Publicat la:
Iulie 4, 2013
Vine o vreme, când fiecare vom da socoteală în faţa Tatălui, în faţa cosmosului întreg şi a miliardelor de priviri. Dacă nu ne căim, nu ne ruşinăm acum, aici şi nu îi dăm lui Isus gratis orice păcat şi mizerie, va fi jalnică “deconspirarea” făcută în faţa întregului univers, prin propria suferinţă. Până atunci, avem timp să învăţăm din pilda Fiului risipitor. El după ce a greşit împotriva Cerului şi pământenilor, nu şi-a fardat nici păcatul ascuns, ci s-a pocăit, a regretat şi a rupt-o cu păcătuirea. Şi-a revenit în fire când a ajuns ca să-şi împartă mâncarea cu orătăniile ruşinii la care ajunseseră porcar, în timp ce acasă, la Tatăl lui, trăia ca în sânul lui Avram.
Dacă tot” ce iese din om aceea-l spurcă” (Marcu 7/15), de ce nu ne golim de toate gunoaiele păcatelor şi de gunoierul acestei lumi?
De ce ne place să rătăcim, să mergem din eşec în eşec, din suferinţă în suferinţă? De ce nu vrem să scăpăm de…” comoara” din noi, căci “Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească,” (Romani 7/18.) Tot ce iese din omul “vechi” spurcă. Această “bogăţie” interioară este injectată (din Grădina Eden) în sânge de Satana prin sămânţa care putrezeşte, dar prin transfuzia sângelui Cristic, scăpăm de infecţii.
adauga un comentariu
Daca securistii ne ascultau si in gaura de sarpe si globalistii prin cipul bagat in om ne vad si gindurile de la Vc Dummnezeu care a creat totul si noteaza orice gind va avea timp o vesnicie sa se ocupe de Fiecare?