Komunistul satan a infectat-o pe Eva cu virusul globalist şi pe Adam l-a îmbrăcat cu scuze- frunze capitaliste, apoi i-a „sexat”, ca să umple pământul cu fesenisti şi luna cu avortoni… Le-a promis că fără Dumnezeu vor fura tot cosmosul, vor minţi tot pământul, vor…etc Încă de atunci noi eram în coapsele lor şi savuram plăcerile de o clipă ale păcatului, (cearta, preacurvia, beţia, bârfa, cârtirea, invidia, egoismul şi celelalte roade satanice din Romani, cap.1/18-32 şi Gal.5/20- fără a ne împotrivi! De aceea ne plac poamele pădureţe şi nu vrem să fim altoiţi pe Trunchiul Domnesc al Vieţii veşnice, pentru a rodi fructe Duhovniceşti; Dacă ne golim de noi înşine, dacă ne lepădăm de satan, ca să ne naştem din nou, nu din sămânţa învăţăturilor demonice, (orice om neânnoit are ca tată pe diavol –Ioan, cap.8/44), putem fi umpluţi cu Harul-Plinatatea Duhovnicească, prin pocăinţa Cristică, pentru a deveni fii Lui” Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1/12,13)

xMesaj DUR către preoți în criza COVID – 19: M-am gândit mult înainte să scriu! Voi fi CONDAMNAT pentru asta! Paraziții care halesc banul public…Securistul penal Dan “Felix” Voiculescu și banii Securității…Înalții prelați ortodocși, de la turnătorii la Securitate de ieri la șpăgarii de azi…Ortodoxia îngroapă România…Societatea civilă din România este finanațată de foști securiști și actuali infractori…Biruind duhul minciunii, scris de :   Zac Poonen;De ce nu trebuie să ascultăm de Satana- de Ney Bailey;37Să nu-i facem loc Diavolului! „Nu daţi prilej Diavolului.“  EFESENI 4:27′;Originea Lui Satan, “Tatăl Minciunii”Mânia şi prilejul [1 Samuel 11.6, Efeseni 4.26-27, Romani 12.19, Matei 5.38-42];Cum să te eliberezi deplin dacă ai făgăduit să-i slujeşti Satanei?Traiti Fara Compromis si NU dati prilej diavolului in niciun felEfeseni 4:24-31 24şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul…Creştinii în luptă cu Diavolul…Versete relevante pentru subiectul: Diavol…Posedarea diavoleasca: cand Satana preia fraiele…9) Poate diavolul săvârşi miracole?Copii ai lui Dumnezeu…SATANA ESTE TATAL MINCIUNII…Deosebirea esenţială dintre Isus şi diavol (Evanghelia după Ioan 8);Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad- James Jennings Articles by Kevin Williams -Cine era sarpele? I-a vorbit intr-adevar Evei un sarpe? de Russell GriggDiavolul- Definiție; Ioan 8,31-59 – Cateheze biblice…MITURI MODERNE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL david servant…DIAVOLUL FUGE CÂND VĂ ÎNDREPTAȚI CĂTRE ISUS…Daca VIU este Domnul, de ce pupati MORTI?!uyyy

 

112

 

 

David Wilkerson (1931-2011)

Ca și urmași ai lui Isus Hristos, trebuie să fim conștienți în permanență că diavolul caută să ne distrugă. De aceea, spune Pavel, noi trebuie să știm cât mai mult cu putință despre tacticile și planurile inamicului ”ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

Citim în cartea Apocalipsa că Satan a declarat război total sfinților lui Dumnezeu știind că nu are mult timp la dispoziție și dorind să-și ducă la îndeplinire planurile: ”Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” (Apocalipsa 12:12)

În timp ce mulți creștini dorm în această oră târzie, așa cum a prezis Isus, diavolul lucrează cu toată rîvna, pregătindu-se pentru război. El este foarte conștient de timpul scurt pe care-l are la dispoziție pentru a-și atinge scopurile lui rele așa că nu-și permite să se odihnească deloc; el urzește planuri, căutând tot felul de modalități de a hărțui și distruge Biserica lui Isus Hristos.

Termenul limită care i-a fost dat lui Satan în urmă cu secole; poate fi citit în cartea Apocalipsa, unde este relatată o minune a unui război incredibil în care Satan a hotărât să-L distrugă pe copilul Hristos (citiți conținutul din Apocalipsa 12:1-4). Cât de des a încercat Satan să-L distrugă pe Isus! Și în timp ce marele război cosmic nu mai există între Hristos și diavol, pentru că Isus se află acum în siguranță la Tatăl ceresc, diavolul încă poartă un război împotriva lui Hristos, îndreptându-și mânia spre noi, sămânța Lui.

Petru ne dă acest sfat: ”Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8)

Când simți că inamicul avansează, în momentul în care te îndrepți spre Isus, el va fi neajutorat. Iacov ne spune: ”Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4: 7) Vremurile care ne așteaptă pot fi grele, dar Tatăl ne-a promis o cale de scăpare (1 Corinteni 10:13).

 

Mesaj DUR către preoți în criza COVID – 19: M-am gândit mult înainte să scriu! Voi fi CONDAMNAT pentru asta!

Tudor V., un buzoian, a lansat un apel dur pentru preoți în contextul crizei generate de COVID – 19.

Bărbatul roagă preoții să le spună părinților și bunicilor să stea acasă în această perioadă, să nu mai meargă la biserică! Vârstnicii se pot ruga și de-acasă, în siguranță.

Apel disperat! Prea puțin stimați popi (am spus popi, ca în timpul lui Creangă, nu preoți)! Nu ne ucideți părinții și bunicii! Îndemnați-i să rămână în case și să nu mai ia calea bisericii, mai ales acum.
Spuneți-le să se roage acasă, la cele mai mult de 50 de icoane pe care aproape că i-ați obligat să le cumpere! Mai nou, am auzit că, umblați să sfințiți casele. Le-ați mai sfințit odată, de Bobotează! Știm de ce o faceți. Au scăzut sumele pe care le încasați duminica, la Sfânta Liturghie! Aveți nevoie de bani.

Pentru întreținerea caselor pe care vi le-ați ridicat, pentru benzina (motorina) mașinilor de sute de cai putere pe care vi le-ați luat din vânzarea lumânărilor, a taxelor pentru botez, cununie, înmormântări! Aveți la mașini numere preferențiale cu BOR și RAI, dar, după părerea mea, ar trebui să vă puneți IAD!

În Occident bisericile administrează așezăminte pentru orfani, văduve, spitale. Biserici nu s-au mai construit de sute de ani! Noi ce avem? Biserici noi în fiecare cartier, în fiecare sătuc, case parohiale, mașini scumpe!
Acesta este rolul bisericii? Să ia ultimul bănuț de la un om vârstnic care, înainte de a-și cumpăra o pâine sau un medicament, plătește un pomelnic?
Vreți să mai spun unde ajung capetele din fiecare sâmbătă de la pomenirea morților? La porcii voștri, popilor! Și nu la sărmani! M-am gândit mult înainte de a scrie acest apel disperat. Simt ca voi fi condamnat pentru opiniile mele. Dar, mă veți condamna voi, popilor, și mă veți blestema! Eu, îl rog pe bunul Dumnezeu, să mă judece așa cum crede El! Dar voi, popilor, nu ne condamnați părinții și bunicii la moarte! Lor le datorăm totul! Așa să ne ajute Dumnezeu!”, a scris Tudor V. din Buzău.

scris de :   Zac Poonencategorii :   Knowing God Foundational Truths

Isus a spus în Ioan 8:44: “Diavolul de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.” Iată o caracteristică a lui Satan: în el nu este deloc adevăr și el nu stă în adevăr. Apoi Isus a continuat să spună: “Ori de câte ori Satan spune o minciună, vorbește din ale lui (din propria lui natură), căci este mincinos și tatăl minciunii.” Vedem că Dumnezeu este dragoste, iar Satan este ură. În același fel, vedem că Isus a spus: “Eu sunt adevărul” și diavolul este un mincinos. Diavolul nu stă în adevăr și în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din propria lui natură. Adică, natura lui este să spună o minciună, căci el este mincinos și tatăl minciunii. Toate minciunile își au originea de la Satan ca tată. Dacă spui o minciună, această minciună este un copil născut prin Satan ca tată și tu ca mamă. Ți-ai dat inima și limba lui Satan în acel moment, pentru a produce un copil numit minciună. Dumnezeu nu dă naștere niciodată la minciuni. De aceea este atât de important să învățăm, odată ce devenim creștini (credincioși), să spunem întotdeauna adevărul.

Isus a spus, referitor la această chestiune: “Felul vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu'; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Mat. 5:37). De asemenea, a spus: “Să nu jurați nicidecum” (Mat. 5:34). Nu trebuie să juri, fiindcă, atunci când un om face un jurământ, își pune mâna pe Biblie sau jură pe Dumnezeu sau pe cer sau ceva de genul acesta. Ce spune el de fapt? “Ei bine, de cele mai multe ori spun minciuni, dar acum spun adevărul pentru că jur.” Dar Isus a spus: “Nu trebuie să fiți așa. Trebuie să spuneți adevărul tot timpul, așa încât să nu trebuiască să jurați deloc.” Nicio afirmație făcută sub jurământ nu trebuie să fie mai adevărată decât o afirmație făcută fără jurământ. Ar trebui să fie la fel. Ce trece peste acestea vine de la cel rău.

Care este primul lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi când venim la El? Nu este perfecțiune, nici curăție, nici bunătate, nici dragoste, nu este niciuna din aceste lucruri. Există un singur lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi când venim la El, și acesta este: sinceritate.

Raiul nu este făcut pentru oameni perfecți, ci pentru oameni sinceri. Este făcut pentru oameni care sunt dispuși să vorbească adevărul. Primul păcat menționat în Biblie este minciuna. Citim în Geneza 3 despre primul păcat menționat în Biblie, și acesta nu este păcatul pe care l-a comis Eva atunci când a mâncat din pomul interzis de Dumnezeu. Există un păcat menționat în Geneza 3 chiar înainte de acest lucru, comis nu de om ci de Satan. Când Satan a venit la Eva și a întrebat-o: “A zis Dumnezeu: ‘Să nu mâncați din niciunul dintre acești pomi?'”, și femeia a spus: “Ei bine, Dumnezeu a spus: ‘Dacă mâncați din pomul care este în mijlocul grădinii, veți muri'”, șarpele a spus în Geneza 3:4: “Hotărât că nu veți muri.” Asta era o minciună. Aceasta e prima minciună și primul păcat menționat în Scriptură: nu vei muri; poți să fii neascultător față de Dumnezeu, dar nu vei fi pedepsit pentru asta, nu vei merge în iad. Păcatul nu are pedeapsă. Aceasta a fost minciuna cu care Satan a înșelat-o pe Eva și, de atunci, a înșelat întreaga rasă umană timp de mii de ani, chiar până în ziua de azi. Există predicatori care-i consolează pe păcătoși în păcatele lor. Există predicatori care-i consolează pe credincioși în păcatul lor, spunând: “L-ai acceptat pe Domnul. Vei merge în cer, indiferent cât de mult păcătuiești.”

Biblia spune în Eclesiastul 8:11: “Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.” Din cauza faptului că Dumnezeu nu pedepsește imediat, oamenii continuă să trăiască în păcat. Prin urmare, diavolul spune: “Nu vei fi pedepsit. Uită-te la toți ceilalți din jurul tău. Uită-te la păcatele pe care le comit ei. Uită-te la credincioșii care fac atât de multe lucruri greșite și nu pățesc nimic.” N-au scăpat. Pedeapsa lui Dumnezeu, judecata Lui nu a venit încă. Asta e tot. Deci, există o minciună cu care Satan îi păcălește pe oameni pretutindeni: poți să păcătuiești și nu vei suferi. Biblia spune că: “dacă trăiți după îndemnurile firii pământești, veți muri” (Rom. 8:13. Dar Satan spune: “Nu, nu vei muri. Dumnezeu este milostiv. Dumnezeu este îndurător. L-ai rugat pe Isus să vină în viața ta. Deci, chiar dacă trăiești după îndemnurile firii, nu vei muri.” Aceasta este o înșelăciune. Dacă trăiești după îndemnurile firii pământești, vei muri. Nu există nicio îndoială cu privire la asta. Dacă Satan este un mincinos, el caută să transmită această natură copiilor săi. Și este foarte ușor ca un credincios să fie infectat și el cu aceasta. Ori de câte ori spui o minciună, te oferi lui Satan pentru a da naștere la încă un copil.

Ultimul păcat menționat în Biblie este în Apocalipsa 22:15. Acolo vorbește despre cei care vor fi în afara cetății lui Dumnezeu în ziua din urmă: “Oricine iubește minciuna și trăiește în minciună va fi în afara împărăției.” Ai observat vreodată acest lucru înainte, că primul și ultimul păcat menționat în Biblie este a spune o minciună? A minți este un lucru foarte grav. A-L minți pe Dumnezeu, pe oameni, și orice minciună, are ca tată pe Satan. Petru i-a zis lui Anania: “Pentru ce L-ai mințit pe Duhul Sfânt?” De aceea a fost omorât acesta. Primul păcat pedepsit în biserica primară a fost minciuna. Este extrem de grav. Și de aceea, ca părinți, unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să-i învățăm pe copiii noștri este să nu mai spună minciuni. Copiii noștri se nasc cu natura noastră. Ei spun minciuni de când se nasc. Dacă nu le arătăm cât de grav e acest lucru, dacă nu văd asta în viața noastră, nu vor învăța. Ei trebuie să vadă că, noi ca părinți, luăm foarte serios a vorbi adevărul, că dacă spunem ceva, vom face acel lucru. Dacă am promis să facem ceva pentru copiii noștri, trebuie să ne ținem de cuvânt sau să le explicăm dacă s-au ivit alte circumstanțe care ne-au împiedicat să facem acel lucru.

A spune adevărul este o calitate, o virtute. Trebuie să ne luptăm din toată inima, dacă vrem să o dobândim. Duhul Sfânt este Duhul adevărului. Dacă vrei să fii adevărat, trebuie să-I ceri Duhului Sfânt să te umple și să distrugă din toată vorbirea ta acest obicei de a minți. Dacă facem asta, vom descoperi că Dumnezeu ne dă discernământ cu privire la minciunile cu care Satan încearcă să ne înșele.

De ce nu trebuie să ascultăm de Satana

Era un început de ianuarie. Tocmai mă întorsesem acasă de la câteva conferinţe la care fusesem invitat ca vorbitor. În acea dimineaţă m-am trezit trist şi descurajat. Mintea mea era tulburată de gânduri, precum: „Viaţa mea s-a sfârşit. Deja mi-am trăit cei mai buni ani din viaţă. Lucrarea mea s-a sfârşit. Nu prea mai simt că Dumnezeu mă iubeşte.” De ce aveam asemenea gânduri? De unde veneau ele şi cum le puteam alunga? Către sfârşitul zilei eram din nou liniştit. Eram din nou încurajat în duhul meu şi plin de speranţă. Dar ce anume am cunoscut şi ce anume am făcut pentru ca acea schimbare să se producă? Acestea sunt lucrurile pe care doresc să le împărtăşesc în rândurile care urmează, pentru ca şi tu, la rândul tău, să poţi învinge teama sau descurajarea sau altă luptă spirituală care se abate asupra ta..

De-a lungul anilor mei de lucrare, am înţeles că există un duşman al sufletelor noastre. Nu-l vezi, dar el există şi stă la pândă. Textul din 1 Petru 5:8 spune: „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă…” Astfel, ne împotrivim lui rămânând tari şi încrezându-ne în ceea ce Dumnezeu spune în Cuvântul Său.

Cine este Satana?

Cine este, de fapt, Satana? El este cel pe care Scriptura îl numeşte „cel rău”. El nu este opusul lui Dumnezeu, ca şi cum Satana şi Dumnezeu s-ar afla la acelaşi nivel, dar în poli opuşi. Dumnezeu nu are rival, iar Fiinţa sa este deasupra oricărei alte existenţe. Satana nu este decât un înger care se află sub judecata lui Dumnezeu. El încearcă să aibă putere asupra creştinilor, dar Biblia spune că „Cel ce este în voi [în cei credincioşi], este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4).

Cu toate acestea, Satana încearcă să îi descurajeze pe creştini. El ne ispiteşte să păcătuim şi încearcă să ne împiedice să-L credem pe Dumnezeu. El este vrăjmaşul nostru. Nu îl vedem, dar el există şi luptă împotriva noastră. Însuşi Iisus, în rugăciunea Sa, l-a rugat pe Tatăl să ne păzească de cel rău (Ioan 17:15).

În Biblie, sunt mai multe moduri în care se face referire la Satana: acuzatorul („pârâşul”), defăimătorul, tatăl minciunilor, ucigaşul, înşelătorul, vrăjmaşul. În Epistola sa către efeseni, apostolul Pavel scrie: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Este o realitate cu care noi suntem în conflict. În 2 Corinteni 2:11, apostolul Pavel afirmă că nu era în neştiinţă faţă de planurile celui rău. Prin urmare, nici noi nu ne putem permite să fim ignoranţi cu privire la aceste planuri.

De asemenea, nu trebuie să ne temem. Niciodată nu vei găsi încurajare, dacă îţi focalizezi atenţia asupra întunericului. Este adevărat, acest întuneric există. Dar îmi doresc ca tu să cunoşti biruinţa pe care o avem în Hristos, adevărul şi siguranţa ce ne sunt oferite.

Dar cum anume acţionează Satana? Ce face el? În primul rând, el urmăreşte să ne înşele, încercând să ne prezinte ceva drept adevăr, când de fapt este o minciună. Aceasta înseamnă înşelare. Dr. Neil Anderson (de la organizaţia „Freedom of Christ Ministries”) a făcut următoarea observaţie, foarte folositoare:

Biblia îl descrie pe Satana în trei moduri principale, numindu-l:

  • ispititorul (Matei 4:3)
  • pârâşul (acuzatorul) fraţilor (Apocalipsa 12:10)
  • tatăl minciunilor (Ioan 8:44)

Dr. Anderson a făcut următoarea remarcă: „Dacă ar fi să te ispitesc, ţi-ai da seama de acest lucru. Dacă te-aş acuza, ai cunoaşte acest lucru. Dar dacă ar fi să te înşel, aş reuşi, pentru că nu ţi-ai da seama. Puterea Diavolului este în minciună. Dacă îndepărtezi minciuna, îndepărtezi însăşi puterea celui rău.”

Cum lupţi împotriva Diavolului?

Cum ne împotrivim minciunilor Satanei? Să privim la ceea ce spune Dumnezeu. Astfel, vor fi momente când te vei simţi nevrednic ca şi creştin, pentru că, de exemplu, nu ai petrecut timp în rugăciune cu Dumnezeu; sau vei simţi că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu într-o anumită privinţă şi te vei lupta cu gânduri, precum: „Dumnezeu trebuie să fie atât de dezamăgit de mine, încât se prea poate ca El să mă fi abandonat”. Dar oare ce spune Biblia cu privire la aceste lucruri? „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Iisus Hristos” (Filipeni 1:6). Un alt text, la fel de important, este Romani 8:1 – „Acum, deci, nu este nici o osândire [condamnare] pentru cei ce sunt în Hristos Isus…”

Sau este posibil să te macine următorul gând: „Dumnezeu nu mă iubeşte cu adevărat. Dacă Dumnezeu m-ar iubi, eu nu m-aş confrunta cu toate aceste probleme”. Acest raţionament ar putea părea justificat, dar oare ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? Iisus a spus: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi…” (Ioan 15:9). Textul primei epistole a lui Ioan este foarte important pentru a înţelege ce anume înseamnă dragostea. „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi…” (1 Ioan 4:10). „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (1 Ioan 3:1).

S-ar putea de asemenea întâmpla să fii descurajat datorită unui păcat, iar Satana să te acuze în permanenţă, spunându-ţi că Dumnezeu nu te va ierta niciodată. Aceasta este o minciună. De unde ştim acest fapt? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

Voi mai da încă un exemplu. Să presupunem că eşti atras de o anumită persoană, că se încheagă o relaţie, iar la un moment dat, această persoană îţi spune: „Nu ar fi nici o problemă să ne implicăm sexual în relaţia noastră, de vreme ce ne iubim atât de mult”. Dar ce anume spune Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la acest aspect? „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nepângărit…” (Evrei 13:4). „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu…” (1 Tesaloniceni 4:3-5).

Nu trebuie să îngăduim ca sentimentele noastre, propriile noastre gânduri sau minciunile pe care ni le şopteşte Satana să stabilească ce anume este adevărat. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu trece dincolo de ceea ce noi simţim, gândim sau vedem. Satana încearcă să întunece gândirea noastră, încearcă să ne facă să credem că Dumnezeu urmăreşte de fapt să ne priveze de ceva ce ni se cuvinte. Dar Dumnezeu Însuşi este Cel care ne-a creat şi care ne-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa pentru noi. Atunci când te confrunţi cu minciunile Satanei, trebuie să cunoşti adevărul şi să stai lângă adevăr.

Pentru a fi eliberat de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie întâi să-l cunoşti. Scripturile ne spun să ne împotrivim Diavolului, „tari în credinţă” (1 Petru 5:9). Credinţa nu este un sentiment. Ea reprezintă o alegere prin care decidem să Îl luăm pe Dumnezeu pe cuvânt. Pentru a dobândi eliberare în lupta spirituală pe care o purtăm, luăm aceste gânduri, sentimente şi ispitiri şi le analizăm, întrebându-ne: „Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre toate acestea?” În Ioan 17 este prezentată rugăciunea prin care Iisus mijloceşte pentru ucenicii Săi. După ce se roagă „Te rog… să-i păzeşti de cel rău”, ştii cum Îşi continuă El rugăciunea? „Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Anterior în evanghelie, Ioan îl prezintă pe Iisus spunând: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).

Am descoperit cât este de important să ştim că suntem în Hristos. Pavel le scrie credincioşilor din Efes: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos… să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi… care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale” (Efeseni 1:17-19). Dumnezeu locuieşte în noi şi ne dăruieşte astfel putere în trăirea credinţei.

Aşadar, atunci când ne dăm seama că suntem asaltaţi de gânduri rele referitoare la propria noastră persoană, la Dumnezeu sau la semeni, cum anume ne vom raporta la aceste gânduri? Textul din Efeseni 6:16 spune: „…luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău”. Acest text afirmă că putem stinge TOATE săgeţile arzătoare ale celui rău. Aceste săgeţi sunt acele gânduri care s-au abătut asupra noastră fără să ştim de unde au venit – asemeni unor săgeţi aprinse. Remarcaţi faptul că apostolul Pavel spune: „luaţi scutul credinţei”. Acest lucru ţine de ceea ce noi trebuie să facem. Nu ne putem permite să avem o atitudine pasivă în lupta spirituală. Iacov 4:7 spune: „Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi”. Trebuie să primim într-un mod activ ceea ce spune Dumnezeu prin Cuvântul Său. Dacă vei fi atacat cu o săgeată arzătoare, aceasta va ţinti mintea ta.

Te-ai gândit în vreo situaţie că nu ai avut cum să nu cedezi ispitei, ca şi cum diavolul ar fi încercat să te convingă că ispitei respective nu i se poate rezista? Un verset deosebit, asupra căruia îţi va fi de folos să meditezi în momentele de încercare, se găseşte în 1 Corinteni 10:13 şi îţi sugerez să îl înveţi pe de rost: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).

A robi gândurile

Diavolul nu ne poate citi gândurile, dar el poate sădi gânduri în minţile noastre. În 2 Corinteni 10:5, apostolul Pavel afirmă: „…orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Atunci, care sunt gândurile pe care trebuie să le robim lui Hristos? Este vorba de acele gânduri care îţi vin în minte şi sunt în contradicţie cu ceea ce spune Dumnezeu despre tine, despre El Însuşi sau cu privire la alţi oameni.

Gândurile pot deveni acţiuni; acţiunile pot deveni obiceiuri. Şi totul porneşte de la un gând. Dumnezeu doreşte ca noi să ne încredem în Cuvântul Său mai mult decât ne încredem în sentimentele noastre sau în modul în care par a fi lucrurile la un moment dat. Valoarea de adevăr a Cuvântului lui Dumnezeu se ridică deasupra la orice eu aş putea gândi. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu se ridică deasupra a tot ceea ce eu simt şi deasupra a ceea ce nouă ni se pare ca fiind real şi adevărat. Biblia spune: „iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8); iar David, într-unul din psalmi, mărturiseşte: „Cuvântul Tău… este o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105).

Iisus, pentru a sublinia cât este de important să asculţi şi să împlineşti ceea ce El spune, le-a dat ucenicilor o pildă: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă” (Matei 7:24-25). În cadrul unui discurs mai amplu, Iisus le spune ucenicilor: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:10-11).

Putem înfrunta orice situaţie, orice gând sau sentiment, îndreptându-ne privirea spre Cel care este Stânca noastră (Psalmul 18:46), Cel care ne iubeşte şi ne călăuzeşte în tot adevărul (Ioan 16:13). Probabil că Satana va încerca să te ispitească, să te descurajeze, să te înfrângă. Dar el este un mincinos, iar noi trebuie să confruntăm minciunile sale cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Când vom lua într-un mod activ scutul credinţei în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci vom rămâne biruitori în Hristos.

„Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,
Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost…”
(Psalmul 144:1-2)

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine.
Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns:
m-a izbăvit din toate temerile mele.
Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.”
(Psalmul 34: 1, 3-4, 8, 19)

„Frumos este să lăudăm pe Domnul,
şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
să vestim dimineaţa bunătatea Ta,
şi noaptea credincioşia Ta…”
(Psalmul 92:1-2)

Extras dintr-o carte scrisă de Ney Bailey şi publicată de WaterBrook Press, 2004. Toate drepturile rezervate. Nici o parte din acest material nu poate fi reprodusă sau transmisă în orice formă şi prin orice mijloace, fără o permisiune scrisă. Acest articol poate fi împărtăşit şi cu alte persoane, în condiţiile în care este însoţit de această notă de copyright.

Ney Bailey este autorul lucrării Faith Is Not a Feeling (WaterBrook Press).

hg

 

 

MITURI MODERNE DESPRE RĂZBOIUL SPIRITUAL, PARTEA I

Capitolul treizeci

 

Subiectul războiului spiritual a devenit foarte popular în biserici în ultimii ani. Din nefericire, multe din învăţăturile referitoare la acest subiect contrazic Scriptura. În consecinţă, mulţi lucrători din lume învaţă şi practică un război spiritual pe care Biblia nu îl prescrie. Desigur, există şi război spiritual biblic, şi pe acesta ar trebui să îl practice şi să îl propovăduiască ucenicizatorii.

În acest capitol, precum şi în cel care va urma, voi vorbi despre unele dintre cele mai greşite concepţii referitoare la Satan şi la războiul spiritual. Acest subiect reprezintă un rezumat al cărţii pe care am scris-o pe marginea lui, intitulată Mituri moderne despre Satan şi războiul spiritual. Cartea poate fi citită în versiunea în engleză pe site-ul www.shepherdserve.org.

 

Mitul nr. 1: „În eternitate din trecut, Dumnezeu şi Satan au început o mare bătălie. Astăzi, încă mai există lupta cosmică dintre ei.“

Acest mit specific contrazice unul dintre cele mai stabile şi fundamentale adevăruri despre Dumnezeu care este precizat în Scriptură – acela că este atotputernic sau omnipotent.

Isus ne-a spus că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru Dumnezeu (vezi Mat. 19:26). Ieremia a afirmat că nu este nimic prea greu de făcut pentru El (vezi Ier. 32:17). Nici o persoană sau forţă nu Îl poate împiedica să Îşi ducă la bun sfârşit planurile (vezi 2 Cron. 20:6; Iov 41:10; 42:2). Dumnezeu întreabă prin Ieremia: „Căci cine este ca Mine?…Şi care căpetenie Îmi va sta împotrivă?“ (Ier. 50:44). Răspunsul este nimeni, nici măcar Satan.

Dacă Dumnezeu este într-adevăr atotputernic, aşa cum menţionează pasajele anterioare, atunci a spune că Dumnezeu şi Satan au fost în război implică automat faptul că Dumnezeu nu este atotputernic. Dacă Dumnezeu a pierdut chiar şi o singură bătălie, dacă a fost învins de Satan chiar şi la cel mai mic nivel sau dacă a trebuit să lupte împotriva lui chiar şi pentru o perioadă scurtă, atunci El nu este atotputernic aşa cum a declarat despre Sine.

Comentariul lui Hristos despre puterea lui Satan

Isus a făcut la un moment dat o afirmaţie referitoare la căderea lui Satan din Rai care ne va ajuta să înţelegem câtă putere are acesta comparativ cu Dumnezeul nostru omnipotent:

Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie, şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.“ Isus le-a zis: „Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer“ (Luca 10:17-18).

Când Dumnezeul atotputernic a decretat expulzarea lui Satan din Rai, Satan nu s-a putut împotrivi. Isus a ales metafora ca un fulger pentru a sublinia viteza cu care a căzut Satan. El a căzut nu ca o melasă, ci ca un fulger. Adică, în secunda asta era în ceruri şi, în secunda următoare, – BUM! – nu mai era!

Dacă Dumnezeu îl poate expulza atât de repede şi de uşor pe Satan însuşi, nu ar fi trebuit să constituie o surpiză faptul că slujitorii împuterniciţi de El puteau scoate atât de repede şi de uşor demonii. Asemenea primilor ucenici ai lui Isus, prea mulţi creştini contemporani nouă au un mare respect pentru puterea diavolului şi au priceput că puterea lui Dumnezeu este de departe mult, mult mai mare. Dumnezeu este Creator, iar Satan este doar o creaţie. Satan nu se poate împotrivi lui Dumnezeu.

Războiul care nu a existat niciodată

Oricât de ciudat ne-ar părea, trebuie să înţelegem că Dumnezeu şi Satan nu sunt, nu au fost niciodată, şi nici nu vor fi într-un război. Da, au planuri diferite şi am putea spune că sunt adversari. Dar atunci când două partide sunt adverse şi unul este cu mult mai puternic decât celălalt, conflictele lor nu sunt considerate bătălii. S-ar putea lupta o râmă cu un elefant? Satan, ca o râmă, a avut o încercare firavă de a se opune Celui ce era de o mie de ori mai puternic. Această opoziţie a fost rezolvată foarte repede, iar el a fost expulzat din Rai „ca un fulger“. Nu a existat nici o bătălie – doar o expulzare.

Dacă Dumnezeu este atotputernic, atunci Satan nu are nici cea mai infimă şansă de a-L împiedica măcar în cea mai mică măsură pe Dumnezeu să Îşi împlinească planurile. Şi dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să facă ceva, scopul final este tot împlinirea planului Său divin. Acest adevăr va deveni extrem de clar pe măsură ce vom continua să analizăm scripturile care tratează acest subiect.

În mod interesant, autoritatea supremă a lui Dumnezeu asupra lui Satan a fost demonstrată nu numai în veşnicia trecută, dar va fi demonstrată şi în viitor. Citim în Apocalipsa că „un singur înger“ îl va lega pe Satan şi îl va încarcera timp de o mie de ani (vezi Apoc. 20:1-3). Acest incident viitor nu ar putea fi considerat o bătălie între Dumnezeu şi Satan, după cum nici expulzarea lui nu poate fi considerată o bătălie. Observă, de asemenea, că Satan nu va avea puterea de a ieşi din închisoare şi că doar va fi eliberat atunci când va fi convenabil pentru planurile lui Dumnezeu (Apoc. 20:7-9).

Cum rămâne cu viitorul „Război din cer“?

Dacă este adevărat că între Dumnezeu şi Satan nu este, nu a fost, şi nu va fi niciodată un război, atunci de ce citim în Apocalipsa despre un război viitor în cer care îl implică şi pe Satan (Apoc. 12:7-9)? Aceasta este o întrebare bună care are un răspuns uşor de găsit.

Observă că acest război va fi între Mihail şi îngerii lui şi Satan şi îngerii lui. Dumnezeu Însuşi nu este menţionat ca fiind implicat în această bătălie. Totuşi, dacă ar fi fost implicat, abia dacă am putea descrie acest conflict drept război, deoarece Dumnezeu, fiind atotputernic, ar putea stinge foarte uşor această opoziţie, într-o clipită, după cum a şi dovedit deja acest lucru.

Îngerii, inclusiv Mihail, nu sunt atotputernici şi astfel conflictul lor cu Satan şi îngerii lui poate fi considerat război, deoarece va exista de fapt un astfel de conflict pentru o perioadă de timp. Totuşi, fiind mai puternici, aceştia îl vor învinge pe Satan şi hoardele lui.

De ce nu se implică Dumnezeu în mod personal în această bătălie aparte şi o lasă pe mâna îngerilor? N-am nici cea mai vagă idee. Cu siguranţă că Dumnezeu, fiind atotştiutor, ştia că îngerii Săi pot câştiga acest război şi, de aceea, poate a considerat că nu este nevoie să Se implice personal.

Nu mă îndoiesc că Dumnezeu i-ar fi putut foarte uşor şi repede anihila pe canaaniţii nelegiuiţi din zilele lui Iosua, dar a ales să dea această sarcină israeliţilor. Dumnezeu le-a cerut să facă eforturi mari timp de câteva luni pentru a îndeplini ceea ce El ar fi putut face fără nici un efort. Poate că acest lucru a fost pe placul lui Dumnezeu şi pentru că cerea credinţă din partea evreilor. Poate că acesta este şi motivul pentru care nu Se va implica personal în războiul viitor din cer. Totuşi, Biblia nu ne spune nimic despre aceste lucruri.

Doar faptul că într-o zi va exista un război în cer între Mihail şi îngerii lui şi Satan şi îngerii săi nu ne dă motive suficiente pentru a crede că Dumnezeu nu este atotputernic – tot aşa cum nici bătăliile dintre Israel şi Canaan nu ne dau un motiv să credem că Dumnezeu nu este atotputernic.

Nu a fost Satan învins de Isus pe cruce?

În cele din urmă, referitor la acest prim mit al războaielor dintre Dumnezeu şi Satan, aş vrea să trag o concluzie în ceea ce priveşte afirmaţia frecvent întâlnită: Isus l-a învins pe Satan pe cruce. Scriptura nu menţionează de fapt niciunde că Isus l-a învins pe Satan pe cruce.

Când spunem că Isus l-a învins pe Satan, sună ca şi când între Isus şi Satan a existat o bătălie, ceea ce implică faptul că Dumnezeu nu este atotputernic şi că Satan nu era deja sub autoritatea Lui deplină. Există mai multe modalităţi biblice de a explica ce s-a întâmplat cu Satan când Isus Şi-a dat viaţa la Calvar. De exemplu, Scriptura ne spune că, prin moartea Sa, Isus a „nimicit (în engleză: l-a lăsat fără putere, n. t.) pe cel ce are puterea morţii” (vezi Evrei 2:14-15).

 

În ce măsură l-a lăsat fără putere pe Satan? Evident, Satan nu este complet lipsit de putere în prezent, altfel apostolul Ioan nu ar mai fi scris: „…că toată lumea zace în cel rău.”(1 Ioan 5:19; subliniere personală) În conformitate cu Evrei 2:14-15, Satan a fost lăsat fără putere în ceea ce priveşte „puterea morţii“. Ce vrea să spună această afirmaţie?

Scriptura face referire la trei tipuri de moarte: moarte spirituală, moarte fizică şi moartea a doua.

După cum am citit într-un capitol anterior, cea de a doua moarte (sau moartea veşnică) este menţionată în Apocalipsa 2:22; 20:6, 14; 21:8 şi este momentul în care necredincioşii vor fi aruncaţi în iazul de foc.

Moartea fizică apare atunci când sufletul unei persoane părăseşte trupul, care încetează să mai funcţioneze.

Moartea spirituală descrie condiţia duhului uman care nu a fost născut din nou prin Duhul Sfânt. O persoană moartă din punct de vedere spiritual are un duh alienat de Dumnezeu, care posedă o natură păcătoasă şi care este, într-o oarecare măsură, unită cu Satan. Efeseni 2:1-3 ne ilustrează imaginea unei persoane moarte spiritual:

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Pavel le-a scris credincioşilor efeseni că erau „morţi în greşelile şi păcatele“ lor. Evident nu se referea la moartea spirituală deoarece scria unor oameni vii. De aceea, trebuie să se fi referit la moarte spirituală.

Ce îi omorâse, spiritual vorbind? „Greşelile şi păcatele“ lor. Aminteşte-ţi că Dumnezeu i-a spus lui Adam că, în ziua în care nu va mai asculta de El, va muri (Gen. 2:17). Dumnezeu nu vorbea despre o moarte fizică, ci despre una spirituală, deoarece Adam nu a murit, fizic vorbind, în ziua în care a mâncat fructul oprit. Mai degrabă a murit din punct de vedere spiritual, iar fizic abia câteva sute de ani mai târziu.

Pavel a mers mai departe şi le-a spus efesenilor că, asemenea oamenilor morţi spiritual, şi ei trăiau în (sau practicau) aceleaşi greşeli şi păcate, urmând „mersul lumii“ (adică făcând ceea ce făceau toţi ceilalţi) şi pe „domnul puterii văzduhului“.

Cine este „domnul puterii văzduhului“? Este Satan, care domneşte peste împărăţia întunericului şi care este comandantul-şef al duhurilor rele care locuiesc în văzduh. Aceste duhuri rele sunt enumerate într-un capitol posterior din Efeseni ca având ranguri diferite (vezi Efes. 6:12).

Pavel a spus că prinţul întunericului este duhul „care lucrează acum în fiii neascultării”. Expresia „fiii neascultării“ este doar o altă descriere a tuturor necredincioşilor, subliniind faptul că natura lor este păcătoasă. Pavel a spus mai târziu că erau „din fire copii ai mâniei“ (Efes. 2:3; subliniere personală). Mai mult, a spus că Satan lucra în ei.

Avându-l de tată pe Satan

Fie că oamenii nemântuiţi sunt conştienţi sau nu, ei îl urmează pe Satan şi fac parte din împărăţia întunericului. Duhurile lor moarte spiritual sunt pline de natura lui rea şi egoistă. De fapt, Satan le este tată şi domn spiritual. Tocmai de aceea le-a spus Isus unora dintre liderii religioşi: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru“ (Ioan 8:44).

Aceasta este imaginea deprimantă a celui care nu a fost născut din nou! Acesta merge prin viaţă mort din punct de vedere spiritual, plin de natura lui Satan, îndreptându-se spre o moarte fizică inevitabilă de care se teme extraordinar de mult; şi fie că este conştient sau nu, într-o zi va experimenta cea mai năprasnică moarte din câte există, moartea veşnică, atunci când va fi aruncat în iazul de foc.

Este extrem de important să înţelegem că moartea spirituală, cea fizică şi cea veşnică sunt toate manifestări ale mâniei lui Dumnezeu asupra umanităţii păcătoase şi că Satan are un rol în ea. Dumnezeu i-a permis lui Satan să domnească peste împărăţia întunericului şi peste cei care „iubesc întunericul“ (Ioan 3:19) . De fapt, Dumnezeu i-a zis lui Satan: „Îţi dau voie să ai puterea de a-i ţine în captivitate pe cei care nu Mi se supun“. Satan a devenit un instrument subordonat mâniei lui Dumnezeu revărsată asupra oamenilor răzvrătiţi. Deoarece toţi au păcătuit, toţi sunt sub puterea lui Satan, având natura lui în duhurile lor şi fiind ţinuţi prizonieri voii sale (vezi 2 Tim. 2:26).

Răscumpărarea din captivitate

Totuşi, îi putem mulţumi lui Dumnezeu că a avut milă de umanitate şi că, datorită acestei mile, nimeni nu trebuie să rămână în această condiţie jalnică. Deoarece moartea substituentă a lui Isus a satisfăcut clauzele dreptăţii divine, toţi cei care cred în Hristos pot scăpa de moarte spirituală şi din captivitatea lui Satan, deoarece nu mai sunt sub mânia lui Dumnezeu. Atunci când credem în Domnul Isus, Duhul Sfânt vine în duhul nostru şi eradichează natura lui Satan, generând naşterea din nou a duhului nostru (vezi Ioan 3:1-16) şi permiţându-ne să beneficiem de natura divină a lui Dumnezeu (vezi 2 Petru 1:4).

Şi acum, să revenim la întrebarea iniţială. Când scriitorul Epistolei către Evrei a afirmat că Isus, prin moartea Sa, l-a lăsat fără putere „pe cel ce are puterea morţii, adică diavolul“, a vrut să spună că puterea morţii spirituale, pe care o are Satan asupra oamenilor nemântuiţi, a fost nimicită în ceea ce-i priveşte pe toţi cei care sunt „în Hristos“. Suntem aduşi din nou la viaţă din punct de vedere spiritual datorită lui Hristos, care a plătit pedeapsa în locul nostru.

Mai mult, deoarece nu mai suntem morţi din punct de vedere spiritual şi nici sub dominaţia lui Satan, nu ne mai temem de moartea fizică, de vreme ce ştim ce ne aşteaptă – o moştenire glorioasă şi eternă.

În final, datorită lui Isus, am fost feriţi de suferinţele morţii a doua şi de iazul de foc.

L-a învins Isus pe diavol pe cruce? Nu, nu l-a învins, deoarece nu a existat o bătălie între Isus şi Satan. Totuşi, Isus l-a lăsat fără putere în ceea ce priveşte moartea spirituală, prin care îi ţine pe oamenii nemântuiţi captivi păcatului. Satan încă mai are puterea morţii spirituale asupra celor nemântuiţi, dar în ceea ce-i priveşte pe cei care sunt în Hristos, Satan nu are nici o putere asupra lor.

Dezarmarea puterilor

Acest lucru ne ajută, de asemenea, să înţelegem afirmaţia lui Pavel despre „dezbrăcarea domniilor şi stăpânirilor“ din Coloseni 2:13-15

Pe voi, care eraţi morţi [spiritual] în greşelile voastre…Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce (subliniere personală).

Pavel foloseşte în mod evident limbajul metaforic în acest pasaj. În prima parte, el compară toate greşelile noastre cu un „zapis“ (act de vânzare sau cumpărare). Ceea ce noi nu am putut plăti, a plătit Isus în locul nostru, care a luat asupra Lui pe cruce plata păcatelor noastre.

În a doua parte, aşa cum regii antici îi dezarmau pe cei învinşi luându-le armele şi făcând parade triumfătoare pe străzile oraşului cu ele, tot aşa şi moartea lui Hristos a fost o biruinţă asupra „domniilor şi stăpânirilor“, adică, asupra demonilor cu statut inferior care domnesc peste cei cu inima rebelă, ţinându-i captivi.

Nu am putea spune pe baza acestui pasaj că Hristos l-a învins pe Satan? Poate, dar cu o condiţie. Trebuie să nu uităm că Pavel foloseşte metafora în acest pasaj. Şi fiecare metaforă are un punct în care similitudinile se transformă în disimilitudini, aşa cum am vorbit în capitolul despre interpretarea biblică.

Trebuie să fim atenţi când interpretăm metaforele folosite de Pavel în Coloseni 2:13-15. Este clar că nu a existat un „zapis“ care să conţină toate păcatele noastre şi care să fi fost pironit pe cruce. Totuşi, acesta este un simbol a ceea ce a realizat Isus pe cruce.

În mod asemănător, demonii care au stăpânit peste cei nemântuiţi nu au fost dezarmaţi literal de săbiile şi scuturile lor şi nici Isus nu a făcut paradă publică pe străzi. Limbajul pe care îl foloseşte Pavel este simbolul a ceea ce a realizat Isus pentru noi. Am fost ţinuţi captivi de duhurile rele. Totuşi, murind pentru păcatele noastre, Isus ne-a eliberat din această captivitate. Isus nu a luptat literal împotriva duhurilor rele, iar acestea nu se aflau în război cu El. Ele, cu dreapta permisiune a lui Dumnezeu, ne-au ţinut sub puterea lor toată viaţa noastră. „Armamentul“ lor era îndreptat nu spre Hristos, ci spre noi. Totuşi, Isus i-a „dezarmat“. Nu ne mai pot ţine captivi.

Haide să nu ne gândim că a existat o bătălie de secole între Isus şi duhurile rele ale lui Satan şi că în cele din urmă Isus a câştigat bătălia pe cruce. Dacă vom spune că Isus l-a învins pe diavol, să ne asigurăm că înţelegem că El a învins diavolul pentru noi, nu pentru El.

Odată am alungat un căţel din grădină deoarece o speria pe fetiţa mea. Aş putea spune că l-am învins, dar sper să înţelegi că acest câine nu a fost nici un moment o ameninţare pentru mine, ci doar pentru fetiţa mea. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Isus şi Satan. Isus a alungat pentru noi un câine care pe El nu L-a speriat deloc.

Cum a alungat Isus câinele-Satan? Purtând pedeapsa pentru păcatele noastre şi eliberându-ne astfel de vina pe care o aveam înaintea lui Dumnezeu, deci de mânia Lui, şi, în consecinţă, duhurile malefice cărora Dumnezeu le-a permis în mod drept să îi înrobească pe cei răzvrătiţi nu mai au nici un drept de a ne încătuşa. Slavă Domnului pentru acest lucru!

Această perspectivă ne conduce spre un al doilea mit demn de analizat şi legat de primul.

Mitul nr. 2: “Există lupte constante pe tărâmul spiritual între îngerii lui Dumnezeu şi îngerii lui Satan. Rezultatul acestor bătălii este determinat de războiul spiritual dus de noi.“

Am aflat deja din cartea Apocalipsa că va exista într-o bună zi un război spiritual în ceruri, între Mihail şi îngerii lui şi Satan şi îngerii săi. În afară de acesta, mai există un singur război angelic menţionat în Scriptură şi care se găseşte în capitolul zece din Daniel.[1] Daniel ne spune că a jelit timp de trei săptămâni în cel de-al treilea an al domniei lui Cir, Împăratul Persiei, când un înger i-a apărut lângă râul Tigru. Scopul vizitei îngerului a fost acela de a-i da capacitatea de a înţelege ce se va întâmpla cu Israel în viitor şi am studiat deja pe scurt ce i s-a spus lui Daniel în capitolul „Răpirea şi sfârşitul vremurilor“. În timpul conversaţiei lor, îngerul, al cărui nume nu este precizat, i-a zis:

„Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei“ (Dan. 10:12-13).

Daniel a aflat că rugăciunea lui fusese ascultată cu trei săptămâni înainte de întâlnirea sa cu îngerul, dar că îngerului îi luase trei săptămâni să ajungă la el. Motivul întârzierii îngerului era acela că „căpetenia împărăţiei din Persia“ i s-a împotrivit. Totuşi, a putut să iasă biruitor pentru că Mihail, „una dintre căpeteniile cele mai de seamă“ i-a venit în ajutor.

Când îngerul era pe punctul de a pleca de la Daniel i-a zis:

„Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul vostru Mihail“ (Dan. 10:20-21)

Din acest pasaj putem învăţa mai mulţi factori importanţi. Vedem încă o dată că îngerii lui Dumnezeu nu sunt atotputernici şi că pot fi într-adevăr implicaţi în lupta împotriva îngerilor întunericului.

În al doilea rând, învăţăm că unii îngeri (precum Mihail) sunt mai puternici decât alţii (precum îngerul care i-a vorbit lui Daniel).

Întrebări la care nu avem nici un răspuns

Am putea întreba: „De ce nu l-a trimis Dumnezeu pe Mihail de la bun început să transmită mesajul lui Daniel, ca să nu mai fi existat întârzierea de trei săptămâni?“ Adevărul este că Biblia nu ne spune de ce a trimis Dumnezeu un înger despre care ştia cu siguranţă că nu va putea trece de „căpetenia Persiei“ fără ajutorul lui Mihail. De fapt, nu avem nici o idee de ce ar folosi Dumnezeu orice înger pentru a transmite cuiva un mesaj. De ce nu a mers El personal, de ce nu i-a vorbit lui Daniel cu vocea tare sau de ce nu l-a dus temporar pe Daniel în ceruri pentru a-i spune aceste lucruri? Pur şi simplu nu ştim.

Dar dovedeşte acest pasaj că există lupte constante pe tărâmul spiritual între îngerii lui Dumnezeu şi îngerii lui Satan? Nu, doar dovedeşte că, acum câteva mii de ani, a existat o bătălie de trei săptămâni între unul dintre îngerii mai slabi ai lui Dumnezeu şi unul dintre îngerii lui Satan numit „căpetenia Persiei“, o bătălie care, dacă ar fi vrut Dumnezeu, nu ar fi existat niciodată. Singura bătălie angelică menţionată în Biblie în afară de aceasta este viitorul război din ceruri, consemnat în cartea Apocalipsa. Atât. Poate că au fost şi alte bătălii angelice, dar aceasta nu poate fi decât o concluzie bazată pe presupunerile noastre.

Un mit bazat pe un altul

Dovedeşte această istorisire despre Daniel şi căpetenia Persiei că războiul nostru spiritual poate determina rezultatul bătăliilor angelice? Din nou, această idee presupune (pe baza câtorva scripturi) că există bătălii angelice frecvente. Dar haide să facem un pas în necunoscut şi să spunem că da, există bătălii angelice regulate. Dovedeşte această istorisire despre Daniel că lupta noastră spirituală poate determina rezultatul bătăliilor angelice care este posibil să aibă loc?

Această întrebare este adeseori pusă de cei care promovează următorul mit particular: „Dacă Daniel ar fi renunţat după prima zi?“ Desigur că răspunsul la această întrebare nu îl cunoaşte nimeni, deoarece realitatea este că Daniel nu a încetat să Îl caute pe Dumnezeu în rugăciune până când nu a ajuns îngerul fără nume. Totuşi, implicaţia acestei întrebări este aceea de a ne convinge că Daniel, printr-un război spiritual continuu, a fost cheia reuşitei celeste a îngerului fără nume. Dacă Daniel ar fi renunţat la această luptă spirituală se presupune că îngerul nu ar fi trecut niciodată de căpetenia Persiei. Cei care susţina această idee vor să credem că noi, ca şi Daniel, trebuie să continuăm lupta noastră spirituală, altfel îngerii răului i-ar putea învinge pe îngerii lui Dumnezeu.

Mai întâi, permite-mi să subliniez faptul că Daniel „nu se lupta spiritual“ – el se ruga lui Dumnezeu. Nu există nici o precizare că ar fi spus ceva despre îngerii demonici, despre legarea acestora sau despre „lupta“ împotriva lor. De fapt, Daniel nici nu ştia că existase o bătălie angelică până după cele trei săptămâni, când a ajuns la el îngerul. El a petrecut aceste trei săptămâni în post, căutând faţa Domnului.

Aşa că să reformulăm întrebare: „Dacă Daniel ar fi renunţat să se mai roage şi să caute faţa Domnului după una sau două zile, ar fi eşuat îngerul să ajungă la el pentru a-i transmite mesajul lui Dumnezeu?“ Nu ştim. Totuşi, permite-mi să evidenţiez faptul că îngerul fără nume nu i-a spus niciodată lui Daniel: „Bine ai făcut că ai continuat să te rogi, altfel nu aş fi reuşit.“ Nu, îngerul i-a atribuit lui Mihail meritul victoriei sale. Este evident că Dumnezeu l-a trimis pe înger şi pe Mihail şi i-a trimis ca răspuns la rugăciunea lui Daniel de a înţelege ce se va întâmpla cu Israel în viitor.

Ar fi o simplă presupoziţie să credem că dacă Daniel ar fi încetat să mai postească sau să Îl caute pe Domnul acesta din urmă ar fi spus: „Gata! Voi, cei doi îngeri, Daniel a încetat să mai postească şi să se roage, aşa că, deşi l-am trimis pe unul dintre voi să îi transmită un mesaj din prima zi în care a început să se roage, nu-l mai transmiteţi. Se pare că nu vor mai exista capitolele unsprezece şi doisprezece în cartea Daniel.“

Evident, Daniel a perseverat în rugăciune (nu în „război spiritual“) şi Dumnezeu i-a răspuns trimiţând la el un înger. Şi noi ar trebui să perseverăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi, dacă va voi Dumnezeu, răspunsul Lui ar putea veni prin intermediul unui înger. Însă nu uita că există o mulţime de exemple de îngeri care au transmis mesaje oamenilor din Biblie deşi nu este menţionată nici o rugăciune, cu atât mai puţin rugăciuni de trei săptămâni.[2] Avem nevoie de echilibru. Mai mult, există consemnări în care îngerii au transmis mesaje oamenilor din Biblie fără să fie înclusă vreo precizare despre lupte purtate de aceştia cu îngeri demonici în drum spre pământ. Poate că a fost nevoie ca aceşti îngeri să se lupte cu îngerii întunericului pentru a putea transmite mesajul, dar nu ştim dacă aşa s-a întâmplat, deoarece Biblia nu ne spune nimic în acest sens. Şi aşa ajungem la un al treilea mit crezut de mulţi.

Mitul nr. 3: „Odată cu căderea lui Adam, Satan a preluat dreptul acestuia de a conduce lumea.“

Ce anume s-a întâmplat cu Satan odată cu căderea umanităţii? Unii cred că Satan a fost promovat atunci când a căzut Adam. Ei spun că, la origine, Adam fusese „dumnezeul acestei lumi“, dar că, odată ce acesta a căzut în păcat, Satan a câştigat această poziţie, dându-i-se dreptul de a face pe pământ tot ceea ce dorea. Se presupune că nici măcar Dumnezeu nu a avut puterea de a-l opri de atunci înainte, deoarece Adam avusese „dreptul legal“ de a-i acorda această poziţie lui Satan şi că Dumnezeu a trebuit să onoreze acordul Lui cu Adam care acum îi aparţinea lui Satan. Se presupune că Satan posedă acum „drepturile lui Adam“ şi că Dumnezeu nu îl poate opri până când nu „expiră drepturile lui Adam“.

Este această teorie adevărată? A câştigat Satan „drepturile lui Adam“ odată cu căderea umanităţii? În mod categoric nu. Satan nu a câştigat nimic în urmă căderii umanităţii, cu excepţia blestemului lui Dumnezeu şi a promisiunii divine de anihilare totală.

Adevărul este că Biblia nu a afirmat niciodată că Adam a fost la origine „dumnezeul acestei lumi“. În al doilea rând, Biblia nu a afirmat niciodată că Adam a avut drepturi care vor expira la un moment dat. Toate aceste idei sunt nebiblice.

Care a fost autoritatea pe care a avut-o Adam la început? În Genesa citim că Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-lşi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ“ (Gen. 1:28; subliniere personală). Dumnezeu nu i-a spus nimic lui Adam despre faptul că ar fi fost „dumnezeu“ peste pământ şi peste toţi oamenii care se vor naşte sau că putea controla totul, de exemplu vremea, etc. El doar le-a dat lui Adam şi Evei, în calitate de primii oameni, stăpânire asupra peştilor, păsărilor şi animalelor şi le-a poruncit să umple pământul şi să-l stăpânească.

Atunci când Dumnezeu a pronunţat sentinţa omului, nu a menţionat nimic despre faptul că şi-a pierdut poziţia de „dumnezeu al acestei lumi“. Mai mult, El nu a spus nimic despre faptul că şi-ar fi pierdut puterea de a stăpâni asupra peştilor, păsărilor şi animalelor. De fapt, cred că este evident că umanitatea încă mai stăpâneşte asupra peştilor, păsărilor şi asupra „oricărei vieţuitoare care mişcă pe pământ“. Rasa umană încă mai umple pământul, stăpânindu-l. Adam nu şi-a pierdut nimic din autoritatea care i-a fost dată de Dumnezeu înainte de cădere.

Nu este Satan „Dumnezeul acestei lumi“?

Dar nu s-a referit Pavel la Satan ca fiind „dumnezeul veacului acesta“? Şi nu S-a referit Isus la el ca la „stăpânul acestei lumi“? Da, aşa este, dar nici unul dintre ei nu a făcut o paralelă între Adam ca prim „dumnezeu al acestei lumi“ şi Satan care a câştigat acest titlu odată cu căderea lui Adam.

În plus, titlul lui Satan de „dumnezeul acestei lumi“ nu dovedeşte faptul că poate face tot ce doreşte pe pământ sau că Dumnezeu nu are puterea de a-l opri. Isus a spus: „Toată puterea [sau „autoritatea“] Mi-a fost dată în cer şi pe pământ“ (Mat. 28:18; subliniere personală). Dacă Isus are toată autoritatea pe pământ, atunci Satan nu poate acţiona fără permisiunea Sa.

Cine I-a dat lui Isus toată puterea în cer şi pe pământ? Nu poate fi altcineva decât Dumnezeu Tatăl, care o avea El Însuşi mai întâi, altfel nu i-o putea da lui Isus. De aceea L-a numit Isus pe Tatăl Său „Domn al cerului şi al pământului“ (Mat. 11:25; Luca 10:21; subliniere personală).

Dumnezeu a avut toată autoritatea peste pământ, de vreme ce El l-a creat. La început a dat şi oamenilor puţină autoritate şi umanitatea nu a pierdut niciodată această autoritate dată de Dumnezeu atunci.

Când Biblia vorbeşte de Satan ca fiind dumnezeul sau stăpânul acestei lumi, vrea doar să spună că oamenii acestei lumi (care nu au fost născuţi din nou) îl urmează pe Satan. El este cel căruia îi slujesc, fie că realizează acest lucru, fie că nu. El este dumnezeul lor.

Oferta lui Satan de împroprietărire?

O bună parte din teoria drepturilor câştigate de Satan este construită pe baza istorisirii ispitirii lui Isus în pustie, înregistrată în Matei şi Luca. Să analizăm consemnarea din Luca pentru a vedea ce putem învăţa din ea:

Diavolul L-a suit [pe Isus] pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc. Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.“ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: «Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti»“ (Luca 4:5-8).

Dovedeşte acest incident că Satan avea controlul asupra tuturor lucrurilor din lume sau că Adam i le-a predat lui sau că Dumnezeu nu are puterea de a-l opri pe diavol? Nu, din mai multe motive întemeiate.

În primul rând, ar trebui să fim atenţi când ne bazăm teologia pe o afirmaţie făcută de cineva pe care Isus îl numeşte „tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Uneori Satan spune adevărul, dar în acest caz ar trebui să agităm furios cartonaşul roşu, deoarece afirmaţia făcută de Satan contrazice afirmaţiile lui Dumnezeu.

În al patrulea capitol al cărţii Daniel, găsim povestea umilirii împăratului Nebucadneţar. Plin de mândrie datorită poziţiei şi realizărilor sale, Nebucadneţar a fost anunţat de profetul Daniel că va sta la un loc cu animalele până când va recunoaşte că: „ Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea“ (Dan. 4:25; subliniere personală). Această declaraţie este făcută de şapte ori în prezenta istorisire, subliniindu-i importanţa (vezi Dan. 4:17, 25, 32; 5:21).

Observă că Daniel a spus: „Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor“. Această afirmaţie indică faptul că Dumnezeu are un oarecare control asupra pământului, nu-i aşa?

Observă, de asemenea, că afirmaţia lui Daniel pare a fi în contradicţie directă cu ceea ce i-a spus Satan lui Isus. Daniel a susţinut că Dumnezeu „o dă cui vrea“, iar Satan a spus că „o dau oricui voiesc“ (Luca 4:6).

Deci, pe cine vei crede? Eu personal îl cred pe Daniel.

Totuşi, există posibilitatea ca Satan să fi spus adevărul – dacă privim afirmaţia lui dintr-un alt unghi.

Satan este „dumnezeul acestei lumi“, ceea ce înseamnă, aşa cum am menţionat deja, că stăpâneşte peste împărăţia întunericului care include oameni din orice naţiune care sunt răzvrătiţi faţă de Dumnezeu. Biblia spune că: „lumea zace în cel rău“ (1 Ioan 5:19). Când Satan a susţinut că poate da autoritate peste împărăţiile pământului oricui doreşte, era foarte probabil să se referit la teritoriul său, la împărăţia întunericului, care este alcătuită din sub-împărăţii ce corespund împărăţiilor geopolitice. Scriptura ne informează că Satan are sub el mai multe duhuri rele ierarhizate prin care îşi conduce împărăţia (vezi Efes. 6:12) şi am putea presupune că el este cel care promovează sau retrogradează aceste duhuri, întrucât el este şeful. În acest caz, Satan Îi oferea în mod legitim lui Isus poziţia locului doi ca duh rău – sub el – pentru a-l ajuta să-şi conducă împărăţia. Tot ceea ce trebuia să facă Isus era să îngenuncheze înaintea lui Satan şi să i Se închine.

Din fericire, Isus a refuzat acea oportunitate de „promovare“.

Cine i-a dat autoritate lui Satan

Dar cum rămâne cu afirmaţia lui Satan că această autoritate asupra împărăţiilor i-a fost „dată“? Există din nou o posibilitate destul de mare ca Satan să fi minţit. Dar haide să îi acordăm o şansă şi să presupunem că spunea adevărul.

Observă că Satan nu a spus că Adam i-a dat această autoritate. După cum am văzut deja, Adam nu i-ar fi putut da autoritate lui Satan, deoarece nu-i fusese dată nici lui. Adam a stăpânit peste peşti, păsări şi animale, nu peste împărăţii. (De fapt, când a căzut Adam, nici nu exista vreo împărăţie peste care acesta să poată stăpâni.) În plus, dacă Satan Îi oferea lui Isus domnia asupra împărăţiei întunericului, care consta în toate duhurile rele şi toţi oamenii nemântuiţi, atunci nu ar fi existat nici o posibilitate plauzibilă prin care Adam să îi fi putut da lui Satan această jurisdicţie. Satan domnea peste îngerii căzuţi înainte ca Adam să fi fost creat.

Poate că Satan voia să spună că toţi oamenii pământului îi dăduseră autoritate peste ei, întrucât nu erau supuşi lui Dumnezeu şi erau astfel, conştient sau inconştient, supuşi lui.

O altă posibilitate şi mai plauzibilă este ca Dumnezeu să îi fi dat această autoritate. În lumina Scripturii este foarte posibil ca Dumnezeu să îi fi spus lui Satan: „Tu şi duhurile tale rele aveţi permisiunea Mea de a domni peste toţi cei care nu Îmi sunt supuşi.“ Această variantă poate fi greu de crezut acum, dar vei vedea mai târziu că este probabil cea mai bună explicaţie la afirmaţia lui Satan. Dacă Dumnezeu este într-adevăr „stăpân peste împărăţia oamenilor“ (Dan. 4:25), atunci orice autoritate pe care o are Satan asupra omenirii trebuie să îi fi fost dată de Dumnezeu.

Satan nu stăpâneşte decât peste împărăţia întunericului, care mai poate fi numită şi „împărăţia rebelă“. El a domnit peste această împărăţie din ziua în care a fost expulzat din Rai, ceea ce s-a întâmplat înainte de căderea lui Adam. Până la căderea lui Adam, împărăţia întunericului era alcătuită doar din îngerii răzvrătiţi. Însă, când Adam a păcătuit, el s-a alăturat împărăţiei rebele şi, de atunci încolo, împărăţia lui Satan a inclus nu numai îngeri răzvrătiţi, ci şi oameni răzvrătiţi.

Satan domnea peste regatul întunericului înainte ca Adam să fi fost creat, aşa că nu trebuie să credem că, atunci când a căzut Adam, Satan a câştigat ceea ce posedase acesta. Nu! După ce a păcătuit, Adam s-a alăturat împărăţiei răzvrătiţilor care existase dinainte, o împărăţie condusă de Satan.

A fost Dumnezeu surprins de cădere?

O altă implicaţie a „teoriei drepturilor câştigate de Satan“ este aceea că îl face pe Dumnezeu să pară mai degrabă stupid, ca şi când ar fi fost luat prin surprindere de evenimentele căderii şi, prin urmare, S-a trezit într-o situaţie dificilă şi nefericită. Nu ştia Dumnezeu că Satan va încerca să îi ispitească pe Adam şi pe Eva şi că rezultatul va fi căderea omului? Dacă Dumnezeu este atotştiutor, şi este, atunci trebuie să fi ştiut ce urma să se întâmple. De aceea, Biblia ne informează că El făcuse planuri pentru răscumpărarea umanităţii chiar înainte de a fi creat omul (vezi Mat. 25:34; Fapte 2:2-23; 4:27-28; 1 Cor. 2:7-8; Efes. 3:8-11; 2 Tim. 1:8-10; Apoc. 13:8).

Dumnezeu l-a creat pe diavol ştiind că acesta va cădea şi i-a creat pe Adam şi pe Eva ştiind că vor cădea. Nu există absolut nici o posibilitate ca Satan să Îl fi înşelat pe Dumnezeu şi să fi câştigat ceva ce El nu Şi-ar fi dorit să aibă Satan.

Vreau să insinuez că Dumnezeu doreşte ca Satan să fie „dumnezeul acestei lumi“? Da, atâta vreme cât îi va servi împlinirii planurilor divine. Dacă Dumnezeu nu ar fi dorit ca Satan să acţioneze, l-ar fi oprit pur şi simplu, aşa cum ni se spune în Apocalipsa 20:1-2 că va face într-o bună zi.

Totuşi, nu spun că Dumnezeu doreşte ca cineva să rămână sub domnia lui Satan. Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi eliberaţi de sub puterea lui Satan (Fapte 26:18; Col. 1:13; 1 Tim. 2:3-4; 2 Petru 3:9). Însă Dumnezeu îi permite lui Satan să domnească peste cei care iubesc întunericul (vezi Ioan 3:19) – peste cei care continuă să rămână răzvrătiţi faţă de Dumnezeu.

Nu putem face nimic pentru a salva oamenii din împărăţia lui Satan? Ba da, ne putem ruga pentru ei şi îi putem chema la pocăinţă şi la credinţa în Evanghelie (aşa cum ne-a poruncit Isus). Dacă fac acest lucru, vor fi luaţi de sub autoritatea lui Satan. Însă a crede că îi putem „distruge“ duhurile rele care îi ţin pe oameni prizonieri este o mare greşeală. Dacă oamenii doresc să stea în întuneric, Dumnezeu îi va lăsa acolo. Isus le-a spus ucenicilor că, dacă oamenii din anumite oraşe nu vor primi mesajul lor, ar trebui să îşi scuture praful de pe picioare şi să meargă într-un alt oraş (Mat. 10:14). El nu le-a spus să rămână şi să doboare zidurile care încătuşează oraşele pentru ca oamenii să devină receptivi. Dumnezeu permite duhurilor rele să îi ţină captivi pe cei care refuză să se pocăiască şi să se întoarcă la El.

Alte dovezi ale autorităţii supreme a lui Dumnezeu asupra lui Satan

Există mai multe pasaje scripturale care dovedesc faptul că Dumnezeu nu a pierdut controlul asupra lui Satan când omul a căzut în păcat. Biblia afirmă în mod repetat că Dumnezeu a avut şi va avea întotdeauna control total asupra lui Satan. Diavolul poate face doar ceea ce permite Dumnezeu. Mai întâi, să analizăm în acest sens câteva ilustraţii din Vechiul Testament.

Primele două capitole din cartea Iov includ un exemplu clasic de autoritate asupra lui Satan. Citim acolo că Satan stătea înaintea tronului lui Dumnezeu şi îl acuza pe Iov. La momentul acela, Iov asculta de Dumnezeu mai mult decât orice altă persoană de pe pământ şi deci, în mod natural, Satan îl viza. Dumnezeu ştia că Satan „îi pusese gând rău“ lui Iov (Iov 1:8, vezi observaţiile de pe marginea versiunii în engleză NASB) şi îl asculta pe Satan acuzându-l pe Iov că Îl slujeşte doar datorită binecuvântărilor de care se bucurase (vezi Iov 1:9-12).

Satan zicea că Dumnezeu îl ocrotise pe Iov şi cerea să îi fie luate binecuvântările. În consecinţă, Dumnezeu i-a permis lui Satan să se atingă până la un anumit punct de Iov. La început, Satan nu a avut voie să se atingă de trupul lui Iov. Totuşi, mai târziu, Dumnezeu i-a permis să se atingă şi de trup, înterzicându-i însă să-l omoare (Iov 2:5-6).

Acest pasaj biblic ne dovedeşte clar că Satan nu poate face tot ceea ce doreşte. Nu s-a putut atinge de averile lui Iov până când nu i-a permis Dumnezeu. Nu i-a putut fura sănătatea până când nu i-a permis Dumnezeu. Şi nu l-a putut ucide pe Iov, deoarece Dumnezeu nu a permis acest lucru.[3] Dumnezeu are putere asupra lui Satan chiar şi după căderea lui Adam.

Duhul rău al lui Saul „venit de la Domnul“

Există mai multe exemple în Vechiul Testament în care Dumnezeu foloseşte duhurile rele ale lui Satan ca agenţi ai mâniei Lui. În 1 Samuel 16:14 citim: „Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul.“ Fără îndoială că această situaţie a avut loc pentru că Dumnezeu îl disciplina pe Împăratul Saul datorită neascultării sale.

Întrebarea este ce vrea să spună expresia „duh rău de la Domnul“? Ce înseamnă acest lucru? Că Dumnezeu a trimis un duh rău care trăia cu el în Rai sau că a permis în mod suveran ca unul dintre duhurile rele ale lui Satan să îl chinuie pe Saul? Cred că majoritatea creştinilor înclină să fie de acord cu cea de a doua posibilitate, având în vedere învăţătura întregii Scripturi. Motivul pentru care versetul spune că duhul rău era „de la Dumnezeu“ este acela că tulburările produse de acest duh erau un rezultat direct al disciplinării lui Saul de către Dumnezeu. Vedem astfel că duhurile rele se află sub controlul suveran al lui Dumnezeu.

În Judecători 9:23 citim: „Atunci Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului“, pentru a cădea asupra lor judecata divină pentru faptele lor rele. Din nou, acest duh rău nu venea din Rai de la Dumnezeu, ci din împărăţia lui Satan, şi i se permisese în mod divin să planifice lucruri rele împotriva anumitor persoane care meritau acest lucru. Duhurile rele nu îşi pot duce la îndeplinire nici un plan fără permisiunea lui Dumnezeu. Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, atunci Dumnezeu nu este atotputernic. Astfel, putem concluziona încă o dată, fără să ne înşelăm, că, la căderea lui Adam, Satan nu a câştigat o autoritate pe care Dumnezeu să nu o poată ţine sub control.

Exemple din Noul Testament referitoare la puterea lui Dumnezeu asupra lui Satan

Noul Testament ne oferă dovezi adiacente care combat „teoria drepturilor câştigate de Satan“. De exemplu, în Luca 9:1 citim că Isus le-a dat celor doisprezece ucenici „putere şi stăpânire peste toţi dracii“. În plus, în Luca 10:19 Isus le-a spus „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma“ (subliniere personală).

Dacă Isus le-a dat autoritate asupra întregii puteri a lui Satan, atunci trebuie mai întâi să fi avut El Însuşi această autoritate. Satan este sub autoritatea lui Dumnezeu.

Mai târziu în Evanghelia după Luca citim că Isus i-a zis lui Petru: „Simone, Simone, Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul“ (Luca 22:31). Textul indică faptul că Satan nu l-a putut cerne pe Petru fără a obţine mai întâi permisiunea lui Dumnezeu. Iată încă o dovadă că Satan este sub controlul lui Dumnezeu.[4]

Închiderea lui Satan pentru o mie de ani

Când citim în Apocalipsa 20 despre îngerul care îl leagă pe Satan, nu există nici o referire la expirarea drepturilor lui Adam. Motivul pentru care este închis este pur şi simplu „ca să nu mai înşele Neamurile“ (Apoc. 20:3).

Interesant este faptul că, după ce Satan va fi închis pentru o mie de ani, acesta va fi eliberat „ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului“ (Apoc. 20:8). Aceste naţiuni înşelate vor strânge armate pentru a ataca Ierusalimul în care va domni Isus. După ce vor fi înconjurat oraşul, din cer va cădea foc şi îi va „mistui“ (Apoc. 20:9).

Ar fi cineva atât de nebun încât să spună că drepturile lui Adam includeau o ultimă perioadă scurtă după cei 1000 de ani şi că, din acest motiv, Dumnezeu va fi obligat să îl elibereze pe Satan? O asemenea idee este absurdă. Nu, ceea ce învăţăm o dată în plus din această secţiune biblică este faptul că Dumnezeu are control total asupra diavolului şi că îi permite să înşele doar pentru a-Şi împlini planurile Sale divine.

În timpul celor o mie de ani de domnie a lui Isus, Satan nu va putea acţiona, neputând să mai înşele pe nimeni. Totuşi, vor exista oameni pe pământ care vor fi supuşi doar la suprafaţă domniei lui Hristos, dar care în sinea lor ar dori să Îl vadă dat jos de la putere. Totuşi, nu vor încerca să comploteze împotriva Lui, deoarece vor şti că nu ar avea nici o şansă de a-L da jos de pe tron pe Cel care va domni „cu un toiag de fier“ (Apoc. 19:15).

Însă după ce va fi eliberat Satan, acesta va putea să îi înşele pe toţi cei care în inimile lor Îl urăsc pe Hristos şi, ca nişte nebuni, vor încerca să atingă imposibilul. Întrucât lui Satan i se dă permisiunea de a înşela potenţiali răzvrătiţi, condiţia inimii oamenilor va fi scoasă la iveală şi, apoi, Dumnezeu îi va judeca cu dreptate pe cei care nu sunt demni să trăiască în Împărăţia Lui.

Desigur, acesta este unul dintre motivele pentru care Dumnezeu îi permite şi astăzi lui Satan să înşele oamenii. Vom investiga mai târziu scopurile depline ale lui Dumnezeu cu Satan, dar, pentru moment, este de ajuns să spunem că Dumnezeu nu doreşte să rămână vreunul înşelat. Totuşi, El doreşte să ştie ce este în inima oamenilor. Satan nu îi poate înşela pe cei care cunosc şi cred adevărul. Însă Dumnezeu permite diavolului să îi înşele pe cei care resping adevărul datorită inimii lor împietrite.

Vorbind despre vremea anticristului, Pavel a scris:

Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea lui Satan, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi (2 Tes. 2:8-12; subliniere personală).

Observă că Dumnezeu este cel căruia I se atribuie trimiterea unei lucrări „de rătăcire, ca să creadă o minciună“. Dar observă, de asemenea, că aceşti oameni care vor fi înşelaţi sunt oameni care „n-au crezut adevărul“, indicând faptul că au avut o ocazie, dar că au respins Evanghelia. Dumnezeu îi va permite lui Satan să îl împuternicească pe anticrist cu semne şi puteri mincinoase pentru ca cei care L-au respins pe Hristos să fie înşelaţi, iar scopul final al lui Dumnezeu este acela „ca toţi…să fie osândiţi”. Din acelaşi motiv, Dumnezeu îi permite şi astăzi lui Satan să îi înşele pe oameni.

Dacă Dumnezeu nu ar avea nici un motiv de a-l lăsa pe Satan să acţioneze pe pământ, ar fi putut foarte uşor să îl trimită într-un alt loc din univers când a căzut. În 2 Petru 2:4 ni se spune că există anumiţi îngeri păcătoşi pe care Dumnezeu i-a aruncat deja în Iad şi i-a lăsat „înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată“. Dumnezeul nostru omnipotent ar fi putut face acelaşi lucru şi cu Satan şi cu oricare dintre îngerii acestuia, dacă aşa ar fi fost bine pentru planurilor Sale divine. Însă, pentru încă o perioadă de timp, Dumnezeu are un motiv bun pentru care îi permite lui Satan şi îngerilor lui să acţioneze pe pământ.

Teama demonilor de chinuri

Întrucât ne apropiem de încheierea studiului acestui mit, un ultim exemplu scriptural pe care îl vom analiza este povestea îndrăciţilor din ţinutul gadarenilor:

Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?“ (Mat. 8:28-29; subliniere personală).

Această istorisire este folosită adeseori de adepţii teoriei drepturilor câştigate de Satan pentru a-şi suţine ideile. Ei spun că: „Aceşti demoni au făcut apel la dreptatea lui Isus. Ei ştiau că nu avea dreptul să îi chinuie înainte de vremea când vor expira drepturile lui Adam, vreme în care ei şi Satan vor fi aruncaţi în iazul cu foc pentru a fi chinuiţi veşnic, zi şi noapte.“

Însă adevărul este exact contrariul. Ei ştiau că Isus avea puterea şi toate drepturile de a-i chinui oricând dorea, motiv pentru care I-au implorat mila. Le era în mod categoric teamă că Fiul lui Dumnezeu i-ar putea trimite să fie chinuţi mult mai devreme. Luca ne spune că L-au rugat stăruitor „să nu le poruncească să se ducă în Adânc“ (Luca 8:31). Dacă Isus nu ar fi putut face acest lucru, din cauza anumitor drepturi presupuse ale diavolului, nu ar fi fost deloc îngrijoraţi.

Aceşti demoni ştiau însă că erau doar la mila lui Isus, după cum ne ilustrează rugămintea lor de a nu-i trimite afară din ţinutul acela (Marcu 5:10), cerinţa lor stăruitoare de a li se permite să intre într-o turmă de porci (Marcu 5:12), implorarea lor de a nu fi trimişi „în Adânc“ (Luca 8:31) şi rugămintea fierbinte adresată lui Hristos de a nu-i chinui „înainte de vreme“.

Mitul nr. 4: „Satan, în calitate de «dumnezeul acestei lumi», are control asupra tuturor lucrurilor de pe pământ, inclusive asupra guvernelor umane, asupra dezastrelor naturale şi asupra vremii.“

În Scriptură, apostolul Pavel ne vorbeşte despre Satan ca fiind „dumnezeul veacului acestuia“ (2 Cor. 4:4), iar Isus îl numeşte „stăpânitorul lumii acesteia“ (Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Pe baza acestor titluri atribuite lui Satan, mulţi au presupus că Satan are control total asupra pământului. Deşi am luat deja în discuţie suficiente pasaje biblice pentru a dovedi greşeala acestui mit specific, ne-ar prinde bine să mai studiem şi altele, pentru a avea o înţelegere deplină asupra a cât de limitată este de fapt puterea lui Satan.

Pe măsură ce vom examina şi alte pasaje din Biblie, vom descoperi nu numai că Isus nu S-a referit doar la Satan ca „stăpânitorul lumii acesteia“, ci şi la Tatăl Său ceresc ca „Domn al cerului şi al pământului“ (Mat. 11:25; Luca 10:21; subliniere personală). În plus, apostolul Pavel nu s-a referit doar la Satan ca fiind „dumnezeul veacului acestuia“, ci şi la Dumnezeu ca fiind „Domnul cerului şi al pământului“ (Fapte 17:4; subliniere personală). Acest fapt dovedeşte că nici Isus, nici Pavel nu ar dori să credem că Satan deţine control deplin asupra pământului. Autoritatea lui Satan nu poate fi decât limitată.

O distincţie importantă între aceste două pasaje scripturale se află în cuvintele lume şi pământ. Deşi folosim destul de des aceste două cuvinte ca sinonime, în greaca originară cele două cuvinte sunt diferite. De îndată ce vom înţelege diferenţa dintre ele, cunoştinţa noastră despre autoritatea lui Dumnezeu şi a lui Satan va creşte simţitor.

Isus S-a referit la Dumnezeu Tatăl ca la Domnul pământului. Cuvântul tradus cu pământ este grecescul ge. Acesta se referă la planeta fizică pe care trăim şi din el este derivat cuvântul geografie. Contrar, Isus a spus că Satan este stăpânitorul lumii. Echivalentul grecesc al acestui cuvânt este kosmos şi se referă în primul rând la ordine şi aranjare. El vorbeşte despre oameni mai degrabă decât despre planeta fizică în ea însăşi. De aceea creştinii vorbesc adeseori despre Satan ca fiind „dumnezeul acestui sistem lumesc“.

În prezent, Dumnezeu nu are control deplin asupra lumii, deoarece nu are control deplin asupra tuturor oamenilor din lume. Motivul este acela că Dumnezeu a dat tuturor oamenilor capacitatea de a alege în ceea ce priveşte domnul lor şi mulţi au ales să se supună lui Satan. Liberul arbitru al umanităţii face, desigur, parte din planul lui Dumnezeu.

Pavel a folosit un cuvânt diferit pentru lume, grecescul aion, când a scris despre dumnezeul acestei lumiAion poate fi şi este deseori tradus cu veac; cu alte cuvinte marchează o perioadă de timp. Satan este dumnezeul veacului actual.

Ce înseamnă toate aceste lucruri­? Pământul este planeta fizică pe care trăim. Lumea se referă la oamenii care trăiesc în prezent pe pământ şi, mai specific, la aceia care nu Îl slujesc pe Isus. Ei îl slujesc pe Satan şi sunt prinşi în sistemul pervertit şi păcătos al acestuia. Despre noi, creştinii, se spune că suntem „în lume“, dar nu „din lume“ (Ioan 17:11, 14). Trăim printre cetăţenii împărăţiei întunericului, însă noi facem parte din Împărăţia Luminii, Împărăţia lui Dumnezeu.

Iată răspunsul la întrebarea noastră. Mai clar: Dumnezeu are control suveran asupra întregului pământ. Satan, cu permisiunea lui Dumnezeu, nu poate controla decât „sistemul lumii“ adică pe cei care sunt cetăţeni ai împărăţiei întunericului. Din acest motiv, apostolul Ioan a scris că „toată lumea (nu tot pământul) zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19).

Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu are autoritate asupra lumii sau asupra sistemului lumii sau asupra oamenilor din lume. După cum a afirmat şi Daniel, El „stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea“ (Dan. 4:25). El încă poate ridica sau smeri pe oricine doreşte. Totuşi, ca „stăpân peste împărăţia oamenilor“, El i-a permis în mod suveran lui Satan să domnească peste acea parte a umanităţii care este rebelă faţă de El.

Analizarea ofertei lui Satan

Diferenţa dintre pământ şi lume ne ajută, de asemenea, să înţelegem ispitirea lui Isus în pustie. Acolo, Satan I-a arătat lui Isus „într-o clipă toate împărăţiile lumii“. Satan nu Îi putea oferi lui Isus o poziţie politică peste guvernele umane, ceea ce am putea numi preşedinte sau prim ministru. Nu Satan este cel care înalţă sau smereşte conducătorii lumii – Dumnezeu face acest lucru.

Mai degrabă, Satan trebuie să-I fi arătat lui Isus toate sub-împărăţiile din lume care făceau parte din împărăţia întunericului. El I-a arătat lui Isus ierarhia duhurilor rele care, în teritoriile încredinţate lor, domnesc atât peste împărăţia întunericului, cât şi peste oamenii rebeli care îi sunt supuşi. Satan I-a oferit lui Isus control asupra regatului său – cu condiţia ca Isus să Se alăture cauzei răzvrătite a lui Satan îndreptată împotriva lui Dumnezeu. Atunci Isus ar fi devenit mâna lui dreaptă în împărăţia întunericului.

Controlul lui Dumnezeu asupra guvernelor umane

Haide să definim şi mai specific limitele autorităţii lui Satan, analizând mai întâi scripturile care afirmă că Dumnezeu are autoritate peste guvernele umane de pe pământ. Satan are o oarecare autoritate peste aceste guverne doar pentru că are autoritate asupra oamenilor nemântuiţi, iar guvernele sunt de obicei controlate de acest fel de oameni. Însă, în final, Dumnezeu este suveran peste guvernele umane şi Satan nu poate să le manipuleze decât în măsura în care îi permite Dumnezeu.

Am studiat deja afirmaţia lui Daniel către împăratul Nebucadneţar, însă, deoarece este atât de revelatoare, haide să o mai analizăm o dată.

Marele împărat Nebucadneţar era plin de mândrie datorită puterii şi realizărilor sale, de aceea Dumnezeu a decretat că va fi adus într-o stare cât mai josnică, pentru a învăţa că „Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place, şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni“ (Dan. 4:17). În mod clar, lui Dumnezeu I se atribuia înălţarea lui Nebucadneţar la o poziţie politică atât de măreaţă. Acest adevăr se aplică oricărui lider de pe pământ. Apostolul Pavel, vorbind despre domnitorii acestui pământ, a declarat că „nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu“ (Rom. 13:1).

Dumnezeu este autoritate primară şi supremă în întregul univers. Dacă are cineva vreo autoritate, acest lucru se datorează doar faptului că Dumnezeu a delegat-o unora dintre copiii Lui sau că le-a permis altora să o aibă.

Cum rămâne cu domnitorii răi? A vrut Pavel să spună că până şi ei sunt puşi în acele poziţii de Dumnezeu? Da, asta a vrut. Mai devreme, în aceaşi scrisoare, Pavel a scris: „Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: «Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul»“ (Rom. 9:17). Dumnezeu l-a înălţat pe Faraon, cel cu inima împietrită, cu scopul de a-Şi glorifica Numele Său. Dumnezeu urma să Îşi dovedească puterea prin miracolele făcute – o posibilitate oferită de un om încăpăţânat pe care El îl ridicase.

Oare nu acelaşi lucru reiese şi din conversaţia lui Isus cu Pilat? Uimit că Isus nu răspundea întrebărilor sale, Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“ (Ioan 19:10).

Isus i-a răspuns: „N-ai avea nici o putere asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus“ (Ioan 19:11; subliniere personală). Cunoscând caracterul laş al lui Pilat, Dumnezeu l-a ridicat pentru ca planul prestabilit ca Isus să moară pe cruce să poată fi împlinit.

O simplă citire fugitivă a cărţilor istorice ale Vechiului Testament ne arată că Dumnezeu foloseşte uneori conducători răi ca agenţi ai mâniei Sale faţă de cei care o merită. Nebucadneţar a fost folosit de Dumnezeu pentru a-Şi manifesta judecata asupra naţiunilor din Vechiul Testament.

Există numeroase exemple de conducători pe care Dumnezeu i-a ridicat şi i-a coborât în Biblie. De exemplu, în Noul Testament citim despre Irod, care nu i-a acordat glorie lui Dumnezeu când unii dintre supuşii lui au strigat înaintea sa: „Glas de Dumnezeu, nu de om!“ (Fapte 12:22).

Rezultatul? „Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi“ (Fapte 12:23).

Nu uita că Irod era cu siguranţă un cetăţean al împărăţiei lui Satan, dar nu s-a situat în afara jurisdicţiei lui Dumnezeu. În mod categoric, Dumnezeu poate ridica sau coborâ orice lider pământesc dacă aşa doreşte El.[5]

Mărturia personală a lui Dumnezeu

În cele din urmă, să citim cuvintele spuse la un moment dat de Dumnezeu prin profetul Ieremia cu privire la suveranitatea Lui peste împărăţiile umane.

„Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel! Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici; dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi. Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gând să i-l fac“ (Ier. 18:6-10).

Poţi vedea acum că Satan, când L-a ispitit pe Isus în pustie, nu I-ar fi putut oferi lui Isus în mod legitim domnia peste împărăţiile politice omeneşti de pe pământ? Dacă spunea adevărul (aşa cum face uneori), atunci tot ceea ce I-ar fi putut oferi lui Isus ar fi fost controlul asupra împărăţiei întunericului.

Dar are Satan influenţă asupra guvernelor umane? Da, dar doar pentru că este domnul spiritual al oamenilor nemântuiţi, iar oamenii nemântuiţi sunt implicaţi în aceste guverne. Totuşi, el are doar atâta influenţă cât îi permite Dumnezeu să aibă şi Dumnezeu poate strica planurile lui Satan oricând doreşte. Apostolul Ioan a scris despre Isus că este „Domnul împăraţilor pământului“ (Apoc. 1:5).

Provoacă Satan calamităţi naturale şi clime adverse?

Deoarece Satan este „dumnezeul acestei lumi”, mulţi presupun că el controlează şi vremea şi că el este cel care cauzează calamităţi naturale precum inundaţii, secete, uragane, cutremure, ş.a.m.d. Dar asta ne învaţă Scriptura? Din nou, trebuie să fim foarte atenţi să nu ne bazăm întreaga teologie despre Satan pe baza unui verset care spune că „hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească“ (Ioan 10:10). Cât de des am auzit oameni citând acest verset în favoarea ideii că tot ceea ce fură, înjunghie sau distruge este de la Satan. Totuşi, studiind mai mult Biblia, aflăm că Dumnezeu Însuşi ucide şi distruge. Gândeşte-te la aceste trei pasaje extrase dintre multe altele:

Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă (Iacov 4:12; subliniere personală).

„Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi“ (Luca 12:5; subliniere personală).

„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă“ (Mat. 10:28; subliniere personală).

Dacă spunem că tot ce implică uciderea şi distrugerea este lucrarea lui Satan, ne înşelăm. Există mai multe exemple în Biblie că Dumnezeu ucide şi distruge (pierde).

Ar trebui să ne întrebăm „Când a vorbit Isus despre hoţul care vine să fure, să înjunghie şi să prăpădească, la diavol Se referea de fapt?” Repet, tot ce trebuie să facem este să citim contextual afirmaţia Lui. Într-un verset anterior acestei afirmaţii despre hoţul care vine să fure, să înjunghie şi să prăpădească Isus a spus: „Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei“ (Ioan 10:8). Când citim în întregime discursul lui Isus din Ioan 10:1-15 prin care afirmă că El este Păstorul cel bun, devine încă şi mai evident că termenii hoţ şi hoţi se referă la învăţătorii şi liderii religioşi falşi.

Diverse păreri referitoare la adversităţile climaterice şi la calamităţile naturale

Când lovesc uraganele sau cutremurele, acestea generează în mintea oamenilor care cred în Dumnezeu următoarea întrebare teologică: „Cine cauzează aceste fenomene?“ Există doar două posibilităţi pentru credincioşii creştini biblici: fie Dumnezeu, fie Satan.

Unii ar putea obiecta: „O, nu! Nu trebuie să dăm vina pe Dumnezeu. Oamenii sunt vinovaţi. Dumnezeu îi judecă pentru păcatele lor.

Dacă Dumnezeu este cel care cauzează uraganele şi cutremurele datorită pedepsirii păcatului, atunci cu siguranţă am putea da vina pe oamenii răzvrătiţi şi nu pe Dumnezeu, dar totuşi, Dumnezeu este cel responsabil, deoarece calamităţile naturale nu ar fi avut loc fără ca El să le decreteze.

Sau, dacă este adevărat că Dumnezeu îi permite lui Satan să trimită uragane şi cutremure pentru a-i pedepsi pe păcătoşi, atunci am putea spune că Satan este cel care le cauzează, dar totuşi, responsabilitatea îi revine tot lui Dumnezeu. Motivul este faptul că El este cel care îi permite lui Satan să cauzeze aceste distrugeri, deoarece aceste calamităţi apar ca rezultat al reacţiei Lui faţă de păcat.

Unii spun că nici Dumnezeu, nici Satan nu sunt responsabili de uragane şi cutremure, ci că acestea sunt simple „fenomene naturale în lumea noastră căzută în păcat“. Într-o măsură vagă, aceştia încearcă, de asemenea, să dea vina pe umanitate pentru dezastrele naturale, dar încă pierd din vedere ideea esenţială. Această explicaţie nu Îl scoate pe Dumnezeu din discuţie. Dacă uraganele sunt doar „fenomene naturale în lumea noastră căzută în păcat“, cine decide ca acestea să se manifeste? Este evident că uraganele nu sunt provocate de oameni. Cu alte cuvinte, ele nu se declanşează atunci când în văzduh se acumulează un număr de minciuni. Cutremurele nu apar când un anumit număr de oameni comit adulter.

Nu, dacă există o legătură între uragane şi păcat, atunci ea Îl implică şi pe Dumnezeu, deoarece uraganele sunt manifestarea pedepsirii păcatului. Chiar dacă apar la întâmplare, trebuie să fie voia lui Dumnezeu să apară la întâmplare, deci este implicat şi El.

Chiar dacă nu ar exista nici-o relaţie între păcat şi calamităţile naturale, chiar dacă Dumnezeu ar fi încurcat lucrurile când a creat lumea, astfel încât să fi existat greşeli în crusta pământului care se mişcă uneori şi în sistemul climateric care se manifestă ocazional, tot Dumnezeu ar fi responsabil pentru cutremure şi pentru uragane, deoarece El este Creatorul, iar greşelile Lui rănesc oamenii.

Nu există „Mama-Natură“

Deci, avem două răspunsuri posibile la întrebarea despre calamităţile naturale. Fie este responsabil Dumnezeu, fie Satan. Înainte de a ne îndrepta atenţia asupra unui pasaj specific pentru a afla răspunsul corect, haide să mergem puţin mai departe în privinţa acestor posibilităţi.

Dacă Satan este cel care cauzează dezastrele naturale, atunci Dumnezeu fie poate, fie nu poate să îl oprească. Dacă Dumnezeu poate să îl oprească pe Satan să mai cauzeze aceste dezastre, dar nu o face, atunci are în continuarea o oarecare responsabilitate. Calamitatea nu ar fi avut loc dacă nu ar fi permis El.

Dacă Dumnezeu nu îl poate opri pe Satan, atunci fie Satan este mai puternic decât Dumnezeu, fie este mai deştept decât El. În fapt, tocmai asta susţin şi adepţii teoriei „controlului câştigat asupra lumii de Satan, odată cu căderea lui Adam“. Ei susţin că Satan are dreptul legal de a face tot ceea ce doreşte pe pământ deoarece l-a furat de la Adam. În acest caz se presupune că Dumnezeu ar dori să-l oprească pe Satan, dar nu poate, deoarece trebuie să onoreze legământul făcut cu Adam, însă care a ajuns acum în mâinile diavolului. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost prea prost ca să poată prevedea ce se va întâmpla la cădere, dar Satan, fiind mai inteligent decât Dumnezeu, a câştigat o putere pe care Dumnezeu nu dorea ca acesta să o deţină. Eu personal nu am de gând să spun că Satan este mai înţelept decât Dumnezeu.

Dacă teoria „câştigului lui Satan“ ar fi adevărată, am vrea să ştim de ce nu cauzează Satan mai multe cutremure şi uragane şi de ce nu are drept ţintă populaţiile creştine. (Dacă spui „pentru că Dumnezeu nu îl lasă să se atingă de populaţia creştină“, atunci tocmai ai admis că Satan nu poate acţiona fără permisiunea lui Dumnezeu.)

Dacă devenim şi mai concreţi, singurele două răspunsuri posibile la întrebarea noastră sunt acestea: Fie (1) Dumnezeu cauzează cutremurele şi uraganele, fie (2) Satan le cauzează cu permisiunea lui Dumnezeu.

Vezi că, indiferent de varianta aleasă, în cele din urmă cel responsabil este Dumnezeu? Când oamenii spun: „Nu Dumnezeu a trimis acel uragan, ci Satan l-a trimis cu permisiunea lui Dumnezeu“, nu îl scot în totalitate „bazma curată“ pe Dumnezeu, aşa cum speră ei. Dacă Dumnezeu l-ar fi putut opri pe Satan să provoace uragan, indiferent dacă ar fi dorit sau nu, atunci El este responsabil. Oamenii răzvrătiţi ar putea fi vinovaţi datorită păcatelor lor (dacă uraganul a fost trimis de Dumnezeu sau permis ca pedeapsă), dar totuşi, ar fi o prostie să spunem că Dumnezeu nu este în nici un fel implicat sau responsabil.

Mărturia Scripturii

Ce anume spune Scriptura cu referire specifică la „calamităţile naturale“? Cine afirmă Biblia că le provoacă: Dumnezeu sau diavolul? Să analizăm mai întâi cutremurele, deoarece Biblia vorbeşte despre multe evenimente de acest fel. Conform Scripturii, cutremurele pot apărea ca o pedeapsă a lui Dumnezeu faţă de păcătoşi. În Ieremia citim: „Pământul tremură de mânia Lui [Dumnezeu], şi neamurile nu pot să sufere urgia Lui“ (Ieremia 10:10; subliniere personală).

Isaia avertizează:

De la Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună, şi cu flacăra unui foc mistuitor (Isaia 29:6; subliniere personală).

Poate îţi aduci aminte că, în zilele lui Moise, pământul s-a deschis şi i-a înghiţit pe Core şi pe confraţii lui răzvrătiţi (vezi Numeri 16:23-34). Aceasta a fost în mod clar pedeapsa lui Dumnezeu. Alte exemple ale judecăţii lui Dumnezeu manifestată prin cutremure pot fi găsite în Ezechiel 38:19; Ps. 18:7; 77:18; Hagai 2:6; Luca 21:11; Apoc. 6:12; 8:5; 11:13; 16:18.

Unele cutremure înscrise în Scriptură nu reprezintă în mod categoric dovezi ale judecăţii lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că nu au fost provocate de El. De exemplu, conform Evangheliei după Matei, au avut loc cutremure şi când a murit Isus (Mat. 27:51, 54), dar şi când a înviat (Mat. 28:2). Pe acestea din urmă să le fi provocat oare Satan?

Când Pavel şi Sila Îl lăudau pe Domnul prin cântece într-o închisoare din Filipi, pe la mijlocul nopţii „Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia“ (Fapte 16:26; subliniere personală). Satan a cauzat acest cutremur? Nu prea cred! Chiar şi temnicerul a fost mântuit după ce a văzut puterea lui Dumnezeu. Şi acesta nu este singurul cutremur din cartea Faptele Apostolilor cauzat de Dumnezeu (vezi Fapte 4:31).

Am citit recent despre nişte creştini bine intenţionaţi care, auzind prevestirea unui cutremur într-o anume zonă, s-au deplasat la faţa locului pentru a duce „un război spiritual“ împotriva diavolului. Poţi detecta greşeala implicată de presupunerea lor? Ar fi fost biblic să se roage lui Dumnezeu pentru a avea milă de oamenii care trăiau în acea zonă. Şi, dacă ar fi făcut aşa, nu ar mai fi fost nevoie să îşi piardă timpul şi banii pentru a se deplasa la locul presupusului cutremur – s-ar fi putut ruga lui Dumnezeu chiar în locul în care stăteau ei. Însă a lupta împotriva diavolului pentru a împiedica manifestarea unui cutremur este nescriptural.

Ce putem spune despre uragane?

Cuvântul uragan nu există în Biblie, dar putem găsi în mod categoric câteva exemple de vânturi năprasnice. De exemplu:

Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării (Ps. 107:23-25; subliniere personală).

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme (Iona 1:4; subliniere personală).

După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac (Apoc. 7:1).

În mod cert, Dumnezeu poate provoca sau opri vânturi.[6]

În toată Biblia nu există decât un singur pasaj care îi atribuie lui Satan trimiterea vântului – cel care relatează încercările lui Iov. Un mesager a venit şi i-a spus: „Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire“ (Iov 1:19).

Citind primul capitol al carţii Iov, aflăm că Satan este cel care a cauzat nefericirea lui Iov. Totuşi, nu trebuie să uităm că Satan nu i-a putut face nici un rău lui Iov sau copiilor lui fără permisiunea lui Dumnezeu. Deci, vedem încă o dată că Dumnezeu este suveran şi peste vânt.

Furtuna din Galilea

Cum rămâne cu „furtuna năprasnică“ ce I-a asaltat pe Isus şi pe ucenicii Săi când traversau Marea Galilee cu barca? Trebuie să fi fost Satan cel care a cauzat acea furtună, întrucât Dumnezeu nu ar fi trimis niciodată un vânt care să răstoarne barca în care se afla Fiul Său. „O împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi se va destrăma“, aşa că de ce să fi trimis Dumnezeu un vânt care i-ar fi putut răni pe Isus şi pe cei doisprezece ucenici?

Aceste sunt argumente solide, dar să ne oprim puţin şi să analizăm situaţia. Dacă nu Dumnezeu a trimis furtuna, ci Satan, atunci tot trebuie să admitem că Dumnezeu i-a permis lui Satan să o trimită. Deci întrebarea rămâne: „De ce i-ar permite Dumnezeu lui Satan să trimită o furtună care L-ar fi putut răni pe Isus şi pe cei doisprezece?“

Există vreun răspuns la această întrebare? Poate că Dumnezeu îi învăţa pe ucenici ceva despre credinţă. Poate că îi testa. Poate că Îl testa pe Isus, care trebuia să fie ispitit „în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat“ (Evrei 4:15). Pentru a fi testat în toate lucrurile, Isus trebuia să fie ispitit să Se îndoiască şi să Se teamă. Poate că Dumnezeu dorea să Îl glorifice pe Isus. Poate a intenţionat toate lucrurile menţionate mai sus.

Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel pe ţărmul Mării Roşii ştiind foarte bine că erau urmăriţi îndeaproape de armata lui Faraon. Dar oare nu îi elibera Dumnezeu pe israeliţi­­­? Atunci nu lucra oare împotriva Lui Însuşi când îi conducea pe evrei într-un loc în care urmau să fie masacraţi? Nu este acesta un exemplu de împărăţie „divizată împotriva ei însăşi“?

Nu, deoarece Dumnezeu nu intenţiona să îi lase pe evrei să fie masacraţi. Şi nici nu avea vreo intenţie de a trimite sau a permite lui Satan să provoace o furtună năprasnică pe Marea Galilee care să Îi înece pe Isus şi pe ucenici.

În ciuda acestor lucruri, Biblia nu menţionează că Satan este cel care a provocat furtuna, dar nu spune nici că Dumnezeu ar fi fost acela. Unii spun că trebuie să fi fost Satan, deoarece Isus l-a certat. Poate aşa e, dar nu este un argument imbatabil. Isus nu l-a certat pe Dumnezeu – a certat vântul. Dumnezeu Tatăl ar fi putut face acelaşi lucru, adică ar fi putut provoca un vânt printr-un singur cuvânt şi l-ar fi putut potoli certându-l. Doar pentru că Isus a certat furtuna nu este o dovadă că Satan a iniţiat-o.

Încă o dată, nu ar trebui să ne bazăm întreaga teologie pe un singur verset care de fapt nu dovedeşte nimic. Deja am făcut referire la pasajele biblice care dovedesc că Dumnezeu este suveran şi controlează şi vântul şi că, de cele mai multe ori, Lui i se atribuie provocarea vântului. Ideea mea este că Satan, deşi este „dumnezeul acestei lumi“, în mod categoric nu are control independent asupra vântului sau dreptul de a provoca furtuni oricând şi ori de câte ori doreşte.

De aceea, când apar uraganele, nu ar trebui să le privim ca pe nişte fenomene ce depăşesc controlul lui Dumnezeu, ceva ce El ar dori să oprească, dar nu poate. Faptul că Isus a certat furtuna de pe Marea Galilee ar trebui să fie o dovadă suficient de relevantă că Dumnezeu poate împiedica furtunile dacă doreşte.

Şi dacă Dumnezeu trimite (sau permite) manifestarea furtunilor, atunci trebuie să aibă un motiv, iar cel mai inteligent răspuns la întrebarea „De ce ar trimite sau ar permite furtuni care cauzează calamităţi catastrofale extinse?“ este acela că avertizează şi pedepseşte oamenii neascultători.

„Dar uragenele îi afectează câteodată şi pe creştini“

Cum rămâne cu creştinii care sunt afectaţi de aceste calamităţi? Când lovesc furtunile, ele nu demolează doar casele necreştinilor. Nu sunt creştinii absolviţi de mânia lui Dumnezeu datorită morţii ispăşitoare a lui Isus? Atunci cum putem spune că în ultimă instanţă Dumnezeu este cel din spatele acestor dezastre, când ele îi pot afecta chiar şi pe copiii Lui?

Acestea sunt într-adevăr întrebări dificile. Totuşi, trebuie să conştientizăm că nici răspunsurile nu sunt uşoare, dacă plecăm de la premiza falsă că Satan cauzează calamităţile naturale. Dacă Satan este cel care le cauzează, atunci de ce îi permite Dumnezeu să provoace lucruri care îi pot afecta şi pe copiii Săi? Problema rămâne.

Biblia specifică foarte clar că cei care sunt în Hristos „nu sunt rânduiţi la mânie“ (1 Tes. 5:9). În acelaşi timp, Biblia spune că „mânia lui Dumnezeu rămâne“ peste cei care nu ascultă de Isus (Ioan 3:36). Şi totuşi, cum poate mânia lui Dumnezeu să rămână peste cei nemântuiţi fără să îi afecteze şi pe creştini, când aceştia din urmă trăiesc printre necreştini? Răspunsul este că uneori îi afectează şi ar trebui să acceptăm acest adevăr.

În vremea exodului, toţi israeliţii trăiau într-o singură locaţie, iar plăgile pe care le-a trimis Dumnezeu ca pedeapsă peste egipteni nu i-a afectat şi pe ei (vezi Ex. 8:22-23; 9:3-7, 24-26; 12:23). Însă noi lucrăm cot la cot cu „egiptenii“. Dacă Dumnezeu doreşte să îi pedepsească prin calamităţi naturale, cum vom scăpa noi?

A scăpa este în mod cert cuvântul cheie pentru înţelegerea răspunsului la întrebare. Deşi Noe a scăpat de mânia lui Dumnezeu manifestată prin potopul asupra pământului, şi el a fost afectat, întrucât a trebuit să muncească la construirea arcei şi apoi a trebuit să petreacă un an întreg pe arcă împreună cu o mulţime de animale urât-mirositoare. (Pentru că tot a venit vorba, atât Vechiul, cât şi Noul Testament îi atribuie lui Dumnezeu potopul lui Noe, nu lui Satan; vezi Gen. 6:17; 2 Petru 2:5.)

Lot a scăpat cu viaţă când a căzut pedeapsa lui Dumnezeu peste Sodoma şi Gomora, însă a pierdut în foc şi pucioasă tot ce a avut. Judecata lui Dumnezeu faţă de oamenii răi îi afectează şi pe cei neprihăniţi.

Cu mulţi ani înainte, Isus îi avertizase pe credincioşii din Ierusalim să fugă atunci când vor vedea oraşul încercuit de armate, deoarece acestea vor fi „zilele răzbunării“ (Luca 21:22-23) – indiciu clar că invadarea Romanilor în Ierusalim în anul 70 d.Hr. avea drept scop revărsarea mâniei lui Dumnezeu. Slavă Domnului că cei care au ascultat de avertismentul lui Hristos au scăpat cu viaţă! Însă prin fuga lor au pierdut tot ce avuseseră în Ierusalim.

În fiecare dintre aceste trei exemple vedem că oamenii lui Dumnezeu pot suferi până la un anumit punct atunci când judecata lui Dumnezeu cade asupra oamenilor răi. De aceea, nu putem sări la concluzia că Dumnezeu nu este responsabil de calamităţile naturale, deoarece ele îi afectează uneori şi pe creştini.

Ce să facem în acest caz?

Trăim într-o lume blestemată de Dumnezeu, o lume asupra căreia Dumnezeu Îşi manifestă tot timpul mânia. Pavel a scris: „Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor“ (Rom. 1:18). Deoarece trăim printre cei răi, în lumea blestemată de Dumnezeu, nu putem scăpa total de efectele mâniei lui Dumnezeu asupra ei, chiar dacă această mânie nu ne vizează pe noi.

Ştiind acest lucru, ce ar trebui să facem? În primul rând ar trebui să ne încredem în Dumnezeu. Ieremia a scris:

„Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă“ (Ier. 17:7-8).

Observă că Ieremia nu a spus că omul care se încrede în Domnul nu se va confrunta cu seceta. Nu, ci când va veni căldura sau foametea, omul care se încrede în Domnul va fi ca un copac ce îşi întinde rădăcinile spre râu. El are o altă sursă de alimentare, chiar şi când lumea din jurul lui se ofileşte. Un exemplu care imi vine în minte este povestea lui Ilie care a fost hrănit de un corb în vremea foametei din Israel (vezi 1 Împăraţi 17:1-6). David a scris despre cei neprihăniţi că „au de ajuns în zilele de foamete“ (Ps. 37:19).

Dar nu sunt foametele provocate de diavol? Conform Scripturii, nu. Dumnezeu Îşi asumă întotdeauna responsabilitatea pentru ele, iar despre foamete se vorbeşte adeseori ca fiind o consecinţă a mâniei lui Dumnezeu asupra celor ce o merită. De exemplu:

„De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete»“ (Ier. 11:22; subliniere personală).

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, voi trimite între ei sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca nişte smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca»“ (Ier. 29:17; subliniere personală).

„Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele…” (Ezec. 14:13; subliniere personală).

„Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite, şi peste tot lucrul mâinilor voastre“ (Hagai 1:9-11; subliniere personală).

În cel de-al patrulea exemplu citim că israeliţilor li s-a imputat vina secetei datorită păcatului lor, însă Dumnezeu Şi-a asumat responsabilitatea de a o fi trimis-o.[7]

Când Dumnezeu trimite foamete peste oamenii răi, iar noi se întâmplă să trăim printre aceşti oameni răi, ar trebui să ne încredem în El că ne va împlini nevoile. Pavel a afirmat că foametea nu ne poate separa de dragostea lui Hristos!: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?“ (Rom. 8:35; subliniere personală). Observă că Pavel nu a spus că cei ce sunt creştini nu se vor confrunta niciodată cu foametea, ci, din contră, a implicat posibilitatea acesteia, chiar dacă el, în calitatea de student al Scripturii, ştia că foametea poate fi trimisă de Dumnezeu pentru a-i judeca pe cei răi.

Ascultarea şi înţelepciunea

În al doilea rând, ar trebui să fim ascultători şi să folosim înţelepciunea divină de a evita să fim prinşi în oricare din momentele în care Dumnezeu Îşi revarsă mânia peste lume. Noe a trebuit să îşi construiască o barcă, Lot a trebuit să fugă spre dealuri, creştinii din Ierusalim au trebuit să fugă din cetatea lor; toţi aceştia au trebuit să asculte de Dumnezeu pentru a evita să suporte manifestarea mâniei lui Dumnezeu faţă de cei răi.

Dacă aş trăi într-o zonă în care apar frecvent tornade, mi-aş construi o casă solidă care să nu poată fi spulberată sau o casă ieftină pe care să o pot înlocui uşor! Şi m-aş ruga. Fiecare creştin ar trebui să se roage şi să rămână sensibil la glasul Celui despre care Isus a promis că „va descoperi lucruri ascunse“ (Ioan 16:13) astfel încât să poată evita mânia lui Dumnezeu faţă de lume.

În Fapte 11 citim că profetul Agab a avertizat despre o foamete iminentă care ar fi putut fi un dezastru pentru creştinii din Iudea. În consecinţă, Pavel şi Barnaba au adus daruri strânse de ucenici pentru ajutorarea lor (Fapte 11:28-30).

Se poate întâmpla acest lucru şi astăzi? Desigur, pentru că Duhul Sfânt nu S-a schimbat şi nici dragostea lui Dumnezeu nu s-a micşorat. Totuşi, din nefericire, unii membrii ai trupului lui Hristos nu sunt deschişi spre astfel de daruri şi manifestări ale Duhului Sfânt şi, astfel, datorită faptului că „sting Duhul“ (1 Tes. 5:19), pierd cele mai bune lucruri date de Dumnezeu.

În autobiografia sa, regretatul preşedinte şi fondator al Full Gospel Businessmen, Demos Shakarian, povesteşte cum Dumnezeu a vorbit creştinilor din Armenia anilor 1800 printr-un băiat-profet iliterat. Acesta i-a avertizat că va avea loc un holocaust iminent şi, drept rezultat, mii de creştini penticostali care au crezut în posibilitatea unor asemenea manifestări au fugit din ţară, inclusiv bunicii lui Shakarian. La scurt timp după aceea, o invazie turcă în Armenia s-a soldat cu masacrarea a milioane de armeni, inclusiv a creştinilor care au refuzat să ţină seama de avertismentul Domnului.

Ar fi înţelept din partea noastră să rămânem deschişi faţă de Duhul Sfânt şi ascultători de Domnul, altfel este destul de posibil să experimentăm o parte din mânia lui Dumnezeu, prin care El nu ar dori să trecem. Elisei a instruit la un moment dat o femeie: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea; căci Domnul va trimite o foamete de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început“ (2 Împ. 8:1). Ce s-ar fi întâmplat dacă femeia aceea nu ar fi ascultat de profet?

În cartea Apocalipsa citim un avertisment interesant adresat copiilor lui Dumnezeu de a ieşi din „Babilon“, ca să nu fie acolo când se va manifesta mânia lui Dumnezeu:

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei [Babilonului], poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei…Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare“ (Apoc. 18:4-5, 8; subliniere personală).

Pe scurt, Dumnezeu este suveran asupra vremii şi calamităţilor naturale. El a dovedit în Biblie în mod repetat că este Domn peste natură, începând cu potopul de patruzeci de zile din vremea lui Noe, continuând cu grindina şi plăgile trimise peste inimacii lui Israel, cu provocarea furtunii împotriva bărcii în care era Iona, până la certarea furtunii de pe Marea Galilee. El este, aşa cum a spus Isus, „Domnul cerului şi al pământului“ (Mat. 11:25). Pentru mai multe dovezi biblice referitoare la domnia lui Dumnezeu peste natură, vezi Iosua 10:11; Iov 38:22-38; Ier. 5:24; 10:13; 31:35; Ps. 78:45-49; 105:16; 107:33-37; 135:6-7; 147:7-8, 15-18; Mat. 5:45; Fapte 14:17.

Răspunsul la câteva întrebări

Dacă Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni prin foamete, inundaţii şi cutremure, atunci este greşit ca noi, reprezentanţii lui Dumnezeu, să îi ajutăm şi să micşorăm suferinţa celor pe care Dumnezeu îi pedepseşte?

Nu, absolut deloc. Ar trebui să conştientizăm că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, chiar şi pe cei pe care îi judecă. Oricât de ciudat ar suna, pedepsirea prin calamităţi naturale este de fapt o dovadă a dragostei Sale. Cum aşa? Dumnezeu, prin dificultăţile şi greutăţile provocate de dezastrele naturale, îi avertizează pe oamenii pe care îi iubeşte că El este sfânt, că judecă şi că păcatul are consecinţe. Dumnezeu permite suferinţa temporară pentru ca oamenii să se trezească la realitate şi să vadă că au nevoie de un Mântuitor – ca să poată scăpa de iazul de foc. Aceasta este dragostea autentică!

Atâta vreme cât oamenii încă mai respiră, Dumnezeu continuă să arată faţă de ei o milă nemeritată, şi încă mai este timp pentru pocăinţă. Prin compasiunea şi ajutorul nostru, putem dovedi dragostea lui Dumnezeu faţă de oamenii care experimentează mânia Lui temporară, dar care pot fi mântuiţi de mânia Lui eternă. Calamităţile naturale sunt oportunităţi de a ajunge la cei pentru care a murit Isus.

Oare nu este evanghelizarea oamenilor cel mai important lucru în viaţa aceasta? Când avem perspectiva eternităţii, suferinţa celor prinşi în dezastre naturale este nimic în comparaţie cu suferinţa celor care vor fi aruncaţi în iazul de foc.

Este dovedit faptul că oamenii devin în general mult mai receptivi faţă de Evanghelie atunci când trec prin suferinţă. Există numeroase exemple biblice în acest sens, de la pocăinţa lui Israel sub dominaţia popoarelor vecine, până la pilda lui Isus despre Fiul Risipitor. Creştinii ar trebui să privească dezastrele naturale ca posibile vremuri de seceriş.

Să spunem adevărul

Dar ce mesaj le-am putea transmite celor care îşi culeg bucăţile rămase în urma uraganelor sau a cutremurelor de pământ? Ce le-am putea spune dacă ne vor cere un răspuns teologic pentru necazurile lor? Ar trebui să fim sinceri şi să le spunem oamenilor ce ne învaţă Biblia, că Dumnezeu este sfânt şi că păcatul lor are consecinţe. Haide să le spunem că urletul îngrozitor al uraganului nu este decât o imitaţie pală a puterii pe care o are Dumnezeul atotputernic şi că teama pe care au simţit-o când li s-a zguduit casa nu este nimic în comparaţie cu teroarea care îi va apuca atunci când vor fi aruncaţi în Iad. Şi haide să le spunem că, deşi toţi merităm să fim aruncaţi în Iad, Dumnezeu este plin de milă şi ne mai dă timp să ne pocăim şi să credem în Isus, prin care putem fi absolviţi de mânia Lui.

„Dar nu ar trebui să îi speriem pe oameni când le vorbim despre Dumnezeu, nu-i aşa?“ întreabă unii. Răspunsul se găseşte în Scriptură: „Frica Domnului este începutul ştiinţei“ (Prov. 1:7). Până când oamenii nu se vor teme de Dumnezeu, nu vor înţelege mare lucru.

Dar dacă oamenii se supără pe Dumnezeu?

Nu este oare posibil ca oamenii să se supere pe Dumnezeu datorită suferinţei lor? Poate că da, însă trebuie să îi ajutăm cu blândeţe să îşi vadă propria mândrie. Nimeni nu are dreptul de a se plânge împotriva lui Dumnezeu şi a felului în care îl tratează, deoarece toţi am fi meritat să fim aruncaţi în Iad de mult. Decât să Îl blasteme pe Dumnezeu pentru calamităţile suferite, oamenii ar trebui să Îl laude că îi iubeşte atât de mult încât să îi avertizeze. Dumnezeu are tot dreptul de a-i ignora pe toţi, lăsându-i să îşi urmeze drumul plin de egoism care duce în Iad. Însă El îi iubeşte pe oameni şi îi cheamă în fiecare zi. Îi cheamă prin tăcerea pomilor care înfloresc, prin cântecele păsărilor, prin maiestatea munţilor şi prin licărirea miliardelor de stele. Îi cheamă prin conştiinţa lor, prin trupul Lui – Biserica – şi prin Duhul Sfânt. Însă ei ignoră chemarea Sa.

Sigur că nu este voia lui Dumnezeu ca oamenii să trebuiască să sufere, dar atunci când aceştia continuă să Îl ignore, El îi iubeşte suficient de mult încât să folosească măsuri mai drastice pentru a le atrage atenţia. Uraganele, cutremurele, inundaţiile şi foametea sunt câteva dintre aceste măsuri drastice. Dumnezeu speră ca astfel de calamităţi să smerească mândria oamenilor şi să îi trezească la realitate.

Este Dumnezeu nedrept când pedepseşte?

Dacă Îl privim pe Dumnezeu şi lumea în care trăim din perspectiva biblică, atunci şi numai atunci putem gândi corect. Perspectiva biblică este aceea că toţi merită mânia lui Dumnezeu, dar că El este plin de îndurare. Când oamenii care suferă spun că merită un tratament mai bun din partea lui Dumnezeu, mai mult ca sigur că Dumnezeu oftează. Toţi primesc mult mai multă îndurare decât ar merita.

Abordând această temă, Isus a comentat la un moment dat două calamităţi din vremea Lui. În Evanghelia după Luca citim:

În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi“, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel“ (Luca 13:1-5).

Galileenii care muriseră de mâna lui Pilat nu puteau spune „Dumnezeu nu ne-a tratat corect prin faptul că nu ne-a scăpat din mâna lui Pilat!“ Nu, ei erau păcătoşi care meritau să moară. Şi, conform spuselor lui Isus, aceşti galileeni care supravieţuiseră ar fi greşit dacă s-ar fi grăbit să tragă concluzia că ei erau mai puţin păcătoşi decât semenii lor ucişi. Ei nu câştigaseră o favoare mai mare din partea lui Dumnezeu – lor li se acordase o îndurare mai mare. Mesajul lui Hristos era clar: „Toţi sunteţi păcătoşi. Păcatul are consecinţe. Pentru moment, voi trăiţi datorită milei lui Dumnezeu. Deci, pocăiţi-vă, înainte de a fi şi pentru voi prea târziu.“

Isus Şi-a încheiat comentariul asupra acestor tragedii cu pilda despre mila lui Dumnezeu:

El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: «Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?» «Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia»“ (Luca 13:6-9).

Aici sunt ilustrate dreptatea şi mila lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu strigă: „Taie copacul acesta nefolositor!“ Dar mila Lui pledează: „Nu, mai dă-i timp să facă mai multă roadă.“ Fiecare persoană care este fără Hristos este ca acest copac.

Putem certa uraganele şi inundaţiile?

O ultimă întrebare despre calamităţile naturale: „Nu este oare adevărat că, dacă avem suficientă credinţă, putem certa şi opri manifestarea calamităţilor naturale?“

A avea credinţă înseamnă a crede voia revelată a lui Dumnezeu. De aceea, credinţa trebuie fondată pe Cuvântul lui Dumnezeu, altfel nu este credinţă, ci mai degrabă speranţă sau presupunere. Nu există nici un loc în Biblie în care Dumnezeu să ne promită că putem certa şi linişti uraganele şi, deci, nici o persoană nu este în măsură să aibă credinţa că putea face acest lucru (decât dacă Dumnezeu îi acordă această credinţă).

Permite-mi să îţi explic. Singura modalitate prin care o persoană poate avea credinţa de a certa uraganele este cu condiţia ca persoana respectivă să fie convinsă că Dumnezeu nu a vrut ca acel uragan să lovească o anumită zonă geografică. Aşa cum am învăţat din Scriptură, Dumnezeu este cel care controlează vântul şi, deci, cel care este responsabil de uragane. De aceea, ar fi imposibil ca cineva să aibă credinţa neclintită că ar putea opri uraganul în condiţiile în care Dumnezeu Însuşi a decretat manifestarea acestuia! Singura excepţie ar fi în cazul în care Dumnezeu S-a răzgândit cu privire la uragan, fapt care s-ar putea întâmpla ca răspuns la rugăciunea unei persoane care a cerut îndurarea lui Dumnezeu sau ca răspuns la pocăinţa oamenilor pe care era pe cale să îi pedepsească (exemplul care îmi vine în minte este povestea cetăţii Ninive din zilele lui Iona). Totuşi, chiar dacă Dumnezeu S-ar răzgândi, nimeni nu ar putea avea credinţa de a certa şi calma uraganul decât dacă acea persoană ar şti că Dumnezeu S-a răzgândit şi că Dumnezeu doreşte ca ea să certe şi să calmeze furtuna.

Singura persoană care a certat şi a calmat vreodată un vânt puternic a fost Isus. Singura modalitate ca vreunul dintre noi să poată face acest lucru ar fi cazul în care Dumnezeu ne-ar fi dat „darul credinţei“ (sau darul „credinţei speciale“ după cum mai este numită uneori), unul dintre cele nouă daruri ale Duhului listate în 1 Corinteni 12:7-11. Ca şi în cazul celorlalte daruri ale Duhului, darul credinţei acţionează nu după cum am dori noi, ci după cum vrea Duhul (vezi 1 Cor. 12:11).

De aceea, în afara cazului în care Dumnezeu ţi-a dat credinţa specială de a certa un uragan în desfăşurare, ar trebui să nu îi stai în cale, presupunând că acţionezi cu credinţă. Ar trebui să-ţi dai la o parte din calea lui! Aş sugera, de asemenea, să te rogi ca Dumnezeu să te protejeze şi să îi ceri să aibă milă de oamenii pe care îi judecă, rugându-L să le cruţe vieţile, pentru a mai avea timp să se pocăiască.

Observă că, atunci când Pavel era în lanţuri în drum spre Roma într-o corabie care fusese purtată timp de două săptămâni de forţa vânturilor năpraznice, acesta nu le-a certat pentru a le calma (vezi Fapte 27:14-44). Motivul pentru care nu a făcut acest lucru a fost că nu a putut. Observă, de asemenea, că Dumnezeu a avut milă de fiecare persoană de la bord, întrucât toţi cei 276 de oameni au supravieţuit naufragiului (vezi Fapte 27:24, 34, 44). Mi-ar place să cred că Dumnezeu a avut milă de ei datorită mijlocirii lui Pavel.

 


[1] Răspunsul la două obiecţii posibile: (1) Iuda menţionează o dispută între Mihail şi Satan legată de trupul lui Moise, dar nu există nici o referire la o bătălie în sine. De fapt, Iuda ne spune că Mihail „n-a îndrăznit să rostească împotriva lui [Satan] o judecată de ocară, ci doar a zis: «Domnul să te mustre!»“ (Iuda 9). (2) Când Elisei şi slujitorul lui au fost înconjuraţi de armata siriană în oraşul Dotan, Elisei s-a rugat ca Dumnezeu să-i deschidă ochii slujitorului său (2 Împăraţi 6:15-17). În consecinţă, slujitorul său a văzut „cai şi care de foc“ care presupunem că erau conduse de o armată de îngeri pe tărâmul spiritual. Totuşi, acesta nu este un indiciu decisiv că îngerii fuseseră sau erau pe cale de a se implica într-o bătălie cu îngerii demonici. Uneori îngerii sunt folosiţi de Dumnezeu pentru a revărsa mânia Lui asupra celor nelegiuiţi, un exemplu fiind cel din 2 Împăraţi 19:35 în care un singur înger a ucis 185.000 de soldaţi din armata siriană.

[2] Vezi de exemplu Mat. 1:20; 2:13,19; 4:11; Luca 1:11-20, 26-38.

[3] Acest pasaj este, de asemenea, o dovadă a faptului că Iov nu „i-a deschis uşa lui Satan datorită temerilor pe care le avea“, un alt mit crezut de unii. Dumnezeu Însuşi i-a zis lui Satan în Iov 2:3 referitor la Iov: „El [Iov] se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină“ (subliniere personală). Acest subiect este tratat în detaliu în cartea mea God’s Tests (Testele lui Dumnezeu), pg. 175-181, care este disponibilă în limba engleză şi pe pagina noastră web (www.shepherdserve.org).

[4] Vezi, de asemenea, 1 Corinteni 10:13, care indică faptul că Dumnezeu ne limitează ispitele, ceea ce înseamnă că îl limitează şi pe cel care ne ispiteşte.

[5] Presupune acest lucru că nu ar trebui să ne rugăm pentru liderii guvernului sau că nu ar trebui să mergem la vot, pentru că ştim că Dumnezeu înalţă peste noi pe oricine doreşte? Nu, în democraţie, mânia lui Dumnezeu este practic zidită. Îi avem pe cei pentru care votăm, iar oamenii răi aleg în general oameni răi. Din acest motiv, cei neprihăniţi ar trebui să voteze. Mai mult, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, suntem învăţaţi să ne rugăm pentru liderii guvernului (Ier. 29:7; 1 Tim. 2:1-4), ceea ce indică faptul că putem influenţa decizia lui Dumnezeu referitoare la cine va fi învestit în funcţie. Deoarece judecata lui Dumnezeu îmbracă uneori forma liderilor răi şi deoarece majoritatea naţiunilor merită judecata Lui, putem cere şi obţine mila lui Dumnezeu pentru ca ţara noastră, în mod specific, să nu primească tot ceea ce merită.

[6]Alte scripturi care dovedesc că Dumnezeu are control asupra vântului sunt: Gen. 8:11; Ex. 10:13,19; 14:21; 15:10; Num. 11:31; Ps. 48:7; 78:76; 135:7; 147:18; 148:8; Is. 11:15; 27:8; Ier. 10:13; 51:16; Ezec. 13:11,13; Amos 4:9,13; Iona 4:8; Hagai 2:17. În multe din aceste exemple Dumnezeu foloseşte vântul ca mijloc de judecată şi pedeapsă.

[7] Pentru alte referinţe cu privire la faptul că Dumnezeu cauzează foametea vezi Deut. 32:23-24; 2 Sam. 21:1; 24:12-13; 2 Împ. 8:1; Ps. 105:16; Is. 14:30; Ier. 14:12, 15-16; 16:3-4; 24:10; 27:8; 34:17; 42:17; 44:12-13; Ezec. 5:12, 16-17; 6:12; 12:16; 14:21; 36:29; Apoc. 6:8; 18:8. Isus Însuşi a afirmat că Dumnezeu „dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Mat. 5:45). Dumnezeu controlează ploaia.

 

 Cateheze biblice

Ioan 8,31-59

Mai înainte de Avram, „Eu-sunt”

În noi conviețuiește o dublă paternitate – una adevărată și una falsă – care ne dă viață și respectiv, moarte. Se manifestă ca neîncredere (neascultare) sau ca încredere (ascultare de Isus)… El e Dumnezeu („Eu-sunt”), Fiul egal cu Tatăl, care este în totalitate numai iubire.

Acest adevăr, care ne eliberează de minciuna care ne ține robii falsei imagini despre Dumnezeu și despre noi, ne ajută să-L recunoaștem pe El ca Tată și pe noi ca pe fiii Săi iubiți.

Ps. 8

Psalmistul cântă măreția Numelui lui Dumnezeu care se răspândește pe tot pământul, dar se concentrează pe om… Dacă omul ar spune că e centrul universului, ar fi un semn de aroganță, dar dacă Dumnezeu spune acest lucru, înseamnă că e adevărat… Iar Dumnezeu iubește omul, îl pune în centrul atenției Sale, adică mai presus de centrul universului… Măreția lui Dumnezeu se manifestă în viața omului, în omul viu, care e gloria lui Dumnezeu.

Dacă psalmistul se întreba: „Ce este omul ca să-ți amintești de el?”, în această cateheză vom vedea în Fiul omului, în Isus, exact ce este omul…

La începutul capitolului al optulea Isus a spus că este „lumina lumii”. Lumina ne ajută să vedem realitatea. În aceste versete, Isus, ca lumină a lumii, ne arată realitatea noastră cea mai profundă, care este însăși realitatea Sa, cea de a fi Fiul Tatălui. Și aceasta este lumina în care omul vede viața în mod diferit…

Textul este destul de lung, dar vom atinge numai aspectele lui fundamentale… Temele fundamentale ale capitolului sunt: adevărul, libertatea și paternitatea. Sunt trei teme strâns legate între ele, care ne privesc pe fiecare…

Care este adevărul omului? Care este libertatea omului?

Isus leagă adevărul și libertatea de relația (de ideea) pe care omul o are cu Tatăl: dacă este o relație de fiu cu un tată pe care-l iubește, sau e un raport diferit, cu un tată pe care-l detestă…

Așadar, există două paternități, iar acestea conviețuiesc în noi. Iar luminarea noastră este trecerea de la o paternitatea mincinoasă, care ne ține în întuneric, la o paternitate adevărată, care ne dă libertatea de a fi fii și frați.

Vom vedea că tema paternității mincinoase este foarte actuală…

Se citește Io. 8, 31-59

31 Deci a spus Isus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei 32 și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”. 33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendenții lui Abraham și n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poți să spui: «Veți deveni liberi»?” 34 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine comite păcatul este sclavul păcatului. 35 Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. 36 Așadar, dacă Fiul vă va elibera, veți fi într-adevăr liberi. 37 Știu că sunteți descendenții lui Abraham, dar căutați să mă ucideți, deoarece cuvântul meu nu găsește loc în voi. 38 Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceți cele ce ați auzit de la tatăl vostru”. 39 Ei au răspuns și i-au zis: „Tatăl nostru este Abraham”. Isus le-a zis: „Dacă sunteți fiii lui Abraham, faceți faptele lui Abraham. 40 Acum, însă, voi căutați să mă ucideți pe mine, om care v-am spus adevărul pe care îl am de la Dumnezeu; Abraham n-a făcut aceasta. 41 Voi faceți faptele tatălui vostru”. Ei i-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare; avem un singur tată: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-ați iubi, pentru că eu am ieșit și vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis. 43 De ce nu înțelegeți vorbirea mea? De fapt, voi nu puteți asculta cuvântul meu. 44 Voi sunteți de la diavol, tatăl vostru, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru. El era un ucigaș de la început și nu s-a menținut în adevăr pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna, vorbește după firea lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45 Dar, pentru că spun adevărul, voi nu mă credeți. 46 Cine dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți? 47 Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu”. 48 Iudeii au răspuns și i-au zis: „Nu spunem noi bine că ești samaritean și că ai diavol?” 49 Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiți. 50 Totuși, eu nu caut mărirea mea; este cineva care o caută și care judecă. 51 Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păstra cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52 Iudeii i-au spus: „Acum suntem siguri că ai diavol! Abraham a murit; profeții de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păstra cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci». 53 Oare ești tu mai mare decât părintele nostru, Abraham, care a murit? Și profeții au murit. Cine te crezi?” 54 Isus a răspuns: „Dacă eu mă preamăresc pe mine, mărirea mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă preamărește, el, despre care voi spuneți «Este Dumnezeul nostru». 55 Dar voi nu l-ați cunoscut; însă eu îl cunosc și, dacă aș spune că nu-l cunosc, aș fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc și păstrez cuvântul lui. 56 Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o și s-a umplut de bucurie”. 57 Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Abraham?” 58 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”. 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns și a plecat din templu.

Capitolul al optulea a început cu o femeie ce trebuia lapidată, dar pe care Isus a iertat-o, și se încheie cu Isus care Se revelează ca fiind „Eu-sunt”. „Eu-sunt” înseamnă „Dumnezeu”. Iar ei vor să-L lapideze…

Avem o legătură strânsă între aceste două episoade: Isus este lapidat pentru că ne revelează un Dumnezeu care este opus celui pe care toate religiile îl presupun…

În această cateheză vom explica numai noțiunile fundamentale…

Cuvântul care se repetă cel mai des, de paisprezece ori, este „Tată”, în următoarele contexte: Tatăl Avram, Tatăl Dumnezeu și tatăl satana (diavolul)… Și fiii lui Avram pot să-l aibă ca tată ori pe Dumnezeu, ori pe diavol… Așadar, nu-i spus că tatăl nostru este Dumnezeu numai pentru faptul că suntem credincioși, pentru că participăm la cateheze, pentru că suntem moștenitorii făgăduinței… Pentru că un om este fiu în baza cuvântului pe care-l ascultă! Depinde ce cuvânt ascultăm…

Există o dublă paternitate, care depinde de „două adevăruri” , dintre care unul este adevărat, iar celălalt este fals (deși este presupus ca fiind adevărat)…

Așadar, problema este a adevărului: care adevăr?

Există un adevăr care ne face liberi: este vorba despre cunoașterea Tatălui ca fiind iubire, fapt care ne permite să fim fii iubiți și să-i iubim pe frați. Acesta e adevărul care ne face liberi! Iar libertatea înseamnă a-i iubi pe frați.

Și există un „adevăr potrivnic”, pe care noi îl trăim, care este în interiorul nostru, și se numește „păcatul originar”, care e o mare minciună, făcându-ne robi: este vorba despre imaginea noastră falsă despre Tatăl, despre Dumnezeu.

Mai înainte de a pătrunde în explicarea textului, ne oprim asupra acestor trei teme… Acum prezentăm tema adevărului, foarte dragă lui Ioan…

Isus e lumină, iar lumina ne arată adevărul, realitatea.

Ce este adevărul?

Toți oamenii îl caută… Cel puțin trebuie să spunem că omul caută „adevărul”, iar cel care pretinde că-l are în buzunar, pentru că-l confundă cu propriile certitudini, nu trăiește în adevăr, iar dacă trăiește în adevăr, trăiește numai din întâmplare, din greșeală…

Adevărul înseamnă venirea la lumină (nașterea) a realității pe care o cunoști. Realitatea există în măsura în care o recunoști, îi dai numele, o transformi, o verifici și o faci să fie disponibilă (folositoare) vieții omului…

Adevărul te introduce într-un raport: adevărul stă în cuvântul pe care-l spui nu lucrurilor, ci persoanelor. Pentru că cuvântul îl spui persoanelor. Dacă omul ar vorbi cu zidurile sau cu animalele într-un mod insistent, ar fi un om periculos… Vorbim cu cine ne răspunde, cu un om care interacționează…

Eroarea este diferită de adevăr și toți facem greșeli… Greșeala este un cuvânt care nu corespunde realității, iar noi ne dăm seama de acest fapt. Dacă un om face o afirmație greșită, chiar și involuntar, eu verific și înțeleg că acea afirmație nu-i adevărată dacă nu există realitatea pe care el mi-o spune…

Dincolo de eroare există și minciuna. Minciuna e foarte importantă pentru că ea stă la baza raporturilor interumane. Dacă un om spune un cuvânt adevărat, se dă pe sine celuilalt. Dacă tu nu-ți descoperi (arăți) cărțile, ci mereu descoperi cărțile celuilalt, câștigi mereu jocul… Așadar, e important să-ți ții mereu propriile cărțile ascunse și să le descoperi pe ale celuilalt…

Minciuna constă în a spune lucruri care nu corespund realității, astfel încât să-l înșel pe celălalt, căci așa îl am la mână…

Prin urmare, minciuna e fundamentală în relațiile dintre oameni, în sfera puterii… Căci dacă spui adevărul, ești neputincios: te dai tu în mâinile celuilalt. Dacă spui (arăți) cărțile tale adversarului, ești terminat.

Întrebarea este: care este adevărul omului? Cine este omul în realitate?

Isus, Fiul, a venit să ne reveleze adevărul fundamental al omului: omul e fiu!

Niciun om nu s-a făcut singur, nici cei mai importanți nu s-au creat singuri… Un om există pentru că o mană l-a născut… Iar dacă nu acceptă c-a fost adus pe lume de o mamă, nu există ca persoană… Căci nu se acceptă pe sine ca fiu și pe alții ca frați.

Minciuna fundamentală a omului constă în a nu se accepta ca fiind fiu. Prin urmare, nu are un raport bun cu tatăl, deci nu are un raport bun cu sine, ci are un raport conflictual, bazat pe competitivitate cu alții. Căci pe ceilalți îi vede ca fiind „obiectul” pe care el trebuie să și-l însușească (să-l posede) pentru ca a se simți cineva, din cauză că se simte un nimeni…

Așadar, la originea relelor se află necunoașterea adevărului despre cine este omul… Iar Isus este lumina lumii pentru că e Fiul care a venit să ne arate, prin fraternitate și prin slujirea fraților, adevărul fiecărui om, acel adevăr care ne face liberi…

Libertatea înseamnă să iubim așa cum suntem iubiți. Dacă un om nu e iubit de Tată și-L urăște pe acesta, înseamnă că se urăște pe sine și-i urăște pe frați…

Deci, Isus ne arată adevărul Fiului…

Este foarte important să cunoaștem adevărul… „Ucide mai mulți oameni limba decât sabia”… Altfel spus, minciuna este mai criminală decât sabia, pentru că cuvântul guvernează toate raporturile noastre: relațiile dintre noi și relațiile cu lucrurile…

Limba este precum „cârma unei corăbii”, căci duce corabia acolo unde vrea, deși este atât de mică… Nava poate naufragia sau poate ajunge la portul dorit datorită cârmei, limbii… (cf. Iacob)…

Toți am experimentat că din cauza limbii – care poate spune minciuni – omul poate falimenta (distruge) orice pe lume: toate raporturile cu alții, toate structurile

socio-economice, întreaga politică, obținând un avantaj personal… Sau, omul poate spune acel adevăr care creează comuniune, solidaritate, iubire, slujire. Și acesta este adevărul pe care Isus a venit să ni-l spună ca fiind lumina lumii. Fără această lumină, lumea nu există, nu trăiește, ci se distruge…

Acesta e conceptul adevărului. Nu-i o noțiune abstractă, ci e adevărul cel mai profund al omului: faptul de a se recunoaște fiu…

Mulțumită Domnului, toți avem un Tată, indiferent de experiența pe care noi o avem cu tatăl nostru, care întotdeauna e una limitată, în care se împletește binele cu răul (pozitivul cu negativul)… Dacă nu ar fi așa, l-am adora pe tatăl nostru pământesc, fapt care ar fi foarte periculos… Oricare ar fi experiența noastră vizavi de paternitatea pământească limitată, posibilitatea răscumpărării (mântuirii) fiecărui om constă în faptul că fiecare om este fiul lui Dumnezeu, fiu iubit… Isus însuși a venit să ne reveleze acest fapt prin iubirea Sa…

A descoperi acest adevăr înseamnă a afla libertatea, pentru că un om nu este liber până când nu se simte acceptat și iubit… Deci nu se acceptă, ci caută să facă tot posibilul (să facă orice) pentru a se simți acceptat și iubit… Prin urmare, este sclavul imaginii pe care o produce în ochii altora.

Așadar, vedem că libertatea este strâns legată de adevăr…

Dacă minciuna cauzează robie, libertatea este rodul adevărului…

Ce este libertatea? Astăzi se vorbește mult despre libertate, ea fiind un mare câștig al epocii noastre.

Prin „libertate”, după cum și prin „adevăr”, se înțeleg multe lucruri… Un om înțelege prin „adevăr” lucrurile pe care le spune el: chiar și minciunile cele mai mari sunt adevărate, dacă îi aduc foloase… Tot la fel și prin libertate se înțeleg lucruri care pot fi potrivnice, opuse…

Expunem cele două libertăți fundamentale, iar apoi vom prezenta libertatea în Biblie…

Primul concept al libertății, vechi ca lumea, dar pe care toți îl avem și-n zilele noastre, constă în faptul că omul liber este omul puternic, care face ceea ce vrea și ce-i place. Dar ceilalți, cine sunt? Sunt niște sărăcuți, niște robi ai mei (ai celui puternic)… Acesta este conceptul antic despre libertate…

În vechime, singura persoană liberă era regele care spunea: „Eu Îl reprezint pe Dumnezeu pe pământ. Deci, să fie clar că Dumnezeu e cu mine, iar eu sunt unsul Domnului, pentru că reprezint puterea lui Dumnezeu pe pământ. Eu sunt unicul om liber, iar voi sunteți supușii mei”…

Acesta e conceptul despre libertate, care apoi a fost transformat de epicurieni astfel: „Noi, toți oamenii, suntem mici regi, deci fiecare face ceea ce vrea și ce-i place, pe cont propriu”… Este libertatea de a face și a urma plăcerea proprie… Acesta e conceptul despre libertate și-n societatea noastră, de la Adam până la noi…

Împotriva acestui tip de libertate avem o mică obiecție: pentru un animal este just să-și urmeze propria plăcere, pentru că animalul e ghidat de instinct… În schimb, omul nu-i ghidat de instinct, căci omul are rațiune și iubire… Prin urmare, acest tip de libertate înjosește omul la nivelul unei bestii – nu al unui animal, căci animalele sunt demne de respect – deoarece omul devine un lup față de ceilalți oameni…

Din timpuri străvechi, acesta este conceptul cel mai răspândit despre libertate…

Totuși, încă din antichitate, avem și conceptul opus libertății: este libertatea stoicului, a ascetului, a omului înțelept care-și cunoaște datoria și o împlinește…

Dacă epicurianul caută și face propria sa plăcere, fiind sclavul plăcerii, stoicul are o altă filozofie: „Eu cunosc, știu ce trebuie să fac, și-s capabil să-mi fac datoria”… Conceptul stoicilor, al persoanelor culte despre libertate, e mult mai nobil față de cel al epicurienilor… Dar și-n cazul stoicilor omul rămâne sclavul eului său, al supereului său, fapt tipic uman: „Îmi place să fiu corect”… Acestea sunt cele două concepte fundamentele despre libertate, din antichitate până în zilele noastre…

Evanghelia – și întreaga Biblie – ne propune un alt concept despre libertate: „Omul este liber pentru că este imagine (chip) a lui Dumnezeu”…

Cine este Dumnezeu?

„Să nu-ți faci nicio imagine despre Dumnezeu, pentru că imaginea lui Dumnezeu este omul liber”…

Dar cine este Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care s-a revelat ca fiind Cel care se pune în slujirea tuturor, Își dă viața pentru toți, e solidar cu toți și-i iubește… Dumnezeu e iubire!!!

Așadar, libertatea creștină nu-i plăcerea instinctuală, nu-i nici datoria impusă de lege, ci constă în a ne ști iubiți și în a ști să-i iubim pe alții stabilind un raport corect cu Tatăl, cu frații și cu lucrurile, toate fiind puse în slujirea vieții… Acesta e conceptul creștin despre libertate, foarte diferit de toate celelalte concepte din zilele noastre… E foarte important să ținem cont de acest adevăr…

Atât noțiunea de libertate, cât și cea de adevăr, au legătură cu imaginea pe care omul o are despre Dumnezeu… Iată motivul pentru care în versetele noastre noțiunea de „paternitate” se repetă mereu…

Există două imagini opuse despre Dumnezeu. Cea dintâi este cea prezentată de satana în Geneză, la capitolul al treilea… Satana ne sugerează că Dumnezeu e gelos și invidios pe om, e rivalul omului, un Dumnezeu care ne interzice să avem acces la ceea ce e frumos, bun și plăcut, un Dumnezeu antagonist și stăpân al omului, care subjugă omul… Prin urmare, noi vrem să fim ca acest Dumnezeu, să-i luăm locul…

Un astfel de Dumnezeu este detestabil, însă noi devenim exact așa pentru că omul devine imaginea pe care o are personal despre Dumnezeu. Dacă omul are o imagine negativă, îl refuză pe acel Dumnezeu ca Tată, însă omul devine exact ca acel Dumnezeu pe care și l-a închipuit…

Aceasta este „minciuna originară”, care se numește „păcatul originar”, care stă la rădăcina relelor noastre și constă în a nu avea o imagine potrivită despre Dumnezeu, ci a avea în minte imaginea Dumnezeului stăpân…

Isus a venit să ne prezinte imaginea lui Dumnezeu ca Tată: „Tatăl milei” (adică matern), Tatăl care dăruiește, iartă, nu-i antagonistul omului, ci este slujitorul acestuia, care iubește omul cu prețul vieții Sale… Iar Isus a venit să ne reveleze toate acestea…

Cunoașterea acestui Tată este adevărul nostru… Dacă acceptăm să fim fiii Lui, devenim liberi, egali cu El…

Cealaltă imagine despre Dumnezeu e cea mincinoasă…

În această lungă introducere am urmărit să clarificăm bine noțiunile de adevăr, libertate și paternitate. Căci și-n zilele noastre, destinul fiecăruia se joacă (decide) în raportul pe care-l avem cu Tatăl… Ce fel de Tată? Ce fel de raport cu Tatăl? Ce fel de adevăr există în spatele imaginii pe care o am despre Tatăl și despre mine?

vv. 31-36 ^

31 Deci a spus Isus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei 32 și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”. 33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendenții lui Abraham și n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poți să spui: «Veți deveni liberi»?” 34 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine comite păcatul este sclavul păcatului. 35 Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. 36 Așadar, dacă Fiul vă va elibera, veți fi într-adevăr liberi.

Aceste cuvinte sunt adresate iudeilor „care I-au crezut” (v. 31)… A crede într-o persoană înseamnă „A crede că cuvintele acesteia sunt adevărate”…

Traducerea corectă este „I-au crezut”

De obicei, se spune că trebuie „să credem în El”. Dar care este diferența?

„A-i crede unui om” înseamnă a-l crede că spune adevărul. „A crede într-un om” înseamnă că ader la acel om care „este” adevărul…

Mulți creștini, dar și mulți alții, cred Evangheliei, adică mesajului lui Isus, spunând că „este un mesaj frumos”…

Însă „mesajul lui Isus” poate fi cea mai mare minciună din lume dacă omul nu crede – nu doar mesajului lui Isus – și în Persoana lui Isus, pentru că Isus este mesajul Său! Isus spune că El e Dumnezeu, că e Fiul lui Dumnezeu. Dacă nu-L accept pe El ca Fiu al lui Dumnezeu, tot mesajul Său este fals. Așadar, nu putem despărți mesajul de persoana care-l transmite.

Noi, pe bună dreptate, despărțim mesajul de persoană la nivel uman, pentru că și un om care ar spune prostii, ar putea apoi să spună lucruri drepte, iar un altul, care ar spune lucruri juste, ar putea spune apoi, prostii. Prin urmare, la nivel uman, să facem bine să deosebim mesajul de persoană…

Isus repetă constant că nu-L putem despărți de Cuvântul Său, pentru că El este Cuvântul pe care-L vestește, căci Îl trăiește și-L împlinește. De aceea Cuvântul Său este adevărul!

Și ce Cuvânt este? Este Cuvântul iubirii Tatălui, care se face trup… Fapt pentru care, dacă nu acceptăm Persoana lui Isus, creștinismul ar fi o simplă ideologie… Nu putem spune că mesajul e frumos, dar nu-L acceptăm pe Isus… Nu! Dacă nu acceptăm că adevărul e mereu trup, înseamnă că putem spune un lucru oarecare, dar viața este cu totul alta… Dar atunci, lucrul pe care l-am spus, nu e adevărat!

Isus este adevărul care-L spune despre Sine: că e Fiul. Și făcând așa și spunând așa, Isus ne spune adevărul nostru: că suntem fii.

Cum putem cunoaște acest adevăr? Pentru că nu-i un adevăr teoretic… Ci este un adevăr pe care-l cunoaștem „dacă locuim [rămânem] în Cuvântul Său”…

Ce facem în timpul catehezelor? Încercăm să locuim în Cuvântul Său, să-L cunoaștem, să ne familiarizăm…

Cuvântul e foarte important pentru om, pentru că trăiește cuvântul pe care-l are în interiorul său. Familiaritatea cu Cuvântul Său, puțin câte puțin, mă face să devin asemenea cu El, Fiul, și atunci Îl cunosc… Căci adevărul e o problemă de practică: dacă trăiesc Cuvântul, devin asemenea acestui Cuvânt, deci Îl înțeleg…

E frumoasă expresia „a rămâne, a locui în Cuvânt”…

Făcând o analiză a zilei, ne putem întreba: „În care cuvinte locuim?”. Pentru că cuvântul în care locuim, acela guvernează existența noastră, iar noi devenim acel cuvânt… Dacă cuvântul în care locuim este adevărul Fiului lui Dumnezeu, eu voi deveni fiul lui Dumnezeu, pentru că acest cuvânt îmi dă puterea să devin fiul lui Dumnezeu, deci liber…

Dacă cuvântul în care locuiesc sunt interesele mele, minciunile mele, eu voi deveni ca idolii mei…

Discipolul este cel care „locuiește în Cuvânt”… Nu-i cel care doar Îl iubește pe Isus; e important să adere la El. A adera la un om înseamnă a căuta să-l înțelegi…

Dacă-i spui unui om: „Da, te iubesc, dar te rog să taci, căci, dacă vorbești, spui numai prostii”, înseamnă că nu-l iubești… Opusul este: „Da, te iubesc, mă interesezi ca om, deci vorbește, căci eu te ascult”… Căci tocmai ascultându-te, cuvântul pe care mi-l spui intră în mine, iar viața mea se modifică după acest cuvânt spus de tine…

Altfel spus, cunoașterea adevărului e un drum de luminare. Numai locuind în acest Cuvânt vom cunoaște adevărul (v. 32)… Verbul este la viitor, pentru că mai înainte trebuie să locuim îndelung în acest Cuvânt…

Care e adevărul Cuvântului lui Isus? E adevărul fundamental al omului: că El e Fiul, iar noi suntem frați, și că Tatăl este opusul tatălui pe care, de la Adam până la noi, toți îl credem că e tată…

Isus ne prezintă adevărul nou despre Dumnezeu și despre om…

Acel „adevăr care ne face liberi”… Liberi să iubim așa cum suntem iubiți… În acest loc evanghelistul ne descoperă intenția întregii evanghelii: să locuim în acest Cuvânt pentru ca să-L cunoaștem pe Fiul, care e adevărul Tatălui și adevărul nostru și, cunoscând acest adevăr, în sfârșit devenim liberi, adică ne acceptăm pe noi ca fii și pe alții ca frați…

Căci omul care nu se acceptă pe sine ca fiu iubit de Tatăl și pe alții ca frați, la fel de mult iubiți și ei de Tatăl, nu este fiul lui Dumnezeu, nu are identitatea Sa, ci-și va căuta identitatea sa în alte lucruri…

Propunerea lui Isus este urmată de răspunsul iudeilor care L-au ascultat – de răspunsul credincioșilor – „Noi suntem sămânța lui Avram” (v. 33). Suntem fiii lui Avram. De unsprezece ori e amintit Avram.

În Biblie, Avram îl reprezintă pe noul Adam… În timp ce Adam n-a crezut în iubirea Tatălui, ci i-a crezut șarpelui care i-a propus un alt tip de tată, apoi a fugit de la fața lui Dumnezeu, Avram e primul care crede în Dumnezeu și-n Cuvântul Său: „A crezut și i s-a socotit ca dreptate”…

Pentru că dreptatea fundamentală a omului este să creadă în iubirea lui Dumnezeu-Tatăl… Dacă nu accept iubirea Lui față de mine, nu pot să-L accept nici pe Dumnezeu, nici pe mine și nici pe alții…

Iudeii spun: „Noi suntem fiii lui Avram, nu robi” (v. 33). Deși evreii de multe ori au trăit sub ocupație străină, totuși se consideră liberi, pentru că sunt fiii lui Avram și moștenitori ai făgăduinței…

„Cum ne spui că vom deveni liberi, căci noi nu suntem robi?!”

Un om poate fi credincios, poate sta în casa Tatălui chiar și ca rob, deci nu ca fiu… Există mulți oameni religioși – chiar și printre creștini – cărora le este foarte frică de Dumnezeu: merg în zi de poruncă la Liturghie numai pentru că există porunca, și dacă nu merg, vor fi pedepsiți de Dumnezeu, căci El îi va trimite în Iad… Iar aceste lucruri sunt predicate… Însă întrebarea este: „Câți merg la Liturghie din iubire?”… Câți merg pentru a regăsi propria lor identitate de fii, pentru a-L întâlni pe Tatăl, pentru a celebra fraternitatea cu alții?

Altfel spus, și-n Biserică putem sta ca robi (la fel ca fratele mai mare) sau ca fii. Și e o mare diferență… Cine stă ca „rob” așteaptă… Ce aștepta fiul cel mare din pilda Fiului risipitor? Aștepta moartea tatălui, ca să se poată bucura de moștenire… După părerea lui, tatăl era un stăpân sever, iar el trebuia să i se supună, căci, dacă nu, îl pedepsea… Astfel, el așteaptă ca tatăl său să slăbească în putere, să îmbătrânească și să moară, căci apoi va fi liber…

Noi, atunci când avem această părere despre Dumnezeu, neputându-L ucide pe Dumnezeu (de fapt, tocmai din cauza acestei imagini despre Dumnezeu L-am răstignit, L-am omorât), așteptăm și spunem: „Cel puțin vom fi fericiți după ce va muri, dar între timp suntem robi”…

În schimb, Dumnezeu vrea să trăim acum în „libertatea fiilor”, libertate care e darul Spiritului Sfânt și care ne ajută să-L iubim pe Tatăl, pe noi și pe alții…

Isus răspunde obiecțiunilor ridicate de aceștia: „Voi ziceți că sunteți liberi? Nu sunteți! Căci sunteți robii păcatului!” (v. 34).

În această cateheză ne vom oprim numai asupra acestor versete, iar restul sunt de meditat în mod personal…

Ce este păcatul?

Păcatul constă în a nu crede în Fiul, după părerea lui Ioan… Fiul e Cel care ne revelează iubirea Tatălui și ne revelează că toți suntem fii… Prin urmare, păcatul meu radical constă în a nu accepta să fiu fiul lui Dumnezeu, a nu accepta iubirea Tatălui pentru mine. Acesta e păcatul radical…

Cum pot trăi, dacă nu accept să fiu iubit? Dacă-L consider pe Dumnezeu antagonistul meu? Înseamnă că întreaga mea viață este ratată… Ori trăiesc ca rob al lui Dumnezeu, ori mă răzvrătesc. Dar oricare dintre aceste variante sunt greșite… Acesta e păcatul…

De fapt, acest păcat face în așa fel încât eu să nu fiu fiul lui Dumnezeu, ci „fiul tatălui-diavol” (v. 44). Simțim în noi o paternitate răufăcătoare (dăunătoare), care-i minciuna care ne-a furat cunoașterea lui Dumnezeu.

Tatăl-diavolul este un falsificator abil. Și, la fel ca toți falsificatorii, este un bun comunicator… Căci minciuna trebuie să fie verosimilă, plauzibilă, mai mult decât adevărul care uneori ni se pare că nu-i adevărat.

În ce constă păcatul originar? Constă într-un „delict semantic”, adică într-un „delict al semnificației”… Cea mai mare crimă pe care-o putem face este să luăm (furăm) cuvintelor însemnătatea, semnificația lor. Iar cuvintele care sunt mai necesare decât pâinea, precum „libertate, adevăr, Tată, iubire, bucurie” sunt cele mai falsificate cuvinte de pe lume… Pentru a ne da seama că așa este, e suficient să fim atenți la ceea ce auzim la televizor, la ceea ce se scrie în ziare, la ceea ce avem noi în interior… Separatorul, mincinosul, încă de la început, este cel care ia (fură) cuvintelor adevărul lor… Și toți experimentăm că există cuvinte cărora li s-a furat adevărul… Adevărul Tatălui ca fiind iubire, faptul de a ști să ne acceptăm ca fii iubiți, și pe alții ca fiind frații noștri…

Cum au furat adevărul cuvântului „adevăr”? Toți spunem că adevărul e relativ? Relativ în funcție de ce? Este clar că în funcție de interesul (avantajul) meu…

Ce este interesul? Este ceea ce stă în interiorul meu… Iar în interiorul meu stă egoismul meu, deci vreau ca adevărul să slujească egoismul meu… Dar în acest fel mă distrug pe mine și pe alții…

La originea relelor, întotdeauna avem această falsificare a semnificației cuvintelor…

Încă de la început, întreaga Evanghelie după Ioan este un joc despre cuvânt… pentru a ajuta să iasă la lumină în mod limpede cuvintele fundamentale precum: „Cuvânt, a comunica, a spune, Tată, iubire, libertate, adevăr”…

Care este rezultatul acestei lucrări a lui Isus?

Rezultatul este că ei doresc să-L lapideze… Și lapidându-L, ei întăresc cuvintele pe care Isus le-a spus despre ei: „Voi sunteți fiii tatălui minciunii”. De fapt Îl ucideți pe Fiul…

Dar ultimul cuvânt îi este rezervat lui Dumnezeu, care este adevăr, libertate și iubire. Căci tocmai lapidându-L – nu vor reuși să-L lapideze, dar peste câteva luni Îl vor răstigni – dar, fiind crucificat, Isus va revela că El este Dumnezeu și ne va revela cine este Dumnezeu… Dumnezeu nu-i stăpânul, dătătorul legii pe care ei și-L închipuiau, ci e Tatăl Său și Tatăl nostru… Acel Tată care are aceleași însușiri ale lui Isus, care s-a făcut slujitorul fraților, ale Lui care și-a dat viața pentru frați…

Pe cruce Isus ne va revela pentru prima dată adevărul lui Dumnezeu: Acela e Dumnezeu, nu un altul… Răstignitul, Fiul este Cel care ne revelează iubirea Tatălui. Isus ne va revela că El e Dumnezeu dar ne va revela și marea noastră demnitate: noi, în El, suntem fii ai lui Dumnezeu, iar Isus a venit să ne dea această iubire…

Texte utile:

  • Gen. 3, povestirea minciunii de la început;
  • Gen. 12, 1-3;
  • Gen. 15, 1 ș.u.;
  • Io. 3, 14-21;
  • Gal. 3, 6-14
  • Gal. 5, ș.u.;
  • Rm. 4, 1 șu.;
  • 1Io. 3.
Autor: pr. Silvano Fausti
Traducător: pr. dr. Mihai Valentin Tegzeș
Corectori: Gabriela Neag și Cecilia Fratila

Diavolul

Definiție

O creatură spirituală puternică, un înger, diavolul a fost la început un heruvim credincios. Nu a fost creat ca satan sau diavol, ci s-a făcut pe sine astfel prin rebeliunea împotriva Atotputernicului Dumnezeu. A introdus păcatul în Univers și este extrem de rău, marele dușman al lui Dumnezeu și al tuturor creaturilor Sale drepte. A fost condamnat la nimicire la momentul răscoalei din Eden, dar i s-a permis sa existe pentru ca supremația lui Iehova să fie dovedită. La Armagedon el va fi închis în Adânc de Isus Christos, iar la sfârșitul domniei mileniale a lui Christos, el va fi anihilat. Un dumnezeu imitator, fals.

Inițial el a fost o creatură dreaptă a lui Dumnezeu – așezat ca protector al lui Adam și Eva în Eden

Ezechiel 28:12-15  „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţă.Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.

 

Daniel 4:10-12  Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap, când eram în pat. Mă uitam, şi iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt. Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri, şi se vedea de la marginile întregului pământ. Frunza lui era frumoasă, şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui, şi orice făptură vie se hrănea din el.

Modul în care păcatul, neascultarea, minciuna și crima au fost introduse de ”heruvimul ocrotitor”

Iacov 1:13-15  Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

Ezechiel 28:15, 16  Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.

Ioan 8:44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

 

1 Ioan 3:8  Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

 

A instituit răscoala contra lui Dumnezeu

 

Isaia 14:13, 14  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

 

1 Timotei 3:6  Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.

 

Efeseni 2:2  în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.

 

Ezechiel 28:17,18  Ţi s-a îngîmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.Prin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.

 

A provocat și pus la îndoială supremația, adevărul și justiția Divină

 

Geneza 3:4, 5  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri!dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”

 

Vezi și Iov capitolele 1 și 2

 

A ridicat chestiunea integrității omului față de Dumnezeu și a provocat modul iubitor în care Dumnezeu conduce Universul

 

Iov 1:9-11; 2: 3-5  Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mânilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l perd fără pricină.”Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”

 

Apocalipsa 12:10  Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

 

Nume date lui după răscoală

 

Apocalipsa 12:9  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

 

Apocalipsa 20:2  El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

 

A introdus religia în lume și închinarea la creaturi

 

Romani 1:22  S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înebunit;

 

Iuda 1:9  Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

 

Vezi și Geneza: 3:4,5

 

Cauza păcatului, a morții și a necazurilor pe Pământ

 

Isaia 14:12, 16, 17, 20  Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?” Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 

Fapte 10:38  „..cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.”

 

Romani 5:12, 19  De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

 

Este important a cunoaște activitățile diavolului pentru a evita capcanele lui

 

2 Corinteni 2:11 „… ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu Suntem în neştiinţă despre planurile lui.”

 

2 Timotei 2:25, 26  „..să îndrepte cu blândeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.”

 

2 Tesaloniceni 2:9, 10  Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

 

O persoană vie, satan nu este o calitate abstractă a răului

Matei 4:1-11  Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia; Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon.

Vezi și Luca capitolul 4

 

Zaharia 3:1, 2  El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pîrască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”

 

Marcu 3:22  Şi cărturarii, care se pogorâseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”

 

Apare ca un binefăcător, purtător de lumină, pentru a înșela

 

2 Corinteni 11:13, 14  Oamenii aceştia Sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

 

Apocalipsa 3:9  Iată că îţi dau din cei ce Sunt în sinagoga Satanei, care zic că Sunt Iudei şi nu Sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.

 

Geneza 3:1-5  Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

 

Aruncat afară din organizația lui Dumnezeu, condamnat la nimicirea la timpul răscoalei din Eden, nu a mai primit nici o însărcinare de la Dumnezeu după aceea

 

Geneza 3:14, 15  Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

 

Daniel 4:13, 14  În vedeniile cari-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, şi iată că s-a pogorât din ceruri un străjer Sfânt.El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: „Tăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el, şi păsările din ramurile lui!

 

Ezechiel 28:16, 18, 19  Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Prin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!”

 

Psalmi 94:20  Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

 

2 Corinteni 6:15  Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

 

Naum 1:3  Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii Sunt praful picioarelor Lui.

 

Habacuc 1:13  Ochii Tăi Sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?

 

Existența diavolui a fost permisă pentru o vreme, pentru a lămuri definitiv, pentru totdeauna, chestiunea supremației lui Iehova Dumnezeu și a integrității oamenilor credincioși

 

Exod 9:16  Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.

 

Romani 9:17  Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

 

Eccleziastul 3:1, 7, 8, 16, 17   Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.Ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate. Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.”

 

Naum 1:9  Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.

 

Proverbe 27:11  Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte.

 

Psalmi 74:10, 22, 23  Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău? Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte! Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

 

Psalmi 83:17, 18  Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşuească obrazul de ruşine şi să piară!Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pământul.

 

Apocalipsa 6:10  Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

 

Puterea personală si faptele nelegiuite îî vor rămâne și va asalta pe servii lui Dumnezeu

 

1 Petru 5:8  Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.

 

Luca 22:31  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.”

 

2 Corinteni 12:7  Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngîmf.

 

1 Tesaloniceni 2:18  Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.

 

Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

Geneza 3:15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

 

Ioan 13:2 „ În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,..”

 

Vezi și Matei cap 4; Luca cap 4;

 

Prin păcat și organizația lui, satan aduce ispite și necazuri

 

Evrei 2:14, 15  Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

 

Iacov 3:14-16  Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

 

1 Cronici 21:1, 8  Satana s-a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.  Şi David i-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”

 

Fapte 5:3  Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

 

Naum 3:1  Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire!…

 

Apocalipsa 18:2, 3  El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”

 

Matei 24:9  Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

 

A ridicat o organizație compusă din ”ceruri” vizibile (demoni) și ”pământ” vizibil (oameni)

 

Geneza 3:15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

 

Daniel 2:31-33  Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemai pomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.Capul chipului acestuia era din aur curat; pieptul şi braţele îi erau din argint; pântecele şi coapsele îi erau din aramă;fluierele picioarele, din fier; picioarele, parte din fier, şi parte de lut.

 

2 Petru 3:7- 13  Iar cerurile şi pământul de acum Sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani Sunt ca o zi.Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare Sfântă şi evlavioasă,aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

 

Isaia 47:1, 5  „Pogoară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supţirică şi plăcută. „Şezi într-un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.

 

Organizația de demoni

 

Apocalipsa 12:3, 4  În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

 

Efeseni 6:11, 12  Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti.

 

Daniel 10:13  Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei.

 

Organizația de oameni

 

Matei 13:38, 39  Ţarina, este lumea; sămânţa bună Sunt fiii Împărăţiei; neghina, Sunt fiii Celui rău.Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, Sunt îngerii.

 

1 Ioan 3:10  Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

 

Apocalipsa 13:1, 2  Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.

 

Prima lume a lui satana fost nimicită la potop

 

2 Petru 3:6  „..şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.”

 

Prezenta lume rea este stăpânită de satan

 

2 Corinteni 4:4 „.. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”

 

1 Ioan 5:19  Ştim că Suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.

 

A devenit ”dumnezeul lumii” în sens mai larg în anul 607 î.Chr., la timpul căderii guvernului teocratic tipic a lui Dumnezeu, la Ierusalim

 

Ezechiel 21:25-27  Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „La o parte cu mitra, jos cununa înpărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat!Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna căruia o voi încredinţa.”

 

Isaia 14:13  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;

 

Psalmi 48:1, 2  (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel Sfânt. Frumoasă înalţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

 

Domnia neîntreruptă a diavolului s-a extins peste neamuri timp de ”7 vremuri” (2520 de ani) până la căderea lui și nașterea noii Împărății a lui Dumnezeu, în 1914

 

Daniel 4:16, 25  Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară, şi vor trece şapte vremuri peste el. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului, şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.

 

Apocalipsa 12:4, 5, 7, 9  Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag din fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei.Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

 

Cursul de acțiune a lui Isus pe Pământ a dovedit pe deplin pe satan ca mincinos și a adus judecata de condamnare asupra lumii lui satan

 

Ioan 12:31  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

 

Ioan 14:1  Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.

 

Ioan 16:33  V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 

Luca 10:18  Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.”

 

Aruncat jos din Ceruri pe Pământ de către Regele Christos în 1914, activitățile diavolului sunt acum limitate la Pământ

 

Apocalipsa 12:9-17  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.  Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

 

Apocalipsa 18:2  El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

 

Necazurile timpului prezent sunt cauzate de satan, care adună națiunile la bătălia finală contra lui Dumnezeu

 

Apocalipsa 12:12  De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

 

Apocalipsa 16:13-16  Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea Sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.  „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” -Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

 

Cântecul contra lui satan este acum folosit și merge în ton crescând până la Armaghedon

 

Isaia 14:4-20  atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului, şi vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor.Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruţare.Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie.Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic: „De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!”Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor.Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: „Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!”Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pământ, tu, biruitorul neamurilor!Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?”Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui.Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 

Va fi aruncat în Adâncul morții și inactivității după ce organizație lui va fi nimicită în Armaghedon

 

Apocalipsa 19:19, 20;3  Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Şi au zis a doua oară: „Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”

 

Romani 16:20  Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

 

Ieremia 25:15-26  Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea, acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să bea toate neamurile la care te voi trimite.Vor bea, şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul lor! Eu am luat potirul din mâna Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărîmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi; lui Faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui, şi tot poporului lui; la toată Arabia, tuturor împăraţilor ţării Uţ, tuturor împăraţilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, şi celor ce au mai rămas din Asdod; Edomului, Moabului, şi copiilor lui Amon; tuturor împăraţilor Tirului, tuturor împăraţilor Sidonului, şi împăraţilor ostroavelor care Sunt dincolo de mare;Dedanului, Temei, Buzului, şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii,tuturor împăraţilor Arabiei, şi tuturor împăraţilor Arabilor care locuiesc în pustie;tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului, şi tuturor împărăţilor Mediei; tuturor împăraţilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor împăraţiilor lumii care Sunt pe faţa pământului. Iar împăratul Şeşacului va bea după ei

 

Daniel 2:34, 35  Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâni, a izbit picioarele din fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi.Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărîmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul.

 

Toate urmele activităților lui satan vor fi șterse pentru totdeuna din Univers de Isus Christos

 

Evrei 2:14  Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.

 

1 Ioan 3:8  Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

 

1 Corinteni 15:24-27  În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.Dumnezeu, într-adevăr „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul.

 

Înviat la sfârșitul domniei de o mie de ani de pace a lui Christos, va fi apoi nimicit pentru vecie întru justificarea finală și completă a Supremației lui Iehova Dumnezeu

 

Apocalipsa 20:3, 7-10  L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care Sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

 

Adevărul și Spiritul lui Dumnezeu, împreună cu serviciul activ și rugăciunea oferă ocrotire contra diavolului

 

Psalmi 91:4  El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

 

Iacov 4:7  Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

 

Ioan 8:32  „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

 

Fapte 26:18  „..ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

 

Matei 4:10, 11  „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.

 

Efeseni 6:14-18  Staţi gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii.Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.

 

Îngerii lui Dumnezeu opresc pe satan de la a nimici pe servii lui Dumnezeu

 

Psalmi 34:7  Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.

 

Psalmi 91:11, 12  Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâni, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

 

Matei 18:10  Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.

 

Evrei 1:14  Nu Sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?

 

2 Regi 6:16, 17  El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi Sunt cei cu noi decât cei cu ei.” Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.

 

Niciodată nu a fost satan dumnezeu peste cei care servesc pe Iehova

 

Luca 20:36-38  Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi Sunt vii.”

 

Evrei 11:32, 16  Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

 

Cei care își păstrează integritatea și care dovedesc pe satan ca mincinos vor fi răsplătiți cu viață veșnică

 

2 Timotei 4:7, 8  M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

 

Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

1 Petru 4:14, 19  Dacă Sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.

 

Matei 25:46  Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

 

Demoni

 

Inițial au fost îngeri ai lui Dumnezeu, dar s-au răsculat și alăturat lui satan înainte de potop, devenind demoni cu puterea de a se materializa ca oameni

 

Geneza 6:4  Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.

 

1 Petru 3:19, 20  în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

 

Au fost izgoniți din organizația lui Dumnezeu și condamnați la nimicire

 

Iuda 1:6  El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

 

2 Petru 2:4  Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;

 

Opriți de a se mai materializa după potop, folosesc creaturi umane (medium) pentru a comunica cu oameni

 

Levitic 19:31  Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

 

Apocalipsa 18:23  Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta.

 

Fapte 16:16-19  Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia Sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.

 

Pot poseda oameni, controlând mințile și acțiunile lor

 

Luca 4:41  Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.

 

Luca 8:27-29  Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.”Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mâni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.

 

Pot juca roluri de oameni morți pentru a amăgi oameni

 

1 Samuel 28:11-14  Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.”Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi i-a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!”Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia i-a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculîndu-se din pământ.”El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală, şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel, şi s-a plecat cu faţa la pământ, şi s-a închinat.

 

A apela la asemenea mijloace aduce dezaprobarea lui Dumnezeu și moartea

 

1 Timotei 4:1  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.

 

Apocalipsa 21:8  Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

 

Demonii știu că Dumnezeu și Christos sunt Superiori, cunosc sentința de nimicire asupra lor dar nu exercită credință, nici nu servesc pe Dumnezeu

 

Iacov 2:19  Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

 

Fapte 19:15, 16  Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine Sunteţi?”Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a

schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

 

Demonii primesc închinare din partea celor care nu servesc pe Dumnezeu

 

Deuteronom 32:16, 17  L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urîciuni; Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu Sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.

 

Psalmi 106:37  Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli.

 

1 Corinteni 10:20  Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.

 

Apocalipsa 9:20  Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mânilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor din aur, din argint, din aramă,

din piatră şi din lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

 

Demonii controlează această lume rea și pătrund religiile acestei lumi

 

Apocalipsa 18:2  El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte

 

Ei ocărăsc pe Dumnezeu, prin blasfemiile contra Lui și prin degradarea creaturilor Sale

 

1 Timotei 4:1  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.

 

Psalmi 74:10  Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

 

Luca 4:33-35  În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare: „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.

 

Războaiele sunt provocate de satan și demoni, cărora le face plăcere să vadă creaturi ucigându-se unele pe altele

 

Iacov 3:15,16; 4:1  Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?

 

Isaia 14:16, 17, 20  Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile,care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?” Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 

Demonii vor fi aruncați în Adânc împreună cu satan la Armaghedon

 

Luca 8:31  Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.

 

Matei 8:29  Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”

 

Apocalipsa 20:2, 3  El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

 

Ei vor fi aduși înapoi cu satan la finalul domniei de o mie de ani, apoi vor fi nimiciți pentru totdeauna

 

Matei 25:41  Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

 

Apocalipsa 20:10  Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

Cine era sarpele?

I-a vorbit intr-adevar Evei un sarpe?

de Russell Grigg

morgueFile.comSerpent

In relatarea ispitirii Evei si a Caderii omenirii, in Geneza capitolul 3, ne este prezentata o creatura numita “sarpele”. Cine sau ce este aceasta creatura? Era el un sarpe adevarat? Unii oameni sustin ca povestea este doar simbolica sau alegorica, deoarece animalele nu vorbesc limba oamenilor. Deci cine sau ce este persoana care foloseste corpul acestei “bestii a campului” nu doar pentru a vorbi Evei, dar si pentru a o convinge pe ea sa nu se mai supuna atotputernicului Dumnezeu?

Regula de baza in intelegerea Scripturii, si mai ales a acelor versete care pot crea putina deruta, este de a interpreta Scriptura pe baza Scripturii, adica, sa vezi ce au de spus alte versete despre acelasi subiect. Deci ce gasim in restul Bibliei si ne-ar putea ajuta sa identificam acest sarpe?

Ce a spus Isus

Cu o anumita ocazie Isus le-a spus unor Farisei care incercau sa il omoare:

Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Oridecateori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan 8:44)

La care eveniment, care sa implice minciuna si crima, de la inceput, se putea referi Isus?

Ispitirea Evei este categoric catalogata ca avand loc la inceput, deoarece este primul eveniment inregistrat in care este implicata Eva dupa crearea ei. Sarpele a mintit-o pe Eva cand i-a spus: “Cu siguranta tu nu vei muri”, si cum asta este prima minciuna inregistrata in Scriptura, insusirea de “tata al ei” [“ea = minciuna sau actul de a minti”] pare sa fie o descriere foarte clara a persoanei care minte cu aceasta ocazie.

Comentatorul din secolul XVIII al Bibliei, Matthew Henry, comenteaza referitor la acest pasaj:

“El [Satana] este marele promotor al falsitatii de orice fel. El este un mincinos, toate tentatiile sale sunt duse la indeplinire prin numirea de catre el a raului bine, si a binelui rau si prin promisiunea libertatii in pacat.”1

Pana la urma, eforturile sarpelui au dus la pedeapsa cu moartea care a cazut nu numai asupra lui Adam si a Evei, ci asupra intregii rase umane. Termenul de “criminal” folosit de Isus se aplica prin urmare oricui a ispitit-o pe Eva.

Munca sarpelui este deci punerea in scena a tot ceea ce Isus a pus pe seama “diavolului” in Ioan 8:44.

Mai mult, nu exista alt eveniment in istoria inregistrata care sa se potriveasca mai bine cu aceasta descriere a diavolului decat relatarea ispitirii Evei de catre sarpe in Geneza 3.

O alta legatura intre sarpele din Geneza 3 sau Satana, diavolul, apare in Apocalipsa 12:9 si 20:2:

Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume

Cuvantul “Satana” inseamna “adversarul”—in primul rand al lui Dumnezeu si in al doilea rand al oamenilor; cuvantul “diavol” inseamna “calomniatorul”-lui Dumnezeu in fata oamenilor si al oamenilor in fata lui Dumnezeu.2

Sarpele identificat

Era atunci sarpele Satana? Desi Biblia ne spune ca “Satana insusi este transformat intr-un inger de Lumina” sau “se preface intr-un inger de lumina” (2 Corinteni 11:14), sunt cateva dificultati in a presupune ca ceva asemanator s-a petrecut si in Gradina Edenului. Teologul Henry C. Thiessen comenteaza:

“… sarpele nu este o descriere figurativa a lui Satana, si nici Satana in forma de sarpe. Sarpele adevarat era instrumentul din mana lui Satana. Asta este evident in descrierea reptilei in Geneza 3:1 si in blestemul aruncat asupra lui in 3:14. [… in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana.]3

Biblia ne spune ca, imediat dupa ce Iuda a parasit camera de sus pentru a merge sa-l tradeze pe Isus, “Satana a intrat in el” (Ioan 13:26–27). In acelasi mod demonii pot, in anumite conditii, sa locuiasca fie in alte corpuri ale oamenilor sau ale animalelor-de exemplu momentul in care Isus a alungat o legiune de diavoli dintr-un om, si acestia au intrat intr-o turma de porci care alearga pe o panta abrupta in mare (Marcu 5:1–13). Este deci potrivit pentru noi sa tragem concluzia ca Satana si-a insusit si a folosit trupul unui anumit sarpe cu aceasta ocazie pentru a duce la indeplinire scopul lui subtil de a o atrage pe Eva in pacat.

Este de asemenea clar ca folosirea unui eufemism legat de sarpe, cum ar fi numirea lui “personificare a raului” sau etichetand intregul incident ca “mit” sau “poezie teologica” nu sunt potrivite. Biblia prezinta acest episod ca o intalnire personala intre Eva si Satana, la fel de reala ca intalnirea dintre Cristos si Satana in salbaticie.

Identificarea sarpelui ca cel al carui corp l-a folosit Satana ridica alte intrebari, cum ar fi daca Satana vorbea ca sa poata fi auzit?

Satana vorbea?

Cand Satana l-a ademenit pe Isus, a facut-o folosind cuvinte. Isus a raspuns si conversatia lor este inregistrata pentru noi atat in Evanghelia lui Matei cat si in cea a lui Luca (Matei 4:1–11; Luca 4:1–13), desi nu ni se spune nimic despre motivul pentru care Stana apare cu aceasta ocazie.

Wikipedia.orgMartin Luther
The Reformer Martin Luther (1483–1546).

In Progresul Pelerinilor, cartea lui John Bunyan, descrierea conversatiei Crestinului si lupta cu Apollyon nu este o surpriza pentru multi crestini care au avut experiente spirituale similare. Se spune ca Martin Luther a trait conflictul cu diavolul atat de real incat, cu o anumita ocazie, a aruncat in el o calimara de cerneala.

In ceea ce priveste ademenirea Evei, scriitorul si comentatorul crestin J. Oswald Sanders scrie:

“S-a sugerat ca asa cum vorbitul magarului lui Balaam a fost un miracol divin, la fel si vorbitul sarpelui a fost un miracol diabolic.”4

De unde a venit Satana?

Dumnezeu a ales sa nu ne spuna foarte multe despre originea si apostazia Satanei.5 Din Biblie aflam ca el este conducatorul ingerilor cazuti (numiti demoni sau diavoli), si este marele adversar al lui Dumnezeu si al omului. (Iov 1:6–12; 2:1–6; 1 Petru 5:8).

El a cazut din cauza mandriei (1 Timotei 3:6) si noi deducem ca acest eveniment trebuie sa fi avut loc dupa a sasea zi a creatiei cand Dumnezeu “s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune” (Geneza 1:31), si dupa Caderea omului inregistrata in Geneza 3.

In ceea ce priveste pozitia lui actuala, este incorect sa ne gandim la Satana ca la “conducatorul Iadului”, fiindca Biblia nu face nici o astfel de referire. Chiar Isus l-a numit “printul acestei lumi” (Ioan 12:31; 14:30; 16:11) si Biblia de asemenea il numeste “dumnezeul acestei lumi” [sau veacului] (2 Corinteni 4:4) si “domnul puterii vazduhului” (Efeseni 2:2). El vorbeste despre Satana “cutreierand pamantul” (Iov 2:2; 1 Petru 5:8), si despre activitatea lui “in locurile ceresti” [sau taramurile] (Efeseni 6:11–12).6

De ce a creat Dumnezeu fiinta pe care azi o numim Satana?

Intrebare: Daca Dumnezeu stia ca fiinta pe care azi o numim Satana si unii dintre ceilalti ingeri si in final si Adam si Eva se vor intoarce impotriva lui, de ce a “intrerupt” El eternitatea si a realizat atunci creatia?

Raspuns: Raspunsul scurt este ca nu stim. Totusi se pot face niste observatii.

  1. Dumnezeu a hotarat sa permita pacatul si a ingaduit aceasta desi stia care va fi natura pacatului, ce va face acesta creatiei Sale si ce va trebui sa faca El ca sa ne salveze din pacat.
  2. Dumnezeu a hotarat sa respinga pacatul prin intermediul binelui. Asta nu inseamna ca Dumnezeu a permis pacatul pentru a aduce binele in lume, ci mai degraba a permis pacatului sa apara din alte motive si a hotarat sa il respinga prin intermediul binelui.
  3. Dumnezeu a hotarat sa faca posibila salvarea din pacat. El face aceasta in baza sangelui varsat al Fiului Sau, Domnul Isus Cristos (Evrei 9:14; 1 Petru 1:18–19; 1 Ioan 1:7).
  4. Dumnezeu a hotarat sa distruga lucrarile diavolului (1 Ioan 3:8) si sa isi exprime dreptatea prin judecarea si pedepsirea celor rai. (Faptele 17:31; Apocalipsa 20:10–15).
  5. Dumnezeu a hotarat sa formeze trupul oamenilor credinciosi, numit Biserica. Acest trup format din credinciosi, atat evrei cat si neevrei, se numeste “mireasa lui Cristos” (2 Corinteni 11:2; Apocalipsa 19:7); ei vor imparti Gloria lui Dumnezeu ca si copii ai lui Dumnezeu, ei sunt numiti mostenitorii lui Dumnezeu si mostenitori uniti cu Cristos si ei vor domni cu El pentru totdeauna (Romani 8:16–17; Apocalipsa 22:5)

In legatura cu asta Dumnezeu lanseaza o invitatie in Biblie. Aceasta spune:

Si Duhul si Mireasa zic: “Vino!” Si cine aude, sa zica “Vino!” Si celui ce ii este sete, sa vina: cine vrea, sa ia apa vietii fara plata!” (Apocalipsa 22:17)

Articole conexe

Referinte si Note

  1. Matthew Henry, Concise Commentary on the Whole Bible, Moody Press. Chicago. 1983. p. 786. Înapoi
  2. A H. Strong, Systematic Theology, Judson Press. USA. 1907. p. 454. Înapoi
  3. Henry C, Thiessen, Lectures in Systematic Theology, Revised edition, Eerdmans. Grand Rapids. 1979, p. 180. Înapoi
  4. J. Oswald Sanders, Satan is No Myth, Moody Press. Chicago, 1975, p. 42. Înapoi
  5. Cele doua pasaje biblice, asociate de obicei cu acest subiect sunt Isaia 14:12–15 si Ezechiel 28:13–17. Desi ambele pasaje sunt plasate in contextul profetiilor despre regii lumesti (ai Babilonului si Tirului), fara a se face vreo referinta explicita la Satan, amandoua contin referinte cu semnificatie mistica, ce transced abilitatile si comportamentul uman, cum ar fi, “Ai spus in inima ta, Ma voi inalta la ceruri … Ma voi face asemeni celui Prea Inalt” (Isaia 14:13–14) si “Ai fost fara pata din ziua in care ai fost creat, pana cand nelegiuirea a fost gasita in tine” (Ezechiel 28:15). Din acest motiv, unii teologi cred ca versurile se refera la starea originara a lui Satan (pe cand era numit Lucifer) si la pacatul care a dus la decaderea sa (o viziune propovodauita de parintii bisericii chiar din secolul al 3-lea). Viziunea alternativa, care sugereaza ca aceste pasaje se refera strict la regii lumesti, este sustinuta de unii teologi, precum si de cei ce resping ideea unei persoane care intruchipeaza raul. Înapoi
  6. Termenul ‘Satan’ inseamna adversar sau inamic. Nu este corect sa presupunem ca Dumnezeu l-a creat pe satan intr-o stare antagonista, afirmand apoi ca Dumnezeu este creatorul raului. Din acest motiv, unii teologi sustin ca numele original al lui satan a fost Lucifer (purtatorul luminii) si ca dupa ce a fost creat el a ales sa se razvrateasca, tragand dupa el, in apostazie, un numar de ingeri. Cuvantul ‘Lucifer’ apare o singura data in scriptura, in Isaia 14:12. Vezi alte discutii la pct 5

Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad

- James Jennings Articles by Kevin Williams -

Biblia ne avertizeaza ca exista multi falsi convertiti care se bazeaza pe o nadejde falsa (Mat 7:13-15) iar aici este o lista cu sperante religioase desarte care pot trimite oamenii in iad. Pe masura ce le parcugeti, “incercati-va daca sunteti in credinta” (2Cor 13:5) si asigurati-va ca nu vi-ati pus nadejdea intr-o speranta desarta. La mijloc este chiar viata voastra vesnica.
Selecteaza o intrebare
1. Esti nascut intr-o familie de crestini ? 2. Esti botezat si frecventezi o biserica ? 3. Ai o intelegere Intelectuala a Evangheliei ?/ Crezi doctrinele biblice ? 4. Esti pastor sau slujitor in biserica sau evanghelist ? 5. Ai o conduita morala impecabila ? 6. Ai trait experiente emotionale de genul bucurie sau remuscare ? 7. Ai fost vindecat de vreo boala? 8. Ai avut vreo vedenie / vreun vis cu ingeri ? 9. Ai parte de binecuvantari materiale / lucruri / bani ? 10. Implinesti Legea ?/ Legalism (incedere cauzata de propriile fapte bune) 11. Esti impresionat de stilul radical de predicare ? 12. Primesti raspuns la rugaciuni ? 13. Ai “Crestin “ ca “Religious Views “ pe facebook sau ceva de genul ? 14. Te-ai rugat vreodata “Rugaciunea pacatosului” sau ceva similar ? L-ai invitat vreodata pe Isus in inima ta ? Ai facut vreodata o decizie pentru Isus ? Ai ridicat mana la evanghelizare sau ai iesit in fata ? 15. Ti-a spus vreodata un pastor ca esti salvat sau ceva de genul “bine ai venit in biserica lui Hristos”? 16. Ai vreun dar spiritual de genul profetie, vorbire in limbi ?
1. Esti nascut intr-o familie de crestini ?
Fiind adus pe lume intr-o familie crestina nu te face un copil al lui Dumnezeu. Isus a spus: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu..” (Ioan 1:12-13) Fariseii se bazau pe genealogia lor, si anume pe faptul ca aveau pe Avraam ca tata (Ioan 8:33) si totusi Ioan Botezatorul ii avertizeaza: “Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: “Avem ca tata pe Avraam!” (Mat 3:9) iar Isus le spune “Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.” (Joan 8:44)
Cand cineva spune ceva de genul: “Am fost crestin din totdeauna” aceasta afirmatie ar trebui sa ne dea de gandit pentru ca Isus a zis: “Daca nu suntiti convertiti, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.” (Mat 18:3). Este posibil totusi ca cineva care a crescut intr-o familie crestina sa aiba evidentele unei convertiri autentice si sa nu stie exact cand a fost convertit deoarece respectiva persoana se poate uita inapoi in timp la mai multe momente in care convertirea putea sa se produca. Salvarea este chemarea “din intuneric la lumina Sa minunata” (1 Pet. 2:9). Deci, ar trbui ca persoanele aflate in astfel de situatii sa fie capabile sa identifice posibile momente cand aceasta chemare a avut loc.
Nota: 2 Tim. 3:15 este des folosit pentru a evidentia faptul ca Timotei nu a stiut cu exactitate momentul convertirii sale si pentru a sustine ideea ca, convertirea ar fi un process progresiv, lucru care nu reiese din text. Back to the Top
2. Esti botezat si frecventezi o biserica ?
In Faptele Apostolilor capitolul 8, dupa auzirea cuvantului predicat de Filip, Simon vrajitorul “a crezut; si dupa ce a fost botezat, nu se mai despartea de Filip si privea cu uimire minunile si semnele mari care se faceau” (s-a alaturat ucenicilor / bisericii). Dar in versetul 21 Petru ii spune : “Tu n-ai nici parte, nici sort in toata treaba aceasta, caci inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu.”.
Deci, a fi botezat si a frecventa o biserica nu inseamna neaparat convertire.
Back to the Top
3. Ai o intelegere Intelectuala a Evangheliei?/Crezi doctrinele biblice?
“Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!” (Iac. 2:19)
Demonii au strigat catre Isus: “Ce legatura este intre noi si Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme?” (Mat 8:29) aratand ca stiau cine este Isus, ca stiau de judecata ce avea sa vina si de asemennea stiau de existenta unui loc de chin pentru cei pacatosi. Credinta incepe prin a avea o intelegere corecta a Evangheliei Si totusi convertirea inseamna mai mult decat a poseda o intelegere corecta a faptelor.
Back to the Top
4. Esti pastor sau slujitor in biserica sau evanghelist ?
Isus ne-a avertizat: “Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” (Mat. 7:22) Acesti oameni au fost foarte ocupati in biserica dar in versetul urmator Isus le spune: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Mat. 7:23) Remarcati va rog ca Isus nu le spune ca i-a cunoscut candva dar ei si-au pierdut mantuirea ci mai de graba ca nu i-a cunoscut niciodata. Chiar daca L-au proclamat pe Isus drept “Doamne, Doamne“ (v.21) ei nu au fost niciodata convertiti cu adevarat.
Back to the Top
5. Ai o conduita morala impecabila ?
Fariseii erau considerati de catre multime ca fiind oameni de o conduita morala impecabila. (Mat 5:20) si totusi, exista oameni care arata curati pe din afara fara sa fie convertiti (Mat 23:27). Tanarul bogat, tinand legea (Mat 19:20) si Pavel, inainte de convertire (Rom 7:9), se vedea bun din punct de vedere moral, aceasta pana cand Duhul lui Dumnezeu a inceput sa lucreze in inima lui. Cand Isus a spus la ultima cina cu ucenicii: ”unul din voi ma va vinde” (Ioan 13:21), nici unul dintre ucenici nu a aratat catre Iuda spunand “el este tradatorul” ci ni se spune ca “Ucenicii se uitau unii la altii si nu intelegeau despre cine vorbeste” (Ioan 13:22) asta deoarece este posibil ca Iuda sa fi fost, in aparenta, un om de caracter. Multi necredinciosi renunta la bautura, fumat limbaj vulgar, etc. Totusi, o reforma morala nu inseamna convertire.
Back to the Top
6. Ai trait experiente emotionale de genul bucurie sau remuscare ?
In pilda semanatorului Isus vorbeste despre acei ascultatori simbolizati printr-un pamant stancos “care, cand aud cuvantul il primesc cu bucurie”. Acestia au o stare de euforie cand aud Evanghelia, totusi versetul continua: “dar n-are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.” Sunt genul de oameni care “primesc” cuvantul “cu bucurie” si traiesc o stare emotionala deosebita, “cred pana la o vreme” dar nu sunt convertiti cu adevarat, cum ni se spune (vers. 15) despre cei simbolizati prin “pamantul cel bun”. Acestia aduc roade tipice convertirii pe cand falsii convertiti sunt de fapt convertiti ai diavolului (Mat 13:39. De asemenea,
Iuda a avut un sentiment de vinovatie si s-a cait de ce-a facut “Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait” dar el nu a fost niciodata un convertit. Esau a avut si el o experienta emotionala, dar nu a fost convertit deoarece “Stiti ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.” (Evr. 12:17)
Felix a avut si el o experienta emotionala. Cand Pavel ii predica Evanghelia si vorbea ” despre neprihanire, despre infranare si despre judecata viitoare “ (Fapt. 24:25) ni se spune ca “Felix era ingrozit” dar nu a fost niciodata convertit. Back to the Top
7. Ai fost vindecat de vreo boala?
Cand Isus a vindecat cei zece leprosi, numai unul a fost convertit si s-a intors sa aduca multumiri, ceilalti noua, desi vindecati, erau in continuare pierduti. “Isus mergea spre Ierusalim si a trecut printre Samaria si Galileea. Pe cand intra intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi. Ei au stat departe, si-au ridicat glasul si au zis: “Isuse, Invatatorule, ai mila de noi!” Cand i-a vazut Isus, le-a zis: “Duceti-va si aratati-va preotilor!” Si pe cand se duceau, au fost curatati. Unul din ei, cand s-a vazut vindecat, s-a intors, slavind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fata la pamant la picioarele lui Isus si I-a multumit. Era samaritean. Isus a luat cuvantul si a zis: “Oare n-au fost curatati toti cei zece? Dar ceilalti noua unde sunt? Nu s-a gasit decat strainul acesta sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu?” Apoi i-a zis: “Scoala-te si pleaca; credinta ta te-a mantuit.” (Luca 17:11-19)
Vindecarea supranaturala poate conduce spre convertire. “Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?” (Rom. 2:4) dar nu reprezinta neaparat convertire. Din cei zece leprosi vindecati de Isus doar unul a fost mantuit. Back to the Top
8. Ai avut vreo vedenie / vreun vis cu ingeri ?
Multi isi pun nadejdea gresit in niste “experiente pe patul de moarte” pe care le-au avut in care “vad o lumina stralucitoare” sau au avut o viziune, un vis, o intalnire cu ingerii, dar aceasta nu inseamna neaparat convertire iar Biblia ne avertizeaza ca “Satana se preface intr-un inger de lumina.” (2 Cor 11:14) Back to the Top
9. Ai parte de binecuvantari materiale / lucruri / bani ?
In Matei 19 cand Isus ii cere tanarului bogat sa renunte la toata averea lui si sa-L urmeze ni se spune ca tanarul bogat “a plecat foarte intristat; pentru ca avea multe avutii.” Acest om era foarte bogat dar nu era convertit. De fapt chiar banii si averile sale au fost lucrurile care l- au tinut departe de viata vesnica in Hristos. . Isus a zis “este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu.” (Matt.19:24) iar in Luca 12:13-21 Isus a spus pilda bogatului nebun.
“Petru a spus: “Argint si aur n-am” (Fapt 3:6) Isus a spus: “Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul.” (Mat. 8:20) ceea ce inseamna ca binecuvantarile materiale nu reprezinta o dovada ca suntem placuti lui Dumnezeu si nici dificultatile materiale nu reprezinta o dovada ca suntem abandonati de Dumnezeu. Proorocii mincinosi care predica evanghelia prosperitatii pretind ca Isus trebuie sa fi fost bogat “pentru ca avea un trezorier” si sustin ca “numai oamenii bogati au nevoie de un trezorier”. Faptul ca Iuda, care cara punga cu bani pentru apostoli, L-a vandut pe Isus pentru doar “treizeci de arginti” (Mat 26:15) ceea ce reprezinta mai putin decat salariul pe trei luni al unui muncitor obisnuit dovedeste faptul ca nu erau
prea multi bani in punga aceea altfel nu ar fi fost tentat cu o suma asa de mica si ar fi putut pleca oricand cu toata punga. Back to the Top
10. Implinesti Legea ?/ Legalism (incedere cauzata de propriile fapte bune) Multi se inseala crezand ca sunt “oameni buni” sau ca ei “tin cele zece porunci” sau alte ceremonii, dar Biblia spune ca “nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.” Cine vrea sa fie socotit neprihanit prin Lege trebuie sa tina Legea lui Dumnezeu in mod perfect in fiecare moment din viata lui. “Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.” (Gal 3:10) dar “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” (Rom 3:23)
Orice “fapta buna” prin care incercam sa-l impresionam pe Dumnezeu este ca “o haina manjita” (Isa 64:6) deoarece, incercand sa-l impresionam pe Dumnezeu prin faptele noastre bune este ca si cum am incerca sa mituim un judecator, dar Dumnezeu nu este un judecator corrupt si deci, nu va accepta mita de la noi. Back to the Top
11. Esti impresionat de stilul radical de predicare ?
Unii oameni se inseala crezand ca sunt salvati deoarece asculta cu regularitate predicatori precum Paul Washer sau Tim Conway care predica un mesaj dur si fara compromis. Iuda a ascultat si el cu regularitate mesajul puternic si fara compromis rostit chiar de Isus si totusi, nu a fost convertit. Back to the Top
12. Primesti raspuns la rugaciuni ?
In marea mila a lui Dumnezeu, Cain a primit raspuns la rugaciunea sa (Gen 4:13-15) dar nu a fost convertit (v5, v16) si de asemenea, cei zece leprosi au primit raspuns rugaciunii lor si au fost vindecati, dar numai unul a fost convertit. Exista cazuri in care Dumnezeu raspunde la rugaciunile oamenilor neconvertiti iar in aceste cazuri “bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta” (Rom. 2:4). Doar pentru ca ai avut niste rugaciuni implinite nu inseamna ca esti convertit cu adevarat..
Back to the Top
13. Ai “Crestin“ ca “Religious Views “ pe facebook sau ceva de genul ?
Doar pentru ca sustii ca esti crestin, nu inseamna ca si esti. Isus a zis ca in ziua judecatii multi vor sustine ca sunt crestini (Mat. 7:21-22), dar Isus le va spune, “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (v.23)
Multi rastalmacesc cuvintele lui Isus din Mat 10:32 “De aceea, pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri;” spunand ca cine il marturiseste public pe Hristos este cu adevarat crestin chiar daca prin stilul sau de viata il neaga pe Isus : “Cine pacatuieste este de la diavolul” (1 Ioan 3:8) iar Isus spune:: “De ce-Mi ziceti: “Doamne, Doamne!”, si nu faceti ce spun Eu?” (Luca 6:46) Back to the Top
14. Te-ai rugat vreodata “Rugaciunea pacatosului” sau ceva similar ? L-ai invitat vreodata pe Isus in inima ta ? Ai facut vreodata o decizie pentru Isus ? Ai ridicat mana la evanghelizare sau ai iesit in fata ? Multi se inseala crezandu-se salvati doar pentru ca au rostit candva o rugaciune de genul “rugaciunea
pacatosului” sau ca si-au notat in Bibliile lor data si ora la care au rostit aceasta rugaciune. Dar, din pacate, ambele sunt niste sperante desarte. Cand tanarul bogat L-a intrebat pe Isus “ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” (Marc 10:17) El nu i-a raspuns “repeta aceasta rugaciune dupa mine” ci i-a spus ca trebuie sa renunte la idolii sai “Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma.” (Marc 10:21) Suntem mantuiti prin Isus Hristos si nu ca rezultat al faptelor noastre (Efes 2:8-9)
Este o rastlmacire a textului (Rom 10:9) “Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit..” sa crezi ca cineva este mantuit doar pentru ca a rostit o rugaciune sau ca a luat o “decizie pentru Isus” Acest verset trebuie luat in contextul in care a fost scris, fiind adresat Bisericii din Roma care suferea o mare persecutie (Rom 8:35-36) iar cine marturisea cu gura ca este crestin avea de suferit anumite consecinte: inchisoare, tortura sau moarte. Isus a spus ca in ziua judecatii nu oricine il marturiseste cu gura va intra in Imparatia cerurilor “Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” (Mat. 7:21) Acesti oameni sunt convinsi ca sunt sinceri si fac multe lucrari “in Numele lui Isus” (vers. 22) Isus le va spune “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege” (v.23). Isus nu le spune celor “multi” (vers.22) care-L marturisesc cu gura ca Domn ca au fost mantuiti candva dar si-au pierdut mantuirea ci, mai de graba “‘Niciodata nu v-am cunoscut” (v.23) ceea ce inseamna ca acestia nu au fost niciodata convertiti.
Cei care spun “Eu simt, in inima mea, ca sunt mantuit” ar trebui sa ia aminte la ceea ce spune Scriptura care avertizeaza ca “Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea,” (Ier. 17:9) Back to the Top
15. Ti-as spus vreodata un pastor ca esti salvat sau ceva de genul “bine ai venit in biserica lui Hristos”? Dupa cum numai stilul de viata de-a lungul timpului este o evidenta clara daca cineva a fost sau nu mantuit (Mat 7:16) tot asa nimeni, nici chiar pastorul bisericii, nu poate fi sigur de conditia spirituala a unei alte personae. Isus avertizeaza ca va fi neghina (falsi convertiti) printre grau (adevarati convertiti) si va fi destul de greu pentru oameni sa-I separe (Mat 13:29). Daca ti s-a spus vreodata “sigur ca esti mantuit” asta nu inseamna nimic si nu ar fi indicat sa te bazezi pe o astfel de afirmatie. Biblia ne avertizeaza ca sunt multi invatatori mincinosi care le spun oamenilor ca “totul este bine”cand in realitate, nu este asa (Ier 8:11, Mat 7:13-20) iar Isus, in pilda semanatorului avertizeaza ca exista acele “pamanturi stancoase” care, la prima vedere, arata ca si cum ar fi convertiti, dar in timp arata ca de fapt nu au fost niciodata convertiti (Mat 13:20-21)
Back to the Top
16. Ai vreun dar spiritual de genul profetie, vorbire in limbi ?
Sa ai un anume dar spiritual nu inseamna neaparat convertire si nu ar fi indicat sa te increzi in acel dar.. Cei “multi” din Matei 7, carora Isus le va spune “Departati-va de la Mine, niciodata nu v-am cunoscut !” prooroceau si faceau minuni dar, nu au fost niciodata convertiti.. “Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”’” (Mat. 7:22-23) Caiafa, de asemenea, a proorocit “Unul din ei, Caiafa, care era mare preot in anul acela, le-a zis: “Voi nu stiti nimic; oare nu va ganditi ca este in folosul vostru sa moara un singur om pentru norod, si sa nu
piara tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindca era mare preot in anul acela, a prorocit ca Isus avea sa moara pentru neam.”. (Ioan 11:49-52) Cartea Evrei vorbeste despre “cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor -” (Evr. 6:4-5) dar care totusi s-au indepartat aratand ca nu au fost niciodata convertiti cu adevarat (1 Ioan 2:19; Mat. 7:23)
Pe ce te bazezi cand spui ca te tuci in rai? Nu exista nimic altceva care sa poata trimite pe cineva in rai in afara de lucrarea perfecta a Domnului Isus terminata la cruce. (Ioan 19:30, Evr 10:10, Iuda 1:3). Multi pretind ca “cred in Isus” dar daca ii intrebi “Ce te face sa crezi ca ajungi in rai?” iti raspund ceva de genul “Pentru ca l-am acceptat pe Isus” sau “Pentru ca ma duc la biserica”, dovedind astfel ca se bazeaza pe o speranta desarta. Daca iti pui nadejdea de a ajunge in rai in orice altceva decat in persoana Domnului Isus as vrea sa iti spun ca este ceva in neregula cu sufletul tau. Isus a spus “eu sunt usa” (Ioan 10:7) iar “cine nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar.” (Ioan 10:1) Nu exista alt drum catre viata vesnica, “Isus a zis… “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine..” (Ioan 14:6) Epistola catre Evrei afirma ca temelia unei convertiri reale este “pocainta de faptele moarte si a credinta in Dumnezeu ” (Evr. 6:10). Contextul cartii Evrei este bazat pe faptul ca unii crestini s-au dus inapoi la Lege (Legalism) iar termenul de “fapte moarte” care apare aici reprezinta de fapt, sperantele false ale acelor oameni care pe langa credinta in Isus se mai bazeaza si pe altceva pentru mantuirea lor. De aceea cartea Evrei ne spune ca pentru a fi salvati trebuie sa renuntam la acele “fapte moarte” si sa ne punem increderea numai in Dumnezeul cel viu.

Traducator: Liviu Vladulescu

Copii ai lui Dumnezeu

 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu.

(1 loan 3:2)

Creştinul este un fiu al lui Dumnezeu prin creare şi prin răscumpărare, prin nașterea dintâi și prin nașterea a doua. Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc.

Nu este în întregime corect să spunem că suntem fiii Săi numai din clipa în care ne întoarcem la El. Noi suntem de la început fiii Săi, doar că suntem nişte fii rebeli, neascultători. Tatăl nostru nu Se dezice de noi.

Avem un Tată care caută neîncetat să arate că ne iubeşte, chiar dacă noi nu recunoaştem întotdeauna lucrul acesta. Fie că ne-am întors sau nu la Dumnezeu, avem mereu în cer un Părinte care ne iubeşte. Totuşi nu trebuie să confundăm credincioşii cu necredincioşii, crezând că nu ar fi nicio diferenţă între ei. Există o mare diferenţă. Credinciosul trăieşte în Hristos. Dumnezeu este viaţa lui. Nu la fel este cazul necredinciosului. Hristos a murit pentru toţi, dar nu toţi sunt mântuiţi. Este necesar să îl acceptăm pe Dumnezeu ca Tată, să primim iertarea Lui, nepri- hănirea Lui, pacea şi dragostea Lui. Dumnezeu nu Se schimbă. Dar noi trebuie să ne schimbăm.

Apostolul Pavel îi numeşte pe oamenii care nu au cunoscut naşterea din nou „copii ai mâniei” (Efeseni 2:3). Tatăl ceresc îi iubeşte pe cei care nu îl iubesc. Dar necredincioşii nu îl acceptă ca Tată al lor. Credincioşii, în schimb, îi permit să le fie Părinte şi, prin naşterea din nou, ies de sub stăpânirea Diavolului.

Domnul Hristos a afirmat clar acest adevăr în discuţia Sa cu fariseii care căutau să-L omoare:„Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine… Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru” (loan 8:42,44).

Dumnezeu este acum Tatăl nostru. Noi singuri alegem cine să ne fie tată. Dumnezeu nu ne ia cu forţa în familia Lui. Avem libertatea de a-L refuza. Dar El ne va chema stăruitor:„Fiule, dă-Mi inima ta!” (Proverbele 23:26). Avem nevoie să căutăm în fiecare zi modalităţi de a demonstra că suntem copiii Săi, permiţându-l să fie Tatăl nostru. Misiunea noastră este să recunoaştem că „acum suntem copii ai lui Dumnezeu” şi să trăim ca atare!

Originea Lui Satan, “Tatăl Minciunii”

Când veți înțelege că Satana poziția dorită lui Dumnezeu, multe întrebări rămân tăcut. Dar când se înțelege că Satana a căutat să realizeze asemănarea Celui Atotputernic, multe întrebări apar. Care este asemănarea Celui Atotputernic? Ce este în asemănarea Celui Atotputernic ar permite heruvim ocrotitor uns avea o poziție superioară față de îngeri? “Eu voi fi ca Cel Prea Înalt” (Isaia 14:14); “Atunci Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră …” (Geneza 1:26) .Trebuie că ceea ce a adus Satan atinge, Dumnezeu a dat omului: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră “!


Originea Lui Satan, “Tatăl Minciunii”

Analizând generic, situată acolo, în lumina adevărului, că este, ea apare într-o încercare de a reduce la tăcere adevărul.

Dar chiar și faptul că o minciună-a spus de multe ori să nu devină un fapt ea a spus de multe se transformă în consens.

Un consens se observă în acest exemplu a spune că cineva a lăsat scris pe ușa unei biserici: “Fiecare om vrea să fie rege, și fiecare rege vrea să fie Dumnezeu …”.

Întrebarea rămâne: Toata lumea vrea un regat? Toți regii vor să fie un zeu? Știm că generalizare este un risc care afectează ceea ce este adevărat, și de aceea, nu putem generaliza propuneri noastre.

Cu toate acestea, acest proverb, care urmează să fie repetate de către mulți, sa dovedit a deveni un consens, aceasta nu corespunde realității obiective.

 

Intenția lui Satan

Deja obișnuiți să aud că Satan a vrut să fie ca Dumnezeu. Longtime a fost răspândit despre îngerul căzut care a dus la căderea mândrie lui, acest lucru se datorează faptului că, în inimă, adus pentru a fi egal cu Dumnezeu.

În acest fel linie de gândire cu privire la ceea ce a dus la căderea lui Satan, există unele variante: a vrut să ia locul lui Dumnezeu; a vrut pentru sine închinarea care aparține lui Dumnezeu; el a căutat o împărăție în sine; a vrut să înalțe se lua în toată puterea existente, uzurparea Tronului bază divinitate.

Este adevărat? Ar fi posibil acest lucru? Este posibil de a realiza creatură fie egal cu Creatorul? A existat vreo șansă de Satana ia locul lui Dumnezeu? Ne confruntăm cu o adevărată sau un concert?

Satana a vrut să fie egal cu Dumnezeu este un consens, precum și mai multe cereri. Rămâne pentru a verifica dacă consensul adevărat.

Satan a fost creat de Dumnezeu ca toate celelalte ființe din Univers. A fost creat și pus în poziția cea mai înaltă în ordinea ceresc: el a fost uns pază heruvim, desăvârșit în căile Lui, frumos și înțelept. În decizia ceresc, el a fost la partea de sus a ierarhiei (Ez 28:12).

 

abisul

În ciuda poziției ridicat de heruvim tutore uns fost o prăpastie de netrecut între el și Creator, astfel încât în inima lui el a recunoscut că Dumnezeu este de neatins și de neegalat prin numirea lui ca Cel Prea Înalt.

Creatura nu poate meci de până la Creator. Deși Satana a fost la partea de sus a ierarhiei ceresc, distanța dintre creator și creatură este de netrecut. Același diferența de netrecut care previne oamenii ca creaturi să poarte starea Creator, este prăpastia care există între îngeri și Dumnezeu.

Biblia arată că numai Dumnezeu este Creator. Acesta este un centru care numai Dumnezeu este și va fi pentru eternitate. La cealaltă extremă, creaturile, care conțineau nenumărate gazde cerești și terenuri. Pentru superior este creatura, rămâne creatură, și nu ar putea depăși bariera care există între Creator și creatura.

Nu trebuie să confundăm ierarhia din univers: Dumnezeu, îngeri, oameni și animale, cu poziții: Creator și creaturi. Despre acest fapt Biblia spune:

“Pentru cine în cer poate fi comparat DOMNULUI? Cine dintre fiii lui puternic poate fi asemănat Domnului “(Psalmul 89: 6).

Aceste întrebări sunt relevante pentru subiectul la indemana: acolo cineva în cer, care ar putea meci de până la Dumnezeu? Dacă luăm în considerare fiii lui puternici, nu ar fi cineva care doar ar fi ca Dumnezeu? Răspunsul la aceste întrebări este nu!

Cea mai simpla Omul știe că este imposibil ca creatura se potrivesc, sau de a lua liftul, mai degrabă decât Creatorului.

Dar de la ascultarea pe care Satana a vrut să fie egal cu Dumnezeu, a creat un consens, și mulți își permit să fie de acord cu un astfel de argument, chiar dacă inconștient, că posibilitatea de Satan să fie ca Dumnezeu exista.

E ciudat omul, care are cunoștințe limitate, de stat că este posibil ca cineva să devină Creatorul, si este cumulo absurd că o ființă creată plin de înțelepciune a adus fi Însuși Creatorul.

Mai mult decât atât, cum Satana a reușit să convingă o treime din îngeri ar fi posibil să prospere într-o încercare de a alçarem poziția Creatorului?

 

Pretenția

Lăsând partea de consens, Biblia ne spune că Satana a adus să fie ca Dumnezeu. Isaia prezintă intenția de inima Satan: “Tu ai spus în inima ta,”

“Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt” (Isaia 14:14).

Există o mare diferență între pretind a fi ca Cel Prea Înalt și uzurpa locul său. Satana chiar “deținută” de mândrie, a fost pe deplin conștient de poziția de neatins de Creatorul său: Prea Înalt. Deși păcatul a stabilit în natură, Satana era conștient că poziția lui Dumnezeu este de neatins.

Atingerea inaccesibil? Cum să se potrivească la Peerless? Rețineți că nu este posibil, de exemplu, este imposibil de a efectua orice plan de a uzurpa poziția Creatorului.

Pe baza acestor dovezi, este imposibil ca creatura ajunge la poziția Creatorului, sunt întrebările: ce a motivat ideea că Satan a vrut să fie Dumnezeu? Cui interes că răspândirea un astfel de consens? Cine este în favoarea unei astfel de minciună?

Una dintre cele mai mari minciuni de astăzi este că Satan a adus pentru a fi egal cu Dumnezeu. Această minciună a dat naștere la dualitate: binele și răul; Dumnezeu și Satan. Această abordare în spatele o echivalență între Dumnezeu, Creatorul, și diavolul, creatura. Cine este benefic faptul că această minciună se propagă?

 

Adevărul despre tatăl minciunii

“Voi aveți de tată pe diavolul, și poftele tatălui vostru. El a fost un ucigaș de la început, și nu în rămas adevărul, pentru că nu este adevăr în el. Când spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii “(Ioan 8:44).

Vorbind la religioasă a timpului său, Isus a descris unele caracteristici dușman al sufletelor noastre:

• El a fost un ucigaș de la început;

• nu a semnat și nu există nici un adevăr în el;

• Când el se află, este ceva de natura sa.

• Dar nu a fost întotdeauna așa.

Satana a fost un înger de ordinul a heruvimi. Cu alte cuvinte, Satan a fost un înger de poziție înaltă în fața semenilor săi. El a fost numit ca purtător de lumină (în ebraică, Heilel Ben Shachar, הילל בן שחר, în greacă în LXX, heosphoros).

Biblia descrie pe Satan, înainte de căderea ca sigiliul de perfecțiune, plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. El a fost în Grădina Eden Garden lui Dumnezeu, iar când a fost creat, a fost preparat, de asemenea, ornamente lor (haine).

El ar trebui să fie muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, care exercită funcția de pentru care a fost comandat: uns pază. El a luat cea mai mare poziția ierarhiei ceresc, pentru că Dumnezeu a stabilit heruvimul uns această poziție.

Cu toate acestea, pentru că ei găsesc păcat în heruvimul uns, Dumnezeu să-l dezbrăcat de poziția sa, aruncând profanat din lot, iar Satan a fost dat pedeapsa cu: moartea!

 

Înainte de toamna

Când Dumnezeu a creat ființele cerești, heruvimul uns spus, “Tu ești pecetea perfecțiunii, plin de înțelepciune, și desăvârșit în frumusețe” (Ezechiel 28:12).

Pe locul unde a fost pus heruvim, am “fost în Eden, grădina lui Dumnezeu” (Ezechiel 28:13). Descrierea heruvimii care deține hainele pe care le purta, ea fiind creat în ziua în care a fost adus în ființă “ai împodobit tot felul de pietre prețioase (…) în ziua în care au fost create au fost preparate” (Ez 28: 13).

Pentru a fi găsit în nelegiuire uns heruvim, el este descris ca: “Tu ai fost fără prihană în căile tale, din ziua în care ai fost creat …” (Ezechiel 28:15).

Misiunea lui a fost: “Ai fost paznicul heruvim uns …” Ezechiel 28: 14. Dar toate stabilit de Dumnezeu “… și eu te-am pus” (v. 14). Rutina era sa mergi pe deal protectoare el: “Ai fost pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu a umblat printre pietrele de foc” (v. 14).

 

După căderea

Satana a adus evalua un fel de misiune profit care a jucat, și a căzut în păcat (Ezechiel 28:16). Din cauza nelegiuirea lui Satan, Dumnezeu a îndepărtat heruvimul uns. A fost eliberat muntele sfânt, devenind profan. Prin abuzează de poziția sa în căutarea un avantaj (comerț), el profanat.

În afară de a fi îndepărtat din funcție pentru care a fost comandat și lansat din muntele lui Dumnezeu, heruvimul uns pierit. Este prima referire la plata păcatului din univers: pieri, sau poate fi separat de viața care este în Dumnezeu: Moarte!

“Din ceea ce exprimate profanat din muntele lui Dumnezeu, și vă voi nimici, scut O heruvim, între pietre de foc” (Ezechiel 28:16).

Avem că Satan este un ucigaș de la început, că este, ea a condus 1/3 din îngeri la moarte. Apoi, el a condus omenirea la aceeași stare: fiind străini de viața care este în Dumnezeu. Toată omenirea a fost lipsită de slava lui Dumnezeu prin căderea primului Adam.

El nu locuit în adevăr, pentru că Dumnezeu este adevărat. Toți cei care nu sunt Dumnezeu, nu sunt adevărate, și așa sunt copii ai diavolului.

 

Intenția heruvim

Satan este un mincinos de la început, cu toate acestea, profeția lui Isaia, a dezvăluit adevărata intenția de inima, care corespunde adevărului: “Tu ai zis în inima ta, voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt” (Isaia 14 : 14).

Dumnezeu subliniază intenția de a uns inimii tutore heruvim prin profetul Isaia. Se arată că cererea a fost apărătoarea heruvim uns (I va fi ca), metoda (Mă voi sui deasupra stelelor (îngeri).

“Tu ai spus în inima ta, Mă voi sui la cer; mai presus de stelele lui Dumnezeu vor ridica scaunul de domnie;muntele adunării voi sta în nord măsura “(Is 14:13).

Care a fost intenția reală a heruvim uns? El a dorit în înalță inima lui la cer (deoarece a fost stabilit pe pământ, în special în Eden), mai presus de stelele lui Dumnezeu, înalță tronul său.

Știm că stelele sunt în ceruri. Cu toate acestea, stelele din care foștii arhanghelul menționate spune că îngerii lui Dumnezeu. În “stelele lui Dumnezeu”, spune întreaga ordine angelice: heruvim, Arhanghelul și îngerii. Deși un heruvim avea un rang mai mare decât un înger, el rămâne înger. Deși un heruvim este ierarhic superioară un arhanghel, atât heruvim, ca arhangheli rămân îngeri.

Toate ordinea angelic era în cer, iar heruvimul uns de garda, care a fost înființat pentru a salva muntele cel sfânt al lui Dumnezeu în Eden, a adus la cer, dar a vrut să intre în posesia a cerului într-o poziție superioară pe Angel.

De ce el “ar ridica la cer”? Pentru că el a fost în Eden realizarea misiunii pentru care a fost stabilit: salva muntele sfânt plimba pe pietrele de foc.

Dar scopul lui a fost de a obține posesia cer într-o poziție superioară față de stelele lui Dumnezeu (îngeri). A vrut să fie într-o poziție mai sus (ridica scaunul de domnie), mai presus de stelele lui Dumnezeu.

Cum pentru a obține o poziție mai înaltă dintre îngeri? Pentru a realiza o poziție mai înaltă dintre îngeri, în primul rând ar trebui să nu mai fie înger, și trece la o altă categorie de “a fi” sau “existență”. Dacă el sa înălțat la cer și să continue să fie heruvim, nu s-ar fi “crescut” sau înălțat scaunul lui de domnie, poziția sa în ordinea cerească.

În ceea ce el intenționează să ridice o nouă poziție în ordinea cerească? El a vrut pentru a obține o poziție superioară față de stelele lui Dumnezeu (îngeri) așezat pe muntele adunării, noi capete de nord. Ce a fost comandat pentru heruvim ocrotitor uns proteja (cu excepția), a vrut să realizeze.

În nici un moment vom vedea Satana încearcă să găsească poziția cea mai înaltă, deoarece această intenție nu este posibil la orice creatură.

El a vrut să se ridice deasupra celor mai înalte norilor, poziția de asemănare a Celui Atotputernic.

Vedem că el a vrut să fie similare și nu este egal cu Dumnezeu. Fie egal cu Dumnezeu nu este fezabilă, dar pentru heruvimul uns, să fie similar cu Creatorul părea complet posibil.

 

 

Similitudinea Prea Înalt

Când veți înțelege că Satana poziția dorită lui Dumnezeu, multe întrebări rămân tăcut. Dar când se înțelege că Satana a căutat să realizeze asemănarea Celui Atotputernic, multe întrebări apar.

Care este asemănarea Celui Atotputernic? Ce este în asemănarea Celui Atotputernic ar permite heruvim ocrotitor uns avea o poziție superioară față de îngeri?

“Eu voi fi ca Cel Prea Înalt” (Isaia 14:14).

“Atunci Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră …” (Geneza 1:26).

Rețineți că ceea ce a adus Satan atinge, Dumnezeu ia dat omului, Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră!

 

Cui îi pasă să mintă?

Privind mai atent la faptul că Satana biblic adus să fie ca Dumnezeu, putem identifica ceea ce este în spatele minciuna care a fost dezvăluit, că Satana a adus pentru a lua slava lui Dumnezeu, și să facă clar adevărul, pentru că adevărul va fi întotdeauna adevărat indiferent de ceea ce este stabilit prin consens.

Ce spune Biblia? Satana a adus ia locul lui Dumnezeu?

Vă Rugăm Să Rețineți:

“Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt” (Isaia 14:14).

Când se propagă ideea că Satana a adus pentru a fi egal cu Dumnezeu, omul încetează să se întrebe: ce este de a fi ca Dumnezeu? Este inamicul interesului sufletelor noastre că omul nu afla ce trebuie să fie ca Cel Prea Înalt.

Biblia arată că este imposibil creatură fi ca Cel Prea Înalt:

“Pentru cine în cer poate fi comparat DOMNULUI? Cine dintre fiii lui puternic poate fi asemănat Domnului “(Psalmul 89: 6).

Răspunsul este simplu: nimeni nu poate meci de până la Dumnezeu. Acest verset singur arată că Satana nu a adus fie egal cu Dumnezeu, așa cum este cunoașterea tuturor creaturilor lui Dumnezeu că El este de neegalat.

Satana a adus pentru a fi ca Dumnezeu, și să efectueze intenția sa, a avut în inima lui un plan de “bun” elaborat. El a crezut că a fost destul de sui în cer mai presus de stelele lui Dumnezeu, care ajung la asemănarea Creatorului. Ledo greșeală! El a fost aruncat în iad.

“Tu ziceai în inima ta, Mă voi sui în cer mai presus de stelele lui Dumnezeu vor ridica scaunul de domnie, și muntele adunării voi sta departe de nord. Eu voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt “(Isaia 14:13 -14).

Ceea ce nu este surpriza tuturor forțelor spirituale când Dumnezeu a spus:

“Și Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; și stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, și peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ “(Geneza 1:26).

Ce Lucifer a adus atinge, Dumnezeu a dat omului elegant. El a creat pe Adam imaginea și asemănarea ta.

Când ne întrebăm ce este de a fi ca Dumnezeu, începem să vedem înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu care se revelează domniile și stăpânirile din locurile cerești prin biserica (Efeseni 3:10)!

Noi știm că este imposibil pentru creaturile lui Dumnezeu toate sunt egale cu El în putere și măreție, cu toate acestea, Dumnezeu a stabilit că omul va primi asemănarea Lui.

Acest plan etern părea frustrat atunci când cad omenirea în Adam, cu toate acestea, prin persoana Fiului Său, Isus, ultimul Adam, Dumnezeu a acorda similitudinea lor pentru cei care cred în El.

“Cu toate acestea, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, care este figura celui ce avea să vină” (Romani 5:14).

Adam a fost figura lui Hristos (cel care avea să vină), iar Hristos chipul lui Dumnezeu. Prin om Hristos ajunge la plinătatea lui Dumnezeu CI 2: 9 10, și sunt ridicate poziția copii ai lui Dumnezeu.

Poziția pe care omul atinge în Hristos este mai mare decât îngerii, arhanghelii, serafimii și heruvimii, deoarece aceasta va fi o chestiune de îngeri judecător salvate, indiferent de categoria din care fac parte (1 Corinteni 6: 3).

Pentru cei care sunt în Hristos trebuie să fie ca El, poziție foarte mare în comparație cu îngerii (1 Ioan 3: 2).

“Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, și aceasta nu sa arătat încă ce vom fi. Dar știm că atunci când apare vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este “(1 Ioan 3: 2).

 

Poziția superioară a Stars lui Dumnezeu

EH Bancroft stânga înregistrat cu următorul text: “… ca rezultat al mândrie în propria lor superioritate, el a căutat să distragă să se închinarea cuvenită doar lui Dumnezeu” elementar Teologie, Emery H. Nancroft, Ed EBR 2001, pagina 302, II. . (sublinierea noastră). Este corect să spunem că Satan a dorit închinarea datorată lui Dumnezeu, așa cum am spus Bancroft?

Satan a dorit o poziție mai presus de stelele lui Dumnezeu, și l-au adus însușindu asemănarea lui Dumnezeu. Pentru a efectua efectul său plan intenționa să stea pe muntele adunării, în partea de nord departe. A vrut să facă rost de cel pentru care a fost înființat pentru a salva.

Pentru el, a fi într-o poziție superioară față de tovarășii săi suficient în sus, sau urca o poziție nouă. Dar Dumnezeu surprinde toate gazdele angelice să vină și să asemănarea lui oamenilor.

Astfel, se pare că este o minciună să spun că Lucifer a adus pentru a fi egal cu Dumnezeu. Mândria că a mers la inima lui Satana l-au facut nu ține de poziția lor inițială (principat), și va încerca să ajungă la o poziție nouă, divinul.

Satana a vrut pentru a obține o poziție mai înaltă, deoarece mândria a intrat in posesia a inimii lui. Ca unul creat perfect în toate căile sale, reprezintă perfecțiunea lui Dumnezeu (etanșare perfectă), plin de înțelepciune, desăvârșit în frumusețe și au o rochie care-l distinge de toate celelalte îngeri, a fost atras de a realiza ceea ce a fost comandat pentru a proteja.

El a găsit o mare datorita frumusetii sale. După axat strălucirea care a avut înțelepciunea să nu livrat toamna. El a respins primul lor (poziția stabilită de Dumnezeu) pentru a încerca să facă uz de o poziție necunoscută pentru el.

Heruvim uns, din cauza mândriei, nu a vazut ceilalți îngeri ca tovarăși, înainte uitându-se la partea de sus a rangul lor. Inima ta a fost înălțat datorită frumuseții sale, și înțelepciunea care ar trebui să-l scoate din mândrie, a fost corupt de dorința de poziție mai mare.

 

Scopul Eternal

Ființele angelice au fost create prin puterea și cuvântul lui Dumnezeu, Să fie, și au venit în existență “Când stelele dimineții cântau împreună fericit, și toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” (Iov 38: 7); “Lăudați Numele Domnului, el a poruncit și au fost făcute” (Ps 148: 5).

Îngerii știau puterea și măreția lui Dumnezeu, cu toate acestea, acestea au fost constienti de înțelepciunea lor multiple.

Ei au fost constienti de scopul etern al lui Dumnezeu revelat în Evanghelie numai să conveargă în Hristos toate lucrurile “De s-ar putea aduna în Hristos toate lucrurile în administrarea plinătății timpurilor, ambele care sunt în ceruri și că sunt pe pământ” (Efeseni 1:10).

Ei au fost constienti de scopul etern al lui Dumnezeu în Hristos face întâiul născut din toată creația “El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut din toată creația” (Col 1:15); “Și el este capul trupului, al Bisericii; este începutul și primogênitodentre cei morți, că în tot ceea ce poate avea întâietatea “(Coloseni 1:18); “Și pentru a face tuturor care este isprăvnicia acestei taine pe care de veacuri a fost ascuns în Dumnezeu, care a creat toate lucrurile prin Isus Hristos; Pentru moment, biserica, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu poate fi cunoscut la domniile și puterile din ceruri, În conformitate cu scopul etern pe care a făcut-o în Isus Hristos, Domnul nostru “(Efeseni 3: 9 -11).

Pentru a duce la scop sa scop etern, Dumnezeu a crea pământul să fie locuit “Căci așa vorbește Domnul care a creat cerurile, Dumnezeu însuși care a format pământul și a făcut-o, el a confirmat, nu a creat o gol, dar format ca să fie locuit: eu sunt Domnul și nu este altul “(Isaia 45:18).

Pe pământ Dumnezeu a creat Eden, în cazul în care misterul care a fost ascuns de la veacurile veșnice s-ar fi dezvăluit (Efeseni 3: 9).

Stânga pe de protecție deal, heruvimul uns gărzii, în autoritate și rang superior altor fiinte angelice.

Cu toate acestea, pentru a realiza că a existat o poziție superioară în poziția de îngeri, care este asemănarea Celui Atotputernic, Satana dorește pentru sine.

A plecat principat balonul, pozitia pentru care a fost înființată și lansat în lucrările stea pe muntele asamblare în nordul îndepărtat. Planul părea posibil datorită mândria heruvim care acoperă, care a reușit să înșele și să atragă 1/3 din ordinul angelic “Și coada lui a atras a treia parte din stelele cerului, și le arunca pe pământ: și balaurul stătea în fața femeia care a dat nastere, astfel încât, atunci când ea a dat naștere, înghiți fiul său “(Apocalipsa 12: 4).

Dar plăcut lui Dumnezeu din cele mai vechi timpuri, în funcție de sfatul său va da oameni imaginea lor.

 

Primul Om

Omul a fost creat într-o poziție inferioară a îngerilor Ps 8: 4 Dar, în Hristos Isus, ultimul Adam, omul merge într-o poziție mai mare decât îngerii.

Omul a fost creat de Dumnezeu din lut. Acesta a fost primul om, creat suflet viu, fiind desemnat omul firesc și a terenurilor. Toți ceilalți oameni ca primul om, naturale și pământ.

Datorită căderea lui Adam, toți oamenii se nasc sub o condamnare moștenit de la primul om. Toată omenirea aduce imaginea la sol.

 

Ultimul om

Adam este Hristos. Este duh dătător de viață, care este, dă viață celor care s-au făcut astfel un suflet viu în Adam.

Om Isus Hristos a fost generată de Duhul veșnic, întâiul născut peste toată creația (primul născut al lui Dumnezeu). În timp ce Adam a fost creat, Isus este născut din Dumnezeu. În timp ce Adam a fost creatură, Isus este Fiul.

Prin Hristos, ultimul om (omul spiritual și ceresc), toți oamenii de terenuri care cred ca sunt născuți din nou de semințe incoruptibil, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea sunt în viață și să devină ca ultimul Adam (1 Corinteni 15:45 -49).

“Așa este scris :. primul om, Adam, a fost făcut un suflet viu, ultimul Adam a fost făcut un duh dătător de viață, dar nu în primul rând, care este spiritual, ci ce este firesc, apoi spiritual primul om este din pământ, pământesc;. al doilea om, Domnul din cer este pământesc, cum sunt, de asemenea, terenul;. și cum este cel ceresc, așa sînt și cei cerești Și după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul Celui ceresc. “(1 Corinteni 15:45 -49).

 

Un mult râvnit

Satana râvnit similitudinea cel mai ridicat de poziție, însă, fără să știe că Dumnezeu însuși va dezbrace de slava Lui, devenind trup.

Ca heruvimul uns vrut să urce în posesia cerului poziție mai mare decât Dumnezeu, Cuvântul Sa făcut trup, și-a asumat forma unui rob și a locuit printre oameni (Filipeni 2: 6 -11).

Cu toate acestea, după ce se demisionat pentru a lua forma unui rob, făcându-se egal cu bărbații, Dumnezeu a ridicat Hristos suveran. Chiar și după luarea “mai puțin decât” îngerii poziție, Isus chiar mai umilit, și a devenit ascultător până la moarte, și moartea pe cruce.

Rețineți că Hristos poziția funcționar nu trebuia apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, fiind în același timp Dumnezeu (Filipeni 2: 7). Rețineți că starea preot a fost dat de către Tatăl, care este, El a dat nici mână această funcție “Tot așa și Hristos nu sa slava de a fi Mare Preot, dar cel ce ia spus: Tu ești Fiul Meu, astăzi te născut “(Evr 5: 5).

Pentru a fi glorificat de Tatăl cu slava a avut înainte lume există, Isus dobândește numele de rezervă care este mai presus de orice nume “Și acum proslăvește-Mă, Tată, cu te, cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de lumea era “(Ioan 17: 5). La întoarcerea în slavă, Hristos conduce printre oameni mulți copii lui Dumnezeu “Căci el a devenit, pentru care sunt toate lucrurile, și prin care sunt toate, să ducă pe mulți fii la slavă, să suferințelor căpitanul mântuirii lor” (Evr 02:10).

Scopul etern este îndeplinită atunci când Hristos se întoarce la gloria ducă pe mulți fii la Dumnezeu, așa cum Hristos devine primul născut între mulți frați și condiție întâiul născut din morți.

Chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a trecut pe la copiii lor, care sunt generate de sămânță incoruptibil, care este Cuvântul lui Dumnezeu. “Și așa pentru acum, biserica, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu poate fi cunoscut de domniile și stăpânirile din locurile cerești” (EF 02:10).

Satana a adus obține o poziție, însă, conștienți de înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. Nestiind că poziția ridicat mai presus de stelele lui Dumnezeu apare din filiația divină.

Poziția el dorea, este irelevant pentru creatura, și da, Fiul, ultimul Adam, prin care a ajuns la starea de copii. Numai cei care au fost întâmpinați de copii beneficiază de poziția ridicat de a fi ca Cel Prea Înalt (1 Ioan 3: 2; Evrei 2:10 -13; Romani 8:16 -17).

 

Muntele al Congregației

“În muntele adunării voi sta în nord măsura” (Is 14:13).

Satana a adus obține o poziție mai înaltă (va fi ca Cel Prea Înalt), pentru a stabili mai presus de stelele lui Dumnezeu. Pentru aceasta el a adus rezolva până în nordul îndepărtat, muntele adunării lui Dumnezeu.

Care a fost muntele adunării? Sau, ceea ce a fost muntele cel sfânt al lui Dumnezeu? De ce a fost acolo nevoie de o gardă de protecție performant?

Slava lui Dumnezeu a fost prezent în Eden, muntele de asamblare, în partea de nord departe. Nu a fost mediul congregației, cu toate acestea, adunarea care a fost înființată în muntele cel sfânt nu aparținea de stelele lui Dumnezeu.

Rețineți că s-au prezentat “copiii lui Dumnezeu” înaintea Domnului din când în când (Iov 1: 6; Iov 2: 1), cu toate acestea, muntele adunării care era în Eden a fost respins ele. Dumnezeu a fost protectorul heruvim uns, astfel încât îngerii nu avea acces la acest mister în muntele adunării.

Muntele adunării a fost slava lui Dumnezeu, la fel ca preotul Ezechiel a văzut în vedenie se îndepărteze de la templu. Slava era pe heruvimi și sa retras la intrarea în templu (Ezechiel 9: 3 și Ezekiel 10: 4); intrarea în templu, slava sa dus la oraș, și în cele din urmă, slava sa dus la Muntele Măslinilor (Ezechiel 11:23).

Aceeași slavă va fi revenirea la Milenară templu (Ezechiel 43: 2 -7). Când Domnul ieși la luptă, picioarele lui vor sta pe Muntele Măslinilor, care va fi împărțită în jumătate (Zaharia 14: 4). Rețineți că prezența lui Dumnezeu a fost întotdeauna învăluită în mister, “Atunci Solomon a zis, Domnul a declarat că vrea să locuiască într-un nor întunecat” (1 Regi 8:12).

Noi nu știm detalii cu privire la ceea ce a fost tratat în muntele cel sfânt al adunării, totuși, știu că a fost locul în care ședința a fost dat pentru a aborda misterul care a fost întotdeauna ascuns în Dumnezeu, și că această “adunare” a fost stabilit fără prezența îngerilor din moment ce heruvimul uns fost stabilit pentru a preveni abordarea ființelor cerești.

Se observă că garda heruvim uns, care a fost înființat pentru a proteja misterul, el a fost tentat să uite și a văzut că era pe cale de a se dezvolta.

Conjectura lui Satana l-au condus să scadă, odată asemănare dorit Celui Atotputernic, pentru a fi într-o poziție superioară față de ființele cerești.

Când Dumnezeu a creat cerurile și pământul, a fost necesar să se stabilească heruvimul uns acoperire în Eden pentru a preveni accesul oștilor îngerești Sfântul Munte. Mai târziu, Dumnezeu a pus heruvimi, pentru a preveni accesul omului eliberat de prezența sa, pentru a le împiedica să aibă acces la pomul vieții (Genesa 3:24).

Est heruvimi de Grădina Edenului și sabia de foc păzit drumul spre pomul vieții omului în păcat. Deja heruvimul uns, protejat muntele accesului adunare de ființe cerești, care nu au acces la mister ascuns.

Satana sa dovedit a presupuneri că dacă ar fi fost pe muntele asamblare, loc accesibil numai lui Dumnezeu, el va obține o poziție superioară față de curati (stele ale lui Dumnezeu). De ce să nu fie în căutare de cea mai înaltă poziție, dar într-o poziție mai înaltă de stelele lui Dumnezeu, nu am văzut violența cu privire la intenția sa de a aduce profan sanctuarul lui Creator Ezechiel 28: 16.

El a fost deja într-o poziție privilegiată, scutul, și a fost învestit cu putere și autoritate asupra altora (Zaharia 3: 1 -2, Iuda 1: 9).

Dar mândria l-au facut aspiră să profite de poziția sa de protecție (înmulțirea comerțul) (Ez 28:16), și a fost lansat de poluat Eden, să vrea să aibă acces la locul de slava lui Dumnezeu (Isaia 48:11).

 

Două Cifre ilustrează intenție Uns heruvim

Haman

“Când Haman a intrat, regele la întrebat: Ce se va face omului pe care vrea împăratul să -l cinstească Acum Haman a spus el,? Pentru cine ar vrea împăratul să-și onoreze mai mult decât mine” (Et 6: 6).

Haman agaghitul, a fost mărit peste toate căpeteniile împărăției lui Ahașveroș (Xerxes). Toți funcționarii împăratului plecat când Haman a trecut, ca regele va dispune (Et 3: 1 -3). Dar Mardoheu nu plecat, nici nu i sa închinat.

Oficialul a protestat la Mardoheu, iar el nu le-a auzit. Acestea, la rândul lor, au știut Haman de atitudine Mardoheu.

Haman a cunoaște comportamentul Mardoheu, regele a propus o modalitate de a ridica 10.000 de talanți de argint, extermina poporul lui Mardoheu, sub pretextul de a nu întâlni legilor regelui (Et 3: 9).

Ce Haman a oferit regele a fost conceput ca doar o satisfacție personală. El a fost zadar, arogant și egoist. Când regele a propus să-și onoreze Mardoheu, Haman putea vedea doar ca unul care merita onoarea regelui.

Ca Haman, polițistul de heruvim uns fost orb din cauza frumuseții sale, și a vrut pentru sine onoarea și poziția pe care Dumnezeu vă rugăm să vă copiii: o asemănare a Celui Atotputernic.

 

Ozia

“Dar el a fost puternic, a ridicat inima lui să fie corupt, iar încălcat legea împotriva Domnului, Dumnezeului său, și a intrat templul Domnului să ardă tămâie pe altarul” (2 Cronici 26:16).

Regele Ozia a fost unul dintre regii lui Iuda și au făcut ceea ce era drept în ochii Domnului (2 Cronici 26: 4).

Cu toate acestea, după ce fortificat regatul său cu războinici, mașini, sulițe și săgeți, inima lui a fost corupt. El a fost infidel de a aduce oferta tămâie pe altarul tămâierii în templul Domnului (2 Cronici 26:16).

Rețineți că a fost împiedicată de către preoții, descrise ca oameni curajoși. Acestea rezistat Ozia, și a zis: “Pentru tine, Ozia, nu pentru arderea tămâie înaintea Domnului, dar preoții, fiii lui Aaron, care sunt consacrați să ardă tămâie” II Cr 26: 18.

Preoții stabilit că Ozia a ieșit din Templu, fiind infidel. Alerta și plin “, sau este aceasta pentru tine onoarea ta de la Domnul Dumnezeu.” Hristos a devenit un preot după rânduiala lui Melchisedec, Dumnezeu da aceasta onoare (Evrei 5: 5). Ozia a adus oferta tămâie, onoare dat fiilor lui Aaron, care a devenit infidel.

Orbirea ajuns la punctul de ea supărat cu preoții, care erau alerte despre eroare tău. Apoi, lepra încolțite pe frunte. Preoții s-au grabit la retragerea sa din templu, iar el sa grăbit atunci când a dat seama că Dumnezeu îl (2 Cronici 26:20) a rănit.

În mod similar, atunci când doresc să se așeze pe muntele cel sfânt să adopte o poziție care nu a fost dat, Satana a devenit profan. El nu a profanat locul de slava lui Dumnezeu, deoarece, atunci când a găsit răutatea în el, Dumnezeu la pus profanat muntele lui Dumnezeu și lipsit de principat său (Ezechiel 28:16).

SATANA ESTE TATAL MINCIUNII

  • Cu cine a început păcatul? Cu diavolul.

    Este scris în Biblie: 1Ioan 3:8. “Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat să nimicească lucrările diavolului.”

    De când a fost diavolul un ucigaş şi un mincinos?

    Este scris în Biblie: Ioan 8:44. “Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigas; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

    De unde a venit Satana?

    Este scris în Biblie: Apocalips 12:7-9. “Apoi a fost război în cer; Mihail împreună cu îngerii aflaţi sub comanda Lui s-au luptat cu balaurul şi cu oştirea lui de îngeri căzuţi. Şi Balaurul a pierdut bătălia, fiind obligat să părăsească cerul. Balaurul acesta mare, care nu e altul decât Şarpele din vechime numit şi Diavolul ori Satan, cel care înşeală întreaga lume, a fost azvârlit pe pământ cu toată armata sa” (NT pe înţelesul tuturor).

    A fost Satana creat păcătos? Nu, el a fost creat perfect, cu libertatea de a alege.

    Este scris în Biblie: Ezechiel 28:15. “Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.”

    Ce a condus la căderea lui Satana?

    Este scris în Biblie: Ezechiel 28:17. “Ţi s-a îngâmfat inima din pricina

    frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta.

    Satana, numit Lucifer înainte de păcătuirea lui, voia să fie egal cu Dumnezeu.

    Este scris în Biblie: Isaia 14:12-14. “Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: “Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

    În contrast cu mândria şi înălţarea de sine a Satanei, ce spirit avea Isus?

    Este scris în Biblie:Filipeni 2:6-8. “Care, deşi era Dumnezeu, nu Şi-a cerut şi nu a ţinut morţis la drepturile Sale divine, ci Şi-a pus deoparte puterea şi slava Sa, luându-Şi înfăţişarea de sclav şi devenind asemenea oamenilor. Şi S-a smerit atât de mult până într-acolo încât să moară ca un criminal pe o cruce” (NT pe înţelesul tuturor).

    Forţele supranaturale ale lui Satana poartă război.

    Este scris în Biblie:Efeseni 6:11 “Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, pentru ca să puteţi rămâne teferi în faţa strategiilor şi uneltirilor Satanei” (NT pe înţelesul tuturor).

    Satana a încercat să ispitescă pe Hristos Însuşi.

    Este scris în Biblie: Matei 4:1. “Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.”

    Satana este un duşman învins.

    Este scris în Biblie: Iacov 4:7. “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.”

Alexandru Curbet

Deosebirea esenţială dintre Isus şi diavol (Evanghelia după Ioan 8)

Voi prezenta lucrurile în contrast : ce face Isus şi ce face diavolul .

În articole recente am prezentat adevărul despre diavol şi argumente isorice ale vieţii lui Isus pe acest pământ .În acest articol voi prezenta deosebirea dintre Fiul lui Dumnezeu şi diavol după capitolul 8 din Evanghelia după Ioan .

Din versetul 2 din acest capitol aflăm că Isus învăţa norodul . O parte din aceste învăţături a ajuns până la noi , de exemplu :

,Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.„” (Ioan 8:31-32) Dorinţa lui Isus este ca oamenii să realizeze starea lor păcătoasă şi să devină slobozi . Mai jos arată că suntem păcătoşi şi de ce păcatul nu este libertate .

Adevărat, adevărat, vă spun„, le-a răspuns Isus, ,,că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.” (Ioan 8:34)

Robul niciodată nu face ce doreşte el , ci face doar ce –i porunceşte stăpânul . Aşa este prezentat şi omul păcătos – face totul pentru ca să-şi împlinească poftele fie că este vorba de băutură , droguri sau viaţă imorală .

Diavolul însă niciodată nu va spune adevărul :

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44)

Minciunile diavolului au rolul să ducă omul în robie , deoarece nu aduce adevărul oamenilor (aşa cum face Isus) , ci vorbeşte doar din ale lui . Diavolul şi adevărul sunt două lucruri incompatibile , deşi el le face să nu pară aşa .

Scopul lui este ca prin minciună omul să ajungă să guste din păcat , ca apoi să fie robit de acel păcat . Deci minciuna are scopul de a robi omul pe când adevărul dă eliberare .

Am găsit un portal al bisericii sataniste în care toţi credeau să cei ce-l slujesc pe diavol pe acest pământ vor ajunge în iad dar nu ca robi ci ca prinţi . O minciună foarte stranie – care vine în contrazicere directă cu Biblia dar care oameni au ajuns s-o creadă sincer .

Isus nu face nimic de la Sine ci cum L-a învăţat Tatăl” (Ioan 8:28) . Totul ce a spus Isus şi ce a făcut vine de la Dumnezeu . Învăţăturile Sale , lucrările Sale – toate sunt vrednice de încredere căci sunt de la Tatăl ceresc . Tată care este dragostea , bunătatea , mila şi puterea . Dumnezeu care a pregătit o cale de salvare omului .

Diavolul vorbeşte „vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” . Şi de la „început a fost ucigaş” – care dorea să omoare şi să distrugă totul .

Isus face totdeauna ce este plăcut Tatălui :

 Cel ce M’a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M’a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8:29)

Diavolul nu a căutat să fie plăcut lui Dumnezeu , ba dimpotrivă a căutat să fie mai sus ca Dumnezeu şi să-I ia locul . De la început a fost ucigaş , chiar din grădina Edenului .

Pe cine alegi tu să slujeşti ? Voia cui o faci ?

Dacă trăieşti o viaţă plină de plăceri ,dar ştii că nu este după voia lui Dumnezeu – trebuie să ştii că trăieşti o minciună a diavolului . Eşti una din victimile lui .

El este tatăl minciunilor şi minte lumea de la începutul ei . Este bun în a ticlui minciuni …. şi în a găsi oameni care să le creadă .

Vrei o viaţă liberă sau robie ? De tine depinde – pe cine alegi ?

Posedarea diavoleasca: cand Satana preia fraiele

Posedarea diavoleasca: cand Satana preia fraiele     diavol, drac, demon, posesiune demonica, draci, dumnezeu, iisus, exorcism, suspans, groaza, horror, stephen king, it, incredibil, supranatural, fenomene paranormale, religie, satana, satanism, demonologie, printul intunericului, magie neagra+ZOOM

Galerie foto (15)


Cum este atunci cand, fara niciun avertisment, cineva iti patrunde in casa, iti aseaza lucrurile cum vrea, face dezordine, distruge si murdareste totul in calea sa, iti trateaza familia, copii, parintii, sotul sau sotia, dupa cum are chef, fara ca tu sa il poti opri in vreun fel, ramanand mut si lipsit de putere in fata macabrului musafir, ticalos si nepoftit? Oribila senzatie de neputinta, furie, durere si deznadejde este de nesuportat, nu-i asa? Ei bine, ce parere ai atunci de situatia in care cineva iti ia in stapanire mintea si trupul, batjocorindu-ti fiinta, fortand-o sa faca rau fara voia ei, sa injure, sa blesteme si sa huleasca peste inchipuire? Nu crezi ca asa ceva este posibil? Gresit! Este vorba de posedarea demonica, iar Necuratul nu iarta pe nimeni.

Legaturi primejdioase

“Nu-i dati loc diavolului.”
Sfantul Apostol Pavel, Efeseni 4:27

Oare, vreme de mii de ani, vracii, preoti, duhovnicii, maestrii spirituali, sfintii si intemeietorii de religii s-au luptat si au avertizat degeaba in privinta fortelor Raului? Cu toate ca stiinta refuza sa accepte existenta unei entitati malefice imateriale, care influenteaza faptele oamenilor si determina destinul post-mortem al sufletelor, asta nu inseamna neaparat ca acolo, in planurile si lumile invizibile ochilor nostri, nu ar exista cineva care sa ne vrea raul. Ba din contra.

Dintr-o perspectiva religiosa, multi credinciosi sunt convinsi ca stiinta ignora sau denatureaza in mod grotesc realitatea spirituala (de care unii cercetatori sunt, totusi, constienti) – denaturare care confirma celebrul dicton: “Cea mai mare izbanda a Satanei impotriva Binelui a avut loc in momentul in care i-a convins pe oameni ca el nu exista”. Alti cunoscatori superficiali ai domeniului, influentati de optica new-age, conform careia Raul nu este definit, iar diavolii, demonii, spiritele si entitatile malefice nu exista decat daca-i acceptam mental (si dispar imediat ce nu mai credem in ei), gresesc si mai abitir. Un sustinator al lumii suprasensibile ar considera ca astfel de oameni cad victime comodului principiu al strutului, conform caruia « tot ceea ce nu vad nu exista, deci nu ma efecteaza ».

Iar un crestin ar spune ca este interesant de aflat cum se mai pot sustine astfel de teorii in fata miilor de victime (documentate) ale posedarilor, familiilor lor indurerate, duhovnicilor cu har de exorcisti, si, de ce nu, chiar in fata Mantuitorului Iisus Hristos, care a facut el insusi exorcizari si a fost ispitit in desert? Stiinta inca nu a dat un raspuns cuprinzator si unanim acceptat nici macar de propria-i comunitate.

Zabovind putin asupra infatisarii hoardelor din Iaduri, merita evidentiat faptul ca infatisarea cumplita care este zugravita pe peretii bisericilor difera putin de relatarile celor care pretind ca i-au vazut. Desi se spune ca infatisarea demonilor este asemanatoare cu fizionomia zeului grecesc Pan (postura bipeda, coarne si copite de tap, coada in forma de sageata, trup negru acoperit de par), sfintii si cei carora li s-au aratat, relateza despre chipuri usor diferite. Trebuie mentionat ca, la nivel de spirit, Diavolul are puterea de a-si schimba infatisarea dupa cum doreste. De la o faptura atat de hidoasa incat nu poate fi plasmuita de mintea omeneasca, pana la un glorios inger de lumina. Marii duhovnici crestin-ortodocsi avertizeaza ca infatisarea demonilor este, de cele mai multe ori, indescriptibil de urata si insuportabila pentru psihicul omului obisnuit, prea slab sa poata face fata unei asemenea viziuni ultimative. Conform spuselor Sfintilor Parinti, in realitate, Necuratul este atat de urat si inspaimantator incat cel care-l vede, fie moare de spaima, fie innebuneste de groaza.

Scurt tratat de demonologie

“Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.”
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 12:9

Mergand mai departe pe firul descifrarii chipului Diavolului, ajungem si la ierarhiile intunericului. Demonii cei mai mici dupa rang din oastea lui Satan sunt cei numiti de initiati Serpi. La nivelul planului eteric, un astfel de Sarpe, are forma aproximativa a acestui animal, lung, fusiform, fara membre, cu doi ochi si limba. Are o putere si o cunoastere limitata, retine lucruri simple si este complet subordonat demonilor din ierarhiile superioare. Este trimis cel mai adesea sa paraziteze corpul astral al oamenilor si sa incite la certuri, batjocuri, umor grosolan, jigniri si barfe. Urmatorul in grad este Scorpia, un demon care stapaneste cateva mii de serpi. Conform expertilor, omul posedat din cimitir care a fost exorcizat de Mantuitor era “ocupat” de o Scorpie, demonul divulgand natura sa de Legiune, cand a fost intrebat de Hristos.

“Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.” Evanchelia dupa Luca 8:27-33

Imediat deasupra Scorpiilor sunt Capeteniile, iar peste ei sunt asa numitii Balauri, demoni stravechi care nu asculta decat de Satan. Capeteniile pot provoca cataclisme naturale de proportii si razboaie mondiale, iar Balaurii, daca sunt lasati sa se manifeste, sunt capabili sa distruga civilizatii intregi sau chiar planete.

Duhovnicii si exorcistii ortodocsi clasifica demonii inca si mai detaliat, in functie de deprinderile si pacatele pe care le au in grija de la stapanul lor cel intunecat. Astfel, cutreiera vazduhul si pamantul si planurile imateriale, trei mari cete:

  • Prima ceata diavoleasca cuprinde duhurile desfranarii, ispitelor, obsesiilor si tuturor pasiunilor pe care le exacerbeaza pana la gradul de pacate. Precum niste malefice entitati lacome, vampirizeaza poftele nemasurate ale oamenilor. Se hranesc cu fructul faptelor de desfranare, lacomia pantecului, lene, bautura, fumat… Au puterea de a ridica asupra omului valuri de orbire si ignoranta.
  • A doua ceata diavoleasca este reprezentata de un gen de demoni foarte dragi lui Satan, anume ceata dracilor maniosi si violenti. Aceste duhuri conlucreaza in stransa legatura cu cele din prima ceata, cautand sa infurie si sa semene violenta in radul oamenilor robiti viciului si patimilor de catre antemergatorii lor. Sunt omniprezenti in zone de conflicte, lupte, scandaluri, cluburi, petreceri, partide de sport, proteste sociale si, mai ales, in sanul familiilor. Oriunde este samanta de sfada, cearta, ura, dezbinare, hop si ei! Iar daca dau peste atmosfere linistite, cuminti si pline de pace, nu se lasa pana nu se strang cat mai multi pentru a arunca samanta maniei. Nu degeaba au un loc special in inima stapanului lor.
  • Totusi, cei mai apropiati slujitori ai Satanei raman diavolii din ceata asa numitilor demoni rationali-arhiconi. Care sa fie motivul? Ei bine, acesti demoni de elita sunt cei responsabili de rastalmacirea Sfintei Scripturi, de galceava ideilor din capetele invatatilor, de starnirea discutiilor fara rost la nivel inalt si de atatarea religiilor autentice una impotriva celeilalte. Sunt duhuri greu de depistat, care actioneaza cu eleganta vicleana asupra ratiunii si naturii contemplative a sufletelor omenesti, aducand erezii, filozofii desarte, iluzii si naluciri. Au grija si de starnirea iubirii de sine, a slavei desarte, a ateismului, si (cireasa de pe tort!) a Magiei Neagre.

Prin urmare, nu toti diavolii au aceleasi puteri. Energia cu care soldatii lui Satan lupta cu oamenii si chiar cu ingerii creste de la ceata duhurilor poftelor si instinctelor la ceata duhurilor urii si maniei, culminand cu forta de care dispun duhurile rationale, depozitarele celebrei “intelepciuni diavolesti” asupra careia avertizeaza toti sfintii. Duhurile rationale au puteri mari asupra maselor de oameni si chiar asupra popoarelor si natiunilor prin liderii politici, economici si militari ai acestora.

Numele meu e Legiune!

“Fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. ”
Iacov 1:14-15

Sfintii parinti avertizeaza ca este periculos sa citim literaturi scrise de oameni pacatosi, din simplul motiv ca astfel se formeaza o subtila cale de legatura intre natura lor si sufletele noastre. De fapt, extrapoland putin, o carte, o muzica, un spectacol, o emisiune TV sau chiar o ambianta oarecare este aleasa in functie de vibratia omului respectiv. Ceea ce nu inseamna ca o persoana cu vibratie buna si inalta nu poate fi pervertita prin mijloace exterioare, impure si pacatoase. Din nefericire, exista mii de exemple in acest sens. Iar de la ispitire la posedare este un singur pas. Unul incredibil de mic.

Initial, Diavolul ispiteste intotdeauna cu pacate mici. Atfel incepe lupta careia-i cad victima multe suflete omenesti. Legiunile ataca fara crutare toate portile de intrare in om. Mintea omeneasca este asaltata cu momeli de entitatea malefica parazitara. Inima cu amaraciune. Vointa este subrezita prin banuieli si indoieli. Trupul este subjugat cel mai usor prin deprinderea cu patima si viciul, pana cand acestea devin o obisnuinta si o noua natura instinctuala a trupului.

Si, in sfarsit, sufletul, ultimul si cel mai ravnit, este atacat de demoni prin deznadejde, erezie, nebunie si chiar sinucidere. Diavolul nu trebuie subestimat, spun teologii, intrucat a fost la origine inger, iar forta sa depaseste inclusiv astazi puterea de inchipuire a oamenilor. Stau marturie, in acest sens, generatii de sfinti si teologi care avertizeaza ca fara ajutorul lui Dumnezeu, al Mantuitorului, al Maicii Domnului si al sfintilor, omul este total lipsit de putere in ghearele celui rau.

Din acest motiv, Sfantul Antonie cel Mare ne dezvaluie ca scopul Satanei este acela de a ne impiedica sa urcam in locul de unde a cazut el, adica la Cer. Menirea sa suprema este sa zadarniceasca mantuirea noastra. De aceea, demonii se straduiesc, in primul rand, sa indeparteze pe om de Dumnezeu, fiind plini de invidie si rautate fata de oameni, deoarece oamenii, prin conditia lor de fiinte rationale, incarnate si inzestrate cu liber arbitru, pot face unele lucruri care le sunt interzise demonilor.

In dogmele religioase crestine se spune ca entitatile raului populeaza toate planurile subtile in numar incredibil de mare. Dupa prabusirea si alungarea lui Satan, acesta a luat dupa sine toti ingerii cazuti care s-au transformat in diavoli. Conform atat surselor crestine, cat si ocultistilor, numarul total al demonilor este imens, imposibil de calculat, trilioane de entitati malefice impanzind planurile fizice si suprasensibile. In contrapondere, exista acelasi numar incalculabil de ingeri, care se lupta cu ei.

Gazda pentru legiuni

“Sunt diavoli care intra in trupul omului si in toate madularele lui, si-l lasa fara puteri si fara vlaga. Si aceasta se intampla cu toate ca in trup nu este nicio boala”
Cuviosul Nil Ascetul

Motivele pentru care unii oameni cad victime posesiunii demonice raman ascunse celor multi. Totusi, nimic nu este intamplator, diavolul neavand putere si voie sa acapareze un suflet uman, decat daca omul incalca anumite legi divine. Cu alte cuvinte, in mare masura, posesiunile au loc prin intermediul pacatelor savarsite de victime.

Cateodata, actul silnic de ocupare are loc in urma unor blesteme, juraminte false sau, mai ales, a practicilor de Magie Neagra concretizate in acte de invocare sau evocare a celui rau. Obsesiile transformate in vicii si pacate aduc dupa sine si pe patronii lor din umbra, care invadeaza fara veste fiinta individului in cauza. Posesiunea devine astfel posibila in momentul in care persoana respectiva nu mai poate stapani raul din ea.

Exorcistii spun ca o mare parte a bolilor psihice sunt, de fapt, cazuri de posesiuni, iar in aceste conditii nu-i de mirare ca rezultatele psihiatriei ca stiinta si ramura a medicinei sunt atat de slabe. Evident, nu toate bolile si dereglarile psihice constau in forme de posesiune, dar – explica preotii crestini – o mare parte dintre ele cad peste oameni ca urmare a amestecului Necuratului. Cum altfel se pot explica rational nenumaratele cazuri de posedati care dau dovada de forta fizica incredibila sau a celor care vorbesc in limbi exotice pe care nu aveau cum sa le stie? Si, mai ales, cum se pot explica cazurile in care copii mici, in special fetite posedate, racnesc cu voci guturale si groase? Sau cele in care barbati si femei, grohaie, urla, si scot sunete oribile de care nici macar animalele infuriate nu sunt capabile ?

Un indiciu clar al posedarii este dat de manifestarile prin care victimele vorbesc, urla si canta pe mai multe voci diferite. Dar, cea mai mare dovada a unui astfel de macabru viol spiritual, ramane caracteristica tuturor posedatilor de a huli si blestema cele sfinte, alaturi de frica si fuga acestora fata de intreaga imagistica bisericeasca.

Izbavirea de cel rau

« O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? »
Faptele Sfinţilor Apostoli 13:10

Impotriva dusmanului suprem si in sprijinul omului exista o serie de mijloace prin care victimele posedarii pot fi ajutate si eliberate. In general, Diavolul nu poate fi indepartat decat prin spovedanie sau platind pretul pentru pacatul facut, pret care vine sub forma de boala, post, rugaciune, acte de milostenie.

Dezlegarile, cum se numesc in traditia crestin-ortodoxa, constau in citirea psalmilor lui David, alaturi de alte slujbe specifice, intre care se detaseaza puternicele si periculoasele Molifte ale Sfantului Vasile cel Mare. Acestea sunt incarcate cu Duhul Sfant si constau in blesteme si alungari ale celui rau.

Atat canoanele bisericesti, cat si experientele si cazuistica moderna, avertizeaza foarte serios in privinta Moliftelor. Aceste rugaciuni nu trebuiesc citite decat de preotii investiti oficiali cu aceasta putere sau de calugari care au primit dezlegarea necesara, si dintre toti acestia doar cei cu har reusesc sa parcurga in mod corect si eficient intregul tipic al Moliftelor.

In cazul diavolilor celor mari, Biserica recomanda postul si rugaciunea in smerenie, dupa sfatul Mantuitorului: cand Iisus este intrebat despre natura unor demoni alungati, raspunde apostolilor ca unele duhuri rele nu ies decat prin post si rugaciune.

In incheiere, amintim cuvintele intelepte si datatoare de speranta ale Sfantului Antonie Cel Mare, unul dintre cei mai mari exorcisti din intreaga istorie si traditie a crestinismului: “Se cuvine sa nu ne temem de atacurile lui si de sagetile lui arzatoare si de vicleniile lui lucrate cu mestesugita minte. Toatea acestea nu sunt nimic inaintea puterii lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care numai rostind numele lui cu credinta si cu evlavie, pune pe fuga toata ostirea diavolilor”.

Demonii sunt îngeri căzuţi care slujesc lui Satana.

Este scris în Biblie: Apocalips 12:9. “Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”

Demonii sunt puternici, dar îngrădiţi de Dumnezeu.

Este scris în Biblie: Marcu 1:27. “Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: “Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate şi ele Îl ascultă.”

Isus poate să-Şi exercite puterea asupra demonilor.

Este scris în Biblie: Luca 4:35-36. “Isus l-a certat şi i-a zis: “Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău. Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: “Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate şi ele ies afară!”

Cum sunt astăzi demonii? Vrăjmaşul este nevăzut, dar bătălia este reală şi personală.

Este scris în Biblie: Efeseni 6:12. “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

Dacă ne predăm lui Dumnezeu şi rezistăm diavolului, atunci Satana va fugi de la noi.

Este scris în Biblie: Iacov 4:7. “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.”

9) Poate diavolul săvârşi miracole?

Întrebare:

Apocalipsa 16:14 ne vorbeşte despre “duhuri de draci/demoni care fac semne nemaipomenite”. Afirmă oare Biblia prin aceasta că demonii pot săvârşi miracole şi minuni?

Problemă:

Uneori Biblia foloseşte aceleaşi cuvinte (somn, minuni, puteri, etc.) pentru a descrie miracole ale lui Dumnezeu (vezi, Apocalipsa 16:14 şi 2Tes.2:9). Cu toate acestea, un miracol este un act supranatural al lui Dumnezeu şi doar Dumnezeu poate săvârşi asemenea acte. Diavolul şi demonii lui sunt fiinţe create posedând astfel doar o putere limitată.

Rezolvarea:

Deşi Satana posedă mari puteri spirituale, există o diferenţă uriaşă între puterea diavolului şi puterea lui Dumnezeu. În primul rând, Dumnezeu este infinit în putere (adică, omnipotent) pe când diavolul (şi demonii lui) sunt doar finiţi şi limitaţi.

În al doilea rând, doar Dumnezeu poate crea viaţă (Gen.1:1, 21; Deut.32:39) dar diavolul nu poate (compară cu Exod.8:19). Doar Dumnezeu poate învia pe cei morţi (Ioan10:18; Apoc.1:18), iar diavolul nu poate să o facă, deşi se spune că el a dat suflare (a animat) imaginii (icoanei) idolatre a Antihristului (vezi, Apoc.13:15). Diavolul are o mare putere de a-i amăgi/înşela pe oameni (Apoc.12:9), de a-i poseda/stăpâni pe aceştia (Fapte 16:16). El este un maestru magician, un înşelător şi un super savant. Având o vastă cunoaştere a lui Dumnezeu, a omului şi a universului, el este capabil să săvârşească “semne (minuni) mincinoase” (deci, false miracole), aşa cum 2Tes.2:9 şi Apoc.13:13,14, le numeşte. Însă miracolele adevărate pot fi săvârşite numai de Dumnezeu.

Diavolul poate săvârşi lucruri ieşite din comun sau poate face anormalul, dar nu şi supranaturalul. Doar Dumnezeu poate controla legile naturii, pe care El le-a rânduit, deşi într-o împrejurare El i-a îngăduit Satanei să distrugă familia lui Iov cu un vânt puternic (vezi, Iov 1:19). Pe deasupra, întreaga putere pe care o are diavolul îi este dată de către Dumnezeu şi este limitată cu grijă şi supravegheată (comparaţi cu Iov 1:10-12). Hristos l-a înfrânt pe diavol şi a triumfat asupra lui şi a oştirii sale (Evrei 2:14-15; Col2:15), dând astfel putere poporului Său de a fi biruitor asupra forţelor demonice (Efes.4:4-11).

Ca prin urmare Ioan le spune acum credincioşilor că, “Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1Ioan4:4).

 

 

 

 

 

 

 

Daca VIU este Domnul, de ce pupati MORTI?!

Motto: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”! Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii.” (Matei)

Cateva saptamani bune, la Iasi sau la Bucuresti, in fiecare an, poporul credincios ortodox din Romania, sta la cozi interminabile, indiferent de vreme, ca sa pupe morti si oase de morti, ma refer la moaste, si ca sa se roage la ei, la morti si la acele oase de morti, ca la Dumnezeu insusi. Ceea ce este strigator la cer si abominabil in toata aceasta practica, si in tot acest spectacol grotesc, este faptul ca biserica si clerul ei, incurajeaza aceasta inchinare si practica satanica a cultului mortilor, tinand astfel poporul credincios in intuneric, nespunandu-le adevarul salvator, cum ca doar VIUL Isus Hristos si Tatal Sau merita inchinarea, nu oasele de oameni morti, care nu folosesc la absolut nimic, si nu au nicio putere. Este drept ca si poporului credincios ii place sa fie prostit, si se complace in aceasta stare de ignoranta, pentru ca altfel si-ar cumpara fiecare cate o Bibile care acum este pe toate drumurile, si ar afla din ea ADEVARUL, foarte, foarte usor. De ce nu faceti asta fratilor ?! De ce nu va informati corect din singura sursa autorizata de catre Viul Dumnezeu, care este Biblia, Cuvantul Sau pentru omenirea pierduta in moarte si in pacat? De ce ?! De ce va lasati prostiti si manipulati de niste oameni, de niste smecheri in sutane, in frunte cu Dracu’, care doar va mint si va batjocoresc, si va fac sa faceti lucruri care nu va ajuta cu nimic?! Toti cei care pupa oase de morti, adica moaste, nu citesc Biblia! Nici preotii, culmea, dar nici mirenii! Habar nu au nici unii, nici altii, de voia lui Dumnezeu in legatura cu asta, cu mortii, si nici nu vor sa afle. Credinciosii iau de bun ceea ceea ce li se spune in biserica, de catre preotii lor sau cred basmele din batrani, adica traditia. Acestea fiind spuse, haideti sa vedem acum, care este ADEVARUL biblic in legatura cu mortii, adica cu moastele. Vom vedea foarte clar la cine trebuie sa ne rugam, sa ne inchinam, si la cine nu.

Pupat de moaste

Ia sa vedem ce spune Biblia, adica Viul Dumnezeu, despre subiectul pe care il discutam aici, adica despre cadavre si despre oamenii morti:

„Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, sa fie necurat timp de sapte zile. (…)  Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, si nu se va curata, pangareste Cortul Domnului, acela sa fie nimicit din Israel. Fiindca nu s-a stropit peste el apa de curatare, este necurat, si necuratia lui este inca peste el. Iata legea cand va muri un om intr-un cort: oricine va intra in cort si oricine se va afla in cort va fi necurat sapte zile. (…) Oricine se va atinge, pe camp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omenesti, sau de vreun mormant, va fi necurat timp de sapte zile.„ (Numeri)

„Daca cineva se duce la cei ce cheama pe morti si la ghicitori, ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce fata impotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui.” (Levitic 20-6)  Auziti dragilor ce ne spune Dumnezeu despre toti cei care vor sa socializeze cu mortii, sa-i pupe, sa se roage la ei, sa se inchine lor, si sa se umileasca in fata lor: ca sunt niste curvari, adica oameni care l-au parasit pe El si adevarul Sau, si ca El, Dumnezeu, isi intoarce fata de la ei, adica nu-i va recunoaste ca fiind ai Lui, si… mai mult decat atat, ii va nimici din randurile poporului lui Dumnezeu. Asta inseamna ca vor pieri pentru totdeauna impreuna cu Dracu’, cel care i-a prostit sa faca asa ceva, daca pana la sfarsitul vietii lor, vor persista in aceasta eroare. Stiti de ce ?! Pentru ca asta, inchinarea la morti si la oase de morti, este satanism nu crestinism, si o sa vedem imediat de ce. Iata un alt text biblic:

„Sa nu fie la tine nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti.„  (Deuteronom)

Dar daca un om sau o femeie cheama duhul unui mort sau se indeletniceste cu ghicirea, sa fie pedepsiti cu moartea…” (Levitic 20)

Si aici Dumnezeu ne spune foarte clar, extrem de clar, ca inchinarea, adorarea si socializarea cu mortii si cu duhurile lor, nu este o legatura cu El, ci este in realitate, o socializare si o legatura cu Dracu’ si ingerii lui cazuti. Ei raspund la intrebari, nu mortul, asa cum se intampla in spiritism, ei mint oamenii ca inchinarea la cadavre este o inchinare la Dumnzeu, etc. Asa cum in Eden, sarpele, adica tot Dracu’, i-a raspuns Evei la dilemele ei „stiintifice” si existentiale pe care le avea, daca sa cunoasca mai mult rau si mai mult bine sau sa ramana la ceea ce stia deja de la Dumnezeu. Dracu’ a raspuns framantarilor ei, si am vazut cu totii ce a iesit din asta: o planeta blestemata, plina ne nelegiuiti, de pacat si de moarte. Sa luam acum alt text biblic:

” Daca vi se zice insa: „Intrebati pe cei ce cheama mortii, si pe cei ce spun viitorul, cari soptesc si bolborosesc,” raspundeti: „Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau? Va intreba el pe cei morti, pentru cei vii ? „ (Isaia 8-19)  Nu vi se pare pertinenta aceasta abordare a lui Dumnezeu? Mie, da. Aici, Dumnezeu ne spune cu subiect si cu predicat, ca un popor zdravan la cap, un popor care se lauda cu Numele Lui, un popor care este intelept nu prost, nu vorbeste cu mortii, adica cu Dracu’ pe post de ventriloc, ci il va intreba direct pe Dumnezeul lui, care este Viu, nu mort! Si din aceasta cauza, pentru ca este VIU, chiar poate sa raspunda la rugaciunile si la intrebarile omului la fel de viu ca si El. Mortii, dupa cum stim cu totii, nu mai misca, nu mai gandesc, nu mai mananca, nu mai beau apa, nu se mai uita la televizor, nu mai vorbesc, nu mai dau sfaturi , nu mai vindeca, nu mai fac nimic. Sunt morti si punct! Iata si dovada din Biblie, ca ceea ce am scris este adevarul adevarat:

„Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri, dar cei morti nu stiu nimic, si nu mai au nici o rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit, si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.” (Eclesiastul)  Ce vreti mai clar de atat?! Este extrem de limpede ca omul mort, nu mai este constient de nimic. Omul mort nu mai este capabil de nimic. Omul mort nu mai exista! Chiar daca moartea este comparata in Biblie cu somnul, pe buna dreptate, in sensul ca va exista o trezire din moarte, Invierea, facuta de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, totusi, in timpul acestui „somn”, mortul este total inactiv si nesimtitor, asa cum nici noi in somn, nu mergem la servici, nu operam, nu jucam fotbal, nu mancam, nu bem, nu dam sfaturi, etc. Corect? Mai mult decat atat, ei habar nu mai au de ceea ce se mai intampla pe planeta Pamant in timpul somnului/moarte. Daca habar nu mai au, si nu mai au parte, adica nu mai stiu nimic despre ceea ce se intampla sub soare in vietile celor vii, cum va pot ei asculta si da sfaturi?! Cum?! Dumneavoastra cand dormiti vindecati pe cineva? Dati sfaturi cuiva? Puteti sa faceti asa ceva? Nu, sigur ca nu puteti!

Haideti sa vedem acum, ce ne spune Dumnezeu in Biblie ca trebuie sa faca un preot adevarat al Viului Dumnezeu, in raport cu mortii, si sa nu uitam ca invatatura Evangheliei Vesnice a Viului Dumnezeu, este ca TOTI suntem preoti ai lui Dumnezeu prin Isus Hristos, nu uitati asta, pentru ca este foarte important. Iata si dovada biblica:

„Vrednic esti Tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile, caci ai fost junghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. Ai facut din ei o imparatie si preoti pentru Dumnezeul nostru, si ei vor imparati pe pamant!”

„din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel intai nascut din morti, Domnul imparatilor pamantului! A Lui, care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu sangele Sau si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau: a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin.” (Apocalipsa)  Dragii mei, adevaratii credinciosi, adica adevaratii crestini, au statut de preot in fata lui Dumnezeu. Ce inseamna asta? Nu inseamna ca trebuie sa oficieze slujbe, sa inventeze ritualuri sau dogme, ci sa spuna in permanenta oamenilor acestei planete numai ADEVARURILE lui Dumnezeu, si nimic altceva! Adevaruri pe care ei trebuie sa le si traiasca! Asta inseamna sa fii preot al Viului Dumnezeu. Nimic altceva. Sa ne intoarcem acum la ceea ce fac preotii, cand le spun oamenilor ca inchinarea la morti este o cerinta dumnezeiasca. Iata ce ne spune Biblia despre relatia preot – mort:

„Domnul a zis lui Moise: „Vorbeste preotilor, fiilor lui Aaron, si spune-le: „Un preot sa nu se atinga de un mort din poporul sau, ca sa nu se faca necurat, afara de rudele lui cele mai de aproape, de mama lui, de tatal lui, de fiul lui, de fratele lui si de sora sa care-i inca fecioara, sta langa el si nu este maritata, afara de acestia, sa nu se atinga de niciun alt mort. Ca unul care este fruntas in poporul lui, sa nu se faca necurat atingandu-se de un mort.„ (Levitic)  Daca preotii de rand aveau voie sa-si atinga rudele decedate cele mai apropiate, ei bine, Marele Preot al poporului, nici macar asta nu avea voie sa faca:

„Preotul care este mare preot intre fratii lui, pe capul caruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, si care a fost inchinat in slujba Domnului si imbracat in vesminte sfintite, sa nu-si descopere capul si sa nu-si sfasie vesmintele. Sa nu se duca la niciun mort, sa nu se faca necurat, si sa nu se atinga nici chiar de tatal sau sau de mama sa.” (Levitic)

Ce vreti mai explicit decat atat fratilor?! Ce trebuie sa va mai spuna bunul Dumnezeu, ca sa intelegeti ca nu trebuie sa va puneti nicio speranta in morti! Cum se face un preot care se atinge de un mort? Necurat! Aoleu! Si cine este Necuratul in limbaj popular?! Dracu’, desigur ! Ia uitati-va dumneavoastra ce simplu este, si cum se leaga lucrurile, si cum pupatul de moaste devine si este in realitate, o inchinare si o pupare de Diavol, Satana, Dracu’, nu de Dumnezeu. Sunt si multe alte texte in Biblie care ne vorbesc despre faptul ca Dumnezeu interzice categoric atingerea mortilor de catre cei vii, si o sa vedem si de ce ne spune asta. Doar in situatii strict private si particulare, este de acord cu aceasta. Atunci cand rudele, prietenii, etc… isi iau la revedere de la cel mort, si atunci cand acest mort trebuie atins pentru a fi transportat si pregatit pentru inmormantare. Atat. Stiti de ce nu lasa Dumnezeu pe poporul Sau sa mozoleasca mortii si sa aiba de-a face cu mortii ? Pentru ca Dumnezeu vrea sa ne dea prin asta un mesaj extrem de clar, fara echivoc, si anume acela ca El, nu are absolut nicio legatura, si absolut nimic de-a face, si absolut nimic in comun, cu MOARTEA. Moartea este darul lui Dracu’ pentru pamanteni. Dumnezeu este Viata, si nu Moarte. Moartea este darul facut noua de Dracu’, nu de Dumnezeu !

Dracu’ = Moarte.

Dumnezeu = Viata.

Simplu, nu-i asa?!

Darul lui Dumnezeu pentru Adam si Eva a fost VIATA, iar dupa ce noi am ales MOARTEA prin Eva, care a crezut minciuna Diavolului, darul lui Dumnezeu pentru noi este din nou VIATA, prin Isus Hristos. Salvarea oferita de isus, ne ofera iar VIATA, nu Moartea. Intre viata si moarte, nu este nici o legatura, asa cum nu este nici o legatura intre lumina si intuneric, intre adevar si minciuna, intre pacat si neprihanire, intre Hristos si Satana, intre ceea ce se intampla pe aceasta planeta si Imparatia lui Dumnezeu. Atunci de ce incurajeaza biserica, in Numele lui Isus Hristos CEL VIU, inchinarea la morti, adica inchinarea la Diavolul, Satana, Dracu’? De ce?! Pe ce baza, pe ce invatatura? Care invataturi sau mesaje venite de la Viul Dumnezeu, aproba aceasta practica? Raspuns: niciuna! Dupa cum se vede, Dumnezeu este clar si fara echivoc impotriva acestor practici satanice, mincinoase, inepte: mozolirea mortilor, inchinarea la morti, adica inchinarea la moarte si la Diavol. Frati romani ortodocsi, Dumnezeu nu va cere sa va inchinati la morti, si sa pupati mortii, fie ei si asa zis „sfinti”. Numai Dumnezeu stie cu adevarat cine este sfant, si cine nu este, nu bisericile. Nici macar asta nu sta in puterea noastra sa apreciem sau sa stim. Noi oamenii, nu putem sa stim asta. Noi doar ne dam cu parerea, total aiurea, desigur. Sfatul, invatatura lui Dumnezeu pentru noi, este aceea din Evanghelia Vesnica, care ne spune ca trebuie sa ne adresam si sa ne inchinam direct Viului Dumnezeu, fara intermediari falsi, adica fara popi si fara pastori, fara sfinti, si fara moaste, fara icoane si fara statui de lemn sau de piatra. Viul Dumnezeu ne va asculta oricand, la orice ora din zi sau din noapte, pe oricare dintre noi, si este SINGURUL in masura sa ne ajute in mod real. Avem usa deschisa in permanenta la Dumnezeu, in toate zilele vietii noastre, prin Isus Hristos. Mortii nu va pot ajuta cu nimic, asa cum am aratat si asa cum o spune Dumnezeu insusi, prin persoana lui Isus Hristos, Fiul Sau. Restul sunt povesti si basme lumesti, inventii dracesti, ca sa va tina Dracu’ in intuneric si in eroare. Sunteti mintiti frati ortodocsi, catolici, etc! Sunteti manipulati! Iata care este adevarul Evangheliei Vesnice:

„Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul, si nu uita nici una din binefacerile Lui ! El iti iarta toate faradelegile tale, El iti vindeca toate bolile tale, El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare, El iti satura de bunatati batraneta, si te face sa intineresti iaras ca vulturul. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti. Domnul este indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate. El nu se cearta fara incetare, si nu tine mania pe vecie. Nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El, cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi. Cum se indura un tata de copiii lui, asa se indura Domnul de cei ce se tem de El. Caci El stie din ce santem facuti, isi aduce aminte ca suntem tarana. Dar bunatatea Domnului tine in veci pentru cei ce se tem de El, si indurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce pazesc legamantul Lui, si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le implineasca.„ (Psalmul 103)  Dupa cum se vede foarte limpede si aici, doar Dumnezeu face tot ceea ce trebuie facut pentru poporul Sau, nu sfintii, nu preotii, nu pastorii, nu moastele, nu icoanele, nu statuile, nimeni altcineva, decat Viul Dumnezeu.

„Chiar in clipa aceea, Isus a vindecat pe multi de boli, de chinuri, de duhuri rele, si multor orbi le-a daruit vederea.” (Luca)

El (Hristos) a vindecat pe multi cari patimeau de felurite boli, de asemenea, a scos multi draci, si nu lasa pe draci sa vorbeasca, pentruca-l cunosteau. „ (Marcu)

„Vindeca-ma Tu, Doamne, si voi fi vindecat, mantuieste-ma Tu, si voi fi mantuit, caci Tu esti slava mea !” (Ieremia 17-14)

Numai Dumnezeu vindeca real si spiritual, mortii niciodata, si nici macar cei vii. Tot ce se face de catre oameni, se face prin puterea lui Dumnezeu. Asa spune Biblia. Oamenii care au facut vindecari, au facut tot prin puterea lui Dumnezeu, si erau tot/doar oameni vii, nu morti. Mortii nu pot sa faca nimic, niciodata. Asa ne spune Viul Dumnezeu.

Si inca ceva, de Paste, credinciosii ortodocsi, nu cumva sarbatoresc Invierea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatal, care Tata este si el la fel de viu in ceruri, ca si noi ? „Viu este Domnul”! spune Biblia. Daca Isus Hristos este Viu datorita Invierii, si Tatal este Viu pentru ca nu a fost niciodata mort, atunci de ce va duceti la morti frati „crestini”? Cu ce va pot ajuta ei ? Cu nimic. Il dati la o parte pe Viul Dumnezeu, Tatal si Fiul, si puneti in locul lor, MORTI?!  Ce logica este asta? Ce logica are asta? Sa inteleg cumva ca sfintii morti sunt mai tari decat Viul Dumnezeu? Sa inteleg cumva ca Viul Dumnezeu este prea ocupat ca sa ne asculte si sa ne ajute pe fiecare in parte, si atunci a delegat aceasta sarcina la niste morti si la niste oase de morti?! Ce bazaconie, ce dracovenie satanica este asta, Doamne apara si pazeste?! Ia mai ganditi-va putin?! Poate va veniti in fire, si scapati astfel din minciunile si cursele Satanei, si va intoarceti cu toata mintea si cu tot sufletul, la Viul Dumnezeu.

Concluzia: „Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta !” (Marcu 7-13) …

“Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti.” (1Timotei) …

“Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14-6)

Nimeni nu poate sa vina la Dumnezeu prin moaste, prin icoane, prin statui, prin preoti sau pastori, prin biserici, prin sfinti adevarati sau falsi, prin ritualuri si dogme stupide, ci doar prin Isus Hristos:

“In nimeni altul nu este salvare, caci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim SALVATI.” (Faptele Apostolilor)

sfanta+parascheva+popa+pupa+moastele_321639[1]

Oasele de morti nu mijlocesc pentru nimeni, nu salveaza pe nimeni, nu vindeca pe nimeni, nu ajuta pe nimeni. Sfintii falsi sau adevarati nu salveaza si nu vindeca pe nimeni. Doar Viul Dumnezeu este totul totului tot pentru un crestin adevarat. Restul e… cancan, minciuna satanica. Cine vrea sa creada adevarul acesta bine, cine nu, nu, dar va culege roadele ratacirilor lui. Aveti grija sa nu ramaneti in continuare doar niste prosti prostiti de Dracu’, marele prostitor al omenilor de pe planeta Pamant, incepand cu Eva. Daca Dumnezeu Tatal si Fiul sunt vii in vecii vecilor, de ce pupati si va inchinati la morti si la oase de morti, dragii mei?! Facand asta, va inchinati si slujiti Satanei, nu Viului Dumnezeu! Asa spune Dumnezeu, nu eu, dupa cum bine ati vazut in textele prezentate.

Daca VIU este Domnul, de ce pupati MORTI?!

Cu respect,

 

Evanghelia dupa Satana

Motto: „Cercetati toate lucrurile, si pastrati ce este bun. Feriti-va de orice se pare rau.„ (1Tesalonicieni)

Evanghelia dupa SatanaPrimesc de curand acest comentariu, la pagina „Evanghelia Vesnica” a blogului, comentariu pe care puteti sa-l vedeti acolo. Am sa raspund printr-un post la acest comentariu, pe care am sa vi-l si prezint mai jos:

cristina: „De cateva zile ma framanta un lucru „Evanghelia dupa Lucifer „, din cate am citit pe net, aparuta in 2006. Va rog sa-mi spuneti la ce se refera aceasta? Ma gandesc ca nu este un lucru bun dupa titlu.
multumesc”

Draga Cristina, iata raspunsul meu la temerile tale: mai intai de toate, ca principiu, sa nu-ti fie niciodata, niciodata, niciodata frica, ca sa citesti si argumentele partii adverse. Daca Satana are ceva de spus, sa vedem ce spune, si apoi sa alegem noi, daca vrem sa-l credem sau nu. Cu ajutorul lui Dumnezeu, care ne-a incredintat noua oamenilor, adevarul Sau, singurul adevar, ca si primilor oameni: Adam si Eva, nu putem sa ne ratacim sau sa fim rataciti, niciodata, daca ramanem in acest adevar etern, care nu este niciodata conjunctural. Mergand pe mana lui Dumnezeu, nu putem sa fim pacaliti, aburiti, mintiti de nimeni, niciodata. Sa nu uiti ca Dumnezeu, nu i-a interzis niciodata lui Adam si Eva, sa vorbeasca cu Satana, ci le-a spus doar ce este bine sa faca, si ce este bine sa nu faca, ca sa asculte astfel de adevarul dumnezeiesc protector si salvator, in fata minciunilor satanice. Orice era si este in afara acestui adevar dumnezeiesc etern, este doar minciuna, este periculos si mortal. Doar de minciuna trebuie sa te feresti. Minciuna o vei descoperi totdeauna, cu ajutorul adevarului. Iata ce simplu este.

Acum strict la intrebarea ta Cristina, cartea „Evanghelia dupa Satana”, nu este o carte religioasa, in niciun chip si in niciun fel, ci beletristica pura. Este un roman din genul thriller, cum se spune acum mai nou. Este scris de Patrick Graham. Altfel spus, este o fictiune, un roman, o poveste, o carte de citit la plaja, in tren, in pat, in avion, in parc sau unde vrea fiecare. Nu stiu daca sa ti-o recomand sau nu, pentru ca eu nu am citit-o, pentru ca nu am de ce. Adica nu ma intereseaza astfel de carti, care sunt doar fictiune care nu ma pasioneaza. Arthur Schopenhauer spunea asa: „Ca să citeşti destule cărţi bune, trebuie să citeşti mai puţine cărţi proaste, căci viaţa este scurtă, timpul şi puterile – limitate.” Cred ca este foarte bun acest sfat. Tu poti sa o citesti, nu-i nicio problema daca faci asta. Nu este niciun pacat. Citeste motto-ul de la acest post.

Acum recunosc ca mi-ai ridicat o minge la fileu, pentru a scrie acest post, cu „evanghelia” dupa Satana. Adevarata „evanghelie dupa Satana”. „Evanghelia” dupa Satana, nu trebuie sa o citim undeva, pentru ca noi, pamantenii, o „citim” si o traim zilnic in vietile noastre. Stiu ca satanistii, adulatorii Satanei pe fata sau mai ocult, spun sau au scris carti, in care Satana este prezentat ca fiind un inger bun, nedreptatit de Dumnezeu, si cum ca el, Lucifer, cica purtatorul de lumina, este adevaratul si singurul purtator de lumina, adica de bine, de libertate, de fericire si de bunastare pentru planeta Pamant, si pentru oamenii care o locuiesc, si ca Dumnezeu cu Isus Hristos, nu sunt decat niste impostori, niste rai care il terorizeaza pe el, minunatul, si mai terorizeaza si omenirea, cu pretentiile lor absurde. Tatal si Fiul Sau Isus Hristos, sunt doar niste criminali incuiati, care nu vor binele oamenilor, sunt niste gelosi pe bunastarea, libertatea, si fericirea oamenirii, spun satanistii, si denumesc ca satanist, pe orice prost dispus sa creada astfel de aberatii. Si uitea asa se debiteaza tot felul de imbecilitati din acestea, pentru prostii si retardatii de pe planeta Pamant, care au ales sa-l creada, sa-l urmeze si sa-l slujeasca pe Diavolul, Satana, Dracu’. Dumnezeu ne-a avertizat de foarte mult timp, ca Dracu’ este tatal crimei si al minciunii, al raului si al intunericului: „El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan)

Dupa cum stim cu toti, sper, evanghelie inseamna veste buna. Daca ceea ce vedem si traim noi zilnic, adica ni se intampla zilnic pe planeta Pamant, este o veste buna, va las pe fiecare dintre dumneavoastra, sa decideti.

Daca crima, minciuna, violul, pedofilia, homosexualitatea, zoofilia, necrofilia, pornografia, fatarnicia, hotia, coruptia, torturarea oamenilor si a animalelor, infometarea a milioane de oameni si animale, rapirea, inselaciunea sub toate formele ei, adulterul, batjocura, drogurile, mandria, lacomia, violenta, cruzimea, violul, desconsiderarea semenului, a mediului si a animalelor, nepasarea, hulirea a ceea ce este bun, drept si moral, bolile, sinuciderea, genocidul, seceta, abandonul familial, uciderile de tot felul, betiile, orgiile, vrajitoria, vrajbele, tradarea, dezbinarea, invidia, neplata corecta a muncii omului, exploatarea de orice fel, inchinarea la bani, la pasari si la animale, la lemne si la carpe, razboaiele, molimele, distrugerea mediului, prostitutia, sclavia, saracia, ignoranta, analfabetismul, nedreptatile de tot felul, etc… sunt lucruri bune pentru umanitate, atunci Dracu’ si adeptii lui, au dreptate. Toate cele enumerate mai sus, precum si multe, multe altele, sunt „binecuvantari satanice”, sunt „evanghelia dupa Satana” LIVE. Atata poate el. Asta a adus el „bun”, in universul lui Dumnezeu, nu lumina, nu bine, nu bunastare, nu fericire. Toate aceste blestematii, sunt opera lui, a Satanei, si reprezinta toate„evanghelia” dupa Satana.

Pe planeta Pamant, fara de Dumnezeu, lucrurile stau doar asa:

  • „Voi aveti de tata pe diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan)  Aceasta este „evanghelia dupa Satana”.

Doar datorita interventiei divine, am putut sa redevenim, prin Isus Hristos, fii si fiice ale lui Dumnezeu:

„Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica, ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: „Ava!, adica: Tata!”

Cine vrea sa treaca de la „evanghelia” dupa Satana, „evanghelia” „binelui satanic”, adica a raului, la Evanghelia Vesnica dupa Isus Hristos, adevarata veste buna, poate sa o faca. Cine doreste si iubeste „evanghelia” dupa Satana, sa ramana cu Satana. Nimeni nu-l obliga la nimic. Nici macar Dumnezeu.

Cu respect,

Trimite Diavolul un demon pentru a ne chinui?
  •  07 Dec 2017
  •  2385

Misiunea primordială a Satanei este să ne conducă căt mai departe de Dumnezeu, orice ar însemna asta.

Cunoscutul autor creștin C.S.Lewis a scris o carte fascinantă în 1942 numită The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr). Este o satiră religioasă scrisă din punctul de vedere al unui demon senior, care-l instruiește pe nepotul său, demon, cum să-i ispitească pe oameni.

Cartea se bazează pe conceptul că, în timp ce Dumnezeu atribuie fiecărei persoane câte un înger păzitor, Satana alocă, în același mod, un demon care să contracareze călăuzirea îngerului. Este o idee interesantă cu un oarecare adevăr în spate.

Catehismul Bisericii Catolice explică faptul că Satana nu era singur în revolta împotriva lui Dumnezeu: ”Satana sau diavolul și ceilalți demoni sunt înger căzuți care au refuzat să-L urmeze pe Dumnezeu și planul Său. Decizia lor împotriva lui Dumnezeu este definitivă. Ei încercă să folosească oamenii în această revoltă”.

Căderea lui Satana a fost narată în Apocalipsa Sf. Ioan, unde este relatat faptul că ”el a fost aruncat pe Pământ și îngerii au fost aruncați odată cu el”.  Pe lângă asta, sunt puține lucuri știute despre diavol. Este un adevăr că Satana și demonii lui există, dar numărul lor și faptul că acesta și-ar trimite discipolii către un individ, este necunoscut.

Din punct de vedere biblic, se poate spune că o multitudine de demoni încearcă să ne întoarcă pe noi, oamenii, împotriva lui Dumnezeu. În Eveanghelia lui Marcu, Isus efectuează o exorcizare asupra unui om posedat și descoperă o ”legiune de demoni” (Marcu 5:9). O legiune romană, în vremea lui Isus, avea între 3000 și 5000 de soldați. Acest lucru înseamnă că cel puțin 3000 de demoni chinuiau un singur individ.

De asemenea, Isus a aruncat șapte demoni din Maria Magdalena într-un episod menționat pe scurt în Evanghelie (Marcu 16:9). Această metodă pare să corespundă naturii diavolului, care deține tenacitatea de a acționa ca o haită de lupi în jurul pradei.

Vestea bună este că Dumnezeu va fi mereu mult mai puternic decât orice legiune de demoni. Spre exemplu, Isus a menționat despre numărul vast al îngerilor buni din comanda Sa când a spus: ”Crezi că nu pot să rog pe Tatăl Meu să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”(Matei 26:53). Noi vom avea mereu alături îngerul păzitor, dar Dumnezeu poate oricând trimite mai mulți îngeri atunci când avem nevoie și Îi cerem.

Prin urmare, chiar dacă un demon a fost trimis să ne chinuie, nu avem niciun motiv să ne temem când trăim în comuniune cu Dumnezeu. Așa cum Sf. Paul a scris în scrisoarea către Romani ”Dacă Dumnezeu e cu noi, cine poate fi împotriva noastră?” (8:31)

Traducere: Orian Gabriela

Sursa:it.aleteia.org

Efeseni 4:24-31 24şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

Nou. Gr. kainos, nou [în calitate]. Îmbrăcarea cu natura cea nouă sau omul cel nou, nu e ceva pe care noi îl putem aduce la îndeplinire prin noi înşine, şi nici nu e doar un om reînnoit. Dumnezeu este puterea activă în creaţiunea din nou, dar schimbarea nu e efectuată fără consimţământul şi conlucrarea omului (vezi MB 142).

După chipul lui Dumnezeu. [După Dumnezeu, KJV]. Literal, potrivit cu Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi este idealul după care este modelat omul cel nou (Mat. 5,48) şi întrucât omul cel nou e de fapt o revenire la starea originară a omului, însemnează refacerea chipului lui Dumnezeu în suflet (Gen. 1,27; Ed. 125; cf. Col. 3,10).

Făcut. [Creat, KJV]. Vezi la Ef. 2,10; cf. cele de la 2 Cor. 5,17. Neprihănire. [dreptate, KV]. Gr. dikaiosune (vezi la Mat. 5,6). Sfinţire. Gr. hosios, evlaviesfinţire. Cuvântul apare în în NT numai în Luca 1,75. În ce priveşte adjectivul hosios, piossfânt, vezi la Fapte 2,27; 13,34).

25De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.

Minciuna. Gr. pseudos, falsitateneadevărminciună. Înşelăciunea aduce propria sa nimicire a sufletului celui care înşală, păgubindu-l pe mincinos mai mult decât pe cel înşelat. Cum pot cei care-L urmează pe Cel care este adevărul să facă altceva decât să fie integrii în toate lucrurile? În viaţa creştinului nu e loc pentru a trage profit de pe urma altuia într-o tranzacţie de afaceri, pentru denaturarea lucrurilor în istorisirile spuse, pentru transmiterea de impresii false prin insinuări, pentru facerea de promisiuni fără intenţia de a le ţine pentru transmiterea de veşti şi vorbiri de rău.

Să spună… adevărul. Un citat din Zah. 8,16. Spunerea adevărului e o deprinderea înrădăcinată în comportamentul creştin.

Mădulare unii altora. Minciuna tinde să sfărâme unitatea frăţiei; înşelăciunea ridică pe un membru împotriva altuia (cf. 1 Cor. 12,15). Nu poate fi adevărată unire între oameni decât pe temeiul unei depline încrederi (cf. Zah. 8,16).

26„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră

Mâniaţi-vă. [Fiţi mâniaţi, KJV; la mânie, G. Gal.]. Citatul din LXX-a a Ps. 4,4 (vers. 5 – LXX-a). Comentatorii diferă cu privire la faptul dacă textul ebraic al Ps. 4,4 trebuie să fie tradus ca în KJV, sau ca în LXX-a cu care pasajul lui Pavel concordă. În textul grec ambele elemente mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi sunt porunci. S-au făcut diferite sugestii pentru a evita porunca mâniei, dar nici una nu este satisfăcătoare. Soluţia cea mai simplă pare să fie de a privi mânia de aici ca o dreaptă indignare. Un creştin care nu e trezit până la punctul de indignare prin rele şi nedreptăţi vădite, poate fi nesimţitor la unele lucruri care ar trebui să-l privească pe el. Indignarea dreaptă are o funcţie cât se poate de importantă în stimularea oamenilor la luptă împotriva păcatului. Isus nu S-a mâniat de nici un afront personal, ci de învinuiri ipocrite la adresa lui Dumnezeu şi de nedreptăţi făcute altora (vezi Marcu 3,5). Mânia îndreptăţită este îndrumată împotriva faptului rău, fără animozitate faţă de făcătorul răului. A fi în stare de a deosebi cele două este o realizare creştină majoră.

Nu păcătuiţi. Aceasta este o poruncă, aşa cum arată clar textul grec. Se dă o avertizare ca nu cumva mânia îndreptăţită să ducă la resentimente personale şi la duh de răzbunare şi pierderea stăpânirii de sine. Bine a zis cineva: Facem bine că ne mâniem la anumite timpuri, dar noi am cam greşit timpurile.

Să n-apună soarele. Aici e prevăzută o apărare împotriva abuzului de mânie îndreptăţită. În timp ce ar trebui ca totdeauna să rămână o indignare împotriva păcatului, resentimente cultivate sunt nimicitoare de suflet. O cinstită examinare a calităţii mâniei cuiva este dacă acel cineva se poate ruga pentru persoana greşită.

Mânia. Sau iritaţiaexasperarea, simţământul rău al resentimentului personal în care se poate transforma uşor chiar şi mânia îndreptăţită.

27şi să nu daţi prilej diavolului.

Prilej. [Loc, KJV]. Adică, loc sau ocazie. Comparaţi Rom. 12,19.

Diavolului. Gr. diabolos, pârâtoracuzator (vezi la Mat. 4,1). Pavel foloseşte pe diabolos numai în epistolele sale târzii (cf. 1 Tim. 3,6.7.11; 2 Tim. 2,26; 3,3; Tit 2,3), în timp ce în epistolele sale mai timpurii cuvântul obişnuit este satanos, Satana (Rom. 16,20; 1 Cor. 5,5; 1 Tes. 2,18; 2 Tes. 2,9; dar cf. 1 Tim. 1,20; 5,15). Mânia la care se face referire în vers. 26 dă prilej diavolului să ridice pe membrii trupului lui Hristos unul împotriva altuia – de unde sfatul de a nu da diavolului prilej de a lucra.

28Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

Să nu mai fure. Pavel vorbeşte acelora care în multe cazuri ieşiseră din păgânism. Sunt multe căi în afară de luarea directă a avutului altuia în care am putea fi vinovaţi de acest păcat, ca de pildă necinstea în afaceri. Deci porunca lui Pavel se poate aplica celor care se declară creştini. Hoţia poate lua multe înfăţişări perfide, dar în orice caz ea e o călcare a poruncii fundamentale a iubirii faţă de semen.

Să lucreze. Se poate discuta dacă furtul era o cauză sau un rezultat al nelucrării, dar cu siguranţă munca este remediul. Pavel nu numai interzice un rău. Dacă e adevărat că natura nu are plăcere de goluri, e tot atât de adevărat că deprinderile părăsite trebuie să fie înlocuite de altele (cf. Mat. 12,43-45). Nelucrarea şi hoţia tind să meargă împreună, după cum merg munca şi cinstea.

Cu mâinile lui. Pavel însuşi a dat un exemplu de lucru cu mâinile sale (Fapte 20,34) urmând pe Învăţătorul său, care lucrase cu propriile Sale mâini. Munca cinstită este esenţială pentru fericirea oamenilor fie că e muncă intelectuală sau fizică, şi nici un creştin nu are dreptul să fie întreţinut de alţii dacă e în stare să se întreţină singur. Există o valoare terapeutică în munca grea; instrucţiunea lui Pavel e psihologic temeinică şi spiritual adevărată (vezi Rom. 12,11).

Ca să aibă ce să dea. Există motiv în plus pentru acest îndemn de a lucra. Sunt mulţi care nu se pot întreţine din cauza vârstei sau incapacităţii. Aceasta dă prilej pentru o demonstrare a unirii care este tema epistolei. E un privilegiu creştin de a da celor care sunt în lipsă, acelora care ar pieri fără de acest ajutor. Facerea de bani numai de dragul lor nu e o activitate creştină; răsplătirile muncii cinstite trebuie să fie primite şi date în spiritul isprăvniciei creştine. Credinciosul lucrează pentru a fi în stare să ajute pe alţii, iar după ce şi-a făcut datoria faţă de ceilalţi se va îngriji pe sine. În felul acesta, se află în contrast hotărât faţă de hoţ.

29Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

Stricat. Gr. sapros, putredstricatrău. În Mat. 7,17 sapros descrie un pom stricat, şi în Mat. 13,48 peşte ce nu poate fi consumat care era aruncat. Vorbirea stricată este semnul unei inimii stricate, căci din prisosul inimii vorbeşte gura (Mat. 12,34). Vulgaritatea şi gesturile obscene, chiar şi conversaţia frivolă şi fără rost, nu au loc în viaţa creştinului; într-adevăr ele sunt marca unui duh nerenăscut.

Unul bun. Nu este suficient ca creştinul să se abţină de la vorbire indecentă. Cuvintele lui trebuie să îndeplinească un scop folositor. Isus a avertizat contra întrebuinţării cuvintelor nefolositoare (Mat. 12,26), cuvinte care nu îndeplinesc un scop ziditor.

Pentru zidire. Literal pentru zidirea nevoii. Comparaţi traducerea zidire, după ocazie (RSV). În timp ce vorbirea nu trebuie să aibă totdeauna un caracter sobru sau chiar serios, ea ar trebui totdeauna să zidească sau să edifice făcând pe oameni mai buni decât fuseseră înainte de a fi auzit cuvintele spuse. După cum în vers. 28 lucrarea creştinului trebuie să fie pentru folosul altora, tot aşa aici cuvintele lui trebuie să fie pentru binele semenilor săi. Nu numai vorbirea indecentă dar şi cea egoistă, răutăcioasă, criticoasă, sau sugestivă, strică. Aici din nou apostolul pare să aibă în spatele gândului său tema centrală a epistolei – unirea. Ceea ce nu zideşte, dărâmă şi deci trebuie să fie evitat. Comparaţi 1 Tes. 5,11-14.

Har. Gr. charis, aici probabil însemnând folos (cf. cele de la Rom. 3,24).

30Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Întristaţi. Gr. lepeo, a pricinui durerea întrista, a mâhni. Expresia greacă poate fi tradusă, încetaţi de a mâhni. Personalitatea Duhului Sfânt este aici clar implicată. În ce priveşte felul în care Duhul Sfânt poate fi mâhnit vezi la Mat. 12,31.

Pecetluiţi. După cum în cap. 1,12.13 se spune despre credincioşi că era pecetluiţi în Hristos tot aşa aici se spune despre ei că sunt pecetluiţi în Duhul Sfânt (vezi la Ef. 1,13; cf. 2 Cor. 1,22). Pentru semnificaţia sigiliului vezi la Apoc. 7,2. Primirea Duhului Sfânt la convertire este autentificarea din partea lui Dumnezeu că cel credincios este acceptat, că aprobarea Cerului odihneşte asupra alegerii şi experienţei sale.

Pentru. [Spre, KJV]. Mai degrabă, în vederea. Se nădăjduieşte că cel credincios va stărui şi că va fi proslăvit. Lucrul acesta se poate întâmpla numai dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită cu care ne lăudăm (Evrei 3,6). Actul sigilării ne garantează pentru totdeauna mântuirea, deoarece este cu putinţă de a păcătui împotriva Duhului Sfânt şi în felul acesta a pierde dreptul la răscumpărare (vezi la Mat. 12,31; cf. Evrei 6,4-6). Păcatul pentru care nu e iertare vine ca

o culminare la o serie de întristări a Duhului. E deci lucru important de a ne feri chiar şi de un singur

act de întristare. Răscumpărării. Vezi la cap. 1,14.

31Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

Amărăciune. Gr. pikria, amărăciune (metaforic) a temperamentului, a caracterului, şi a dispoziţiei. O persoană plină de amărăciune este într-o stare de continuu antagonism cu semenii săi, în felul acesta, fiind lipsită de unire cu ei (cf. Fapte 8,23; Rom. 3,14). În ce priveşte o listă de rele asemănătoare cu acelea pomenite aici vezi Col. 3,8).

Orice iuţime, orice mânie. [Supărare şi mânie, G. Gal.]. gr. thumos kai orge. Thumos denotă o stare de mânie şi furie de moment; orge, o condiţie permanentă de resentiment şi vrăjmăşie (cf. la Rom. 2,8).

Strigare. [Izbucnire, G. Gal.]. gr. krauge, un strigătceartă zgomotoasă. Cearta dintre farisei şi saduchei cu privire la doctrina învierii era o krauge (fapte 23,9).

Clevetire. Gr. blasphemia, blasfemievorbire de răuinjurie. Strigarea curând devine vorbire de rău într-un efort de a ruina reputaţia altora. Toate relele menţionate în pasajul acesta tind să tulbure unitatea trupului credincioşilor, ridicând bariere între cei care ar trebui să fie atraşi laolaltă în virtutea cetăţeniei lor comune în cer.

Răutate. Gr. kakia, (vezi la Rom. 1,29). Unii văd o ordine naturală în lista de rele a lui Pavel: amărăciunea, curând devine o mânie pasionantă şi explozivă, mânia se transformă în strigare, strigarea duce la ceartă necuvenită, cearta este totdeauna însoţită de injurie sau calomnie, şi toate acestea pornesc dintr-o răutate satanică sălăşluită în inimile oamenilor. Toate acestea trebuie să fie îndepărtate; ele toate sunt lucrurile firii pământeşti (Ga. 5,19-21).

Mânia îndreptățită și reacțiile păcătoase

Mânia îndreptățită și reacțiile păcătoase„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului. – Efeseni 4:26-27

Orice mânie este păcat? Nu, dar anumite fațete ale ei, da. Chiar Dumnezeu are o mânie îndreptățită, împotriva păcatului, a nedreptății, a rebeliunii și a josniciei. Mânia slujește uneori unui scop folositor, deci nu trebuie să fie considerată în toate situațiile ca păcat.

În mod evident, vom mai avea uneori simțăminte nepotrivite – și vom mai reacționa pe baza emoțiilor, de parcă Dumnezeu nu ne-ar fi dat încă roada înfrânării. Însă doar a fi ispitit să faci un lucru nu este neapărat păcat. Când însă, nu reziști tentației și împlinești acel lucru, atunci devine păcat. În același mod, nu este neapărat greșit să te mânii, însă mânia poate conduce la acțiuni foarte păcătoase.

Dumnezeu ne îngăduie uneori mânia, ocazional ea putând fi o recunoaștere a unui tratament necorespunzător la care am fost supuși. Însă, chiar și atunci când experimentăm în mod real nedreptate, nu trebuie să ne manifestăm mânia într-un mod nepotrivit. Trebuie să ne păzim, pentru a nu permite mâniei să ne târască în păcat.

Efeseni 4:26 ne spune să avem grijă să nu păcătuim atunci când ne mâniem. Mânia ta nu este neapărat păcătoasă, dar asigură-te că i-o încredințezi lui Dumnezeu, pentru a nu o lăsa să producă o reacție păcătoasă.

Rugăciune

Doamne, ajută-mă să mă raportez la mânie în modul în care Tu aștepți, fără a păcătui. Îți încredințez controlul asupra mâniei mele și mă încred în Tine, ca să lucrezi toate lucrurile pentru binele meu.

SĂ NU DAI PRILEJ DIAVOLULUI

”Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului”

Efeseni 4.26,27

Uneori, comportamentul anumitor oameni ne supără și ne face să ne mâniem. Totuși, când ajungem aici, nu trebuie să lăsăm ca mânia să ne facă să păcătuim. În acest caz, cel mai bine este să ierți, chiar de ieși în pagubă. În inima noastră trebuie să sălășluiască numai Duhul lui Dumnezeu, iar când Îl nesocotim, nu facem decât să dăm prilej diavolului.

A spune că nimic nu ne deranjează înseamnă a ascunde adevărul. Căci, în general, suntem deranjați când cineva ne face ceva neplăcut. Până și cel care trăiește devotat se mânie câteodată. Însă, nu este bine să ajungem la acest punct, căci, de ne înfuriem, am putea să avem anumite comportări de care să ne pară rău mai târziu. Supărarea poate duce la ură, iar aceasta, cu siguranță, ne va determina să ne facem propria dreptate, care nu este niciodată justă. Dacă dinaintea unei situații neplăcute ne pierdem cumpătul, trebuie să fim atenți pentru a nu păcătui.

În bunătatea Sa, Cel Preaînalt permite mânia, însă, de poate fi evitată, vom dovedi bun comportament. Cel mai bine este de a-ți însuși atributele sfinte – iertarea, răbdarea, bunătatea și stăpânirea de sine, printre altele – și de a le folosi mereu. Pe lângă aceasta, cine te insultă și te rănește nu este unealta Domnului, ci a vrășmașului, care va face totul pentru a ne îndepărta de prezența cea sfântă.

Mult mai bine este să lași mania deoparte și să ceri iertare (Psalmul 37.8). Nu contează de vom fi sau nu în vreo pagubă; Isus ne-a învățat că, dacă nu iertăm, nici noi nu vom fi iertați (Marcu 11.25). Dacă astăzi nu dăm iertarea, mâine vom avea poate noi nevoie de iertarea Tatălui, iar El nu ne-o va da, căci am încălcat o lege duhovnicească. Lipsa de iertare dintre oameni Îl face pe Domnul ca și El să nu ne ierte greșelile. Acest subiect nu este oare îndeajuns de serios? Gândește-te la asta și ia o hotărâre!

Cel mai rău este când păcătuim pentru că am dat prilej diavolului. Intrând în viața noastră, Satana ne cauzează mari și dureroase necazuri. Știind asta, cel mai bine este de a ierta, fără a lua în considerare ceea ce ni se întâmplă în calea noastră. Cine acționează așa, devine asemenea Domnului în dragostea și noblețea sa.

Pe de altă parte, cel cu o inimă ranchiunoasă, neiertător, suferă mult; până la urmă, a-și păstra resentimentele și ura face ca omul să sufere tot atât sau chiar mai mult decât din cauza faptei săvârșite de cel folosit de diavol pentru a te răni. În plus, dacă Satana a folosit pe cineva pentru a supăra pe un om, mai pe urmă va dori să-l folosească chiar pe acesta pentru a se răni de unul singur.

Dacă suntem lăcaș Sfântului Duh, trebuie doar să-l adăpostim. Altfel, de dai prilej adversarului, pe lângă faptul de a ne face un rău foarte mare, ne îndepărtează de prezența sfântă, căci Domnul nu poate sălășlui unde diavolul își face culcuș. De aceea, nu-L lăsa pe Cel Preaînalt să-ți părăsească inima.

 

În Hristos, cu dragoste,

 

R. R. Soares

Creştinii în luptă cu Diavolul

 

 Ce făgăduinţă le este oferită în Iacov 4:7 celor care se împotrivesc Diavolului? Cum ne putem împotrivi unei forţe cu mult mai puternice decât noi? Vezi şi Deuteronomul 4:4.

Iacov 4

7. Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Deuteronomul 4

4. Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteţi toţi vii astăzi.

Creştinul nu este o victimă neajutorată, lăsată în voia Diavolului (observă şi în acest context cât de important este să înţelegem că Satana şi îngerii răi sunt fiinţe reale!). Totuşi creştinul nu este chemat în primul rând să se ridice împotriva Diavolului, cât să îi opună rezistenţă. Cuvântul grecesc tradus cu „a se împotrivi” este anthistemi şi înseamnă „a opune rezistenţă faţă de ceva”. Este vorba de o anumită atitudine care îl determină pe Diavol să plece. Este atitudinea de supunere completă a creştinului faţă de Isus, singurul care are puterea de a-l alunga pe Satana de la noi.

7. Ce făgăduinţe îi sunt date creştinului în faţa unui duşman care este asemănat cu „un leu care răcneşte caută pe cine să înghită”? Cum şi ne ajută aceste versete să explicăm ideea exprimată de Iacov? 1 Petru 5:6-10. Vezi şi Efeseni 4:27; 6:11.

1 Petru 5

6. Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.
7. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.
8. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
9. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
10. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

Efeseni 4

27. şi să nu daţi prilej diavolului.

Efeseni 6

11. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

Petru a scris aceste cuvinte pentru a-i încuraja pe creştinii persecutaţi. El ştia clar că în spatele persecuţiei se afla arhivrăjmaşul, Satana. La fel ca Iacov, apostolul i-a îndemnat pe creştini să i se împotrivească, apelând la acelaşi cuvânt grecesc anthistemi, dar adăugând un cuvânt care arată modul în care să ne împotrivim: stereoi („tare”, „ferm”). Astfel, el sugerează că Diavolul va fugi de la aceia care rămân tari şi neclintiţi ca stânca în faţa atacurilor lui. Atitudinea de laşitate nu va avea succes. Petru ştie însă că, în ciuda unei poziţii ferme, suferinţa poate dura o vreme, dar că Dumnezeu îl va desăvârşi pe creştin, îl va întări, îi va da putere şi îl va face neclintit (1 Petru 5:10).

1 Petru 5

10. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

Avem foarte multe făgăduinţe pentru umblarea creştină, dar niciuna nu ne spune că vom fi scutiţi de suferinţă. Există vreun creştin care să nu fi cunoscut personal realitatea suferinţei? Pe acest pământ, omul pare a fi destinat suferinţei. Totuşi cum ne ajută credinţa să trecem cu bine prin dureri şi necazuri?

Versete relevante pentru subiectul: Diavol

Leviticul 17:7 [+2/-2]
Să nu-și mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veșnică pentru ei și pentru urmașii lor.›
2 Cronici 11:15 [+1/-1]
Ieroboam a pus preoți pentru înălțimile pentru țapii și pentru vițeii pe care îi făcuse.
Psalmi 106:37 [+1/-1]
Și-au jertfit fiii și fiicele la idoli,
Matei 13:38 [+1/-1]
Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii celui rău.
Ioan 8:44 [+1/-1]
Voi aveți de tată pe diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.
Faptele Apostolilor 13:10 [+2/-2]
și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
1 Corinteni 10:20 [+1/-1]
Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu dracii.
Efeseni 6:11 [+0/-0]
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.
1 Petru 5:8 [+0/-0]
Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.
1 Ioan 3:10 [+0/-0]
Căci vestirea pe care ați auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unii pe alții;
Apocalipsa 9:20 [+0/-0]
Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.
Apocalipsa 13:4 [+1/-1]
I s-a dat o gură care rostea vorbe mari și hule. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.
Efeseni 4:26 [+0/-1]
și să nu dați prilej diavolului.
Deuteronomul 32:17 [+1/-3]
Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, Dumnezei noi, veniți de curând, De care nu se temuseră părinții voștri.
Efeseni 4:27 [+0/-2]
Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
Iacov 4:7 [+0/-2]
Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!

Cum să te eliberezi deplin dacă ai făgăduit să-i slujeşti Satanei?

Întrebare:

Eu am făgăduit cândva să-i slujesc Satanei. Au trecut mulţi ani de atunci, m-am pocăit şi m-am botezat, dar nu pot să simt o eliberare deplină. Tatăl meu este slujitor al Bisericii şi misionar într-o altă tară. Eu fac răul, înţeleg aceasta, dar vin unele momente şi parcă nu mai sunt eu, cu toate că trăiesc în frică de Dumnezeu. Cum pot să capăt o deplină eliberare din această stare?

Realizează puterea lui Dumnezeu care este în tine

Este trist că crescând într-o familie creştină şi auzind Cuvântul lui Dumnezeu ai mers în rebeliunea şi răzvrătirea ta până acolo ca să-i făgăduieşti slujire Satanei. Mulţumeşte Domnului că a avut milă de tine şi că te-a primit să-I fii copil al Lui. Acum însă, dacă te-ai pocăit din inimă şi ai intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos în tine locuieşte Duhul lui Dumnezeu şi acest Duh al lui Dumnezeu este mai puternic decât duhul celui rău. De aceea, tu poţi fi în toate împrejurările biruitor. Apostolul Ioan a scris astfel cu privire la acest subiect:

Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. (1 Ioan 4:1-4)

Îţi atrag în mod deosebit atenţia la cuvântul care spune că Cel ce este în noi, adică Duhul Sfânt, este mai mare decât ce ce este în lume, adică duhul lui Antihrist. Şi mai spune aici că tocmai pentru faptul că noi suntem din Dumnezeu, noi avem biruinţa deplină asupra diavolului. Tu deja ai biruit atunci când ai crezut din inimă în Domnul Isus Hristos şi ai intrat în Noul Legământ cu El, dacă ai făcut acest lucru. Poate însă, tu încă nu ai luat o hotărâre fermă şi nu ai intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus. Dacă nu ai făcut încă aceasta, grăbeşte-te să intri în acest legământ. Dacă poate nu înţelegi până la urmă ce înseamnă şi ce implică această intrare în Noul Legământ, îţi recomand să faci rost de cursul de studiu biblic inductiv “Legământul” şi să-l studiezi cu multă atenţie, sau poţi să te înscrii într-un grup de studiu biblic din localitatea ta. Poţi verifica pe site-ul www.eurasiaprecept.org şi să vezi dacă este în localitatea ta vreun grup care studiază acum acest curs.

Dacă însă ai toată credinţă şi convingerea că ai intrat şi faci parte din Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, atunci trebuie…

Să nu dai nici un prilej diavolului

Epistola către Efeseni a fost scrisă creştinilor care până a intra în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos au practicat religii păgâne şi diavoleşti. Şi acum, fiind creştini, erau înconjuraţi doar de astfel de practici şi de oameni care urmau desfrâul şi idolatria păgânească. Aceste practici erau un pericol pentru noii creştini şi de aceea, Apostolul Pavel le-a scris să ia seama ca să nu-i dea diavolului nici un prilej.

Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului. (Efeseni 4:17-27)

Să nu credem că dacă am deveni creştini diavolul ne-a lăsat cu totul în pace şi nu ne mai urmăreşte sau nu mai vrea să ne facă rău. Ba invers, Biblia spune că diavolul este potrivnicul nostru care ne dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine din noi să înghită. De aceea ne spune Scriptura:

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. (1 Petru 5:8-9)

Ca să fii treaz, să veghezi şi să nu dai nici un prilej diavolului trebuie să faci următoarele lucruri:

  • Nu mai trăi ca păgânii în deşertăciunea gândurilor (fără să ai un scop sfânt bine determinat şi a cărui realizare să o urmăreşti). Păgânii nu ştiu nici ce vor, nici ce urmăresc şi ei merg după cum îi duce vremea şi influenţele ei. Tu nu trebuie să fii aşa şi să nu te iei după felul lor de a fi şi de a gândi, să nu te atragă.
  • Să te dezbraci de omul cel vechi care se strica după poftele înşelătoare şi nu mai urma poftele tale. Da, ele sunt în trupul tău, dar acum în tine este prezent Duhul lui Dumnezeu şi ai putere să fii biruitor asupra poftelor firii în fiecare zi a vieţii tale.
  • Caută să-ţi înnoieşti mintea prin cercetarea profundă şi sistematică a Sfintelor Scripturi. Doar prin cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin aplicarea lui zilnică în viaţa ta vei ajunge să fii un creştin sau o creştină adevărată. Pune timp de o parte şi fă din aceasta o prioritate în fiecare zi. În felul acesta te vei îmbrăca cu omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu.
  • Nu te mânia pentru că la mânie îi dai prilej diavolului să-ţi pună în minte tot felul de gânduri rele şi care sunt împotriva cunoaşterii de Dumnezeu şi a credinţei în Hristos. Dacă chiar şi ai avut un conflict cu cineva, grăbeşte-te repede să rezolvi acest conflict, pentru că conflictele nerezolvate sunt prilejuri pe care i le dăm noi diavolului ca să ne prindă în cursa sa.
  • Fii foarte atent la comunicarea pe care o ai cu cei necredincioşi. Pentru că, să zicem, dacă ai anumite conflicte cu soţul tău şi vine mama ta necredincioasă şi-ţi spune că tu eşti vrednică de un soţ mai bun şi astfel, zi de zi, îţi arată doar la neajunsurile soţului tău în loc să te ajute să faci faţă responsabilităţilor tale din casă şi să te raportezi corect la soţul tău, cu supunere şi dragoste, ea te încurajează să divorţezi. Vezi? Iată aşa ai dat un prilej diavolului ca să aibă un câştig de la tine, şi dacă nu te pocăieşti pentru astfel de gânduri, nu te mira dacă într-o zi vei ajunge să fii târâtă de diavol până la oficiul stării civile unde vei depune cererea de divorţ. De ce? Pentru că ai dat prilej diavolului ascultând sfaturile greşite ale mamei tale necredincioase când tocmai era prilejul cel mai potrivit să te încalţi cu râvna Evangheliei şi să-i spui mamei mesajul mântuirii şi adevărul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie şi divorţ. Şi de cine s-a folosit diavolul ca să-ţi întindă curse? Chiar de cei dragi ai tăi care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau care nici nu doresc să-L cunoască, dar care te asigură că te iubesc pe tine. Dragostea lor este oarbă ca şi a oricărui om care te convinge să faci ceva împotriva voii lui Dumnezeu şi te asigură că îţi vrea binele şi va fi pentru binele tău. Nu da prilej diavolului.

Ne mai învaţă Scriptura că în această luptă spirituală (apropo, îţi recomand să faci rost cât mai curând de cursul “Lupta Spirituală” de Kay Arthur care este un studiu excepţional şi îţi va da răspunsuri la întrebările tale) trebuie…

Să îmbracă toată armătura lui Dumnezeu

În aceeaşi epistolă către Efeseni, Apostolul Pavel a folosit imaginea ostaşului roman, cunoscut de toţi locuitorii acestui imperiu şi deci, şi de Efeseni, ca să-i înveţe nişte lucruri spirituale profunde. Iată ce le spune apostolul cu ajutorul aceste imagini a ostaşului:

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii (Efeseni 6:10-18)

Dacă eşti creştin (şi creştin este doar cel care a întrat printr-o hotărâre personală în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos) atunci este responsabilitatea ta să te întăreşti în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Tu trebuie să îmbraci toată armătura (armamentul) care îţi este pus la dispoziţie de către Dumnezeu ca să poţi ţine piept uneltirilor diavolului. Ia seama bine, diavolul nu doar că îţi dă târcoale ca un leu, dar continuu unelteşte ceva împotriva ta şi caută să-ţi aducă înfrângere. Acum, este responsabilitatea fiecărui creştin şi a ta să te îmbraci cu toată armătura lui Dumnezeu şi să ţii piept acestor uneltiri. Mai spune aici că sunt anumite zile rele când suntem sub atacul direct al Satanei şi dacă nu suntem îmbrăcaţi în toată această armătură, putem să nu mai ţinem piept atunci. De aceea, trebuie să stai totdeauna gata şi:

  • Să ai mijlocul încins cu adevărul. Domnul Isus a spus că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul şi a mai spus că adevăraţi ucenici ai Lui sunt doar cei care rămân în Cuvântul Lui, cunosc adevărul şi sunt oameni liberi de păcat. De cingătoarea ostaşului roman era prinsă sabia şi alte arme necesare lui în luptă. Cingătoarea aceasta a creştinului este adevărul, adică cunoaşterea profundă a Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă, însă, tu nu studiezi sistematic Sfintele Scripturi, sau te mulţumeşti doar cu predica de duminică, sau citeşti în mod mecanic câte unu, două sau poate chiar şi cinci capitole din Biblie în zi, dar un cauţi să înţelegi şi să întri în esenţa Cuvântului lui Dumnezeu, atunci tu nu ai o cingătoare bună ostăşească şi mijlocul tău nu este încins.
  • Să fii îmbrăcat cu platoşa neprihănirii. Platoşă este acea cămaşă împletită din inele metalice care protejează cutia toracică a ostaşului de la loviturile inamicului. Neprihănirea, adică trăirea după adevărul lui Dumnezeu, este această platoşă care ne protejează de atacurile şi loviturile diavolului. Şi tocmai pe cei care nu trăiesc în neprihănire, pe ei îi atacă dur diavolul şi le lipseşte conştiinţa de libertatea copiilor lui Dumnezeu.
  • Să ai picioarele îmbrăcate cu râvna Evangheliei păcii. Să fii totdeauna plin de dorinţă să în plină activitate de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu. Vorbeşte-le totdeauna oamenilor, spune-le despre Hristos, îndeamnă-i la viaţa veşnică. Aceasta tot te va ţine într-o bună condiţie spirituală aşa ca diavolul să nu poată avea nici un câştig de la tine. Când diavolul te atacă prin anumiţi oameni, tu contra-atacă vestind  acelor oameni Evanghelia.
  • Ia scutul credinţei ca să poţi ţine piept săgeţilor arzătoare ale celui rău. Ei, tocmai acest scut cred că îţi lipseşte. Judecând după întrebarea care i-ai adresat-o, mi se pare că nu ai suficientă credinţă cu privire la mântuirea ta. Dar, dragul meu, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine din Cuvântul lui Dumnezeu. Apucă-te să studiezi serios Sfintele Scripturi ca să ai credinţă şi ca să nu fii vulnerabil la orice atac diabolic.
  • Ia coiful mântuirii, adică convingerea şi siguranţa mântuirii tale care iarăşi, vin din cunoaşterea Sfintelor Scripturi. Se pare că acum nu eşti deplin convins că eşti copil de Dumnezeu şi că ai căpătat o eliberare deplină de sub puterea Satanei.
  • Ia şi sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu. În această luptă spirituală împotriva diavolului, în care eşti încadrat şi tu, vei putea să ataci şi să fii biruitor doar când vei stăpâni bine sabia Duhului, adică Cuvântul lui Dumnezeu.
  • Mai spune textul să mai faci şi rugăciuni în toată vremea, acesta este un exerciţiu militar foarte necesar pentru orice creştin.

Dumnezeu să te ajute să realizezi aceste adevăruri importante şi să te disciplinezi în viaţa ta creştinească ca să ai totdeauna biruinţă asupra diavolului şi a uneltirilor lui. Şi nu uita, că din clipa când ai intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos tu eşti o făptură nou, toate cele vechi s-au trecut şi acum eşti o făptură nouă. Trăieşte ca o făptură nouă şi nu răscoli în lada de gunoi a trecutului.

Compromis

Roagă-te să nu faci compromis cu ispita.

Este scris în Biblie: Matei 26:41. “Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită: duhul în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

Nu încerca să mergi pe o cale rea.

Este scris în Biblie: Proverbe 4:14-15. “Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte!”

Nu te lăsa influenţat de cei păcătoşi.

Este scris în Biblie: Proverbe 1:10. “Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!”

Cel ce umblă în neprihănire nu face compromis.

Este scris în Biblie: Isaia 33:15-16. “Cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul, acela ve locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare: i se va da pâine şi apa nu-i va lipsi.”

Nu trebuie să faci compromis.

Este scris în Biblie: 1Corinteni 10:13. “Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omeneacă. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

Nu da nici o şansă diavolului.

Este scris în Biblie: Efeseni 4:27. “Nu daţi prilej diavolului.”

Ori suntem ai lui Hristos, ori ai lui Satana, nu putem să facem compromis.

Este scris în Biblie: Matei 12:30. “Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.”

Mânia şi prilejul [1 Samuel 11.6, Efeseni 4.26-27, Romani 12.19, Matei 5.38-42]

Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s-a mâniat foarte tare”. (I Samuel 11 : 6)

Nu toate enervările noastre au explicaţii / justificări aşa de spirituale : „M-am mâniat / enervat, dar să ştiţi că aceasta este o dovadă de spiritualitate !

Mânia lui Saul a avut ca urmare, eliberarea fraţilor lui, nu împovărarea celor din jurul lui cu vorbe, fapte sau acţiuni reprobabile, din cele făcute le nervi şi pe care omul le regretă după ce-şi revine !


Apostolul Pavel a scris :

Mâniaţi-vă,

  1. şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră
  2. şi să nu daţi prilej diavolului”. (Efeseni 4 : 26 – 27)

Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi

Ce putem înţelege din aceste cuvinte ? Mânia poate fi justificată (aud, văd etc. ceva care mă face să mă supăr, dar acel ceva care este provocat din exterior, nu ţine de voinţa mea), dar reacţia mea la mânie, (faţă de ce mi s-a întâmplat), depinde numai de mine, (este ceva interior care vine din mine), iar acea reacţie poate fi păcat.

La ce se referă cuvântul tradus cu prilej din expresia : „să nu daţi prilej diavolului” ? Poate profita cel rău de un creştin nervos ? Este evident că da. Aceasta înseamnă că la mânie, diavolul este foarte aproape de omul nervos !

În limba greacă pentru prilej este folosit topon, care este tradus în Efeseni 4 : 27 cu : „oportunitate, suport, şansă, punct de sprijin”.

Acest cuvânt (topon) este folosit în Noul Testament de 46 de ori, având în principal două sensuri :

  • loc (spaţiu, sensul fizic, material) : „Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc [gr. toponpustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos”. (Matei 14 : 13) Locul pustiu (gr. erémos „deşert, pustiu”) nu se referă neapărat (sau numai) la deşert (locul lipsit de vegetaţie), cât poate avea sensul de „loc nelocuit de oameni”. În natură cum am spune noi, acolo ÎL poţi întâlni pe Dumnezeu, nederanjat fiind de oameni (în oraşe distragerea atenţiei fiind mult mai uşor de realizat). Aşa a procedat Domnul Isus şi contemporanii Lui, aşa putem obţine şi noi liniştirea interioară …
    • acelaşi cuvânt este folosit şi pentru porţiunea dintr-un text / pasaj. Despre Domnul Isus scris că : „A venit în Nazaret, unde fusese crescut ; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul [gr. topon] unde era scris … ”.
  • oportunitate (sensul figurat / metaforic) : „Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa [gr. topon, „oportunitatea”] să se apere de lucrurile de care este pârât”. (Faptele Apostolilor 25 : 16).
    Un alt exemplu este în Romani 12 : 19 unde în traducerea Cornilescu scrie : „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri ; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu ; căci este scris : „Răzbunarea este a Mea ; Eu voi răsplăti [gr. antapodōsō, poate fi tradus cu : „a da înapoi proporţional”] ”, zice Domnul”. Traducerea Gala Galaction : „Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc [gr. toponmâniei lui Dumnezeu …”.

În limba română, cuvântul loc are aceste sensuri :

„I. 1. Punct, porțiune determinată în spațiu … III. Moment potrivit ; prilej, ocazie”. (Dex)

Poate un creştin să-i dea celui rău o oportunitate („ocaziune favorabilă”, cum era explicat de Şăineanu, ed. VI, 1929) ? Este evident că da … apostolul Pavel, poate a scris acest sfat şi din experienţa lui. În Faptele Apostolilor 23 : 1 – 5, atunci când este judecat :

Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis : „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta …”

Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis : „Te va bate Dumnezeu, perete văruit ! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii !”

Cei ce stăteau lângă el, i-au zis : „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu ?” Şi Pavel a zis : „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot ; căci este scris : „Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău”.

Din punct de vedere omenesc, reacţia apostolului Pavel a fost justificată. Este normal să-ţi crească tensiunea când vezi clar că judecătorul te consideră vinovat, înainte de-a pronunţa sentinţa.

Exact aici greşim noi cu dreptatea noastră. Ne izbucneşte mânia pentru că în firea noastră avem un acut simţ al dreptăţii, dar dacă Dumnezeu consideră că trebuie să trecem printr-o nedreptăţire evidentă, ne poate da şi puterea de-a merge înainte şi de-a lăsa ca EL să dea înapoi (celui ce ne face rău) echivalentul nedreptăţii pe care noi am suferit-o …

Să ne reamintim cuvintele Domnului Isus :

Aţi auzit că s-a zis [în trecut]: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun [acum, în prezent]: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău.

Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere dă-i ; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine”. (Matei 5 : 38 – 42)

Traiti Fara Compromis si NU dati prilej diavolului in niciun fel

 Una dintre dorintele mele cele mai mari, este ca toti oamenii sa stea in Invatatura Sanatoasa revelata prin Biblie, data de Tatal Ceresc, prin Duhul Sfant in Numele Domnului Dumnezeu Isus Hristos. Am o fierbinte cerere si un apel catre toti care zic ca sunt ai DOMNULUI HRISTOS, sa NU se potriveasca chipului veacului acestuia, sa NU se potriveasca ecumenismului evanghelicilor cu metodele lor, nici poftelor trupului care se razboiesc cu Duhul Sfant; sa fie morti fata de ceea ce ei sustin ca sunt morti: de firea pamanteasca, de pofte, patimi si de tot ce nu este dupa voia lui Dumnezeu (Galateni 5:24), sa-si arate lor si sa dovedeasca tuturor ca daca au inceput prin DUHUL SFANT sa NU continue dupa poftele lor, ci tot prin DUHUL SFANT…
Traiti FARA COMPROMIS si NU dati prilej diavolului in niciun fel…

Acum celor care nu sunteti mantuiti, care nu aveti siguranta ca sunteti iertati sau nu sunteti siguri daca aveti viata vesnica, celor care inca sunteti robi ai lucrurilor lumesti, celor care nu sunteti schimbati de EL, va spun ca Dumnezeu este DREPT – SFANT – DRAGOSTE

DREPT – pentru ca nu negociaza cu nimeni si toti care vin la EL sa fie iertati de pacate si schimbati, trebuie sa vina PRIN CALEA Lui, prin DOMNUL ISUS HRISTOS. Unul dintre atributele lui Dumnezeu este Dreptatea Lui. EL Se arata si Se dovedeste ca natura Lui este Dreapta si acest lucru ar trebui sa ne constientizeze ca EL va judeca Drept, iar oamenii fiind toti pacatosi – nascuti in pacat si practicand pacatul, biblic vorbind, plata pacatelor lor este iadul vesnic care exprima flacara apriga si pura a Dreptatii Lui Dumnezeu… daca nu se pocaiesc si daca nu cred in DOMNUL ISUS HRISTOS…

SFANT – pentru ca locuieste intr-o lumina in care nimeni nu poate pasi. Fara pacat, fara pata, Pur, Unic, fara urma si fara umbra de intinare, care nu poate locui cu pacatosii, Sfant si Preasfant astfel ca nici cerurile cerurilor nu sunt curate inaintea Lui (Iov 15:15)… Acest lucru ar trebui sa ne ingrozeasca si sa ne atentioneze prin faptul ca EL CEL CE ESTE ne porunceste noua ca sa fim sfinti ( 1 Petru 1:16 ) si ca nimic intinat nu va intra in Imparatia Lui ( Apocalipsa 21:27 ). Unul din atributele lui Dumnezeu este SFINTENIA Lui. EL Se arata si Se dovedeste ca natura Lui este Sfanta.

DRAGOSTE – deoarece noi fiind pacatosi si morti in pacatele noastre ( Efeseni 2:1-3 ), EL a trimis in lume pe Fiul Sau, Domnul ISUS HRISTOS care S-a dovedit fiind Dumnezeu intrupat in om, traind printre noi plin de Har si Adevar ( Ioan 1:17 ), iertand pacatele, vindecand orice boala, traind fara pacat, pazind toate poruncile perfect, porunci pe care noi le-am incalcat, EL Domnul domnilor si Rege al regilor, Creator a tot ce se vede si nu se vede, urcat pe cruce, unde TATAL Ceresc L-a adus jertfa de Ispasire, suportand ceea ce noi meritam, Mania si potirul fierbinte al lui Dumnezeu care exprima repulsia Lui fata de noi pacatosii, fiind zdrobit de Dreptatea Tatalui ceresc ( Isaia 53:10), ca noi toti sa avem Usa larg deschisa care este DOMNUL ISUS HRISTOS ( Ioan 10:7,9 ). Astfel pacatele celor care se pocaiesc si cred in DOMNUL ISUS HRISTOS sunt transferate Lui, iar Curatia, Dreptatea si Sfintenia Lui transferand-o celor care vin la EL… Prin acest lucru Dumnezeu Se dovedeste ca fiind DRAGOSTE, plin de indurare si mila, maretie si glorie, Vrednic si Atotputernic de toata inchinarea si slava. Unul din atributele lui Dumnezeu este DRAGOSTEA Lui. EL Se arata si Se dovedeste ca fiind DRAGOSTE si prin acest lucru ne spune ca toti cei ce aud Cuvantul Lui sa se pocaiasca si sa creada in DOMNUL ISUS HRISTOS, pentru iertarea pacatelor si pentru a-si implini scopul trairii lor pe acest pamant…

A.W.TOZER: “EL nu mangaie firea pamanteasca cu poftele ei, ci o omoara rastignind-o pe cruce”. EL nu mangaie pacatosul, lasandu-l sa traiasca cum vrea, ci il omoara ca mai apoi sa-l invie la o noua viata dupa voia lui Dumnezeu ( Romani 6:4, 2 Corinteni 5:17 )… Astfel crucea nu este paralela cu lumea, ci crucea se intersecteaza cu lumea dand total omului o traire dupa voia lui Dumnezeu…

DOMNUL ISUS HRISTOS sa ne ajute sa ne cercetam… AMIN

Alin Lolos

Să nu dați prilej Diavolului

 

 

De ce trebuie să vorbim despre Cel rău? Pentru că misiunea și lucrarea creștină are de a face și cu el. Lucrarea între neamuri la care l-a trimis Cristos pe Saul/Pavel a fost de a chema pe păgâni să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Această stăpânire a Celui rău este un lucru dat când începe lucrarea misionară.
Apostolul Pavel va detalia în epistolele sale ceea ce înțelege prin această stăpânire. Epistola către efeseni este cea care ne spune cele mai multe despre aceste lucruri. Neascultarea oamenilor de Dumnezeu se datorează duhului acestei lumi care lucrează acum în ei. Lupta creștinului nu îi are ca dușmani pe oameni, ci căpeteniile, stăpânirile, domniile și duhurile întunericului. Toată lumea zace în Cel rău. Dumnezeul acestui veac a orbit mințile oamenilor. Misiunea creștină este o lucrare la care ne trimite Cristos pe terenul dușmanului.
Cei care răspund chemării lui Dumnezeu își schimbă stăpânul și îl proclamă pe Cristos cel înviat ca Domn al vieților lor. În această nouă situație ce mai putem spune despre vechiul stăpân? El e un fost stăpân care va continua să dea tărcoale ca un leu care rage. În acest fel vrea să inducă panică în cei pe care îi înconjoară.
Păcatul, ca un aliat al său, va fi principala cale de reîntoarcere în viețile pe care odată le-a stăpânit. De fiecare dată când un creștin păcătuiește face loc Celui rău în viața sa. De aceea, este obligatoriu ca imediat ce creștinul a păcătuit el să-și mărturiseacă lui Dumnezeu păcatul pentru a fi iertat și locul care i-a fost făcut Diavolului să fie eliminat. Comiterea păcatului vine de la Cel rău. În situația în care păcatul nu mai este un accident, ci o practică obișnuită, acel creștin va face tot mai mult loc Celui rău în viața sa. O inimă rea și necredincioasă îl poate despărți de Dumnezeul cel viu.
Diavolul ne va întinde tot felul de curse. Mândria și ocara sunt menționate în privința conducătorilor, iar fățărnicia și minciunile unora pot afecta pe ceilalți să se alipească de învățăturile dracilor. Creștinul poate ține piept la toate aceste uneltiri dacă este îmbrăcat cu toată armura lui Dumnezeu. În ziua cea rea el va fi protejat. Adevărul, îndreptățirea, râvna pentru Evanghelie, credința, mântuirea, Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea sunt piesele armurii care protejează în întregime pe creștin. Diavolul nu va avea loc în viețile noastre atunci când ne îmbrăcăm cu ele.

Să nu-i facem loc Diavolului!

„Nu daţi prilej Diavolului.“ — EFESENI 4:27Cornilescu, 1996.

1. De ce mulţi oameni au pus la îndoială existenţa Diavolului?

O CREATURĂ cu coarne, cu copite despicate, îmbrăcată în roşu şi care îi aruncă cu furca pe oamenii răi în focul iadului. Astfel şi-l închipuie de secole mulţi oameni pe Diavol. Dar Biblia nu sprijină aceste idei. Cert este însă că astfel de concepţii greşite i-au determinat pe milioane de oameni să pună la îndoială existenţa Diavolului sau să creadă că termenul se referă doar la principiul răului.

2. Care sunt câteva adevăruri despre Diavol prezentate în Scripturi?

În Biblie găsim confirmarea din partea unui martor ocular şi afirmaţii clare potrivit cărora Diavolul există. Isus Cristos l-a văzut în domeniul spiritual ceresc şi a vorbit cu el pe pământ (Iov 1:6; Matei 4:4–11). Deşi nu dezvăluie numele iniţial al acestei creaturi spirituale, Scripturile o numesc Diavolul (cuvântul grecesc folosit în Biblie însemnând „calomniator“), deoarece l-a calomniat pe Dumnezeu. Această fiinţă spirituală este numită şi Satan (care înseamnă „împotrivitor“), întrucât i se împotriveşte lui Iehova. Satan Diavolul este cunoscut şi ca „şarpele originar“, probabil fiindcă el s-a folosit de un şarpe pentru a o amăgi pe Eva (Revelaţia 12:9; 1 Timotei 2:14). El mai este numit „cel rău“. — Matei 6:13.*

3. La ce întrebare vom găsi răspuns?

Fiind slujitori ai lui Iehova, nu vrem să ne asemănăm în nici o privinţă cu Satan, principalul duşman al singurului Dumnezeu adevărat. Trebuie, aşadar, să urmăm sfatul apostolului Pavel: „Nu daţi prilej Diavolului“ (Efeseni 4:27Cornilescu, 1996). Dar care sunt unele caracteristici ale lui Satan pe care nu trebuie să le imităm?

Să nu-l imităm pe cel mai mare calomniator

4. Cum l-a calomniat „cel rău“ pe Dumnezeu?

„Cel rău“ îşi merită numele de Diavol, deoarece este un calomniator. Calomnia este o afirmaţie falsă, răutăcioasă şi denigratoare. Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“ (Geneza 2:17). Eva cunoştea această poruncă, însă Diavolul, prin intermediul unui şarpe, i-a spus: „Hotărât că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“ (Geneza 3:4, 5). Aceasta a fost o calomnie plină de răutate la adresa lui Iehova Dumnezeu!

5. De ce merita Diotref să fie tras la răspundere?

Iată ce li s-a poruncit israeliţilor: „Să nu umbli cu defăimări în poporul tău“ (Leviticul 19:16). Iar apostolul Ioan a spus despre un calomniator din zilele sale următoarele: „Am scris ceva congregaţiei, dar Diotref, căruia îi place să ocupe locul întâi printre ei, nu primeşte nimic de la noi cu respect. De aceea, dacă voi veni, voi aminti de lucrările pe care continuă să le facă, flecărind despre noi cu vorbe rele“ (3 Ioan 9, 10). Diotref îl calomnia pe Ioan şi merita să fie tras la răspundere. Care creştin loial ar vrea să se asemene cu Diotref şi să-l imite pe Satan, cel mai mare calomniator?

6, 7. De ce nu trebuie să calomniem pe nimeni?

De-a lungul timpului, slujitorii lui Iehova au fost de multe ori împroşcaţi cu vorbe calomniatoare şi cu acuzaţii false. „Preoţii de seamă şi scribii se ridicau mereu şi îl acuzau cu vehemenţă [pe Isus]“ (Luca 23:10). Pavel a fost acuzat pe nedrept de marele preot Anania şi de alţii (Faptele 24:1–8). Iar Biblia spune că Satan este „acuzatorul fraţilor noştri, care îi acuză zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru“ (Revelaţia 12:10). Fraţii acuzaţi pe nedrept la care se referă versetul sunt creştinii unşi de pe pământ din aceste ultime zile.

Nici un creştin nu ar trebui să calomnieze sau să acuze pe nedrept pe cineva. Totuşi exact acest lucru s-ar întâmpla dacă depunem mărturie împotriva cuiva fără să avem o imagine completă asupra situaţiei. Sub Legea mozaică, cineva care, cu bună ştiinţă, depunea mărturie falsă putea să plătească cu viaţa (Exodul 20:16; Deuteronomul 19:15–19). Să nu uităm că Iehova urăşte, printre altele, şi „martorul fals care spune minciuni“ (Proverbele 6:16–19). Fără îndoială că nu vrem să-l imităm pe principalul calomniator şi acuzator mincinos.

Să stăm departe de căile primului ucigaş

8. În ce sens a fost Diavolul „un ucigaş când a început“?

Diavolul este un ucigaş. Isus a spus: „El a fost un ucigaş când a început“ (Ioan 8:44). Satan a fost un ucigaş de la prima sa acţiune menită să-i îndepărteze pe Adam şi pe Eva de Dumnezeu. Astfel, Satan a provocat moartea primei perechi umane şi a descendenţilor ei (Romani 5:12). Demn de remarcat este că această acţiune poate fi atribuită numai unei persoane, nu unui principiu al răului.

9. Potrivit celor consemnate în 1 Ioan 3:15, cum ar putea cineva să devină ucigaş?

Una dintre cele Zece Porunci date Israelului era: „Să nu ucizi“ (Deuteronomul 5:17). Adresându-se creştinilor, apostolul Petru a scris: „Nici unul dintre voi să nu sufere ca asasin“ (1 Petru 4:15). Prin urmare, un slujitor al lui Iehova nu ar comite niciodată o crimă. Şi totuşi, dacă îl urâm pe un colaborator creştin şi îi dorim moartea ne facem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. „Oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş“, a scris apostolul Ioan, „şi voi ştiţi că în nici un ucigaş nu rămâne viaţa veşnică“ (1 Ioan 3:15). Israeliţilor li s-a poruncit: „Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta“ (Leviticul 19:17). Să rezolvăm imediat orice problemă care apare între noi şi un colaborator în credinţă, pentru ca ucigaşul Satan să nu ne distrugă unitatea creştină. — Luca 17:3, 4.

Să stăm ferm împotriva celui mai mare mincinos

10, 11. Cum putem să stăm ferm împotriva lui Satan, cel mai mare mincinos?

10 Diavolul este un mincinos. Isus a spus: „Când spune minciuna, vorbeşte potrivit propriei înclinaţii, pentru că este un mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Satan a minţit-o pe Eva; în schimb, Isus a venit în lume ca să depună mărturie despre adevăr (Ioan 18:37). Dacă vrem să stăm ferm împotriva Diavolului în calitate de continuatori ai lui Cristos, nu putem recurge la minciuni şi înşelătorii. Trebuie ‘să vorbim adevărul’ (Zaharia 8:16; Efeseni 4:25). Iehova, „Dumnezeul adevărului“, îi binecuvântează doar pe Martorii săi care iubesc adevărul. Cei răi n-au dreptul să-l reprezinte. — Psalmii 31:5; 50:16; Isaia 43:10.

11 Dacă preţuim faptul că am fost eliberaţi în sens spiritual de minciunile satanice, vom rămâne ferm ataşaţi de creştinism, adică de „calea adevărului“ (2 Petru 2:2; Ioan 8:32). Ansamblul învăţăturilor creştine constituie „adevărul veştii bune“ (Galateni 2:5, 14). Însăşi salvarea noastră depinde de faptul de ‘a umbla în adevăr’, adică de a ne conforma lui şi a sta ferm împotriva ‘tatălui minciunii’. — 3 Ioan 3, 4, 8.

Să ne împotrivim celui dintâi apostat

12, 13. Cum ar trebui să-i tratăm pe apostaţi?

12 Fiinţa spirituală care a devenit Diavolul a fost cândva la adevăr. Dar, potrivit cuvintelor lui Isus, acest personaj „nu a stat neclintit în adevăr, pentru că în el nu este adevăr“ (Ioan 8:44). Cel dintâi apostat a continuat să se împotrivească ‘Dumnezeului adevărului’. Unii creştini din secolul I au căzut în „cursa Diavolului“, deoarece, după cât se pare, s-au lăsat înşelaţi şi au deviat de la calea adevărului. Pavel l-a îndemnat pe colaboratorul său Timotei să-i instruiască cu blândeţe ca să se restabilească pe plan spiritual şi să se elibereze din cursa lui Satan (2 Timotei 2:23–26). Desigur, este mult mai bine să stăm strâns ataşaţi de adevăr şi să nu cădem niciodată în capcana ideilor apostate.

13 Dat fiind că l-au ascultat pe Diavol şi nu i-au respins minciunile, primii doi oameni au devenit apostaţi. Aşadar, ar trebui oare să-i ascultăm pe apostaţi, să le citim literatura sau să le cercetăm site-urile de pe Internet? Dacă îl iubim pe Dumnezeu şi iubim adevărul, nu vom face aceste lucruri. Nu trebuie să-i primim pe apostaţi în casele noastre, nici măcar să-i salutăm, deoarece dacă am face aşa am fi ‘părtaşi la lucrările lor rele’ (2 Ioan 9–11). Să nu cădem niciodată pradă înşelătoriilor Diavolului părăsind „calea adevărului“ pentru a urma nişte învăţători falşi care încearcă ‘să strecoare erezii distrugătoare’ şi care, ‘prin cuvinte bine întocmite, caută câştig de la noi’. — 2 Petru 2:1–3Noul Testament şi Psalmii, 1998.

14, 15. Ce avertisment le-a dat Pavel bătrânilor din Efes şi colaboratorului său Timotei?

14 Pavel le-a spus bătrânilor creştini din Efes: „Fiţi atenţi la voi înşivă şi la toată turma, în mijlocul căreia spiritul sfânt v-a numit supraveghetori, ca să păstoriţi congregaţia lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu sângele propriului său Fiu. Ştiu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi asupritori, care nu vor trata turma cu tandreţe, şi că, din rândurile voastre chiar, se vor ridica bărbaţi care vor vorbi lucruri denaturate pentru a-i trage pe discipoli după ei“ (Faptele 20:28–30). Cu timpul, au apărut într-adevăr astfel de apostaţi care ‘au vorbit lucruri denaturate’.

15 În jurul anului 65 e.n., apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei ‘să expună corect cuvântul adevărului’. Pavel a mai scris: „Dar evită vorbirile deşarte care violează ce este sfânt; căci ei vor înainta tot mai mult în impietate, şi cuvântul lor se va întinde ca o cangrenă. Imeneu şi Filet sunt din numărul lor. Aceşti oameni au deviat de la adevăr, spunând că învierea a avut deja loc; şi subminează credinţa unora“. Apostazia începuse! Pavel a adăugat: „Cu toate acestea, temelia solidă a lui Dumnezeu stă în picioare“. — 2 Timotei 2:15–19.

16. În pofida înşelătoriilor celui mai mare apostat, de ce am rămas noi loiali lui Dumnezeu şi Cuvântului său?

16 Satan s-a folosit adesea de apostaţi pentru a corupe închinarea adevărată, dar fără succes. În jurul anului 1868, Charles Taze Russell a început să analizeze cu atenţie doctrinele statornicite ale creştinătăţii şi a găsit interpretări greşite ale Scripturilor. Russell şi alţi câţiva căutători ai adevărului au format un grup de studiere a Bibliei în Pittsburgh (Pennsylvania, SUA). În cei aproape 140 de ani care s-au scurs de atunci, slujitorii lui Iehova şi-au îmbogăţit cunoştinţele şi şi-au adâncit iubirea pentru Dumnezeu şi pentru Cuvântul său. În pofida înşelătoriilor celui mai mare apostat, clasa sclavului fidel şi prevăzător şi-a păstrat vigilenţa spirituală ajutându-i astfel pe aceşti creştini adevăraţi să rămână loiali lui Iehova şi Cuvântului său. — Matei 24:45.

Să nu-i permitem Conducătorului lumii să aibă putere asupra noastră

17–19. La ce se referă Biblia când vorbeşte despre „lumea“ care zace în puterea Diavolului, şi de ce nu trebuie să iubim această lume?

17 O altă modalitate prin care Satan încearcă să ne prindă în capcană este aceea că ne influenţează să iubim această lume, societatea umană nedreaptă şi înstrăinată de Dumnezeu. Isus l-a numit pe Diavol „conducătorul lumii“ şi a spus: „El nu are nici o putere asupra mea“ (Ioan 14:30). Fie ca Satan să nu aibă niciodată putere nici asupra noastră! Suntem conştienţi, desigur, că „întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Aşa se explică faptul că Diavolul i-a putut oferi lui Isus „toate regatele lumii“ în schimbul unui act de închinare apostată — ceea ce Fiul lui Dumnezeu a refuzat categoric (Matei 4:8–10). Lumea condusă de Satan îi urăşte pe continuatorii lui Cristos (Ioan 15:18–21). Nu-i de mirare că apostolul Ioan ne-a avertizat să nu iubim lumea!

18 Ioan a scris: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea faţă de Tatăl nu este în el; pentru că tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume. În plus, lumea trece, şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“ (1 Ioan 2:15–17). Nu trebuie să iubim lumea, deoarece modul ei de viaţă stârneşte dorinţele cărnii păcătoase şi este diametral opus normelor lui Iehova Dumnezeu.

19 Dar ce putem face dacă în inima noastră există iubire pentru această lume? Să ne rugăm lui Dumnezeu cerându-i ajutor pentru a înlătura din inimă această iubire şi dorinţele carnale pe care le stârneşte ea (Galateni 5:16–21). Dacă ne amintim mereu că ‘conducătorii mondiali’ invizibili ai acestei societăţi nedrepte sunt ‘forţele spirituale rele’, fără îndoială că ne vom strădui să rămânem „fără pată din partea lumii“. — Iacov 1:27; Efeseni 6:11, 12; 2 Corinteni 4:4.

20. De ce se poate spune că ‘nu facem parte din lume’?

20 Isus a spus referitor la discipolii săi: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:16). Creştinii unşi şi însoţitorii lor dedicaţi se străduiesc să rămână curaţi pe plan moral şi spiritual, să rămână separaţi de lume (Ioan 15:19;17:14; Iacov 4:4). Această lume nedreaptă ne urăşte deoarece stăm separaţi de ea şi suntem ‘predicatori ai dreptăţii’ (2 Petru 2:5). Este adevărat, trăim în mijlocul societăţii umane, printre oameni care comit fornicaţie şi adulter, care sunt extorcatori, idolatri, hoţi, mincinoşi şi beţivi (1 Corinteni 5:9–11; 6:9–11; Revelaţia 21:8). Însă noi nu respirăm „spiritul lumii“, în sensul că nu ne lăsăm conduşi de această forţă care împinge spre păcat. — 1 Corinteni 2:12.

Să nu-i facem loc Diavolului

21, 22. Cum putem aplica sfatul lui Pavel din Efeseni 4:26, 27?

21 Noi nu suntem conduşi de „spiritul lumii“, ci de spiritul lui Dumnezeu, care produce în noi calităţi precum iubirea şi stăpânirea de sine (Galateni 5:22, 23). Aceste calităţi ne ajută să rezistăm atacurilor Diavolului asupra credinţei noastre. El vrea ‘să ne aprindem de mânie ca să facem răul’, dar spiritul lui Dumnezeu ne ajută ‘să lăsăm mânia şi să renunţăm la furie’ (Psalmul 37:8NW). E adevărat, uneori mânia noastră ar putea fi justificată, dar Pavel ne sfătuieşte: „Mâniaţi-vă, şi totuşi nu păcătuiţi; să nu apună soarele peste starea voastră de iritare şi să nu-i faceţi loc Diavolului“. — Efeseni 4:26, 27.

22 Din cauza mâniei, am putea comite un păcat. Dacă rămânem în starea de iritare, îi dăm Diavolului prilejul de a semăna discordie în congregaţie sau de a ne provoca să facem o faptă rea. Aşadar, trebuie să rezolvăm orice divergenţă cât mai repede şi într-un mod aprobat de Dumnezeu (Leviticul 19:17, 18; Matei 5:23, 24; 18:15, 16). Să ne lăsăm deci conduşi de spiritul lui Dumnezeu, manifestând stăpânire de sine şi nepermiţând niciodată mâniei, nici măcar când este justificată, să degenereze în amărăciune, răutate şi ură.

23. La ce întrebări se va răspunde în articolul următor?

23 Am vorbit despre câteva caracteristici ale Diavolului pe care nu trebuie să le imităm. Însă unii cititori s-ar putea întreba: Ar trebui să ne fie frică de Satan? De ce îi instigă el pe unii să-i persecute pe creştini? Şi ce putem face pentru a nu fi înşelaţi de Diavol?

Datorita PAPUSARILOR NOSTRI-dupa 1989 capitalistii ne “ajuta “de zor sa murim,ca sa prospere ei,inclusiv prin…”islamizarea “agriculturii ! Dar daca isi mai bat joc si de lumea araba,se va alege praful si de ei … ; Ce s-ar întâmpla dacă un fermier român cu plante de rapiță atacate de Sclerotinia ar da în judecată o firmă care i-a vândut un hibrid (laudat) ca e rezistent la această boală, dar este mintit…?

 

Dupa 1989 capitalistii ne “ajuta “de zor  sa murim,ca sa prospere ei,inclusiv prin…”islamizarea “agriculturii ! Dar daca  isi mai bat joc si de lumea araba,se va alege praful  si de ei …

Profitind de faptul ca  tradatorii nostri ne-au vindut pe citiva talanti ,dupadecembrie “89 ne-au luat  de pomana si fabrici si uzine si pamint si sperante ,Acum depindem de ei,aproape in orice privinta.Capitalistii ne-au falimentat orice sursa de productie,inclusiv  a imputurilor agricole si ne au la mina.Ei  își laudă produsele, dar, de regulă, nu se fac comparații cu alte produse  de referinta,similare din piață, ori se fac doar aluziv. Această atitudine “politicoasă” este  păgubitoare pentru fermieri, deoarece aceștia nu pot afla limitele unui produs decât cu foarte mare dificultate.

 

De exemplu, pe site-ul fostului CETIOM, numit acum Terres Inovia, se specifică foarte clar că “nu există nicio modalitate de control prin fungicide” a diferitelor forme de atac ale putregaiului alb produs de Sclerotinia la floarea-soarelui la colet, la butonul floral, la tulpină, sau la calatidiu, http://www.terresinovia.fr/tournesol/cultiver-du-tournesol/maladies/sclerotinia/moyens-de-lutte).

La noi însă, ai zice că mai multe produse sunt omologate împotriva putregaiului alb!? Mă întreb, cum s-o fi făcut omologarea? Dar nu-i nimic! Pe același site, aflăm că nu există hibrizi de rapiță rezistenți la Sclerotinia (http://www.terresinovia.fr/colza/cultiver-du-colza/maladies/sclerotinia/lutte/). În schimb îi găsim în cataloagele din România! Noroc cu fermierul român care nu se gândește să renunțe la un tratament cu fungicide pentru că are hibrizi rezistenți la Sclerotinia!

Cum ar putea renunța distribuitorii la aceste exagerări? O soluție, cel puțin teoretică, o avem de pe piața mașinilor de lux. Acum câțiva ani am citit o știre conform căreia un posesor de Ferrari a dat în judecată compania, deoarece mașina cumpărată recent nu a putut atinge viteza de 300 km/h, așa cum scria “în prospect”. Nu depășea 280 km/h! În mod sigur, cei 20 km/h nu contau pe șosea. Dar cumpărătorul nu a vrut să fie înșelat!

Ce s-ar întâmpla dacă un fermier român cu plante de rapiță atacate de Sclerotinia ar da în judecată o firmă care i-a vândut un hibrid (laudat) ca e rezistent la această boală,dar este mintit…?

Sau, care a aplicat fungicidul înainte de înflorit, așa cum este “insinuată” recomandarea în etichetele unora dintre ele? Aceleași întrebări pot fi puse și despre eficiența unor fungicide la tratamentul împotriva putregaiului alb la floarea-soarelui.

Probabil că ar fi destul de dificil să se ajungă la o înțelegere în astfel de cazuri. Au mai fost probleme cu mana la floarea-soarelui și fermierii primesc uneori semințe pentru a compensa pagubele produse. Dar mai multă responsabilitate nu ar strica! Ar fi, la urma urmei, o dovadă de respect față de partenerii de afaceri.

 

În “liga a doua” se practică și loviturile sub centură

Unii producători de îngrășăminte își promovează produsele punându-le într-o lumină nefavorabilă pe cele ale concurenței.

De obicei publicitatea negativă pornește de la faptul, adevărat, că produsul concurent nu are efect într-o situație pentru care acesta nu este recomandat. Să nu uităm faptul că orice produs, cât de bun ar fi, își are limitele lui. Să ne gândim la erbicidele totale care, în mod concret, nu mai sunt “totale” deoarece au apărut specii sau populații de buruieni rezistente…

Când informațiile corecte sunt interpretate cu rea credință, fermierii pot trage concluzii greșite. Mai ales cei care nu au suficientă pregătire agronomică. Iată un exemplu de pseudotestare și de rezultate “modificate” de către distribuitorul de îngrășăminte

Cum spuneam, nu toți fermierii sesizează faptul că testarea nu a respectat regulile de bază ale experimentării.

“Reclama sinucigașă”

O altă firmă nu găsește altă cale mai inteligentă să-și promoveze produsul decât războindu-se cu… gunoiul de grajd! Iată ce se afirmă în prospectul produsului despre gunoiul de grajd: “o metodă rudimentară prin care se poate mări cantitatea de humus este cea a fertilizării solului cu gunoi de grajd, însă efectele secundare folosirii acestuia pot fi mai dăunătoare decât netratarea solului cu acest tip de îngrășământ natural (…); gunoiul de grajd conține substanțe toxice… dăunători… antibiotice și pesticide”. Mă mir că nu au menționat faptul că în gunoiul de grajd pot fi găsiți uneori și șoșoni desperecheați.

 

După astfel de aberații despre gunoiul de grajd, nu ar trebui să-i ia nimeni în serios când își descriu produsele proprii, mai ales că și în acest caz fanteziile continuă:

– “Crește retenția apei în sol, micșorând cantitatea de apă folosită la irigare cu 30%”.

– “Crește producțiile cu până la 35%”.

– “Scade considerabil nevoia de îngrășăminte, fungicide, insecticide etc. în cultura respectivă, aducând economii substanțiale fermierului”.

Mulți fermieri își dau seama că este o gogomănie! De ce nu se întreabă specialiștii care fac reclamă produsului, cum de pot înlocui 10 kg de mraniță (produsul este de fapt gunoi de grajd bine fermentat!), cel puțin 50 kg N/ha și produse pentru protecția plantelor?

 

 

 

Ghid de bune practici pentru conservarea solului: cum se combate eroziunea eoliana 

In mod normal, eroziunea eoliana afecteaza cu precadere solurile nisipoase, turboase, prafoase mai ales daca nu sunt acoperite cu vegetatie. Perdelelel forestiere sau aplicarea altor tehnici simple va pot pune la adapost terenul de furia vantului.

Solurile arabile dupa semanat pana la rasarire si la realizarea unui covor vegetal incheiat, de regula in sistemele tehnologice conventionale, nu sunt acoperite cu vegetatie, nu sunt protejate, fiind expuse la actiunea directa a diferitilor factori de risc. Daca solurile sunt predispuse la eroziune si sunt cultivate, atunci sunt necesare masuri de control, de protectie. Pe terenurile cele mai vulnerabile unele culturi agricole, mai ales prasitoarele, vor fi evitate.

Procesul erozional eolian poate fi redus prin micsorarea vitezei vantului la suprafata solului, marind stabilitatea suprafetei solului si imobilizand (fixand) particulele de sol in agregate structurale stabile.

Masuri curente pentru controlul eroziunii eoliene

Pentru protectia solului impotriva eroziunii eoliene, ca si pentru protectia culturilor agricole sunt necesare perdele de protectie, pomi cultivati in randuri sau garduri vii. Perdelele de protectie conduc la reducerea vitezei vantului cu pana la 30–50%. Cu cat distanta dintre perdeaua de protectie si terenul protejat este mai mare cu atat sunt mai eficiente. Se recomanda, insa, ca aceasta distanta sa nu fie mai mare de 20 de ori inaltimea perdelei de protectie.

Eficienta perdelei de protectie depinde, de asemenea, de directia curentilor de aer, a vantului dominant. Informatii utile privind frecventa, directia vanturilor ce contribuie la declansarea si intensificarea acestui proces negativ pot fi obtinute de la serviciile meteorologice locale si apoi se poate decide unde se vor amplasa aceste cordoane sau perdele de protectie.

Perdelele de protectie, de asemenea, au rol pozitiv important in mentinerea si dezvoltarea unui mediu sanatos pentru animalele salbatice si astfel de incurajare a biodiversitatii.

Culturile cerealiere de toamna, cum sunt: graul, secara, orzul sau, dintre plantele tehnice mustarul, pot fi, de asemenea, folosite ca plante protectoare in special pentru perioada de iarna. Cultivarea de material saditor (pepiniera) intercalat cu plante de primavara contribuie, atat la protectia solului, cat si a culturilor de primavara.

Unele culturi de toamna, numite si de protectie, pot fi incorporate primavara in sol printr-o lucrare superficiala sau uneori tratate chimic inainte de semanatul culturii de primavara. Acest sistem este benefic in special pentru solurile nisipoase irigate sau pentru acele soluri cu textura prafoasa, sarace si in materie organica si care au un grad ridicat de vulnerabilitate fata de procesele de destructurare, adica de reducere si/sau pierdere a stabilitatii agregatelor structurale la actiunea agresiva a apei, mai ales cand sunt intens lucrate pentru pregatirea patului germinativ.

Procesele erozionale eoliene, acele „furtuni de praf” au consecinte negative directe nu numai asupra solului, dar si altor componente ale mediului ambiental, afectand vegetatia, apele de suprafata prin depunerea particulelor de praf, si nu in ultima instanta viata oamenilor si altor vietuitoare.

Pe solurile turboase, si acestea adesea afectate de eroziunea eoliana, semanatul mecanizat al paioaselor in benzi poate constitui o masura fezabila de protectie pentru culturile leguminoase care sunt semanate primavara timpuriu.

Amendarea cu material argilos ca masura ameliorativa pentru cresterea continutului de argila a solurilor turboase nisipoase, constituie adesea o masura posibila si de lunga durata pentru protectia solului impotriva eroziunii eoliene, desi este destul de greoaie si costisitoare. Aceasta tehnica devine practica si economica doar daca materialul necesar pentru amendare este cat mai aproape de zona solurilor ce urmeaza a fi amendate. Sunt necesare de la 300 la 1000 t/ha de material argilos pentru stabilizarea suprafetei unor astfel de soluri.

Continutul de argila al solurilor nisipoase in stratul superior trebuie sa ajunga la 8–10 % pentru a fi eficient. Materialul argilos se lasa la suprafata o perioada relativ indelungata pentru a fi expus actiunii factorilor si proceselor naturale, mai ales, actiunii proceselor naturale de inghet-dezghet, umezire-uscare, inainte de a fi pregatit pentru semanat. Daca dupa aplicarea materialului argilos solul este imediat prelucrat efectele benefice sunt reduse, practic sunt pierdute, in special daca este arat adanc.

O masura destul de eficienta pentru controlul eroziunii eoliene o constituie aplicarea mulciului vegetal, la suprafata patului germinativ imediat dupa semanat, in cantitate de 5–15 tone/hectar. Gunoiul de grajd, resturile vegetale de la fabricile de zahar, namolurile de canalizare compostate sau partial compostate sunt materiale corespunzatoare, care pot fi utilizate ca mulci. De asemenea, produsele reziduale compostate care provin de la fabricile de celuloza si hartie pot fi utilizate ca mulci.

Atunci cand se foloseste namolul de canalizare, dar si alte reziduuri, este absolut necesar sa fie respectate prevederile legislatiei nationale si internationale in vigoare si restrictiile privind protectia apelor subterane.

Daca mulciul aplicat la suprafata este deranjat prin aplicarea ulterioara a diferitelor lucrari agricole atunci efectul benefic este redus foarte mult sau chiar pierdut.

Stabilizatorii sintetici, cum sunt emulsiile comerciale VAMA, PAM etc., pulverizati pe suprafata solurilor nisipoase dupa semanat, determina un efect pozitiv temporar de protectie pentru culturile valoroase. In folosirea acestor conditionatori este necesara asistenta tehnica din partea specialistilor in domeniu.

Alegerea cat mai atenta a practicilor agricole constituie o metoda eficienta pentru controlul eroziunii pe solurile nisipoase. Prin utilizarea sistemelor de lucrare conventionala, adica de afanare a solului prin aratura cu intoarcerea brazdei, un control eficient asupra eroziunii de suprafata se poate obtine numai daca in stratul superficial este suficient de multa argila si praf.

Odata cu semanatul este recomandata si tavalugirea, intr-o singura trecere, pe directia curbelor de nivel si pana la rasarire sa nu se mai aplice nici o alta lucrare.

Pentru a avea o suprafata suficient de stabila la tavalugire este necesar ca solul sa corespunda din punct de vedere a starii de umiditate.

Pastrarea miristii pana la semanatul culturii urmatoare, ca si practicarea sistemului conservativ, fara lucrare sau semanat direct, mai ales, in cazul culturilor de primavara, contribuie la protectia solului impotriva eroziunii eoliene. Aceasta tehnica a fost elaborata in SUA inca din anii ’60, in special pentru conservarea apei din solurile situate in panta, apoi a fost extinsa si la imbunatatirea si conservarea starii de calitate a solului. Rezultatele obtinute si in tara noastra au confirmat efectele benefice ale unei astfel de tehnologii, care se poate aplica in conditii specifice.

Este absolut necesar sa se urmareasca cu atentie, mai ales pe terenurile in panta, daca solul devine prea compact la suprafata, conducand la cresterea scurgerilor si intensificarea eroziunii hidrice.

Pentru asigurarea cresterii normale a covorului vegetal, acolo unde este cazul, compactarea de suprafata va fi ameliorata prin efectuarea lucrarilor de afanare

 

 

Le Monde: ”Foştii securişti din România sunt astăzi în parlament, în presă, în administraţie”

 

Dosarele Securităţii şi regimul totalitar care controla viaţa românilor sunt tratate într-un amplu articol scris de jurnaliştii de la Le Monde, care susţin că primul preşedinte postdecembrist român, Ion Iliescu, a ales să uite comunismul, în loc să-l confrunte. Jurnaliştii cred că foştii securişti sunt astăzi infiltraţi în viaţa politică şi administrativă a României.

Jurnaliştii scriu că regimul comunist a reuşit să distrugă încrederea românilor unul în celălalt acum, chiar şi la 20 de ani după revoluţie. Deschiderea arhivelor Securităţii, produsă cu întârziere, a scos la iveală reţelele de spionaj şi mulţi dintre cei care şi-au văzut dosarul au constatat că cei care i-au denunţat au fost prietenii apropiaţi, vecinii sau chiar membri ai familiei.

Istoria unui disident român, Vasile Gavrilescu

Întemniţat de două ori în închisorile comuniste alături de elita politică şi culturală a României, francezii de la Le Monde scriu despre el: „Este un supravieţuitor, un fel de baobab, care rezistă la temperaturi insuportabile”, Gavrilescu fiind educat, în mod ironic, în închisoare, unde a învăţat şi limba franceză.

Alături de viitoarea soţie, Aurora, Vasile pune bazele unei reţele clandestine al Craiova, dar după doi ani, ei sunt denunţaţi şi arestaţi: Aurora este condamnată la 12 de ani, iar Vasile la 22 de ani de temniţă. „Am avut ocazia să beneficiez de o frumoasă educaţie în închisoare, alături de miniştri, de aristocraţi, de intelectuali, de persoane venite de la Sorbonna şi Oxford”, comentează acesta.

După ce iese din închisoare în 1964, Vasile Gavrilescu devine electrician, dar Securitatea îi face viaţa imposibilă. Urmează modelul altor români şi încearcă să fugă din ţară, traversând Dunărea dar este prins pe malul iugoslav şi predat autorităţilor române, contra unui vagon de sare. Inevitabil, este condamnat la şapte ani de puşcărie, dar iese după trei ani şi jumătate şi îşi cunoaşte fiica născută cât el era în detenţie.

Ura faţă de regim îl determină să scrie pentru a se elibera, dar manuscrisele sale sunt găsite de securişti în timpul unei percheziţii în apartamentul său, declanşate de o scrisoare anonimă care-l acuza de trafic cu pietre preţioase. În 1985, retrăgându-i-se cetăţenia română, se mută la Paris, cu Aurora şi cei doi copii. Aurora moare în 1991, iar doi ani mai târziu, Gavrielescu revine în România.

Dosarul de la Securitate a dezvăluit principalul trădător: soţia sa

La fel ca şi alte mii de victime ale represiunii, Gavrilescu cere să-şi vadă dosarul de la Securitate, dar abia după ani de solicitări, reuşeşte să îşi citească dosarul de 22 de volume din arhivele CNSAS în noiembrie 2001.

Şocul vine atunci când află că tocmai soţia sa, Aurora, semnase un formular de colaborare, iar după eliberarea din închisoare informase Securitate cu privire la deplasările, intenţiile şi scrierile lui.”Dosarul conţinea lista a 43 de persoane, prieteni, cunoştinţe. colegi, vecini. „Toată lumea din jurul meu colabora. Iar eu eram ca un peşte în acvariu”, a declarat mâhnit Gavrilescu. Bărbatul a scris 17 cărţi, de la autobiografie la poezie, pentru a descrie „sistemul torţionar”.

Românii, dezinteresaţi de trecut, în timp ce foştii securişti au certificat de revoluţionari

În vremea comunismului, 10.000 de persoane au fost executate fără niciun proces.”A fost o experienţă totalitară unică. Ceauşescu a conceput Securitatea ca pe garda lui pretoriană, poliţia sa secretă nesupusă Moscovei”, explică pentru Le Monde Vladimir Tismăneanu, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru studiul dictaturii comuniste.

Jurnaliştii francezi spun că, după Revoluţie, puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales de două ori preşedinte. Iliescu a mizat nu pe transparenţa crimelor din trecut, ci pe uitare. „Fără a ţine vreun discurs nostalgic, el a vrut să întoarcă pagina, să o ardă”

„El are o mare responsabilitate. Nu avea niciun interes să deschidă cutia Pandorei”, este citat în articol Alexandru Gussi, istoric şi consilier al actualului preşedinte, Traian Băsescu.

Dar trecutul s-a impus în cele din urmă dezbaterii publice. În 1999 a fost creat CNSAS, fără a obţine însă gestionarea întregii arhive, încredinţată succesorului Securităţii, SRI. „Trebuie să vină anul 2004 pentru ca România să îşi înfrunte demonii”, când actualul preşedinte, Traian Băsescu, a creat comisia Timăneanu şi a condamnat solemn, în faţa Parlamentului, comunismul, spun jurnaliştii de la Le Monde.

„Comunismul nu a dispărut, el s-a privatizat”

Decospirarea Monei Muscă, fost ministru al Culturii, acuzată că a denunţat activitatea studenţilor străini din campusul ei, în 1977, este interpretată de Le Monde ca fiind un gest mai degrabă simbolic, pentru că Mona Muscă avea o reputaţie impecabilă, datorată militantismului ei pentru o lege a lustraţiei.

Germina Nagat, de la CNSAS, povesteşte că erau între 10.000 şi 15.000 de ofiţeri de la Securitate la finele anului 1980. Mulţi au obţinut certificate de revoluţionari, care le-au dat privilegii la ieşirea la pensie. Ei sunt în parlament, în presă, în administraţie.

„Am identificat mai mult de 400 de suspecţi pentru torturi şi asasinate. Niciunul nu a fost cercetat. Condamnarea comunismului a fost utilizată doar într-o manieră politică”, spune Marius Oprea, care conduce Institutul de investigare a crimelor comunismului. Timp de trei săptămâni, în septembrie, el a parcurs munţii pentru a identifica ţărani împuşcaţi fără proces, la începutul anilor 50.

„Comunismul nu a dispărut, el s-a privatizat, Copiii, fiicele, nepoţii ofiţerilor sunt în vârful adminiatraţiilor, întreprinderilor. Este un sistem dificil de cuantificat, de genul mafiot”.

În finalul articolului, Le Monde scrie că Dan Voiculescu ar fi fost un personaj controversat, fiind obiectul unei anchete a CNSAS, care a demonstrat legăturile lui cu Securitatea. Jurnaliştii francezi au încercat să ia legătura cu Dan Voiculescu, dar răspunsul biroului de presă a fost scurt: „Subiectul nu ne interesează, nu corespunde strategiei noastre. Trecutul nu este grija noastră.

Sursa: adevarul.ro

Citeste si articolele:

 

Paraziții care halesc banul public

 

Votantii ciumei rosiiÎn timp ce în România sunt drumuri mai rele ca-n Africa, unii bugetari și pensionari încasează lunar zeci de mii de euro.

BUGETARI CU LEFURI IMPERIALE

Dl Victor Ponta, premierul României, a descoperit, în sfârșit, în țara pe care o conduce (adică în România) clasa slujbașilor la stat care au lefuri de împărați.

Între aceștia, figurează un individ (un directoraș pe la asigurările de stat) care bate la câștiguri pe oricare rege din Europa. Românașul nostru încasează lunar vreo 42 000 (patruzeci și două de mii) de euro (în afară de sporuri). Adică o leafă echivalentă cu suma tuturor lefurilor lunare ale membrilor Casei Regale a Spaniei (regele Juan Carlos, regina Sofia, plus prințul moștenitor Felipe).

Premierul Ponta a dat și un verdict în privința directorilor români salariați la stat cu lefuri imperiale și a spus (citez): ”Astfel de oameni trebuie să dispară. Să vedem însă cum rezolvăm acest lucru”.

Îi spun eu cum rezolvăm. Dacă domnul Victor Ponta și oamenii cinstiți și cumsecade din PSD nu au bani să cumpere patru metri de sfoară ca să-l agațe de prima grindă pe guzganul român care bagă lunar în buzunar de la bugetul de stat o leafă de 42000 de lei lunar plus 30 000 de euro lunar prime și sporuri pentru ”muncă stresantă și periculoasă”, atunci eu, subsemnatul, mă angajez să-i trimit premierului prin poștă, în plic, cincizeci de lei ca să cumpere frânghia necesară.

În acest fel premierul va rezolva foarte rapid problema de care a amintit și va face și dreptate, chiar dacă lucrul acesta nu este prea plăcut. Ca fost procuror, dl Ponta ar trebui să știe că bătrânul Stalin, care nu era deloc prost, avea o vorbă: ”Dreptatea este acel lucru pe care trebuie să-l faci chiar dacă nu vrei!”

Interesant este că toți guzganii ăștia români cu lefuri la stat de zeci de mii de euro nu au atras în nici un fel atenția Bruxelles-ului care recomanadă insistent Bucureștiului să taie numai pensiile și salariile alea de șapte sute de lei.

Și mai interesant este că indivizii cu lefuri imperiale sunt în atenția DNA și a altor organe competente ale statului de vreo cincisprezece ani și sunt urmăriți cu cea mai electronică aparatură de pe planetă. Măsurile luate împotriva lor însă întârzie să apară, deși calculatoarele urmăritorilor le țin o evidență strictă. Sau poate tocmai de aceea.

De ce plătim în continuare pensii uriaşe securiştilor?

Potrivit unor date neoficiale, foştii ofiţeri ai poliţiei secrete comuniste, temuta Securitate, au în continuare pensii de cel puţin patru ori mai mari decât ale celorlalţi români. Niciunul dintre politicieni nu îndrăzneşte să vorbească despre această realitate ruşinoasă.

Pensiile securiştilor sunt considerate pensii militare, nimeni nu a avut acces la bazele de date privind cuantumul acestora. Pur şi simplu sunt considerate secret de stat. Informaţii neoficiale arată însă că aceste pensii „speciale” sunt de patru până la şapte ori mai mari decât pensiile românilor obişnuiţi. În 2007, fostul securist Ilie Merce, la acea dată parlamentar, şi-a făcut publică pensia în declaraţia de avere: avea 23 de milioane de lei vechi pe lună, în timp ce soţia sa, fost cadru didactic, avea trecută în acelaşi document o pensie de 5 milioane lei. Deci de cinci ori mai mică.

De asemenea, după ce cazul torţionarului Alexandru Vişinescu a devenit public, iar instituţiile statului nu au mai putut rămâne indiferente, a reieşit că acest fost lucrător al Securităţii are o pensie de 6.000 RON, aproximativ 1.500 de euro. Oare câţi dintre români, printre care copii şi nepoţi ai celor torturaţi sau ucişi de Vişinescu, câştigă acum aceşti bani în fiecare lună? Foştii deţinuţi politici au pensii de zece ori mai mici.

În 2009, parlamentul polonez a adoptat o lege prin care foştilor lucrători ai poliţiei secrete comuniste li se reduceau pensiile cu mai mult de jumătate. Legea a vizat peste 40.000 de persoane, fiind motivată prin nevoia de a se face “dreptate” victimelor regimului comunist. Mare parte dintre acestea erau nevoite să trăiască în sărăcie, în timp ce foştii ofiţeri încasau pensii de aproximativ 2.000 de euro, de patru ori mai mari decât media pe ţară.

Evident că legea nu a fost bine primită. Foştii comunişti, reuniţi în Alianţa Democratică de Stânga, au declarat că este neconstituţională şi a fost atacată în toate instanţele posibile. După ce au pierdut peste tot în ţară, 1.628 de foşti membri ai poliţiei secrete au mers cu procesul până la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Decizia magistraţilor de la Strasbourg în acest caz a fost adoptată pe 6 iunie 2013.

[…] plângerea foştilor securişti polonezi a fost declarată ca “inadmisibilă”. Decizia este definitivă.

Principalii candidaţi la Preşedinţie şi-au împânzit discursurile cu „mândru că sunt român”, „demnitate naţională”, „dreptate pentru români”, „curaj”, „putere” şi alte cuvinte impresionante. Însă toate acestea rămân palavre sforăitoare de campanie, cât timp niciunul nu îndrăzneşte să vorbească şi despre pensiile sfidătoare ale securiştilor care şi-au umilit şi hăituit zeci de ani propriul popor.

În ce țară trăim? Pensia pentru un judecător șpăgar: 15 salarii minime

Statul român, prin legislația prost făcută, recompensează în acest moment într-un mod revoltător magistrații corupți. Aceștia pot beneficia de pensii babane de mii de euro, chiar dacă s-a dovedit că sunt șpăgari.

Judecătorul Stan Mustață, arestat preventiv pentru că vindea sentințe pe tarabă, vrea să se pensioneze. Direct de după gratii s-a adresat cu o cerere Consiliului Superior al Magistraturii. CSM a amânat pensionarea o vreme, în speranța că parlamentarii vor înceta să tergiverseze modificarea legislației care permite acum unui magistrat corupt să încaseze o pensie foarte mare.

Jurnaliștii care au relatat săptămâna aceasta povestea cu pensionarea lui Mustață au calculat că legea îi permite acum acestuia să încaseze o pensie de aproximativ 2.800 de euro.

În cazul Mustață, legislația impune statului român să-i plătească judecătorului șpăgar o pensie cât 15 salarii minime pe economie, pensie pentru care plătesc taxe aproximativ 50 de români care abia supraviețuiesc din 850 de lei pe lună salariu.

Citeste si articolele:

 

 

Securistul penal Dan “Felix” Voiculescu și banii Securității

Preoti spagari

Tranzacţiile cu arme şi diamante prin firmele Securităţii de făcut valută

O parte din arhiva ICE Dunărea a fost desecretizată în 2006, iar mai multe volume sunt la Arhivele Naţionale. „Evenimentul zilei „a prezentat o parte din documentele declasificate, în mai multe articole. Din acestea, reiese că Dan Voiculescu, repezentantul la Bucureşti al off-shore-ului cipriot Crescent, avea un statul privilegiat în relaţiile cu Securitatea.

Episodul 1. Misiunea lui Dan Voiculescu în afacerile Securităţii. Tranzacţia ratată cu tancuri

„Evenimentul zilei” dezvăluia conexiunile prin care Securitatea lui Nicolae Ceauşescu aducea valută în ţară. Unul dintre pionii importanţi în aceste tranzacţii a fost fostul senator Dan Voiculescu. Una din acestea era o afacere din 1981, când Egiptul a comandat de la ICE Romtehnica 150 de tancuri TR-580. Comisia egipteană de recepţie a reclamat calitativ blindatele şi, după o perioadă de probă, a refuzat să le accepte.

O parte dintre ele au ajuns la armata irakiană, după cum avea să recunoască mareşalul Abd al- Halim Abu Ghazala, fost ministru al Apărării şi al Înzestrării Armatei şi omul de încredere al preşedintelui Hosni Mubarak. În urma afacerii, egiptenii şi-au dat seama că au fost păcăliţi şi au cerut României banii înapoi, adică 46,8 de milioane de dolari. Pe 17 septembrie 1984, ministerele Apărării din cele două ţări au semnat acordurile privind reglementarea datoriei. Lichidarea uriaşei sume urma să se facă în şase tranşe egale, a câte 6.687.750 de dolari, plus dobânzi, prin exporturi româneşti: ciment, oţel beton, 1.500 de autoturisme Dacia, 1.000 de tractoare, cherestea şi produse speciale. În aceste tranzacţii a fost implicată şi societatea Crescent şi Dan Voiculescu.

Întâlniri conspirative la Crescent

Bucureşti, 19 noiembrie 1987. La sediul societăţii cipriote Crescent au loc două întâlniri între o delegaţie de diplomaţi egipteni şi ofiţeri de securitate români de la ICE Dunărea.
Cei cinci egipteni au venit supăraţi la reprezentantul firmei cipriote, Dan Voiculescu, pentru a transmite un mesaj telefonic de la mareşalul Abu Ghazala. Însărcinatul cu afaceri al Egiptului, A. Osman, ataşatul militar, Attal Saied, consilierul comercial, Tantawi Makram, adjunctul consilierului comercial, A. Maghdi şi reprezentantul unei firme maritime, El Gazzar, au arătat că mareşalul era nemulţumit de consturile ridicate de transport în cazul unui contract de 36.000 de tone de oţel- beton încheiat de firma Crescent cu NSPO – organismul de aprovizionare al armatei egiptene.

Egipteni: „problema trebuie tratată politic”

„Au menţionat că problema trebuie tratată politic, întrucât Abu Ghazala era «Numărul 2» în Egipt şi nu ar fi bine să nu i se dea satisfacţie,” au notat ofiţerii ICE Dunărea, în raportul făcut după această întâlnire. Abu Ghazala era supărat că românii îi transportau oţelul beton în Alexandria (Egip), cu navele româneşti Dragomireşti şi Oituz, cu 26 de dolari/tonă.
El voia un preţ de transport mai mic, de 16 dolari/ tonă. Livrările de produse româneşti, Crescent – NSPO erau în contul datoriei de 46,8 milioane de dolari.

Episodul 2. Misterele fabricii de bani a Securităţii. Filiera Crescent şi comisioanele lui Dan Voiculescu

Foşti ofiţeri din cadrul ICE Dunărea au fost parteneri de afaceri, după Revoluţie, cu Dan Voiculescu. În anii ’80, politicianul era un om de bază în tranzacţiile de import-export derulate de Securitate. Artoculul prezenta cum făcea bani Crescent din aceste afaceri şi cu ce comisioane rămâneau. De asemenea, cine erau ofiţerii de la ICE Dunărea şi ce au ajuns după revoluţie.

Care era profitul Crescent în afacerile Securităţii?

Într-o notă de convorbire, din 1986, se arată că securiştii au stabilit, la sediul Crescent – cu Dan Voiculescu – importul din Ungaria a 50.000 de tone de alumină calcinată. Off-shoreul cumpăra alumina cu 168 de dolari/tonă, de la o societatatea Sea Holly, reprezentanţa din Bucureşti. Crescent vindea către ICE Mineralexportimport cu preţul de 190 dolari/tonă. Dintr-un foc, la o singură afacere, Crescent obţinea un comison de 22 dolari/ tonă, adică 1.100.000 de dolari.

Afaceri de milioane

Cinci ani mai târziu, pe 29 decembrie 1987, Dan Voiculescu informa conducerea ICE Dunărea, respectiv pe Constantin Gavril şi Constantin Rotaru, că „cifra de afaceri a firmei sale – biroul din Bucureşti – a reprezentat circa 138 de milioane de dolari (export- import), din care circa 70% cu ICE Dunărea, apreciind în acest sens eforturile făcute de cele două firme pentru derularea unui asemenea volum de afaceri. „Discuţiile privesc diversificarea produselor pentru export şi a pătrunde şi pe alte pieţe”, se arată în nota de convorbiri.

Cadouri pentru generali: Agende şi calendare Crescent

Generos, Dan Voiculescu le-a făcut cadou şefilor ICE Dunărea agende şi calendare „Crescent”. Cu o zi înainte, pe 28 decembrie 1987, el fusese vizitat la sediul Crescent de alţi trei angajaţi ICE Dunărea, printre care şeful de serviciu Nicolae Juncu şi economistul Mihail Lazăr (foto). În bilanţ se arată că firma Crescent a vândut, în 1987, cantitatea de 876.250 de tone de ciment. „Crescent a mulţumit pentru activitatea şi colaborarea avută în anul 1987 cu Servicul 6 şi a apreciat că, pentru anul 1988, există perspectiva pentru exportul a un milion de tone,” se arată în notă. Mihail Lazăr este în prezent director general al grupului GRIVCO.

Episodul 3. Cum a fost Dan Voiculescu răsfăţat de Securitate

Angajarea lui Dan Voiuclescu la Crescent a fost făcută prin intermediul societăţii Argus, condusă de generalul Dragoş Diaconescu, cercetat recent în dosarul „Bancherilor” pentru credite frauduloase. În discuţiile cu şefii ICE Dunărea, privind tranzacţiile comerciale cu partenerii externi, cuvântul lui Voiculescu era luat în seamă, iar solicitările sale erau rapid aprobate. Generalul Epifanie Amohnoaie, directorul ICE Dunărea, nota, pe 4 mai 1987, după o întâlnire cu Voiculescu: „Se preocupă să-şi schimbe autoturismul vechi prin Automecanica şi să cumpere o Dacia pe care să o înregistreze cu număr alb, pe numele unui şofer – Necula Gheorghe pentru a nu merge peste tot cu 12-B”. Numărul de înmatriculare 12-B era cel rezervat cetăţenilor străini, şi atrăgea imediat atenţia în România, iar Voiculescu voia să treacă neobservat.

Vaporaşul pentru voiaje

„A informat că ar fi o idee de a cumpăra un vas mic (3.500 de tone), vechi, pentru voiaje din porturi româneşti către Turcia şi Grecia, ca perspectivă şi deschiderea de posibilităţi de export pe aceste pieţe”, semnala generalul, într- o altă notă, din 14 aprilie 1987.
„Partenerul a informat că intenţionează să vândă discurile produse în ţară (Artexim) cu muzică populară în Canada/ SUA/Australia/Israel şi că va începe cu SUA”, explica generalul ce planuri de export mai făcea Voiculescu.

Episodul 4. Dacia, dragostea lui Nicolae Ceauşescu şi combinaţia lui Dan Voiculescu

Dorinţele lui Dan Voiculescu exprimate în discuţiile cu şefii Securităţii erau îndeplinite imediat. Angajările la firma Crescent, pe care o conducea, erau făcute de ICE Dunărea.

Off-shore-ul cipriot Crescent, reprezentat la Bucureşti de Dan Voiculescu, s-a comportat ca o adevărată căpuşă în relaţiile cu ICE Dunărea. Intermedia exporturi (autoturisme, sodă caustică, anvelope, ţevi) de sute de milioane de euro pentru un comision profitabil.

Dacia pe piaţa egipteană

Dovadă în acest sens este o notă de convorbire, din 12 februarie 1987, de la sediul firmei, privind exportul a 500 de autoturisme Dacia în Egipt. Omul trimis de ICE Dunărea în Egipt a semnat în numele Crescent: „I s-a prezentat partenerului (Crescent, n. r.) contractul semnat în numele Crescent, în Egipt, de către delegatul Auto Dacia cu Ministerul Apărării pentru exportul a 500 de autoturisme Dacia. După ce partenerul va studia contractul se va confirma partenerului egiptean şi se va semna contractul Crescent – Auto Dacia”.

Cadourile: whiskey, cafea şi Kent

Generalii şi coloneii din conducerea ICE Dunărea aveau obligaţia să raporteze toate cadourile primite de la partenerii de afaceri. De exemplu, atunci când Crescent trebuia să discute o afacere la ICE Metalexportimport, securiştii au notat: „Voiculescu nu a putut veni, însă a trimis prin şofer şi tovarăşul Lazăr un pachet (o sticlă whiskey, 1 pungă cafea 250 de grame şi cinci pachete de ţigări Kent pentru tovarăşul director Rogojnaru”.

Episodul 5. Povestea „stelelor” care au făcut-o pe Elena Ceauşescu să „deschidă ochii cât cepele”

Exportul de diamante sintetice al României socialiste s-a făcut prin intermediul firmei Securităţii, ICE Dunărea. Societatea cipriotă Crescent, reprezentantă la Bucureşti de Dan Voiculescu, a încercat să intre pe piaţa comerţului cu pietre preţioase.

Un alt detaliu interesant, în arhivele ICE Dunărea, în problema exportului de diamanate sintetice şi scule diamantate a fost implicată şi societatea Crescent, reprezentată la Bucureşti de Dan Voiculescu. Pe 7 mai 1986, consilierul Crescent, Dumitru Theodoru s-a întâlnit la sediul societăţii Securităţii cu inginerul Iulian Acatrinei şi referentul Sili Enache. Din discuţii reiese că Crescent a găsit o societate interesată în preluarea diamantelor româneşti.

Solicitarea Crescent

„Am solicitat să ne precizeze numele şi adresa firmei belgiene din Antwerpen interesată de diamante sintetice româneşti în vederea contactării acesteia de către delegaţia mixtă ICE Dunărea- UPS Dacia cu prilejul deplasării ce urmează să o efectueze în Belgia în perioada 14-21 mai 1986. Crescent va comunica telefonic faza următoare în această problemă. Au fost predate două cataloage de prezentare diamante sintetice şi scule diamantate,” se arată în nota discuţiilor.

Citeste si articolele:

 

 

http://asapteadimensiune.ro/inal%C8%9Bii-prela%C8%9Bi-ortodoc%C8%99i-de-la-turnatorii-la-securitate-de-ieri-la-%C8%99pagarii-de-azi.html

 

Înalții prelați ortodocși, de la turnătorii la Securitate de ieri la șpăgarii de azi…

 

Preoti spagariDe câte ori încerc să abordez un subiect privitor la preoțimea ortodoxă am o puternică senzație de vomă. Trebuie să descriu niște larve ce trăiesc din munca altora și care și-au trădat aproapele turnându-l la Securitatea comunistă. Dacă azi ortodoxia ar fi o afacere privată, în care nu intervin bani publici, nu m-ar interesa foarte mult subiectul. Așa însă, nu pot trece cu vederea acest buboi numit “religie majoritară”. Știți ce fac acești borfași în sutane în cooperare cu Ministerul Educației? Produc absolvenți de teologie pe bandă rulantă. Scopul? Sfânta șpagă dată și primită pentru o parohie. În timp ce românii mor în spitale măcelăriți de cei mai slab pregătiți medici, cei buni alegând să emigreze datorită salarizării, Biserica Ortodoxă își adaugă zilnic la parcul auto mașini de ultimă generație, biserici luxoase, majoritatea goale, iar clerul ortodox conduce pe drumurile publice, uneori în stare avansată de ebrietate, mașini dintre cele mai scumpe. Acest peisaj medieval întârziat este întregit de îndoctrinarea religioasă din școli, unde nu sunt minimale condiții sanitare (cel puțin în mediul rural), dar predomină opiumul religios, numai bun pentru a-i prosti în continuare pe cei săraci cu duhul.

Ce poate fi mai relevant pentru decăderea BOR decât faptul că un infractor ca George Becali, șmenar înainte de 1989 și cioban analfabet după, a fost finanțatorul ortodox important, cel care, după ce se porcăia zi de zi cu cine nimerea, devenea marele apărător al ortodoxiei, doar era la fel de șmecheraș și cu tupeu de borfaș ca unii preoți ortodocși. Răul făcut României de această hoardă nesătulă de bani și averi, înainte de 1989 și după, este imens. România este o țară coruptă și din cauza Bisericii Ortodoxe, o instituție încremenită în plină perioadă fanariotă. Precum grecii leneși și guralivi din secolul XIX, dar și de azi, prelații ortodocși sunt o specie pentru care Biblia este o carte doar teoretică, fără nicio legătură cu afacerile lor pământene. Aceste jeguri umane, ce îndemnau românii să voteze un mitoman, și care n-au mișcat un deget pentru a opri crimele dictaturii comuniste, nu merită decât disprețul nostru. Sunt puține excepții, majoritatea fiind încadrabilă în aceste tipare. Iată mai jos și două exemple.

Preoţii care ne-au trădat şi au făcut pact cu Securitatea. Lista celor mai cunoscuţi duhovnici români care l-au vândut până şi pe Dumnezeu

Arhivele Securităţii au scos la iveală faptul că printre turnătorii regimului comunist s-au numărat şi înalţi prelaţi sau simpli preoţi. O parte dintre ei şi-au păstrat şi astăzi funcţiile în ierarhia Bisericii, alţii s-au răspopit şi au eşuat în politică. Adevarul.ro vă prezintă poveştile turnătorilor cu sutană.

SUCEAVA ÎPS Pimen, spion al Securităţii în SUA, Germania şi Israel, turnător la Mănăstirea Putna

ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, este unul dintre cei mai cunoscuţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române despre care s-a stabilit cu siguranţă că a fost turnător la Securitate. Acest lucru este confirmat chiar şi de o decizie definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, din octombrie 2012. Încă din 2007, CNSAS a decis că arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen, a colaborat cu Securitatea, furnizând informaţii cu privire la colegi ai săi şi unii membri ai diasporei, în perioada în care s-a aflat în misiune în Occident, trimis de Biserică. Potrivit Deciziei CNSAS numărul 3.370 din 9 octombrie 2007, ÎPS Pimen, cu numele de mirean Vasile Zainea, este titularul dosarelor SIE 40160 şi I 993, iar potrivit celor consemnate în aceste dosare, „a fost utilizat ca informator de IJ Suceava sub numele conspirativ Sidorovici în perioada 1975-1977”.

Citeste mai mult

Arhiepiscopul Teodosie cere spaga 5000 de euro pentru preotie

Cum sa nu spuna altii despre noi ca suntem cea mai corupta tara din UE. Bai, Teodosie, sau care ti-o fi numele, mori javra ordinara nu imbolnavi de coruptie si hotie acest popor!

 

Citeste si articolele:

 

Ortodoxia îngroapă România

 

Vrem spitale nu catedraleNu știu dacă realizați, dar singurele țări ortodoxe din UE sunt România și Bulgaria, aflate pe ultimele locuri în Uniune, în toate clasamentele legate de bunăstarea populației. Ortodoxia e doar un sistem tribal, plin de ritualuri care nu mișcă 1 mm conștiința cetățeanului român corupt, hoț, ineficient. O majoritate, a celor autodeclarați ortodocși, ce nu are cunoștințe minimale legate de doctrina creștină, de fundamentul ei. Bigotismul în care Biserica Ortodoxă evoluează are drept rezultat societatea imorală și coruptă de azi. Deși bisericile s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, România continuă să fie țara cu cea mai ridicată infracționalitate din UE. Mai mult, dacă nu știați, în fiecare zi, în România, 80 de locuințe sunt sparte de hoți. Hoți care, probabil, la ultimul recensământ s-au declarat ortodocși.

Abaterile grave ale unor slujitori ai Bisericii Ortodoxe de la normele creștine sunt cunoscute. Acești așa-ziși trimiși ai lui Dumnezeu pe pământ nu fac altceva decât să confirme că Biserica este doar un loc putred, din care Dumnezeu a fost izgonit de mult. Cum pot pretinde unii preoți și călugări că sunt creștini, din moment ce laudă sau nu iau nicio atitudine împotriva comunismului ateu? Oare nu știu ei că adevărații creștini au preferat să moară dar să nu-și trădeze credința? Ce au făcut în comunism acești așa-ziși creștini? Au ciripit la Securitate, doar mai bine-l trădezi pe Dumnezeu decât pe securiștii comuniști.

Și mai mult: azi, în schimbul unor arginți, “slujitorii Domnului” își îndeamnă credincioșii (citește fraierii de pe urma cărora se îmbogățesc) să-l voteze pe Ponta la alegerile prezidențiale. Ce contează că minte, doar și ei mint atunci când umblă după bănuți mai ceva ca Sile Cămătaru. Ce contează că Ponta și-a părăsit soția însărcinată pentru nurii Dacianei Sîrbu, doar și ei își părăsesc credința ori de câte ori fac politică. Să nu știe acești Iuda că politica este trădarea lui Dumnezeu și, implicit, intrarea în templul Satanei?

Biserica Ordodoxă este cea mai coruptă instituție publică (dacă o putem numi așa) din România. Se dau șpăgi la greu pentru a obține sau a păstra o parohie. Funcționează clientelismul și nepotismul în tot ce înseamnă avansarea în ierarhia Bisericii. Această instituție a rămas în plin feudalism, fiind destinată unei populații îndobitocite, care trăiește după normele Evului Mediu.

Culmea culmilor absurdului: dupa ce au colaborat la greu cu Securitatea comunistă, înalții prelați ortodocși au pretins, după 1989, introducerea obligatorie a religiei în școli. Este un obiect la care se pierde timpul și încarcă inutil programul școlar al elevilor. Religia predată în școli nu pune accent pe valorile umane ale creștinismului, ci pe tot felul de ritualuri absurde, din care ideea de Dumnezeu dispare. Recenta hotărâre a Curții Constituționale legată de predarea religiei în școli, conform căreia părinții trebuie să facă cerere pentru participarea copiilor lor la cursul de religie, și nu invers cum este acum, va avea un efect minim, mai ales în rândul populației seminalfabete de la țară, acolo unde, îndemnați de “persoane de bine”, membrii turmei ortodoxe vor cere în bloc participarea (citește pierderea de timp) la orele de religie. Este însă un început. Doar că vine prea târziu, dupa 25 de ani de îndoctrinare religioasă fără niciun efect în privința moralei publice.

În final, haideți să citim împreună o scrisoare emoționantă adresată Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, de către un tânăr din România. Daniel Nica este absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a fost, timp de trei ani, managerul departamentului de Relaţii Publice al unei universităţi franceze, CEFORA Business School.

Scrisoarea unui tânăr pentru Patriarhul României: „Nu vă e ruşine că l-aţi vândut pe Dumnezeu cu bucăţica?“

„Stimate Înalt Prea Sfintiţ Părinte Daniel,

Uitându-mă la evenimentele ce se petrec în ultima perioadă în Casa Domnului nu ştiu dacă mie trebuie să-mi fie ruşine că vă port numele sau dumneavoastră să vă fie ruşine că aveţi acelaşi nume cu mine.

Aş putea spune că am fost crescut la ţară, fiecare vară din primele 17 – 18 ale vieţii mele petrecându-mi-o alături de bunici într-un sat din sudul ţării. Ştiţi care erau cei mai importanţi oameni acolo? Primarul, doctorul şi popa! O să mă întrebaţi de ce, lipsit de respect, îl numesc Popă şi nu părinte, aşa cum am fost (OBLIGAT) să învăţ în timpul orelor de relgie? O să vă răspund: suntem un stat LAIC iar acest „Popă“ are cel puţin respect din partea mea! De ce?

Spre deosebire de dumneavoastră, Popa din satul meu, deşi obligat de Biserica dumneavoastră, nu percepe taxe săracilor care îşi îngroapă părinţii sau îşi căsătoresc copii. Nu le cere banii pe care nu îi au pentru a sta în faţa lui Dumnezeu.
Nu le vorbeşte despre alegeri prezidenţiale bunicilor mei!

Nu îi obligă să cumpere ziarele bisericii sau calendarele (printate de sfinţiile dumneavoastră fără a înţelege, măcar, ideea de TVA!).

Ziarele primite (OBLIGATORIU) sunt plătite din buzunarul Părintelui Nea’ Nelu (aşa cum îl ştie lumea în sat), iar calendarele sunt de multe ori oferite tot gratuit, pentru că nu toată lumea are Mercedes la poartă (dacă înţelegeţi unde bat).

Obişnuiam, mic fiind, să cumpăr (de placere) cel puţin o iconiţă de la fiecare biserică/mânăstire pe care o vizitam cu părinţii mei în vacanţe. Şi credeţi-mă, am vizitat multe. Atât de multe încăt acum câţiva ani Mânăstirea Curtea de Argeş, pe care o mai vizitasem în trecut, tot pentru a aprinde o lumânare, mi-a cerut şi mie şi părinţilor mei taxă la intrare.

Ni s-au dat bilete! Puteţi să credeţi asta ?! BILETE la intrare în Mânăsitre, bilete pentru a ne putea ruga. A fost ultimul an în care am vizitat acel loc, deşi plin de credincioşi, uitat de Dumnezeu.

Dumneavoastră Preafericitul Părinte Daniel, împreună cu Biserica Ortodox Română, încercaţi să îmi manipulaţii buncii şi străbuncii! Îi faceţi să acţioneze politic în funcţie de interesele dumneavoastră mizând pe credinţa lor şi folosindu-vă cu NERUŞINARE de încrederea lor… de, poate, prea puţinele cărţi citite de ei…

Nu cred că este nevoie să demonstrez cele scrise mai sus, aveţi cunoştinţă de ele şi pot să fac pariu că aveţi acces la internet de pe un Mac pe care eu nu o să mi-l permit prea curând… noroc de poporul creştin-ortodox.

Înainte de a ajunge la subiectul acestei scrisori, o să subliniez pentru a spulbera orice dubiu, că sunt creştin, mulţumesc Celui de Sus după fiecare masă la care îmi adun părinţii şi prietenii şi mă închin în fiecare seară înainte să adorm.

În calitatea mea de Fiu al Lui Dumneazeu, vă întreb, stimate Înalt Preasfinţit, aşa cum l-am auzit o dată pe tata întrebând: Nu vă e ruşine? Nu vă e ruşine că l-aţi vândut pe Dumnezeu cu bucăţica?

V-aş ruga să nu vă rugaţi pentru mine, nu o să-mi permit să plătesc… Dumnezeul în care am fost învăţat să cred nu costă şi nu face politică.

Cu pioşenie, Un Daniel, Un om.

Sursa

Patriarhul Daniel si Victor Ponta
Victor Ponta, candidat la Alegerile prezidenţiale 2014, îi strânge mâna Patriarhului Daniel FOTO Mediafax

Citeste si articolele:

  • Societatea civilă din România este finanațată de foști securiști și actuali infractori

    Societatea civilaRahații din societatea civilă fac posibilă România securistică și infracțională de azi

    Ce ți-e și viața asta. Infractorul Cătălin Tolontan lupta cu femeile “corupte” din PDL, cu câțiva ani în urmă, și apărea la tembelizor ca mare jurnalist de investigații. De fapt, acest Tolontan era la furat cu șeful lui, pușcăriașul “Felix” Voiculescu. Haideți să vedem un material despre securiștii și infractorii de azi, scris de Stelian Negrea. Am citit un comentariu la cele scrise de el și am realizat că sunt în țara țiganilor și ciobanilor, iar unii dintre ei mai știu și alfabetul. Mesajul era cam așa: “Ești un nimeni (Stelian Negrea adică) și față de cutărică … bla, bla, bla”. Dar nimic despre conținutul materialului. Securiști jegoși și infractori ce-o ardeți pe net, va veni și ziua în care o să vă ascundeți în gaură de șarpe. 1989 n-a însemnat nimic pe lângă ceea ce urmează. Ați furat și distrus această țară, iar pentru asta veți plăti. Nu mai împroșcați cu flegme pe cei care prezintă adevărul, cu dovezi și cu fapte concrete.

    Cronologia unei aliante contra naturii: Alianta pentru o Romanie Curata, Doru Buscu de la Catavencii, alti pitici din menajeria lui Vantu, panicarzi verzi, toti luptand murdar sa-l apere pe Tolontan care si-a finantat Gazeta Sporturilor cu banii firmei Securitatii lui Ceausescu reprezentata de Voiculescu Dan

    Cand conteaza persoanele si nu principiile se nasc tot felul de aliante aparent contra naturii. De exemplu, organizatia cu nume pompos “Alianta pentru o Romanie Curata” condusa de Alina Mungiu Pippidi se alatura luptei murdare a lui Doru Buscu, redactorul sef de la Catavencii, alias Doruletz din menajeria lui Sorin Ovidiu Vantu, impreuna cu panicarzi verzi gen Mihai Gotiu, plus organizatii ce pretind ca apara libertatea de exprimare ca ActiveWatch. Tinta lor a tuturor este sa-l scoata basma curata pe jurnalistul Catalin Tolontan care a semnat imprumuturi de sute de mii de dolari de la firma Securitatii lui Ceausescu reprezentata in Romania de Voiculescu Dan, condamnat la 10 ani de inchisoare cu executare pentru spalare de bani in dosarul privatizarii frauduloase a ICA. Acelasi Catalin Tolontan care a semnat cu “Am luat la cunostinta” si “De acord” in subsolul a zeci de documente unde tronau semnaturile familiei Voiculescu si a interpusilor securisti ai acesteia.

    Am prezentat documente, adica dovezi concrete

    In anchetele mele jurnalistice (http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/gazeta-sporturilor-ridicata-pe-banii-lui-ceausescu-catalin-tolontan-a-semnat-imprumuturi-de-sute-de-mii-de-dolari-de-la-firma-crescent-a-securitatii-reprezentanta-de-voiculescu-dan-107544.html) am prezentat documente adica dovezi concrete si totusi cei de mai sus n-au avut curiozitatea sa-l ia la intrebari pe Catalin Tolontan ci au preferat sa-mi sara mie in carca si sa ma acuze de toate unsuroseniile si caraghioslacurile pentru care chiar si Vadim Tudor s-ar fi rusinat. Seria dezvaluirilor despre cum s-a cladit imperiul media al lui Voiculescu Dan pe banii Securitatii n-a inceput cu Gazeta Sporturilor si nici nu se va incheia cu acest organ de presa sportiva. Astept de la toti cei de mai sus sa se solidarizeze si cu un alt apropiat al lui Voiculescu Dan, Mihai Gadea, despre ale carui inceputuri in afaceri am scris ieri (http://steliannegrea.wordpress.com/2014/08/28/ce-facea-gidea-emanuel-mihai-inainte-sa-ia-imprumutul-de-200-000-de-euro-de-la-voiculescu-dan-sotia-vindea-cosmetice-intr-un-apartament-de-94-mp-inchiriat-de-realizatorul-sintezei-zilei/)

    Doru Buscu, alias Doruletz din menajeria lui Sorin Ovidiu Vantu

    Badaranul din corul de bocitoare al lui Catalin Tolontan a fost Doru Buscu, alias Doruletz din menajeria lui Sorin Ovidiu Vantu (http://www.gandul.info/stiri/stenograma-vi-sov-catre-doru-buscu-academia-catavencu-trebuie-sa-raspunda-intereselor-lui-sorin-ovidiu-vintu-punct-7490789), care si-a pus salopeta de mecanic de autobaza si-a inceput sa-mi care sudalmi ca asa-i in democratie te iei de ala care a prezentat documentele si nu de ala care trebuie sa dea socoteala pentru ce a semnat (http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cat-de-imbucurator-este-sa-fii-balacarit-in-catavencii-de-doru-buscu-alias-doruletzu%E2%80%99-din-menajeria-lui-vantu-mircea-badea-nici-nu-stii-cat-de-mic-incepi-sa-fii-107587.html). In gazeta de comicarie pe care o detine in proportie de 50%, Catavencii, Doruletz a mai aprobat ulterior un alt articol slinos fara sa mai fie semnat (http://www.catavencii.ro/despre-ziaris%CC%A6ti-s%CC%A6i-prestatori/). Si cum putea sa incheie altfel Doruletz, decat cu un interviu cu insusi Catalin Tolontan in care evident e prezentat ca o victima si nu este intrebat despre imprumuturile de la Securitatea lui Ceausescu (http://www.catavencii.ro/ca%CC%86ta%CC%86lin-tolontan-e-deprimant-ca-pres%CC%A6edintele-sa%CC%86-lucreze-cu-interpreta%CC%86ri-de-colt%CC%A6ul-mesei/).

    Un alt fost angajat de-al lui Sorin Ovidiu Vantu

    Un alt fost angajat de-al lui Sorin Ovidiu Vantu, care si-a tras intre timp o organzatie care apara libertatea de exprimare, Activewatch sare si ea in apararea lui Catalin Tolontan, evident victimizandu-l si fara sa-l intrebe ce-i cu documentele pe care le-a semnat. (http://activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/solidaritate-cu-jurnalistul-catalin-tolontan/) Intr-un mod surprinzator, Activewatch vorbeste ca jurnalistul Catalin Tolontan ar fi “in aceasta perioada tinta unor atacuri politice si mediatice meschine, suspecte de interese partizane si de rea-credinta”. I-am rugat in mod respectuos sa-mi spuna daca anchetele mele jurnalistice fac parte din acest atacuri. Inca astept raspunsul lor si in functie de acesta ma gandesc daca sa le inapoiez sau nu diploma pe care mi-au dat-o in 2011 pentru faptul ca am dezvaluit practicile de santaj de presa din trustul media al lui Voiculescu Dan.

    Cineva mi-a atras atentia ca prin 2010, DNA acuza ca acelasi Catalin Tolontan a prezentat pe www.tolo.ro o serie de stenograme inventate/false intr-unul din dosarele ce o privea pe Elena Udrea

    Au urmat Alianta pentru o Romanie Curata, care a gazduit pe site-ul www.romaniacurata.ro puncte de vedere evident partizane ale lui Catalin Tolontan in razboiul acestuia cu presedintele Romaniei cand acesta din urma a vorbit despre “lichele” din presa in urma dezvaluirilor mele. Nu apreciez astfel de etichete si nici nu reusesc sa-mi dau seama de ce s-a simtit Catalin Tolontan dator sa-i raspunda presedintelui cu “De ce ma faceti lichea domnule presedinte”, cand acesta nu i-a pronuntat numele. Ca sa va fie si mai clar tuturor: daca aveti dovezi ca exista vreo legatura cauzala intre anchetele mele si declaratiile presedintelui va rog sa le faceti publice altfel operati cu insinuari slinoase a la Mircea Badea.

    Odata facute publice anchetele mele oricine de la B1 Tv, Realitatea Tv si pana la Antena 3, Romania Tv, TVR si Radio Trinitas le putea prelua. Eu nu fac politica editoriala a nimanui si nici nu impun nimanui sa-mi preia anchetele. Pe acelasi site, www.romaniacurata.ro sunt gazduite cu generozitate toate anchetele despre afacerile facute de Elena Udrea pe cand conducea Ministerul Dezvoltarii, semn ca acolo exista o aplecare speciala pe acest subiect. Nu ma intereseaza, nu sunt consilierul politic al nimanui si nici nu ma pasioneaza meciurile politice ale celor care se afla in spatele acestui site. Cineva mi-a atras atentia ca prin 2010, DNA acuza ca acelasi Catalin Tolontan a prezentat pe www.tolo.ro o serie de stenograme inventante/false intr-unul din dosarele ce o privea pe Elena Udrea (http://www.ziare.com/monica-iacob-ridzi/stiri-monica-iacob-ridzi/dna-dialogul-intre-anchetatori-si-cei-cercetati-in-dosarul-ridzi-fictiv-994197).

    Catalin Tolontan semnat in permanenta acte alaturi de toata familia lui Voiculescu Dan si interpusii lor securisti

    Tot din categoria celor care au arestat binele de la www.romaniacurata.ro intra si panicardul verde, Mihai Gotiu, care s-a simtit si el dator sa mearga cu valul si sa scrie doua strofe in apararea lui Catalin Tolontan (http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cui-ii-e-frica-de-catalin-tolontan-107784.html). N-are rost sa-l cititi ca n-o sa descoperiti intrebari legate de imprumuturile semnate de Catalin Tolontan din banii Securitatii lui Ceausescu pentru ca dupa cum am mai scris pe www.voxpublica.net Mihai Gotiu nu-i un jurnalist ci un activist, un panicard verde care v-a speriat rau in filmele de groaza cu cianura si gazele de sist.

    Ca o paranteza, care are totusi legatura cu subiectul, Societatea Academica Romana (ONG-ul care dezvolta www.romaniacurata.ro) ActiveWatch si Centrul pentru Jurnalism Independent (un prieten al aceluiasi site) au lansat recent initiativa Coalitia pentru o Presa Curata unde Catalin Tolontan e adviser si care solicita mass-mediei romanesti publicarea unor date publice urmand ca sa primeasca o patalama de buna purtare. In aceste conditii, i-am intrebat daca documentele despre imprumuturile semnate de Catalin Tolontan nu intra cumva in conflict de interese cu aceasta initiativa laudabila, insa de doua saptamani n-am primit un raspuns. Inca il astept.

    Mai departe s-au mai simtit datori sa-l apere pe Catalin Tolontan dar nici o secunda sa-l intrebe ce-i cu imprumuturile sau de ce a semnat in permanenta acte alaturi de toata familia lui Voiculescu Dan si interpusii lor securisti urmatorii: Cristian Teodorescu, subalternul lui Doruletz de la Catavencii (http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cum-e-sa-faci-pe-jurnalistul-de-investigatie-jignit-107590.html ) , Costi Rogozanu (http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/presa-tolontan-crescent-basescu-etc-107607.html) iar pe Facebook au mai avut postari sau reactii virulente altii de pe la Catavencii sau din fosta menajerie a lui Vantu: Patrick Andre de Hillerin si Florin Iaru.

    Acestia este corul de bocitoare de pana acum al lui Catalin Tolontan insa nu cred ca-i varianta finala. Nu trebuie sa ai background de jurnalist ci doar bun simt cetatenesc sa pui intrebarile necesare lui Catalin Tolontan si nu sa te indrepti cu manie proletara impotriva celei care a facut publice o serie de documente.

    Citeste si articolele:

     

     

     

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*