”Canalul” a fost construit cu deţinuţi dintre care mulţi închişi sau ”internaţi administrativ” politici. Internarea administrativă în epoca comunistă era o formă de reţinere care însă dura şase luni sau chiar mai mult. Adică deţinuţii politici erau închişi fără să apară în faţa vreunui magistrat şi în urma unei anchete sumare.

În documentele comuniştilor pe toată lungimea canalului care se întindea de la Cernavodă până la Capul Midia existau colonii de muncă, în realitate ele  fiind lagăre de muncă unde mulţi deţinuţi politici şi-au pierdut viaţa. În noiembrie 1952, deţinuţii reprezentau 82,5% din forţa de muncă de la Canal, adică, 20.768 de persoane.

Câţi deţinuţi au murit

Potrivit IICCMER, în urma cercetării registrelor de stare civilă, un fost deţinut politc a extras un număr de 844 de certificate de deces ale deţinuţilor de la Canal: 23 în 1950; 35 în 1951; 305 în 1952; 481 în 1953. O anchetă a Securităţii din 1967 cu privire la decedaţii de la Canal arată că pentru 1.034 de decese nu s-au întocmit niciun fel de acte şi nu au fost trecute în registrul de stare civilă. Conform aceluiaşi raport, în ianuarie 1953 muriseră 133 de deţinuţi. Numai în cazul lui Florian Cormoş ancheta comuniştilor a contabilizat peste 140 de morţi, iar arhivele cercetate de IICCMER arată că au fost inregistrate oficial 115 decese.

Potrivit documentelor şi testimonialelor, istoricii au identificat următoarele lagăre de muncă forţată:

Columbia (Cernavodă – unde a activat şi torţionarul Florian Cormoş) aici numărul deţinuţilor a fluctuat între 1200 şi 8000 de indivizi;
Saligny 2000-  8000 de deţinuţi la un momendat fiind colonie exclusivă de femei;
• Kilometrul 5 – aproximativ 2000 de deţinuţi;
• Kilometrul 31 – 1500 de deţinuţi;
• Poarta Albă – 10.000 – 12.000 de deţinuţi,
• Galeş- 3000 deţinuţi;
• Noua Culme – 2000 – 7500 deţinuţi;
• Taşalu cu un efectiv de 1500 deţinuţi,
• Peninsula (Valea Neagră) 6000-8500 deţinuţi;
• Capul Midia 500- 2500 deţinuţi (Sursa: Dicţionarul Penitenciarelor din România Comunistă).
• Pe lângă acestea mai erau două lagăre speciale: Eforie (300 de deţinuţi) şi Constanţa (Stadion, 400 de deţinuţi) şi lagăre auxiliare: Seimeni, Saligny, Medgidia, Basarabi sau Năvodari.

CITEŞTE AICI O SINTEZĂ A DATELOR LEGATE  de CANAL

Despre condiţiile dintr-un lagăr de muncă de la ”Canal” vorbeşte istoricul Şerban Papacostea, membru corespondent al Academiei Române. La 85 de ani îşi aminteşte perfect perioada de detenţie de la ”Canal”. A fost arestat în mai 1950 pentru că frecventa Institutul Francez şi împrumuta diverse cărţi de acolo. Nu a fost judecat şi a primit o internare administrativă. Avea 22 de ani şi abia terminase Facultatea de Istorie.

”Când mă întorceam într-o zi de la Institutul Francez, am fost luat pur şi simplu de pe stradă şi dus la arestul Securităţii. Nu am fost arestat pentru că am comis ceva, ci pentru că aşa venise ordinul, povesteşte profesorul Papacostea.

A urmat ancheta timp de o lună, apoi încă o lună la Jilava unde nu a fost scos din celulă în toată perioada. De aici a fost transferat în lagărul de muncă de la Capul Midia în aprilie unde a stat timp de două luni.

Lagărul era un perimetru încercuit în interiorul căruia erau instalate 12 barăci în care încăpeau cam 50-60 de deţinuţi. Protecţia era asigurată de santinele înarmate care aveau ordin care orice deţinut care încearcă să evadeze să fie împuşcat.Încercarea de evadare se pedepsea prin tiruri  de armă de la acele turele. Adică erau împuşcaţi pe loc”, spune istoricul.

Munca la Canal era istovitoare, norma era de 4 metri cubi de pământ per deţinut. Cifra nu pare impresionantă, însă în fapt era imposibil de realizat. „Când am intrat în lagăr am fost primiţi de comandant care ne-a spus direct: «Cine nu face norma este considerat sabotor. Avem gloanţe pentru toţi sabotorii»”, rememorează profesorul Papacostea. Pământul trebuia spart cu târnacopul, încărcat cu roaba şi ridicat pe movila care creştea. Totul se făcea manual, fără utilaje. Deşi avea grave probleme cu coloana tânărul Şerban Papacostea a fost obligat să facă muncile istovitoare de la canal. „După prima zi am avut nu bătături în palme, ci răni deschise”, îşi aminteşte Şerban Papacostea.

O zi de muncă începea în zori. ”Se dădea semnalul de dimineaţă, se făcea din nou prezenţa şi apoi plecam spre şantier. Marşul spre Canal îl făceam cântând. Cred că sunt singurul care îl mai ştie: «La muncă, la muncă. Pornim voioşi la muncă. Roaba e plină, alta să vină. Dă-i zor şi spor la muncă. Aruncă pâmântul, aruncă»”, povesteşte istoricul Papacostea.

Cu o oarecare sfială spune că el nu a fost bătut de comandantul lagărului, însă colegii săi primeau bătăi. Spune că îşi aminteşte de cazul unui deţinut care a fost bătut cu o lopată.

Despre torţionarii aduşi din nou în spaţiul public profesorul Papacostea spune că trebuie să fie pedepsiţi. Istoricul explică faptul că foştii comandanţi nu îşi pot argumenta nevinovăţia spunând că au primit ordine să comită ororile din acea perioadă. ”Să ştiţi că au fost şi oameni care nu au acceptat. Spre exemplu pentru că eu eram grav bolnav cu coloana un ofiţer de acolo m-a scos de la muncă”, spune Papacostea.

”Într-o zi au venit cu o basculantă cu morţi.
I-au descărcat şi apoi au aruncat pământ peste ei”

În decembrie am ajuns în cimitirul localităţii Galeş. Aici l-am întâlni pe Beşir Zeni. L-am întrebat despre perioada când în apropierea localităţii funcţiona lagărul de muncă forţată. Ne-a relatat că îşi aminteşte că aproape în fiecare zi în cimitir erau aduşi deţinuţi morţi. Nu întodeauna morţii erau însă îngropaţi în gropi individuale.

”Într-o zi au venit cu o basculantă cu morţi. I-au descărcat şi apoi au aruncat pământ peste ei. Alteori veneau cu căruţele şi îi băgau în cimitir. Nu aveai voie să povesteşti ceva despre asta. Îi auzeam pe deţinuţi cum se plângeau, cum erau bătuţi. Mureau de foame, a povestit bătrânul.

”Am văzut şi morţi. Erau aduşi în cimitirul vechi.
Erau aruncaţi în gropi comune”

La Poarta Albă, preotul din localitate ne-a pus în legătură cu un alt bătrân care asistat la modul în care erau trataţi deţinuţii.

”Eu lucram uneori cu ei. Mâncau bătaie în fiecare zi. Venea gardianul şi îi bătea cu nuiau pentru cai. Erau vai de capul lor săracii deţinuţi. Am văzut şi morţi. Erau aduşi în cimitirul vechi. Erau aruncaţi în gropi comune, povesteşte bătrânul.

Preotul din localitate a povestit că în mod constant au fost găsite oseminte ale deţinuţilor de la ”Canal”. Din păcate peste locurile unde au fost depozitaţi deţinuţii politici au fost invadate de mormintele localnicilor decedaţi. Povesteşte că într-o zi se întorcea acasă şi văzut o cărută plină cu cadavrele deţinuţilor.

”Erau 15 într-o căruţă puşi unul peste altul. Erau într-o singură cutie şi aşa i-au băgat în pământ. Mureau săracii pe câmp, mureau acolo la vagoane unde descărcau”, a povestit bătrânul.

Personalităţi care au fost încarcerate la Canal

La Capul Midia a fost închis timp de doi ani, între 1950 şi 1952, Corneliu Coposu care a povestit după `90 despre condiţiile oribile în care a fost închis. Cicerone Ioniţoiu, militant anti-comunist, membru PNŢ din anul 1943 şi lider al tineretului ţărănist din Oltenia, pe care a fost delegat să îl organizeze în iunie 1945, a trecut şi el prin lagărul de la Capul Midia. La fel şi preotul Matei Boilă, membru P.N.Ţ. din 1945 şi activist al Mişcării studenţilor anticomunişti.  A fost arestat în 1947 timp de câteva săptămâni, după care a trăit ascuns vreme de doi ani. La 14 decembrie 1952 a fost arestat din nou şi trimis la Capul Midia, pentru o condamnare de un an şi trei luni.

 

Istoricul de origine română Gustav Gündisch, cunoscut drept istoricul saşilor a fost şi el închis la Capul Midia. Criticul literar Ovidiu Papadima a fost şi el încarcerat la Poarta Albă, un alt lagăr de muncă de pe traseul ”Canalului”. Tot la Canal a fost închis şi Mircea Ionescu Quintus, membru marcat al PNL, despre care ulterior s-a aflat că a colaborat cu Securitatea. Gheorghe Cristescu (Plăpumaru) pe care şi profesorul Papcostea l-a întâlnit la Capul Midia a fost internat administrativ la Canal. Gheorghe Cristescu a fost primul preşedinte al Partidului Comunist din România.

Doctorul Ion Iovin considerat întemeietorul oncologiei şi radioterapiei româneşti a fost închis şi la Poarta Albă şi Capul Midia. Romulus Dianu, publicist a fost încarcerat la Poarta Albă. Valentin Gabrielescu  A fost arestat în anul 1949 şi condamnat la 10 ani corecţie, conform art. 167 Cod Penal, pentru trecere frauduloasă a frontierei a fost încarcerat tot la Poarta Albă, după `89 a fost purtător de cuvânt al PNŢCD şi deputat din partea acestui partid. Greceanu Teodor (1917 – 1995),  ofiţer de aviaţie, a fost unul dintre cei mai de succes piloţi de vânătoare ai României în cel de-al Doilea Război Mondial încarcerat la Peninsula şi Poarta Albă.

“Borcea se plimba printre cadavre cu o ţăpuşă lungă din fier pe care o înfigea în trupurile neînsufleţite ca să fie sigur”

Capul Midia: torţionarul Borcea şi victima sa Corneliu Coposu. La Capul Midia unde a activat şi Florian Cormoş, unul dintre cei mai cunoscuţi torţionara fost Liviu Borcea. El a fost comandant al Coloniei de Muncă UM 0837 (Capul Midia), în perioada 1 februarie 1951- 17 iunie 1953. Un studiu al CNSAS arată că în perioada în care lagărul de muncă a fost condus de către Liviu Borcea rata mortalită’ii a fost de 17%. Memorialistica reţine că torţionarul Borcea avea obiceiul să bată deţinuţii şi să îi supună la tratamente inumane.

Seniorul Corneliu Coposu a dezvăluit, după 1989, ororile comise de către torţionarul Borcea.

”Ca să fie sigur că printre deţinuţii morţi nu se ascund unii care disimulează, Borcea se plimba printre cadavre cu o ţăpuşă lungă din fier pe care o înfigea în trupurile neînsufleţite. Pe un deţinut cu coloana vertebrală ruptă l-a bătut ca să-l facă să se târască… cam 70 de oameni au paralizat datorită supraefortului pe care îl reclamau torţionarii ce stăteau cu biciul la spatele nostru, obligându-ne să muncim cu mult peste puterile pe care le aveam”, a povestit Corneliu Coposu într-un interviu pentru TVR realizat în anii 90.

Corneliu Coposu a fost închis la Capul Midia în perioada 1950 şi 1952.

Printre cei care au simţit direct ororile de la Canal se numără şi profesorul Şerban Papacostea, membru corespondent al Academiei Române. Îşi aminteşte perfect ce s-a întâmplat acolo.

Alţi torţionari de la Capul Midia: Nicolae Iancu, locţiitor politic la UM nr. 1 Capul Midia (1952); Gheorghe Popescu Vasile comandant la Colonia de Muncă Capul Midia/formaþiunea 0837 (10 sept.-20 oct. 1953). Alexandrescu Gheorghe, comandant al coloniei Capul Midia (15 iun.-oct. 1953). Dumitru Scripa– locţiitor politic la UM nr. 1 Capul Midia (mai 1950-5 apr. 1952 (sursa: Dicţionarul ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor)

Colonia de muncă de la Poarta Albă a fost cel mai mare lagăr de muncă forţată de pe tot traseul şantierului Canalului Dunăre – Marea Neagră.Aici erau depuşi între 10.000 şi 12 000 de deţinuţi (sursă: Dicţionarul Penitenciarelor Comuniste din România Comunistă). La fel ca la celelalte lagăre de muncă aici erau închişi atât deţinuţi politici cât şi deţinuţi de drept comun. Potrivit unor statistici oficiale în 1952 la Poarta Albă erau închişi în total 8750 de puşcăriaşi, dintre aceştia 5721 fiind deţinuţi politici.Condiţiile descrise de cei care au trecut pe acolo sunt: înfometarea, bătăi, boli netratate, muncă până la epuizare. În 1953 Ministerul de Interne s-a autosesizat pentru că la Poarta Albă rata mortalităţii era extrem de mare. Remus Radian unul dintre deţinuţii politici a povestit în Lexiconul Negru scris de Doina Jelea că în fiecare zi mureau 20 de deţinuţi.

La lagărul de la Poarta Albă a activat şi torţionarul Ion Ficior, cel de-al doilea torţionar acuzat de genocid, pentru crimele comise la Periprava. Un alt comandant amintit în lucrările de specialitate este Eugen Cornăţeanu. ”Era deosebit de brutal cu deţiunuţii dar arăta înţelegere faţă de subordonaţi”, se arată în Dicţionarul Penitenciarelor din România Comunistă.

La Poarta Albă a fost întemniţat şi Emil Dondea fost primar al oraşului Târgu-Mureş între cele două răsboaie mondiale. Avocatul Emil Dondea a fost preşedintele PNL-Mureş. A fost deputat de Mureş în Parlamentul României, unde în 1928 susţine celebrul discurs “Nemulţumirile Ardealului şi chestiunea minoritară”. În 1952 a fost arestat şi, timp de un an, a fost deţinut politic fără condamnare în lagărul de muncă forţată de la Poarta Albă. Eliberat în 1953, i s-a impus domiciliu forţat la Tazlău. Ion Jovin, membru de onoare al PNŢCD, medicul personal al lui Iuliu Maniu, a fost şi el încarcerat la Poarta Albă şi Capul Midia.

Printre cei care au murit la colonia de la Poarta Albă se numără, David Nicolaea învăţător, membru PNŢ, a fost arestat pe 20.VI.1950 pentru activitate anticomunista.

La colonia Peninsula (Valea Negră) a activat torţionarul Marin Constantinescu. În literatura memorialistică acesta este amintit pentru că prefera să-şi bată deţinuţii cu bâta.

”În ziua de 17-18 iulie 1953, când lagărul trebuia evacuat complet, transporturile de deţinuţi urmând să plece spre nordul ţării, pentru a pregăti litoralul în vederea celebrului. Festival al tineretului, Marin Constantinescu a supravegheat personal operaţiunea. Atunci a fost vãzut intrând în infirmeria unde erau bolnavii netransportabili de la Peninsula, cu o bâtă în mână, iar câteva momente mai târziu bolnavi în cârje săreau pe ferestrele barăcii”, a povestit fostul deţinut politic Remus Radina, în cartea Testamentul din morgă.

La Colonia de Muncă Peninsula a fost comandant în perioada mai-noiembrie 1951 Gheorghe Ştefan Georgescu. Este considerat unul dintre cei mai duri torţionari ai Canalului. Cezar Zugravu,  fost deţinut politic a relatat în cartea Mãrturii ale suferinţei că în perioada în care Peninsula a fost condusă de Georgescu mai mulţi deţinuţi politici au fost asasinaţi: ”În timpul „domniei” lui Georgescu au fost asasinaţi Ion Dumitrache, maistru mecanic care a evadat şi a fost prins, şi doctorul Ion Simionescu, unul din cei mai străluciţi chirurgi ai ţării. În legătură cu uciderea lui Dumitrache, Georgescu a fost acela care i-a dat undă verde lui Chirion să-l împuşte în ceafă pe evadat, într-un beci din lagăr, iar în privinţa doctorului Simionescu, tot Georgescu a fost acela care l-a dat pe mâna lui Bogdănescu şi Ienăchescu, studenţii ”reabilitaţi” şi ”reeducaţi” de la Piteşti, ca să-l tortureze şi să-i rupă coastele”

Augustin Albon a fost un alt torţionar cunoscut al Canalului. În 1949 a fost numit responsabil cu paza tuturor coloniilor de muncă. A fost reţinut în memorialistică pentru că maltrata deţinuţii legându-i de un stâlp.

Documentarele realizate de IICCMER, dar şi de foştii deţinuţi după `89 arată că la Canal au activat zeci de comandanţi. Un documentar exaustiv al torţionarilor din România poat fi citit aici sau aici

Canalul în cifre

Canalul Dunăre – Marea Neagră leagă porturile Cernavodă, de pe Dunăre, şi Constanţa Sud, de la Marea Neagră, scurtând cu circa 400 de kilometri ruta mărfurilor de la Marea Neagră spre centrul Europei şi cu aproximativ 4.000 de kilometri ruta pe care o fac mărfurile din Australia şi Orientul Îndepărtat destinate Europei Centrale.

Construcţia canalului a început în 1949, mulţi dintre muncitori fiind deţinuţi politici din închisorile comuniste. Lucrările au fost sistate în 1955 şi au fost reluate apoi în 1975, fiind finalizate în 1984, când Canalul Dunăre – Marea Neagră a fost inaugurat, în data de 26 mai, de către Nicolae Ceauşescu.

Canalul a fost proiectat pentru a funcţiona la o capacitate de 80 de milioane de tone anual. Construcţia sa a necesitat excavarea a aproximativ 300 de milioane de metri cubi de sol şi rocă, mai mult cu 25 de milioane decât la Canalul Suez şi cu 140 de milioane mai mult decât la Canalul Panama. (Sursa: Arhiva Mediafax.ro)

Foto: Harta Canalului Dunăre – Marea Neagră, sursă: IICCMER

Columbia este lagărul unde deţinuţii munceau, erau înfometaţi şi bătuţi până la moarte. Florian Cormoş a instaurat aici un regim de teroare, în doar patru luni cât a condus lagărul 115 deţinuţi găsindu-şi sfârşitul în chinuri groaznice. Cruzimea sa a atras şi atenţia comuniştilor care l-au condamnat la moarte, pedeapsă transformată ulterior în muncă silnică pe viaţă. A scăpat după patru ani fiind amnistiat, iar acum nu are nicio remuşcare.

Florian Cormoş este al treilea torţionar pe care gândul şi IICCMER îl devoalează opiniei publice. Pe numele său a fost depusă o sesizare penală în care este acuzat că prin acţiunile sale a dus la moartea a 115 deţinuţi încarceraţi în lagărul de la Cernavodă, una din coloniile şantierului canalului Dunăre – Marea Neagră. La fel ca şi “colegii” săi Vişinescu şi Ficior, torţionarul Cormoş îşi consumă bătrâneaţea liniştit. Gândul l-a intervievat iar timp de o oră şi jumătate ne-a vorbit despre cariera sa. A admis că în mandatul său deţinuţii mureau pe capete. La început a negat vehement că îi maltrata pe deţinuţii care ajungeau pe mâna sa. Pus în faţa evidenţelor, a recunoscut că „îi mai lovea”. Nu regretă nimic şi, la fel ca ceilalţi torţionari intervievaţi de gândul, susţine că vina aparţine altora. 

CITEŞTE AICI DOSARUL COMPLET AL LAGĂRULUI DE LA CANAL

Am ajuns acasă la fostul comandant Florian Cormoş în decembrie 2013. Fostul şef al lagărului de muncă de la Cernavodă locuieşte în Oradea, pe o stradă liniştită. Are un apartament de trei camere pe care îl împarte cu fiica lui. Ajunşi în faţa blocului, am sunat la interfon. Nu a răspuns nimeni. În schimb, o vecină a comandantului ne-a observat. După ce s-a lămurit că îl căutăm pe ”domnul Cormoş”, vecina l-a sunat să-l avertizeze. Am ajuns în faţa uşii sale. Ne-a primit fiica lui, un adevărat ”gardian” pentru fostul comandant. Din capul locului, ne-a spus că ea nu ne permite să-l intervievăm pe tatăl ei pentru că e nemulţumită de felul în care a evoluat povestea cu torţionarii.

Florian Cormoş, un bărbat masiv, de peste 1,90, îmbrăcat într-un capot albastru, şi-a făcut apariţia în holul apartamentului. A stat preţ de câteva minute şi ne-a evaluat. I-am explicat ca vrem să îi auzim mărturia şi ca nu noi suntem cei care îl judecăm. Era împăcat. Ne-a spus că oricum nimeni nu poate să îi mai facă nimic pentru că pe de-o parte el se consideră nevinovat, iar pe de altă parte a fost deja anchetat de comunişti şi condamnat.

Ne-a spus că ştie că nu poate fi cercetat de două ori pentru aceleaşi fapte. „Nu poţi să îl bagi în aceeaşi oală cu ceilalţi. El a suferit nevinovat”, ne spune fiica torţionarului. Continuăm parlamentările cu fiica. Ne oferă o cafea. Acceptăm oferta. Fiica ieie din cameră. În acest moment, începem interviul cu fostul comandant.

Gândul: Povestiţi-ne cum aţi ajuns la şcoala de educatori?

Florian Cormoş: În şcoală, eram mai sprinten şi au venit şi ne-au zis „Nu vreţi să mergeţi la Bucureşti?” Eu voiam să merg la Bucureşti la ansamblul armatei pentru că eu cântam bine. Mi-au spus să aleg, ori merg la Bucureşti, ori la Oradea. Am zis Oradea, că era mai aproape. Eu sunt din părţile alea ale Marghitei, dar m-am născut aci, la Şişterea. Tata era slugă la boieri, la maghiari. (divaghează cu o scurtă poveste despre cum s-a întâlnit cu un consătean n.red.)

Când aţi ajuns la şcoala asta de educatori?

La 22 de ani. Asta era în ’49. Atunci era avalanşa aia. [ se opreşte, n.red] Dar de ce trebuie să apar eu că am fost la Cernavodă, cu deţinuţii? Păi mai credeţi că o mai fi vreunu’ în viaţă? (Se pare că a avut dreptate. Până acum, IICCMER nu a identificat niciun fost deţinut care să-l fi cunoscut pe Cormoş şi care să mai trăiască n.red)

Poate mai sunt în viaţă…

Eu nu cred. Acolo s-a făcut un proces fantomă, ordonat.

Până la proces… În anul 1950 aţi ajuns la Capul Midia. Ce făceaţi acolo?

Mergeam şi mă uitam la deţinuţi cum lucrează.

Eraţi încadrat ca ce? Sergent?

Nu, sublocotenent. Am stat 3-4 luni şi apoi am mers la Cernavodă. Am stat acolo în ’50, până toamna. Acolo m-au numit comandant la colonia de femei de la Saligny. Era o colonie de femei de vreo 600-700. Nu a murit nicio deţinută. La Cernavodă, am fost comandant vreo două luni în toată perioada canalului. Nu s-a mai auzit de niciunul.

Bun, dar şefii dumneavoastră îi băteau pe deţinuţi?

Vai de mine, mai ales că era unu fotbalist, Radu. (Îi pronunţă numele apăsat n.red.). Era comandant. După aia a venit… Şi dacă l-a bătut? Parcă erau coloniile prevăzute cu cai. Eu nu m-am urcat pe cal de când îi lumea, domnule. Şi mă acuză pe mine că umblam cu caii peste deţinuţi (râde n.red.). Oameni care au fost puşi. Tot dosarul meu a fost dirijat de doi evrei. Eu nu am recunoscut. Cum să recunosc? Colonelul Stoiescu mi-a făcut dosarul.

Nu aţi recunoscut ziceţi?

Io? Io şiu că n-am recunoscut. Aşa zic ei că am recunoscut. M-am ridicat la proces şi am zis: «Dacă mai continuaţi în halul ăsta, iau scaunul şi dau în dumneavoastră». În sală era generalul Petrescu, şi colonelul Popescu şi acolo a fost un bâlci. O venit colonelul Crăciun la proces şi a zis: «Domnule, dacă Cormoş e aici, toţi trebuie să fim aici! Toţi cei care suntem în conducerea penitenciarului. Ştiţi ce se întâmplă acolo?!» A avut curajul să spună. M-au condamnat la muncă silnică pe viaţă şi ştiu că originalul l-au trimis la ONU ca să zică: «Iată, domnule ăştia sunt vinovaţii!» Adică eu şi un subofiţer. Am ispăşit pedeapsa şi am fost repus în drepturi. Am stat patru ani la Jilava. Tinereţea mea acolo mi-au mâncat-o.

După proces au venit judecătorul şi procurorul să ne spună: «Mă băieţi….» Eu i-am zis: « Ce băieţi, că dacă eram băieţi de ce ne-aţi condamnat la moarte? Ăla (arată în sus) o să ne facă dreptate. Ieşiţi afară!» Atunci au fost procesele fantomă. Se judecau procesele lui Cernătescu, care a fost condamnat la moarte pentru că a sabotat lucrările Canalului Dunăre – Marea Neagră. A recunoscut. După un an jumate şi el, şi ceilalţi sabotori au fost puşi în libertate. În ziar scria că sabotorii Canalului au fost executaţi. Asta e dreptate? Acum avem dreptate în ţară?

Eu nu sunt judecător. Eu vreau doar să înţeleg ce s-a întâmplat.

Păi de la ăia nu mai aflaţi nimic. Ce se întâmplă cu deţinuţii care au slăbit. Notaţi-vă o dată principală de la care se trage totul. Ministrul Pavel Ştefan, pe 20 ianuarie 1953, convoacă toate cadrele de conducere de la colonii şi de la penitenciare. Între altele se discută: «Domnule ministru, avem oameni bolnavi cu sutele, ce facem cu ei?» Ministrul a răspuns: «Acolo să-i faceţi sănătoşi. Acolo deţinuţii sabotează şi, dacă nu luaţi măsuri, o să suferiţi». Ordinul suna aşa: «Deţinuţii care îndeplinesc norma primesc 4400 de calorii, cei care nu îndeplineau norma 3200 de calorii, ba chiar de la cei cu 3200 le-a fost scăzut la 2200». Ce putea să iasă de aici? Ăştia erau după cinci ani de Canal. Ăsta e adevăratul genocid. El a introdus foamea. Fiecare deţinut prime 750 de grame de pâine, care muncea.

Unii deţinuţi au relatat în cărţile de memorialistică faptul că nu primeau mâncare, că şi dumneavoastră îi trimiteaţi la muncă fără mâncare

Nu e adevărat. În fiecare zi mergeau căruţele speciale care le duceau mâncare sau cu maşinile. Încă ce bucătărie aveau! Colonia era unde e acuma uzina termonucleară. Totul e o minciună. A venit ministrul şi m-a întrebat dacă am pus în aplicare ordinul. Am zis că nu l-am pus pentru că trebuie cazane speciale, bucătărie specială. Mi-a spus să pun în aplicare imediat. Ăsta e primul act de acuzare pentru că toţi îşi aduc aminte şedinţa respectivă.

Acelaşi lucru în spunea şi Ficior. L-aţi cunoscut pe Ficior, dar pe Vişinescu?

Pe Ficior da, pe Vişinescu mai puţin. Eu nu am lucrat cu Ficior. În ce priveşte profesia, era destul de pregătit. Cu deţinuţii cum o lucrat, ştiu că era puţin mai stăpân. Aşa cum era Szabo, mie mi-a plăcut de Szabo, el mai mult ţinea la deţinuţi. Le satisfăcea tot.

Cât aţi condus lagărul de la Columbia?…

Trei luni. Nici nu am avut timp să cunosc şantierul. Veneau cei epuizaţi. Toţi cei epuizaţi de la cele şapte colonii eu trebuia să îi primesc la Cernavodă. Cum să nu moară? Mureau şi pe drum. Să zicem că veneau de la Nazarcea … pe drum mureau. Păi i-am omorât eu?

Sunt detalii pe care lumea nu le cunoaşte…

Dintre toţi comandanţii, numai pe Cormoş îl găseşte. Eu la două, trei zile trebuia să omor un deţinut ca să fie adevărat ce mi se impută. (râde din nou n.red.)

Au murit deţinuţi la Columbia cât eraţi comandant?

Au murit. A venit doctorul. Am anunţat Bucureştiul:« Veniţi să vedeţi!» V-am spus, au murit pe drum. Asta a fost problema, că îi adunau acolo de la alte colonii.

Deţinuţii care nu îşi făceau norma primeau pedepse?

Da, li se tăia raţia. Ministru a dat acel ordin, nu cred că s-a mai dat aşa ordin. Se lua de la cel care nu îşi îndeplinea norma şi se dădea la cel care şi-o făcea. Ăla la 4000, ălălat la 3000 şi ălălalt la 2000 de calorii. Ce să iasă de aici? Nu iese genocid? Eu nu l-am aplicat, că nu aveam posibilitate. Nu aveam bucătărie. De ce când am stat la femei una nu a stat la spital?

Ce munci făceau femeile?

A venit ministrul şi i-am zis: «Cu femeile nu se face Canalul. Se poate cu lopata, roaba şi scândura să lucreze o femeie?» I-am spus să se desfiinţeze. Eu i-am zis că am învăţat asta de la lucru, că de la lucru am plecat. Mâinile îmi erau ca scoarţa. Nu mai spun că patru ani am fost slugă la maghiar, în Ungaria de la 14 la 18 ani unde m-au găsit trupele române.

În Ungaria?

Da chiar acolo. Am fost la Szabo Janos şi Janko Josef. «Ce faci puştiule aici?», m-au întrebat soldaţii români când au venit. « V-am aşteptat pe dumneavoastră». Patru ani de zile am stat. Tată meu a fost persecutat şi trimis la muncă silnică pentru că a fost voluntar în armata austro-ungară a venit generalul Moşoiu şi i-a dus la Mărăşesti. Tata a fost mereu persecutat.

Unde aţi fost la femei?

La Saligny. Am stat acolo şase luni. După ce a plecat ministrul, la două luni am primit ordin că se desfiinţează colonia. Penitenciare, penitenciare, Dumnezeii mă-sii! Ce-o făcut Securitatea? Ce-o făcut membrii de partid? Partidul dădea ordin. Unde sunt ăştia?

Probabil mai sunt şi prin Parlament

Unde sunt? S-o îmbogăţit tâlharii şi hoţii. (fiica sa intervine constant n.red.)

Dar pe deţinuţii politici vi s-a dat ordin să-i trataţi aparte?

Nu am avut deţinuţi politici. Coloniile erau separate. Peninsula, Capu Midia… Cu efectivele. Se zice că milioane de deţinuţi au murit la Canal. Hai să zicem că în patru ani au trimis 2 milioane. Să împărţim la patru ani, adică la 1500 de zile, păi trebuie să fie mia de deţinuţi…

(intervine fiica din nou n.red) Revine Cormoş şi vorbeşte despre dosarul său

Eu am fost separat, mai erau unii judecaţi cei de la Salcia.

Ce-a fost la Salcia?

Acolo tot aşa unităţi agricole. Deţinuţii lucrau la îndiguire.

De ce au fost cei de la Salcia condamnaţi?

Poliţaiul punea pe cineva să semneze o declaraţie şi o trimitea la minister şi apoi venea internarea administrativă, adică condamnarea de şase ani. L-am avut arestat pe Cristescu Gheorghe, primul secretar al Partidului Cominist din România. L-am primit, l-am ţinut lângă mine, făcea curăţenie pentru că avea 72 de ani. L-am întrebat: ce ai făcut, domnule Cristescu? Nu am făcut nimic, am stat înăuntru. Nu m-am deplasat nicăieri. Pleacă acasă şi apoi vine cu o condamnare de şase ani. Acolo l-au băgat la politici. De fapt, avea internare administrativă. Era prin ordin al ministerului. Cred că dosarele mele nu mai sunt. Se zice că îi puneam în lanţuri de 50 de kilograme. Nu e adevărat.

La anchetă aţi dat vreo declaraţie?

Ăştia doi evrei nu m-au anchetat cu adevărat. Nu am dat, ce ştiu eu? Am zis: Semnez totul. Ce sens ar mai avea? Nu scăpam de proces. Am fost judecat la Tribunalul Suprem al Armatei. Mai era un subaltern, cred că avea şi el grijă de deţinuţi. Unde sunt sutele de deţinuţi? Dintre toţi cum numai pe mine?… Iarăşi sparg eu gheaţa. Eu ştiu ce iese de aici? Să vă ajute Dumnezeu aşa cum lucraţi.

(Începe o discuţie în paralel între el şi fiică. Ea încearcă mereu să închidă interviul. Cormoş însă continuă povestea sa).

Cât aţi fost locţiitor, comandant, ce s-a întâmplata acolo, cum vi se pare?

Ce comandant, ce vreţi să îmi puneţi în cârcă? Uite cum vă zic eu, dacă în perioada cât am fost comandant am dat vreo palmă, Dumnezeu să mă facă ţăndări. Se mai zice că umblam cu calul, de unde că nu m-am urcat pe nici un cal alb? Calul nici nu te calcă.

Iarna deţinuţii erau scoşi la muncă?

Da, cum să nu?! Era lege…

Dacă nu îi scoteaţi, ce se întâmpla?

Nu. Nu se putea. Au făcut la Poarta Albă grevă. Le-au făcut proces şi i-au pus în libertate. Procese de ochii lumii. Asta erau procesele atunci. Lumea o început să dea din mâini. A fost revolta din Germania. Pe Canal, totul intra acolo. În ţară nu se lucra nimic. Văzând că nu mai merge treaba, s-a primit ordin că niciun deţinut să nu mai iasă la muncă. Au început să-i trimită în ţară şi s-a trimit Canalul. Munca de acolo era sabotată. Şi cu lopata…

Lucrau numai cu lopata?

Ei…, au venit utilaje din Rusia care nu funcţionau.

Pe dumneavoastră de ce v-au luat?

Pentru că au murit deţinuţii. Nu m-au întrebat nimic. Au venit ei. Nu m-au confruntat cu nimeni. Proces fantomă. Primele acte au trimis la ONU.

La Columbia au murit oameni? Din ce cauză?

Da, au murit. Erau epuizaţi. 40 erau în infirmerii.

Puteaţi să faceţi ceva?

Am chemat doctorul. Le dădea îngrijiri. Doctorul a zis: «Cât am putut, le-am dat, dar ce să fac?!» La proces l-am chemat pe Pavel Ştefan, ministrul. L-a chemat în instanţă. Am zis să-l cheme, că el a dat toate ordinele.

Instanţa i-a spus: Acuzatul vă pune în sarcină ordinele pe care le-aţi emis. Pavel Ştefan a răspuns: «Toate ordinele au fost în conformitate cu principiile socialismului». «Minte! Minte!», am strigat eu. A tăcut din gură domnul ministru. Să căutaţi actul ăsta. La Ficior actul ăsta îi mai bun.

Ziceţi că nu aţi dat nici o declaraţie. Totuşi noi am găsit una din acea perioadă. Iată ce aţi spus la anchetă: ”În dorinţă de a mări randamentul în producţie am trecut peste prevederile legii şi am bătut câţiva deţinuţi”

(Izbucneşe în râs, n.red) Dacă i-aş fi bătut acuma… Probabil mi-a scăpat. Eu m-am rugat şi am jurat că nu am dat nici o palmă la un deţinut pentru că nu am avut timp.

Dar, de exemplu, la carceră aţi mai trimis deţinuţi?

Da, la carceră da. Au fost trei-patru cazuri. Erau oamenii înrâiţi. (tonul vocii coborară, n.red) Ştiu şi aspectul ăsta. Îmi amintesc.

De ce îi trimiteaţi la carceră?

Subofiţerii sau cei care erau resposabili ne comunicau că deţinuţii erau recalcitranţi cu cadrele, nu îndeplineau normele, ori a bătut pe alt deţinut. Erau recalcitranţi.

În ianuarie-februarie 1953, îi trimiteaţi la carceră în ger şi frig?

Nu era aşa frig. Aşa o fost. Alea nu trebuiau încălzite. Da eu la Jilava cum am stat?

Aţi stat la carceră?

Da` ce trebuie mai mare carceră ca butoaiele ale de ciment? Trebuie mai mare carceră?

Dar cum era carcera de la Cernavodă faţă de aia de la Jilava?

Păi asta era din lemn, aia era din zid. (râde din nou, n.red) Eu am stat la Jilava în carceră, pe ciment, pe nimic.

Un deţinut, Chiorean Gheorghe, zice aşa: «Domnul commandant Cormoş m-a bătut în poartă până ce am leşinat şi mi-a zis : Ai să mergi la muncă pe şantieră fără mâncare şi fără odihnă»

Ha, ha, ha! Da puteam eu să fac aşa ceva? Toate, toate sunt… Astea erau oarecum spuse în aşa fel încât să mă acuze. Dacă erau scrise erau suficient. Nu umblau după martori.

Aţi dat atunci două declaraţii la procuratură.

Nu am dat.

Mai e o declaraţie a dumneavoastră, citez: Am mai bătut unii deţinuţi care făceau lucruri nepermise, care se sustrăgeau de la lucru.

Da, posibil să fi spus. Şi ce? Că am dat o palmă la deţinuţi, da i-am omorât? Da i-am omorât cum spun acolo? Eu am spus că eu acolo nu aveam timp de aşa ceva. Mă ocupam să cunosc unitatea şi colonia.

Un domn fost deţinut – medic: Domnul Cormoş nu ţinea seamă de scutirile medicale ale deţinuţilor şi pe distrofici îi trimitea la muncă…

Păi ală nu putea merge pe picioare, dacă era distrofic. Deţinuţii erau aleşi pe sprânceană de anchetatori.

După ’90, v-aţi mai întâlnit cu vreun deţinut?

Absolut nu. Eu vă spun că totul a fost pus la cale… Ministerul de Interne a fost pus să facă nişte dosare. S-a pus problema drepturilor omului. Si aşa au făcut dosarele. Mare problemă pentru doi securişti să facă aşa ceva.

Cum aţi fost eliberat? Cum aţi ieşit?

(Intervine fiica: L-aţi agitat)

Am vorbit cu opt inşi şi am zis să facem un refuz de hrană. Am fost opt care am intrat în greva foamei timp de 20 de zile. După 10 zile eram epave. După 20 au sosit de la Comitetul Central şi ne-au zis: «Nu vă promitem că vom face minuni, dar vă recomandăm să încetaţi pentru că vă distrugeţi. Ne vom interesa de cazul vostru. Dacă e aşa cum spuneţi, situaţia voastră se va lămuri». Am stat câteva zile. Au venit procurorul şi judecătorul care ne-a dat sentinţa. Eram în camera 28. « I-am întrebat: domnu preşedinte de ce aţi venit. Nu mai bine ne lăsaţi şi plecaţi? De ce ne-aţi condamnat?». Judecătorul: «Domnu Cormoş, nimic nu e definitiv. Aveţi răbdare. Vă sfătuim să renunţaţi». I-am luat la rost. După ce am plecat am zis că ne lăsăm de grevă dacă ne lasă să scriem scrisoare. Într-o seară a venit colonelul Bădică şi ne-a chemat, m-a îmbrăţişat şi mi-a zis: «Situaţia se va lămuri». Am vorbit cu cine trebuie. A plecat Bădică. După trei luni, în august ’57, a venit comandantul şi ne-a spus că suntem eliberaţi.

Deci v-au amnistiat?

(Intervine fata lui: Da numai pe tata l-aţi găsit?)

Da ce poate să îmi mai facă mie? Puteţi acum să trageţi în mine, că nu îmi pasă. Ăia de sus nu văd lucrurile.

(Din nou fata: Iar e agitat, dar să nu îl faceţi că e nervos că aşa se interpretează acuma)

Pun întrebarea, am fost două luni la Cernavodă. Au murit câţi deţinuţi, câţi au murit? Orice deţinut era luat… dus la unitate. Venea procuror, medic legist, Sfatu Popular, dădea actul de deces. Cum îi îngropa cu sutele? Poate am trimis distrofici de la poartă la infirmerie.

Unde munceau ei la Cernavodă?

Tocmai unde e uzina termonucleară.

Dar cu deţinuţii politici ce regim aveaţi?

Nu am avut politici. (Documentele susţin altceva n.red.). Eu nu am fost la politici. L-am avut arestat pe Alexandru Ştar, campion la bob, pentru că era pilotul regelui. Pe Mihai, el l-a făcut pilot.

Cu ce grad aţi ieşit?

Ce pensie credeţi că am? 1400 de lei. Am ieşi cu gradul de căpitan.

După tot ce s-a întâmplat cu oamenii aceia care v-au trecut prin mână la penitenciar aveţi vreun regret?

Dom’le, eu nu am nici un regret. Eu nu am făcut nimic de regulament. Absolut în regulament spune că cu deţinuţii să te comporţi aşa şi aşa. Se mai întâmpla să îi mai dai o palmă. Dar să vii să-l omori, să-l chinui… Da’ ce, am fost organ de Securitate?

Subordonaţii …

Am avut frate care mă întreba dacă am făcut aşa ceva. Eu eram iubit în tinereţe. Eram şeful tineretului la organizaţie. Unde sunt 3000 de deţinuţi, da unde sunt 1000, de ce mor oamenii?

FOTO: Dan Ţălnaru – IICCMER

Pai de ce mureau la dumneavoastră?

De bătrâneţe, erau bolnavi, nu aveau medicamente. Da` acasă cine le dădea medicamente? Mama mea a murit de TBC, că nu avea medicamente. Patru fraţi au murit că nu aveau medicamente. Eu pe cine să dau în judecată. Pe Dumnezeu?

(Fiica: Gata, hai, că nu suntem la Nurnberg)

Cormoş însă continuă: La Canal, maximul de deţinuţi a fost de 27 de mii. Acum ce o sa zică lumea, că eu i-am dus la Canal, că eu i-am hrănit, că eu i-a omorât? Poate or să zică şi asta. Acuma ce pot să aştept de la dumneavoastră?

Păi noi o să publicăm materialul. Noi nu suntem judecători.

O să ziceţi, uite torţionarul care îşi dă cu părerea. Dar cu Ficior se întâmplă ceva?

Păi dosarul merge înainte…

Eu nu cred că o să îl judece, mai are doi, trei ani de trăi. Eu dacă mai am un an.

El e mai sănătos.

Ficior era bărbat bine. Bine văzut în direcţia generală.

Dacă ai venit, hai, fă-mi şi o poză.

(Fiica lui: Daaa! Ca şi torţionar eşti foarte bine).

Am plecat din casa torţionarului cu acelaşi sentiment şi aceeaşi concluzie ca după întâlnirea cu Vişinescu şi Ficior: în mintea sa, istoria a fost rescrisă, nu există nici un fel se asumare a faptelor, alţii sunt vinovaţii.

 

 

 

 

 

 

”FARAONII” BILDERBERG

 

 

Ministul sanatatii din Norvegia declara:

 

 

Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire in viitorul apropiat. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens…

“ Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om ” -Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n.

Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea expertilor in politici oculte, drept cel mai inalt for de conducere al ”Marilor Preoti ai Capitalismului”. In acest club exclusivist pana la absolut, nu ar avea acces oricine, chiar daca persoana in cauza este foarte influenta sau potenta in plan financiar sau politic. In fiecare an, un misterios “Comitet de Conducere” emite cate o lista de invitati pe care figureaza maximum 130 de nume. Invitatii? Numele lor este tinut in mare secret. Din putinele informatii care au “scapat” presei de-a lungul timpului, reiese ca pe lista celor 130 de persoane se regasesc bancheri internationali, baroni ai trusturilor de presa, ministrii guvernamentali din diverse tari, prim-ministrii, capete regale si lideri politici.

Clubul Bilderberg nu este singura institutie secreta din subordinea Illuminatilor, dar prin raza de actiune si dimensiunile obiectivelor sale, este cea mai ambitioasa si extinsa alianta secreta din intreaga lume. A reusit de minune sa-si tina in umbra adevaratele planuri timp de multi ani, printr-un ansamblu de principii stimulat de mass-media tributara, utilizand eficient dezinformarea, secretizarea maxima si propaganda. Astfel, omenirea a perceput confuz ceea ce i se intampla cu adevarat, complacandu-se astfel in pasivitate sociala. Opinia publica mondiala a fost ametita magistral datorita aplicarii perceptelor haosului ideatic si a dezordinii regizate cu scop precis.

 

Cum a inceput totul

“ Cea mai mare pedeapsa pentru cei neinteresati de politica este aceea ca vor fi inevitabil condusi de cei foarte interesati de politica ” –Arnold J.Toynbee, istoric englez

Elita politica a lumii se intalneste anual, aproape ca intr-un ritual al carui sens scapa celor multi, in cele mai luxoase hoteluri si resedinte private din Europa,iar o data la 4 ani, undeva in Statele Unite sau Canada. De la aceste intalniri anuale si-a tras numele probabil cea mai puternica organizatie “vizibila” implicata in conducerea intregului mapamond plitic. Prima conferinta a grupului s-a desfasurat in noaptea de 29 spre 30 mai 1954, in cadrul Hotelului Bilderberg din Oosterbeek, undeva in apropierea localitatii olandeze Arhnem. Conferinta a fost initiata de cateva figure politice importante, printre care si Joseph Retinger, ideologul si strategul proaspetei organizatii, care era ingrijorat la acea data de recrudescenta sentimentelor anti-americane in Europa. Conform celor mai multi istorici si autori, Printul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg.

 

Originea Printului Bernhard era cel putin interesanta daca este sa dam crezare propriilor afirmatii in care acesta pretindea ca avea o ascendenta directa nu doar in randul imparatior Romei, ci si in stirpea biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin afirma in lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, ca organizarea acestui for elitist ar fi fost sprijinita direct de catre C.I.A., de unele societati secrete cu tenta mondialista si de Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.).Organizatia este condusa de un for superior alcatuit din 39 de membri (24 americani si 25 europeni) impartiti in trei comisii speciale, a cate 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul in Elvetia si stabileste persoanele care vor participa la intrunirile anuale ale clubului.

Motivele pentru care autori si politicieni precum Cristina Martin, Jan van Helsing sau Daniel Estulin definesc Grupul Bildreberd drept “Guvernul Mondial Nevazut” sunt strans legate de cele trei mari teluri formulate de Printul Bernhard in anul 1954. Primul are in vedere crearea unui Guvern Mondial la inceputul mileniului trei. Al doilea tel vizeaza globalizarea economica mondiala. Iar ultimul are in vedere crearea unei forte armate globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie identificata oriunde pe planeta.

Cercurile puterii

“Ce urmareste cineva care are putere? Mai multa putere?” – Matrix<img

Acelasi comitet special de conducere stabileste de asemenea ce fel de politici si planuri vor fi discutate in cadrul intrunirilor. La aceste consfatuiri secrete nu participa decat membrii care au dovedit loialitate totala si neconditionata intereselor oculte ale Caselor Rockefeller-Rotschild. Istoria recenta “neoficiala” a demonstrat ca orice plan al Grupului Bilderberg adoptat in decursul intalnirilor anuale a fost pus in practica in maximum doi ani. In ultimii ani, printre invitatii la intalnirea anuala s-au numarat conducatorii unor trusturi si companii multinationale precum IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler, dupa cum afirma agentia de presa PR Newswire for Journalists. In afara fondatorilor oficiali, reprezentati de Printul Bernhard si Joseph Retinger, adevaratii stapani care au finantat Clubul Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alaturi de membrii familiei Rotschild.

 

Eminentele cenusii care au tinut si inca tin fraiele politicii Grupului, sunt nimeni altii decat Henry Kissinger si Zbigniew Brzezinski, considerati de majoritatea analistilor politici internationali drept adevaratii stapani ai Americii in ultimii 50 de ani. Autori precum Jan van Helsing considera, spre exemplu, ca Zbigniew Brzezeinski este “nasul” tuturor presedintilor americani, niciunul dintre acestia nefiind instalat la Casa Alba, daca nu prezenta girul lui Brzezinski. Alaturi de acestia, o functie deosebit de importanta in structura de conducere a intregii lumi a detinut-o figura temutului Bernard Baruch. Acesta a fost un personaj cu realizari aproape incredibile chiar si pentru lumea in care traim. Pana la data oficiala a mortii sale, 20 iunie 1965, Bernard Baruch a fost “neoficial” recunoscut in cercurile puterii oculte drept cel mai puternic om de pe planeta.

De origine germana, Baruch a fost un finantist, speculant, om de stat, si consilierul secret al presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D, Roosevelt. In timpul celor doua Razboaie Mondiale care au macinat omenirea in secolul trecut, Bernard Baruch a fost sfatuitorul presedintilor americani. Datorita sfaturilor sale (unii autori le denumesc ordine…), Statele Unite s-au angrenat in cele doua conflagratii mondiale.

In lumea finantistilor americani a fost poreclit “Lupul Singuratic de pe Wall Street” deoarece era complet independent de piata financiara, si totusi nimeni nu-si putea explica cu exactitate sursa averii sale incomensurabile. El este artizanul “Razboiului Rece” desfasurat intre cele doua superputeri mondiale. De fapt insasi termenul de Razboi Rece-i apartine cu exclusivitate, fiind folosit in premiera de Bernard Baruch in cadrul unei conferinte din data de 16 aprilie 1947.

Dupa multi ani de taraganari si refuzuri, “creierul” oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, si-a publicat in anul 1999 un volum autobiografic in care recunoaste voalat ca face parte din Clubul Bilderberg si din Comisia Trilaterala. Cea mai puternica arma a Grupului, asa numita Comisie Trilaterala, este o forma superioara de conducere inter-statala pe langa care O.N.U. si N.A.T.O. par niste simple O.N.G.-uri care militeaza pentru protectia frunzelor moarte din parcuri… Comisia Trilaterala, dupa cum sugereaza si denumirea sa, este un for superior de conducere care concentreaza in el intreaga putere politica, militara, economica si administrativa a Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii si Japoniei.

 

Exista totusi unele caracteristici comune ale asa-zisilor “bilderbergeri”: – Cu totii fac parte din cele mai bogate familii ale lumii, au studiat in aceleasi universitati in scopul formarii unei optici identice referitoare la lumea inconjuratoare, marea lor majoritate sunt membri in organizatia cu caracter ermetic-conspirativ Skull and Bones. Multi dintre ei sunt proprietarii celor mai complexe si prospere afaceri din intreaga lume, altii isi exercita influenta cu ajutorul functiilor de conducere in cadrul celor mai influente guverne de pe glob.

 

Guvernul Mondial suntem noi… Ca ne descurcam mai bine!

“Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este daca va fi acceptat sau impus” – James P. Wartburg, bancher american si consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt

 

“In timp ce negau furios faptul ca guverneaza lumea in secret”, declara jurnalistul britanic Jon Ronson, “Membrii Grupului Bilderberg pe care i-am intervievat au recunoscut ca deseori marile scandaluri, conflicte sau probleme internationale au fost influentate de intrunirile lor”. Un astfel de exemplu evident a fost legat de Razboiul din insulele Malvine dintre Marea Britanie si Argentina. Atunci, cererea initiala a guvernului britanic in care acesta solicita O.N.U. aplicarea de sanctiuni internationale Argentinei a fost respinsa. Enervat, Dawid Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat si a tinut un discurs electrizant la una dintre intrunirile Grupului Bilderberg. Urmarea? In cel mai scurt timp, Comunitatea Internationala a votat in majoritate impunerea sanctiunilor economice Argentinei. Clubul Bildeberg pare a urma cu strictete maxima Illuminatilor de acum 300 de ani : “Totul pentru popor, dar fara popor”.

 

 

Pastrand totusi proportiile, sistemul social prin care se autodefinesc membrii Clubului Bilderberg, pare a fi un fel de versiune updatata a piramidei sociale din Evul Mediu european, structurata in trei trepte ierarhice. Astfel, in varf gasim Initiatii, cei care au primit o parte din secretele Illuminatilor, urmati de membrii de rang secund care implementeaza si conduc principiile si ordinele in cadrul guvernelor tarilor vasale. Pe ultima treapta s-ar regasi restul lumii, adica mai mult sau mai putin de 7 miliarde de locuitori. Dupa parerea lui Jan Udo Holey, aceaste ordine de comanda ar replica intocmai simbolul piramidei deasupra caruia se afla ochiul atotvazator al Illuminatilor, desen prezent pe bancnota americana de un dolar. Ce se vor face oare bilderbergerii atunci cand se va trece succesiv de la dolar la amero si de la amero la Phoenix, temuta moneda unica pe plan mondial? Vor avea oare vreo criza de simboluri pierdute, sau se vor raporta la monezile din aur a caror valoare pare ca rezista in timp, din Antichitate pana in prezent

Conspiratie, mistificare, exagerare?

“Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar” – George Orwell, scriitor britanic

Cu o astfel de carte de vizita scoasa in evidenta de lucrarile si cercetarile specialistilor in stiinta conspiratiei si ocultism politic, este evident ca Grupul Bilderberg nu a scapat acuzatiilor venite din cele mai variate directii. Cu atat mai mult cu cat secretismul si refuzul de a declara subiectul discutiilor sale anuale a dus la adevarate acuzatii de complot in scopul dominarii intregii lumi. Cei mai vehementi critici sunt grupati in Societatea John Birch si beneficiaza de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul britanic David Icke, autorul american Jim Tucker si realizatorul de emisiuni radio, Alex Jones. Acesta din urma avertizeaza ca Grupul Bilderberg intentioneaza ca in urmatorii ani sa dizolve treptat suveranitatea Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii pentru a crea o structura supra-nationala, denumita Uniunea Nord-Americana, similara cumva Uniunii Europene.

PROTOCOALELE MASONERIEI

 

 

PLANURILE DOMINARII INTREGII LUMI, INITIATIVA FIXATA SA SE REALIZEZE PANA IN ANUL 2000 IN CELE 24 DE PROTOCOALE SECRETE, INTOCMITE DE CONDUCATORII FRANCMASONERIEI MONDIALE CU OCAZIA MARELUI CONGRES SECRET FRANCMASONIC DE LA BALE, ELVETIA, CARE A AVUT LOC IN ANUL 1897.

Este un fapt psihologic cunoscut ca majoritatea criminalilor marturisesc

crima inainte de a muri. Protocoalele Maestrilor Francmasoni constituie o

asemenea dovada. Ce sunt aceste protocoale decat o ingrozitoare marturisire a

tuturor suferintelor si mizeriilor pe care le-au provocat si inca le mai

provoaca FRANCMASONII. Ele ne ofera totodata cheia secreta pentru a intelege

tot raul facut de ei ce bantuie astazi in omenire. In „lumina” Protocoalelor

se patrund mai exact si mai adanc adevaratele cauze ale framantarilor sociale

si politice, generate cu o diabolica abilitate de FRANCMASONI, de la Marea

Revolutie Franceza incoace.

Astazi, insa, lumea a inceput sa se destepte. O puternica suflare

antimasonica, nu retrograda, nu obscurantista, nu pornind din motive

religioase, ci luminata, nationala, izvorata din adancul instinctului de

conservare, se ridica ACUM tot mai impunatoare din Statele cele mai inarmate

in lupta pentru existenta. Aceasta miscare creste pe zi ce trece, cucereste pe

indiferenti si converteste pe umanitaristi, care totusi simt ca Patria este

mai aproape decat Umanitatea. Lumea crestina a inceput sa vada primejdia, ii

simte apasarea si incet, dar sigur, se ridica in sufletul fiecarui roman

revolta contra francmasoneriei, mai presus de toate utopiile inselatoare si

cosmopolite, infatisate de ea cu viclenie lumii intregi.

ATENTIE! Protocoalele sunt un monument de actiune satanica si reprezinta izvorul tuturor ticalosiilor umane actuale.

Protocoalele pun in lumina CAUSA CAUSORUM a decadentei lumii actuale, atat la nivelul individului, cat si la nivelul statului.

Citirea protocoalelor trebuie sa se faca temeinic, fara graba, ca si citirea unui document rarisim, de intelegerea caruia depinde soarta intregii umanitati.

Pentru a intelege faptele petrecute si decadenta in care traim, Protocoalele trebuie citite de cel putin 3 ori, eventual memorandu-se, pentru a ne fi mai mereu la indemana.

Protocoalele contin planurile concepute de secole de francmasoni, pentru realizarea visului lor de stapanire a intregii planete. Protocoalele constau in 24 de procese-verbale incheiate de diferitele sectiuni ale Marelui Congres Masonic, care s-a tinut in Elvetia, la Bâle (Basel), in 1897, si formeaza programul masonic de cucerire mondiala, program elaborat si comunicat unor anumiti „initiati”, pentru a se pastra o urma scrisa a acelor convorbiri ultrasecrete.

Despre modalitatea in care au cazut in mainile „profanilor” aceste Protocoale, exista doua versiuni: prima, ca au fost copiate de o femeie, sotie sau amanta a unui „initiat”, fiind apoi comunicate crestinilor pentru ca acestia sa se puna in garda si sa ia masuri de aparare; a doua, ca au fost ridicate dintr-un seif pe care francmasonii il aveau intr-o casa dintr-un oras alsacian.

Textul propriu-zis al celor 24 de protocoale ale marilor maestri francmasoni

PRIMUL PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Dreptul, in viziunea francmasonilor, consta in forta. Libertatea este o idee himerica. Liberalismul si anarhia. Credinta. Autonomia. Despotismul exercitat prin intermediul capitalului. Dusmanul intern. Multimea trebuie sa fie pacalita. Anarhia si efectele ei. Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic in comun. Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare. Puterea ascunsa francmasonica trebuie sa fie de neinvins. Scopul francmasonic scuza intotdeauna mijloacele. Multimea este oarba si de aceea poate sa fie atat de usor manipulata de francmasoni. Alfabetul politic secret. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul principal urmarit de francmasoni este autocratia. Lichiorurile tari si bauturile alcoolice in exces, care fac sa slabeasca constiinta crestinilor. Clasicismul. Desfraul generalizat. Principiul si regulile principale ale guvernului superstatal francmasonic. Teroarea necesara. Libertate, Egalitate, Fraternitate sau marea minciuna. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristrocratiei crestine trebuie sa fie cat mai repede nimicite. Noua aristrocratie care trebuie sa apara. Un calcul psihologic folosit de francmasoni. Abstractia utopica a libertatii. Amovibilitatea (revocarea) reprezentantilor poporului.

Sa lasam la o parte vorbele goale si sa cercetam fiecare idee in sine, sa luminam situatia prin comparatii si deductii.

Eu va voi arata, deci, sistemul nostru, atat din punctul nostru de vedere, cat si din acela al crestinilor.

Trebuie cunoscut ca oamenii care au instincte si porniri rele, sunt mult mai numerosi decat cei care au porniri bune. De aceea cele mai bune rezultate se ating guvernand pe oameni prin violenta si teroare, nu prin discutii academice. Fiecare om este insetat de putere, fiecare ar voi sa se faca dictator, daca ar putea. In acelasi timp, sunt foarte multi cei care ar fi gata oricand sa jertfeasca bunurile celorlalti, pentru a-si atinge propriul lor bine.

Ce lucru a tinut si tine in frau fiarele salbatice care se numesc oameni? Ce i-a calauzit pana acum? La inceput ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, mai tarziu legii, care nu este decat aceeasi putere, dar mascata. De aceea ajungem la concluzia ca dreptul e in forta, dreptatea este de partea puterii.

Libertatea este o idee, un gand, un fapt. Trebuie stiut cum sa se fluture aceasta idee, cand este nevoie sa fie atras poporul in cursa vicleana a unei idei, in jurul unui anumit partid, mai ales daca acest partid are de gand sa il zdrobeasca pe cel aflat la putere. Problema aceasta devine usoara daca adversarul isi gaseste puterea in ideea de libertate, in ceea ce se numeste liberalism, si mai ales daca isi jertfeste ceva din putere pentru aceasta idee. Iata in ce va consta atunci triumful teoriei instituite de noi: franele slabite ale puterii sunt luate in mana de catre altii, deoarece forta oarba a maselor nu poate ramane nici o singura zi fara sa fie strunita si pentru ca noua putere nu face decat sa ia locul celei vechi, deja slabite prin ideea de liberalism.

In zilele noastre, puterea aurului a inlocuit puterea guvernelor liberale. A fost o vreme cand domnea credinta. Ideea de libertate este acum irealizabila, deoarece nimeni nu stie sa se foloseasca de ea intr-o masura dreapta. Este suficient sa fie lasat poporul sa guverneze catva timp singur, pentru ca aceasta autonomie sa se transforme de indata in destrabalare. Iar in clipa aceea se nasc dezbinari care se transforma foarte repede in lupte sociale, in care Statele se mistuie si unde marimea lor se transforma in cenusa.

Fie ca Statul se istoveste de propriile lui framantari, fie ca certurile sale launtrice in stare de a fi la bunul plac al dusmanilor din afara, din acel moment el poate fi socotit ca pierdut si fara scapare. El intra astfel in stapanirea noastra. Puterea capitalului, care acum este in intregime in mainile noastre, ii apare atunci acestui Stat ca o luntre de scapare, de care este silit sa se agate pentru a nu se ineca.

Pe aceia care sufletul lor simtitor i-ar face sa considere netrebnice aceste ganduri, i-as intreba: daca un Stat are doi dusmani si daca ii este ingaduit sa foloseasca impotriva unuia dintre ei, dusmanul din afara, toate mijloacele de lupta, ca de pilda: de a nu-i aduce la cunostinta planurile de atac si de aparare, de a-l surprinde noaptea, sau cu puteri mai mari, fara ca toate astea sa fie privite ca imorale; de ce, aceleasi masuri intrebuintate de noi impotriva unui dusman si mai rau, care urmaresc sa darame ordinea sociala si proprietatea, ar fi privite ca neingaduite si imorale?

O minte bine cumpanita poate oare nadajdui sa aiba sansa sa carmuiasca cu folos popoarele prin indemnuri cuminti sau prin convingere atunci cand calea e deschisa contrazicerii, fie chiar nesocotita si fara insemnatate, dar totusi ademenitoare pentru poporul care intelege totul usurel, la suprafata? Oamenii, fie ca fac parte din patura de jos, fie ca nu, sunt carmuiti de micile lor patimi, de obiceiurile, de traditiile si de teoriile lor sentimentale. Sunt robi inconstienti ai impartirii in partide care se impotrivesc intelegerii celei mai cuminti. Orice hotarare a multimii atarna de o majoritate intamplatoare si este mai mereu superficiala. Fara a cunoaste tainele politice, multimea ia hotarari fara rost; si atunci un fel de anarhie sapa pe dedesubt guvernul.

Politica nu are nici o legatura cu morala. Guvernul, care se lasa condus de morala, nu este politic si, prin urmare, puterea lui este subreda. Acela care vrea sa domneasca trebuie sa se foloseasca de viclenie si fatarnicie. Marile insusiri ale poporului -sinceritatea si cinstea- sunt defecte pentru politica, pentru ca ele doboara regi si tronuri mai usor decat dusmanul cel mai puternic. Aceste insusiri trebuie sa le lasam regatelor crestine; noi nu trebuie sa le luam in nici un caz calauza.

Scopul nostru este sa avem in mana puterea. Cuvantul DREPT este o idee abstracta pe care nimic nu o indreptateste. Acest cuvant nu inseamna decat atat: „Da-mi ceea ce vreau, pentru a putea dovedi ca sunt mai tare decat tine”. Unde incepe si unde se sfarseste dreptul?

Intr-un Stat unde puterea este rau organizata, unde legile de guvernare au devenit impersonale si usor de ocolit, in urma drepturilor nenumarate intemeiate pe liberalism, eu socotesc ca este un nou drept al meu sa ma arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor ordinelor si asupra tuturor regulilor stabilite, si sa le rastorn; sa pun mana pe legi, sa cladesc toate institutiile si sa ma fac stapanul celor care mi-au predat mie drepturile pe care le daduse forta lor si de care s-au lepadat de buna voie, din liberalism.

Din pricina slabiciunii de astazi a tuturor puterilor, stapanirea noastra va fi mai trainica decat oricare alta, pentru ca ea nu va putea fi infranta. Pentru aceasta este necesar ca ea sa se fi inradacinat atat de bine, incat nici un siretlic sa nu o mai poata darama.

Din raul trecator pe care suntem siliti sa-l facem acum, se va naste ulterior binele unui guvern neclintit care va restabili mersul regulat al mecanismului existentei nationale, tulburat de liberalism. Rezultatul indreptateste mijloacele. Sa ne orientam cu luare aminte in planurile noastre, mai putin asupra celor bune si morale si cel mai mult asupra celor trebuincioase si folositoare.

Avem inaintea noastra un plan, in care este trasa in mod strategic linia de care nu ne putem indeparta, fara a primejdui opera mai multor veacuri.

Pentru a gasi mijloacele care duc la acest scop, trebuie sa tinem seama de lasitatea, de nemernicia, nestatornicia multimii, de neputinta ei de a intelegesi cumpani posibilitatile si imprejurarile propriei sale vieti si ale bunastarii sale. Trebuie sa intelegem ca puterea multimii este oarba, nesabuita, cel mai adesea ea nu gandeste, ci se ia dupa orice zvon. Un orb nu poate calauzi un alt orb fara ca sa-l duca in prapastie. Tot astfel, membrii multimii, iesiti din popor -oricat le-ar fi mintea de geniala-, nu pot pretinde sa conduca poporul fara a-l pierde in intregime, din pricina ca ei nu inteleg nimic din politica.

Numai un individ pregatit inca din copilarie pentru autocratie poate recunoaste graiul politicii si realitatea ei. Un popor lasat pe seama lui proprie, adica pe seama celor ridicati din sanul sau, se ruineaza prin certurile partidelor atzatzate de setea de putere, si prin dezordinile care se nasc de aici. Este oare cu putinta ca poporul sa judece linistit, fara dusmanii launtrice si sa conduca afcerile tarii, care nu pot fi amestecate cu interesele personale? Se pot ei apara impotriva dusmanilor din afara? Nu, e cu neputinta! Un plan impartit in atatea capete cate are multimea isi pierde unitatea, devine de neinteles si fara putinta de a fi infaptuit.

Numai un autocrat (un singur stapan atotputernic) poate alcatui planuri mari si limpezi, poate aseza la locul sau fiecare lucru, in mecanismul masinii guvernamentale. Sa recunoastem, deci, ca un guvern folositor tarii si in stare sa-si atinga scopul propus, trebuie sa fie condus de un singur individ responsabil. In anarhia absoluta, civilizatia nu poate exista. Ea nu este opera poporului ci a conducatorului ei, oricare ar fi el. Multimea este un barbar ce isi arata barbaria la orice prilej. Indata ce poporul apuca in maini libertatea, ea se transforma foarte repede in anarhie, care e treapta cea mai deplina a barbariei.

Inchipuiti-va dobitoacele acelea umane imbibate de alcool, naucite de vin, carora li se va da dreptul de a bea fara masura, in acelasi timp in care li se va da libertatea. Noi nu putem ingadui ca ai nostri sa decada pana la o asemenea treapta. Popoarele crestine sunt indobitocite de bautura. Tineretea le este irosita si injosita de studiile clasice complet inutile si de desfranarea precoce la care i-au impus agentii nostri: profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi insasi negustorii nostri si chiar femeile noastre din localurile de petrecere ale crestinilor. In randul acestora din urma eu numar si pe asa zisele „femei din lumea buna”, care la randul lor imita de buna voie, ca niste maimute, luxul si desfranarea celor dintai.

Cuvantul nostru de ordine este: putere cu orice pret si fatarnicie. Singura puterea poate invinge in politica, mai ales cand este ascunsa in talentele trebuincioase oamenilor de Stat. Violenta trebuie sa fie un principiu, viclenia si fatarnicia o regula pentru guvernele care nu vor sa-si predea coroana in mainile agentilor unei noi puteri. Acest rau este singurul mijloc de a ajunge la scopul pe care il urmarim noi. De aceea, noi nu trebuie sa ne oprim in fata mituirii, inselatoriei, tradarii, ori de cate ori ele ne pot servi atingerii scopului nostru. In politica trebuie sa te pricepi sa iei prprietatea altuia fara a sovai, mai ales daca poti obtine prin acest mijloc supunerea si puterea.

Statul nostru, in aceasta cucerire pasnica, are dreptul sa inlocuiasca grozaviile razboiului prin condamnari la moarte mai putin vazute si mai folositoare, necesare adeseori pentru a intretine teroarea aceasta care face poporul sa asculte orbeste. O neinduplecare constanta, dar strasnica este cel mai mare sustinator al puterii unui Stat; prin urmare, nu este numai in folosul nostru, este chiar datoria noastra sa ne tinem de acest program al violentei si fatarniciei. O asemenea doctrina bazata pe calcul este tot atat de folositoare ca si mijloacele pe care le intrebuinteaza. Nu numai prin aceasta doctrina a neinduplecarii, vom invinge si vom robi Guvernului nostru Suprem toate celelalte guverne. Va fi indeajuns sa se stie ca suntem neinduplecati, pentru ca orice nesupunere sa inceteze.

Noi, inca din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atatea ori de catre papagalii inconstienti care, atrasi din toate partile de aceasta momeala, nu s-au folosit de ea decat pentru a nimici prosperitatea lumii si adevarata libertate individuala, altadata atat de bine asigurata prin constrangerea multimii. Oamenii care s-au crezut inteligenti, n-au stiut sa descurce intelesul ascuns al acestor cuvinte si n-au vazut deloc ca ele se contraziceau, ei nu au vazut ca in realitate nu exista egalitate in natura si ca nu poate sa existe libertate, ca natura insasi a creat inegalitatea mintilor, a caracterelor si a inteligentelor, atat de mult supuse legilor ei. Acesti oameni nu au inteles ca multimea este o putere oarba si ca parvenitii pe care si-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai putini orbi in politica decat ea insasi. N-au inteles ca initiatul, cel introdus in tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, in vreme ce multimea neinitiatilor, fie chiar plini de geniu, nu inteleg nimic din politica. Toate aceste ganduri nu le-au venit deloc in minte crestinilor. Tatal, Domnitorul, transmitea fiului sau secretele politicii, necunoscute, in afara de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni sa nu le poata trada. Mai tarziu, obiceiul transmiterii adevaratelor principii ale politicii, s-a pierdut. Izbanda operei noastre s-a marit mult prin aceasta.

Totusi, in lumea intreaga, cuvintele LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au adus in randurile noastre, prin mijlocirea agentilor nostrii orbi, legiuni intregi de crestini care ne purtau cu insufletire steagurile. Aceste cuvinte erau pentru ei niste viermi care rodeau prosperitatea tuturora, distrugand peste tot pacea, solidaritatea, stapanind pe dedesubt toate institutiile Statului. Veti vedea din cele ce urmeaza sa va comunicam, ca aceasta ne-a folosit cel mai mult noua. Acest aspect ne-a dat, printre altele, putinta de a obtine cheia cea mai importanta sau, mai bine zis, de a desfiinta privilegiile pe care era intemeiata aristrocratia crestinilor si singurul mijloc de aparare ce-l aveau impotriva noastra popoarele si natiunile. Pe ruinele jalnice ale aristrocratiei naturale si ereditare noi ne-am ridicat aristrocratia noastra, a inteligentei si a banului. Am luat drept baza a acestei noi aristrocratii bogatia, care depinde de noi, si stiinta, care este indrumata de maestrii nostri.

Ideea abstracta a libertatii ne-a dat putinta de a face multimea sa inteleaga ca un guvern nu este altceva decat un loctiitor al proprietarului tarii, adica al poporului, si ca poate fi schimbat asa cum se schimba manusile invechite.

Amovibilitatea (faptul de a fi revocat) reprezentantilor poporului ii pune totdeauna la dispozitia noastra; ei depind de alegerea noastra.

AL II-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Toate razboaiele economice sunt de fapt temelia suprematiei francmasonice. Administratia vizibila si „Consilierii francmasonici secreti care actioneaza din umbra”. Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugatoare. Asimilarea anumitor principii francamsonice in politica. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Pretul socotit al aurului si valoarea victimelor omenesti.

Este in interesul nostru ca razboaiele sa nu urmareasca, daca se poate, castiguri teritoriale. Razboiul fiind astfel mutat pe teritoriul economic, natiunile vor simti puterea stapanirii noastre si situatia va pune pe cei doi vrajmasi la dispozitia agentilor nostri internationali, care au mii de ochi pe care nici o granita nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internationale vor covarsi drepturile nationale, in adevaratul inteles al cuvantului.

Administratorii, alesi cu grija din popor de catre noi dintre crestinii inconstienti cei mai slugarnici, nu vor fi niciodata oameni competenti pentru administratia tarii. In acest chip ei vor deveni niste papusi trase de ata de catre inteligentii si genialii nostrii sfetnici, de catre specialistii nostri, crescuti si pregatiti inca din copilarie in vederea administrarii afacerilor lumii intregi. Voi stiti ca specialistii nostri si-au castigat cunostintele administrarii si punerii in practica a planurilor noastre politice, din experienta istoriei, din studiul tuturor evenimentelor importante.

Crestinii nu se orienteaza dupa practica observatiilor impartiale culese din istorie, ci dupa o rutina teoretica, incapabila de a ajunge la vreun rezultat real. De aceea noi nu ne vom orienta dupa ei; sa-i lasam sa-si mai petreaca inca ceva timp ca sa se mai hraneasca cu noi nadejdi si noi ptreceri, sau cu amintirea placerilor trecute. Sa-i lasam sa creada in insemnatatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile stiintei, la teorii. Tocmai de aceea propagam in continuu, prin presa noastra, increderea lor oarba in aceste legi. Clasa inteligenta a crestinilor va fi mandra de cunostintele sale si, fara a le examina in mod logic, ea va pune in aplicare toate invataturile stiintei nascocite de catre agentii nostri pentru a le calauzi mintile in directia care ne este trebuincioasa noua.

Sa nu credeti nici o clipa ca aceste afirmatii sunt fara o baza serioasa: ganditi-va la succesul pe care l-am stiut fauri cu Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Insa numai noua influenta cu adevarat rea a acestor tendinte trebuie sa ne fie cunoscuta.

Trebuie permanent sa tinem cont de ideile, caracterele, tendintele moderne ale popoarelor, pentru a nu face greseli in politica si in administrarea afacerilor. Sistemul nostru, ale carui parti pot fi alcatuite in mod deosebit dupa popoarele pe care le intalnim in drumul nostru, nu poate reusi daca realizarea sa practica nu este bazata pe confruntarea rezultatelor trecutului cu prezentul.

Statele de astazi au o mare putere ce poate fi influentata foarte mult: PRESA. Rolul presei este de a arata nemultumirile asa-zise intolerabile, de a aduce la cunostinta plangerile poporului, de a crea nemultumiti si de a le pune la dispozitie un glas.

Presa intruchipeaza in aparenta libertatea cuvantului. Dar Statele nu au stiut sa foloseasca aceasta putere si acum ea a cazut aproape in intregime in mainile noastre. Prin ea noi am obtinut o mare trecere, cu toate ca am stat in umbra, multumita ei am strans in mainile noastre AURUL, in ciuda valurilor de sange si de lacrimi in mijlocul caruia am fost siliti sa ni-l agonisim. Dar toate acestea le-am rascumparat, pana la urma, jertfind pe multi dintre ai nostri. Fiecare victima din randurile noastre, valoreaza cat mii de crestini inaintea lui Dumnezeu.

AL III-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Sarpele francmasonic simbolic si semnificatia lui secreta. Nestabilitatea urmarita a balantei constitutionale. Teroarea necesara care se inoculeaza in palate. Puterea francmasonica si ambitia. Masinile ridicole de vorbit, parlamentare si pamfletele. Abuzurile curente ale puterii. Sclavia economica. „Adevarul poporului”. Acaparatorii si aristrocratia. Armata secreta a francmasonilor. Accelerarea prin toate mijloacele a degenerarii crestinilor. Foamea generalizata si dreptul de neclintit al capitalului. Venirea si incoronarea „stapanului planetar universal”. Scopul fundamental secret al programelor viitoarelor scoli populare ale francmasonilor. Secretul stiintei ordinii sociale. Criza economica generala provocata de francmasonerie. Siguranta celor care sunt de ai „Nostri”. Despotismul prestabilit akl francmasonilor si domnia necesara a ratiunii. Pierderea unui calauzitor. Francmasoneria si cum a provocat chiar ea in realitate „Marea” Revolutie Franceza. regele despot este o prefigurare a „STAPANULUI PLANETAR UNIVERSAL”. Cauzele de baza ale invulnerabilitatii francmasoneriei mondiale. Libertatea este o himera.

Va pot anunta ca suntem deja aproape de telul final. Inca putin si cercul se va inchide. Cand cercul va fi inchis, toate Statele Europei vor fi cuprinse in el ca in niste catuse puternice.

Balanta constitutionala va fi in curand rasturnata, deoarece noi am falsificat-o in asa fel ca sa se aplece cand intr-o parte, cand intr-alta, pana ce, in sfarsit, se va prabusi. Crestinii credeau ca au faurit-o destul de puternica si asteptau intotdeauna ca cele doua talere sa fie in echilibru. Acum persoanele domnitoare sunt puse la zidul infamiei de catre reprezentantii lor, care fac neghiobii si se lasa tarati de catre puterea lor, fara control si fara responsabilitate. Acesti reprezentanti isi datoreaza puterea terorilor prin care sunt stapanite Palatele. Persoanele domnitoare, nemaiavand deloc legatura cu poporul lor, nu se mai inteleg cu el si nu se pot apara impotriva persoanelor lacome dupa putere. Puterea clarvazatoare a persoanelor domnitoare si puterea oarba a poporului fiind acum despartite de catre noi, si-a pierdut toata insemnatatea; separate, sunt in prezent tot atat de neputincioase precum orbul fara toiag.

Pentru a indemna pe ambitiosi sa abuzeze de putere, noi am pus in fata toate fortele, dezvoltand si amplificand toate inclinatiile lor liberale catre independenta. In acest scop am incurajat orice actiune rea, am inarmat toate partidele, am facut din putere tinta tuturor ambitiilor. Am transformat in arene de lupta Statele unde se dezvolta si se manifesta astfel de tulburari. Inca putina vreme si dezordinea, impreuna cu falimentul, vor apare peste tot. Neobositii limbuti au transformat sedintele Parlamentelor si adunarilor administrative in sterile lupte oratorice. Ziaristii indrazneti, pamfletari fara rusine, ataca zilnic personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregati prabusirea in final a tuturor institutiilor si atunci totul va fi rasturnat sub loviturile multimii innebunite.

Popoarele sunt inlantuite prin munca grea, cu mai multa eficienta si tarie decat au fost inlantuite de sclavie si robie. Din sclvia antica ori din robia Evului Mediu se mai putea scapa uneori, intr-un fel sau altul. Sclavii puteau fi rscumparati, dar astazi noi urmarim ca majoritatea oamenilor sa nu poata scapa de mizerie. Drepturile pe care noi le-am inscris in constitutii sunt himerice inchipuiri pentru multime deoarece ele sunt neadevarate. Toate aceste asa-zise „drepturi ale poporului” nu pot exista decat in inchipuire, fiindca in realitate ele nu pot fi infaptuite niciodata. Pentru muncitorul proletar, incovoiat si epuizat de munca lui grea, zdrobit de o cruda soarta, ce pret are dreptul dat vorbaretilor de a flecari, dreptul dat ziaristilor de a scrie tot soiul de nerozii alaturi de lucruri serioase, din moment ce proletariatul nu trage alt folos din constitutie decat nenorocitele de faramituri pe care i le aruncam de la masa noastra imbelsugata, in schimbul unui vot favorabil planurilor complicilor si agentilor nostri?Drepturile republicane sunt o amagire pentru bietul om: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i ingaduie sa se foloseasca de ele; in schimb, aceste drepturi ii iau si garantia unui castig statornic si sigur, punandu-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor.

Sub conducerea noastra, poporul a distrus aristrocratia (nobilimea), care-i era ocrotitoarea si mama naturala, de a carei inflorire depindea si bunastarea poporului. Acum cand aristrocratia este distrusa, poporul a cazut sub stapanirea hraparetilor, a speculantilor imbogatiti, care il apasa in chip nemilos.

Noi vom aparea mai tarziu muncitorului ca niste eliberatori de acest jug, cand ii vom propune sa intre in randurile acestei armate de socialisti, de anarhisti de comunisti pe care, sub pretext de solidaritate, o sustinem infruntand printre ei membrii francmasoneriei noastre sociale. Aristrocratia, care se bucura de dreptul asupra muncii lucratorilor, avea interes ca muncitorii sa fie satui, sanatosi si puternici. Interesul nostru este, dimpotriva, ca toti crestinii sa degenereze cat mai repede. Puterea noastra izvoraste din lipsuri, din foame cronica, din slabiciunea muncitorului, deoarece toate acestea il supun vointei noastre si il fac sa-si piarda si puterea si hotararea de a se impotrii acestei vointe. Foamea da capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decat capatase aristrocratia de la puterea regilor si a legilor. Prin mizerie si prin ura pe care o produce ea, noi indrumam multimile, ne folosim de mainile lor pentru a zdrobi pe cei ce se impotrivesc planurilor noastre.

Atunci cand va veni vremea ca regele nostru universal, al intregii planete, sa fie incoronat, toate aceste maini vor matura din calea noastra tot ceea ce ar putea fi o piedica.

Crestinii aproape ca au pierdut obisnuinta de a gandi fara ajutorul sfaturilor noastre stiintifice. Iata de ce ei nu vad trebuinta grabnica de a face ceea ce vom face noi atunci cand ne va fi sosit domnia si anume de a propovadui in scolile primare singura stiinta adevarata, care e cea dintai dintre toate stiintele ordinii sociale, ale vietii omenesti si ale existentei sociale, stiinta care arata diviziunea muncii si impartirea oamenilor in clase si conditii deosebite.

Trebuie ca fiecare sa stie ca niciodata nu poate exista egalitate in urma deosebitelor feluri de munca la care sunt supusi oamenii, ca nu pot fi toti deopotriva raspunzatori in fata legii; ca, de pilda, raspunderea nu e aceasi pentru acela care nu aduce atingere decat cinstei lui proprii. Adevarata stiinta a ordinii sociale, in taina careia noi nu lasam sa patrunda crestinii, ar arata tuturor ca locul si munca fiecaruia trebuie sa fie diferita, pentru a nu fi izvor de incurcaturi in urma lipsei de potrivire dintre educatie si munca. Invatand aceasta stiinta (si inca din scolile primare), popoarele se vor supune de buna voie puterilor si ordinii sociale stabilite de catre ei in Stat. Dimpotriva insa, in starea de azi a stiintei, asa cum am faurit-o noi, poporul increzandu-se orbeste in cuvantul tiparit, nutreste, in urma neadevarurilor pe care le crede si cu care ii intretinem prostia, o ura impotriva tuturor pozitiilor pe care le crede a fi deasupra lui, deoarece el nu intelege importanta fiecarei pozitii sociale.

Aceasta dusmanie va creste inca in urma crizei economice, care se va sfarsi prin incetarea operatiunilor de bursa si a mersului industriei.

Cand vom da nastere (cu ajutorul tuturor mijloacelor de care dispunem, prin aurul care se afla in intregime in mainile noastre) unei crize economice generale, atunci vom arunca in strada multimi intregi de muncitori in aceeasi zi, in toate tarile Europei.

Aceste multimi nemultumite vor varsa cu sete sangele acelora pe care, in simplitatea nestiintei lor, ii pizmuiesc inca din copilarie si ale caror bunuri le vor putea atunci jefui.

Ele insa nu se vor atinge de ai nostri, deoarece momentul atacului ne va fi cunoscut dinainte si vom lua toate masurile pentru a ne pune la adapost.

Am spus ca progresul ii va supune pe toti crestinii domniei ratiunii. Astfel va fi manifestat despotismul nostru; el va sti sa linisteasca toate framantarile prin masuri strasnice si exemplare; el va sti sa goneasca liberalismul din toate institutiile.

Cand poporul vede ca i s-au facut, in numele libertatii, atatea concesiuni si avantaje, isi inchipuie prosteste ca el este stapanul si se arunca avid asupra puterii dar, binenteles, se izbeste de o multime de piedici. Atunci el nu se gandeste sa se intoarca de unde a plecat, ci incepe sa-si caute un nou conducator si, astfel, fara sa-si dea seama, el isi depune toate puterile la picioarele noastre. Amintiti-va de Revolutia Franceza, careia noi i-am dat numele de „Mare”; tainele pregatirii ei ne sunt bine cunoscute deoarece ea a fost in intregime opera noastra.

De atunci noi ducem poporul de la o dezamagire la alta, cu scopul ca sa se lipseasca chiar si de ceea ce este bun, in folosul viitorului Rege-despot, pe care in viitor il pregatim lumii.

Astazi suntem atotputernici ca putere internationala, caci daca suntem atacati intr-un Stat, suntem aparati de celelalte. Lasitatea nesfarsita a popoarelor crestine care se tarasc inaintea puterii, care sunt nemiloase fata de mici slabiciuni si greseli, dar complet iertatoare fata de nelegiuirile cele mari, care nu vor sa recunoasca contradictia din ideea libertatii, care sunt rabdatoare pana la jertfa in fata puterii brutale a unui despot indraznet -iata ce ne inlesneste din plin neatarnarea noastra. Aceste popoare crestine sufera si rabda de la prim-ministrii lor nedreptati evidente care ar fi taiat capul la douazeci de regi.

Cum se poate explica pentru noi un asemenea fenomen ce pune in evidenta o asemenea inconsecventa a maselor populare in fata unor stari de lucruri care par a fi de aceeasi natura? Fenomenul acesta se explica prin faptul ca acesti dictatori -primii ministrii- fac ca sa se spuna la urechea poporului, prin agentii lor, ca, daca ei pricinuiesc neajunsuri mari Statelor, toate astea le fac numai pentru scopul final de a asigura ulterior fericirea popoarelor, infratirea lor internationala, solidaritatea, drepturile egale pentru toti. Binenteles, niciodata nu li se spune ca aceasta infratire nu trebuie sa se faca decat sub ghidarea si stapanirea noastra.

Si iata cum poporul osandeste pe cei drepti si-i iarta pe cei foarte vinovati, increzandu-se din ce in ce mai mult ca doar el singur poate face tot ceea ce ii place. In asemenea imprejurari, pana la urma, poporul nimiceste orice oranduire linistita si da nastere la nedrptate si neoranduire la fiecare pas.

Cuvantul LIBERTATE impinge repede la lupta societatile omenesti impotriva oricarei puteri, fie ea chiar a lui Dumnezeu si a firii. Iata pentru ce, dupa ridicarea noastra la domnie, va trebui sa fie scos acest adevar din vocabularul omenesc ca fiind principiul brutalitatii, care schimba multimile in fiare salbatice. Este adevarat ca aceste fiare adorm totdeauna dupa ce s-au adapat cu sange si ca atunci e usor sa le prinzi in lanturi. Dar daca nu li se da sange, atunci ele nu dorm, ci lupta.

AL IV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Diferitele stadii necesare ale unei Republici. Francmasoneria exterioara si secretele sale. Libertatea si credinta. Concurenta internationala a comertului si industriei in viziunea francmasoneriei. Rolul esential al speculatiei. Cultul aurului ca valoare fundamentala la francmasoni.

Fiecare Republica trece prin diferitele trepte de dezvoltare, prin diferite stadii.

Primul stadiu cuprinde cele dintai zile de nebunie ale unui orb care se arunca in dreapta si in stanga. Al doilea este cel al demagogiei din care se naste anarhia; apoi vine in mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal si pe fata si, prin urmare, raspunzator, ci un despotism nevazut si necunoscut, dar totusi eficient si foarte simtit; despotismul desfasurat de catre o organizatie secreta care actioneaza cu scrupule cat mai putine si care opereaza sub scutul cat mai multor agenti, a caror inlaturare la momentul necesar nu numai ca nu-i face nici un rau (acestei organizatii), ci chiar o ajuta, scutind-o sa-si cheltuiasca mijloacele sale cu rasplatirea unor sevicii prea indelungate.

Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este una de felul acesta. Francmasoneria exterioara, de la suprafata, nu serveste decat pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al actiunii acestei puteri, ba chiar si locul organizatiilor sale, SUPREM CONDUCATOARE, vor ramane totdeauna necunoscute poporului.

Libertatea in sine ar putea fi complet nevatamatoare si ar putea exista intr-un Stat fara a aduce vreun rau bunastarii popoarelor, daca ea s-ar sprijini pe legile credintei in DUMNEZEU si ale fratiei omenesti. Avand o asemenea credinta, poporul s-ar lasa guvernat de autoritatea parohiilor si ar merge inainte, umil si pasnic, sub conducerea pastorului sau sufletesc, impacat cu impartirea facuta de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iata de ce trebuie sa daramam complet credinta in cele divine si trebuie sa smulgem din mintea crestinilor insusi gandul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le inlocui cu meschine calcule si lipsuri materiale.

Pentru ca cele mai alese si elevate ale crestinilor sa nu aiba deloc timp sa cugete si sa observe, trebuie sa-i abatem pe crestini de la aceste preocupari, impingandu-i numai catre grijile industriei si ale comertului. In acest chip toate natiunile isi vor urmari doar castigurile lor si, luptand fiecare cu indarjire pentru propriile foloase, nu vor baga de seama care este dusmanul lor comun. Insa, pentru ca libertatea sa poata astfel dezbina si nimici in intregime societatea crestinilor, trebuie sa facem din speculatie baza industriei si ale comertului. Procedand astfel, nici una dintre bogatiile pe care industria le va scoate din pamant nu va ramane in mana industriasilor, ci toate se vor spulbera in speculatii, adica, in final, vor cadea in pungile noastre. Lupta tenace si infierbantata pentru expansiune si loviturile vietii economice a creat si va crea societati dezamagite, reci si fara suflet. Aceste societati vor avea o spontana groaza de politica morala si superioara si de religie. Singura lor calauza va fi calculul meschin, adica aurul pentru care vor avea un adevarat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma in lupta noastra impotriva clasei inteligente a crestinilor de la putere, care sunt potrivnicii nostri, si ei vor face aceasta nu de dragul binelui si nici pentru a pune mana pe bogatii, ci numai din ura ce o poarta celor supusi.

AL V-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Crearea unei cat mai puternice centralizari a Guvernului. Mijloacele tainice de a-si insusi puterea care sunt specifice francmasoneriei. De ce adeseori statele nu se pot intelege intre ele. Elitismul generator de mandrie al frncmasonilor. Aurul si banii sunt totdeauna motorul principal care face sa se miste toate mecanismele in state. Monopolurile create de francmasoni in comert si in industrie. Importanta nebanuita a criticii. Institutiile statului asa „cum se vad”. Oboseli si plictiseli cauzate de excesul de cuvantari. Cum se poate pune pe deplin stapanire pe opinia publica? Importanta deosebita a initiativei particulare. Guvernul francmasonic suprem.

Ce forma de administratie se poate da unor State in care stricaciunea, coruptia a patruns peste tot, unde nu poti ajunge la bogatie decat prin acele viclene surprize indemanatice care sunt pe jumatate pungasii? Unde domneste neinfranarea moravurilor, unde moralitatea si cinstea nu se sustin decat cu pedepse si legi aspre, iar nu pentru ca ar fi intelese si primite de buna voie; unde simtamintele de Patrie si Religie sunt inabusite de credinte cosmopolite? Ce alta forma de guvernare sa se dea acestor societati, decat forma despotica pe care o vom descrie mai departe? Noi vom calauzi atunci in mod mecanic viata politica a supusilor nostri prin legi noi. Aceste legi vor lua inapoi, una cate una, avantajele si prea marile libertati care au fost impartite de catre crestini, iar domnia noastra va pune temeliile unui despotism atat de maret, incat doar el va fi in stare, oricand si oriunde, sa impuna tacere crestinilor care vor voi sa ni se impotriveasca si care vor fi nemultumiti.

Ni se va spune ca despotisnul de care vorbesc nu tine cont de progresele moderne. Vom dovedi contrariul.

Atunci cand popoarele considera persoanele domnitoare ca o intruchipare a Vointei Dumnezeiesti, ele se supuneau fara murmur absolutismului regilor, dar din ziua in care le-am picurat in suflet gandul propriilor lor drepturi au considerat persoanele domnitoare ca pe simpli muritori de rand. Ungerea Sfanta n-a mai impodobit capul regilor deoarece i-am luat poporului credinta in Dumnezeu; autoritatea a fost tarata in strada, adica intr-un loc de proprietate publica, iar noi am pus astfel de indata mana pe ea.

Mai mult inca, arta noastra de a guverna masele si pe indivizi cu ajutorul unei teorii si a unor jocuri de cuvinte mestesugit alcatuite, ori prin reglementari ale vietii sociale si prin tot felul de alte mijloace dibace -pe care crestinii nu le inteleg deloc- face si ea parte din geniul nostru administrativ, crescut in spiritul de analiza, de observatie si de o mare eficienta in conceptii, cum pana acum nimeni nu a mai avut si nu ni se poate asemana. La fel, nimeni nu se poate compara cu noi in alcatuirea planurilor de actiune plitica si de solidaritate a noastra. Numai iezuitii ar putea sa stea alaturi de noi in aceasta privinta, dar noi am reusit sa-i discreditam in fata multimii stupide, din pricina ca ei formau o organizatie vizibila, in timp ce noi ramanem mereu in umbra impreuna cu organizatia noastra secreta. De altfel noi stim ca lumii nu-i pasa ce stapan are.

O alianta trainica intre toti crestinii din lume ne-ar putea opri oricand pentru catva timp, dar acum noi stim ca suntem scutiti de aceasta primejdie prin radacinile adanci de neintelegere pe care nu le mai poate nimeni smulge din inima crestinilor.

Noi am pus fata in fata calculele individuale si nationale ale crestinilor, urile religioase si etnice pe care le-am atzatzat si le-am tinut aprinse de douazeci de veacuri. De aceea nici un guvern nu va gasi ajutor nicaieri; vom actiona astfel incat fiecare va socoti ca o intelegere sau o actiune impotriva noastra este daunatoare propriilor sale interese. Noi trebuie sa devenim atotputernici in aceasta lume, pentru ca de noi sa se tina mereu socoteala. Puterile trebuie sa ajunga sa nu mai poata semna nici cea mai neinsemnata intelegere fara ca noi sa nu luam de indata parte la ea.

Toate rotitele mecanismului guvernamentaldepind de un motor care este acum in mainile noastre si acest motor este AURUL. Stiinta economiei politice intemeiata de catre maestrii nostri, ne dovedeste de multa vreme puterea uriasa a aurului.

Capitalul, pentru a avea mainile libere si puternice trebuie sa obtina monopolul industriei si al negotului; o mana nevazuta este pe cale de a infaptui toate acestea, in toate partile lumii. Aceasta libertate va da in curand putere politica industriasilor. Poporul le va fi supus. Trebuie mai degraba sa dezarmam astazi popoarele decat sa le impingem la razboi, sa le desteptam patimile fierbinti si sa le canalizam in folosul nostru decat sa le linistim; mai degraba este necesar sa punem stapanire pe ideile lor si sa le rastalmacim decat sa ne prefacem ca nu le luam in seama.

Tinta de capetenie a actiunilor noastre este sa slabim spiritul public al crestinilor prin critica, sa-i facem sa-si piarda obiceiul de a cugeta adanc, deoarece gandirea profunda da nastere impotrivirii fata de noi. Sa obosim, din contra, puterile gandului in vane hartuieli oratorice.

De cand lumea, popoarele, ca orice om, au luat cuvintele drept fapte, au putut fi cu usurinta inselate deoarece ele se multumesc cu aparenta lucrurilor si isi dau foarte rar silinta de a cerceta daca promisiulnile in legatura cu viata sociala au fost indeplinite. Iata de ce asezamintele noastre vor avea totdeauna o frumoasa infatisare la suprafata, care va dovedi si va pacali poporul indeajuns cu privire la binefacerile lor in ceea ce priveste progresul.

Noi vom imprumuta fara sa ezitam haina tuturor partidelor, ale tuturor tendintelor si vom imbraca cu ele pe oratorii nostri, care vor vorbi atat de mult incat toata lumea va fi dezorientata si obosita sa-i mai asculte.

Pentru a dezbina si castiga opinia publica, trebuie sa o buimacim raspandind din diferite parti si vreme indelungata atatea pareri care se bat cap in cap, incat crestinii vor sfarsi prin a se pierde in labirintul acesta si vor sfarsi prin a considera ca este mult mai bine sa nu ai nici o parere in politica. Vor recunoaste in final ca acestea sunt fapte care nu privesc deloc societatea si ca el nu sunt menite a fi cunoscute decat de acela care o conduce. Acesta este primul secret.

Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes prin dezbinare, consta in a inmulti in asa fel greselile poporului, apoi obiceiurile rele, patimile si regulile vietii in comun, incat nimeni sa nu mai fie in stare sa descurce acest haos si oamenii sa ajunga sa nu se mai inteleaga unii cu altii. Aceasta tactica va mai avea ca urmare raspandirea discordiei in toate partidele, risipirea in directii divergente a tuturor fortelor colective care nu vor inca sa ni se supuna. Ea va descuraja de asemenea orice initiativa personala oricat de geniala si va fi mai puternica decat milioane de oameni printre care a imprastiat suspiciunea si neintelegerea. Trebuie sa indrumam permanent educatia societatilor crestine astfel incat mainile lor sa cada in jos obosite, intr-o neputinta deznadajduita, in fata oricarui lucru care va cere initiativa, perseverenta si vointa.

Sfortarile, eforurile, care sub regimul libertatii se desfasoara nestanjenite si neingradite, sunt neputincioase in acest caz, deoarece se izbesc de eforturile libere si contrare ale altora. De aici se nasc apoi dureroase conflicte morale, dezamagiri si infrangeri. Noi vom obosi atat de mult pe crestini cu aceasta libertate, incat ii vom sili sa ne ofere o stapanire internationala a carei natura va fi asa de eficienta incat va putea ingloba in mod abil, fara o lupta fatisa, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce intreaga planeta.

In locul guvernelor de astazi noi vom pune cate un Guvern fantoma care se va chema Administratia Guvernului Suprem. Mainile sale vor fi intinse in toate partile ca niste clesti, iar organizatia sa va fi atat de mare, incat pana la urma nici un popor nu se va putea feri ci i se va supune.

AL VI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Monopolurile; averile tuturor crestinilor vor ajunge in curand sa depinda de aceste monopoluri. Aristrocratia slabita va fi lipsita de bogatia funciara. Comertul, industria si speculatia ca mijloace francmasonice de imbogatire fara munca. Luxul care inrobeste. Marirea salariului si scumpirea imediat ulterioara a obiectelor de prima necesitate. Anarhia intretinuta si betia generalizata. Intelesul secret al propagandei unor teorii economice naucitoare.

In curand vom intemeia uriase monopoluri, care vor fi izvoare de bogatii colosale si de care vor depinde chiar si marile averi ale crestinilor intr-o asa masura, incat vor fi inghitite de ele, cum se intampla cu creditul Statelor a doua zi dupa o prabusire politica.

Domnii economisti care sunt de fata vor sti sa aplice si sa pretuiasca insemnatatea acestei combinatii.

Trebuie sa marim prin toate mijloacele cu putinta insemnatatea Guvernului nostru Suprem, infatisandu-l ca pe ocrotitorul si rasplatitorul tuturor celor care i se supun de buna voie.

Nobilimea crestinilor, in ceea ce priveste puterea ei politica, a disparut. Nu ne mai temem de ea; dar ca proprietara de bunuri teritoriale, ea ne poate dauna in masura in care izvoarele ei de castig pot fi independente de noi. Trebuie deci, cu orice pret, sa-i luam din stapanire pamanturile. Cel mai bun mijloc pentru acest scop este de a mari impozitele pe proprietate funciara, pentru a indatora prin aceasta pamantul. Aceste masuri inteligente vor tine proprietatea funciara intr-o stare de supunere desavarsita.

Aristrocratia crestinilor, din tata in fiu, nestiind sa se multumeasca cu putin, va fi usor de ruinat.

In acelasi timp trebuie sa ocrotim negotul si industria cu multa putere si mai ales sa promovam speculatia, al carei rol serveste de contra-greutate industriei. Fara speculatie industria ar inmulti capitalurile particulare, ar imbunatati agricultura, eliberand pamanturile de datoriile create prin imprumuturile bancilor funciare. Trebuie ca industria sa rapeasca pamantului roadele muncii sale ca si ale capitalului si, prin speculatie, sa ne puna la dispozitie noua banii lumii intregi. Fiind astfel aruncati in randurile proletarilor, toti crestinii se vor pleca inaintea noastra pentru a obtine cel putin dreptul de a trai modest.

Pentru a nimici industria crestinilor vom mari speculatia, gustul luxului, al acelui lux inutil care inghite totul. Vom face sa se mareasca salariile, care totusi nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom face sa apara in acelasi timp si o scumpire a bunurilor de prima necesitate, datorita (vom spune noi) decaderii agriculturii si crescatorilor de vite. Mai mult chiar, vom submina cu dibacie si in profunzime temeliile productiei, obisnuind pe muncitori cu anarhia si cu bauturile spirtoase, in vreme ce vom lua toate masurile cu putinta pentru a indeparta de pe pamanturile si intreprinderile lor pe crestinii inteligenti.

Pentru ca situatia sa nu fie vazuta prea devreme sub adevarata ei lumina, vom ascunde adevaratele noastre intentii sub masca pretinsei dorinte de a raspandi si face accesibil lumii marile principii economice pe care le invatam astazi.

AL VII-LEA PROTOCOL SECRET FRNCMASONIC

Pentru ce trebuie de fapt sa fie sporite mereu armamentele. Fermentatii, discordii, dusmanii care exista in lumea intreaga. Constrangerea unei eventuale opozitii a „crestinilor” prin razboiul general. Presa ca mijloc important de influenta in masa si modul in care este influentata opinia publica. Tunurile americane, japoneze si chineze.

Inmultirea inarmarilor si a personalului politienesc este o intregire necesara a planului ce l-am expus. In toate Statele trebuie ca, in afara de noi, sa nu se gaseasca decat masele de proletari, cativa milionari devotati noua, politisti si soldati.

In intreaga Europa, ca si pe celelalte continente, trebuie sa intretinem agitatia, suspiciunea, neintelegerea si ura. Castigul atunci ne este indoit. Pe de o parte, prin aceasta tinem in frau toate tarile, care vor sti ca noi putem, dupa bunul nostru plac, sa provocam dezordinea sau sa stabilim ordinea: toate aceste tari se vor obisnui astfel, la un moment dat, sa ne considere ca o sarcina trebuincioasa. Pe de alta parte, uneltirile noastre ascunse vor incurca toate corzile care vor fi intinse in cabinetele de Stat, si toate acestea se vor realiza de catre noi cu ajutorul politicii, al contractelor economice si al datoriilor financiare. Pentru a ne atinge in intregime scopul, va trebui sa dam dovada de o mare viclenie in cursul tratativelor si negocierilor; dar in ceea ce se cheama „limba (atitudinea) oficiala” noi vom urmari o tactica opusa si vom aparea a fi cinstiti si concilianti. In acest fel, popoarele si guvernele crestinilor, pe care le-am obisnuit sa nu priveasca decat acea fata a lucrurilor pe care le-o aratam noi, ne vor lua inca odata drept binefacatorii si mantuitorii neamului omenesc. La orice impotrivire, va trebui sa fim in stare sa-i facem pe vecini sa declare razboi tarii care ar indrazni sa ne stea in cale; iar daca si acesti vecini s-ar gandi sa se intovaraseasca impotriva noastra va trebui sa-i infrangem repede pe toti intr-un razboi universal (mondial) al lumii intregi.

Cea mai sigura cale a noastra spre succes in politica este secretul, tainuirea initiativelor: cuvantul diplomatului francmason nu trebuie sa se impotriveasca deloc cu faptele sale.

Va trebui chiar sa silim guvernele crestine sa lucreze dupa planul nostru amplu alcatuit si care in curand va fi aproape de tel. La aceasta ne va ajuta opinia publica, aceasta opinie publica pe care „marea putere”, presa, a pus-o deja pe ascuns in mainile noastre. Intr-un cuvant, pentru a rezuma sistemul nostru de constrangere eficienta a guvernelor crestine ale Europei, ii vom dovedi unuia dintre ele puterea noastra prin atentate, adica prin teroare; iar tuturor, daca cumva aproape toate se vor revolta impotriva noastra, le vom raspunde prin glasul tunurilor americane, chinezesti ori japoneze.

AL VIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Utilizarea intentionat echivoca a dreptului juridic de catre francmasoni. Colaboratorii apropiati ai regimului francmason. Scolile particulare ca mijloc de educatie superioara cu totul speciala. Economisti si milionari. cui ar trebui sa fie incredintate toate posturile de raspundere din Guvern?

Trebuie sa ne insusim in intregime toate armele pe care le-ar putea intrebuinta dusmanii impotriva noastra. Va trebui sa gasim in subtilitatile si tertipurile limbii juridice o indreptatire pentru cazul cand vom fi siliti sa dam pedepse care ar putea parea prea indraznete si nedrepte, deoarece este nevoie ca acestea sa fie exprimate in termeni care sa aiba aerul ca sunt niste maxime morale foarte inalte, avand totodata si o infatisare legala. Stapanirea noastra trebuie sa se inconjoare de toate puterile civilizatiei, in mijlocul carora va trebui sa lucreze. Ea va aduna in jurul sau publicisti, jurisconsulti experimentati, administratori, diplomati si, in sfarsit, oameni pregatiti printr-o educatie superioara in scoli speciale. Acesti oameni vor cunoaste toate tainele vietii sociale, vor cunoaste toate felurile de a vorbi intrebuintand litere si cuvinte politice, vor avea cunostinta despre toate dedesubturile firii omenesti, despre toate corzile simtitoare, pe care va trebui sa stie a canta. Asemenea corzi sunt, de pilda, infatisarea spiritului crestinilor, tendintele lor inascute, lipsurile, viciile si caracteristicile lor, apoi particularitatile de clasa si de conditie. Este de la sine inteles ca acesti sprijinitori geniali ai guvernamantului nostru nu vor fi alesi dintre crestini care sunt obisnuiti sa-si faca munca administrativa fara a se ingriji de utilitatea ei. Administratorii blazati ai crestinilor semneaza hartiile fara a le citi; ei servesc din interes sau din ambitie.

Vom inconjura guvernul nostru cu o intreaga multime de economisti. Iata de ce trebuie ca francmasonii sa invete in primul rand stiintele economice. Vom fi de asemenea inconjurati de o ceata intreaga de bancheri, industriasi, capitalisti si mai ales de milionari deoarece, in fond, totul va fi hotarat cu ajutorul cifrelor.

Un anumit timp, pana ce va sosi momentul cand nu va fi deloc primejdios sa incredintam posturile de raspundere ale Statelor fratilor nostri francmasoni, le vom incredinta unor indivizi a caror trecut si caracter vor fi de asemenea natura incat sa existe o prapastie intre ei si popor; unor astfel de oameni le vom da puterea, carora, in caz de abatere de la ordinele noastre, sa nu le ramana altceva de asteptat decat condamnarea sau exilul, pentru ca ei sa fie siliti sa ne apere plini de devotament interesele pana la ultima suflare.

AL IX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Aplicarea atenta a principiilor francmasonice secrete in scopul de a reface educatia popoarelor. Cuvantul tainic de ordine francmason. Importanta nebanuita a orientarilor antifrancmasonice. Din nou despre teroare. Ce ii asteapta pe cei care servesc francmasoneria. Forta cea „inteligenta” si forta cea „oarba” a regatelor crestine. Impartirea aparenta a puterii cu poporul. Misterele arbitrariului liberal. Uzurparea gradata a instructiunii si a educatiei. Interpretarea diferita a legilor. Metrourile si francmasoneria.

Aplicand in practica principiile noastre, trebuie sa fiti cu luare aminte la caracterul poporului in mijlocul caruia va veti gasi si veti lucra; aplicarea generala, uniforma, a acestor principii, inainte de a fi facuta educatia poporului, nu poate avea pentru noi succes. Dar, punandu-le cu tenacitate in practica, n-or sa treaca zece ani fara ca sa se fi schimbat chiar si caracterul cel mai indaratnic si fara sa avem la dispozitie un popor foarte mult supus noua.

Cand va veni domnia noastra planetara, vom inlocui liberalul nostru cuvant de ordine: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, nu cu un alt cuvant de ordine, ci cu aceleasi cuvinte reduse la rangul lor de idei. Vom zice: DREPTUL LA LIBERTATE, DATORIA EGALITATII, IDEALUL FRATERNITATII. Vom apuca astfel taurul de coarne. De fapt, am distrus deja toate guvernele afara de cel al nostru, desi de drept exista multe. Daca astazi cateva state isi ridica glasul impotriva noastra, aceasta o fac numai de forma, uneori la dorinta si ordinul nostru, deoarece ne este folositor, pentru a guverna in siguranta pe fratii nostri mai mici.

In realitate nu avem nici o piedica inaintea noastra. Guvernul nostru Suprem exista deja in conditii extra-legale, care, de obicei, sunt cuprinse in cuvantul puternic si energic – DICTATURA. Pot spune cu deplina convingere ca astazi noi suntem legislatorii. Noi dam hotarari judecatoresti, noi osandim la moarte si noi gratiem. Suntem comandantii tuturor trupelor noastre, incalecati pe calul generalului sef. Vom guverna mereu cu o mana de otel, deoarece tinem in maini ramasitele unui partid altadata puternic, astazi subjugat noua. Tinem in maini si ii dominam pe toti prin pofte nemasurate, lacomii arzatoare, razbunari nemiloase, uri neimblanzite.

De la noi porneste teroarea care a cotropit totul. Avem in slujba noastra oameni dintoate orientarile si din toate doctrinele: restauratori de monarhii, demagogi, socialisti, comunisti si tot soiul de utopisti. Am inhamat pe toata lumea la lucru: fiecare sapa hotarat la locul lui ultimele ramasite ale puterii si, fara sa-si dea seama ce face, se sileste sa darame tot ce mai sta in picioare. Toate Statele, in urma acestor uneltiri abile, cer liniste, sunt gata sa jertfeasca totul pentru pace, dar noi nu le vom da pace atata timp cat ele nu vor recunoaste deschis si cu umilinta Guvernul nostru Suprem.

Poporul a inceput deja sa strige ca trebuie sa se rezolve problema sociala cu ajutorul intelegerii internationale. Impartirea poporului in partide i-a pus pe toti la dispozitia noastra deoarece, pentru a sustine o lupta pentru putere, trebuiesc bani, iar banii sunt toti sub controlul nostru.

Ne-am putea teme numai de intelegerea dintre puterea inteleapta a persoanelor domnitoare si puterea oarba a poporului, dar am luat toate masurile cu putinta impotriva unei asemenea eventualitati. Intre aceste doua puteri am ridicat un zid, adica o teroare reciproca. In acest chip puterea oarba a poporului ramane sprijinul nostru, iar noi ii vom si singurii calauzitori; din aceasta cauza noi vom sti sa o indreptam cu abilitate spre telul nostru.

Pentru ca mana orbului sa nu se poata lepada de conducerea si ghidarea noastra, trebuie ca, din cand in cand, sa intram in legatura directa cu el, daca nu personal, cel putin prin fratii nostrii cei mai credinciosi. Cand vom fi o putere unanim recunoscuta, vom vorbi noi in persoana cu poporul in pietele publice si vom da invataturi despre afacerile publice, dar in intelesul care ne va fi noua folositor.

Cum ar putea ei verifica ceea ce-i vom invata noi in scolile de la sate? Iar ceea ce va spune trimisul Guvernului sau persoana domnitoare ea insasi, nu va intarzia sa fie cunoscut indata de Statul intreg, deoarece se va raspandi repede prin gura poporului. Pentru a nimici inainte de vreme fundatiile crestinilor, noi ne-am atins de ele cu o mana prevazatoare, am luat in maini resorturile mecanismelor lor. Aceste resorturi erau asezate intr-o ordine neclintita, dreapta; noi am inlocuit-o cu o dezordine arbitrara. Ne-am preocupat astfel in secret de jurisdictie, de alegeri, de presa, de libertatea individuala si mai ales de invatamant si educatie, care sunt reazemul vietii libere.

Am inselat, demoralizat, naucit si corupt tineretul crestin printr-o educatie greoaie si inutila bazata pe invataminte si teorii pe care noi demult le stim ca sunt false, fiind nascocite si raspandite chiar de catre noi.

Ramanand deasupra legilor existente, fara a le schimba in esenta lor, dar desfigurandu-le numai, prin interpretari contradictorii, am obtinut repede rezultate minunate pentru noi. Aceste rezultate au constat mai intai prin faptul ca aceste comentarii naucitoare au mascat legile si, mai tarziu, le-au ascuns in intregime dinaintea ochilor guvernelor incapabile sa se mai orienteze intr-o legislatie atat de incurcata.

De aici s-a nascut teoria tribunalului constiintei. Unii spun ca lumea se va rascula impotriva noastra cu armele in maini, daca va descoperi prea repede despre ce este vorba. Pentru acest caz noi avem, in tarile din Occident, o arma atat de ingrozitoare, incat chiar si cele mai indraznete suflete vor tremura inaintea ei: metrourile, care vor fi introduse pana atunci in toate capitalele, care impreuna cu tunelele lor vor fi folosite de noi pentru a azvarli astfel in aer toate organizatiile si toate sediile dusmanilor nostri din toate tarile lumii.

 

AL X-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Forta tainica a lucrurilor in politica. „Genialitatea” diabolica a josniciei. Ce modificari promite dupa aceea lovitura de stat francmasonica. De ce apreciaza francmasonii sufragiul universal. Stima de sine insusi. Sefii francmasoni si promovarea lor. Conducatorul cel genial al francmasoneriei. Institutiile statului si functiile lor. Otrava cea puternica a liberalismului. Constitutia este totdeauna scoala neintelegerilor ce apar intre partide. Noua era republicana. Presedintii statelor sunt aproape totdeauna creaturi „de paie” ale francmasoneriei. Responsabilitatea limitata a presedintilor statelor. Misterul afacerii „Panama”. Rolul important al camerei deputatilor si al presedintelui statului. Francmasoneria este totodata si o forta legislativa. Noua constitutie republicana si rolul acesteia. Trecerea ulterioara la „autocratia” francmasonica. Momentul secret al proclamarii „regelui universal” al planetei Pamant. Inlocuirea criminala cu microbi si virusi ale diferitelor boli precum si alte fapte malefice ale francmasoneriei.

Incep astazi repetandu-va ceea ce v-am mai spus anterior si va rog sa va aduceti aminte ca guvernele si popoarele nu vad decat aparenta, infatisarea de la suprafata a lucrurilor. Cum ar putea ele sa descurce intelesul ascuns al lucrurilor si situatiilor cand reprezentantii lor se gandesc mai mult la petreceri inainte de orice? Este foarte important pentru politica noastra sa cunoastem acest amanunt. Ne va fi de folos cand vom trece la discutia diviziunii puterii, a libertatii cuvantului, a presei, a libertatii de constiinta, a dreptului de asociere, a egalitatii inaintea legii, a inviolabilitatii proprietetii si a locuintei, a impozitului si, in sfarsit, la discutia retrospectiva a legilor. Toate aceste probleme sunt de o asemenea natura incat nu trebuie sa te atingi de ele de-a dreptul si pe fata, inaintea poporului. In cazul cand suntem siliti sa luam contact cu ele, nu trebuie sa fie insirate una cate una, ci trebuie sa declaram in bloc ca principiile dreptului modern sunt respectate si recunoscute de catre noi. Insemnatatea acestei omiteri consta in aceea ca, un principiu caruia nu i-ai spus pe nume, ne lasa libertatea de a exclude din el cate ceva fara ca aceasta sa se observe, pe cand, daca le-am enumera tot ceea ce vrem sa excludem, toate acestea ar fi privite cu rezerva.

Poporul credul si prost are o deosebita si o mare stima pentru geniile politice si raspunde tuturor actelor de violenta ale acestora prin cuvinte: „E ticalos, grozav de ticalos, dar cat de dibaci! Iata aici este numai un joc abil, dar cat de viclean este jucat, cat este de obraznic!”

Noi credem ca este necesar sa atragem toate natiunile la zidirea unui edificiu fundamental al carui plan il avem acum gata. Iata de ce trebuie ca, inainte de toate, sa dam dovada de aceasta indrazneala si de aceasta putere a mintii care, prin persoana influenta a actorilor nostri, va sfarama in scurt timp toate piedicile din calea noastra. Cand undeva vom fi dat, atunci cand este cazul, lovitura noastra de Stat, vom spune si vom repeta popoarelor: „totul merge ingrozitor de rau, toti au suferit mai mult decat poate rabda un om. Noi vom indeparta acum pricinile suferintelor voastre, adica nationalitatile, granitele si diversitatea banilor. Binenteles ca sunteti liberi sa ne jurati sau nu credinta, insa puteti voi oare face aceasta pe buna dreptate, daca o faceti inainte de a fi vazut ceea ce va oferim noi?” Atunci ei ne vor slavi si ne vor purta in triumf intr-o insufletire nebuna de nadejdi. Votul public, din care am facut arma ridicarii noastre la putere si cu care i-am obisnuit pe oameni prin diferite uniuni si tovarasii (pana si unitatile cele mai mici ale membrilor omenirii), isi va juca o ultima data rolul, pentru a exprima dorinta intregii omeniri de a ne cunoaste mai de aproape, inainte de a ne judeca.

Iata de ce trebuie sa impingem toata lumea la votul public, fara deosebire de clasa si de sens electoral, pentru a putea introna absolutismul majoritatii, pe care nu-l poti obtine de la clasele censitare inteligente. Dupa ce vom fi obisnuit in acest chip toata lumea cu ideea propriei sale valori, vom nimici insemnatatea familiei crestine si valoarea ei educationala, de asemenea nu vom lasa sa se ridice individualitatile, carora multimea, calauzita de noi, nu le vor ingadui sa iasa la iveala si nici chiar sa vorbeasca. Ea va fi pentru aceasta obisnuita sa nu asculte decat pe noi, care ii platim supunerea si atentia. In acest fel vom face din popor o forta atat de oarba, incat nu va fi in stare sa se miste in nici o parte fara a fi calauzita de agentii nostri, pusi in locul conducatorilor sai. El se va supune acestui regim, deoarece va sti ca de acesti noi conducatori vor depinde castigurile sale, darurile gratuite si tot felul de privilegii pe care le va avea.

Un plan unic de guvernare trebuie sa iasa dintr-un singur cap, deoarece ar fi incoerent si fara legatura, daca mai multe minti si-ar imparti sarcina de a-l stabili. De aceea, noi trebuie sa cunoastem acest plan de actiune, dar nu trebuie sa-l discutam decat noi intre noi, pentru a nu-i distruge caracterul genial, legatura dintre partile sale, puterea practica si intelesul tainic al fiecaruia dintre punctele sale. Daca este discutat si schimbat prin votul public, atunci planul nostru va pastra urma tuturor conceptiilor false ale mintilor care nu vor putea patrunde adancimea si legatura scopurilor urmarite. Planurile noastre trebuie sa fie secrete, puternice si bine concepute. De aceea noi nu trebuie sa aruncam munca geniala a conducatorului nostru la picioarele multimii si, de asemenea, nu trebuie sa o incredintam nici macar unei societati restranse.

Aceste planuri nu urmaresc deocamdata rasturnarea institutiilor moderne si a statelor existente. Ele le vor schimba numai economia si, prin urmare, toata dezvoltarea lor, care astfel va ajuta mult realizarea planurilor noastre.

Structuri aproape identice exista, sub diferite denumiri, in toate tarile: Reprezentanta, Ministerele, Senatul, Consiliul de Stat, Corpul Legislativ si Corpul Executiv. Nu trebuie sa va explic acum mecanismul legaturilor dintre ele, deoarece il cunoasteti prea bine. Observati numai ca fiecare din aceste institutii corespunde unei anumite functii importante a Statului si va rog sa mai observati ca ceea ce este foarte important este nu institutia ci functia. Asadar functia si nu institutiile sunt importante. Institutiile si-au impartit toate functiile guvernamentale: functii administrative, legislative, executive. De aceea ele lucreaza in organismul Statului ca si organele in corpul omenesc. Daca stricam complet o anumita parte a masinii Statului, aceasta va cadea bolnava, si la fel ca in cazul corpului omenesc mai devreme sau mai tarziu Statul va muri.

Cand am introdus in organismul Statului otrava liberalismului, toata constructia sa politica s-a schimbat; Statele au cazut bolnave de o boala mortala: descompunerea sangelui lor vital si nu ne mai ramane acum decat sa asteptam sfarsitul agoniei lor. Din leberalism s-au nascut guvernele constitutionale care au inlocuit, pe seama credulitatii crestinilor, autocratia salvatoare cu Constitutia care, dupa cum stiti, nu este altceva decat o scoala de discordii, de neintelegeri, de deosebiri de vederi si de framantari sterpe ale partidelor. Intr-un cuvant aceasta este scoala a tot ceea ce face ca un Stat sa isi piarda individualitatea si personalitatea. Atat tribuna cat si presa a condamnat pe conducatori la inactivitate si la slabiciune. Ea a facut astfel din ei niste elemente putin necesare, nefolositoare. Prin aceasta se explica usurinta cu care se va realiza rasturnarea lor. Epoca republicana a devenit atunci posibila, fiindca am inlocuit pe guvernator cu o caricatura a guvernului, cu un presedinte luat din multime, din mijlocul creaturilor noastre, al sclavilor nostri. Aici se afla fundamentul minei sapate de catre noi sub poporul crestinilor sau mai bine zis sub popoarele crestinilor.

Intr-un viitor apropiat vom intemeia in acelasi mod responsabilitatea presedintilor de republica.

Atunci vom putea introduce fara teama anumite schimbari ce ne vor fi favorabile noua, de care nu va raspunde decat aceasta creatura a noastra care va fi o marioneta. Ce ne pasa noua daca randurile celor ce alearga dupa putere vor deveni mai rare sau daca se va produce, in lipsa de presedinti, incurcaturi capabile de a dezorganiza in intregime tara?

Pentru a ajunge la acest rezultat, care ne avantajeaza, vom unelti si manevra alegerea de presedinti care au in trecutul lor o pata ascunsa. Teama de o asemenea descoperire, dorinta proprie fiecarui om odata ajuns la putere de a-si mentine privilegiile, foloasele si onorurile legate de noua sa conditie, vor face din acestia servitori credinciosi ai poruncilor noastre.

Puterea guvernului va deveni astfel fara indoiala tinta tuturor atacurilor. Noi ii vom da, pentru a se apara, dreptul de a apela la hotararea poporului, fara sa mai treaca prin intermediul reprezentantilor sai, cu alte cuvinte ii vom da dreptul de a recurge la ajutorul nostru ca un orb ce apeleaza la majoritate. Afara de acestea, vom da presedintelui dreptul de a declara razboi. Vom motiva acest drept spunand ca presedintele ca sef al intregii armate a tarii, trebuie sa aiba la dispozitia sa, pentru a apara noua Constitutie republicana, al carei reprezentant direct raspunzator va fi.

In aceste imprejurari, seful guvernului unui stat va fi in mainile noastre si nimeni, in afara de noi, nu va mai conduce indirect puterea legislativa.

Vom retrage de asemeni Camerei, introducand noua Constitutie republicana, dreptul de interpelare sub pretext de a apara secretul politic. Vom restrange prin noua Constitutie numarul reprezentantilor la minimum, aspect care va avea drept urmare de a micsora cu atat mai mult pasiunile politice si pasiunea pentru politica. Daca, contrar oricaror asteptari ale noastre, ele totusi se trezesc chiar in situatia acestui mic numar de reprezentanti, il vom reduce la minimum printr-un apel la majoritatea poporului.

.De presedintele republicii va depinde numirea presedintilor si a vicepresedintilor Camerei si a Senatului. In locul sesiunilor parlamentare constante, vom margini sedintele Parlamentelor la cateva luni. Mai departe vom actiona astfel ca presedintele, ca sef al puterii executive, sa aiba dreptul de a convocasau dizolva Parlamentul si, in cazul dizolvarii, de a amana momentul unei noi convocari. Dar pentru ca urmarile tuturor acestor actiuni, in realitate inegale, sa nu cada asupra responsabilitatii, stabilite de catre noi, a presedintelui (lucru care ar fi daunator planurilor noastre), vom indemna pe ministri si pe ceilalti functionari care inconjoara pe presedinte sa treaca peste hotararile acestuia, prin masuri nejuste luate pe propria lor raspundere; in acest chip, ei vor fi vinovati si raspunzatori in locul sau. Noi va sfatuim de a incredinta acest rol mai ales Senatului, Consiliului Ministrilor, mai bine decat unui singur individ.

Presedintele-marioneta va interpreta dupa vointa noastra legile existente, care dupa cum se stie pot fi interpretate in mai multe feluri. El le va anula cand ii vom spune noi ca trebuie si va avea dreptul de a propune legi provizorii si chiar o noua schimbare a Constitutiei, sub pretextul binelui suprem al Statului.

Aceste masuri stabilite aici si puse in practica ne vor da putinta de a nimici incetul cu incetul, pas cu pas, tot ceea ce vom fi fost siliti sa introducem in Constitutiile Statelor, inainte de apucarea franelor puterii; vom trece astfel pe nesimtite la suprimarea oricarei Constitutii, cand va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocratia noastra.

Recunoasterea autocratiei noastre poate sosi si inainte de suprimarea Constitutiei, daca popoarele obosite de neoranduielile si caracterul usuratic al conducatorilor lor, vor ajunge sa strige: „Alungati-i si dati-ne un rege universal, care sa ne poata uni pe toti si sa distruga cauzele neintelegerilor noastre: granitele natiunilor, religiile, calculele Statelor; un rege care sa ne dea acea pace si acea siguranta pe care nu o putem obtine de la conducatorii nostri.”

Stiti foarte bine ca, pentru a face posibile asemenea dorinte, trebuie sa tulburam in asemenea mod neintrerupt, in toate tarile, legaturile dintre popor si guvern pentru a ajunge sa obosim intreaga lume prin dezbinare, dusmanie, ura si chiar prin martiraj, foamete, raspandirea bolilor, pentru ca crestinii sa nu vada alta scapare decat aceea de a recurge la suveranitatea noastra absoluta si intreaga.

Daca dam poporului timp sa rasufle, momentul prielnic nu va veni poate niciodata.

AL XI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Programul tainic al noii Constitutii. Cateva amanunte secrete asupra loviturii de stat asa cum este ea propusa de francmasoni. Crestinii sunt in general naivi, prosti si mici. Francmasoneria secreta din umbra si lojile sale exterioare de „fatada”.

Consiliul de Stat va fi menit sa sprijine parerea guvernului. Sub infatisarea unui corp legiuitor, el nu va fi in realitate decat un comitet de redactare a legilor si decretelor guvernului.

Iata care este programul noii Constitutii pe care noi o pregatim: vom crea Legea, Dreptul si Tribunalul:

  1. sub forma de propuneri ale corpului legislativ;
  2. prin decrete ale Presedintelui (republicii) sub forma de ordine generale, prin acte ale Senatului si prin decizii ale Consiliului de Stat, sub forma de ordine ministeriale;
  3. in cazul cand vom gasi ca este folositor, sub forma de lovitura de Stat.

Acum, dupa ce am stabilit in mod aproximativ acest modus agendi (modalitatea de actiune), sa ne ocupam cu amanuntele masurilor care ne vor servi sa terminam transformarea Statului in intelesul pe care l-am expus. Vreau sa spun ca ne vom ocupa cu mai multa atentie de libertatea presei, de dreptul de asociatie, de libertatea constiintei, de principiul electiv si de multe alte lucruri care vor trebui sa dispara din repertoriul omenirii si care urmeaza sa fie cu desavarsire schimbate de indata ce noua Constitutie a noastra va fi proclamata.

Numai in acest moment vom putea publica nestanjeniti toate ordinele noastre. Mai tarziu, orice schimbare considerabila va fi primejdioasa. Daca aceasta schimbare se face in sensul unei asprimi care nu poate fi indurata, ea poate atrage dupa sine o deznadejde foarte mare pricinuita de teama de noi schimbari de acelasi fel.

Daca, dimpotriva, schimbarea se indeplineste in sensul unor ingaduinte ulterioare, se va zice ca noi insine ne-am recunoscut greselile, iar acest lucru va intuneca faima inaltei inteligente, a puterii noastre, sau se va zice ca ne-a fost teama si ca am fost siliti sa facem concesii, pentru care nimeni nu ne va multumi, deoarece toti vor crede ca de fapt au avut dreptul la ele. Atat una cat si cealalta din aceste eventualitati, ar fi deci pagubitoare pentru noua noastra Constitutie.

Noi vrem ca, din ziua proclamarii ei, cand popoarele vor fi naucite de lovitura de Stat, care se va fi operat, cand inca vor fi sub puterea terorii si a nedumeririi, noi vrem ca din acel moment sa recunoasca cu totii ca noi suntem atat de puternici, atat de invulnerabili, atat de tari, incat nu vom sta in nici un caz la tocmeala cu dansii; ca, nu numai ca nu vom da nici o insemnatate parerilor si dorintelor lor, dar ca suntem gata si ca avem posibilitatea sa inabusim cu o forta si cu o autoritate indiscutabila orice incercare, orice manifestare a acestor dorinte si pareri; ca am stiut sa punem mana dintr-o singura lovitura pe tot ceea ce ne era necesar, si ca nu vom imparti in nici un caz puterea noastra cu ei. Atunci resemnati ei isi vor inchide ochii si vor astepta desfasurarea ulterioara a evenimentelor.

Crestinii naivi sunt ca niste oi iar noi suntem pentru ei niste lupi. Sunt convins ca stiti ce patesc oile cand patrund lupii in staul.

Deoarece resemnati ei vor inchide ochii inaintea oricarui lucru, spre a-i pacali le vom promite ca le inapoiem toate libertatile luate, dar aceasta numai cand dusmanii pacii vor fi potoliti, iar partidele existente reduse la neputinta.

Nu mai trebuie sa va spun ca, in realitate, ei vor astepta mult si zadarnic aceasta intoarcere spre trecut.

Pentru ce altceva am fi oferit si inspirat crestinilor toata aceasta politica, fara a le da in realitate putinta de a o patrunde, daca nu doar pentru a castiga pe ascuns, ceea ce noi fara acest mod de a proceda nu puteam castiga pe fata? Acest aspect fundamental a servit mereu ca baza organizarii francmasoneriei noastre secrete, care nu este cunoscuta si ale caror planuri nu sunt nici macar banuite de dobitoacele crestine, atrase de noi in organizatia vizibila a francmasoneriei, pentru a indeparta astfel de la noi privirile banuitoare ale fratilor lor.

 

AL XII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Interpretarea masonica a cuvantului „libertate”. Viitorul diferit al presei in timpul domniei planetare a francmasonilor. Controlul strict si total al presei atunci. Agentiile corespondentilor. Ce este in realitate progresul pentru francmasoni? Solidaritatea francmasonilor asa cum se manifesta ea in presa moderna. Atzatzarea si intretinerea pretentiilor „sociale” provinciale. Infailibilitatea noului regim.

Cuvantul libertate care poate fi talmacit in diferite feluri, noi il vom defini astfel: „Libertatea este dreptul de a face numai ceea ce permite legea”. O astfel de talmacire a acestui cuvant, facuta la timpul potrivit, va pune toata libertatea in mainile noastre, deoarece legile vor nimici sau vor face cu putinta ceea ce o sa ne fie noua placut, urmarind punerea in practica a programului de mai sus.

Ce rol joaca astazi presa? Ea serveste adeseori la atzatzarea patimilor si la intretinerea egoismelor de partid. Ea este plina de desertaciune, nedreptati si minciuni, iar cea mai mare parte a oamenilor nu-i intelege deloc menirea. Noi mai intai o vom subjuga si ii vom pune oprelisti puternice, iar apoi vom face la fel si cu celelalte lucruri tiparite, caci la ce ne-ar servi subjugarea presei, daca nu ne vom pune la adapost si de focul atzatzator al brosurii si al cartii? Vom transforma publicitatea, care ne costa astazi foarte scump, deoarece numai prin ea putem cenzura ceea ce se scrie in ziare, intr-un izvor de venit pentru Statul nostru. Vom infiinta un impozit special asupra presei. Vom sili sa se plateasca o garantie atunci cand se infiinteaza ziare sau cand se va ivi un prilej, vom da amenzi fara mila. Timbrele, garantiile si amenzile, toate acestea vor aduce Statului nostru venituri uriase.

Este drept ca ziarele de partid ar putea trece usor peste asemenea pierderi banesti si de aceea pe acestea le vom desfiinta, indata ce ne vor fi atacat a doua oara. Nimeni nu se va putea atinge nepedepsit de aureola atotputernicului guvern al nostru. Pretextul pentru a desfiinta un ziar va fi ca atzâtzã la revolta si destabilizeaza Statul fara motiv si fara dreptate. Va rog sa nu va surprinda ca printre ziarele care ne vor ataca, vor fi si cele intemeiate de noi, dar ele fiind ghidate de noi din umbra vor ataca numai acele puncte ale caror schimbari le vom dori.

Nimic nu va putea fi adus la cunostinta lumii fara supravegherea noastra. Acest rezultat este deja atins din zilele noastre prin faptul ca toate stirile si noutatile sunt primite de catre mai multe agentii care le aduna din toate partile lumii. Aceste agentii vor fi atunci fara deosebire numai ale noastre si nu vor publica decat ceea ce le vom ingadui noi.

Daca deja de pe acum am stiut sa castigam de partea noastra pe membrii societatilor crestine in asa masura, incat aproape toti privesc intamplarile lumii prin sticla cu anticipatie colorata a ochelarilor pe care chiar noi i-am pus pe nas, daca deja de pe acum nu mai exista pentru noi usi zavorate care sa ne impiedice cunoasterea acelor lucruri pe care crestinii le numesc prosteste secrete de Stat, ce va fi atunci cand vom fi stapanii recunoscuti ai acestei planete si vom conduce prin persoana Marelui Suveran?

Atunci oricine va voi sa fie editor, bibliotecar sau proprietar de tipografie ori sa se ocupe de industria tipografica, va trebui sa primeasca o diploma, care, in cazul ca posesorul ei se va face vinovat de vreo nelegiuire oarecare impotriva noastra, va fi luata numaidecat inapoi. Cu asemenea masuri, instrumentul gandirii de masa -presa- va deveni un mijloc de manipulare si educatie in mainile noastre, care nu va mai ingadui poporului sa bata campii asupra binefacerilor evolutiei spirituale si a progresului. Care dintre noi nu stie oare ca aceste binefaceri sunt inchipuite si multe dintre ele duc de-a dreptul la niste aspiratii care pentru noi sunt absurde? Din aceste aspiratii si vise s-au nascut atat raporturile anarhice ale oamenilor intre ei cat si cu stapanirea, deoarece progresul sau mai bine zis ideea progresului, a dat nastere ideilor tuturor emanciparilor, fara a le face deloc cu putinta realizarea. Toti acei pe care noi ii numim liberali sunt de fapt anarhisti, daca nu in fapte cel putin in gandurile lor. Fiecare dintre ei urmareste ideea libertatii si pana la urma toti cad in anarhie, protestand din simpla placere de a protesta.

Dar sa revenim acum la presa. O vom ingreuna, ca si tot ce se tipareste, cu impozite si preturi foarte mari pentru fiecare foaie tiparita cat si cu alte garantii. Cartile cu mai putin de 30 de pagini vor fi taxate dublu. Le vom inregistra in categoria brosurilor pentru ca, pe de o parte, vom reusi prin aceasta sa reducem numarul revistelor care sunt pentru noi otrava cea mai primejdioasa, iar pe de alta parte, iar pe de alta parte, aceasta masura ii va sili pe scriitori sa produca lucrari atat de lungi, incat vor fi putin citite, mai ales din cauza pretului lor foarte mare. Dimpotriva, ceea ce vom edita si tipari noi pentru calauzirea mintilor in directia pe carei o vom stabili, va fi ieftin si astfel va fi citit de catre toata lumea. Impozitul foarte mare va inabusi dorinta multora de a scrie, iar teama de pedeapsa va face pe literati sa atarne de noi.

Daca totusi se vor gasi unele persoane care doresc sa scrie impotriva noastra nu se va gasi in schimb nimeni sa le tipareasca scrierile. Inainte de a accepta o lucrare pentru tiparit, editorul va trebui sa mearga la autoritati pentru a obtine incuviintarea scrisa de a o face, in acest chip vom cunoaste dinainte cursele care ni se intind si le vom zadarnici dand dinainte lamuriri asupra subiectului tratat in care suntem atacati.

Literatura si ziaristica sunt cele doua forte educative mai insemnate, de aceea guvernul nostru va trebui sa fie proprietarul celor mai multe ziare. Prin aceasta, inrâurirea daunatoare noua a presei private va fi indepartata, iar noi vom castiga o influenta uriasa asupra majoritatii mintilor. Daca incuviintam sa apara 10 ziare noi, indata vom intemeia 30 de ale noastre si asa mai departe.

Publicul cititor este naiv si nu va banui nimic. Toate ziarele editate de noi vor fi in aparenta de tendinte si opinii total opuse, lucru care va trezi in cazul majoritatii credule increderea in ele si astfel va atrage in jurul lor pe dusmanii nostri nebanuiti. Astfel ei vor cadea in cursa si vor fi facuti inofensivi prin diferite mijloace pe care le stim.

Publicatiile cu caracter oficial vor sta in randul intai. Ele vor veghea intotdeauna interesele noastre si de aceea influenta lor, care ne va fi favorabila noua, va ramane uriasa.

In randul al doilea vor sta publicatiile oficioase, ale caror rol va fi de a atrage pe nepasatori si pe cei fara vlaga.

In al treilea rand vom pune asa numita opozitie a noastra. Cel putin un ziar din acestea va fi cu desavarsire potrivnic ideilor noastre. Dusmanii vor lua pe acest fals opozant drept un tovaras de lupta si astfel ne vor descoperi toate uneltirile lor datorita acestui tertip.

Ziarele noastre vor fi de toate tendintele: unele aristrocratice, altele republicane, altele revolutionare sau chiar anarhiste, binenteles atata timp cat va dainui Constitutia.

Ele vor manifesta in multiple moduri influenta noastra si vor avea, ca zeul Vishnu, o suta de maini, care fiecare va grabi schimbarea societatii dupa cum urmarim noi. Aceste maini vor calauzi prin sugestii adecvate opinia in directia care duce la scopul nostru, deoarece un om foarte intaratat pierde putinta de a rationa si cade cu usurinta sub puterea sugestiei. Neghiobi manipulati care vor crede ca repeta opinia ziarului partidului lor vor repeta si raspandi de fapt parerea noastra, ori aceea care ne va placea noua sa se spuna. Ei isi vor inchipui, datorita naivitatii, ca urmeaza planul partidului lor, pe cand in realitate nu vor servi decat steagul pe care il vom ridica pe ascuns chiar noi pe seama lor.

Pentru a conduce in aceasta directie armata noastra de ziaristi va trebui sa organizam cu deosebita grija institutia aceasta. Sub numele de Biroul Central al Presei vom pune la cale sedinte literare, in care agentii nostri vor da cuvantul secret de ordine si cu diferitele semnale cunoscute numai de francmasoni, fara ca cineva sa poata sa bage de seama. Discutand si in aparenta contrazicand initiativa noastra, dar in mod superficial, fara a intra in miezul lucrurilor, ziarele noastre vor sustine o polemica prefacuta cu organele oficiale, pentru a ne da prin aceasta putinta de a ne pronunta si mai limpede decat am putea-o face in primele noastre declaratii oficiale, intarind astfel sugestiile facute de noi.

Aceste atacuri inscenate de noi vor face ca supusii nostri sa creada ca pot vorbi liber, ia pe de alta parte agentii nostri vor putea spune pretutindeni, ca organele care se declara impotriva noastra nu fac decat sa cleveteasca in mod prostesc deorece nu pot gasi pricini adevarate pentru combaterea serioasa amasurilor noastre.

Prin aceste mijloace abile de manipulare nebanuite si nevazute de catre opinia publica, dar foarte sigure, vom castiga in orice situatie atentia si increderea publica. Prin ele, dupa caz, vom intarata sau vom linisti, dupa cum avem nevoie, spiritele in probleme politice, le vom convinge sau le vom amagi, scotand de sub tipar cand adevarul, cand minciuna, cand ambele abil combinate, adeverind sau dezmintind faptele, dupa inraurirea pe care urmarim ca acestea sa o aiba asupra publicului, pipaind totdeauna cu mare prudenta si grija locul, inainte de a pune cu fermitate piciorul pe el.

In caz de nevoie ii vom combate cu tarie prin ziarele noastre oficiale recurgand chiar la calomnii distrugatoare ce vor fi lansate prin presa noastra din categoria a treia.

Inca de pe acum, cel putin in cadrele presei, exista o puternica solidaritate francmasonica. Toate organele presei sunt legate intre ele prin secret profesional. Ca si stravechii auguri, nici unul dintre membrii ei nu destainuie secretul si cunostintele sale daca nu i se porunceste. Nici un ziarist nu se va incumeta sa trateze public si sa divulge aceasta taina, deoarece nici unul dintre ei nu va fi primit in randul scriitorilor daca nu are vreo pata rusinoasa in trecutul sau, care sa poata fi indata facuta publica in caz de tradare sau necredinta. Atata vreme cat aceste pacate sunt pastrate in taina de catre anumiti oameni, scriitorul, prin faima sa, poate atrage si focaliza in jurul lui admiratia si simpatia majoritatii tarii, care il va urma cu insufletire.

Socotelile noastre in ceea ce priveste recrutarea d enoi francmasoni se intind cu deosebire asupra provinciei. Acolo noi trebuie sa atzatzam nadejdi si dorinte potrivnice celor din capitala careia ii vom spune ca acestea sunt nadejdile si dorintele adevarate ale provinciilor, desi este lesne de inteles ca izvorul central al dezbinarilor nu porneste decat de la noi. Sa stiti ca, atata timp cat nu ne vom bucura inca de o putere deplina va fi adesea nevoie de a inabusi glasul capitalelor prin acela al majoritatii, al poporului din provincii, care va fi cu abilitate atzatzat de catre agentii nostri. Va trebui ca, in momentul psihologic ales de noi, capitalele sa nu mai aiba nici un cuvant de spus asupra faptului implinit, din simplul motiv ca acesta va fi deja primit cu mult mai repede de catre majoritatea poporului, prin intermediul oraselor din provincie.

Cand vom intra in noua oranduire de Stat Planetar care va pregati domnia noastra asupra intregii planete, nu vom putea lasa sa se mai descopere prin presa necinstea publica. Va trebui sa se creada atunci ca noua noastra stapanire a multumit atat de bine pe toata lumea, incat au disparut chiar si crimele. Cazurile de izbucnire a criminalitatii nu vor trebui atunci sa fie cunoscute decat de victimele lor si de martori intamplatori.

 

AL XIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Nevoia painii zilnice ii dreseaza gradat pe oameni. Chestiunile politice care apar. Chestiunile industriale. Petrecerile ca mijloc de deviere. Casele poporului. Adevarul este unul. Marile probleme care survin.

Nevoia painii zilnice ii face pe crestini sa taca si sa fie servitorii nostri umili. Agentii nostri din presa vor discuta, la porunca noastra, masurile si schimbarile pe care ne-ar fi cam greu sa le dam publicitatii dintr-odata, pe neasteptate. Noi, in acest timp, folosindu-ne de zgomotul pricinuit de aceste discutii, vom infaptui masurile dorite si le vom prezenta publicului ca pe un fapt implinit. Nimeni nu va avea indrazneala sa ceara nimicirea celor hotarate, mai ales ca vor fi prezentate ca fiind un real progres. De altfel, presa va face atunci un joc util noua si va atrage indata atentia publicului spre chestiuni senzationale noi (caci, dupa cum stiti, noi am obisnuit oamenii de a cauta totdeauna ceva nou si schimbator). Cativa neghiobi, inchipuindu-si ca sunt uneltele sortii, se vor napusti asupra acestor noi chestiuni fara a sti ca ei nu inteleg nimic din ceea ce noi vrem in realitate sa se discute. Chestiunile politice nu sunt deschise nimanui, in afara de aceia care i-au dat nastere, inca inainte cu multe veacuri si care o conduc chiar si acum in taina.

Din toate acestea puteti vedea ca, prefacandu-se uneori ca cerem parerea multimii, noi nu facem altceva decat sa ne usuram infaptuirea planurilor noastre. De asemenea puteti observa ca noi cautam totdeauna aprobarea nu a faptelor, ci a cuvintelor noastre rostite la cutare prilej. Noi trebuie sa spunem pretutindeni si totdeauna ca, in toate masurile noastre ne ghidam dupa speranta unita cu siguranta de a fi folositori binelui tuturor.

Pentru a abate cu abilitate atentia oamenilor prea ingrijorati de problemele politice, vom scoate la iveala problemele economice senzationale inainte de asa zisele probleme politice noi. Ii vom lasa atunci pe toti sa-si descarce furiile lor asupra acestui subiect. Gloatele se vor invoi sa ramana linistite, sa se odihneasca dupa inchipuita lor activitate politica (cu care i-am obisnuit noi insine, pentru ca sa putem lupta prin mijlocirea lor cu guvernele crestine), cu conditia de a avea noi distractii si ocupatii. In aceste noi distractii si ocupatii ii vom indrepta apoi aproape pe aceleasi cai politice. Vom face aceasta pentru ca aceste gloate ale poporului sa nu ajunga la nimic profund prin cugetare. Eventual ii vom opri eficient de la gandire prin petreceri si sport, prin jocuri, prin desfatari vicioase, prin inlantuiri de patimi si prin case de toleranta publice. Indata vom pune apoi prin presa concursuri banale de arte si tot felul de sporturi. Aceste preocupari de masa vor indeparta pentru totdeauna spiritele de la chestiunile elevate unde am avea mult de luptat cu ele. Oamenii dezobisnuindu-se din ce in ce mai mult sa gandeasca spontan si independent numai prin ei insisi vor ajunge sa vorbeasca datorita propagandei noastre tocmai asa cum gandim noi. Datorita superficialitatii si a lenii lor de a gandi noi vom fi singurii care vom da impulsuri si indrumari cugetarii mai ales prin intermediul anumitor persoane care, binenteles, nu vor fi deloc banuite de a avea legaturi stranse cu noi.

Rolul utopistilor liberali va fi pentru totdeauna sfarsit, atunci cand va fi recunoscut regimul francmasonic planetar. Pana atunci vor aduce multe foloase noua. De aceea, adeseori ii vom indemna mult mai mult pe oameni sa nascoceasca tot felul de teorii complet ireale si fantastice, considerate noi, sau asa zise progresiste, caci astfel vom suci cu o mare usurinta capetele acestor crestini, cu ajutorul cuvantului PROGRES. Nu gasiti aproape nici unul printre ei care sa inteleaga ca sub acest cuvant se ascunde o greseala, afara de cazurile cand este vorba de descoperiri materiale, deoarece adevarul este numai unul singur si neschimbat, si nu poate prin urmare sa progreseze. Progresul, ca o idee gresita, serveste la intunecarea adevarului, pentru ca nimeni sa nu-l cunoasca, in afara de noi alesii care suntem pazitorii lui.

Cand domnia noastra planetara va fi sosit, oratorii nostri vor vorbi cu patos poporului despre marile probleme misterioase care au framantat omenirea pentru a o duce, in sfarsit, la regimul nostru mantuitor. Nimeni nu va banui atunci ca toate aceste probleme au fost nascocite de catre noi, dupa un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit in tot cursul lungilor veacuri.

AL XIV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

 

Religia cea noua a viitorului. Sclavia viitorului. Imposibilitatea de a cunoaste misterele religiei francmasonice a viitorului. Pornografia necesara si viitorul cuvantului tiparit atunci cand francmasonii vor avea complet puterea.

Cand va fi sosit domnia noastra planetara, nu vom recunoaste nici o alta religie afara de aceea a noastra, care este unica si de care ne este legat destinul, deoarece noi francmasonii suntem alesii prin care acest destin este unit cu soarta lumii. Din acest motiv va trebui sa nimicim toate credintele. Faptul ca prin aceasta nimicire a credintei se sporeste nuamrul ateilor din zilele noastre, nu ne va stanjeni straduintele, ci din contra va servi drept pilda generatiilor care vor asculta predicile noastre asupra religiei, al carei sistem stoic conceput de noi va izbuti sa cucereasca toate popoarele. Vom spune atunci tuturor ca in aceasta consta adevarul ei mistic, in care zace toata forta ei educatoare. Atunci vom publica la toate prilejurile articole in care vom asemana regimul nostru mantuitor cu cele ale trecutului. Binefacerile unei odihne castigate dupa veacuri de framantari vor scoate la iveala insusirile placute ale stapanirii noastre. Greselile administratorilor crestini vor fi zugravite de noi in culorile cele mai vii. Vom da nastere la o asa de mare scarba fata de aceste administratii, incat popoarele vor prefera odihna robiei in locul drepturilor mult trambitzatei libertati care i-a zapacit atat de mult si care le-a rapit mijloacele de trai facandu-i sa fie exploatati de catre o ceata de aventurieri, nestiutori de ceea ce fac. Nefolositoarele schimbari de guvern, la care ii indemnam noi pe crestini atunci cand voim sa sapam temeliile lor de guvernamant, vor obosi in aceasta vreme atat de mult popoarele, incat staruinta greselilor istorice ale guvernelor crestine care, in lipsa adevaratului bine, au ametit omenirea in cursul altor veacuri, urmarind un bine social iluzoriu, fara a-si da seama ca planurile lor inrautatesc, in loc sa imbunatateasca, conditiile vietii omenesti pe aceasta planeta.

Filozofii nostri vor discuta toate greselile credintelor crestine, dar nimeni niciodata nu va discuta religia noastra sub adevarata ei infatisare, deoarece nimeni nu o va cunoaste cu adevarat, afar de cei ai nostri, care nu vor indrazni niciodata sa-i descopere tainele.

In tarile zise inaintate, am dat deja nastere unei literaturi nebune, murdare, marshave. Aceasta o vom raspandi catva timp, chiar si dupa ce am ajuns la putere, pentru a scoate mai mult la iveala deosebirea dintre discursurile, dintre programele noastre si aceste nemernicii ale crestinilor. Initiatii nostri francmasoni, crescuti pentru a conduce pe crestini, vor alcatui discursuri, planuri, memorii, articole care ne vor da inraurirea deplina asupra acestor oameni si ne vor ingadui sa-i indreptam catre ideile si cunostintele pe care vom voi atunci ca ei sa le insuseasca.

AL XV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Secretul loviturii de stat mondiale ce va dura o zi. Condamnarile la moarte ce vor fi pronuntate atunci. Soarta viitoare a francmasonilor crestini. Caracterul legendar si mistic al puterii francmasonilor. Inmultirea rapida a lojilor francmasonice. Administratia centrala a Marilor maestri francmasoni. Tainica afacere Azeff. Francmasoneria este calauza esentiala a tuturor societatilor secrete. Importanta tainica a succesului public. Colectivismul inerent. Victimele eventuale. Condamnarea ulterioara la moarte a francmasonilor. Prabusirea planetara a prestigiului legilor si autoritatilor. Prealegerea francmasonilor. Scurtimea si limpezimea exemplara a legilor care vor fi promulgate in timpul domniei viitoare a francmasonilor. Supunere totala si neconditionata fata de autoritate. Masuri dure contra abuzurilor de putere. Liberalismul judecatorilor si al puterii vor dispare. Banul mondial al Statului Planetar Unic. Absolutismul fara precedent al francmasoneriei. Dreptul de casatie. „Aspectul” patriarhal al viitorului „guvern” Planetar. Zeificarea obligatorie a guvernului. Dreptul celui mai tare in calitatea sa de drept unic. Regele Statului Unic Planetar este considerat a fi patriarhul lumii.

Cand in sfarsit vom incepe a domni peste tot globul -cu ajutorul loviturilor de Stat (pregatite in aceeasi zi)- si dupa ce vom fi hotarat desfiintarea tuturor guvernelor in fiinta (chiar daca pana atunci va mai trece o oarecare vreme), vom cauta sa impiedicam uneltirile si comploturile impotriva noastra. In acest scop, vom osandi la moarte pe toti acei care vor intampina venirea noastra la putere cu armele in maini. De asemenea orice infiintare de noi societati secrete, ce nu va servi scopurilor noastre, va fi atunci pedepsita cu moartea. Atat societatile secrete care exista in zilele noastre si care ne sunt cunoscute, ori care ne-au servit si ne servesc inca, cat si cele care nu ne sunt cunoscute, vor fi dupa aceea desfiintate, iar membrii lor vor fi trimisi in continente departate, in afara Europei. La fel vom proceda cu toti cei care stiu prea multe despre noi (chiar si din randurile noastre, din francmasoneria exterioara, care au ajuns sa stie prea multe lucruri secrete). Aceia pe care ii vom cruta pentru un motiv oarecare, vor trai sub o vesnica amenintare a surghiunului.

De indata ce vom avea puterea vom publica legi aspre prin care vom sili pe toti fostii membrii ai societatilor secrete, care ne sunt sau care ne-au fost rivale, sa paraseasca Europa, care va deveni centrul stapanirii noastre.

In societatea umana in care, gradat noi am semanat din plin semintele dezbinarii, nemultumirii, si a prins radacini neintelegerea (cum este de exemplu protestantismul), nu se va mai putea restabili dupa aceea ordinea decat prin masuri dure, rapide si nemiloase, care vor dovedi o putere de neclintit; este evident inutil sa se dea vreo atentie victimelor cazute pentru binele nostru viitor. Rolul fiecarui guvern care recunoaste ca exista, nu este numai de a culege roadele privilegiilor sale, ci si de a-si indeplini datoriile, pentru a ajunge la infaptuirea anumitor scopuri, fie chiar cu pretul celor mai mari jertfe. Pentru ca un guvern sa ajunga sa fie neclintit, trebuie sa-si mareasca la maximum aureola puterii sale, iar aceasta aureola nu se castiga decat printr-o fascinanta inflexibilitate a puterii, care trebuie sa poarte semnul unei atotputernicii oculte. Asa era, pana in vremurile din urma, autocratia care tocmai de aceea ramane singurul nostru dusman serios din intreaga lume, alaturi de Papalitate. Aduceti-va in aceasta directie aminte de pilda Italiei inecata in sange, care totusi nu s-a atins de nici un fir de par al lui Sylla, cel care a varsat acest sange.Sylla, prin puterea sa uluitoare, s-a ridicat pana la cea mai inalta treapta in ochii poporului chinuit si jertfit chiar de el, iar intoarcerea lui indrazneata in Italia, l-a facut si mai inviolabil. Poporul nu se atinge niciodata de cel care-l hipnotizeaza prin indrazneala si taria vointei lui.

Asteptand insa venirea momentului victoriei, cat si pentru a grabi clipa triumfului nostru, vom infiinta si vom inmulti lojile masonice in toate tarile din lume. In aceste loji francmasonice, care pentru cei naivi vor parea opuse si diferite, ii vom coopta si ii vom atrage sa intre in ele pe toti aceia care sunt sau pot fi niste eminenti agenti. Aceste grupari, aceste „loji” vor reprezenta totodata centrul nostru principal de informatii si manipulare a maselor ignorante, fiindca ele vor ramane mijlocul cel mai eficient al activitatii noastre. Vom conduce centralizat, in mod stict, toate aceste societati francmasonice (in mod aparent diferite) printr-o administratie cunoscuta numai de noi -cei care suntem si vom ramane total necunoscuti, pentru a putea actiona cat mai eficient din umbra- si care va fi compusa si condusa in totalitate numai de cei mai inteligenti oameni ai nostri. Lojile noastre francmasonice vor avea fiecare cate un reprezentant numit de noi, iar acesta va fi cel care va da cuvantul de ordine si programul pe care noi il vom decide; in dosul acestui reprezentant se va ascunde nebanuita administratia despre care am vorbit. Vom forma si vom intretine in cadrul acestor loji francmasonice focarul tuturor miscarilor anarhice-revolutionare si liberale, care vor servi scopurilor noastre. Aceste loji vor fi alcatuite din oameni cat mai docili si maleabili, care vor proveni pe cat posibil din toate straturile societatii, dar mai ales dintre cei bogati. Planurile politice cele mai secrete ne vor fi astfel aduse noua totdeauna la cunostinta si vor cadea in mana noastra si, in cazul in care vom fi de acord cu continutul lor, ele vor intra imediat sub autoritatea noastra din prima zi a aparitiei lor. Printre membrii acestor loji vor trebui neaparat sa fie cuprinsi aproape toti agentii politiei nationale si internationale, deoarece serviciile lor sunt de neinlocuit pentru noi, avand in vedere ca politia nu numai ca poate sa ia masuri rapide impotriva nesupusilor si recalcitrantilor, dae sa si acopere ori sa musamalizeze complet toate actiunile noastre rele sau sa gaseasca pretexte avantajoase pentru noi atunci cand apar nemultumiri si cand am putea fi descoperiti. Aceia care intra cel mai usor in societatile secrete sunt de obicei niste ambitiosi sau aventurieri si sunt in general oameni usurateci, cu care nu ne va fi greu sa ne intelegem pentru infaptuirea planurilor noastre.

Daca se vor naste la un moment dat dezordini intr-un Stat, aceasta va insemna ca am avut chiar noi nevoie sa generam tulburari pentru a nimici o solidaritate prea mare. Daca se va pune la cale un complot in sanul sau, conducatorul acestei uneltiri va fi unul dintre cei mai credinciosi servitori ai nostri.

Este absolut firesc ca noi, cei putini care facem parte din Ierarhia Francmasonica Secreta, si nimeni altcineva, sa fim cei care coordoneaza, nebanuiti de nimeni -din umbra- actiunea Francmasoneriei exterioare, pentru ca numai noi stim cu adevarat unde vrem sa ajungem; noi, numai noi cei ce facem parte din elita trebuie sa cunoastem scopul final al fiecarei actiuni, in timp ce toti ceilalti membrii ai lojilor nu trebuie sa stie mai nimic. Pentru membrii Francmasoneriei exterioare, scopul respectivei actiuni va fi prezentat ca fiind altul si astfel ei nici macar nu vor banui ceea ce urmarim noi atunci. Ei se multumesc de obicei cu un succes momentan, care le satisface amorul propriu in infaptuirea planurilor lor, fara a observa ca acest plan nu porneste totdeauna din initiativa lor ci le este sugerat de catre noi.

Oamenii se inscriu cel mai adesea in loji din curiozitate sau fiind animati de speranta desarta de a-si satisface ambitiile politice cu ajutorul lor; altii vor sa profite de relatiile oferite de noi iar unii numai pentru a-si expune in fata unui public visurile lor irealizabile, care in realitate nu se sprijina pe nimic. De cele mai multe ori acestor oameni naivi le este sete de emotia succesului si a aplauzelor, manifestari cu care noi nu suntem niciodata zgarciti. Noi le oferim intotdeauna acest succes pentru a ne folosi ulterior de multumirea de sine care este legata de el si datorita careia oamenii primesc foarte usor sugestiile noastre fara a baga de seama, fiind in acelasi timp convinsi ca exprima fara gres ideile proprii si ca ei nici nu ar putea fi in stare sa si le insuseasca pe ale altora. Nici nu va puteti inchipui cat de usor si cum pot cadea chiar si cei mai inteligenti oameni care se afla si raman intr-o stare de naivitate plina de inconstienta, cu conditia de a-i face sa fie cat mai multumiti de ei insisi. In acelasi timp doar noi stim cat este de usor sa-i descurajezi prin cel mai mic insucces, fie chiar numai prin incetarea aplauzelor, si astfel sa-i robesti unei supuneri slugarnice numai pentru a putea obtine mai mereu noi succese.

In masura in care marii nostri Maestrii Francmasoni dispretuiesc gloria, numai spre a face sa reuseasca pe deplin si cat mai repede proiectele lor, in aceeasi masura oamenii obisnuiti care au mintea unor copii sunt in stare sa-si jertfeasca toate telurile lor numai si numai pentru a obtine cat mai multa glorie. Acest fel tipic de a vedea al lor ne usureaza foarte mult sarcina de a-i influenta si de a-i conduce. Acesti tigri la infatisare au in realitate sufletul unei turme de oi, iar capetele lor, cu rare exceptii, sunt cu desavarsire goale si tocami aceasta explica de ce ei pot fi influentati si manipulati atat de usor. Le-am dat acum drept cal de bataie, asa cum dai unui copil o jucarie, visul absorbirii complete a individualitatii omenesti de catre unitatea simbolica a colectivismului. Inca n-au ajuns sa inteleaga si nici nu vor intelege si nici nu vor intelege curand ca aceasta jucarie le-a absorbit deocamdata cu totul atentia. Este aici o incalcare fatisa a celei mai importante legi a naturii care, din prima zi a Creatiei, a facut pe fiecare fiinta deosebita de cealalta, tocmai pentru a-si afirma in mod creator individualitatea.

Faptul ca noi am fost in stare sa-i aducem, iar actualmente sa-i mentinem in aceasta stare nebuneasca, nu ne dovedeste oare cu o limpezime uluitoare, cat de putin dezvoltata este mintea lor fata de mintea noastra? Acest aspect este cea mai importanta garantie a succesului nostru. Cat de clarvazatori erau MAESTRII nostri francmasoni care au spus ca pentru a atinge un scop mare nu trebuie niciodata sa te opresti in fata mijloacelor si nu trebuie sa-ti precupetesti numarul victimelor jertfite! Noi n-am numarat victimele din randurile noastre si cu toate ca la nevoie am sacrificat pe unii dintre ai nostri, procedand astfel, am dat Ierarhiei noastre francmasonice secrete o putere pe care altfel nu am fi dobandit-o poate niciodata. Victimele dintre cei ai nostri, relativ putine la numar, ne-au aparat totdeauna la momentul potrivit de distrugerea totala.

Moartea este sfarsitul de neinlaturat al fiecaruia. Mai util este sa grabim moartea acelora care, plini de fermitate, pun piedici operei noastre, decat sa murim noi, MAESTRII FRANCMASONI care am dat nastere acestei opere gigantice. Noi va trebui sa-i osandim la moarte si sa-i executam pe francmasonii tradatori. Ei mor toti, cand trebuie, in conformitate cu planurile noastre, IN APARENTA de moarte naturala.

Aceste masuri drastice au inlaturat din sanul francmasoneriei (ordinare) orice urma de impotrivire si de nesupunere. Tot predicand crestinilor liberalismul, noi mentinem totodata si pe agentii nostri agitatori intr-o supunere desavarsita.

AL XVI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Modul secret in care universitatile pot fi facute sa devina nevatamatoare. Clasicismul va fi pe deplin inlocuit. Educatia in Statul Planetar Unic si alte profesiuni. Reclama obligatorie a autoritatii „Stapanitorului” cel nou in scoli. Desfiintarea completa a invatamantului liber. Noile teorii ale Statului Panetar Unic. Independenta gandirii va fi reprimata. Invatatura in Statul Planetar Unic se va face mai ales prin imagine.

In scopul de a nimici cat mai repede si definitiv toate fortele colective care nu sunt ale noastre, vom recruta oameni din universitati care vor fi pregati in taina pentru munca lor, in spiritul nostru francmasonic, prin programe de actiuni strict secrete si amanuntite, de la care ei nu se vor putea abate absolut deloc. Ei vor fi atunci numiti numai dupa ce vor fi verificati cu mare grija si vor depinde de guvern.

Atunci cand vom prelua puterea si vom conduce printr-un Guvern Unic inteaga planeta vom exclude complet din programele de studii dreptul cetatenesc si tot ceea ce priveste aspectul tainic care se refera la problemele politice. Aceste mari secrete, care permit sa fie manipulate masele, vor fi predate numai catorva zeci de persoane alese chiar de noi prin testare pentru insusirile lor speciale. Cand vom fi in final la putere, vom scoate complet din programele de studii toate acele materii care inainte erau studiate si care pot pricinui tulburari si ii vom face pe tineri sa fie ascultatori si sa ii iubeasca pana la idolatrizare (cultul personalitatii) pe cei care ii vor conduce.

Vom sterge apoi din memoria umanitatii toate informatiile referitoare la faptele secolelor trecute care nu ne avantajeaza.

Tot atunci vom face astfel incat vom desfiinta in intregime orice forma de invatamant liber.

Sistemul de reprimare sistematica a gandirii binefacatoare, creatoare, libere este de pe acum in vigoare in cadrul sistemului educational bazat din ce in ce mai mult pe folosirea persuasiva a imaginilor care va trebui sa transforme cat mai repede oamenii in niste animale supuse, care vor astepta inerti sa li se infatiseze toate lucrurile prin imagini modificate conform intentiilor noastre pentru a intelege totul asa cum vrem noi. In Franta, unul dintre agentii nostri cei mai eficienti si anume Bourgeois, a inceput deja sa promoveze noul program de educatie cu ajutorul imaginilor.

AL XVII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Baroul va fi restructurat. Influenta preotilor crestini va trebui sa scada tot mai mult. Libertatea constiintei se va urmari sa fie diminuata. Regele Statului Planetar Unic al Francmasonilor va fi simultan si Patriarh si Papa. Mijloacele secrete de lupta ale francmasoneriei cu bisericile existente. Problemele curente ale presei contemporane asa cum sunt ele privite de francmasoni. Organizarea cea noua a politiei. Politia voluntara. Spionajul si turnatoria dupa modelul gruparilor francmasonice secrete. Abuzurile de puetere vor fi curent musamalizate.

Baroul ii face cel mai adesea pe oameni sa devina reci, cruzi, indaratnici, totodata aceasta ii face sa fie obisnuiti sa vada in folosul apararii a nu conteaza ce si nu pentru a sustine binele social. Prin aceasta ei demoralizeaza aproape in intregime tribunalul. Noi vom face din acesti oameni impietriti la suflet si foarte servili functionari executivi.

Avocatii si judecatorii vor fi lipsiti atunci de dreptul de a comunica cu inculpatii; ei vor primi numai procesele de la tribunal si apoi isi vor apara clientii dupa interogatoriul luat de tribunal, o data ce faptele le vor fi astfel cunoscute. Ei vor primi in toate cazurile onorarii care vor fi independente de calitatea apararii. Aceasta va duce in scurt timp la suprimarea, printre altele, a coruptiei care exista actualmente in aparatul judecatoresc, caci la ora ctuala acesta nu mai consimte sa dea castig de cauza decat numai celui care plateste.

Am luat de asemenea masuri pentru a discredita complet clasa preotilor crestini, si numai catziva ani ne mai despart de desfiintarea religiei crestine.

In general, presa noastra contemporana va demasca numai afacerile coruptiei de stat, religiile, incapacitatea flagranta si prostia actualilor conducatori si toate acestea vor fi facute in termeni cei mai injositori, pentru a-i ponegri si calomnia mai ales pe cei buni si destoinici in toate modurile, asa cum numai noi stim sa facem cu genialitatea noastra diabolica.

In timpul guvernarii noastre planetare, fiecare al treilea om va supraveghea aproape permanent pe ceilalti. Atunci nu va mai fi deloc rusinos sa fii spion, cutra si denuntator.

Agentii nostri, care vor fi cozile noastre de topor in multe situatii vor fi racolati atat din inalta societate, cat si din clasele de jos si chiar din cele din mijloc, dintre editori, tipografi, librari, comercianti, muncitori, birjari, lachei etc.

Verificarea depozitiilor si a tuturor arestarilor vor depinde atunci de un grup de controlori. Acela care ne va da cat ma detaliat raportul asupra a tot ceea ce a vazut si a auzit in materie de politice, va fi considerat vinovat de tainuire si complicitate, fiind tratat dupa aceea ca si cum s-ar fi dovedit ca a facut aceste doua lucruri.

In regatul nostru universal, care va cuprinde toate tarile ce vor fi atunci fara granita, va fi obligatoriu pentru toti oamenii nostri devotati si fideli sa serveasca statul in felul acesta.

AL XVIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Masurile suplimentare de siguranta care vor fi luate de francmasoni. Supravegherea foarte atenta si totala a conspiratorilor. O garda numeroasa care il pazeste la vedere pe Presedintele Statului indica ruina puterii. Garda Regelui Statului Planetar al francmasonilor. Prestigiul mistic si totalitar al puterii. Arestarea rapida si cercetarea abuziva va fi realizata la prima banuiala atunci.

Cand vom considera ca este stringent necesar sa intarim masurile de protectie politica, vom declansa imediat dezordine si manifestari de nemultumire, care vor fi amorsate si exprimate de oratori buni. Persoane nutrind aceleasi sentimente se vor uni cu ei. Aceasta ne va servi atunci drept motiv pentru a autoriza tot felul de perchezitii si supravegheri care se vor putea face chiar cu ajutorul politiei.

Nu trebuie sa se uite ca aproape totdeauna prestigiul puterii scade daca se descopera periodic ca exista comploturi impotriva sa. Noi am distrus nu odata prestigiul conducatorilor buni prin desele atentate organizate de agentii nostri, care pentru noi nu sunt altceva decat niste miei orbi ai turmei pe care o conducem. Vom sili astfel pe guvernanti sa-si recunoasca neputinta prin masurile fatise de siguranta pe care ei vor fi nevoiti sa le ia si astfel vom ruina complet pana la urma prestigiul puterii.

A pazi tot timpul, pe fata un mare conducator inseamna a recunoaste slabiciunea guvernului. Conducatorul Suprem ales de noi, cand va apare in sanul multimii va fi intotdeauna inconjurat de o multime de barbati si de femei care vor fi luati de cei naivi drept curiosi. Noi consideram ca odata cu instituirea garzii oficiale dispare prestigiul mistic al puterii.

Noi ii vom aresta imediat pe criminali la prima banuiala. Teama ca ne-am putea insela nu trebuie sa fie un motiv care sa dea posibilitatea de fuga ori de distrugere unor indivizi banuiti de un delict sau de o crima politica, situatie pentru care noi ne vom arata a fi neinduratori. Datorita prostiei lor si a naivitatii conducatorilor de state, la ora actuala, guvernele nu sunt in stare sa inteleaga ce este in realitate politica si care sunt tainele ei.

AL XIX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Dreptul de a prezenta jalbe si proiecte va fi speculat la maxim de francmasoni. Razvratirile si rostul acestora. Crimele politice vor fi altfel judecate de tribunale. Reclama pentru crimele politice va trebui sa inceteze pentru totdeauna.

Cu toate ca noi vom ingadui ca fiecare sa se ocupe in mod direct de politica, vom incuraja in schimb orice raport, orice cerere care va solicitaguvernul sa imbunatateasca starea poporului: aceasta ne va permite sa vedem cat mai clar si la momentul potrivit toate lipsurile si doleantele supusilor nostri, carora le vom raspunde fie cu indeplinirea cererilor facute, daca evident acestea nu ne lezeaza interesele, fie cu o respingere abil argumentata, care va urmari totodata sa dovedeasca greseala de judecata a celor ce le-au alcatuit.

Uneltirile revolutionare cel mai adesea nu sunt altceva decat latratul unui catelus impotriva unui elefant. Pentru un guvern care este organizat, asa cum trebuie, nu atat din punct de vedere politienesc, ci social, latratul acestui catelus n-are insemnatate si se produce numai pentru ca dobitocul nu-si cunoaste de fapt nici locul si nici insemnatatea lui. Va fi de-ajuns sa se dovedeasca, printr-un exemplu sugestiv, atat importanta unuia cat si a celuilalt, pentru ca acesti catei sa inceteze de a mai latra si sa inceapa sa dea bucurosi din coada de indata ce zaresc elefantul.

Pentru a rapi crimei politice faima ei de fapta vitejeasca, vom avea grija sa o punem inaintea judecatorilor pe aceeasi treapta cu furtul, omorul si impreuna cu orice alta nelegiuire marsava si josnica. Atunci opinia publica va confunda destul de usor in gandul ei aceasta categorie de crime cu rusinea tuturor celorlalte, si va sfarsi prin a le privi cu acelasi dispret. Noi ne-am propus de asemeni si intr-o anumita masura credem ca deja am izbutit sa-i impiedicam pe crestini sa mai lupte impotriva uneltirilor noastre revolutionare.

In acest scop, atat prin presa, cat si prin cuvantarile noastre sau articolele publicate, in manualele de istorie care au fost si vor fi in mod viclean alcatuite de noi, am facut o abila reclama pentru asa zisa jertfa totala de sine care a fost sau este facuta de catre cei razvratiti chipurile in vederea binelui obstesc. Aceasta reclama a marit considerabil numarul liberalilor si a aruncat totodata mii de crestini naivi in randul turmei noastre facandu-i sa devina niste supusi francmasoni de duzina care ne servesc cu devotament interesele.

AL XX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Noul program financiar. Impozitul va fi marit in mod progresiv. Perceperea progresiva si insidioasa a impozitului prin asa zisele timbre. Casa de fond de titluri si modul in care va fi evitata stagnarea banilor. Curtea de conturi. Desfiintarea reprezentarii. Stagnarea posibila a capitalurilor. Emisiunea de bani noi. Schimbul aurului. Schimbarea cea noua de cost a muncii. Bugetul. Imprumuturile statului si modul in care vor fi ele realizate. Seria hartiilor cu 1% dobanda. Hartiile industriale. Conducatorii crestinilor: favoritii si totodata agentii eficienti ai francmasonilor.

Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am pastrat pentru sfarsit, ca fiind punctul cel mai greu care totodata este culminant si hotarator al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra intregului pamant. Incepand acum sa va vorbesc despre el, va voi aduce mai intai aminte ceea ce v-am mai spus odata, sub forma de aluzie, si anume ca, la noi, suma actelor noastre se rezolva printr-o banala chestiune de cifre.

Cand vom pune mana pe putere si vom domni nestingheriti asupra intregii planete, guvernul nostru unic si absolut se va feri in interesul sau propriu de a incarca prea mult poporul cu dari; el nu va uita atunci sa pozeze cu multa abilitate in rolul sau de parinte si aparator. Dar cum noi stim dintotdeauna ca organizatia guvernamentala costa scump, va trebui totusi sa gasim din timp mijloace de intretinere a ei. Iata de ce noi credem ca trebuie pregatit un anumit echilibru financiar cu o deosebita grija.

In timpul guvernarii noastre planetare, unice, Regele ales de noi va avea si va lansa cu abilitate ideea fictiva a legalitatii insusirii si proprietatii asupra a tot ceea ce se gaseste in Statul sau (acest lucru va fi destul de usor de infaptuit), el va putea tocmai de aceea recurge la confiscarea prompta si aparent legala a tuturor sumelor de bani pe care el va crede ca sunt necesare pentru a regla circulatia monetara a Statului nostru planetar unic.

In felul acesta, atunci impozitele vor fi percepute fara sfiala, dar progresiv si ele vor asigura in realitate un venit cu mult mai mare decat cel dat de impozitul proportional de astazi.

Conducatorul unic al statului nostru planetar nu va avea deloc nevoie de proprietati personale deoarece atunci tot ce este in stat este de fapt al lui, pentru ca noi stim ca in cazul in care acesta ar avea averile sale personale acestea ar anula drepturile sale ABSOLUTE de proprietate asupra bunurilor si a posesiunilor tuturor. Cumpararea unei proprietati, sau primirea unei mosteniri, se vor face numai platind o taxa de timbru progresiva. Calculati va rog cat de mult vor depasi aceste impozite care ne vor reveni doar noua actualele venituri ale statelor de pe tot pamantul.

Singurul individ care nu va mai acea atunci interesul sa fure din banii statului este proprietarul lor unic, adica seful statului nostru planetar. Tocmai din aceasta cauza, controlul sau direct interesat va face imposibile pierderile si risipa. Puterea sa nu va fi niciodata la discretia favoritilor care-l inconjoara pentru a-i da stralucire si maretie, pentru ca noi stim ca acestia nu urmaresc in majoritatea cazurilor decat interesele lor si nu pe acelea ale statului nostru planetar unic.

Crizele economice au fost si vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage bani din circulatie. Capitaluri enorme ramaneau astfel fara sa fie folosite, sustragandu-se in acest fel banii statului, care era pana la urma obligat sa se adreseze acestor capitaluri pentru a avea bani. Aceste imprumutuir maresc in final cu foarte mult datoriile statului prin plata ulterioara a dobanzilor. Concentrarea aproape de neimaginat in trecut a industriei in mainile capitalistilor, care au distrus si vor distruge complet mica industrie, a absorbit nu numai toate fortele poporului ci si pe acelea ale statelor actuale.

Orice imprumut pe care il solicita dovedeste din plin slabiciunea statului respectiv si neintelegerea drepturilor sale. In viziunea noastra imprumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernantilor precum o sabie a lui Damocles, iar acestia, in loc sa ia de la popor banii de care au nevoie, printr-un impozit temporar, vin cu mana intinsa precum milogii ca sa cerseasca de la acele capitaluri uriase care au fost si sunt ale noastre. Imprumuturile externe sunt intocmai ca niste lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decat atunci cand cad singure sau atunci cand statul le arunca deoparte cu hotarare. Totusi statele din cauza prostiei lor fara margini nu numai ca cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continua sa si le aplice, astfel ca pana la urma multe dintre aceste state trebuie sa piarda in urma acestor masive si abile „luari de sange” benevole.

Atata timp cat imprumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decat sa mute banii din buzunarul saracului in acela al bogatului. Dar atunci cand noi am cumparat prin coruptie si viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmarind astfel stramutarea cat mai grabnica a imprumuturilor la extern, aproape toate bogatiile statelor au inceput sa curga ca niste fluvii spre tezaurele noastre si in urma acestui tratament aproape toti oamenii au inceput sa ne plateasca un bir de robi. Daca nesabuinta atat de evidenta pentru noi a conducatorilor de stat, in ceea ce priveste afacerile statului si prostia crasa a persoanelor cu functii importante de conducere precum si coruptibilitatea ministrilor au incarcat tarile lor de datorii uriase pe care cel mai adesea acestea nu le pot restitui, trebuie sa stiti ca toate acestea ne-au costat bani si au implicat eforturi.

Hartiile industriale (actiunile) vor fi apoi cumparate de guvern care, din simplu tributar de impozite -cum este acum- se va transforma mai tarziu in imprumutator din calcul. O astfel de masura abila va face totdeauna sa inceteze stagnarea banilor si parazitismul si va sugruma gradat presa, fiindca trebuie sa aveti in vedere ca aceste lucruri ne sunt foarte de folos atat timp cat noi nu avem puterea la nivel planetar; dar retineti ca ele nu vor mai fi deloc de dorit atunci cand o vom dobandi.

Calculele pe care le vom prezenta atunci vor fi clare la momentul oportun si ele vor pune astfel capat abuzurilor de care la ora actuala noi ne folosim cu atata abilitate si indrazneala pentru a dobandi puterea, fiindca trebuie sa va fie clar ca toate acestea nu vor fi tolerate sub conducerea noastra planetara unica. Conducatorii pe care chiar noi ii povatuiam altadata sa se distreze cat mai mult si cat mai des pe banii statului prin receptii, eticheta, serbari, cadouri nu erau decat un paravan al nostru. Darile de seama prezentate periodic de favoritii lor erau in realitate facute de agentii nostri si ele faceau promisiuni mincinoase si imbucuratoare asupra viitorului cum ca acesta va aduce importante economii si mari ameliorari… Economii de ce anume? De noi imprumuturi?… Asa ar fi putut cei lucizi si inteligenti sa-i intrebe daca ar fi fost astfel, dar nefiind, ei nu-i intrebau pe aceia care le citeau darile de seama si proiectele care veneau si vin in continuare de la noi…

AL XXI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Imprumuturile interne. Pasivul si impozitele. Conversiile. Casele de Economii si renta. Suprimarea completa a bursei fondurilor publice. Taxarea modificata a valorilor industriale.

Noi am profitat totdeauna din plin de coruptia administratorilor si de neglijenta crasa a tuturor conducatorilor pentru a primi ulterior prin intermediul dobanzilor sume duble, triple si uneori chiar si mai mari, in urma acordarii unor imprumuturi uriase care nu erau aproape deloc necesare statelor respective.

Cand vom dobandi puterea absoluta asupra intregului pamant, vom suprima in scurt timp toate Bursele de fonduri publice, deoarece nu vom mai admite ca prestigiul puterii noastre care va trebui sa fie legendara sa ajunga stirbit datorita unor variatii de preturi. Aceste preturi vor fi instituite atunci prin lege la valoarea lor reala. Vom inlocui astfel complet atunci bursele cu mari suplimente de credit special a caror destinatie va fi sa taxeze valorile industriale in stransa legatura cu valorile noastre guvernamentale. Aceste stabilimente vor fi atunci capabile sa arunce pe piata, chiar intr-o singura zi, peste cinci milioane de valori industriale. In felul acesta, toate intreprinderile industriale fara exceptie vor depinde de noi. Va puteti lesne inchipui, sper, ce putere uriasa vom dobandi in acest mod.

AL XXII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Secretul viitorului trebuie sa fie ascuns cu grija. Raul secular este singura baza a binelui viitor. Aureola puterii absolute si adorarea ei mistica de catre masele ignorante.

V-am aratat anterior secretul legaturilor noastre cu actualele guverne si operatiunile financiare pe care noi le coordonam permanent din umbra.

Sa stiti ca toate acestea se vor implini pentru ca noi avem in mana cea mai mare forta moderna: AURUL. Cu ajutorul lui (al aurului) mai trebuie oare sa demonstram ca Ierarhia noastra este in mod evident predestinata sa aiba si sa pastreze puterea absoluta? Puterea noastra va fi mereu glorioasa atat pentru ca ea va fi imensa, cat si pentru ca ea va guverna si va conduce independent de pozitia liderilor p[olitici si a oratorilor ce striga cuvinte nebunesti pe care ei le numesc principii mari si care in realitate nu sunt decat utopii.

AL XXIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Reducerea drastica a productiei obiectelor de lux. Mica industrie si rolul ei. Somajul reprezinta un mare pericol in cadrul Statului Planetar Unic. Interzicerea completa a betiei. Condamnarea definitiva la moarte a vechii societati si invierea sa fara o noua forma. Regele Statului Planetar Unic al francmasonilor va fi considerat in unanimitate ca fiind alesul lui Dumnezeu.

Pentru ca popoarele sa se obisnuiasca cu supunerea, atunci cand noi vom avea puterea deplina asupra intregului pamant, trebuie sa fie obisnuite la un moment dat cu modestia si tocmai pentru aceasta trebuie sa fie micsorata atunci productia de bunuri de consum.

Noi vom restabili apoi noua industrie, care va da lovitura capitalurilor particulare ale diversilor fabricanti, pentru ca marii fabricanti indreapta de multe ori, fara sa stie, avantul maselor impotriva guvernului. Noi stim de asemeni ca un popor care se ocupa asa cum trebuie de mica industrie nu cunoaste somajul. Somajul este de altfel lucrul cel mai periculos atat pentru conducere cat si pentru noi.

Guvernul Mondial al nostru, care va lua atunci locul guvernelor actuale -guverne care deocamdata conduc popoarele deja demoralizate si slabite de noi, care au ajuns sa tagaduiasca chiar si puterea lui Dumnezeu- va fi nevoit sa condamne la moarte astfel de societati muribunde si chiar sa le inece in propriul lor sange stricat, pentru a ridica pe ruinele lor viitoare Republica Mondiala Planetara care va fi guvernata numai de noi.

AL XXIV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Intarirea radacinilor regelui Statului Planetar Unic al Francmasonilor. Pregatirea atenta si initierea secreta a regelui. Indepartarea mostenitorilor sai directi. Regele Statului Planetar Unic va avea un destin aparte. Ireprosabilitatea totala moravurilor externe ale regelui.

Mai multi dintre Maestrii nostri francmasoni ii vor pregati la momentul oportun atat pe conducatorii Republicii cat si pe succesorii acestora, alegandu-i nu dupa criteriul ereditatii, ci dupa aptitudinile lor, pe care noi le consideram esentiale si ii vor initia in tainele ezoterice ale politicii. Urmasii directi ai conducatorilor vor fi indepartati prompt daca in timpul studiilor vor da dovada fie de usurinta fie de alte insusiri care in viziunea noastra nu le sunt folositoare pentru a conduce.

Numai cei care sunt totdeauna capabili de a conduce cu o mare viclenie si fermitate fiind neinduplecati pana la cruzime, vor primi in final dupa unele verificari dure franele puterii din mainile Marilor maestrii francmasoni. In caz ca vreo boala -sau orice altceva- ii va slabi vointa si inteligenta, acel conducator va trebui sa cedeze in scurt timp locul altuia care este mai capabil.

Singur Conducatorul Suprem si cei trei Mari Maestrii Francmasoni care vor fi initiatorii sai vor cunoaste cu adevarat ce se urmareste sa se finalizeze in viitor. Nimeni altcineva nu va sti unde doreste de fapt sa ajunga Conducatorul si tocmai de aceea nimeni printre ceilalti nu va indrazni sa se impotriveasca la tot ceea ce el cunoaste.

Conducatorul Suprem al Guvernului Mondial nu trebuie sa fie dominat de pasiuni ci el trebuie totdeauna sa-si domine pasiunile. Stalpul de atunci al umanitatii, in persoana Conducatorului Suprem ales de noi numai dintre ai nostri, trebuie sa ne sacrifice doar noua toate dorintele sale personale

INTRONAREA  ANARHISMULUI ADUCE “alternativa anti-sistem” creata si coordonata de ELITE pentru IMPUNEREA statului politienesc

Avertizam in articolul • Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE ca ne vom confrunta cu un mega cumul de crize ce va include foametea (generata de incetarea unei mari parti a activitatii economice si de scumpirea dramatica a alimentelor) si care va genera la randul ei ample manifestari de strada. Nu vor fi insa de tipul celor coordonate de sindicate, dar nu vor fi nici lasate de capul lor. AICI ESTE PROBLEMA. Inainte de a dezvolta aceasta foarte importanta tema, va invit la vizionarea documentarului (in trei parti) „ POLICE STATE II: THE TAKEOVER – Seattle WTO Protest “ 

Este vorba deci despre o modalitate prin care se creaza o criza de un anume tip pentru ca mai apoi sa se vina cu „solutia”. Dupa cum ati observat in documentar, cativa anarhisti produc devastari, nefiind deranjati de catre organele de ordine. Mai mult, la final pleaca in treaba lor. Dar efectele sunt maxime: declararea starii de urgenta, reprimarea brutala a manifestantilor pasnici, delimitatea unei vaste zone de siguranta pentru participantii intrunirii globaliste World Trade Organization (WTO) din 1999. Recunosteti scenariul Timisoara 1989? Doar ca acolo echipele de spargatori de vitrine nu erau ale lui Ceusescu ci ale celor ce doreau caderea regimului ( NOTA 1 ).

Aceasta modalitate de lucru ( de a crea o criza si apoi de a oferi “solutia” ) au folosit-o inclusiv nazistii in cazul incendierii Reichstag-ului ( NOTA 2 ). Pentru a intelege mai bine mecanismele, este necesar insa sa facem o incursiune in istorie:

ANARHISMUL

Winston Churchill , Illustrated Sunday Herald , 8 februarie 1920 :

“ Din zilele lui Weishaupt , Karl Marx , Trotki , Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Ema Goldman , conspiratia acestei lumi a luat amploare. Aceasta conspiratie a jucat un rol recunoscut în Revolutia Franceza. A fost izvorul fiecarei miscari subversive în secolul 19. Si acum, în sfârsit, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America i-a tras de par pe rusi si au devenit conducatorii acelui enorm imperiu. “

Aratam in acelasi articol • Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE cum incepand de la sfarsitul secolului 18, atent, sistematic si cu rabdare, un grup camataresc, folosindu-se de formidabila structura piramidala a masoneriei, s-a tranformat in ELITELE planetare actuale. Demonstram cum si de ce au generat de-alungul timpului mega crize, pentru ca mai apoi sa vina cu „solutiile”, in fapt etape in instaurarea GUVERNULUI MONDIAL. Iar dupa fiecare astfel de etapa deveneau mai bogati si mai puternici. Aceasta NOUA ORDINE MONDIALA de care auzim din ce in ce mai des vorbindu-se chiar si de catre politicieni sau personalitati de anvergura, reprezinta in fapt visul ELITELOR inca de la inceputul demararii actiunilor lor.

La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild ( in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca ), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”.

Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum , a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.

1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietatii private;

3) Abolirea mostenitorilor;

4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);

6) Abolirea tuturor religiilor.

Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: “Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica“.

Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului , 1 mai celebrata de intreaga stanga , etc.

 

Daca la inceput au fost o miscare ascunsa, subversiva, oameni ai tenebrelor ce au pregatit Revolutia Franceza, odata cu transformarea Europei si cu dezvoltarea SUA, au inceput sa mearga pe doua fronturi: 1) acumulare enorma de capital si putere si 2) crearea de forte revolutionare in spatiile dominate de vechile imperii continentale, cu scopul destramarii acestora si a transformarii entitatilor statale nou create. Se formau astfel „democratii” si clase politice cu totul aservite ELITELOR, ce iluzionau masele cu unitatea lor in diversitate. In anumite momente istorice insa, sau daca vechile structuri se dovedeau „nuci tari” apareau formatiuni extreme violente: ANARHISTII. Inchipuiti-va acum petrecandu-se cele din documentar la nivelul a doua continente … O imensa manipulare a maselor, o criza sociala dramatica, o zdruncinare din temelii ale unor mari state si imperii. Sa vedem cine sunt personajele (toti evrei) enumerate de Winston Churchill plus inca altele:

Alexander Berkman

Alexander Berkman ( 1870 – 1936 ), evreu , Rusia si SUA , scriitor , lider al miscarilor anarhiste de la sfarsitul sec. 19 si inceputul sec. 20 . Iubitul lui Emma Goldman . Intre 1908 si 1915 a contribuit la ziarul ei : Mother Earth . Intre 1916 si 1917 publica propriul jurnal anarhist The Blast. Amandoi au fost suporteri ai revolutiei bolsevice .

Kurt Eisner

Kurt Eisner ( 1867 – 1919 ) , evreu , politician german si jurnalist . In 1917 se alatura Independent Social Democratic Party of Germany . In 1918 este inchis pentru 9 luni datorita rolului pe care l-a jucat in incitarea lucratorilor din armament la greva . A organizat Socialist Revolution in Germania distrusa dupa primul razboi mondial , declarand Bavaria republica independenta , Bavarian Soviet Republic , el devenind in 1918 premier al ei . In 1919 este asasinat .

Emma Goldman

Emma Goldman ( 1869 – 1940 ) , evreica , activista anarhista , oratoare , o avocata a revolutiilor criminale si violente .

A fost de cateva ori inchisa pentru distribuire ilegala de informatii despre avort . In 1906 fondeaza jurnalul anarhist Mother Earth . A promovat ateismul , iubirea libera ( a fost o critica acerba impotriva casatoriei pe care o vedea ca pe o forma de sclavie ) , homosexualitatea , controlul nasterilor . L-a inspirat pe Roger Baldwin, unul din fondatorii American Civil Liberties Union. A reprezentat un idol mai tarziu , in anii 1970 , al miscarilor feministe .

Iubita lui Alexander Berkman , a fost o sustinatoare infocata a revolutiei bolsevice , atata timp cat se parea ca bolsevismul va fi inceputul Noii Ordini Mondiale si nu doar o etapa intermediara , cea a unui urias macabru laborator . De asemenea a participat la razboiul civil din Spania .

Tot ea a fost amica cu Margaret Sanger ( NOTA 3 ).

Moses Hess

Moses (Moshe) Hess ( 1812 – 1875 ) , evreu , filosof , unul din fondatorii socialismului si un precursor al Zionism-ului . A promovat o integrare a tuturor evreilor intr-o miscare socialista universala . . Prieten si colaborator cu Karl Marx si Friedrich Engels , l-a convertit pe ultimul la comunism si l-a pregatit pe primul in problemele sociale si economice . Este de fapt creatorul materialismului dialectic marxist si a multor sloganuri si idei atribuite mai apoi lui Marx .

Hess interpreta istoria ca pe o ciclicitate a raselor si a conflictelor sociale .

Leo Jogiches

Leo(n) Jogiches ( 1867 – 1919 ) , evreu , cunoscut si sub numele de Leon Tyszka , revolutionar marxist activ in Lituania , Polonia , Germania .

A fost unul din fondatorii Spartacus League ( alaturi de Luxemburg si Karl Liebknecht , denumirea ligii venea de la porecla lui Adam Weishaupt ) , activa in Germania inca de la inceputul primului razboi mondial si care a condus la communist revolution . Dupa infrangerea revolutiei Luxemburg si Liebknecht sunt asasinati . Jogiches este omorat si el in timp ce incerca sa investigheze uciderea celor doi .

Liga, initial organizatie a Social Democratic Party of Germany , in 1919 devine Communist Party of Germany.

Gustav Landauer

Gustav Landauer ( 1870 – 1919 ) , evreu , unul din cei mai importanti teoreticieni ai anarhismlui din Germania sfarsitului secolului 19 si inceputul secolului 20 . A fost un avocat al anarhismului comunist si un auto declarat pacifist ( ?! )

Ataca crestinismul , iudaismul si islamismul , declarandu-se in favoarea buddhismului .

Paul Levi

Paul Levi ( 1883 – 1930 ) , evreu , politician comunist german . In 1906 se alatura Social Democratic Party of Germany(SPD) de partea lui Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht . A fost avocatul primeia .

In 1916 , legaturi apropiate cu Karl Radek si Vladimir Lenin . Unul din liderii Spartacist League in 1918, ce curand a devenit Communist Party of Germany(KPD). A condus delegatia germana la al doilea congres Comintern la Moscova in 1920 . In 1921 critica partidul , este expulzat si in 1922 se alatura Independent Social Democratic Party of Germany(USPD). Mai tarziu se realatura Social Democratic Party. Moare in 1930 cazand de la fereastra sa in circumstante neclare .

Eugen Levine

Eugen Leviné ( 1883 – 1919 ) , evreu , revolutionar comunist , lider in Bavarian Soviet Republic.

La sfarsitul razboiului se alatura Communist Party of Germany . Dupa asasinarea lui Kurt Eisner , devine lider al Independent Social Democratic Party of Germany (USPD). Sub comanda sa garzile rosii au persecutat pe cei considerati ostili regimului . Cand presedintele Germaniei Friedrich Ebert a ordonat cucerirea republicii sovietice intaurate in partea bavareza a teritoriului german , garzile rosii au executat opt ostatici .

Karl Liebknecht

Karl Liebknecht ( 1871 – 1919 ) , evreu . socialist german , cofondator al Spartacist League si Communist Party of Germany .

La finele anului 1914 , impreuna cu Rosa Luxemburg, Leo Jogiches, Paul Levi, Ernest Meyer, Franz Mehring si Clara Zetkin fondeaza Spartacist League . Scot publicatia Spartakusbriefe ( Scrisoarea Spartacus ) care va fi curand declarata ilegala . Este arestat si trimis sa lupte pe frontul de est , unde se imbolnaveste si se intoarce in Germania in 1915 .

In 1918 publica ziarul partidului Rote Fahne ( steagul rosu ) . Participa la revolta din Berlin ( 31 decembrie 1918 – 1 ianuarie 1919 ) impreuna cu Luxemburg, Leo Jogiches si Clara Zetkin . Este ucis .

Rosa Luxemburg

Rosa Luxemburg ( 1870 – 1919 ) , evreica , nacuta in Polonia , activa in Germania , teoreticiana marxista , filozoafa socialista , revolutionara a Social Democracy of the Kingdom of Poland and Lithuania, SPD , Independent Social Democratic Party si Communist Party of Germany.

In 1914 co fondeaza impreuna cu Karl Liebknecht, Spartakusbund (Spartacist League) , care la 1 ianuarie va deveni Communist Party of Germany. In 1918, in timpul German Revolution , fondeaza The Red Flag, ziar central revolutionar de stanga . Dupa revolta din 1919 este ucisa .

Erich Mühsam

Erich Mühsam ( 1878 – 1934 ) , evreu , anarhist german , scriitor , poet , dramaturg . Unul din liderii agitatori pentru crearea Bavarian Soviet Republic. In timpul Weimar Republic (1919-1933) era foarte cunoscut pentru satirele la adresa lui Adolf Hitler si condamnarea nazismului

Karl Radek

Karl Berngardovich Radek ( 1885 – 1939 ) , evreu , activist in miscarile socialiste din Polonia si Germania inainte de primul razboi mondial . Lider comunist dupa revolutia rusa .

Am trecut in revista personajele active in spatiul germanic, despre cele din spatiul rus voi vorbi intr-un articol separat. Il voi mentiona aici doar pe:

Leon Trotsky

Lev Davidovich Bronstein ( 1879 – 1940 ) , evreu , revolutionar rus , teoretician marxist , lider al revolutiei din octombrie , al doilea dupa Lenin . Dupa o vizita in SUA se intoarce cu sume enorme de bani pentru finantarea bolsevismului ( NOTA 4 ). Comisar al poporului la politica externa , membru biroul comitetului central al partidului comunist al uniunii sovietice . Intrat mai apoi in dizgratia lui Stalin.

Sintetizand, anarhismul este folosit de catre ELITE pentru a schimba o stare socio-politica deja existenta intr-o anumita zona de interes. Schema este aplicata in doua variante: pentru a rasturna un regim neloial lor sau ca motiv pentru a instaura o dictatura in regiunea pe care deja o domina. Trebuie sa intelegem ca acestor ELITE nu le place conceptul de democratie, insa l-au folosit atata timp cat le era necesar ca o etapa in rasturnarea vechilor regimuri si pentru acumulare enorma de capital. De acest lucru si-au dat seama unii inca de acum 100 de ani. Priviti si aceasta caricatura din 1898, ce reflecta foarte bine situatia sociala de dinainte de revolutia franceza si cea de dupa:

Ce ii intereseaza insa pe ei, visul lor, este crearea mega structurii statale de tip Big Brother planetar. Nici in perioade mai recente anarhistii n-au stat locului, dar s-au manifestat strict pentru testare si pentru a pregati terenul marelui spectacol ce abia acum va urma. Doua exemple:

Daniel Marc Cohn-Bendit ( 1945 – ) , evreu , politician germano-francez , lider al studentilor protestatari in timpul evenimentelor din May 1968 in France. Actualmente co presedinte al European Greens–European Free Alliance in European Parliament.

Avram Noam Chomsky ( 1928 – ) , evreu , SUA , lingvist , filosof , activist politic . Profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology . Considerat “ tatal “lingvisticii moderne .

Din anii 1960 devine cunoscut ca un anarhist si intelectual libertarian socialist . A considerat ca ideile umaniste radicale ale lui Bertrand Russell si John Dewey sunt radacinile iluminismului si liberalismului clasic si amintesc de caracterul lor revolutionar . Iar acest Bertrand Russell spunea:

“Cred ca subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arata ca familia împiedica dezvoltarea individului… Desi acestea vor fi studiate în sistemul de educatie, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populatia nu va cunoaste felul în care i se inoculeaza convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generatii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populatie în mod eficient si sigur, fara a fi nevoie de armate sau politie… Propaganda educationala, cu ajutorul guvernului, va putea sa obtina rezultate într-o singura generatie.

Exista însa doua puternice forte care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul… O societate stiintifica nu poate fi stabila decât sub conducerea unui guvern mondial. “

Bertrand Russell , “Impactul Ştiinţei În Societate „ :

” În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie. “

” Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic. “

Cam asta este gandirea ELITELOR si pentru a-si pune planul in practica, vor face de asa natura incat mega criza in care a intrat planeta sa fie cat mai cumplita ( incluzand si un mare razboi ). Vor crea situatii limita in care masele vor iesi in strada. Iar aici intra in scena ANARHISTII. Ceea ce se petrece acum in Grecia este pentru ei un studiu de caz dar si un inceput de drum … Cand lucrurile se vor „ coace „, astfel de actiuni vor fi atat de grave si de generalizate, incat politicul va prezenta „solutia” : „ aveti nevoie de un GUVERN MONDIAL al unei NOI ORDINI MONDIALE „. O stapanire unica si de forta care sa face ordine … Ba chiar masele vor ajunge sa-si doreasca acest lucru. Deja terenul se pregateste si auzim din ce in ce mai multe voci de personalitati ce spun ca trebuie regandita notiunea de stat si ca un concept de STANGA este mai viabil.

In SUA lucrurile sunt puse deja la punct si au si legea care in momentul in care o vor pune in aplicare, acel mega stat va deveni cea mai mare dictatura din istoria omenirii: National Security and Homeland Security Presidential Directive. O lege noua, care specifica clar ca in cazul in care apare o stare de urgenta, vechea structura de guvernare dispare, luandu-i locul o alta, de criza. Legea nu spune insa cine va declara ca starea de urgenta s-a incheiat … Teribila unealta de istaurare a dictaturii va putea fi in mana celor ce-l sforaresc pe viitorul presedinte BARACK Hussein OBAMA II incapand cu 20 ianuarie 2009. In seria de articole:

Am avut dreptate : Barack Obama presedinte

Se creioneaza inceputul dezastrului : Rahm Emanuel viitorul sef al staffului lui Barack Obama

Echipa lui Barack Obama pe probleme de securitate : confirmarea instaurarii Big Brother

explicam motivul pentru care am considerat ca Obama „va fi ales„ ( inca de ve vremea cand Hillary Clinton era pe „cai mari” ), motivul acestei alegeri, cine sunt in spatele lui si avertizam asupra faptului ca oamenii ce-l coordoneaza dovedesc o inclinare spre punerea in practica a draconicelor legi aparute ca urmare a evenimentelor de la 11.09.2001.

NOTE :

( NOTA 1 )

Cititi va rog si articolul:

PAPUSARII revolutiei din Romania 1989

( NOTA 2 )

Amintesc aici de Erik Jan Hanussen ( 1889 – 1933 ) Hermann Steinschneider , evreu , nascut clarvazator , ocultist , astrolog , hipnoza , activ in timpul Weimar Republic Germany si Nazi Germany la La Scala din Berlin .

A acumulat influenta pe langa elitele militare si de afaceri , a finantat cu mari sume de bani nazismul . In 1932 l-a invatat pe Hitler tehnici de control al maselor si de gestica . A prevazut Reichstag fire ce i-a adus lui Hitler puterea absoluta . Sau mai degraba era informat despre eveniment … Se mai presupune ca l-ar fi hipnotizat pe comunistul Marinus van der Lubbe declansatorul incendiului . A fost asasinat in 1933 si ingropat in graba pe un camp de la marginea Berlinului . Se presupune ca de catre SA [Sturmabteilung] , caci stia prea multe . Se stie de asemenea ca Hermann Göring si Joseph Goebbels nu-l agreau caci ii captase atentia fuhrer-ului .

Cititi va rog si articolele:

NAZISMUL ( partea 1 ) : religia nazismului , asemanari contemporane alarmante

NAZISMUL ( partea 2 ) : finantatorii si sustinatorii national-socialismului

( NOTA 3 )

Margaret Higgins Sanger ( 1879 – 1966 ) , evreica , importanta activista a avorturilor , eugenista , fondatoarea American Birth Control League , devenita mai tarziu Planned Parenthood . Amica cu Emma Goldman .

John Davison Rockefeller, Jr. a ajutat-o si finantat-o masiv pe Margaret Sanger ( iubita lui HG Wells care nu s-a ocupat doar cu sf-uri ci a fost si un principal sustinator al eugeniei ) cu a ei the American Birth Control League ( unul din principalii factori ai promovarii uciderii de prunci nenascuti ) . Sanger a scris fratelui intru eugenie Clarence J. Gamble că liderii negrii ar trebui recrutaţi ca deschizători de drum în programele de sterilizare direcţionate împotriva comunităţilor de negrii.

Cititi va rog si articolul :

„ IARNA DEMOGRAFICA „ – filmul si completari necesare

( NOTA 4 )

Putem aminti aici de:

Jacob Henry Schiff ( 1847 – 1920 ) , evreu , nascut in Germania , bancher american . Deosebit de influent la vremea lui , acesta a finantat Japonia in eforturile ei militare din timpul Russo-Japanese War . Dar ce este mai grav , a finantat Russian Revolution of 1917 .

In 1905 a fost medaliat de japonezi cu Order of the Sacred Treasure iar in 1907 cu Order of the Rising Sun . A fost primul strain onorat de Emperor Meiji in palatul imperial .

In 1906, cand s-a format American Jewish Committee , a fost unul din primii lideri .

In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat , tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie . A devenit si capul Kuhn, Loeb & Co. Iar numele acestei banci este strans legat de Felix Warburg si Paul Warburg cel ce impreuna cu J.P. Morgan si John D. Rockefeller, Jr. au pus bazele Federal Reserve . De asemenea a fost director la New York City National Bank, Equitable Life Assurance Society si Union Pacific Railroad .

In afara de Japonia , a finantat si Central Powers

 

CRIZA SUPRAVIETUIRII MONDIALE a fost creata artificial

Scopul – saracirea clasei de mijloc si acceptarea „guvernarii economice mondiale” ca sa il citam pe Sarkozy. La doua luni de la adoptarea cu forcepsul a planului de urgenta privind salvarea bancilor americane, intrebarile se amplifica. Unde sunt banii? Pe ce s-au dus 700 de miliarde de dolari?
Intrebati de Associated Press, reprezentantii a 21 de banci au refuzat sa spuna ce au facut cu banii. «O parte i-am imprumutat prin credit. O alta parte nu i-am imprumutat. Nu am dat pana acum explicatii despre ce facem cu banii si nici nu intentionam s-o facem de acum incolo», a declarat plin de aroganta Thomas Kelly, purtatorul de cuvant al JPMorgan, care a primit nu mai putin de 25 miliarde de dolari (de la stat din taxele populatiei).
Un alt responsabil de la New York Mellon, dupa ce a refuzat sa raspunda unde s-au dus banii, a mai avut tupeul sa-i roage pe cei de la AP sa nu declare ca nu a vrut sa raspunda. „Pentru moment, habar nu avem daca aceste banci nu isi folosesc banii pentru a se plimba cu avioanele private, daca nu organizeaza conferinte de lux sau daca nu ii investesc in activitati de lobby”, a declarat si senatoarea democrata Dianne Feinstein.
Refuzul bancherilor de peste Ocean imi aminteste de cel al unor reprezentanti ai unor banci locale, care intrebati fiind despre evolutia creditelor neperformante in 2008, au declarat sec “Subiectul nu intereseaza media”. Doamne, cata prostie in capul unora….
Nasterea Statului Politienesc Armat „spre binele cetateanului”
Scopul – controlul populatiei in stil totalitarist. Un raport realizat de US Army War College spune ca agravarea crizei economice pe care o traverseaza Statele Unite ar putea duce la miscari de protest si violente care ar face necesara interventa militara. Raportul obliga subtil pe liderii militari sa-si reorienteze prioritatile pentru a apara ordinea domestica si securitatea persoanei. Pe scurt aia crapa de foame in timp ce bancherii primesc prime si sute de miliarde (din taxele populatiei) pentru care nu dau socotela, iar daca oamenii se vor revolta impotriva conducatorilor corupti vor fi impuscati de brutele din armata :
Raport al US Army War College: Armata ar putea sa intervina daca economia americana se prabuseste
Agravarea crizei economice pe care o traverseaza Statele Unite ar putea duce la miscari de protest si violente care ar face necesara interventa militara, avertizeaza un raport realizat de US Army War College. „Violenta civila raspandita in interiorul Statelor Unite ar obliga liderii militari sa-si reorienteze prioritatile pentru a apara ordinea domestica si securitatea persoanei”, a afirmat autorul studiului, Nathan Freier, profesor invitat la colegiul de aparare si fost militar de cariera.
In raportul sau, intitulat „Known Unknowns: Unconventional ‘Strategic Shocks’ in Defense Strategy Development,” Freier avertizeaza ca violentele publice ar putea avea mai multe cauze, printre care un alt atac terorist, „colapsul economic de proportii, pierderea ordinii politicii si juridice existente, rezistenta domestica intentionata, revolte, probleme grave cu sistemul de sanatate public, dezastre naturale si umanitare catastrofale”.
Situatia ar putea deteriora in asa masura incat sa faca necesara interventia militara, sustine Freier. „In aceste conditii, autoritatile civile, la sfatul conducatorilor militari, vor trebui sa determine rapid parametrii care definesc utilizarea legala a fortei militare in interiorul Statelor Unite”, sustine autorul.
Freier afirma ca, desi scenariul sau „nu este o perspectiva imediata”, merita luat in considerare. Inainte de atentatele de la 11 septembrie 2001, niciunul dintre conducatorii militari nu a luat in considerare un scenariu care prevedea doborarea unor zgarie-nori cu avioane comerciale de aceea „Pentagonul nu trebuie prins iarasi pe picior gresit”, a declarat profesorul Freier. Autorul a precizat ca raportul sau nu este unul oficial, insa a fost prezentat unor oficiali din Departamentul Apararii (DoD) de la Washington.
Nathan Freier sustine ca DoD va trebui sa „umple golul”, in cazul in care evenimentele violente vor scapa de sub controlul autoritatilor locale si statale. „Este vorba despre un teritoriu strategic virgin”, a afirmat expertul.
Raportul lui Freier a intervenit in contextul in care surse de la Washington, citate de presa americana, au declarat ca Departamentul Apararii a organizat deja o unitate militara ce are ca misiuni doar interventii in interiorul Statelor Unite.
Posse Comitatus Act restrange in prezent rolul armatei in chestiuni de asigurare a ordinii interne, insa documentul nu exclude posibilitatea implicarii militarilor in cazuri speciale sau atunci cand autoritatile impun legi de urgenta. Raportul lui Freier recomanda Pentagonului sa-si regandeasca strategia astfel incat sa ia in calcul si eventualitatea unor interventii pe teritoriul american.
Fractional Reserve Banking
fractional reserve banking reprezinta procedeul prin care o banca are voie legal sa imprumute oamenilor bani pe care nu-i are fizic in seif. Bancile au voie legal sa imprumute pana la de 10 ori mai mult decat au fizic in seif uneori se ajunge pana la 30 de ori (SUA). Astfel banii apar din nimic.
Bancile au legal dreptul sa creeze din nimic 90% din banii pe care ti-i dau tie pe credit si la care tu platesti dobanda – hotie pe fata. Tu ajungi sa platesti dobanda la niste bani pe care banca nu-i avea inainte ca tu sa-i ceri prin credit. Nu numai ca ei justifica „tiparirea lor digitala”, dar daca tu nu-i achiti in timp pierzi bunurile in cauza – in acest fel bancile detin aproape totul.
Un film deosebit de interesant este Money as Debt care explica cum s-a ajuns la acest sistem aberant !
Nici cunoscatorii nu pot spune unde este trezorierul principal mondial.
Fractional reserve banking are o mare legatura cu Federeal Reserve Bank – o banca privata care a confiscat aurul cetatenilor americani printr-un decret al guvernului inainte de cel de-al doilea razboi mondial. De mai bine de 50 de ani F.R.B. tipareste bani fara nici o acoperire, bani din nimic. Banca fondata de Rotschild si Rockefeller – aceeasi oameni din spatele Bilderberg, Comisiei Trilaterale
Ca sa evaluam unde se concentreaza banii, va amintesc un lucru. Daca vrei sa faci o excursie în Statele Unite, am cerut bani de la banca în dolari. De fiecare data, primeam bancnote noi. Toti turistii germani, care pleaca peste Atlantic, primesc bani noi. Dolarul circula în întreaga lume. Cum sa tiparesti atâtia dolari noi? Trebuie sa ai acoperire. Nici o tara din lume nu are însa acoperire în aur, platina sau actiuni bancare pentru emisiunea de dolari. Prin urmare, emisiunea de dolari costa doar hârtia, cerneala si manopera si nici macar asta intrucat numai 5% din bani sunt tipariti restul sunt bani digitali daca vreti. Banii nu mai au nici o acoperire.
Si atunci, cum raspundem la întrebarea unde este depozitul bancar al lumii ?

 

Pietrele Îndrumătoare din Georgia (SUA) – cele zece porunci ale Noii Ordini Mondiale

Situat pe o colină din nord-estul statului Georgia, “Stonegenge-ul american” este de departe cea mai ciudată construcţie de pe teritoriul SUA. Alcătuită din şase blocuri masive de granit, constucţia megalitică boteazată Georgia Guidestones este inscripţionată cu 10 sfaturi postapocaliptice, redactate în opt limbi moderne (engleză, spaniolă, swahili, hindusă, ebraică, arabă, chineză şi rusă) şi în patru limbi dispărute (în cuneiformele babiloniene, în greaca clasică, în sanscrită şi în hieroglifele egiptene).

Construcţia megalitică este cu atât mai misterioasă cu cât nu se cunoaşte cine a ridicat-o. Scopul ei e însă clar: să ghideze supravieţuitorii unei Apocalipse în procesul de reconstrucţie a civilizaţiei.

Iată cele 10 “porunci” inscripţionate pe blocurile de granit:

1.Păstraţi umanitatea sub 500 de milioane de indivizi, în echilibru permanent cu natura.

2.Supravegheaţi înmulţirea populaţiei cu atenţie, îmbunătăţind condiţia fizică şi diversitatea.

3.Uniţi umanitatea printr-o limbă nouă vie.

4.Controlaţi sentimentele, credinţa şi tradiţiile printr-o judecată temperată.

5.Protejaţi oamenii şi naţiunile prin legi şi tribunale juste.

6.Lăsaţi naţiunile să-şi rezolve singure problemele interne, rezolvând doar problemele externe într-un tribunal internaţional.

7.Evitaţi legile meschine şi funcţionarii inutili.

8.Găsiţi echilibrul între drepturile individuale şi datoriile cetăţeneşti.

9.Preţuiţi adevărul, frumuseţea şi iubirea, căutând armonia cu infinitul.

10.Nu fiţi un cancer pentru pământ, lăsaţi-i loc şi naturii.

Ridicarea monumentului Georgia Guidestones a fost comandată în 1979 de către un misterios bărbat care s-a prezentat sub numele de Robert C. Christian, recunoscând însă totodată că acesta nu era numele său real.

El a mărturisit că face parte dintr-un mic grup de americani care doreşte să ridice pietrele de granit menite să facă faţă oricăror evenimente catastrofice, pentru a îi ghida pe supravieţuitori în crearea unei civilizaţii mai bune decât cea care se va fi distrus.

Robert C. Christian a subliniat că membrii grupului erau decişi să rămână sub anonimat pentru totdeauna.Inaugurarea construcţiei a avut loc pe 22 martie 1980.”[1]

Iluminatii si Noua Ordine Mondiala

Iată traducerea articolului Sinister Sites: The Georgia Guidestones postat pe site-ul http://vigilantcitizen.com/

Ghidul de piatră din Georgia este un monument misterios în care sunt sculptate zece „porunci” pentru o „Nouă Epocă a Raţiunii”. Prima poruncă? Menţinerea populaţiei globale sub 500 de milioane de oameni. Alt lucru sinistru: autorii a ceea ce noi numim astăzi American Stonehedge sunt încă un „mister”… cu excepţia celor în cunoştinţă. Ne vom uita la mai multe caracteristici ale acestui monument, mesajul său chemând la o Nouă Ordine Mondială şi voi explica cum este aceasta opera unei societăţi secrete oculte.

Notă: Unul dintre primele articole pe care le-am scris vreodată pe acest site a fost despre Ghidul de piatră din Georgia, la sfârşitul anului 2008. Am scos articolul în urmă cu un an totuşi, când am dat peste nişte informaţii vitale: explicarea regulilor scrise de însăşi autorii ascunşi, precum şi a altor documente, deci dacă eşti un vechi cititor al acestui site, continuă te rog să citeşti deoarece am rescris întregul articol.

Ghidul de piatră din Georgia este un monument enigmatic din granit situat în regiunea Elbert, Georgia. De asemenea cunoscut sub numele de American Stonehedge, sculptura este de aproape 6 m înălţime şi alcătuit din 6 plăci de granit, cântărind în total aprox. 109 tone (240.000 pounds). Detaliul cel mai uimitor al monumentului însă nu este dimensiunea sa, ci mesajele gravate în el: Zece reguli pentru o „Epocă a Raţiunii”. Aceste reguli ating subiecte care sunt asociate cu „Noua Ordine Mondială”, inclusiv pentru depopulare masivă, un guvern mondial unic, introducerea unui nou tip de spiritualitate, etc. Autorii acestor reguli au cerut să rămână anonimi în totalitate şi, până în prezent, anonimatul lor a fost păstrat în mod corespunzător. Cu toate acestea grupul misterios a lăsat un text care să explice motivele din spatele acestor reguli, un text care nu a mai fost discutat până acum online. Cu aceste noi informaţii, scopurile din spatele acestui ghid de piatră devin foarte clare, lăsând puţin loc pentru ipoteze. Ghidul de piatră descrie o lume „ideală” la fel cu cea imaginată şi de societăţile secrete oculte. Monumentul este prin urmare o dovadă a unei legături existente între societăţile secrete, elita mondială şi presiunea pentru o Nouă Ordine Mondială.

Monumentul

Stând liniştit în ţinutul Elberton, Ghidul de piatră va creşte probabil în relevanţă în următorii ani

Făcut din granit albastru în piramidă, Ghidul de piatră din Georgia este menit să reziste testului timpului şi să comunice cunoştinţe pe mai multe nivele: filosofice, politice, astronomice, etc. Este compus din patru blocuri de piatră mari, care conţin zece reguli de viaţă în opt limbi: engleză, spaniolă,swahili, hindusă, ebraică, arabă, chineză şi rusă. Pe partea de sus a structurii este inscripţionat un mesaj mai scurt în patru limbi antice: babiloniana, greaca clasică, sanscrita, şi în hieroglife egiptene. Este important să observaţi că aceste patru limbi antice sunt de o mare importanţă în învăţăturile şcolilor mister oculte precum este Francmasoneria şi Rosicrucienii, organizaţii despre care o să discut mai târziu.

Cele patru pietre mari sunt aranjate într-o configuraţie de „roată cu zbaturi” care sunt orientate spre a capta migraţia soarelui pe tot parcursul anului şi de asemenea, arată poziţiile extreme de răsărit şi apus ale soarelui în ciclu sau de 18.6 ani. Piatra din centru are două caracteristici speciale: prima, Steaua de Nord este întotdeauna vizibilă printr-un orificiu special forat de la Sud spre partea de Nord a pietrei din centru; a doua, altă deschizătură se aliniază cu poziţiile de răsărit ale soarelui la momentul solstiţiilor de vară şi de iarnă şi la echinocţiu.

La baza Ghidului de piatră se află o tabletă explicativă pe care sunt listate unele detalii ale structurii. Menţionează de asemenea şi o capsulă a timpului îngropată sub ea. Conţinutul acestei capsule a timpului (dacă există) este un total mister.

Tableta explică unele caracteristici ale monumentului şi autorii acestuia (mai multe despre ei mai târziu). Data de deschidere a capsulei timpului a fost lăsat necompletată.

Caracteristicile astronomice sunt de o mare importanţă în proiectarea Ghidului de piatră. Într-o relativ „nouă” naţiune cum ar fi Statele Unite, monumentele care sunt aliniate cu corpuri cereşti sunt adeseori opere ale societăţilor secrete, cum ar fi Francmasonii.

Luând din învăţăturile lor de la şcolile Mister despre Egiptul Antic, Grecia sau Celţii Druizi, ei sunt cunoscuţi pentru incorporarea în monumente a câtorva din „cunoştinţele” lor „sacre”.

„Cele 10 Porunci”

Versiunea în limba engleză a liniilor îndrumătoare

Cele zece ghiduri pentru o nouă Epocă a Raţiunii sunt următoarele:

1. Menţine umanitatea sub 500.000.000, într-un echilibru perpetuu cu natura.

2. Ghidaţi reproducţia cu înţelepciune – îmbunătăţind conformitatea şi diversitatea

3. Uniţi umanitatea printr-o limbă nouă.

4. Conduceţi pasiunea – credinţa – tradiţia şi toate lucrurile cu judecată temperată

5. Protejaţi oamenii şi naţiunile cu legi cinstite şi tribunale corecte

6. Lăsaţi toate naţiunile să guverneze internal rezolvându-şi disputele externe într-un tribunal mondial.

7. Evitaţi legile mărunte şi oficialii nefolositori

8. Echilibraţi drepturile personale cu îndatoririle sociale

9. Preţuiţi adevărul – frumuseţea – dragostea – căutând armonia cu infinitul

10. Nu fiţi un cancer pe pământ – Lăsaţi loc naturii – Lăsaţi loc naturii.

După cum puteţi vedea, ghidurile fac apel la o reducere drastică a populaţiei lumii, adoptarea unei noi limbi mondiale, crearea unui tribunal mondial şi fac o vagă aluzie la eugenie. Cu alte cuvinte, un model pentru o Nouă Ordine Mondială…

Depopulare, Maternitate Planificată şi Eugenii

Prima „poruncă” este de-a dreptul şocantă, pentru că în esenţă stipulează că 12 din 13 persoane de pe Pământ nu ar trebui să existe; practic asta ar însemna ca toată lumea de pe pământ să dispară în afară de o jumatate din India. Dacă populaţia lumii de astăzi este de 6,7 miliarde, înseamnă că este un surplus de 92.54 %. Să ia astfel de cifre în considerare este înspăimântător. Dar apoi, câţi oameni au supravieţuit în filmul 2012? Nu mulţi. Cine au fost ei? Cei mai bogaţi oameni ai pământului. Este asta programare predictivă?

Ultima regulă din Ghidul de piatră, „Nu fi un cancer pe pământ – lăsaţi loc naturii – lăsaţi loc naturii” este deosebit de îngrijorător deoarece compară viaţa umană cu un cancer pe pământ. În această condiţie a minţii este uşor a raţionaliza dispariţia a aproape întregii populaţii a lumii.

Depopularea masivă este un obiectiv recunoscut de elita mondială şi mulţi oameni importanţi au declarat-o într-un mod deschis.

În 1988, Prinţul Philip al Marii Britanii îşi exprima dorinţa că, dacă ar fi să se reîncarneze şi-ar dori să fie un „virus mortal” care să reducă populaţia lumii. Mai recent, Bill Gates a declarat „Lumea de azi are 6.8 miliarde de oameni…cu tendinţa de creştere la 9 miliarde. Acum, dacă facem o treabă bună cu vaccinurile noi de întreţinere a sănătăţii şi a reproducerii, am putea reduce populaţia lumii, probabil, cu 10 sau 15 la sută.”

Împreună cu donaţiile deductibile fiscal de sume enorme de bani pentru a ajuta la cauza depopulării, „întâlniri secrete” ale elitei mondiale au avut pentru a se dicuta următoarele aspecte:

„Unii din cei mai mari miliardari ai Americii s-au întâlnit în secret pentru a discuta modul în care averea lor ar putea fi folosită pentru a încetini creşterea populaţiei lumii şi a accelera îmbunătăţiri în sănătate şi educaţie.

Filantropii care au participat la un summit convocat la iniţiativa lui Bill Gates, co-fondatorul Microsoft, au discutat să unească forţele pentru a depăşi obstacolele politice şi religioase la schimbare.

Descris ca Good Club (Clubul bun) de către unul dintre membrii, a inclus David Rockefeller Jr, „patriarhul” celei mai bogate dinastii din America, Warren Buffett and George Soros, finanţatorii, Michael Bloomberg, primarul New York-ului, şi mogulii media Ted Turner şi Oprah Winfrey”.

The Sunday Times, 24 May 2009

A doua regulă „Ghidaţi reproducţia cu înţelepciune – îmbunătăţind diversitatea şi conformitatea” practic solicită pentru inferenta celor ce fac legea în gestionarea unităţii familiale. Dacă citim printre rânduri, se solicită crearea de legi care să structureze numărul de copii pe familie. Mai mult, „îmbunătaţirea diversităţii şi conformităţii” pot fi obţinute cu „reproducerea selectivă” sau sterilizarea membrilor nedoriţi ai societăţii. Aceasta obişnuia să se numească „eugenie”, până când a devenit politic incorect din cauza naziştilor.

Un Guvern Mondial

„Unii chiar cred că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii, caracterizându-mă pe mine şi familia mea ca fiind „internaţionalişti” care conspiră cu alţii din lume la crearea unei structuri politice şi economice unice globale – o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez vinovat, şi sunt mândru de asta”. -David Rockefeller, „Memoirs of David Rockefeller” p.405

Majoritatea celorlalte reguli ale Ghidului de piatră practic fac apel la crearea unui guvern mondial, condus de „câţiva luminaţi”, care să reglementeze toate aspectele vieţii umane, inclusiv credinţa, îndatoririle sociale, economie, etc. Această idee este departe de a fi nouă, fiind întreţinută de secole, de către Şcolile Mister. Manly P. Hall scria în 1917:

„Când mulţimea guvernează, omul este condus de ignoranţă; când biserica guvernează, e condus de superstiţie; şi când statul guvernează, el este condus de frică. Înainte ca oamenii să trăiască în armonie şi înţelegere, ignoranţa trebuie transformată în înţelepciune, superstiţia într-o credinţă iluminată, şi frica în dragoste. Cu toate afirmaţiile contrare, Masoneria este o religie care caută să-l unească pe om cu Dumnezeu prin înălţarea iniţiaţilor ei la acel nivel de conştiinţă la care ei pot privi cu o viziune clară lucrările Marelui Arhitect al Universului. Din generaţie în generaţie viziunea unei perfecte civilizaţii este conservată ca şi ideal pentru omenire. În mijlocul acelei civilizaţii va sta o universitate mare unde ambele ştiinţe sacre şi seculare privind misterele vieţii vor fi predate în mod deschis tuturor celor care îşi vor asuma viaţa filosofică. Aici Crezul şi dogma nu-şi vor avea locul; superficialitatea va fi înlăturată şi numai esenţialul va fi păstrat. Lumea va fi condusă de către cele mai iluminate minţi, şi fiecare va ocupa poziţia pentru care va fi în cel mai admirabil mod, potrivit.” – Manly P. Hall, The Secret Teachings of All Ages

În „Destinul Secret al Americii” (The Secret Destiny of America), Hall explică visul vechi pentru un guvern mondial, cum a fost prezentat şi de Societăţile Secrete.

„Democraţia lumii a fost visul secret al marilor filosofi clasici. Spre îndeplinirea acestei mari realizari în istoria omenirii ei au subliniat programe de educaţie, religie, şi conduită socială direcţionată spre finala realizare a unei frăţii practice şi universale. Şi pentru a realiza obiectivele lor într-un mod eficient, aceşti erudiţi antici s-au legat cu anumite legături mistice într-o confrerie largă. În Egipt, Grecia, India şi China, misterele de stat au venit în existenţă.

Ordine ale preoţilor-filosofi iniţiaţi s-au format într-un organism suveran pentru a instrui, consilia şi a direcţiona conducătorii Statelor.” -Manly P. Hall, The Secret Destiny of America

Explicaţii direct de la Autorii Anonimi

De la ridicarea monumentului în 22 Martie 1980, numeroşi autori şi cercetători au încercat să interpreteze argumentele din spatele acestor zece ghiduri. Erau ele oare compuse dintr-un plan pentru o Nouă Ordine Mondială? Ori sunt doar simple reguli de pus în aplicare în cazul unei catastrofe majore? Calea cea mai bună pentru a obţine un răspuns precis este să-i întrebăm pe însăşi autorii regulilor. Dar, de vreme ce aceştia au ales să rămână anonimi, este imposibil să facem acest lucru. Însă ei au lăsat totuşi afirmaţii cu totul importante, care au fost trecute cu vederea de aproape toţi cercetătorii Ghidului de piatră.

Acest text uimitor, care descrie în detaliu motivele lor, poate fi găsit doar în ghidul-manual al Ghidului de piatră din Georgia, un pamflet produs de compania de granit, care a ridicat monumentul. Chiar de la început, este evident că autorii monumentului solicită crearea unei Noi Ordini Mondiale. Aceasta nu este o „teorie a conspiraţiei” sau ipoteze. Este scris în termeni clari şi fără echivoc. Deci, iată explicaţia celor 10 reguli ale Ghidului de piatră, direct din peniţa autorilor secreţi (autorul blogului: „părţile în bold au fost subliniate de mine pentru a contura părţile demne de notat”)

Coperta ghidului-manual al Ghidului de piatră din Georgia

Este foarte probabil ca omenirea să posede acum cunoştinţele necesare pentru a stabili un guvern mondial eficient. Într-un fel, această cunoaştere trebuie însămânţată pe scară largă în conştiinţa întregii omeniri. Foarte curând inimile familiei noastre umane trebuie atinse şi încălzite ca să întâmpinăm o regulă globală a raţiunii.

Conştiinţa de grup a rasei noastre este oarbă, perversă, şi distrasă uşor de fleacuri când ar trebui să se concentreze asupra fundamentelor. Intrăm într-o eră critică. Presiunile populaţiei vor crea în curând crize politice şi economice în întreaga lume. Acestea vor face mai dificilă şi în acelaşi timp mai necesară înfiinţarea unei societăţi raţionale globale.

„Un prim pas ar fi de a convinge o lume care se îndoieşte că o astfel de societate este acum posibilă. Să avem în vedere recursuri solide raţiunilor colective a umanităţii. Să atragem atenţia asupra problemelor de bază. Să stabilim priorităţi adecvate. Noi trebuie să ne ordonăm casa noastră aici pe pământ înainte de a ajunge la stele”.

„Raţiunea umană se trezeşte acum la puterea sa. Este cel mai puternic mijloc declanşat în desfăşurarea vieţii pe planeta noastră. Trebuie să ne facem umanitatea conştientă că acceptarea compasiunii, judecata luminată, ne va lăsa să controlăm destinul nostru în limitele inerente a naturii noastre”.

„Este dificil să sădeşti înţelepciune în minţi umane închise. Inerţiile culturale nu sunt uşor de depăşit. Derularea evenimentelor mondiale şi tristul record al rasei noastre dramatizează deficienţele mijloacelor tradiţionale în guvernarea afacerilor umane. Crizele care se apropie pot determina omenirea să fie dispusă să accepte un nou sistem de legi mondiale care va solicita responsibilitatea naţiunilor individuale în reglementarea afacerilor interne, şi care le va ajuta în gestionarea paşnică a fricţiunilor internaţionale”.

„Cu un astfel de sistem am putea elimina războiul, am putea oferi fiecărei persoane o oportunitate de a-şi găsi o viaţă cu rost şi împlinire”.

„Există alternative la Armaghedon. Ele sunt realizabile. Dar ele nu se vor întâmpla fără eforturi coordonate de milioane de oameni dedicaţi, din toate neamurile pământului”.

„Noi, sponsorii Ghidului de piatră din Georgia, suntem un grup mic de americani care doresc să centralizeze atenţia asupra problemelor prezente ale umanităţii. Avem un mesaj simplu şi pentru alte fiinţe umane, acum şi în viitor. Noi credem că acesta conţine adevăruri evidente, şi nu ne-am propus vreo prejudecată faţă de un anumit crez sau filosofie. Cu toate acestea mesajul nostru este în unele domenii controversat. Am ales să rămânem anonimi pentru a evita dezbateri şi dispute care ar putea arunca în confuzie sensul nostru şi, care ar putea întârzia o revizuire considerabilă a gândurilor noastre. Noi credem că principiile noastre sunt solide. Ele trebuie sa rămână pe baza propriilor merite”.

„Stonehenge şi alte vestigii antice de gândiri umane au stârnit curiozitatea noastră însă nu transmit nici un mesaj pentru îndrumarea noastră. Pentru a exprima ideile noastre de-a lungul timpului şi altor fiinţe umane, am ridicat un monument – un grup de pietre cioplite. Aceste pietre tăcute vor afişa ideile noastre acum şi atunci când nu vom mai fi. Sperăm că acestea vor câştiga o acceptare crescândă, şi că prin persistenţa lor tăcută vor grăbi într-un grad mic sosirea epocii raţiunii.(…)

„Credem că fiecare fiinţă umană are un scop. Fiecare dintre noi este un mic dar semnificativ pic din infinit. Alinierile cereşti a pietrelor simbolizează nevoia pentru umanitate de a fi drepţi cu principiile externe care se manifestă în natura noastră proprie, şi în universul din jurul nostru. Trebuie să trăim în armonie cu infinitul.

„Cele patru pietre mari centrale din grup sunt inscripţionate cu zece principii, fiecare piatră afişând acelaşi text în două limbi. Mesajul din versiunea în limba engleză are în total mai puţin de o sută de cuvinte. Limbile au fost selectate pentru semnificaţia lor istorică şi pentru impactul lor asupra oamenilor care trăiesc acum. Deoarece există trei mii de limbi vorbite în lume, nu toate au putut fi alese.

„Noi prevedem o fază ulterioară în dezvoltarea Ghidului de piatră din Georgia. Se speră că alte pietre vor fi ridicate în cercuri exterioare pentru a marca migraţiile soarelui şi, poate, alte anumite fenomene cereşti. Aceste pietre vor purta cuvintele noastre în limbile altor persoane care împărtăşesc convingerile noastre şi vor ridica pietre similare la graniţele internaţionale, în limbile vecinilor prietenoşi. Ele ar servi ca memento-uri a greutăţilor pe care omenirea trebuie să le întâmpine împreună, şi ar încuraja eforturi reciproce în tratarea lor cu raţiune şi dreptate”.

„Nu profesăm vreo inspiraţie divină dincolo de ceea ce poate fi găsit în toate minţile umane. Gândurile noastre reflectă analizele noastre asupra problemelor care confruntă omenirea în aceşti zori ai erei atomice. Ele descriu în termeni generali unele măsuri de bază care trebuie luate pentru a stabili pentru omenire un echilibru binevoitor şi de durată cu universul”

„Fiinţele umane sunt creaturi speciale. Suntem păstori a tuturor formelor de viaţă pământească. În această lume noi jucăm un rol central într-o eternă luptă dintre bine şi rău – între forţele care construiesc şi cele care ar distruge. Infinitul învăluie tot ceea ce există, inclusiv lupta, conflictul şi schimbarea, care poate reflecta tulburare în sufletul lui Dumnezeu”.

„Noi, oamenii am fost dăruiţi cu o capacitate mică de a cunoaşte şi de a acţiona – în bine sau în rău. Trebuie să ne străduim în a face existenţa noastră mai bună, nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru cei care vin după noi. Şi nu trebuie să fim nepăsători la bunăstarea celorlalte fiinţe vii a căror destine au fost plasate în mâinile noastre”.

„Noi suntem agenţia majoră prin care calităţile bune şi rele ale spiritului devin actori în lumea noastră. Fără noi ar exista foarte puţină dragoste, milă sau compasiune. Dar, putem fi şi agenţi ai urii, cruzimii şi indiferenţei reci. Numai noi putem lucra conştient la îmbunătăţirea acestei lumi imperfecte. Nu este de ajuns pentru noi să ne lăsăm pur şi simplu purtaţi de vânt. Lumea raţională de mâine se află mereu contra curentului”.

„În 1980, când aceste pietre au fost ridicate, cea mai presantă problemă mondială a fost necesitatea de a controla numărul populaţiei. În secolele recente tehnologiile şi combustibilii abundenţi au făcut posibil o multiplificare a umanităţii dincolo de ceea ce este prudent sau dezvoltare durabilă. Acum putem prevedea epuizarea iminentă a acestor surse de energie şi epuizarea rezervelor mondiale de multe materii prime vitale.

„Controlul reproducerii noastre este necesar şi urgent. Aceasta va necesita schimbări majore în atitudinile şi obiceiurile noastre. Din păcate, inerţia obiceiurilor umane poate fi extremă. Acest lucru este valabil mai ales atunci când cei pentru care obiceiul/datina este o forţă dominantă sunt neinformaţi de nevoia de schimbare.

„Aproape fiecare naţiune este acum suprapopulată din punct de vedere al echilibrului perpetuu cu natura. Suntem ca o flotă de bărci de salvare supraaglomerate confruntată cu o furtună ce se apropie. În Statele Unite ale Americii suprasolicităm serios resursele noastre pentru a menţine populaţia noastră prezentă într-o stare existentă de prosperitate. Distrugem terenurile noastre agricole şi ne-am mărit periculos dependenţa de resurse externe de petrol, metale şi alte resurse non-regenerabile. Naţiuni precum Japonia, Olanda şi Haiti sunt chiar mai serios suprapopulate şi, prin urmare, în pericol mai mare.

„În aceste circumstanţe, reproducţia nu mai este o chestiune exclusiv personală. Societatea trebuie să aibă o voce şi o anume putere de direcţie în reglementarea acestei funcţii vitale. Dorinţele cuplurilor umane sunt importante, dar nu supreme. Trebuie dată o considerare crescândă intereselor actualei societăţi şi bunăstării generaţiilor viitoare pentru că developăm mecanisme care să aducă control raţional naşterilor de copii.(…)

Naşterile de copii iresponsabile trebuie descurajate de presiuni juridice şi sociale. Cuplurile care nu pot asigura un venit decent şi sprijin pentru un copil nu ar trebui să facă copii şi să fie o povară pentru vecinii lor. Aducând copii nedoriţi într-o barcă de salvare supraaglomerată este ticăloşie. Este nedrept pentru aceşti copii. Este dăunător pentru ceilalţi ocupanţi şi toate vieţuitoarele. Societatea nu ar trebui să încurajeze sau subvenţioneze un astfel de comportament.

„Cunoaşteri şi tehnici pentru reglementarea reproducerii umane există acum. Liderii morali şi politici din întreaga lume au responsabilitatea gravă de a face aceste cunoaşteri şi tehnici general disponibile. Acest lucru ar putea fi realizat cu o fracţiune din fondurile pe care lumea le dedică acum în scopuri militare. Pe parcurs, deturnând fondurile în acest scop ar putea face mai mult decât orice altceva să reducă tensiunile care duc la război.

„O populaţie a lumii diversă şi prosperă şi în echilibru perpetuu cu resursele la nivel global va fi piatra de temelie pentru o ordine mondială raţională. Oameni de bună voinţă din toate naţiunile trebuie să lucreze pentru a stabili acest echilibru.(…)

„Odată cu finalizarea grupului central al Ghidului de piatră din Georgia, micul nostru grup de sponsori s-a desfiinţat. Lăsăm monumentul în păstrarea în siguranţă a oamenilor din regiunea Elbert, Georgia.

„Dacă cuvintele noastre înscrise sunt estompate de uzura vântului şi a soarelui, sau a timpului, vă cerem să le ciopliţi mai adânc. Dacă pietrele vor cădea, sau dacă vor fi răvăşite de oameni cu puţină înţelegere, vă cerem să le ridicaţi din nou.

„Invităm toate fiinţele umane din toate naţiunile să reflecte la mesajul nostru simplu. Într-o zi, când aceste obiective vor fi căutate de majoritatea omenirii, atunci o ordine mondială raţională va putea fi realizată pentru toţi.

Cine sunt Autorii?

Deci cine a fost acest „grup mic de Americani care caută o Epocă a Raţiunii”? Deşi identitatea lor este secretă, le-au lăsat iniţiaţilor câteva indicii spuse, absolut orientate spre natura ocultă a grupului lor. Pentru început, textul de mai sus poartă inconfundabila marcă a ocultismului occidental. (Alinierile cereşti a pietrelor simbolizează nevoia pentru umanitate de a fi dreaptă cu principiile Externe care se manifestă în natura noastră proprie, şi în universul din jurul nostru) şi la dualitate („Noi suntem agenţia majoră prin care calităţile bune şi rele ale spiritului devin actori în lumea noastră. Fără noi ar exista foarte puţină dragoste, milă sau compasiune. Dar, putem fi şi agenţi ai urii, cruzimii şi indiferenţei reci). Cred că numai acest text oferă suficiente dovezi pentru a concluziona că autorii sunt fie Francmasoni, Rosicrucienii ori altă Societate Secretă ermetică. Dar există indicii chiar şi mai evidente care arată înclinaţiile ezoterice ale autorilor, începând cu R.C Christian, omul misterios care a comandat monumentul.

R.C. Christian

Dezvăluirea Ghidului de piatră din Georgia. Ar putea una dintre aceste persoane să fie misteriosul R.C. Christian?

Aceasta este povestea comandării Ghidului de piatră spusă de ghidul manual oficial.

„Ceea ce a început ca o după-amiază de vineri obişnuită în mijlocul verii s-a încheiat în producţia şi ridicarea celui mai neobişnuit monument din lume, proiectat în condiţiile cele mai neobişnuite. Joe Fendley, preşedintele companiei Elbert Granite Finishing, Inc din Elberton, Georgia, îşi petrecea acea după amiază de vineri din Iunie 1979 aşa cum îşi petrecea el de obicei după amiezele de vineri…studiind rapoartele sale săptămânale şi închizând în general magazinul pentru weekend…şi atunci a început totul.

Un bărbat îmbrăcat frumos a intrat în biroul lui Fendley de pe strada Tate spunând că vrea să cumpere un monument. Pentru că toţi ceilalţi din birou erau ocupaţi, Fendley a decis să vorbească el însuşi cu străinul explicând că societatea nu se vinde direct publicului, ci numai pe o bază en-gros.

Nedescurajat, omul de vârstă mijlocie care s-a identificat doar ca dl. Robert C. Christian, a spus că a vrut să ştie costul construirii unui monument pentru conservarea omenirii şi a început să-i povesteasca lui Fendley ce tip de monument îşi dorea el. Cu aceasta el a subliniat dimensiunea în măsurătorile metrice.

Fendly a recunoscut că prima lui reacţie faţă de dl. Christian nu a fost una foarte bună, dar după ce l-a ascultat timp de aproximativ 20 de minute şi aflând dimensiunea masivă a monumentului pe care el a dorit să îl cumpere şi să-l ridice, Fendley a decis că acest om ar trebui luat în serios”. -Ibid.

Numele R.C. Christian pe tableta explicativă cu o frumoasă greşeală de tipar în „pseudonin”

Dacă numele de R.C. Christian a fost pur şi simplu un pseudonim fără sens, de ce ar fi gravat pe monument pentru posteritate? Ar putea avea numele vreo semnificaţie? Ei bine, are. R.C. Christian este o clară referire la Christian Rosenkreuz al cărui nume englez este Christian Rose Cross, legendarul fondator al Ordinului Rosicrucian. Unii ar putea spune că asemănarea dintre R.C. Christian şi Christian Rose Cross este rezultatul unei coincidenţe bizare. După cum vom vedea, aceasta este însă doar una din MULTELE referiri la Rosicrucianism asociate cu monumentul. Este doar o piesă din puzzle, dar o piesă importantă.

Rosicrucienii

Rosicrucienii sunt cunoscuţi pentru publicarea a trei Manifeste, publicate la începutul secolului al XVII-lea: Fama Fraternitatis Rosae Crucis, Confessio Fraternitatis şi Chymical Wedding of Christian Rosenkreutz.

Aceste lucrări anonime, înconjurate de mister, au introdus criptic publicul larg filosofiilor Rosicruciene, în timp ce anunţă o mare transformare a peisajului politic şi intelectual al Europei. Epoca Iluminismului a urmat la scurt timp, însoţită de căderea Monarhiilor feudale. Ghidul de piatră din Georgia pare a îndeplini aceleaşi funcţii ca şi manifestele Rosicruciene, prin chemarea la o transformare importantă a lumii şi prin menţinerea unui climat de mister.

Epoca Raţiunii

„Aceste ghiduri de piatră să fie spre o Epocă a Raţiunii”

„Epoca Raţiunii” se referă la Thomas Paine, un Rosicrucian proeminent?

Există numeroase referinţe la conceptul de „Epocă a Raţiunii” în cadrul Ghidului de piatră. Ar putea fi ele o referinţă la lucrarea clasică a lui Thomas Paine intitulată…Epoca Raţiunii?

Epoca Raţiunii: fiind o Investigaţie a Adevărului şi Teologiei Fabuloase, este un volum deistic scris în secolul XVIII de britanicul radical şi americanul revoluţionar Thomas Paine. Lucrarea critică religia instituţionalizată şi provoacă inerenţă Bibliei. Doctrinele ei sprijină raţiunea în loc de revelaţie, un punct de vedere care este, evident, împărtăşit de autorii Ghidului de piatră.

Este cunoscut faptul că Thomas Paine a fost un lider de frunte al Fraternităţii Rosicruciene din America.

„Fraternitatea Rosicruciană a existat în America înainte de Prima Revoluţie Americană. În 1774, marele Council of Three (ultima organizaţie de conducere a Fraternităţii) a fost compusă din Benjamin Franklin, George Clymer and Thomas Paine.” -The Fraternitas Rosae Crucis, soul.org

În The Secret Destiny of America, Manly P. Hall îl descrie pe Thomas Paine drept un important cruciat pentru marşul spre un guvern mondial ideal.

„Despre Thomas Paine s-a spus că el a făcut mai mult pentru a câştiga independenţa coloniilor cu stiloul lui, decât a realizat George Washington cu sabia. Numai reorganizarea completă a guvernului, religiei şi educaţiei ne-ar aduce chiar azi la un stat perfecţionist, prevedea Tom Paine”. -Manly P. Hall, The Secret Destiny of America

Această acoperire în văl subţire a lui Thomas Paine este o altă piesă din puzzle-ul Rosicrucian, ceea ce mă face să cred că autorii au fost fie Francmasoni (care au inclus învăţături Rosicruciene în gradele lor) sau membrii ai fraternităţii Rosicruciene.

Mai mult, ca şi cum ar face lucrurile şi mai evidente, broşura Ghidului de piatră din Georgia menţionează că Joe H. Fendley Senior, preşedintele al Elberton Granite precum şi multe alte persoane implicate în construirea monumentului, au fost masoni. A fost acesta motivul pentru care aceşti oameni au fost selectaţi de către sponsorii anonimi ai monumentelor?

„Fendley este de asemenea implicat în activităţi fraterne. Ridicat în rangul de Maestru Mason în 1958, el este acum un membru al Lojei Masonice Philomathea #25 din Elberton, este mason de gradul 32 de Rit York şi Rit Scotian, şi a fost admis în Yaarab Shrine Temple din Atlanta în 1969. A fost Preşedinte al Clubului Altarul Vaii Savannah din 1972 până în 1973. Potentatul din Yaarah Shrine Temple i-a acordat lui Fendley „gradul de consilier de onoare” în 1973, şi numit Ambasador în 1975. -The Georgia Guidestones Guidebook

În Concluzie

Ghidul de piatră din Georgia este un manifest modern Rosicrucian convocând (sau anunţând) o schimbare drastică a modului în care lumea este condusă. Monumentul este de o importanţă mare în înţelegerea forţelor care în ascuns modelează lumea de azi şi de mâine. Materializează în piatră legatura esenţială dintre societăţile secrete, elita mondială şi agenda pentru o Nouă Ordine Mondială. Împingerea spre un guvern mondial, controlul populaţiei şi ecologism sunt chestiuni care sunt astăzi discutate zi de zi în evenimentele curente. Era 1981 când ghidurile de piatră au fost ridicate. Putem spune că au fost făcute progrese importante?

Multe din regulile Ghidului de piatră fac sens pentru conservarea pe un termen lung a Pământului. Dar între cuvintele idealiste ale autorilor ghidului de piatră şi modul real în care aceste politici vor fi aplicate maselor – de politicieni avizi de putere şi lacomi – există o mare diferenţă. Citind printre rânduri Ghidul de piatră cere de la mase pierderea multor libertăţi personale şi să se supună unui control guvernamental total la nivelul a multor chestiuni sociale…nu mai vorbim de moartea a 92.5% din populaţie…şi probabil nu a celor ai „elitei”. Este conceptul de democraţie „de oameni şi pentru oameni”, cum a fost idealizat de către părinţii fondatori o simplă iluzie, o soluţie temporară până la introducerea guvernului mondial socialist? De ce nu au fost şi cetăţenii din lume consultaţi într-o chestiune democratică? Bănuiesc că este mai uşor pentru elite fabricarea consimţământului prin intermediul mass-mediei. Dar poate că nu va funcţiona pentru toată lumea…

Comentariu saccsiv:

De fapt nu Bill Gates i-a convocat, ci Rockefeller.

În articol este citat şi Manly Palmer Hall (1901–1990). Acesta a fost mason de gradul 33,,ritul scoţian. În 1934, Hall fondează Philosophical Research Society.

În cartea „The Lost Keys of Freemasonry”, pag. 48, a scris: „Masonul descoperă că energiile vazute ale lui lucifer sunt în mâinile sale”

Lucrarea „The Secret Teachings of All Ages: An Encyclopedic Outline of Masonic, Hermetic, Qabbalistic and Rosicrucian Symbolical Philosophy”a fost una din sursele de inspiraţie pentru partea 1 a documentarului anticreştin Zeitgeist.

ELITELE şi marionetele lor promovează doctrina realei NOI ORDINI MONDIALE atât pe bolovani cât şi prin vocea unor intelectuali iluştrii. Să ne amintim de exemplu de Bertrand Russell, 1953: „Cred că subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arăta că familia împiedică dezvoltarea individului… Deşi acestea vor fi studiate în sistemul de educaţie, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea să controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie.

Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealaltă este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial.”

Bertrand Russell în „Impactul Ştiinţei În Societate”: „În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.”

Câştigător al premiului Nobel, Russel a scris pe larg despre cum vaccinările pline de mercur şi alte componente nocive creierului ar induce lobotomii chimice parţiale şi ar dezvolta o populaţie servilă de zombi. În cartea sa”Impactul Ştiinţei În Societate”, acesta mai scria:

„Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.”

Aşadar, vaccinurile şi mare parte a medicamentelor Big Pharma sunt gândite atât pentru a îndobitoci cât şi ca acţiune de reducere a populaţiei.

Este sinistru pasajul „Naşterile de copii iresponsabile trebuie descurajate de presiuni juridice şi sociale. Cuplurile care nu pot asigura un venit decent şi sprijin pentru un copil nu ar trebui să facă copii şi să fie o povară pentru vecinii lor. Aducând copii nedoriţi într-o barcă de salvare supraaglomerată este ticăloşie. Este nedrept pentru aceşti copii. Este dăunător pentru ceilalţi ocupanţi şi toate vieţuitoarele. Societatea nu ar trebui să încurajeze sau subvenţioneze un astfel de comportament.” Astfel, ELITELE au acumulat cea mai mare parte a bogăţiilor acestei planete, ţin masele la limita subzistenţei şi apoi tot ele vin cu teoria asta: dacă eşti sărac, nu face copii…

Câteva cuvinte despre Rosicrucianism. Se spune că această societate secretă a fost fondată în evul mediu de către Christian Rosenkreuz. Membrii ei erau adepţii a tot soiul de „învăţături” esoterice şi antice.

Potrivit istoricului David Stevenson, au influenţat francmasoneria.

Multe societăţi esoterice declară că doctrina lor derivă total sau parţial din „învăţătura” Rosicrucianismului.

Din manifestele lor se deduce că „Frater C.R.C” (Christian Rosenkreuz) s-a născut prin 1378 şi ar fi trăit 106 ani. A studiat în orientul mijlociu unde a luat contact inclusiv cu Zoroastrianismul.

În secolul 17 manifestele, de care se vorbeşte şi în articol, au produs mari transformări în artă, ştiinţă, religie, politică şi gândirea intelectualilor vremii.

S-ar părea că a dispărut ca societate de sine stătătoare la sfârşitul secolului 18. Între 16 iulie şi 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub preşedinţia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a încercat să facă o conciliere între diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanţi, cabalişti şi umanitarişti. La Congres a fost prezent şi Adam Weishaupt, care a reuşit să fuzioneze Ordinul Iluminaţilor cu masonii din lojile engleze şi franceze. Congresul mai este important şi pentru că a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodată, a fost pus la punct în mare secret planul Revoluţiei franceze care se va declanşa şapte ani mai târziu. Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden, i-a dezvăluit ulterior unui prieten: „Nu pot să-ţi spun ce s-a hotărât acolo. Pot doar să-ţi spun că este mult mai grav decât îţi închipui tu. Conspiraţia care s-a pus în mişcare la Wilhelmsbaden este atât de perfect organizată, încât nu au scăpare nici monarhia, nici biserica”.

Doctrina iluminaţilor era foarte clară:

1) Abolirea monarhiei şi a oricărei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietăţii private;

3) Abolirea moştenitorilor;

4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a căsniciei şi instruirea în comun a copiilor);

6) Abolirea creştinismului.

Vedeţi voi fraţilor, până la acea vreme erau mai multe, să le zicem curente, insuflate de diavoli. Ele s-au influenţat unele pe altele şi în linii mari promovau cam aceleaşi „învăţături” drăceşti şi aveau puncte comune în doctrinele lor: anti creştinismul şi edificarea unei lumi noi pe acest pământ. Pentru următoarea etapă, era însă necesară unirea sau absorbţia lor. Există mai multe teorii ce se străduie să lămurească care din curente le-a dominat până la urmă pe celelalte. Eu merg pe varianta illuminaţi. Dar până la urmă nu contează prea mult în ecuaţie şi de aceea eu îi numesc deseori în acest blog pe aceste vârfuri ale piramidei: ELITE.

Este de asemenea foarte posibil să se fi format între aceste curente o unitate în diversitate, având evident la vârf aceiaşi stăpâni, lucrând fiecare pe un anumit segment, pentru eficienţă. Aşa se face că după 1782, grupul german al rosicrucienilor pedalează şi mai intens pe chestii egiptene, mistere druidice, alchimie. Într-un final vor influenţa religia naţional socialismului. Desigur, doar cu doctrina şi fără bani, mare scofală nu se face, aşa că fraţii illuminaţi din SUA au şi finanţat din greu acest odios regim.

Despre fondatorul Christian Rosenkreuz mai circulă şi alte variante. De exemplu Rudolf Steiner consideră că acesta a mai reapărut ca Count of St Germain, la sfârşitul secolului 18. Precizez că Rudolf Steiner a fost unul din stâlpii Thule Society (alături de Rudolf Sebottendorff, Philipp Stauff, Anton Drexler, Rudolf Hess), cea care a reprezentat piatra de temelie a Nationalsozialistische Arbeiterpartei a lui Hitler. Iar această Thule Society, împreună cu new age (Alice Bailey) sunt fiicele Theosophical Society (Madame Blavatsky)

În articol se mai face referire la Thomas Paine. Mai precizez că individul ăsta a fost un soi de revoluţionar de profesie, participând şi la cea americană şi la cea franceză. Deşi nu cunoştea bine limba, a fost ales membru al Adunării Naţionale Franceze în 1792… El este de asemenea citat în documentarul anticreştin Zeitgeist.

Despre bolovani, mai există ipoteza că au fost comandate de către Lucis Trust redenumire a Lucifer Publishing Company, întemeiată de Alice Bailey, iniţiatoarea amplei mişcări new age.

În lucrarea sa „The Externalization of the Hierarchy”, Alice Bailey scria:

„NOUA ORDINE MONDIALĂ va recunoaşte că producţia lumii, resursele naturale ale planetei şi bogăţiile sale nu aparţin nici unei naţiuni, ci vor fi împărtăşite tuturor. Nu vor mai exista naţiuni la categoria „a avea” iar altele la polul opus. Printr-un proces echitabil şi corect se va organiza distribuţia grâului, al petrolului şi a mineralelor, în funcţie de nevoile fiecărei naţiuni şi popor.Toate acestea vor fi stabilite în raport cu întregul planetar.”

„NOUA ORDINE MONDIALĂ se va baza pe recunoaşterea faptului că toţi oamenii sunt egali la origine, doar că se află la diferite stadii ale dezvoltării evolutive. Integritatea personală, inteligenţa, viziunea şi experienţa, la care se va adaugă şi bunăvoinţa, vor indica viitorii conducători.”

„NOUA ORDINE MONDIALĂ va fi fondată pe un sentiment de responsabilitate. Regula va fi „toţi pentru unul şi unul pentru toţi”

„În perioada de pregătire a NOII ORDINI MONDIALE se va reglementa dezarmarea. Aceasta nu va fi opţională. Nici unei naţiuni nu-i va fi permis să producă echipamente în scopuri distructive sau să violeze integritatea altei naţiuni.”

„NOUA ORDINE MONDIALĂ trebuie să fie destinată pentru o lume care a trecut printr-o criză distrugătoare. NOUA ORDINE MONDIALĂ trebuie să pună bazele pentru o viitoare lume, posibilă doar după o perioadă de timp de recuperare şi reconstrucţie.”

Oricum, nu contează prea mult, căci oricare dintre aceste curente au exact aceeaşi agendă finală…”[2]

SURSE

  1. http://www.realitatea.net
  2. http://dev.axa.info.ro/anul-iii/axa-50/item/722-analiza-mesajul-de-pe-georgia-guidestones-pietrele-indrumatoare-din-georgia-maxim-de-500-milioane-de-locuitori-pe-planeta-si-doctrina-noii-ordini-mondiale

 

 

 Ion Iliescu- Karl Marx, Buharin, Engels   sunt considerati  parintii  „liber cugetătorilor”,ca si tatal lor „Satan -primul liber cugetător şi “salvator” al omenirii…Satanismul în literatură, muzica, masonerie, politica fesenie- globalie 

by “„Diavolul l-a urcat pe Iisus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Dacă te vei închina înaintea mea, toată va fi a […]

„Diavolul l-a urcat pe Iisus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Dacă te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta.” Drept răspuns Iisus i-a zis: „Piei, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui să-i slujeşti.” Luca, cap.4, versetele 5-8

Biblia şi celelalte cărţi sfinte ale omenirii susţin existenţa unui singur Creator şi Conducător al întregului Univers: Dumnezeu Tatăl. Dorinţa unei persoane sau a unui grup de a se substitui Lui pentru a domina lumea, se bazează exclusiv pe adorarea lui Lucifer.

Satana, Lucifer (cum mai este numit) este o entitate pomenită atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament din Biblie. Mai întâi a fost un heruvim care, aflându-se la un moment dat deasupra Muntelui Sfânt al lui Dumnezeu, s-a răzvrătit dorindu-şi accesul direct în centrul Puterii Cereşti – jilţul lui Dumnezeu. Acesta l-a pedepsit alungându-l din cer, azvârlindu-l la pământ şi preschimbându-i numele în Satana, deoarece a pângărit înţelepciunea, în virtutea propriei străluciri. A mai fost numit fiul dimineţii, datorită asemănării sale cu Luceafărul de dimineaţă care doreşte parcă să concureze Soarele la răsărit. Se spune despre el că poate face “minuni mincinoase”, deci poate înşela; el este de fapt doar un înger decăzut.

Dumnezeu i-a îngăduit pe mai departe existenţa, încredinţându-i chiar o misiune importantă: aceea de a încerca credinţa celor aflaţi pe o cale spirituală prin tentaţii lumeşti aşa cum s-a petrecut şi cu Iisus Hristos în episodul citat mai sus. Au existat însă şi fiinţe care nu l-au respins, s-au lăsat pradă tentaţiilor şi au fost pedepsiţi pentru asta, aşa cum relatează apostolul Petru despre îngerii care au păcătuit implicându-se în revolta lui Lucifer; Dumnezeu nu i-a cruţat, aruncându-i şi pe ei în iad.

Celui necurat i se închină cu bună ştiinţă masonii, „iluminiştii”, curentele pseudoreligioase.

Satanismul în literatură

În timpurile moderne, satanismul a fost propagat şi popularizat prin literatură şi artă, tipărindu-se chiar şi liturghii ale cultului satanic. J. K. Huysman – poet convertit la satanism – dezvăluie „Bucuria oprită de a transfera Satanei omagiile şi rugăciunile lui Dumnezeu…; comiterea, pentru a-l insulta mai grav pe Hristos, a păcatelor pe care el le-a condamnat în mod deosebit; pervertirea cultului şi orgia carnală.”

Iluminismul – curent filozofic şi literar de origine masonică – îl preamăreşte în literatură pe Satana ca simbol-model al revoltei împotriva lui Dumnezeu, al negării legilor morale, al “eliberării” de orice constrângere şi de orice legătură cu Dumnezeu; model pentru omul care se vrea titan, care vrea să-l răstoarne pe Dumnezeu de pe tronul său, pentru a-i lua locul.

G. Byron (Manfredi şi Cain) este iniţiatorul exaltării depline a Satanei, urmat de Shelley, Lenau (Faust) şi M. Lermontov (Demonul).
Baudelaire îl numeşte „cel mai frumos şi cel mai mare dintre îngeri”, victimă a geloziei divine.
V. Hugo, în „La fin de Satan” îşi exprimă credinţa că Dumnezeu şi Satana vor deveni egali, prin intermediul îngerului născut din amândoi numit Libertate.
G. Carducci, în „Imnul către Satana” îl glorifică, văzând în el forţa vitală şi progresul modern.
A. Gide, J. P. Sartre, A. Camus şi A. France sunt existenţialişti şi atei ai zilelor noastre; ei merg pe aceeaşi linie.
Împotriva satanismului modern s-au ridicat numeroşi scriitori, printre care N. Gogol, Dostoievski, L. Bloy, G. Bernanos, G. Papini.

Satanismul în muzică

Curentul satanist este promovat foarte mult şi prin intermediul muzicii. Nu avem aici nimic împotriva vreunui stil muzical. Şi desigur că vor fi mulţi fani ai acestor stiluri şi curente muzicale care nu sunt de acord că această muzică- rock, pop, heavy-metal- etc., ar fi satanistă sau malefică.

Dar, în continuare, nu putem decât să analizăm, în mod obiectiv, ceea ce exprimă prin versuri şi prin faptele fanilor săi aceste formaţii de muzică rock.

Încă de acum câteva decenii, s-a atras atenţia asupra mesajului satanic pe care îl transmite muzica rock. Astfel, în 1984, jurnalul „Liberation” profetiza despre „întoarcerea lui Satan”, făcând aluzie la concertele rock. În timpul unui colocviu intitulat „Istoria artelor de vrăjitorie” organizat la abaţia Fontevrault în octombrie 1984, preşedintele asociaţiei Franceze a Exorciştilor, abatele Chenesseau, acuza anumite grupuri rock, cum ar fi AC/DC (Anti Christ, Death to Christ) că difuzează muzică pe care erau suprapuse mesaje subliminale satanice.

Cântăreţii de muzică rock dau glas fanteziei depravate a unui public „format”. Unele dintre versurile melodiilor sunt imposibil de publicat. Promotorii heavy-metal-ului glorifică atitudini excentrice cu privire la sex, violenţă şi ură. Muzica rapp se concentrează asupra răzvrătirii de orice natură. Multe piese conţin obscenităţi şi descrieri vulgare ale actului sexual.

Aceste genuri muzicale pot servi, din păcate, drept catalizatori negativi, care îi încurajează pe tinerii vulnerabili să facă lucruri la care altminteri nici nu s-a fi gândit măcar.

Ozzy Osbourne, cel care a creat curentul heavy-metal, a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să compun această muzică. Sper ca puterea aceasta să nu fie a Diavolului.” Cu toate acestea, majoritatea cântecelor compuse de el sunt dedicate diavolului, având chiar un album intitulat „Speak With The Devil” (Vorbind cu Diavolul), iar în timpul concertelor sale are manifestări diabolice care scot foarte clar în evidenţă puterea supranaturală care îl „utilizează”: în entuziasmul delirant al spectatorilor, a smuls cu dinţii, pe scenă, capul unui liliac viu.

Celebrul cântăreţ Alice Cooper a declarat: „Cu puţini ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-i las corpul meu să-l stăpânească.” Şi l-a lăsat, fiind deplin devotat lui Satan, dedicându-i albumul „House of Fire” (Casa de foc). Un alt exemplu care te îngrozeşte este cel al formaţiei W.A.S.P. În timpul spectacolelor, membrii ei beau sânge dintr-un craniu, taie carne cu toporul şi aruncă bucăţile crude fanilor isterizaţi, care le devorează. O revistă americană scria: „Ascultând cântecul „I wanna be somebody” îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…” Formaţia Kiss, în cântecul „The God of Thunder”, spune „Am fost crescut de către un demon/ Pregătit să guvernez lumea/ Sunt stăpânitorul pustiului/ Un om de fier al zilelelor noastre/ Adun întunericul pentru plăcerea mea!”

Membrii formaţiei Led Zeppelin au cumpărat vila din Londra a lui Aleister Crowley, un celebru ocultist care a deviat către orientări satanice, unde au locuit o bună perioadă de timp. Ei au introdus în piesele muzicale versuri satanice inserate sub formă de mesaje subliminale, neanunţate pe coperta discului – o metodă de inducere în mod insidios în conştiinţa unui ascultător a unor mesaje fără ca el să-şi poată da seama, şi care îl pot determina ulterior să le ducă la îndeplinire. Ele sunt suprapuse pe fondul muzical prin tehnici speciale, astfel că ascultătorul percepe conştient numai muzica, nedându-şi seama de existenţa mesajelor. Au fost intentate procese formaţiilor Led Zeppelin, Metallica şi Judas Priest pentru introducerea de mesaje subliminale sataniste în piesele lor muzicale.

În cele prezentate mai sus se evidenţiază foarte clar modul în care entităţile universurilor paralele infernale îi „posedă” pe aceşti cântăreţi. Cu formaţiile care folosesc astfel de texte se petrece acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Entităţile infernale îi folosesc ca medium pentru a-şi transmite mesajele lor malefice, ducându-i, în cele din urmă, la suferinţă, alienări sau sinucidere.

Dar, ne vom pune întrebarea: cine sunt cei care au interesul ca această muzică, care s-a dovedit a fi nocivă, să fie promovată şi susţinută? John Todd care, conform propriilor declaraţii, a fost iniţiat în puternicul cerc ocult al „Iluminaţilor” (Sfatul celor 13) era directorul unei mari corporaţii producătoare de discuri şi societăţi de înregistrare a concertelor şi anume Zodiaco Production. Din relatarea sa a reieşit cu claritate şi certitudine faptul că fiecare matriţă a oricărui disc – clasic, country, rock, de revistă, meditativă, disco etc. – deci orice fel de muzică (nu numai rock sau heavy -metal) este prelucrată de 13 persoane, prin ritualuri de magie neagră satanică!

În spatele acestor practici se află unii dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, care sunt totodată şi membrii importanţi ai Francmasoneriei. De aceea, ei nu fac acest lucru din motive financiare, ci pentru a controla minţile şi conştiinţa oamenilor, ascultătorul fiind influenţat de „frecvenţele” pe care urechea umană nu le percepe, însă subconştientul le înregistrează şi le asimilează. Aceste practici au un impact puternic, în special asupra tineretului, deoarece, după cum ştia şi Hitler, „Cine are tineretul, are viitorul.”

Satanismul în Francmasonerie

Satanismul este bine ascuns în ritualurile secrete ale Francmasoneriei, care a moştenit credinţa şi practicile gnosticismului cainit, în special în loja Misraim de rit egiptean. El a mers şi merge mână în mână cu francmasoneria până la identificare, care prin natura practicilor sale este o sectă satanică. Francmasonii au obiceiul de a-l preamări pe Satana mascat sub alt nume (“Marele Arhitect”) şi de a-i face pe plac: urăsc, fac rău de dragul răului, parodiază şi batjocoresc religiile cu orientare divină şi lucrurile sfinte, comit crime, pervertesc binele în rău şi caută autonomia şi independenţa faţă de Dumnezeu.

Zecile sau chiar sutele de milioane de victime ale războaielor, pe care masonii recunosc că le-au generat, reprezintă, de fapt, ofranda adusă Satanei, contrar iubirii faţă de aproape afişate public cu scop propagandistic de aşa-zisele loje albastre.

Marele Arhitect al Universului – entitatea supremă venerată de masoni în ritualurile lor, nu este Dumnezeu, ci Diavolul, căruia ei îi consacră toată activitatea. Rene Guenon, filosof şi matematician, pentru o scurtă perioadă prins în mrejele masoneriei, nu scapă nici un prilej în lucrările sale de a aduce argumente care să demonstreze acest lucru. Din punct de vedere subtil, pentru a obţine protecţie şi susţinere în acţiuni, ritualul de deschidere a lucrărilor secrete ale unei loje masonice apelează la entităţi inferioare din planurile subtile, numite entităţi elementale.

De exemplu, pentru întronarea în lume a ideilor sale, revoluţia masonică franceză din 1789 a stropit Europa cu sânge nevinovat.

Având în vedere caracterul strict secret al sectelor satanice, nu se poate face dovada absolută a apartenenţei unor persoane publice la acestea, însă scrierile şi viaţa lor fac foarte probabilă ipoteza. În toate timpurile au existat satanişti celebri strâns legaţi, prin activitatea lor, de francmasonerie.

Albert Pike, mason şi satanist scria: „Convingerea tuturor oamenilor că Dumnezeu e bun a adus la o credinţă într-un Diavol, Lucifer cel căzut sau purtătorul luminii.” Într-o scrisoare adresată celor 23 de Consilii Supreme ale lumii, Pike arăta că Lucifer este Dumnezeul secret al masonilor; atunci când cineva din afara organizaţiei sau chiar un mason cu grad inferior cere explicaţii despre satanismul masoneriei, el recomandă ca acela să fie întâmpinat cu o negare instantanee şi vehementă, care anulează astfel orice suspiciune. Pike mai afirmă: „Le-o puteţi repeta doar gradelor 32, 31 şi 30 – religia masonică trebuie să fie menţinută de către noi toţi, iniţiaţii înaltelor grade, în puritatea doctrinei luciferice.”

Deci gradelor 30, 31 şi 32 le este predată doctrina luciferică, iar gradul 33 este învăţat formal că Lucifer este Marele Arhitect al Universului. „Dacă Lucifer nu ar fi Dumnezeu, atunci oare Adonai (Dumnezeul creştinilor şi al evreilor) şi preoţii lui l-ar mai calomnia?”; „Adevărata şi pura religie filosofică este credinţa în Lucifer, egalul lui Adonai”. Pike îndrăzneşte chiar să inverseze scara valorilor la nivelul suprem: „dar Lucifer, Dumnezeu al Luminii şi Dumnezeu al Binelui, se luptă pentru omenire împotriva lui Adonai, Dumnezeul Întunericului şi al Răului.”

Manly P. Hall – scriitor mason – dezvăluie la rândul său aceleaşi simpatii satanice ca şi Pike, enunţându-le chiar ca doctrine masonice.

Texe Marrs referindu-se la anumiţi lideri a mişcării New Age, spune: „Lucifer este şeful unei secrete Frăţii a spiritelor… Frăţia e denumită după Lucifer, fiindcă marele Înger Lucifer a fost răspunzător pentru abolirea Edenului, în scopul ca oamenii să poată porni pe drumul spre progres spiritual.”

La Bruxelles, în timpul unui congres masonic s-a strigat: „Război lui Dumnezeu”, „Să zdrobim Infamul!”

Jurămintele masonice conţin şi angajamentul de a-l nega pe Dumnezeu; de-a lungul existenţei ei, Francmasoneria a luptat şi luptă permanent împotriva bisericii şi a credinţei autentice.

De exemplu, Francmasoneria nu-şi va oferi niciodată serviciile pentru a unifica credinţa creştină şi a o readuce la forma dată iniţial de Iisus Hristos, dar investeşte în schimb enorm pentru manipularea şi convingerea europenilor să accepte unificarea artificială a Europei şi globalizarea. Credinţa autentică fiind duşmanul de temut, Francmasoneria este mulţumită că lucrurile decurg conform celebrelor „Protocoale secrete ale maeştrilor francmasoni”, dezbinarea creştinismului fiind chiar unul dintre planurile sale.

Pentru crearea haosului în creştinism, francmasoneria subvenţionează de asemenea curente pseudoreligioase şi pseudocreştine, unde oamenii sunt atraşi de avantaje materiale, apoi îndoctrinaţi cu percepte care contrazic şi îndepărtează fiinţa de creştinismul autentic.

În secolele trecute, catolicismul s-a ridicat făţiş împotriva francmasoneriei, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a avut curajul în 1937 să demaşte şi să osândească Francmasoneria ca fiind „un germen de continuă şi subversivă subminare a ordinii sociale, care practică o luptă nesinceră”. Din păcate, oamenii de azi ai Bisericii nu mai manifestă acelaşi curaj, sugerându-ne în schimb să-i uităm şi să-i iertăm pe francmasoni, deoarece ei „nu sunt chiar atât de răi pe cât se zice”. Deşi deosebirea fundamentală dintre Francmasonerie şi Biserică începe de la cel căruia aceştia i se închină, masonii mediatizează cu mândrie că au printre ei mulţi „fraţi” preoţi, ceea ce este în totală contradicţie cu dogma creştină (să nu fii slugă la doi stăpâni).

Homosexualitatea, care este condamnată şi pedepsită de Dumnezeu în Vechiul Testament, şi despre care în toate religiile se spune că este o orientare malefică cu efecte dezastruoase pentru fiinţele umane, este însă protejată şi propagată de francmasonerie. Alături de propaganda favorabilă, au fost eliminate din legislaţia majorităţii statelor pedepsele pentru homosexualitate, apoi au fost legalizate unele deviaţii aberante de la normal, degradante atât pentru fiinţa umană, cât şi pentru societate, cum ar fi oficierea căsătoriilor între homosexuali şi permisiunea adoptării copiilor de către cuplurile de homosexuali.

Steaua cu cinci colţuri inversată (cu vârful în jos) este un simbol masonic şi satanist. Este imprimată pe coperta aşa-zisei biblii satanice şi utilizată în ritualuri. În acelaşi timp steaua este supremul simbol comunist, figurând pe stemele statelor şi în special ale partidelor comuniste. Aşa cum bine se ştie, „religia comunistă” a fost preparată şi lansată din laboratoarele lojilor Marelui Orient.

Semnul fiarei: 666 este un alt simbol teribil, folosit de francmasonerie şi instituţiile care sunt aservite acesteia. Este în mod excesiv utilizat de toate organizaţiile masonice de talie mondială. Barele de cod pentru preţurile produselor, stemele şi bancnotele multor state, telecomunicaţiile, siglele unor companii transnaţionale poartă semnul fiarei (666) sub diferite forme. Unii autori afirmă că pe numărul 666 corespunde ocult celebrului www din adresele de internet şi acelaşi număr malefic va fi imprimat oamenilor în cipurile pentru monitorizarea amănunţită cu privire la informaţii personale, sănătate, comportament. VISA – sigla renumitei cărţi de credit, după unele interpretări, este o transpunere a semnului satanic al fiarei: 666.

Satanismul comunist

Whittaker Chambers – fost membru al Partidului Comunist American – care s-a despărţit de această ideologie, spune: „comunismul e ceea ce se produce atunci când, în numele Minţii, oamenii renunţă la Dumnezeu.”

După filosofii iluminişti, promotorii satanismului sunt socialiştii şi comuniştii de toate nuanţele şi culorile: utopici, anarhici, nihilişti, atei militanţi, indivizi precum Saint Simon, Proudhon, Marx, Engels ş.a. Expresive şi semnificative sunt titlurile publicaţiilor lor: Satana, Lucifer, Anticristul, Ateul etc.

Satanismul comunist-Francmasonerie

 

Karl Marx, Buharin, Engels si Ion Iliescu  sunt considerati  parintii  „liber cugetătorilor”,ca si tatal lor „Satan -primul liber cugetător şi “salvator” al omenirii. …

 

El îl eliberează pe Adam şi îi imprimă sigiliul umanităţii pe frunte, făcându-l să fie nesupus.” Parcă ne mai amintim că era şi prin România o personalitate care afirma că el este „liber cugetător”.

Buharin, care a scris printre altele şi biografia lui Karl Marx, nota că la 12 ani, după ce a citit Cartea Apocalipsei, Marx era stăpânit de dorinţa de a deveni Anticristul; aflând că pentru aceasta trebuia să fie fiul marii prostituate, Marx insista pe lângă mama sa să mărturisească deschis că a fost prostituată. Toate textele şi poeziile lui Marx descriu tărâmuri satanice, au tente şi fac aluzie la ritualuri şi obiecte ale cultului satanic. Există dovezi că Marx intrase în cultul satanic al Joanei Southcott, preoteasă satanistă, considerată a fi în contact cu un demon numit Shiloh; semnele distinctive purtate de membrii sectei erau părul lung şi barba neîngrijită, adică exact portretul arhicunoscut al lui Marx.

Un prieten al său scria că: „Marx, fără îndoială, îl va izgoni pe Dumnezeu din cer şi chiar îl va aduce în faţa judecăţii. Marx declară religia creştină una dintre cele mai imorale religii.”

Marx, care era un alcoolic în veşnică lipsă de bani, a avut rudele marcate de destine cumplite, poate datorită faptului că el a militat pentru abolirea familiei. Trei dintre copiii săi au murit de subnutriţie. Fiica sa, Laura, căsătorită cu socialistul Leforgue, şi-a îngropat la rândul ei alţi trei copii, după care soţul ei s-a sinucis. Fiica sa Eleonora s-a hotărât împreună cu soţul ei să se sinucidă: ea a murit, el s-a răzgândit în ultimul moment.

Deşi Marx provenea dintr-o familie religioasă de evrei convertiţi la creştinism chiar înaintea naşterii sale, a avut mereu idei ciudate despre religie. „Abolirea religiei ca fericire iluzorie a omului este o cerinţă pentru adevărata lui fericire.” „Aş dori să mă răzbun pe Cel care domneşte sus.” „Trebuie să pornim războiul împotriva tuturor ideilor precumpănitoare despre religie, stat, ţară, patriotism. Ideea de Dumnezeu este cheia sol a unei civilizaţii pervertite. Trebuie distrusă.”

A devenit critic, dorind un război împotriva preceptelor despre cum trebuie adorat Dumnezeu, formarea unei naţiuni apărătoare a drepturilor primite de la Dumnezeu, stabilirea şi menţinerea frontierelor naţionale, crearea condiţiilor în care toţi oamenii să fie liberi pentru a-şi iubi Creatorul. Originea ideilor enumerate mai sus a fost descoperită în adoraţia satanistă pe care el o practica, iar poziţia sa faţă de preceptele credinţei creştine se regăsesc integral în cultul satanic.

Lenin provenea dintr-o familie religioasă, dar considera în mod categoric că religia trebuie combătută: „Trebuie să combatem religia. Jos religia. Trăiască ateismul”.

Nikita Hruşciov, unul dintre preşedinţii URSS, spunea că „sarcina ateilor ruşi era aceea de a-i elibera pe oamenii cu frica lui Dumnezeu de Dumnezeul lor”. Acesta este ţelul comun al francmasoneriei mondiale şi al satanismului.

Zbigniew Brzezinski, fost consilier al preşedintelui SUA pentru afacerile de securitate naţională, actualmente director al Institutului de Cercetări pentru Schimbările Internaţionale, face câteva observaţii surprinzătoare asupra marxismului:
– reprezintă un alt stadiu vital şi creator în maturizarea viziunii universale a omului;
– totalitarismul modern nu este în realitate decât deformarea a ceva magnific şi astfel foarte apropiat de adevăr;
– marxismul, diseminat la nivel popular sub forma comunismului, a reprezentat un progres major în capacitatea omului de a-şi conceptualiza relaţia cu lumea;
– marxismul a oferit un instrument intelectual unic pentru înţelegerea şi înhămarea forţelor fundamentale ale vremurilor noastre;
– marxismul este o victorie a raţiunii asupra credinţei.

Stalin a practicat şi el satanismul. Acelaşi Buharin scria că Stalin nu este un om, ci un diavol, primele sale pseudonime în gruzină fiind Demonoşvii (Îndrăcitul) şi Besoşvii (Diabolicul).

În Uniunea Sovietică, bolşevicii au practicat cultul satanist. Ziarul Pravoslavnaia scria în 1977; „Catedrala ortodoxă din Odessa, atât de iubită de locuitorii oraşului, a devenit un loc satanist la puţin timp după luarea puterii de către comunişti.”

Hitler şi generalii săi practicau magia neagră avându-l mentor pe Dietrich Eckart, care experimentase o gamă largă de droguri pentru a atinge stări alterate de conştiinţă. Ulterior s-a descoperit că şi Hitler încercase droguri. De pe urma acestor învăţături satanice au murit circa 50 milioane de oameni sacrificaţi religiei lui Lucifer.

Amploarea satanismului

În 1971 se înregistrau oficial în lume 2345 publicaţii sataniste.
În 1991, la un congres din Perugia s-a afirmat că există 40 de milioane de închinători ai lui Lucifer.

Aleister Crowley, celebrul ocultist, a fost fondatorul revistei „Lucifer”. În templul lui satanic din Londra se cântă „Imnul către Pan”, se rostesc rugăciunile pentru liturghia compusă de Crowley, pe mormântul său, discipolii rostesc formule sataniste şi cântă „Imnul către Satana” al lui Carducci, iar formaţii celebre de muzică rock l-au avut idol pe Carducci.

Anton Şandor Le Vey a fost dresor şi autor al unei „Biblii satanice”. În 1996 a fondat o biserică a lui Satana la Los Angeles. Se pretinde reprezentantul exclusiv al lui Belzebut pe pământ. Din această biserică face parte şi Charles Manson – teribilul asasin al lui Sharon Tate, soţia regizorului Roman Polanski.

Organizarea cultului satanic

Ritul satanic este organizat cu „preoţi”, „pontifi”, rituri de iniţiere, liturghii negre – parodii ale slujbelor bisericii creştine, săvârşite de regulă de preoţi apostaţi (renegaţi), cooptaţi în sectă.

Ritualurile se fac la miezul nopţii, cu lumânări negre şi cranii de mort, în special în nopţile cu lună plină. „Preotul” se îmbracă în veşminte preoţeşti cu căptuşeala pe dinafară. Rugăciunile sunt rostite de la sfârşit la început. Un crucifix este fixat cu capul în jos, călcat în picioare, scuipat şi un cuplu face sex pe el, în timpul liturghiei se arde o Biblie, iar toţi cei prezenţi promit că vor comite toate păcatele capitale şi că nu vor face niciodată vreo faptă bună.

În cadrul cultului satanist se practică perversităţile sexuale, zoofilia, jertfele de animale şi nu de puţine ori sacrificiile de vieţi omeneşti (de preferinţă fecioare), precum şi vandalismul, profanarea de cimitire etc.
Cultul satanist nu este interzis de lege în statele care se pretind democratice.

Un fapt demn de menţionat s-a petrecut în SUA unde, un deţinut satanist a acţionat în justiţie conducerea închisorii, deoarece nu-i permitea practicarea ritualului. A câştigat procesul, instanţa impunând conducerii închisorii să-i permită efectuarea ritualurilor satanice şi chiar să-i procure obiectele de cult necesare.”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4570

 

 

Nicusor Dan spune lucrurilor pe sleau: „Antena 3, beneficiar direct al actiunilor Caracatitei Pandele-Firea. E un instrument pesedist de manipulare”

Nicuosr Dan a anuntat, vineri, ca „trustul Antena 3, beneficiar direct al actiunilor Caracatitei Pandele-Firea, e un instrument pesedist de manipulare, care arunca Romania cu 30 de ani in urma, pe vremea mineriadelor instrumentate de Ion Iliescu si Petre Roman”. Este singurul lider politic din aceasta campanie care a indraznit sa sanctioneze manipularile trustului lui Voiculescu\„Este revoltator ca s-a ajuns atat de jos si ca posturi de televiziune s-au pretat la campanii fatise de denigrare a candidaturii mele. Pe de alta parte, aceste atacuri arata pana unde poate merge un sistem corupt care isi vede amenintat status quo-ul.

Bucurestenii, si nu numai, au putut vedea cu aceasta ocazie fata acestui sistem, altfel foarte bine disimulat pana acum.

Gabriela Firea se face responsabila de aceasta campanie murdara. Ea este autorul nu doar moral, dar si comanditarul atacurilor mincinoase la adresa mea, unele proferate chiar de domnia sa.

Trustul Antena 3, beneficiar direct al actiunilor Caracatitei Pandele-Firea, e un instrument pesedist de manipulare, care arunca Romania cu 30 de ani in urma, pe vremea mineriadelor instrumentate de Ion Iliescu si Petre Roman.

‘Marile dezvaluiri’ despre mine de joi seara de la Antena 3 au fost un mare ‘fas’. A fost un delir socant, in direct. Pana si ceilalti comentatori din platou au fost uimiti de falsurile grosolane.

Doar disperarea ca voi opri afacerile murdare si voi taia increngaturile mafiote din primarie poate duce la asemenea derapaje de la bun simt si democratie

Antena 3 nu mai stie ce sa inventeze ca sa-i mai dea o ultima proptea electorala lui Firea, care e pe cale de a se prabusi de la putere.

Daca v-ati saturat de oameni ca Firea, care mint la fel ca Antena 3 si care fura viitorul bucurestenilor, va rog sa veniti la vot.

E singura sansa sa facem curatenie in primarie si sa scoatem mafia de Voluntari din Capitala Romaniei. E singura sansa ca Bucurestiul sa scape de incompetenta, minciuna, risipa, trufie si hotie”, a scris Nicusor Dan pe Facebook.

Antena 3 a prezentat, joi seara, un „interviu” realizat de Oana Stancu, sotia deputatului PSD Daniel Zamfir, cu o persoana care sustinea ca i-a dat mita lui Nicusor. Persoana respectiva avea chipul ascuns si vocea distorsionata pentru a nu putea fi recunoscuta.

Justitia din Romania ex-komunista,adica pesedista,dupa ce i-au ciuruit pe Maresalul Antonescu,pe “”Comandantul “”Ceasca  ,face pe ea: Ana Birchall o pune din nou la punct pe Lia Savonea: „Ar fi de ras daca nu ar fi de plans”. Savonea continua sa faca servicii PSD-ului

Ana Birchall, fost ministru al Justitiei, sanctioneaza gestul Liei Savonea de a cere CSM sa o sanctioneze pe judecatoarea Andrea Chis pentru ca aceasta a salutat concluziile Avocatului General al CJUE. Savonea sustine ca judecatoarea a afectat independenta justitiei.

„Ar fi de ras daca nu ar fi de plans cand vedem in continuare ce preocupari are doamna Lia Savonea si o parte din CSM ( cam aceeasi parte din CSM cu care am avut si eu n meciuri tocmai pentru ca ma opuneam masurilor pe care doreau sa le promoveze!). Nu am vazut reactii publice de condamnare insotite de masuri urgente de remediu fata de anumite decizii ale unor judecatori care sunt greu de inteles! In schimb doamna Savonea este indignata de o postare pe FB a unui membru CSM care nu a facut nimic altceva decat sa redea concluziile avocatului general CJUE. Sigur ca nu este deloc confortabil sa mai primesti o scatoalca de la avocatul general al CJUE dar sa insinuezi ca se afecteaza independenta pentru ca se accentueaza nevoia de reforma a Inspectiei Judiciare, este totusi putin cam mult! O reforma a CSM ar trebui sa inceapa si cu o serioasa curatenie in propria ograda astfel incat personaje gen Savonea sa nu mai acceada niciodata in astfel de functii publice!”, a scris Birchall pe Facebook.Andrea Chis a scris pe Facebook ca Inspectia Judiciara reprezinta o vulnerabilitate pentru independenta magistratilor.

”Am avertizat (…) ca exista riscul ca ordonanta sa fie declarata neconstitutionala „cu consecinta compromiterii unor anchete disciplinare vizand magistrati sau a altor tipuri de verificari si controale ce tin de competenta Inspectiei Judiciare”. (…) Reamintesc ca am facut parte din comisia de concurs pentru aceasta functie, pentru care singurul candidat inscris a fost inspectorul sef numit interimar de executiv. Impreuna cu colegul procuror Florin Deac, am acordat note care ar fi determinat un punctaj sub cel cerut de lege pentru promovarea concursului. Notele noastre au fost anulate nelegal in aprecierea mea de catre ceilalti 3 membri ai comisiei de concurs, doamnele judecator Lia Savonea si Evelina Oprina, precum si domnul Victor Alistar, reprezentant al societatii civile in CSM. Acestia au acordat note maxime domnului inspector Lucian Netejoru”, a scris Chis, pe Facebook.

”Inspectia Judiciara constituie in continuare, asa cum am avertizat constant mai multi membri CSM, una din vulnerabilitatile majore la adresa independentei magistratilor. Este nevoie clara de o reformare a acesteia, lucru care presupune in mod necesar o modificare legislativa”, a mai scris Chis.

Lia Savonea, sustinatoare a mofificarilor aduse la legile justitiei de catre PSD, a sarit sa o atace pe Chis.

”Doamna judecator a facut anumite afirmatii care, in opinia mea, se indeparteaza simtitor de la obligatia de rezerva, de prudenta, pe care trebuie sa o avem in calitatea noastra. Cred ca afirmatiile doamnei judecator, prin care isi spune parerea pe chestiuni ce fac obiectul unui litigiu intre Consiliul Superior al Magistraturii si o asociatie sau doua profesionale trebuie sa fie analizata din perspectiva potentialului pe care aceste opinii exprimate de doamna judecator s-ar putea circumscrie in presiuni pe care le exercitam in felul acesta asupra judecatorilor investiti cu solutionarea unor cauze”, a afirmat Savonea.

Prin privati- hotia PeSeDista (neconstitutionala), devalizarea si deraierea tarii mai poate fi…””rezolvata :ROMÂNIA FURATĂ. Electroputere Craiova, o privatizare deraiată

loco

Timp de 50 de ani, pâna în 1989 au construit peste 1.400 de locomotive Diesel-electrice și aproape 1.000 electrice. O medie de 48 de bucăţi pe an, produse de 13.000 de angajaţi.

Din 1990, Electroputere Craiova începe să deraieze si este ținută în viață de stat cu împrumuturi cu dobândă mare.

„Principalul beneficiar al nostru era fie CFR. Pe măsură ce investițiile au căzut (…) în același timp și piața a căzut pentru Electroputere. De exemplu, ultima locomotiva electrică nouă a fost livrată în 1992”, a spune Cornel Mondea, fost director la Electroputere Craiova.

„Era energofagă, cu capacități de producție imense, societatea ajunsese să fie într-o situație foarte dificilă în ceea ce privește lichiditățile. Aveau nevoie neapărat de investiții și capital rulant”, declară Teodor Atanasiu, fost director AVAS.

Din 92 până în 2001, muncitorii s-au ocupat numai de reparaţii şi întreţinerea locomotivelor, fără să producă nimic. Din 2001 și până în 2007 statul încearcă să vândă mamutul. Degeaba. În 2007 are loc ultima tentativă de privatizare.

„Ceea ce făcea, istoria, m-a determinat să încerc să o cumpăr. Nu s-a potrivit, nu am înțeles nici astăzi de ce, după atăția ani”, susține Ovidiu Tender, om de afaceri.

Câștigători sunt desemnați cei de la Al Arrab Contracting Company, din Regatul Arabiei Saudite pentru 2,34 milioane de euro. Președintele consiliului de administrație este numit Fathi Taher, cel mai bogat om de afaceri arab din România, proprietarul Școlii Româno-Americane, Hotelului Marriott, firmei de asigurări AIG și fabricii de ciocolată Kandia-Excelent.

„Intențiile lor erau frumoase, că vor face, că vor vinde pe piața arabă, pe nu știu unde”, mai spune Teodor Atanasiu.

„Ceea ce s-a întâmplat este că fabricaţia de locomotive s-a vândut, nu mai există la Electroputere”, adaugă Cornel Mondea.

„Electroputere este un succes. Electroputere este o privatizare unde s-a întâmplat ceva”, afirmă Răzvan Orășanu.

 

ROMÂNIA FURATĂ. Din Rocar, fabrica ce a produs autobuze pentru toată țara, nu a mai rămas nici fierul vechi

autobuz cu scris

În 1955, România fabrica primul autobuz integral românesc, denumit după revoluționarul chinez Mao Tze Dun.

Succesul noii invenții românești este atât de mare încât secretarul general al partidului, Gheorghe Gheorghiu Dej, decide că proaspăt-înființatele uzine Tudor Vladimirescu să abandoneze producția de semănătoare și batoze și să se reprofilzeze exclusiv pe fabricarea autobuzelor și mașinilor utilitare.

Pe fostele terenuri ale familiei Brătianu se înalță colosul care avea să dea țării peste 350.000 de autobuze, troleibuze si autoutilitare. 1957 este anul în care, pe poarta uzinei, ies primele modele de autobuz, variante modernizate ale defunctului Mao Tze Dun: TV 1 si 2. Tot atunci începe producția de troleibuze, microbuze, ambulanțe și camioane mici. Cererea este din ce în ce mai mare, iar producția se extinde constant. În 1963, in fiecare lună sunt asamblate 150 de maşini. Chiar și așa, orașele mari în care a fost introdus transportul în comun resimt lipsa autovehiculelor pentru deplasarea clasei muncitoare.

În anii 70, Uzinele Tudor Vladimirescu își schimbă numele în Întreprinderea Autobuzul, iar statul român cumpără o licență germană pentru fabricarea mașinilor destinate transportului de călători.

„Am cumpărat licenţa de acolo şi au început să se fabrice autobuze din anul 1972, după ce o serie întreagă de muncitori, ingineri, maiştri au fost la specializare în firma respectivă în Germania”, spune Dan Vuerich, fost director al Rocar.

Tot atunci se exportă primele 400 de autobuze și 4000 de autoutilitare fabricate în România.

Producția se specializează: pe lângă TV-uri se lansează pe piață autobuzele Roman cu motoare diesel, iar în 1980 – autobuzele și troleibuzele DAC. Inginerii români experimentează an de an noi modele, unele dintre ele nu tocmai inspirate. Asa se face că, inainte de Revolutie, pe strazile Bucurestilor puteai întâlni troleibuzele de 17 metri lungime care blocau intersecțiile la fiecare viraj.

În anii 80, producția se dublează. În fiecare zi sunt făcute 10 autobuze și troleibuze. La Autobuzul ajung să lucreze 6.000 de oameni. Producția tot nu este suficientă pentru a acoperi cerințele pieţei interne.

Producția de la Întreprinderea Autobuzul a fost coloana vertebrală a transportului public din România. Regimul comunist a interzis autorităților locale să importe vehicule din alte țări. Armata și serviciile de ambulanță foloseau tot utilitare produse în București.

În 1988 Intreprinderea Autobuzul trimite catre țările comuniste prietene ultimele comenzi: 2.000 de camionete, 300 de autobuze, 400 de autoutiltare și 170 de troleibuze. Până la Revoluție, autobuzele românești au ajuns în Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Madagascar, Benin, Burundi, Irak, Columbia, SUA sau Germania De Est.

„Minim 20.000 de autoutilitare am livrat în Germania. În Ungaria am livrat, aveam şi un birou de service, cu muncitori care asigurau service-ul. În Ungaria cred că am livrat peste 40.000 de autoutilitare, camionete, furgonete”, spune Dan Vuerich.

După Revoluție, situația de la Întreprinderea Autobuzul se schimbă radical. O treime dintre muncitori profită de legislație și ies la pensie mai devreme. În cele șase secții întinse pe 24 de hectare mai lucrează 4.000 de angajați.

În 1991, fabrica primește un nume nou: societatea pe acțiuni Rocar SA. Proprietar majoritar devine statul român prin Fondul Proprietății de Stat.

„Societate pe acţiuni, că asta a fost prima lovitură dată economiei româneşti, schimbarea denumirilor societăţilor de stat, zise aşa pe acţiuni. Schimbarea denumirii a însemnat iarăşi un dezastru fiindcă toate societăţile aveau un brand binecunoscut. Înainte, Rocar se numea Autobuzul”, spune Constantin Ionescu, vicepreședintele acționariatului Rocar.

Pe lângă lovitura de imagine, Rocar intra pe piața concurențială cu un alt handicap – muncitorii produceau autobuze și autoutilitare cu echipamente din anii 70, după proiecte vechi de 20 de ani. În următoarea perioadă, producția scade la puțin peste 10% față de 89. Ultimele exporturi au fost în anii 95-96. Doar 15 autobuze, 32 de autoutilitare și 28 de troleibuze.

„Producția era mică față de numărul de salariați. La vremea aia era de un om, un autobuz pe an. Deci dacă aveai 5.000 de oameni trebuia să faci 5.000 de autobuze. Nu existau comenzi la nivelul ăsta”, spune Virgil Colonelu, lider sindical la Rocar.

„Dar nu era problema dumnealui ca lider de sindicat, aia era problema consiliului de administrație. El trebuia să apere interesele salariaților, că de aia era lider de sindicat. El trebuia să îi tragă de mânecă pe cei din administrație, sa facă producție. Nu muncitorii, salariații sunt de vină că nu se produce sau stau degeaba, ci ăla care nu-i pune la treabă”, spune Constantin Ionescu.

Încet, nu doar comenzile pentru export dispar, ci și cele de pe piața internă. Fascinați de produsele capitaliste, primarii români preferă autobuzele din import, pentru că ar fi mai fiabile.

„Nu am cumpărat niciun autobuz, erau foarte proaste”, spune Crin Halaicu, primar al Capitalei între 1992 și 1996.

„Nu ascund faptul că în acea perioadă, municipalităţile din România, Bucureştiul în primul rând, erau tentate pe de-o parte de soluţii chiar şi second hand de auotbuze. Ştiţi că fost destule, nu numai în Bucureşti, care erau mai ieftine şi nota bene, aveau un pachet financiar”, spune Victor Boștinaru, membru CA Rocar.

„Erau mai ieftine, dar începuse şi moda comisioanelor”, adaugă Dan Vuerich.

Guvenul Nicolae Văcăroiu face prima încercare de privatizare a Rocar. Programul de Privatizare în Masa, aplicat și la fabrica de autobuze, transformă 30% din acțiunile societății în certificate de proprietate cu valoare extrem de mică. Orice român putea deveni acționar la Rocar.

„Era de fapt dreptul nostru, fiindcă ce ni s-a spus înainte, pe vremea regimului comunist, că noi suntem producători, proprietari şi beneficiari. Deci era proprietatea noastră, a poporului. Nu trebuia să privatizăm nimic. Noi eram proprietari, Ceauşescu ne-a lăsat cu tot ce era în ţara asta, al nostru, fără niciun litigiu naţional, plătise toate datoriile”, spune Constantin Ionescu.

Unul dintre cei 7.000 de actionari de la Rocar a fost și Adrian Năstase, la vremea aceea deputat PDSR chiar în circumscripția în care se află fabrica de autobuze.

„Se ducea la toate fabricile unde avea directori. Iar aici în Bucureşti era ăsta. Era un fief electoral al lui, dacă vreţi. Acuma aşa credea el, nu ştiu ce făcea lumea. În 96 au vrut schimbarea. A fost dezastru, din lac în puţ”, spune Constantin Ionescu.

Conform programului de privatizare, fiecare acționar trebuia să primească o cotă parte din profitul înregistrat la Rocar: dividende. S-a întâmplat o singură dată, în 1997.

„În 96-97, în primii ani după privatizarea acestei intreprinderi am primit o singură dată 2.000 de lei, echivalentul, să zicem, în ziua de astăzi a două sute de lei. Credeam că în fiecare an voi primi la sfârşit de an acele dividende, nu s-a mai întâmplat de atunci”, spune Claudiu Bârzan, acţionar Rocar.

În 1996, după proiectarea și producția modelelor de autobuz Rocar 412 U, fabrica a câștigat un contract de furnizare cu primăria București. La licitație au participat rivali precum Mercedes, Renault, Ikarus și Volvo.

„Au participat firme foarte importante, nimeni nu credea că noi vom câştiga licitaţia. Aveam de livrat 350 de autobuze”, spune Dan Vuerich.

În aceeași perioadă, Rocarul cumpara o linie de producție pentru sablare, vopsire și uscare. Nu avea încă datorii.

În 1997 conducerea Rocar se schimbă. Urmează primele restructurări. Mai ramân puțin peste 2.000 de angajați. Uzina începe să acumuleze datorii către furnizorii de materii prime și către bugetul statului.

În martie 1999 au loc noi disponibilizări. Rocar funcționeaza cu puțin peste o mie de angajați. Directorii vor să oprească declinul și să redreseze fabrica financiar. Cu datorii de peste nouă milioane de dolari, Societatea Rocar intră în 1999 pe lista celor 50 de societăți pe care România trebuia să le privatizeze conform acordului cu Banca Mondială.

Gabriela Radu, directorul companiei Rocar în acea perioadă, a refuzat orice întâlnire și discuție cu reporterii Digi24, motivând că este bolnavă, că are o funcție publică și nu vrea să se expună. În prezent este inspector general de stat la Inspecția Muncii.

În 2000, prin hotărâre de guvern, prim-ministrul Mugur Isărescu dă dreptul Fondului Proprietății de Stat să vândă Rocarul. La momentul anunțului, Rocar are datorii de peste 11 milioane de dolari către furnizori, către salariați și către bugetul statului. Comenzile erau aproape inexistente. Rocar mai producea 33 de autobuze pe an și avea 1.300 salariați. Ceea ce înseamnă că 40 de oameni făceau, timp un an, un singur autobuz.

„Atunci era un ministru care se ocupa de privatizări, nu era premierul”, spune Mugur Isărescu, în prezent guvernator al BNR.

Doar că în Guvernul condus de Mugur Isarescu nu a existat niciun ministru al privatizării. Hotarârea de Guvern care privește vânzarea Rocar este semnată chiar de Mugur Isărescu.

Încercarea de privatizare din 2000 venea la 10 ani după ce primii investitori străini au vrut să cumpere Rocarul. Înante ca fabrica sa intre în programul de privatizare, mai multe firme, românești și străine, au vrut să investească în ea. O dovedesc documentele emise de Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului.

Printre firmele mari interesate de fabrica de autobuze a fost și Mercedes. În 1994, concernul nemtesc a încercat deschiderea unei linii de asamblare la Rocar, însă nu a reușit să închirieze hale de producție.

„Prima mare greşeală – în momentul în care s-a refuzat privatizarea când societatea era încă pe piaţă. O piaţă importantă. În România era singurul producător de autobuze, troleibuze şi van-uri”, spune Victor Boștinaru.

Sistematic, reprezentanții statului au refuzat ofertele. Fabrica nu avea datorii, producția, deși mică, mergea bine, iar mai marii țării considerau că Rocar poate fi un contribuabil important la bugetul de stat.

„Fabrica, repet, mergea bine, am scos un produs nou, un produs de care am fost foarte mândri toţi că am câştigat licitaţia cu firme competitive din Europa. Fabrica putea să meargă bine”, spune fostul director Dan Vuerich.

Performanța era doar pe hârtie. În fapt, fabrica se chinuia să se mențină pe piață. Conform unui studiu de fezabilitate din 1996, care viza modernizarea produselor Rocar și retehnologizarea, uzina avea în conturi doar 15.000 de dolari, dar nu avea datorii pe termen lung. Pentru retehnologizare era nevoie de minim 10 milioane de dolari.

„A doua mare greşeală a fost că societatea a ratat modernizarea producţiei sale pentru a putea produce vehicule de transport de pasageri, atât autobuze, troleibuze cât şi cele de capacitate medie, van-urile”, spune Victor Boștinaru.

Niciuna dintre firmele interesate să preia Rocarul în anii 90 nu mai vine cu oferte în 2000, așa că privatizarea eșuează. În ciuda faptului că Rocarul era deja în declin, conducerea se chinuia să vândă autobuze. În 2001, Rocar încheie un contract cu Primăria Constanța. Trebuia să livreze peste 100 de autobuze și 35 de troleibuze. Un contract de 18 milioane de dolari.

„Erau nişte rable de autobuze, în jur de 100-120. Din câte îmi aduc aminte, mari probleme am avut atunci. Ştiu că atunci am vorbit cu preşedintele Iliescu, el m-a rugat să facem contract. Din păcate, le-am dat şi un avans, dar nu ne mai trimiteau autobuzele. Mamă-mamă ce am tras-o şi atunci”, spune primarul Constanței, Radu Mazăre.

„Neţinându-se de cuvânt în ceea ce priveşte construcţia mijloacelor de transport, Rocarul a reuşit să ne facă numai 15 troleibuze. Atât, iar ultimele două troleibuze, când erau practic pe chituci, din toate punctele de vedere, şi economic, şi ne primind comenzi, ni le-au dat mai mult însăilate”, spune Florin Chelu, şef la Autobaza Constanţa.

Exact în 2001, când Rocarul trebuia să livreze autobuzele catre Constanța, Aurelian Driga, noul director, era cercetat sub acuzația de înșelăciune, fals și uz de fals de către Poliția Municipiului București. Acesta ar fi semnat bilete la ordin pentru plata materiei prime, în valoare de circa 40.000 de dolari, fără ca societatea să aibă bani în conturi. Reporterii Digi 24 au încercat timp de trei săptămâni să ia legatura cu Aurelian Driga. Contractul eșuat cu Radu Mazare s-a dovedit ultimul din istoria Rocar.

Cu datorii imense și linii tehnologce depășite, fără materie prima și comenzi, Rocarul începe să se confrunte și cu mișcări sociale.

„Era confruntat cu problema comenzilor, avea o lipsă de comenzi acută şi în egală măsură, era problema lichidităţilor, a cash-ului, care lispsea la toate societăţile din România”, spune Victor Boștinaru.

Muncitorii au blocat Calea Giurgiului, au organizat mitinguri în fața Guvernului și au făcut greva foamei. În 2002, conturile Rocar sunt blocate de o instanță de judecată. Câteva luni mai târziu, ministrul privatizării, Ovidiu Mușetescu scoate din nou la vânzare acțiunile Rocar. Valoarea datoriilor era atunci de peste nouă ori mai mare decât capitalul social.

Tot în 2002, guvernul Adrian Năstase trece cantina și dispensarul Rocar în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. În conturile fabricii intră puţin peste 500.000 de dolari. Bani folosiți pentru plata salariilor restante. Nimic pentru redresare. Baza sportivă a Rocarului este trecută în același an, fără plată, tot în proprietatea Ministerului Învăţământului.

„Pentru acest stadion s-au interesat mulţi oameni. Cel mai cunoscut fiind Gigi Neţoiu. Gigi Neţoiu, pentru motive care îmi scapă, a făcut nenumărate încercări ca în scopul unor împrumuturi personale pe care el le făcuse la Rocar… Gândiţi-vă cum era situaţia acelor ani. Indivizi, persoane fizice, împrumutau bani ca societatea să poată să funcţioneze. A vrut să pună mâna pe stadion”, spune Victor Boștinaru.

„Fiind un teren de fotbal, este foarte greu de întreținut, (…) acel teren noi l-am închiriat, iar din chirie și din utilitățile pe care le plătesc chiriașii, noi rezolvăm toate lucrurile aferente procesului didactic. Intenționăm să dezvoltăm, să facem încă două terenuri de tenis, teren sintetic, dar probabil va trebui să dărâmăm tribunele. Perspectivele sunt într-un fel neclare, fiind proprietari Ministerul Educației, noi suntem în folosință”, spune Viorel Cojocaru, rectorul Universității Naționale de Educație Fizică și Sport.

„Şi-atunci am discutat cu AVASUL şi am convenit că stadionul nu poate fi cedat pe o sumă simbolică şi s-a făcut un mecanism prin care, prin hotărîre de Guvern, Ministerul Educaţiei şi Cercetării de atunci a preluat de la Rocar stadionul pentru nevoile studenţilor de la Academia de Educaţie fizică şi sport. În schimbul acestei preluări s-a injectat o sumă rezonabilă, mult mai mare decât a lui Gigi Neţoiu”, spune Victor Boștinaru.

La jumătatea lui 2003, Autoritatea pentru Privatizare anunța că nimeni nu a fost interesat să cumpere Rocar București. Administratorul Eugen Bujoreanu și cei de la AVAS ajung la concluzia că singura soluție este lichidarea companiei. Datoriile de la sfârșitul anului erau de peste 21 de milioane de dolari. Pierderile – de 15 milioane de dolari. În ultimii doi ani, fabrica nu plătise nici măcar impozitele salariaților.

„Erau datorii foarte mari. Rocarul venea după o perioadă foarte dificilă, fostul director Dan Vuerich între timp trecuse consilier preşedinţial la domnul Ion Iliescu, Rocarul era înglodat în datorii, era confruntat cu probleme serioase”. Spune Victor Boștinaru.

Cu o istorie de aproape 50 de ani în spate, Rocar își oprește producția și devine furnizor de fier vechi.

O instanță de judecată decide în 2004 că doi lichidatori vor vinde proprietățile Rocar. Statul și creditorii urmau să-și recupereze datoriile. Unul dintre lichidatori era chiar Dan Șova, actualul ministru al Transporturilor.

„Dacă-mi aduc aminte exact, cred că instanţa a numit compania din care făceam şi eu parte, nu am făcut niciun act, nu ne-a interesat, am refuzat mandatul pur şi simplu”, spune el.

Terenurile şi toate echipamentele grele de la Rocar sunt vândute în 28 decembrie 2004, deşi urmaşii Brătienilor au cerut în instanţă retrocedarea terenului încă din 2001.

SC PRELUDE 2000 SRL cumpără halele, atelierele de întrețineri și reparații, depozitele, magaziile și liniile de producție, toate echipamentele grele și aproximativ toate terenurile, toate de la AVAS. Firma, care avea sediul într-un apartament din sectorul 1, a achitat puţin peste opt milioane de dolari pentru prima fabrică de autobuze din Bucureşti.

Prelude 2000 SRL este deținută de o firmă cu sediul în paradisul fiscal din Cipru, care se află în portofoliul grupului austriac de investiții Immofinanz AG. Grupul austriac deține în toata România peste 60 de firme care activează majoritar în industria imobiliară. În București a cumpărat, de asemenea, fosta platforma Ventilatorul și terenul Electronica.

Prelude 2000 SRL a obținut autorizație de demolare în 2011. Absolut tot ce a mai rămas din Rocar este vândut la fier vechi. Cele aproximativ 24 de ha pe care se afla odată cea mai mare fabrică de autobuze din România sunt astazi pregătite pentru noi construcții imobiliare. Un teren viran, proaspăt arat, așteaptă investitori.

Chiar dacă nu mai există fizic, Rocar înregistrează încă datorii de peste 25 de milioane de dolari. 60 % dintre acestea către bugetul de stat, restul către cei peste 200 de creditori.

Din cele peste 350.000 de mașini echipate, astăzi doar câteva mai sunt funcționale și unul singur mai circulă în București.

„Un prototip, U 812, 260, echipat cu motor euro 3 cu podea semicoborâtă. Un autobuz construit pe şasiu echipat MAN. Era o bijuterie pentru momentul respectiv”, spune Mihai Andrei, şeful autobazei Militari.

Mao Tze Dun, Tv, Dac, Roman sau Rocar vor rămâne în istoria Transporturilor ca singurele autobuze integral românești. Abandonată de stat, rasă de pe fața pământului și transformată în țintă imobiliară, fosta fabrică de autobuze a redevenit ceea ce era și acum 63 de ani – teren viran. Singura diferență e că, de data aceasta, proprietarul nu mai e o veche familie românească. Cele 24 de hectare de teren aparțin unui offshore cipriot.

Materialul a fost realizat cu sprijinul Rise Project. 

Scolit la mineriada Iliesciana…Marian Oprişan a trimis 200 de pesedişti să-l bruieze pe Ludovic Orban

De data aceasta, nu mai vorbim despre disperare. Maria Oprişan şi gaşca lui au făcut întotdeauna la fel în Vrancea. Cum scotea cineva capul, zbaf!

Ludovic Orban a făcut o vizită în oraşul Panciu, unde a avut o întâlnire cu echipa de campanie a PNL. Premierul a fost întâmpinat de un grup de aproximativ 200 de membri şi simpatizanţi PSD, care l-au aplaudat ironic, când acesta a coborât din maşină.

Premierul Ludovic Orban a declarat că judeţul a beneficiat în ultima perioadă de o serie de investiţii importante în infrastructură şi a dat asigurări că dezvoltarea Vrancei va continua.

“Este nevoie ca toţi oamenii cu bun-simţ, cu frica lui Dumnezeu, harnici, cu spirit întreprinzător, toţi oamenii gospodari să participe la decizia importantă din 27 septembrie.

Putem schimba destinul Vrancei, putem să orientăm Vrancea într-o direcţie de dezvoltare, de investiţii, o direcţie spre civilizaţie, spre modernitate. Echipa noastră este o echipă bine pregătită, o echipă care vine cu proiecte serioase, o echipă care vrea să mişte lucrurile înainte cu viteză maximă”, a spus premierul

Ludovic Orban a menţionat că orice proiect serios venit din partea administraţiilor locale va primi finanţare, indiferent de culoarea politică a primarilor.

“Susţinem toate proiectele de dezvoltare în localităţi. Eu n-am făcut cum a făcut PSD. Atunci când alocăm resurse financiare către o localitate, de fapt alocăm pentru oamenii din localitatea respectivă şi atunci când există proiecte care pot să îmbunătăţească viaţa, nu trebuie să ţinem cont de cine-i primar.

Acum, sigur că primarii noştri sunt mult mai pricepuţi, mult mai întreprinzători, mult mai serioşi şi mult mai capabili să genereze proiecte care să fie finanţate. Poate şi din cauza faptului că nu prea am mai fost la guvernare de vreo 10-12 ani de zile, primarii liberali au devenit campioni ai absorbţiei de fonduri europene, pentru că de la Consiliul Judeţean şi de la guvernele PSD nu au văzut decât uşi trântite în nas”, a afirmat şeful Executivului.

El a fost prezent în comuna Ţifeşti, unde a participat la inaugurarea unei baze sportive. Potrivit edilului liberal al comunei, Gabriel Postolache, baza sportivă care va putea găzdui partide minifotbal, tenis de câmp, baschet şi volei, a a costat 290.000 de lei, bani proveniţi de la bugetul local, dar investiţia nu este finalizată încă.

“Lucrările au început acum o lună şi jumătate. Cred că în trei zile va fi finalizată, pentru că urmează să se monteze cordelinele deasupra, panourile pentru baschet şi să facă racordul la utilităţi la vestiarul care are două duşuri, un grup sanitar”, a precizat primarul comunei Ţifeşti, Gabriel Postolache.

 

Romania mintita,furata,minerizata etccccc nu mai poate fi salvata decat de Dumnezeu,daca ne pocaim,ne nastem din nou si devenim Una cu El,nu cu PeSeDia globalizata…Jucăria minciunii nationale-a lui lui Iliescu, salvată de PSD și CCR / Curtea Constituțională: Legea privind desființarea Institutului Revoluției Române este neconstituțională…  

 

Curtea Constituțională a decis, miercuri, că legea prin care Guvernul desfința Institutul Revoluției Române este neconstituțională. Ordonanța de urgență de desființare a Institutului a fost adoptată la finalul lui 2019 de Guvernul Orban, dar anul trecut a fost respinsă de PSD, care controla majoritatea în Parlament. Actul normativ a fost însă trimis la reexaminare de președintele Iohannis, iar noua majoritate constituită din PNL, USR PLUS și UDMR a aprobat desființarea

  • În ședința din 24 martie 2021, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor anterior promulgării, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 33 de senatori aparținând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 sunt neconstituționale, în ansamblul lor.

Pe 9 octombrie 2020, preşedintele Klaus Iohannis a retrimis în Parlament Legea pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, transmite Administraţia Prezidenţială. Şeful statului argumentează că ascest institut nu a reuşit să-şi dovedească utilitatea, ci „a generat, prin activitatea sa şi contrar obiectivului său stabilit prin lege, numeroase tensiuni şi controverse în spaţiul public”.

Context

Conducerea Institutului Revoluției este asigurată de un „Colegiu Național” alcătuit din personalități reprezentative ale revoluției române. Numirea membrilor Colegiului Național se face de către președintele României. Cum în momentul înființării IRRD președintele României era Ion Iliescu acesta a numit, prin Decretul 1151 din 14 decembrie 2004 toți membrii Colegiului Național, format din 25 de persoane, și anume

Petrică Balint, Sergiu Chiriacescu, Emilian Vasile Cutean, Iosif Dan, Emil Dumitrescu, Lorin Fortuna, Cazimir Ionescu, Claudiu Iordache, Eugenia Iorga, Mihai Ispas, Dumitru Mazilu, Alexandru Mironov, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Pastor, Romeo Raicu, Petre Roman, Adrian Sanda, Ioan Savu, Răzvan Theodorescu, Dan Toader, Doru Țigău, Viorel Vișan, Valentin Voicilă, Emil Vlădesan, Gelu Voican Voiculescu.

Legea nu prevede vreun termen pentru mandatul Colegiului Național, aceștia fiind numiți pe viață.

În prima ședință a Colegiului Național a fost ales în unanimitate președintele IRRD, în persoana lui Ion Iliescu, și directorul instituției, fostul revoluționar timișorean și deputat FSN Claudiu Iordache.

Colegiul Național a ales și Consiliul Științific al IRRD, organism alcătuit mai ales din istorici de profesie, avînd rolul de a supraveghea publicațiile care apar sub egida institutului. Din cadrul Consiliului Științific provine directorul adjunct al IRRD, acesta fiind, de la înființare pînă acum, istoricul Ioan Scurtu. Printre membrii Consiliului Științific mai fac parte, în 2007: Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Gheorghe Onișoru, Dumitru Mazilu.

Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Octav Ganea

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*