Din cuprins :Facebook-ul ne ruinează vieţile ,dar orice regim,orice putere care atenteaza la libertatea de exprimare umana este sortita esecului Praful si pulberea se va alege si de internet si de facebook sau de alte servicii securisto-kaghebisto-bisericano-fesenite etc O MIE SI UNA DE REMEDII NATURALE…

 

Vino Isuse ca să aduci judecata celor din Casa Ta, căci ei sunt mai ceva decit toţi cărturarii, preoţii şi fariseii -din timpul răstignirii Tale! Căderea oamenilor din întreaga lume este şi opera lor… Ei fac cârpeli şi nu vor să biruie păcatul numai prin autoritatea şi ajutorul Tău,asa cum eu pot totul în Isus! Dar nu eu fac totulDumnezeieste, ci Harul Lui care locuieşte în mine; Căci nimic bun nu este în omul neinnoit; Nu eu m-am “împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.” (Evrei, 12/4)

Acela  care nu a fost botezat în moartea sfântă a lui Isus, care nu l-a primit pe El, adică  omul care nu dă două parale pe sângerarea Lui şi nu a primit nici pironirea păcatului, îngroparea, învierea, înfierea şi înălţarea Cristică, nu are NIMIC Dumnezeiesc .De aceea, omul adamic nu poate face nimic bun. Până şi cele mai bune fapte ale omului firesc, nefăcute prin Isus, sunt ca o cârpă murdară. Căci omul nealtoit  scoate din el ce are mai …(ne)bun Să nu uităm că TOT ce iese din om spurcă, pentru că vine din inimă şi aceea spurcă pe om (Matei 15)… Din tălpi până în creştet omul nenăscut din nou (Ioan cap.3) este plin de  mizerii, puroi de minciuni, de hoţii, golănii, pornografii… (Îs. Cap 1). Dar, aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Una, tot aşa, cine este în Isus, este una cu El, ca să biruie prin El. Orice Om înnoit este ca un robinet din lut prin care curge “AURIFERUL” Isus, Izvorul cu Apă Vie, adică Acela care întrupează Dumnezeieşte în omul nou- orice gând, idee, plan. Să credem că omul fără Isus este falit şi falimentar. “După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în vită, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Vita, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. (Ioan 15/4-6).

Domnilor pocăiţi de pretutindeni, rămâneţi în El şi El va rămâne în voi ca Domn, în locul stăpânitorului uzurpator… Lăsaţi-l pe El să făptuiască prin voi, pentru că este singurul care, tot ce face, este foarte bun (Geneza, 1/31) Credeţi şi în neprihănirea dăruită prin răstignirea firii vechi, făcută odată pentru totdeauna de Isus, căci stă scris:” Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Gal.2/21)

Numai cine este în Isus, este o făptură nouă.” Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” (Rom.6/6). “Slujbaşilor Domneşti” le este frică de creştini vii, deştepţi, inteligenţi, bogaţi, ATOTPUTERNICI, eliberaţi de sub stăpânirea celui rău!” Ei nu le spun amarăștenilor  cum să scape din sclavia celui rău, pentru că toti cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Gal.5/24). Să credem în răstignirea firii şi îngroparea ei odată pentru totdeauna.” În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!.” (Gal.6/14). Ei zic doar cu vorba că şi-au răstignit firea veche, dar cu ochii,mintea  şi cu inima nu fac Voia Lui. Prea mulţi “CREŞTINI” uită că” Prin această “voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.” (Evrei 10/10), pentru a nu mai păcătui.De aceea, nu se merită să dai sângerarea lui Isus, nici pe plăcerea de o clipă a păcatului!” Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” (2 Cor 5/15). Cine este în Isus, a murit faţă de păcat şi nu mai poate păcătui, pentru că nu este în El nimic din cel rău, şi nu are nimic în comun cu satan.” El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2/14). Să dăm crezare Lui, care ne garantează că “Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4/4). Să nu ne mai jucăm de-a păcătuirea şi văicăreala, care nu sunt de la El .” Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său..” (1 Ioan 3/8-10). Cine umblă cu Isus înăuntru,inspirit,invățat de Duhul Sfint  şi cine-l întronează la cârma vieţii pe Biruitorul pacătului, nu poate păcătui (1 Ioan 5/18-20)

 

Cel rău ne-a dezbrăcat de Chipul şi Asemănarea Domnului şi ne-a imbrăcat cu frunze de smochin şi cu scuze… Dar Tatăl l-a trimis pe Fiul Său ca să ne golească de viclenii, pofte, răutăţi, curvii, cârtiri şi de alte asemenea costume peticite (Gal.5/20), pentru ca să ne îmbrăcăm cu Isus şi să ne încălţăm cu râvna Evangheliei. (Efeseni,cap6)

 

Tot El ne-a descălţat de papucii  înnămoliţi în păcate, pentru că locul în care ne-a primit este Sfânt. Acum, viaţa noastră este ASCUNSĂ cu Isuss în Dumnezeu. Aşadar,” Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Ef. 6/11-18).

Cind o greși Isus,atunci o să  greșim și noi…Cine este în Isus şi în cine domneşte El, nu face nici un păcat, căci “Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău” (1 Ioan 5/18-19

 

“Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netaiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi. Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină  să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Col.3/9-17)

 

 

Prieteni de pretutindeni, dacă vă doare batjocora miliardelor de suflete chinuite de la Adam încoace, dacă vă este greaţă de păcat (Iov, cap 42), dacă doriţi purificarea omului şi universului, să luăm ca steag pe Isus şi ca armă , nu toiagul lui Moise, ci Crucea Cristică; Căci pe cruce” a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce…

… A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col. 2/14-15), El i-a spart capul minciunitorului, uzurpatorului, pornografului, hoţului, coruptului şi pârâciosului viclean, pentru ca şi noi să-i zdrobim coada, sub călcâiele noastre, prin putera Sângelui Său. Deşi inamicul cosmic umblă cu ţeasta Spartă, oamenii merg încă pe mâna celui rău! Dacă l-am primit pe nimicitorul si uzurpatorul universului şi ne-a făcut numai rele tuturora, de ce să nu ascultăm, de ce să nu primim pe adevăratul Creator care ne vrea tot binele din univers, ca să fim biruitori cu El şi prin El.Să credem că “Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.” (Rom.16/20). Dar, pentru asta, trebuie dat afară prin Transfuzie cu Singele Pur,Sanatos,Atotputernic,Iertator,daruit gratis. Prea mult muncim pentru pustiitorul satan, plătindu-i chiria cu propria noastră viaţa. Cât să mai fim sclavul lui? Până când să mai stăpânească peste noi? Numai prin golirea mizeriilor puse de cel rău, El ne umple cu Plinătatea Dumnezeirii. Numai omul înnoit, care îl primeste- întronat ca Domn, are ca Tata pe Dumnezeu- nădejdea Slavei; Dar orice om nenăscut din nou, are ca tata pe diavol, (Ioan 8/44) şi îi seamănă (leit) acestuia. Slujbaşii Domneşti “ne ţin morţi în păcatele şi fărădelegile noastre, ca să cotizăm pentru buzunarele lor.De aceea toată lumea zace în cel rău. Iată de ce trebuie să lepădăm zestrea pusă de cel rău în sângele inveninat,infectat din Grădina Eden.” Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (Gal.5/19…) Dacă muncim pentru cel rău, care ne urăşte de moarte, de ce să nu –l primim pe Acela care ne iubeşte cu o iubire sfântă şi, nu numai că munceşte pentru noi dar, s-a şi jertfit odată pentru totdeauna?!

 

Putem merge în cap până la Roma, sau în genunchi până la Meca, dacă nu dăm afară pe nimicitor, pentru a-l primi integru pe Isus, care este Totul Totului Tot- să ne apropiem  prin credință,ca să urcăm în “Corabia Cristică”- pe veci, rămânem nişte tinichele zăngănitoare… căci Dumnezeu a zis: “Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”(Ex.3/5)

 

În nici un om,deci ,nici in satan  să nu ne mai  încredem. Căci în nimeni altul nu este mântuire, iertare, veşnicire, decât numai în Isus. Orice om născut din nou poate face totul, dacă-l întronează ca “şef”, căci numai El  este unicul care face totul foarte bine. Si eu pot totul,dar  nu eu fac, ci Harul Lui care locuieşte în mine împlineşte Plinătatea Dumnezeirii în mine-foarte bine… Căci ” El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Col.13-14) Numai prin El,viaţa noastră este ascunsă cu Isus în Dumnezeu. Cine nu îl primeşte pe El, Lumina lumii, rătăceşte o veşnicie prin întunecimile chinului veşnic. Pentru orice om căruia nu îi place să rămână sclavul păcatului, în această lume care bolește în cel rău, a venit Isus, ca să ne transfere în Sine. Din El şi prin intermediul Atotputerniciei Lui ne putem împotrivi păcatului care stă la pândă, să dea buzna şi care, dă târcoale ca un leu ca să înghită pe oamenii care  nu sunt în El… Cine rămâne în Isus este aparat, aşa cum evreii din casele inseminate cu singe au fost aparați ,dar și Isus a fost apărat,după ce l-a invins pe cel rău în pustie: “Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.” (Matei 4/11) Apoi i-a zis: “Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.” (Ioan 1/51)

 

Domnilor pocăiţi şi nepocăiţi, ca şi Noe, vă strig TUTURORA: cât nu este prea târziu, GRATIS, intraţi în Templul Ceresc, adică în “Corabia” Isus, dezbrăcaţi de frunze şi scuze, descălţaţi de papucii înnămoliţi în păcate şi încălţaţi-vă cu râvnă Evangheliei  ; Primiţi pe Isus care se roagă la uşă de voi (Ap 3/20) să se întrupeze în voi, ca Domn, răscumpărător, restaurator, dacă da-ţi afară pe stăpânitorul nimicitor din voi, prin pocăinţă şi prin naşterea din nou (Ioan cap 3)

Acum, ca şi pe vremea lui Noe, când păcătuirea ajunsă până la Cer a adus potopul, să intrăm la adăpostul securizat de Sângele lui Isus,unde ” Tatăl Domnului nostru Isus Hristos ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, IN locurile cereşti,IN Hristos. IN EL , Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, IN dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat IN  Preaiubitul Lui. IN  El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său…, spre a-Şi uni iarăşi într-unul,IN Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. IN EL am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,” (Ef.1/1-11).

 

Să ieşim din babilonica lume a păcatului, dar să rămânem în lumea răscumpărată de Isus, pentru a ajuta oamenii care se inneacă în POTOP DE PĂCĂTUIRI.” Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?

 

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Rom.6/1-14)

Facebook-ul ne ruinează vieţile

Această afirmaţie nu este întru totul adevărată, însă un nou studiu efectuat de compania numită hazliu “Happiness Research Institute” sugerează că dacă nu accesăm Facebook-ul suntem, de fapt, mai fericiţi, relateazaă huffingtonpost.com

În timpul studiului efectuat în Danemarca, au fost intervievate 1.095 de persoane cu vârste de aproximativ 33 de ani, care au fost despărţite în două grupuri.

Cei din primul grup au accesat Facebook cum o fac de obicei, în timp ce persoanele din cel de-al doilea grup nu au folosit absolut deloc această reţea de socializare.

O săptămână mai târziu, 88% din cei care nu au fost prezenţi pe Facebook au declarat că sunt mai fericiţi, comparativ cu 81%, cei din grupul al doilea.

Persoanele care nu au folosit Facebook-ul deloc au declarat că după terminarea săptămânii au avut o viaţă socială mai bună şi au avut mai puţine dificultăţi de concentrare, spre deosebire de ceilalţi, care au afirmat că nu au înregistrat nicio schimbare.

– See more at: http://www.romania-actualitati.ro/reteaua_de_socializare_facebook_ne_impiedica_sa_fim_fericiti-83435#sthash.NEMmbT97.dpuf

 De la patrunjel folosim totul!

Radacina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului si antiviral. Frunzele si tulpinile neutralizeaza si ajuta la eliminarea toxinelor din organism, improspateaza respiratia, dizolva si ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si la ficat. Fructele (semintele) de patrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimuleaza puternic glandele sexuale si au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat alcoolismul. Iata, in continuare, cateva preparate din patrunjel.

 

Sucul de frunze

 

Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de patrunjel este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi, cate 4-6 linguri de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

 

Sucul de radacina

 

In functie de mijloacele avute la dispozitie, se poate prepara in doua moduri:

Varianta I – cu storcatorul centrifugal: Este cea mai simpla metoda si presupune sa avem un storcator de fructe centrifugal (cum se gasesc in comert). Radacinile de patrunjel se spala bine, eventual frecandu-le cu o perie aspra, dar fara a le razui cu cutitul, intrucat astfel s-ar pierde anumite vitamine si enzime pretioase continute de coaja subtire de la suprafata. Dupa spalare, se taie bucati, apoi se pun in centrifuga (nu se tin inainte in apa sau la frigider). Sucul care rezulta se consuma imediat sau se pune intr-o sticla cu dop si se lasa la racoare. Se bea in maximum 30 de minute de la preparare, diluat in proportia de 1:3 in suc de morcov.

Varianta Ii – prin tocare urmata de filtrare manuala: Radacinile de patrunjel se spala si se taie marunt, dupa care se trec prin masina manuala de tocat carne. Pasta astfel obtinuta se filtreaza printr-un tifon pus in doua, asa incat sucul obtinut in final sa fie cat mai limpede. Sucul se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseste in scopuri culinare sau se arunca. Administrarea se face, de asemenea, la scurta vreme (maximum 30 de minute) dupa obtinerea sucului.

 

Pulberea

 

 

Se obtine din seminte de patrunjel, prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin sfaramarea in piua (urmata de cernere prin sita pentru faina alba). Dupa macinare, pulberea se pastreaza la frigider intr-un borcan bine inchis, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Se administreaza jumatate de lingurita rasa, de 2-3 ori pe zi.

 

Cataplasma

 

Radacina de patrunjel se da prin razatoarea fina si apoi se inveleste intr-un tifon. Se aplica pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer. De regula, aplicatiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile.

 

Boli care se vindeca prin tratamentul intern cu patrunjel

 

 

 

 

 Hepatita virala – studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa.

 

Alcoolism – intr-un litru de apa se pun patru radacini de patrunjel, coaja de la o lamaie si coaja de la un grepfruit. Se fierbe tot acest amestec pana scade la jumatate, se ia de pe foc si se adauga doua linguri de seminte de patrunjel. Se lasa acoperit sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se pastreaza la frigider si se ia de patru ori pe zi cate o lingura din acest preparat, pana la epuizarea intregii cantitati. Acest remediu reduce nevoia de alcool, inlatura unele sechele hepatice si nervoase ale alcoolismului, dand chiar o intoleranta la acest drog. Ca paleativ contra intoxicatiei alcoolice acute (betiei) si a urmarilor ei, se consuma mari cantitati de patrunjel frunze, care se mesteca bine, inainte de inghitire.

 

Celulita, acumulare de apa in tesuturi – se face o cura de suc de radacina de patrunjel, minimum trei saptamani, timp in care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un masaj energic pe zonele afectate cu suc de patrunjel proaspat.

 

Litiaza renala si biliara – se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi.

 

Citeva bunatati recente    din patrunjel care vindeca alte boli

 

Anorexie – cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente.

 

Halena – patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice.

 

Infectii recidivante, imunitate slabita – in medicina araba, patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie, ulei de masline si putin usturoi (eventual cateva felii de rosii), este folosit ca salata ce se administreaza celor care au boli infectioase recidivante. Studii recente facute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite.

 

Boala canceroasa – salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.

 

Sterilitate masculina, impotenta – se face un tratament de 40 de zile, timp in care se administreaza, de patru ori pe zi, cate o jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, inainte de masa. Pentru efecte rapide, se ia o doza unica din urmatorul preparat: doua lingurite de pulbere de patrunjel si un varf de cutit de piper negru se amesteca bine pana cand se omogenizeaza. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelasi tratament este extrem de eficient contra frigiditatii.

 

Tratamentul extern cu patrunjel

 

Hernie – o suta de grame de radacini de patrunjel se fierb vreme de 15 minute intr-o jumatate de litru de bors. Se scot apoi radacinile, se zdrobesc, se pun intr-un tifon si se aplica sub forma de cataplasma pe zona afectata. Zeama rezultata in urma fierberii patrunjelului in bors se bea pe parcursul unei zile.

 

Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor – se aplica o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative.

 

Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) – se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel, fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte, ajuta la oprirea lactatiei.

 

Nevralgie – se combina sucul de radacina de patrunjel in proportie egala cu alcool de 70 de grade. Se inmoaie degetul aratator in acest preparat si se ung traseele nervoase afectate, precum si gingiile.

Precautii:

Sucul de patrunjel (radacina sau frunze) are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste niciodata nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine.

In doze mai mari de 200 ml la adulti si de 60 de ml la copii, sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasa, anumite deranjamente digestive.

O doza mai mare de 8 grame de seminte produce vertij, spasme, deranjamente digestive puternice.

 

Contraindicatii

 

Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat

 

 

Preparate din pătrunjel

 

Rădăcina de pătrunjel se poa­te folosi în scop terapeutic – de prevenire şi ameliorare a unor boli – atât proaspătă, în salate, cât şi fiartă, sub for­mă de piureuri, ori sub formă de suc obţinut cu ajutorul unui storcător de fructe.

Seminţele se prepară sub formă de infuzie, tinc­tură, vin, oţet sau ulei.

 

Infuzia

 

 

Mod de preparare: 2 linguriţe seminţe uscate de pătrunjel se dau într-un clocot, în 250 ml de apă. Se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.

 

Tinctura

Mod de preparare: 2 linguri de seminţe de pă­trunjel se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, înde­părtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de vala­bi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

 

Vinul terapeutic

Mod de preparare: 4 linguri seminţe de pătrunjel se pun la macerat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, şi apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei, dacă vinul folo­sit la preparare are concentraţia alcoolică de cel pu­ţin 11 grade. În cazul concentraţiei al­co­olice a vinului mai mici de 11 gra­de, vinul medicinal se va păstra la frigider.

(Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.)

 

Oţetul medicinal

Mod de preparare: 2 linguri semin­ţe de pătrunjel se pun la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet obţinut din vin. Urmează apoi filtrarea şi condi­ţio­narea în flacoane brune. Se utili­zează extern, în diferitele boli pre­zentate mai jos.

 

Uleiul terapeutic

Mod de preparare: 2 linguri seminţe de pătrunjel se fierb îm­preună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe baie de abur, în flacoane de sticlă. Se lasă să se odihnească timp de 2 zile, după care se filtrează. Se fo­loseşte extern, mai ales în bolile dermatologice.

 

Tratamente interne

Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul

Rădăcina de pătrunjel – plină de săruri şi vitamine

 

 

* Boli ale aparatului di­gestiv – dispepsii, colici, me­teorism, flatulenţă, balonări

Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.

Tinctura: se iau câte 30 pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai sau apă.

Vinul: se administrează câte 3 linguri (50 ml), de 2 ori pe zi, după masă.

 

* Prostatită

Sucul: se beau câte 2 căni de suc pe zi.

Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.

Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.

 

Vinul: se administrează câte 3 linguri (50 ml), de 2 ori pe zi, după masă.

 

* Litiază renală

Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.

Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.

Vinul: se administrează câte 2 linguri (30 ml), de 2 ori pe zi, după masă.

 

* Dismenoree şi amenoree

Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.

Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.

Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

Tratamentul se face cu cinci zile înainte şi 5 zile după începerea ciclului sau a datei când ar trebui să se declanşeze ciclul.

 

* Stimularea lactaţiei

Se bea zilnic câte un pahar de suc din rădăcină de pătrunjel, pe perioada cât mama alăptează. Pe lângă stimularea lactaţiei, se asigură şi aportul de săruri mi­nerale şi vitamine necesare dez­vol­tării armonioase a sugarului.

 

* Anemie nutriţională (pro­vocată de o alimentaţie carenţială sau absorbţie deficitară a fierului)

 

 

Zilnic, se consumă salate cu pătrunjel crud, ver­de, sau suc.

Infuzia: se beau câte 2 căni de ceai pe zi.

Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 2 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.

Vinul: se administrează câte 30 ml (2 linguri), de 2 ori pe zi, după masă.

Tratamentul se face pe o perioadă de 30 de zile.

 

* Inapetenţă (diminuarea apetitului) în urma unor boli cronice

 

 

 

 Vinul: se administrează câte de 30 ml (2 linguri), cu 15 minute înainte de masă.

 

* Hipertensiune

Infuzia: se beau câte 2 căni de ceai pe zi.

Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.

Vinul: se administrează câte 2 linguri (30 ml), de 2 ori pe zi, după masă.

 

Tratamente externe

Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul

Seminţele – se folosesc în preparatele farmaceutice

 

 

* Urticarii, înţepături de insecte, alergii cutanate (de natură alimentară sau medicamen­toasă)

Se foloseşte oţetul sau uleiul terapeutic de pă­trunjel, sub formă de tamponări locale.

 

* Boli ale cavităţii bucale – afte, gingivite, stomatite, abcese dentare

Se face gargară, după fiecare masă, folosind o infuzie din seminţe de pătrunjel. Se poate aplica local un colutoriu specific bolii respective.

 

* Afecţiuni cronice ale pielii

Comprese locale. Cele mai multe boli ale pielii sunt cronice, iar din cauza cronicizării lor, răspund foarte greu la tratamentele recomandate de medicii dermatologi. Există o metodă interesantă, aceea de a acutiza o eczemă cronică, pentru a putea fi tratată apoi mai uşor. Acutizarea se poate face prin aplica­rea unor comprese cu un decoct concentrat din rădă­cină de pătrunjel. Decoctul se prepară astfel: 50 grame rădăcină pătrunjel rasă se fierb la foc mic în 150 ml de apă, circa 10 minute. Se filtrează fără stoarcere. Se umectează o bucată dintr-un material textil şi se aplică pe zona respectivă, lăsându-se în contact cel puţin 15 minute. Se continuă tratamentul cu medicaţia topică adecvată.

 

 

MORCOVUL

 

Vindeca  afecţiuni oftalmologice – fotofobie (sen­zaţie oculară dureroasă, însoţită de o lăcrimare exa­gerată cauzată de lumină), hemeralopie (scăderea acuităţii vizuale), ulcere corneene, xeroftalmie (us­care a conjunctivei şi corneei).

Se administrează câte 2 pahare de suc pe zi.

 

* Sarcină şi lactaţie – se bea câte un pahar de suc zilnic.

 

* Tulburări metabolice şi endocrine – dia­bet zaharat, afecţiunile tiroidei, insuficienţă cor­tico-suprarenală

Se consumă suc de morcov sau salate de cru­dităţi, bogate în morcov ras.

 

* Bolile pielii şi ale anexelor acesteia (acnee vulgară, ichtioză, ulcere cronice ale gambei, friabilitate exagerată a părului şi unghiilor).

Afecţiunile pielii şi ale mucoaselor beneficiază de terapia cu preparate din mor­cov datorită efectului vitaminei A conţinută de morcov în canti­tăţi mari.

Se recomandă consum regu­lat de suc de morcov.

 

* Afecţiuni alergice (se manifestă prin eriteme la nivelul pielii)

Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul

Suc de morcovi, bază şi pentru alte combinaţii

 

Se bea suc de morcov, timp de câteva zile, până la dispariţia simp­tomelor.

 

* Epistaxis (scurgeri de sân­ge de la nivelul nasului) – poate fi împiedicat prin con­sumul regulat de suc de mor­cov.

 

* Boli oncologice, lo­calizate pe diverse or­gane

Se vor face cure îndelun­gate cu salate sau suc de mor­covi, ca terapii complemetare la medicaţia alopată reco­mandată de medicii curanţi. Pentru o mai mare efi­cienţă, sucul de morcov se poate asocia cu ceaiuri din plante bogate în vitamina C (de ex. ceai de măceşe)

 

* Bolile erozive ale mucoasei cavităţii bucale

Se bea suc de morcov, câte un pahar, de 2 ori pe zi, după masă.

 

* Diaree acută a sugarului şi copilului mic

Piureul obţinut din morcov fiert reprezintă cea mai bună alegere.

 

* Oxiurază la copii

Se administrează la discreţie, timp de două zile consecutiv, morcov ras nefiert. În formele de oxiu­rază inactivă, se indică să se dea copiilor zilnic câte un pahar de suc de morcov.

 

* Diabet zaharat de tip 2

Conţinutul mic în hidraţi de carbon şi conţinutul mare în pectine, care dau senzaţia de saţietate, pre­cum şi acţiunea hipoglicemiantă recomandă ca pre­paratele culinare din rădăcină de morcov crud (sala­te sau sucuri) să facă parte din alimentaţia zilnică a diabeticului nondependent de insulină. În schimb, prepararea termică a rădăcinii de morcov va creşte concentraţia de glucoză din sânge.

O băutură plăcută la gust şi agreată uşor de per­soana diabetică se obţine din combinaţia sucului de morcov cu ţelină şi pătrunjel.

 

Tratamente externe

Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Pătrunjelul şi Morcovul

Morcovii raşi, cruzi, nu îngraşă, şi se potrivesc cu orice legume, în salate

 

 

* Arsuri şi alte boli uscate ale pielii

Se aplică cataplasme cu un terci (piure) obţinut din morcov fiert, pe zonele afectate.

 

* Urticarii, înţepături de insecte, alergii cutanate (de natură alimentară sau medica­men­toasă)

Se fac tamponări locale cu suc de morcov.

 

* Prurit anal şi vaginal

Se fac băi locale cu o fiertură obţinută din 4 linguri de morcov ras la 1 litru de apă.

 

* Boli ale cavităţii bucale – afte, gingivite, stomatite, ulceraţii

Se face, după fiecare masă, gar­gară cu fiertură de morcov; local, se poate aplica un colutoriu spe­cific bolii respective. 

 

* Măşti cosmetice cu piure de morcov

Se fierb morcovi în puţină apă, se pasează, apoi se pot amesteca cu o pulbere din se­minţe de struguri şi rădăcină de tătăneasă. (Farmacia Faltis pre­pară o asemenea pulbere.)

Mod de preparare: Se amestecă 1 linguriţă de pul­bere cu o cantitate de morcov piure. Se adaugă câteva picături de ulei de măsline şi miere, omoge­nizându-se până ce se obţine o pastă compactă. Se lasă să stea 30 de minute, după care se masează pielea, prin fricţiuni uşoare, circulare, timp de câteva minute.

ericolele asociate cu vaccinarea au fost ascunse timp de 30 de ani. Iata documentele!

 

 

Intr-o gutuie sunt  mai multe medicamente decit intr- o farmacie

 

 

 

Indiferent cum le exploatăm – crude, coapte, uscate, fierte – gutuile îşi păstrează proprietăţile şi acţionează pozitiv asupra organismului.

 

În primul rând, ele pot duce în spate un întreg sistem imunitar, mai ales în sezonul rece!

 

Apoi, fără vreo pretenţie, îmbunătăţesc sistemul digestiv şi cel respirator şi, mai mult, te ajută să scapi de acnee.

Câteva bucăţele de gutui adăugate într-o salată de legume sau de fructe reprezintă un stimulator pentru digestie.

 

Proaspete, gutuile sunt remedii naturiste pentru buna funcţionare a ficatului, dar şi pentru afecţiunile psihice. Iar pentru pacienţii aflaţi în etapă de covalescenţă, preparatele din gutui, precum gemul, jeleul, siropul, cu aroma lor specifică, pot fi adevărate stimulente.

 

Mai mult, în camera bolnavilor este indicat să se ţină pe masă cel puţin două gutui.

 

Gutuile intaresc sistemul imunitar

 

În urmă cu 4.000 de ani, gutuile erau folosite de romani, dar şi de greci pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru stimularea potenţei. Iar strămoşii noştri ştiau foarte bine de ce luau anumite decizii: gutuile au un conţinut bogat în săruri de fier, potasiu şi magneziu.

 

Pe lângă aceste întăritoare, vedetele toamnei se bucură de prezenţa principiilor bioactive – taninul, pectinele – şi de influenţa vitaminelor A, B, C şi PP. Tanina, în combinaţie cu pectina, întreţine sănătatea mucoasei digestive, iar antioxidanţii din gutui sunt un real sprijin pentru radicalii liberi, reducând astfel riscul de cancer.

 

Un alt atu al gutuilor pleacă de la concentraţia mare de potasiu care scade presiunea vasculară.

 

Specialiştii au atribuit gutuilor 100 de proprietăţi, printre care se numără şi acţiunea antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emoliantă, tonică şi expectorantă.

 

Cu forma lor bivalentă, între măr şi pară, gutuile mâncate dimineaţa, pe stomacul gol, întăresc gingiile şi ajută la remineralizarea dinţilor în timp ce elimină toxinele din organism şi te scapă de oboseală.

 

Vitamina C din compoziţia unui suc de gutui este un remediu pentru răceală, gripă (infecţii de sezon) şi încetineşte procesul de evoluţie al microelemntelor care favorizează hepatita.

 

Un pahar de suc de gutui este recomandat zilnic, înainte de masă, timp de 30 de zile, celor care suferă de astenie, celor cu probleme respiratorii, cardiacilor sau astenicilor.

 

Susbtanţele pectice din gutui sunt esenţiale în reducerea colesterolului!

 

Seminţele de gutui şi efectele lor terapeutice

 

O tartă care conţine seminţe de gutui poate contribui la vindecarea tusei urmată de o expectoraţie cu sânge, astmului, diareei sau hemoragiilor uterine.

 

De asemenea, pentru tuberculoză, în fază incipientă, traheită, bronşită sau angină pectorală este recomandat să te foloseşti tot de seminţele gutuilor.

 

La revedere, anemie!

 

Gutuile stimulează pofta de mâncare, tocmai de aceea sunt impuse în dieta copiilor mofturoşi sau anemici – în combinaţie cu miere de albine, morcov, mere.

 

În vremuri străvechi, femeile scăldau copiii prea slabi sau persoanele bolnave în decoct de gutui, acesta fiind un tratament pentru anemie, mai precis pentru activarea poftei de mancare şi a forţei fizice.

Gutuia reduce glicemia, tine tensiunea sub control si previne virozele respiratorii

Medicii nutritionisti considera gutuile drept o sursa semnificativa de zaharuri simple, usor asimilabile de organism, elemente minerale si vitamine.

 

In plus, specialistii adauga ca aceste fructe au un continut ridicat de substante pectice, cu rol important in reducerea colesterolului din organism.

 

Mai mult, ele ajuta la reducerea riscului de aparitie a bolilor cardiovasculare si la eliminarea substantelor toxice din organism.

 

Expertii completeaza ca un consum regulat de gutui imbunatateste digestia.

 

Pentru că toamna s-a instalat deja, iar virozele respiratorii au început să afecteze din ce în ce mai multe persoane, specialiştii recomandă să mâncăm zilnic cel puţin două felii din acest fruct.

 

Nu doar că ne vor feri de răceli, dar previn anemia şi stimulează pofta de mâncare.

 

În plus, nutriţioniştii spun că o gutuie pe zi consumată reduce orice inflamaţie a gâtului, afecţiune destul de frecventă în sezonul rece, iar seminţele macinate au un efect calmant extraordinar în caz de tuse sau bronşita.

 

Medicii spun că 100 de grame de gutuie conţin carbohidraţi – 15,3 g; zahăr – 12,53 g; fibre – 1,9 g; grăsimi – 0,10 g; proteine – 0,4 g; apa – 83,8 g; vitamina A – 40 mg; vitamina B3 – 0,2 mg; vitamina B6 – 0,04 mg; vitamin B9 – 8 mg; vitamina C – 15,0 mg; calciu – 8 mg; fier – 0,7 mg; magneziu – 8 mg; fosfor -17 mg; potasiu – 197 mg; sodiu – 4 mg; iar valoare energetică este de 60 kcal.

Cind aruncam  COAJA FRUCTELOR DE TOAMNĂ pierdem o sumedenie de medicamente

 

Dacă obişnuiţi să curăţaţi merele înainte de a le mânca, păstraţi coaja pentru consum. La fel procedaţi şi în ceea ce priveşte coaja perelor, gutuilor sau a strugurilor. În coaja fructelor de toamnă sunt stocate peste 60% dintre mineralele şi vitaminele pe care acestea le conţin, dar şi substanţe cum ar fi pigmenţi, resveratrol, enzime şi alte asemenea elixiruri vindecătoare. Datorită acestor substanţe-minune, coaja fructelor este un complex de concentrate vitale care, folosite cu un pic de ştiinţă, ajută la prevenirea şi la vindecarea unor boli mai uşoare sau foarte grave

 

Coaja merelor

 

În medicina naturală tradiţională, coaja merelor este considerată un fel de panaceu, fiind folosită, de multe ori, cu un succes extraordinar, în tratarea celor mai grave boli, de la temutul can­cer, până la delicatul dome­niu al afecţiunilor psihice. Re­gre­tatul Valeriu Popa reco­manda, de pildă, coaja merelor ca adjuvant în tratamentul schi­zofreniei şi al psihozelor în general. Apoi, merele întregi, cu tot cu coajă, au făcut o ade­vă­rată carieră în terapia cancerului cu localizări din cele mai di­verse. Iar studii ştiinţifice re­cente confirmă tot mai mult aceste proprietăţi terapeutice cu totul speciale ale merelor, dato­rate, în mare măsură, substan­ţelor vindecătoare stocate în coaja lor. Aici, în coajă, găsim, de exemplu, vitamina C orga­nică, care este printre cele mai puternice substanţe anti-cance­ri­gene cunoscute. Apoi, cverci­tina, una dintre substanţele care dau culoarea specifică cojii merelor, a demonstrat la rândul său nişte calităţi antitumorale ieşite din comun. Activitatea psihică este reglată de către vitaminele din complexul B aflate în straturile de la suprafaţa merelor, precum şi de unele flavonoide sau săruri de magneziu.

 

 

Ce boli trateaza coaja de  mere?

 

Boala canceroasă – este ţinută departe de cel puţin zece substanţe conţinute în coaja merelor, acţiu­nea antitumorală a fiecăreia fiind studiată în detaliu. Vitamina C organică, acidul clorogenic, substanţele care colorează fructele în galben şi roşu sau cele care dau mirosul specific cojii merelor, toate au calitatea de a preveni cancerul prin diverse mecanisme. Din acest motiv, 500 de grame de mere, cu tot cu coajă, consu­mate zilnic, sunt un tratament pentru prevenirea cance­rului aproape infailibil. Este recomandat ca merele să fie de un roşu cât mai intens, în cazul lor o cantitate mai mare de pigmenţi fiind asociată cu un efect anti­tumoral mai puternic. De asemenea, s-a observat că merele de mai mici dimensiuni conţin mai multe sub­stanţe anticancerigene decât cele de mari dimensiuni. Eminentul profesor Ion Brad, celebru între altele pen­tru studiile sale despre cătină, spunea despre mere că sunt cel mai bun aliment pentru bolnavii de cancer. Consumate rase, pentru a fi mai uşor digerate şi asimi­late, ele ajută la înfometarea celulelor tumorale, blo­cân­du-le dezvoltarea şi ajutând la prevenirea eventua­lelor metastaze.

Îmbătrânire prematură – medicul endocrinolog american Christopher Adams, de la Universitatea Iowa, şi-a dedicat mai mult de un deceniu studierii efectelor cojii merelor asupra echilibrului hormonal. Astfel, el a identificat în acest fruct mai multe sub­stanţe care au un efect anti-îmbătrânire foarte puternic, deoarece păstrează activitatea hormonală la nivelul unui organism tânăr. El a descoperit, de pildă, că o substanţă, numită acid ursolic, este conţinută în coaja merelor mai mult ca în oricare alt aliment, iar el ajută, între altele, la păstrarea masei musculare şi a tonusului muscular până la vârste înaintate, previne creşterile colesterolului şi rigidizarea vaselor de sânge, precum şi infarctul sau accidentul cerebral. La femei, mai ales, aceeaşi substanţă din coaja merelor ajută la păstrarea densităţii osoase normale, prevenind osteoporoza, dar şi ridarea prematură a pielii, deshidratarea dermei sau afecţiunile articulare.

Insomnie – mai ales pentru persoanele care au intoleranţă sau nu răspund la somniferele naturale mai puternice, cum ar fi extractul de passiflora sau de valeriană, se re­comandă un remediu foarte sim­plu, din medicina populară româ­nească: peste două linguri de coji de mere bine mărunţite se toarnă o cană (250 mililitri) de apă cloco­tită. Se lasă la infuzat 10-15 mi­nute, apoi se bea preparatul obţi­nut, puţin îndulcit cu miere de tei sau salcâm, cu două ore înainte de cul­care. Suplimentar, se vor ţine în­tr-un castron cu apă, la capul patu­lui sau pe calorifer, câteva coji de mere şi crenguţe de brad proaspăt tăiate. Cu condiţia să fie schimbate în fiecare seară, ele îm­prospătează şi înmiresmează ae­rul, făcând som­nul mai lin şi mai odihnitor.

 

Coaja perelor

 

 

Este ceva mai groasă decât a celorlalte fructe, are un parfum foarte intens (dat de nişte substanţe aroma­tice cu potenţial vindecător foarte puternic) şi este o adevărată colecţie de minerale şi vitamine. Mai mult de 60% din vitaminele C şi A, din potasiul şi magne­ziul acestui fruct sunt concentrate în coaja perelor. Apoi, pieliţa groasă care înveleşte fiecare pară este, de fapt, un amalgam de fibre alimentare, adică de sub­stanţe nedigerabile, care sunt extraordinare în reglajul greutăţii corporale şi în normalizarea digestiei, dar şi a tranzitului intestinal. În medicina populară româ­neas­că, coaja perelor era folosită tot anul. Curăţată de pe fruct, era tăiată foarte mărunt şi ţinută la soare, iar după ce se usca precum iasca, era depozitată în cămări uscate, în săculeţi curaţi de pânză. Pe timpul iernii, când copii erau încuiaţi la burtă, când răceau uşor sau erau anemici, nu­maidecât li se dădeau aceste coji înmuiate în apă. Cu secole înainte ca medicina modernă să pună în evidenţă faptul că perele au coaja cel mai bine tolerată de către sis­temul digestiv al copiilor, babele noastre ştiau cum să folosească acest remediu în pediatrie. Dar să vedem în continuare câteva utili­zări terapeutice ale cojii acestui fruct:

 

Ce boli trateaza coaja de pere?

 

 

Imunitate – substanţele care colorează coaja perelor în acele minunate nuanţe galben-roşiatice se numesc flavonoide şi multe dintre ele au un foarte pu­ter­nic efect de stimulare a capacităţii naturale de apă­rare a organismului. Mai exact, ele stimulează or­ga­nis­mul să producă mai multe celule ale sistemului imu­nitar, activându-le pe cele deja existente şi fă­cându-le mai eficiente în lupta cu viruşii sau cu bac­teriile. Aceasta este explicaţia ştiinţifică (cel puţin una dintre ele) a faptului că în medicina populară coaja acestor fructe era atât de eficientă în prevenirea şi tratarea răcelilor la copii.

Diabet – paradoxal, pentru un fruct atât de dulce, dar perele sunt printre cele mai bune antidiabetice. Şi aceasta o spun mai multe studii medicale făcute în ul­ti­mii ani. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, ex­pli­caţia o găsim tot în coaja acestor fructe, care conţine fi­bre alimentare şi alte substanţe care cresc receptivi­ta­tea organismului la insulină şi previn efectele secun­da­re ale diabetului, cum ar fi bolile vasculare sau cele ale sistemului nervos. Iar combinaţia de aur contra uci­ga­şului tăcut, cum mai este numit diabetul, este for­mată din: pere + mere. Simplu şi eficient! Nici un alt ali­ment sau combinaţie de alimente nu a arătat un efect mai puternic în prevenirea şi tratarea diabetului za­harat.

Dieta de slăbit – fiind un prieten atât de bun al pancreasului, coaja perelor este şi o frână puternică în apariţia senzaţiei de foame puternică, ce apare pe fon­dul creşterilor şi apoi al scăderilor bruşte ale glice­miei, acest fruct având un efect de stabilizare a glice­miei. A­poi, tot datorită cojii bogate în fibre, perele sunt foar­te lent digerate şi absorbite de către organism, pre­lun­gind senzaţia de saţietate, inclusiv atunci când sunt in­gerate împreună cu alte alimente. Toate aceste cali­tăţi le recomandă pentru ţinerea cu mai multă uşurinţă a re­gimurilor hipocalorice, dar şi pentru evitarea efec­tu­lui de yo-yo (de îngrăşare bruscă), care adesea apare după încheierea programelor de slăbit. Consumaţi câte o pară, cu tot cu coajă, de fiecare dată înainte de a mân­ca, şi vă veţi putea ţine sub control greutatea.

Colon iritabil, boli gastrice de reflux – spre deo­sebire de celelalte alimente foarte bogate în fibre ali­men­tare, coaja perelor este extrem de blândă cu sto­ma­cul şi co­lo­nul, ajutând la reglarea activităţii aces­to­ra. Două pere crude, cu tot cu coajă, consumate în fie­care dimi­neaţă, ajută la reglarea activităţii colo­nu­lui, prevenind tulburările de tranzit. Piureul de pere cu tot cu coajă este indicat pentru tratarea refluxului gas­tric la copii şi adulţi.

 

Coaja gutuilor

 

Cojile şi sâmburii gutuilor ocupă un loc cu totul aparte în medicina populară românească. Fie că era vorba de boli ale stomacului, ale ficatului, ale pancrea­sului sau ale plămânilor, aceste “medica­mente” ale toamnei nu dădeau greş. Intuitiv, ţăranii noştri ştiau că în coaja galbenă, amăruie şi parfumată a acestor fructe se găsesc substanţele de care organismul nostru are nevoie pentru a se însănătoşi. Şi câte leacuri nu sunt cunoscute din bătrâni, care folosesc doar aceste două ingrediente? Decoctul de coji şi sâmburi se dădea contra tusei şi a bolilor de plămâni; cojile tocate fin şi amestecate cu miere se luau contra bolilor pancrea­sului şi ficatului; sâmburii şi cojile macerate în rachiu se administrau la nevoie pentru a opri sângerările şi se aplicau extern pentru a grăbi vindecarea rănilor; copiii bolnăvicioşi erau scăldaţi toamna într-o fiertură din coji şi cotoare de gutui, care le redau vigoarea şi vioiciunea specifice vârstei.

 

 

 

 Şi din punct de vedere al medicinii moderne, coaja gutuilor ocupă un loc cu totul aparte între alimentele cu potenţial vindecător, ea conţinând nu mai puţin de şase vitamine, între care şi nou-descoperita B17 care, alături de vitamina C organică, sunt printre cele mai puternice antitumorale. Apoi, atât coaja, cât şi pulpa gutuilor conţin substanţe volatile, care dau gutuilor mi­reasma specifică, dar şi distrug viruşii gripei, hepatitei şi herpesului. Aceleaşi substanţe blochează senzaţia de greaţă şi previn accesele de vomă matinală, îmbună­tăţind digestia.

 

Ce boli trateaza coaja de gutui ?

 

Gripă şi guturai – se administrează de mai multe ori pe parcursul zilei un preparat foarte simplu, obţinut astfel: peste două linguri de coji de gutui cât mai fin mărunţite se toarnă o cană (250 mililitri) de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute, apoi se bea preparatul obţinut, cât mai cald posibil. Studii re­cente arată că extractul apos de coji de gutui are efecte antivirale puternice, precum şi o uşoară acţiune de calmare a febrei, a durerilor musculare şi de cap. Ad­ministrarea infuziei de coji de gutui scurtează perioada de vindecare şi face răcelile mai uşor de suportat.

Sarcină – gutuile rase fin, cu tot cu coajă, administrate cu miere şi puţin suc de lămâie sunt un excelent supliment în timpul sarcinii. Ele au un pu­ternic efect anti-vomitiv, fiind printre puţinele remedii funcţionale contra faimoaselor greţuri matinale. În plus, coaja gutuilor este bogată în vitamine din com­plexul B, care ajută la dezvoltarea normală a foe­tu­sului. De asemenea, con­ţine substanţe antivirale şi antibiotice, care previn răcelile şi alte boli infec­ţioase, care ar putea afecta gravida sau foetusul.

Gastrită, ulcer gas­tric şi duodenal – patru linguri de coji şi cotoare de gutui, cu tot cu sâm­buri, bine mărunţite în prealabil, se fierb într-un sfert de litru de apă vreme de 5 minute, după care se iau de pe foc. Se lasă să se răcească 15-20 de minute, apoi se bea lichidul neîn­dul­cit, pe stomacul gol. O cură durează minimum 7 zile şi se poate repeta de câte ori este nevoie. Sub­stanţele mucilaginoase din gutui au efecte calmante ale arsurilor gastrice, ajută la refacerea stratului pro­tector de pe pereţii stomacului şi reglează secreţia de sucuri gastrice.

Pancreatită, insuficienţă pancreatică – se bea dimineaţa şi seara lichidul obţinut prin mixarea unei gutui tăiate felii, împreună cu o cană (250 mililitri) de apă plată. Preparatul are un gust dulceag-astringent, nu prea plăcut, dar efectele vindecătoare sunt remar­cabile. Substanţele active din coaja şi cotorul gutuilor sunt antiinflamatoare pancreatice, stimulează secreţia endocrină şi exocrină a acestuia, fiind printre foarte puţinele remedii eficiente în afecţiunile pancreasului.

Hepatită virală – se pun în mixer două mere şi o gutuie, cu tot cu coajă, tăiate mărunt. Se adaugă două linguri de miere şi o jumătate de litru de apă, apoi se mixează totul vreme de unul-două minte. Va rezulta un nectar uşor parfumat, de o culoare galben-rozie, cu efecte antivirale şi stimulente imunitare foarte puter­nice. Studii recente făcute în Japonia au demonstrat că în coaja gutuilor există substanţe care inhibă dezvol­tarea tuturor viruşilor hepatici cunoscuţi, ajutând în acelaşi timp la regenerarea şi la menţinerea structurii normale a ficatului.

Hemoragie uterină – se consumă o fiertură de coji şi cotoare de gutui (4 linguri la cană), care are puternice efecte de stopare a sângerărilor, ajutând în acelaşi timp la combaterea anemiei post-hemoragice. Băută cât mai caldă, această fiertură ajută şi la ate­nuarea crampelor uterine şi a durerilor

Retete de frumusete cu gutui

 

Ridurile – sunt foarte eficient combatute de cojile unei gutui fierte intr-o jumatate de cana de lapte. Solutia obtinuta se pune calduta, sub forma de compresa, pe obraji, unde se tine 20-30 de minute. Tratamentul se repeta zilnic, vreme de 3-4 saptamani.

Tenul gras – se fac lotionari ale obrajilor, nasului, barbiei si ale fruntii cu suc proaspat de gutui. Dupa aplicarea preparatului, se ramane asa vreme de 30 de minute, dupa care pielea se spala cu apa calduta.menstruale.

 

Coaja strugurilor

Este tot mai cunoscută ca medicament, datorită studiilor din ultimii ani, care arată că mai ales coaja strugurilor negri sau roşii conţine substanţe cu un po­tenţial vindecător extrem de puternic. Dintre toate, fără îndoială, cea mai celebră este resvera­trolul, care este secretat de către struguri atunci când sunt atacaţi de către ciupercile şi bacteriile parazite, la origini ea fiind, deci, o substanţă cu scop defensiv. Ei bine, ajuns în or­ga­nismul oame­nilor ori al animalelor, acest resveratrol s-a dovedit a avea efecte terapeutice neobişnuit de puternice. În anul 2003, un biolog american, dr. David Sin­clair, a descoperit că administrarea de resveratrol prelungeşte viaţa insectelor cu până la 54%. Apoi, în 2006, un grup de cercetători italieni au demon­strat că peştii hrăniţi cu suplimente de resveratrol tră­iesc în medie cu 30% mai mult, sunt mai rezis­tenţi la efort şi, în plus, au o mult mai mare abilitate de a evita stimulii neplăcuţi. Studii franceze arată că datorită resvera­trolului consumat din belşug populaţia din zonele su­dice este practic imună la bolile cardiace şi vasculare, rata acestor boli fiind cu 60% mai scăzută decât în alte regiuni. Resvera­trolul nu este însă singura substanţă cu efecte vin­decătoare din coaja strugurilor roşii sau negri, ea fiind ajutată în munca sa şi de vitamina C, de taninu­rile, de pigmenţii sau de vitamina P conţinute de către aceasta.

 

 

Ce boli trateaza coaja de  struguri ?

 

Hepatite virale A, B, C, D – studii recente au ară­tat faptul că pigmenţii care dau culoare închisă strugurilor, laolaltă cu resveratrolul, au un efect foarte puternic în această gamă de afecţiuni, altfel dificil de tratat. Pur şi simplu, aceste substanţe din coaja strugu­rilor blochează replicarea virusurilor hepatice şi opresc de multe ori evoluţia tuturor tipurilor de hepatită pro­dusă de virus.

Cancerul localizat la nivelul tubului digestiv – Administrat pe cale orală sub formă de aliment, res­ve­ratrolul ajunge în măsura cea mai mare în contact cu for­maţiunea tumorală, exerci­tându-şi din plin efec­tele de distrugere a celulelor malig­ne. În cancerul locali­zat la nivelul stomacului, intesti­nu­lui subţire, intesti­nului gros, dar şi al gurii ori al eso­fagului, se recomandă con­su­mul strugurilor cu tot cu coajă, dar şi al suplimen­telor cu resveratrol.

Cancerul de sân şi de col uterin – resveratrolul din coaja de struguri are, pe lân­gă efectele sale antican­ceri­gene menţionate, şi o foarte fină acţiune de reglare endo­crină, ajutând la prevenirea tuturor formelor de cancer hor­mono-dependent. Stu­di­ile arată că femeile care con­­sumă struguri şi alte ali­mente bogate în resveratrol (afine, mure, coacăze negre, varză roşie) sunt mult mai ferite de cancerul de sân şi de col uterin. În mod para­doxal, efectul acestei substanţe este – se pare – cu atât mai puternic, cu cât persoana în cauză este mai înain­tată în vârstă. Concluzia este simplă: dacă vreţi să vă feriţi de cancer, atunci “abuzaţi” în această toamnă de strugurii negri, care sunt unii dintre cei mai buni an­ti­cancerigeni cunoscuţi, mai ales pentru femei.

Sechele post-infarct – o cură cu struguri negri, consumaţi ca atare sau, mai bine, sub formă de suc, obţi­nut prin mixarea fructelor proaspete, este un ade­vărat elixir în primele săptămâni după infarctul mio­car­dic. Studiile de medicină experimentală arată că resveratrolul acţionează direct la nivelul miocar­dului, opunându-se expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct.

Trombozele – consumul de alimente bogate în resveratrol, adică de struguri negri, de prune, de afine etc. împiedică formarea trombilor şi migrarea lor pe artere. Mai ales persoanele predispuse la tromboze, adică cele sedentare, cele care consumă carne şi protei­ne animale sau care fumează, ar trebui să aibă la fie­care masă alimente care să conţină resveratrol.

Litiază renală cu uraţi – o cură cu struguri negri, făcută acum, toamna, este sănătate curată pentru rinichi, în general, şi are efecte salvatoare pentru cei care sunt predispuşi la litiază urică, în special. Se con­sumă zilnic măcar 500 grame de struguri negri sau cât mai închişi la culoare, pe o perioadă de minim 18 zile. Acest tratament este un excelent profilactic şi pentru gută.

 

Cum se administrează coaja fructelor

 

 

Cea mai simplă şi naturală formă de administrare a cojilor de fructe este consumul efectiv al fructului proas­păt, integral, nedecojit. Se preferă fructele bine coap­te, cu coaja sănătoasă, nestricată, mestecând foarte bine (de minimum 30 de ori) fiecare înghiţitură, aşa încât organismul să poată extrage toate substanţele utile din această parte a fructului, mai greu digerabilă. Este foarte important ca, înainte de a le mânca, să le spălăm foarte bine, eventual să ţinem în apă jumătate de oră fructele, pentru îndepărtarea eficientă a murdă­riei. Pentru inactivarea eventualelor urme de pesticide de pe coajă, în apa în care sunt ţinute fructele se poate adăuga şi un sfert de linguriţă de bicarbonat de sodiu. Persoanele care din cauza problemelor de dentiţie nu pot consuma fructul ca atare îl vor mânca fie ras fin, fie sub formă de nectaruri, a căror reţetă generică de preparare o vom prezenta în continuare:

Nectarurile: se obţin foarte simplu, cu ajutorul mixerului (blenderului) casnic. Se pun în vasul apara­tului 300 de grame de fructe, cu tot cu coajă, tăiate mărunt. Se adaugă 2-3 linguriţe de miere şi 300 de mililitri de apă, apoi se mixează totul vreme de unul-două minte. Va rezulta un nectar uşor acrişor, de o culoare galbenă-rozie, cu efecte vindecătoare foarte puternice. Se consumă pe stomacul gol, cât mai proas­păt posibil.

În cazul strugurilor, nectarul se va obţine prin sim­pla mixare a boabelor spălate bine în prealabil, fără nici un fel de adaos de apă sau de miere.

Decoctul de coajă: 4 linguri de coji şi cotoa­re cu tot cu sâmburi, bine mărunţite, se fierb într-un sfert de litru de apă vreme de 5 minute, după care se iau de pe foc. Se lasă să se răcească 15-20 de minute, apoi se adaugă eventual puţină miere. Preparatul se bea pe stomacul gol.

 

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentele interne cu coji de fructe

 

Studiile de până acum nu au arătat nici un efect advers al cojilor de fructe sau al preparatelor obţinute din ele. Singurele rezerve legate de administrarea acestora privesc persoanele cu gastrită sau colită de fermentaţie, cărora fructele crude le sunt contra­in­dicate. Vor fi administrate doar infuziile sau decoc­tu­rile.

 

  

Perele-medicamente/

Plinius considera ca perele sunt fructele sperantei, care readuc optimismul si favorizeaza pornirile generoase. Studii recente au aratat, insa, ca perele se disting prin cateva calitati vindecatoare, rar intalnite la alte alimente, fiind exceptionale in tratarea afectiunilor renale si urinare, a bolilor cardio-vasculare, precum si in intoxicatii si in bolile care apar pe fondul deficientelor imunitare.

 

Colita   este eliminata intr-o saptamana cu urmatorul tratament. Inaintea fiecareia dintre cele trei mese principale se consuma cate o jumatate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar in aceasta perioada si 2 luni dupa tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fara nici un fel de carne, fara oua, fara majoritatea lactatelor (se pot consuma doar unt, smantana de fermentatie si iaurt).

 

Anemia (inclusiv cea care apare la copii) – se consuma zilnic minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub forma de nectar. Perele, pe langa faptul ca sunt destul de bogate in fier, stimuleaza hematopoeza, adica procesul de formare a globulelor rosii.

 

Infectii asociate cu febra, deficiente imunitare – se face o cura de 1-2 saptamani cu nectar de pere, din care se consuma minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizeaza productia de celule cu rol imunitar, amelioreaza starile febrile, hranesc organismul, ajutandu-l sa lupte cu boala.

 

Hipertensiune, aritmie cardiaca, boli cardio-vasculare in general – studii recente au aratat ca un consum ridicat de polifenoli (substante organice prezente mai ales in fructe) din surse naturale este in stransa legatura cu un risc mult mai scazut de aparitie a bolilor cardio-vasculare. Perele si piersicile sunt cele mai bogate in aceste substante naturale, mai ales cand nu sunt tratate cu pesticide. Mai ales persoanele cu predispozitie spre aceasta categorie de afectiuni, sau la care bolile cardio-vasculare sunt deja instalate, ar trebui sa consume in timpul toamnei mari cantitati din aceste fructe, in special pere, netratate chimic.

 

Litiaza renala (mai ales cu urati) – se consuma zilnic, vreme de 2-3 saptamani, cate 1-2 litri de suc de pere pe zi. Acest remediu nu numai ca dizolva si marunteste pietrele, ci si favorizeaza eliminarea lor prompta, prin marirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent stimulent al activitatii rinichilor, fiind folosite si in scop profilactic, impotriva litiazelor de orice fel.

 

Prepararea fructelor in scop terapeutic

 

Fructele uscate – se obtin prin taierea in felii, cu o grosime de 1 cm, a fructului bine spalat in prealabil si nedecojit. Feliile se pun pe o ata care se plaseaza in preajma unei surse puternice de caldura (soba de teracota, calorifer). Dupa 2-3 zile de uscare, feliile de fruct se pun in cuptor, care se da la foc mic si se lasa cu usita intredeschisa, asa incat fructele sa se usuce rapid, dar fara sa se arda. Cand feliile de pere sau de gutui sunt tari si aspre la pipait, pierzandu-si in mare masura elasticitatea, procesul de uscare s-a incheiat, iar produsul obtinut se depoziteaza in pungi de plastic bine inchise.

 

Decoctul de fructe uscate

 

Aproximativ 40 de grame de fruct uscat se fierb vreme de 10 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Preparatul astfel obtinut se consuma de regula indulcit cu miere, fiind un excelent astringent si antiinfectios digestiv. Acelasi decoct poate fi obtinut din jumatate de kilogram de gutui sau de pere proaspete, date in prealabil prin razatoare. Decoctul de gutui este cel mai cunoscut si folosit. Denumirea sa in limbaj de specialitate este de “Decoctum Cydoniae”, fiind un preparat oficial inregistrat in farmacopeea britanica, belgiana, franceza, si recomandat a se consuma in cantitati mari contra: dizenteriei, diareei, gonoreei, starilor de iritare ale mucoaselor, durerilor de gat.

Sucul – se obtine din fructele proaspete, cu storcatorul electric centrifugal. Se consuma la cateva minute dupa preparare, cand potentialul sau terapeutic este maxim. La frigider se poate pastra intr-o sticla foarte bine inchisa, vreme de cel mult 6 ore.

 

Nectarul – se obtine in blender (mixer electric), in care se pun un litru de apa, 3-4 pere de marime medie sau 2 gutui nedecojite si 2 linguri de miere. Toate ingredientele se mixeaza vreme de 5 minute, dupa care se pune preparatul obtinut intr-o sticla cu dop, care se pastreaza la frigider. Se consuma nectarul pe parcursul unei zile.

 

  VARZA ROŞIE improspateaza singele cu toate virtutile sale

 

 

Spre deosebire de  varză albă, aceasta  are  o “farmacie” în plus. Nu este vorba doar de culoarea sa, ci şi de uimitorul său potenţial vindecător. Varza roşie conţine de câteva ori mai multe vitamine decât surata sa verde-alburie, iar pigmenţii care îi dau culoarea roşie-violacee sunt un adevărat inamic al infecţiilor, dar şi al afecţiunilor tumorale sau al bolilor degenerative. Cum se dozează, cum se administrează şi care sunt indicaţiile acestui fenomenal aliment-medicament ?

Nutriţio­niştii care au studiat varza roşie, în comparaţie nu doar cu varza albă, ci şi cu alte legume celebre pen­tru efectele lor asupra sănătăţii, au ră­mas uimiţi de bogăţia de vitamine şi minerale din frunzele acestui medi­ca­ment vegetal. Ca să ne facem o idee: vitamina A, necesară pentru vedere şi sistemul nervos, este de 10 ori (!) mai abundentă în varza roşie decât în cea albă, în timp ce vitamina C, esenţială pentru imuni­tate, este de opt ori mai multă, iar fierul, de două ori. Apoi, varza roşie este extrem de bogată în sulforafani, nişte substanţe care pe termen lung au efecte de prevenire şi de tratare a cancerului excepţio­nale. Însă arma­mentul greu al aces­tei legume este constituit de bo­găţia de pigmenţi care îi dau culoa­rea purpurie-violacee şi care au un efect de stimulare al imu­nităţii, antitumoral şi antioxi­dant extrem de puter­nic. La un asemenea arse­nal terapeu­tic, ne putem da sea­ma cu uşurinţă că şi efectele vinde­cătoare sunt pe măsură, cu o singură condiţie: să ştim cum să utilizăm acest aliment-medicament.

 

Cum administrăm varza roşie

 

Dacă în cazul verzei albe este admisă şi prepararea termică blândă, în cazul suratei roşii gătirea la foc este total contraindicată, bogăţia de substanţe terapeutic active, care o fac unică, fiind extrem de sensibilă nu doar la temperaturi înalte, dar şi la depozitarea impro­prie, la oxidarea cu aer atmosferic atunci când este mă­runţită etc. Aşadar, dacă vrem să beneficiem de uimi­toa­rele proprietăţi terapeutice ale verzei roşii, trebuie să ţinem cont de două îndemnuri: 1. Cât mai proas­pătă! şi 2. Întotdeauna crudă! Cunoscând aceste lu­cruri, să vedem în continuare modalităţile concrete de administrare.

 

Sucul de varză roşie

 

Se obţine foarte simplu, cu ajutorul storcătorului centrifugal. Varza se spală, se îndepărtează eventualele porţiuni stricate, apoi se taie în bucăţi suficient de mici, pentru a intra pe orificiul de admisie al storcă­to­rului, care le va mărunţi şi apoi le va centri­fuga. Su­cul de varză va fi consumat imediat după pre­parare, pen­tru a nu avea timp să se oxideze. De regulă, se beau câte 300-600 ml de suc de varză pe zi, în cure de 21-60 de zile, cu pauze de 2-4 săptămâni.

 

Salata de varză roşie

 

 

Spălată şi curăţată de frunzele stricate sau îmbătrâ­nite, varza se taie mărunt, cu ajutorul unui cuţit cu lamă de inox sau, şi mai bine, de ceramică (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor şi a vitaminelor). Imediat după tăiere, se amestecă bine cu sare, cu puţin cimbru (pentru efect carminativ), cu ulei presat la rece şi cu oţet sau lămâie, după gust. Se consumă cât de proaspătă posibil. Doza minimă, indicată pentru a beneficia pe deplin de efectele tera­peutice ale verzei roşii este de 300 de grame pe zi. O cură cu salată de varză roşie poate dura oricât de mult, dar nu mai puţin de patru săptămâni.

 

Varza roşie murată

 

 

 

Preparată în această formă, păs­trea­ză doar parţial vitaminele şi cele­lalte substanţe vindecătoare ale legu­mei proaspete, în schimb, are conţi­nu­tul de minerale, de fibre alimentare intact şi, important, are pigmenţi şi substanţe care ajută la îmbunătăţirea digestiei, mai ales a digestiei grăsi­milor şi a pro­teinelor. Aceasta este şi explicaţia pentru care varza murată (mai ales cea roşie) este nelipsită de la mesele cu mâncăruri grele, pentru că simţim instinctiv că ne ajută digestia şi meta­bo­lismul. Studii statistice re­cen­te mai arată că la popu­laţiile care consumă multă varză murată, precum şi moare de varză roşie (în Polonia, în anumite regiuni ale Germaniei şi ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult redusă, ceea ce sugerează faptul că o parte din vita­minele şi antioxidanţii din varză se păstrează într-un procent semnifi­cativ, în urma mu­rării.

 

Cataplasma cu varză roşie

 

 

 

 

Este foarte simplu de aplicat: foile de varză se zdro­besc pe o plan­şetă de lemn şi apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi înfăşurate cu un tifon subţire, aşa încât să nu cadă. În general, o aplicaţie externă cu varză se face vreme de 2-4 ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se usuce la aer. De regulă, varza roşie folosită extern are efecte antiinflamatoare şi antialer­gice mai puternice decât surata sa albă.

 

Varza roşie  creste imunitatea

 

Fiind de câteva ori mai bogată în vitamina C decât portocalele, având puţine calorii şi multe substanţe cu efect antioxidant, varza roşie este un adevărat medica­ment imunostimulent. Cu ajutorul său sunt prevenite răcelile, infecţiie bronşice, pulmonare şi urinare reci­divante, dar sunt tratate şi infecţiile deja instalate. Pig­menţii pe care îi conţine blochează replicarea viruşi­lor gripali, dar şi a celor care produc hepatita sau her­pesul. Se administrează proaspătă, sub formă de salată, câte 300-400 g pe zi, la bolnavii cu infecţii respiratorii, pentru a susţine şi a grăbi procesul vindecării. Persoa­nelor care iau antibiotice de sinteză li se recomandă şi varza roşie murată, pentru restabilirea florei tubului digestiv şi pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente. În caz de febră se administrează sucul de varză roşie, câte 200 mililitri, băuţi de 2-3 ori pe zi. Conţinutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajută inima şi sistemul cardiovas­cular să reziste cu succes temperaturii ridicate, cata­lizează acţiunea sistemului imunitar, care este princi­palul “beneficiar” al acceselor de febră.

 

Tratamente interne

 

 

* Adjuvant contra cancerului gastric – stu­diile făcute arată că o cură cu suc proaspăt de varză ro­şie, din care se bea câte un litru pe zi, contribuie la stoparea şi chiar intrarea în remisie a diferitelor forme de cancer care afectează stomacul, dar şi cavitatea bu­cală. Această acţiune antitumorală se datorează pig­men­ţilor şi sulforafanilor din varza roşie. Însă mai exis­tă o substanţă, un aminoacid conţinut de varza ro­şie, numit glutamină, care stimulează refacerea, creşte­rea şi dezvoltarea normală a celulelor ce alcătuiesc ţe­su­tul protector care “căptuşeşte” stomacul şi intestinul subţire.

* Adjuvant contra cancerului uterin – un mi­ni­experiment la care au participat 30 de femei cu can­cer uterin în stadiul unu a presupus consumul unui ex­tract de varză, care conţine o substanţă denumită I3C (prescurtarea de la indol-3-carbinol). După 12 săptă­mâni de administrare, analizele au arătat că, la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment, celu­lele maligne au dispărut, neoplasmul înregistrând re­misie completă. Prin comparaţie, la niciuna dintre pa­cientele din grupul de control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a înregistrat remisia cancerului. Contra acestei afecţiuni, se recomandă o cură de 3-4 luni, timp în care se consumă suc foarte proaspăt de varză, din care se beau 600-800 ml pe zi.

* Adjuvant contra cancerului la sân ­ – mai mul­te studii de medicină experimentală arată că trata­mentele cu compuşii pe bază de sulf şi pigmenţi pre­zenţi în varza roşie determină remisia tumorilor malig­ne mamare, într-un procentaj de cel puţin 40%. Ca ad­juvant contra acestei afecţiuni, se recomandă consu­mul zilnic de salată proaspătă de varză, la măcar o masă. Suplimentar, se ţin cure de câte 4 săptămâni, în care se consumă câte un pahar (200 ml) de suc de var­ză, dimineaţa şi seara.

* Adjuvant contra cancerului intestinal şi al polipilor intestinali – studii făcute în Statele Unite arată că sulforafanul conţinut de varză inhibă dez­voltarea polipilor intestinali, dar şi a tumorilor ma­ligne, provocând remisia acestora. Se recomandă varza roşie sub formă de salată, din care se consumă câte 300 g zilnic, în cure de 3 luni, urmate de o lună de pauză.

* Valori ridicate ale colesterolului, atero­scle­roză – cercetătorii de la Universitatea de Medi­cină din Hawaii, Statele Unite, au evidenţiat faptul că unii compuşi din varza roşie împiedică transportul coleste­rolului cu densitate redusă (forma periculoasă a aces­tuia), către vasele de sânge şi către ţesuturi. De asemenea, varza roşie, prin conţinutul său de vitamina C şi alţi antioxidanţi, împiedică oxidarea colesterolului pe artere şi formarea plăcilor de aterom. Se recomandă consumul de varză roşie sub formă de salată, câte 300 g zilnic, vreme de măcar trei zile pe săptămână.

 

 

* Obezitate – consumul zilnic, la prânz şi la cină, a câte 200-300 g de salată de varză roşie crudă face minuni în reglarea ponderală. Ce-i drept, efectele apar pe termene medii şi lungi, adică de ordinul lunilor. Însă vorbim de un slăbit natural, cât se poate de sănătos, fă­cut cu ajutorul verzei roşii, care este bogată în fibre alimentare, are puţine calorii şi multe, foarte multe vitamine şi minerale, ajutându-ne astfel să ne menţi­nem sănătatea trupească şi tonusul psihic. Obiceiul de a consuma timp de 3-4 zile pe săptămână această sa­lată, în cantităţi mari, are şi alte avantaje: reduce can­tita­tea de hrană consumată la fiecare masă, curăţă organismul de toxine, ne ajută în regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare şi a sti­lului de viaţă, cheia reglării greutăţii corporale.

* Constipaţia – cel mai simplu tratament este con­sumul de varză roşie murată, măcar 200 g pe zi. În varza murată se găsesc aşa-numitele “bacterii priete­noase”, care combat constipaţia, prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murată este bogată în fibre ali­mentare, de unde şi efectul ei de “mătură” a colo­nului, din care extrage prin absorbţie toate reziduurile şi apoi ajută la eliminarea lor promptă.

* Surmenaj fizic şi intelectual – consumul de varză roşie sub formă de salată este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular şi pentru siste­mul nervos. Bogată în vitamine şi în minerale, conţi­nând substanţe cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care intensifică procesele de regenerare din organism, varza roşie are efect adap­togen şi anti-oboseală. Se ţin cure de 3 săptămâni, timp în care se consumă la prânz şi la masa de seară câte 125 g de salată de varză roşie. Acest tra­ta­ment este foarte bun adjuvant şi contra depresiei psihice.

* Menopauză – studiile făcute arată că un con­sum săptămânal de varză roşie crudă (200 g pe zi, vre­me de măcar 4 săptămâni) îmbunătăţeşte secreţia hor­mo­nului estrogen şi, important, reglează răspunsul re­cep­to­rilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai târzie a menopauzei, atenuarea simp­to­melor de început ale acesteia (bufeuri, transpiraţie, nervozitate etc.), prevenirea şi combaterea unor afec­ţiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, pro­lapsul uterin, cancerul ovarian şi uterin.

* Alzheimer – antocianii, adică pigmenţii roşii din această varietate de varză, fac adevărate miracole în prevenirea şi în combaterea degenerării celulelor din sistemul nervos central. Se administrează salată proas­pătă, câte 300 g pe zi, în cure de 60 de zile, urma­te de alte 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Încă nu se ştiu foarte multe lucruri despre capa­citatea tratamentului cu varză roşie de a restabili funcţiile cerebrale alterate de Alzheimer, însă efectul de prevenire şi de încetinire sau chiar de blocare a evoluţiei bolii cu ajutorul verzei roşii este cert.

* Alergia – este prevenită de o cură cu salată de varză roşie crudă (ori chiar murată) pe timpul iernii. Se consumă 200-300 g zilnic, pe o perioadă de timp de 3 luni, urmată de alte 3 săptămâni de pauză, după care se poate relua. Bogăţia de vitamina C şi de anti­oxi­­danţi din această legumă ajută la reglarea reacţiei sistemului imunitar, la interacţiunea cu factorii externi.

 

Tratamente externe

 

* Eczeme infecţioase, eczeme alergice – frunzele de varză roşie proaspăt zdrobite cu ciocanul pentru şniţele se pun pe zona afectată, apoi se aplică deasupra un nailon, care se fixează cu bandaj sau cu leu­coplast. Se lasă să acţioneze vreme de 4 ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se zvânte la aer, măcar 45 de minute. Aplicaţia se face până la vindecare. Compuşii pe bază de sulf din frunzele de varză roşie au o puternică acţiune antiseptică asupra bacteriilor şi a ciupercilor parazite, în timp ce pigmenţii au efect antiinflamator.

* Cancer de piele – este un tratament sim­plu, dar care dă rezultate cu adevărat extraordina­re: se pune zilnic şi se ţine vreme de 4-6 ore, pe zona afecta­tă, o cataplas­mă din frunze de varză roşie. Foarte multe persoane cu epite­liom bazocelular şi spi­nocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament sim­plu, dar care dă rezultate acolo unde cele mai savante şi invazive metode de tratament dau greş.

* Arsuri de gravitate mică şi medie – se fac spălă­turi şi se pun comprese vreme de 15 mi­nu­te, câte 2-3 pe zi, cu suc proas­păt de varză roşie. Are efect an­tiin­fec­ţios şi an­ti­inflamator, aju­tă la o vindecare mai ra­­pidă şi es­tetică, previne forma­rea cicatricelor cheloide.

* Răni care se vindecă greu – se pun zilnic com­prese cu suc de varză roşie, care se ţin vreme de o oră, după care se lasă zona tratată să se usuce la aer încă o oră. Studiile arată că prin mecanisme încă prea puţin cunoscute (se presupune că varza conţine sub­stanţe stimulatoare ale creşterii anumitor ţesuturi), pro­cesul de vindecare a rănilor este mult accelerat, scade riscul de infecţie, semnele care rămân după vindecare sunt mult mai puţin vizibile.

 

Precauţii şi contraindicaţii

 

Toate studiile făcute până în prezent ara­tă că efec­tele adverse ale tratamentului cu varză, fie ea albă sau roşie, sunt foarte rare şi reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, uşoare colici abdominale, în cazuri foarte rare, diaree. Celor care au un sistem di­ges­tiv sensibil la varză li se recomandă con­su­mul de condimente, cum ar fi chimenul, ana­sonul, feniculul, care sunt un adevărat anti­dot la astfel de probleme.

 

 

 

VARZA MURATĂ

 

 

  Cât despre efectele asupra sănătăţii, se poate scrie o întreagă carte despre cât de bună este varza murată pentru organism. Deocamdată, vă prezentăm, foarte pe scurt, câteva informaţii esenţiale despre valoarea tămăduitoare a acestui aliment-medicament 

 

Foarte puţini oameni ştiu faptul că varza, în spe­cial cea murată, a jucat un rol extrem de im­portant chiar în… istoria lumii. De exem­plu, doar cu ajutorul ei au fost posibile îndelungatele călătorii prin care au fost descoperite America, Oceania şi Australia, varza murată fiind cărată în butoaie, la bordul corăbiilor, şi servind contra scorbutului şi contra altor boli, care altfel ar fi decimat echipajele pe timpul lungilor traversări ale oceanelor. Mai aproape de noi, varza murată a început să fie luată în serios ca medica­ment abia în ultimele două decenii, când oamenii de ştiinţă au descoperit un lucru tulburător: marii consu­ma­tori şi, mai ales, marile consumatoare de varză au o imu­nitate extraordinară la diverse boli, în special tu­morale. De exemplu, în populaţiile care consumă în me­die 25 de kilograme de varză murată pe an, femeile pre­zintă cu 70% mai puţine cazuri de cancer de col ute­rin decât cele care ţin dieta europeană normală. Vă vine să credeţi sau nu, ingredientul sarmalelor şi al sa­la­telor de sărbători este mai tare decât vaccinurile îm­potriva cancerului de col uterin. Aceasta, deoarece var­za mu­ra­tă, deşi păstrează doar parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare ale legumei proaspete, are con­ţinutul de minerale, de fibre alimentare intact şi, im­portant, are substanţe care ajută la îmbunătăţirea diges­tiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteine­lor. Aceasta este şi explicaţia pentru care varza murată (la fel ca şi castraveţii muraţi) este nelipsită de la me­sele cu mâncăruri grele, pentru că simţim instinctiv că ne aju­tă digestia şi metabolismul. Să aflăm în conti­nua­re şi cum se administrează acest aliment-medica­ment:

 

Modul de administrare a verzei murate

 

Cercetările ştiinţifice arată că valoarea ca medica­ment a verzei murate este strict dependentă de modul în care o consumăm. Cu o condiţie: să nu fie preparată termic. Cel mai bine sunt păstrate substanţele terapeu­tic active în salata de varză murată, a cărei reţetă de preparare o prezentăm în continuare:

 

Salata de varză murată

 

 

Varza murată se ţine în apă rece vreme de 10-30 de minute, pentru a se desăra parţial. Apoi se curăţă de frun­zele deteriorate şi se taie mărunt, cu ajutorul unui cuţit cu lamă de inox (pentru a reduce la minim proce­sul de oxidare a enzimelor şi a vitaminelor). Imediat după tăiere, se amestecă bine cu morcov ras foarte fin, cu puţin cimbru (pentru efect carminativ) şi cu ulei presat la rece. Se consumă imediat după preparare. Doza minimă de salată de varză acră, indicată a fi con­sumată pentru a beneficia de efectele sale terapeutice, este de 300 g pe zi. O cură cu salată de varză murată poate dura oricât de mult, iar ca durată minimă, se recomandă consumul său zilnic vreme de măcar 3 zile pe săptămână.

 

 

Moarea de varză

 

Este zeama rezultată după scurgerea verzei murate. Un extract 100% natural din varză, îmbogăţit cu fer­menţi şi enzime, cu principii active de la plantele aro­matice (ţelină, mărar, ardei iute, hrean) puse în mură­turi, şi sare. Din păcate, moarea de varză a fost des­tul de puţin studiată de către ştiinţă, deşi cu sigu­ranţă va veni vremea când şi ea va declanşa o mică revoluţie în lumea medicamentelor naturale. Cert este că ea îm­bunătăţeşte digestia, are efecte vita­mi­nizante şi remi­ne­ralizante, în doze mici sti­mulează apetitul, iar în doze mari îl inhibă.

 

Aplicaţii terapeutice ale verzei murate

 

Digestia dificilă – luaţi înainte şi după masă câte un sfert de pahar de moare (proaspăt colectată). Mai ales moarea de varză roşie stimulează salivaţia, secreţia de sucuri gastrice şi măreşte peristal­tismul tubului di­ges­tiv. De asemenea, îmbunătăţeşte metabolismul pro­tei­­nelor şi grăsi­mi­lor, adică al sub­stanţelor din alimente care sunt cel mai dificil de digerat şi asimilat.

Îngrăşarea – pentru a ne încă­pea hainele şi după ce trec sărbătorile, putem face, de fie­care dată când avem o masă foarte îm­bel­şugată, un tra­­tament simplu şi cu o efi­cienţă re­mar­cabilă: înainte de fiecare masă, pe sto­ma­cul gol, se beau câte 2 pahare de moa­re, nu mai puţin, deoa­rece în doze mici şi medii moarea de varză este, din contra, un stimulent al ape­ti­tului. În schimb, consumate cu a­pro­­­xi­mativ 15 minute înainte de masă, ne vor diminua consi­derabil apetitul şi ne vor face să con­sumăm mai pu­ţină hra­nă.

Glicemia crescută – este un fe­nomen care apare frecvent de sărbători la cei care sunt mari amatori de dul­ciuri. Poate fi combătută, pentru a nu da com­plicaţiile spe­cifice dia­be­tu­lui, cu un re­mediu tradi­ţio­nal: sala­tă de varză acră. Fi­brele ali­men­tare pe care varza le conţi­ne acţio­nează ca un ab­sorbant pentru zaharuri, făcând ca ele să fie eliberate gradat în orga­nism, fără a suprasolicita pan­creasul şi a ne creşte gli­ce­mia.

Mahmureala – este eli­mi­nată consumând dimineaţa ju­mătate de litru de moare şi bând, apoi, şi pe parcursul zilei moare de var­ză, urmată de o cană cu apă. Pentru o mai mare efi­cienţă, se va mânca pe parcursul zilei res­pective ceva mai des, însă porţii mici, iar înainte de fie­care masă se va consuma obligatoriu moare de varză.

 

Ficatul mărit – este o problemă care apare frec­vent, mai ales la marii consumatori de carne şi alcool, în urma meselor îmbelşugate de sărbători. În medicina populară românească, această problemă se tratează cu jumătate de litru de moare de varză, băută dimineaţa pe stomacul gol, şi cu un litru de ceai de sunătoare băut pe parcursul zilei.

Hepatita, boli de ficat în general – o substanţă con­ţinută de către varză, sulfora­fa­nul, stimu­lează pu­ter­nic producerea în orga­nism a unor enzime care joacă rolul de deto­xi­fiant al ficatului. De aseme­nea, consumul de var­ză s-a dovedit a preveni procesele de distruc­ţie celulară la nivelul ficatului sub acţiunea factorilor in­fec­ţioşi sau a celor chimici. Pen­tru a obţine aceste rezultate, se recomandă consumul ver­zei acre sau a celei crude sub formă de salată, de măcar 3 ori pe săptă­mână.

Constipaţia – 3-4 pahare de moare de varză stimulează digestia, deblochează eli­mi­narea şi ajută la dezintoxicarea traiectului digestiv. Acesta este şi motivul pentru care, în multe sate româneşti, în timpul meselor tradiţionale de Crăciun şi de Anul Nou, se serveşte moa­re de varză din belşug, înainte de felurile de mân­care mai grele, precum şi la sfârşitul ospeţelor. De ase­menea, stimularea tranzitu­lui intestinal cu moare de varză este şi un foarte bun re­mediu pentru a slăbi în mod natural. Salata de varză este un alt laxativ natural foarte bun, aportul de fibre alimentare pe care le conţine ajutând şi el la slăbit.

Boala canceroasă – studii statis­tice recente arată că la populaţiile care con­sumă multă varză murată (din Po­lonia, din anumite regiuni ale Germa­niei şi ale Olan­dei) rata anu­mi­tor forme de cancer este mult redusă. Apoi, studii de laborator au arătat că varza consu­mată crudă, murată sau gătită rapid are efecte antitu­morale şi anticancerigene. Ca atare, 3-5 zile pe săptămână, în care consumăm câte 200 g de salată de varză acră sau crudă, ne pot salva viaţa, pu­nân­du-ne la adăpost de o mul­­ti­tu­dine de forme de cancer, cum ar fi: cancerul la sân, cancerul de colon, can­ce­rul de col ute­rin, cancerul gastric, can­ce­rul de prostată, cancerul de piele etc.

Surmenaj fizic şi inte­lec­tual – con­sumul de varză acră sub formă de salată este un tra­ta­ment tonic extra­ordinar pen­tru sistemul muscular şi pentru sis­temul nervos. Bogată în vita­mi­ne şi în mine­rale, are efect adap­togen şi anti-obo­seală. Se ţin cure de trei săptămâni, timp în care se consumă la prânz şi la masa de seară câte o farfurie (125 g) de salată. Acest trata­ment este foarte bun adjuvant şi contra depresiei psihice.

Infecţii respiratorii – varza, mai ales cea roşie, este mai bogată în vitamina C decât portocalele, are pu­ţine calorii şi multe substan­ţe cu efect antioxi­dant, con­­ţine magneziu, potasiu, cal­ciu. Toate aceste caracte­ris­tici o recomandă în mod spe­cial ca remediu pentru întă­rirea imunităţii. Se administrează acră sau proas­pătă, sub formă de salată, câte 300-400 g pe zi, la bol­na­­vii cu infecţii respiratorii, pentru a susţine şi pentru a grăbi procesul vindecării. La persoanele care iau an­tibiotice de sinteză, varza murată este extra­ordinară pentru resta­bilirea florei tubului digestiv şi pentru con­tra­cararea efectului imuno-supresor al acestor medica­mente.

 

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu varză murată

 

Toate studiile făcute până în prezent arată că efec­tele adverse la tratamentul cu varză murată sunt foarte rare şi reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, uşoare colici ab­dominale, în cazuri foarte rare diaree. Pentru cei care au un sistem digestiv sensibil la varză, se recomandă con­sumul de condimente, cum ar fi chimenul, anaso­nul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de probleme. o Varza acră este contraindicată doar persoa­nelor cu hipertensiune, la care aportul de sare trebuie limitat (neajuns care se poate corecta prin desărare în apă rece). Varza acră va fi consumată cu prudenţă, la început în cantităţi foarte mici, şi de persoanele care suferă de colită de fermentaţie, care s-ar putea să nu suporte varza murată, ci doar pe cea fiartă. o Persoa­nele cu hiper- şi hipo-tiroidie vor consuma, de aseme­nea, cu prudenţă varza, la început, în mici cantităţi.

 

Dieta cu varză murată

 

Gustu­lui ei acrişor şi picant i se mai adau­gă o însuşire: var­za mu­rată slăbeşte. Dina­mizează metabo­lis­­mul. O întâmplare cu adevărat minunată, având în vedere că bucatele mâncate cu pof­tă mai de­gra­bă îngraşă, decât slăbesc. Nu e şi ca­zul verzei murate, care devine un leac de slăbit dacă e consumată după pro­gram. Adică:

* De 2 ori pe zi, înainte de mesele con­sistente, mâncaţi câte 200-300 g de varză murată, crudă. Înainte de a o pu­ne în farfurie, spălaţi-o cu apă rece, şi lăsaţi-o în apă 30 de minute, pentru a se desăra. Varza se taie apoi mărunt, şi se consumă imediat, fără a adăuga ulei. Se pot adăuga puţin chimen, cim­bru sau alte condimente preferate. Se reco­mandă o cură de cel puţin 3 săptă­mâni, dar rezultatele se văd deja după câteva zile: kilograme pe minus şi ener­gie pe plus.

Dieta cu varză murată nu se reco­mandă celor care au afecţiuni tiroi­die­ne, digestive sau renale.

 

De ce strămoşii noştri au fost sănătoşi şi puternici?

 

 

Printre altele,consumul  de slănina în­tăreşte siste­mul imunitar. Această calitate se datorează acidului ara­hi­donic, care favorizează scăderea coleste­ro­lului, îmbu­nătăţeşte funcţiile de protecţie ale organis­mului şi, de ase­menea, este necesar pentru producerea compuşilor chimici responsabili pentru răspunsurile imu­ne şi reac­ţiile inflamatorii.

* Cantităţi mici de grăsime sunt de folos pentru inimă şi vasele de sânge, reglementează contracţiile mus­culare ale organelor interne, inclusiv ale muşchiului car­diac, şi sprijină tonusul vascular.

* Fumătorii au, de asemenea, un beneficiu dacă mă­nâncă puţină slănină, datorită faptului că ea conţine sele­niu. Acest microelement întăreşte sistemul imunitar şi previne oxidarea în organism. Astfel, pagubele produse de ţigări se reduc parţial.

* Slănina încetineşte şi intoxicarea alcoolică, prin acoperirea pereţilor stomacului cu grăsime şi crearea pan­­samentului gastric, care previne absorbţia rapidă de al­cool din stomac. Alcoolul trece mai departe în intestin, unde, totuşi, va fi absorbit, dar treptat.

 

Grăsimea de porc

 

Este utilizată pe scară largă în medicina populară, încă din negura timpului. Iată câteva reţete din bătrâni:

* Remediu pentru dureri de articulaţii. Înainte de culcare, se freacă bine articulaţiile bolnave cu untură topită sau cu slănină veche, tocată prin maşina de carne, la care se adaugă o lingură de miere de al­bine. Deasupra se aplică celo­fan sau hârtie de pergament, se înve­leş­te cu un fular sau un batic de lână şi se lasă să acţioneze peste noap­te.

* Tulburarea mobilităţii arti­culare după traumatisme. Zona afectată se freacă cu 100 g grăsime de porc, amestecată cu o lingură de sare, apoi se bandajează cu un strat gros de lână.

 

* Mastită. Pe locul inflamat se aplică o felie subţire de slă­nină veche, deasupra se pune o bucată de staniol de la o cio­colată sau dintr-un pachet de ţigări şi se bandajează sau se lipeşte cu leucoplast.

Ce boli vindecă slănina  ?

 

Este un aliment fara E-uri, coloranti si conservanti, ceea ce nu se poate spune despre multe dintre preparatele din carne din comert.

 

Totodata, s-a dovedit stiintific ca slanina in­tareste siste­mul imunitar, mai ales atunci cand este consumata cu ceapa, si imbunatateste functiile de protectie ale organismului.

 

In mod paradoxal, s-a descoperit ca o substanta din slanina, numita acid ara­hi­donic, favorizeaza scaderea coleste­ro­lului.

 

In cantitati mici, slanina este buna si pentru sanatatea inimii si a vaselor de sange, reglementand contractiile mus­culare ale organelor interne, inclusiv ale muschiului car­diac, si sprijinind tonusul vascular.

 

In cazul persoanelor care fumeaza, slanina reduce partial pagubele produse de tutun. Sele­niul, pe care-l contine slanina, previne oxidarea in organism si intareste sistemul imunitar.

 

Grasimea de porc este buna si pentru protectia stomacului, deoarece creeaza un pan­­sament gastric care previne absorbtia rapida de al­cool din stomac si il protejeaza de aciditatea care poate provoca gastrita.

 

In medicina populara romaneasca, slanina are multe utilizari:

 

Se spune ca durerea din articulatii trece daca acestea sunt frecate cu untura topita sau cu slanina veche, tocata prin masina de carne, la care se adauga o lingura de miere de al­bine.

 

Entorsele sunt tratate cu frectii cu grasime de porc, amestecata cu o lingura de sare. Dupa ce este aplicat amestecul miraculos, articulatia se bandajeaza cu un strat gros de lana.

 

Slanina vindeca si eczemele. Reteta pentru o alifie din slanina este urmatoarea: slanina nesarata se topeste si se raceste la 35 de grade; se amesteca 2 linguri de slanina topita cu albusurile de la 2 oua, cu 100 g pasta din fructe de solanum (zarna, lasnicior) si 3 linguri de suc de ros­topasca. Amestecul se lasa la macerat 2-3 zile, dupa care se poate aplica pe eczema.

 

Pentru ciocurile de pe oase exista un tratament de 5-7 zile cu un unguent preparat astfel: se toaca marunt 100 g slanina nesarata de porc si se amesteca cu un ou crud si 100 ml otet concentrat. Dupa dizolvarea completa a slaninei, se aplica pe zona dureroasa un tampon de vata imbibat in unguent si se lasa acolo peste noapte, iar dimineata se curata zona cu apa calda.

 

Durerile de dinti se mai pot trata si astfel: pe dintele dureros se aplica o felie mica de slanina nesarata, intre gingie si obraz, si se lasa acolo 15-20 de minute. De cele mai multe ori, se observa ca durerea incepe sa dispara treptat.

 

   În ciuda aparențelor, consumul de slănină în cantități moderate este extrem de sănătos.

Slăninaeste un aliment natural, fără chimicale sau E-uri. Ea conţine retinol, niacină, tiamină, seleniu, riboflavină, potasiu, fosfor şi calciu.

Consumul slăninii în cantități moderate are următoarele beneficii:

În­tăreşte siste­mul imunitar

Această proprietate se datorează acidului ara­hi­donic, care favorizează scăderea coleste­ro­lului, îmbu­nătăţeşte funcţiile de protecţie ale organis­mului, fiind în acelaşi timp necesar pentru producerea compuşilor chimici responsabili pentru răspunsurile imu­ne şi reac­ţiile inflamatorii.

Reglează contracţiile muşchiului inimii

În cantităţi mici, slănina este benefică inimii şi vaselor de sânge, întrucât reglează contracţiile mus­culare ale organelor interne, inclusiv ale muşchiului car­diac, şi sprijină tonusul vascular.

Protejează organismului de daunele aduse de fumat

Datorită conţinutului de seleniu, microelement care întăreşte sistemul imunitar şi previne oxidarea în organism, fumătorii sunt protejaţi prin consumul acestui aliment de efectele nocive ale fumatului.

Tratează mahmureala

Slănina încetineşte şi intoxicarea alcoolică, prin acoperirea pereţilor stomacului cu grăsime şi crearea pan­­samentului gastric, care previne absorbţia rapidă de al­cool din stomac.

Tratează durerile de articulaţii

Pentru a scăpa de durerile de articulaţii, se recomandă frecarea articulaţiilor bolnave cu untură topită sau cu slănină veche, tocată prin maşina de carne, la care se adaugă o lingură de miere de al­bine. Deasupra se pune celo­fan sau hârtie de pergament, se înve­leş­te cu un fular şi se lasă să acţioneze peste noap­te.

Tratează mastita

Pentru tratarea mastitei pe locul inflamat se aplică o felie subţire de slă­nină veche, peste care se pune o bucată de staniol şi se bandajează sau se lipeşte cu leucoplast.

 

Terapia cu slănină se foloseste si  pentru * Eczemă

Se topeşte slănină nesărată şi se răceşte la 35 de grade. Se amestecă bine 2 linguri de grăsime topită cu albuşuri de la 2 ouă crude, 100 g pastă din fructe de solanum (zârnă, lăsnicior), 3 linguri suc de ros­topască. Alifia se lasă la macerat 2-3 zile, la rece, apoi se ung locurile bolnave, de 2 ori pe zi.

* Dureri de dinţi

 O felie mică de slănină nesărată se aplică pe dintele dureros, între gingie şi obraz, pentru 15-20 de minute. Durerea de dinţi dispare treptat.

* Pinten osos (ciocuri)

 Preparaţi un unguent din 100 g slănină nesărată de porc, tocată mărunt, un ou crud şi 100 ml oţet concentrat (esenţă). Borcanul cu amestecul se ţine într-un loc întunecos, până la dizolvarea completă a slăninei, amestecând periodic. Înainte de procedură, călcâiul se ţine în apă fierbinte, apoi se aplică pe zona dureroasă un tampon de vată îmbibat în unguent. Com­presa se aplică pe timp de noapte, dimineaţa se spală talpa cu apă caldă. Durata tratamentului este de 5-7 zile.

 

Tratament pentru pintenii osoşi

Pentru a trata ăintenii osoşi se prepară un unguent din 100 g slănină nesărată de porc, tocată mărunt, un ou crud şi 100 ml oţet concentrat. Borcanul cu amestecul se ţine într-un loc întunecos, până la dizolvarea completă a slăninei, amestecând periodic. Înainte de procedură, călcâiul se ţine în apă fierbinte, apoi se aplică pe zona dureroasă un tampon de vată îmbibat în unguent. Com­presa se aplică pe timp de noapte, dimineaţa se spală talpa cu apă caldă. Durata tratamentului este de 5-7 zile.

Dezavantajele consumului de slănină

Slănina conţine nitriti-aditivi care pot interacţiona cu substanţele chimice naturale din alimente şi din organismul uman formând nitrozamine, compuşi cu un ridicat potenţial cancerigen. Totodată, are un conţinut ridicat de grăsimi saturate şi creşte nivelul trigliceridelor din corp.

 

Tradiţionala slănină cu ceapă, stropită cu ţuică, este o mâncare sănătoasă „de la ţară”, naturală, fără E-uri şi prin urmare mai bună decât meniul celor care locuiesc la oraş. Acesta este un mit extrem de greşit, spune Preşedintele de Onoare al Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Nicolae Hâncu. El susţine că slănina este extrem de nesănătoasă, chiar dacă se consumă cu ceapă şi palincă.

 Hâncu a explicat ce explicat ce înseamnă aşa-zisa masă „sănătoasă” slănina cu ceapă şi palincă din punct de vedere nutriţional.    „Slănina înseamnă grăsime saturată extrem extrem de nesănătoasă pentru orgaism, chiar dacă e cu ceapă şi ţuică. Nu are nicio legătură cu sănătatea. Ţăranul român ce se ducea şi lucra de dimineaţa de la 5 până apunea soarele, la muncă, trebuia să-şi pună ceva de mâncare? Îşi punea ce avea şi el,  o bucată de pâine, slănină care nu se strica şi apă. Să nu credeţi că bea  ţuică acolo, pe câmp. Eventual o bea acasă, când sosea”.   Nicolae Hâncu, Preşedintele de Onoare al Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.   Alimenţia extremelor    „Cei de la ţară care aveau o condiţie economică bună mâncau nesănătos, iar cei ce nu aveau o condiţie economică bună pur şi simplu se denutreau. Niciuna dintre variante nu este în regulă. O alimentaţie sănătoasă aşa cum o recomandă nutriţionişti astăzi, aproape nu exista în urmă 50 ani, pentru că despre această perioadă vorbim. Sigur că veţi  veni  să spuneţi că ţăranul avea activităţi fizice intense, dar atunci  nu existau săli de sport, bazine de înot. Recomandările pe care medicii le fac astăzi şi care sunt urmate nu existau atuncu. Mă refer la practicarea sportului,  fumatul era la el acasă, la fel şi consumul de alcool. În loc de iaurt se consuma iaurt din lapte de bivoliţă. În casa bunicilor mei laptele de bivoliţă era considerat un simbol al sănătăţii. Azi îl mai consumă cineva? Nu”, explică medicul.    Omul secolului XXI nu mai face mişcare   Oamenii nu mai fac mişcare  Există totuşi cocepţia conforma căreia la ţară oamenii trăiau mai mult şi erau mai sănătoşi. Nicolae Hâncu este de părere că problema omului din ziua de astăzi este faptul că face foarte puţină mişcare comparativ cu ce se întâmpla în urmă cu 50 de ani.  „Să nu uităm că în momentul de faţă avem posibilitatea , prin tehnologia modernă să depistăm boli ce nu .puteau fi depistate. În anii 60-70, diabetul zaharat avea o frecvenţă de 1 %,  iar acum a ajuns la 11%. Aceste probleme au apărut din cauză că s-au schimbat condiţiile sociale. Înainte, cineva din Bucureşti care voia să ajungă la Vârful cu Dor mergea la gară, lua trenul, ajungea la Sinaia, apoi urca pe jos până la vârf. Acum te duci fără niciun efort cu maşina şi cu telefericul. Avem telecomenzi, automobile şi omul a devenit hipocinetic, adică nu face mişcare. Mişcarea presupun contracţii musculare, iar muşchii contractându-se eliberează  substanţe extrem de benefice  pentru organism”, a susţinut specialistul.  „Nu promovaţi alimentaţia bunicilor” „Sunt mai multe cercuri vicioase legate de viaţa omului de astăzi, dar după o atentă analiză, îmi asum respoabilitatea de a îi ruga pe cei din media să nu promoveze alimetaţia bunicilor nostri şi nici alimentaţia de la ţară. Pe de altă parte, câţi mai mănâncă slănină cu ceapă dimineaţa astăzi? Să fim serioşi. Noi am făcut anchete alimentare din care a rezultat că nu s emai practică acest meniu. Ce spun sudiştii despre ardeleni că <> nu este adevărat. Asta zic ei, dar noi ştim că lucrurile aceste nu mai există”, explică Hâncu.       România, la coadă în ceea ce priveşte consumul de iaurt Conform statisticilor, în România se consumă în medie un iaurt pe săptămână, în condiţiile în care nutriţioniştii recomandă consumul a două iaurturi pe zi. Întrebat despre consecinţele  consumului redus de iaurt, nutriţionustul Nicolae Hâncu a susţinut: “Consecinţele sunt extrem de perfide. Acestea nu apar sub forma unor  boli manifeste, cum ar fo să spunem apare spasmofilia respectiv lipsă de calciu sau de magneziu sau ne deproteinizăm, dar nu face parte dintr-o alimentaţie sănătoasă consumul redus de iaurt. Dacă nu avem o alimentaţie sănătoasă atunci nici noi nu suntem sănătoşi per global.Putem considera că deficitul de iaurt poate contribui la sindromul intestinului iritabil, despre care s-a făcut referire, şi care este o boală modernă. In al doilea rând, aceasta poate contribui perfid la deficitul global de calciu. Poate să contribuie la epidemia de diabet; am văzut că dacă se consumă iaurt regulat, aproape zilnic, scade cu 28% riscul de a avea diabet zaharat de tip 2”.  Cum trebuie să fie o dietă de succes   Hâncu susţine că iaurt poate fi consumat cu succes în cadrul unei diete hipocalorice şi e asociat cu o reducere a greutăţii. Specialistul susţine că este potrivit şi un iaurt cu 3 % grăsime. „Eu în cadrul dietelor pe care le recomand, având în vedere că am nevoie  de aderenţă, adică omul să respecte dieta pe care eu o dau. Se spune <> Răspunsul este: <>. Pentru a o urma trebuie să-ţi placă pentru că mâncarea e o plăcere şi trebuie să respectăm asta. Pe termen scurt, respecţi ce zice medicul, poţi să mânânci şi pietre. Dar eu am nevoie de o dietă ce va fi respectată pe termen lung. Pe termen lung eu trebuie să dau un aliment ce e agreat, ori iaurtul cu grăsime de 3% este cel pe care lumea-l consumă. Dacă recomand iaurtul cu zero grăsimi sau cel hipolipidic, după o perioadă nu va mai fi consumat”, a susţinut Hâncu.  Aşa că e nevoie să-ţi placă dieta pe care o urmezi. Eu prefer să fac amestec iaurt cu fruct proaspăt. Ar trebui să mâncăm zilnic 1-2 iaurturi pe zi”, spune el. România – peste media europeană la diabet   Hâncu susţine că media frecvenţei  diabetului în Europ este 8,5 %. “Conform studiului “Predator”, publicat în urmă cu două săptămâni,  care a vizat populaţia din diferite judeţe din România, la persoanele cu vârstă de peste 18 ani, frecvenţa diabetului este peste media europeană –  11, 6% “, a explicat medicul. Una dintre soluţiile pentru diminuarea acestui risc este consumul de iaurt. “S-a făcut un studiu de risc ce arată că persoanele ce consumă regulat produse lactate cu continut mic de grăsime – iaurt, brânză de vaci, smântănă slabă- au un risc mai mic cu 24% de a face diabet zaharat. La un consum de  4-5 pahare de iaurt pe săptămână scăderea riscului de a face diabet zaharat este de  28%”, a arătat Hâncu.

 

SLĂNINĂ ÎN COJI DE CEAPĂ

 

Am învăţat de la bunica mea, cât am ajutat-o în copilărie la toate treburile casnice, să pun coji de ceapă şi de usturoi în ciorbe, supe, sosuri, care nu numai că dobândeau un gust bun şi o culoare atractivă, dar de­ve­neau şi alimente-medicament. Chiar şi în cea­iul negru sau verde (eu de­seori le amestec în can­tităţi ega­le) se poate adăuga o lin­guriţă de coji sfărâmate în­tre de­gete. Am învăţat să fac şi slă­nină în coji de cea­pă.

Pentru preparare aveţi nevoie de: 1-1,5 kg slănină, 2 pumni de coajă de ceapă, 5-7 căţei de usturoi, 1 lin­gură sare, ardei iute, frunze de dafin, piper boabe – după gust.

Într-un castron se toarnă 1 litru de apă rece, se adaugă 1pahar (de 250 ml) de sare. Cojile de ceapă se spală, se taie cu foarfeca şi se pun în apă împre­ună cu foi de dafin, piper şi condimente. Slănina se scufundă în saramură în aşa fel ca s-o acopere puţin, deasupra se pune o farfurie cu o greutate (o piatră de cre­mene sau un borcan de 3 litri cu apă) şi se fierbe 15-20 de minute după primul clocot, până slănina devine moale. După ce se ia de pe foc, slă­nina se lasă în apă încă 10 minute, timp în care 3 căţei de usturoi se taie în felii subţiri. Usturoiul rămas se trece prin presă, se amestecă bine cu sare, boia de ardei dulce sau iute şi condimente preferate. Slănina se scoate din oală, se usucă cu un prosop, se înţeapă din loc în loc cu un cuţit cu capătul ascuţit. În tă­ieturi se introduc felii de usturoi, apoi slănina se unge cu amestecul de condimente, se înve­leşte în celofan şi se pune în congelator.

Coaja de ceapă poate fi păstrată ani de zile în­tr-un loc uscat, fără a-şi pierde acţiunea tera­peu­tică. Dar cu o condiţie foarte importantă: vom lua coji de la bulbii complet sănătoşi.

 

 

Pentru creşterea volumului de producţie agricolă putem să ne bazăm, împreună cu alte metode, şi pe de­coctul din coji de ceapă, care conţine tot setul de micro­elemente: calciu, potasiu, magneziu, fier, cupru, crom, seleniu şi multe altele

Decoctul este un îngră­şământ bun, stimulează creşterea plantelor, în acelaşi timp el distruge microflora patogenă din sol. Acţionea­ză asu­pra plantelor precum ginsengul asupra omului. Plan­tele devin mai rezistente în lupta cu dăunătorii şi cu bolile specifice.

Plantele de cameră, udate şi stropite cu decoct din coji uscate de ceapă, capătă un aspect sănătos şi se dezvoltă mai bine. La 5 litri de apă fierbinte, se adaugă 5 linguri de coji de ceapă, se poate şi în amestec cu usturoi.

Pentru castraveţi. 1. Dacă frunzele castraveţilor din grădină încep să se îngălbenească, doi pumni de coji de ceapă se pun într-o găleată cu apă caldă, se aduce apa până la fierbere, se lasă 6-8 minute pe foc şi apoi se infuzează acoperit, până la răcire. La fiecare 8 litri de apă pentru udat se adaugă 2 l decoct de coji. Frunzele se stropesc abundent. Cojile rămase se întind la rădăcinile plantelor pentru acoperirea solului şi prevenirea evaporării. 2. Castraveţii atacaţi de dău­nători sau micoze se salvează cu infuzie din 200 grame coji de ceapă, în 10 l de apă. Cojile se lasă în apă timp de 4-5 zile, se strecoară şi se stropesc plantele de 3 ori, cu un interval de 5 zile între stropiri.

Păduchi de frunze, gândaci de Colorado, fluturi dăunători. Se aşează într-o găleată, până la jumătate, coji de ceapă, se adaugă câte un pumn de coji de usturoi şi pe­lin tocat, şi se umple apoi găleata cu apă fierbinte. Se infuzează 24 de ore, se strecoară şi se diluează 1:1 cu apă curată. Se stropesc plantele afectate. Merii se stro­pesc după înflorire, începând de la prima seară caldă (nu mai puţin de 15 grade), la apusul soarelui, din 7 în 7 zile, timp de 4-6 săptămâni, cât zboară flu­turaşii.

Pentru o prindere mai bună de frunze, se adaugă câte 2 g de săpun la fiecare litru de apă.

Pentru varză. Ca să protejăm varza de fluturi, în una din soluţiile cu coji de ceapă se înmoaie timp de 2 ore resturile de pastă de dinţi rămase prin tuburile mai vechi, şi se stropesc căpăţânile de varză. Mai există şi o metodă mai modernă: stropirea cu Coca-Cola, efectul este asigurat.