1- In timp ce Iliescu si poporul rus ne prigoneau printre straini si martirizau pilonii de rezistenta a TARII, iata ce scria martirul Mircea Eliade către Radu Gyr: „Mă socoteam de mult un scriitor român uitat“ ; 2 – Un cercetator roman face o dezvaluire nimicitoare: SIDA e o inventie, nu exista ! 3 – Scandalul defrișărilor trimite spre “parintele transformarii” acestei tari de catre Ion Iliescu , patriot care a decorat firma austriacă Schweighofer

mnUnul dintre prietenii români apropiaţi chiar şi după exil de Mircea Eliade a fost poetul Radu Gyr, omul care l-a coborât pe Iisus în temniţele comuniste în care a stat 20 de ani.

 

După ultima eliberare a poetului, cei doi au ţinut legătura prin scrisorile telegrafice pe care şi le puteau trimite peste ocean. adevarul.ro vă prezintă, în exclusivitate, două depeşe ale lui Mircea Eliade, păstrate cu sfinţenie de Simona Gyr, fiica lui Radu Gyr.
Mai întâi, două istorii personale. În 1941, când România intra în război, iar soldaţii români treceau Prutul, Mircea Eliade era consilier cultural la Lisabona. Avea 34 de ani, dar era deja faimos atât ca scriitor, cât şi ca savant. În 1944, când România era ocupată de sovieticii conduşi de Andrei Vîşinski, Mircea Eliade se mută temporar într-un sat de pescari de lângă Lisabona, iar în 1945, după terminarea războiului, hotărăşte să nu se mai repatrieze.

Se stabileşte la Paris şi începe să ţină cursuri. Face carieră internaţională colaborând cu publicaţii de prestigiu şi conferenţiind prin toată lumea: Paris, Strasbourg, Ascona, Amsterdam, Lund, Roma, Munchen. În 1957, Mircea Eliade (foto) se mută la Chicago, în Statele Unite, unde devine profesor de istorie a religiilor. Este ales, în 1966, membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe, primeşte titlul de honoris causa din partea multor universităţi, câştigă admiratori şi discipoli în toată lumea. La 22 aprilie 1986, moare din cauza unei congestii cerebrale şi este incinerat. Cenuşa sa se află în cimitirul Oakwood, din Chicago.

Despre Radu Gyr s-a spus că s-a născut să scrie poezie. La 10 ani, în casa părinţilor – actorul Ştefan Coco Demetrescu şi muziciana Eugenia Gherghel –, îşi exersa lirica ludică în epigrame adresate profesorilor de la Liceul „Carol I“ din Craiova, iar la 14 ani, la 7 iunie 1919, punea în scenă, la Teatrul Naţional din Craiova, poemul istoric „În munţi“. Primul volum de poezii, „Linişti de schituri“, i-a apărut la 18 ani, sub atenta îndrumare a Elenei Farago. Adeziunea făţişă la politica legionară l-a trimis în lagărele de la Tismana şi Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade şi Nae Ionescu, însă revenirea Mişcării în politică îl propulsează pe postul de Director al Teatrelor. Totuşi, după rebeliunea legionară, Gyr e din nou închis. 2 iunie 1945.

Tribunalul Poporului. Procesul „lotului ziariştilor fascişti“. Radu Gyr: „Eu am avut o credinţă şi am iubit-o. […] Prăbuşiri de idealuri, năruiri de aspiraţii înregistrăm cu toţii. Şi, poate, uneori greşim tocmai în credinţele noastre cele mai curate, cele mai cinstite. Istoria va vedea unde am greşit şi unde nu“. Alexandrina Sidorovici, soţia lui Silviu Brucan, acuzatoare publică: „Eşti un legionar demagog!“. Radu Gyr: „Dumneavoastră vă trudiţi, de trei luni, să strângeţi dovezi apăsătoare împotriva mea şi când eu, în zece minute, suflu în ele ca în nişte baloane de săpun, vă enervaţi şi-mi întrerupeţi apărarea“.

Sentinţa: 12 ani de închisoare. Braşov, Văcăreşti şi Aiud. Ironia: la 2 iunie 1945 a fost ultima zi de naştere pe care a sărbătorit-o mareşalul Ion Antonescu. La finalul anului 1955, este eliberat şi dus la spitalul de la Foişorul de Foc, din Bucureşti. „Era în asemenea hal de slăbiciune şi degradare fizică încât nu l-au lăsat să meargă acasă. A stat acolo câteva luni, fără să ştie nimeni“, povesteşte Radu Popa, unicul nepot al lui Radu Gyr. În 1958, în urma unei înscenări, a fost condamnat din nou. La moarte. Poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane“, căreia i-a pus titlul „Manifest“, l-a îmbrăcat din nou în zeghe în temniţele din Aiud. A fost eliberat abia în 1963. Pe Mircea Eliade şi Radu Gyr i-a legat o prietenie specială, veche, deşi cea mai mare parte a vieţii lor nu şi-au putut vorbi liber.

Comunicau, însă, prin scrisori, Simona Popa (foto), fiica lui Radu Gyr, a povestit, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ despre legătura strânsă dintre cei doi intelectuali. Atât de strânsă încât o intervenţie a lui Mircea Eliade, făcută în anul 1956, l-a eliberat pe Gyr din închisoare. „El coresponda cu Eliade, cu care era prieten. Din închisoare a ieşit la intervenţia lui Eliade, care îl cunoştea foarte bine pe Rajenda Prasad, preşedintele Indiei. Acesta l-a înduplecat pe Dej şi l-au eliberat. A fost păzit de Maica Domnului“, îşi amintea Simona Popa. Simona Popa a păstrat două dintre scrisorile pe care istoricul religiilor i le trimitea tatălui său. Una din anul 1968 şi una din anul 1968. Vă prezentăm textul integral.

25 iulie 1968

Dragă prietene,

M-am bucurat că am primit scrisoarea ta la o zi înainte de plecarea noastră spre Europa. (Cum era adresată acasă, şi nu la Universitate, ci era recomandată – în cel mai bun caz o citeam în octombrie, deci e foarte probabil că ţi-ar fi fost înapoiată „adresantul plecat fără adresă“). Mă bucur că ţi-a plăcut ce-am mai scris în ultima vreme. Mă bucur, mai ales, că vei publica (sper, curând de tot) un volum de poeme. Inutil să-ţi mai spun cu câtă nerăbdare îl aştept.

M-au surprins (trebuie să recunosc: plăcut) acele câteva articole publicate despre scrierile mele, vechi sau noi, în revistele din ţară. Mă socoteam de mult un scriitor român uitat, deşi niciodată nu m-am îndoit că voi fi redescoperit postum. Într-un anumit sens, interesul pe care mi l-au arătat anumite reviste între sept. 1967 şi martie 968 mă tulbura: mi se părea că ghicesc în el un avertisment al morţii apropiate. Din fericire, „interesul“ a dispărut tot atât de neaşteptat pe cât a apărut – şi eu mi-am venit în fire şi m-am întors la treburile mele (printre care, ţin să subliniez, literatura românească se numără în frunte.

Vei primi curând, de la Paris, pe adresa ziarului la care colaborezi, o lungă povestire: Pe strada Mântuleasa). Prezintă, te rog, omagiile mele soţiei tale. Te îmbrăţişează, de foarte departe, bătrânul tău Mircea Eliade.

8 ianuarie 1969

Dragă prietene,

Întâi şi întâi, An Nou Fericit ţie şi soţiei şi nouă tuturor! Multe mulţumiri pentru cele patru poezii pe care mi le-ai dedicat. Abia aştept volumul ca să citesc şi restul producţiei (oribil cuvânt!) tale recente. Îţi trimit, prin poşta aeriană, Pe strada Mântuleasa.

Dacă n-o primeşti până într-o lună, scrie-mi ca să ţi-o trimit prin Paris. Volumele II şi III din Amintiri sunt scrise, dar n-am publicat decât capitole şi fragmente, prin diferite reviste. Fiind vorba despre tinereţea unui scriitor, şi eu scriindu-mi autobiografia ca o operă postumă, adică, foarte sincer – sunt o sumă de întâlniri, „amoruri“ şi aventuri galante care nu pot fi încă publicate integral. Ca noutăţi: În februarie îmi apare o carte la Univ. of Chicago Press, The Quest (ediţia franceză, la Gallimard, la toamă).

Tot în februarie, şi tot la Univ. of Chicago Press, apare Myths and Symbols: Studies In Honor Of Mircea Eliade, un enorm Festschrift de 660 de pagini. Colaborează cei mai importanţi istorici al religiilor şi orientalişti, dar şi filozofi (Paul Ricoeur) şi scriitori (Ernst Jünger, Cioran, etc). Voi trimite cărţile la Biblioteca Academiei. Data 1 februarie. La 15 martie voi fi în California (Santa Barbara), iar în aprilie, pentru 2-3 săptămâni, în Argentina. Sincere omagii soţiei tale şi o prietenească strângere de mână ţie. Al tău, Mircea Eliade

2-Un cercetator roman face o dezvaluire nimicitoare: SIDA e o inventie, nu exista!

  • La fel ca si alte sperietori create pentru manipularea si tinerea sub cisma a multimii,si de aceasta data  se joaca  teatru …Gigantii farmaceutici si-au dat mana si banii pentru a musamaliza un urias scandal. Doctorul Mihai Alecu pune sub un semn de intrebare maladia secolului XX. Redam in continuare depozitia doctorului Mihai Alecu.

SIDA nu exista si nu a existat niciodata. Nu exista pt ca nu exista nici un virus HIV, deci daca nu exista pretinsa cauza nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmatiile pe care le-am facut in cele mai importante asezaminte medicale incepand din anul 1987, data la care presupusa SIDA si-a facut aparitia in Europa. Dar sa facem putina istorie pentru a intelege mai bine toata aceasta absurda inventie si s-o luam cu inceputul. Terorismul mass-media in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986, dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987.

Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu, a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup, unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie. Subsemnatul, de exemplu, lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite. Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu. Am incercat sa iau legatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat, reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale.

La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata de cativa potenti care care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor. Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific. Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof. Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, ar fi fost incluse in programele oficiale ale facultatii.

Desi supraexpus – pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de ideea ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema – care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila – ar putea fi controlata sau vindecata cu tehnici simple. Asadar am inceput sa aplic metodele mele holistice care, cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct “Nucleele celulare energetice” si “Alimentatia psiho-neuro-ortomoleculara”.

In acelasi timp, in alta parte a lumii, un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate. Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop? Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. Dar s-o luam in ordine.

Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au demonstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA. Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultramanipulate de sistem. Dar atatia si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde – premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine facuta.

Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA NU EXISTA. Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. La inceputul anilor 70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de “Bactrim” (in alte tari ca “Septrim”). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare.

Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile – unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care, in cursul milioanelor de ani de evolutie, s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman.

Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza, dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire. Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului.

Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a prolifera si atunci apar acele boli oportuniste pe care “medicina oficiala” le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America .

Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali, afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide. Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si producatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplator a fost la inceput legata de miscarea gay.

Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA, dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul “HIV”. Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, – in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo&coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi iar testul HIV nu releva decat nivelul de anticorpi.

Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc: ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri. La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA. Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni. De exemplu, in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate.

Veti intelege atunci care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (fara de care nimeni nu poate respira), este lezat, atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importanta, dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum. Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica. De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea “SIDA”.

  • 3- Scandalul defrișărilor trimite spre “parintele transformarii” acestei tari de catre Ion Iliescu ,patriot care a decorat firma austriacă Schweighofer

Conflictul izbucnit între palate pe tema codului silvic și a exportului de masă lemnoasă de firma austriacă Holzindustrie Schweighofer, continuă. După ce Victor Ponta s-a erijat într-un adversar al austriecilor, presa a descoperit că relația dintre PSD și exportatorul de masă lemnoasă nu a fost întotdeauna atât de tensionată, dimpotrivă.

Premierul a lăudat de numeroase ori aportul pe care îl aduc Holzindustrie Schweighofer economiei românești și faptul că aceștia sunt unii dintre marile companii străine care au făcut investiții în țara noastră alături de Dacia, Ford sau Daimler.

Mai mult, în decembrie 2004, fostul preşedinte Ion Iliescu i-a conferit lui Gerald Schweighofer, manager general al companiei Holzindustrie Schweighofer GmbH, Ordinul Naţional pentru Merit in grad de Cavaler. Ordinul a fost conferit “in semn de deosebita apreciere pentru contribuţiile personale avute la dezvoltarea unor importante domenii de activitate, pentru promovarea relaţiilor dintre Republica Austria si România”, se arata in decretul 1.036 din 2 decembrie 2004 privind conferirea unor ordine, semnat de Ion Iliescu, si publicat in Monitorul Oficial nr 1.191 din 14 decembrie 2004, scrie hotnews.ro.

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*