A fost o vreme când satele şi comunele “născute” mai la stradă, mai aproape de centru, erau avantajate în fel şi chip. Ele atrăgeau ca un magnet fonduri băneşti, momeau spuma intelectualităţii, afaceriştii, dar atrăgeau şi potopul de păcate.Şi dacă asemenea aşezări erau la mare căutare, nu la fel se întâmplă cu restul. Aşa s-a făcut că am creat voit nişte insule, unde parcă, nu se mai întâmplă nimic bun, rămânând în aşteptarea obştescului sfârşit. Totuşi, în astfel de insuliţe, nu s-a intuit că mocnesc vulcani de binecuvântări. Oameni, locuri, destine, “uitate” de civilizaţie, de guvernanţi, dar şi de interese meschine, strigând la Cer, au scăpat de potopul civilizaţiei, şi acum răbufnesc din oamenii locului puteri, frumuseţi şi speranţe de neimaginat. Una dintre aşezările de azi- condamnată pe nedrept la primitivism, suferinţă şi neajutorare, se află pe harta gălăţeană. Spun pe nedrept, pentru că de aici şi-au luat zborul spre marile oraşe cete-cete de “colindători”, de muncitori şi intelectuali ca să lumineze întunecimile acestei lumi bolnave.Şi tot de aici plecau pe vremea lui Ceauşescu an de an vagoane de produse agricole pentru export în diferite ţări.

Generaţia de sacrificiu, în loc să fie coproprietară a metroului, aeroporturilor şi altor ctitorii,

este izolată, privată de viitor

În astfel de împrejurări ostile, dar şi pline de speranţe, s-a găsit un Om care să întrebe şi să ne întrebe: Cum se poate ca noi, care am contribuit la eliberarea ţării de sărăcie şi la scăparea de datorii, să ne lăsăm striviţi de lipsuri şi neputinţe? La muncă responsabilă şi la mărturie şi-a zis în sine! Dacă înainte plecau de aici spre bugetul naţional seifuri blindate cu bani strânşi din taxe şi impozite, banii pe care guvernanţii de atunci şcoleau tinerii gratis, construiau fabrici şi uzine, metroul sau Casa Poporului, de ce tot noi să nu fim în stare să mişcăm lucrurile din punctul mort? Dacă din munca noastră trimisă altora şi înzidită în fabrici şi uzine a fost furată de alţii după 90, fără a ne face şi pe noi coproprietari, de ce să nu fim şi noi în stare să facem câte ceva pentru noi?. Dacă nu se gândesc barosanii ţării să ne restituie măcar cât este negru sub unghie -niscai bani din banii noştri, măcar să asfaltăm o palmă de drum cu ei, să ne pese nouă de noi înşine… Este adevărat că s-ar merita ca generaţia de sacrificiu de la ţară, de ieri, să primească nu doar hârtii, titluri de proprietate din bogăţia ţării, împărţită la praznicul comunismului, dar… Aşa cum ţăranii şi-au primit praf în ochi şi sape în cap pentru pământul lor, bine ar fi ca toţi contribuabilii de ieri, să fie coproprietarii metroului, intercontinentalului şi altor ctitorii furate de ciocoii de azi.

Primarul Porumb şi cei 11 consilieri au speriat Estul

Deci una dintre comunele care pe nedrept a fost dată uitării şi desfiinţată în 1968, este Rădeşti, judeţul Galaţi. Această este amplasată departe de interesele centrului, la extremitatea de nord a judeţului Galaţi, dar şi la distanţe mari faţă de alte oraşe, cum ar fi Vaslui. După unii, Radestiul ar fi trebuit să fie ras de pe harta judeţului, nu doar că oamenii îşi duceau traiul ca pe muchie de cuţit, pe muchia unor dealuri sărăcăcioase. Numai că aici sunt suflete pe care Creatorul le iubeşte cu gelozie pentru sine şi le vrea cu orice chip să dăinuie pe aceste meleaguri aşa cum sunt. În asemenea împrejurări, primarul a format o echipă de gospodari, dând glas aspiraţiilor acestor amărăşteni uitaţi de vremuri şi de oficialităţi. Ei fusese abandonaţi pentru costurile necesare rezolvării unor probleme mult ocolite şi amânate. Aşa că ei au hotărât în 2004 să înfiinţeze comună Rădeşti.Ca orice familie nevoiaşă, care păşeşte pe noul drum de la lingură, şi ei au pornit de la zero.” Mai întâi am funcţionat în anexele căminului cultural. Există atunci numai un telefon cu manivelă la fostul preşedinte al CAP-ului Rădeşti. Aveai acces ca să vorbeşti în funcţie de toanele şi gustul “proprietarului”. Praful din timpul verii şi noroiul pe timp de ploaie îţi tăiau uneori pofta de viaţă la ţară. Lipsa unor utilităţi făcea traiul amar. Absenţa unor perspective îngreuna traiul de zi cu zi şi, mai ales, bătrâneţea era pusă la prea grele încercări. Atunci a fost pusă piatra de hotar a comunei, pe temelia căreia au rămas înscrise numele primarului PSD de atunci şi de azi Ioan O.Porumb şi a colegilor săi de drum.

Greutăţile, dificultăţile amânate azi, devin insuportabile mâine

Spuneam ,şi repet ,că s-a pornit la drum cu un telefon cu manivelă ; sediul primăriei era în anexele căminului cultural ;experienţa şi deprinderile administraţiei abia prindeau contur,dar s-a considerat de la bun început ca primăria este ca o familie.Aceleaşi principii şi aspiraţii, aceleaşi sacrificii şi dăruirea de sine precum şi alte virtuţi au venit din partea fiecăruia.S-ar putea scrie o carte intitulată:AŞA A RENĂSCUT COMUNA RĂDEŞTI.Cum s-a pornit,ce s-a făcut ,şi cum de “părintele”acestei comunităţi,primarul Porumb ,a crezut în finalitatea unui proiect ,care părea pentru unii irealizabil.Câţi primari din coasta oraşelor ,sau din creierul munţilor care îşi duc traiul pe muchie de cuţit nu se plâng şi se predau prea uşor !?Acum aceşti oameni condamnaţi pe nedrept la dispariţie, au o centrală Romtelecom ,Internet,Biblionet,Sală de Informatică ,Antenă Cosmote,sediul nou al primăriei şi al Poliţiei.Totodată,au fost reabilitate şcolile ,grădiniţa şi căminul cultural.De curând a fost înaugurat dispensarul medical,unde lucrează medicul Abdelnasir Anwar din Sudan.A fost asfaltat un drum din interiorul comunei pe o porţiune de 2,5 Km ;au fost branşaţi localnicii la reţeaua cu apă în procent de 95% .Anul trecut au demarat lucrările de canalizare ale comunei,realizându-se o porţiune de 5km din cei 7,6 planificaţi.Aproape că nu îţi vine să crezi ,că într-o comună condamnată cândva pe nedrept la uitare,chiar şi pe vreme de criză,aceşti oameni găsesc bani şi din piatră seacă şi îşi continuă paşii spre noi proiecte şi investiţii.Bine au făcut că nu s-au împăcat fie şi numai cu ideea de sărăcie sau izolare.

Redescoperirea Raiului uitat

Este îmbucurător că aceşti oameni au trăit şi au văzut cu ochii lor, ce înseamnă “patriotismul” natal, grija şi slujirea semenilor; Ce înseamnă inventivitate, perseverenţă, riscul şi sacrificiul de sine, implicarea, nu amânarea rezolvării problemelor. Aici primarul lor a scris despre istoria naşterii unei comune, nu din poveşti, ci din fapte nemuritoare. El însuşi, împreună cu ai săi consăteni au scris nu vorbe, ci fapte concrete, de neimaginat pentru mulţi. Visau bătrânii locului din satele Rădeşti, Cruceanu şi Oanca că au să aibă şi dispensar uman şi veterinar, şi farmacie, şi poliţie şi, mai ales, perspective de mai bine? Cu siguranţă că despre această comună ocolită pe nedrept de mulţi vom mai auzi. Când se vor întoarce “fii regasitori” din lumea bună şi vor înfiinţa câte un solar, câte o grădină de plante medicinale, câte un atelier de artizanat ori alte private, ei vor trimite peste mări şi peste ţări produse unice şi unicate Primarul este solidar cu orice investitor, este pregătit pentru fiecare câte un pachet de stimulente pentru oricine doreşte să demareze o afacere. Exemplul primarului şi al colegilor săi este edificator pentru oricine porneşte la drum de la cota zero. Dictonul primarului ca Dumnezeu nu ne-a născut să murim săraci, neputincioşi şi apăsaţi de lipsuri, de păcate, este însoţit pretutindeni unde lupta cu oficialităţile mari pentru semenii săi amintindu-le:” Aceşti oameni nu au nici o vină că s-au născut pe aceste meleaguri”.Ne vom convinge în curând cum mii de mii de oameni vor căuta şi vor găsi această insulă de sănătate, de linişte şi de puritate dumnezeiască. Aici vor da peste monumente de oameni adevăraţi, nepoluaţi, nestricaţi şi neinraiti de tarele unei lumi care a dat buzna peste civilizaţia românească. Prima afacere de succes de aici va fi agroturismul. Oamenii vor veni să se hrănească şi cu aerul pur şi crud, dar şi cu mâncăruri rarisime, unicate, gustoase, adevărate medicamente. Dar despre multe frumuseţi se reţete ale succesului de aici vom mai auzi. Pentru că repet, oamenii sunt creaţi şi iubiţi cu o iubire veşnică de Dumnezeu.ŞI dacă unor oficialităţi nu le-a fost drag de aceste dealuri şi de oamenii locului, se va dovedi cum cei de pe urmă vor deveni cei dintâi căutaţi de turişti de la noi şi din lumea bună. P.S.Ideea reunificării comunelor este o gravă eroare, este întoarcerea la sclavagism. O analiză aprofundată demonstrează cele spuse. Noua formă de organizare pe regiuni prevesteşte grave consecinţe. Întotdeauna înaintea unui mare rău au apărut astfel de “organizări”. Vom trăi şi vom vedea