Din cuprins :Facebook-ul ne ruinează vieţile ,dar orice regim,orice putere care atenteaza la libertatea de exprimare umana este sortita esecului Praful si pulberea se va alege si de internet si de facebook sau de alte servicii securisto-kaghebisto-bisericano-fesenite etc O MIE SI UNA DE REMEDII NATURALE…
Vino Isuse ca să aduci judecata celor din Casa Ta, căci ei sunt mai ceva decit toţi cărturarii, preoţii şi fariseii -din timpul răstignirii Tale! Căderea oamenilor din întreaga lume este şi opera lor… Ei fac cârpeli şi nu vor să biruie păcatul numai prin autoritatea şi ajutorul Tău,asa cum eu pot totul în Isus! Dar nu eu fac totulDumnezeieste, ci Harul Lui care locuieşte în mine; Căci nimic bun nu este în omul neinnoit; Nu eu m-am “împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.” (Evrei, 12/4)
Acela care nu a fost botezat în moartea sfântă a lui Isus, care nu l-a primit pe El, adică omul care nu dă două parale pe sângerarea Lui şi nu a primit nici pironirea păcatului, îngroparea, învierea, înfierea şi înălţarea Cristică, nu are NIMIC Dumnezeiesc .De aceea, omul adamic nu poate face nimic bun. Până şi cele mai bune fapte ale omului firesc, nefăcute prin Isus, sunt ca o cârpă murdară. Căci omul nealtoit scoate din el ce are mai …(ne)bun Să nu uităm că TOT ce iese din om spurcă, pentru că vine din inimă şi aceea spurcă pe om (Matei 15)… Din tălpi până în creştet omul nenăscut din nou (Ioan cap.3) este plin de mizerii, puroi de minciuni, de hoţii, golănii, pornografii… (Îs. Cap 1). Dar, aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Una, tot aşa, cine este în Isus, este una cu El, ca să biruie prin El. Orice Om înnoit este ca un robinet din lut prin care curge “AURIFERUL” Isus, Izvorul cu Apă Vie, adică Acela care întrupează Dumnezeieşte în omul nou- orice gând, idee, plan. Să credem că omul fără Isus este falit şi falimentar. “După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în vită, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Vita, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. (Ioan 15/4-6).
Domnilor pocăiţi de pretutindeni, rămâneţi în El şi El va rămâne în voi ca Domn, în locul stăpânitorului uzurpator… Lăsaţi-l pe El să făptuiască prin voi, pentru că este singurul care, tot ce face, este foarte bun (Geneza, 1/31) Credeţi şi în neprihănirea dăruită prin răstignirea firii vechi, făcută odată pentru totdeauna de Isus, căci stă scris:” Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Gal.2/21)
Numai cine este în Isus, este o făptură nouă.” Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” (Rom.6/6). “Slujbaşilor Domneşti” le este frică de creştini vii, deştepţi, inteligenţi, bogaţi, ATOTPUTERNICI, eliberaţi de sub stăpânirea celui rău!” Ei nu le spun amarăștenilor cum să scape din sclavia celui rău, pentru că toti cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Gal.5/24). Să credem în răstignirea firii şi îngroparea ei odată pentru totdeauna.” În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!.” (Gal.6/14). Ei zic doar cu vorba că şi-au răstignit firea veche, dar cu ochii,mintea şi cu inima nu fac Voia Lui. Prea mulţi “CREŞTINI” uită că” Prin această “voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.” (Evrei 10/10), pentru a nu mai păcătui.De aceea, nu se merită să dai sângerarea lui Isus, nici pe plăcerea de o clipă a păcatului!” Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” (2 Cor 5/15). Cine este în Isus, a murit faţă de păcat şi nu mai poate păcătui, pentru că nu este în El nimic din cel rău, şi nu are nimic în comun cu satan.” El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2/14). Să dăm crezare Lui, care ne garantează că “Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4/4). Să nu ne mai jucăm de-a păcătuirea şi văicăreala, care nu sunt de la El .” Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său..” (1 Ioan 3/8-10). Cine umblă cu Isus înăuntru,inspirit,invățat de Duhul Sfint şi cine-l întronează la cârma vieţii pe Biruitorul pacătului, nu poate păcătui (1 Ioan 5/18-20)
Cel rău ne-a dezbrăcat de Chipul şi Asemănarea Domnului şi ne-a imbrăcat cu frunze de smochin şi cu scuze… Dar Tatăl l-a trimis pe Fiul Său ca să ne golească de viclenii, pofte, răutăţi, curvii, cârtiri şi de alte asemenea costume peticite (Gal.5/20), pentru ca să ne îmbrăcăm cu Isus şi să ne încălţăm cu râvna Evangheliei. (Efeseni,cap6)
Tot El ne-a descălţat de papucii înnămoliţi în păcate, pentru că locul în care ne-a primit este Sfânt. Acum, viaţa noastră este ASCUNSĂ cu Isuss în Dumnezeu. Aşadar,” Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Ef. 6/11-18).
Cind o greși Isus,atunci o să greșim și noi…Cine este în Isus şi în cine domneşte El, nu face nici un păcat, căci “Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău” (1 Ioan 5/18-19
“Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netaiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi. Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Col.3/9-17)
Prieteni de pretutindeni, dacă vă doare batjocora miliardelor de suflete chinuite de la Adam încoace, dacă vă este greaţă de păcat (Iov, cap 42), dacă doriţi purificarea omului şi universului, să luăm ca steag pe Isus şi ca armă , nu toiagul lui Moise, ci Crucea Cristică; Căci pe cruce” a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce…
… A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col. 2/14-15), El i-a spart capul minciunitorului, uzurpatorului, pornografului, hoţului, coruptului şi pârâciosului viclean, pentru ca şi noi să-i zdrobim coada, sub călcâiele noastre, prin putera Sângelui Său. Deşi inamicul cosmic umblă cu ţeasta Spartă, oamenii merg încă pe mâna celui rău! Dacă l-am primit pe nimicitorul si uzurpatorul universului şi ne-a făcut numai rele tuturora, de ce să nu ascultăm, de ce să nu primim pe adevăratul Creator care ne vrea tot binele din univers, ca să fim biruitori cu El şi prin El.Să credem că “Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.” (Rom.16/20). Dar, pentru asta, trebuie dat afară prin Transfuzie cu Singele Pur,Sanatos,Atotputernic,Iertator,daruit gratis. Prea mult muncim pentru pustiitorul satan, plătindu-i chiria cu propria noastră viaţa. Cât să mai fim sclavul lui? Până când să mai stăpânească peste noi? Numai prin golirea mizeriilor puse de cel rău, El ne umple cu Plinătatea Dumnezeirii. Numai omul înnoit, care îl primeste- întronat ca Domn, are ca Tata pe Dumnezeu- nădejdea Slavei; Dar orice om nenăscut din nou, are ca tata pe diavol, (Ioan 8/44) şi îi seamănă (leit) acestuia. Slujbaşii Domneşti “ne ţin morţi în păcatele şi fărădelegile noastre, ca să cotizăm pentru buzunarele lor.De aceea toată lumea zace în cel rău. Iată de ce trebuie să lepădăm zestrea pusă de cel rău în sângele inveninat,infectat din Grădina Eden.” Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (Gal.5/19…) Dacă muncim pentru cel rău, care ne urăşte de moarte, de ce să nu –l primim pe Acela care ne iubeşte cu o iubire sfântă şi, nu numai că munceşte pentru noi dar, s-a şi jertfit odată pentru totdeauna?!
Putem merge în cap până la Roma, sau în genunchi până la Meca, dacă nu dăm afară pe nimicitor, pentru a-l primi integru pe Isus, care este Totul Totului Tot- să ne apropiem prin credință,ca să urcăm în “Corabia Cristică”- pe veci, rămânem nişte tinichele zăngănitoare… căci Dumnezeu a zis: “Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”(Ex.3/5)
În nici un om,deci ,nici in satan să nu ne mai încredem. Căci în nimeni altul nu este mântuire, iertare, veşnicire, decât numai în Isus. Orice om născut din nou poate face totul, dacă-l întronează ca “şef”, căci numai El este unicul care face totul foarte bine. Si eu pot totul,dar nu eu fac, ci Harul Lui care locuieşte în mine împlineşte Plinătatea Dumnezeirii în mine-foarte bine… Căci ” El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Col.13-14) Numai prin El,viaţa noastră este ascunsă cu Isus în Dumnezeu. Cine nu îl primeşte pe El, Lumina lumii, rătăceşte o veşnicie prin întunecimile chinului veşnic. Pentru orice om căruia nu îi place să rămână sclavul păcatului, în această lume care bolește în cel rău, a venit Isus, ca să ne transfere în Sine. Din El şi prin intermediul Atotputerniciei Lui ne putem împotrivi păcatului care stă la pândă, să dea buzna şi care, dă târcoale ca un leu ca să înghită pe oamenii care nu sunt în El… Cine rămâne în Isus este aparat, aşa cum evreii din casele inseminate cu singe au fost aparați ,dar și Isus a fost apărat,după ce l-a invins pe cel rău în pustie: “Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.” (Matei 4/11) Apoi i-a zis: “Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.” (Ioan 1/51)
Domnilor pocăiţi şi nepocăiţi, ca şi Noe, vă strig TUTURORA: cât nu este prea târziu, GRATIS, intraţi în Templul Ceresc, adică în “Corabia” Isus, dezbrăcaţi de frunze şi scuze, descălţaţi de papucii înnămoliţi în păcate şi încălţaţi-vă cu râvnă Evangheliei ; Primiţi pe Isus care se roagă la uşă de voi (Ap 3/20) să se întrupeze în voi, ca Domn, răscumpărător, restaurator, dacă da-ţi afară pe stăpânitorul nimicitor din voi, prin pocăinţă şi prin naşterea din nou (Ioan cap 3)
Acum, ca şi pe vremea lui Noe, când păcătuirea ajunsă până la Cer a adus potopul, să intrăm la adăpostul securizat de Sângele lui Isus,unde ” Tatăl Domnului nostru Isus Hristos ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, IN locurile cereşti,IN Hristos. IN EL , Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, IN dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat IN Preaiubitul Lui. IN El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său…, spre a-Şi uni iarăşi într-unul,IN Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. IN EL am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,” (Ef.1/1-11).
Să ieşim din babilonica lume a păcatului, dar să rămânem în lumea răscumpărată de Isus, pentru a ajuta oamenii care se inneacă în POTOP DE PĂCĂTUIRI.” Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Rom.6/1-14)
Facebook-ul ne ruinează vieţile
Această afirmaţie nu este întru totul adevărată, însă un nou studiu efectuat de compania numită hazliu “Happiness Research Institute” sugerează că dacă nu accesăm Facebook-ul suntem, de fapt, mai fericiţi, relateazaă huffingtonpost.com
În timpul studiului efectuat în Danemarca, au fost intervievate 1.095 de persoane cu vârste de aproximativ 33 de ani, care au fost despărţite în două grupuri.
Cei din primul grup au accesat Facebook cum o fac de obicei, în timp ce persoanele din cel de-al doilea grup nu au folosit absolut deloc această reţea de socializare.
O săptămână mai târziu, 88% din cei care nu au fost prezenţi pe Facebook au declarat că sunt mai fericiţi, comparativ cu 81%, cei din grupul al doilea.
Persoanele care nu au folosit Facebook-ul deloc au declarat că după terminarea săptămânii au avut o viaţă socială mai bună şi au avut mai puţine dificultăţi de concentrare, spre deosebire de ceilalţi, care au afirmat că nu au înregistrat nicio schimbare.
– See more at: http://www.romania-actualitati.ro/reteaua_de_socializare_facebook_ne_impiedica_sa_fim_fericiti-83435#sthash.NEMmbT97.dpuf
De la patrunjel folosim totul!
Radacina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului si antiviral. Frunzele si tulpinile neutralizeaza si ajuta la eliminarea toxinelor din organism, improspateaza respiratia, dizolva si ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si la ficat. Fructele (semintele) de patrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimuleaza puternic glandele sexuale si au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat alcoolismul. Iata, in continuare, cateva preparate din patrunjel.
Sucul de frunze
Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de patrunjel este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi, cate 4-6 linguri de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.
Sucul de radacina
In functie de mijloacele avute la dispozitie, se poate prepara in doua moduri:
Varianta I – cu storcatorul centrifugal: Este cea mai simpla metoda si presupune sa avem un storcator de fructe centrifugal (cum se gasesc in comert). Radacinile de patrunjel se spala bine, eventual frecandu-le cu o perie aspra, dar fara a le razui cu cutitul, intrucat astfel s-ar pierde anumite vitamine si enzime pretioase continute de coaja subtire de la suprafata. Dupa spalare, se taie bucati, apoi se pun in centrifuga (nu se tin inainte in apa sau la frigider). Sucul care rezulta se consuma imediat sau se pune intr-o sticla cu dop si se lasa la racoare. Se bea in maximum 30 de minute de la preparare, diluat in proportia de 1:3 in suc de morcov.
Varianta Ii – prin tocare urmata de filtrare manuala: Radacinile de patrunjel se spala si se taie marunt, dupa care se trec prin masina manuala de tocat carne. Pasta astfel obtinuta se filtreaza printr-un tifon pus in doua, asa incat sucul obtinut in final sa fie cat mai limpede. Sucul se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseste in scopuri culinare sau se arunca. Administrarea se face, de asemenea, la scurta vreme (maximum 30 de minute) dupa obtinerea sucului.
Pulberea
Se obtine din seminte de patrunjel, prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin sfaramarea in piua (urmata de cernere prin sita pentru faina alba). Dupa macinare, pulberea se pastreaza la frigider intr-un borcan bine inchis, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Se administreaza jumatate de lingurita rasa, de 2-3 ori pe zi.
Cataplasma
Radacina de patrunjel se da prin razatoarea fina si apoi se inveleste intr-un tifon. Se aplica pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer. De regula, aplicatiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile.
Boli care se vindeca prin tratamentul intern cu patrunjel
Hepatita virala – studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa.
Alcoolism – intr-un litru de apa se pun patru radacini de patrunjel, coaja de la o lamaie si coaja de la un grepfruit. Se fierbe tot acest amestec pana scade la jumatate, se ia de pe foc si se adauga doua linguri de seminte de patrunjel. Se lasa acoperit sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se pastreaza la frigider si se ia de patru ori pe zi cate o lingura din acest preparat, pana la epuizarea intregii cantitati. Acest remediu reduce nevoia de alcool, inlatura unele sechele hepatice si nervoase ale alcoolismului, dand chiar o intoleranta la acest drog. Ca paleativ contra intoxicatiei alcoolice acute (betiei) si a urmarilor ei, se consuma mari cantitati de patrunjel frunze, care se mesteca bine, inainte de inghitire.
Celulita, acumulare de apa in tesuturi – se face o cura de suc de radacina de patrunjel, minimum trei saptamani, timp in care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un masaj energic pe zonele afectate cu suc de patrunjel proaspat.
Litiaza renala si biliara – se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi.
Citeva bunatati recente din patrunjel care vindeca alte boli
Anorexie – cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente.
Halena – patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice.
Infectii recidivante, imunitate slabita – in medicina araba, patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie, ulei de masline si putin usturoi (eventual cateva felii de rosii), este folosit ca salata ce se administreaza celor care au boli infectioase recidivante. Studii recente facute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite.
Boala canceroasa – salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.
Sterilitate masculina, impotenta – se face un tratament de 40 de zile, timp in care se administreaza, de patru ori pe zi, cate o jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, inainte de masa. Pentru efecte rapide, se ia o doza unica din urmatorul preparat: doua lingurite de pulbere de patrunjel si un varf de cutit de piper negru se amesteca bine pana cand se omogenizeaza. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelasi tratament este extrem de eficient contra frigiditatii.
Tratamentul extern cu patrunjel
Hernie – o suta de grame de radacini de patrunjel se fierb vreme de 15 minute intr-o jumatate de litru de bors. Se scot apoi radacinile, se zdrobesc, se pun intr-un tifon si se aplica sub forma de cataplasma pe zona afectata. Zeama rezultata in urma fierberii patrunjelului in bors se bea pe parcursul unei zile.
Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor – se aplica o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative.
Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) – se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel, fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte, ajuta la oprirea lactatiei.
Nevralgie – se combina sucul de radacina de patrunjel in proportie egala cu alcool de 70 de grade. Se inmoaie degetul aratator in acest preparat si se ung traseele nervoase afectate, precum si gingiile.
Precautii:
Sucul de patrunjel (radacina sau frunze) are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste niciodata nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine.
In doze mai mari de 200 ml la adulti si de 60 de ml la copii, sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasa, anumite deranjamente digestive.
O doza mai mare de 8 grame de seminte produce vertij, spasme, deranjamente digestive puternice.
Contraindicatii
Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat
Preparate din pătrunjel
Rădăcina de pătrunjel se poate folosi în scop terapeutic – de prevenire şi ameliorare a unor boli – atât proaspătă, în salate, cât şi fiartă, sub formă de piureuri, ori sub formă de suc obţinut cu ajutorul unui storcător de fructe.
Seminţele se prepară sub formă de infuzie, tinctură, vin, oţet sau ulei.
Infuzia
Mod de preparare: 2 linguriţe seminţe uscate de pătrunjel se dau într-un clocot, în 250 ml de apă. Se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.
Tinctura
Mod de preparare: 2 linguri de seminţe de pătrunjel se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic
Mod de preparare: 4 linguri seminţe de pătrunjel se pun la macerat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, şi apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
(Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.)
Oţetul medicinal
Mod de preparare: 2 linguri seminţe de pătrunjel se pun la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet obţinut din vin. Urmează apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferitele boli prezentate mai jos.
Uleiul terapeutic
Mod de preparare: 2 linguri seminţe de pătrunjel se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe baie de abur, în flacoane de sticlă. Se lasă să se odihnească timp de 2 zile, după care se filtrează. Se foloseşte extern, mai ales în bolile dermatologice.
Tratamente interne
Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul
Rădăcina de pătrunjel – plină de săruri şi vitamine
* Boli ale aparatului digestiv – dispepsii, colici, meteorism, flatulenţă, balonări
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai sau apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri (50 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
* Prostatită
Sucul: se beau câte 2 căni de suc pe zi.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se administrează câte 3 linguri (50 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
* Litiază renală
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se administrează câte 2 linguri (30 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
* Dismenoree şi amenoree
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamentul se face cu cinci zile înainte şi 5 zile după începerea ciclului sau a datei când ar trebui să se declanşeze ciclul.
* Stimularea lactaţiei
Se bea zilnic câte un pahar de suc din rădăcină de pătrunjel, pe perioada cât mama alăptează. Pe lângă stimularea lactaţiei, se asigură şi aportul de săruri minerale şi vitamine necesare dezvoltării armonioase a sugarului.
* Anemie nutriţională (provocată de o alimentaţie carenţială sau absorbţie deficitară a fierului)
Zilnic, se consumă salate cu pătrunjel crud, verde, sau suc.
Infuzia: se beau câte 2 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 2 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
Vinul: se administrează câte 30 ml (2 linguri), de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamentul se face pe o perioadă de 30 de zile.
* Inapetenţă (diminuarea apetitului) în urma unor boli cronice
Vinul: se administrează câte de 30 ml (2 linguri), cu 15 minute înainte de masă.
* Hipertensiune
Infuzia: se beau câte 2 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
Vinul: se administrează câte 2 linguri (30 ml), de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamente externe
Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul
Seminţele – se folosesc în preparatele farmaceutice
* Urticarii, înţepături de insecte, alergii cutanate (de natură alimentară sau medicamentoasă)
Se foloseşte oţetul sau uleiul terapeutic de pătrunjel, sub formă de tamponări locale.
* Boli ale cavităţii bucale – afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
Se face gargară, după fiecare masă, folosind o infuzie din seminţe de pătrunjel. Se poate aplica local un colutoriu specific bolii respective.
* Afecţiuni cronice ale pielii
Comprese locale. Cele mai multe boli ale pielii sunt cronice, iar din cauza cronicizării lor, răspund foarte greu la tratamentele recomandate de medicii dermatologi. Există o metodă interesantă, aceea de a acutiza o eczemă cronică, pentru a putea fi tratată apoi mai uşor. Acutizarea se poate face prin aplicarea unor comprese cu un decoct concentrat din rădăcină de pătrunjel. Decoctul se prepară astfel: 50 grame rădăcină pătrunjel rasă se fierb la foc mic în 150 ml de apă, circa 10 minute. Se filtrează fără stoarcere. Se umectează o bucată dintr-un material textil şi se aplică pe zona respectivă, lăsându-se în contact cel puţin 15 minute. Se continuă tratamentul cu medicaţia topică adecvată.
MORCOVUL
Vindeca afecţiuni oftalmologice – fotofobie (senzaţie oculară dureroasă, însoţită de o lăcrimare exagerată cauzată de lumină), hemeralopie (scăderea acuităţii vizuale), ulcere corneene, xeroftalmie (uscare a conjunctivei şi corneei).
Se administrează câte 2 pahare de suc pe zi.
* Sarcină şi lactaţie – se bea câte un pahar de suc zilnic.
* Tulburări metabolice şi endocrine – diabet zaharat, afecţiunile tiroidei, insuficienţă cortico-suprarenală
Se consumă suc de morcov sau salate de crudităţi, bogate în morcov ras.
* Bolile pielii şi ale anexelor acesteia (acnee vulgară, ichtioză, ulcere cronice ale gambei, friabilitate exagerată a părului şi unghiilor).
Afecţiunile pielii şi ale mucoaselor beneficiază de terapia cu preparate din morcov datorită efectului vitaminei A conţinută de morcov în cantităţi mari.
Se recomandă consum regulat de suc de morcov.
* Afecţiuni alergice (se manifestă prin eriteme la nivelul pielii)
Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul
Suc de morcovi, bază şi pentru alte combinaţii
Se bea suc de morcov, timp de câteva zile, până la dispariţia simptomelor.
* Epistaxis (scurgeri de sânge de la nivelul nasului) – poate fi împiedicat prin consumul regulat de suc de morcov.
* Boli oncologice, localizate pe diverse organe
Se vor face cure îndelungate cu salate sau suc de morcovi, ca terapii complemetare la medicaţia alopată recomandată de medicii curanţi. Pentru o mai mare eficienţă, sucul de morcov se poate asocia cu ceaiuri din plante bogate în vitamina C (de ex. ceai de măceşe)
* Bolile erozive ale mucoasei cavităţii bucale
Se bea suc de morcov, câte un pahar, de 2 ori pe zi, după masă.
* Diaree acută a sugarului şi copilului mic
Piureul obţinut din morcov fiert reprezintă cea mai bună alegere.
* Oxiurază la copii
Se administrează la discreţie, timp de două zile consecutiv, morcov ras nefiert. În formele de oxiurază inactivă, se indică să se dea copiilor zilnic câte un pahar de suc de morcov.
* Diabet zaharat de tip 2
Conţinutul mic în hidraţi de carbon şi conţinutul mare în pectine, care dau senzaţia de saţietate, precum şi acţiunea hipoglicemiantă recomandă ca preparatele culinare din rădăcină de morcov crud (salate sau sucuri) să facă parte din alimentaţia zilnică a diabeticului nondependent de insulină. În schimb, prepararea termică a rădăcinii de morcov va creşte concentraţia de glucoză din sânge.
O băutură plăcută la gust şi agreată uşor de persoana diabetică se obţine din combinaţia sucului de morcov cu ţelină şi pătrunjel.
Tratamente externe
Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul
Morcovii raşi, cruzi, nu îngraşă, şi se potrivesc cu orice legume, în salate
* Arsuri şi alte boli uscate ale pielii
Se aplică cataplasme cu un terci (piure) obţinut din morcov fiert, pe zonele afectate.
* Urticarii, înţepături de insecte, alergii cutanate (de natură alimentară sau medicamentoasă)
Se fac tamponări locale cu suc de morcov.
* Prurit anal şi vaginal
Se fac băi locale cu o fiertură obţinută din 4 linguri de morcov ras la 1 litru de apă.
* Boli ale cavităţii bucale – afte, gingivite, stomatite, ulceraţii
Se face, după fiecare masă, gargară cu fiertură de morcov; local, se poate aplica un colutoriu specific bolii respective.
* Măşti cosmetice cu piure de morcov
Se fierb morcovi în puţină apă, se pasează, apoi se pot amesteca cu o pulbere din seminţe de struguri şi rădăcină de tătăneasă. (Farmacia Faltis prepară o asemenea pulbere.)
Mod de preparare: Se amestecă 1 linguriţă de pulbere cu o cantitate de morcov piure. Se adaugă câteva picături de ulei de măsline şi miere, omogenizându-se până ce se obţine o pastă compactă. Se lasă să stea 30 de minute, după care se masează pielea, prin fricţiuni uşoare, circulare, timp de câteva minute.
ericolele asociate cu vaccinarea au fost ascunse timp de 30 de ani. Iata documentele!
Intr-o gutuie sunt mai multe medicamente decit intr- o farmacie
Indiferent cum le exploatăm – crude, coapte, uscate, fierte – gutuile îşi păstrează proprietăţile şi acţionează pozitiv asupra organismului.
În primul rând, ele pot duce în spate un întreg sistem imunitar, mai ales în sezonul rece!
Apoi, fără vreo pretenţie, îmbunătăţesc sistemul digestiv şi cel respirator şi, mai mult, te ajută să scapi de acnee.
Câteva bucăţele de gutui adăugate într-o salată de legume sau de fructe reprezintă un stimulator pentru digestie.
Proaspete, gutuile sunt remedii naturiste pentru buna funcţionare a ficatului, dar şi pentru afecţiunile psihice. Iar pentru pacienţii aflaţi în etapă de covalescenţă, preparatele din gutui, precum gemul, jeleul, siropul, cu aroma lor specifică, pot fi adevărate stimulente.
Mai mult, în camera bolnavilor este indicat să se ţină pe masă cel puţin două gutui.
Gutuile intaresc sistemul imunitar
În urmă cu 4.000 de ani, gutuile erau folosite de romani, dar şi de greci pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru stimularea potenţei. Iar strămoşii noştri ştiau foarte bine de ce luau anumite decizii: gutuile au un conţinut bogat în săruri de fier, potasiu şi magneziu.
Pe lângă aceste întăritoare, vedetele toamnei se bucură de prezenţa principiilor bioactive – taninul, pectinele – şi de influenţa vitaminelor A, B, C şi PP. Tanina, în combinaţie cu pectina, întreţine sănătatea mucoasei digestive, iar antioxidanţii din gutui sunt un real sprijin pentru radicalii liberi, reducând astfel riscul de cancer.
Un alt atu al gutuilor pleacă de la concentraţia mare de potasiu care scade presiunea vasculară.
Specialiştii au atribuit gutuilor 100 de proprietăţi, printre care se numără şi acţiunea antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emoliantă, tonică şi expectorantă.
Cu forma lor bivalentă, între măr şi pară, gutuile mâncate dimineaţa, pe stomacul gol, întăresc gingiile şi ajută la remineralizarea dinţilor în timp ce elimină toxinele din organism şi te scapă de oboseală.
Vitamina C din compoziţia unui suc de gutui este un remediu pentru răceală, gripă (infecţii de sezon) şi încetineşte procesul de evoluţie al microelemntelor care favorizează hepatita.
Un pahar de suc de gutui este recomandat zilnic, înainte de masă, timp de 30 de zile, celor care suferă de astenie, celor cu probleme respiratorii, cardiacilor sau astenicilor.
Susbtanţele pectice din gutui sunt esenţiale în reducerea colesterolului!
Seminţele de gutui şi efectele lor terapeutice
O tartă care conţine seminţe de gutui poate contribui la vindecarea tusei urmată de o expectoraţie cu sânge, astmului, diareei sau hemoragiilor uterine.
De asemenea, pentru tuberculoză, în fază incipientă, traheită, bronşită sau angină pectorală este recomandat să te foloseşti tot de seminţele gutuilor.
La revedere, anemie!
Gutuile stimulează pofta de mâncare, tocmai de aceea sunt impuse în dieta copiilor mofturoşi sau anemici – în combinaţie cu miere de albine, morcov, mere.
În vremuri străvechi, femeile scăldau copiii prea slabi sau persoanele bolnave în decoct de gutui, acesta fiind un tratament pentru anemie, mai precis pentru activarea poftei de mancare şi a forţei fizice.
Gutuia reduce glicemia, tine tensiunea sub control si previne virozele respiratorii
Medicii nutritionisti considera gutuile drept o sursa semnificativa de zaharuri simple, usor asimilabile de organism, elemente minerale si vitamine.
In plus, specialistii adauga ca aceste fructe au un continut ridicat de substante pectice, cu rol important in reducerea colesterolului din organism.
Mai mult, ele ajuta la reducerea riscului de aparitie a bolilor cardiovasculare si la eliminarea substantelor toxice din organism.
Expertii completeaza ca un consum regulat de gutui imbunatateste digestia.
Pentru că toamna s-a instalat deja, iar virozele respiratorii au început să afecteze din ce în ce mai multe persoane, specialiştii recomandă să mâncăm zilnic cel puţin două felii din acest fruct.
Nu doar că ne vor feri de răceli, dar previn anemia şi stimulează pofta de mâncare.
În plus, nutriţioniştii spun că o gutuie pe zi consumată reduce orice inflamaţie a gâtului, afecţiune destul de frecventă în sezonul rece, iar seminţele macinate au un efect calmant extraordinar în caz de tuse sau bronşita.
Medicii spun că 100 de grame de gutuie conţin carbohidraţi – 15,3 g; zahăr – 12,53 g; fibre – 1,9 g; grăsimi – 0,10 g; proteine – 0,4 g; apa – 83,8 g; vitamina A – 40 mg; vitamina B3 – 0,2 mg; vitamina B6 – 0,04 mg; vitamin B9 – 8 mg; vitamina C – 15,0 mg; calciu – 8 mg; fier – 0,7 mg; magneziu – 8 mg; fosfor -17 mg; potasiu – 197 mg; sodiu – 4 mg; iar valoare energetică este de 60 kcal.
Cind aruncam COAJA FRUCTELOR DE TOAMNĂ pierdem o sumedenie de medicamente
Dacă obişnuiţi să curăţaţi merele înainte de a le mânca, păstraţi coaja pentru consum. La fel procedaţi şi în ceea ce priveşte coaja perelor, gutuilor sau a strugurilor. În coaja fructelor de toamnă sunt stocate peste 60% dintre mineralele şi vitaminele pe care acestea le conţin, dar şi substanţe cum ar fi pigmenţi, resveratrol, enzime şi alte asemenea elixiruri vindecătoare. Datorită acestor substanţe-minune, coaja fructelor este un complex de concentrate vitale care, folosite cu un pic de ştiinţă, ajută la prevenirea şi la vindecarea unor boli mai uşoare sau foarte grave
Coaja merelor
În medicina naturală tradiţională, coaja merelor este considerată un fel de panaceu, fiind folosită, de multe ori, cu un succes extraordinar, în tratarea celor mai grave boli, de la temutul cancer, până la delicatul domeniu al afecţiunilor psihice. Regretatul Valeriu Popa recomanda, de pildă, coaja merelor ca adjuvant în tratamentul schizofreniei şi al psihozelor în general. Apoi, merele întregi, cu tot cu coajă, au făcut o adevărată carieră în terapia cancerului cu localizări din cele mai diverse. Iar studii ştiinţifice recente confirmă tot mai mult aceste proprietăţi terapeutice cu totul speciale ale merelor, datorate, în mare măsură, substanţelor vindecătoare stocate în coaja lor. Aici, în coajă, găsim, de exemplu, vitamina C organică, care este printre cele mai puternice substanţe anti-cancerigene cunoscute. Apoi, cvercitina, una dintre substanţele care dau culoarea specifică cojii merelor, a demonstrat la rândul său nişte calităţi antitumorale ieşite din comun. Activitatea psihică este reglată de către vitaminele din complexul B aflate în straturile de la suprafaţa merelor, precum şi de unele flavonoide sau săruri de magneziu.
Ce boli trateaza coaja de mere?
Boala canceroasă – este ţinută departe de cel puţin zece substanţe conţinute în coaja merelor, acţiunea antitumorală a fiecăreia fiind studiată în detaliu. Vitamina C organică, acidul clorogenic, substanţele care colorează fructele în galben şi roşu sau cele care dau mirosul specific cojii merelor, toate au calitatea de a preveni cancerul prin diverse mecanisme. Din acest motiv, 500 de grame de mere, cu tot cu coajă, consumate zilnic, sunt un tratament pentru prevenirea cancerului aproape infailibil. Este recomandat ca merele să fie de un roşu cât mai intens, în cazul lor o cantitate mai mare de pigmenţi fiind asociată cu un efect antitumoral mai puternic. De asemenea, s-a observat că merele de mai mici dimensiuni conţin mai multe substanţe anticancerigene decât cele de mari dimensiuni. Eminentul profesor Ion Brad, celebru între altele pentru studiile sale despre cătină, spunea despre mere că sunt cel mai bun aliment pentru bolnavii de cancer. Consumate rase, pentru a fi mai uşor digerate şi asimilate, ele ajută la înfometarea celulelor tumorale, blocându-le dezvoltarea şi ajutând la prevenirea eventualelor metastaze.
Îmbătrânire prematură – medicul endocrinolog american Christopher Adams, de la Universitatea Iowa, şi-a dedicat mai mult de un deceniu studierii efectelor cojii merelor asupra echilibrului hormonal. Astfel, el a identificat în acest fruct mai multe substanţe care au un efect anti-îmbătrânire foarte puternic, deoarece păstrează activitatea hormonală la nivelul unui organism tânăr. El a descoperit, de pildă, că o substanţă, numită acid ursolic, este conţinută în coaja merelor mai mult ca în oricare alt aliment, iar el ajută, între altele, la păstrarea masei musculare şi a tonusului muscular până la vârste înaintate, previne creşterile colesterolului şi rigidizarea vaselor de sânge, precum şi infarctul sau accidentul cerebral. La femei, mai ales, aceeaşi substanţă din coaja merelor ajută la păstrarea densităţii osoase normale, prevenind osteoporoza, dar şi ridarea prematură a pielii, deshidratarea dermei sau afecţiunile articulare.
Insomnie – mai ales pentru persoanele care au intoleranţă sau nu răspund la somniferele naturale mai puternice, cum ar fi extractul de passiflora sau de valeriană, se recomandă un remediu foarte simplu, din medicina populară românească: peste două linguri de coji de mere bine mărunţite se toarnă o cană (250 mililitri) de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute, apoi se bea preparatul obţinut, puţin îndulcit cu miere de tei sau salcâm, cu două ore înainte de culcare. Suplimentar, se vor ţine într-un castron cu apă, la capul patului sau pe calorifer, câteva coji de mere şi crenguţe de brad proaspăt tăiate. Cu condiţia să fie schimbate în fiecare seară, ele împrospătează şi înmiresmează aerul, făcând somnul mai lin şi mai odihnitor.
Coaja perelor
Este ceva mai groasă decât a celorlalte fructe, are un parfum foarte intens (dat de nişte substanţe aromatice cu potenţial vindecător foarte puternic) şi este o adevărată colecţie de minerale şi vitamine. Mai mult de 60% din vitaminele C şi A, din potasiul şi magneziul acestui fruct sunt concentrate în coaja perelor. Apoi, pieliţa groasă care înveleşte fiecare pară este, de fapt, un amalgam de fibre alimentare, adică de substanţe nedigerabile, care sunt extraordinare în reglajul greutăţii corporale şi în normalizarea digestiei, dar şi a tranzitului intestinal. În medicina populară românească, coaja perelor era folosită tot anul. Curăţată de pe fruct, era tăiată foarte mărunt şi ţinută la soare, iar după ce se usca precum iasca, era depozitată în cămări uscate, în săculeţi curaţi de pânză. Pe timpul iernii, când copii erau încuiaţi la burtă, când răceau uşor sau erau anemici, numaidecât li se dădeau aceste coji înmuiate în apă. Cu secole înainte ca medicina modernă să pună în evidenţă faptul că perele au coaja cel mai bine tolerată de către sistemul digestiv al copiilor, babele noastre ştiau cum să folosească acest remediu în pediatrie. Dar să vedem în continuare câteva utilizări terapeutice ale cojii acestui fruct:
Ce boli trateaza coaja de pere?
Imunitate – substanţele care colorează coaja perelor în acele minunate nuanţe galben-roşiatice se numesc flavonoide şi multe dintre ele au un foarte puternic efect de stimulare a capacităţii naturale de apărare a organismului. Mai exact, ele stimulează organismul să producă mai multe celule ale sistemului imunitar, activându-le pe cele deja existente şi făcându-le mai eficiente în lupta cu viruşii sau cu bacteriile. Aceasta este explicaţia ştiinţifică (cel puţin una dintre ele) a faptului că în medicina populară coaja acestor fructe era atât de eficientă în prevenirea şi tratarea răcelilor la copii.
Diabet – paradoxal, pentru un fruct atât de dulce, dar perele sunt printre cele mai bune antidiabetice. Şi aceasta o spun mai multe studii medicale făcute în ultimii ani. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, explicaţia o găsim tot în coaja acestor fructe, care conţine fibre alimentare şi alte substanţe care cresc receptivitatea organismului la insulină şi previn efectele secundare ale diabetului, cum ar fi bolile vasculare sau cele ale sistemului nervos. Iar combinaţia de aur contra ucigaşului tăcut, cum mai este numit diabetul, este formată din: pere + mere. Simplu şi eficient! Nici un alt aliment sau combinaţie de alimente nu a arătat un efect mai puternic în prevenirea şi tratarea diabetului zaharat.
Dieta de slăbit – fiind un prieten atât de bun al pancreasului, coaja perelor este şi o frână puternică în apariţia senzaţiei de foame puternică, ce apare pe fondul creşterilor şi apoi al scăderilor bruşte ale glicemiei, acest fruct având un efect de stabilizare a glicemiei. Apoi, tot datorită cojii bogate în fibre, perele sunt foarte lent digerate şi absorbite de către organism, prelungind senzaţia de saţietate, inclusiv atunci când sunt ingerate împreună cu alte alimente. Toate aceste calităţi le recomandă pentru ţinerea cu mai multă uşurinţă a regimurilor hipocalorice, dar şi pentru evitarea efectului de yo-yo (de îngrăşare bruscă), care adesea apare după încheierea programelor de slăbit. Consumaţi câte o pară, cu tot cu coajă, de fiecare dată înainte de a mânca, şi vă veţi putea ţine sub control greutatea.
Colon iritabil, boli gastrice de reflux – spre deosebire de celelalte alimente foarte bogate în fibre alimentare, coaja perelor este extrem de blândă cu stomacul şi colonul, ajutând la reglarea activităţii acestora. Două pere crude, cu tot cu coajă, consumate în fiecare dimineaţă, ajută la reglarea activităţii colonului, prevenind tulburările de tranzit. Piureul de pere cu tot cu coajă este indicat pentru tratarea refluxului gastric la copii şi adulţi.
Coaja gutuilor
Cojile şi sâmburii gutuilor ocupă un loc cu totul aparte în medicina populară românească. Fie că era vorba de boli ale stomacului, ale ficatului, ale pancreasului sau ale plămânilor, aceste “medicamente” ale toamnei nu dădeau greş. Intuitiv, ţăranii noştri ştiau că în coaja galbenă, amăruie şi parfumată a acestor fructe se găsesc substanţele de care organismul nostru are nevoie pentru a se însănătoşi. Şi câte leacuri nu sunt cunoscute din bătrâni, care folosesc doar aceste două ingrediente? Decoctul de coji şi sâmburi se dădea contra tusei şi a bolilor de plămâni; cojile tocate fin şi amestecate cu miere se luau contra bolilor pancreasului şi ficatului; sâmburii şi cojile macerate în rachiu se administrau la nevoie pentru a opri sângerările şi se aplicau extern pentru a grăbi vindecarea rănilor; copiii bolnăvicioşi erau scăldaţi toamna într-o fiertură din coji şi cotoare de gutui, care le redau vigoarea şi vioiciunea specifice vârstei.
Şi din punct de vedere al medicinii moderne, coaja gutuilor ocupă un loc cu totul aparte între alimentele cu potenţial vindecător, ea conţinând nu mai puţin de şase vitamine, între care şi nou-descoperita B17 care, alături de vitamina C organică, sunt printre cele mai puternice antitumorale. Apoi, atât coaja, cât şi pulpa gutuilor conţin substanţe volatile, care dau gutuilor mireasma specifică, dar şi distrug viruşii gripei, hepatitei şi herpesului. Aceleaşi substanţe blochează senzaţia de greaţă şi previn accesele de vomă matinală, îmbunătăţind digestia.
Ce boli trateaza coaja de gutui ?
Gripă şi guturai – se administrează de mai multe ori pe parcursul zilei un preparat foarte simplu, obţinut astfel: peste două linguri de coji de gutui cât mai fin mărunţite se toarnă o cană (250 mililitri) de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute, apoi se bea preparatul obţinut, cât mai cald posibil. Studii recente arată că extractul apos de coji de gutui are efecte antivirale puternice, precum şi o uşoară acţiune de calmare a febrei, a durerilor musculare şi de cap. Administrarea infuziei de coji de gutui scurtează perioada de vindecare şi face răcelile mai uşor de suportat.
Sarcină – gutuile rase fin, cu tot cu coajă, administrate cu miere şi puţin suc de lămâie sunt un excelent supliment în timpul sarcinii. Ele au un puternic efect anti-vomitiv, fiind printre puţinele remedii funcţionale contra faimoaselor greţuri matinale. În plus, coaja gutuilor este bogată în vitamine din complexul B, care ajută la dezvoltarea normală a foetusului. De asemenea, conţine substanţe antivirale şi antibiotice, care previn răcelile şi alte boli infecţioase, care ar putea afecta gravida sau foetusul.
Gastrită, ulcer gastric şi duodenal – patru linguri de coji şi cotoare de gutui, cu tot cu sâmburi, bine mărunţite în prealabil, se fierb într-un sfert de litru de apă vreme de 5 minute, după care se iau de pe foc. Se lasă să se răcească 15-20 de minute, apoi se bea lichidul neîndulcit, pe stomacul gol. O cură durează minimum 7 zile şi se poate repeta de câte ori este nevoie. Substanţele mucilaginoase din gutui au efecte calmante ale arsurilor gastrice, ajută la refacerea stratului protector de pe pereţii stomacului şi reglează secreţia de sucuri gastrice.
Pancreatită, insuficienţă pancreatică – se bea dimineaţa şi seara lichidul obţinut prin mixarea unei gutui tăiate felii, împreună cu o cană (250 mililitri) de apă plată. Preparatul are un gust dulceag-astringent, nu prea plăcut, dar efectele vindecătoare sunt remarcabile. Substanţele active din coaja şi cotorul gutuilor sunt antiinflamatoare pancreatice, stimulează secreţia endocrină şi exocrină a acestuia, fiind printre foarte puţinele remedii eficiente în afecţiunile pancreasului.
Hepatită virală – se pun în mixer două mere şi o gutuie, cu tot cu coajă, tăiate mărunt. Se adaugă două linguri de miere şi o jumătate de litru de apă, apoi se mixează totul vreme de unul-două minte. Va rezulta un nectar uşor parfumat, de o culoare galben-rozie, cu efecte antivirale şi stimulente imunitare foarte puternice. Studii recente făcute în Japonia au demonstrat că în coaja gutuilor există substanţe care inhibă dezvoltarea tuturor viruşilor hepatici cunoscuţi, ajutând în acelaşi timp la regenerarea şi la menţinerea structurii normale a ficatului.
Hemoragie uterină – se consumă o fiertură de coji şi cotoare de gutui (4 linguri la cană), care are puternice efecte de stopare a sângerărilor, ajutând în acelaşi timp la combaterea anemiei post-hemoragice. Băută cât mai caldă, această fiertură ajută şi la atenuarea crampelor uterine şi a durerilor
Retete de frumusete cu gutui
Ridurile – sunt foarte eficient combatute de cojile unei gutui fierte intr-o jumatate de cana de lapte. Solutia obtinuta se pune calduta, sub forma de compresa, pe obraji, unde se tine 20-30 de minute. Tratamentul se repeta zilnic, vreme de 3-4 saptamani.
Tenul gras – se fac lotionari ale obrajilor, nasului, barbiei si ale fruntii cu suc proaspat de gutui. Dupa aplicarea preparatului, se ramane asa vreme de 30 de minute, dupa care pielea se spala cu apa calduta.menstruale.
Coaja strugurilor
Este tot mai cunoscută ca medicament, datorită studiilor din ultimii ani, care arată că mai ales coaja strugurilor negri sau roşii conţine substanţe cu un potenţial vindecător extrem de puternic. Dintre toate, fără îndoială, cea mai celebră este resveratrolul, care este secretat de către struguri atunci când sunt atacaţi de către ciupercile şi bacteriile parazite, la origini ea fiind, deci, o substanţă cu scop defensiv. Ei bine, ajuns în organismul oamenilor ori al animalelor, acest resveratrol s-a dovedit a avea efecte terapeutice neobişnuit de puternice. În anul 2003, un biolog american, dr. David Sinclair, a descoperit că administrarea de resveratrol prelungeşte viaţa insectelor cu până la 54%. Apoi, în 2006, un grup de cercetători italieni au demonstrat că peştii hrăniţi cu suplimente de resveratrol trăiesc în medie cu 30% mai mult, sunt mai rezistenţi la efort şi, în plus, au o mult mai mare abilitate de a evita stimulii neplăcuţi. Studii franceze arată că datorită resveratrolului consumat din belşug populaţia din zonele sudice este practic imună la bolile cardiace şi vasculare, rata acestor boli fiind cu 60% mai scăzută decât în alte regiuni. Resveratrolul nu este însă singura substanţă cu efecte vindecătoare din coaja strugurilor roşii sau negri, ea fiind ajutată în munca sa şi de vitamina C, de taninurile, de pigmenţii sau de vitamina P conţinute de către aceasta.
Ce boli trateaza coaja de struguri ?
Hepatite virale A, B, C, D – studii recente au arătat faptul că pigmenţii care dau culoare închisă strugurilor, laolaltă cu resveratrolul, au un efect foarte puternic în această gamă de afecţiuni, altfel dificil de tratat. Pur şi simplu, aceste substanţe din coaja strugurilor blochează replicarea virusurilor hepatice şi opresc de multe ori evoluţia tuturor tipurilor de hepatită produsă de virus.
Cancerul localizat la nivelul tubului digestiv – Administrat pe cale orală sub formă de aliment, resveratrolul ajunge în măsura cea mai mare în contact cu formaţiunea tumorală, exercitându-şi din plin efectele de distrugere a celulelor maligne. În cancerul localizat la nivelul stomacului, intestinului subţire, intestinului gros, dar şi al gurii ori al esofagului, se recomandă consumul strugurilor cu tot cu coajă, dar şi al suplimentelor cu resveratrol.
Cancerul de sân şi de col uterin – resveratrolul din coaja de struguri are, pe lângă efectele sale anticancerigene menţionate, şi o foarte fină acţiune de reglare endocrină, ajutând la prevenirea tuturor formelor de cancer hormono-dependent. Studiile arată că femeile care consumă struguri şi alte alimente bogate în resveratrol (afine, mure, coacăze negre, varză roşie) sunt mult mai ferite de cancerul de sân şi de col uterin. În mod paradoxal, efectul acestei substanţe este – se pare – cu atât mai puternic, cu cât persoana în cauză este mai înaintată în vârstă. Concluzia este simplă: dacă vreţi să vă feriţi de cancer, atunci “abuzaţi” în această toamnă de strugurii negri, care sunt unii dintre cei mai buni anticancerigeni cunoscuţi, mai ales pentru femei.
Sechele post-infarct – o cură cu struguri negri, consumaţi ca atare sau, mai bine, sub formă de suc, obţinut prin mixarea fructelor proaspete, este un adevărat elixir în primele săptămâni după infarctul miocardic. Studiile de medicină experimentală arată că resveratrolul acţionează direct la nivelul miocardului, opunându-se expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct.
Trombozele – consumul de alimente bogate în resveratrol, adică de struguri negri, de prune, de afine etc. împiedică formarea trombilor şi migrarea lor pe artere. Mai ales persoanele predispuse la tromboze, adică cele sedentare, cele care consumă carne şi proteine animale sau care fumează, ar trebui să aibă la fiecare masă alimente care să conţină resveratrol.
Litiază renală cu uraţi – o cură cu struguri negri, făcută acum, toamna, este sănătate curată pentru rinichi, în general, şi are efecte salvatoare pentru cei care sunt predispuşi la litiază urică, în special. Se consumă zilnic măcar 500 grame de struguri negri sau cât mai închişi la culoare, pe o perioadă de minim 18 zile. Acest tratament este un excelent profilactic şi pentru gută.
Cum se administrează coaja fructelor
Cea mai simplă şi naturală formă de administrare a cojilor de fructe este consumul efectiv al fructului proaspăt, integral, nedecojit. Se preferă fructele bine coapte, cu coaja sănătoasă, nestricată, mestecând foarte bine (de minimum 30 de ori) fiecare înghiţitură, aşa încât organismul să poată extrage toate substanţele utile din această parte a fructului, mai greu digerabilă. Este foarte important ca, înainte de a le mânca, să le spălăm foarte bine, eventual să ţinem în apă jumătate de oră fructele, pentru îndepărtarea eficientă a murdăriei. Pentru inactivarea eventualelor urme de pesticide de pe coajă, în apa în care sunt ţinute fructele se poate adăuga şi un sfert de linguriţă de bicarbonat de sodiu. Persoanele care din cauza problemelor de dentiţie nu pot consuma fructul ca atare îl vor mânca fie ras fin, fie sub formă de nectaruri, a căror reţetă generică de preparare o vom prezenta în continuare:
Nectarurile: se obţin foarte simplu, cu ajutorul mixerului (blenderului) casnic. Se pun în vasul aparatului 300 de grame de fructe, cu tot cu coajă, tăiate mărunt. Se adaugă 2-3 linguriţe de miere şi 300 de mililitri de apă, apoi se mixează totul vreme de unul-două minte. Va rezulta un nectar uşor acrişor, de o culoare galbenă-rozie, cu efecte vindecătoare foarte puternice. Se consumă pe stomacul gol, cât mai proaspăt posibil.
În cazul strugurilor, nectarul se va obţine prin simpla mixare a boabelor spălate bine în prealabil, fără nici un fel de adaos de apă sau de miere.
Decoctul de coajă: 4 linguri de coji şi cotoare cu tot cu sâmburi, bine mărunţite, se fierb într-un sfert de litru de apă vreme de 5 minute, după care se iau de pe foc. Se lasă să se răcească 15-20 de minute, apoi se adaugă eventual puţină miere. Preparatul se bea pe stomacul gol.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentele interne cu coji de fructe
Studiile de până acum nu au arătat nici un efect advers al cojilor de fructe sau al preparatelor obţinute din ele. Singurele rezerve legate de administrarea acestora privesc persoanele cu gastrită sau colită de fermentaţie, cărora fructele crude le sunt contraindicate. Vor fi administrate doar infuziile sau decocturile.
Perele-medicamente/
Plinius considera ca perele sunt fructele sperantei, care readuc optimismul si favorizeaza pornirile generoase. Studii recente au aratat, insa, ca perele se disting prin cateva calitati vindecatoare, rar intalnite la alte alimente, fiind exceptionale in tratarea afectiunilor renale si urinare, a bolilor cardio-vasculare, precum si in intoxicatii si in bolile care apar pe fondul deficientelor imunitare.
Colita este eliminata intr-o saptamana cu urmatorul tratament. Inaintea fiecareia dintre cele trei mese principale se consuma cate o jumatate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar in aceasta perioada si 2 luni dupa tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fara nici un fel de carne, fara oua, fara majoritatea lactatelor (se pot consuma doar unt, smantana de fermentatie si iaurt).
Anemia (inclusiv cea care apare la copii) – se consuma zilnic minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub forma de nectar. Perele, pe langa faptul ca sunt destul de bogate in fier, stimuleaza hematopoeza, adica procesul de formare a globulelor rosii.
Infectii asociate cu febra, deficiente imunitare – se face o cura de 1-2 saptamani cu nectar de pere, din care se consuma minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizeaza productia de celule cu rol imunitar, amelioreaza starile febrile, hranesc organismul, ajutandu-l sa lupte cu boala.
Hipertensiune, aritmie cardiaca, boli cardio-vasculare in general – studii recente au aratat ca un consum ridicat de polifenoli (substante organice prezente mai ales in fructe) din surse naturale este in stransa legatura cu un risc mult mai scazut de aparitie a bolilor cardio-vasculare. Perele si piersicile sunt cele mai bogate in aceste substante naturale, mai ales cand nu sunt tratate cu pesticide. Mai ales persoanele cu predispozitie spre aceasta categorie de afectiuni, sau la care bolile cardio-vasculare sunt deja instalate, ar trebui sa consume in timpul toamnei mari cantitati din aceste fructe, in special pere, netratate chimic.
Litiaza renala (mai ales cu urati) – se consuma zilnic, vreme de 2-3 saptamani, cate 1-2 litri de suc de pere pe zi. Acest remediu nu numai ca dizolva si marunteste pietrele, ci si favorizeaza eliminarea lor prompta, prin marirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent stimulent al activitatii rinichilor, fiind folosite si in scop profilactic, impotriva litiazelor de orice fel.
Prepararea fructelor in scop terapeutic
Fructele uscate – se obtin prin taierea in felii, cu o grosime de 1 cm, a fructului bine spalat in prealabil si nedecojit. Feliile se pun pe o ata care se plaseaza in preajma unei surse puternice de caldura (soba de teracota, calorifer). Dupa 2-3 zile de uscare, feliile de fruct se pun in cuptor, care se da la foc mic si se lasa cu usita intredeschisa, asa incat fructele sa se usuce rapid, dar fara sa se arda. Cand feliile de pere sau de gutui sunt tari si aspre la pipait, pierzandu-si in mare masura elasticitatea, procesul de uscare s-a incheiat, iar produsul obtinut se depoziteaza in pungi de plastic bine inchise.
Decoctul de fructe uscate
Aproximativ 40 de grame de fruct uscat se fierb vreme de 10 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Preparatul astfel obtinut se consuma de regula indulcit cu miere, fiind un excelent astringent si antiinfectios digestiv. Acelasi decoct poate fi obtinut din jumatate de kilogram de gutui sau de pere proaspete, date in prealabil prin razatoare. Decoctul de gutui este cel mai cunoscut si folosit. Denumirea sa in limbaj de specialitate este de “Decoctum Cydoniae”, fiind un preparat oficial inregistrat in farmacopeea britanica, belgiana, franceza, si recomandat a se consuma in cantitati mari contra: dizenteriei, diareei, gonoreei, starilor de iritare ale mucoaselor, durerilor de gat.
Sucul – se obtine din fructele proaspete, cu storcatorul electric centrifugal. Se consuma la cateva minute dupa preparare, cand potentialul sau terapeutic este maxim. La frigider se poate pastra intr-o sticla foarte bine inchisa, vreme de cel mult 6 ore.
Nectarul – se obtine in blender (mixer electric), in care se pun un litru de apa, 3-4 pere de marime medie sau 2 gutui nedecojite si 2 linguri de miere. Toate ingredientele se mixeaza vreme de 5 minute, dupa care se pune preparatul obtinut intr-o sticla cu dop, care se pastreaza la frigider. Se consuma nectarul pe parcursul unei zile.
VARZA ROŞIE improspateaza singele cu toate virtutile sale
Spre deosebire de varză albă, aceasta are o “farmacie” în plus. Nu este vorba doar de culoarea sa, ci şi de uimitorul său potenţial vindecător. Varza roşie conţine de câteva ori mai multe vitamine decât surata sa verde-alburie, iar pigmenţii care îi dau culoarea roşie-violacee sunt un adevărat inamic al infecţiilor, dar şi al afecţiunilor tumorale sau al bolilor degenerative. Cum se dozează, cum se administrează şi care sunt indicaţiile acestui fenomenal aliment-medicament ?
Nutriţioniştii care au studiat varza roşie, în comparaţie nu doar cu varza albă, ci şi cu alte legume celebre pentru efectele lor asupra sănătăţii, au rămas uimiţi de bogăţia de vitamine şi minerale din frunzele acestui medicament vegetal. Ca să ne facem o idee: vitamina A, necesară pentru vedere şi sistemul nervos, este de 10 ori (!) mai abundentă în varza roşie decât în cea albă, în timp ce vitamina C, esenţială pentru imunitate, este de opt ori mai multă, iar fierul, de două ori. Apoi, varza roşie este extrem de bogată în sulforafani, nişte substanţe care pe termen lung au efecte de prevenire şi de tratare a cancerului excepţionale. Însă armamentul greu al acestei legume este constituit de bogăţia de pigmenţi care îi dau culoarea purpurie-violacee şi care au un efect de stimulare al imunităţii, antitumoral şi antioxidant extrem de puternic. La un asemenea arsenal terapeutic, ne putem da seama cu uşurinţă că şi efectele vindecătoare sunt pe măsură, cu o singură condiţie: să ştim cum să utilizăm acest aliment-medicament.
Cum administrăm varza roşie
Dacă în cazul verzei albe este admisă şi prepararea termică blândă, în cazul suratei roşii gătirea la foc este total contraindicată, bogăţia de substanţe terapeutic active, care o fac unică, fiind extrem de sensibilă nu doar la temperaturi înalte, dar şi la depozitarea improprie, la oxidarea cu aer atmosferic atunci când este mărunţită etc. Aşadar, dacă vrem să beneficiem de uimitoarele proprietăţi terapeutice ale verzei roşii, trebuie să ţinem cont de două îndemnuri: 1. Cât mai proaspătă! şi 2. Întotdeauna crudă! Cunoscând aceste lucruri, să vedem în continuare modalităţile concrete de administrare.
Sucul de varză roşie
Se obţine foarte simplu, cu ajutorul storcătorului centrifugal. Varza se spală, se îndepărtează eventualele porţiuni stricate, apoi se taie în bucăţi suficient de mici, pentru a intra pe orificiul de admisie al storcătorului, care le va mărunţi şi apoi le va centrifuga. Sucul de varză va fi consumat imediat după preparare, pentru a nu avea timp să se oxideze. De regulă, se beau câte 300-600 ml de suc de varză pe zi, în cure de 21-60 de zile, cu pauze de 2-4 săptămâni.
Salata de varză roşie
Spălată şi curăţată de frunzele stricate sau îmbătrânite, varza se taie mărunt, cu ajutorul unui cuţit cu lamă de inox sau, şi mai bine, de ceramică (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor şi a vitaminelor). Imediat după tăiere, se amestecă bine cu sare, cu puţin cimbru (pentru efect carminativ), cu ulei presat la rece şi cu oţet sau lămâie, după gust. Se consumă cât de proaspătă posibil. Doza minimă, indicată pentru a beneficia pe deplin de efectele terapeutice ale verzei roşii este de 300 de grame pe zi. O cură cu salată de varză roşie poate dura oricât de mult, dar nu mai puţin de patru săptămâni.
Varza roşie murată
Preparată în această formă, păstrează doar parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare ale legumei proaspete, în schimb, are conţinutul de minerale, de fibre alimentare intact şi, important, are pigmenţi şi substanţe care ajută la îmbunătăţirea digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteinelor. Aceasta este şi explicaţia pentru care varza murată (mai ales cea roşie) este nelipsită de la mesele cu mâncăruri grele, pentru că simţim instinctiv că ne ajută digestia şi metabolismul. Studii statistice recente mai arată că la populaţiile care consumă multă varză murată, precum şi moare de varză roşie (în Polonia, în anumite regiuni ale Germaniei şi ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult redusă, ceea ce sugerează faptul că o parte din vitaminele şi antioxidanţii din varză se păstrează într-un procent semnificativ, în urma murării.
Cataplasma cu varză roşie
Este foarte simplu de aplicat: foile de varză se zdrobesc pe o planşetă de lemn şi apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi înfăşurate cu un tifon subţire, aşa încât să nu cadă. În general, o aplicaţie externă cu varză se face vreme de 2-4 ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se usuce la aer. De regulă, varza roşie folosită extern are efecte antiinflamatoare şi antialergice mai puternice decât surata sa albă.
Varza roşie creste imunitatea
Fiind de câteva ori mai bogată în vitamina C decât portocalele, având puţine calorii şi multe substanţe cu efect antioxidant, varza roşie este un adevărat medicament imunostimulent. Cu ajutorul său sunt prevenite răcelile, infecţiie bronşice, pulmonare şi urinare recidivante, dar sunt tratate şi infecţiile deja instalate. Pigmenţii pe care îi conţine blochează replicarea viruşilor gripali, dar şi a celor care produc hepatita sau herpesul. Se administrează proaspătă, sub formă de salată, câte 300-400 g pe zi, la bolnavii cu infecţii respiratorii, pentru a susţine şi a grăbi procesul vindecării. Persoanelor care iau antibiotice de sinteză li se recomandă şi varza roşie murată, pentru restabilirea florei tubului digestiv şi pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente. În caz de febră se administrează sucul de varză roşie, câte 200 mililitri, băuţi de 2-3 ori pe zi. Conţinutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajută inima şi sistemul cardiovascular să reziste cu succes temperaturii ridicate, catalizează acţiunea sistemului imunitar, care este principalul “beneficiar” al acceselor de febră.
Tratamente interne
* Adjuvant contra cancerului gastric – studiile făcute arată că o cură cu suc proaspăt de varză roşie, din care se bea câte un litru pe zi, contribuie la stoparea şi chiar intrarea în remisie a diferitelor forme de cancer care afectează stomacul, dar şi cavitatea bucală. Această acţiune antitumorală se datorează pigmenţilor şi sulforafanilor din varza roşie. Însă mai există o substanţă, un aminoacid conţinut de varza roşie, numit glutamină, care stimulează refacerea, creşterea şi dezvoltarea normală a celulelor ce alcătuiesc ţesutul protector care “căptuşeşte” stomacul şi intestinul subţire.
* Adjuvant contra cancerului uterin – un miniexperiment la care au participat 30 de femei cu cancer uterin în stadiul unu a presupus consumul unui extract de varză, care conţine o substanţă denumită I3C (prescurtarea de la indol-3-carbinol). După 12 săptămâni de administrare, analizele au arătat că, la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment, celulele maligne au dispărut, neoplasmul înregistrând remisie completă. Prin comparaţie, la niciuna dintre pacientele din grupul de control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a înregistrat remisia cancerului. Contra acestei afecţiuni, se recomandă o cură de 3-4 luni, timp în care se consumă suc foarte proaspăt de varză, din care se beau 600-800 ml pe zi.
* Adjuvant contra cancerului la sân – mai multe studii de medicină experimentală arată că tratamentele cu compuşii pe bază de sulf şi pigmenţi prezenţi în varza roşie determină remisia tumorilor maligne mamare, într-un procentaj de cel puţin 40%. Ca adjuvant contra acestei afecţiuni, se recomandă consumul zilnic de salată proaspătă de varză, la măcar o masă. Suplimentar, se ţin cure de câte 4 săptămâni, în care se consumă câte un pahar (200 ml) de suc de varză, dimineaţa şi seara.
* Adjuvant contra cancerului intestinal şi al polipilor intestinali – studii făcute în Statele Unite arată că sulforafanul conţinut de varză inhibă dezvoltarea polipilor intestinali, dar şi a tumorilor maligne, provocând remisia acestora. Se recomandă varza roşie sub formă de salată, din care se consumă câte 300 g zilnic, în cure de 3 luni, urmate de o lună de pauză.
* Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroză – cercetătorii de la Universitatea de Medicină din Hawaii, Statele Unite, au evidenţiat faptul că unii compuşi din varza roşie împiedică transportul colesterolului cu densitate redusă (forma periculoasă a acestuia), către vasele de sânge şi către ţesuturi. De asemenea, varza roşie, prin conţinutul său de vitamina C şi alţi antioxidanţi, împiedică oxidarea colesterolului pe artere şi formarea plăcilor de aterom. Se recomandă consumul de varză roşie sub formă de salată, câte 300 g zilnic, vreme de măcar trei zile pe săptămână.
* Obezitate – consumul zilnic, la prânz şi la cină, a câte 200-300 g de salată de varză roşie crudă face minuni în reglarea ponderală. Ce-i drept, efectele apar pe termene medii şi lungi, adică de ordinul lunilor. Însă vorbim de un slăbit natural, cât se poate de sănătos, făcut cu ajutorul verzei roşii, care este bogată în fibre alimentare, are puţine calorii şi multe, foarte multe vitamine şi minerale, ajutându-ne astfel să ne menţinem sănătatea trupească şi tonusul psihic. Obiceiul de a consuma timp de 3-4 zile pe săptămână această salată, în cantităţi mari, are şi alte avantaje: reduce cantitatea de hrană consumată la fiecare masă, curăţă organismul de toxine, ne ajută în regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare şi a stilului de viaţă, cheia reglării greutăţii corporale.
* Constipaţia – cel mai simplu tratament este consumul de varză roşie murată, măcar 200 g pe zi. În varza murată se găsesc aşa-numitele “bacterii prietenoase”, care combat constipaţia, prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murată este bogată în fibre alimentare, de unde şi efectul ei de “mătură” a colonului, din care extrage prin absorbţie toate reziduurile şi apoi ajută la eliminarea lor promptă.
* Surmenaj fizic şi intelectual – consumul de varză roşie sub formă de salată este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular şi pentru sistemul nervos. Bogată în vitamine şi în minerale, conţinând substanţe cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care intensifică procesele de regenerare din organism, varza roşie are efect adaptogen şi anti-oboseală. Se ţin cure de 3 săptămâni, timp în care se consumă la prânz şi la masa de seară câte 125 g de salată de varză roşie. Acest tratament este foarte bun adjuvant şi contra depresiei psihice.
* Menopauză – studiile făcute arată că un consum săptămânal de varză roşie crudă (200 g pe zi, vreme de măcar 4 săptămâni) îmbunătăţeşte secreţia hormonului estrogen şi, important, reglează răspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai târzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de început ale acesteia (bufeuri, transpiraţie, nervozitate etc.), prevenirea şi combaterea unor afecţiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian şi uterin.
* Alzheimer – antocianii, adică pigmenţii roşii din această varietate de varză, fac adevărate miracole în prevenirea şi în combaterea degenerării celulelor din sistemul nervos central. Se administrează salată proaspătă, câte 300 g pe zi, în cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Încă nu se ştiu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varză roşie de a restabili funcţiile cerebrale alterate de Alzheimer, însă efectul de prevenire şi de încetinire sau chiar de blocare a evoluţiei bolii cu ajutorul verzei roşii este cert.
* Alergia – este prevenită de o cură cu salată de varză roşie crudă (ori chiar murată) pe timpul iernii. Se consumă 200-300 g zilnic, pe o perioadă de timp de 3 luni, urmată de alte 3 săptămâni de pauză, după care se poate relua. Bogăţia de vitamina C şi de antioxidanţi din această legumă ajută la reglarea reacţiei sistemului imunitar, la interacţiunea cu factorii externi.
Tratamente externe
* Eczeme infecţioase, eczeme alergice – frunzele de varză roşie proaspăt zdrobite cu ciocanul pentru şniţele se pun pe zona afectată, apoi se aplică deasupra un nailon, care se fixează cu bandaj sau cu leucoplast. Se lasă să acţioneze vreme de 4 ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se zvânte la aer, măcar 45 de minute. Aplicaţia se face până la vindecare. Compuşii pe bază de sulf din frunzele de varză roşie au o puternică acţiune antiseptică asupra bacteriilor şi a ciupercilor parazite, în timp ce pigmenţii au efect antiinflamator.
* Cancer de piele – este un tratament simplu, dar care dă rezultate cu adevărat extraordinare: se pune zilnic şi se ţine vreme de 4-6 ore, pe zona afectată, o cataplasmă din frunze de varză roşie. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular şi spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar care dă rezultate acolo unde cele mai savante şi invazive metode de tratament dau greş.
* Arsuri de gravitate mică şi medie – se fac spălături şi se pun comprese vreme de 15 minute, câte 2-3 pe zi, cu suc proaspăt de varză roşie. Are efect antiinfecţios şi antiinflamator, ajută la o vindecare mai rapidă şi estetică, previne formarea cicatricelor cheloide.
* Răni care se vindecă greu – se pun zilnic comprese cu suc de varză roşie, care se ţin vreme de o oră, după care se lasă zona tratată să se usuce la aer încă o oră. Studiile arată că prin mecanisme încă prea puţin cunoscute (se presupune că varza conţine substanţe stimulatoare ale creşterii anumitor ţesuturi), procesul de vindecare a rănilor este mult accelerat, scade riscul de infecţie, semnele care rămân după vindecare sunt mult mai puţin vizibile.
Precauţii şi contraindicaţii
Toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse ale tratamentului cu varză, fie ea albă sau roşie, sunt foarte rare şi reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, uşoare colici abdominale, în cazuri foarte rare, diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varză li se recomandă consumul de condimente, cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de probleme.
VARZA MURATĂ
Cât despre efectele asupra sănătăţii, se poate scrie o întreagă carte despre cât de bună este varza murată pentru organism. Deocamdată, vă prezentăm, foarte pe scurt, câteva informaţii esenţiale despre valoarea tămăduitoare a acestui aliment-medicament
Foarte puţini oameni ştiu faptul că varza, în special cea murată, a jucat un rol extrem de important chiar în… istoria lumii. De exemplu, doar cu ajutorul ei au fost posibile îndelungatele călătorii prin care au fost descoperite America, Oceania şi Australia, varza murată fiind cărată în butoaie, la bordul corăbiilor, şi servind contra scorbutului şi contra altor boli, care altfel ar fi decimat echipajele pe timpul lungilor traversări ale oceanelor. Mai aproape de noi, varza murată a început să fie luată în serios ca medicament abia în ultimele două decenii, când oamenii de ştiinţă au descoperit un lucru tulburător: marii consumatori şi, mai ales, marile consumatoare de varză au o imunitate extraordinară la diverse boli, în special tumorale. De exemplu, în populaţiile care consumă în medie 25 de kilograme de varză murată pe an, femeile prezintă cu 70% mai puţine cazuri de cancer de col uterin decât cele care ţin dieta europeană normală. Vă vine să credeţi sau nu, ingredientul sarmalelor şi al salatelor de sărbători este mai tare decât vaccinurile împotriva cancerului de col uterin. Aceasta, deoarece varza murată, deşi păstrează doar parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare ale legumei proaspete, are conţinutul de minerale, de fibre alimentare intact şi, important, are substanţe care ajută la îmbunătăţirea digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteinelor. Aceasta este şi explicaţia pentru care varza murată (la fel ca şi castraveţii muraţi) este nelipsită de la mesele cu mâncăruri grele, pentru că simţim instinctiv că ne ajută digestia şi metabolismul. Să aflăm în continuare şi cum se administrează acest aliment-medicament:
Modul de administrare a verzei murate
Cercetările ştiinţifice arată că valoarea ca medicament a verzei murate este strict dependentă de modul în care o consumăm. Cu o condiţie: să nu fie preparată termic. Cel mai bine sunt păstrate substanţele terapeutic active în salata de varză murată, a cărei reţetă de preparare o prezentăm în continuare:
Salata de varză murată
Varza murată se ţine în apă rece vreme de 10-30 de minute, pentru a se desăra parţial. Apoi se curăţă de frunzele deteriorate şi se taie mărunt, cu ajutorul unui cuţit cu lamă de inox (pentru a reduce la minim procesul de oxidare a enzimelor şi a vitaminelor). Imediat după tăiere, se amestecă bine cu morcov ras foarte fin, cu puţin cimbru (pentru efect carminativ) şi cu ulei presat la rece. Se consumă imediat după preparare. Doza minimă de salată de varză acră, indicată a fi consumată pentru a beneficia de efectele sale terapeutice, este de 300 g pe zi. O cură cu salată de varză murată poate dura oricât de mult, iar ca durată minimă, se recomandă consumul său zilnic vreme de măcar 3 zile pe săptămână.
Moarea de varză
Este zeama rezultată după scurgerea verzei murate. Un extract 100% natural din varză, îmbogăţit cu fermenţi şi enzime, cu principii active de la plantele aromatice (ţelină, mărar, ardei iute, hrean) puse în murături, şi sare. Din păcate, moarea de varză a fost destul de puţin studiată de către ştiinţă, deşi cu siguranţă va veni vremea când şi ea va declanşa o mică revoluţie în lumea medicamentelor naturale. Cert este că ea îmbunătăţeşte digestia, are efecte vitaminizante şi remineralizante, în doze mici stimulează apetitul, iar în doze mari îl inhibă.
Aplicaţii terapeutice ale verzei murate
Digestia dificilă – luaţi înainte şi după masă câte un sfert de pahar de moare (proaspăt colectată). Mai ales moarea de varză roşie stimulează salivaţia, secreţia de sucuri gastrice şi măreşte peristaltismul tubului digestiv. De asemenea, îmbunătăţeşte metabolismul proteinelor şi grăsimilor, adică al substanţelor din alimente care sunt cel mai dificil de digerat şi asimilat.
Îngrăşarea – pentru a ne încăpea hainele şi după ce trec sărbătorile, putem face, de fiecare dată când avem o masă foarte îmbelşugată, un tratament simplu şi cu o eficienţă remarcabilă: înainte de fiecare masă, pe stomacul gol, se beau câte 2 pahare de moare, nu mai puţin, deoarece în doze mici şi medii moarea de varză este, din contra, un stimulent al apetitului. În schimb, consumate cu aproximativ 15 minute înainte de masă, ne vor diminua considerabil apetitul şi ne vor face să consumăm mai puţină hrană.
Glicemia crescută – este un fenomen care apare frecvent de sărbători la cei care sunt mari amatori de dulciuri. Poate fi combătută, pentru a nu da complicaţiile specifice diabetului, cu un remediu tradiţional: salată de varză acră. Fibrele alimentare pe care varza le conţine acţionează ca un absorbant pentru zaharuri, făcând ca ele să fie eliberate gradat în organism, fără a suprasolicita pancreasul şi a ne creşte glicemia.
Mahmureala – este eliminată consumând dimineaţa jumătate de litru de moare şi bând, apoi, şi pe parcursul zilei moare de varză, urmată de o cană cu apă. Pentru o mai mare eficienţă, se va mânca pe parcursul zilei respective ceva mai des, însă porţii mici, iar înainte de fiecare masă se va consuma obligatoriu moare de varză.
Ficatul mărit – este o problemă care apare frecvent, mai ales la marii consumatori de carne şi alcool, în urma meselor îmbelşugate de sărbători. În medicina populară românească, această problemă se tratează cu jumătate de litru de moare de varză, băută dimineaţa pe stomacul gol, şi cu un litru de ceai de sunătoare băut pe parcursul zilei.
Hepatita, boli de ficat în general – o substanţă conţinută de către varză, sulforafanul, stimulează puternic producerea în organism a unor enzime care joacă rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varză s-a dovedit a preveni procesele de distrucţie celulară la nivelul ficatului sub acţiunea factorilor infecţioşi sau a celor chimici. Pentru a obţine aceste rezultate, se recomandă consumul verzei acre sau a celei crude sub formă de salată, de măcar 3 ori pe săptămână.
Constipaţia – 3-4 pahare de moare de varză stimulează digestia, deblochează eliminarea şi ajută la dezintoxicarea traiectului digestiv. Acesta este şi motivul pentru care, în multe sate româneşti, în timpul meselor tradiţionale de Crăciun şi de Anul Nou, se serveşte moare de varză din belşug, înainte de felurile de mâncare mai grele, precum şi la sfârşitul ospeţelor. De asemenea, stimularea tranzitului intestinal cu moare de varză este şi un foarte bun remediu pentru a slăbi în mod natural. Salata de varză este un alt laxativ natural foarte bun, aportul de fibre alimentare pe care le conţine ajutând şi el la slăbit.
Boala canceroasă – studii statistice recente arată că la populaţiile care consumă multă varză murată (din Polonia, din anumite regiuni ale Germaniei şi ale Olandei) rata anumitor forme de cancer este mult redusă. Apoi, studii de laborator au arătat că varza consumată crudă, murată sau gătită rapid are efecte antitumorale şi anticancerigene. Ca atare, 3-5 zile pe săptămână, în care consumăm câte 200 g de salată de varză acră sau crudă, ne pot salva viaţa, punându-ne la adăpost de o multitudine de forme de cancer, cum ar fi: cancerul la sân, cancerul de colon, cancerul de col uterin, cancerul gastric, cancerul de prostată, cancerul de piele etc.
Surmenaj fizic şi intelectual – consumul de varză acră sub formă de salată este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular şi pentru sistemul nervos. Bogată în vitamine şi în minerale, are efect adaptogen şi anti-oboseală. Se ţin cure de trei săptămâni, timp în care se consumă la prânz şi la masa de seară câte o farfurie (125 g) de salată. Acest tratament este foarte bun adjuvant şi contra depresiei psihice.
Infecţii respiratorii – varza, mai ales cea roşie, este mai bogată în vitamina C decât portocalele, are puţine calorii şi multe substanţe cu efect antioxidant, conţine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomandă în mod special ca remediu pentru întărirea imunităţii. Se administrează acră sau proaspătă, sub formă de salată, câte 300-400 g pe zi, la bolnavii cu infecţii respiratorii, pentru a susţine şi pentru a grăbi procesul vindecării. La persoanele care iau antibiotice de sinteză, varza murată este extraordinară pentru restabilirea florei tubului digestiv şi pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu varză murată
Toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse la tratamentul cu varză murată sunt foarte rare şi reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, uşoare colici abdominale, în cazuri foarte rare diaree. Pentru cei care au un sistem digestiv sensibil la varză, se recomandă consumul de condimente, cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de probleme. o Varza acră este contraindicată doar persoanelor cu hipertensiune, la care aportul de sare trebuie limitat (neajuns care se poate corecta prin desărare în apă rece). Varza acră va fi consumată cu prudenţă, la început în cantităţi foarte mici, şi de persoanele care suferă de colită de fermentaţie, care s-ar putea să nu suporte varza murată, ci doar pe cea fiartă. o Persoanele cu hiper- şi hipo-tiroidie vor consuma, de asemenea, cu prudenţă varza, la început, în mici cantităţi.
Dieta cu varză murată
Gustului ei acrişor şi picant i se mai adaugă o însuşire: varza murată slăbeşte. Dinamizează metabolismul. O întâmplare cu adevărat minunată, având în vedere că bucatele mâncate cu poftă mai degrabă îngraşă, decât slăbesc. Nu e şi cazul verzei murate, care devine un leac de slăbit dacă e consumată după program. Adică:
* De 2 ori pe zi, înainte de mesele consistente, mâncaţi câte 200-300 g de varză murată, crudă. Înainte de a o pune în farfurie, spălaţi-o cu apă rece, şi lăsaţi-o în apă 30 de minute, pentru a se desăra. Varza se taie apoi mărunt, şi se consumă imediat, fără a adăuga ulei. Se pot adăuga puţin chimen, cimbru sau alte condimente preferate. Se recomandă o cură de cel puţin 3 săptămâni, dar rezultatele se văd deja după câteva zile: kilograme pe minus şi energie pe plus.
Dieta cu varză murată nu se recomandă celor care au afecţiuni tiroidiene, digestive sau renale.
De ce strămoşii noştri au fost sănătoşi şi puternici?
Printre altele,consumul de slănina întăreşte sistemul imunitar. Această calitate se datorează acidului arahidonic, care favorizează scăderea colesterolului, îmbunătăţeşte funcţiile de protecţie ale organismului şi, de asemenea, este necesar pentru producerea compuşilor chimici responsabili pentru răspunsurile imune şi reacţiile inflamatorii.
* Cantităţi mici de grăsime sunt de folos pentru inimă şi vasele de sânge, reglementează contracţiile musculare ale organelor interne, inclusiv ale muşchiului cardiac, şi sprijină tonusul vascular.
* Fumătorii au, de asemenea, un beneficiu dacă mănâncă puţină slănină, datorită faptului că ea conţine seleniu. Acest microelement întăreşte sistemul imunitar şi previne oxidarea în organism. Astfel, pagubele produse de ţigări se reduc parţial.
* Slănina încetineşte şi intoxicarea alcoolică, prin acoperirea pereţilor stomacului cu grăsime şi crearea pansamentului gastric, care previne absorbţia rapidă de alcool din stomac. Alcoolul trece mai departe în intestin, unde, totuşi, va fi absorbit, dar treptat.
Grăsimea de porc
Este utilizată pe scară largă în medicina populară, încă din negura timpului. Iată câteva reţete din bătrâni:
* Remediu pentru dureri de articulaţii. Înainte de culcare, se freacă bine articulaţiile bolnave cu untură topită sau cu slănină veche, tocată prin maşina de carne, la care se adaugă o lingură de miere de albine. Deasupra se aplică celofan sau hârtie de pergament, se înveleşte cu un fular sau un batic de lână şi se lasă să acţioneze peste noapte.
* Tulburarea mobilităţii articulare după traumatisme. Zona afectată se freacă cu 100 g grăsime de porc, amestecată cu o lingură de sare, apoi se bandajează cu un strat gros de lână.
* Mastită. Pe locul inflamat se aplică o felie subţire de slănină veche, deasupra se pune o bucată de staniol de la o ciocolată sau dintr-un pachet de ţigări şi se bandajează sau se lipeşte cu leucoplast.
Ce boli vindecă slănina ?
Este un aliment fara E-uri, coloranti si conservanti, ceea ce nu se poate spune despre multe dintre preparatele din carne din comert.
Totodata, s-a dovedit stiintific ca slanina intareste sistemul imunitar, mai ales atunci cand este consumata cu ceapa, si imbunatateste functiile de protectie ale organismului.
In mod paradoxal, s-a descoperit ca o substanta din slanina, numita acid arahidonic, favorizeaza scaderea colesterolului.
In cantitati mici, slanina este buna si pentru sanatatea inimii si a vaselor de sange, reglementand contractiile musculare ale organelor interne, inclusiv ale muschiului cardiac, si sprijinind tonusul vascular.
In cazul persoanelor care fumeaza, slanina reduce partial pagubele produse de tutun. Seleniul, pe care-l contine slanina, previne oxidarea in organism si intareste sistemul imunitar.
Grasimea de porc este buna si pentru protectia stomacului, deoarece creeaza un pansament gastric care previne absorbtia rapida de alcool din stomac si il protejeaza de aciditatea care poate provoca gastrita.
In medicina populara romaneasca, slanina are multe utilizari:
Se spune ca durerea din articulatii trece daca acestea sunt frecate cu untura topita sau cu slanina veche, tocata prin masina de carne, la care se adauga o lingura de miere de albine.
Entorsele sunt tratate cu frectii cu grasime de porc, amestecata cu o lingura de sare. Dupa ce este aplicat amestecul miraculos, articulatia se bandajeaza cu un strat gros de lana.
Slanina vindeca si eczemele. Reteta pentru o alifie din slanina este urmatoarea: slanina nesarata se topeste si se raceste la 35 de grade; se amesteca 2 linguri de slanina topita cu albusurile de la 2 oua, cu 100 g pasta din fructe de solanum (zarna, lasnicior) si 3 linguri de suc de rostopasca. Amestecul se lasa la macerat 2-3 zile, dupa care se poate aplica pe eczema.
Pentru ciocurile de pe oase exista un tratament de 5-7 zile cu un unguent preparat astfel: se toaca marunt 100 g slanina nesarata de porc si se amesteca cu un ou crud si 100 ml otet concentrat. Dupa dizolvarea completa a slaninei, se aplica pe zona dureroasa un tampon de vata imbibat in unguent si se lasa acolo peste noapte, iar dimineata se curata zona cu apa calda.
Durerile de dinti se mai pot trata si astfel: pe dintele dureros se aplica o felie mica de slanina nesarata, intre gingie si obraz, si se lasa acolo 15-20 de minute. De cele mai multe ori, se observa ca durerea incepe sa dispara treptat.
În ciuda aparențelor, consumul de slănină în cantități moderate este extrem de sănătos.
Slăninaeste un aliment natural, fără chimicale sau E-uri. Ea conţine retinol, niacină, tiamină, seleniu, riboflavină, potasiu, fosfor şi calciu.
Consumul slăninii în cantități moderate are următoarele beneficii:
Întăreşte sistemul imunitar
Această proprietate se datorează acidului arahidonic, care favorizează scăderea colesterolului, îmbunătăţeşte funcţiile de protecţie ale organismului, fiind în acelaşi timp necesar pentru producerea compuşilor chimici responsabili pentru răspunsurile imune şi reacţiile inflamatorii.
Reglează contracţiile muşchiului inimii
În cantităţi mici, slănina este benefică inimii şi vaselor de sânge, întrucât reglează contracţiile musculare ale organelor interne, inclusiv ale muşchiului cardiac, şi sprijină tonusul vascular.
Protejează organismului de daunele aduse de fumat
Datorită conţinutului de seleniu, microelement care întăreşte sistemul imunitar şi previne oxidarea în organism, fumătorii sunt protejaţi prin consumul acestui aliment de efectele nocive ale fumatului.
Tratează mahmureala
Slănina încetineşte şi intoxicarea alcoolică, prin acoperirea pereţilor stomacului cu grăsime şi crearea pansamentului gastric, care previne absorbţia rapidă de alcool din stomac.
Tratează durerile de articulaţii
Pentru a scăpa de durerile de articulaţii, se recomandă frecarea articulaţiilor bolnave cu untură topită sau cu slănină veche, tocată prin maşina de carne, la care se adaugă o lingură de miere de albine. Deasupra se pune celofan sau hârtie de pergament, se înveleşte cu un fular şi se lasă să acţioneze peste noapte.
Tratează mastita
Pentru tratarea mastitei pe locul inflamat se aplică o felie subţire de slănină veche, peste care se pune o bucată de staniol şi se bandajează sau se lipeşte cu leucoplast.
Terapia cu slănină se foloseste si pentru * Eczemă
Se topeşte slănină nesărată şi se răceşte la 35 de grade. Se amestecă bine 2 linguri de grăsime topită cu albuşuri de la 2 ouă crude, 100 g pastă din fructe de solanum (zârnă, lăsnicior), 3 linguri suc de rostopască. Alifia se lasă la macerat 2-3 zile, la rece, apoi se ung locurile bolnave, de 2 ori pe zi.
* Dureri de dinţi
O felie mică de slănină nesărată se aplică pe dintele dureros, între gingie şi obraz, pentru 15-20 de minute. Durerea de dinţi dispare treptat.
* Pinten osos (ciocuri)
Preparaţi un unguent din 100 g slănină nesărată de porc, tocată mărunt, un ou crud şi 100 ml oţet concentrat (esenţă). Borcanul cu amestecul se ţine într-un loc întunecos, până la dizolvarea completă a slăninei, amestecând periodic. Înainte de procedură, călcâiul se ţine în apă fierbinte, apoi se aplică pe zona dureroasă un tampon de vată îmbibat în unguent. Compresa se aplică pe timp de noapte, dimineaţa se spală talpa cu apă caldă. Durata tratamentului este de 5-7 zile.
Tratament pentru pintenii osoşi
Pentru a trata ăintenii osoşi se prepară un unguent din 100 g slănină nesărată de porc, tocată mărunt, un ou crud şi 100 ml oţet concentrat. Borcanul cu amestecul se ţine într-un loc întunecos, până la dizolvarea completă a slăninei, amestecând periodic. Înainte de procedură, călcâiul se ţine în apă fierbinte, apoi se aplică pe zona dureroasă un tampon de vată îmbibat în unguent. Compresa se aplică pe timp de noapte, dimineaţa se spală talpa cu apă caldă. Durata tratamentului este de 5-7 zile.
Dezavantajele consumului de slănină
Slănina conţine nitriti-aditivi care pot interacţiona cu substanţele chimice naturale din alimente şi din organismul uman formând nitrozamine, compuşi cu un ridicat potenţial cancerigen. Totodată, are un conţinut ridicat de grăsimi saturate şi creşte nivelul trigliceridelor din corp.
Tradiţionala slănină cu ceapă, stropită cu ţuică, este o mâncare sănătoasă „de la ţară”, naturală, fără E-uri şi prin urmare mai bună decât meniul celor care locuiesc la oraş. Acesta este un mit extrem de greşit, spune Preşedintele de Onoare al Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Nicolae Hâncu. El susţine că slănina este extrem de nesănătoasă, chiar dacă se consumă cu ceapă şi palincă.
Hâncu a explicat ce explicat ce înseamnă aşa-zisa masă „sănătoasă” slănina cu ceapă şi palincă din punct de vedere nutriţional. „Slănina înseamnă grăsime saturată extrem extrem de nesănătoasă pentru orgaism, chiar dacă e cu ceapă şi ţuică. Nu are nicio legătură cu sănătatea. Ţăranul român ce se ducea şi lucra de dimineaţa de la 5 până apunea soarele, la muncă, trebuia să-şi pună ceva de mâncare? Îşi punea ce avea şi el, o bucată de pâine, slănină care nu se strica şi apă. Să nu credeţi că bea ţuică acolo, pe câmp. Eventual o bea acasă, când sosea”. Nicolae Hâncu, Preşedintele de Onoare al Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice. Alimenţia extremelor „Cei de la ţară care aveau o condiţie economică bună mâncau nesănătos, iar cei ce nu aveau o condiţie economică bună pur şi simplu se denutreau. Niciuna dintre variante nu este în regulă. O alimentaţie sănătoasă aşa cum o recomandă nutriţionişti astăzi, aproape nu exista în urmă 50 ani, pentru că despre această perioadă vorbim. Sigur că veţi veni să spuneţi că ţăranul avea activităţi fizice intense, dar atunci nu existau săli de sport, bazine de înot. Recomandările pe care medicii le fac astăzi şi care sunt urmate nu existau atuncu. Mă refer la practicarea sportului, fumatul era la el acasă, la fel şi consumul de alcool. În loc de iaurt se consuma iaurt din lapte de bivoliţă. În casa bunicilor mei laptele de bivoliţă era considerat un simbol al sănătăţii. Azi îl mai consumă cineva? Nu”, explică medicul. Omul secolului XXI nu mai face mişcare Oamenii nu mai fac mişcare Există totuşi cocepţia conforma căreia la ţară oamenii trăiau mai mult şi erau mai sănătoşi. Nicolae Hâncu este de părere că problema omului din ziua de astăzi este faptul că face foarte puţină mişcare comparativ cu ce se întâmpla în urmă cu 50 de ani. „Să nu uităm că în momentul de faţă avem posibilitatea , prin tehnologia modernă să depistăm boli ce nu .puteau fi depistate. În anii 60-70, diabetul zaharat avea o frecvenţă de 1 %, iar acum a ajuns la 11%. Aceste probleme au apărut din cauză că s-au schimbat condiţiile sociale. Înainte, cineva din Bucureşti care voia să ajungă la Vârful cu Dor mergea la gară, lua trenul, ajungea la Sinaia, apoi urca pe jos până la vârf. Acum te duci fără niciun efort cu maşina şi cu telefericul. Avem telecomenzi, automobile şi omul a devenit hipocinetic, adică nu face mişcare. Mişcarea presupun contracţii musculare, iar muşchii contractându-se eliberează substanţe extrem de benefice pentru organism”, a susţinut specialistul. „Nu promovaţi alimentaţia bunicilor” „Sunt mai multe cercuri vicioase legate de viaţa omului de astăzi, dar după o atentă analiză, îmi asum respoabilitatea de a îi ruga pe cei din media să nu promoveze alimetaţia bunicilor nostri şi nici alimentaţia de la ţară. Pe de altă parte, câţi mai mănâncă slănină cu ceapă dimineaţa astăzi? Să fim serioşi. Noi am făcut anchete alimentare din care a rezultat că nu s emai practică acest meniu. Ce spun sudiştii despre ardeleni că <> nu este adevărat. Asta zic ei, dar noi ştim că lucrurile aceste nu mai există”, explică Hâncu. România, la coadă în ceea ce priveşte consumul de iaurt Conform statisticilor, în România se consumă în medie un iaurt pe săptămână, în condiţiile în care nutriţioniştii recomandă consumul a două iaurturi pe zi. Întrebat despre consecinţele consumului redus de iaurt, nutriţionustul Nicolae Hâncu a susţinut: “Consecinţele sunt extrem de perfide. Acestea nu apar sub forma unor boli manifeste, cum ar fo să spunem apare spasmofilia respectiv lipsă de calciu sau de magneziu sau ne deproteinizăm, dar nu face parte dintr-o alimentaţie sănătoasă consumul redus de iaurt. Dacă nu avem o alimentaţie sănătoasă atunci nici noi nu suntem sănătoşi per global.Putem considera că deficitul de iaurt poate contribui la sindromul intestinului iritabil, despre care s-a făcut referire, şi care este o boală modernă. In al doilea rând, aceasta poate contribui perfid la deficitul global de calciu. Poate să contribuie la epidemia de diabet; am văzut că dacă se consumă iaurt regulat, aproape zilnic, scade cu 28% riscul de a avea diabet zaharat de tip 2”. Cum trebuie să fie o dietă de succes Hâncu susţine că iaurt poate fi consumat cu succes în cadrul unei diete hipocalorice şi e asociat cu o reducere a greutăţii. Specialistul susţine că este potrivit şi un iaurt cu 3 % grăsime. „Eu în cadrul dietelor pe care le recomand, având în vedere că am nevoie de aderenţă, adică omul să respecte dieta pe care eu o dau. Se spune <> Răspunsul este: <>. Pentru a o urma trebuie să-ţi placă pentru că mâncarea e o plăcere şi trebuie să respectăm asta. Pe termen scurt, respecţi ce zice medicul, poţi să mânânci şi pietre. Dar eu am nevoie de o dietă ce va fi respectată pe termen lung. Pe termen lung eu trebuie să dau un aliment ce e agreat, ori iaurtul cu grăsime de 3% este cel pe care lumea-l consumă. Dacă recomand iaurtul cu zero grăsimi sau cel hipolipidic, după o perioadă nu va mai fi consumat”, a susţinut Hâncu. Aşa că e nevoie să-ţi placă dieta pe care o urmezi. Eu prefer să fac amestec iaurt cu fruct proaspăt. Ar trebui să mâncăm zilnic 1-2 iaurturi pe zi”, spune el. România – peste media europeană la diabet Hâncu susţine că media frecvenţei diabetului în Europ este 8,5 %. “Conform studiului “Predator”, publicat în urmă cu două săptămâni, care a vizat populaţia din diferite judeţe din România, la persoanele cu vârstă de peste 18 ani, frecvenţa diabetului este peste media europeană – 11, 6% “, a explicat medicul. Una dintre soluţiile pentru diminuarea acestui risc este consumul de iaurt. “S-a făcut un studiu de risc ce arată că persoanele ce consumă regulat produse lactate cu continut mic de grăsime – iaurt, brânză de vaci, smântănă slabă- au un risc mai mic cu 24% de a face diabet zaharat. La un consum de 4-5 pahare de iaurt pe săptămână scăderea riscului de a face diabet zaharat este de 28%”, a arătat Hâncu.
SLĂNINĂ ÎN COJI DE CEAPĂ
Am învăţat de la bunica mea, cât am ajutat-o în copilărie la toate treburile casnice, să pun coji de ceapă şi de usturoi în ciorbe, supe, sosuri, care nu numai că dobândeau un gust bun şi o culoare atractivă, dar deveneau şi alimente-medicament. Chiar şi în ceaiul negru sau verde (eu deseori le amestec în cantităţi egale) se poate adăuga o linguriţă de coji sfărâmate între degete. Am învăţat să fac şi slănină în coji de ceapă.
Pentru preparare aveţi nevoie de: 1-1,5 kg slănină, 2 pumni de coajă de ceapă, 5-7 căţei de usturoi, 1 lingură sare, ardei iute, frunze de dafin, piper boabe – după gust.
Într-un castron se toarnă 1 litru de apă rece, se adaugă 1pahar (de 250 ml) de sare. Cojile de ceapă se spală, se taie cu foarfeca şi se pun în apă împreună cu foi de dafin, piper şi condimente. Slănina se scufundă în saramură în aşa fel ca s-o acopere puţin, deasupra se pune o farfurie cu o greutate (o piatră de cremene sau un borcan de 3 litri cu apă) şi se fierbe 15-20 de minute după primul clocot, până slănina devine moale. După ce se ia de pe foc, slănina se lasă în apă încă 10 minute, timp în care 3 căţei de usturoi se taie în felii subţiri. Usturoiul rămas se trece prin presă, se amestecă bine cu sare, boia de ardei dulce sau iute şi condimente preferate. Slănina se scoate din oală, se usucă cu un prosop, se înţeapă din loc în loc cu un cuţit cu capătul ascuţit. În tăieturi se introduc felii de usturoi, apoi slănina se unge cu amestecul de condimente, se înveleşte în celofan şi se pune în congelator.
Coaja de ceapă poate fi păstrată ani de zile într-un loc uscat, fără a-şi pierde acţiunea terapeutică. Dar cu o condiţie foarte importantă: vom lua coji de la bulbii complet sănătoşi.
Pentru creşterea volumului de producţie agricolă putem să ne bazăm, împreună cu alte metode, şi pe decoctul din coji de ceapă, care conţine tot setul de microelemente: calciu, potasiu, magneziu, fier, cupru, crom, seleniu şi multe altele
Decoctul este un îngrăşământ bun, stimulează creşterea plantelor, în acelaşi timp el distruge microflora patogenă din sol. Acţionează asupra plantelor precum ginsengul asupra omului. Plantele devin mai rezistente în lupta cu dăunătorii şi cu bolile specifice.
Plantele de cameră, udate şi stropite cu decoct din coji uscate de ceapă, capătă un aspect sănătos şi se dezvoltă mai bine. La 5 litri de apă fierbinte, se adaugă 5 linguri de coji de ceapă, se poate şi în amestec cu usturoi.
Pentru castraveţi. 1. Dacă frunzele castraveţilor din grădină încep să se îngălbenească, doi pumni de coji de ceapă se pun într-o găleată cu apă caldă, se aduce apa până la fierbere, se lasă 6-8 minute pe foc şi apoi se infuzează acoperit, până la răcire. La fiecare 8 litri de apă pentru udat se adaugă 2 l decoct de coji. Frunzele se stropesc abundent. Cojile rămase se întind la rădăcinile plantelor pentru acoperirea solului şi prevenirea evaporării. 2. Castraveţii atacaţi de dăunători sau micoze se salvează cu infuzie din 200 grame coji de ceapă, în 10 l de apă. Cojile se lasă în apă timp de 4-5 zile, se strecoară şi se stropesc plantele de 3 ori, cu un interval de 5 zile între stropiri.
Păduchi de frunze, gândaci de Colorado, fluturi dăunători. Se aşează într-o găleată, până la jumătate, coji de ceapă, se adaugă câte un pumn de coji de usturoi şi pelin tocat, şi se umple apoi găleata cu apă fierbinte. Se infuzează 24 de ore, se strecoară şi se diluează 1:1 cu apă curată. Se stropesc plantele afectate. Merii se stropesc după înflorire, începând de la prima seară caldă (nu mai puţin de 15 grade), la apusul soarelui, din 7 în 7 zile, timp de 4-6 săptămâni, cât zboară fluturaşii.
Pentru o prindere mai bună de frunze, se adaugă câte 2 g de săpun la fiecare litru de apă.
Pentru varză. Ca să protejăm varza de fluturi, în una din soluţiile cu coji de ceapă se înmoaie timp de 2 ore resturile de pastă de dinţi rămase prin tuburile mai vechi, şi se stropesc căpăţânile de varză. Mai există şi o metodă mai modernă: stropirea cu Coca-Cola, efectul este asigurat.
Ce ţară e asta?!
Ce ţară e asta în care o mână de politicieni, organizaţi în Parlamentul României, îşi jefuiesc propriii cetăţeni? Ce ţară e asta în care parlamentarii măcelăresc legile pentru a-şi organiza raptul naţional?! Ce ţară e asta în care cetăţenii trimit, în cunoştinţă de cauză, hoţi în Parlamentul României?
Ce ţară e asta în care politicienii cu dosare penale atacă Justiţia şi în asta sunt ajutaţi de jurnalişti? Ce ţară e asta în care premierul şi vicepremierul sfidează sistemul de Justiţie, transmiţând astfel mesajul că a încălca Legea nu este ceva grav?! Că politicienii sunt deasupra Legii?! Ce ţară e asta în care jurnaliştii scriu la comandă, poartă războaiele personale ale politicienilor, îşi organizează redacţiile în tabere de război contra Justiţiei şi găsesc justificări halucinante corupţilor? ”De ce abia acum? Las` că ştim noi!”. ”Măiestria” jurnalistică cea care a făcut saltul de la găina cu pui vii la Binomul SRI-DNA, măiestria jurnalistică în slujba găinii cu puii de aur, să curgă banul, să se înmulţească, principiile pot să moară de foame.
Ce ţară e asta în care corupţii dau vina pe şobolani că au ros fibra optică a sistemului de management al traficului din Bucureşti? Ce ţară e asta în care regiile de servicii către populaţie jăcmănesc cetăţenii umflând preţurile de zeci de ori mai mult? Ce ţară e asta în care instituţii întregi formate din cetăţeni români pun la cale jaful banilor europeni şi a bugetului de stat?! Ce ţară e asta în care primarii sunt hoţii cei mai neruşinaţi?! Ce ţară e asta în care autostrăzile nu pot fi construite pentru că se fură banii, materialele şi se recepţionează lucrări care pun în pericol siguranţa cetăţenilor? Ce ţară e asta în care se fură pe faţă şi cetăţenii asistă pasiv votând-i în continuare pe hoţi?!
Ce ţară e asta în care cetăţenii fură cot la cot, în scheme elaborate şi arborescente, pe verticală, de sus până jos, până la ultimul salariat dintr-o primărie de ţară, pe orizontală, toţii angajaţii unui departament, făcându-şi cu ochiul unii altora, acoperindu-se unii pe alţii, imaginând cele mai inimaginabile scheme de furat?! Creativitatea pusă în slujba furtului naţional?! Ce ţară e asta în care pentru fiecare şurub se găseşte un hoţ care nu rezistă tentaţiei de a nu îşi însuşi ceva ce nu îi aparţine?! Ce ţară e asta în care persistă justificarea ”las` că Statu` are de unde, nu se simte că fur un şurub”?!
Ce ţară e asta în care auzi ”dă ceva şi se rezolvă!”, „las` că ştiu eu pe cineva care te rezolvă, da` ungi cu ceva, nu pe de-a moaca!”?!
Ce ţară e asta unde complicitatea dintre corupţi şi cei care abia aşteaptă să fie corupţi e atât de vădită, iar cei care abia aşteaptă să fie corupţi le sticlesc ochii-n cap trimiţând semnale că ei sunt gata să fie corupţi, că în ei se poate a avea încredere, că şi gura lor vrea să halească ceva mai mult, mai bun, orice, dar să fie ceva să le pice pleaşcă?! Semnale că ei s-au săturat să fie cinstiţi pentru că cinstea ”nu ţine de foame”?!
Ce ţară e asta în care sociologii măsluiesc sondaje deformând realitatea/percepţia publică/sănătatea mentală a unui popor doar de dragul banilor pentru că şi ei vor să trăiască mai bine, să halească o friptură mai bună, să îşi cumpere ceasurile cu care să se fudulească, maşinile scumpe şi excursiile în care să se arate ce plini de ei sunt? ”Cinstea nu ţine de foame, avem rate, avem copii, avem dorinţe, nu putem rămâne mai prejos de alţii care se fâţâie cu maşini de lux, ceasuri scumpe, haine de firmă. O viaţă am!”.
Ce ţară e asta în care unii de îşi spun moderatori de televiziune, iar alţii realizatori, directori de programe, aduc în faţa camerelor curvele, hoţii, evazioniştii, criminalii, politicienii corupţi şi îi prezintă drept modele răsturnând scara valorilor unei societăţii? Aruncând la coş decenţa, bunul simţ, performanţa, având tupeul să se justifice spunând că nu se creşte nivelul de cultură cu televizorul. Aşa e, dar televiziunea este oglinda care reflectă viaţa unei societăţi, iar tot ce pui în oglinda aia e luat drept model pentru că trăim vremurile astea în care vizualul e un fel de mediator între diferite medii, clase sociale, mesaje social-politice-economice, popularizează chiar şi cele mai sofisticate mesaje, uşurează, sau ar trebui, deschiderea spre tot ce este diverit/divers. Ce ţară e asta în care consumatorii de programe tv se complac în pasta asta mediatică abjectă, putridă, fetidă, sufocantă, care pune pe soclu prostituţia, hoţia, corupţia, prostul gust, mizeria?!
Ce ţară e asta în care universitarii stau cu mâinile-n sân lipsiţi de reacţie la felul în care Universitatea a fost călcată în picioare, un întreg sistem de învăţământ e târât în noroiul abject al furtului promovat drept mijloc de ascensiune profesională şi în cele din urmă recompensat cu bani de la buget, oficializând furtul?! Ce ţară e asta în care două jurnaliste, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, sau profesorul universitar Marian Popescu, sunt lăsaţi singuri pe frontul luptei împotriva plagiatului?!
Ce ţară e asta în care preşedintele unei astfel de ţări care pare că se destructurează valoric îşi vede doar de vizitele de pe agendă fără să simtă urgenţa unei strategii naţionale de reconstrucţie a conştiinţei naţionale?! Ce ţară e asta în care cuplul prezidenţial, ambii profesori, nu depun toate eforturile salvării sistemului Educaţiei din deriva în care se află?!
Ce ţară e asta în care partidul care îşi spune” cel mai mare”, urmaşul PCR-ul, nu înţelege că ”cel mai mare partid” nu ar trebui să însemne ”cel mai corupt partid”, că acest ”cel mai mare” este de fapt un atentat la siguranţa naţională prin politica constantă de jefuire a României?!
Ce ţară e asta în care Serviciile au asistat, dar şi au pus umărul la construcţia unui dintre cele mai corupte state din Europa?! Ce ţară e asta în care Serviciile duc războaie între diferite grupări doar pentru acapararea Puterii?!
Ce ţară e asta în care cetăţenii, fie că activează în Servicii, lucrează în Administraţia locală sau centrală, în Justiţie, Sănătate, Educaţie, Apărare, Transporturi, nu se simt covârşiţi de vinovăţie pentru fiecare ilegalitate pe care o comit în folosul lor sau al altora, pentru că închid ochii?! Ce ţară e asta în care cetăţenii oneşti nu reuşesc prin modul lor de comportament social să ofere un model demn de urmat, să îi ruşineze pe ceilalţi?! Sunt prea puţini oameni oneşti? Sunt prea tăcuţi? Prea pasivi? Cred că nu îi afectează raptul naţional?
Cu acest gen de întrebări se poate continua la nesfârşit ceea ce dovedeşte că suntem într-o derivă morală profundă. Îmi revine în minte o imagine văzută acum două săptămâni undeva pe şosele patriei. Şosele pe ale cărora margini zăreşti leşurile contorsionate ale animalelor lovite-n plin de maşinile în viteză, biete creaturi care îşi găsesc astfel sfârşitul. Maşina în care eram rula pe banda întâi cu o viteză rezonabilă astfel că am şi acum în minte imaginea unui câine cu blana lucioasă neagră aplecat cu botul în hoitul unui animal mort pe marginea şoselei.
Cum maşina în care eram rula fără viteză am văzut momentul în care câinele şi-a ridicat privirea şi botul plin de sânge din hoitul din care se înfrupta. Privirea aceea cu ochii galbeni în care erau amestecate frica, plăcerea intensă a sângelui, a cărnii, a oaselor zdrobite, dezorientarea şi indecizia dacă să fugă sau să rămână lângă pradă. A calculat în fracţiune de secundă realizând că maşina va trece pe lângă el fără să îl lovească, fără să oprească, fără ca nimeni să îl gonească pe el de la hoitul-pradă pe care îl stăpânea.
Privirea mai conţinea ceva. Sfidarea. Privirea aia a câinelui sălbăticit devorând hoitul unui alt animal (fie că era tot un câine sau altceva) e aceeaşi privire a corupţilor care ies din arest, de la DNA, a corupţilor care tronează în studiouri de televiziune ţinându-ne prelegeri de victimizare, plângându-se că ei sunt nevinovaţi şi hăituiţi. Frica aia pe care o zăreşti în ochii lor e frica vinovată, nu e frica nevinovatului hăituit, e frica hoţului prins. Neruşinarea cu care se uită în camerele de luat vederi şi ţin lungi discursuri sforăitoare despre cât au muncit ei pentru patrie, e neruşinarea cu care îşi ocupă fotoliul în Parlamentul unde pun la cale furtul şi crima, e sfidarea din ochii câinelui ăluia cu botul plin de sânge.
Astea sunt amestecate în privirea lor: frica de lege, frica că vor fi prinşi, sfidarea la adresa noastră, plăcerea de a fura, disonanţa cognitivă ca un duh rău care le dictează discursul autojustificării pentru că fură cu neruşinare, dar ei au acest drept fiind deasupra legii. Privirea complice dintre primarul Bucureştiului şi fostul său şofer e privirea câinelui cu botul plin de sânge, e ceea ce îi uneşte pe toţii, această complicitate vinovată. E semnul Elenei Udrea în plin Parlament al României, felul în care se privesc ei cu toţii, felul în care se acoperă unii pe alţii, felul în care joacă teatrul taberelor politice diferite, dar împreună în rapt, este codul complicităţii, codul crimei. Plăcerea crimei. Ce ţară e asta? România în 2015.
Daniela Raţiu
8 octombrie 2015