Nu iliescu, Marx, Stalin sau alţi satanişti, ci Isuss, Ioan, Petru, Pavel şi alti Oameni Cristici, ne-au spus că prin pocăinţa şi credinţa Cristică, prin golirea de sine- prin mărturisirea păcatelor, prin „hrănirea” cu Învăţătura bună, plăcută, adevărată, Dumnezeiască- Biblică, prin practicarea Evangheliei, ne întoarcem de la întunecimile satanei la Lumina lumii (Ioan,cap.8) pentru Îndumnezeire…” Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” (F.A. 26/17,18) Ca să nu suferim precum Poporul Evreu,( nepocăit şi nenăscut din nou prin pustie), să nu-l respingem pe Eliberatorul Isuss, care ne scoate nu doar din sclavia egipteană, ci şi din robirea proprei babilonii globaliste „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3/9)

Publicat la: Ianuarie 6, 2023

Nici un comentariu

Statuia lui Baphomet- Satana cucerește definitiv America și își cheamă slujitorii “la arme”! EVANGHELIA LUI SATAN- De Arthur W. Pink- Satanismul Modern…Tipuri de Satanism…Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru (Isaia 40.1),de Nathanael ImmingVerdictul Final- By Dennis Priebe…Viaţă în Duhul…Natura mântuirii lui Hristos denaturată …de „evangheliştii” zilelor noastre…Singularitatea lui Dumnezeu… Fiecare trebuie să se roage, ca şi cum el ar putea numai să se roage- Luca 18.1, de Aiden Wilson Tozer

Când este omul eliberat de puterea Satanei? LUCIFER MORNINGSTAR, SATAN, DIAVOLUL SI ANTICHRIST… Isaia 14:12-14 12Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!Creşterea spirituală (6) Creşterea spre maturitatea spirituală, de Willem Johannes Ouweneel… Epistola către Efeseni (5),Capitolul 5, de Matta Behnam… Epistola către Evrei , capitolul 8, de Hermanus Cornelis Voorhoeve

Cine se leapada de Dumnezeu,este umplut de satan…Plin de șoferi drogați în București! Unii aveau drogurile chiar în mașină… 3- Omul de afaceri Viorel Cataramă a declarat, la JOCURI DE PUTERE, că, în acest moment, partidele politice din România sunt „structurile mafiote extrem de bine organizate… 2-Unde au fost serviciile secrete în timpul jefuirii Ţării? Castele si alte frumuseti terapeutice… Cu dictatura gunoaielor intronata de boschetarii rozalii nu este de gluma,dar nici imposibil de invins…

Ce poţi trata cu varză… Factori care „obosesc” bila…Planta care combate diareea dar si constipatia… Beneficii mai putin stiute ale consumului de praz… Este întărirea imunității cu lăptișor de matcă posibilă? Lipsa somnului accelereaza depunerea placilor pe artere… Alimentul care previne atacul cerebral… Un beneficiu extraordinar al consumului de vin rosu… De ce apare ateroscleroza… Ce metode putem folosim pentru a adormi rapid… Ce sa faci cand ai ochii obositi; Comunismul s-a lepădat de Biserică. Biserica s-a lepădat de comunism? Petre Ţuţea despre ruşi… Fabianismul – prima falangă a neomarxismului;Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial; Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste – Imperiul financiar mondial; Băncile fac profituri grele în vremuri de criză…Minciunile sataniștilor globaliști din ultimii 60 de ani! Cum conduce spectrul comunismului lumea: Concluzie……În pamfletul său „Conspiraţia deschisă: Proiecte pentru o revoluţie mondială” (Londra, 1929), Wells a precizat trăsăturile esenţiale ale proiectului francmasonic:– Controlul asupra resurselor naturale mondiale;– Reducerea numărului populaţiei prin declanşarea războaielor;– Înlocuirea ordinii mondiale multinaţionale, bazate pe suveranitatea naţiunilor, cu dictatura unilaterală.Wells era de părere că existenţa statelor naţionale ar conduce inevitabil la războaie şi din acest motiv statele ar trebui să dispară. O rasă superioară ar pune atunci bazele unui nou stat mondial. Noua autoritate religioasă s-ar contura în această „conspiraţie deschisă”.Sloganuri francmasonice:

“Prin haos la ordine”,“Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun”,“Dreptul constă în forţă”,“Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”,“Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”,“Democraţie, libertate, egalitate, fraternitate”,“Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”,“Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni”,“Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici”,“Libertatea este o idee himerică”,“Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor sionişti”,“Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni”.

Fiecare trebuie să se roage, ca şi cum el ar putea numai să se roage
Luca 18.1

Aiden Wilson Tozer

https://www.soundwords.de/ro/tozer-aiden-wilson-t87885.html

Verset călăuzitor: Luca 18.1

Luca 18.1: Şi le-a spus o parabolă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat şi să nu obosească.

Thomas à Kempis a spus că omul lui Dumnezeu trebuie să se simtă mai bine în camera lui de rugăciune decât în public. Nu este exagerat să se afirme că un predicator, care caută să apară în public, aproape că nu posedă aptitudinea spirituală pentru aceasta. Rugăciunea adevărată poate să-l facă pe un om să se dea înapoi de la apariţia înaintea ascultătorilor.

Un om, care este cu adevărat familiarizat în prezenţa lui Dumnezeu, poate fi încurcat lăuntric într-o contradicţie. El simte până în adâncul sufletului responsabilitatea care o ia asupra sa, aşa că el ar face orice altceva, decât să apară înaintea unei Adunări (Biserici), pe de altă parte apăsarea asupra duhului său poate deveni aşa de mare, că nici o herghelie de cai sălbatici nu ar putea să-l târască de pe amvonul său.

Nimeni să nu apară înaintea unor ascultători, dacă mai înainte nu a stat înaintea Dumnezeului său. Multe ore de părtăşie cu Domnul ar trebui să premeargă o oră petrecută pe amvon. Cămăruţa de rugăciune ar trebui să-i fie mai familiară decât apariţia publică.

Şcolile învaţă totul despre a predica, numai ceea ce este mai important nu învaţă, rugăciunea. Cel mai bun lucru, pe care o şcoală îl poate face, este să înveţe dragostea pentru rugăciune şi să stimuleze practicarea ei. Rugăciunea în sine este lucrarea fiecăruia în parte. Că aceasta este tocmai lucrarea evlavioasă, care se practică cu cel mai mic elan, trebuie să ne aşteptăm la cea mai mare tragedie a zilelor noastre!

În rugăciunea adevărată fiecare trebuie să fie un original; căci rugăciunea adevărată nu poate fi imitată sau învăţată de la cineva. Fiecare trebuie să se roage, ca şi cum el ar fi singurul care se poate ruga!

Tradus de la: Jeder muss beten, als könne er allein nur beten

Aus Verändert in sein Bild – Tägliche Andachten
www.clv.de

Traducere: Ion Simionescu

Ce are Isaia să ne spună
Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru (Isaia 40.1)

Nathanael Imming

https://www.soundwords.de/ro/ce-are-isaia-sa-ne-spuna-a12724.html

Verset călăuzitor: Isaia 40.1

Isaia 40.1: Mângâiaţi. Mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.

Cuprins

Lumea lui Isaia

Isaia a trăit şi a lucrat într-un timp provocator plin de răsturnări politice şi ameninţări atât în patria lui cât şi în ţările învecinate, la care Samaria a fost cucerită şi cele zece seminţii ale regatului de nord au fost duse în exil chiar în timpul vieţii lui. Suplimentar Isaia era confruntat cu greutăţi sociale şi culturale, atunci când împăraţii păcătoşi din Iuda şi Israel dispreţuiau pe Dumnezeu şi contemporanii lui se revoltau împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Sunt uşor de recunoscut asemănările cu timpul nostru, unde sistemul politic, cultural şi social în lupta lui împotriva virusului Corona face eforturi şi societatea din jurul nostru nu este pentru creştinism.

Însă în contrast cu aceasta Isaia a sfătuit doi împăraţi temători de Dumnezeu, Iotam şi Ezechia, care au urmat din toată inima pe Dumnezeu. Exemplul lor era o lumină strălucitoare în întunecimea care îi înconjura şi un model pentru cei din jur, atât în împărăţia lor cât şi împrejur. Ei au arătat că în ciuda timpurilor grele Dumnezeul lui Israel era la poporul Său.

Cum putem fi noi lumini strălucitoare în generaţia noastră? În mod deosebit în haosul şi nesiguranţa care ne înconjoară în fiecare zi? Cum putem noi imita pe Isaia, pe Iotam şi pe Ezechia şi mărturisi că Dumnezeul nostru este real, viu şi lucrător şi că El schimbă viaţa noastră?

Mesajul lui Isaia

Cu toate că Isaia a profeţit venirea judecăţi peste mai multe ţări, şi peste Israel şi Iuda, peste ţările învecinate şi imperiul asirian ameninţător din timpul acela, în aceste timpuri neliniştite el avea un alt mesaj, şi anume de mângâiere şi pace:

Isaia 30.15: În pocăinţă şi în odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi în încredere va fi tăria voastră.

În ciuda împrejurărilor dezamăgitoare Isaia vestea odihnă, încredere, linişte şi mângâiere, opusul total faţă de nebunia şi neliniştea din jurul lui. El spune că originea tăriei lui şi salvarea în timpuri grele şi descurajatoare vine din aceste însuşiri.

Acelaşi lucru este valabil pentru noi acum şi aici. Evanghelia este vestea bună despre pace şi încredere, unde noi putem deveni liniştiţi şi aştepta pe Domnul, deoarece El este credincios şi bun şi revarsă dragostea şi pacea Sa în inimile noastre (Ioan 14.27; Romani 5.5). El este Acelaşi ieri şi azi şi în veşnicie şi pe aceasta ne putem baza, indiferent de ce se petrece în jurul nostru (Evrei 13.8).

Dar cum putea Isaia să revendice aceasta pentru sine? De unde a luat el înţelepciunea şi înţelegerea să găsească adevăratele cuvinte mângâietoare pentru oamenii din jurul lui?

Taina lui Isaia

Isaia 50.4,5: Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să ştiu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezeşte dimineaţă după dimineaţă, îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi.

Isaia vorbeşte aici despre Robul lui Dumnezeu, o profeţie despre Domnul Isus. În fiecare dimineaţă să petreacă un timp cu Dumnezeul Său, să asculte cuvintele Sale şi să aştepte glasul Tatălui Său, Îi dădea tot ce avea El nevoie în lucrul zilnic şi în slujirea Lui pentru oamenii din jurul Lui. Isus Hristos, Robul lui Dumnezeu, care Şi-a petrecut viaţa în timpurile liniştite numai cu Tatăl Său, era cu siguranţă o încurajare şi o inspiraţie pentru Isaia (Marcu 1.35; 6.46; Luca 5.16; 9.18,28; 11.1).

Ascultarea a ceea ce spune Dumnezeu, petrecerea de timp împreună cu El şi găsirea de odihnă, mângâiere şi încurajare în prezenţa Lui este taina rezistării şi a vieţii în timpuri nebuneşti, provocatoare.

În cele din urmă şi noi putem găsi pace şi mângâiere în eforturile şi greutăţile care ne înconjoară. Isaia ne încurajează să ne apropiem de Salvatorul nostru prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în vorbire cu El în rugăciune. Numai acolo găsim adevărata putere şi pacea care rămâne.

„Poate o femeie să uite copilul pe care îl alăptează, ca să nu aibă milă
de fiul pântecelui ei? Chiar dacă aceasta ar putea uita,
totuşi Eu nu te voi uita.
Iată, te-am gravat pe palmele mâinilor Mele. Zidurile tale
sunt întotdeauna înaintea Mea” (Isaia 49.15,16)

Tradus de la: Was Jesaja uns zu sagen hat

Traducere: Ion Simionescu

Epistola către Evrei capitolul 8
Evrei 8

Hermanus Cornelis Voorhoeve

cont pe https://www.soundwords.de/ro/epistola-catre-evrei-capitolul-8-a11169.html

si https://www.soundwords.de/ro/comentarii-t87680.html?seite=3

Prin cele spuse s-a dat dovada de netăgăduit că Isus ca Mare Preot stă la dreapta lui Dumnezeu. De aceea Pavel continuă acum să spună, ca rezultat al tuturor celor spuse până acum:

Evrei 8.1,2: Iar punctul cel mai însemnat (sau: suma) al celor spuse este că avem un astfel de Mare Preot care S-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri; slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului cort, pe care l-a ridicat Domnul, şi nu omul.

Faptul despre care este vorba şi pe care se bazează pacea noastră este, că Marele Preot al nostru stă la dreapta tronului Măreţiei în ceruri. Nu a mai rămas nimic de făcut. Lucrarea de ispăşire şi salvarea de păcate a fost terminată. Păcatele au fost ispăşite şi păcatul a fost nimicit. Domnul nostru a fost pe cruce jertfa pentru păcatele noastre. Acolo El a purtat păcatele noastre, şi acolo El a fost făcut păcat. El S-a jertfit pe Sine Însuşi lui Dumnezeu şi S-a predat Lui, ca să fie pedepsit şi judecat în locul nostru. Ca urmare, El a fost părăsit de Dumnezeu şi a suferit moartea ca plată a păcatului. Dumnezeu a fost glorificat pe deplin prin El şi dreptatea Lui a fost satisfăcută în toate privinţele. De aceea Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi şi noi am fost aduşi la viaţă împreună cu El. Dar acum El trebuia să devină Marele Preot al nostru. Pe pământ El nu putea fi aceasta, căci acolo erau preoţi după Lege. El S-a înălţat la cer, a dus sângele ispăşirii, propriul Său sânge – vorbind simbolic – în Locul Preasfânt ceresc înaintea tronului Dumnezeului Cel drept. Dumnezeu L-a primit şi a dat Marelui Preot al nostru un loc la dreapta Sa. Acolo şede El, până când vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Sale.

Să observăm diferenţa între cuvintele de aici şi cele din primul capitol: „după ce prin Sine Însuşi a făcut curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măririi în cele înalte”, aşa citim acolo în versetul 3. Unuia ca El nu I se cuvenea alt loc. El, Cel care prin propria putere a făcut curăţirea de păcate, Se putea aşeza la dreapta lui Dumnezeu în baza drepturilor Sale şi a gloriei Sale. Dar în capitolul de faţă vedem pe Isus şezând la dreapta lui Dumnezeu nu ca dovadă a desăvârşirii Sale personale şi a gloriei Sale, ci ca Marele Preot al nostru; şi de aceea nu se spune: „în cele înalte”, ci „în ceruri”. El a fost dovedit ca fiind Persoană divină şi adevăratul Împărat-Preot, al cărui model nu era Aaron, ci Melhisedec. Marele Preot al nostru se află în Locul Preasfânt, aşa că noi avem siguranţa că prin El totul a fost adus în ordine, deoarece lucrarea Sa pentru împăcarea noastră a fost terminată. Şi acest Loc Preasfânt nu este pe pământ, ci în ceruri, unde noi avem intrare liberă. Ce privilegiu! Ce poziţie sublimă! Cine dintre sfinţii vechiului legământ ar fi considerat aceasta posibil? Ei nu aveau voie să intre nici măcar în Locul Preasfânt pământesc; perdeaua împiedica aceasta; însă noi avem voie să intrăm în Locul Preasfânt ceresc, locuinţa proprie a lui Dumnezeu. Moise şi Ilie pe muntele transfigurării au intrat în norul în care locuia Dumnezeu, Domnul, căci din nor a venit glasul: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi!”, şi ucenicii s-au temut, când au văzut pe Moise şi Ilie intrând în nor. Aceasta este diferenţa între starea sub Lege şi acum, după ce lucrarea de ispăşire a fost înfăptuită.

Ai înţeles tu aceasta, iubite cititor? Se odihneşte inima ta pe această jertfă pe deplin suficientă? Vezi tu pe Marele Preot al tău în Locul Preasfânt la dreapta lui Dumnezeu? Umple aceasta sufletul tău cu pace şi bucurie, faptul că fără frică poţi apărea înaintea feţei lui Dumnezeu? Ce spun eu: fără frică? Nu, cu bucurie şi mulţumire. Căci o mare fericire şi mulţumire trebuie să umple inima noastră, deoarece noi putem păşi cu toată îndrăzneala înaintea Lui, Cel care ca Judecător ar fi trebuit să ne condamne şi pentru totdeauna să ne alunge dinaintea feţei Sale sfinte, dar care a dat pe Fiul Său la moarte, pentru ca El prin suferirea pedepsei să facă o ispăşire desăvârşită şi să ne poată primi în părtăşia Sa.

Deci noi avem un Mare Preot, care şade la dreapta tronului Maiestăţii în ceruri; şi El este acolo un slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului cort. Cortul întâlnirii din pustie nu era adevăratul cort; el a fost într-adevăr făcut după modelul care a fost arătat lui Moise pe munte de către Dumnezeu, Domnul, însă el era construit şi echipat de om. Adevăratul cort este în cer, şi preoţii, care aduceau darurile conform Legii, slujeau ca model şi umbre ale lucrurilor cereşti (Evrei 8.3-5). Acest cort l-a echipat Domnul, nu un om. În el Marele Preot al nostru a fost aşezat la dreapta tronului Maiestăţii, şi în acest Loc Preasfânt ceresc El este slujitorul care trăieşte pentru totdeauna acolo, ca să mijlocească pentru noi, să ne poarte pe pieptul şi pe umerii Lui, să intervină pentru noi prin rugăciune şi să ne vină în ajutor în toate slăbiciunile noastre.

În locul unui mare preot luat dintre oameni după rânduiala lui Aaron, noi avem un Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec, pe Fiul lui Dumnezeu. În locul unui preot, care trebuie în fiecare an să jertfească din nou, noi avem un Mare Preot care a intrat o singură dată în Locul Preasfânt, şi deoarece El a făcut o ispăşire veşnică şi desăvârşită, a fost aşezat la dreapta lui Dumnezeu. În locul cortului pământesc noi avem Locul Preasfânt ceresc, în care putem intra cu toată îndrăzneala. Şi tot aşa, spune Pavel, în locul legământului vechi va fi făcut un legământ nou. Moise, căruia „i s-a poruncit divin să ridice cortul”, era mijlocitorul legământului vechi; dar Hristos, care ca slujitor al Locului Preasfânt ceresc a primit o slujbă mult mai aleasă, „a devenit Mijlocitorul unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune” (Evrei 8.6). În Ieremia 31.31-34, de unde sunt citate complet aceste versete de către Pavel, este făgăduit acest legământ mai bun, din care rezultă că primul legământ trebuia să dispară; căci dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, nu s-ar fi căutat niciodată loc pentru un al doilea (Evrei 8.7). Pe baza prorociilor şi promisiunilor date lui Israel de către Dumnezeu, primul legământ cu toate umbrele şi ceremonialurile lui trebuia să dispară şi să facă loc unui legământ mai bun, al cărui Mijlocitor este Marele Preot ceresc al nostru.

Învăţătura despre legământ este de mulţi neînţeleasă corect; de aceea este necesar să ne ocupăm aici pe scurt cu ea. Cu toate că în Scriptură este vorba de diferite legăminte, aşa cum este printre altele legământul cu Noe şi Avraam, când este vorba de învăţătura despre legământ avem a face numai cu legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Israel în pustie, şi cu legământul care va fi încheiat în ultimele zile cu poporul Israel. Căci acolo unde se vorbeşte de primul sau vechiul legământ, este vorba de legământul pe care Dumnezeu, Domnul, l-a făcut cu Israel în pustie; şi acolo unde este vorba de legământul al doilea sau de noul legământ, acest legământ este legământul care conform prorociei lui Ieremia se va face în ultimele zile cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda. Cuvintele lui Ieremia sunt foarte clare în această privinţă.

Evrei 8.8,9: Pentru că, mustrându-i, spune: »Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ; nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua în care i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n-au stăruit în legământul Meu, nici Eu nu M-am uitat la ei, zice Domnul.

Foarte clar stă aici legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Israel în pustie, faţă în faţă cu legământul pe care El l-a făgăduit să-l facă cu Israel în ultimele zile. Ei nu au rămas în primul legământ, şi din cauza aceasta Domnul i-a lepădat; legământul al doilea trebuie încă să fie făcut, căci aşa continuă Dumnezeu să vorbească în Ieremia,

Evrei 8.10-12: Pentru că acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: dând legile Mele în mintea lor, le voi înscrie şi pe inimile lor; şi le voi fi Dumnezeu şi ei Îmi vor fi popor. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe fratele său, spunând: ‚Cunoaşte-L pe Domnul!’; pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mic până la cel mare dintre ei. Pentru că voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor.

Ştim că această promisiune încă nu s-a împlinit. Poporul Israel persistă până în zilele noastre în necredinţa lui; el are încă un înveliş peste inima lui şi încă se află sub judecata Domnului. Abia după ce plinătatea popoarelor, aceasta înseamnă numărul deplin al aleşilor lui Dumnezeu dintre naţiuni vor fi intrat în locuinţa cerească, abia atunci tot Israelul va fi mântuit (Romani 11.25,26). Reîntorşi în ţara lor, ei vor fi toţi întorşi la Domnul, şi vor umbla în căile Lui.

Dimpotrivă se spune, că noi nu trebuie să ne gândim la poporul Israel, ci la Israelul spiritual, despre care se vorbeşte în epistola către Galateni; însă opus acesteia stă prorocia lui Ieremia. El spune mai întâi: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia, pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, un nou legământ” (Evrei 7.8). Dacă prin casa lui Israel ar trebui să înţelegem Israelul spiritual, ce este atunci cu casa lui Iuda? Deci această interpretare nu este corectă. Prorocul face o diferenţiere clară între cele zece seminţii şi cele două seminţii, care secole la rând au fost despărţite una de alta, dar care trebuie să fie iarăşi reunite, şi cu care Domnul va face un legământ nou. În al doilea rând se spune categoric, că Iehova va face un legământ nou cu acelaşi popor, cu care El a făcut un legământ atunci când El i-a scos din Egipt. Şi în al treilea rând, rezultă clar din cuvintele: „Şi nu vor mai învăţa fiecare pe fratele său, spunând: ‚Cunoaşte-L pe Domnul!’; pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mic până la cel mare dintre ei” (Evrei 8.11), că este vorba de poporul Israel şi nicidecum de Israelul spiritual. Pentru „Israelul spiritual” aceste cuvinte nu ar fi avut nici un sens. Rezultă în continuare din expunerea de dovezi a lui Pavel, că el vorbeşte despre diferenţa între legământul dintâi şi legământul al doilea, între legământul vechi şi legământul nou, pe care Dumnezeu, Domnul, l-a făcut cu Israel şi îl va face, pentru a cărui instaurare garantul este Isus glorificat, aşa cum se spune în capitolul 7, versetul 22. De îndată ce o datorie este plătită, dispare chezăşia. Deoarece Isus a devenit Garantul unui legământ mai bun, prin aceasta s-a dovedit că acest legământ nu era încă încheiat.

Dar care este diferenţa dintre legământul vechi şi legământul nou? Ca să se poată răspunde corect la această întrebare, trebuie mai întâi să constatăm ce este un legământ. Un legământ este o înţelegere între două grupări pe bază de condiţii, care sunt puse de ambele grupe şi sunt acceptate de ambele grupe. Un astfel de legământ a fost acela pe care Dumnezeu, Domnul, l-a făcut cu poporul Său, în ziua în care El i-a scos cu braţ puternic din Egipt. Domnul a zis lui Israel: „Dacă veţi asculta de glasul Meu cu adevărat şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele.” Sub semnele maiestăţii şi sfinţeniei Sale – tunete, fulgere, sunet de trâmbiţă şi foc – El le-a dat Legea, cele zece porunci; şi cu toate că poporul s-a temut şi credea că trebuie să moară, ei au zis totuşi de trei ori: „Tot ce a zis Domnul vom face”. (vezi Exodul 19.20,24). Iată un legământ în adevăratul înţeles al cuvântului. Dumnezeu a promis binecuvântările Sale cu condiţia respectării poruncilor Sale; şi Israel a făgăduit ascultare de poruncile lui Dumnezeu, ca prin aceasta să stea în graţia lui Dumnezeu şi să devină părtaşi binecuvântărilor Sale. Condiţiile au fost puse şi acceptate şi astfel legământul a fost încheiat. Dar acest legământ a fost încălcat de Israel. Poate oare omul, care este mort în păcate şi fărădelegi, care nu este capabil să facă ceva bun, să câştige viaţa prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi să se facă demn de harul lui Dumnezeu? Imposibil. Căci deja înainte ca această Lege, scrisă pe table de piatră de degetul lui Dumnezeu, să fie adusă în tabără, această Lege a fost încălcată de Israel în porunca ei cea mai înaltă. „Pentru că ei n-au stăruit în legământul Meu, nici Eu nu M-am uitat la ei.” Dar nu a ştiut Dumnezeu, că aceasta va fi urmarea firească a încheierii unui legământ cu Israel? Desigur, da! Şi de ce a încheiat El acest legământ? De ce a dat El Legea? Ca să ofere omului, care se credea capabil că poate să împlinească poruncile lui Dumnezeu”, dovada că nu îi este posibil să le împlinească. „Prin Lege vine cunoştinţa păcatului. Legea a intervenit ca să prisosească greşeala. Dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege. (vezi Romani 3.20; 5.13,20).

Prin ceea ce s-a petrecut cu Israel în pustie s-a dovedit deci clar, că nici un om nu poate rămâne într-un astfel de legământ cu Dumnezeu. Cu orice popor sau cu orice om Domnul ar fi încheiat un astfel de „legământ al faptelor”, aşa cum am putea să-l numim, acest legământ ar fi fost permanent încălcat. Domnul de partea Lui a rămas credincios, însă omul s-a dovedit necredincios şi prin aceasta ajunge sub judecată şi blestem. „Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii.”

Dar Domnul este îndurător şi cu mare bunătate. El făgăduieşte în Ieremia, că El va face un legământ nou cu poporul Său. Acesta este un legământ de o cu totul altă natură. El este, aşa spune Domnul Însuşi, „nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în pustie; căci ei n-au rămas în acest legământ, şi Eu nu M-am interesat de ei.” Dacă Domnul ar face cu ei un legământ nou după aceleaşi principii şi în acelaşi fel în care a fost făcut primul legământ, atunci şi acesta ar fi din nou încălcat. Dar în contrast cu legământul faptelor, în care ei nu au rămas şi nu puteau rămâne, El face un legământ al harului, în care nu este vorba de nici o condiţie, în care nu se aşteaptă şi nu se cere nimic de la om, ci unde totul vine de la Dumnezeu, şi care deci, deoarece Domnul Îşi ţine credincioşia pentru veşnicie, va exista pentru totdeauna. Domnul va fi îndurător faţă de greşelile lor făcute sub legământul dintâi, El nu Îşi va mai aduce aminte de păcatele şi de fărădelegile lor. Prin sângele lui Hristos, prin „sângele legământului veşnic”, aşa cum el este numit în capitolul 13 al acestei epistole, El le-a ispăşit pe toate şi le-a îndepărtat pentru totdeauna, aşa că ei pot sta înaintea Lui ca popor curăţit şi pot apărea în prezenţa Sa, fără perdea. Şi ei, complet înnoiţi prin El Însuşi, vor fi făcuţi capabili să umble în căile Sale; căci Domnul va pune legile Sale în mintea lor şi le va scrie pe inima lor. El va fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Lui. Toţi, fără nici o excepţie, de la cel mai neînsemnat dintre ei şi până la cel mai mare, Îl vor cunoaşte.

Acest legământ, pe care Dumnezeu, Domnul, îl va face în ultimele zile cu Israel, este de aceea un legământ cu totul altul decât legământul încheiat la Sinai. În adevăratul sens al cuvântului nu este legământ, deoarece el nu este o înţelegere între două grupări, ci este revărsarea harului lui Dumnezeu spre aceia care nu au fost în stare să împlinească condiţiile pe care le-au acceptat. Numai pentru prezentarea contrastului el este numit legământ. Prin aceasta se aseamănă cu legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam, care de asemenea nu era o înţelegere între Dumnezeu şi Avraam, ci făgăduinţa binecuvântării şi îndreptăţirii din partea lui Dumnezeu fără nici o condiţie, de aceea Pavel în epistola către Galateni, când vorbeşte despre acesta, vorbeşte despre făgăduinţă în loc de legământ. (vezi Galateni 3). Legământ în sensul general este deci în Scriptură orice legătură, în care Îi place lui Dumnezeu să Se prezinte pe Sine, tot la ce El Se obligă.

Un frate scump a zis: „Acest legământ cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda este făcut literalmente, dar el este har”. Dumnezeu nu spune: „Nu Mă voi mai gândi la ei”, ci „nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor”. Acestea au fost îndepărtate dinaintea feţei Lui. Acesta este locul nostru. Un legământ făcut cu omul ca om conduce în mod necesar la condamnarea omului, deoarece de la el se cere dreptate. Dar aici Dumnezeu zice: „voi da legile Mele în mintea lor”. Dacă omul stă sub legământul vechi, atunci el stă sub un „dacă”. Dacă el este sub noul legământ, atunci nu există nici un „dacă”. Acest legământ potrivit literei va fi făcut cu Israel, nu cu noi; însă noi primim binecuvântările lui. „Acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor”. Deoarece Israel nu a acceptat binecuvântarea, Dumnezeu a chemat Adunarea, şi Mijlocitorul legământului nou a intrat în cer. Noi suntem uniţi cu acest Mijlocitor. În ultimele zile legământul va fi încheiat cu Israel. Pavel era un slujitor al legământului nou, nu al literei, ci al duhului. Israel nu are nevoie de slujitori ai noului legământ, deoarece toţi vor vedea că Dumnezeu Însuşi va scrie legile Sale pe inima lor. Noi nu avem Legea potrivit literei, ci potrivit duhului. Toate binecuvântările spirituale ale noului legământ sunt partea noastră, deoarece Mijlocitorul a devenit viaţa noastră şi noi suntem uniţi cu El. Noi avem iertarea păcatelor noastre, şi noi intrăm în partea lăuntrică a Locului Preasfânt. Noi savurăm toate binecuvântările spirituale ale acestui legământ nou, deoarece el nu a fost încă făcut cu poporul, pentru care a fost destinat.

După citarea prorociei lui Ieremia, Pavel spune: „Prin aceea că zice »nou«, a făcut vechi pe cel dintâi; iar ce este învechit şi îmbătrânit este aproape de dispariţie”. Prin lepădarea lui Hristos de către ei, iudeii ţineau cu tărie la primul legământ, şi instituirea Legii şi au continuat să existe ceremonialurile serviciilor de jertfire; dar Dumnezeu a declarat legământul cel dintâi ca fiind învechit, şi de aceea curând Templul cu serviciul divin din el vor dispărea, şi Israel va rătăci încoace şi încolo pe pământ fără preoţi şi fără altar, lepădaţi de Dumnezeu. Cine avea înţelegere spirituală, acela se despărţea de iudaism, părăsea ceremonialurile Legii şi se îndrepta spre Mijlocitorul noului legământ în Locul Preasfânt ceresc, spre mai Marele Preot, şezând la dreapta Măririi lui Dumnezeu.

Partea anterioară Partea următoare

Traducere de la: Der Hebräerbrief (8)

Traducere: Ion Simionescu

Epistola către Efeseni (6), Efeseni 6, de Matta Behnam

cont https://www.soundwords.de/ro/epistola-catre-efeseni-6-a12014.html

Versete călăuzitoare: Efeseni 6

Copiii

Versetul 1

Efeseni 6.1: Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, pentru că aceasta este drept.

Primele nouă versete ale acestui capitol alcătuiesc împreună cu Efeseni 5.22,33 ale capitolului anterior o secțiune unitară. Apostolul continuă acum să prezinte obligațiile fiecărui membru al familiei.

Prin încheierea căsătoriei se întemeiază familia, și copiii sunt rodul acestei legături. Așa după cum datoria soțului este să-și iubească soția, și datoria soției este să se supună soțului, tot așa este datoria copiilor să fie supuși părinților lor și să asculte de ei. Copiii, care au fost crescuți într-o familie creștină, trebuie să fie caracterizați de ascultare față de părinții lor. Atât în epistola către Romani cât și în a doua epistolă către Timotei găsim o listă de păcate îngrozitoare. Prima listă din Romani 1 se ocupă cu acele păcate, care caracterizează pe păgânii care nu cunosc pe Dumnezeul adevărat. Printre aceste păcate se găsește și „neascultarea de părinți” (Romani 1.29-31). Cea de-a doua listă în 2 Timotei 3 ne descrie oamenii care trăiesc în timpurile pline de pericol din zile din ultimă; și aici se găsește acest păcat îngrozitor al „neascultării de părinți”.

Acesta este deci unul din semnele zilelor din urmă. Inima omului îndepărtat de Dumnezeu este totdeauna aceeași, fie că este vorba de păgânii din antichitate sau de adoratorii idolilor, sau este vorba de așa-numitul om modern al creștinătății zilelor noastre. Apostolul vorbește aici acelora care cunosc pe Domnul Isus. Aceasta rezultă clar din ceea ce spune: „ascultați în Domnul de părinții voștri”. Noi nu așteptăm ascultare „în Domnul” de la aceia care nu-L cunosc, sau nu stau într-o relație conștientă cu El.

Cuvântul lui Dumnezeu numește două motive pentru care copiii trebuie să asculte de părinții lor. Mai întâi auzim: „pentru că aceasta este drept”. În al doilea rând ni se spune în Coloseni 3.20: „pentru că aceasta este plăcut Domnului”. Domnul Isus a fost în privința aceasta, ca în toate celelalte, modelul desăvârșit. Căci El a fost ascultător de mama Sa și de Iosif, soțul ei, așa după cum stă scris: „Și a coborât cu ei și a venit la Nazaret și le era supus.” (Luca 2.51). Fie ca toți copiii să-L urmeze pe Domnul Isus în această privință, știind că aceasta „este drept”. Dacă ascultarea se cuvine, atunci neascultarea este păcat.

Versetele 2,3

Efeseni 6.2,3: „Onorează pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoțită de promisiune – „ca să-ți fie bine și să trăiești mulți ani pe pământ”.

Apostolul Pavel pune în mod deosebit accent pe adevărul fundamental, că Dumnezeu prețuiește foarte mult ascultarea copiilor față de părinții lor. Dumnezeu a dat din vechime Legea celor zece porunci, și cu toate că și primele patru porunci sunt deosebit de importante, de ele nu se leagă nici o făgăduință. Abia porunca a cincea: „Onorează pe tatăl tău și pe mama ta, ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău” (Exodul 20.2), este „cea dintâi poruncă însoțită de promisiune”.

Dacă voia lui Dumnezeu în Vechiul Testament a fost ca copiii să asculte de părinții lor, să nu mai fie aceasta valabilă în Noul Testament? Ascultarea este răsplătită de Domnul, dar nici neascultarea nu rămâne fără răspuns: „Celui care blestemă pe tatăl său sau pe mama sa i se stinge lampa în negura nopții.” (Proverbe 20.20). „Ochiul care-și bate joc de tată și disprețuiește ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din vale și va fi mâncat de vulturii tineri.” (Proverbe 30.17). O, de ar asculta toți copiii și toți tinerii de părinții lor și să-i onoreze și astfel să se bucure de buna plăcere a lui Dumnezeu, pentru ca apoi să aibă parte de adevărul promisiunii prețioase, „ca să-ți fie bine și să trăiești mulți ani pe pământ”.

Tații

Versetul 4

Efeseni 6.4: Și voi, taților, nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.

Cât de necesar este ca tații și mamele să rămână aproape de Domnul și să înainteze în părtășia Sa, pentru ca El să le dea înțelepciunea necesară pentru educarea copiilor lor. Este o chestiune deosebit de serioasă, când părinții sunt fără griji și indiferenți cu privire la educarea copiilor lor. Griji nenumărate, da, chiar judecata lui Dumnezeu vor fi urmările, așa cum vedem la Eli, preotul, și casa sa (compară cu 1 Samuel 2.27-36).

Pe de altă parte părinții nu trebuie să fie aspri cu copiii lor, și dacă este necesară corectare și disciplinare, aceasta nu trebuie să se facă cu nervozitate sau prost dispus, ci mai degrabă cu dragostea, care caută binele lor suprem. Mulți sunt aspri față de copiii lor, nu au răbdare și pedepsesc pe copiii lor în timp ce ei sunt cuprinși de mânie și furie. Procedează așa cu noi Dumnezeu și Tatăl nostru? Astfel de părinți oferă copiilor lor ocazia de supărare și îi vor îndepărta de Dumnezeu. „Taților, nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ca să nu fie descurajați.” (Coloseni 3.21). Fie ca părinții să rămână păziți, ca să nu vorbească și să nu acționeze cu atitudine nervoasă cu copiii lor; fie ca ei nici să nu ceară prea mult de la copiii lor, ca și cum copiii ar fi tot așa de maturi ca ei.

Părinții trebuie să crească copiii în disciplina și sub mustrarea Domnului, în această privință este bine să se gândească, că și ei au fost cândva copii, înainte de a deveni părinți; și că și ei au avut nevoie de răbdarea și perseverența părinților lor, ca să fie crescuți. Tot așa și ei acum să ofere copiilor lor aceeași răbdare.

Tații și mamele să se roage mult împreună cu copiii lor, și să se roage și pentru copii. Ei trebuie să aibă cu grijă înaintea ochilor lor atât binele trupesc cât și binele spiritual al copiilor lor. Părinții să-și ia mult timp să stea împreună cu copiii lor și să-i învețe căile bune; să-i încurajeze să citească cărți bune și să-i atenționeze cu privire la orice fel de literatură stricată, care poate avea o influență dăunătoare asupra binelui lor spiritual.

Ei ar trebui să cunoască pasiunile copiilor lor și să-i supravegheze și să le ajute la alegerea prietenilor. Ei ar trebui să-i crească cu o educație creștină, care prin nimic altceva nu poate fi înlocuită. Părinții nu ar trebui să lase binele spiritual al copiilor lor numai în seama responsabilității școlii duminicale. Ei ar trebui să fie primii, care seamănă sămânța divină în inimile lor gingașe și să-i călăuzească să primească pe Domnul Isus ca Mântuitor personal al lor. Orice moștenire pământească, pe care părinții o pot da copiilor lor, este fără valoare în comparație cu bunul deosebit de valoros, pe care ei îl pot da, prin faptul că îi cresc „în disciplina și sub mustrarea Domnului”; și aceasta nu numai cu cuvinte, ci fiindu-le și un exemplu bun. Copiii ar trebui să vadă în părinții lor un model potrivit al unei umblări sfinte și temătoare de Dumnezeu.

Domnul Isus a spus: „Tot așa, nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri ca unul din acești micuți să piară” (Matei 18.14). El a dat și indicația clară: „Lăsați copilașii și nu-i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția cerurilor este a unora ca ei” (Matei 19.14).

Avem un exemplu foarte frumos pentru creșterea copiilor în casa creștină și roadele care rezultă din aceasta în persoana lui Timotei. Apostolul Pavel i-a scris: „Dar tu rămâi în cele ce ai învățat și de care ai fost deplin încredințat, știind de la cine ai învățat și că de copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus” (2 Timotei 3.14,15). Fără îndoială Timotei a învățat din tinerețe din Sfintele Scrieri ascultarea și respectul față de părinți (2 Timotei 1.5). Vedem aici că mama lui și bunica lui l-au crescut din copilărie în mustrarea Domnului. Deci Timotei a cunoscut Scrierile mai întâi acasă, și cu siguranță mama lui și bunica lui vor primi o răsplată mare înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Robii

Versetul 5

Efeseni 6.5: Robilor, ascultați de stăpânii voștri pământești, cu teamă și tremur, în simplitatea inimii voastre, ca de Hristos, …

Apostolul continuă să vorbească despre supunere și ascultare. Așa cum datoria copiilor este de a asculta de părinții lor, tot așa este datoria robilor să asculte de stăpânii lor. Fără îndoială, aceasta se referă nu numai la robii și stăpânii din casă, ci în general la angajați și superiori. Aceasta rezultă clar din exprimarea din Efeseni 6.8 „fie rob fie slobod”. Dacă fiecare ar respecta acest principiu divin, problemele dintre angajați și stăpânii lor ar fi mult mai puține. Multe greutăți, care conduc la rebeliune și revoltă, ar fi evitate.

Pavel scrie și în prima sa scrisoare către Corinteni: „Fiecare să rămână în situația pe care o avea când a fost chemat. Ai fost chemat pe când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta; dar dacă poți să ajungi liber, folosește-te. Căci robul chemat în Domnul este un eliberat al Domnului. Tot așa, cel liber, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos” (1 Corinteni 7.20-22). Starea de lucruri este deci clară, robii trebuie să asculte de stăpânii lor „cu teamă și cutremur”, având grijă să-și împlinească conștiincios și cu credincioșie obligațiile „ca pentru Domnul”. Aceasta va umple și inimile lor cu satisfacție și bucurie.

Versetele 6,7

Efeseni 6.6,7: … nu în slujire de ochii lor, ca unii care caută să placă oamenilor, ci ca robi ai lui Hristos, făcând voia lui Dumnezeu din suflet, slujind cu bunăvoință ca Domnului, și nu ca oamenilor, …

Noi trebuie efectiv să considerăm slujirea de ochii lumii ca înșelătorie. Când muncitorul lucrează numai în prezența patronului sau a superiorului său, ca să-i placă, și încetează lucrul imediat când acesta nu mai este de față, atunci aceasta este înșelătorie. Credinciosul dimpotrivă, știind că este un rob al lui Hristos, își va face lucrul în mod cinstit, nu ca să placă oamenilor, ci va lucra din inimă din pricina lui Dumnezeu. El va depune tot efortul, ca să slujească cu credincioșie și de bună voie, „ca Domnului, și nu ca oamenilor”. El își va face lucrarea – oricât de grea ar fi ea – din pricina Domnului Isus Hristos, îndreptându-și ochii spre El și nu spre oameni. Aceasta este ceea ce face ca lucrarea slujitorului să aibă valoare mare în ochii lui Dumnezeu, cu toate că în ochii oamenilor ar putea să fie puțin prețuit.

Răsplata Domnului

Versetul 8

Efeseni 6.8: … știind că orice bine va face fiecare, aceasta va primi de la Domnul, fie rob fie liber.

Fiecare, care face cu credincioșie lucrarea, pe care i-a dat-o Domnul, va fi răsplătit de Domnul Însuși. Aceasta este indiferent dacă superiorul lui pământesc îl laudă sau nu pentru lucrarea făcută cu devotare și loialitate. Și cu privire la această temă este valabil Cuvântul din Galateni 6.7: „Nu vă amăgiți: ‚Dumnezeu nu Se lasă batjocorit’; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera.” Oricât de joasă ar fi poziția ta în această lume, fii sigur, că credincioșia va primi răsplata ei dreaptă în lumea aceasta și în lumea viitoare. Unii oameni ai lumii acesteia sunt bogați, alții săraci. Unii sunt stăpâni, alții sunt robi, unii sunt conducători, alții sunt subordonați. Unii sunt loiali, alții nu sunt loiali. Însă toate aceste diferențe vor fi odată fără importanță, când fiecare dintre noi va trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu despre viața pe care el a trăit-o în lumea aceasta. Numai ceea ce a fost făcut din inimă, ca pentru Domnul, va fi răsplătit. Mulți credincioși loiali, care în lumea aceasta au fost săraci și necunoscuți, vor auzi atunci aceste cuvinte fericite ale Domnului lor: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău” (Matei 25.23).

Să ne îndemnăm unii pe alții să mergem cu credincioșie puținii pași, pe care-i mai avem de făcut, știind „că orice bine va face fiecare, aceasta va primi de la Domnul”. Îți desconsideră șeful credincioșia? Fii sigur, că Dumnezeu nu uită credincioșia ta și nici nu o subapreciază, ci El o va răsplăti. Se comportă superiorul tău cu brutalitate și nedreptate față de tine? Fă-ți slujba cu loialitate, așa cum a făcut odinioară Iosif (Geneza 39) și încrede-te în Domnul, că El îți va da plata care ți se cuvine. „Încredințează Domnului calea ta și încrede-te în El: și El va lucra; și va face să iasă dreptatea ta ca lumina și dreptul tău ca ziua la amiază. Rămâi liniștit în Domnul și așteaptă-L cu răbdare. Nu te mânia din cauza celui care prosperă în calea lui, din cauza omului care-și împlinește intențiile rele.” (Psalmul 37.5-7).

Domnul domnilor

Versetul 9

Efeseni 6.9: Și voi, stăpânilor, faceți la fel față de ei, renunțând la amenințare, știind că Stăpânul lor și al vostru este în ceruri; și la El nu este primire după înfățișare.

Apostolul Pavel încheie această secțiune deosebită, care se ocupă cu relațiile și obligațiile reciproce în familia creștină, atenționând pe stăpâni. Vedem că el se adresează nu numai la o grupă deosebită, ci la fiecare grupă din familia creștină. „Și voi, stăpânilor, faceți la fel față de ei”. Domnul Isus este Domnul domnilor și totodată și al robilor. Așa după cum El ia partea robilor și le va da răsplata cuvenită lor, tot așa El se preocupă și cu stăpânii, și El le va da ori răsplată ori pedeapsă. Domnul stă atât peste cei supuși cât și peste stăpânii lor. De aceea nu este drept ca stăpânii credincioși să amenințe pe subordonații lor sau să le promită lucruri, pe care ei nu li le vor da. Toate acestea rezultă din cuvintele apostolului adresate stăpânilor: „faceți la fel față de ei”. Aceasta înseamnă, faceți-le acele lucruri, pe care voi înșivă le așteptați de la robii voștri și tratați-i ca „ robi ai lui Hristos, făcând voia lui Dumnezeu din suflet, slujind cu bunăvoință ca Domnului, și nu ca oamenilor, știind că orice bine va face fiecare, aceasta va primi de la Domnul, fie rob fie liber” (Efeseni 6. 6-8). În aceeași măsură cu care se așteaptă loialitate și sinceritate de la slujitori, ele se așteaptă și de la stăpâni. Și așa cum robul ar trebui să slujească cu loialitate, având înaintea ochilor binele stăpânului său, tot așa și stăpânul ar trebui să aibă înaintea ochilor săi binele subalternului său. El nu trebuie să-l trateze cu asprime și nici să nu-l amenințe, ci să fie prietenos față de el.

Lipsa de prietenie și cruzimea sunt caracteristicile păcătosului, care nu a cunoscut nici dragostea lui Dumnezeu și nici îndurarea Sa. „Un om drept se îngrijește de viața animalului său, dar, în lăuntrul lor, cei răi sunt nemiloși” (Proverbe 12.10). Deci dacă cel drept se interesează de viața animalului său, cu cât mai mult ar trebui el să aibă îndurare față de ființa omenească, semenul lui, și să fie îngrijorat de binele ei, chiar dacă este vorba de robul lui. Este datoria stăpânilor să aibă compasiune cu aceia care le slujesc; nicidecum ei nu au voie să-i jefuiască de salariul lor sau de drepturile lor. Ei nu trebuie să ceară de la ei mai mult decât ei pot face. Ei trebuie să îngrijească atât de sănătatea lor cât și de binele lor spiritual.

Cât de serioasă este atenționarea, pe care Iacov o adresează stăpânilor: „Veniți acum, bogaților, plângeți, tânguiți-vă de nenorocirile voastre care vin peste voi. Bogățiile voastre au putrezit și hainele voastre au fost mâncate de molii. Aurul și argintul vostru au ruginit, iar rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră și are să vă mănânce carnea ca un foc. V-ați strâns comori în zilele din urmă! Iată, plata lucrătorilor care au secerat ogoarele voastre, care este oprită de voi pe nedrept, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor.” (Iacov 5.1-4). „Nu vă plângeți unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați. Iată, Judecătorul stă înaintea ușii.” (Iacov 5.9). Așa cum un stăpân își cheamă robii, ca să ceară socoteală de la ei, tot așa și noi și toți oamenii, indiferent de starea socială, vom trebui să dăm socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Domnul Isus va judeca pe stăpânii aspri și nedrepți, tot așa cum va judeca pe robii neloiali, căci „la El nu este primire după înfățișare”.

Este frumos să vedem, cum începe această scrisoare să ne arate poziția noastră cerească ca mădulare ale trupului lui Hristos Cel înviat, care este glorificat la dreapta Tatălui în cer; cum Tatăl ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări spirituale în locurile cerești în Hristos; și apoi să găsim, că între mădularele singurului trup sunt din aceia care sunt săraci și în poziția de sclavi, unii dintre ei fiind supuși la tratamente nedrepte și aspre. Dar mulțumiri fie aduse Dumnezeului și Tatăl nostru și Domnului Isus Hristos pentru harul care i-a ridicat pe ei și ne-a ridicat și pe noi și ne-a pus să ședem în locurile cerești în Hristos Isus! Mulțumiri fie aduse Lui și pentru speranța care stă înaintea noastră!

Slujitorul creștin va fi la Hristos și în glorie va fi ca El, el va fi unul din aceia care vor cânta cântarea cea nouă în cer: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune și i-ai făcut împărați și preoți pentru Dumnezeul nostru, și vor împărăți pe pământ!” (Apocalipsa 5.9,10). Să ne ocupăm cu credincioșie locul nostru înaintea Domnului, pe care El ne-a adus, așteptând clipa fericită a revenirii Domnului nostru, care va pune capăt pelerinajului nostru aici pe pământ și ne va lua la Sine în glorie.

ARMURA SPIRITUALĂ (capitolul 6.10-24)

Tari în Domnul

Versetul 10

Efeseni 6.10: Încolo, fraților, fiți tari în Domnul și în tăria puterii Lui.

Am ajuns la ultima parte a acestei scrisori, care se preocupă în mod deosebit cu lupta spirituală, pe care o avem de luptat cu forțele spirituale ale întunericului din locurile cerești, pentru ca să nu fim jefuiți de bucuria binecuvântărilor noastre spirituale în Hristos. Deja din vechime Dumnezeu a dat poporului Său pământesc țara făgăduită, o țară în care curgea lapte și miere; ei la rândul lor trebuiau să învingă pe duşmanii lor feroce, ca să ia practic în posesiune ţara şi să se bucure de roadele ei. Tot aşa este şi astăzi cu credincioşii adevăraţi. Şi ei trebuie să lupte împotriva puterilor întunericului şi să le învingă, pentru a se bucura practic de toate binecuvântările lor spirituale.

Mulţi credincioşi gândesc în mod greşit, că ţara Canaan simbolizează cerul, în care intră credinciosul după ce moare, şi că Iordanul este un simbol al morţii fizice. Dacă cu rugăciune medităm la această temă, atunci vom ajunge la rezultatul contrar. Atunci când poporul Israel a intrat în ţara Canaan, pentru ei a început o luptă permanentă cu duşmanii lor, care li se opuneau în luarea în posesiune a ţării şi încercau cu toate forţele să-i împiedice să savureze binecuvântările ţării. Când noi vom părăsi acest pământ, ca să fim la Hristos, vor mai fi atunci duşmani sau lupte? Cu siguranţă nu. Canaanul este deci un prototip al binecuvântărilor noastre spirituale, cu care noi am fost binecuvântaţi în Hristos Cel înviat, în timp ce noi suntem aici pe pământ. Ca să savurăm aceste binecuvântări, trebuie să învingem pe duşmanii noştri spirituali, pe diavolul şi îngerii lui, care ni se împotrivesc permanent şi caută să ne împiedice să savurăm aceste binecuvântări.

„Încolo, fraţilor, fiţi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” Ce încurajatoare sunt aceste cuvinte pentru noi credincioşii! În noi înşine suntem slabi şi duşmanii noştri sunt mult mai tari decât noi, dar toată îndestularea noastră este în Domnul şi în puterea tăriei Lui. De aceea să fim cu adevărat şi din inimă convinşi, că noi, ca şi mai înainte, nu suntem nimic în noi înşine şi nu putem învinge pe duşmanii noştri prin propria putere, chiar şi atunci când de mulţi ani umblăm cu Domnul Isus şi am făcut experienţe minunate cu El. Fie ca noi toţi să ne sprijinim pe Domnul şi să ne încredem în puterea tăriei Lui. Am văzut la studiul Efeseni 1.19,20 că mărimea copleşitoare a puterii lui Dumnezeu faţă de noi, credincioşii, corespunde puterii tăriei Lui, cu care El a lucrat în Hristos, prin aceea că L-a înviat dintre cei morţi. Deci noi avem aceiaşi putere la dispoziţie care a înviat pe Hristos dintre morţi şi L-a aşezat la dreapta Tatălui Său în locurile cereşti.

Noi suntem în noi înşine tot aşa de slabi ca şi „şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stâncă” (Proverbe 30.26). Oricât de uriaşă ar fi puterea duşmanilor noştri spirituali, puterea noastră se bazează pe „Stânca”, Stânca veşniciilor. Pentru ca să putem fi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui, ar trebui să ne folosim de orice mijloc al harului Său, ar trebui să ne rugăm mult, să citim Cuvântul lui Dumnezeu şi să medităm permanent asupra lui, şi ar trebui să căutăm părtăşia cu alţi credincioşi temători de Dumnezeu.

Versetul 11

Efeseni 6.11: Îmbrăcaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului: …

Duhul Sfânt ne conduce de la domeniul plăcut al casei creştine, studiat până acum, la o cu totul altă temă, şi anume la lupta spirituală împotriva diavolului şi a îngerilor lui. De aceea apostolul ne atenţionează cu toată severitatea, ca să îmbrăcăm toată armura lui Dumnezeu. Vom găsi fiecare parte a acestei armuri amintită deosebit în versetele următoare. În Efeseni 4.24 am fost îndemnaţi să ne îmbrăcăm cu ceea ce ni se cuvine ca sfinţi, dar aici ni se spune, ca să îmbrăcăm ce ni se cuvine ca războinici ai Domnului Isus. Noi trebuie să îmbrăcăm toată armura lui Dumnezeu,, armură pe care Dumnezeu Însuşi a pregătit-o, „pentru că armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor” (2 Corinteni 10.4). Numai cu toată armura lui Dumnezeu vom putea să rezistăm împotriva uneltirilor diavolului. Dumnezeu aşteaptă de la fiecare credincios, ca el să se împotrivească uneltirilor diavolului.

Observă că Duhul Sfânt vorbeşte aici de împotrivire faţă de uneltirile diavolului şi nu faţă de puterea diavolului. Domnul Isus a triumfat la cruce atât asupra puterii cât şi asupra uneltirii diavolului, „ca prin moarte să-l desfiinţeze pe cel care are puterea morţii, adică pe diavolul” (Evrei 2.14b). De aceea noi avem voie şi trebuie să-l privim ca pe un duşman înfrânt. Şi apostolul Iacov aminteşte de această realitate minunată, când spune: „împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi” (Iacov 4.7). Însă de ceea ce noi trebuie să ne temem, sunt uneltirile diavolului. Deci noi avem a face cu un duşman viclean şi înşelător. „Şi nu este de mirare, pentru că însuşi Satan se preface în înger al luminii” (2 Corinteni 11.14). Satan este împotrivitorul lui Dumnezeu şi al lui Hristos, şi de aceea şi al credincioşilor, care sunt încercaţi prin vicleniile şi înşelătoriile lui. Diavolul are aproape 6.000 de ani de experienţă în practicarea lucrărilor lui viclene. El a venit mai întâi la Eva în chip de şarpe, care era mai viclean decât toate animalele câmpului, pe care le-a creat Domnul. Şi chiar şi astăzi el este „şarpele cel vechi”. Dar mulţumire şi laudă fie lui Dumnezeu, care ne conduce în triumful lui Hristos! De aceea să îmbrăcăm toată armura lui Dumnezeu, ca să putem rezista împotriva vicleniilor diavolului.

Duşmanii noştri

Versetul 12

Efeseni 6.12: … pentru că lupta noastră nu este împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în locurile cereşti.

Războaiele, care se dezlănţuie aici pe pământ între oameni, sunt fără îndoială îngrozitoare. Aici însă citim că lupta noastră nu este împotriva cărnii şi a sângelui, nu este o luptă între om şi om; este mai degrabă o luptă spirituală împotriva puterilor invizibile ale întunericului, împotriva diavolului şi a îngerilor lui. Este o luptă împotriva celui mai adânc întuneric, şi pentru noi este imposibil să biruim aceşti duşmani, fără să fi îmbrăcat toată armura lui Dumnezeu. Duşmanul nostru spiritual, cu care avem a face, este permanent activ şi depune eforturi să ne împiedice să glorificăm pe Dumnezeu în viaţa noastră şi să ne bucurăm de binecuvântările noastre spirituale din locurile cereşti. Această duşmănie permanentă a diavolului împotriva noastră a credincioşilor este mult mai periculoasă şi mai înverşunată decât o luptă împotriva cărnii şi sângelui. Cât de felurite sunt pericolele pentru viaţa spirituală a aceluia care este în neştiinţă cu privire la aceste lucruri.

În prima epistolă a lui Petru, unde credincioşii sunt văzuţi ca „străini şi fără drept de cetăţenie” (1 Petru 2.11), apostolul ne îndeamnă, „fiţi treji; vegheaţi! Pentru că vrăjmaşul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5.8). Dar aici în scrisoarea către Efeseni ni se arată, că duşmanii noştri sunt în locurile cereşti, acolo unde credincioşii sunt binecuvântaţi cu orice fel de binecuvântare spirituală (Efeseni 1.3). Hristos a fost glorificat şi înălţat la dreapta Tatălui Său „în locurile cereşti” (Efeseni 1.20); şi credinciosului i s-a dat să şadă împreună „în locurile cereşti în Hristos Isus” (Efeseni 2.6), „pentru ca înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscută acum, prin Adunare, stăpânirilor şi autorităţilor din locurile cereşti” (Efeseni 3.10). Deci lupta spirituală este împotriva „căpeteniei autorităţii văzduhului” şi împotriva domniilor invizibile ale văzduhului (Efeseni 2.2).

Mulţumiri fie aduse însă lui Dumnezeu pentru grija spirituală bogată din partea Lui faţă de noi, cei care în noi înşine suntem incapabili să ne împotrivim acelor puteri spirituale! Însă toată îndestularea noastră este în Domnul nostru Isus Hristos şi în puterea tăriei Lui, prin care noi suntem „mai mult decât biruitori”.

A se împotrivi şi a sta

Versetul 13

Efeseni 6.13: Pentru aceasta, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi, după ce veţi fi învins toate, să staţi în picioare.

Deoarece toţi vrăjmaşii împărăţiei întunericului stau în ordine de bătaie împotriva noastră, apostolul reia îndemnul „luaţi toată armura lui Dumnezeu”, fără de care noi nu putem face nimic, şi pe care noi nu o vom putea înlocui prin puteri naturale sau prin înţelepciune. Fiecare credincios adevărat este răspunzător, ca să îmbrace toată această armură a lui Dumnezeu şi s-o poarte permanent.

Ar putea să fie de folos să amintim aici, că este o diferenţă mare între îmbrăcarea de către noi a armurii lui Dumnezeu şi îmbrăcarea hainei, pe care Dumnezeu în harul Său bogat a pregătit-o. Fiecare din noi, care şi-a pus încrederea în Domnul Isus şi în eficacitatea lucrării Sale de ispăşire de la cruce, a fost îmbrăcat cu haina dreptăţii (neprihănirii) lui Hristos – da, el este „dreptatea lui Dumnezeu în El (în Hristos)”. Dumnezeu i-a dat „haina cea mai bună” (Luca 15.22). Aceasta este poziţia noastră în Hristos înaintea lui Dumnezeu. Această haină nu o îmbrăcăm noi înşine, ci Dumnezeu ne îmbracă cu ea.

Dar când însă este vorba de luptă, atunci noi înşine suntem responsabili, ca să îmbrăcăm fiecare armă a armurii lui Dumnezeu. Fie ca fiecare credincios adevărat să acorde atenţie cuvintelor apostolului Pavel „luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea”. Această luptă spirituală nu este temporală, ci este o chestiune permanentă, atâta timp cât noi vom fi aici în lumea aceasta; căci diavolul este căpetenia lumii acesteia. Deci acest timp este numit „ziua cea rea”. În capitolul 5 apostolul îi îndeamnă pe credincioşi să umble cu grijă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, răscumpărând timpul, „pentru că zilele sunt rele”. Aici însă avem o atenţionare mult mai serioasă, căci noi înşine trebuie să luăm toată armura lui Dumnezeu, pentru ca să ne putem împotrivi în ziua cea rea.

În viaţa unui credincios sunt timpuri deosebite, în care el are parte de toată greutatea luptei spirituale şi de duşmănia înverşunată a împotrivitorului sub diferite forme. Există apoi pericolul mare, că noi nu totdeauna veghem, că nu purtăm toată armura. De aceea să fim convinşi, că este obligaţia noastră serioasă, să fim gata şi vigilenţi, atunci când ne întâmpină împrejurări deosebite, rele. Aceasta însă nu înseamnă, că noi, atunci când vine peste noi o astfel de zi rea, trebuie să ne îmbrăcăm repede toată armura lui Dumnezeu; dimpotrivă, noi trebuie s-o purtăm permanent, pentru ca duşmanul să nu ne surprindă şi să nu poată să ne găsească neprotejaţi.

Observă ce se spune mai departe: „… şi, după ce veţi fi învins toate, să staţi în picioare”. Chiar şi după fiecare bătălie câştigată noi trebuie să continuăm să purtăm toată armura lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim înarmaţi pentru fiecare atac prin surprindere următor din partea duşmanului. Dacă am câştigat o luptă spirituală, atunci suntem înclinaţi să ne încredem în noi înşine şi să ne bazăm pe propria putere; aceasta însă ar fi fatal pentru viaţa noastră spirituală. Să nu uităm niciodată, că victoriile noastre spirituale nu înseamnă, că lupta noastră s-a terminat. Este mai degrabă o luptă permanentă, care durează atâta timp cât vom fi în lumea aceasta. Dar Dumnezeu să fie preamărit, că peste foarte puţină vreme Domnul Isus va veni din cer ca să ne ducă în gloria casei Tatălui, unde nu va mai fi nici o luptă, unde totul va fi numai adorare şi glorie, unde noi în loc de armură vom purta cununi, unde în loc de luptă vom găsi o odihnă veşnică!

Prima armă din armura lui Dumnezeu: adevărul şi dreptatea

Versetul 14

Efeseni 6.14: Staţi deci tari, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii, …

În versetele următoare apostolul îndreaptă atenţia spre fiecare armă a armurii şi începe mai întâi cu centura adevărului. Prin adevăr se înţelege Cuvântul lui Dumnezeu (compară cu Ioan 17.17). Luptătorul creștin nu poate sta fără să se clatine, dacă el nu este încins cu Cuvântul lui Dumnezeu. În mod deosebit în zilele noastre este important să înţelegem aceasta, căci sunt mulţi credincioşi care preferă citirea cărţilor lumeşti mai mult decât preocuparea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ce pagubă şi ce îngrozitor este totodată când credincioşii în loc să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu se preocupă cu ceea ce le aduce televizorul în casă. Acesta este motivul pentru care ei sunt slabi, fără putere şi apatici, din ce cauză ei suferă înfrângere după înfrângere. Apostolul Petru ne îndeamnă să încingem coapsele minţii noastre (1 Petru 1.13). Aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să stăpânească duhul şi mintea creştinului, şi astfel el să rămână păzit de gânduri păcătoase şi de învăţături greşite, care ar dăuna bunăstarea lui spirituală.

Aşa după cum centura oferă corpului omenesc putere, tărie şi stabilitate, tot aşa preocuparea cu Cuvântul lui Dumnezeu dă putere şi energie pentru omul lăuntric. Fie ca noi toţi să fim totdeauna încinşi cu centura adevărului divin, „ca să nu mai fim prunci, bătuţi de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură prin înşelăciunea oamenilor, prin viclenia lor în uneltirea rătăcirii; ci ţinând adevărul în dragoste, să creştem în toate până la Cel care este Capul, Hristos” (Efeseni 4.14-15). Când îşi desface soldatul centura? Nu este atunci când el doarme? Şi este corect când el doarme pe câmpul de luptă? Ce periculos!

Sisera, căpetenia oştirii duşmane, a fost ucis de o femeie, în timp ce el dormea (Judecători 4). Preaiubiţilor, „pentru că voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. Astfel deci să nu dormim, ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji” (1 Tesaloniceni 5.5,6), căci venirea Domnului este aproape. De aceea să luăm seama la cuvintele Domnului nostru preamărit „mijlocul să vă fie încins” (Luca 12.35).

Arma a doua din armură

Versetul 14b

Efeseni 6.14b: … fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii, …

Aici nu este vorba de dreptatea lui Dumnezeu, aşa cum am fost făcuţi în Hristos Isus (2 Corinteni 5.21), ci de dreptatea practică în umblarea noastră, pe care trebuie s-o revelăm tot timpul, ca să putem rezista în lupta cu diavolul şi oştirile lui. Duhul Sfânt ne arată pe baza primei arme a armurii, centura adevărului, că noi trebuie să aplicăm practic Cuvântul lui Dumnezeu la umblarea noastră zilnică; prin platoşa dreptăţii El ne învaţă că acest Cuvânt trebuie să influenţeze drumul nostru şi trebuie să ne conducă la o viaţă de dreptate practică. Dacă neglijăm să ne punem platoşa dreptăţii, atunci vom permite duşmanului să aibă acces la inima noastră şi la gândurile noastre. Deci credincioşii adevăraţi, care prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus, au fost îndreptăţiţi prin har (Romani 3.24), ar trebui acum să ducă o viaţă de dreptate practică, „nici să nu daţi păcatului mădularele voastre, ca unelte ale nedreptăţii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, dintre morţi; şi daţi mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptăţii” (Romani 6.13).

Arma a treia din armură

Versetul 15

Efeseni 6.15: … având picioarele încălţate cu râvna (sau: pregătirea) Evangheliei păcii.

Prin „râvna (sau: pregătirea) Evangheliei păcii” înseamnă umblarea practică în concordanţă cu Evanghelia lui Dumnezeu, aşa cum găsim în Filipeni 1.27: „Umblaţi într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos”. Nu este suficient să vestim cu gura Evanghelia despre Hristos – să vestim, că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede şi că noi prin ea am obţinut pace cu Dumnezeu; toate acestea sunt adevărate şi minunate, dar noi ar trebui să dovedim aceasta prin umblarea noastră practică. Ambele aspecte ale vestirii Evangheliei prin cuvânt şi prin umblare se recunosc foarte frumos în viaţa şi lucrarea apostolului Pavel. În ceea ce priveşte viaţa lui practică, el era o mărturie grăitoare despre puterea Evangheliei; şi în ceea ce priveşte slujirea lui în Evanghelie, el avea dorinţa fierbinte să ajungă la toţi cei ce stăteau departe, „atât greci cât şi barbari, cât şi înţelepţi şi nepricepuţi” (Romani 1.14).

Iubite cititor, Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos este Evanghelia păcii; ai tu această pace cu Dumnezeu? – Pace, bazată pe moartea Domnului nostru Isus Hristos la cruce şi pe învierea Sa dintre morţi? Aceasta este temelia sigură a lui Dumnezeu, pe care conştiinţa neliniştită se poate odihni şi sufletul poate găsi adevărata pace cu Dumnezeu. La poporul lui Dumnezeu din vechime în Egipt, sângele mielului de Paști era uns pe stâlpii uşii. Prin aceasta ei au fost cruţaţi de sabia îngerului nimicitor şi prin credinţă au savurat în interiorul casei pacea desăvârşită. Pe lângă aceasta ei trebuiau să se hrănească din mielul de Paști, „şi să-l mâncaţi aşa: cu coapsele încinse, cu sandalele voastre în picioarele voastre şi cu toiagul vostru în mâna voastră; şi să-l mâncaţi în grabă” (Exodul 12.11), totodată fiind pregătiţi să părăsiţi Egiptul şi să porniţi în călătorie spre ţara făgăduinţei.

Arma a patra din armură

Versetul 16

Efeseni 6.16: … peste toate luând scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Cuvântul „scut” nu se foloseşte niciunde altundeva în Noul Testament, decât aici. Dimpotrivă, în Vechiul Testament se întâlneşte de câteva ori. Prima dată Dumnezeu Însuşi foloseşte cuvântul scut, atunci când El spune lui Avraam după bătălia împotriva lui Chedorlaomer, în Geneza 15.1: „Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta foarte mare”. A doua oară întâlnim cuvântul „scut” în cântecul pe care Moise, omul lui Dumnezeu, l-a învăţat pe poporul său înainte de moartea sa: „Locuinţa ta este Dumnezeul cel etern. Şi dedesubt sunt braţele cele eterne şi El va alunga pe vrăjmaş dinaintea ta şi va zice: „Nimiceşte-l”. Ferice de tine, Israel! Cine este ca tine, un popor salvat de Domnul – scutul ajutorului tău şi sabia gloriei tale? Şi vrăjmaşii tăi se vor pleca adânc înaintea ta şi vei călca peste înălţimile lor” (Deuteronomul 33.27,29).

Ce făgăduinţă frumoasă a lui Dumnezeu pentru poporul Său! Dumnezeu Însuşi este scutul de protecţie înaintea copiilor Săi, ca să oprească toate săgeţile arzătoare ale duşmanului. Avem noi însă totdeauna credinţa şi încrederea, de a aştepta totul de la Domnul şi să aşteptăm numai de la El? „Sufletul nostru aşteaptă pe Domnul. El este ajutorul nostru şi scutul nostru.” (Psalmul 33.20) „Pentru că Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut; Domnul va da har şi glorie; nu va refuza nici un bine celor care umblă în nevinovăţie” (Psalmul 84.11). „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat, El este un scut pentru toţi cei care se încred în El” (2 Samuel 22.31). Toate aceste locuri, şi multe altele din Cuvântul lui Dumnezeu, ne arată că Dumnezeu Însuşi este scut pentru poporul Său. De aceea să ne încredem în El în toate lucrurile şi în toate împrejurările vieţii noastre să ne sprijinim pe El.

Aceasta este credinţa prin care noi vom fi în stare să stingem toate săgeţile aprinse ale celui rău. Nu este puterea noastră, ci este scutul credinţei, care este în stare să stingă săgeţile aprinse deja înainte ca ele să ne atingă sau să se apropie. Ah, de am lua totdeauna „scutul credinţei”! Atunci am fi mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.

Arma a cincea din armură

Versetul 17a

Efeseni 6.17a: Luaţi şi coiful mântuirii …

Ia acest dar, „coiful mântuirii”, din mâna lui Dumnezeu. Capul este locul înţelegerii, al gândurilor şi inteligenţei. Capul are nevoie de protecţia deosebită, căci rănirea acestuia are urmări grave asupra corpului întreg. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, că El a pregătit „coiful mântuirii” pentru luptătorul creştin, ca să-l protejeze de atacurile diavolului şi ale oştirii lui. Coiful mântuirii este pentru credincios siguranţa şi certitudinea mântuirii sale pe baza jertfei Domnului nostru Isus Hristos. Mântuirea sau salvarea nu este o închipuire oarecare, ci o realitate definitivă. Omul, care a fost salvat, ştie cu certitudine desăvârşită că Dumnezeu a făcut această salvare. S-ar putea ca el să nu fie în stare să răspundă la multele întrebări ale ateiştilor şi moderniştilor sau ale altora, care neagă inspiraţia Sfintei Scripturi, dar pentru el nu există nici o putere omenească sau satanică, care ar putea să-i ia siguranţa salvării şi a iertării păcatelor sale, dacă el ia coiful mântuirii, care protejează capul şi duhul lui.

Când Domnul a deschis ochii orbului din naştere, fariseii au încercat prin multele lor întrebări să-l depărteze de Hristos. Cu toate că el nu a putut să răspundă la toate întrebările lor şi tocmai le-a spus „nu ştiu …”, lor însă nu le-a reuşit să zguduie convingerea lui fermă despre ceea ce el ştia: „Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd” (Ioan 9.25). Şi apostolul Pavel spune, că nici el nu ştie totul. „Deoarece cunoaştem în parte şi profeţim în parte; … Acum vedem ca într-o oglindă în chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, cum am fost cunoscut şi eu pe deplin” (1 Corinteni 13.9,12). Dar duşmanii Evangheliei nu sunt în stare să-l zguduie, şi astfel citim: „Pentru acest motiv şi sufăr acestea, dar nu mă ruşinez, pentru că ştiu în cine am crezut; şi sunt convins că El poate să păzească ce I-am încredinţat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12).

Apostolul Pavel a luat coiful mântuirii. Dar care este situaţia cu tine, dragul meu cititor? Dacă te îndoieşti de mântuirea ta, atunci nu vei fi în stare să stai în deplină siguranţă înaintea duşmanului. Siguranţa mântuirii îndepărtează frica de judecată şi te umple cu bucuria Domnului.

Apostolul Pavel aminteşte acest coif şi în prima sa scrisoare către Tesaloniceni, capitolul 5, versetul 8. „Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcând platoşa credinţei şi a dragostei şi, drept coif, speranţa mântuirii”. Mântuirea sau salvarea nu se referă numai la trecut, ci şi la prezent şi la viitor. Este o salvare de la judecata asupra păcatului şi asupra puterii păcatului. Sfânta Scriptură ne învaţă, că noi am fost mântuiţi prin har (Efeseni 2.8) şi că noi acum vom fi mântuiţi prin viaţa Sa (Romani 5.10). Ea ne învaţă de asemenea, că noi vom fi în curând mântuiţi, când Domnul Isus va veni din cer, ca să ne ia la Sine în glorie. „Pentru că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului Său de slavă, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate” (Filipeni 3.20,21).

Credinciosul adevărat se poate deci bucura de o pace desăvârşită, prin aceea că el ştie, că Hristos l-a mântuit prin moartea sa la cruce. Prin viaţa Sa, El îl păstrează şi îl păzeşte, şi la venirea Sa îl va glorifica, pentru ca el să fie pentru totdeauna la El, de aceea noi avem încrederea că „Acela care a început în voi o bună lucrare, o v-o duce la capăt până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1.6). Biruinţa noastră şi pacea noastră spirituală în diversele împrejurări ale vieţii depind de faptul, dacă noi ne-am luat coiful mântuirii. Coiful este darul lui Dumnezeu, să luăm seama la îndemnul Duhului Sfânt. „Luaţi (sau: primiţi) şi coiful mântuirii”.

Arma a şasea din armură

Versetul 17b

Efeseni 6.17b: … şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, …

Fiecare din cele cinci arme ale armurii, pe care le-am studiat până acum, este o armă de apărare împotriva şiretlicurilor diavolului. Arma a şasea însă, „sabia Duhului”, nu este o armă de apărare ci de atac, pentru a obţine înfrângerea duşmanului. Sabia aici nu este Duhul Sfânt, ci Cuvântul lui Dumnezeu, textual inspirat prin Duhul Sfânt, şi care în sine însuşi este viu şi lucrător. În Evrei 4.12 citim: „Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunzând până la despărţirea sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi în stare să judece gândurile şi intenţiile inimii.”

Nici o viclenie a lui Satan, nici o putere a iadului, nici o acţiune rea nu poate să reziste Cuvântului lui Dumnezeu. Când încărunţitul apostol Ioan ca întemniţat pe insula Patmos descrie pe Domnul umblând între cele şapte sfeşnice de aur, el spune despre El: „şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri” (Apocalipsa 1.16). Această sabie biruitoare a Domnului este Cuvântul, faţă de care este total imposibil să te împotriveşti. El spune, şi se face. Un singur cuvânt din gura Lui aruncă în ţărână pe duşmanii Lui. Deja cu 700 de ani înainte de întruparea Lui El a spus prin Cuvântul profeţiei: „Şi Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită” (Isaia 49.2).

Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, este sabia care nu se toceşte şi care în orice timp a exercitat o influenţă puternică. Ce binecuvântare a curs din această carte preţioasă pentru oamenii tuturor timpurilor! Cuvântul lui Dumnezeu a câştigat în fiecare secol nenumărate milioane de oameni şi i-a supus influenţei sale, şi el va continua să facă aşa până la sfârşit. El a fost arma robilor lui Dumnezeu din Vechiul Testament şi din Noul Testament, care au obţinut victorii minunate şi binecuvântate, deoarece ei au iubit Cuvântul lui Dumnezeu. El a avut un loc stabil în inimile şi în gândurile lor, ei au fost luptători credincioşi ai lui Hristos. Şi ei au întâmpinat duşmanul cu aceeaşi armă pe care a folosit-o şi Domnul Isus. Domnul Isus a întâmpinat duşmanul în pustiu cu această armă divină: „Este scris… „; „Din nou este scris… „; „pentru că este scris… „ (Matei 4.4,7,10).

În curând va veni timpul, când Domnul Isus va obţine ultima victorie cu ajutorul „sabiei Duhului”: „Şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, ca să lovească naţiunile cu ea; şi El le va păstori cu un toiag de fier; şi El va călca teascul vinului furiei mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic. Şi are un nume scris pe haina şi pe coapsa Lui: „Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor”„ (Apocalipsa 19.15,16).

A şaptea armă din armură

Versetul 18

Efeseni 6.18: … rugându-vă în orice timp în Duh, prin orice rugăciune şi cerere, şi veghind la aceasta cu toată stăruinţa şi cu cerere pentru toţi sfinţii, …

Rugăciunea este arma a şaptea a întregii armuri a lui Dumnezeu. Cu toate că fiecare din cele şase arme anterioare din armură îşi are valoarea şi importanţa ei, rugăciunea este cea mai importantă dintre toate. Prin rugăciune luptătorul creştin este în contact permanent cu marele Conducător, cu Domnul Isus Hristos. Prin propria noastră putere este imposibil să biruim pe duşman; acesta este motivul pentru care noi avem nevoie să stăruim permanent în rugăciune înaintea Domnului, care este mai tare decât duşmanul, singurul care poate să lupte luptele noaste şi să ne dea victoria. „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit” (Evrei 4.16). „Rugându-vă în orice timp cu orice rugăciune şi cerere”. Cât de numeroase sunt lucrurile din pricina cărora noi putem striga şi trebuie să strigăm către Domnul. Cuvintele „cu orice rugăciune” includ atât rugăciunile personale cât şi comune în familie, precum şi rugăciunea în cămăruţă şi rugăciunea publică.

Să mai observăm, că noi trebuie să ne rugăm „în orice timp”. Domnul a spus ucenicilor o pildă, ca ei „să se roage neîncetat, şi să nu obosească” (Luca 18.1). Mulţi fac greşeala, că ei se roagă numai atunci când sunt în necaz mare, în încercări şi în suferinţe; dar noi trebuie să ne rugăm tot timpul, ca să rămânem păziţi de pericolele diferite şi ispitele mari. Ceea ce noi avem nevoie foarte mare este să fim într-o atitudine permanentă de rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Noi avem nevoie de ea ca şi de aerul pe care îl inspirăm. În trupul nostru natural nu putem trăi nici o clipă fără să respirăm, ceea ce are loc total inconştient. Acelaşi lucru este valabil şi pentru viaţa noastră spirituală, căci noi nu putem duce o adevărată viaţă creştină fără rugăciune. Desigur, noi nu putem tot timpul să stăm pe genunchi, dar este privilegiul nostru, ca noi să fim permanent într-o atitudine, în duhul rugăciunii înaintea lui Dumnezeu – să savurăm privilegiul părtăşiei netulburate cu Dumnezeul nostru. Rugăciunea ne dă putere din cer, o putere, care este mult mai mare decât toate puterile împotrivitorului. Noi auzim pe apostolul Pavel spunând: „Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5.17). De aceea să căutăm prezenţa Dumnezeului şi Tatălui nostru ca izvor al puterii.

„În Duhul”. Aşa după cum Cuvântul lui Dumnezeu este „Sabia Duhului”, tot aşa rugăciunile noastre să se nască şi să fie călăuzite prin Duhul Sfânt. Rugăciunea „în Duhul” este rugăciunea potrivită cu gândurile şi voinţa Duhului care locuieşte în noi. Nimeni nu se poate „ruga în Duhul”, numai dacă este născut prin Duhul Sfânt şi în viaţa sa practică se lasă călăuzit de acesta. Dacă nu ne rugăm în Duhul, există pericolul ca noi să aducem astfel de rugăciuni, despre care apostolul Iacov spune: „Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4.3). „Rugându-vă prin Duhul Sfânt” (Iuda 20) – cât de important este aceasta pentru creşterea noastră spirituală.

„Veghind la aceasta cu toată stăruința și cu cerere pentru toți sfinții.” Aceasta are o importanță deosebită, și noi avem nevoie să ni se aducă permanent aminte de aceasta. Căci trândăvia și apatia și somnolența în rugăciune oferă acces dușmanului. Ucenicii dormeau tocmai în timpul când trebuiau să vegheze și să se roage. De aceea Domnul Isus spune: „Aşa, n-aţi fost în stare un singur ceas să vegheaţi împreună cu Mine? Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26.40,41). Cât de numeroase sunt îndemnurile din Cuvântul lui Dumnezeu, care scot în evidenţă importanţa şi necesitatea vegherii şi rugăciunii. Cât de vast este domeniul rugăciunii; căci ea nu se limitează numai la nevoile personale, ci noi trebuie să ne rugăm pentru „toţi sfinţii”. Fiecare credincios este un mădular al singurului trup, şi ei toţi sunt în acelaşi timp ţinta atacurilor duşmanului, „căpetenia autorităţii văzduhului”. De aceea să ne aducem unii pe alţii în rugăciune înaintea tronului de har. Ce slujbă binecuvântată, să intervii ca preot unul pentru altul! Noi ne putem ruga pentru fiecare credincios în parte şi ne putem ruga pentru toţi credincioşii în comun, ne putem ruga pentru cei care îi cunoaştem şi ne putem ruga şi pentru cei care nu-i cunoaştem, ne putem ruga pentru sfinţii din ţara noastră şi ne putem ruga pentru sfinţii din toată lumea. În măsura în care se lărgeşte cercul acelora pentru care ne rugăm, în aceeaşi măsură creşte şi bucuria noastră în Domnul, înaintea căruia noi ne revărsăm inimile, nu numai pentru noi înşine, ci „pentru toţi sfinţii”.

Rugăciuni de mijlocire

Versetele 19,20

Efeseni 6.19,20: … şi pentru mine, ca să-mi fie dat cuvânt la deschiderea gurii mele, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, pentru care sunt un ambasador în lanţuri, ca să vorbesc cu îndrăzneală în ea, aşa cum trebuie să vorbesc.

Aici ne este prezentată importanţa rugăciunii pentru alţii. Apostolul voia nu numai ca credincioşii din Efes să se roage pentru toţi sfinţii, ci el dorea, ca ei să se roage şi pentru el. Apostolul însuşi se ruga pentru toţi sfinţii pentru fiecare în parte, cât şi pentru Adunări, pentru aceia pe care îi cunoştea şi printre care a lucrat şi pentru acei sfinţi pe care el personal niciodată nu i-a văzut. Pe parcursul studiului nostru am găsit că el s-a rugat de două ori pentru credincioşii din Efes (Efeseni 1; 3), şi ambele rugăciuni au aceiaşi valoare. Şi cu toate acestea apostolul simţea cât de necesare erau rugăciunile acelor sfinţi pentru el.

În mod deosebit sunt vestitorii Evangheliei aceia care mai mult decât alţii ştiu să preţuiască valoarea şi binecuvântarea rugăciunii sfinţilor. Veşnicia va revela odată rezultatele binecuvântate ale rugăciunilor sfinţilor unii pentru alţii şi pentru slujitorii Evangheliei. Scriitorul acestor rânduri datorează mult rugăciunilor sfinţilor pentru el. Cât de des a trebuit el să treacă prin boli grele, dar Domnul S-a îndurat de el şi a dat răspuns la implorările şi rugăciunile de mijlocire ale credincioşilor din multe localităţi; el nu va uita niciodată ajutorul divin, de care a avut parte ca răspuns la rugăciunile sfinţilor pentru slujba lui mică. Aşa i-a spus odată un frate dintr-o ţară de peste ocean, că el, din momentul când l-a cunoscut – şi aceasta era cu 15 ani în urmă – nu a uitat în nici o zi să se roage pentru el. Un altul i-a spus: „Din momentul când ne-am întâlnit spun în fiecare zi Domnului, Doamne, te rog, păzeşte şi păstrează acel vas slab, şi dăruieşte ca acest frate să poată face lucrarea pe care i-ai dat-o s-o facă.” Acela, care se roagă pentru robul Domnului, este privit ca împreună-lucrător cu el, şi el va avea parte la plata care va fi dată acestuia la scaunul de judecată al lui Hristos.

Facă Dumnezeu, ca noi să ne rugăm fără încetare pentru toţi lucrătorii din via Domnului. Apostolul Pavel nu a rugat pe credincioşi să se roage pentru el, ca el să fie eliberat din închisoarea din Roma şi să fie eliberat de lanţurile lui, ci mult mai mult ca să i se dea cuvânt la deschiderea gurii lui; căci aceasta este ceva de care fiecare slujitor al Evangheliei are nevoie. Evanghelia este darul lui Dumnezeu făcut oamenilor. Este datoria fiecărui slujitor al Evangheliei să facă cunoscut taina Evangheliei. Pentru aceasta nu sunt necesare cuvinte ale înţelepciunii omeneşti, ci se spune „aşa cum trebuie să vorbesc”.

Prin expresia „taina Evangheliei” nu se înţelege ceva tainic; ea conţine mai degrabă hotărârile harului bogat al lui Dumnezeu, care au fost ascunse înainte de veşnicii, dar pe care Dumnezeu le-a revelat acum în Fiul Său preaiubit, în Domnul nostru Isus Hristos.

„Pentru care sunt un ambasador în lanţuri”. Cu toate că apostolul Pavel era un întemniţat într-o temniţă romană şi era legat în lanţuri, totuşi el se considera un ambasador (sau:trimis) în ceea ce priveşte Evanghelia. El nu privea lanţurile lui din punctul de vedere omenesc, el nu se privea ca un întemniţat al imperiului roman, ci el privea toate din punctul de vedere divin, şi de două ori în această scrisoare ne aminteşte că el este un „întemniţat al lui Hristos Isus” (Efeseni 3.1), „întemniţat în Domnul” (Efeseni 4.1). Trimişii pământeşti reprezintă ţara lor, şi se laudă cu titlurile lor, cu decoraţiile şi medaliile lor, pe care le poartă pe căile lor; dar medaliile şi decoraţiile, pe care le poartă apostolul Pavel, sunt de natură cerească – sunt lanţurile sale, cu care este legat. Cineva a remarcat cândva corect: „Dumnezeu nu ia seama la ceea ce noi am primit ca onoare pământească şi decoraţii pământeşti, ci dacă noi purtăm în trupul nostru semnele suferinţelor din pricina Domnului Isus.”

Credincioşie

Versetele 21,22

Efeseni 6.21,22: Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine, ce fac, toate vi le face cunoscut Tihic, preaiubitul frate şi slujitor credincios în Domnul, pe care l-am trimis la voi chiar pentru aceasta, ca să cunoaşteţi cele despre noi şi să vă mângâie inimile.

Apostolul Pavel mărturiseşte două lucruri trupeşti despre Tihic; el îl numeşte „frate preaiubit” şi „slujitor credincios în Domnul”. În scrisoarea către Coloseni, unde apostolul numeşte aceleaşi lucruri despre Tihic, el mai adaugă „împreună-rob în Domnul” (Coloseni 4.7).Cât de mult ar fi glorificat Domnul, dacă aceste virtuţi binecuvântate s-ar vedea totdeauna în toţi credincioşii, în mod deosebit însă în robii Domnului! Este nevoie de harul deosebit şi de înţelepciunea lui Dumnezeu, ca aceste două virtuţi să fie practicate împreună – în dragoste faţă de sfinţi şi în credincioşie în slujba faţă de Domnul. Există pericolul pentru slujitor, ca din pricina păstrării dragostei frăţeşti în anumite ocazii să poată greşi în slujirea cu credincioşie a Domnului, prin aceea că se abate de la adevăr, în loc să-l păstreze în dragoste.

Apostolul ştia cât de mult îşi doreau credincioşii din Efes să primească ştiri noi despre el şi să cunoască împrejurările în care se afla el. De aceea el a trimis pe Tihic la ei, care era şi aducătorul acestei scrisori. Apostolul dorea ca prin aceasta inimile lor să fie mângâiate. Tihic a dat cu credincioşie această scrisoare sfinţilor din Efes, însă nu numai lor, ci şi nouă şi Adunării lui Hristos din toate timpurile. Astfel slujba lui Tihic a fost de fapt o confirmare că el era „preaiubitul frate şi slujitor credincios în Domnul”.

Binecuvântare

Versetul 23

Efeseni 6.23: Pace fraţilor şi dragoste cu credinţă, de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Hristos.

Este demn de luat seama, că la sfârşitul acestei scrisori apostolul nu transmite nici un salut credincioşilor, aşa cum obişnuieşte în celelalte scrisori. Motivul pentru aceasta poate consta în aceea că el se adresează sfinţilor care în această scrisoare sunt văzuţi ca fiind „un trup”. Totodată prin aceasta Duhul Sfânt exprimă, că această scrisoare trebuie să fie citită nu numai în Efes, ci şi în celelalte locuri.

„Pace fraţilor”; această pace este privilegiul tuturor credincioşilor, care s-au dat pe ei înşişi şi toate împrejurările vieţii lor în mâinile Tatălui ceresc. Cât de preţioasă este şi dragostea faţă de toţi sfinţii, cărora le-a fost dăruită credinţa de Dumnezeu Tatăl şi de Domnul Isus Hristos. Aceasta este, ceea ce şi noi ar trebui să dorim totdeauna pentru toţi sfinţii.

Versetul 24

Efeseni 6.24: Harul fie cu toţi cei care Îl iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie!

Apostolul Pavel încheie această scrisoare, care este aşa de bogată în adevăruri divine fundamentale, cu acest salut plăcut: „Harul fie cu toţi cei care Îl iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos”. Har minunat, care ne-a salvat şi ne-a învăţat iubirea în această lume rea a păcatului! Ah, har minunat, „în care noi stăm”, de care nici o putere nu ne poate despărţi, şi prin care va veni Domnul nostru Isus Hristos, ca să ne ia acasă! La acest salut: „Harul fie cu toţi cei care Îl iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos”, el adaugă cuvintele de cercetare: „în curăţie”. Această parte binecuvântată, să te poţi bucura de acest har în legătură cu toate binecuvântările spirituale din locurile cereşti în Hristos Isus, este dată numai credincioşilor care dovedesc dragostea lor faţă de Domnul Isus prin aceea, că îşi trăiesc viaţa în sfinţenie practică şi în curăţie şi în evlavie.

În încheiere scriitorului acestor rânduri nu-i mai rămâne nimic altceva de făcut decât să-şi reverse inima în laudă şi adorare înaintea Domnului, care i-a ajutat să scrie acest studiu simplu, pe care el îl încredinţează acum mâinilor Celui Atotputernic şi Îl roagă să-l folosească pentru glorificarea Numelui Său binecuvântat şi demn de adorare şi atât spre binecuvântarea cât şi spre zidirea scriitorului şi a tuturor cititorilor lui scumpi.

Partea anterioară

Epistola către Efeseni (5),Capitolul 5, de Matta Behnam

cont pe https://www.soundwords.de/ro/epistola-catre-efeseni-5-a12013.html

Cuprins

Versete călăuzitoare: Efeseni 5

A. REGULILE VIEŢII CREŞTINE (capitolul 5.1-21)

Urmași ai lui Dumnezeu

Versetul 1

Efeseni 5.1: Fiți deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii preaiubiți, …

Acest verset stă în legătură directă cu ultimele cuvinte ale capitolului anterior; el se adresează exclusiv credincioșilor adevărați; căci pentru cineva, care nu are încă natura nouă, este total imposibil să fie un urmaș al lui Dumnezeu, sau să meargă pe urmele lui Hristos. Umblarea pe urmele Domnului Isus nu este un mijloc prin care noi obținem răscumpărarea sau nașterea din nou, ci este rezultatul răscumpărării noastre și roada ei, a faptului că noi am primit viața veșnică. Orice încercare a omului, să imite pe Dumnezeu sau să urmeze pe Dumnezeu, înainte ca el prin nașterea din nou să fi devenit părtași naturii divine, este cea mai mare nebunie și totodată este aroganță. Noi însă „ca niște copii preaiubiți” suntem prin harul și ajutorul lui Dumnezeu capabili să fim imitatori ai lui Dumnezeu. Cei necredincioși sunt „fii ai diavolului” și nu au altă dorință decât să facă „poftele tatălui lor” (Ioan 8.44). Este absolut normal, că copiii imită pe părinții lor și vor să facă tot ce fac părinții.

Același lucru este valabil și pentru noi credincioșii. Dumnezeu ne-a salvat prin harul Său și ne-a dat viața veșnică – aceasta este natura Sa proprie. El așteaptă deci ca noi să fim imitatorii Lui. El este exemplul și modelul nostru în toate; în gânduri, în cuvânt, în faptă. Modelul și etalonul umblării credinciosului aici pe pământ constă deci nu din porunci și interdicții, ci din revelarea lui Dumnezeu Însuși și a caracterului Său în Fiul Său preaiubit, în Domnul nostru Isus Hristos. „Ca niște copii ai ascultării, nu vă potriviți poftelor pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel ce va chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (1 Petru 1.14.15)! „Cine zice că rămâne în El este dator și el însuși să umble așa cum a umblat El” (1 Ioan 2.6).

S-ar putea să ni se pară ciudat, că noi suntem solicitați să fim imitatori ai lui Dumnezeu, pe care niciodată nu L-am văzut. Dar cuvintele Domnului Isus ne dau răspunsul la această problemă: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18). El spune despre Sine Însuși și: „De atâta timp sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl; și cum spui tu: „Arată-ni-L pe Tatăl?”„ (Ioan 14.9). „Pentru că în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2.9).

Umblarea în dragoste

Versetul 2

Efeseni 5.2: … și umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă.

Duhul Sfânt vorbește în această scrisoare în mod deosebit despre umblarea credinciosului. El ne arată poziția noastră cerească și binecuvântările noastre spirituale, cu care am fost binecuvântați în Hristos. El vorbește despre faptul, că noi am fost așezați în El în locurile cerești; dar pe de altă parte El vorbește mult și despre umblare, care ar trebui să fie în concordanță cu privilegiile noastre binecuvântate. În acest capitol El amintește umblarea noastră sub trei aspecte: umblare în dragoste (Efeseni 5.2), umblare în lumină (Efeseni 5.8) și umblare cu grijă (Efeseni 5.15).

„Umblați în dragoste”. Aceia, cărora apostolul le vorbește aici, au fost odinioară păcătoși sărmani, morți în păcate și greșeli; dar prin harul lui Dumnezeu au fost aduși să cunoască dragostea lui Hristos, pe care El a revelat-o așa de deplin prin moartea Sa suplinitoare pe cruce. Prin credința în El ei au trecut de la moarte la viață, și dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile lor prin Duhul Sfânt, care le-a fost dat. De aceea Dumnezeu așteaptă acum, ca ei să umble în dragoste. Nu este suficient că noi cunoaștem dragostea, ci noi ar trebui să umblăm practic în ea. „Copiilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr” (1 Ioan 3.18).

Etalonul dragostei, corespunzător căruia noi trebuie să umblăm, este Hristos Însuși. „După cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.” Cât de adevărat, ce etalon mare, care ar trebui să caracterizeze umblarea noastră de creștini! Dragostea lui Hristos pentru noi a fost așa de puternică, că nici chiar moartea nu a putut s-o stingă sau s-o întrerupă. „El ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.” Este această dragoste care se jertfește pe sine, pe care noi suntem chemați s-o imităm. Dragostea își găsește satisfacția în a sluji aceluia pe care îl iubește. Tot așa și creștinul, care vrea să urmeze pe Hristos în dragostea Sa, va găsi bucurie și desfătare în slujirea altora.

Jertfa lui Hristos

Duhul Sfânt ne prezintă aici jertfa lui Hristos privită din mai multe părți. „Și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi”, „care a purtat El Însuși păcatele noastre pe trupul Său pe lemn” (1 Petru 2.24). Prințul vieții a murit, pentru ca noi, care eram morți, să trăim. Preamărit să-I fie Numele vrednic de adorare!

Dar mai este și o altă parte prețioasă a morții ca jertfă a lui Hristos pentru noi. El S-a dat pe Sine Însuși „ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă”. El a fost singurul Om, care atât în viața Sa cât și în moartea Sa pe cruce a fost desăvârșit de ascultător față de Dumnezeu și L-a glorificat pe Dumnezeu. „Dar ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl și cum Mi-a poruncit Tatăl, așa fac. Ridicați-vă, să plecăm de aici!” (Ioan 14.31). Unde s-au dus ei? La cruce, unde El a făcut și a terminat lucrarea, pe care Tatăl I-a dat-o s-o facă. (Ioan 17.4).

Da, El a fost „jertfa de ardere de tot”, „de un miros plăcut Domnului”, care S-a ridicat spre Dumnezeu și a satisfăcut inima Sa. Toate desăvârșirile Lui, care s-au revelat în dăruirea Sa Dumnezeului Său, ne sunt acum socotite nouă. Așa ne vede Dumnezeu pentru veșnicie, ca fiind în El, ca fiind făcuți plăcuți în Preaiubitul. Da, El ne iubește cu aceeași dragoste, cu care El iubește pe Fiul. Ce ne mai rămâne, având în vedere această înălțime uimitoare, la care ne-a ridicat dragostea lui Dumnezeu, Tatăl, și a Domnului Isus Hristos, ca și Cap al nostru, decât să ne plecăm înaintea Lui în admirație și adorare?

Ce se cuvine sfinților

Versetul 3

Efeseni 5.3: Iar curvie și orice necurăție sau lăcomie nici să nu fie numite între voi, cum se cuvine unor sfinți, …”

Apostolul schimbă aici deodată subiectul studiului. El nu mai vorbește despre obligațiile credinciosului, de a fi imitator al lui Dumnezeu, ca un copil preaiubit, și să umble în dragoste, așa cum Hristos ne-a iubit, ci el ne atenționează cu privire la orice necurăție și păcat, care sunt amintite aici. În realitate sfinții din Efes, înainte de întoarcerea lor la Dumnezeu, au aparținut păgânilor slujitori la idoli. Ei au practicat tot felul de necurății și păcate, și aveau nevoie să fie atenționați, să nu se reîntoarcă la această umblare rea. Dar nu numai ei aveau nevoie să fie atenționați, ci și credincioșii zilelor noastre au nevoie de atenționare; căci inima omenească a rămas aceeași și nici nu s-a schimbat și nici nu s-a îmbunătățit, cu toate descoperirile și metodele de educare moderne.

În timpul apostolului Pavel între națiuni s-a practicat orice formă de rău. Și astăzi răul progresează permanent, din cauza influențelor moderne, care nu existau în timpul acela; să ne gândim numai la cinema, sălile de dans, magazinele pornografice, și multe altele. Vai, cât de mult avem noi nevoie să veghem și să stăruim în rugăciune, pentru ca să fim păziți de Domnul de aceste păcate, pentru ca curvia și necurăția și lăcomia să nu fie numite între noi.

Să nu uităm, că noi avem în noi aceeași natură decăzută și păcătoasă, ca toate ființele omenești, fără să se țină seama de prestigiul persoanei. Dar ce ne diferențiază pe noi de necredincioși, este, că noi am primit o natură divină, și că noi posedăm pe Duhul Sfânt, care ne dă putere să ne ridicăm deasupra înclinațiilor rele ale inimii noastre și să omorâm lucrările cărnii. Noi ar trebui nu numai să nu practicăm aceste păcate, ci ele nu trebuie nici măcar numite, sau să ne gândim la ele, așa cum se cuvine sfinților. „Pentru că este rușinos și a spune cele făcute de ei în ascuns” (vezi Efeseni 5.12).

Folosirea greșită a limbii

Versetul 4

Efeseni 5.4: … și nici lucruri rușinoase, nici vorbire nechibzuită, nici glumă proastă, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă mulțumire.

Apostolul pune aceste păcate alături de păcatul necurăției, care a fost amintit în versetul anterior. „Lucrările rușinoase” este tot ce atrage inimile și gândurile noastre spre lucruri rele, fie în faptele noastre sau în discuțiile noastre; căci în acest verset este vorba în principal de limbă.

Prin „glume proaste” se înțelege vorbirea proastă și fără pricepere. Folosirea limbii pentru o vorbire rea nu se cuvine unui credincios adevărat.

În ceea ce privește „glumele proaste” practicate și de mulți credincioși, Duhul lui Dumnezeu plasează păcatul acesta în rândul păcatelor necurăției. Unii gândesc că sunt înțelepți și demni de admirat, dacă distrează pe alții, folosind deseori expresii care nu se cuvin unui credincios. Uneori se folosesc cuvinte cu înțeles dublu și aluzii indirecte care dăunează ascultătorilor și îi rănesc, sau lezează demnitatea și onoarea celor care nu sunt de față, și se uită ce spune înțeleptul Solomon: „Cine vorbește cu ușurătate este asemenea străpungerilor unei săbii, dar limba înțeleptului este sănătate” (Proverbe 12.18).

Aceasta nu înseamnă că credinciosul trebuie să aibă fața posomorâtă și gravă. Nu, Dumnezeu dorește să vadă pe adevăratul credincios totdeauna fericit și bucuros, așa cum se spune în Proverbe 17.22: „O inimă veselă dă sănătate”. Biblia nu interzice nicidecum râsul. Așa cum a spus cineva: „Mă tem de acei oameni care au devenit așa de ,sfinți’, că interzic râsul.” În timp ce râsul este una din caracteristicile prin care omul de deosebește de celelalte creaturi.

Prin „glumele proaste” viața spirituală este scobită. Domnul să ne păzească de glume proaste și de vorbe nechibzuite! Fie ca buzele noastre să fie mai degrabă închinate Domnului și să reverse laudă și mulțumire și adorare față de Numele Său.

Semnele caracteristice ale unui credincios

Versetul 5

Efeseni 5.5: Pentru că știți și cunoașteți aceasta, că nici un curvar, sau necurat, sau lacom, care este un idolatru, nu are moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.

Apostolul aduce aminte credincioșilor de faptul, că ceea ce el le scrie acum nu este nicidecum ceva nou, ci este un fapt cunoscut de ei toți, și că nimeni care umblă în aceste păcate nu poate fi un adevărat fiu al lui Dumnezeu. O astfel de persoană nu are nici o parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. Harul nespus de bogat al lui Dumnezeu oferă păcătosului cel mai rău și mai stricat salvarea din condamnarea veșnică și eliberarea de puterea păcatului. Dar dacă cineva respinge oferta lui Dumnezeu pentru salvare și preferă să stăruie în acele necurății și păcate, el nu are nici o parte la moștenirea veșnică.

Dragostea nemărginită a lui Dumnezeu a găsit în crucea lui Hristos un mijloc de rezolvare a problemei păcatului, căci sfințenia Sa cu nici un chip nu poate trata cu ușurătate păcatul. Este imposibil ca Dumnezeu și păcatul să poată merge împreună. De aceea apostolul atenționează din nou pe credincioși să nu cadă din nou în astfel de păcate. El spune că un om lacom este un idolatru, care își revendică dreptul a toate. Un om lacom în realitate adoră un idol, și acest idol este el însuși. De aceea apostolul pune pe omul lacom pe aceeași treaptă cu cel necurat, care aleargă numai după plăcerile lui necurate.

Versetele 6,7

Efeseni 5.6,7: Nimeni să nu vă amăgească prin cuvinte goale, căci din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Deci nu fiţi împreună-părtaşi cu ei.

Apostolul atenționează pe credincios să nu fie amăgit de idei străine și păreri ale oamenilor păcătoși, care pot vorbi mult despre harul lui Dumnezeu, în realitate transformă harul lui Dumnezeu în destrăbălare. El îi asigură că mânia lui Dumnezeu va veni cu siguranță peste fiii neascultării și peste fiecare care trăiește în păcat. Noi trebuie să ne rugăm pentru astfel de oameni, ca Domnul să Se îndure de ei și să-i salveze, dar în niciun fel noi nu trebuie să avem părtășie cu ei.

Umblarea în lumină

Versetul 8

Efeseni 5.8: Pentru că odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul; umblați ca niște copii ai luminii …

Capitolul 5 a început cu îndemnul de a umbla în dragoste, „după cum și Hristos ne-a iubit”. Aici dimpotrivă, Duhul Sfânt ne îndeamnă să umblăm „ca niște copii ai luminii”, referindu-se la diferența uriașă între starea noastră de odinioară și starea noastră de acum ca credincioși. – „Pentru că odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul”. În capitolul 2 apostolul a comparat moartea și viața, aici însă găsim întunericul pus în opoziție cu lumina. Noi am devenit în realitate lumină în Domnul, de aceea nu avem nimic a face cu fiii neascultării. „Să nu aveți părtășie cu ei.”

Există realmente două imperii mari, și fiecare om din lumea aceasta aparține unuia sau altuia: imperiul lui Satan (imperiul întunericului) și imperiul Domnului Isus (imperiul luminii). Omul care nu s-a întors la Dumnezeu este ca și sclav al lui Satan supus puterii întunericului. El iubește întunericul mai mult decât lumina, deoarece faptele lui sunt rele (Ioan 3.19). El nu este numai în întuneric, ci el însuși este „întuneric”, și tot ce face și ce gândește este întuneric, deoarece el nu cunoaște altceva.

Și creștinul adevărat a fost odinioară întuneric, dar începând din momentul când L-a luat pe Domnul Isus, Lumina lumii, ca Mântuitor personal al său, Dumnezeu, Tatăl, l-a eliberat, de sub puterea întunericului și l-a strămutat în împărăția Fiului dragostei sale (Coloseni 1.13). „Pentru că Dumnezeu care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric”, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4.6). Credinciosul este nu numai în lumină, ci el este realmente „lumină în Domnul”. „Umblați ca niște copii ai luminii”. Cum am mai putea umbla în lucruri de care astăzi noi ne rușinăm?

Când Domnul Isus a fost în lumea aceasta, El a spus despre Sine Însuși: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8.12). El a dat deci acelora care Îi aparțin, marea onoare și privilegiul prețios să ocupe aceeași poziție minunată pe care El Însuși a practicat-o. El a spus ucenicilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii … Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrările voastre cele bune și să-L glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5.14,16). Pentru ca noi să putem lumina ca lumini este necesar să fim permanent umpluți de Duhul Sfânt și în felul acesta să trezim atenția oamenilor, nu pentru ca să ne punem pe prim plan, ci pentru ca Hristos să poată fi văzut în viața noastră și Dumnezeu și Tatăl nostru să fie glorificat.

Domnul Isus a vorbit despre Ioan Botezătorul ca despre „lumina care arde și luminează” (Ioan 5.35). Era intenția lui Ioan să lumineze drumul altora spre Hristos – nu drumul spre sine însuși. Este și dorința noastră să luminăm ca lumini în lumea aceasta? Aceasta necesită autodisciplinare și atitudinea de a fi nimic, pentru ca Hristos să fie totul. Numai așa putem fi „copii ai lui Dumnezeu fără vină în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, în care străluciți ca niște luminători în lume” (Filipeni 2.15). Propovăduitorul spune: „Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei” (Proverbe 4.18).

Rodul luminii

Versetul 9

Efeseni 5.9: … pentru că rodul luminii constă în orice bunătate și dreptate și adevăr, …

Apostolul ne prezintă aici trei lucruri: bunătate, dreptate și adevăr. Aceste virtuți stau în opoziție cu lucrările întunericului. Fără îndoială, este puterea Duhului Sfânt, care lucrează în noi, cea care dă naștere la acest rod a luminii. Apostolul pune aici rodul luminii față în față cu lucrările întunericului; în timp ce în Galateni 5.22,23 nu este vorba de rodul luminii. Ci de „rodul Duhului Sfânt”, Galateni 5 se ocupă cu contrastul dintre Duh și carne.

Rodul luminii constă în orice bunătate și dreptate și adevăr. Dumnezeu dorește ca aceste virtuți morale, frumoase, care sunt în El Însuși, să se facă vizibile și în viața noastră. Aceste principii divine sunt în concordanță cu viața nouă, pe care El ne-a dat-o în Hristos și prin Hristos. Natura nouă, care ne-a dăruit-o Dumnezeu, dorește orice bunătate, dreptate și adevăr. Cât de cu totul altfel ar arăta printre noi, dacă noi am fi mai mult imitatori ai lui Dumnezeu în bunătatea Sa față de alții, prin aceea că noi arătăm bunătate și îndurare tuturor oamenilor, fie că ei ne iubesc sau nu. Acest har ar trebui deci să caracterizeze pe toți copiii luminii. Ce prețios este când noi revelăm rodul luminii în faptele dreptății.

Cuvintele noastre, gândurile și faptele noastre ar trebui să fie în concordanță cu dreptatea. Aceasta este ce ne deosebește pe noi ca și copii ai luminii de copiii întunericului, care sunt stăpâniți de egoism. Arătăm noi în legăturile noastre cu toți ceilalți bunătate și dreptate, și este viața noastră personală caracterizată în toate detaliile ei prin veridicitate? Domnul iubește „ca adevărul să fie în inimă” (Psalmul 51.6) și de aceea în viața noastră creștină ca și copii ai luminii nu trebuie să fie nici un loc pentru fățărnicie și nesinceritate.

Versetul 10

Efeseni 5.10: … cercetați ce este plăcut înaintea Domnului; …

Cuvântul „cercetați” înseamnă aici a examina sau a investiga, ca să aflăm ce este plăcut Domnului. Da, să cercetăm în toate lucrurile cunoașterea voii Sale! Un creștin adevărat nu se va lăsa călăuzit de motive egoiste. El nu trebuie să aibă o vorbire de felul „presupun, sau gândesc, sau cred că aceasta este cel mai bine să se facă” sau „nu văd nimic greșit în aceasta sau în aceea”. Dacă cineva vrea să urmeze pe Hristos și vrea să fie călăuzit de Duhul Său Sfânt, care locuiește în noi, el va spune mai degrabă: „Îi va place lui Hristos, dacă fac aceasta, sau va fi glorificat Domnul și Mântuitorul meu preamărit, dacă merg în locul acesta sau acela?” Numai cu o astfel de gândire și numai pe această cale vom afla ce Îi este plăcut Domnului.

Despărțirea între lumină și întuneric

Versetul 11

Efeseni 5.11: … și nu aveți comuniune cu lucrările neroditoare ale întunericului, ci, mai degrabă, dezaprobați-le, …

Pentru un creștin adevărat este imposibil să aibă părtășie cu copiii neascultării, care trăiesc în întuneric, fără să se întineze de lucrările lor rele și necurate. Din acest motiv găsim în scrisorile apostolului Pavel așa de multe atenționări cu privire la amestec sau părtășie cu necredincioșii. „V-am scris în epistolă să nu vă însoțiți cu curvarii” (1 Corinteni 5.9). „Nu vă înjugați nepotrivit cu cei necredincioși; pentru că ce legătură este între dreptate și fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul? … sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (2 Corinteni 6.14,15).

Un credincios adevărat se păzește deci să nu aibă părtășie cu necredincioșii. Noi nu ar trebui să fim sub același jug cu necredincioșii în nici o legătură a vieții noastre. Aceasta este valabil atât în legăturile de căsnicie, cât și în legăturile lumești, culturale și religioase. „Dumnezeu este lumină și în El nu este nicidecum întuneric. Dacă zicem că avem comuniune cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu practicăm adevărul” (1 Ioan 1.5,6).

Noi nu trebuie să avem nici o comuniune cu lucrările neroditoare ale întunericului, ci să le dezaprobăm printr-o viață de dăruire totală și printr-o vorbire sănătoasă, necondamnabilă. Ne găsim în totală opoziție cu Dumnezeu, dacă prezentăm răul într-o lumină favorabilă, dacă căutăm să scuzăm păcatele noastre. Când Hristos a mers pe pământ, viața Sa fără păcat și sfântă era o condamnare permanentă a acțiunilor și gândurilor oamenilor păcătoși. Noi ar trebui să-L urmăm și în această privință și să umblăm în lumină și în felul acesta să dezaprobăm lucrările neroditoare ale întunericului.

Versetul 12

Efeseni 5.12: … pentru că este rușinos și a spune cele făcute de ei în ascuns.

Creștinul înțelept, a cărui inimă și minte sunt umplute de Hristos și curăția Sa, se va preocupa numai cu lucruri nobile și curate. El nu se va deda la vulgaritate și necurăția oamenilor răi, el nu va lăsa gândurile lui nici măcar pentru o clipă să zăbovească la lucrurile rușinoase, ascunse, ale copiilor neascultării, care locuiesc în întuneric.

Lumina descopere totul

Versetul 13

Efeseni 5.13: Dar toate, fiind date pe față, sunt arătate de lumină, pentru că ceea ce face ca totul să fie arătat este lumina.

Este bine să ținem seama, că versetul anterior „să nu aveți comuniune cu lucrările neroditoare ale întunericului, ci, mai degrabă, dezaprobați-le” nu înseamnă că noi trebuie să umblăm încoace și încolo și să depistăm păcatele altora și să le facem cunoscut public. Dacă viața noastră practică este curată, sfântă și dedicată lui Hristos, prin aceea că Îl imităm în toate, atunci lumina va revela totul din jurul nostru. Nu există nimic care să demaște păcatul ca atare și să dea pe față răul așa cum face lumina lui Dumnezeu, „pentru că oricine face rău urăște lumina și nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie condamnate; dar cel care practică adevărul vine la lumină, ca faptele lui să se arate, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu” (Ioan 3.20,21).

Lumina descopere adevăratul caracter al tuturor lucrurilor. Când Domnul Isus a fost aici pe pământ, El a dat pe față fățărnicia fariseilor. Înainte răul acestor oameni nu a fost cunoscut în caracterul său nici de ucenici și nici de ceilalți oameni. Dar când Hristos a făcut să cadă lumina adevărului Său pe conștiința lor, ei au fost arătați în adevăratul lor caracter. Fără lumină nu putem cunoaște lucrurile cum sunt ele în realitate. Dumnezeu ne-a făcut în harul Său „lumini în Domnul”, „ca să fiți fără cusur și curați, copii ai lui Dumnezeu fără vină în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, în care străluciți ca niște luminători în lume” (Filipeni 2.15). În felul acesta putem fi o binecuvântare pentru oamenii care trăiesc în jurul nostru în întuneric și în umbra morții, prin aceea că le aducem lumina.

Trezirea

Versetul 14

Efeseni 5.14: De aceea zice: „Trezește-te tu, care dormi, scoală-te dintre cei morți și Hristos te va lumina!”

Duhul Sfânt se adresează cu aceste cuvinte nu la necredincioși, ci la credincioși adevărați, care au trecut din moarte la viață. Ei nu mai sunt morți spiritual, ci trăiesc în Hristos și cu Hristos. Dar, vai!, ei nu se bucură totdeauna de viața nouă cu toate bucuriile și privilegiile ei! Ei sunt mântuiți prin har, dar ei au pierdut bucuria mântuirii. Ei s-au dedat somnului și prin aceasta slăbiciunii. Ei au pierdut puterea spirituală, au părăsit dragostea lor dintâi. Ei dorm în mormintele morților spiritual, și privit din afară nu este nici o deosebire între ei și aceia care sunt morți în păcate și fărădelegi. Ah, nu este acesta un tablou adevărat al multor copii ai lui Dumnezeu? Nu-i mai poți deosebi de copiii lumi acesteia. Apostolul atenționează și îndeamnă pe fiecare care doarme fără grijă, să se trezească din somnul lui spiritual și să se scoale dintre morții spiritual.

Minunat har al Domnului! El dorește ca poporul Său să aibă lămpile aprinse, bucurându-se de lumina și strălucirea feței Sale și reflectând-o în ființa lor. Acesta este motivul apelului adresat fiecăruia din noi: „Trezește-te tu, care dormi … și Hristos te va lumina”. Cel care doarme nu poate vedea lumina, el nu se poate bucura de lumină și nici nu poate s-o reflecte.

Umblare cu grijă

Versetele 15,16

Efeseni 5.15,16: Vedeți deci cu grijă cum umblați, nu ca neînțelepți, ci ca înțelepți, răscumpărând timpul, pentru că zilele sunt rele.

Acest capitol a început cu îndemnul de a umbla în dragoste (Efeseni 5.2), apoi de a umbla în lumină, „umblați ca niște copii ai luminii” (Efeseni 5.8), și aici Duhul Sfânt ne îndeamnă să umblăm cu grijă. Să observăm că aceasta este a șaptea oară, și ultima dată, când în această scrisoare se fac referiri la umblare – în această scrisoare, în care Duhul Sfânt descrie poziția noastră cerească ca trup al lui Hristos, care este Capul înviat dintre cei morți, acum glorificat la dreapta Tatălui. Apoi, că noi în El, în Hristos, suntem binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești. De aceea Duhul Sfânt accentuează aici umblarea practică mai mult ca oriunde în alte epistole, pentru că în măsura în care poziția noastră este sublimă, în aceeași măsură este și responsabilitatea noastră de a umbla corespunzător acestei poziții.

Umblarea credinciosului cu grijă înseamnă o umblare cu prudență mare și vigilență spirituală în orice moment, și anume prin aceea că el se sprijină pe Domnul și pe harul Său. Despre lumea în care trăim se spune: „veacul rău de acum” (Galateni 1.4) și: „lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5.19). Diavolul este „prințul lumii acesteia”, de aceea noi trebuie să fim veghetori și prudenți. Satan este împotrivitorul lui Hristos și este și împotrivitorul noastră, el pune în calea noastră tot felul de capcane și sapă multe gropi, ca să ne prăvălească în ele. De aceea să fim prudenți spiritual, „nu ca neînțelepți, ci ca înțelepți”, știind cum să facem fiecare pas – cum să ne ridicăm piciorul și unde să-l punem, și să avem privirea ageră și mintea luminată, ca să cunoaștem care este următorul nostru pas. Cel înțelept știe să facă fiecare pas în concordanță cu voia lui Dumnezeu. El știe ce cuvinte să rostească și ce fapte să facă, el cunoaște pe cei cu inima curată, ca să umble împreună cu ei și prin colaborarea cu ei să aibă parte de foloase spirituale. Marea dorință a înțeleptului este ca umblarea lui să fie spre glorificarea Domnului Isus.

Cel neînțelept dimpotrivă umblă în lumea aceasta fără să-și dea seama de pericole și obstacole și nu ia seama la urmările fatale ale unei umblări nechibzuite – la umblarea unui neînțelept. Fii atent, iubit frate în Hristos, la legăturile cu necredincioșii, la umblarea pe căile lor, sub pretextul că aceștia sunt în număr mai mare. Fii atent la umblarea ta și nu fă nimic care dezonorează Numele Domnului tău și dăunează vieții tale spirituale, sub pretextul că alții o fac. Fii înțelept și „ochii tăi să privească drept și pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cumpănește cărarea picioarelor tale și toate căile tale să fie bine rânduite. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga; depărtează-ți piciorul de la rău!” (Proverbe 4.25-27).

„Răscumpărând timpul, pentru că zilele sunt rele.” Aceasta înseamnă că datoria creștinului adevărat este să folosească ocaziile și să nu le lase să-i scape din mână. Să le folosească pentru mărturia pentru Domnul său și în lucrarea Sa. Timpul se scurge cu grăbire și clipele trecute nu mai pot fi luate înapoi. Ziua de ieri a trecut pentru totdeauna – și tot așa va trece și ziua de astăzi și cine o va putea aduce înapoi? Așa este întreaga viață, oricât de lungă ar fi ea, ea va trece repede. „Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani … căci anii trec iute și noi zburăm” (Psalmul 90.10). Înțeleptul răscumpără timpul, prin aceea că folosește fiecare clipă spre onoarea Domnului său, înainte ca ea să-i dispară din mână.

Preaiubiților, revenirea Domnului s-a apropiat foarte mult. Timpul în care noi Îl glorificăm, în care depunem mărturie pentru El și în care putem să-I slujim, este timpul vieții noastre de acum. Noi vrem să răscumpărăm timpul. Vrem să lucrăm, atâta timp cât este ziuă. „Vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (Ioan 9.4). „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul” (1 Corinteni 15.58).

„Căci zilele sunt rele”: aceasta este ce ne stimulează la o umblare cu grijă și pentru răscumpărarea timpului și folosirea fiecărei ocazii pentru mărturie și lucrare pentru Domnul nostru. Astăzi ușa este deschisă înaintea ta pentru mărturie și lucrare pentru Domnul. Nu trata cu superficialitate acest timp. Cine știe dacă această ușă mâine va mai fi deschisă sau dintr-un motiv oarecare se va închide? De aceea noi trebuie să răscumpărăm timpul, căci zilele sunt rele.

Cunoașterea voii lui Dumnezeu

Versetul 17

Efeseni 5.17: De aceea, nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului.

Este numai o cale, pe care putem obține adevărata înțelepciune, și aceasta este, când noi obținem înțelegere cu privire la voia Domnului. O, să-L preamărim, pentru că El ne-a dat Cuvântul Său viu, așa că noi putem ști, care este voia Sa cea desăvârșită; căci fără Cuvântul Domnului nu am cunoaște voia Sa. Este imposibil să aflăm din alte surse care este voia Domnului. Cuvântul Său este etalonul desăvârșit pentru viața creștină, și Duhul Sfânt, care locuiește în noi, ne dă putere și ne face capabili să trăim potrivit acestui Cuvânt divin.

Ce umilitor și ce rușinos este totodată să vedem cât de mulți credincioși neglijează studiul Cuvântului lui Dumnezeu, acest Cuvânt sfânt, singurul care poate hrăni și satisface viața spirituală. Ah, fie ca fiecare creștin să aibă grijă să citească și să studieze zilnic Cuvântul lui Dumnezeu. Cercetează Cuvântul cu rugăciune, și vei găsi în El hrană pentru viața ta spirituală. El este „laptele curat al Cuvântului” și este singura pâine care satură sufletul, căci „omul să nu trăiască numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4). Prin acesta credinciosul poate afla care este voia lui Dumnezeu cu privire la fiecare împrejurare din viața sa. Din el primim înțelepciunea de care avem nevoie. El este o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărarea noastră.

Domnul Isus a spus: „cercetați Scripturile”. Aceasta ne este spus tuturor, și noi ar trebui să ascultăm de acest îndemn, care este totuși spre binecuvântarea și folosul nostru; căci dacă nu o facem, vom ajunge să păcătuim. Dacă am căzut în păcat, să venim la El și să mărturisim păcatul, să mărturisim și că ne-am făcut vinovați de păcatul neglijării Cuvântului Său.

A fi umplut cu Duhul

Versetul 18

Efeseni 5.18: Și nu vă îmbătați de vin, în care este destrăbălare, ci fiți umpluți de Duh, …

Apostolul ne arată aici un contrast mare: „îmbătat cu vin” și „umplut de Duh”. De ce face apostolul această comparație? Motivul este, că omul beat și cel care este sub influența vinului devine o altă persoană decât este el în mod normal. El spune și face lucruri, pe care el niciodată nu le-ar spune și nu le-ar face, dacă ar fi cu mintea clară. Aceasta este desigur ceva pe care un credincios adevărat niciodată nu trebuie să-l permită, „nu fiți nepricepuți … și nu vă îmbătați de vin”. Duhul Sfânt trebuie să aibă controlul asupra ființei lui întregi, și în măsura în care aceasta are loc, el va vorbi despre lucrurile spirituale și va încerca să slujească Domnului în puterea Duhului.

Cât de mulți oameni săraci nu caută prin consumul de alcool să devină veseli și fericiți sau să uite grijile lor. Însă această băutură pune stăpânire pe duh și suflet și macină omul întreg. Cât de numeroase sunt atenționările în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la consumul de vin:

„Vinul este batjocoritor, băutura tare este zgomotoasă; oricine se abate la ele nu este înțelept” (Proverbe 20.1).
„Nu fi printre băutorii de vin, printre mâncăcioșii neînfrânați. Pentru că bețivul și mâncăciosul vor sărăci; și somnolența îmbracă în zdrențe” (Proverbe 23.20,21).
„Pentru cine este ‚Of!’? Pentru cine este ‚Vai de mine!’? Ale cui certurile? A cui plângerea? Ale cui rănile fără motiv? A cui roșeața ochilor? Ale celor care întârzie mult la vin, ale celor care merg să încerce vinul amestecat. Nu te uita la vin când este roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor. La sfârșit mușcă asemenea unui șarpe și înțeapă ca o viperă. Ochii tăi vor privi femei străine și inima ta va spune lucruri stricate. Și vei fi asemenea celui culcat în inima mării și asemenea celui culcat pe vârful unui catarg: ‚M-au bătut, dar nu mă doare! M-au lovit, dar n-am știut! Când mă voi trezi? Îl voi căuta din nou!’” (Proverbe 23.29-35).

Sunt mai multe locuri de felul acesta în Cuvântul lui Dumnezeu, care arată clar, că astfel de lucruri nu ar trebui să se găsească printre creștinii adevărați, al căror privilegiu este mai degrabă să fie plini de Duhul Sfânt. Aceasta ar trebui să fie experiența permanentă a credinciosului. Să nu gândim că a fi umplut cu Duhul Sfânt este exclusiv privilegiul unor persoane deosebit de favorizate sau a unei grupe alese de credincioși, ci este privilegiul tuturor credincioșilor adevărați, și de aceea ar trebui să fie o experiență permanentă.

Este însă deosebit de important pentru noi să vedem, că acest adevăr important, a fi plin cu Duhul Sfânt, nu înseamnă că noi trebuie să ne rugăm pentru primirea Duhului Sfânt; căci fiecare credincios adevărat a fost botezat cu Duhul Sfânt, „noi toți am fost botezați de un singur Duh într-un singur trup …” (1 Corinteni 12.13). A fi umplut cu Duhul Sfânt nu înseamnă nici că noi vom face minuni și vom vorbi în alte limbi, „pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1.7).

Activitatea principală a Duhului Sfânt este să ia din lucrurile lui Hristos și să ni le arate. El ne călăuzește să vedem frumusețea și desăvârșirea și virtuțile Domnului nostru Isus Hristos. Pentru aceasta atrage inimile și sentimentele noastre spre El, noi Îl iubim mai mult și suntem atrași mai intim la inima Lui, pentru ca apoi să trăim o viață de renunțare la sine și dedicare față de El. În felul acesta în măsura în care ne luăm timp să-L contemplăm și să savurăm Persoana Sa binecuvântată, în aceeași măsură vom fi transformați în chipul Său (2 Corinteni 3.18).

Psalmi, cântări de laudă și cântări duhovnicești

Versetul 19

Efeseni 5.19: … vorbind între voi cu psalmi și cântări de laudă și cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului în inima voastră, …

Ce prețioase sunt roadele locuirii Duhului Sfânt în noi! Credincioșii, care sunt umpluți cu Duhul Sfânt, vorbesc cu plăcere unul cu altul despre Persoana Domnului. Ce bucure este și pentru Domnul, când vede că ai Săi, pe care El îi iubește, vorbesc unul cu altul despre El și despre dragostea și harul Său. „Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei care se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui” (Maleahi 3.16). Inimile credincioșilor umpluți cu Duhul Sfânt se revarsă cu psalmi și cântări de laudă pentru Domnul. „Voi cânta Domnului toată viața mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi. Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul” (Psalmul 104.33,34).

Apostolul Pavel a scris credincioșilor din Colose: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându-vă și îndemnându-vă unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har” (Coloseni 3.16). Găsim aici, că psalmii și cântările de laudă și cântările spirituale sunt rodul faptului că Cuvântul Domnului locuiește din belșug în credincioși; în timp ce în capitolul nostru găsim că ele sunt rodul locuirii lăuntrice a Duhului. Explicația pentru aceasta este simplă: credinciosul, care este umplut cu Cuvântul lui Dumnezeu, este umplut și cu Duhul Sfânt; căci dacă Cuvântul lui Dumnezeu este regula vieții și umblării noastre, atunci vom fi și ascultători de bună voie și ne vom preda Lui. Atunci Duhul Sfânt, liber și nestingherit și activ, va preocupa inimile noastre cu desăvârșirile și frumusețea Domnului nostru Isus Hristos, care este „mai frumos decât fiii oamenilor”, și astfel inimile noastre se vor revărsa în psalmi și cântări de laudă pentru El.

„Vorbind între voi …” înseamnă, că atunci când suntem împreună adunați în Numele Domnului nostru Isus Hristos, și avem un gând și o dorință, ne zidim unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă pentru Domnul.

„Psalmi”. Poporul Domnului din Vechiul Testament obișnuia să cânte din cartea psalmilor, și fără îndoială noi găsim în această carte cuvinte și exprimări minunate, care își găsesc replica în experiențele creștinului din timpul călătoriei lui prin lumea și pustia aceasta. Cu toate că psalmii în vorbirea lor nu ating înălțimea poziției cerești a creștinului și privilegiile sale în timpul actual de har, noi găsim totuși în multe părți ale lor lucruri despre care putem cânta și care exprimă situațiile și experiențele diferite ale vieții noastre din timpul actual.

„Cântări de laudă” sunt acele cântări care sunt cântate spre lauda lui Dumnezeu Însuși. Ele nu au ca temă împrejurările noastre și experiențele noastre. Ele se preocupă mai degrabă cu Dumnezeu, Tatăl nostru, în maiestatea Sa și în gloria Sa și în harul Său și cu Domnul Isus Hristos în toată desăvârșirea Sa și dragostea Sa nemărginită, și cu lucrarea Sa de răscumpărare. Ele sunt expresia laudei și adorării aduse de copiii lui Dumnezeu pentru Dumnezeul și Tatăl lor și pentru Domnul Isus Hristos.

„Cântări spirituale” vrea să spună, că nu sunt cântări lumești. Cântările spirituale se preocupă cu adevăruri și subiecte creștine, ca de exemplu: viața sfințirii practice, dedicarea pentru Domnul, încrederea în El, oricare ar fi împrejurările vieții, rugăciune, cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu și în general cu ce servește la adâncirea vieții spirituale. Ele pot include și cântări ale Evangheliei, în care păcătoșii pierduți sunt chemați la pocăință și credința în Domnul Isus Hristos.

„Lăudând și cântând Domnului în inima voastră”. Domnul se bucură de „adevărul din inimă”, nu de glasul frumos, care se aude în afară. Cu toate că cântările spirituale trebuie cântate ca să se audă în afară, rămâne totuși un lucru esențial; cântările trebuie să vină dintr-o inimă umplută cu Duhul Sfânt. Subiectul cântării trebuie să fie Domnul Isus Însuși, „lăudând și cântând Domnului în inima voastră”. Nu va mai dura mult și Domnul Isus va fi subiectul „cântării noi” în ceruri. Este însă lucrarea Duhului Sfânt în noi, în timp ce noi suntem încă în lumea aceasta, să umple inimile noastre cu psalmi și cântări de laudă, înainte ca noi să ajungem în casa Tatălui. „Slujiți Domnului cu bucurie, veniți înaintea Lui cu cântece de biruință! … Intrați cu mulțumire pe porțile Lui, cu laude în curțile Lui! Mulțumiți-I și binecuvântați-I Numele!” (Psalmul 100.2,4) „Ferice de poporul care cunoaște strigătul de bucurie, care umblă în lumina Feței tale, Doamne! Ei se bucură toată ziua de Numele Tău” (Psalmul 89.15,16).

Să fi mulțumit

Versetul 20

Efeseni 5.20: … mulțumind întotdeauna pentru toate Celui care este Dumnezeu și Tată, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, …

Credinciosul umplut cu Duhul Sfânt găsește totdeauna motiv de laudă și mulțumire. Da, putem spune, că duhul laudei și mulțumirii este o trăsătură de caracter a adevăratei vieți spirituale și al unei vieți sănătoase și practice de sfințenie. Dumnezeu dorește să vadă pe ai Săi mulțumiți totdeauna, oricare ar fi împrejurările vieții lor. „Mulțumiți pentru toate; pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Isus față de voi” (1 Tesaloniceni 5.18). „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri” (Filipeni 4.6). Dacă ne predăm voinței lui Dumnezeu și acțiunii Duhului Sfânt, atunci ne putem pe deplin odihni fiind conștienți că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8.28).

Să ne verificăm inimile, preaiubiților! Mulțumim noi lui Dumnezeu pentru toate? Mulțumim noi lui Dumnezeu pentru suferințe și greutăți, tot așa cum Îi mulțumim pentru pace și liniște? Este foarte ușor să-I mulțumim pentru anumite lucruri, dar rușine și ocară pentru noi dacă în împrejurări care nu plac înclinațiilor noastre cârtim și acuzăm, cu toate că ar trebui să fim mulțumitori lui Dumnezeu pentru ele, prin credință știind că de ele sunt legate binecuvântări pentru sufletul nostru, chiar dacă acum nu le vedem. Când de exemplu un bolnav trebuie să facă o operație, fără discuție este mult necaz legat de ea. Dar el se supune experiențelor dureroase, căci știe că este bine pentru el și că ea poate să-l elibereze de suferințe și probabil îl va menține în viață, dacă așa este voia lui Dumnezeu cu privire la el. El va fi mulțumitor chirurgului, care l-a eliberat de dureri.

Tot așa este și cu noi în sens spiritual. Ca să ne elibereze de obstacolele vieții noastre spirituale, Dumnezeu și Tatăl nostru permite uneori ca noi să trecem prin încercări. El este Grădinarul care curăță mlădițele care aduc rod, pentru ca ele să aducă mai multe roade. El este Tatăl nostru iubitor, care cunoaște sfârșitul înainte de început și care face ca toate să fie spre binele nostru, spre prosperitatea și binecuvântarea noastră. De aceea Domnul să ne păzească de un duh de cârtire și nemulțumire, și să fim mai degrabă mulțumitori lui Dumnezeu, Tatăl, căci aceasta este plăcut înaintea Lui, în mod deosebit când Îi mulțumim în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Supunere

Versetul 21

Efeseni 5.21: … supunându-vă unii altora în teamă de Hristos.

Creștinii, care sunt umpluți cu Duhul, se caracterizează și prin felul cum sunt supuși unii altora. Aceasta este ceea ce credincioșii care se strâng în Numele Domnului Isus ar trebui să arate. Căci dacă ei toți ar fi supuși unii altora în teamă de Domnul, aceasta i-ar păzi de lipsa de unitate, de a avea păreri diferite, de egoism, de gelozie, de amărăciune și de invidie. Supunerea față de Domnul Isus, Stăpânul nostru, ne-ar face să fim supuși și unii altora, considerând pe alții mai presus de noi înșine. Putem spune concluzionând, că credinciosul umplut cu Duhul este un creștin care în primul rând este umplut cu bucurie (Efeseni 5.19), în al doilea rând cu laudă și mulțumire (Efeseni 5.20) și în al treilea rând este supus (Efeseni 5.21). Acesta este adevăratul etalon al vieții spirituale.

B. RELAŢIILE ÎN FAMILIA CREŞTINĂ: (capitolul 5.22 – 6.9)

Soția

Versetul 22

Efeseni 5.22: Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului, …

Duhul Sfânt se ocupă aici cu problema relațiilor și obligațiilor în familia creștină. Domnul nu se interesează numai de pacea și binecuvântarea fiecăruia în parte, ci El îngrijește, ca și casa creștinului să se bucure de aceste binecuvântări. Domnul dorește să aibă un loc nu numai în inimile noastre, ci și în casele noastre. Ferice de casa creștină unde se acordă lui Hristos locul care I se cuvine. Singura cale de a obține binecuvântarea din partea Domnului pentru familie constă în a acorda Domnului locul întâi și a te supune cuvântului Lui. Observă și legătura cu versetul anterior, „supunându-vă unii altora în teamă de Hristos”.

Apostolul se adresează mai întâi soțiilor: „Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului”. În zilele noastre mulți nu vor să mai acorde valabilitate acestor indicații clare ale Domnului; soțiile cu studii deosebite sunt induse în eroare de acestea și sunt abătute de la Dumnezeu și Cuvântul Său. Însă o soție creștină trebuie să acorde atenție Cuvântului lui Dumnezeu și să-și deschidă inima pentru el, pentru ca cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în ea și ca să știe cum să se comporte în toate lucrurile. Este absolut posibil, ca o soție să fie mai inteligentă sau mai pricepută decât soțul ei, dar tocmai prin supunerea ei, legată cu înțelegerea dăruită ei de către Dumnezeu, ea va putea fi o binecuvântare pentru el. Da, este chiar necesar, ca o soție credincioasă să se supună soțului ei necredincios și astfel, prin comportarea ei evlavioasă, să-l câștige pentru Hristos (1 Petru 3.1,2). Aceasta însă nu înseamnă, că o femeie credincioasă se poate căsători cu un bărbat necredincios, „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși” (2 Corinteni 6.14).

Dumnezeu a spus Evei: „Dorința ta se va ține după soțul tău, și el va domina peste tine” (Geneza 3.16), deoarece ea a depășit limitele așezate de Dumnezeu pentru ea, atunci când ea s-a predat lui Satan. La aceasta se referă și apostolul Pavel în 1 Timotei 2.11-14: „Femeia să învețe în liniște, în toată supunerea; dar nu-i permit unei femei să învețe pe alții, nici să exercite autoritate peste bărbat, ci să rămână în liniște. Pentru că Adam a fost întocmit întâi, apoi Eva. Și nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, a ajuns la călcare de poruncă.” Apostolul accentuează în mod deosebit necesitatea supunerii femeii, deoarece ea cade mai repede decât bărbatul pradă înșelătoriei, deoarece ea este călăuzită mai mult de sentimentele și simpatiile ei decât prin rațiunea ei.

Femeile temătoare de Dumnezeu au un loc binecuvântat în poporul lui Dumnezeu, în mod deosebit în familie, unde se practică rugăciunea comună și se citește Cuvântul lui Dumnezeu și se primește cu inima. Supunerea soției față de soțul ei nu este robie sau sclavie, mai degrabă supunerea ei se revarsă dintr-o inimă a dragostei. Ceea ce împodobește o soție în supunerea ei față de soț este, că ea o face „ca pentru Domnul”. Supunerea ei față de soțul ei este în realitate smerenie față de Domnul Însuși. Aceasta rezultă clar din cuvintele apostolului din Coloseni 3.18: „Soțiilor, fiți supuse soților voștri, așa cum se cuvine în Domnul.” Smerenia soției față de soțul ei nu trebuie însă să stea deasupra ascultării ei de Domnul și de Cuvântul Său, căci noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Dacă soțul cere ceva, care este direct în contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ea trebuie să asculte mai mult de Dumnezeu decât de om.

Obligațiile conjugale

Versetele 23,24

Efeseni 5.23,24: … pentru că soțul este cap al soției, după cum și Hristos este Cap al Adunării. El este Mântuitor al trupului. Dar, după cum Adunarea este supusă lui Hristos, așa și soțiile soților lor, în toate.

Apostolul amintește aici motivul pentru care o soție trebuie să fie supusă soțului ei. Căci așa cum Domnul nostru Isus Hristos este Capul Adunării, și toată pacea ei și toate binecuvântările ei se datorează grijii Lui, în timp ce ea este încă în lumea aceasta, tot așa și soțul creștin este capul soției. Această poziție nu i-a fost dată, ca să domine peste ea sau să se comporte aspru cu ea, ci dimpotrivă, să poarte grijă de binele și de pacea ei, s-o iubească și s-o îngrijească, așa cum face Hristos pentru Adunarea Sa. Datoria femeii la rândul ei este, să fie supusă soțului ei în toate, așa cum Adunarea este supusă lui Hristos. În realitate, ce plăcută și ce prețioasă este vorbirea Duhului Sfânt, atunci când vorbește despre obligațiile reciproce dintre soț și soție. El omagiază și onorează relațiile sfințite dintre soț și soție și arată că ele trebuie să fie imaginea acelor relații minunate care există între Hristos și Biserica Sa.

În primul capitol al scrisorii noastre am văzut această relație dintre Hristos și Adunarea Sa prezentată în imaginea „unui trup”, al cărei Cap este Hristos înviat și glorificat la dreapta Tatălui în locurile cerești, în timp ce toți adevărații credincioși sunt mădulare ale acestui trup. În capitolul 2 am văzut această relație prezentată în imaginea „unei case”, Hristos fiind Piatra de colț, și în care credincioșii sunt zidiți ca locuință a lui Dumnezeu în Duh. În capitolul nostru vedem acum această relație prezentată în imaginea dintre soț și soție. Domnul Isus Însuși este Mirele ceresc și Adunarea este mireasa Sa, pe care El o iubește, și pentru care El S-a dat pe Sine la moarte. Cât de curând va veni clipa când mireasa va fi dusă la Mire și ziua nunții Mielului va fi venit (Apocalipsa 19.7-9 și 22.17).

Soțul

Versetul 25

Efeseni 5.25: Soților, iubiți-vă soțiile, după cum și Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, …

Este datoria soției să fie supusă soțului ei, așa cum Adunarea este supusă lui Hristos; dar este și datoria soțului să-și iubească soția, așa cum Hristos iubește Adunarea. În acest capitol Duhul Sfânt pune pe Hristos Însuși atât înaintea ochilor soțului, cât și ai soției. Supunerea Adunării față de Hristos este etalonul pentru supunerea soției față de soțul ei, și dragostea lui Hristos pentru Adunarea Sa este etalonul pentru dragostea soțului pentru soția lui. Hristos a iubit Adunarea cu o dragoste mai tare decât moartea. El a iubit-o și S-a dat pe Sine pentru ea. Dacă dragostea soțului pentru soția lui corespunde acestui etalon înalt, atunci și soția i se va supune cu inima fericită.

Creștinul adevărat, în a cărui viață Hristos este revelat, își va iubi soția cu lepădare de sine și sacrificiu de sine, va trezi inima ei și sentimentele ei, pentru ca și ea la rândul ei să fie gata să i se supună și să-i placă. S-ar putea imagina o relație mai intimă și o casă mai fericită? Se poate pe de altă parte aștepta o conviețuire cordială a soției cu soțul, dacă ele este dur și aspru? „Soților, iubiți-vă soțiile și nu păstrați amărăciune împotriva lor” (Coloseni 3.19). Nu amărăciunea și grosolănia, ci numai dragostea va mișca inima soției, ca să se predea în totul soțului ei.

„După cum și Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea.” Ce etalon sfânt și binecuvântat stabilește aici Duhul Sfânt pentru soți. Ei trebuie să-și iubească soțiile cu aceeași dragoste devotată cu care Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea. În viața și lucrarea apostolului Pavel Hristos era și a însemnat totul. De aceea când Pavel scrie despre obligațiile soțului față de soția sa, el nu poate altfel, decât să pună această Persoană binecuvântată înaintea sufletelor lor, care era toată existența lui și care a luat captivă inima sa.

Să observăm că Domnul Isus nu a dat Adunării lucruri oarecare, pe care El le avea, ci El S-a dat pe Sine Însuși. Și El nu numai a suferit pentru ea, ci El S-a dat pe Sine Însuși – Și-a dat propria viață pentru ea. O, Domn vrednic de adorare, ce minunată este dragostea Ta! Tu Te-ai dat pe Tine Însuți la moarte, pentru ca noi să avem viața, da, s-o putem avea din belșug. Laudă și onoare să fie Numelui Tău vrednic de adorare! Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși la moarte pentru ea. Ce mântuire minunată! Toate păcatele ei au fost pentru totdeauna anulate, lucrarea de mântuire a fost terminată, Satan este biruit, mânia și judecata sunt nimicite pentru totdeauna. Înscrisul cu porunci și rânduieli, care ne era împotrivă, a fost prins în cuie pe cruce și vrăjmășia a fost înlăturată pentru totdeauna. Și acum există acest om nou. Temelia divină pentru toate acestea este jertfa lui Isus Hristos pentru noi.

Să nu uităm nici faptul că valoarea lucrării de mântuire stă în strânsă legătură cu valoarea Persoanei Sale binecuvântate. Căci este Persoana Sa proprie, minunată, care dă Lucrării Sale această valoare binecuvântată, de necuprins. Ceea ce umple inimile noastre cu dragoste pentru El, și ceea ce ar trebui să ne conducă să ne devotăm Lui cu totul, nu este numai amintirea a ceea ce a făcut El pentru noi, ci ceea ce este El Însuși în Persoana Sa binecuvântată.

Lucrarea lui Hristos

Versetul 26

Efeseni 5.26: … ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, …

Cât de demnă de admirat este dragostea lui Hristos pentru Adunarea Sa! Este o dragoste veșnică. Și cât de minunată este activitatea acestei dragoste! Ea L-a condus să Se dea pe Sine Însuși pentru ea. La crucea Golgota El a înfăptuit această mântuire binecuvântată pentru ea. Era o lucrare pe care El a făcut-o o dată pentru totdeauna și care niciodată nu va fi reluată. „Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (Evrei 10.14). Dar această dragoste nu se oprește la ce a făcut în trecut, ci El S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, „… ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt”. Așa a eliberat El Adunarea prin moartea Sa (în trecut), prin Cuvântul Său El o curăță și o sfințește (în prezent), și la a doua Sa venire (în viitor) El o va glorifica.

„… ca s-o sfințească”. Vrem aici să remarcăm, că noi trebuie să diferențiem între două feluri de sfințire. Pe baza lucrării Sale înfăptuite la cruce noi am fost sfințiți, am devenit sfinți și preaiubiți, suntem fără cusur înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este poziția noastră binecuvântată, desăvârșită, veșnică și neschimbabilă. Pe de altă parte însă, El caută – preamărit să-I fie Numele pentru aceasta! – să dea naștere în noi la o viață de sfințire practică. În măsura în care noi permitem Duhului Sfânt să guverneze viața noastră și s-o influențeze, noi vom crește și ne vom dezvolta într-o viață de sfințenie. De aceea să căutăm permanent să umblăm în sfințenie, „desăvârșind sfințenia în teamă de Dumnezeu”.

„… a curățit-o [sau: curăţind-o] prin spălarea cu apă, prin Cuvânt”. Aceasta ne arată valoarea de neprețuit și importanța Cuvântului lui Dumnezeu. Când am crezut în Domnul Isus, potrivit cu Tit 3.5 am fost spălați prin spălarea nașterii din nou, și aceasta este exact ceea ce Hristos a gândit când i-a spus lui Nicodim: „… dacă cineva nu este născut din apă (Cuvântul lui Dumnezeu) și din Duh (Duhul Sfânt) nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.5). Această spălare a avut loc o dată pentru totdeauna, atunci când L-am primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor și Salvator; ea nu poate fi repetată. Dimpotrivă, noi avem permanent nevoie de curățirea prin Cuvântul lui Dumnezeu în viața noastră zilnică, căci „cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat” (Ioan 13.10). Această apă a curățirii nu este apa botezului; căci apostolul ne explică imediat înțelesul ei, „… prin spălarea cu apă, prin Cuvânt”. Câtă nevoie avem noi să studiem și să citim Cuvântul lui Dumnezeu totdeauna cu rugăciune și implorări! „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul. Mărturia Domnului este trainică și dă înțelepciune celui neștiutor. … Slujitorul Tău primește și el învățătură de la ele; în păzirea lor este mare răsplată.” (Psalmul 19.7,11).

Sfântă și fără cusur

Versetul 27

Efeseni 5.27: … ca să-Și prezinte Lui Însuși Adunarea glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta, ci să fie sfântă și fără cusur.

Hristos a iubit Adunarea așa fel, că El Și-a dat viața Lui prețioasă pentru ea. Din pricina ei El a băut paharul amar al mâniei și judecății lui Dumnezeu, și acum slujba Lui actuală și prețioasă este s-o curățească și s-o sfințească prin spălarea cu apă prin Cuvânt, pentru ca El să-Și prezinte lui Însuși Adunarea glorioasă, care nu are pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta, ci să fie sfântă și fără cusur. El Se va bucura la privirea Bisericii Lui glorificate, și acolo în glorie și Adunarea, Mireasa, soția Mielului se va bucura de binecuvântarea ei desăvârșită și veșnică. El o va prezenta Lui Însuși ca Adunare glorificată. Ea va avea parte de gloria Lui, așa cum El a spus Tatălui Său: „Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17.22).

Aceasta este ceea ce a văzut apostolul Ioan în exilul său pe insula Patmos: „Mireasa, soția Mielului. … și ea avea gloria lui Dumnezeu” (Apocalipsa 21.9,11). Acolo Adunarea nu mai are nevoie să fie sfințită și să fie curățită prin spălarea cu apă prin Cuvânt; căci El Însuși Își va fi prezentat Adunarea glorificată, în ea nu va mai fi nici un cusur. Ea va fi eliberată de orice slăbiciune, care aici încă mai atârnă de ea, ea nu va mai avea nici o zbârcitură sau ceva de felul acesta. Mirele preamărit o va admira în frumusețea ei desăvârșită. Ea va fi ajuns atunci la starea de desăvârșire și va fi „sfântă și fără cusur”. Însă El dorește deja acum, în timp ce noi suntem încă aici pe pământ, ca să desăvârșim sfințirea în teama de Dumnezeu.

Etalonul divin al dragostei

Versetele 28,29

Efeseni 5.28,29: Astfel sunt datori și soții să-și iubească soțiile, ca pe propriile trupuri. Cine își iubește soția se iubește pe sine însuși. Pentru că nimeni nu și-a urât vreodată propria sa carne, ci o hrănește și o îngrijește cu drag, ca și Hristos Adunarea: …

Apostolul ne prezintă aici etalonul divin al dragostei, cu care soții să-și iubească soțiile. Așa cum Hristos a iubit Adunarea Sa și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, tot așa și soții să-și iubească soțiile ca pe propriul trup. Domnul Isus a atins acest adevăr în mod minunat, când a spus fariseilor: „Nu ați citit că Cel care i-a făcut, de la început i-a făcut bărbat și femeie, … cei doi vor fi un singur trup? Astfel că nu mai sunt doi, ci un singur trup.” (Matei 19.4-6). În felul acesta soțul și soția sunt un trup. De aceea comportarea soților față de soțiile lor ar trebui să-și găsească etalonul în acest principiu; ei ar trebui să-și iubească soțiile ca pe trupul lor; căci „cine își iubește soția se iubește pe sine însuși”. Dacă el o urăște și disprețuiește, se urăște și se disprețuiește pe sine însuși. Este foarte natural, ca să te iubești pe tine însuți. Nici o persoană sănătoasă la minte nu-și urăște și nu-și rănește corpul propriu, dimpotrivă are grijă să-l „hrănească și îngrijească”. Tot așa și creștinul să-și întâmpine soția cu dragoste, și să-i facă tot ce o mângâie și o face fericită; căci ea este trupul lui. Duhul Sfânt pune înaintea privirii noastre exemplul desăvârșit al Domnului Isus, care tot timpul îngrijește de Adunarea Sa, „care este trupul Său”. El o hrănește și o îngrijește, folosind orice har spre binecuvântarea ei. Este o realitate mângâietoare și edificatoare să ști că Domnul Isus, Capul glorificat în cer, hrănește și îngrijește și satisface pe fiecare mădular al trupului Său, care este aici în lume. Ce gând binecuvântat, ce garanție divină!

O legătură nouă

Versetul 30

Efeseni 5.30: … pentru că suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Sa și din oasele Sale.

Apostolul ne arată aici de ce Hristos ne hrănește și ne îngrijește; și anume, pentru că „suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Sa și din oasele Sale”. Așa cum Eva a fost din Adam, tot așa Adunarea a fost constituită din Hristos. Domnul a luat o coastă din coasta lui Adam și a făcut pe Eva din ea, așa că Adam a spus despre ea: „Aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie (ișa), pentru că a fost luată din bărbat (iș)”. (Geneza 2.21,23) Ce fapt demn de adorare, că noi suntem așa de intim legați cu Hristos: „Mădulare ale trupului Său, din carnea Sa și din oasele Sale”. Ce legătură și ce unire binecuvântată; glorie să-I fie Numelui Său demn de adorare! Expresia „din carnea Sa și din oasele Sale” nu se referă la faptul că Cuvântul S-a făcut trup și prin aceasta a luat parte la carnea noastră și la oasele noastre, ci ea înseamnă că noi am devenit mădulare ale trupului Său, că noi în chip spiritual am fost legați în modul cel mai intim cu Hristos cel înviat și glorificat în cer – legați cu El, în timp ce El este în prezența lui Dumnezeu.

Căsnicia

Versetul 31

Efeseni 5.31: De aceea va lăsa omul pe tată și pe mamă și se va lipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup.

Apostolul citează aici cuvântul din Geneza 2, când Eva a fost adusă la Adam. Și Domnul Isus a citat același loc și a lăsat să se recunoască aprobarea Sa, când a spus: „Astfel că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Marcu 10.8,9). Ce s-ar mai putea adăuga cuvintelor Domnului nostru? Marele Învățător a vorbit și se cuvine din partea noastră să ne plecăm capetele în supunere și ascultare. El restaurează sfințenia căsniciei, așa cum ea a fost înainte de pătrunderea păcatului în lume. Relațiile de căsnicie sfințite între soț și soția sa sunt mai intime decât toate celelalte relații de aici de pe pământ. Mai intime și mai apropiate chiar decât relațiile dintre părinți și copii.

Versetul 32

Efeseni 5.32: Taina aceasta este mare: eu vorbesc cu privire la Hristos și la Adunare.

Cuvântul „taină” îl întâlnim frecvent în această scrisoare. În capitolul 1 apostolul spune: „făcându-ne cunoscut taina voii Sale” (Efeseni 1.9); în capitolul 3 el spune: „că prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina … citind, puteți înțelege priceperea mea în taina lui Hristos … ca să pun în lumină înaintea tuturor care este administrarea tainei ascunse de veacuri în Dumnezeu” (Efeseni 3.3,4,9). Aici se referă la o taină mare. Și fără îndoială prin această taină nu este vorba de legătura de căsnicie, ci de legătura sfântă, care există între Hristos și Adunarea Sa. Aceasta rezultă din cuvintele care urmează: „eu vorbesc cu privire la Hristos și la Adunare”.

Versetul 33

Efeseni 5.33: Însă și voi, fiecare, așa să-și iubească soția, ca pe sine însuși; și soția să se teamă de soț.

Duhul Sfânt atenționează încă o dată pe soț și pe soție, ca ei să-și împlinească obligațiile lor unul față de altul. Aceasta este o chestiune deosebit de importantă, de care depinde fericirea în familie. Soțul trebuie deci să-și iubească soția ca pe sine însuși, soția trebuie să se teamă de soțul ei. Acest îndemn îl găsim și în alte locuri ale Cuvântului lui Dumnezeu; Dumnezeu dorește să fie glorificat nu numai în viața noastră personală, ci și în viața noastră de familie. Și apostolul Petru îndeamnă soțiile în prima sa scrisoare în capitolul 3, să fie supuse soților lor și apoi spune soților: „Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab, feminin, dându-le onoare ca fiind și împreună-moștenitoare ale harului vieții, spre a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.” (Efeseni 5.7). Cât de severă este această ultimă propoziție!

Când într-o casă creștină se neglijează ordinea divină și nici soțul și nici soția nu-și împlinesc responsabilitățile, și când legătura dintre ei nu este așa cum ar trebui să fie, atunci fără îndoială rugăciunile lor vor fi împiedicate. Pe de altă parte într-o casă creștină, care este împodobită cu ordinea divină, de pe altarul familiei se vor înălța rugăciuni și mulțumiri și cântări de laudă ca o mireasmă plăcută spre Dumnezeu Tatăl și spre Domnul nostru Isus Hristos. Ce binecuvântare stă pregătită pentru soț și soția sa, care împreună cu copiii lor (dacă Dumnezeu le-a dat) îngenunche împreună în laudă și rugăciune, care împreună cântă cântări de laudă și citesc Cuvântul lui Dumnezeu! Să dea Dumnezeu, ca toate casele creștine să fie așa!

„Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă în căile Lui. Pentru că vei mânca din munca mâinilor tale, vei fi fericit și-ți va merge bine. Soția ta va fi ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; fiii tăi, ca niște ramuri de măslin în jurul mesei tale. Iată, așa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul” (Psalmul 128.1-4).

Creşterea spirituală (6)
Creşterea spre maturitatea spirituală

Willem Johannes Ouwenee

cont pe https://www.soundwords.de/ro/cresterea-spirituala-6-a11321.html

si https://www.soundwords.de/ro/comentarii-t87680.html?seite=2

Cuprins

Versete călăuzitoare: 1 Petru 2; Romani 12.2

Creştere spre mântuire

Apostolul Petru scoate în evidenţă responsabilitatea credinciosului în felul următor: »Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi din tot sufletul laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire« (1 Petru 2.2). Noi nu ne putem ascunde sub faptul că »Dumnezeu dă creşterea« (compară cu Coloseni 3.6). În sine însuşi aceasta este desigur adevărat, dar dacă noi nu vrem creşterea, atunci nici nu vom creşte. Petru ne arată clar, că noi trebuie să dorim după »laptele duhovnicesc şi curat«. Laptele nu ni-l putem prepara singuri. Dacă suntem încă copilaşi mici, nici măcar sticla cu lapte nu o putem duce la gură. Însă un copilaş poate desigur să facă două lucruri: să dorească după lapte – şi aceasta de exemplu prin plâns – şi să bea. Cine nu cere şi/sau nu bea, aceluia nu i se poate ajuta. Unui copilaşi i se poate pune sticla la gură, dar dacă copilul nu vrea să bea, nu foloseşte la nimic. De aceea este desigur adevărat, că laptele trebuie să vină de la Dumnezeu şi numai El poate lucra creşterea – dar cine nu vrea să bea din acest lapte, acela se va pipernici. Dumnezeu îngrijeşte să fie lapte; dar voi trebuie să soriţi după el şi să beţi, spune Petru.

Important este şi felul în care este descris aici ţelul final al creşterii spirituale. Este o »creştere spre mântuire«. Acesta este unul din multele exemple din Noul Testament în care »mântuirea« are un înţeles de viitor. Este tot aşa ca şi cu cuvântul »desăvârşit« (sau »desăvârşire«), pe care l-am discutat într-un articol anterior. »Desăvârşit« înseamnă ori ceea ce noi am devenit în momentul întoarcerii noastre la Dumnezeu, ori ceea ce noi trebuie să devenim aici pe pământ prin creştere spirituală, ori ceea ce noi vom fi abia atunci când vom fi în fericirea cerească. Tot aşa este şi cu »mântuirea«. Uneori ea înseamnă ceea ce noi am devenit în momentul întoarcerii noastre la Dumnezeu, ca în Efeseni 2.5,8: »Prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă«, şi în 2 Timotei 1.8,9: »Dumnezeu ne-a mântuit«. Deseori »mântuirea« înseamnă ceea ce noi vom obţine abia la revenirea Domnului şi la înviere, ca în epistola către Romani: »Deci cu atât mai mult acum, fiind îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânie« (Romani 5.9). »Noi … suspinăm în noi înşine, aşteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejde am fost mântuiţi.« (Romani 8.23,24). »Acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut« (Romani 13.11). Tot aşa spune şi Filipeni 3.20,21: »Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului Său de slavă.« Şi tot aşa în epistola către Evrei: »… care vor moşteni mântuirea« (Evrei 1.14); »De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăieşte pururi, ca să mijlocească pentru ei« (Evrei 7.25).

Pe lângă primul şi al treilea înţeles acum ne interesează cel mai mult acela care are a face cu creşterea spirituală: »să creştem spre mântuire«. Acestea sunt cazurile în care obţinerea mântuirii este direct legată de responsabilitatea noastră. Aşa spune Pavel în Filipeni 2.12: »duceţi până la capăt (sau duceţi la bun sfârşit prin lucrare) mântuirea voastră, cu frică şi cutremur«; şi în 2 Timotei 3.15: »… Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciune spre mântuire, prin credinţa în Hristos Isus«. La Petru vedem că el foloseşte cuvântul în toate cele trei înţelesuri ale lui. Primul înţeles îl găsim în 1 Petru 3.20, unde este în legătură cu botezul: noi suntem mântuiţi, aşa cum se exprimă prin botezul nostru. Al treilea înţeles îl găsim în 1 Petru 1.5: »Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuire«, şi în 1 Petru 4.18: »… dacă cel drept scapă cu greu …«.

Al doilea înţeles îl găsim în afară de 1 Petru 2.2 şi în 1 Petru 1.9: »… primind ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.« Aici „sufletul” nu stă în contrast cu „trupul”, ci Petru foloseşte acest cuvânt exact ca în 1 Petru 3.20, unde opt „suflete” au fost salvate în corabia lui Noe. „Suflete” înseamnă aici „persoane” ca în strigătul de ajutor SOS (save our souls). Ţelul final al drumului nostru de credinţă este, că „sufletele noastre”, aceasta înseamnă „noi”, vom fi salvaţi. În expresii ca cele din 1 Petru 1.9 şi 1 Petru 2.2 se contopeşte într-un anumit sens înţelesul al doilea şi al treilea al »mântuirii«. Căci această mântuire este într-adevăr legată de responsabilitatea noastră, dar ea va fi obţinută definitiv abia în fericirea cerească. Maturizarea este un proces permanent de creştere, care în sensul deplin va fi obţinută abia atunci. Dar nu este cu nimic mai puţin un proces de creştere la care noi înşine trebuie să lucrăm, ca şi cum obţinerea rezultatului final ar depinde de noi. Aceasta pune un accent deosebit pe înţelesul creşterii spirituale şi ne arată seriozitatea stării, dacă rămânem mereu copilaşi.

Noi trebuie să începem să creştem spiritual, ca şi cum sufletul şi mântuirea noastră ar fi dependente de aceasta. Noi creştem spre mântuirea deplină în fericirea cerească. Cu cât devenim mai maturi pe pământ, cu atât ne vom asemăna mai mult cu ceea ce vom fi în cer în chip desăvârşit. Desăvârşirea în sensul deplin nu o vom obţine niciodată pe pământ; dar prin creştere ne apropiem tot mai mult de această desăvârşire. Astfel înţelegem că Pavel »aleargă spre ţintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus«, aceasta este: după „desăvârşire” (Filipeni 3.12-14). Aici pe pământ el nu-l va obţine niciodată, căci el este păstrat în cer; dar el se apropie tot mai mult de el prin alergare! Şi cu cât se apropie mai mult de desăvârşire, cu atât mai strălucitoare apare lumina cerului pe drumul său. Maturitatea spirituală este apropierea maximă, care se poate obţine, de desăvârşirea mântuirii cereşti.

Transformarea

Sunt şi alte verbe în Noul Testament, care descriu procesul creşterii spirituale, mai ales verbele „a modifica, a transforma” şi „a înnoi”. Sunt cuvinte diferite care sunt traduse cu „a transforma”, dar noi ne îndreptăm spre un cuvânt deosebit, care descrie o schimbare foarte profundă. Este vorba de un cuvânt grecesc, din care derivă cuvântul „metamorfoză”. Elevii învaţă cuvântul în lecţiile de biologie, căci „metamorfoza” este „transformarea” pe care o parcurg insectele, când ele dintr-o larvă (omidă) devin un „cocon”, din care apoi apare insecta matură (muscă, ţânţar, fluture). Literalmente „metamorfoza” înseamnă „schimbarea formei (sau înfăţişării)”. Este de fapt acelaşi lucru cu ceea ce se exprimă prin cuvântul „transformare”, descendent din latină. Dumnezeu vrea ca credincioşii în timpul procesului lor de creştere să facă o astfel de „transformare” sau „schimbare”. În momentul în care ei au venit la credinţă, ei au devenit copii ai lui Dumnezeu şi au fost îmbrăcaţi cu omul nou. La aceasta nu se poate schimba nimic şi nu se poate adăuga nimic. Şi totuşi trebuie să aibă loc o „schimbare”. Concret aceasta înseamnă: noi trebuie să devenim practic (adică, în faptele noastre) ceea ce noi suntem deja începând cu întoarcerea noastră la Dumnezeu. Cine a fost îndreptăţit trebuie să înveţe să trăiască drept. Cine a fost sfinţit, trebuie să înveţe să umble în sfinţenie. Cine a fost îmbrăcat cu omul nou, trebuie să înveţe să arate trăsăturile de caracter ale omului nou. Cine a devenit un copil sau un fiu al lui Dumnezeu, trebuie să arate crescând comportarea care se potriveşte unui copil sau fiu al lui Dumnezeu. Fii ceea ce tu eşti, ca să exprimăm aşa. În acest sens de fapt nu este vorba de o altă „înfăţişare” nouă, căci principial această înfăţişare am primit-o la întoarcerea noastră la Dumnezeu. Dar înfăţişarea nouă trebuie să fie vizibilă practic, şi aceasta nu are loc de la sine. Pentru aceasta este necesar un proces de învăţare şi creştere.

Vrem să privim două locuri din Scriptură, care exprimă aceasta. În Romani 12.2 citim: »Să nu vă conformaţi (asemănaţi) veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.« Acest cuvânt „a transforma” este cuvântul puternic „a metamorfoza”, „a schimba înfăţişarea”. Pavel foloseşte în epistola către Romani de două ori cuvântul „asemenea”. Dumnezeu ne-a »hotărât mai dinainte să fim asemenea chipului Fiului Său« (Romani 8.29), şi »să nu vă conformaţi (asemănaţi) veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre« (Romani 12.2). În limba greacă însă aceste două cuvinte nu sunt identice. Primul cuvânt (cuvânt primar: morphè) se referă mai mult la partea lăuntrică, care devine vizibilă şi în exterior (compară cu Marcu 9.2 „transfigurat”; 16.12; Filipeni 2.6 „înfăţişare”). Al doilea cuvânt (cuvânt primar: schèma) arată mai mult înfăţişarea schimbătoare (vezi 1 Corinteni 7.31 şi Filipeni 2.8 (înfăţişare, prezentare la exterior). Este de înţeles că „asemănare, conformare” în Romani 12.2 nu derivă de la morphè, ci de la schèma: un credincios, care în principiu poartă în sine chipul Fiului lui Dumnezeu, niciodată nu mai poate înlăuntrul fiinţei lui să fie „asemenea” lumii, dar cu regret el poate gândi în felul lumii, poate vorbi şi lucra în felul lumii, o poate imita! Aceasta nu trebuie să fie, spune Pavel; credinciosul trebuie să „se transforme”. Remarcabil este deci, că morphè în versetul nostru nu se regăseşte în cuvântul „asemănare”, ci în cuvântul „a transforma”! Credinciosul este principial făcut după chipul Fiului lui Dumnezeu (Romani 8.9), dar el trebuie să devină şi practic acest chip. Aceasta are loc mai întâi lăuntric, şi în consecinţă aceasta trebuie să devină vizibil în acţiunile lui exterioare şi umblarea lui. Mulţi credincioşi rămân prea mult timp o „omidă”, care rămâne legată de pământ şi se satură cu lucrurile bune ale pământului. Aceasta este „gândirea la lucrurile pământeşti” (compară cuFilipeni 3.19). Cine devine practic asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu, primeşte aripi ca un fluture, care se înalţă spre cer, şi hrana lui va fi mierea din ţara făgăduită (compară cu Coloseni 3.1-3). Scriptura arată clar, că aici pe pământ este deja posibil, şi porunceşte chiar, să fii practic un om „ceresc”, aceasta înseamnă, să te asemeni cu marele »Om din cer« (compară cu 1 Corinteni 15.47-49).

Epistola către Romani 8.29 arată că, principial, la întoarcerea noastră la Dumnezeu noi am fost făcuţi şi lăuntric asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Romani 12.2 arată că noi trebuie să fim transformaţi tot mai mult şi practic lăuntric în acest chip – ceea ce desigur trebuie să se vadă şi în exterior în vorbirea şi faptele noastre. Ca să exprimăm aşa: să devii ceea ce eşti! Tu eşti (în ceea ce priveşte poziţia) asemenea Fiului lui Dumnezeu, dar să devii (în ceea ce priveşte practica) tot mai mult asemenea acestui chip. Este vorba de o schimbare sau înnoire a gândirii noastre, a mentalităţii, a atitudinii spirituale, a imaginii noastre generale cu privire la lume, la viaţă, la Dumnezeu, la toate lucrurile. Cine tocmai s-a născut din nou, nu are încă această privire deplină asupra realităţii; aceasta trebuie încă să crească. El are, ca să spunem aşa, potenţialul pentru aceasta. În omidă se află structurile celulare, din care în timpul stadiului de cocon se dezvoltă fluturele. Potenţialul pentru aceasta este prezent de la început. Dar abia în timpul dezvoltării se realizează acest potenţial. Şi dacă în timpul dezvoltării ceva se derulează greşit, nu se realizează această stare finală. Tot aşa este şi în viaţa de credinţă. Fiecare credincios are de la început potenţialul de a deveni un „fluture”, care îşi desface aripile lui măreţe pentru a zbura spre cer. Dar dacă ceva se derulează greşit în dezvoltare, credinciosul rămâne mereu o omidă, care nu ştie nimic despre cer, ci se hrăneşte permanent cu lucrurile de aici.

Semnele caracteristice ale transformării

Pe ce se poate vedea, dacă un credincios a avut realmente parte de această transformare foarte practică? În privinţa aceasta primim în Noul Testament o serie de răspunsuri diferite, care se completează reciproc în chip minunat şi în această serie de articole am văzut un număr mare din ele. În Romani 12.2 este acest răspuns: »… ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.« Putem să alăturăm şi versetul 1: »Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă.« Acesta este ţelul final al creşterii spirituale: dăruire faţă de Dumnezeu ca jertfă sfântă, plăcută Lui; o dorinţă de a face voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită; şi capacitatea de discernământ cu privire la ce este această voie; şi puterea spirituală de a împlini realmente această voie. Vom reveni mai târziu la aceasta, când vom privi mai îndeaproape noţiunea de „sfinţire”, dar acum rezumăm într-un cuvânt: dăruire. Să cunoşti voia lui Dumnezeu, şi dispoziţia de a o împlini sunt desigur un element esenţial al creşterii spirituale (compară cu Efeseni 5,17; Coloseni 1.9,10; 4.12; 1 Tesaloniceni 4.3,4; Evrei 13.20,21).

Are creștinul putere și autoritate asupra Satanei?

Sergiu Filat

Întrebare:

Pastorul bisericii a invitat un pastor să predice Cuvântul. El a predicat despre diavol, fără să deschidă Biblia și să citească vreun verset din ea. La finalul mesajului vorbitorul a invitat un membru din biserică, înscenând că diavolul este sub picioarele noastre. Este diavolul sub autoritatea noastră? Ne-a dat Dumnezeu putere asupra lui Satan? Știu că Dumnezeu ne-a eliberat de sub puterea Satanei, dar nu știu dacă avem autoritate asupra lui.

Când este omul eliberat de puterea Satanei?

Biblia spune că toți am păcătuit, iar plata păcatului este moartea: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit.” (Romani 5:12) Diavolul, deci, are putere asupra necredinciosului prin puterea morții care este o consecință a încălcării poruncii lui Dumnezeu. Autorul epistolei către Evrei scrie:

Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deoportrivă părtași la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolulu, și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor. (Evrei 2:14-15)

Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus Hristos ne-a izbăvit de sub puterea diavolului ce prin frica morții ne ținea în robie, robi greșelilor și păcatelor noastre, în care trăiam odinioară, după valorile lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Însă când am cunoscut harul și dragostea lui Dumnezeu, în Isus Hristos am fost iertați și eliberați și puși să ședem împreună în locurile cerești, în Isus Hristos. Apostolul Pavel în Coloseni 1:13-14 spune:

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Satana nu mai are nici o putere asupra celui ce și-a mărturisit păcatele și prin credință a intrat în legământ cu Domnul Isus Hristos.

Are Satana autoritatea asupra creștinului?

Din moment ce creștinul a intrat în legământ cu Domnul Isus Hristos, nu mai este sub autoritatea Satanei, ci trăiește viața în ascultare de Domnul și Mântuitorul vieții sale, Domnul Isus Hristos. Biblia ne relatează un exemplu în care Dumnezeu stabilește limitele Satanei. Prin aceasta se vede că Dumnezeu este în controlul situației.

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. (Iov 1:6-12)

Este evident că Dumnezeu Cel Prea Înalt stabilește limitele Satanei: “iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Dumnezeu îngăduie lucrul acesta pentru a vedea credincioșia lui Iov față de El. Însă nu același lucru îl dorește Satana, ci el dorește ca cel credincios să-L blesteme pe Dumnezeu.

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.” Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui. (Iov 2:1-10)

Dumnezeu Cel Prea Înalt este în control, iar cel rău nu ne poate atinge fără permisiunea Celui Prea Înalt. Și chiar dacă îngăduie Dumnezeu să fiu atins de Satana, trebuie să am atitudinea lui Iov și să nu păcătuim cu buzele sau cu fapta. Dumnezeu nu este sursa răului, ci El îngăduie răul în viața noastră și El poate să întoarcă răul în bine.

Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să cape viața unui popor în mare număr. (Geneza 50:20)

Are creștinul putere asupra Satanei?

În Evanghelia după Luca 9:1-2 Domnul Isus trimite pe cei 12 ucenici să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, dându-le putere și autoritate/stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile.

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi.

În Luca 10:18-19 este scris că Domnul Isus a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, dându-le putere peste toată puterea vrăjmașului/Satanei.

Isus le-a zis: Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma. Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10:18-20)

Domnul Isus a biruit puterile întunericului și prin El suntem și noi biruitori. Centrul bucuriei și închinării noastre trebuie să fie Domnul Isus Hristos, dar nu bucuria de a avea stăpânire asupra dracilor. Creștinul este chemat să predice Evanghelia și Împărăția lui Dumnezeu și nicidecum despre diavol. Afirmația Domnului Isus în Luca 10:20 nu se referă la ținerea șerpilor veninoși în mână și la tot felul de experimente și show-uri pentru a demonstra cât de grozavi sunt creștinii. Unii creștinii au plătit cu însăși viața lor pentru scamatorii și show-uri cu șerpi etc. Bucuria creștinului este cerul și relația persoanală cu Dumnezeu, accentul vieții și lucrării creștinului este Evanghelia Domnului Isus Hristos și mântuirea celor pierduți. Să luăm exemplu de la apostolul Pavel.

Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de chicire. Prin ghicire, ea aducea mult câștig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi, și strica: Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii. Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors, și a zis duhului: În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea. Și a ieșit chiar în ceasul acela. (Fapte 16:16-18)

Pavel era preocupat de Evanghelie și mântuirea celor pierduți. Cuvintele duhului au adunat o audiență, însă peste câteva zile cuvintele acestuia devenise o pacoste și o problemă. Cuvintele duhului nu trebuie interpretate nicidecum ca fiind proclamare a Evangheliei, ci strângerea unei audiențe. Pavel a poruncit duhului în Numele Domnului Isus să iasă din ea. Probabil după ce femeia a fost eliberată a primit mântuirea și a devenit creștină. Pavel este preocupat de Evanghelie și aceasta trebuie să fie și prioritatea fiecărui creștin.

LUCIFER MORNINGSTAR, SATAN, DIAVOLUL SI ANTICHRIST

ISTORIE SI PERSPECTIVE

Lumea religioasa l-a asociat pe Lucifer/Satana – satanismului. Dar in ce consta aceasta asociere destul de tardiva? Cine este Lucifer Morningstar. Luceafarul de dimineata?

UNDE APARE LUCIFER?

CINE L-A CREAT?

CARE ESTE ROLUL SAU?

Este un simbol mitologic? O alegorie astrala sau un alt mod de a filozofa (cunoasterea luciferica a lui Blaga, cea ascunsa)? Ne ofera cunoasterea sau damnarea? Ne ridica, reindreptatindu-ne vechile drepturi pierdute, redandu-ne libertatea sau ne coboara?
Ne face mandri de ceea ce suntem sau ne obliga sa lasam privirea in jos?
Cum putem incepe altfel decat cu referiri la cartea care a folosit acest simbol pentru a construi frica in oameni. Lucifer Morningstar apare prima oara mentionat ca atare in Biblie.
In toate religiile exista un tipar al raului, el coexista pentru ca lumea este duala, ciclica, mereu in transformare. Toate religiile au imbratisat aceasta atitudine intr-un fel sau altul, numai crestinismul a refuzat-o. Doctrina lui teologica presupune absenta raului, o lume lipsita de echilibru si de nuante.

DIAVOLUL

Diavolul este privit ca o imagine a conflictului dintre om si realitatea istorica sau cea naturala. In sensul istoric al termenului, raul este conditionat de contextul social si de mintea umana ce are inclinatii spre fantastic. Prin urmare, actul de nastere al diavolului il reprezinta diferitele moduri de a percepe realul. La culturile primitive diavolul apare ca o transformare a demiurgului. In America centrala, demonul este forta malefica prezenta in ideologia dualista. Aceeasi viziune dualista o intalnim in demonologia iraniana care considera ca lumea demonica este predestinata unui autoconsum spre triumful binelui.(di Nola)
Existenta lui Satan, motivata de biserica prin suferinta si moarte, nu este altceva decat tiparul ancestral al opusului ( a se citi adversar). A fi adversar nu inseamna neaparat a fi raul in aceste conditii.Principala problema pe care n-a putut-o rezolva crestinismul : explicarea raului cosmic si istoric in raport cu vointa determinata a lui Dumnezeu;

Iata o gama variata a apelativelor si lista este departe de a se opri aici:
Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie au numit în felurite moduri pe diavol: “Duca-se pe pustie”, “întunecatul”, “stapânitorul mortii” (Evr. 2,14), “potrivnicul”, “mincinos si tata al minciunii” (Ioan 8,44), “cel viclean” (Matei 13,19), “urâtorul binelui”, “înselator”, “siret”, “vrajmas”, “ucigas”, “leu care racneste”, balaur”, “Belzebut” s.a.

Lumea sustine identitatea Lucifer-Satana. Dar, Lucifer nu apare mentionat in biblie decat o singura data : Isaia.14. 11-15
Satana, in schimb apare ca cel ce se opune lui Dumnezeu si ordinii lui si apoi sub denumirea cunoscuta de noi. Problema se pune astfel – Lucifer (aducatorul de lumina) se va afla in NT cu Iisus (noul aducator de lumina).Ca atare, Lucifer este aruncat si inchis in abis pentru a nu-si mai raspandi “lumina”. Ca atare, caderea lui devine necesara.

Numele lui e Helel, fiul zeului Shahar. Heleh era zeul babilonian al stelei de dimineata – Luceafarul, Venus. In momentul in care biblia a fost tradusa in latina, s-a tradus ‘Lucifer”, echivalentul latin. Apoi s-a folosit Lucifer in toate traducerile si s-a uitat de Helel. Ideea e ca omul isi creaza singur proprii demoni.

SATAN

Satan este o denumire abrahamica ce se refera de obicei la un înger, demon, sau zeu minor în diferite religii.
Satan joaca diferite roluri în Tanakh, Apocrypha si Noul Testament. În Tanakh, Satan este un înger pe care Dumnezeu îl foloseste pentru a testa omul în diferite situatii, de obicei legate de nivelul sau de credinta. în textele apocrife si în noul testament, Satan este un demon rebel, dusmanul lui Dumnezeu si al omenirii, si întruchiparea raului. Satan mai este cunoscut si ca diavolul, “Printul întunericului”,,” Belzebut, Belial, Lucifer, si Mefistofel.
În Talmud si în unele lucrari cabalice, Satan este uneori denumit Samael. În domeniile angelologiei si demonologiei, aceste denumire se refera uneori la îngeri si demoni diferiti, si nu exista consens asupra rautatii tuturor acestor entitati.
În islam, Iblis, este diavolul principal. Este denumit de obicei în Coran Shaitan. Perspectiva islamica asupra lui Satan are atât puncte comune, cât si diferente cu cele crestina si iudaica.
În islam, Iblis, este diavolul principal. Este denumit de obicei în Coran Shaitan. Perspectiva islamica asupra lui Satan are atât puncte comune, cât si diferente cu cele crestine si iudaice.

LUCIFER MORNINGSTAR

În credinta crestina moderna si de la sfârsitul evului mediu, Lucifer Morningstar este un înger cazut, asociat de obicei cu Satan, întruchiparea raului, si un dusman al lui Dumnezeu. Lucifer (care se spune ca era foarte frumos) este de obicei considerat a fi fost (pe baza influentei literaturii crestine si legendelor) un arhanghel proeminent în rai (desi în unele contexte este considerat un heruvim sau un serafim), înainte de a fi motivat de mândrie sa se rascoale împotriva lui Dumnezeu. Când rebeliunea a fost înfrânta, Lucifer Morningstar a fost aruncat din rai împreuna cu o treime din îngeri, si a ajuns sa traiasca pe pamânt, unde devine cunoscut ca “zeul acestei lumi” si “printul puterilor aerului”. Aceste lucruri nu sunt însa acceptate oficial de majoritatea bisericilor crestine, pe baza faptului ca pune raul într-o pozitie înalta si ca nu e sprijinita de vreun pasaj din Biblie. Lucifer Morningstar era initial un cuvânt latinesc, o traducere a numelui ebraic Hilel Ben Sahar, însemnând “aducatorul de lumina” (de la lux, “lumina”, si ferre, “a purta, aduce”), o denumire astrologica romana pentru “Luceafarul diminetii”, planeta Venus.

În Biblie, diavolul si Satan reprezinta un înger cazut care s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu – cel care a vorbit prin intermediul sarpelui si a tentat-o pe Eva sa nu asculte porunca lui Dumnezeu. Este de asemenea identificat ca acuzatorul lui Iov, ispititorul din Evanghelii si balaurul din Apocalipsa. Poarta numele de “conducatorul demonilor” (Matei 12:24); “conducatorul lumii” si chiar “dumnezeul acestei lumi” (2 Cor. 4:4) Apocalipsa dupa Ioan descrie cum Satan este aruncat din rai spre pamânt cu “multa mânie” si razboindu-se cu adeptii lui Iisus, pâna ce este distrus complet în “lacul de foc” (Apoc. 12:7-17; 20:10)

Astfel, ingerul cazut, mana dreapta a divinitatii, razvratitul este un zeu pagan cu profunde semnificatii – zeul fecunditatii, al sexualitatii.

ALEGORIE ASTROLOGICA

Satan si mitul luciferic, alegorie astrologica – ingeri si stele.
In acea vreme oamenii probabil ca se intrebau de ce o stea atat de luminoasa si frumoasa este atat de jos, la marginile Pamantului plat, la marginile infernului.
Motivul posibil – Luceafarul, cea mai frumoasa stea, cel mai frumos inger a devenit mandru si a vrut sa fie asemenea lui YHWH, astfel, a fost aruncat din cer si acum e la marginea Pamantului, in iad.

Intrebare : Este Satan zeul infernului in religiile abrahamice? Daca Satan este zeul infernului, religiile abrahamice sunt, de fapt, politeiste. Cu ce este diferit Satan de Hades, Pluto, Hel, Anubis, Mictlantecuhtli, Morrigan (toti fiind zei ai infernului)?

ANTICHRISTUL

Asta ne aduce pe aceeasi filiera iudaic-profetic-apocaliptica la problema Antichristului. Desi numele Antichrist e folosit doar in 1 Ioan si 2 Ioan, Biblia ne mai da detalii despre aceastea si inDaniel 7;8;11 Matei 24, 2Tesaloniceni 2, Apocalipsa 13;17;18 unde Antichristul este aratat ca o fiara, ca un Christos fals, profet fals, inselatorul sau Omul pacatului. Scopul lui Antichrist este sa distruga sfintii, alesii lui Dumnezeu. Antichristul este condus de duhul celui rau si este opusul lui Isus.
Cam asa suna vizunea crestina, insa poate ca reintregirea dualismului va reprezenta revitalizarea echilibrului. El este vazut ca un Mesia intors. Iisus, ca personaj mitologic, are nevoie de un reflex pentru a-si desfasura actiunile morale.

Ca sa inchei in aceeasi maniera :

“Când un om delireaza se numeste nebunie. Când multi oameni delireaza se numeste religie.” – Robert Pirsing

(Visited 1,468 times, 2 visits today)

Nebunia lui Satan

Satana este pur si simplu nebun. Nu cautati logica la nebuni.

Voi va intrebati mereu: DE CE? Cum, de ce? Daca te-ai duce la un spital, la un ospiciu si ai vedea un nebun care face nebunii si vorbeste ca un nebun, te-ai apuca sa intrebi: “Mai, dar de ce faci tu lucrurile astea?”

Pai, intotdeauna mania, ura, iadul, toate acestea sunt o nebunie inaintea lui Dumnezeu. Si nu exista logica la Satana. Nu cauta logica.

El cauta sa prapadeasca, sa junghie, cauta sa te darame si noi venim imediat si intrebam: DE CE? Cum, de ce? Pentru ca esti a lui Dumnezeu si nu suporta gandul asta. Si vrea sa-ti terfeleasca numele si vrea sa te-arunce la groapa de gunoi a omenirii. Si vrea sa fii un vas spart si crapat si aruncat la gunoi. Si Dumnezeu spune: “Nu. El va fi un vas de cinste.”

Cautam logica. E simpla logica. Daca viata ta este curata si incercarea nu se datoreaza prostiilor tale, nu se datoreaza inconsecventei tale cu Dumnezeu, daca incercarile nu se datoreaza seriozitatii tale si esti inaintea lui Dumnezeu cu inima curata, sa stii cine-i in spate. Un nebun. Si nebunul trebuie biruit cu armele luminii. Cu nebunul nu stai de vorba. Nu poti sa-l indupleci. Nu trebuie sa spui decat un singur lucru: “Sangele lui Isus Hristos sa ma ocroteasca si sa mustre pe cel rau!” Laudat sa fie Domnul in veci.

Ca sa intelegi pocaitule, ca in spate sta nebunia unui iad. Nu va uitati ca oamenii la care le faci bine sar la gatul tau si tu te intrebi: De ce, Doamne?” Pentru ca in spate sta nebunia iadului. Tu nu vezi ca faci bine unor oameni si apoi, pur si simplu, in loc sa-ti multumeasca te zugruma?

Nu vezi ca-ti cresti copii pentru care in fiecare zi iti spargi palmele si cand ajung mari iti trantesc usa in nas. Si intrebi de ce. Si te darami pentru ca in spate este o nebunie pe care o biruim prin puterea credintei, prin puterea postului, prin puterea sfintei Scripturi, prin puterea partasiei.

Raspunsul nostru nu-i in carne. Raspunsul nostru este in Duhul lui Dumnezeu. Asta va trebui sa intelegi. Ne intrebam de ce. Cum de ce? Nu te suporta cel rau. Il iriti, il manii, racneste ca un leu.

Oridecateori un pocait se ridica si face voia lui Dumnezeu, intunecatul se intuneca mai tare. Noi suntem fii luminii si intotdeauna vom deranja si intotdeauna se vor razvrati. Si intotdeauna, duhurile rautatii vor cauta sa ne doboare. Dar, binecuvantat sa fie Domnul in care biruinta este. Biruinta nu ‘va fi’, ci ‘este’. Binecuvantat sa fie El in vecii vecilor!

De ce le-a îngăduit Dumnezeu lui Satana şi demonilor să păcătuiască?

Răspuns:

Dumnezeu a hotărât să le ofere o alegere atât oamenilor, cât şi îngerilor. În timp ce Biblia nu ne oferă multe detalii cu privire la răzvrătirea lui Satan şi a îngerilor căzuţi, se pare că Satan – probabil cel mai mare dintre îngeri (Ezechiel 18:12-18) – în mândria sa, a ales să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu în încercarea de a deveni propriul său dumnezeu. Satan (Lucifer) nu a dorit să I se închine sau să Îl asculte pe Dumnezeu; el a dorit să fie Dumnezeu (Isaia 14:12-14). Apocalipsa 12:4 este interpretat ca fiind o descriere figurată a unei treimi dintre îngeri, care au ales să îl urmeze pe Satan în răzvrătirea lui, devenind îngeri căzuţi – demoni.

Spre deosebire de oameni însă, alegerea pe care îngerii au avut-o de a-l urma pe Satan sau de a-I rămâne credincioşi lui Dumnezeu este una veşnică. Biblia nu vorbeşte despre nicio ocazie oferită îngerilor căzuţi pentru a se pocăi şi a primi iertare. De asemenea, Biblia nu indică faptul că ar fi posibil ca şi alţi îngeri să păcătuiască. Îngerii care I-au rămas credincioşi lui Dumnezeu sunt descrişi ca „îngeri aleşi” (1 Timotei 5:21). Satan şi îngerii căzuţi L-au cunoscut pe Dumnezeu în toată gloria Sa. Faptul că s-au răzvrătit, în ciuda a ceea ce au ştiut despre Dumnezeu, a însemnat apogeul răului. Drept urmare, Dumnezeu nu le oferă lui Satan şi celorlalţi îngeri căzuţi oportunitatea de a se pocăi. Mai mult, Biblia nu ne dă niciun motiv să credem că ei s-ar pocăi, chiar dacă Dumnezeu le-ar oferi aceasta şansă (1 Petru 5:8). Dumnezeu le-a oferit lui Satan şi îngerilor căzuţi aceeaşi alegere pe care le-a dat-o şi lui Adam şi Evei, de a-L asculta sau nu. Îngerii au putut alege de bunăvoie. Dumnezeu nu l-a forţat sau încurajat pe niciun înger să păcătuiască. Satan şi îngerii căzuţi au păcătuit în urma propriei alegeri şi, drept urmare, sunt vrednici de mânia veşnică a lui Dumnezeu, în Iazul de foc.

De ce le-a oferit Dumnezeu această alegere îngerilor, când ştia care vor fi rezultatele? Dumnezeu a ştiut că o treime dintre îngeri se vor răzvrăti şi, astfel, vor fi condamnaţi la focul cel veşnic. Dumnezeu, de asemenea, a ştiut că Satan va duce mai departe răzvrătirea sa, prin ispitirea umanităţii în păcat. De ce a îngăduit Dumnezeu aceasta? Biblia nu ne dă un răspuns explicit la această întrebare. Putem pune aceeaşi întrebare cu privire la aproape orice acţiune rea. De ce o îngăduie Dumnezeu? În cele din urmă, este vorba despre suveranitatea lui Dumnezeu peste creaţia Sa. Psalmistul ne spune: „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite” (Psalmul 18:30). Dacă, într-adevăr, căile lui Dumnezeu sunt „desăvârşite”, atunci putem avea încredere că tot ceea ce face El – şi orice permite El – este desăvârşit. Astfel, planul perfect al Dumnezeului nostru perfect a fost de a permite păcatul. Gândurile noastre nu sunt gândurile lui Dumnezeu, iar căile noastre nu sunt căile lui Dumnezeu, cum ne reaminteşte Isaia 55:8-9.

Isaia 14:12-14 12Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

Luceafăr [KJV: Lucifer]. Ebr. helel, literal, cel strălucitor, lucitor, de la rădăcina halal, care înseamnă a arunca lumină, a străluci, a fi strălucitor. Numele helel, şi echivalentul lui în limbile înrudite, era în mod comun aplicat planetei Venus ca o stea a dimineţii din cauza strălucirii ei incomparabile. Venus este cea mai strălucitoare dintre toate planetele, iar când este la apogeul strălucirii, luminează de peste şapte ori mai tare ca Sirius, cea mai strălucitoare decât stelele fixe.

Când este situată favorabil, ea este uşor vizibilă cu ochiul liber în miezul zilei, iar după ce se întunecă, ea lasă o umbră. LXX îl traduce pe helel prin heosphoros, steaua dimineţii, literal, aducătorul zorilor, denumirea grecească obişnuită pentru Venus când se ivea pe cerul dimineţii. Vezi ebraicul helel ben-shachar, Luceafăr, fiu al dimineţii, literal, luminătorul, fiu al zorilor.

Numele de Lucifer vine din Vulgata latină şi înseamnă purtător de lumină. Termenul, aşa cum este folosit aici, pare să fi fost identificat iniţial cu Satana de către Tertulian, Ieronim şi alţi părinţi bisericeşti, şi a ajuns să fie întrebuinţat în mod obişnuit cu sensul acesta în cursul Evului Mediu. În 2Petru 1,19 Hristos este intitulat phosphoros, steaua zilei; literal, purtător de lumină. În Apocalips 22,16 El este numit Luceafărul strălucitor de dimineaţă [literal, steaua zorilor]. Aplicaţi la Satana, aceşti termeni diferiţi – helel, heosphoros, Lucifer etc. – par să reflecte ideea înaltei poziţii deţinute de el cândva în cer, alături de Hristos, şi să sugereze că el, chiar şi acum, este un rival al lui Hristos. Strict vorbind, nici unul dintre termenii aceştia nu este un nume propriu, deşi toate au ajuns să aibă sensul acesta; ci, ei sunt atribute care denotă poziţia înaltă de la care Lucifer a căzut. Descrierea aceasta i se aplică lui Satana înainte de căderea lui, ca fiind cel dintâi după Hristos în putere şi autoritate, şi comandant al oştirilor îngereşti. În ce priveşte o descriere mai amplă a lui Satana (sub denumirea de împărat al Tirului) vezi Ezechiel 28,12-19.

Doborât. Despre războiul dintre Hristos şi Satana, în care Satana a fost înfrânt şi aruncat pe pământ, vezi Apocalips 12,7-9; vezi comentariul la Ezechiel 28,16-18.

Biruitorul neamurilor. Compară versetele 4-6, 9-11.

13Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,

Mai pe sus de stelele lui Dumnezeu. Vezi comentariul la Iov 38,7. Dorinţa de înălţare de sine a fost cauza căderii lui Lucifer. Înainte de căderea lui, el era cel mai frumos şi mai înţelept dintre toţi îngerii cerului. El se mândrea peste măsură din cauza onoarei ce-i fusese conferită de Dumnezeu, dar căuta încă şi mai multă slavă pentru sine.

Muntele adunării. Ebr. har-mo’ed, muntele adunării. Vezi expresia muntele lui Dumnezeu în pasajul paralel, Ezechiel 28,16. Lucifer aspira să şadă [întronat] pe muntele adunării, dar Dumnezeu urma să-l arunce de pe muntele lui Dumnezeu. Împăratul Babilonului era un păgân, iar în mitologia greacă zeii îşi ţineau adunările consiliului lor pe un munte înalt, unde hotărau asupra diferitelor treburi ale pământului. Împăratul literal al Babilonului (vezi comentariul la Isaia 14,4) urma în felul acesta să se încumete să uzurpe conducerea zeilor – adică, autoritatea supremă – asupra treburilor pământului. Ca împărat al Babilonului mistic (vezi comentariul la v. 4), Satana aspira în acelaşi fel la controlul asupra consiliilor cerului, adică la stăpânirea întregului univers al lui Dumnezeu.

La capătul miază-noaptei. În Psalmi 48,2 Muntele Sion este descris ca fiind în partea de miază-noapte, adică la nord de partea principală a cetăţii. Anu, cel dintâi dintre zeii primari ai Babiloniei, se presupunea că îşi avea tronul în al treilea cer. Constelaţia lui era printre stelele polare în jurul căreia toate celelalte se învârteau. Mitologia păgână îi reprezenta adesea pe zei ca adunându-se în consiliu pe un munte departe în nord. Unii consideră că Isaia a făcut uz de imaginea aceasta pentru descrierea pretenţiilor făloase ale lui Lucifer (v. 12), împăratul Babilonului (v. 4). Numele Baal-Ţefon din Exod 14,2 înseamnă literal Baal al miază-nopţii.

14mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

Ca Cel Prea Înalt. Lucifer aspira să fie ca Dumnezeu în ce priveşte poziţia, puterea şi slava, dar nu în ce priveşte caracterul. El dorea pentru sine omagiul pe care oştile îngereşti îl aduceau lui Dumnezeu. Fiind doar o fiinţă creată, el umbla după cinstea cuvenită numai Creatorului. În loc de a căuta să-L facă pe Dumnezeu suprem în simţămintele oştirii îngereşti, el a căutat pentru sine primul loc în aceste simţăminte.

Evanghelia dupa Satana…

Scris de Raluca Alexe

Titlu: Evanghelia dupa Satana
Autor: Patrick Graham
Rating:

Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Diana Morăraşu
Numar pagini: 477
ISBN: 978-606-8073-07-1

Există două variante

Se poate ca, neavând parte de tot atâta promovare precum precursoarea ei care vorbeşte despre minciunile spuse de-a lungul istoriei creştinismului, cartea de faţă să nu fi ajuns până la Vatican. Insă mi-e greu să cred asta. Departe de a fi adepta vreunei teorii a conspiraţiei, cred că genul ăsta de apariţii sunt cât de cât monitorizate de către cineva de la Vatican.

Cealaltă variantă, mai plauzibilă, este aceea că lumea de acolo ştie de cartea asta, a citit-o, dar s-a considerat că e prea plină de baliverne pentru a fi măcar luată în seamă. E ca atunci când vine cineva pe blog şi lasă un comentariu plin de răutate, fără vreun fel de fundament. Nu-l bagi în seamă. Ar fi fost o risipă prea mare de energie să încerci să combaţi ce scrie acolo. In plus, i-ar fi făcut publicitate şi i-ar fi aruncat vânzările în aer.

Franciza “Thriller”

Cred că devine din ce în ce mai clar că thrillerele sunt un fel de franciză: există o reţetă, cu variaţiunile de rigoare, încercată, verificată şi aplicată. Scrii după ea şi vinzi cartea. Ceea ce nu cred că e neapărat un lucru rău. Oamenilor le plac thrillerele, deci există cerere, de ce sa nu fie şi ofertă?

Ce reţetă avem în cazul ăsta? Se ia o teorie a conspiraţiei, multe planuri care se îmbină “armonios” şi rapid, în care se întâmplă crime sângeroase, apoi adaugi mult mister, de genul mănăstirilor de pustnice aflate sub legământul tăcerii iîn creierul munţilor şi o agentă FBI care în urma unui accident şi-a activat acea zonă a creierului prin intermediul căreia poate intra în pielea victimelor unei crime; asezonezi totul cu religie, secrete despre Iisus, un calugăr malefic venit din străfunduri şi de peste veacuri, lupta dintre Bine şi Rău şi un preot exorcist, totul servit în cupa Vaticanului.

Ce se intâmpla dacă…

iţi plac cărţile de genul ăsta, filmele cu suspans, horror şi tot tacâmul? S-ar putea ca intriga să ţi se pară ceva cam neverosimilă: aflat pe cruce, Iisus, înnebunit de durere şi privind oamenii nerecunoscători pentru care se sacrifică, il reneagă pe Dumnezeu şi devine… altceva. De aici confrerii secrete adoratoare ale Răului, templieri (se putea?), Evanghelia din titlu, cea care povesteşte despre toate minciunile, o reţea întinsă în toată lumea.

Dacă ai văzut şi ai citit cam tot ce se putea, cred că thrillerul ăsta o să fie o carte bună. Nu cred că e mult mai terifiant decât unele nume consacrate, dar cu siguranţă e mai bun decât un roman de duzină. Din păcate nu prea pot vorbi iîn această calitate, din cauză că eu fac parte mai degrabă din a doua categorie.

Ce se intâmplă dacă… II

Ştiu, acum când scriu sunt destul de ironică, poate pare amuzant ce povestesc despre carte. Insă ce te faci dacă imaginaţia ta o ia razna in situaţiile descrise mai sus? Dacă nu te poţi uita la un film un pic mai de groază sau citi o carte din aceeaşi categorie decât în timpul zilei, când mai e lume acasă şi cu condiţia să vezi o comedie după. Ce te faci dacă incepe să ti se pară că auzi zgomote ciudate şi trosnitul televizorului te face să sari de pe scaun?

In cazul ăsta cartea despre care vorbesc îţi va da mult de furcă. O să îţi bată inima să îţi sară din piept când maica Isolda, cea care s-a zidit singură pentru a ascunde de Rătăcitor evanghelia le aude pe surorile ei asasinate cum vin in căutarea lor. Ţi se va face pielea de găină când cel de mai sus îşi urmăreşte victimele. Torturile care apar acolo te vor uimi de-a dreptul. Şi peste astea, te vor îngrozi tenebrele.

Şi totuşi…

Cineva pe Twitter m-a întrebat dacă îmi spun “Este doar o carte”. Aşa că am folosit formula magică şi am terminat cartea. Soluţia ar fi fost, desigur, să nu citesc, dar genul ăsta de scrieri/ filme te prind şi dacă ai citit/ vizionat destul, vrei sa vezi cum se termină.

Ce nu-mi place însă este alegerea subiectului. Departe de a-mi fi zdruncinat credinţa, cred că, în calitate de autor, ar trebui sa ai nişte limite. Nu poţi să te apuci să îndrugi toate porcăriile doar de dragul vânzărilor. Poate există o conspiraţie gigantică, poate Biserica a ascuns nişte lucruri, însă de aici pana la ce povesteşte Patrick Graham este cale lungă. Ori, chestiile pe care le spune el ori le crezi cu adevărat din fanatism, ori le poţi susţine cu dovezi solide. Şi nu cred că este nici unul din cele două cazuri.

Singularitatea lui Dumnezeu

Autor: ARTHUR W. PINK

Referințe

Geneza 1:1 | Coloseni 1:1 | Exodul 15:11

Probabil că titlul acestui articol nu este suficient de explicit pentru a indica tema de care se ocupă. În parte, aceasta se datorează faptului că, în zilele noastre, puțini sunt aceia care au obiceiul să mediteze asupra desăvârșitului caracter al lui Dumnezeu. Prea puțini din cei ce citesc ocazional din Biblie sunt conștienți de măreția provocatoare de uimire și de închinare a caracterului divin. Făptul că Dumnezeu este mare în înțelepciune, minunat în putere, și totuși plin de milă, este considerat de mulți ca fiind cunoștință populară. Totuși, nivelul acela de cunoștință în care persoana lui Dumnezeu, natura Lui și atributele Lui sunt cunoscute îndeaproape așa cum sunt ele descoperite în Sfânta Scriptură, este atins de foarte puțini oameni în vremuri decăzute ca acestea. Dumnezeu e solitar în excelența Sa. “Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, făcător de minuni?“ (Exod 15:11).

“La început, Dumnezeu” (Gen. 1:1). A existat un timp, dacă chiar se poate numi “timp”, când Dumnezeu, în unitatea naturii Sale (care consista în mod egal în trei persoane divine), locuia singur. “La început Dumnezeu”. Nu exista ceruri sau rai în care să se manifeste măreția slavei Lui cum se manifestă acum. Nu exista nici un pământ care să atragă atenția divinității. Nu existau nici îngeri care să-I cânte laude, nu exista nici un univers care să fie menținut prin Cuvântul puterii tăriei Lui. Nu exista nimic și nimeni, doar un Dumnezeu singur, și aceasta, nu pentru o zi, un an sau un secol, ci “pentru veșnicie”. În timpul veșniciei trecute, Dumnezeu a fost singur: conținut în El însuși, mulțumit de El însuși și pe deplin fericit în El însuși, neavând nevoie de nimic altceva pentru a fi împlinit. Dacă un univers, îngeri sau oameni ar fi fost necesari pentru împlinirea și fericirea lui Dumnezeu, ei ar fi fost chemați în existență încă de la începutul eternității. Crearea acestor creaturi, atunci când a fost făcută, nu a adăugat nimic persoanei și ființei lui Dumnezeu. El nu se schimbă (Mal. 3:6), deci, slava Lui nu poate fi nici mărită și nici diminuată.

Știm de asemenea că Dumnezeu nu era constrâns în vreun fel, nu era deloc obligat, și nici nu simțea o nevoie specială de a crea universul în care trăim. Alegerea Lui de a crea a fost un act liber al voinței Sale suverane, alegerea aceasta nefiind afectată de vreun factor extern Sfintei Treimi, ci fiind afectată numai de buna plăcere divină, deoarece El ”face toate după sfatul voiei Sale” (Ef. 1:11). Creația a fost doar o manifestare a slavei divine. Oare cred unii dintre cititorii noștri că ne-am îndepărtat de ceea ce ne garantează Scriptura? Atunci, ar fi cazul să apelăm la Legea și la Mărturia Scripturii: “Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit care este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă!” (Neemia 9:5). Dumnezeu nu câștigă nimic din închinarea noastră. El nu avea nevoie de aceea slavă externă a grației Sale, slavă care vine de pe buzele răscumpăraților Lui, deoarece El era îndeajuns de glorios în El însuși, chiar și fără lauda creației. Dacă așa stau lucrurile, ne întrebăm, oare ce L-a determinat să rânduiască mai dinainte pe aleșii Săi ca să slujească de laudă slavei harului Său? A fost, după cum ne zice Efeseni 1:5, “după buna plăcere a voiei Sale”.

Suntem conștienți de faptul că înaltul teren pe care pășim aici este nou și ciudat pentru aproape toți cititorii noștri. Din acest motiv, vom înainta mai încet și vom apela din nou la Scripturi. La sfârșitul capitolului 11 din cartea Romani, unde Apostolul încheie argumentul său cu privire la mântuirea prin har pur și suveran, el întreabă, “Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” (v. 34-35). Forța acestor versete stă în faptul că ele spun că este imposibil ca Atotputernicul Creator să fie dator creaturii. Dumnezeu nu câștigă nimic de la noi. “Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta? Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului“ (Iov 35:7-8). Dreptatea sau neprihănirea omului în mod sigur că nu are nici un efect asupra lui Dumnezeu care este desăvârșit în El însuși. “Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte robi netrebnici, am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10) – ascultarea noastră nu a adus nici un beneficiu lui Dumnezeu.

Vom merge mai departe spunând că nici chiar Domnul nostru Isus Hristos nu a adăugat nimic Sfintei Treimi în slava și gloria Ei inițială, prin ce a făcut și prin ce a suferit. Este adevărat, binecuvântat și glorios de adevărat, El a fost manifestarea slavei lui Dumnezeu pentru noi, dar El nu a adăugat nimic la Dumnezeu. El însuși declară aceasta, și cuvintele lui nu se pot pune sub semnul îndoielii: “Eu zic Domnului: Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!” (Ps. 16:2). Tot acest psalm este un psalm al lui Hristos. Bunătatea lui Hristos a ajuns până la sfinții Lui de pe pământ (v. 3), dar în acest timp, Dumnezeu a fost deasupra și dincolo de toate lucrurile. Numai Dumnezeu este “cel binecuvântat” (Marcu 14:61).

Este perfect adevărat faptul că Dumnezeu este onorat și dezonorat de către oameni și îngeri, nu în ființa Lui esențială, ci în caracterul Său oficial. Este de asemenea adevărat că Dumnezeu a fost “glorificat” de către creație, de către providență și de către mântuirea pe care a oferit-o. Noi nu îndrăznim să contestăm acest adevăr. Dar ceea ce vrem să spunem aici este că toate acestea au de a face cu manifestarea slavei Lui și cu reacția noastră, reacție datorată conștientizării acestei glorii cerești. Totuși, dacă Dumnezeu ar fi vrut, El ar fi putut să continue să locuiască singur pentru toată veșnicia, fără a-și descoperi gloria înaintea creaturilor Sale. Decizia dacă să se descopere sau nu creaturii a aparținut în mod absolut voii Sale. El era perfect binecuvântat în El însuși înainte de a chema prima creatură în existență. Și ce sunt toate creaturile mâinilor Sale pentru El chiar în momentul de față? Vom lăsa Scriptura să răspundă:

“Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă, El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune. Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?” (Isaia 40:15-18).

Acesta este Dumnezeul Scripturii. Ah! dar vai, El este tot un “Dumnezeu necunoscut” (Fapte 17:23) pentru mulțimile nepăsătoare.

“El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o măhramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. El preface într-o nimica pe voievozi, şi face o nimica din judecătorii pământului” (Isaia 40:22-23).

Cât de diferit este Dumnezeul Scripturii de “dumnezeul” care este predicat de la cele mai multe amvoane în ziua de azi!

Nici mărturia Noului Testament nu e diferită de mărturia Vechiului Testament. Cum ar putea fi? Doar amândouă testamentele au același Autor! În Noul Testament citim: “Fericitul şi singurul stăpânitor, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin” (1 Tim. 6:15-16). Unei astfel de Ființe trebuie să i se aducă închinare, o astfel de Ființă trebuie să fie venerată și adorată. El este solitar în maiestatea Sa, unic în excelența Sa, inegalabil în desăvârșirea Sa. El întreține totul, dar este total independent. El dăruiește tuturor, dar nu este îmbogățit de nimeni.

Un astfel de Dumnezeu nu poate fi găsit prin eforturile căutătoare ale creaturii. El poate fi cunoscut numai în măsura în care Duhul Sfânt îl descoperă inimii prin Cuvânt. Este adevărat că creația dovedește existența unui Creator așa de bine încât oamenii “nu se pot dezvinovăți”. Totuși, noi tot trebuie să zicem împreună cu Iov: “Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?” (Iov 26:14). Noi credem că așa numitul argument al “apologiștilor” creaționiști a făcut mai mult rău decât bine deoarece a încercat să-l coboare pe marele nostru Dumnezeu la nivelul unei înțelegeri finite și în acest fel a pierdut din vedere excelența Lui solitară.
O analogie se poate face în ce privește subiectul acesta. Gândiți-vă că un sălbatic izolat pe insulele Pacificului găsește un ceas în nisipul fierbinte de pe marginea insulelei în care trăiește și după o atentă examinare a acestui ceas, conclude că există un făcător de ceasuri. Până acum, totul e bine. Totuși, haideți să mergem mai departe cu analogia. Să presupunem că sălbaticul respectiv se așează pe nisipul acelei plaje și încearcă să-și formeze o concepție despre făcătorul acelui ceas, despre afecțiunile creatorului, despre manierele lui, despre dispoziția lui, despre realizările lui și despre caracterul său moral, tot ce se cere pentru a forma personalitatea unui om. Ar putea oare acel sălbatic să se gândească cu precizie la adevăratul creator al ceasului în așa fel încât să poată spune: “Cunosc pe omul acesta”? Răspunsul este evident. Oare veșnicul și infinitul Dumnezeu poate fi cuprins în rațiunea omului? Nicidecum. Dumnezeul Sfintelor Scripturi poate fi cunoscut numai de cei cărora decide El însuși să li se facă cunoscut.
Dumnezeu nu este cunoscut nici prin intelectul uman. “Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24), așa că el poate fi cunoscut numai într-un mod spiritual, nu rațional. Omul căzut nu e spiritual, el este carnal, firesc. El este mort față de tot ce este spiritual. Dacă nu e născut din nou, adus într-un mod supranatural de la moarte la viață, adus de la întuneric la lumină, el nici măcar nu poate să vadă lucrurile lui Dumnezeu (Ioan 3:3), cu atât mai puțin să le înțeleagă (1 Corinteni 2:14). Duhul Sfânt trebuie să strălucească în inimile noastre (nu în intelectul nostru) pentru a ne da “lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos” (2 Cor. 4:6). În plus, chiar și această cunoștință spirituală e doar fragmentară. Sufletul regenerat trebuie să crească în har și în cunoștința Domnului Isus (2 Petru 3:18).

Scopul și rugăciunea principală a Creștinilor ar trebui să fie: “pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu” (Col. 1:10).

Natura mântuirii lui Hristos denaturată
de „evangheliştii” zilelor noastre

de Arthur W. Pink

Natura mântuirii lui Hristos este teribil de denaturată de „evangheliştii” zilelor noastre. Ei predică un Mântuitor de iad, mai degrabă decât un Mântuitor de păcat. De aceea, aşa de mulţi sunt înşelaţi fatal, fiindcă mulţimi întregi vor să scape de iazul de foc, dar nu vor să fie eliberaţi de natura lor lumească şi carnală. Primul lucru spus despre El în Noul Testament este „Şi îi vei pune numele Isus, căci El va mântui pe poporul Lui (nu „de mânia viitoare” ci) de păcatele sale. Hristos este Mântuitor pentru cei ce-şi dau seama de păcătoşenia excesivă a păcatului, care simt povara lui groaznică apăsându-le conştiinţa, care se detestă pe ei înşişi datorită păcatului, care doresc să fie eliberaţi de sub stăpânirea sa teribilă; Hristos nu este Mântuitor pentru nimeni altcineva. Dacă El a venit să-i „mântuiască de iad” pe aceia care încă iubesc păcatul, El ar fi un lucrător al păcatului, iertându-le răutatea şi alăturându-se lor împotriva lui Dumnezeu. Ce lucru oribil şi blasfemie de nedescris cu care să-L învinuieşti pe Cel Sfânt!

EVANGHELIA LUI SATAN- De Arthur W. Pink

Satan este un falsificator neîntrecut. Aşa cum am văzut, Diavolul este acum foarte activ în lucrul său pe acelaşi teren în care Domnul a semănat sămânţa bună. El caută să prevină creşterea grâului prin semănarea unei alte plante, neghina, care, în aparenţă, se aseamănă îndeaproape cu grâul. Într-un cuvânt, printr-un proces de imitare, el are ca scop neutralizarea Cuvântului lui Cristos. Astfel, aşa cum Cristos are o Evanghelie, şi Satan are o evanghelie, aceasta din urmă fiind o imitaţie şireată a celei dintâi. Aşa de bine seamănă evanghelia lui Satan cu cealaltă, încât mulţimi de nemântuiţi sunt înşelaţi de ea.
La această evanghelie a lui Satan se referă apostolul atunci când spune galatenilor: „Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Cristos” (Galateni 1:6, 7). Această evanghelie falsă se vestea chiar în zilele apostolului, iar un blestem groaznic a fost rostit asupra acelora care o predicau. Apostolul continuă: „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema” (vs.8). Cu ajutorul lui Dumnezeu vom încerca acum să expunem, sau, mai bine zis, să demascăm această evanghelie falsă.
Evanghelia lui Satan nu este un sistem de principii revoluţionare şi nici un program al anarhiei. Nu promovează conflictele şi războaiele, ci scopul ei este pacea şi unitatea. Nu caută să învrăjbească pe mamă împotriva fiicei ei şi nici pe tată împotriva fiului său, ci încurajează un spirit de fraternitate în care întreaga rasă umană este privită ca o mare familie. Nu caută să târască în jos omul firesc, ci să-l îmbunătăţească şi să-l ridice. Promovează educarea, cultivarea şi apelează la „ce este mai bun în noi.” Doreşte să facă din această lume un habitat aşa de confortabil şi plăcut, încât să nu fie simţite nici absenţa lui Cristos şi nici nevoia de Dumnezeu. Încearcă să-l preocupe pe om aşa de mult cu lumea aceasta astfel încât el să nu mai aibe nici timp, nici înclinaţie pentru lumea care va veni. Promovează principiile sacrificiului de sine, carităţii şi bunăvoinţei, ne învaţă să trăim pentru binele altora şi să arătăm bunătate tuturor. Apelează mult la mintea firească şi este populară în rândul maselor fiindcă ignoră grava realitate că prin natura lui, omul este o fiinţă căzută, înstrăinat de viaţa care vine de la Dumnezeu, mort în greşeli, în păcate şi având ca singură nădejde naşterea din nou.
În contrast cu Evanghelia lui Cristos, cea a lui Satan îi învaţă pe oameni mântuirea prin fapte. Sugerează în mod repetat justificarea înaintea lui Dumnezeu pe baza meritelor umane. Fraza sa sacră este: „Fii bun şi fă binele,” nerecunoscând faptul că în fire nu locuieşte nici un lucru bun. Predică mântuirea pe baza caracterului, inversând ordinea Cuvântului lui Dumnezeu – caracterul este o roadă a mântuirii. Variatele sale ramificaţii şi organizaţii sunt nenumărate. Cumpătare, mişcările Reformei, „Ligile socialiste creştine,” societăţi de cultură etică, „Congrese de pace,” cu toate sunt angajate (poate inconştient) în proclamarea acestei evanghelii a lui Satan – evanghelia mântuirii prin fapte. Gândirea pozitivă îl substituie pe Cristos; puritatea socială în loc de regenerarea individuală; politică şi filosofie în loc de doctrină şi evlavie. Cultivarea omului vechi este considerată mai practică decât crearea omului nou în Cristos Isus; se caută pacea universală, dar nu şi intervenţia şi întoarcerea Domnului păcii.
Apostolii lui Satan nu sunt proprietari de baruri sau proxeneţi, ci în marea lor majoritate sunt lucrători ordinaţi. Mii dintre cei care vorbesc de la amvoanele noastre moderne nu mai sunt implicaţi în prezentarea adevărurilor fundamentale ale credinţei creştine ci au respins adevărul şi au acordat atenţie unei născociri. În loc să amplifice enormitatea păcatului şi să arate consecinţele sale veşnice, ei îl minimizează, afirmând că acesta este doar neştiinţă sau absenţa binelui. În loc de a-şi avertiza ascultătorii să „fugă de mânia viitoare,” ei Îl fac pe Dumnezeu mincinos, afirmând că El este prea iubitor şi milostiv să trimită vreuna din propriile Sale făpturi la chin veşnic.
În loc de a afirma că „fără vărsare de sânge nu este iertare,” ei Îl prezintă pe Cristos ca pe marele Exemplu, îndemnându-şi urmaşii să „calce pe urmele Lui.” Trebuie spus despre ei căci „întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu” (Romani 10:3). Mesajul lor poate suna foarte plauzibil, iar ei pot părea demni de laudă, dar totuşi, despre ei citim astfel: „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în (imită) apostoli ai lui Cristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru (ceva de mirat) dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor” (2 Corinteni 11:13-15).
Nu doar că astăzi, sute de biserici nu au un lider care să declare cu credincioşie tot sfatul lui Dumnezeu şi să prezinte calea Sa de mântuire, ci trebuie să întâmpinăm şi realitatea că este foarte puţin probabil ca oamenii din aceste biserici să înveţe ei singuri Adevărul. Altarul familiei, unde se obişnuia să se citească un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, acum, chiar şi în casele creştinilor obişnuiţi este ceva care ţine de trecut. Biblia nu este explicată de la amvon şi nu este citită din bancă. Cerinţele acestei epoci ale vitezei sunt aşa de numeroase că majoritatea oamenilor au puţin timp şi chiar şi mai puţină înclinaţie să se pregătească pentru întâlnirea lor cu Dumnezeu. De aici, cei mai mulţi care sunt prea nepăsători pentru a cerceta ei înşişi sunt lăsaţi în voia acelora pe care îi plătesc să cerceteze pentru ei; dintre aceştia, mulţi le trădează încrederea, studiind şi predicând probleme econo-mice şi sociale mai degrabă decât Profeţiile lui Dumnezeu. . .
Dar tu, cititorule, unde te afli? Te afli pe calea „care pare dreaptă,” dar care are ca sfârşit moartea, sau eşti pe Calea Îngustă care duce la viaţă? Ai părăsit cu adevărat calea cea largă care duce la moarte? A creat dragostea de Cristos ură şi oroare pentru tot ce nu-I este plăcut Lui? Doreşti tu ca El să „împărăţească” peste tine (Luca 19:14)? Te bazezi tu în întregime pe neprihănirea şi sângele Lui pentru primirea ta înaintea lui Dumnezeu? . . .
O formă şi mai amăgitoare a evangheliei lui Satan este să determine predicatorii să prezinte jertfa ispăşitoare a lui Cristos şi apoi să spună ascultătorilor lor că tot ceea ce cere Dumnezeu de la ei este să „creadă în Fiul Său.” Astfel, mii de suflete nepocăite sunt amăgite să creadă că au fost mântuiţi. Dar Cristos a spus: „Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13:3). A te „pocăi” înseamnă a-ţi urî păcatul, să îţi pară rău că l-ai comis, să renunţi la el. Acesta este rezultatul lucrării Duhului care frânge inima înaintea lui Dumnezeu. Nimic în afară de o inimă frântă nu poate avea credinţa mântuitoare în Domnul Isus Cristos.
Repet, mii sunt înşelaţi în presupunerea că ei l-au „acceptat pe Cristos” ca „Mântuitor personal” dar nu L-au primit întâi ca şi DOMN. Fiul lui Dumnezeu nu a venit să mântuiască oamenii în păcatele lor, ci „de păcatele lor” (Matei 1:21). A fi mântuit de păcat înseamnă a fi mântuit de ignoranţa şi dispreţul faţă de autoritatea lui Dumnezeu, înseamnă abandonarea cursul propriei tale voinţe şi plăceri, înseamnă să „ne lăsăm de căile noastre” (Isaia 55:7). Înseamnă predarea în faţa autorităţii lui Dumnezeu, cedarea în faţa stăpânirii Sale, lepădarea de sine pentru a fi conduşi de El. Acela care nu a luat niciodată „jugul” lui Cristos asupra lui, care nu caută cu adevărat şi cu sârguinţă să-I fi plăcut Lui în toate detaliile vieţii sale, dar care totuşi presupune că se „bazează pe lucrarea desăvârşită a lui Cristos” este înşelat de Diavolul.
În capitolul şapte din Matei, există două pasaje care ne redau rezultatele aproximative atât a Evangheliei lui Cristos, cât şi a imitaţiei Diavolului. Primul, în versetele 13,14: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” Al doilea în versetele 22 şi 23: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,Doamne, Doamne! N-am proorocit (predicat) noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ,Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.’” Da, cititorule, este posibil să lucrăm în Numele lui Cristos, şi chiar să predicăm în Numele Lui, şi deşi lumea ne cunoaşte şi biserica ne cunoaşte, totuşi să fim necunoscuţi pentru Domnul! Cât de necesar este, deci, să vedem unde ne aflăm cu adevărat; să ne cercetăm pe noi înşine să vedem dacă suntem în credinţă; să ne punem sub lumina Cuvîntului lui Dumnezeu, să vedem dacă nu cumva suntem înşelaţi de subtilul nostru duşman; să aflăm dacă ne zidim casa pe nisip, sau ea este ridicată pe stânca numită Isus Cristos. Fie ca Duhul Sfânt să ne cerceteze inimile, să ne frângă voinţele, să nimicească vrăjmăşia noastră faţă de Dumnezeu, să lucreze în noi o pocăinţă adevărată şi adâncă şi să ne îndrepte privirile spre Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Bafomet, un simbol iubit de unii si detestat de altii. Dar ce inseamna cu adevarat Bafomet?

Bafomet reprezinta transformarea fonetica a cuvantului Mahomet. Cand Templierii (sec. XII-XIV) au incercat sa cucereasca lumea araba, nu puteau intelege clar cuvantul ( Bafomet ), si pentru ca abia puteau pronunta litera „h” au transformat-o intr-un „b„, astfel cuvantul a devenit Mafomet. Iar pentru ca „m”-ul suna ca un b a devenit Bafomet.

Templierii erau cunoscuti ca si calugari Crestini cotropitori, care-si primeau ordinile direct de la Papa ( care se afla sub influenta regelui Frante I). Papa a aflat ca lumea islamica venera un asa numit Bafomet si a ordonat uciderea acestora. Chiar daca Bafomet era Mahomed-ul de astazi, care este egal lui Iisus si Moise.

Apoi mai este o teorie care este opusa celei de mai sus. Ordinul Templierilor venera pe ‘Kathars‘. Kathars respingea tot ceea ce avea legatura cu puterile Crestine. Pentru ei Iisus era o persoana cereasca care numai se prefacea de a fi aici. Diavolul era creatorul si Stapanul lumii.

Pentru ca Papa avea resentimente fata de Mahomet, acesti Templieri l-au folosit ca simbol. Dar sunt multe teorii ca acestea care duc la a intelege de ce oamenii vedeau Templierii ca Veneratorii Diavolului

Am gasit mai multe surse care sustin ca s-a vorbit despre un Bafomet in istoria antica.

– La inceputul Coranului, rugaciunea lui Bafomet este prezenta in randul secret.

– In Ducange, o sursa concreta a Latinii Medievale: Bafomet pro Mohamet, si citeaza un text medieval „Altis vocibus Bafomet invocaverunt (Turci)”

– La Templari am gasit „Din Biserica Sfintei Maria el a facut o Bafomeria (mecet)„, si „Bafomet dira de son poter” (Mahomet isi va arata puterea).

Bafomet nu va veni la suprafata in forma de astazi pana cateva secole mai tarziu.

In secolul XIX scriitori ca Levi si Albert Pike a folosit aceste acuzatii impotriva templierilor. Facand asta il puteau folosi pe Bafomet inpotriva lumii Crestine. Levi a desenat forma actuala a lui Bafomet. Stand jos, cu aripi, sani, un cap de tap si picioare, o flacara deasupra capului si un falus in poala. Levi s-a bazat partial pe un tablou ( Sabatul Vrajitoarei desenat de pictorul spaniol Goya ). Tabloul prezinta un grup de femei care-si ofera bebelusii unei capre intinse. Dar Levi a facut o greseala, a identificat capra ca fiind Bafomet, cand de fapt era capra lui Mendes, un zeu egiptean antic a carui nume ar trebui sa fie ‘Herpocrates, berbecul lui Mendes‘, un zeu in forma de oaie care a fost protectorul si creatorul regiunilor sale ( orasul lui Mendes ). Harpocrates a fost zeul fertilitatii si nu a fost asociat dorintei sau tentatiei, iar cel mai important lucru este faptul ca era un Berbec si nu o Capra.

Celalalt Bafomet modern este cunoscut tuturor cu pentagrama inversata avand literele L V Th N (Leviatan). Simbolul a fost prima data vazut intr-o carte franceza numita „Histoire en 1000 Images de la Magie” scrisa de Maurice Bessy. Anton Szandor LaVey a avut o copie in posesie. Anton Szandor LaVey a folosit acest simbol ca simbol al C.o.S.( Church of Satan – Biserica Satanista ) fondata in 1966.

In aceasta carte se gaseau doua versiuni ale acestui simbol.

Prima versiune a avut doua cercuri in cercul interior, doua nume erau specificate: SA-MA-EL (samael) si LI-LITH (lilith) si pe cercul exterior era inscriptat LVThN (leviathan)

A II-a versiune arata un om in loc de berbec iar pentagrama era indreptata in sus. Cercul interior continea numele A-DAM (adam) si E-V-E (eva). Cercul exterior contine numele YHShVH ( Yeheshua cunoscut si sub numele de Iisus ).

Ca sa-si usureze munca, tipograful cartii nu a mai pus primele doua nume lasand numai numele Leviathan, pentru ca asa s-ar distinge mai bine pe coperta. Pentru ca era pictata cu ulei si pentru ca totul ar fi fost neclar daca totul ar fi ramas. Numele tipografului este inca necunoscut.
[nggallery id=17]

Eseu realizat integral de Administratia Biserica Satanista Romana. Acest eseu este proprietate privata care nu poate fi publicata pe alte site-uri fara permisiunea Administratiei.

Cuvinte populare:

Prezentare generala

Cand oamenii aud cuvantul „Satanism” sau „Satana” se gandesc automat la sacrificii, demoni si mutilarea animalelor/oamenilor. Totusi aceste minciuni sunt asociate cu Satanismul de catre presa si de intreaga comunitate Crestina. Aceste informatii eronate sunt acceptate de catre populatia „obisnuita„, astfel incat a fost pusa eticheta „rau” acestei ramuri ale culturii mondiale.

Totusi in vest, ca sa nu mai vorbim de America, lucrurile incep sa se schimbe. Au aparut organizatii gen Church of Satan, Satanic Church si altele care schimba in timp viziunea populatiei asupra religiei. Oamenii nu sunt atat de apropiati de ritualurile medievale si de superstitii, fapt care ajuta enorm la dezvoltarea Satanismului Modern si nu numai. Pe cand, daca vorbim de Romania si de romani dam peste idei preconcepute si credinte uneori isterice. Prezenta noastra ca site Satanist 100% romanesc e o priemiera in Romania. Ceea ce demonstreaza ca dupa un deceniu jumatate de la caderea Ceausismului ( nu credem ca-l mai putem numi comunism in adevaratul sens al cuvantului ) Bisericile Crestine rasar ca florile primavara. Mentalitatea oamenilor din Romania si Europa de Est, Africa si o parte din Asia sunt cu cel putin 50 de ani in urma tarilor prospere, unde exista o economie de piata mai mult decat functionala si unde oamenii muncesc de dimineata pana seara ca sa o duca mai bine, spre deosebire de noi care ne rugam la Dumnezeu sa pice ceva.

Satanismul este atat o religie cat si un mod de viata. Spre deosebire de majoritatea religiilor lumii incurajeaza propria dezvoltare si te indeamna sa te feliciti pe tine insuti cand realizezi ceva si nu o deitate care te poate face in anumite momente ( daca nu intotdeauna ) sa te simti nesemnificativ/fara valoare. Aceasta religie si stil de viata mai incurajeaza ratiunea, intelectul, obiectivismul si individualitatea, fara de care omul nu are nimic. Unde e bucuria realizarii, sau mai bine spus realizarea daca tu nu ai voie (nu te lasa religia/deitatea) sa gandesti? Nu trebuie sa uitam ca intr-un anumit moment din istorie comunitatile care se bazeaza pe altruism au incercat sa treaca sub semnul ilegalitatii cartile ce indemnau spre gandirea rationala/libera. De aceea exista Satanistii Moderni. Noi vom deschide noua era si odata cu Anton Szandor LaVey si noile teorii ale acestuia conform carora Satana reprezinta doar un simbol vom putea evolua, fiecare in felul nostru pentru a trai cat mai bine, sa fim atat de puternici pe cat putem fi.

Prin definitie Satana inseamna Adversarul. Astfel Satanismul Modern a adoptat simbolistica acestui nume, iar tu iti esti singurul Zeu. Ultima afirmatie releva faptul ca un Satanist Modern nu recunoaste existenta Deitatilor deoarece stiinta si istoricii in special au demonstrat CLAR ca toate religiile au fost „fabricate” ( pentru a intelege de ce totusi un ritual Satanist, sau mai bine spus magia in general functioneaza citeste eseurile Administratiei: Magia Satanista Moderna, Magia Haosului ). Acum intrebarea „De ce numele ‘Satanism?” este inevitabila. In istorie religiile au promovat gandirea colectiva numind individualitatea si gandirea rationala ca fiind „rea/diabolica/satanica„. Asa ca noi suntem rai/diabolici/satanisti.

Istoria Satanismului Modern

Satanismul, raul si bunul Crestin au existat din momentul in care Crestinismul a devenit o religie populara. Dar Satanismul ca activitate nu a existat inainte de secolul XVII. In timpul domniei regelui francez Louis al XIV-lea a avut loc cea mai mare ceremonie (ca numar de participanti si structura ), totul fiind realizat de amanta regelui: Madamme de Montespan, si condus de un ocultist numit La Voisin si un preot libertin de 67 de ani numit Abbe Guiborg. In acest secol (cat si XVIII – XIX) au avut loc multe condamnari la moarte prin spanzuratoare, arderi pe rug, taieri etc. Biserica, purificand lumea de oamenii Satanei si de cei posedati, in special de varcolaci. Tot in Franta daca un vecin nu te avea la inima se ducea la judecatorie, te acuza de faptul ca ai fi varcolac si erai omorat prin spanzuratoare sau ardere pe rug.

Satanismul Modern poate fi depistat doar incepand cu 1966 cand Anton Szandor LaVey s-a ras in cap ( in conformitate cu traditia magie i) si a anuntat formarea C.o.S. ( Church of Satan ). Prin faptul ca a folosit cuvantul „biserica” pentru a slavi „raul” si trupul a atras atentia presei. Fapt care a incurajat numerosi oameni sa se alature acestei Biserici. Membrii C.o.S. apartineau ( in majoritate ) clasei mijlocii, dar si celebritati precum actrita Jayne Mansfield. Desigur membrii acestei organizatii religioase erau de aproape toate nationalitatile. Se spune ca la momentul de apogeu C.o.S. avea aproximativ 25.000 de membri, iar Biblia Satanista a fost vanduta in peste 1.000.000 de exemplare in toata lumea pana acum.

Anton Szandor LaVey a avut probleme cu avocatul care era si iubitul actritei Jayne Mansfield, Sam Brody care l-a amenintat pe Anton Szandor LaVey. Acesta a raspuns ( dupa cum si spunea in discursurile proprii ) blestemandu-l pe Brody. La scurt timp acesta a suferit un accident de masina, dar a supravietuit. Dupa un timp Anton Szandor LaVey a averizat-o pe Mansfield ca Brody va avea un alt accident de masina. Pe 29 Iunie 1967 Mansfield si Brody mergeau cu masina cand s-au ciocnit de un camion. Amandoi au murit prin decapitare.

In 1975 Biserica a suferit o mare pierdere deoarece multi membri au plecat sa se alature unei noi organizatii: „Templul lui Set” format de urmatorii fosti preoti C.o.S.: Michael A. Aquino, Lilith Sinclair (sotia lui Aquino) si Betty Ford ( nu fosta sotie a presedintelui american Gerold Ford ). Acest ordin a avut succes in anii ’80. Acum Satanismul a fost modificat din nou de catre Aquino deoarece lucrarile proprii erau diferite de cele a lui Anton Szandor LaVey ca si concept, el promovand ideea unei apocalipse in urma careia vor supravieti numai intelectualii, cei puternici s.a.m.d. Nici Anton Szandor LaVey nu a stat degeaba. El a contribuit la miscarea Satanismului Modern prin cartile scrise in momentul cand s-a indepartat de C.o.S., el dandu-le celorlalti membri majoritatea atributiilor sale. Intre 1970 si 1992 el scris „Vrajitoarea Completa” (modificand numele ulterior la „Vrajitoarea Satanica„), „Ritualurile Sataniste” si „Caietul de notite al Diavolului” (en. The Devil’s Notebook); Biblia Satanista a fost scrisa in 1969.

In 1980 Michelle Smith a dat o lovitura grea Satanismului pretutindeni prin publicarea scrierii „Michelle isi aminteste” in care povesteste cum la varsta de 5 ani a participat involuntar la ritualuri Sataniste unde a fost obligata sa faca anumite lucruri dezgustatoare. Povesteste ca a fost martora la ritualuri ce implicau uciderea animalelor sau/si a copiilor mici. Mai spune ca a fost inchisa intr-un sicriu si ca a fost ingropata in pamant. A reusit sa scape de aceste traume doar la varsta de 28 de ani cu ajutorul unui psiholog. Noi spunem ca acestia sunt Veneratorii Diavolului, iar nici noi ca site autonom, nici C.o.S., nici Templul lui Set nu au legatura si nu incurajeaza sau practica astfel de ritualuri dezgustatoare. Am relatat aceste fapte deoarece facem un apel catre tineri sa nu se alature grupurilor Sataniste din Romania deoarece NU EXISTA comunitati sataniste sau organizatii legale. Fiecare Satanist priceput, vrea sa-si formeze propria grupare, dar sa nu confundati dorinta de cunoastere a acestora cu siguranta.

In aceasta perioada a anilor ’80 Satanismul a fost mediatizat (ziare, stiri etc.). Oamenii au intrat in panica. De aceea F.B.I. a pornit o investigatie pe teritoriul Statelor Unite, dar a reiesit ca nu se intampla ceea ce spuneau oamenii ( aceleasi afirmatii ca Michelle Smith sau asemanatoare ). Astfel in timp panica a mai disparut.

O aparitie interesanta in Satanismul Modern a fost cea a lui Marilyn Manson cand a lansat albumul intitulat „Antichrist Superstar„, in care isi exprima ura pentru Dumnezeu ( zeul oamenilor ). Din cauza acestui om interesul pentru Satanismul Modern a revenit in preferinte; aplicatiile pentru a intra in C.o.S. au crescut substantial. Cand Satanismul Modern se afla la apogeu Anton SzandorLaVey a murit din cauza inimii. Dupa moartea acestuia au aparut tot felul de publicatii referitoare la viata intima a lui si C.o.S. Dupa moartea acestuia Blanche Baron (mama fiului acestuia) si Karla ( fiica cea mai mare a lui ) s-au inteles sa conduca impreuna Biserica lui LaVey. Aceasta Biserica era proprietate personala si din acest motiv Barton a scris un testament prin care LaVey lasa totul pe mana ei si a fiului acesteia Xerxes.

Acest testament a fost contestat in justitie de catre Karla, spunand ca Anton Szandor LaVey a fost influentat in judecata de medicamente si a castigat, testamentul fiind trecut ca fiind invalid. Karla considera ca posesiile materiale sunt mai importante decat C.o.S. asa ca drepturile de autor si bunurile personale ale acestuia a fost impartita intre cei trei copii (Karla, Zeena, si Xerxes) ai acestuia egal. Barton a atacat-o pe Karla incercand sa o inlature de la conducere. Aceste certuri au facut-o pe Karla sa formeze F.C.o.S. (First Church of Satan), organizatia care a avut partea de apogeul ei, dar prezent s-a mai stins. Acum C.o.S. nu mai are in fruntea conducerii pe Blanche Barton, ea mutandu-se in California. Sediul Bisericii a fost mutat la New York iar activitatile acestuia sunt mai mult bazate online si pe marketing.

Eseu realizat integral de Administratia Biserica Satanista Romana. Acest eseu este proprietate privata care nu poate fi publicata pe alte site-uri fara permisiunea Administratiei.

Cuvinte populare:

„Diavolul a fost atacat de oamenii lui Dumnezeu neindurator si fara a se abtine. Niciodata nu a fost o oportuniate, fara fictiune, pentru Printul Intunericului sa vorbeasca la fel ca si purtatorii de cuvant al Lordului Binelui” ( Anton Szandor LaVey, Biblia Satanista – Cartea Satanei )

Satana este o un cuvant cunoscut de multi, dar istoria acestuia este cunoscuta mai bine de catre unii crestini. De ce? Pentru ca trebuie sa-ti cunosti foarte bine adversarul, trebuie sa stii de cine ti-e frica si de ce. De obicei acestui nume i se atribuie tot ceea ce se intampla rau sau zeului bun a carui vointa e de neinteles de catre muritori. Noi nu credem ca aceasta gandire de trei randuri este relevanta atat Satanismului cat si oricarei alte religii ce se bazeaza pe respingerea unei astfel de figuri malefice de care toti trebuie sa ne ferim. Ispita, paganism, ocultism, posedarea, toate acestea ne afecteaza viata in mod indirect sau direct. Gandirea noastra e complexata de magia inferioara invocata de religiile „bune” de doua mii de ani incoace. Nu, victoria nu e a inteligentului, ci a celui ce stie sa se foloseasca de religie in orice scop. Un om inteligent accepta entitatea sau simbolistica Satanei. Cel victorios va fi nu cel care are idei noi, ci cel care stie sa o manipuleze in asa fel incat punctele lui de vedere sa fie acceptate. Iar minoritatea de inteligenti ce a ramas, sa priveasca victoria. A fost Satana inventat pentru a manipula oamenii in favoarea Crestinismului? A fost Set (en. Seth) transformat intr-un zeu malefic pentru a pastra dominatia zeitei Isis? Am mintit mai inainte? Nimeni nu e sigur de ceea ce se spune astazi. Satana, la fel ca si internetul a devenit instabil, greu de definit si contine erori mari si intolerabile uneori. Cine suntem noi sa facem astfel de afirmatii? Suntem cei ce spunem ca Satana sau Lucifer cum spune lumea nu exista. Argumentele vor veni in marea de randuri ce urmeaza. Va avertizam ca ceea ce vom spune nu e neaparat un fapt dovedit, ignoranta sau geniul nostru ramane la latitudinea vostra de a judeca.

Ce are in legatura un Satanist Modern cu Satana?

Este un fapt bine stiut ca pentru majoritatea Satanistilor Satana exista ca o entitate capabila sa distruga sau sa respecte, sa ajute un Satanist Traditional adevarat in scopurile sale. Credinta in acest zeu diminueaza semnificativ orgoliul cuiva deoarece o persoana poate ajunge sa se creada nesemnificativa pe langa un astfel de zeu puternic sau poate cadea in iluzia confortabila ca este egal acestuia ( afirmatie falsa doar in cazul in care persoana respectiva considera ca Satana este o entitate ), sau ca exista o dependenta intre cei doi, iar in final e mai usor sa treci de la Crestinism ( sau orice alta religie bazata pe altruism ) la Satanismul Traditional, sau ca Venerator al Diavolului ( alte forme de altruism ). Aici intervin Satanistii Moderni. De ce sa ne pierdem orgoliul? De ce sa ne inselam pe noi insine? De ce sa irosim timp inutil pentru a venera o dietate ( indiferent de religie )? Iar daca noi, oamenii ce croim viitorul planetei inca mai acceptam credintele populatiilor ce nu aveau cunostinte de baza despre anatomie, fizica, chimie, matematica si astrologie atunci trebuie neaparat sa gasim o metoda cu rezultat sigur de a involua. Tot ceea ce astazi este posibil ( inclusiv monitorul de la care cititi acest eseu ) nu exista pentru ca un grup de savanti au inceput sa se roage la o deitate, sau sa practice magia. Totul a fost creeat de realism si nu iubire irosita pe deitati, care nici macar nu o merita. Desigur pentru unii am parea ignoranti. Dar daca priviti imaginea finala, daca aveti capacitatea de a va imagina viitorul veti intelege ca deitatile ca Satana, Dumnezeu, Iisus, Set s.a.m.d. nu au ce cauta. Viitorul se bazeaza din ce in ce mai mult pe perceptia noastra si nu rugaciune. Desigur ca noi nu indemnam spre ateism pentru ca ni se pare o forma inferioara de gandire bazata exclusiv pe puterile fizicii. Fiecare om sau grup de oameni trebuie sa fie foarte atent la afirmatii, la ceea ce prezinta. De aceea trebuie sa ne facem intelesi cat mai bine. Noi nu negam valoarea culturala si spirituala a oricarei religii bazate pe o dogma solida, noi negam puterea, valabilitatea si rezultatele in timp.

Daca Satana ar muri, ar creea Dumnezeu altul?

Daca spunem ca Satana/Diavolul/Lucifer este cheia Crestinismului, fundatia acestuia, multi oameni ar fi nemultumiti, iar daca punem intrebare:„Exista Satana?” unii ar raspunde „Da, el exista!”; altii ar nega existenta lui, iar altii ar spune ca nu a fost nimic mai mult decat o personificare a „raului„, a fortelor „malefice” ce dominau impreuna cu cele „bune” natura inconjuratoare si implicit natura omului.

Se spune ca frica e un sculptor, un pictor, un artist. Orice trib, comunitate mica sau mare de oameni care au indurat furia unui vulcan, furtuni mari, cutremure s.a.m.d. credeau in existenta diavolilor ( diavolului ). Pe malurile raului Gange dominau cei mai puternici dintre diavolii cunoscuti pana acum, Asura care aveau un scop unic, acela de a lupta cu zeii buni numiti Deva. Persienii au modificat aceasta, transformand zeii Deva ( Ahriman – zeu rau al persienilor ) in rai si Asura ( Ormuzd – zeu bun al persienilor ) in buni, desi o parte credeau ca in final raul va invinge. In Egipt, Set ( Typhon – o denumire populara ) era imparatul Raului, pe cand Osiris era un zeu bun. Set si legiunile sale de diavoli au luptat impotriva omenirii si a pierdut. Printre greci, dusmanii zeilor erau titanii; Ate era zeita ce ispitea, ea reusind sa ispiteasca chiar zeul zeilor. Dupa cum vedeti ideile despre zei se schimba in timp. Spre exemplu pe vremea lui Socrate diavolii nu erau spirite rele ci ingeri pazitori. Noi ne obtinem diavolul de la Evrei care la randul lor, l-au preluat de la Babilonieni. Evreii erau interesati de demonologie, iar la un moment dat se credea ca existau noua tipuri de demoni: Beelzebub – printul zeilor falsi al altor natiuni; Apollo – printul mincinosilor; Belial – printul facatorilor de pagube; Asmodeus – printul diavolilor razbunatori; Satana – printul vrajitoarelor si magicienilor; Meresin – printul diavolilor locali ce cauzau epidemii si furtuni; Abaddon – ce cauza razboi, tumultos si combustii; Diabolus – care duce la disperare o persoana; Mammon – printul ispititorilor.

Se credea ca Varajitoarele si Magicienii se intalneau pentru a creea „sabatele„, adica orgii. Desigur, acesti oameni purtau semnul Diavolului imprimat in piele. Apoi a aparut ideea ca acesti oameni posedati de diavoli se transforma in animale ( caini, pisici sarpe, depinde de zona ). In intervalul doar de doi ani intre 1598 si 1600, in Franta au fost acuzati in fata unui judecator si condamnati la moarte aproape 600 de barbati si femei pentru ca s-au transformat in animale ( martorii de obicei au fost vecini sau dusmani ai acuzatilor ). Desigur ca, Crestinii nu cred in diavolul Egiptenilor, Hindusilor. Ei spun despre acestia ca au fost creati ( exact in aceeasi maniera ca si crestinii ). In istorie nebunii au fost inspirati, epilepticii posedati si apoplexia munca unor forte necurate. In natura lucreaza forte pe care noi le numim bune si forte pe care noi le numim rele, omul le-a desenat, in concluzie le-a modelat sa creeze imaginea lor in mintea constienta.

Satana in Biblie

Dupa noi acest subpunct nu prea este relevant, dar pentru ca traim intr-o tara in care conceptele adoptate de stramosi mor greu, consideram ca este loc si pentru o parere personala. Satana a avut un rol important in creearea si validarea Bibliei Crestine. De ce? Pentru ca si Iisus a ajuns la concluzia ca singurul mod in care religia Crestina ar putea deveni populara este prin mediatizarea Satanei. Insusi a exorcizat cativa oameni.

In vechiul Testament Satana nu apare ca o figura proeminenta, nici descrisa prea bine. Asta pentru ca oamenii pe atunci credeau ca daca le merge rau atunci l-au ofensat pe Dumnezeu, iar daca le mergea bine nu stiau cum sa-i multumeasca mai bine. Vechiul Testament a fost mai mult o prezentare a caracterului rau si bun al lui Dumnezeu. In Noul Testament, odata cu aparitia lui Iisus, Satana a primit o infatisare mai bine detaliata cat si o prezentare a atributiilor si puterilor acestuia. Din perspectiva Crestina, cea mai multa si mai complexa mediatizare a acestui subiect a avut loc in Evul Mediu, atunci cand Testamentele erau bine cunoscute de catre majoritate. Totusi ocultismul a atras multa lume din societatea medie si inalta de la acea vreme, oameni care isi permiteau confortul de a gandi liber intr-o lume stricta. Desigur Biserica a vazut de cuviinta sa distruga ocultismul pentru ca ameninta domnia Bunului pe acest Pamant sacru. Astfel au pornit judecarile si arderile „vrajitoarelor„. Pentru ca avea nevoie de motiv, Biserica a invocat prezenta Satanei in ritualurile „diferite” de ale lor, iar in scrieri se vedea clar amprenta acestuia. Fapt pentru care masuri au fost luate. Astfel s-a nascut un Satanism total diferit de cel Modern, menit sa se impotriveasca credintelor Crestine de atunci, dar mai mult politicii duse de Biserica. Totusi initiatorii satanismului de atunci au slabit franghiile impuse de societate, dar au creeat altele ce le inversa. De aceea oamenii intr-un fel nu aveau unde sa se ascunda intr-o lume a misticismului impus de Crestinism. Ei nu au readus Satanismul la viata ci l-au modificat pentru a servi scopurilor de atunci. In timp Satanismul si Satana, s-au schimbat de mai multe ori, numele acestuia, conceptele Sataniste. De aceea veti intalni multi satanisti care se contrazic unii pe altii. Intotdeauna o idee, un nume are doua fete si foarte multe versiuni de povestit.
[nggallery id=19]

Satanismul, dupa cum am precizat de nenumarate ori reprezinta modul liber de a gandi, nu inselaciunile oferite de religiile bazate pe altruism. Din acest motiv satanistii sunt diferiti, au moduri diferite de a percepe realitatea, magia s.a.m.d. Dar daca stam sa ne gandim totul se reduce la numele Satana, un nume care a primit aproape toate infatisarile; de la bestie la salvator, de la prost la inteligent. Fiecare infatisare primind o noua grupare satanista care are tendinta de a o urma. Ideal ar fi sa se gaseasca o forma a Satanismului care sa fie atat de complexa incat sa cuprinda toti satanistii. Pentru ca acest lucru nu este posibil vom trece mai departe la a face cate o scurta prezentare a „tipurilor de satanism„!

1. Patru tipuri principale

1.1 Satanismul Modern

Acest subiect a fost larg dezbatut in eseul „Satanismul Modern„, inclusiv istoria acestuia. Ceea ce putem adauga? Putem spune ca sunt din ce in ce mai multi oameni care au invatat/au inteles ca Satana nu este nimic mai mult decat un simbol puternic. Desigur aceasta putere este oferita de catre noi, Satanistii. E un principiu relativ simplu. Asta nu inseamna ca Satanistii Moderni neaga puterea Satanei. Aceasta putere pentru noi exista, dar nu sub forma unei deitati/entitati ce se va lupta cu Dumenzeu cand/daca Sfarsitul Lumii va avea loc; noi nu ne complicam nici cu alte filozofii cum e cea sumeriana, din care Crestinii au copiat idei cu succes. Noi suntem de parere ca totul trebuie citit si inteles, nu urmat. Cat pentru cei ce cred in si/sau venereaza entitatea Satana nu putem sa le spunem decat sa ne lase in pace si cand ceva creier in acel cap va creste sa revina!

1.2 Satanismul LaVeyan

Satanismul LaVeyan a aparut in 1966, odata cu fondarea Bisericii lui Satan. Aceasta forma a Satanismului reprezinta cel mai bine miscarea Moderna. Anton Szandor LaVey a incurajat „gandirea numai pentru tine„, model refuzat de Satanistii Traditionali si in special de F.C.o.S. ( First Church of Satan ). Dar nu trebuie sa uitam ca prin Anton Szandor LaVey a aparut un nou interes pentru Satanism. Satanistii LaVeyeni sunt intalniti mai mult in cadrul C.o.S. ( Church of Satan ) si bisericile formate dupa acest model, dar nu numai. Din pacate, dupa moartea lui Anton Szabdir LaVey pe 29 octombrie 1997 au aparut tot felul de informatii care il puneau pe acesta intr-o postura proasta, gandirea lui a fost mult criticata. Ironic e faptul ca nimeni nu a spus mai nimic cat timp acesta traia. Atacurile de acum vin in special din partea celor care nu accepta ca Satana nu exista ca deitate/entitate. Anton Szandor LaVey a scris 5 carti si s-au scris cateva despre el. Cea mai cunoscuta carte este Biblia Satanista, carte ce reprezinta o colectie de idei atat proprii cat si a altor autori ( care SUNT citati ), indemnand pe satanist la gandirea realista. Toti trebuie sa se inteleaga ca Anton Szandor LaVey a adus realismul in Satanism, nu propria inselaciune oferita de religiile bazate pe altruism!

1.3 Satanismul Traditional

Satanistii Traditionali sunt Satanistii care vad in cuvantul Satana o deitate pe care o considera un prieten, un aliat, stapan; depinde de ideile Satanistului respectiv. O greseala se face cand se spune ca acestia venereaza pe Satana asa cum apare in Biblia Crestina. Satanismul Traditional se bazeaza in general pe adepti, initiati. Acestia aspira spre o modificare caracterului pentru a creea un om evoluat, superior celorlalti care in timp (ordinul zecilor de ani) va modela societatea intr-una perfecta. Considera ca acest drum este unul lung ( poate dura o viata ), plin de primejdii si ca nu exista o cale scurta spre adevarata intelepciune. Nu exista nici un ritual care sa te ajute in strabaterea mai rapida a acestui drum. De obicei Satanistii Traditionali adevarati fac parte din grupari Sataniste Traditionale unde se pregatesc pentru a trece diferite etape, ultimul fiind sa se intoarca inapoi in lume si sa invete noi indeletniciri pe care sa le puna in practica. Fiecare ordin/organizatie/biserica are o dogma proprie. In esenta toate contin aceleasi principii dar civilizatiile de la care preiau imbracamintea acestor idei sunt diferite. Un alt ideal al Satanismului Traditional este pregatirea individului pentru a-si contrui propriul templu. Ritualurile care reprezinta o inversare Crestinismului sunt in numar mare, Slujba Neagra (un ritual ce satirizeaza serviciile oferite de Crestini) este pusa la loc de cinste printre randurile lor. Domina misticismul si principiile restrictive (ceva asemanator Crestinismului). Pentru mai multe informatii intrati pe www.google.com sau www.wikipedia.org! .

1.4 Satanismul Rebel

Satanistii Rebeli sunt cei care dau nume prost Satanismului. Ca sa fii Satanist Rebel trebuie sa fii inferior, sa nu te poti adapta societatii. Satanistii Rebeli sunt cei ce distrug ce noi realizam cu mult efort si munca. Sunt nimicurile societatii care au inteles prost satanismul, orice fel s-ar intitula ei: Moderni, Traditionali, LaVeyeni etc.

2. Tipuri universale

Aceste tipuri pot fi aplicate tuturor formelor de Satanism pentru ca sunt independente de dogma. Totul se rezuma la stil de viata si contributia acestora.

2.1 Satanistii Notoriosi

Acestia sunt Satanistii care se fac auziti in orasul natal, uneori chiar depasind granitele acestuia. Alcoolul, sexul, drogurile sunt preferate de acestia pentru a spori distractia. Acestia nu traiesc dupa o filozofie, chiar nu le pasa de aceasta. Totusi cunosc cel mai bine semnificatia cuvintelor „placere” si „indulgent” dand noi intelesuri acestora. Credintelele lor sunt incontestabile, reusesc sa socheze lumea prin stilul lor de viata. Pentru ei, viata reprezinta infernul Satanei!

2.2 Avocatii Diavolului

Acesti Satanisti se prezinta ca fiind intelectuali sau filozofi, autori de web siteuri, scriitori de carti despre ocultism s.a.m.d. Acestia nu prea sunt atrasi de dogma satanista, ci de posibilitatile oferite de religie. Ei se ocupa mai mult de explicarea satanismului, intr-o oarecare masura predarea acestei religii prin lucrarile scrise. Spre deosebire de celelalte tipuri ei sunt luptatori cu creionul. Acesti satanisti se mandresc cu capacitatile lor de a planui si gandi.

2.3 Satanistii Diabolici

Acestia sunt satanistii ce nu se preocupa, la fel ca Avocatii Diavolului cu explicarea Satanismului. Ei iau in deradere totul de la 666 la numele Satana. Prin aceste forme de exprimare ei transmit de fapt un mesaj foarte serios. Din pacate nu prea sunt luati in serios de catre oameni in general. Acestia parasesc cel mai repede Satanismul devenind ateisti de obicei.

3. Satanistii falsi

Nu are rost sa dezvoltam prea mult subiectul deoarece nu merita. Acestia sunt tinerii intre 9-17 ani care nu au ce face cu ceilalti copii afara. Nu putem sa spunem ca absolut toti sunt falsi, ideea e ca majoritatea nu pot vorbi coerent cu o alta persoana. Desigur ca exceptiile sunt necesare intr-o astfel de categorie, dar mult prea putine.

4.Ce este un Satanist?

Un satanist esti TU. Parerea ta e intotdeauna cea corecta in materie de religie. Nimeni nu poate sa-ti spuna ca tu gresesti pentru ca nu e asa. Tu NU gresesti, daca nu esti deacord cu ceea ce scriem acum inseamna ca noi gresim si nimeni nu poate sa-ti demonstreze altceva. Dezbaterile intre doi satanisti de tipuri diferite sunt inutile. Concluzia finala fiind ca amandoi sunt prosti si destepti, doar ca intr-o ordine diferita. Satanismul pentru tine este o forma de exprimare/un mod de viata care, daca la un moment dat ti se pare ca te retine de la scopuri mai inalte, atunci trebuie sa parasesti Satanismul stiind ca numai un Satanist Adevarat poate face asta. In viata unui satanist nu exista loc pentru politete oferita fara rost. Iar daca tu esti ofensat de ceea ce scriem noi atunci aceste eseuri sunt menite sa te ofenseze!

Continuare pe http://www.bisericasatanista.org/cele-noua-pacate-sataniste.html

Pacatele Sataniste preluate si traduse din Biblia Satanista scrisa de Anton Szandor LaVey, fondatorul Bisericii Sataniste(C.o.S. – Church of Satan).

1. Prostia – prima pe lista pacatelor sataniste. Pacatul principal in satanism. Este pacat ca prostia nu e dureroasa. Nu mai poate fi vorba doar de ignoranta intr-o societate care creste considerabil in stupiditate. Aici se incadreaza si cei care isi urmeaza drumul tinand cont de absolut tot ce li se spune. Mijloacele de informare promoveaza o prostie cultivata ca atitudine, care nu este doar acceptata ci si laudabila. Satanistii trebuie sa invete sa vada prin ‘trucuri’ si nu-si pot permite sa fie atinsi de prostie.

2. Infatuarea – o astfel de atitudine poate fi iritanta si nu este in conformitate cu Legile fundamentale ale Magiei Inferioare. La egalitate cu prostia, prin modul in care sunt pastrati banii in circulatie in zilele noastre. Natura fiecaruia impune un anumit sentiment de superioritate indiferent daca acesta este justificat sau nu.

3. Solipsismul – [doctrina filozofica conform careia eul si perceptiile sale constituie singura realitate existenta]: poate fi foarte periculos pentru satanisti; a te destainui cuiva care este de departe in dezacord cu tine. Este greseala de a astepta ca oamenii sa te rasplateasca cu aceeasi consideratie, politete si respect, pe care tu le oferi in mod natural. Asteptarile tale vor fi in zadar. In schimb, satanistii trebuie sa lupte pentru dictonul : ‘ „Fa celorlalti ceea ce iti fac si ei tie„. Este o preocupare pentru majoritatea dintre noi si solicita vigilenta constanta pentru a nu cadea prada iluziei ca toti sunt ca tine. Cum s-a mai spus, unele utopii ar fi ideale intr-o natiune de filosofi, dar din nefericire (sau poate din fericire, din punct de vedere Machiavellian) suntem departe de acel punct.

4. Autoamagirea – Este prezenta si in cele 9 afirmatii satanice, dar merita sa fie mentionata si aici. Este un alt pacat important. Nu trebuie sa omagiem nici una din vacile considerate sacre, tinand cont si de rolurile pe care suntem nevoiti sa le jucam noi insine. Singura data cand trebuie folosita propria inselatorie este atunci cand intervine distractia, si suntem constienti de ceea ce facem. Dar atunci nu mai poate fi vorba de autoamagire!

5. Conformismul – evident, din punct de vedere satanic. Este bine sa te conformezi dorintzelor altuia, daca in final vei beneficia tu. Dar numai prostii urmeaza ‘turma’, lasand o entitate impersonala sa dicteze. Cheia este sa-ti alegi cu intelepciune Stapanul, decat sa te lasi inrobit de nascocirile majoritatii.

6. Lipsa de perspectiva – Din nou, acest pacat poate aduce multa suferinta pentru un satanist. Niciodata nu trebuie sa pierzi din vedere cine esti, ce esti si ce amenintzare poti fi prin simpla ta existenta. Noi facem istoria acum, in fiecare zi. Pastreaza intotdeauna in minte o ampla imagine istorica si sociala. Aceasta este o cheie estentiala atat in Magia Inferioara cat si in Magia Superioara. Observa structura si imbina lucrurile dupa bunul plac. Nu te lasa niciodata constrans si intelege ca actiunile tale se desfasoara pe un nivel total diferit de restul lumii.

7. Uitarea trecutului Ortodoxiei – fii constient ca aceasta este o metoda de indoctrinare fortata a lumii prin acceptarea a ceva nou si diferit, cand de fapt acest lucru a fost deja acceptat pe scara larga, iar acum imbraca o alta forma. Se asteapta de la noi sa laudam excesiv geniul Creatorului, si sa uitam de original. Astfel societatea tinde sa devina dispensabila.

8. Orgoliul Neproductiv – Cel de-al doilea cuvant prezinta importanta majora. Orgoliul nu dauneaza, pana in momentul in care incepi sa arunci copilul odata cu apa de baie. Regula Satanismului este: daca merge pentru tine, foarte bine. Cand inceteaza sa mai mearga, te trezesti incoltit si singura cale de scapare este sa spui: ‘ Imi pare rau, am facut o greseala, sper ca o putem rezolva cumva‘ , atunci spune-o.

9. Lipsa de estetica – Este aplicatia fizica a Factorului de Echilibru (vezi Biblia Satanista ). Estetica este importanta in Magia Inferioara si trebuie cultivata. Este evident ca nimeni nu poate obtine bani folosind standardele clasice de frumusete si astfel apare descurajarea in aceasta societate de consum; dar un ochi bine dezvoltat pentru frumos, pentru echilibru, este un instrument satanic esential si eficace care trebuie sa fie folosit. Nu este vorba despre ceea ce ar trebuit sa fie placut, ci despre ceea ce este placut. Estetica este ceva personal, reflecta propriul caracter, dar exista si sensuri universal-valabile ale placutului si frumosului care nu pot fi negate.

Traducerea a fost realizata de catre membrul Akantha. Text preluat din Biblia Satanista de Anton Szandor LaVey !

Satana vs Dumnezeu

Pamantul are un statut aparte in intregul Infinit chiar.

El a fost ales pt a fi scena ultimului capitol al marii batalii dintre Satana si Dumnezeu.

In fapt, Satana pe langa Dumnezeu este asemenea unui ţânţar.

Dumnezeu in orice secunda ar putea sa foloseasca pliciul…

Dar Dumnezeu doreste ca acest fenomen, caderea ingerului primordial, sa fie o lectie pt intregul Infinit si pt intreaga Eternitate, fiind cea mai mare dovada a faptului ca Dumnezeu respecta desavarsit liberul arbitru al Creatiei Sale.

Dumnezeu doreste sa arate, si toti sa vada foarte bine, ce inseamna sa te departezi de El, sa rupi legatura cu El, sa nu mai asculti de El.

Astfel a aparut in Creatie ceva opus lui Dumnezeu.

Dumnezeu este Lumina, Desavarsire, Iubire, Frumuste, etc, toate celealte atribute divine.

Prin departare de Dumnezeu, prin opozitie cu Dumnezeu, prin neascultare de Dumnezeu, creaturile incet incet se departeaza si de atributele Acestuia si incep sa intrupeze opusul acestor atribute.

Dumnezeu este bunaoara Intelepciunea suprema, cei care i se opun, discipolii satanei, devin cu adevarat idioti, rataciti si smintiti, nemaibeneficiind de sustinerea lui Dumnezeu.

In fapt atitudinea Satanei este o atitudine imbecila si sinucigasa.

Un om care refuza sa mai manance va muri.

Cine refuza suprema Lumina si suprema Energie, deasemenea se supune pe sine extinctiei.

De aceea Satanismul este nu numai distructiv ci evident si autodistructiv.

Oricine face un rau isi face acel rau in primul rand siesi.

La fel, oricine face un bine, acel bine si-l face in primul rand siesi.

Dar Domnul Dumnezeu a vrut sa arate Maretia Sa, a vrut sa arate ca poate face fata oricarei provocari si ca respecta cu sfintei legile propriei Creatii.

Iar pt El una din cele mai imprtante legi ale propriei Creatii este Liberul Arbitru.

Fara de care Creatia ar deveni o pura masinarie.

Iar Dumnezeu doreste sa creeze Viata libera. Fiinte.

De aceea Dumnezeu nu a interzis aproape nimic Satanei si nici nu a pedepsit-o altfel decat alunagnd-o din cer.

Pamantul a deveni un fel de buric al Creatiei pt ca sediul Satanei a fost stabilit in chiar centrul lui…

De aceea si Marea Intrupare a avut loc tot aici.

Noi suntem mici si in jurul nostru se petrec lucruri foarte mari.

Asadar Pamantul era dat Satanei de aceea Hristos spune de mai multe ori ca acest Pamant apartine altei imparatii decat divine si ca are alt domn.

Dar in acelasi timp profeteste ca El va deveni la un moment dat domn si al acestui pamant.

Toata suflarea primordiala si macrocosmica asista la aceasta lupta arhetipala dintre Dumnezeu si ingerul cazut.

Fiind, dupa cum am mai spus o mare si eterna lectie.

De altfel orice face si spune Dumnezeu se constituie intr-o astfel de mare si eterna lectie.

Cine este ca Dumnezeu , cine poate fi ca Dumnezeu?

Aceasta este o adevarata intiere.

Acum puteti intelege cu totii de ce sfintii sunt foarte pretiosi.

Sa devii sfant in imparatia Satanei, iata o performanta cu totul iesita din comun.

Iata suflete care trebuiesc sa traiasca vesnic deoarece au infruntat in cele mai grele conditii raul insusi, si au reusit sa dobandeasca Binele Suprem.

Veniti, sa ne strangem in jurul acestor sfinti pt a avea acces la gloria dumnezeirii!

Satan – intre monstruozitate si carisma

Daca as avea o doctrina religioasa, ar suna cam asa: daca Dumnezeu exista, la fel si nemiscarea, Dumnezeu ar fi nemiscarea si Satan miscarea. (Louis Scutenaire 1905-1987)

Daca admitem ca exista Dumnezeu, inseamna ca admitem ca exista si Satan pentru ca binele nu poate exista fara rau. Binele nu poate fi definit decat in permanenta legatura cu raul, cum raul nu poate fi definit decat in antiteza cu binele.

Satan, ingerul rebel izgonit din Paradis, a incetat demult sa fie balaurul cu sapte capete despre
care scrie Ioan in Apocalipsa, ci, incepand cu secolul al XVII-lea, Satan de detaseaza de
imaginea monstruoasa creata de Biblie si incepe sa capete contururi noi, chiar umane.

Sub influenta divergentelor dintre religie si stiinta, scriitorii devin adepti ai teoriei
potrivit careia omul poate deveni rau doar prin el si din cauza lui, si nu sub influenta
diavolului. Astfel, dintr-un demon cu aspect monstruos, Satan devine un Apollo frumos si
seducator (Mark Twain – Strainul misterios), sau deopotriva, un diavol ce a ajuns prea tarziu pe Pamant si este prea slab pentru a face rau, in comparatie cu maleficul om (Leonid Andreev – Jurnalul Satanei).

Satan in Biblie

Potrivit Noului Testament, in Apocalipsa dupa Ioan, Satan este “balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el”.

Tot Ioan scrie despre ingerul negru ca este “un balaur mare, rosu, avand sapte capete si zece
coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti. Iar coada lui tara a treia parte din
stelele cerului si le-a aruncat pe pamant”.

In Apocalipsa 9, 11, balaurul cu sapte capete devine oponentul lui Iisus Hristos si al lui
Dumnezeu: Antihristul, “fiara care se ridica din adanc si va conduce la pieire intreaga
umanitate”. In apocalipsa, Satan capata si un nume, nimeni altul decat “ingerul adancului, al
carui nume, in evreieste, este Abaddon, iar in elineste are numele Apollion”.

Apollion umanizat

Incepand cu secolul al XVII-lea, figura lui Satan capata accente noi, ea devine mai complexa.

Chipul sau nu mai exprima doar acea groaza amenintatoare la adresa omului, ci reflecta chiar
anumite impulsuri umane interioare, cum ar fi teama, tristete, melancolie sau indoiala.

De asemenea, in chipul sau se oglindesc diferite circumstante: pe de o parte, imaginea lui Satan se doreste un exemplu concludent pentru anumite cercuri in cadrul carora libertatea este
cultivata in mod suspect, conducand la orgolii fara masura si la anarhie; pe de alta parte,
acelasi chip al lui Satan s-ar dori si un fel de far luminos, ca simbol al autodeterminarii si
revoltei pentru libertate.

In “Paradisul pierdut”, aparut in 1967, englezul John Milton (1608-1674) ii traseaza lui Satan
linii umane: intransigenta, mandrie, frumusete si revolta nobila.

Un secol mai tarziu, in epocala sa epopee “Messiada”, Friedrich Gottlieb Klopstock (1724-1803) ni-l prezinta pe diavol marcat de cautarea mantuirii, fara trasaturi sau reminiscente demonice, amintindu-ne de apocatastaza vehiculata de Origen.

In perioada iluminismului si odata cu separatia totala dintre teologie si stiintele naturii,
invatatura teologica despre Satan n-a mai avut acelasi impact asupra oamenilor. Intrebari de
genul: “Cum e posibila vrajitoria?” sau “Diavolul are trup?”, nu mai aveau nevoie de nici un
raspuns, intrucat existenta vrajitoarelor si a diavolului parea depasita.

Mefisto si Cain

In lucrarea sa “Faust”, Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) ni-l prezinta pe diavol sub chipul lui Mefisto, ca pe un spirit “care vrea tot timpul raul, dar face totdeauna binele”; el nu este, deci, distrugatorul, ci conservatorul creatiei lui Dumnezeu, prin forta sa “iluminatorie” pe care o exercita asupra lui Faust.

In cadrul scenariului pe care ni-l propune autorul, raporturile dintre personajele mitului ni-l
arata pe Mefisto ca un puternic adversar al lui Dumnezeu, iar pe Faust ca o victirna a
uneltirilor diavolesti: cu ajutorul spiritului Raului, Ornul e in stare sa obtina ceea ce
justitia divina nu-i poate garanta.

In imnul francmasonului italian Giosu Carducci (1835-1907), aparut in anul 1869 si intitulat “A Satana”, Satan triumfa ca “desavarsitor al ratiunii”: “Descatuseaza-te ratiune umana, lumineaza
si straluceste incinsa de flacari. Materie, ridica-te; Satan a biruit”.

William Blake (1757-1827), un pictor si un poet englez, il privea pe Satan ca pe un purtator de speranta pentru vremuri mai bune. Insa chipul lui Satan din opera lui Blake sugereaza deja urme de indoiala privind credinta atat de optimista in progres din perioada iluminista, urme ce se contureaza tot mai pregnant dupa aceea in lucrarile lordului Byron (1788-1824).

In drama intitulata “Cain”, pentru prima data, omul nu mai apare manipulat de catre Satan
asemenea unui obiect lipsit de vointa, ci trebuie sa se pregateasca si sa decida el insusi daca
vrea sa devina sau nu un discipol al lui Satan.

Byron ar putea fi desemnat ca primul adept al unui satanism autonom si explicit, daca avem in
vedere ca-i facea placere sa apara in saloane intr-un decor satanic si, astfel, sa-i provoace pe
cei prezenti.

In secolul al XlX-lea, cu exceptia lui Byron, au adoptat aceasta tema si alti numerosi scriitori,
fara insa sa devina adepti ai lui Satan. Ei au folosit in romanele si povestirile lor motive
legate de aceasta figura, dar ele erau un simplu mijloc stilistic care a cunoscut o mare
popularitate in perioada romantismului negru. Reprezentantii romantismului negru si-au propus sa demonstreze ca raul s-a raspandit in lume fara interventie din partea diavolului.

Levi, Constant si Baudelaire, scriitori satanisti

Satanisti literari in sensul strict al cuvantului pot fi socotiti Eliphas Levi (1810-1875), dupa
numele sau adevarat Alphonse-Louis Constant, si Charles Baudelaire (1821-1867).

Eliphas Levi a fost unul dintre cei mai renumiti si productivi ocultisti din vremea sa. El facea
o distinctie stricta intre Lucifer si Satan, atribuind ambilor caracteristici proprii. Lucifer
era considerat ca cel ce ilumineaza, iar Satan ca personificare a tuturor greselilor si
slabiciunilor.

Pentru Levi, Lucifer reprezenta dorinta de libertate, constiinta de sine si rationalitate, fiind
o dovada a faptului ca iluminismul nu este ceva impotriva lui Dumnezeu, ci implinirea planului de mantuire a lui Dumnezeu. Dimpotriva, Satan era, in viziunea autorului, singurul “colector” al
tuturor aspectelor negative.

Charles Baudelaire avea aceeasi conceptie despre om ca si marchizul de Sade, el il considera rau prin insasi natura sa si compara femeia cu animalele care se conduc si traiesc conform legilor instinctului. In opinia sa, Satan este stapanul materiei pervertite, iar daca omul s-ar
interioriza si ar percepe cu adevarat ce se intampla in adancul fiintei sale, cu siguranta si-ar
da seama ca raul se afla in el insusi. Nu mai exista nici o legatura directa cu Dumnezeu, omului
nu-i mai ramane altceva de facut decat sa accepte prezenta raului si, dupa posibilitati, sa-l
priveasca de la distanta.

In “Florile raului” (1857), Baudelaire ii dedica lui Satan o litanie lirica, preamarindu-l ca pe
un Dumnezeu decazut, care se indura de cei ticalosi. Revoltat, in fine, contra divinitatii
indiferente fata de suferinta umana, a nedreptatii si vulgaritatii, poetul spera in putinta de
evadare in frumosul artei, in cele din urma implorand raul, moartea, neantul, in care asteapta sa gaseasca “altceva”:

“Otrava ta ne-o toarna drept balsam si ne lasa
Sa ne-nfundam in haul cel fara de ecou!
Si daca va fi raiul sau iadul, nu ne pasa!
Un singur gand ne arde: sa dam de ceva nou!”

Satan, simbol al nebuniei

La E.T.A. Hoffmann (1776-1822), diavolul devine simbol al pierderii identitatii si nebuniei.

“Elixirele diavolului” (1815) marcheaza, in acest sens, o psihologizare a Raului.

Aceasta dimensiune este dezvoltata pe larg de catre Thomas Mann (1875-1955) in romanul sau “Doctor Faustus”. Aici, diavolul apare ca simbol al ideologiei fasciste. Concentrat, capitolul al XXV-lea reprezinta o sinteza performanta a intregii carti, in sensul ca arunca o privire transversala asupra istoriei reactiunii, din vremurile stravechi, pana la hitlerism.

Mefisto nu mai apare doar ca un critic muzical, in stare sa realizeze incursiuni savante in arta
beethoveniana, ci si un excelent cunoscator si fidel reprezentant al psihologiei fasciste,
caracterizate tocmai prin totala desconsiderare a oricarei psihologii.

Intr-o viziune halucinanta a infernului, Thomas Mann transpune atmosfera lagarelor fasciste de
exterminare, Mefisto comportandu-se asemenea unui sef de Gestapo in travesti.

“Ingerul otravit” il convinge pe Adrian Leverkuhn, eroul principal al romanului, ca bucuriile si
chinurile nu le mai poate obtine decat cu sprijinul efectiv al diavolului. In fine, Lucifer ii
vinde clientului sau, in schimbul sufletului, douazeci si patru de ani geniali si diabolici, o
existenta cu totul extravaganta, care nu este altceva decat (…) pendularea permanenta intre
inspiratie si depresiune, intre raceala de gheata si incandescenta nimicitoare. Satana isi
schimba mereu infatisarea, emanand insa constant aceeasi glacialitate”.

Intruchiparea inertiei si conservatorismului

Un alt punct de plecare, in acelasi context, il descoperim la Wilhelm Hauff (1802-1827), mai
precis in ale sale “Comunicari din memoriile lui Satan”, in care caracterizeaza starea
universitatilor si creatiei culturale, ironizand sterilitatea lor cu ajutorul imaginii
diavolului. In vremea noastra, in lucrarea “Ahasver” (1983), Satan apare ca intruchipare a
inertiei si conservatorismului, ca adversar al oricarei schimbari.

Prin urmare, dupa cum s-a putut observa, spatiul de proiectie oferit de diavol este extraordinar de amplu. Indiferent de unghiul din care priveste, fiecare om poate gasi in el, in mod paradoxal, tot ceea ce-l preocupa, si aceasta printr-o simpla pervertire a adevaratei realitati.

Astfel, la fel de paradoxal, diavolul poate apare la fel de bine ca ispititor si ispitit, ca
rebel si reactionar, ca focar al raului sau ca prototip al binelui. In el, este deplansa
nedreptatea si, in acelasi timp, este preamarita in numele sau. Contradictia tine indestructibil
de fiinta sa.

Anatole France (1844-1924), in “Revolta ingerilor”, ilustreaza tocmai aceasta capacitate de
dedublare a diavolului. Practic, Lucifer renunta la o eventuala victorie definitiva, zice Anatole
France, asupra lui Dumnezeu, pentru ca in aceasta situatie nu s-ar produce decat o simpla
schimbare a rolurilor. El, Lucifer, ar urma sa preia insusirile contestate atata vreme ale lui
Dumnezeu, iar Dumnezeul detronat ar accede treptat din nou spre pozitia de invatator al lumii.

Doar o lume neschimbata si intepenita poate candva “ajunge la diavol”, pentru ca, altfel, in
momentul in care este revolutionata, cursul lucrurilor incepe din nou de la capat, dar in sens
invers. (Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Achimescu)

Jurnalul Satanei vs Strainul misterios

In “Jurnalul Satanei”, de Leonid Andreev (1871-1919), Satan, plictisit de viata din Iad, vine pe pamant, in Italia, ca sa se distreze, “ca sa minta si sa joace teatru”, insa planul lui este dejucat de Toma Magnus, intruchiparea ratiunii malefice si atotdistrugatoare.

Pe masura ce cunoste neajunsurile avatarului sau uman si slabiciunile inerente conditiei de om,
Satana se vede pus in fata unei infrangeri usturatoare, in toate planurile existentei.

Astfel, Andreev contureaza imaginea apocaliptica a omului degradat, pervertit pana cand devine mai diabolic decat insusi Satana. Explicatia infrangerii Satanei in fata omului manat sa
infaptuiasca raul este una mult mai simpla decat ar parea la prima vedere.

Dracul dracilor vine pe pamant dintr-o lume ordonata, organizata si ierarhizata strict (Iadul),
in timp ce lumea oamenilor este un loc al aparentelor inselatoare, al mastilor ce ascund vicii si
pacate. Astfel se explica de ce eventuala confruntare dintre om si diavol implica un dezavantaj
esential pentru acesta din urma.

Imaginea Satanei este supusa deriziunii, diavolul aparand meschin si neputincios pe langa
mefistofelica ratiune umana concentrata exclusiv asupra infapturii raului. Diavolul apare mai
uman decat omul, apare mefient si anxios in fata pornirilor bestiale ale lui Magnus care, la
randul lui, este o replica mult mai fidela decat insusi Dracul a felului in care imaginarul
colectiv uman ar putea concepe intruparea Satanei pe pamant.

Explozia absoluta, pusa la cale de Toma Magnus, nu se produce deoarece romanul nu este terminat.

Insa finalul lui, desi destul de putin previzibil, este anuntat atat de gradarea excelent
realizata a tensiunii, cat si de anumite pasaje si idei.

“Toma Magnus: Eu sunt gata sa accept ca tu esti Satana. Numai ca ai nimerit intr-o istorie
murdara, prietene! Daca esti intr-adevar Satana, atunci ai intirziat aici. Intelegi? De ce ai
venit incoace? Sa joci teatru, precum ai spus? Sa nascocesti un nou joc rautacios, in care noi sa dansam pe muzica ta? Asadar, ai intarziat. Ar fi trebuit sa vii mai devreme, acum Pamantul a evoluat si nu mai are nevoie de talentele tale.

Priveste-i insa pe acesti prieteni ai mei, modesti si marunti, si rusineaza-te: unde in Iadul tau
ai mai putea gasi niste draci atat de fermecatori si de curajosi, gata la orice? Iar ei nici
macar in istorie nu vor patrunde, asa sint de marunti…”

Spre deosebire de “Jurnalul Satanei”, unde printul intunericului este invins de om, in “Strainul
misterios”, de Mark Twain, Satan apare ca un tanar frumos si seducator ce poate face absolut orice si invata din carti doar atingandu-le.

“Satana, nu Dumnezeu, a creat planeta numita Pamant si ‘blestemata rasa umana’. Daca va indoiti de asta, cititi ziarul de dimineata. Nu are importanta data aparitiei”, spune Satan. Acelasi tanar frumos ca un inger le povesteste copiilor ca nimic din ce e pe lumea asta nu exista de fapt…

“Nu exista Dumnezeu, nici rasa umana, nici viata pamanteasca, nici Rai, nici Iad. Totul este un
vis – un vis grotesc si caraghios. Nimic nu exista in afara de tine. Iar tu esti un gand – un
gand ratacitor, un gand nefolositor, un gand vagabond si fara casa, un gand disperat si plin de
intrebari in eternitatea goala care te inconjoara”.

Statuia lui Baphomet, a fost inaugurată în Detroit. Satana cucerește definitiv America și își cheamă slujitorii “la arme”!

„Vino să dansezi cu Diavolul și să iei parte la un moment istoric”, îndeamnă invitația făcută de sataniști celor ce au cumpărat biletele în valoare de 25 sau 75 de dolari pentru evenimentul de dezvelire a statuii lui Baphomet. „Pentru prima dată adus în fața publicului, Monumentul dedicat lui Baphomet este deja o operă contemporană, cea mai controversată și cu toată încărcătura politică a artei din întreaga lume. Cântărind o tonă și arătând falnic, la aproape 3 metri înălțime, statuia din bronz nu este doar un triumf artistic de neegalat, ci stă ca un testament pentru pluralitate și puterea de acțiune colectivă. Evenimentul de dezvelire a statuii, va servi ca un apel la arme, prin care vom da startul marii nostre lupte în numele drepturilor individuale.”

foto: Monumentul lui Baphomet

“Templul Satanic”, un grup religios din New York, a obținut aprobarea de a amplasa un monument dedicat Diavolului în mijlocul orașului Detroit. Inițial a fost plănuit pentru statul Oklahoma, însă toate cererile au fost respinse, iar sataniștii au găsit înțelegere în statul Michigan, orașul Detroit.

Statuia, care a costat mai mult de 100.000 de dolari, prezintă figura lui Baphomet, cu un cap de țap, stând pe un tron de piatră și flancat de doi copii care îl privesc zâmbitori. Pe monument sunt inscripții cu versuri din Byron si William Blake.

“Monumentul nostru celebrează nețărmuritul respect pentru valorile constituționale privind libertatea religioasă și libertatea de expresie. Satanismul este o componentă fundamentală a genezei libertăților americane. Vânatorile de vrăjitoare din Evul Mediu ne-au învățat să credem în prezumția de nevinovăție, lege și dovezi substanțiale pentru susținerea unei acuzații”, a spus purtătorul de cuvânt al mișcării, Lucien Graves. “Statuia va servi ca un far ce cheamă la compasiune și înțelegere între toate ființele vii. Statuia va avea și un scop concret, funcționând ca un scaun pe care toți oamenii în vârstă pot sta în poalele lui Satana pentru a căuta inspirație și contemplare. Avem încredere că acest monument unic se va dovedi și o atracție turistică specială.”

foto Peter H. Gilmore, Biserica lui Satana

Zeci de grupări religioase au protestat în ultimele săptămâni împotriva acestei hotărâri. Au fost organizate servicii speciale de rugăciuni fie în biserici, fie pe străzile orașului Detroit, sau în alte zone ale țării.

Sataniștii însă au mers mai departe și au anunțat organizarea celei mai mari ceremonii sataniste din istoria acestei planete. Au vândut bilete on line fără să dezvaluie însă locul în care va fi amplasată statuia și va avea loc marea petrecere satanistă, decât cu câteva ore înainte de începerea evenimentului programat pentru sâmbata 25 iulie, ora 9 seara.

Presa americană nu se grăbește însă să facă publice ultimele informații despre această mare petrecere de dezvelire a statuii lui Baphomet. Pe rețelele de socializare, sataniștii au fost destul de tăcuți cu privire la locul de întâlnire din noaptea trecută. Totul este ținut sub un mare secret și mister. Vom afla și de ce și vom reveni cu date noi. Ținem cont și de fusul orar și cele 7 ore diferență între România și statul Michigan (la 12 noaptea în Detroit este 7 dimineața în România).

Pentru a se asigura de noi generații care să le urmeze doctrina, sataniștii au început din 2014 să introducă cărți de colorat în școli!!!

Cărțile conțin desene cu copii care efectuează ritualuri satanice, desene de promovare a pentagramei în școli, împreună cu o căutare de cuvinte precum “acceptare” și “prieteni”, un labirint pentru a ajunge la Necronmicon, o carte cu fabule oculte. Copiii din carte poartă simboluri satanice pe tricouri și răspândesc mesaje anti-intimidare și de toleranță religioasă, alături de jocuri tip conectare punct cu punct, pentru a creea o pentagramă.

Ştiri de ultimă oră: (11:50 ora României)

Şi la această oră, presa americană încă se fereşte să dea detalii despre evenimentul dedicat lui Baphomet din oraşul Detroit. Dar la ştirile de noapte, postul tv Fox 2 a avut curajul să iasă în stradă şi să relateze: “Deținătorii de bilete la acest eveniment au fost îndrumaţi către o clădire de la colțul străzii Grand River, intersecţie cu strada Warren din Detroit, unde au crezut că va avea loc dezvelirea statuii. Cu toate acestea, participanţii la ceremonia satanică, au fost apoi reîndrumaţi către o nouă locaţie. Toate aceste demersuri au fost făcute de organizatori într-un efort de a păstra în condiții de siguranță ceremonia de dezvelire a statuii, faţă de cei care se opun acestui demers. Oraşul Detroit este în prezent locul de dezvelire oficială a statuii, lucru care a adus zeci de participanţi în oraş, dar scopul acestui grup este de a amplasa statuia în faţa capitoliului din Oklahoma, alături de un monument dedicat celor 10 porunci.”

Untitled

reportaj de: Mădălina Corina Diaconu

surse: Detroit Free Press, USA Today, CNN, ABC

De ce a făcut Dumnezeu pe diavol?

Știm din Sfintele Scripturi că omul a căzut în păcat, ispită și știm prin cine , Satana ,care a fost deghizat într-un șarpe, episod devenit o tragedie , tragedie care continuă și astăzi. Să vedem însă de ce? De ce a creat Dumnezeu diavolul – care este rău prin definiție – (devenind ‘adversarul’ lui Dumnezeu), ca apoi acesta să distrugă creația perfecta a lui Dumnezeu?

Lucifer – Unul Strălucitor

În Biblie se vorbește despre faptul că Dumnezeu a creat un înger de lumină, puternic, inteligent și frumos (cel mai mare dintre toți îngeri) și căruia i s-a dat numele Lucifer (adică ‘Unul Strălucitor’) – și care a fost foarte bun, fiu al zorilor . Dar Lucifer a vrut să fie liber și să aleagă. Într-un pasaj din Isaia, capitolul 14, se spune următoarele:

Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:12-14)

Lucifer, ca și Adam, a ales singuri. El, Lucifer, putea să admită că Dumnezeu este Dumnezeu, dar s-a gândit să fie separat, adică să fie el dumnezeu. De mai multe ori a repetat ‘Mă voi’, ‘îmi voi’, ‘voi ședea’ și ‘voi fi’ și a ales să fie împotriva lui Dumnezeu, declarând că este ‘Cel Preaînalt’. Într-un pasaj din Ezechiel, se prezintă o paralelă clară dintre Lucifer și căderea lui în păcat:

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraților. (Ezechiel 28:13-18)

Frumusețea lui Lucifer, strălucirea, inteligența și puterea lui au fost – tot ce a creat Dumnezeu mai bun pentru el – care s-au transformat apoi în trufie. Trufia lui făcut să devină rebel și să cadă, dar fără să piardă nimic din puterea ce o avea. El încercă o revoltă cosmică împotriva lui Dumnezeu, în așa fel încât să devină el Dumnezeu. Mai mult, el vrea foarte mult să se alieze cu oamenii împotriva lui Dumnezeu, spunând că omul trebuie să fie independent și liber să aleagă, sugerând omului, să se împotrivească lui Dumnezeu. Aceasta este chestiunea esențială, anume faptul că Adam a vrut să fie așa, foarte asemănător cu Lucifer. Amândoi au ales să fie ‘dumnezeu’ și a fost (și este) marea lor ‘iluzie că au devenit , sunt dumnezei’.

Satan lucrează prin oameni

In pasajul din Isaia se vorbește direct despre ‘Regele Babilonului’ iar în Ezechiel se vorbește despre ‘Regele Tirului’. Pe de altă parte din descrierile lăsate se înțelege că nu este adresat oamenilor ca de exemplu în Isaia, cel care spune ‘îmi voi ridica deasupra’ și de aceia a fost pedepsit să rămână pe pământ și să nu gândească să fie el mai presus de Dumnezeu. În pasajul din Ezechiel se vorbește despre ‘îngerul de pază’ care era în Paradis și aproape de ‘muntele’ lui Dumnezeu. Această tendință a lui Satan (sau Lucifer) este să se poziționeze în umbră sau prin alții ca să obțină un avantaj, o victorie. În Geneza se vorbește despre căderea omului înfăptuită prin faptul că șarpele a șoptit că nu este adevărat că omul va muri. În Isaia se vorbește despre împărăția Regelui din Babilon, în Ezechiel se vorbește despre Regele din Tir.

De ce revolta lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu?

De ce totuși a încercat Lucifer să conteste faptul că Dumnezeu este atotputernic și atotștiutor? O parte importantă în deslușire a fi ‘deștept’ este să ști dacă poți sau nu să câștigi împotriva oponentului. Lucifer ar fi fost (și mai este) puternic, dar, este totuși limitat în comparție cu Creatorul, care este atotputernic. Atunci de ce să riște știind că pierde? Or ce înger ‘deștept’ știe că Dumnezeu este mai mare de cât toți și nu luptă împotrivă. De ce a fost făcut în cele din urmă? Această întrebare m-a frământat de mulți ani de zile.

Mai târziu mi-am dat seama că Lucifer vedea lucrurile cum erau de fapt , prin încredințarea că Dumnezeu este omnipotent și Creator, așa cum și noi credem cand Il credem pe cuvânt . O să încerc să explic acest lucru. În Biblie se vorbește despre îngeri cum ca ei au fost făcuți în prima săptămână a creației. Observăm acest lucru în Isaia, în capitolul 14 și de fapt în Biblie în general. Iată de exemplu în pasajul din Iov:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:1-7)

Vedem descrierea lui Lucifer și cum a fost el creat în prima săptămână, și cum a fost conștient de acest lucru, și asta undeva în univers. Mai mult, el a înțeleș că el există și că este conștient de acest lucru, ba mai mult că exista Persoana care l-a creat atât pe el cât și întreg Universul. Dar oare Lucifer a crezut cu adevărat acest lucru? Poate pentru că cosmosul a creat prima data pe Dumnezeu iar pe Lucifer ceva mai târziu. Sa fie este posibil ca ‘creatorul’ să fii ajuns ceva mai devreme în scenă și (poate) să fie mai puternic și (poate) mai știutor față de Lucifer – s-au poate nu! Poate că și el și așa numitul creator să fie fost de fapt creat deodată. Lucifer putea să accepte prin cuvânt că Dumnezeu a creat totul și că El este etern și infinit. Dar Lucifer a ales să fie mândru și să spună că este doar o fantezie, că Domnul și Lucifer au fost creați unul după altul (din cosmos).

Lui Lucifer i-a plăcut această poveste și a decis că este adevărată, că el și Dumnezeu și alți îngeri au fost creați din haos. Aceasta este bineînțeles și teoria modernă privind cosmologia. Se vorbește aici despre faptul că dintr-o fluctuație din nimic s-a născut universul, esența cosmologiei ateiste și care bineînțeles, este speculativă, nu experimentală. Fundamental însă, fie că este Lucifer sau Richard Dawkins & Stephen Hawkings, ei și tu, numai prin credință putem să alegem dacă universul este auto-suficient sau dacă un Creator a creat totul.

Ceia ce este interesant este faptul că văzând nu înseamnă și crezut. Lucifer a văzut și a vorbit cu Dumnezeu dar totuși numa ‘prin credință’ putea să accepte că Dumnezeu a creat totul. Mulți oameni cu care am vorbit spun că dacă Dumnezeu a apărut deodată, ei ar accepta să creadă. Dar, prin Biblie, mulți oameni au văzut și au auzit despre Dumnezeu – și niciodată nu a fost o problema. Punctul crucial al problemei este acceptarea că Cuvântul lui Dumnezeu este chiar Dumnezeu Însuși. Pentru Adam și Eva, Cain și Abel, Noe și apoi prin egiptenii la primul Paște, felul în care israeliții au traversat Marea Roșie și până la miracolele lui Isus, a vedea nu înseamnă neapărat să și crezi. Lucifer a căzut tocmai din cauza aceasta.

Ce face diavolul astăzi?

Vedem clar că Dumnezeu nu a făcut un ‘demon rău’ ci o creatură puternică, un înger inteligent care însă a devenit mândru și a început să se revolte împotriva lui Dumnezeu și în felul acela a corupt (deși reținând puterea), nemaifiind însă splendoarea originală. Tu și eu și întreaga umanitate se luptă în continuare cu Dumnezeu și ‘adversarul’ (adică diavolul). Strategia diavolului nu este pusă în aplicare sub forma robelor negre și sinistre precum în Frăția Inelului și ‘Călăreții Negrii’ din Lord of the Rings, ca să ne blesteme. Mult mai simplu, prin splendoarea lui el caută pur și simplu să ne înșele prin răscumpărarea pe care Dumnezeu ne-a promis-o de la începutul timpului, de la Avraam, prin Moise, și apoi prin moartea și învierea lui Isus. În Biblie se spune:

Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. (2 Corinteni 11:14-15)

Pentru că Satan și slujitorii lui sunt mascați ca de o ‘lumină’, este mai simplu să fim înșelați. De aceia este vital să înțelegem Evanghelia și să fim vigileți.

Verdictul Final- …

Table of Contents
1.	Verdictul Final
2.	La începutul începutului
3.	Cum să răspundă Dumnezeu la răzvrătire?
4.	Demonstraţia crucială
5.	De ce mai suntem aici?
6.	Faza 1 — Judecata din ceruri
7.	Faza 2 — Demonstraţia de pe pământ
8.	Faza 3 — Sfârşitul deplin al răzvrătirii

By Dennis Priebe

Verdictul Final

De ce suntem în viaţă? Care este semnificaţia vieţii? Observaţi cum a încercat cineva să definească existenţa noastră: “Căci ce suntem noi, frate? Nu suntem decât flacăra unei dorinţe, fantomatice şi fosforice a unui timp nemuritor. Suntem o rostire de nerostit, o foame de nepotolit, o poftă care ne distruge muşchii, ne face să ne plesnească creierii şi ne rupe în două inima. Suntem un crâmpei de patimă, flacăra unei iubiri şi a unui extaz de o clipă, forţa şi agonia unui sânge strălucitor, un strigăt pierdut, amintirea unor ceasuri scurte, o frumuseţe aproape prinsă, şoapta amintirii unui demon neîntrupat. Suntem bătaia de joc a timpului” (Thomas Wolfe). Putem scăpa uşor de plângerea lui ca de delirul unui nebun sau este ceva logică în lamentarea lui? Există vreo dovadă că suntem doar o bătaie de joc a timpului? Să fim sinceri. Scandalul provocat de creştinism reprezintă existenţa unei lumi unde domneşte violenţa, lăcomia şi durerea, unde puterea brutală şi avutul naţional determină destinul naţiunilor, unde o întâmplare a locului de naştere determină ca unul să se nască liber sau rob, bogat sau mort de foame.

Creştinii insistă că Dumnezeu conduce totul şi că El ţine atât la creaţiunea Lui, dar şi intervine ca să-Şi împlinească voia. Dar totul strigă, Nu! Unde era acest Dumnezeu când milioane de oameni erau măcelăriţi în gropile de pământ şi în camerele de gazare din Germania nazistă? Unde Se află El acum când mii de copii neajutoraţi îşi pun capăt existenţei lor nenorocite prin înfometare? Cum am putea împăca religia cu realitatea, un Dumnezeu plin de iubire cu ororile existenţei?

Nu putem rezolva această dilemă prin dovezile simţurilor noastre. Metodele ştiinţifice pe care le folosim de obicei ca să înţelegem lumea şi locul nostru în ea, pur şi simplu nu funcţionează ca să aducă împreună aceşti poli opuşi ai binelui şi răului. Singura modalitate posibilă de a scăpa de disperare este prin cel mai monumental pas al credinţei imaginabile. Trebuie să credem într-o întâmplare spusă de către o Fiinţă a cărei existenţă n-o putem dovedi. Ca să îngreunăm şi mai mult situaţia, istorisirea aceasta insistă că dilema noastră se poate rezolva doar dacă recunoaştem existenţa unor miliarde de fiinţe nevăzute din tot universul. Trebuie să ajungem totuşi la un consens care dovedeşte în concluzie existenţa măcar a uneia dintre aceste fiinţe. Şi totuşi, dacă respingem toate acestea, va trebui să rostim ecoul cuvintelor cu care am început. Ce pas uriaş de credinţă! Să urmărim acum istorisirea aşa cum ne este prezentată într-o Biblie, veche de 3500 de ani, nu ca pe un basm sau o legendă, ci ca pe o istorie pe care ne putem baza, pentru care merită să-ţi rişti chiar şi viaţa.

Vă cer să credeţi această istorisire minunată, nu pentru că vă pot dovedi că este adevărată, ci doar pentru că Biblia spune că este adevărată. Vă cer să vă puneţi toate simţurile în ordine pentru a fi în armonie cu viziunea asupra lumii descrisă pe paginile ei. Amintesc din nou că această abordare, şi doar această abordare, ne va îngădui să evităm criza finală a creştinismului—un Dumnezeu bun care îngăduie răul să înflorească la culme pe această planetă.

Da, avem un răspuns, dar răspunsul ne umileşte mintea şi uimeşte o analiză raţională, deoarece se află pe tărâmul credinţei. Înţelegeţi clar cum au ajuns lucrurile din veşnicie până aici, şi mai mult, cum vor merge lucrurile de aici până la veşnicie? Vom încerca acum, într-un format foarte condensat, să schiţăm linia istorisirii, în speranţa că putem afla exact cum existenţa noastră într-o lume rea îşi are un sens în universul lui Dumnezeu.

La începutul începutului

La începutul tuturor începuturilor, Dumnezeu a avut de făcut una din cele mai grele alegeri. Să creeze viaţa sau nu? Mai important, ce fel de viaţă să creeze? Să fie o viaţă programată asemenea unui calculator fixat să meargă într-un fel? Să fie un animal cu instincte dar fără conştiinţă? Sau cel mai înalt nivel de viaţă să se asemene lui Dumnezeu Însuşi, cu sensibilitate morală şi cu libertate ca fiecare om să-şi aleagă propriul destin?

Alegerea lui Dumnezeu a fost infinit mai grea din pricina pre-cunoaşterii Sale. El a văzut clar că să îngăduie libera alegere va duce la ororile cu care suntem atât de familiarizaţi. Să creeze roboţi sau animale sau fiinţe după chipul Său care aproape să-I nimicească universul? Dumnezeu a ştiut că ar fi mai bine să nu creeze nimic decât să creeze doar roboţi sau fiinţe fără o alegere liberă. El a înţeles că doar fiinţele cu o libertate totală de alegere puteau să aibă acea relaţie pe care Şi-o dorea El s-o aibă cu creaţiunea Sa.

Înzestrând fiinţe inteligente cu o libertate totală, Dumnezeu urma să expună universul unui pericol extraordinar. Toate fiinţele create de El puteau să aleagă să fie împotriva Lui şi astfel singure să-şi pecetluiască soarta prin nimicire. Dacă există vreo privinţă în care Dumnezeu poartă răspunderea pentru existenţa răului, atunci este pentru că a ales să îngăduie libera alegere cu toate opţiunile total deschise. Dar astăzi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu a ales celelalte opţiuni şi că astfel stau liber în universul lui Dumnezeu ca să-mi fac propria alegere, fără vreun buton ascuns pe care să-l poată apăsa vreo putere mai înaltă să ia decizii în locul meu. Chiar în mijlocul răului şi disperării, voi sta liber să aleg calea, fără ca o soartă predeterminată să-mi decidă destinul.

Liberul abritru este conceptul cel mai important din istoria universului. Reprezintă dreptul inviolabil al oricărei fiinţe create, asupra căruia Dumnezeu nu va interveni şi de care lui Satana i se interzice să se atingă. Răspunsul la aproape orice problemă de azi revine la conceptul liberului arbitru. Deoarece însăşi natura liberului arbitru este să fii ferit de constrângere, orice decizii luate reprezintă propria răspundere a individului şi Dumnezeu nu poate fi învinuit pentru ele. Orice decizie nu poate fi predeterminată sau controlată.

Aşa că, deşi Dumnezeu a ştiut că un înger îşi va exercita dreptul liberului arbitru împotriva Lui, libertatea personală a fost atât de importantă încât Dumnezeu a luat hotărârea să creeze oricum viaţă inteligentă. Odată ce s-a luat această decizie, nu I-ar mai fi fost cu putinţă lui Dumnezeu să-l îndepărteze pe Lucifer din planurile de creaţiune. Dacă Dumnezeu distrugea toate fiinţele care urmau să aleagă împotriva Lui, liberul arbitru ar mai fi fost real sau o păcăleală? Acest principiu important urma să fie transformat într-o minciună, iar Dumnezeu urma să fie pe deplin conştient de propria făţărnicie.

Cum să răspundă Dumnezeu la răzvrătire?

Lucifer s-a decis să se răzvrătească atunci când Dumnezeu S-a hotărât să creeze omul pe acest pământ. Lucifer n-a fost întrebat cu privire la acest plan, aşa că gelozia i-a umplut inima. Gelozia lui s-a îndreptat împotriva poziţiei Domnului Hristos din cadrul Dumnezeirii, iar urmarea netă a nemulţumirii lui a fost o răzvrătire pe faţă. Pe când răzvrătirea se înteţea, Lucifer a ridicat întrebări cu privire la caracterul lui Dumnezeu. El a declarat că Dumnezeu era nedrept şi era cu neputinţă să fie ascultat. Legea lui Dumnezeu a reprezentat o ţintă firească pentru Lucifer, deoarece legea spune cum arată Dumnezeu. Dacă dovedea că legea este incorectă, atunci urma de la sine şi că Dumnezeu are lipsuri în caracter şi deci nu merită închinarea şi ascultarea. Este foarte important să înţelegem unde bătea atacul lui Lucifer, dacă vrem să pricepem metoda lui Dumnezeu de a trata răzvărtirea.

Clar că odată ce Lucifer şi-a exercitat dreptul lui de alegere împotriva lui Dumnezeu, Dumnezeu nu putea să rezolve problema doar nimicindu-l. Singura cale de a rezolva problema permanent era să îngăduie ca procesul liberului arbitru să meargă înainte pe drumul firesc. Când în cele din urmă, s-au luat deciziile tuturor membrilor universului lui Dumnezeu, atunci urma să se închidă cazul mizei extreme făcute de Lucifer. Caracterul şi guvernarea lui Dumnezeu urma să fie îndreptăţite de timp şi demonstraţie, nu de forţă sau autoritate. Dumnezeu a îngăduit nenorocirea păcatului din pricina inutilităţii unei ascultări silite. El S-a decis să protejeze cu orice chip libertatea de alegere. Dumnezeu n-a împiedicat-o pe Eva să păcătuiască, deoarece nu a vrut să treacă peste alegerea ei. Domnul Isus a venit şi a murit pe acest pământ ca să le îngăduie oamenilor să aleagă liberi încă o dată. Iar păcatul nu se va sfârşi până ce Satana însuşi nu se va închina şi nu va recunoaşte măreţia Domnului Isus (Romani 14:11). Este adevărat că această libertate a fost extrem de scumpă, dar era în joc supravieţuirea universului.

Motivul pentru care Dumnezeu a aşteptat atât de mult ca păcatul să meargă înainte este că El Însuşi este acuzat înaintea universului. Sunt acuzaţiile lui Satana corecte sau incorecte? Oare mersul păcatului Îl va îndreptăţi pe Dumnezeu sau pe Satana? Biblia ne descoperă că Dumnezeu Şi-a lăsat propriul caracter la dispoziţia creaturilor Sale ca să-L cerceteze şi să-L judece. Întregul plan de mântuire se învârte în jurul acestui adevăr şi nu poate să ajungă la sfârşit până ce toate acuzaţiile împotriva lui Dumnezeu nu au fost întru totul dovedite ca false. “Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat” (Romani 3:4).

I-a venit greu chiar şi lui Dumnezeu să le explice îngerilor deosebirile şirete, deşi vitale dintre adevăr şi acuzaţiile lui Satana. Chiar şi Lui Îi venea mult mai uşor să demonstreze prin fapte decât să le explice. Iată de ce Biblia este mai mult istoria a cum a tratat Dumnezeu răzvrătirea şi pe acei care au fost implicaţi în urmări.

Atacul de început al lui Satana a fost urmat curând de o revoltă organizată, care rapid s-a transformat într-o rebeliune masivă, întrucât o întreagă planetă a început să trăiască sub sistemul legii lui. Marea controversă dintre Hristos şi Satana era în toi şi felul cum trata Dumnezeu răzvrătirea era urmărit cu atenţie de orice fiinţă necăzută. Desigur că a produs uimire că din cauza principiului liberei alegeri, Dumnezeu a îngăduit ca răul să prospere. Totuşi, numai aşa se putea opri ca răul să nu se prolifereze pe termen lung.

Acest principiu reprezintă cea mai bună explicaţie pe care o putem avea, ca să înţelegem cum de pot coexista o lume atât de rea cu un Dumnezeu atât de bun. Suferinţa şi tragedia au intrat în univers din pricina alegerilor libere făcute de oameni, iar Dumnezeu nu Şi-a propus să influenţeze libera alegere. Din pricina alegerii omului, Satana a ajuns conducătorul acestei lumi. “Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16). Chiar şi Noul Testament se referă la Satana ca la “dumnezeul veacului acestuia, [care] a orbit mintea celor care nu cred…” (2 Corinteni 4:4).

Lumea această nu reflectă de loc căile lui Dumnezeu, ci mai degrabă le descoperă sistemul de cârmuire a lui Satana şi roadele răzvrătirii lui tuturor celor care vor să-l cerceteze. Lui Satana nu i se îngăduie să-şi împlinească voia decât pentru un timp, pentru ca fiecare om să aibă posibilitatea cu bună ştiinţă să aleagă între Dumnezeu şi Satana..

Demonstraţia crucială

Când Adam şi Eva au crezut argumentele lui Satana, Dumnezeu a pus în mişcare planul mântuirii. Singura speranţă pentru omenire şi pentru cârmuirea lui Dumnezeu consta acum din intervenţia lui Dumnezeu Însuşi în situaţia în care se afla omul. Riscul colosal al acestui plan reprezenta în acelaşi timp exact lucrul care Îi oferea potenţialul de a salva universul. Mântuitorul nu urma să lucreze ca o zeitate supraomenească, ci în schimb urma să existe în limitele experienţei omeneşti, ca să dezaprobe sau să aprobe acuzaţiile lui Satana împotriva legii şi caracterului lui Dumnezeu. Satana acuza acum că îi este cu neputinţă oricărui urmaş al lui Adam să ţină legea lui Dumnezeu. Era crucial ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască în această lume aşa cum ne naştem noi, ca să răspundă acuzaţiei lui Satana că îi era cu neputinţă omului căzut să asculte de legea sfântă a lui Dumnezeu.

Un univers extrem de interesat a privit cum s-a dus lupta între Hristos şi Satana chiar pe planeta pe care Satana domnea ca prinţ. Pe parcursul a trezeci de ani, au privit cum toate acuzaţiile lui Satana au fost doborâte, una după alta. Această demonstraţie şi-a atins culmea la Golgota, unde a dat greş lamentabil ultima încercare a lui Satana de a-L discredita pe Dumnezeu. Aici a pierdut el lupta dusă pentru mintea fiinţelor necăzute. Acum aveau dovezi că Dumnezeu era întru totul bun, până la moarte, şi că legea Lui era absolut corectă. Într-adevăr, Satana căzuse ca un fulger din cer şi omorându-L pe Fiul lui Dumnezeu fără de păcat, decăzuse acum din admiraţia fiinţelor necăzute. După Golgota, Satana a ştiut că pierduse. De la acest punct, el şi cu îngerii lui urmau să fie lăsaţi singuri pentru totdeauna, fără nici cea mai mică simpatie din partea fiinţelor necăzute. .

De ce mai suntem aici?

Ce contraatac extraordinar organizase Dumnezeu împotriva înşelăciunilor lui Satana! Cu siguranţă că ar fi putut să repare puţinul care mai rămăsese şi să încheie întreaga problemă a păcatului, dar după cum se întreabă jalnic titlul unui cărţi recente, “Dacă Dumnezeu a câştigat războiul, de ce nu s-a terminat?” Într-adevăr, ce facem noi aici, la 2000 de ani după bătălia decisivă?

Încă o dată, trebuie să amintim că scopul lui Dumnezeu cu planul de mântuire este să încheie experienţa păcatului odată şi pentru totdeauna, fără să violeze însă libera alegere a oricărui om care a trăit vreodată. Este nevoie de un plan de mântuire extrem de detaliat, cu toate obiecţiile posibile şi capcanele prevăzute şi rezolvate. Aşa că trebuie să conchidem de aici că nu s-a răspuns la toate întrebările la cruce şi nici nu s-au rezolvat toate problemele. Cu siguranţă că oamenii de pe acest pământ nu s-au decis încă cu privire la alegerea lor dintre Dumnezeu şi Satana şi chiar fiinţele necăzute, deşi în principiu ţin partea guvernării lui Dumnezeu, n-au înţeles încă toate problemele implicate în marea controversă.

De exemplu, Satana a pretins întotdeauna că îndurarea şi dreptatea nu pot coexista. Dacă Dumnezeu insista ca toate fiinţele create să ţină Legea, atunci nu putea să mai ierte pe nimeni care I-a călcat Legea. Acesta a fost argumentul care a fost atât de decisiv înfrânt la cruce. Imediat Satana a schimbat moneda şi a început să susţină că dorinţa lui Dumnezeu de a-i ierta pe păcătoşi dovedea că Legea Lui fusese abolită. Acest nou argument avea nevoie de ceva timp să se decidă efectiv în mintea şi în experienţa oamenilor.

De fapt, Satana are mare succes cu argumentul său cum că Legea lui Dumnezeu a fost abolită la cruce. Majoritatea lumii creştine crede acum că s-a terminat cu legea morală când Isus a murit la Golgota. Mulţi propovăduiesc că acum trăim doar sub legea iubirii, care este interpretată diferit de fiecare biserică. Creştinătatea este divizată acum în mod serios cu privire la problema legii morale a lui Dumnezeu.

Marea controversă continuă de peste două milenii. Am ajuns cumva la un verdict final în secolul al douăzecelea decât am fost în primul? Ce trebuie să se mai întâmple înainte ca guvernarea lui Dumnezeu şi un univers curat să-şi găsească din nou locul într-o perfectă armonie? Oare universul trebuie să afle că metodele lui Dumnezeu de refacere chiar merg? Întreg universul a văzut că El poate să-i ierte pe păcătoşi. Dar iertarea are de a face cu atitudinea lui Dumnezeu faţă de om. Ce-am putea spune însă de atitudinea omului faţă de Dumnezeu? Asta a fost întotdeauna o problemă. Dumnezeu S-a oferit să transforme aceste atitudini de răzvrătire într-o credincioşie de neschimbat faţă de El. Oare va reuşi? Oare foşti răzvrătiţi ar putea fi aşezaţi pe un pământ nou, lipsit de păcat, fără să rişte o nouă apariţie a păcatului şi răzvrătirii? Dumnezeu Îşi propune chiar să ia direct la cer un grup de oameni care să nu mai cunoască moartea. Va putea El să realizeze o plan atât de extraordinar?

Dumnezeu a ales îndreptăţirea şi sfinţirea ca metode prin care să-l aducă pe răzvrătit înapoi în armonie cu Sine Însuşi. Îndreptăţirea lucrează astfel: Întrucât trecutul nu mai poate fi retrăit, păcătele lui nu pot fi decât iertate, aşa că Dumnezeu le iartă. Prin credinţă, moartea înlocuitoare a Domnului Hristos plăteşte plata pentru păcatele noastre şi ne îndepărtează povara vinei. Dumnezeu nu numai că ne iartă, dar ne şi adoptă în familia Lui, astfel că nu mai suntem străini, ci fii şi fiice ale Împăratului universului. În plus, prin puterea Duhului Sfânt care face minuni, suntem născuţi din nou. Vechea fire este răstignită cu Hristos şi devenim făpturi noi, cu dorinţe şi motive noi. după voia Lui.

Sfinţirea este procesul care urmează după îndreptăţire. Caracterul omului, care determină faptele din prezent şi viitor se poate schimba; aşa că Dumnezeu oferă puterea care ne lipseşte ca să ne schimbe motivele şi faptele. Mulţi se întreabă dacă Dumnezeu poate realiza total aceste deziderate sau dacă ele se pot împlini doar parţial în viaţa lor. Oare făgăduinţele lui Dumnezeu sunt demne de încredere?

Aceste întrebări ne duc practic până la timpul nostru. Ce mai rămâne de împlinit în cer şi pe pământ, înainte ca Dumnezeu să poată încheia total problema păcatului? Sunt convins că Dumnezeu nu va îngădui să continue agonia păcatului niciun minut mai mult după ce ultimul caz va fi fost hotărât. Dacă ar face aşa, atunci El, şi nu Satana, ar putea fi tras la răspundere pentru suferinţa cauzată de păcat. Asta înseamnă două lucruri: Mai întâi că nu este niciun ceas ceresc care să bată o anume lungime de timp predeterminat neamului omenesc. Realitatea liberului arbitru înlătură orice acţiune arbitrară din partea lui Dumnezeu. În al doilea rând, nu s-au decis încă toate cazurile, aşa că devine crucial de important ca să cunoaştem cât mai mult cu putinţă acele stuaţii de criză care mai rămân şi cum am putea participa în ultima decizie.

Faza 1 — Judecata din ceruri

V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă chiar acum în cer? Are loc o judecată acolo sus, dar nu este ca parodia pe care au încercat unii să şi-o imagineze. Dumnezeu nu caută prin cărţi să vadă cine va fi mântuit şi cine nu. Isus nu pledează pe lângă Tatăl Său să fie îndurător. Isus şi cu Tatăl nu sunt adversari. Vă mai amintiţi poziţia lui Dumnezeu la începutul problemei păcatului? Decât să acţioneze arbitrar, Dumnezeu Şi-a deschis caracterul şi guvernarea ca să fie cercetată de toate fiinţele pe care le crease de-a lungul universului. Judecata este practic faza de concluzie a acestui proces.

Din nou, Dumnezeu Se deschide pentru a fi evaluat. Într-un sens foarte real, El este Cel judecat. Dumnezeu doreşte ca fiecare fiinţă din universul Său să se declare pe deplin mulţumită de modul prin care a ajuns El la hotărârea de a-i salva pe unii şi de a-i respinge pe alţii. Reţineţi că problema cea mai mare în joc în marea controversă nu este soarta fiecărui om ci caracterul şi metodele folosite de Judecătorul Însuşi. Marea speranţă a lui Satana este să-L prindă pe Judecător în vreo acţiune nedreaptă, vreun verdict de necontestat sau vreo faptă de favoritism. Dumnezeu trebuie să-Şi apere deciziile atât în faţa fiinţelor leale Lui cât şi în faţa celor răzvrătite. Aşa că în această lucrare de judecată, Dumnezeu îi invită pe toţi cei care doresc să privească, pe când El va revedea raportul şi propriile Lui decizii.

Nu uitaţi niciodată că lupta se dă între Dumnezeu şi Satana şi că Dumnezeu trebuie să dezmintă acuzaţiile lui Satana. În această judecată, oare va fi îndreptăţit caracterul lui Dumnezeu şi modul cum S-a purtat El cu păcătoşii? Când se vor prezenta toate dovezile, va recunoaşte fiecare fiinţă că El a judecat drept? Propria dorinţă a lui Dumnezeu ca toţi să examineze rapoartele ne asigură de un răspuns pozitiv. Fără această judecată finală, nu se poate ajunge la niciun sfârşit deplin al păcatului.

Faza 2 — Demonstraţia de pe pământ

Ei bine, ce mai trebuie împlinit pe pământ ca să se rezolve problemele majore din marea controversă? Reţineţi că Satana încă îşi susţine acuzaţiile împotriva valabilităţii şi puterii de a respecta Legea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu încă nu îngăduie să i se dea vreun răspuns Satanei cu excepţia liberului arbitru.

Ca să-şi ţină la zi acuzaţiile, Satana păstrează un raport exact al fiecărei ispite care a avut succes. Nu-I dă voie lui Dumnezeu să uite nici măcar una din ele. El speră să aibă putere asupra acelora care pretind că Îl iubesc pe Dumnezeu şi astfel să discrediteze puterea lui Dumnezeu de a schimba caracterul şi purtarea. “Oamenii ăştia să-mi ia mie locul în cer?” râde el. “Oare aceştia pretind că ţin legea lui Dumnezeu? Oare nu se ocupă ei mai mult de propriile lor interese decât de ale Tale? Mă dai pe mine şi pe îngerii mei afară din cer şi îi răsplăteşti pe aceşti aşa-zişi creştini care sunt vinovaţi de aceleaşi păcate?”

Domnul Isus nu Se ceartă cu Satana. Pur şi simplu continuă să-Şi ofere puterea acelora care Îl iubesc în speranţa ca în curând să existe un răspuns direct şi final la acuzaţiile lui Satana. Va trebui în cele din urmă să fim confruntaţi cu adevărul că doar nişte oameni curaţi, sinceri şi iubitori pot face ca Dumnezeu şi caracterul Său să fie înălţat în această lume. Dumnezeu a făgăduit o putere minunată unor oameni pe deplin consacraţi. Când copiii Săi vor fi gata să accepte această putere în plinătatea ei, atunci caracterul lui Dumnezeu se va descoperi lumii prin nişte exemple vii.

Cu siguranţă că nu poate exista vreo distincţie mai mare pentru un popor decât să fie cunoscut în tot universul ca reprezentant al adevărului în marea controversă cu privire la Dumnezeu. Este privilegiul nostru să ne alăturăm îngerilor sfinţi în a spune şi în a trăi adevărul despre Dumnezeu şi în a-l demonstra mai clar ca niciodată. Lumea noastră a fost atât de mult înşelată de acuzaţiile lui Satana că doar o demonstraţie imaculată în carne şi oase va dovedi autenticitatea afirmaţiilor lui Dumnezeu. Suntem invitaţi să fim exemple vii pentru ca puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu să înnobileze cu adevărat bărbaţi şi femei. Doar oameni vii, ca mine şi ca tine, pot dovedi că evanghelia este mai mult decât o teorie!

Satana contează pe faptul că majoritatea oamenilor din această lume preferă stilul său de viaţă, unde eul se are în vedere mai întâi şi mai întâi în luarea deciziilor de fiecare zi. Chiar mulţi care mărturisesc a fi creştini demonstrează prin obiceiurile lor de mânie, pizmă, invidie, teamă şi disperare că se află într-o mai mare armonie cu legile lui decât cu legile lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu poate să transforme aceşti membri slabi şi păcătoşi din familia omenească în copii permanent ascultători deoarece Îl iubesc, ce dovadă mai poate Satana să aducă? Îmbinarea dovezilor vii cu cuvântul rostit reprezintă mărturia de necontestat care îl va reduce în cele din urmă la tăcere pe Satana, acuzatorul şi îl va îndreptăţi pe Dumnezeu, Apărătorul, în drama aceasta cosmică a unei curţi de judecată.

Astfel creştinul astăzi caută să ducă o viaţă sfântă, nu ca Dumnezeu să gândească mai bine de el, ci ca lumea să gândească mai bine de Dumnezeul pe care-L văd prin el. Creştinul detestă păcatul din viaţa lui, nu că s-ar teme că Dumnezeu îl va iubi mai puţin, ci pentru că se teme că prietenii lui Îl vor iubi mai puţin pe Dumnezeu din pricina păcatelor lui. Ultima generaţie care va trăi pentru Dumnezeu va fi atât de sigură că El i-a acceptat încât vor trăi liberi întru totul pentru El. Dorinţa lor de căpătâi va fi să-L facă cunoscut lumii pe acest Dumnezeu minunat. Ei s-au decis că nu se mai vor răzvrăti. Pentru ei păcatul este respingător deoarece Isus le-a dat nişte valori noi, împreună cu puterea de a trăi acele valori. Ei reprezintă o parte din răspunsul final dat de Dumnezeu acuzaţiilor lui Satana.

Aceşti oameni vor oferi dovezi de necontestat cu privire la faptul că Dumnezeu nu cere prea mult de la fiinţele create de El atunci când cere ascultare faţă de Legea Lui. Reflectarea caracterului lui Hristos în copiii Săi ascultători vorbeşte elocvent despre faptul că Legea lui Dumnezeu nu a fost incorectă şi că Dumnezeu oferă libertate atunci când cere asscultare. După cum s-a exprimat un autor, “onoarea lui Hristos” rămâne “desăvârşită în perfecţiunea caracterului poporului Său ales.” Capitolul final din planul de mântuire–sfârşitul păcatului–va avea loc când această îndreptăţire concludentă a guvernării lui Dumnezeu va deveni o realitate.

În triumful lui Hristos asupra lui Satana la cruce, putem vedea strategia de maestru a contraatacului lui Dumnezeu împotriva Satanei, care a asigurat izgonirea finală a păcatului din univers. Totuşi, ultima bătălie va fi câştigată de către creştinii, încinşi cu puterea Învăţătorului lor. Această demonstraţie îndreptăţeşte declaraţiile lui Dumnezeu şi Îi permite să aducă păcatul la un sfârşit total.

Faza 3 — Sfârşitul deplin al răzvrătirii

Următorul pas în istorisirea noastră, revederea rapoartelor de către răscumpăraţi în timpul mileniului, are ca scop să-i îngăduie neamului omenesc să privească alături de Dumnezeu pentru a-I înţelege deciziile, aşa cum le-a îngăduit fiinţelor necăzute în timpul judecăţii de cercetare. Iar la sfârşitul mileniului, întreaga lume nesalvată se va aduna înaintea tronului lui Dumnezeu pentru acelaşi scop. Trebuie să clarificăm un anume punct în concluzie. Toţi, incluzîndu-i şi pe cei nemântuiţi, vor înţelege de ce Satana şi păcatul trebuie nimiciţi. Această recunoaştere finală a dreptăţii şi iubirii lui Dumnezeu va îndreptăţi cu desăvârşire numele lui Dumnezeu. Toţi vor vedea că păcatul n-are nicio scuză şi niciun motiv şi că ascultarea este singurul mod de viaţă şi de fericire.

Doar prin acest proces dureros şi îndelungat poate să ajungă păcatul la un sfârşit, în timp ce se poate păstra libertatea de alegere pentru orice om. Această libertate reprezintă punctul central al planului de maestru făcut de Dumnezeu. De ce este libertatea atât de importantă? Deoarece fără libertatea de a-L respinge pe Dumnezeu, nici noi n-am putea să-L alegem şi fără alegere, iubirea ar fi aproape imposibilă. Dumnezeu Îşi iubeşte creaturile iar cel ce iubeşte tânjeşte după dragoste în schimb. O veşnicie în care vom creşte în a-L iubi pe Creatorul nostru ne va deschide şi alte porţi mai mari de libertate, posibilităţi mai deosebite de realizare decât am putea cunoaşte aici vreodată în această lume întunecată.

Acum trebuie să facem alegerile care să ne păstreze libertatea de-a lungul întregii veşnicii şi să îndreptăţim caracterul Dumnezeului care ne iubeşte atât de mult încât a riscat totul ca noi să putem avea parte gratuit de totul alături de El.

Viaţă în Duhul

Table of Contents
1.	Introducere
2.	Credinţa aduce putere
3.	Făgăduinţe incredibile
4.	O pregustare a cerului acum
5.	Scopul ploii târzii
6.	Binecuvântarea lui Avraam
7.	Îndreptăţirea şi sfinţirea împreună

By Joe Crews

Introducere

Cea mai mare nevoie a bisericii de astăzi este o adevărată reînviorare şi reformă spirituală. Pentru ea s-au rugat creştinii de-a lungul anilor – în cercul familiei, singuri în cămăruţă şi împreună cu toţi în biserică în Sabat. Există un simţământ profund de nevrednicie când într-o casă ţinem studii biblice sau când ne aflăm în faţa unei audienţe unde sute de oameni trebuie să ia o decizie pentru Hristos. Ştim bine că nu există niciun mod prin care omul să poată câştiga vreun suflet sau să poată convinge de Adevăr. Doar Duhul Sfânt poate înmuia inima ca să primească pocăinţa şi poate trezi sufletul la regret faţă de păcat. Aşa că ne rugăm atunci când vorbim despre Adevăr cu cuvinte slabe şi pline de greşeli ca puterea lui Dumnezeu să pătrundă în acea clipă de părtăşie.

Desigur că uneori vedem răspunsul la acele rugăciuni. Oamenii se convertesc, bolnavii se vindecă şi se iau decizii pentru botez. Dar de ce nu vedem aceasta mai des? Este oare această mărturie a Duhului Sfânt, care câteodată este primită, câteodată este respinsă tot ceea ce ne putem aştepta de la Dumnezeu? De ce nu are loc ori de câte ori ne rugăm şi cerem să-Şi împlinească făgăduinţele?

Există momente speciale când ne arde inima în noi şi plecăm de la o întrunire de rugăciune bucuroşi de lucrarea de reînviorare a Duhului Sfânt. Dar care a fost părerea lui Dumnezeu despre acea întrunire? A reuşit El să-Şi împlinească voia Lui desăvârşită în acel serviciu divin? Când se va descoperi plinătatea puterii lui Dumnezeu, nimeni nu se va mai duce să vorbească de ea în cuvinte fade, fără viaţă. Asemenea unui foc din cer, Duhul va aprinde şi va încălzi fiecare inimă până ce întreg pământul se va lumina de slava Lui.

Dar de ce mai aşteptăm împlinirea venirii Duhului Sfânt făgăduit în toată puterea Cincizecimii? Probabil că niciun creştin cu numele nu va contesta că plinătatea făgăduinţei se realizează şi astăzi. Aceasta nu vrea să spună că nu au existat crâmpeie şi descoperiri de moment ale acestei binecuvântări care va aduce cu ea toate celelalte binecuvântări. Dar creştinii dornici de pretutindeni admit că nu ne-am bucurat decât de începutul făgăduinţelor lui Dumnezeu.

De fapt, există un consens general că biserica se află în pragul misiunii ei predestinate şi unice. “Ploaia târzie” a Duhului Sfânt trebuie să producă o intrare explozivă în faza finală a secerişului evangheliei veşnice. Şi dacă nu se cunoaşte timpul exact al acestui eveniment, există zeci de texte care descriu urmările spirituale ale unei astfel de întâmplări. Mulţi cred că au venit deja “vremurile de înviorare” şi că propria noastră lipsă de credinţă şi pregătire a reţinut botezul cu Duhul Sfânt în manifestarea lui finală. Când citim făgăduinţele din Scriptură cu privire la cât de binevoitor este Dumnezeu să lucreze prin copiii Săi consacraţi, s-ar părea că nu este nicio îndoială că vina este la noi, nu la El.

Descrierea inspirată a rolului nostru desemnat de Duhul Sfânt ne lasă aproape uimiţi. Se folosesc expresii şi cuvinte care par total fanatice sau superexagerate. Mintea noastră este încurcată de ţelul incredibil al făgăduinţelor care se aplică poporului lui Dumnezeu chiar acum. Dăm din cap şi credem că trebuie să fie vreo greşeală sau poate că există vreun înţeles secret sau rezervă ascunsă în cuvinte. Iarăşi şi iarăşi Biblia foloseşte expresii superlative pentru a defini experienţa credincioşilor biruitori. Dumnezeu nu spune că putem fi biruitori; El declară că putem fi “mai mult decât biruitori.” El nu spune doar că putem fi mântuiţi, ci spune că poate “să mântuiască în chip desăvârşit.” El nu ne va ajuta doar să biruim, ci “să fim întotdeauna biruitori.”

Aş dori să vă amintesc că Dumnezeu nu ne copleşeşte cu cuvinte care să sune frumos ca să ne facă o bună impresie. Există o putere de împlinire în orice făgăduinţă din Biblie. Indiferent de cât de extraordinar ne-ar suna textul, orice ni s-ar promite, se va împlini cu precizie de îndată ce credem. Oricât de imposibil ni s-ar părea, trebuie să credem, pentru că aşa zice Dumnezeu.

Urmăriţi ce lucruri extraordinare ni se promit în 2 Petru 1:3, 4. “ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia.” Remarcaţi, vă rog, mai întâi de toate, că acea “dumnezeiasca Lui putere” se referă la Duhul Sfânt. El ne-a fost deja trimis ca să continue lucrarea pe care a făcut-o Domnul Isus în timp ce S-a aflat pe pământ. Textul nu spune că puterea “ne va fi dăruită,” ci “ne-a (fost) dăruită” deja. Nu este nevoie să căutăm vreo altă putere viitoare. Este a noastră acum, trebuie doar să o cerem. Pur şi simplu, trebuie să intrăm în posesia a ceea ce avem deja!

Dar ce ne-a dat deja acea puterea divină a Duhului Sfânt? Textul ne spune, “tot ce priveşte viaţa şi evlavia.” Nu vi se pare că vă depăşeşte imaginaţia? Este asemenea unui cec în alb din banca cerului, nu? Nu se referă la lucruri materiale cum ar fi case, maşini, terenuri, ci include aproape tot ceea ce aţi avea nevoie ca să duceţi o viaţă evlavioasă. Aţi dorit să căpătaţi biruinţa asupra păcatului, sfinţirea, sfinţenia, asemănarea cu Hristos, curăţirea şi desăvârşirea de caracter? Acestea se includ în “tot” din acest verset. Şi nu încercaţi să daţi alt înţeles cuvintelor şi să le faceţi să spună altceva decât ceea ce spun.

Credinţa aduce putere

Repet că acestea sunt un cec semnat de la Dumnezeu retras din puternicele resurse inepuizabile ale băncii cerului. Dumnezeu ne îndeamnă să-l completăm cu cât vrem noi. Este deja semnat şi garantat de El. Ce făgăduinţă! Dar s-ar putea să vă întrebaţi, “Dar cum lucrează cecul acesta?” Următorul verset ne explică modul cum putem să luăm resursele, “…prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.” Versetul 4.

Iată! Puterea se găseşte chiar în făgăduinţă. De îndată ce o credem, imediat viaţa noastră poate să înceapă să devină părtaşă firii Lui dumnezeieşti. Oare poate exista vreun privilegiu mai înalt decât să ai parte practic de chiar viaţa Domnului nostru Isus? Atotputerea Lui se alătură slăbiciunii noastre limitate şi primim puterea de a trăi biruinţa pe care a câştigat-o El când “a fost ispitit ca şi noi”. Nu trebuie să cedăm stricăciunii şi poftelor lumii; putem să “fugim” de ele cerând “puterea divină” a acelei “naturi divine.”

Mulţi care mărturisesc a fi creştini nu sunt în stare să aibă credinţa de a crede în făgăduinţe ca aceasta. Ei preferă să creadă că firea noastră decăzută este mult prea stricată ca să capete vreodată biruinţa totală asupra păcatului, chiar şi prin puterea evangheliei. Ce tragedie! Ei ar trebui să se încreadă în cuvintele Scripturii că lasă să se înţeleagă exact ceea ce declară. În esenţă, ei măresc puterea lui Satana deasupra puterii lui Dumnezeu şi prin aceasta fac să le fie cu neputinţă ca să nu mai păcătuiască vreodată.

Făgăduinţe incredibile

Acum, citiţi împreună cu mine una din cele mai extraordinare făgăduinţe care s-au găsit vreodată în sfaturile lui Dumnezeu: “… şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” Efeseni 3:16-19.

Ultima proproziţie ar trebui s-o examinăm cu atenţie. Cum ar putea fi adevărată aşa o declaraţie? Nici nu-mi vine să mă gândesc la cât de măreţe sunt aceste cuvinte. De fapt, s-ar părea că mă aflu la marginea unui ocean vast şi neliniştit ale cărui valuri duc până în veşnicie. Să fii plin de toată plinătatea lui Dumnezeu este una din acele perle nepreţuite de Adevăr pe care le putem primi doar prin credinţă. Nu vom reuşi niciodată s-o înţelegem, dar o putem măcar crede.

Care este toată plinătatea lui Dumnezeu? Desigur că include neprihănirea Lui, biruinţa şi natura Lui divină. De-abia dacă putem începe să înţelegem mărimea acestei făgăduinţe. S-ar părea că El vrea ca să primim şi să ne dea tot ceea ce are. Ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, aparţinem unei familii regale şi suntem pe deplin îndreptăţiţi să ne bucurăm de toate prerogativele ei divine. Dar haideţi acum să citim punctul maxim al acestei piramide de făgăduinţe din Efeseni 3. Pavel scrie, “Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi,…” Versetul 20. Şi care este acea putere? Duhul Sfânt, desigur. Când analizăm acest verset, rămânem uimiţi.

N-ar fi minunat dacă Dumnezeu ar promite să ne dea tot ceea ce cerem? Desigur că o astfel de ofertă deschisă n-ar putea fi limitată decât de încăpăţânarea noastră de a nu cere, dar Tatăl nostru minunat şi binefăcător ne asigură în acest text că El vrea să ne dea “nespus mai mult” decât tot ceea ce cerem. Trebuie să ne dăm seama că ajungem să fim mulţumiţi mult prea uşor şi nu suntem destul de îndrăzneţi în cererile noastre. De fapt, El nu numai că va face nespus mai mult în privinţa “tuturor” cererilor noastre pentru binecuvântări spirituale, dar va acorda şi “mai mult” decât tot ceea ce am putea cere. Dar aceasta nu este totul! În ardoarea iubirii Sale pentru noi, Dumnezeu făgăduieşte să facă “nespus mai mult decât am putea cere. Ce etalare spectaculoasă de adjective puternice pentru a descrie bogăţiile spirituale care se află atât de uşor la îndemâna noastră a tuturor. Şi am mai putea adăuga sute de alte cuvinte pline de viaţă, care n-ar reuşi să facă făgăduinţa mai sigură decât este acum.

Dacă consideraţi că nimic nu s-ar mai putea adăuga acestui text decât ceea ce am remarcat deja, mai priviţi o dată. Două cuvinte mici din verset o fac cea mai uimitoare făgăduinţă din toată Biblia – “sau gândim.” Nu numai că ne va da “nespus mai mult decât” am cere, dar chiar mai mult decât ne-am putea gândi în visele noastre cele mai îndrăzneţe. De necrezut! Uneori, avem nişte dorinţe profund spirituale, care sunt prea intense ca să le exprimăm. Ne temem că ar fi o încumetare chiar să rostim cuvintele. Cu toate acestea, Dumnezeul nostru iubitor doreşte să depăşească dorinţa cea mai profundă a sufletului de ajutor spiritual. Rămânem uimiţi şi ruşinaţi în lumina bogăţiei extraordinare pe care ne-o oferă Dumnezeu pentru nevoile noastre. Ce Mântuitor!

O pregustare a cerului acum

La acest punct ni se pare înţelept să citim definiţia dată de Biblie lucrării de sigilare a Duhului asupra sufletului. Una din descrierile cele mai scurte şi mai succinte se găseşte în Efeseni 1:13, 14. “Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre); aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre. ” Iată în cinci cuvinte simple! Pecetluirea sau umplerea cu Duhul Sfânt este “o arvună a moştenirii noastre.” Ce vrea să zică aceasta? Care este moştenirea noastră? Şi ce este o arvună?

Vorbind simplu, cerul este moştenirea noastră. Aceasta include viaţa veşnică şi părtăşia cu Isus. Aceasta este răsplata sau moştenirea care se va realiza pe deplin când va reveni Isus. Dar, între timp, putem primi o “arvună” din acea moştenire prin umplerea cu Duhul. O arvună este o sumă plătită care constituie o garanţie că se va plăti întreaga sumă când se va încheia lucrarea. Deci, rezumând, avem o afirmaţie uimitoare că cerul poate începe chiar aici pe pământ în timp ce aşteptăm ca să revină Domnul Isus. Printr-o viaţă plină de Duhul, putem trăi practic o pregustare a bucuriilor veşnice şi a fericirii de a ne afla în prezenţa Mântuitorului nostru.

Cineva s-ar putea să obiecteze că asemenea fericire cerească le este rezervată doar celor răscumpăraţi şi că Biblia însăşi declară că “lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2:9. Dar aceştia nu iau în considerare următorul verset care continuă, “Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” Versetul 10.

Cu alte cuvinte, prin ungerea divină a Duhului Sfânt, putem chiar de acum să începem să trăim o măsură din acea calitate de viaţă pe care Biblia o desemnează drept “viaţa veşnică”. Ce concept extraordinar! Reţineţi, vă rog, că vorbim încă doar de un depozit în avans în lucrul real, iar cerul însuşi va depăşi cu mult orice am putea trăi aici.

Scopul ploii târzii

Dar care este scopul acestui botez cu puterea Duhului Sfânt? Deseori, auzim vorbindu-se despre el ca despre “vremurile de înviorare,” ungerea, ploaia târzie sau făgăduinţa Duhului Sfânt. Adesea, Scriptura se foloseşte de termenii pentru semănat şi secerat din Orientul Mijlociu. Curând, după semănat, o ploaie producea umezeala pentru încolţire şi creşterea de la început. Aceasta purta numele de “ploaia timpurie.” Mai târziu, aproape de timpul pentru seceriş, o altă ploaie abundentă purta numele de “ploaia târzie.” Scriitorii Bibliei au adoptat aceste expresii ca să descrie coborârea Duhului Sfânt pe o biserică într-un sens dispensaţional. “Ploaia timpurie” a venit la Cincizecime ca să le dea avânt şi putere primilor martori ai evangheliei. O altă revărsare de acest fel este programată să aibă loc aproape de secerişul final al sufletelor de pe pământ, chiar înainte de revenirea Domnului Hristos.

S-ar putea ca unii să presupună că scopul acordării unei astfel de binecuvântări spirituale la sfârşitul timpului este să procure biruinţa asupra păcatului şi să pregătească pentru luarea la cer, dar nu este acesta cazul. Adevărul este că nimeni care nu are deja biruinţa asupra păcatului prin manifestarea puterii “ploii timpurii,” nu va primi “ploaia târzie.”

Cât priveşte individul, fiecare creştin îşi trăieşte propria Cincizecime la timpul convertirii. Sub tăria acelui botez spiritual, i se oferă putere pentru a-şi desăvârşi sfinţirea. Când avem în vedere scopul “ploii târzii,” devine din ce în ce mai clar de ce este nevoie de despărţirea de păcat, în timpul lucrării ploii timpurii (convertirii). Domnul Isus a afirmat clar de ce este nevoie de Duhul Sfânt în plinătatea Lui. “Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Fapte 1:8.

Cât de interesant că binecuvântarea făgăduită nu are nimic de a face cu senzaţia de a-L avea sau cu realizările personale. Ea trebuie să-i împuternicească pe credincioşi ca martori. Trebuie să le procure putere ca ei să zică ceva. Un martor, desigur, este cineva care poate certifica personal o faptă sau un eveniment. Niciun judecător nu ar accepta mărturia unui martor care nu are de zis decât informaţia auzită de la alţii şi de la alţii. Ce avem de spus din experienţa noastră personală care să implice mărturia puternică a Duhului lui Dumnezeu? Mi-e teamă că prea mulţi din poporul lui Dumnezeu au nevoie de ceva să spună mai mult decât au nevoie de putere ca să spună. Au deja toată puterea de care au nevoie ca să vorbească despre înfrângerile şi descurajarea lor.

Binecuvântarea lui Avraam

Unul din textele cele mai clare din Noul Testament ne oferă o descriere exactă a ceea ce ni se cere să ştim şi să trăim înainte ca să fim îndreptăţiţi să fim martori plini de Duhul Sfânt. Mandatul uimitor prezentat în acest verset identifică singurul grup care va primi ploaia târzie. “…pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.” Galateni 3:14. O analiză atentă a acestui verset descoperă că doar cei care au “binecuvântarea lui Avraam” vor primi “făgăduinţa Duhului”. Se oferă un lucru (binecuvântarea lui Avraam) ca să putem primi un alt lucru (făgăduinţa Duhului).

Întrucât este un verset atât de crucial, trebuie să-l studiem mult mai atent. Ce înseamnă “făgăduinţa Duhului”? Am arătat deja că reprezintă revărsarea Duhului Sfânt în plinătatea Lui pentru a ne da puterea de a mărturisi. Dar, conform acestui text, trebuie ca mai întâi să primim “binecuvântarea lui Avraam” pentru a fi botezaţi cu Duhul. Indiferent ce ar include acea binecuvântare, cu siguranţă că trebuie să fie cea mai urgentă nevoie din viaţa oricărui suflet. Iată o cerinţă absolută pentru fiecare om care aspiră să fie umplut cu experienţa “ploii târzii”.

Pentru ca să înţelegem binecuvântarea lui Avraam, trebuie să citim cu atenţie Romani 4:19-22. “Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea credinţa aceasta ‘i-a fost socotită ca neprihănire.’ ”

Din aceste cuvinte înţelegem că binecuvântarea lui Avraam a fost neprihănirea prin credinţă. Am putea reduce această expresie la o ecuaţie mult mai simplă? Gândiţi-vă la făgăduinţa pe care le-a făcut-o Dumnezeu acestui bătrân patriarh şi soţiei lui în vârstă de 90 de ani. Cum putea Sara să mai conceapă şi să nască un fiu când Scriptura arată clar că pântecul ei era mort? Nu încape nicio îndoială că amândoi ştiau că erau prea bătrâni să mai aibă copii. Fizic şi biologic era imposibil ca Sara să devină mamă. Cu toate acestea, Dumnezeu declarase că ea urma să aibă un fiu!

Ce a făcut Sara în cele din urmă când îndoiala a continuat s-o asalteze cu privire la făgăduinţă? I-a propus lui Avraam s-o ia pe Agar, roaba ei, şi să aibă un copil cu ea! Dacă mergea, cel puţin o parte din făgăduinţa lui Dumnezeu urma să se împlinească. Se pare că Sara încerca să-L ajute pe Dumnezeu să iasă dintr-o situaţie foarte jenantă în care Se băgase singur. Chiar dacă nu putea ea să nască, se putea totuşi ca Avraam să fie tată şi astfel parţial să fie salvată integritatea lui Dumnezeu.

Aşa cum recunoaştem toţi acum, Avraam a avut un fiu de la Agar, al cărui nume a fost Ismael, dar oare a recunoscut Dumnezeu vreodată acel fiu ca fiind copilul făgăduinţei? Niciodată. El S-a întors la bătrânul cuplu şi Şi-a reafirmat făgăduinţa că vor avea un copil. Iar de data aceasta, ei au început să creadă că dacă Dumnezeu a zis aşa, urma să aibă loc o minune. Cu credinţă simplă, s-au agăţat de făgăduinţă ca şi când ar fi avut loc deja. Şi, printr-un act creator făcut de Dumnezeu, Sara a născut un fiu din ai cărui urmaşi S-a născut Mântuitorul lumii.

Din pricina încrederii lui absolute în Cuvântul lui Dumnezeu – cu încrederea că se va împlini împotriva oricărei speranţe – Avraam a ajuns “părintele credincioşilor.” Dumnezeu i-a socotit aceasta drept neprihănire deoarece a crezut în lucruri care nu erau ca şi când ar fi fost. Aceasta explică “binecuvântarea lui Avraam” cât îl priveşte pe patriarh, dar la ce referă cât ne priveşte pe noi? Am aflat din Galateni că niciunul din noi nu poate primi botezul Duhului dacă mai întâi nu trăieşte şi “binecuvântarea lui Avraam” sau a neprihănirii prin credinţă. Cum împlinim această precondiţie pentru botezul cu Duhul Sfânt? Am primit şi noi nişte făgăduinţe incredibile? Într-adevăr, am primit, şi unele sunt atât de extraordinare încât ne luptăm, asemenea Sarei, să credem că sunt adevărate în ceea ce zic.

O astfel de făgăduinţă se găseşte în 1 Ioan 1:9, “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Ce asigurare fără limite! Dar cum ştim că iertarea a avut loc? Doar prin credinţa în făgăduinţă. Asemenea lui Avraam, trebuie să acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu ca deja împlinit, doar pentru că aşa a zis Dumnezeu. Ne referim la acest transfer de credinţă prin termenii teologici “îndreptăţire prin credinţă”. Pur şi simplu înseamnă că prin pocăinţă şi mărturisire, am fost iertaţi de toate păcatele trecute şi am intrat în relaţia de nou-născut.

Îndreptăţirea şi sfinţirea împreună

Acum se ridică întrebarea: Este această experienţă a îndreptăţirii prin credinţă aceeaşi cu neprihănirea prin credinţă? Răspunsul trebuie să fie nu. Este doar o parte a neprihănirii prin credinţă, aşa că cele două nu sunt exact echivalente. Adevărul este că noi toţi avem nevoie de mai mult decât doar de iertare pentru trecut; avem nevoie de putere şi pentru viitor. Există mai multe făgăduinţe în Biblie şi ele se aplică la biruinţa faţă de păcat. De exemplu: “Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,…” Iuda 24.

Ce se întâmplă când îngenunchem în credinţă şi cerem puterea de a nu mai ceda în faţa păcatului? Dumnezeu aşază un rezervor de putere în viaţa noastră şi din acea clipă, putem cere izbăvirea din orice obicei păcătos. Această experienţă a fost numită de către teologi prin termenul – sfinţire. Asta înseamnă doar că Dumnezeu a intrat acum în viaţa cuiva ca să-i dea putere asupra tendinţelor moştenite şi cultivate de firea decăzută. Asemenea îndreptăţirii, şi sfinţirea se primeşte prin credinţa în făgăduinţe.

Acum suntem gata să alăturăm aceste două procese de credinţă şi să obţinem adevărata definiţie a neprihănirii prin credinţă. Când îndreptăţirea şi sfinţirea se unesc ca să funcţioneze într-o legătură permanentă de iubire cu Hristos, putem vedea “binecuvântarea lui Avraam” în sensul deplin. Acum chiar avem ceva de zis! Iar după spusele lui Pavel, sunteţi şi îndreptăţit să primiţi puterea de a spune. Dacă întâlniţi pe cineva care nu L-a primit pe Hristos ca Mântuitor, puteţi da mărturie cu putere, spre bucuria dvs. personală şi asigurarea în El. Puteţi da şi o mărturie directă cu privire la primii paşi care duc de la moarte la viaţă!

Pe de altă parte, dacă daţi peste cineva care se luptă cu o slăbiciune sau cu un obicei, îi puteţi împărtăşi cu putere secretul de a cere biruinţa prin împlinirea făgăduinţelor. Implicându-vă prin experienţă în premisele acestor două relaţii, sunteţi gata acum să cereţi ultimul pas al botezului cu Duh Sfânt. Reţineţi, vă rog, că şi această umplere se realizează “prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.” Galateni 3:14. Aceasta ne oferă o concepţie clară despre cum şi când se acordă. Trebuie să vină ca o făgăduinţă şi trebuie să fie prin credinţă.

Imediat putem vedea că multe biserici moderne au o înţelegere greşită a acestui subiect. Acele grupuri care cer “dovezi” fizice a botezului nu sunt după Biblie. Credinţa şi sentimentul se resping reciproc în acest context. Scopul acestei ungeri nu este pentru senzaţie, pentru a simţi ceva, ci pentru slujire. Să ceri un sentiment fizic sau sufletesc înseamnă să negi exact termenul “prin credinţă”. Oare această lipsă de a cere darul neprihănirii prin credinţă poartă răspunderea pentru lipsa de putere din biserica de astăzi? Într-o mare măsură, cu siguranţă că este adevărat. În repetate rânduri, Scripturile afirmă că Duhul Sfânt nu poate locui în acei care nu ascultă. “Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.” Fapte 5:32.

S-ar putea ca Duhul să-i convingă pe păcătoşi şi să-i atragă la pocăinţă, dar nu poate exista nicio lucrare de mărturisire cu putere până ce martorul nu este înzestrat deplin cu ceva de zis. Iar Biblia defineşte asta ca îndreptăţire şi sfinţire. Oare există vreunii care au primit aceste două experienţe care îţi dau putere şi care nu sunt încă plini de puterea făgăduită? Într-adevăr, se poate ca unii să nu le fi primit doar pentru că nu le-au cerut. Vorbim despre un dar foarte deosebit care cere o predare totală ca şi o credinţă totală în a cere. Haideţi să revedem paşii care ne duc la această revărsare de putere.

Primul pas de pregătire pentru această ungere divină este să ceri darul îndreptăţirii. Atunci credinciosului i se dă o măsură de Duh Sfânt care îl ajută să biruiască orice slăbiciune moştenită su dobândită. În tăria acestei experienţe de convertire (ploaia timpurie), este posibil al doilea pas de pregătire – sfinţirea. Acesta constă din însuşirea puterii “ploii timpurii” pentru desăvârşirea caracterului creştin şi pentru reflectarea deplină a neprihănirii lui Hristos. Atât îndreptăţirea cât şi sfinţirea sunt probleme de credinţă.

Al treilea pas implică exercitarea aceluiaşi fel de credinţă pentru a le împărtăşi altora frumoasele experienţe de la pasul unu şi doi. Constă din cererea puterii promise pentru a ne face cuvintele convingătoare şi pline de rod. Nimic nu este mai searbăd decât o mărturie lipsită de Duhul lui Dumnezeu, şi nimic nu este mai umilitor decât să vezi ce poate face Dumnezeu prin vorbirea slabă a unui sfânt sincer şi plin de Duh.

Recent, un prieten pastor tânăr mi-a povestit o întâmplare care ilustrează ce poate şi ce vrea Dumnezeu să facă pentru noi dacă vrem să ne lăsăm folosiţi de Duhul Sfânt. Tony se convertise de la catolicism pe străzile New York-ului, şi aproape imediat a simţit îndemnul de care nu putea scăpa să devină pastor. Cu doi copii mici şi puţini bani, se părea că nu era nicio posibilitate ca Tony să urmeze liceul şi seminarul. Cu toate acestea, chemarea era atât de puternică în inima gingaşă a acestui tânăr născut din nou că s-a decis să meargă înainte prin credinţă.

Înainte de a se înscrie la un liceu creştin, Tony I-a promis Domnului că va primi orice ocazie de a vorbi în faţa unui public. Şi-a dat seama cât de mult avea nevoie de experienţa de a cugeta când stai în picioare şi de a-ţi rosti gândurile în faţa unei biserici care te ascultă.

Curând după ce s-a mutat cu familia în comunitatea liceului, Tony a aflat că mai erau multe biserici mici în jurul campusului şi că cei care visau să devină pastori îşi încercau aripile în acele capele de ţară. Nu a trecut mult timp până ce Tony a fost abordat într-o vineri după-amiază cu o invitaţie de a predica într-una din acele biserici. Deşi mai avea doar câteva ore să se pregătească pentru predica de Sabat, Tony şi-a adus aminte de promisiunea lui de a folosi orice ocazie ca să vorbească. A făcut tot ce a putut mai bine să-şi schiţeze o predică, în timp ce s-a rugat şi a studiat noaptea până târziu. Dar, vai, n-a reuşit să scrie decât câteva notiţe care ar fi acoperit cel mult zece minute. Sperând împotriva oricărei speranţe că va reuşi să-şi mai adune nişte gânduri în notiţele de predică în timpul Şcolii de Sabat, Tony a plecat dis-de-dimineaţă a doua zi la înspăimântătoarea întâlnire. Fiind tânăr şi lipsit de experienţă, nu era obişnuit deloc cu vorbirea la amvon şi a fost aproape paralizat de teamă că predica lui de zece minute va fi mai mult umilitoare decât plină de lumină.

Sosind la biserică, Tony s-a strecurat într-una dintre clase, sperând să aibă ocazia de a se pierde într-o grupă şi de a-şi studia slabele notiţe în timpul lecţiunii. Dar n-a fost să fie. La studiu, în acea zi, era un om gălăgios care crea zgomot. Permanent, se disputa cu instructoarea şi se părea că făcea tot ce putea ca s-o pună într-o situaţie delicată. Tony îşi petrecu mult din timpul lecţiunii, ajutând-o pe instructoare să răspundă atacurilor nerelevante şi înnebunitoare împotriva problemelor în discuţie.

După aceea, în timp ce aştepta să urce la amvon, mintea lui Tony încă se zbătea la ideea confruntării sufleteşti, şi chiar schiţa lui scurtă de predică nu îi era foarte clară în minte. Cu o rugăciune sinceră, se predă lui Dumnezeu şi urcă la amvon. Într-un fel Tony se luptă timp de zece minute cu notiţele predicii, şi tocmai când stătea în picioare căutându-şi disperat alte cuvinte, un strigăt puternic veni din rândul publicului. Privind în jos spre aripa din centru, Tony a văzut că un om căzuse de pe scaun la marginea rândurilor şi se târa pe mâini şi pe genunchi către faţa bisericii. Plângea cât îl ţineau puterile, iar soţia lui în zadar încerca să-l tragă înapoi pe scaunul lui.

O privire scurtă îl identifică pe om ca fiind cel ce dezbătea la infinit în Şcoala de Sabat. Curând, printre suspine, el a cerut ca biserica să se roage pentru el. “Predica ta mi-a vorbit inimii, iar Duhul Sfânt m-a convins de păcatele mele. Am călcat legea lui Dumnezeu şi acum vreau să îndrept lucrurile. Vă rog, rugaţi-vă pentru mine.” Într-o clipă, întreaga adunare a început să plângă şi întâlnirea s-a încheiat într-o notă glorioasă de biruinţă, pe când cei prezenţi şi-au unit inimile şi mâinile ca să se roage pentru cel ce căuta iertare.

Ce încurajare pentru un tânăr predicator! Tony mi-a spus că nu-şi putea aduce aminte nici măcar un cuvânt pe care îl rostise în acea zi, dar Dumnezeu pur şi simplu Şi-a oferit Duhul Sfânt peste eforturile firave ale unei inimi predate şi a urmat o minune. Când Tony a revenit în acea biserică, un an mai târziu, l-a găsit pe acel om slujind ca prim prezbiter al bisericii. Vedeţi acum ce înseamnă să fii plin de Duhul? Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi şi a făcut-o posibil prin frumoasa făgăduinţă din Galateni 3:14. Încercaţi să vă prindeţi de ea şi agăţaţi-vă credinţa de binecuvântarea lui Avraam. În tăria acelei neprihăniri, atribuite şi împărtăşite prin credinţă, veţi fi împuternicit să rostiţi cuvinte care vor schimba vieţi.

Cateva frumuseti din tara si din lume- Castelul Herstmonceux

Castelul Herstmonceux este un castel construit din caramida, langa Herstmonceux, East Sussex, Anglia. Este unul dintre cele mai vechi si expresive castele de caramida (construit in secolul 15) si care inca nu s-a deteriorat; caramida era un material neobisnuit pentru constructii in acel timp in Anglia. Constructorii castelului Herstmonceux au pus accent mai mult pe grandoare si confort decat pe aparare. Din anul 1957 pana in 1988 a gazduit Observatorul Regal Greenwich. Astazi este folosit de catre Centrul International de Studii Bader al Universitatii Queen’s, Canada. Castelul Herstmonceux este gazda a numeroase evenimente pe parcursul anului, printre care si Festivalul Medieval anual al Angliei in weekend-ul Sarbatorii Bancare din august.

Castelul Červená Lhota, Republica Ceha

Červená Lhota este un castel situat la 20 de km de Jindřichův Hradec, in sudul Bohemiei, Republica Ceha. Este construit in mijlocul unui lac pe o insula stancoasa. Cladirea pitoreasca renascentista este o destinatie pentru mii de turisti anual. Numele de Červená Lhota inseamna “satul rosu”, denumire venita de la tigla de culoare rosie. Cladirea cu patru aripi si doua etaje, cu o curte interioara mica, ocupa intreaga insula. Un pod de piatra, construit in anul 1622, leaga castelul de malurile iazului, inlocuind podul basculant construit initial. Marginea estica a bazinului este acoperita cu o padure densa, ce formeaza fundalul castelului. O carare circulara marcheaza bazinul. O plimbare in jurul bazinului este foarte frumoasa.

Schloss Nordkirchen, Germania

Schloss Nordkirchen este localizat in Westphalia, Germania, si a fost construit in perioada 1703 si 1734. Este cunoscut si drept “Palatul Versailles de Westphalia”. Castelul este pe o insula rectangulara, imprejmuita de santuri de apa. In cele patru colturi ale castelului se afla patru pavilioane. Gradina frontala are o suprafata de 170 de hectare, decorata cu o frumoasa broderie de flori. Gradinile si padurile inconjuratoare sunt populate cu o multitudine de statui de marmura, ce au fost construite in 1721 de catre sculptorul neamt Johann Wilhelm Gröninger.

Castelul Moritzburg, Germania

Castelul Moritzburg este un palat baroc din Moritzburg, Saxonia, la 13 km nord-vest de capitala saxona, Dresden. Castelul are patru turnuri rotunde si este asezat pe o insula artificiala simetrica. Este denumit dupa ducele Moritz de Saxonia, care avea contruita aici cabana de vanatoare intre anii 1542 si 1546. Padurile si lacurile de prin imprejurimi au fost zone preferate de vanatoare pentru principii si regii Saxoniei.

Castelul Vischering, Germania

Castelul Vischering este situat in North Rhine-Westfalia si este cel mai tipic castel inconjurat de santuri de apa din regiunea Münster a Germaniei. Aceasta regiune are cea mai mare concentratie de castele, palate si fortificatii din Germania. Castelul consta intr-o curte exterioara defensiva, porti defensive, santuri, pod, cladire principala si capela. Peretii de gresie, tigla rosie face ca reflexia lor in apa sa asigure privelisti armonioase din padurile din imprejurimi.

Castelul Trakai Island, Lituania

Castelul Trakai Island este un castel situat in Trakai, Lituania, pe o insula in Lacul Galvė. Castelul mai este denumit si “Micul Marienburg”. Constructia castelului de piatra a inceput in secolul 14, si in jurul anului 1409 s-au facut finisajele. Trakai a fost unul din centrele Marelui Ducat al Lituaniei, iar castelul a avut o mare importanta strategica. Castelul Trakai Island este astazi centrul unde se organizeaza concerte, evenimente si festivaluri. In Lituania, este considerat a fi cel mai frumos monument istoric dintotdeauna. In 1962, un muzeu a fost deschis aici. In timpul anului, Castelul Trakai Island atrage pana la 300.000 de vizitatori.

Castelul Leeds, Marea Britanie

Castelul Leeds, este unul din sutele de castele din Marea Britanie si este unic prin faptul ca a devenit un castel confortabil si locuibil. Cu 700 de ani in urma a fost palat regal si nu a avut de suferit in urma unor actiuni militare. Castelul este situat intr-un parc, pe un mic lac, ce ofera priveliste superba, mai ales la apus. Astazi castelul este folosit pentru conferinte politice sau medicale, nunti si alte evenimente care beneficiaza de un mediu frumos, modern si retras intr-un castel vechi de sute de ani.

Brennhausen, Germania

Brennhausen este un castel in Bavaria, Germania. Este localizat in Parcul Natural Haßberge. Prima atestare documentara a castelului Brennhausen a fost in anul 1182.

Castelul Schwerin, Germania

Castelul Schwerin este un castel localizat in orasul Schwerin, Germania. Secole de-a rand a fost casa ducilor si marilor duci de Mecklenburg si mai tarziu Mecklenburg-Schwerin. In prezent serveste ca sediu al Parlamentului. Situat intr-o locatie romantica pe o insula mica de pe Lacul Schwerin, Castelul Schwerin este unul dintre exemplele de arhitectura istorica de frunte. Locatia insulei aleasa original pentru refugiul slavilor, prima data documentata in 973, ofera multe avantaje strategice.

Muiderslot, Olanda

Muiderslot este un castel din Olanda, localizat la gura raului Vecht, la 15 km sud-est de Amsterdam, in Muiden, unde se varsa in, ceea ce era mai demult, Zuiderzee (canal colector). Este unul din cele mai cunoscute castele din Olanda. Muiderslot, este inconjurat de un minunat sant de apa, garnisit si decorat cu obiecte de arta din secolul 16. Castelul este in prezent muzeu national. Interiorul castelului, cu bucatariile si camerele sale, a fost restaurat pentru a arata la fel ca in secolul 17 si numeroase camere gazduiesc acum o colectie autentica de arme si armuri.

Castelul Glücksburg, Germania

Castelul Glücksburg se afla in orasul Glücksburg, Germania. Este unul din cele mai importante castele renascentiste din Europa de Nord. Acest castel a fost casa ducelui si de asemenea a fost folosit si de regii danezi. Situat pe fiordul Flensburg, castelul este in prezent muzeu si se afla in proprietatea unei fundatii, nemaifiind locuit de familia ducelui. Consiliul directorilor este condus de Christoph, Print de Schleswig-Holstein, titularul curent al titlului de duce si presedintele Casei Glücksburg si Casei Oldenburg.

Castelul Moyland, Germania

Castelul Moyland este un castel incojurat de santuri de apa in North Rhine-Westphalia, Germania. Numele sau deriva din cuvantul olandez Moiland care inseamna „tara frumoasa”. Numele a fost atribuit probabil de muncitorii olandezi, adusi de catre Jacob van den Eger sa dreneze mlastinile din imprejurimea castelului. Proprietatea castelului consta intr-o cladire cu patru turnuri (un tip de turn fortificat), avand in fata fermele. Fermele au rol in prezent de cafenea pentru muzeu, administratie, biblioteca si un spatiu pentru schimb de experiente.

Citeva frumuseti din Dobrogea

Incepem cu Delta Dunarii ,pentru ca este inclusa in patrimoniul UNESCO , cea de-a doua delta din Europa.Aceste frumuseti vindeca pe oricare vede si simte acest loc magic.

Pelican dalmatian si cormoran in Delta Dunarii

Este posibil sa fi auzit deja ca Delta noastra este pe locul trei in lume din cele 300 de rezervaţii naturale de pe glob ca zona de importanta ecologica sau ca este este rezervatia naturala cea mai bogata in fauna ornitologica de pe glob. Iarasi, este posibil sa fi auzit ca numai in Delta noastra poti vedea specii de pasari, animale si pesti pe care nu ai mari sanse sa le vezi in alte parti ale planetei.

Si daca iti doresti un concediu in care sa te lasi coplesit de frumusetea si misterul naturii in toata salbaticia si splendoarea ei, atunci pelicanii dalmatieni, cormoranii, egretele, pelicanii si oterii sunt primii locuitori ai Deltei pe care vei vrea sa ii intalnesti, mai ales ca foarte multe specii de aici sunt pe cale de disparitie.

Ce poti face in Delta Dunarii ?

Pescuind in delta dunarii

Multa lume considera Delta o zona salbatica, potrivita numai celor care doresc sa se odihneasca, sa pescuiasca si sa admire fauna si flora. Delta este intr-adevar o zona linistita, dar cu siguranta nu este lipsita de elementul distractiv care o face o zona turistica ce este anual vizitata de zeci de mii de turisti romani si straini.

Una dintre primele activitati care iti sunt la indemana o reprezinta plimbatul cu salupa in diferite zone ale Deltei. Astfel de calatorii cu ambarcatiuni usoare si rapide iti vor dezvalui frumuseti la care nici nu ai visat. Iti poti petrece ziua admirand pasarile si animalele, poti face fotografii, te pori bucura de cea mai mare si mai compacta zona de stuf din lume si poti descoperi singur de ce aceasta zona este intr-adevar un colt de rai. Mai mult, in Padurea Letea poti vedea putinii cai cu adevarat salbatici ramasi in lume, iar in alte zone retrase poti admira specii de animale si pasari despre care e posbil nici sa nu fi auzit.

Apus in Delta Dunarii

Dar turistii din Delta pot face mai multe decat plaja, baie, pescuit si observarea faunei si florei. In ultimii ani Delta s-a dezvoltat astfel incat sa le ofere turistilor optiuni variate de distractie fara a periclita in nici un fel natura. In Delta sunt locuri in care poti face snorkeling, canotaj, caiac kanoe, inot in locuri spectaculoase cu apa incredibil de curata, snorkeling in anumite lacuri, sau vaslitul unor barci traditionale de lemn.

Delta Dunarii, locul descoperirilor culinare

Saramura de peste cu mamaliga

Daca crezi ca in Delta tot ce poti manca este pestele prajit sau la gratar, lasa localnicii sa te surprinda. Preparatele traditionale lipovenesti din peste sunt atat de multe si de variate, inca iti va trebui un concediu prelungit ca sa degusti toate specialitatile locale. Este posibil sa nu fii de acord cu vanatoarea, dar in Delta aceasta activitate se face in mod controlat, cu respect pentru fauna. Si degustarea unor preparate culinare vanatoresti proaspete este o experienta pe care turistii de aici nu si-o refuza.

Daca ai ocazia sa te cazezi la o familie traditionala de lipoveni, nu rata o baie traditionala lipoveneasca (un fel de sauna de care nu ai mai vazut pana acum, crede-ne) sau o seara traditionala lipoveneasca, cu cantece, festivitati si distractii traditionale pe care te asiguram ca nu o sa le uiti prea curand.

Relaxare in Delta Dunarii

In cazul in care te cazezi intr-un complex turistic, in functie de zona pe care o alegi, vei avea la dispozitie cinema in aer liber, sala de fitness, biliard, discoteca si alte posibilitati de distractie specifice zonelor turistice de pe litoral. Cu toate acestea, Delta inseamna sa ramai mut de uimire in fata frumusetii maiestuoase ale locurilor, admiratia in fata minunilor naturii, fie ele pasari, animale, pesti sau plante, o liniste launtrica pe care toti turistii o simt imediat ce pasesc in aceasta zona magica si o simplitate incredibila a locurilor si a oamenilor ce te vor relaxa si fascina in acelasi timp.

2-Unde au fost serviciile secrete în timpul jefuirii Ţării?

După evenimentele din dec.’89 românii au început să se organizeze, conform noilor orientări. Sigur, nu am rămas nici un moment fără servicii de securitate, de informaţii externe, informaţii ale armatei, poliţiei ş.a.m.d.. Totodată am avut Procuratură, judecătorii, Parlament etc. Toate aceste instituţii enumerate de mine au fost şi sunt plătite cu bani grei, fiecare salariat primea şi primeşte de 7-12 ori salariul mediu pe economie. Cu toate acestea, rezultatele muncii lor ,sunt egale cu zero. Cum poate fi altfel percepută munca de culegere de informaţii, de anchetare şi judecare a infracţiunilor de corupţie, decât ca tolerantă. O spun cu toată răspunderea. Munca lor a fost inexistentă, dacă nu cumva au ţinut de „şase” celor care furau.

Nu îmi pot explica cum a putut fi furată toată industria şi retrocedată de trei ori suprafaţa de pământ a ţării, fără ca aceste organe, bine remunerate, să nu vadă nimic. Unde au fost, cu ce s-au ocupat, de ce nu au văzut, dacă au văzut, de ce nu au sesizat organele de cercetare penală, dacă au sesizat şi nu s-au luat măsuri, de ce nu au informat opinia publică, ori alte organe ce trebuiau să le controleze pe cele informate? Cum puteau fi mânuiţi saci întregi cu bani, fără ca organele de securitate să le vadă? Este posibil ca o parte din bani să fi fost transportaţi sub oblăduirea lor.

Mă îngrozesc când văd câţi hoţi la vedere erau şi sunt. Presa la început timidă, apoi din ce în ce mai virulentă a demascat aceste furturi şi acte de corupţie. Nimeni nu a vrut să ia în seamă aceste semnale. Abia acum, după 25 de ani, a început să se facă oarece cercetări penale, hora tinde să se lărgească, din ce în ce mai mulţi „dansatori” intră în ea.

Nu trebuie tolerată inactivitatea serviciilor de informaţii, ori a celor de anchetă penală, undeva s-a fraternizat cu infractorii. Undeva pe firul acestor samavolnicii, hoţii au fost complici cu paznicii, numai aşa se explică fenomenul atât de extins al corupţiei la nivelul cel mai înalt al ţării. Suntem abia la începutul anchetelor, mulţi vor mai fi demascaţi, dar nu de procurorii, ci de complicii lor.

Procuratura, spre mirarea tuturor, nu are dovezi concrete împotriva cuiva, ci numai ceva stenograme, ca rezultat al interceptărilor şi multă presiune asupra suspecţilor, prin reţinerea, apoi arestarea şi depunerea în arestul de la poliţie. Trecerea bruscă din mediul ultraelegant în care trăiau la mediul din arest cu WC-ul turcesc în colţul camerei ,e mai mult decât e necesar pentru a determina pe presupusul vinovat să „dea pe goarnă” tot ce ştie şi ceva în plus.

Discuţii între anchetator şi învinuit pot fi de genul: „ spune tot ce şti, cutare te-a dat în primire, acum doarme pe perna lui şi cine ştie, poate îţi „vizitează” nevasta. Treaba ta, dacă îţi place la noi stai cât vrei, eu nu mă grăbesc, aştept până te decizi să vorbeşti, cum „dai în gât” pe cineva şi spui tot ce ai făcut, eu fac cerere la instanţă să anuleze mandatul de arestare şi să stai sub control judiciar, ori în arest la domiciliu, indiferent în care din situaţii vei fi, dormi pe perna ta, lângă amantă,iubită, soţie, ce ai tu acolo”. Şi uite aşa, prin presiunea psihică asupra învinuiţilor, se conturează dosarul penal. În acest caz, unde este munca procurorilor şi a serviciilor?

Mă aşteptam ca anchetatorii să aibă dovezi imbatabile, cu atât mai mult, cu cât faptele sunt petrecute cu mulţi ani în urmă. Lipsa dovezilor arată superficialitatea cu care au fost tratate aceste probleme.

Cred că se impune, deoarece anchetele se apropie de fostul şef al statului, ca şefii, DNA şi Procuraturii Generale să DEMISIONEZE, pentru a nu se creea suspiciunea că ar putea influenţa anchetele în favoarea celui ce i-a numit în respectivele funcţii.

Un asemenea gest ar fi unul de sănătate morală a instituţiilor statului. Sunt convins că nu vor proceda aşa, pentru că, probabil, nici ei nu sunt departe de anumite bănuieli.

Faptul că statul nostru, noi toţi, am plătit nişte oameni din: serviciile secrete, procuraturii, poliţie,cu salarii uriaşe pentru a ne apăra de hoţi, iar ei pur şi simplu ne-au luat banii, ne-au păcălit şi-au râs de noi, în timp ce noi strângeam cureaua, ei strangeau averi uriaşe; mă determină să cer o anchetă minuţioasă asupra acestor lucruri.

Bine, dar cine va face parte din comisia de anchetă, mai putem avea încredere în oamenii din Parlament, în cei din CSM, ori Inspecţia juridică? Dumnezeu să mă ierte, poate mai sunt oameni cinstiţi printre ei, poate chiar toţi cei care nu sunt atinşi de DNA sunt cinstiţi, dar cine garantează acest lucru? Deocamdată observ că rândurile, parlamentarilor, procurorilor, judecătorilor ale preşedinţilor de consilii judeţene, ale primarilor, consilierilor, prefecţilor, oamenilor de afaceri, ale foştilor miniştrii, se răresc pe zi ce trece.

În această situaţie mai pot avea încredere în cineva? Cei rămaşi, probabil că nu le-a venit rândul, ori sunt cinstiţi? Care să fie adevărul? Un lucru e clar, trebuie demarat proiectul public-privat de construire a noilor penitenciare, bine ar fi ca aveste construcţii să fie făcute din banii viitorilor „oaspeţi” şi nu din banii poporului.

În curând vom avea în Penitenciare o Uniune a Scriitorilor şi un guvern din umbră.

La mai mare!

3- Omul de afaceri Viorel Cataramă a declarat, la JOCURI DE PUTERE, că, în acest moment, partidele politice din România sunt „structurile mafiote extrem de bine organizate

„Eu am făcut o expertiză clară şi îmi asum responsabilitatea să spun că toate, dar absolut toate partidele politice din România sunt structuri mafiote. Nu ai nicio şansă să primeşti o funcţie decat dacă aderi la acest sistem mafiot de gaşcă”, a declarat Viorel Cataramă la România TV.

„România este în capitalism. Regulile capitalismului funcţionează în România. Dacă discutăm strict de sectorul particular, privat, care nu are legătură cu statul, nu face afaceri cu statul, el funcţionează după regulile economiei de piaţă şi într-un capitalism în România. Problema României nu este asta. România are o singură mare problemă care nu s-a discutat până acum niciodată pe fond. Şi din această problemă derivă toate nenorocirile care sunt în România. Problema României este salariul minim, de 900 de lei, 200 de euro. Asta este problema României, ţară a UE, salariul extrem de mic. Generează toate probleme care se discută zi de zi în ultimii 25 de ani. De ce avem salariul aşa mic? Ce au alţii şi nu avem noi? Dacă discutăm de România, constatăm că avem de toate. Nu ne lipseşte nimic, în comparaţie cu alte ţări care au mai puţin decât noi. Şi totuşi noi avem cel mai mic salariu din UE. Răspunsul vine aproape firesc. Avem o clasă politică care a ajuns să fie detestată de populaţie pe bună dreptate. Avem partide politice şi instituţii, cum e Parlamentul, care au ajuns să fie detestate de populaţie. Trebuie să spunem că vinovaţi pentru această situaţie sunt partidele politice, partide politice care, fără excepţie, în ultimii 25 de ani, nu au făcut ce trebuie pentru România şi nu au pus degetul pe rană. Nu au făcut nimic să crească acest salariu, nivelul de trai care să ne ducă şi pe noi într-o altă lume a bunăstării şi a civilizaţiei”, a spus Cataramă.

Omul de afaceri a mai declarat că partidele politice sunt „structuri mafiote”.

„În acest moment, partidele politice sunt structurile mafiote cel mai bine organizate din România. Structuri mafiote extrem de bine organizate. O persoană independentă, competentă şi capabilă nu poate intra într-o astfel de structură, iar dacă intră este imediat rejectată, dată la o parte, de aceste structuri. Aproape toate partidele care au guvernat România au lăsat şi au perpetuat sistemul de furt din banul public”, a spus Cataramă.

Viorel Cataramă atrage atenţia că 80% din banul public se fură.

„În acest moment, până la 80% din banul public a ajuns să se fure, să dispară. Dau un exemplu. În Elveţia, un kilometru de autostradă costă 2-3 milioane de euro. În România, costă 30-35 de milioane. În România, deszăpezirea costă de 10 ori mai mult decât în Finlanda. De ce e posibil acest lucru? Pentru că legislaţia permite persoanelor aflate în funcţii să semneze, să organizeze în mod incorect licitaţii, să modifice contractele de licitaţii o dată câştigate. Niciun preşedinte român şi niciun partid politic care a guvernat nu a dorit să schimbe această legislaţie”, a mai spus Viorel Cataramă.

Miercuri, 4 Iunie 2014

Jocuri de putere-Viorel Cataramă, Realitatea TV, 4 Iunie 2014

sursa si articol complet: Ziarul Fapta

Cine se leapada de Dumnezeu,este umplut de satan…Plin de șoferi drogați în București! Unii aveau drogurile chiar în mașină

Mugur Popovici

Poliția a prins șapte șoferi drogați la puțin timp după redeschdierea restaurantelor în București. De altfel, controalele s-au întețit serios după ce străzile s-au animat, mai ales în serile de weekend.

Capitala a arătat ca în trecut, petrecerile s-au ținut lanț și măsurile de precauție aproape că au lipsit cu desăvârșire din cluburile din Centrul Vechi.

Nu același lucru s-a întâmplat și cu vigilenţa poliţiştilor de la Rutieră. Aceștia au verificat câteva sute de şoferi, pentru a se asigura că nu conduc băuţi ori sub influenţa drogurilor.

Nu puțini au fost cei care au picat testul. Şapte persoane au fost găsite sub influenţa substanţelor interzise. Culmea, una dintre ele avea drogurile chiar în maşină.

Şoferul spune însă că aparatul poliţiştilor trebuie să fi fost defect. Aparatul arăta insistent însă pozitiv la cocaină. “Da. N-am consumat aşa ceva. O să fac contestaţie, nu asta-i problema”, a transmis bărbatul.

“Să nu conducă sub influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor psihoactive, întrucât, se pun în pericol atât pe ei cât şi pe ceilalţi participanţi la trafic. Capacitatea de concentrare, respectiv reacţiile, timpul de reacţie le este afectat”, a explicat Claudiu Costea, polițist la brigada rutieră.

Pe lângă cei șapte șoferi depistați conducând sub influenţa drogurilor, Poliția a mai prins şi patru conducători auto care erau băuţi.

De asemenea, în timpul raziei au mai fost găsiţi şoferi fără permis sau care aveau defecţiuni tehnice serioase la automobile.

Poliţiştii au reţinut 23 de permise şi au aplicat 31 de sancţiuni contravenţionale. Cuantumul amenzilor date a depăşit 16 mii de lei

Clotilde Armand dă de pământ cu Mafia gunoaielor: ”Nu mai tolerez șantajul și amenințările! CU MINE NU LE MAI MERGE”!

Mugur Popovici

Este război total în Sectorul 1 între primarul Clotilde Armand și firma de salubrizare Romprest. Edilul consideră că firma, într-o încercare de șantaj, și-a scos la protest utilajele pe străzile din sector.

Primarul Sectorului 1 Clotilde Armand a precizat că „într-o nouă încercare de şantaj, firma de salubrizare şi-a scos maşinile la protest prin Sectorul 1 în speranţa că primăria le plăteşte facturile emise nelegal anul trecut, facturi neachitate de primarul PSD – cel cu diamantele”, transmite news.ro.

Ea a adăugat că, în cazul în care Romprest Service lasă iar gunoiul pe străzi şi refuză să îşi onoreze obligaţiile contractuale din 12 ianuarie 2020, atunci va intra alt operator în regim de urgenţă. „Nu voi mai tolera şantajul şi ameninţările Mafiei Gunoaielor. Sectorul 1 plăteşte servicii de salubrizare şi de 10 ori mai scumpe faţă de restul ţării”, a mai spus Armand.

„Într-o nouă încercare de şantaj, firma de salubrizare şi-a scos maşinile la protest prin Sectorul 1 în speranţa că primăria le plăteşte facturile emise nelegal anul trecut, facturi neachitate de primarul PSD – cel cu diamantele. Frumoasă mişcare. Din nefericire pentru conducerea acestei firme spun că nu am fost impresionată de şantajul «protestului’» şi nici de notificarea prin care ameninţă că începând cu data de 11.02.2021 nu mai ridică gunoiul stradal necontrolat din Sectorul 1”, a scris Clotilde Armand duminică pe Facebook.

Adresa transmisă către Romprest:
Clotilde Armand a dat publicității și adresa transmisă către Romprest în data de 5 ianuarie.

„Stimate domn,

Ca urmare a Adresei de Notificare a încălcării drepturilor Operatorului delegat şi de limitare/suspendare pe perioadă nedeterminată, în consecinţă, a activităţilor din cadrul Serviciului public de salubritate pe raza administrativ teritorială a Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti nr. 559/03.02.2021 („Adresa de Notificare”),

Având în vedere:

A. Prevederile Contractului de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativă a Sectorului 1 Bucureşti nr. J077/S/30.06.2008 („Contractul de Delegare”);

B. Încheierea din data de 29.12.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 41225/299/2020;

C. Adresa nr. 5897/16.12.2020 prin care vi s-a solicitat justificarea serviciilor efectiv prestate, fiind, totodată, informaţi că plata nu se va efectua decât după refacerea facturilor fiscale pentru a fi puse în acord cu serviciile real prestate,

Vă transmitem prezenta Notificare Prin care vă aducem la cunoştinţă următoarele:

1. Ca o remarcă prealabilă, apreciem necesar să clarificăm faptul că Romprest şi Comisia mixtă constituită în conformitate cu HCL nr. 293/15.12.2020 nu au negociat nicio ofertă, cu atât mai puţin să ajungă la un acord de voinţă. De altfel, în urma discuţiilor avute de membrii comisiei şi reprezentanţii Romprest, în data de 25.01.2021, Romprest a transmis oferta înregistrată sub nr. 395/25.01.2021.

2. Oferta dvs. este în analiza personalului din cadrul aparatului de specialitate şi intenţia noastră era să revenim cu o contraofertă ajustată resurselor bugetare disponibile pentru anul în curs. De asemenea, vă rog să luaţi act că solicitarea noastră a fost de ajustare a Contractului de Delegare la nevoile reale ale Sectorului 1, cu consecinţa reducerii prestaţiilor şi tarifelor pe care le aplicaţi.

3. Mai mult, până la data prezentei, nu aţi venit cu o ofertă de ajustare a Contractului de Delegare, singura propunere a fost aceea de reducere doar temporară a cantităţii prestaţiilor, cu condiţia asumării de către autoritatea contractantă a unor obligaţii exorbitante faţă de „concesiile” făcute de Romprest. În cadrul ofertei dvs. nu regăsim nicio propunere de reducere a tarifelor, deşi tarifele pe care le practicaţi sunt cu mult peste nivelul tarifelor aprobate în alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară.

4. Aşadar, suspendarea/limitarea prestării serviciilor până la adoptarea unei hotărâri prin care să se aprobe oferta «negociată» nu poate fi catalogată decât în registrul unei condiţionări bazate pe premise false. Nu am negat niciodată posibilitatea unei negocieri, însă, evident, condiţionată de o conduită marcată de buna-credinţă din partea actorilor implicaţi. Or, nu putem aprecia ca fiind de bună-credinţă o parte care transmite unilateral o ofertă despre care afirmă că a fost negociată şi acceptată, dacă aceste operaţiuni nu au avut loc. Cu atât mai puţin nu poate fi vorba de un refuz de a accepta de către autoritatea contractantă oferta «negociată», de vreme ce această «ofertă» nu a fost niciodată negociată de comisia mixtă sau de conducerea executivă a autorităţii contractante.

5. De asemenea, vă reamintim că plata facturilor emise de Romprest a fost suspendată de instanţa de executare care a apreciat că există indicii privind nelegalitatea executării silite. În acest context, vă punem în vedere că acuzaţiile privind eventuale «abuzuri» ca urmare a neplăţii facturilor emise de dvs. sunt lipsite de bază factuală.

6. Conform art. 7.2 lit. a) din Contractul de Delegare, operatorul are obligaţia de a ţine o gestiune separată pentru fiecare operaţiune în parte, pentru a stabili volumul de lucrări. În baza acestei prevederi contractuale, autoritatea contractantă a solicitat operatorului să pună la dispoziţie toate datele GPS pentru a putea determina volumul exact al serviciilor prestate de operator.

7. Deşi autoritatea contractantă a transmis solicitări precise, operatorul a refuzat să pună la dispoziţie toate datele şi informaţiile în vederea verificării cantităţii serviciilor efectiv prestate. Mai mult, operatorului i s-a solicitat să refacă facturile pentru a reflecta neregulile constatate prin rapoartele întocmite de Poliţia Locală Sector 1.

8. Cu toate acestea, Romprest a refuzat sistematic să refacă facturile fiscale, consecinţa fiind aceea a suspendării plăţilor. Conform art. 8.1 lit. a) din acelaşi contract, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita informaţii cu privire la nivelul şi calitatea serviciului prestat, cu obligaţia corelativă a operatorului de furniza toate informaţiile solicitate de autoritatea contractantă. Neexecutarea acestei obligaţii este sancţionată cu aplicarea penalităţilor prevăzute de art. 11.1 din Contractul de Delegare.

9. Nu negăm dreptul operatorului de a proceda după intima sa convingere fie la suspendarea prestaţiilor, fie la limitarea acestora, însă vă rugăm să aveţi în vedere trei aspecte esenţiale:

a) Pe de o parte, suspendarea/limitarea nu poate afecta colectarea gunoiului menajer şi a celui municipal (art. 7.1 lit. g), teza a II-a din Contractul de Delegare);

b) Neplata facturilor este determinată de refuzul de a pune la dispoziţie datele GPS şi informaţiile necesare pentru a putea verifica facturile din perspectiva cantităţii prestaţiilor efectiv realizate;

c) Executarea obligaţiei de plată a fost dispusă de instanţa de executare care a apreciat, prima facie, că executarea silită este, aparent, abuzivă.

10. În concluzie, raportat la cele de mai sus, vă solicităm următoarele:

a) Să puneţi la dispoziţie, de urgenţă, toate informaţiile şi datele necesare pentru verificarea cantităţii serviciilor efectiv prestate;

b) Să refaceţi facturile fiscale în sensul corelării valorii acestora cu serviciile efectiv prestate;

c) Să ne comunicaţi programul de colectare a deşeurilor pentru a putea prelua executarea serviciului începând cu data de 11.02.2021, cu respectarea principiului protecţiei utilizatorilor prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 101/2006.

11. În încheiere, vă reamintim prevederile art. 11.3 din Contractul de Delegare care dă dreptul autorităţii contractante să procedeze la rezilierea Contractului în cazul în care operatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate. Una din aceste obligaţii constă în asigurarea prestării serviciului în regim de continuitate, la standarde înalte de calitate, în schimbul unei remuneraţii corecte a operatorului.

Vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate pentru a identifica o soluţie de natură să respecte principiul echilibrului contractual, cu luarea în considerare a rigorilor specifice serviciului de interes economic general (SIEG), atât din perspectiva legislaţiei privind ajutorul de stat, cât şi din perspectiva respectării normelor privind asigurarea concurenţei pe o piaţă cu specific de monopol”, arată adresa edilului Sectorului 1 publicată pe reţeaua de socializare.

Ce se va întâmpla dacă Romprest refuză să ridice gunoaiele

Clotilde Armand a avertizat Romprest că dacă refuză să ridice gunoaiele de pe străzile Sectorului 1 atunci va intra în regim de urgenţă un alt operator.

„Primăria Sectorului 1 a fost un partener onest, Primăria Sectorului 1 nu este robinet cu bani pentru offshore-ul lor transpartinic”, a mai spus edilul.

„Dacă această companie lasă din nou gunoiul pe străzi şi refuză să-şi onoreze obligaţiile contractuale din data de 12.02.2020 va intra alt operator în regim de urgenţă. Îi asigur pe toţi locuitorii Sectorului 1 că nu vom mai trece prin situaţia în care am fost luna trecută. Nu voi mai tolera şantajul şi ameninţările Mafiei Gunoaielor. Sectorul 1 plăteşte servicii de salubrizare şi de 10 ori mai scumpe faţă de restul ţării. Primăria Sectorului 1 a fost un partener onest, Primăria Sectorului 1 nu este robinet cu bani pentru offshore-ul lor transpartinic. Cu mine nu le mai merge”, a concluzionat Clotilde Armand

Pericolul la care te expui daca nu faci dus timp de doua zile

Uneori, este obositor sa faci un dus in momentele in care te simti vlaguit. Sau daca iti este rau sau esti internat in spital. Dar sa sari peste dusul zilnic este intr-adevar atat de normal si inofensiv pentru sanatatea ta?

Mirosul neplacut. Mirosul e creat de bacterii de pe pielea noastra si produc deseuri. Transpiratia este o modalitate de a scapa de produsele deseurilor, astfel incat pielea noastra contine o multime de toxine si este un mediu primordial pentru bacteriile care traiesc acolo dupa ce transpiram, mai ales dupa sala. Deci, dusul este singura modalitate de a scapa de sudoare, mirosuri si izuri neplacute.

Infectiile pielii. Daca bacteriile si germenii nu sunt eliminati, se reproduc repede si dauneaza pielii prin raspandirea infectiilor. Provoaca mancarimi si inflamatii ale pielii. Spalarea este cel mai natural mod de a scapa de ele.

Senzatia neplacuta a pielii si ingrasarea ei. Pielea va deveni murdara, dezgustatoare si pur si simplu neplacuta. Procesul natural de reinnoire a pielii va continua, dar curatenia va fi amanata.

Pierderea parului. Pielea va deveni sub forma de fulgi si iritatiile vor aparea peste tot, mai ales in zonele umede ale corpului. Parul poate incepe sa cada.

Stres. Vei deveni mai stresat si tensionat. Dusul vindeca in esenta orice muschi raniti care sufera adesea daca suntem stresati.

Impiedicarea circulatiei sangelui. Dusul sustine puterea sistemului imunitar prin masajul delicat al sistemului limfatic si cresterea circulatiei sanguine, astfel incat celulele noastre functioneaza mai bine pentru a ne mentine sanatosi in interior. Este un mod natural de vindecare a corpului. sursa: clickpentrufemei.ro ////

Problemele de sanatate ascunse de cosurile de pe fata

Acneea este, cu siguranta, cea mai comuna afectiune a pielii, fapt pentru care de-a lungul timpului au aparut pe piata o multitudine de produse dermatocosmetice care promit sa trateze aceasta problema. Trebuie sa stii insa ca acneea nu este o problema doar de ordin estetic. De cele mai multe ori, organismul vrea sa iti comunice ceva. Fii atenta la zona in care ti-au aparut cosuri si vezi ce iti transmite organismul.

Acneea pe frunte. Cosurile de pe frunte pot indica probleme ale sistemului digestiv. Pentru a preveni aparitia lor ai grija la alimentele pe care le consumi. Incearca sa stai cat mai departe de grasimi, mancare procesata sau de tip junk food. Bea cat mai multa apa si consuma fructe si legume in fiecare zi.

Cosurile in zona dintre sprancene. Acneea aparuta in aceasta zona indica probleme ale ficatului. Evita consumul de alcool si grasimi. De asemenea, cosurile aparute in aceasta zona ar putea indica diverse alergii alimentare. Pentru a preveni complicatiile, incearca sa te feresti de alimentele grase si dormi suficient.

Acneea pe pometi. In cazul in care pometii tai sunt invadati de cosuri, nu ar fi rau sa faci o vizita rapida la pneumologie. Acneea in aceste zone indica probleme ale sistemului respirator.

Cosurile pe nas. Daca ti-au aparut cosuri pe nas, atunci ai putea avea probleme cu inima. Verifica presiunea sangvina si nivelul de vitamina B si incearca sa tii unregim alimentar pentru a reduce nivelul colesterolului rau.

Cosurile pe maxilare. Zona maxilarelor are legatura cu hormonii si stresul. Astfel, daca iti apar cosuri in aceasta zona, pot aparea schimbari hormonale. De asemenea, in functie de partea pe care apar, cosurile pot indica care dintre ovare elimina ovule.

Cosurile pe barbie. Cosurile de pe barbie indica afectiuni ale stomacului. Asadar, ar fi recomandat sa mananci cat mai sanatos si cat mai multe fibre, pentru a-ti imbunatati digestia.

Cosurile pe gat. Acneea aparuta in zona gatului indica o infectie in organism. Asadar, in cazul in care te confrunti cu o astfel de situatie, cel mai indicat ar fi sa faci o vizita la medic.

Cosurile pe urechi. Cosurile din zona urechilor pot trada afectiuni ale rinichilor. Pentru a preveni orice alte afectiuni, incearca sa te hidratezi si evita cafeaua si alcoolul. sursa: poatenustiai.ro

/////

Lipsa somnului accelereaza depunerea placilor pe artere

Un motiv in plus pentru a miza pe un somn bun peste noapte: mai putin de sase ore de odihna sau noptile nedormite cresc riscul de a dezvolta placi periculoase pe artere, arata un nou studiu american. Cercetarile anterioare au aratat ca somnul deficitar este puternic asociat cu boala coronariana, insa acesta este primul studiu potrivit caruia odihna este masurata obiectiv si asociata in mod independent cu ateroscleroza in intregul roganism, a declarat José Ordovás, director de stiintele nutritiei si genomica de la Centrul Jean Mayer din cadrul Universitatii Tufts, si autorul principal al cercetarii, noteaza adevarul.ro. Studiul a fost publicat in jurnalul Colegiului American de Cardiologie si citat de cnn.com. Cresterea placilor – ateroscleroza – la nivelul extremitatilor poate duce la accidente vasculare-cerebrale, probleme digestive si circulatie deficitara a sangelui, determinand durere, amorteala si, in cele din urma, boli de inima.

Cercetarea a inclus 4.000 de spanioli in varsta de 46 de ani fara boli de inima sau apnee de somn. Ficaruia i s-a atasat un dispozitiv care sa le masoare lungimea si calitatea somnului, timp de sapte nopti consecutive. Calitatea somnului a fost definita in functie de numarul de treziri si miscari pe durata unui ciclu de somn. Participantii au fost impartiti in patru grupe, in functie de durata somnului. Prima grupa – sub sase ore; a doua – 6-7 ore, a treia – 8 ore si a patra – mai mult de 8 ore. Li s-a efectuat CT cardiac si o investigatie cu ultrasunete 3D pentru inima, atat la inceputul cercetarii, cat si la finalul ei. Totodata, anumite artere din corp au fost investigate cu ultrasunete 3D. Cercetatorii au descoperit ca subiectii care dormisera mai putin de sase ore, erau cu 27% mai predispusi la ateroscleroza, comparativ cu cei care dormisera intre 7 si 8 ore, iar participantii cu somn intrerupt aveau un risc cu 34% mai mare, comparativ cu cei care dormisera snur. Aceste rezultate subliniaza importanta obiceiurilor sanatoase de somn in prevenirea bolilor cardiovasculare, sunt de parere autorii studiului.

Impactul somnului agitat asupra sanatatii este bine documentat. Studiile au legat somnul deficitar de hipertensiunea arteriala, de un sistem imunitar slabit, de creseterea in greutate, un libido scazut, de modificarile de dispozitie, paranoia si riscuri mari de diabet, atac de cord, boli cardiovasculare si unele forme de cancer. Un studiu de somnologie a relevat ca persoanele care dormisera mai putin de sase ore pe noapte timp de doua saptamani, si care erau de parere ca se simt bine, au raspuns la fel de rau la testele cognitive si de reflexe ca si persoanele care fusesera private de somn timp de doua nopti intregi. Lipsa cronica a somnului este strans legata de anxietate si depresie, deoarece organismul lupta sa faca fata stresului cauzat de somnolenta. Exista dovezi din ce in ce mai multe ca somnul deficitar in copilarie are legaturi cu ateroscleroza si dementa. Somnul este esential pentru refacerea si repararea corpului. Somnul profund care se instituie numai dupa un ciclu complet este necesar pentru ca organismul sa elibereze hormonii responsabili de repararea tesuturilor si a celulelor in creier si in restul corpului.

Depinde de noi sa ne imbunatatim calitatea somnului si putem face asta antrenandu-ne creierul. Putem incepe prin a crea un mediu prietenos odihnei si stabilirea unei rutine relaxante pentru culcare. Rutina obisnuieste creierul cu faptul ca a venit timpul pentru relaxare si somn. Temperatura mai scazuta din dormitor, lumina mai slaba, baia calda si o muzica in surdina sunt metode care merita incercate. Şi, sa nu uitam de exercitiile fizice. Potrivit Fundatiei nationale a somnului, chiar si 10 minute de mers pe jos in fiecare zi, ciclismul, exercitiile aerobice pot imbunatati semnificativ calitatea somnului pe timp de noapte.

////

Este întărirea imunității cu lăptișor de matcă posibilă?

Mierea, propolisul și lăptișorul de matcă sunt substanțe care provin de la albine. Datorită componentelor lor active, acestea sunt benefice pentru sănătate. Deși se pare că întărirea imunității cu lăptișor de matcă este doar un mit, acest produs a fost asociat cu efecte antibacteriene, antiinflamatoare, dezinfectante și antioxidante.

Ce este lăptișorul de matcă?

Lăptișorul de matcă este o substanță secretată de albinele lucrătoare. Acesta intră în categoria de „super-alimente” și are rolul de a hrăni larvele în primele trei zile de viață, precum și regina pe tot parcursul vieții sale.

Multe persoane au folosit lăptișorul de matcă pe post de remediu naturist de-a lungul secolelor. De fapt, acesta a fost foarte popular în apiterapia asiatică și în Egiptul Antic.

Ce proprietăți pentru sănătate oferă?

Din punct de vedere nutritiv, lăptișorul de matcă este un aliment cât se poate de complet și prezintă o concentrație mare de nutrienți. Conține apă, proteine, carbohidrați, lipide, vitamine (în special grupul B) și anumite minerale. Totodată, cercetătorii au descoperit în lăptișorul de matcă peste 100 de compuși organici adiționali, dintre care ies în evidență proteina royalactin și flavonoidele.

Datorită tuturor nutrienților amintiți, lăptișorul de matcă are o serie de proprietăți benefice. Flavonoidele din componența sa asigură efecte:

Antioxidante

Anti-îmbătrânire

Antiinflamatoare

Neurotrofice

În ce situații putem profita de beneficiile lăptișorului de matcă?

Așa cum am menționat anterior, lăptișorul de matcă este un aliment foarte hrănitor. Însă oamenii ar trebui să-l consume doar din când în când, ca supliment alimentar. Mai jos îți, vom vorbi despre situațiile în care poate fi folosit.

Recuperarea fizică și psihică

Lăptișorul de matcă poate stimula funcțiile mintale și fizice la persoanele în vârstă. Conform unui studiu publicat în jurnalul Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, șoarecii tratați cu lăptișor de matcă prezintă un nivel mai scăzut de hormoni de stres. În ceea ce privește oamenii, studiul amintit a demonstrat o îmbunătățire a sănătății mintale la subiecții care au consumat lăptișor de matcă timp de șase luni.

Regenerarea țesuturilor și cicatrizarea

Lăptișorul de matcă ar putea fi util pentru vindecarea rănilor. Studiile pe subiecți vii și in vitro sugerează că acest produs reduce perioada de vindecare a rănilor și cojirea pielii. Fie că este administrat topic, fie că este consumat, lăptișorul de matcă poate fi folosit pentru a trata problemele cutanate.

Activitatea antibacteriană

Există diverse studii științifice legate de activitatea antibacteriană a acestei substanțe și a unora dintre componentele sale, în principal împotriva bacteriilor Gram-pozitive. Dar lăptișorul de matcă nu este foarte util când vine vorba de cele Gram-negative.

Alte studii arată că, datorită efectului său antimicrobian, lăptișorul de marcă ar putea fi eficient în combaterea bacteriilor rezistente la antibioticele clasice, cum ar fi stafilococul auriu. Este nevoie de studii adiționale în acest domeniu, deoarece rezistența bacteriilor la antibiotice reprezintă una dintre cele mai mari probleme de sănătate în zilele noastre.

Reducerea stresului oxidativ

Una dintre cele mai promițătoare proprietăți ale lăptișorului de matcă este efectul său antioxidant și antiinflamator. Cel puțin așa susțin anumite studii efectuate pe animale, cum ar fi cel publicat în jurnalul Neuroscience Letters. Acest beneficiu nu a fost confirmat încă la subiecți umani, dar rezultatele preliminare sunt promițătoare.

Întărirea imunității cu lăptișor de matcă chiar este posibilă?

Lăptișorul de matcă are proprietăți antibacteriene, drept pentru care este util pentru a combate infecțiile.

nsă nu putem spune că lăptișorul de matcă poate fortifica sistemul imunitar. O asemenea afirmație este riscantă deoarece nu este susținută de cercetările actuale. Avem nevoie de mai multe studii înainte de a putea recomanda oamenilor să consume lăptișor de matcă pentru a-și întări imunitatea.

Ca să ai un sistem imunitar puternic, pune în aplicare următoarele sfaturi:

Adoptă o dietă sănătoasă și echilibrată, bazată pe alimente proaspete care îți oferă toți nutrienții de care ai nevoie.

Consumă alimente bogate în probiotice, care sunt benefice pentru intestine.

Adoptă o rutină de exerciții fizice și fii activ în fiecare zi.

Dormi suficient.

Pe cât posibil, evită stresul.

Unele suplimente te pot ajuta, dar trebuie să ceri mai întâi opinia unui specialist și să menționezi dacă suferi de vreo boală sau iei un medicament.

Concluzii

La fel ca propolisul și mierea, lăptișorul de matcă este foarte bogat în componente active precum acidul fenolic, trepenele și diverse enzime. Aceste substanțe stau la baza proprietăților sale benefice pentru organism.

Cercetările sunt încurajatoare. Trebuie însă să fie realizate mai multe studii pe oameni înainte de a putea stabili dacă lăptișorul de matcă este un supliment alimentar util pentru imunitate. Deocamdată, dacă experimentezi simptomele unei infecții, cel mai bine este să consulți un cadru medical pentru a obține sfaturi utile.

////

Alimentul care previne atacul cerebral…

Antioxidantii din fructul de cacao pot reduce riscul de congestii cerebrale la persoanele în varsta, potrivit unui studiu recent, publicat în presa medicala internationala. Conform revistei de boli neuropsihiatrice si tratament, citata de NewsIn, antioxidantii hidrosolubili care se gasesc în cacaua naturala pot creste circulatia sanguina în creier. Cercetatorii sugereaza ca îmbunatatirea circulatiei pe termen lung ar putea avea efecte asupra comportamentului cognitiv, prevenind astfel afectiuni ale creierului, precum congestiile cerebrale sau dementa.

O cercetare stiintifica facuta de Universitatea Harvard, pe adulti cu varste cuprinse între 59 si 83 de ani, a aratat ca persoanele care consumau în mod regulat cacao au înregistrat o crestere de opt la suta a circulatiei sangelui, dupa o saptamana, si de zece la suta, dupa doua saptamani. Oamenii de stiinta cred ca, prin mentinerea unei circulatii crescute în creier, s-ar putea încetini declinul cognitiv, care precede congestiile cerebrale. Circulatia încetinita a sangelui în creier poate provoca daune structurale sau dementa.

Daca doresti sa te bucuri de beneficiile bobitelor de cacao prin consumul de ciocolata, alege un sortiment de ciocolata cu minimum 70% cacao. Daca suferi de hipertensiune, nu exista leac mai delicious decat putin praf de cacao amestecat cu lapte sau o bucatica de ciocolata neagra! Consumul regulat de cacao subtiaza sangele si relaxeaza vasele sanguine, scazand semnificativ riscul de boli cardiovasculare. Cand simti ca te cuprinde tristetea, nimic nu poate egala o bucatica de ciocolata, nu-i asa? Compusii din cacao stimuleaza eliberarea de endorfina si de serotonina, hormoni ai fericirii. Deci bea o ceasca de cacao si vei privi lumea cu alti ochi!

/////

Beneficii mai putin stiute ale consumului de praz…

Prazul contine cantitati importante de vitamina A, C, B6, K, acid folic, fier, calciu, mangan. Vitamina A este esentiala pentru vedere si crestere, fiind în acelasi timp un bun imunoprotector. Atat vitamina A, cat si vitamina C, B6 ajuta organismul sa lupte împotriva infectiilor. Fierul transporta oxigenul catre tesuturi, organe si muschi, iar calciul si manganul mentin oasele si dintii sanatosi. Prazul, bulbul si partea de jos a frunzelor, are trei ori mai multa vitamina C si de 20 de ori mai mult fier decat aceeasi cantitate de mar. De asemenea, prazul contine mai mult fier si calciu decat broccoli. Pentru comparare, prazul are 59mg de calciu si 2,1mg de fier, iar broccoli contine 47mg Ca si 0,2mg Fe per 100g produs.

Prazul contine cantitati importante de polifenoli, flavonoide, acid galic, kampferol cu proprietati antioxidante si puternice beneficii cardiovasculare, ce ajuta la protejarea vaselor de sange, eliminand daunele moleculelor reactive de oxigen asupra lipidelor endoteliului vascular. Consumul de praz scade colesterolul si previne depunerea grasimilor pe peretii vaselor sanguine. Acidul folic, o alta vitamina a grupului B prezenta în cantitate suficienta în praz, este cardioprotectoare, întrucat intervine în reglarea nivelului de homocisteina, substanta – factor de risc pentru bolile de inima. Gratie continutului de antioxidanti prazul lupta eficient contra aterosclerozei, diabetului zaharat de tip 2, obezitatii, artritei reumatoide, inflamatiei alergice a cailor respiratorii. Este posibil, ca de rand cu usturoiul, prazul sa previna cancerul colorectal.

Prazul – ,,arma de aparare’’ contra virusurilor. Continutul înalt de vitamina A, C, B6, dar si fitonutrienti antioxidanti ofera prazului proprietati ,,antivirale’’, acesta fiind potrivit în alimentatie pentru prevenirea racelii, gripei si altor infectii virale de sezon. Consumul de praz în stari de raceala este un bun decongestionant nazal, desfunda nasul si trateaza rinita

Supa de praz – remediu natural contra tusei. În caz de tuse si raceala, inclusiv la copii, un leac popular sfatuieste întrebuintarea siropului de praz si ceapa– deloc de mirat la cati compusi curativi are prazul. Siropul de praz este mai degraba o supa concentrata de praz, atat de vestita în bucataria engleza.

Exista dovezi ca ar trebui sa consumam zilnic cel putin o portie de legume ce vizeaza prazul, ceapa si usturoiul. Daca alegem prazul în meniu, atunci o portie ar însemna 1/2 cana de 240ml de praz tocat sau 1 cana de praz tocat adaugat în prepararea bucatelor.

Despre consumul de praz: Desi este gasit în comert pe tot parcursul anului, prazul este în sezon din toamna pana în prima parte a primaverii / Prazul, ca si ceapa sau usturoiul, se lasa sa stea timp de cel putin 5 minute dupa taiere (se activizeaza astfel enzime benefice pentru sanatate), dupa care se pune în bucate / Prazul are gustul mai fin, mai delicat si mai dulce decat ceapa, adauga o nota subtila bucatelor fara a înabusi alte arome. Se consuma bulbul de praz si partea inferioara a frunzelor, care contin vitamine si cei mai multi antioxidanti. Este bine sa adaugi prazul la sfarsitul procesului de gatire, alege prazul cu tulpini mai subtiri / Prazul se consuma pe cont propriu ca o garnitura sau se adauga în supe, tocane, mancaruri de cereale si omlete ca ingredient aromat. Se prepara scurt ca sa nu devina lipicios / Ca si alte legume, prazul este scazut în calorii, bogat în elemente nutritive si potrivit ca aliment în orice cura de slabire.

////

Planta care combate diareea dar si constipatia…

Rubarba este o planta medicinala si alimentara originara din China, care trateaza aproape orice boala legata de digestie. Originara din nord-vestul Chinei, rubarba sau reventul (Rheum Officinale) este folosita de secole în medicina populara a acestei tari. Rubarba a patruns apoi peste tot în lume, fiind folosita astazi în gastronomie si medicina naturista. Este recunoscut faptul ca rubarba are nu doar o actiune asupra sistemului digestiv, ci influenteaza direct eliminarea bilei în timpul digestiei, fiind considerata din aceasta cauza un stimulent hepatic. Calitatile rubarbei sunt vizibile înca din momentul în care începe digestia, în cavitatea bucala. Stimuleaza secretia salivara si, odata ajunsa în stomac, stimuleaza producerea de suc gastric si, implicit, absorbtia intestinala.

Planta contine substante active, cum ar fi: antrachinone, tanin, oxalat de calciu, rezine, minerale, acid folic. Este folosita ca laxativ, antiinflamator si homeostatic, în tratamentul constipatiei, diareei, hemoragiilor gastro-intestinale, hepatitei de tip A, conjunctivitelor si dereglarilor menstruale. De asemenea, este folosita pentru uz extern, în tratamentul arsurilor si bolilor de piele, din cauza efectului astringent si antibacterian. Preparatele medicinale pe baza de rubarba sunt pulberea de radacina, extractul, tinctura, ceaiul. Ceaiul se obtine dintr-o lingurita de planta pulbere la o cana cu apa, lasata timp de zece minute si apoi strecurata. Pentru o buna functionare a sistemului digestiv, se consuma doua cesti din acest ceai în fiecare seara, înainte de culcare. Din cauza efectului diuretic, se recomanda folosirea ceaiului pentru pietre la rinichi, nefropatie diabetica si insuficienta renala.

Decoctul se obtine din 0,5 grame de planta uscata si se foloseste pentru tratarea diareei. Daca se utilizeaza trei grame de planta uscata, se obtine un remediu eficient în constipatia cronica si crampele abdominale specifice sindromului premenstrual. Tinctura are efecte astringente, fiind recomandata în diaree, cu conditia sa nu fie depasita doza zilnica de cinci-zece picaturi. O doza mai mare de un mililitru stimuleaza, în schimb, ficatul si are efect usor laxativ. Se folosesc doze de 0,5 millitri, care se maresc, treptat, pana la doi mililitri, pentru prevenirea colicilor abdominale. Poate fi folosita în amestec cu tinctura de fenicul sau menta. Se evita folosirea rubarbei pe timpul sarcinii, fiind un puternic purgativ. Din cauza continutului în oxalati, se foloseste în tratamentul homeopatic al gutei si artritelor. Nu folositi frunzele în alimentatie, ci doar tijele acestora, pentru ca oxalatul este o otrava puternica. Ne se foloseste, de asemenea, la pacientii cu afectiuni cronice digestive, cum ar fi Boala Crohn, ulcerul gastric sau duodenal.

//// Arborele cu beneficii tot mai multe, pe zi ce trece

Face parte din familia Bignoniaceae. Este o planta folosita de sute de ani în America de Sud. Creste în special în zona montana din Peru, Argentina, Paraguai si Brazilia. Copacul creste salbatic, nefiind cultivat.

De la acest copac se culege scoarta, care contine: chinone, bioflavonoide, lapacenol, carnosol, ubichinona, alcaloizi (tecomanin) si steroizi. Scoarta contine antibiotic, avand proprietati imunostimulatoare. Are proprietati antibiotice, antimicotice, tonice, anticanceroase. În Brazilia este folosita de foarte multi ani, împotriva tumorilor si în leucemie. Planta are efect în diabet si circulatia sangelui. Incasii din America de Sud folosesc scoarta copacului în caz de febra, rani, diaree, probleme digestive, cancer si în cazul muscaturilor de sarpe. Efecte notabile se obtin cu aceasta planta în caz de infectii ale nasului, ciuperci, micoze, afectiuni ale gurii, candida, afectiuni ale prostatei. În clinicile din Brazilia planta este studiata pentru diferite forme de cancer. Se foloseste sub forma de decot, cand se beau trei cani pe zi în cazul candidei. Alifia da rezultate în caz de rani. Tinctura se administreaza cate 2 ml de trei ori pe zi, cu apa.

Oameni de stiinta din Germania au descoperit recent ca extractul obtinut din scoarta de Tabebuia impetiginosa, un arbore tropical, poate întarzia absorbtia grasimilor din alimente. Ei cred ca extractul poate fi încorporat într-un supliment alimentar care sa poata reduce nu doar obezitatea, ci si sa micsoreze riscul dezvoltarii diabetului de tip 2 si al bolilor de inima. Autorul studiului, dr. Nils Roos, de la Institutul „Max Rubner“, a prezentat rezultatele la întrunirea anuala a Societatii de Biologie Experimentala de la Marsilia.

Dr. Roos si echipa sa au aratat ca extractul de Tabebuia poate sa reduca nivelul trigliceridelor la sobolani, dupa ce acestia au fost hraniti cu carne grasa. „Acest rezultat arata ca extractul va putea fi folosit în tratarea obezitatii. De asemenea, bolile de inima si diabetul, care sunt asociate unui nivel crescut de trigliceride, ar putea fi prevenite cu ajutorul suplimentelor pe baza de Tabebuia“, a mentionat el. Altfel spus, este clar ca extractul de Tabebuia inhiba absorbtia grasimilor, însa cercetatorii nu au identificat, deocamdata, componentii din extract raspunzatori de acest efect. Din acest motiv, experimentele s-au efectuat pana acum doar pe animale.

////

Factori care „obosesc” bila…

Stilul de viaţă modern, cu mese luate pe fugă şi odihnă insuficientă îşi poate pune amprenta asupra sănătăţii noastre. Printre cele mai afectate organe este ficatul, şi implicit bila, ceea ce perturbă buna funcţionare a sistemului digestiv.

Bila sau fierea, este un lichid de culoare galben-verzuie, secretat de ficat şi depozitat în vezica biliară. În timpul digestiei, bila este evacuată în duoden, unde contribuie la digerarea lipidelor, fiind formată din apă, săruri biliare, acizi biliari şi colesterol. Atunci când cantitatea de bilă eliberată nu este suficientă, digestia este îngreunată apar neplăceri, cum sunt gustul amar, greaţa şi vărsăturile. „Printre complicaţiile date de îngreunarea activităţii vezicii biliare se numără inflamaţia şi tumefacţia vezicii biliare – colecistită, apariţia de calculi biliari, blocarea căii biliare principale şi coledocului (canale biliare ce fac legătura între ficat şi intestin) sau pancreatită biliarăʺ, susţine dr. Ştefan Tucă, medic specialist chirurgie general în cadrul Life Memorial Hospital.

Alimentaţia bogată în grăsimi

Pentru a digera mâncărurile bogate în grăsimi, sistemul digestiv este suprasolicitat, iar uneori bila se blochează. Astfel, grăsimile trec mai greu prin tubul digestiv şi intră într-un proces de fermentaţie. Gazele eliminate sunt însoţite de contracţii ale intestinului, ceea ce provoacă balonare şi dureri abdominale. Printre cele mai nocive alimente se numără carnea grasă, cum este cea de porc sau de miel, frişca, brânza, produsele de patiserie, maioneza şi prăjelile. Şi consumul unor alimente bogate în proteine dăunează bilei. Unul dintre rolurile bilei este cel de a metaboliza proteinele. Atunci când regimul alimentar se bazează pe proteine, digestia este îngreunată, deoarece efortul depus de ficat este mult prea mare.

Alcoolul, un alt pericol

În cazul persoanelor care consumă frecvent alcool, fierea este supusă la grele încercări. Substanţele din bilă au rolul de a metaboliza alcoolul, dar când acesta este în cantităţi mari, misiunea colecistului este dificilă. Alcoolul afectează ficatul deoarece celulele hepatice trebuie să-l metabolizeze constant şi astfel se uzează mai repede. Efectul este reducerea cantităţii de bilă eliberate.

Stresul şi viaţa sedentară

În lipsa unor exerciţii fizice regulate, bila se cristalizează şi se formează pietre, ceea ce creşte riscul apariţiei icterului mecanic. La fel de periculos este şi stresul deoarece în aceste perioade organismul eliberează mai mult cortizol, un hormon care favorizează acumularea de grăsimi în ficat. Implicit, ficatul va funcţiona mai greu şi nu va putea să mai secrete cantitatea necesară de bilă pentru digestie. În timpul momentelor de stres nici vezica biliară nu se mai contractă pentru a elibera bila în intestinul subţire.

////

Un beneficiu extraordinar al consumului de vin rosu

Noi cercetari scot la iveala inca un beneficiu al consumului de vin rosu: creste numarul de bacterii “bune” din intestin. Beneficiile provin din polifenoli, compusi care se regasesc prea putin in vinul alb, bere sau cidru, releva intr-un studiu o echipa de la King’s College London.

Un pahar de vin rosu la doua saptamani este suficient pentru a face diferenta, sustin specialistii, care indeamna consumatorii sa nu faca, totusi, abuz de alcool. Polifenolii se gasesc si in multe fructe si legume, potrivit ziare.com, care citeaza BBC.

Polifenolii, cum ar fi resveratrolul din coaja strugurilor rosii, sunt micronutrienti care au proprietati benefice si actioneaza ca un combustibil pentru microbii buni din intestin. In intestin traiesc 100 de trilioane de microbi care nu prezinta niciun pericol. Dimpotriva, imbunatatesc digestia, protejeaza impotriva infectiilor si mentin sanatatea reproductiva.

Studiul, publicat in revista Gastroenterology, a analizat mii de oameni care traiesc in Marea Britanie, SUA si Olanda. Participantii – toti gemeni inscrisi in programele de cercetare in domeniul sanatatii – au fost intrebati despre dieta lor, in special cat de mult si ce tip de alcool consuma de obicei.

Microbiota intestinala (totalitatea microorganismelor de la nivelul intestinului subtire si gros) a bauturilor de vin rosu a fost mai diversa decat cea a consumatorilor de alte bauturi alcoolice. Cu cat mai mult vin rosu consuma o persoana, cu atat diversitatea era mai mare, insa specialistii atrag atentia ca un pahar la doua saptamani este suficient.

Niciunul dintre participantii la studiu nu consuma alcool in cantitati mari. Cercetatorii spun ca un consum ridicat de vin rosu nu este recomandat si ar avea, cel mai probabil, un efect negativ asupra bacteriilor “bune” din intestin, dar si asupra sanatatii generale a unei persoane.

Ce poţi trata cu varză…

Ştiai că varza mai este numită şi „medicul săracilor“ şi că a fost folosită din antichitate pentru tratarea multor dureri? Îţi spunem în acest articol ce suferinţe putem alina cu varză.

Apreciată ca aliment, varza este şi un remediu care aduce numeroase beneficii pentru sănătate. Are acţiune nutritivă, energizantă, remineralizantă, tonifiantă, creşte rezistenţa în faţa bolilor, este un bun antiseptic pulmonar şi are proprietăţi expectorante şi depurative. Având efect antiacid, varza este un bun remediu în ulcere. Această plantă ajută şi la scăderea colesterolului „rău” şi normalizează glicemia, iar multitudinea de vitamine, minerale şi de oligoelemente recomandă varza ca un tonic general al organismului. De asemenea, graţie proprietăţilor antioxidante, poate preveni bolile cardiovasculare şi cancerul, iar la nivelul ţesuturilor, cataplasmele cu varză au proprietăţi dezinfectante şi cicatrizante.

Ideală în tratamentul ulcerului

Varza este un antiacid eficient, de aceea este adesea indicată în tratamentul ulcerelor. Medicina naturistă oferă ca remediu în vindecarea ulcerului sucul de varză, pentru că are un conţinut ridicat în glutamină, un aminoacid cu care se hrănesc celulele care căptuşesc stomacul şi intestinul subţire. Efectul pozitiv pe care-l are sucul de varză asupra membranei stomacului se datorează, arată studiile clinice, vitaminei U conţinute. Zeama de varză acră conţine această vitamină, care are proprietatea de a inhiba secreţia excesivă de acid gastric şi de a reface nivelul vitaminic din corp. De asemenea, varza este bogată în mucilagii, sulf, săruri de potasiu, compuşi care oferă proprietăţi cicatrizante. Vitamina K din varză are rol antihemoragic.

SFAT: Un litru de zeamă de varză consumat în fiecare zi timp de aproximativ 2 săptămâni poate duce la tratarea ulcerului. Se recomandă ingerarea sucului în doze diferite, spre exemplu dimineaţa 300 ml, la prânz 250 ml, spre seară încă 250 ml şi înainte de culcare se mai consumă 200 ml de zeamă de varză.

Frunzele, de leac în ulcerul varicos

Varza nu „repară“ doar leziunele interne, ci tratează şi afecţiuni externe, cum sunt contuziile, plăgile şi crăpăturile de la cele mai simple la cele severe. Frunzele de varză, folosite sub formă de cataplasme, cicatrizează şi refac ţesuturile afectate. De asemenea, ulcerele varicoase, hemoroizii şi chiar muşcăturile de animale pot fi vindecate cu ajutorul acestor cataplasme.

Atenţie! Imediat după ce aplici frunzele de varză pe zonele afectate de ulcer varicos, vei simţi o intensificare a durerii şi, posibil, să înceapă să supureze ulcerul. Aceasta este dovada efectului pe care-l are varza asupra bolii. Când senzaţia este insuportabilă, întrerupe tratamentul şi aplică ulei de măsline pe zona ulceroasă. Reia procedura când se mai reduce din inflamaţie.

Cu varza murată uiţi de constipaţie

Fie că este vorba o constipaţie ocazională sau cronică, varza murată poate remedia această problemă cu care se confruntă din ce în ce mai multe persoane, indiferent de vârstă. Varza poate îmbunătăţi digestia, datorită conţinutului bogat în fibre alimentare şi bacterii „bune“, care reglează flora intestinală. Fibrele alimentare din varza murată detoxifică şi ajută la eliminarea reziduurilor din colon. Pentru rezultate bune şi rapide în tratamentul constipaţiei, se recomandă consumul a cel puţin 4 pahare pe zi de suc de varză murată.

Poate calma nevralgiile şi reumatismul

Extern, varza poate fi utilizată pentru a calma durerile reumatismale şi diferitele nevralgii. Fierbe în puţină apă 4 frunze de varză alături de 4 cepe tocate mărunt şi 4 pumni de tărâţe de grâu. După ce a scăzut apa, se ia fiertura şi se aşază pe o pânză subţire de bumbac, care se aplică pe locul dureros, timp de 2 ore sau mai mult. Varza are efecte dezinfectante şi cicatrizante la nivelul ţesuturilor, utilizându-se tot sub formă de cataplasme. Acestea aduc beneficii în caz de entorse, pentru că decongestionează locul afectat. De asemenea, aplicaţiile cu varză tratează furunculele, abcesele, dar şi contuziile şi diferite răni. Dacă rana este închisă, frunzele de varză se aplică pe zona cu probleme după ce este unsă cu ulei de măsline.

Reduce crizele de astm

Nu a fost degeaba supranumită panaceu. Varza are efecte pozitive şi în crizele de astm şi în tratarea bronşitelor. Se aplică 3-4 straturi de frunze de varză pe piept, gât, la baza plămânilor sau pe omoplaţi. Frunzele de varză trebuie să stea pe piele cel puţin 5 ore. Varza poate fi utilizată şi intern, pentru a alina simptomele astmului. Zilnic, consumă 1-2 pahare de suc de varză sau decoct din 60 g de varză fiartă o oră într-un litru de apă. Este indicat să bei suc de varză până se reduc crizele astmatice.

Poate preveni cancerul

Varza a dovedit calităţi excelente în prevenirea cancerului de colon. Cum poate o legumă aparent banală să „concureze“ cu tratamentele medicamentoase scumpe care luptă împotriva cancerului? Explicaţia ne-o dau oamenii de ştiinţă, care au descoperit că atunci când varza este mestecată şi digerată, un compus sulfuros din legumă interacţionează cu o enzimă, rezultând glucoză şi produşi reactivi cu proprietăţi detoxifiante asupra celulelor canceroase.

////

Moduri subtile in care stresul ne poate imbolnavi

Fie ca iti dai seama sau nu, stresul isi pune amprenta asupra noastra intr-un mod in care de cele mai multe ne face sa nu stim cum sa reactionam. Chiar daca pare ca ai viata perfecta si nimic nu te poate afecta, stresul poate veni pe neasteptate, astfel incat sa te doboare foarte usor.

Insa, oare facem cu adevarat eforturile necesare prin care sa nu ne lasam afectati de stres? Se pare ca nu, deoarece ne suprasolicitam pe zi pe ce trece si nu stim cand este momentul sa luam o pauza. Poate fi vorba si de o pauza de o zi, in care sa stai doar tu, cu tine, fara sa te preocupe problemele de la job si criza care poate interveni in orice moment. Poti lua o pauza si de la social media, care stim foarte bine ca nu ilustreaza realitatea asa cum este ea. Si totusi, exista 8 moduri destul de subtile prin care stresul isi pune amprenta asupra ta:

Te confrunti cu o alergie. Alergiile sunt extrem de frecvente, mai ales in randul femeilor, iar din acest motiv ele pot aparea oricand, fara sa stii cu exactitate cauza. Daca se intampla sa te confrunti dintr-o data cu o alergie, ai putea sa te gandesti la faptul ca poate fi cauzata de stres. Atunci cand esti extrem de stresata, sistemul tau imunitar este destul de scazut si incepe sa reactioneze la factorii din jur. In acelasi timp, pielea ta poate deveni sensibila si la alti factori la care inainte nu prezenta vreo sensibilitate, precum sapunul, diferite creme sau lotiuni de corp sau chiar detergentii pentru rufe.

Scazi in greutate. Cu toate ne dorim un corp cat mai armonios si sa scapam de acele kilograme pe care le consideram in plus. Dar, cu toate acestea, stresul isi pune amprenta si in ceea ce priveste silueta noastra. Fie ca uiti sa mananci din cauza stresului sau nu mai ai pofta de mancare, ai putea sa consulti un doctor care sa-ti prescrie anumite suplimente alimentare pe care sa le iei pana cand rezolvi problema stresului.

Ai tot mai des dureri de cap. Atunci cand ai o migrena nu te gandesti ca poate fi cauzata de stres. Ei bine, stresul elibereaza anumite chimicale care pot cauza schimbari in cadrul vaselor de sange de la nivelul creierului. O banala durere de cap se poate transforma intr-o afectiune extrem de grava daca nu este tratata la timp. Daca nu iti doresti sa iei pastile de fiecare data cand ai o durere de cap, poti incerca sa pui cateva picaturi de ulei esential de lavanda sau frunze de menta pe frunte atunci cand ai asemenea probleme.

Ai dureri de stomac. Stresul poate provoca si dureri de stomac, pe care tu sa le consideri ca fiind cauzate de cu totul si cu totul alti factori. Te poti simti mereu balonata sau chiar fara pofta de mancare. Esential ar fi ca inca de la inceput sa vorbesti cu un medic si sa ii spui simptomele pe care le ai.

Esti mereu racita. Stresul iti afecteaza intreg organismul, ceea ce te poate face sa racesti mult mai des. Atunci cand oamenii sunt stresati si nu vor sa recunoasca faptul ca sunt asa, ei se imbolnavesc de diferite afectiuni, printre care si o raceala. Poti lua chiar si suplimente de zinc pentru a-ti intari sistemul imunitar. De asemenea, poti incepe si sa faci miscare, sa meditezi si sa ai grija la alimentatia pe care o ai. Toate aceste lucruri te pot ajuta, mai ales daca pastrezi un echilibru.

Ai acnee. Probabil te gandesti la faptul ca acneea afecteaza doar adolescentele, insa lucrurile nu stau chiar asa. In momentul in care esti stresata, corpul tau elibereaza mult mai multi hormoni, precum cortizol, care permite producerea de sebum si care intra in contact cu celulele moarte ale pielii tale, cauzand diferite cosuri. Poti incerca diferite creme care actioneaza local, insa acorda o mai mare atentie alimentatiei tale care trebuie sa fie bogata in fructe si legume.

Te confrunti cu ameteli. Pe langa migrene, te poti confrunta si cu ameteli tot mai des din cauza stresului. Fie ca ele apar tot mai des sau rar, in functie de cat de stresata esti, ar trebui sa incepi sa te relaxezi si sa nu mai acorzi atentie lucrurilor care nu conteaza. Din cauza stresului, foarte multi oameni devin anxiosi sau chiar depresivi.

Stresul determina si caderea parului. Nivelul foarte mare de stres iti poate afecta si parul. Fie ca la inceput iti cad destul de putine fire si nu acorzi atentie, daca se face un obicei din acest lucru, ar trebui sa elimini lucrurile care iti provoaca sentimente negative, fie ca vorbim de un job sau de partener. Trebuie sa ai curajul sa constientizezi care sunt lucrurile care te fac fericita si sa le pastrezi in viata ta.

////

De ce apare ateroscleroza

Mulţi dintre factorii care duc la apariţia aterosclerozei pot fi modificaţi, de aceea, este bine să ştii ce ar trebui să schimbi în stilul de viaţă.

Inamic tăcut al inimii şi nu numai, ateroscleroza duce la pierderea elasticităţii arterelor, la îngustarea şi chiar la înfundarea lor din cauza depunerii plăcilor de aterom pe pereţii acestora.

Ateromul sau plăcile de aterom se formează progresiv pe pereţii arterelor. Cantităţile mari de colesterol sangvin ajung să agreseze endoteliul, un strat subţire care căptuşeşte arterele. Prin fisurarea acestuia, colesterolul pătrunde în peretele arterial. Într-o primă fază, apar striaţii gălbui. În componenţa ateromului intră atât depozitele de colesterol, cât şi alte substanţe precum calciul (care duce la calcifierea plăcii de aterom, având ca rezultat fragilizarea pereţilor vasculari), celule şi reziduuri, care, prin acumulare, îngreunează trecerea sângelui. Când placa de aterom se rupe, corpul încearcă să repare această ruptură prin formarea unui cheag de sânge.

Nivelul crescut al colesterolului

Substanţă prezentă în toate celulele corpului, colesterolul este necesar pentru buna funcţionare a organismului. În exces însă, colesterolul se depune de pereţii arterelor care transportă sângele către organe vitale precum inima şi creierul. Pentru a minimaliza riscurile pentru sănătate, ai grijă să îţi menţii nivelul colesterolului total mai mic de 200 mg/dl, cel al colesterolului LDL (rău) sub 100 mg/dl, iar colesterolul HDL (bun) ar trebui să fie mai mare de 60 mg/dl. De asemenea, valorile optime ale trigliceridelor trebuie să fie mai mici de 150 mg/dl.

Fumatul

Este dovedit că fumatul este factor cancerigen, dar acest obicei este dăunător şi pentru sănătatea arterelor. Fumatul scade colesterolul bun, favorizează formarea plăcilor de aterom, susţine inflamaţia la nivel arterial, creşte vâscozitatea sângelului, implicit riscul de formare a cheagurilor şi măreşte tensiunea arterială. Un fumător are riscuri de 2-3 ori mai mari de a face o boală cardiovasculară în comparaţie cu un nefumător.

Hipertensiunea

Persoanele care au hipertensiune arterială sunt mai expuse probabilităţii de a dezvolta o boală coronariană. Acest lucru este pus pe seama faptului că tensiunea crescută acţionează ca o forţă suplimentară asupra pereţilor arterelor. Cu timpul, la hipertensivi, arterele devin mai susceptibile acumulării de plăci de aterom. Este important să îţi monitorizezi tensiunea şi, dacă este cazul, să faci schimbările de dietă şi de stil de viaţă recomandate de medicul de familie. Valorile normale ale tensiunii sunt sub 120/80 mmHg.

Diabetul zaharat

Excesul de zahăr în sânge dăunează pereţilor arterelor, diabetul fiind recunoscut ca un factor de risc major în apariţia bolilor cardiovasculare. Dacă ai diabet zaharat, controlează-ţi nivelul glicemiei, pentru prevenirea complicaţiilor asociate. Monitorizarea se face acasă cu ajutorul glucometrului (sau a sistemelor moderne de măsurare continuă a glicemiei) ori la medic.

Obezitatea

Din alaiul de efecte negative ale obezităţii asupra sănătăţii face parte şi ateroscleroza. La adulţi, surplusul de kilograme este asociat cu apariţia aterosclerozei premature. Obezitatea duce la mărirea tensiunii arteriale, la suprasolicitarea inimii şi la creşterea nivelului colesterolului. Este important ca persoanele cu kilograme în exces să slăbească treptat, sub îndrumarea unui nutriţionist.

Alimentaţia dezechilibrată

O dietă în care predomină grăsimile animale şi zahărul întreţine ateroscleroza. „Alimentaţia neraţională este recunoscută ca fiind unul dintre factorii de risc ai procesului de ateroscleroză. Există nenumărate dovezi care atestă că regimurile hipercalorice, bogate în grăsimi animale, cu un conţinut crescut de acizi graşi saturaţi şi colesterol, sau bogate în produse zaharoase rafinate exercită un efect de alterare a structurii şi normale a intimei funcţionalităţii (n.r. strat al arterelor) vasculare”, se arată în cartea „Exerciţiul fizic în combaterea aterosclerozei”.

Sedentarismul

Se consideră că persoanele sedentare au un risc comparabil cu cel al fumătorilor în ceea ce priveşte apariţia bolilor cardiovasculare. Probabilitatea de instalare a bolii coronariene şi a accidentului vascular cerebral este aproape redusă la jumătate la persoanele cu o viaţă activă. Mersul vioi, înotul, ciclismul, alergările practicate zilnic, câte o jumătate de oră, au efect benefic, preventiv.

Ce nu poate fi modificat

Sunt 3 factori de risc asociaţi aterosclerozei asupra cărora nu se poate interveni: vârsta, ereditatea şi sexul.

Vârsta. Ateroscleroza se agravează pe măsura înaintării în vârstă. Pe de o parte, la vârsta a treia, arterele îşi pierd elasticitatea în cadrul procesului natural de îmbătrânire, ceea ce le face vulnerabile acumulării de aterom. Pe de altă parte, vârsta înaintată este un factor de risc şi prin prisma expunerii şi acumulării de alte cauze care duc la apariţia aterosclerozei.

Ereditatea. Este foarte posibil ca persoanele care au părinţi cu ateroscleroză să fie afectate, la rândul lor, de această boală a arterelor.

Sexul. Bărbaţii au un risc mai mare de a face ateroscleroză. Femeile sunt protejate până la menopauză pe estrogen, hormon benefic în ceea ce priveşte profilul lipidic, sensibilitatea la insulină şi tensiunea arterială. După menopauză, ateroscleroza evoluează şi la femei, dar mai puţin sever ca la bărbaţi.

Beneficiile vitaminei A pentru sănătate

Vitamina A se găsește în alimente precum peștele, laptele, fructele și legumele de culoare portocalie. Aceasta ne întărește vederea și sistemul imunitar și ne protejează pielea. Citește mai departe pentru a afla mai multe despre beneficiile și sursele de vitamina A.

Vitamina A este o vitamină liposolubilă care apare în mod natural în anumite alimente. Apare sub formă de retinol în produsele de origine animală și sub formă de provitamina A în fructe și legume. Asemenea tuturor vitaminelor, oamenii au nevoie de ea în cantități mici pentru a fi sănătoși. Prin urmare, trebuie să o adăugăm în dieta noastră zilnică. Dar care sunt beneficiile vitaminei A pentru sănătate?

Funcțiile și beneficiile vitaminei A pentru sănătate

Vitamina A este necesară pentru funcționarea anumitor procese ale corpului. Din acest motiv, are efecte diverse asupra mai multor sisteme.

Funcționarea sistemului imunitar

În primul rând, această vitamină este un agent antiinfecțios, deoarece este cheia funcționării normale a sistemului imunitar. Previne infecțiile, în special cele de la nivelul sistemului respirator. Acestea includ infecții ale gâtului, faringite, sinuzite, bronșite, etc.

Vitamina A are un rol important în dezvoltarea embrionară. Acesta este unul dintre primele beneficii ale vitaminei A descoperite de cercetători. Un deficit de vitamina A în timpul sarcinii poate duce la probleme în formarea căilor urinare, a diafragmei și a rinichilor embrionilor. De asemenea, studiile științifice arată faptul că vitamina A este o necesitate pentru reproducerea adecvată la ambele sexe.

Protecție pentru ochi

Vitamina A este necesară pentru o vedere sănătoasă. Nivelurile adecvate permit luminii să se transforme în semnale electrice pe care creierul le poate interpreta.

De asemenea, vitamina A îmbunătățește vederea și previne orbirea nocturnă (vedere redusă în condiții de lumină slabă). În plus, ajută la prevenirea unor boli oculare datorită efectului său antioxidant: prezbiopia, degenerescența maculară, cataracta, glaucomul, hipermetropia, miopia sau detașarea retinei.

Antioxidant

Vitamina A este un antioxidant excelent. Prin urmare, ea poate preveni dezvoltarea anumitor boli degenerative, cum ar fi maladia Alzheimer, bolile coronariene și bolile pulmonare cronice. Unii oameni de știință cred că vitamina A poate oferi protecție și împotriva dezvoltării altor boli netransmisibile, cum ar fi cancerul.

Piele și mucoase

Această vitamină ajută la întreținerea pielii. În plus, este excelentă în protejarea membranelor mucoase, în special a celor de la nivelul tractului digestiv și respirator. De asemenea, corpul nostru are nevoie de vitamina A pentru regenerarea țesuturilor. Este un bun remediu pentru vindecarea rănilor din tractul digestiv, cum ar fi ulcerele și diverticulozele.

Multe companii cosmetice au încorporat vitamina A ca ingredient în produsele lor. Acest lucru a condus la rezultate pozitive în tratamentul acneei, la o reducere a aspectului ridurilor și la prevenirea îmbătrânirii pielii.

Beneficiile vitaminei A pentru sănătate: de unde poți obține acest nutrient?

Am văzut deja că organismul nostru are nevoie de acest tip de vitamină pentru a îndeplini funcții importante. Oamenii nu o pot sintetiza și, prin urmare, trebuie să o obțină din surse comestibile.

Există două forme diferite de vitamina A:

Vitamina A preformată

Aceasta este prezentă în alimentele de origine animală. Corpul o poate absorbi și stoca cu ușurință și o hidrolizează pentru a forma retinol. Următoarele alimente se disting în cadrul acestui grup:

Ficat de vită

Ulei de ficat de cod

Gălbenuș de ou

Unt și lapte integral

Pește gras, cum ar fi sardinele, heringul, macroul, tonul și somonul

Provitamina A (precursori ai vitaminei A)

Unele carotenoide vegetale sunt precursori ai vitaminei A. Acesta este cazul beta-carotenului, care se transformă în retinol prin acțiune enzimatică în intestin.

Carotenoizii sunt prezenți, în principal, în legumele galbene și portocalii, dar și în unele legume cu frunze verzi, în special în cele verde închis. Pigmenții galbeni și portocalii ai carotenoizilor sunt „ascunși” sub culoarea clorofilei. Cele mai bune surse de caroten sunt:

Ardei roșii, cartofi dulci, dovleci și morcovi

Pepene galben, mango, piersici și nectarine, dar în cantități mai mici

Spanac, broccoli, sfeclă și kale

Pentru a absorbi mai bine vitamina A, ar trebui să gătești legumele și să le amesteci cu un pic de ulei de măsline.

Efectele lipsei de vitamina A asupra sănătății

Acum că am stabilit care sunt beneficiile vitaminei A pentru sănătate, să vedem ce probleme poate provoca lipsa acesteia din organism.

Deficitul de vitamina A este cauzat de o dietă săracă în acest nutrient, urmată pe termen lung. Nu este un fenomen obișnuit în țările dezvoltate, dar apare în unele părți din Africa și Asia de Sud-Est, deoarece alimentele bogate în vitamina A sunt rare.

De asemenea, anumite tulburări care afectează absorbția grăsimilor în intestin pot crește riscul de carență de vitamina A. Mai exact, diareea cronică, boala celiacă, unele probleme pancreatice și obstrucția căilor biliare joacă un rol important în acest sens.

Unele dintre semnele deficitului de vitamina A sunt:

Piele prea uscată, erupții cutanate, aspect solzos și riduri

Unghii fragile

Vedere slabă, orbire nocturnă și ochi foarte uscați din cauza lipsei de lubrifiere

Lipsa poftei de mâncare și lipsa mirosului

Infecții

Medicii pun diagnosticul pe baza unei evaluări a simptomelor și a rezultatelor unui test de sânge. Suplimentele sunt o modalitate bună de a încerca să inversezi deficitul, dar trebuie luate întotdeauna sub îndrumarea și urmând sfaturile medicului specialist, astfel încât acesta să îți poată prescrie doza necesară cazului tău particular.

Excesul de vitamina A

Aportul excesiv de vitamina A poate fi toxic. De fapt, aceasta este o afecțiune cunoscută sub numele de hipervitaminoză A. Estimările indică faptul că este periculos să consumi de 10 ori mai mult decât doza zilnică recomandată.

În general, este greu să obții cantități mari de vitamina A din alimente. Astfel, toxicitatea apare atunci când o persoană ia o cantitate mare de suplimente de vitamina A. Așadar, urmează întotdeauna sfaturile unui specialist în domeniul sănătății.

Consumul ridicat de legume bogate în provitamina A nu duce, de obicei, la probleme legate de toxicitate. Corpul absoarbe doar ceea ce are nevoie și elimină orice exces. Cu toate acestea, cantitățile mari de beta-caroten îți pot face pielea portocalie!

În general, este ușor să îți umpli farfuria cu legume verzi, portocalii și galbene în timpul toamnei. Și, dacă adaugi și lapte, pește și ouă, vei avea exact ceea ce este necesar pentru a te feri de deficitul de vitamina A.

////

Cand este recomandata o cura cu polen

Polenul de albine este folosit in tratamentul multor boli datorita continutului de substante active. Polenul are mai multe culori, in functie de planta de pe care a fost recoltat. De exemplu, polenul de floarea-soarelui este galben deschis; polenul cules de pe coriandru este mov; cel de pe florile de mar este rosiatic, iar cel de pe florile de castan este rosu inchis. Dar, deoarece albinele culeg polen de pe mai multe specii de plante, polenul terapeutic este multicolor. intr-un stup de albine, cantitatea de polen produsa anual este de doua-trei kilograme.

Datorita constituentilor sai, polenul este unul dintre cele mai importante medicamente folosite in apiterapie (terapia cu produse apicole). Polenul de albine cuprinde: aminoacizi esentiali (arginina, histidina, leucina, metionina), minerale (sodiu, potasiu, fosfor, calciu, sulf), vitamine (B1, B2, B6, C, E ,D), oligoelemente, lipide, glucide, enzime, hormoni, dar si substante antibiotice naturale.

Polenul pentru terapie poate fi folosit doar daca este deschis la culoare si nu are nuante terne (chiar daca are in interior si granule inchise la culoare). Gustul normal al polenului este unul dulce-aromat. Polenul care are gust acru trebuie evitat deoarece a devenit toxic, in urma expunerii la umezeala. Polenul fara miros si cu granulele tari este vechi, pastrandu-si doar 10-20% dintre proprietati si trebuie, de asemenea, evitat.

O cura cu polen dureaza intre doua si sase saptamani, fiind recomandabil sa fie urmata de doua ori pe an, primavara si toamna. in fiecare zi se administreaza una sau doua lingurite, inainte de micul dejun. In primele zile ale curei, polenul poate avea efecte laxative, constituind o terapie utila in tratamentul constipatiei. Inainte de a fi inghitit, polenul trebuie mestecat, pentru permiterea patrunderii compusilor activi in saliva.

Cura cu polen: Creste pofta de mancare, contribuie la acumularea de greutate dupa slabirea excesiva si combate constipatia / Stimuleaza buna dispozitie si are efect euforizant, capacitatile intelectuale fiind, de asemenea, marite / Contribuie la prevenirea imbatranirii si regleaza dezvoltarea armonioasa a organismului uman / Combate astenia, putand fi folosit in convalescenta, stari de epuizare fizica, surmenaj sau in astenia cronica a batranilor, senilitate, imbatranire prematura / Ajuta in boli genito-urinare (colibacilozele, tulburarile de prostata, diferite forme de astenie sexuala), oboseala, reface unghiile fragile, previne caderea parului, vindeca anumite dermatoze / Cura de polen este indicata si in hipertensiunea arteriala, fragilitatea vasculara si capilara si arteroscleroza. Produsele care contin polen sunt contraindicate persoanelor care sufera de diabet zaharat, obezitate, au exces de colesterol si lipide in sange, precum si persoanelor care au alergie la polen.

////

Cum se fac inhalatiile cu miere si cum ne ajuta acestea

Tratamentele cu inhalatii sunt foarte eficiente, in cazul afectiunilor respiratorii, cum este bronsita, afirma specialistii naturisti. Acestia recomanda inhalatii de miere de tei, pe o perioada de 20 de zile, pentru tratarea cu succes a bronsitelor. Acelasi site prezinta si o reteta pentru obtinerea tratamentului: intr-un ceainic inchis ermetic se pun doua lingurite de miere de tei si 50 ml de apa. Pentru o inhalatie reusita, se recomanda prelungirea orificiului cu un tub de plastic prin care se toarna lichidul din ceainic, la capatul caruia se fixeaza o palnie. Prin aceasta, vaporii eliminati din vasul aflat pe foc pot fi inspirati timp de 15-20 de minute. In plus, mierea este un remediu antitusiv natural ce poate calma durerile in gat provocate de inflamatii la nivelul gatului sau raceli. Are efecte lubrefiante la nivelul pielii si este considerat unul dintre cele mai bune medicamente naturale.

Mierea este o excelenta sursa de energie continand doar 17 gr de carbohidrati per lingura. Acest zahar natural neprelucrat – fructoza si glucoza – intra direct in fluxul sangvin si poate oferi un impuls rapid de energie. Cresterea nivelului de zahar din sange actioneaza ca o sursa de energie pe termen scurt pentru antrenament, in special in exercitii de anduranta mai lungi.

Mierea de albine are efecte anti-inflamatorii, motiv pentru care este indicata pentru a reduce simptomele usoare ale alergiilor sezoniere. Mierea contine cantitati mici de polen, iar daca organismul este expus la cantitati moderate, ea poate declansa un raspuns imun al organismului care produce anticorpi la polen. Pe viitor, dupa expunerile repetate la polen, organismul uman se va obisnui cu factorii externi si nu va mai reactiona alergic, rezultand astfel un raspuns alergic mai mic.

/////

Ce sa mananci si ce nu pe stomacul gol

Din pacate, doar cateva persoane sunt constiente ca unele alimente nu sunt foarte bune daca sunt consumate pe stomacul gol. Avand in vedere acest lucru, iata doua liste cu ceea ce ar trebui sa mancam si ce ar trebui sa evitam dimineata:

10 alimente pe care sa le eviti pe stomacul gol:

Produse de patiserie: Alimentele care contin drojdie irita stomacul si pot provoca flatulenta.

Dulciuri: Consumul de zahar creste nivelul de insulina, care la randul ei creste semnificativ activitatea pancreasului, iar acest lucru poate duce la diabet.

Iaurt si alte produse lactate fermentate: Daca mananci iaurt pe stomacul gol, atunci acidul clorhidric format in stomac ucide bacteriile cu acid lactic.

Pere: Fibra bruta din pere poate rani membranele mucoasei stomacale.

Rosii: Rosiile contin niveluri ridicate de acid tanic, care creste aciditeta in stomac. Acest lucru poate duce la ulcere gastrice.

Castraveti si alte legume verzi: Legumele crude sunt o sursa bogata de aminoacizi. Cu toate acestea, pot provoca arsuri la stomac, flatulenta si dureri abdominale, in special atunci cand sunt consumate pe stomacul gol.

Banane: Daca mananci banane pe stomacul gol, acest lucru va duce la o crestere accentuata a cantitatii de magneziu din sange, ceea ce afecteaza inima.

Condimente: Alimentele picante pot cauza daune si iritatii ale mucoasei gastrice si cresc aciditatea in stomac. Acest lucru cauzeaza multe afectiuni comune ale sistemului digestiv.

Bauturi carbogazoase reci: Consumul de bauturi carbogazoase dimineata poate deteriora membranele mucoasei si poate reduce aportul de sange din stomac. Ca urmare, alimentele vor fi digerate mai lent.

Citrice: Citricele sunt bogate in acizi fructiferi, iar atunci cand sunt consumate pe stomacul gol, acestea pot provoca arsuri la stomac.

De asemenea, cresc riscul de gastrita si chiar ulcer gastric.

10 alimente pe care sa le consumi pe stomacul gol:

Ovaz: Creeaza o protectie in jurul stomacului, care impiedica acidul clorhidric sa provoace deteriorarea peretilor stomacali. De asemenea, ovazul contine fibre solubile care sunt benefice pentru scaderea colesterolului din organism.

Hrisca: Hrisca stimuleaza delicat sistemul digestiv. Este, de asemenea, o sursa excelenta de proteine, fier si vitamine.

Terci de porumb: Ajuta la eliminarea toxinelor si a metalelor grele din organism, normalizeaza microflora intestinala si ofera senzatie de satietate pentru o lunga perioada de timp.

Germeni de grau: 2 linguri de germeni de grau ofera aproximativ 15% din valoarea zilnica recomandata de vitamina E si 10% din valoarea zilnica recomandata de acid folic. De asemenea, ajuta la mentinerea unui sistem digestiv fara probleme.

Oua: Consumul de oua la micul dejun reduce semnificativ aportul caloric zilnic.

Pepene: Consumul de pepene verde pe stomacul gol ofera o cantitate mare de lichid. Mai mult, este bun pentru sanatatea ochilor si inimii, datorita nivelului ridicat de licopen.

Afine: Consumul de afine in mod regulat imbunatateste memoria si regleaza tensiunea arteriala si metabolismul.

Paine integrala fara drojdie: Carbohidratii si alti nutrienti utili pe care ii contine painea sunt necesari pentru organism. Cel mai bun moment de a consuma acest aliment este dimineata devreme.

Nuci: Daca sunt consumate la micul dejun, nucile imbunatatesc sanatatea digestiva si normalizeaza pH-ul din stomac.

Miere: Mierea iti trezeste organismul dimineata si ofera energie si putere. De asemenea, acest aliment imbunatateste activitatea creierului si creste nivelul serotoninei.

/////

Ce este bine să mănânci dacă te simţi obosit

Dacă nu ai o alimentaţie care să includă vitaminele, mineralele şi alte nutrimente de care organismul are nevoie pentru a funcţiona la parametri normali, ai o probabilitate mai mare de a te simţi obosit.

Dacă sari peste micul dejun, dacă la prânz mănânci un sandviş, iar seara încerci să compensezi ce nu ai consumat pe parcursul zilei, să nu te miri că te simţi obosit. Iată care sunt sfaturile de care să ţii cont!

Încearcă să nu sari peste micul dejun, care îţi furnizează energia pentru prima parte a zilei.

Masa de prânz este indicat să conţină carne, sursă de proteine stimulente.

Dacă după-amiază ţi se face foame, sunt de preferat fructele sau iaurturile ca gustări.

Fiecare masă a zilei este recomandat să conţină un produs crud – o legumă, un fruct. Dacă ai anemie, este bine să le alegi pe cele care conţin vitamina C.

Ce să consumi cât mai des

Citrice: sunt o sursă importantă de vitamina C, care conferă energie organismului şi favorizează absorbţia fierului.

Linte: conţine proteine vegetale, precum şi de fibre, vitamine şi minerale (fier).

Banane: au calităţi nutritive importante. Sunt ideale contra oboselii şi induc repede senzaţia de saţietate.

Peşte: în special peştele gras (somon) este sursă de vitamina D, al cărei nivel scade în sezonul rece, când ne expunem mai puţin la soare. În plus, tocmai oboseala este un simptom al carenţei de vitamina D.

De ce este important să bei apă

Dacă uiţi frecvent să te hidratezi de-a lungul zilei, este posibil să te simţi obosit. Un aport de apă redus cu 2% poate priva organismul de 20% din energia de care are nevoie pentru a funcţiona. Încearcă să bei cel puţin 1,5 litri de apă pe zi.

////

Care sunt beneficiile terapiei prin calatorii

Oamenii care calatoresc des sunt mai sanatosi si fericiti. Iar aceasta concluzie este reliefata de zeci de studii facute in ultimele trei decenii pe mii de persoane. Va prezentam in materialul de mai jos care sunt cele mai importante beneficii ale terapiei prin calatorii.

Dupa cum precizeaza psihologul Raluca Marinescu, ”beneficiile calatoriilor sunt multiple si tin de sanatatea fizica, precum si de cea psihica. Excursiile, fie ca e vorba de o iesire pentru un week-end sau un sejur de o saptamana, sunt foarte eficiente pentru ca tin corpul intr-un anumit ritm si inseamna, totodata, multa misicare. In acelasi timp, calatoriile sunt niste antidepresive puternice. Se poate vorbi, in mod cert, despre o terapie prin calatorii, sunt numeroase studii facute de specialisti din Marea Britanie, Germania si S.U.A. ce dovedesc acest lucru”. Unul dintre beneficiile majore ale terapiei prin calatorii este acela ca mentine inima sanatoasa. Pentru ca o calatorie inseamna in mod cert si exercitiu fizic intens pentru mai multe zile, indiferent ca e vorba de kilometri parcursi pe jos intr-un oras de peste hotare, inotat in mare sau urcat pe munti.

”Conform unui studiu realizat de cercetatori din America intre 1990 si 2000, cei care pleaca in vacante si calatorii doar o data la cinci ani sau chiar mai rar prezinta un risc mai mare de a face boli cardiovasculare comparativ cu cei care calatoresc de cel putin doua-trei ori in fiecare an”, precizeaza Raluca Marinescu. In plus, calatoriile ajuta si la stimularea si imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare. Un alt beneficiu al terapiei prin calatorii este legat de dezvoltarea creativitatii. ”O excursie intr-un loc va va da o doza semnificativa de creativitate si inspiratie ce va poate ajuta sa fiti mai bun in activitatile pe care le faceti. Vizitarea unor locuri noi si faptul ca intrati in contact cu oameni noi vor contribui la cresterea energiei creatoare”, adauga Raluca Marinescu

////

Semintele care scad colesterolul si nivelul zaharului din sange

Prin multitudinea de vitamine, minerale si fibre pe care semintele de in le contin, consumul acestora au ca principal beneficiu faptul ca ajuta la prevenirea imbatranirii pielii, dar si a oaselor.

Tenul va avea o stralucire aparte in urma consumului regulat de seminte de in. De asemenea, semintele de in pot fi folosite si sub forma de masca de fata pentru ca sunt un exfoliat foarte eficient si benefic, mai ales in cazul persoanelor care sufera de acnee. Semintele de in contin si acizi grasi omega 3. Asadar, semintele de in nu ar trebui sa lipseasca din nicio cura de slabire, pentru ca acesti acizi inlatura pofta de mancare si, in acelasi timp, ajuta la arderea caloriilor.

Aceleasi seminte pot fi consumate si de catre persoanele care sufera de insomnii sau sunt supuse constant stresului. Semintele de in calmeaza organismul si relaxeaza. Femeile aflate in perioada menstruatiei ar trebui sa consume seminte de in pentru efectul lor calmant. La fel se poate proceda si in cazul persoanelor care sufera de migrene.

Beneficiile semintelor de in:

previne imbatranirii pielii, dar si a oaselor.

tenul va avea o stralucire aparte in urma consumului regulat de seminte de in

inlatura pofta de mancare si, in acelasi timp, ajuta la arderea caloriilor

ajuta persoanele care sufera de insomnii sau sunt supuse constant stresului.

calmeaza organismul si relaxeaza. Femeile aflate in perioada menstruatiei ar trebui sa consume seminte de

in pentru efectul lor calmant. La fel se poate proceda si in cazul persoanelor care sufera de migrene.

intaresc imunitatea corpului si previn bolile de orice tip.

recomandate mai ales in cazul bolnavilor de cancer de colon sau de san.

uleiul de seminte de in tratament eficient in lupta contra hemoroizilor

scad colesterolul si nivelul zaharului din sange

semintele de in au capacitatea de a mentine fierea intacta si sanatoasa.

////

Ce metode putem folosim pentru a adormi rapid

Un medic american sustine ca lipsa somnului creste nivelul cortizolului, hormon de stres. Wendy Bennett recomanda cateva metode care pot scadea perioada in care organismul se poate adapta pentru a adormi rapid. Majoritatea oamenilor subestimeaza importanta somnului, insa rezultatele studiilor care au analizat impactul acestuia asupra sanatatii noastre sunt copesitoare, spune Wendy Bennett, profesor la Facultatea de Medicina din Maryland, Statele Unite, specializata in prevenirea obezitatii. Specialistul a constatat ca lipsa de somn este legata de obezitate, depresie si boli de inima.

Evitati sa folositi telefonul cu cel putin doua ore inainte de culcare. Butonarea telefonului este obiceiul pe care il avem majoritatea dintre noi inainte de culcare, fara a fi constienti ca lumina albastra (inclusiv de la televizor si computer) inhiba eliberarea melatoninei si sporeste timpul de reactie si atentia, inlaturand somnul. „Evitarea folosirii gadget-urilor poate face o mare diferenta, deoarece lumina perturba ritmul circadian“, spune dr. Bennett. Incercati sa evitati luminile puternice (in special a telefonului) timp de doua pana la trei ore inainte de a merge la culcare.

Faceti o plimbare de cel putin 30 de minute inainte de a merge la culcare. „Mersul pe jos este activitatea pe care o recomand cel mai des pacientilor mei. Cand sunteti obositi, este cel mai bun antidot“, spune Bennett. Antrenamentele fac mult bine corpului, echilibrand starea de spirit, reducand riscul bolilor de inima, a unor tipuri de cancer si gestionand nivelul de zahar din sange. Un studiu recent a demonstrat ca 30 de minute de mers pe jos sau de jogging, de patru ori pe saptamana, scad la jumatate timpul necesar pentru a adormi.

Baie in lumina soarelui. Lumina soarelui stimuleaza starea de spirit, regland secretia hormonilor care controleaza ritmul circadian. „Fiecare celula din corpul tau raspunde ciclului zi-noapte, asa ca expunerea ochilor si corpului la lumina este o modalitate buna de a incepe ziua“, spune dr. Bennett.

Cinci minute de meditatie inainte de culcare. Studiile psihologice arata ca meditatia poate ajuta in noptile in care nu puteti dormi, demonstrandu-se ca lipsa somnului creste nivelul cortizolului, hormon de stres. „Una dintre cele mai mari cauze ale lipsei somnului este anxietatea, asa ca meditatia va fi utila“, spune dr. Bennett. Chiar si doar cinci minute de respiratie profunda pot scadea ritmul cardiac si tensiunea arteriala, adauga specialistul.

/////

Alimentele bogate in proteine care inlocuiesc cu succes carnea

Carnea a devenit optionala in contextul in care exista atatea surse de a ne alimenta sanatos. Din dorinta de a slabi sau pentru a duce un stil de viata mai sanatos, din ce in ce mai multi oameni aleg sa devina vegetarieni.

Iata o lista cu alimente bogate in proteine pentru vegetarieni, cu ajutorul carora se poate inlocui cu succes carnea.

Din cauza renuntarii la carne, vegetarienii se pot confrunta cu lipsa de proteina, care in timp poate duce la imbolnaviri dese, la o gandire incetosata, la dureri de muschi si articulatii sau la probleme cu parul sau unghiile.

In medie, o femeie are nevoie de 45 de grame de proteine pe zi, in timp ce un barbat are nevoie de 55 de grame de proteine zilnic.

Lista de alimente bogate in proteine pe care vegetarienii le pot consuma

Leguminoasele

Mazare, fasole, naut sau linte, toate sunt surse extrem de bogate de proteine pentru vegetarieni.

Pe langa proteine acestea mai sunt bogate si in fibre, acid folic si zinc.

Nucile si semintele

Nucile, semintele de dovleac si semintele de floarea soarelui sunt extrem de bogate in proteine, fibre si grasimi bune.

Alte simptome

Durere în piept

Durere de cap

Transpirații

Pierderea apetitului

Energie scăzută, oboseală

Confuzie (mai ales în cazul bătrânilor)

Simptomele pot varia, în funcție de pneumonia pe care o aveți, dacă este virală sau bacteriană.

În pneumonia cauzată de bacterii, aveți febră mare, transpirați, puls crescut. Buzele și unghiile pot avea o nuanță albăstruie, din cauza lipsei de oxigen din sânge. Pot apărea stări de delir sau confuzie.

Pneumonia virală se manifestă prin febră, durere de cap, dureri musculare, slăbiciune, apnee. Tusea se agravează și expectorați mucus. Dacă aveți cea mai mică bănuială că suferiți de pneumonie, trebuuie să vă prezentați de îndată la medic.

Din ce cauză poți face pneumonie?

O paletă vastă de germeni pot cauza pneumonia. Iată cele mai importante cauze:

Bacterii

Virusuri

Infecții microplasmice ( infecții respiratorii provocate de microorganisme denumite microplasme)

Infecții fungice

Poți fac pneumonie și dacă inhalezi diferite chimicale și agenți toxici

Cine are pneumonie virală riscă să o dezvolte și pe cea bacteriană. Este importantă stabilirea cauzei care a declanșat pneumonia, pentru a urma cel mai indicat tratament.

Cine sunt cei mai expuși riscului de a face pneumonie

Oricine poate face, dar aceștia cu precădere:

Persoanele cu vârste mai mici de 5 ani și cele peste 65

Fumătorii

Cei care au avut o infecție respiratorie recent

Persoanele care au suferit AVC, care suferă de demență, boala Parkinson sau alte afecțiuni neurologice și care pot determina inhalarea unui corp străin

Pacienții cu afecțiuni pulmonare cronice, cum ar fi fibroza chistică, BPOC, bronsiectazie.

Cei cu paralizie cerebrală

Cei cu boli grave, cum ar fi cele de inimă, ciroză sau diabet

Persoanele din aziluri și cămine

Cei care au trecut recent printr-o intervenție chirurgicală

Cei cu sistem imunitar slăbit, din cauza diferitelor afecțiuni.

// Inca un mit despre cancer a fost doborat

Administrarea vitaminei E si a betacarotenului nu protejeaza persoanele impotriva cancerului si a bolilor cardiace, a constatat un grup de cercetatori americani, intr-un raport publicat recent, informeaza AFP. Acest grup de cercetare, afiliat autoritatilor americane din domeniu, a actualizat un raport din 2003, adaugand vitamina E si betacarotenul pe lista suplimentelor care s-au dovedit deja ineficiente impotriva acestor doua boli, cancerul si bolile cardiace, care fac cele mai mari ravagii in Statele Unite.

Concluziile cercetatorilor americani se bazeaza pe mai multe studii stiintifice, conform carora vitamina E si betacarotenul nu sunt eficiente impotriva combaterii cancerului si afectiunilor inimii, iar in cazul betacarotenului, fac mai mult rau decat bine. „Nu exista niciun avantaj al administrarii de vitamina E, iar betacarotenul poate fi nociv deoarece creste riscul de cancer pulmonar la persoanele expuse acestui risc„, a afirmat copresedintele echipei de cercetare, Michael LeFevre. In ciuda avertismentelor regulate asupra efectelor nedovedite ale vitaminelor, numeroase persoane continua sa ia suplimente cu vitamine. De asemenea, in perioada 2007 si 2010, jumatate dintre americani au luat cel putin o data suplimente cu vitamine.

Uneori, femeile insarcinate sunt sfatuite sa ia suplimente care contin acid folic, iar persoanele in varsta, expuse fracturilor, sunt sfatuite sa ia vitamina D pentru intarirea oaselor. Echipa de cercetare recomanda, insa, o dieta echilibrata, din care sa faca parte fructe, legume, cereale integrale, lactate partial degresate si peste. Unul dintre efectele secundare frecvente ale beta carotenului este modificarea culorii pielii. Anumite parti ale pielii, precum talpile picioarelor, palmele si anumite zone de pe fata, pot deveni galbene, in cazul in care persoana respectiva ia suplimente de beta caroten. Acest efect secundar nu este periculos si dispare in cateva zile. Efecte secundare mai rar intalnite sunt durerile articulare si ametelile. De asemenea, anumite persoane pot avea scaune moi, altele pot observa aparitia unor vanatai pe corp sau sangerari neobisnuite. ///

////

Nu ignora niciunul dintre aceste șase simptome! Pot fi semnele cancerului de sân

Cancerul de sân. Statisticile sunt alarmante! O femeie din opt va fi diagnosticată cu cancer mamar și sunt mai mult de 3.1 milioane de femei cu istoric de cancer de sân numai în SUA.

Pentru americance, decesul cauzat de cancerul de sân este mai răspândit decât decesul cauzat de alte tipuri de cancer, dar al doilea ca pondere după cel pulmonar.

Dată fiind prevalența acestui tip de cancer atât în SUA, cât și în toată lumea, este crucial să știți cât mai multe lucruri despre cancer și de a ști să-l depistați în faze incipiente.

Tipurile de cancer de sân

Potrivit dr. David Weintritt de la National Breast Center Foundation, există două tipuri principale de cancer mamar.

Cancerele mamare sunt clasificate în două grupe principale: in situ (preinvazive) şi invazive. În cazul tumorilor in situ, cancerul rămâne aproape de localizarea de origine, în limitele ductelor sau lobulilor sânului. Tumorile in situ sunt cunoscute sub denumirea de carcinom ductal in situ sau carcinom lobular in situ.

Tumorile in situ pot uneori să capete o formă mai invazivă, de aceea de obicei se recomandă îndepărtarea pe cale chirurgicală. Cancerele in situ au un prognostic bun. Tumorile invazive se răspândesc la alte ţesuturi de la nivelul sânului şi în general au un prognostic mai puţin bun decât cancerele in situ.

Odată ce tumorile devin invazive, există un risc crescut de răspândire a cancerului în ganglionii limfatici şi către alte zone din organism. Cel mai des întâlnit tip de cancer invaziv, care se regăseşte în aproximativ 80% din cazuri este carcinomul ductal invaziv (sau carcinom inflitrant ductal). Următorul, reprezentând aproximativ 5-10% din cazuri este carcinomul lobular invaziv.

Principalele semne și simptome, care trebuie să vă alarmeze, NU LE IGNORAȚI și mergeți de îndată la control! Ca orice cancer, depistat în stadii incipiente, se poate trata cu succes.

Formațiune tare la nivelul sânului

Ganglioni limfatici măriți la nivelul axilei sau alte umflături ciudate

Dureri de sân care nu dispar

Schimbare la nivelul sânului: de formă, de mărime, de textură a pielii, de culoare a pielii

Apariția roșeței pe sân, iritație sau mâncărime

Micșorarea sau mărirea sânului

Schimbări la nivelul mameloanelor

Descuamări ale pielii sânului

Redirecționarea mamelonului

Dincolo de apariția unei umflături, simptomele de cancer de sân pot varia de la o persoană la alta.

Cunoaște-ți corpul și să nu-ți fie teamă să discuți cu un medic, să ceri informații și să îți argumentezi părerile și temerile. Este mult mai bine să te convingi că ești bine, este o ușurare să auzi că totul este în regulă, decât să ignori agresivul cancer mamar și să nu îl depistezi.

Căutați medici cu care să rezonați și inclusiv a doua opinie medicală, pentru a vă asigura că totul este sub control.

Potrivit medicului Anderson, aceștia sunt cei mai importanți factori de risc în cancerul de sân:

Vârsta (majoritatea cancerelor de sân apar la femeile cu vârste 50+, dar nu este exclus nici la femei mai tinere)

Istoricul familial (dacă mama, sora, fiica) s-au confruntat cu cancer ovarian sau mamar. Genele moștenite BRCA1 și BRCA2 sunt responsabile de 5-10% dintre cazurile de cancer de sân

Dacă ați avut menstruație înainte de vârsta de 12 ani

Dacă menopauza a apărut după 55 de ani

Dacă nu ați avut copii

Dacă ați făcut primul copil după vârsta de 30 de ani

Folosirea contraceptivelor orale

Folosirea tratamentului hormonal după menopauză

Obezitatea sau îngrășarea

Dieta bogată în grăsimi saturate

Sedentarismul

Consumul zilnic de alcool

Cum poate fi prevenit cancerul de sân

Reduceți drastic consumul de grăsimi saturate

Consumați acizi grași Omega3

Reduceți stresul

Practicați yoga și meditația

Faceți exerciții de respirație

Fiți iertători și recunoscători

Încetați să mai fumați. De tot. De azi!

Consumați cât mai puțin alcool

Dormiți suficient

Palpați-vă sânii lunar. Instalați o aplicație care vă monitorizează ciclul menstrual și veți primi notificări să nu uitați să vă examinați sânii.

Cunoașterea simptomelor și a metodelor de prevenție este foarte importantă. Informați-vă permanent.

////

Vitaminele care asigură sănătatea sistemului osos. Nu trebuie să îți lipsească din organism

Atunci când anumiți nutrienți din corp lipsesc, oasele devin fragile și sunt supuse riscului de a se rupe ușor. O serie de alimente însă pot crește rezistența oaselor și scad riscul de osteoporoză. Printre alimentele care contribuie la întărirea oaselor se regăsesc: lapte de soia, brânza tofu, sardinele, somonul, nucile, migdalele, mango, avocado, smochinele.

Calciu. Calciul este cel mai important element nutritiv pentru os, concret este esențial împotriva osteoporozei. Doza necesara de calciu este de aproximativ 1.000-1.300 mg de calciu pe zi și de regulă se ia din alimentație. Cele mai recomandate sunt iaurtul, laptele fără grăsimi, tofu, soia, fasolea albă, varza, broccoli sau migdale.

Vitamina D. Vitamina D este tot un nutrient important pentru menținerea sistemului osos în stare optimă. Mai ales acumularea calciului în organism nu se realizează fără vitamina D. Alimente bogate în vitamina D sunt: somonul, hering, macrou sau sardine, lapte, iaurt, ciuperci. Deficitul de vitamina D împiedică mineralizarea matricei osoase, ducând la osteomalacie, rahitism, deformări osoase și osteoporoză.

Vitamina C. Alimentele bogate în vitamina C permite corpului să producă colagen, o proteină importantă pentru rezistența oaselor. Trebuie să consumi căpșuni, portocale, lămâi, varză, roșii, conopidă.

Proteine. În cantități mari proteinele pot dăuna organismului, dar lipsa lor duce la apariția efectelor negative asupra sănătății oaselor. Cele mai indicate sunt: carnea slabă de curcan, pui, carne de vită sau fructele de mare, albușurile de ou, lactatele cu grăsimi puține, untul de arahide.

Potasiu. Un regim alimentar bogat în potasiu ajută la încetinirea declinului densității oaselor, fenomen caracteristic îmbătrânirii naturale a corpului. Pepenele galben, caisele, bananele, prunele, stafidele, avocado, salata verde, morcovii, roșiile și fasolea sunt bogate în potasiu.

Magneziu. Acesta are un rol important în tratarea osteoporozei. Magneziu se află în semințele de dovleac, în orezul brun, spanac, anghinare, cartofii dulci, fasole, semințele de susan sau de in.

Soia. Se pare că alimentele care conțin soia ajută la prevenirea fracturilor osoase.

Fluorul. Este foarte important pentru dezvoltarea scheletului osos. Principalele surse alimentare cu fluor sunt apa, ceaiul, cerealele, pâinea de secară, gălbenușul, ceapa, usturoiul, spanacul și roșiile.

Lactatele. Sunt esențiale pentru întărirea oaselor. De aceea, este bine să fie consumate zilnic.

/////

Fructele capabile să dea un restart organismului. Previn bolile de inimă, formarea cheagurilor de sânge și detoxifiază ficatul

Unele dintre cele mai gustoase fructe din lume, abundă în vitamine, sunt delicioase și se pot mânca și crude, și uscate, cu aceeași plăcere și aceleași beneficii.

Prunele sunt de-a dreptul miraculoase și este bine să urmăm câte o cură de câteva zile, pentru a beneficia la maxim de proprietățile lor.

Prunele sunt bogate în vitaminele A, B1, B2 şi C, minerale (sodiu, potasiu, calciu şi fier), precum şi în acizi organici, protide şi celuloză. Acestea ajută la eliminarea toxinelor, purificarea ficatului şi energizarea întregului organism. Bogăţia de fibre pe care le conţin accelerează tranzitul intestinal, aceasta făcând din prune unele dintre cele mai eficiente şi igienice laxative naturale!

Cei care nu pot ţine cura şi suferă de colon iritabil pot mânca 5-10 prune dimineaţa, pe stomacul gol, sau cu 30 de minute înainte de masă. De reţinut faptul că o mai mare saţietate se obţine dacă, pe lângă prune, se consumă şi o felie de pâine cu tărâţe.

În sezonul rece, găsim prune proaspete, de import. Dacă nu vă sunt pe plac, puteţi apela la cele uscate. În caz de constipaţie, acestea se înmoaie prealabil în apă, timp de şase-opt ore, apoi se consumă.

Previn ateroscleroza şi scad colesterolul

E bine de ştiut că prunele ajută inima să funcţioneze corect şi întăresc pereţii vaselor sangvine, ferindu-ne astfel de formarea periculoaselor cheaguri de sânge, de arteroscleroză, embolii pulmonare ori de anevrisme cerebrale.

De asemenea, consumul săptămânal de prune ajută la scaderea colesterolului rău.

Alungă oboseala şi nervozitatea

Cura cu prune, de trei zile sau de două săptămâni, alungă oboseala şi tratează stările de nervozitate, creşte eficienţa memoriei şi a capacităţii de concentrare. Din acest motiv, sportivilor de performanţă sau persoanelor cu un program solicitant li se recomandă prune sau suc/compot de prune ca desert la mesele principale ale zilei.

Menţin sănătatea ochilor

Studii din ultimul deceniu publicate în „Arhivele de Oftalmologie” şi în alte reviste medicale din lumea întreagă, dovedesc beneficiile consumului de fructe în prevenţia degenerescenţei maculare.

Prunele sunt bogate în vitamine care protejează ochii: betacaroten (precursorul vitaminei A), vitamina E (previne cataracta şi glaucomul), vitamina C.

////

Ce sa faci cand ai ochii obositi

Oboseala ochilor se poate manifesta in deverse moduri. Pot aparea pungile, umflaturile de sub ochi, se poate simti o senzatie de usturime sau de „nisip in ochi”, privirea poate fi incetosata sau poate focaliza mai greu. Ochii obositi pot genera si alte dureri, cum ar fi durerea de cap si pot pricinui o usoara senzatie de ameteala. in primul rand se va efectua un consult medical oftalmologic prin care se vor restabili diobtriile si se vor constata eventualele modificari. in cazul in care ochii se afla innt-o stare buna de sanatate, atunci motivele pentru care ne simtim privirea incetosata si ochii obositi sunt cele legate de activitatile noastre de zi cu zi si de modul in care le realizam. in acest caz se pot lua cateva masuri care ne vor ajuta ochii sa se simta bine.

Feliile de castravete pot fi folosite cu incredere. Vor hidrata foarte bine zona si vor diminua aspectul umflat. Se vor tine pe si sub ochi pana se incalzesc, dupa care se pot inlocui cu alte felii reci. O repriza de alternare cald-rece poate face minuni. Se poate pune podul palmei incalzit pe ochi. Senzatia de relaxare se va instala imediat. O compresa din bumbac umezita cu apa rece si pastrata cate cinci minute pe ochi, va diminua oboseala. in cazul lucrului cu monitorul unui calculator se impun cateva masuri care pot ajuta foarte mult. Monitorul trebuie privit putin in jos, nu in sus, nu la nivelul ochilor. Distanta dintre ochi si monitor va fi de 50 de centimetri, iar folosirea ochelarilor de distanta este de evitat.

Alte masuri care se pot lua pentru a ne menaja ochii sunt purtarea ochelarilor de soare atunci cand lumina este foarte puternica, folosirea unei lumini suficiente in timpul cititului care va cadea direct pe foaie si evitarea becurilor fluorescente in favoarea folosirii celor normale. Daca efectuam activitati care ne solicita foarte mult ochii, necesitand focusare permamenta este indicata aplicarea unei pauze de cateva secunde la fiecare 20 de minute, pauza in care ne vom juca cu vederea incercand sa privim obiectele aflate in departare. Asupra ochilor se poate interveni si cu picaturi pentru ochi, lacrimile artificiale, produs care se gaseste in farmacii si care va inlatura senzatiile neplacute generate de oboseala si de suprasolicitare.

/////////// Vitamina C nu te ajuta cand esti racit

Contrar credintelor populare, vitamina C nu vindeca raceala. Desi vitamina C este un supliment extraordinar care stimuleaza sistemul imunitar pentru a preveni raceala, daca ai racit, aceasta nu te ajuta cu nimic.

Potrivit unui studiu realizat pe 11.000 de adulti, s-a constatat ca suplimentarea dozei de vitamina C nu reduce incidenta racelilor sau a infectiilor tractului respirator superior la majoritatea adultilor. Vitamina C are insa un rol protector, diminuand riscul de a contracta o raceala la persoanele foarte stresate sau care nu au o dieta adecvata. Cu toate acestea, odata aparute simptomele unei raceli, vitamina C in scop terapeutic nu are niciun efect asupra duratei sau severitatii bolii.

Iata care sunt remediile naturale care te ajuta sa scapi de raceala: Zinc – Zincul este un mineral esential, cu un rol foarte important in imunitate. Consumul de zinc din alimente sau din suplimente are efecte atat asupra sistemului imunitar, cat si asupra duratei bolii. Specialistii spun despre zinc ca este cea mai eficienta metoda de tratament a racelii comune. Alimente care contin zinc sunt: seminte de dovleac, seminte de susan, seminte de floarea soarelui, seminte de pin, fasole neagra, crabi, stridii.

Extract de soc – Sucul de soc inhiba virusul gripal si reduce durata simptomelor bolii. in plus, stimuleaza sistemul imunitar sa lupte impotriva virusului. Socul are si un efect antiinflamator si reduce congestia sinusurilor. Socul poate fi consumat atat ca suc, sirop, tinctura sau capsule. / Ghimbir – Studiile de specialitate au relevat faptul ca ghimbirul lupta impotriva virusurilor care afecteaza tractul respirator. Indiferent de forma in care este consumat (pudra, ceai sau crud), ghimbirul este la fel de eficace in cazul racelilor.

///////////////////////////////////////

Comunismul s-a lepădat de Biserică. Biserica s-a lepădat de comunism? Petre Ţuţea despre ruşi… Fabianismul – prima falangă a neomarxismului;Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial; Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste – Imperiul financiar mondial; Băncile fac profituri grele în vremuri de criză…Minciunile sataniștilor globaliști din ultimii 60 de ani! Cum conduce spectrul comunismului lumea: Concluzie…

////////////////////////////////////////////

Cum conduce spectrul comunismului lumea: Concluzie

De-a lungul istoriei, omenirea a avut parte de splendoare și glorie, dar a suferit și nenumărate episoade tragice și dezastruoase. Privind înapoi, constatăm că rectitudinea morală determină guvernarea curată, puterea economică, strălucirea culturală și prosperitatea națională; degenerarea morală conduce la căderea națiunilor și la dispariția întregii civilizații.

Astăzi, omenirea a atins apogeul bogăției materiale, dar se confruntă cu provocări fără precedent cauzate de dezastrul adus de comunism. Scopul final al comunismului nu este acela de a stabili un paradis pe pământ, ci de a distruge omenirea. Natura comunismului este aceea a unui spectru malefic, deformat de ură, degenerare și alte forțe elementare din univers. Din ură, a sacrificat peste 100 de milioane de oameni, a călcat în picioare câteva mii de ani de civilizație extraordinară și a corupt moralitatea umană.

Spectrul comunist a făcut aranjamente atât pentru Est, cât și pentru Occident, adoptând diferite strategii în diferite țări. În Est, el a sacrificat nemilos oamenii și i-a forțat să devină atei. În Occident, comunismul a ales un traseu alternativ. S-a infiltrat în societate sub o forma secretă, seducând oamenii să-și abandoneze credința și valorile morale tradiționale.

Folosind regimuri comuniste, organizații, tovarăși de drum, complici și agenți dubli, comunismul a adunat elemente negative prezente în lumea umană pentru a acumula o putere colosală. Cu această putere, el a subminat și și-a stabilit controlul în toate sferele sociale, inclusiv în politică, economie, drept, educație, media, artă și cultură. Omenirea de azi se află într-o situație critică.

Privind retrospectiv la ultimele două secole ale dezvoltării sociale, se pot observa, cu claritate, motivele care au contribuit la triumful comunismului. Când oamenii se complac în plăcerile materiale aduse de progresul tehnologic și permit răspândirea ateismului, ei resping mila divină și se predau maleficului. După ce o mare parte a omenirii s-a îndepărtat de tradițiile stabilite de divinitate, ea este ușor de înșelat de către comunism și de numeroasele sale permutări ideologice, precum socialismul, liberalismul și progresivismul.

Cultura tradițională este singurul mijloc pentru omenire de a-și menține moralitatea și a-și câștiga mântuirea, în ultimele momente ale epocii finale. Aceasta este singura garanție. Cu toate acestea, odată cu atacarea constantă a culturii tradiționale și respingerea adevărurilor morale de bază, legătura dintre om și divinitate s-a întrerupt. Omul nu mai poate înțelege învătătura divină, iar răul și-a instaurat supremația provocând dezastru în lume. Când moralitatea umană cade sub standardele de bază cerute ființelor umane, Divinitatea, cu mare părere de rău, trebuie să abandoneze omenirea. Diavolul îi va conduce, apoi, pe oameni în abisul damnării.

Dar, ajungând la extrem, situația trebuie să se schimbe. Este un principiu etern în tărâmul uman că răul nu poate înfrânge niciodată binele. Victoria de moment a comunismului este un fenomen temporar, provocat de diavol, care a intimidat oamenii prin puterea lui iluzorie și ispitele înșelătoare. Cu toate că omul este imperfect, el poartă în natura sa bunătatea, virtutea și curajul moral care au fost cultivate și moștenite de secole și milenii. În aceasta se află speranța lui.

Evenimentele globale se dezvoltă într-un ritm incredibil. Neprihănirea este în ascensiune, iar oamenii lumii se trezesc.

În China, milioane de oameni s-au opus, în mod pașnic, conducerii tiranice a Partidului Comunist Chinez, rămânând statornici în credința și moralitatea lor. Inspirați de seria editorială Nouă Comentarii Despre Partidul Comunist, mai mult de 300 de milioane de chinezi au renunțat, cu curaj, la legăturile lor cu PCC și organizațiile sale afiliate, prin actul “tui dang” sau “părăsirea partidului”. Tot mai multe persoane decid sincer, din inimă, să se elibereze de cătușele comunismului. Astfel, dezintegrarea Partidului Comunist Chinez se desfășoară deja.

Sfârșitul Partidului Comunist este un aranjament divin. Dacă liderii Chinei vor lua măsuri pentru a dezmembra Partidul, li se vor oferi toate condițiile pentru o tranziție curată. În viitor, ei vor câștiga autoritatea adevărată – cea acordată de divinitate. În cazul în care refuză, cu încăpățânare, să facă această alegere, ei vor avea aceeași soartă ca partidul, alăturându-i-se în căderea sa definitivă.

Lumea trăiește o renaștere a culturii tradiționale și a moralității prin alinierea la valorile universale ale adevărului, compasiunii și toleranței. În prim plan în această renaștere este compania Shen Yun Performing Arts, ale cărei turnee se pot vedea pe cinci continente. Prin intermediul dansului chinezesc clasic, Shen Yun aduce aceste valori audiențelor din întreaga lume.

Occidentul a început să recunoască infiltrarea comunistă și subminarea culturii tradiționale care a avut loc în ultimul secol. Curățirea elementelor comuniste și a culturii moderne degenerate a început în multe domenii, printre care cel juridic, legislativ, educație și relații diplomatice. Guvernele multor țări devin din ce în ce mai vigilente împotriva regimurilor comuniste și a factorilor lor de decizie, stăvilind, în mare măsură, influența comunismului pe scena globală.

Comunismul nu este un dușman care poate fi învins de forța militară. Pentru a elibera lumea de el, trebuie să începem prin purificarea noastră, din interior. Li Hongzhi, fondatorul Falun Dafa, a scris în articolul său “Liniștiți exteriorul prin cultivarea interiorului”:

“Dacă oamenii nu apreciază virtutea, lumea va fi în mare haos și va fi scăpată de sub control; fiecare va deveni dușmanul celuilalt și vor trăi fără fericire. Trăind fără fericire, ei nu se vor teme de moarte. Lao Zi a spus; “Dacă populația nu se teme de moarte, la ce bun să-i ameninți cu moartea?” Acesta este un mare, iminent pericol. O lume pașnică este ceea ce oamenii nădăjduiesc. Dacă în acest moment un număr excesiv de legi și decrete sunt create pentru a asigura stabilitatea, vor sfârși prin a avea efectul opus. Pentru a rezolva această problemă, virtutea trebuie să fie cultivată peste tot în lume – numai în felul acesta poate fi problema rezolvată în mod fundamental. Dacă oficialii sunt altruiști, statul nu va fi corupt. Dacă populația prețuiește cultivarea sinelui și creșterea virtuților și dacă atât oficialii cât și civilii exercită stăpânirea de sine în mințile lor, întreaga națiune va fi stabilă și susținută de popor. Fiind solidă și stabilă, națiunea va intimida, în mod natural, dușmanii din afară și pacea va domni, astfel, sub ceruri. Aceasta este munca unui înțelept”.

Creatorul milostiv a vegheat mereu asupra omenirii. Dezastrele apar atunci când omul trădează divinitatea, iar umanitatea poate fi salvată numai prin revenirea la moștenirea divină. Atâta timp cât rămânem nemișcați și vedem prin lucrurile de fațadă, păstrăm adevărata compasiune în inimi, respectăm standardele divine pentru a fi umani, reînviem valorile tradiționale și ne întoarcem la cultura tradițională, Divinitatea va elibera omenirea de malefic. Tentativele comunismului de a corupe și distruge omenirea se vor termina în eșec.

Ar trebui să avem recunoștință față de Creator. Divinitatea ne-a dat mijloacele de a ne elibera de capcanele maleficului, stabilind pentru noi calea de întoarcere la tradiție și la Divin. La acest moment, dacă omenirea va merge pe această cale sau nu, este ceva ce ne privește pe noi toți.

Capitolul 18 (II)

Cum conduce spectrul comunismului lumea: Concluzie

/////////////////////////////////////////

Minciunile sataniștilor globaliști din ultimii 60 de ani!

Anii ’60 – Petrolul va dispărea în următorii 10 ani!

Anii ’70 – O nouă eră glaciară va începe pe pământ în următorii 10 ani!

Anii ’80 – Ploile acide vor distruge toate culturile în următorii 10 ani!

Anii ’90 – Stratul de ozon va fi distrus în următorii 10 ani!

Anii ’2000 – Ghețarii se vor topi în următorii 10 ani!

Nimic din toate acestea nu s-a petrecut!

Cei care au combătut știinţific aceste apocalipse „știinţifice” au fost etichetaţi drept „conspiraţioniști”, la fel ca cei care din 2020 până azi NU cred în povestea covid și eficienţa serurilor ARNm. Dovezi cu adevărat știinţifice sunt nenumărate!

Citiți și:

Noi rapoarte: Decesele subite au explodat în Germania odată cu vaccinul covid: Mai mult de 80 de persoane mor brusc și misterios în fiecare zi

Un studiu recent publicat în Vaccines Journal demonstrează că proteina Spike rămâne în inimă și în creier după vaccinarea anticovid

Minciunile sataniștilor globaliști din ultimii 60 de ani!

/////////////////////////////////////////

Băncile fac profituri grele în vremuri de criză

Trecerea la sistemul internațional de raportare financiară (IFRS) a fost pretextul așteptat de bănci ca să își ascundă mai bine, cu costuri minime, scheletele din dulap • Instituțiile de credit au „eliberat” 2,3 miliarde euro blocați ca aprovizioane pentru credite neperformante • Banii vor ieși din țară, către băncile-mamă.

Sistemul bancar stă pe un butoi de pulbere: piața imobiliară. O structură fragilă, care susține credite de 40 de miliarde de euro. Aceasta nu este o noutate nici pentru guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, nici pentru bancheri și nici pentru populație. Noutatea este că, în subsolul eșafodajului financiar, la nivelul executărilor silite, adevărata valoare a „activelor toxice” ale băncilor începe să iasă la iveală.„magia” contabilă care ține afacerile băncilor din România în picioare pe un teren deosebit de accidentat: clientul.

Valoarea imobilelor executate silit, depreciată cu 75%

Pe 27 septembrie, orele 14.00, la sediul executorului judecătoresc Samoilă Liliana va avea loc vânzarea la licitație a unei garsoniere din București, pentru un credit de 37.656 de euro încheiat cu Banca Comercială Română (BCR). Până acum, nimic deosebit. Însă prețul de pornire este de 10.875 de euro, reprezentând 75% din valoarea de circulație a imobilului, conform raportului de evaluare al expertului. La prima licitație nu s-a prezentat nimeni. Pe 26 septembrie, orele 13.30, de această dată la sediul executorului judecătoresc Andrei Eugen, va avea loc o altă licitație pentru recuperarea sumei de 250.000 de euro, conform unui credit acordat de BCR. Este vorba despre o vilă modernă din Otopeni, cu regim de înălțime P<2, evaluată la 399.000 de lei (90.000 de euro). Prețul de pornire: 299.000 de lei (circa 67.000 de euro), licitația fiind la al doilea termen. Pe 25 septembrie, ora 11.00 , Biroul executorilor judecătorești Asociați Lex, anunță executarea garanției ipotecare pentru un credit de 355.000 de euro acordat de Banca Transilvania. Proprietatea scoasă la licitație este un apartament de patru camere din București, zona Parc Bazilescu, evaluat acum la 237.000 de euro. Licitația pornește de la 177.000 de euro, pentru că la primul anunț nu s-au găsit investitori interesați. Sunt doar câteva exemple din „fișele” executărilor silite care se găsesc la Registrul Executărilor Silite.

Clienții băncilor, „disciplinați” cu forța

Realitatea de la firul ierbii este contrazisă, însă, de contabilitatea optimistă a băncilor. Aceasta a trecut printr-o operație estetică odată cu trecerea la IFRS. Noul sistem „permite scoaterea în afara bilanțului a unor credite în condițiile stabilite de bancă pe baza rațiunilor economice: costuri, probabilitate de recuperare etc. Acum trebuie să le păstrezi în bilanț, provizionate, până la epuizarea căilor legale de recuperare, chiar dacă știi că probabilitatea de recuperare este zero. Trecerea la IFRS ar ajuta la «curățarea» bilanțurilor de credite neperformante și costuri inutile”, a declarat Vladimir Kalinov, vicepreședinte executiv al Raiffeisen Bank responsabil cu divizia Risc. Este divizia cel mai greu încercată dintr-o bancă: clienții dau semne de oboseală, iar nivelul creditelor neperformante a ajuns la 20% în întregul sistem bancar, cel mai mare procent din UE după Grecia și Irlanda.

Labirintul cifrelor și minotaurul profitului

Noile criterii de raportare contabilă au adus profituri substanțiale băncilor. BRD a raportat un profit de 14 milioane de euro (cu 58% mai mare decât în primul semestrul din 2012), la fel și Banca Transilvania (41 milioane de euro). Însă de departe, profitul-record a fost înregistrat de BCR, cea mai mare bancă de pe plan local, însă și prima la categoria credite neperformante (29% din portofoliu, adică circa 3,33 miliarde euro). Astfel, BCR a reușit ca după mai multe trimestre de pierderi istorice să raporteze în primul semestru un profit de 556,7 milioane lei (126,8 milioane euro), după ce, în perioada similară din 2012, a avut o pierdere de 548,5 milioane lei (124,9 milioane euro). „Prima jumătate a anului ne-a confirmat faptul că scăderea costurilor de risc este calea către profitabilitate”, a declarat Bernd Mittermair, Chief Financial Officer al BCR. Profitul a ieșit la iveală după ce BNR și FMI au convenit să nu impoziteze profiturile rezultate din trecerea la IFRS.

Ilie Șerbănescu: „Băncile au avut profituri, dar nu le-au raportat ca atare”

„Provizionând după standardele IFRS, băncile au degajat resurse. Aceste resurse vor lua calea străinătății. Băncile au avut profituri anterior, la fel și BCR. Nu le-au mai raportat ca profituri. Asta e altceva. Dacă rambursează banii la băncile mamă apare că nu mai au profituri. Domnul Isărescu știe toate acestea. Bine. Și nu numai că le acoperă, le și legitimează”, ne-a declarat analistul economic Ilie Șerbănescu. Contabilitatea băncilor rămâne o ecuație cu multe necunoscute pentru analiști. „Nu pot spune cu certitudine ce se va întâmpla în contabilitatea băncilor, pentru că nu sunt la curent cu chestiunile de nuanțe, în special în cazul trecerii de la o formă de raportare contabilă la alta. Cert este că BCR-ul a raportat pierderi pe anul trecut, deși banii erau OK, bine mersi și asta pentru că și-a constituit provizioane cu bani care puteau să dispară cu totul sau să nu dispară. Evident, nu au dispărut cu totul …o parte sigur, le-au șters, le-au scos din bilanț pentru că asta este… credite neperformante și așa mai departe”, a explicat, pentru ZIUAnews, analistul Lucian Davidescu.

Radu Golban: „este o formă de iobăgie a creditelor”

„Așa cum e posibil să manipulezi cifrele privind șomajul prin schimbarea modului de calcul, la fel e posibil să modifici situațiile contabile ale băncilor din schimbarea formulelor de calcul”, a spus, pentru ZIUAnews, Radu Golban – economistul care a descoperit datoria Germaniei către Rom=nia. „În România primul lucru care asigură și în viitor un profit acestor bănci, în ciuda creditelor neperformante, în ciuda activelor toxice, este faptul că în România nu există falimentul personal. Acest punct este piesa de rezistență a situației. Alte țări europene au o astfel de legislație. În România, datornicul poate fi urmărit oricând. Este o formă de iobăgie a creditelor”, a adăugat Golban. Devalorizarea garanțiilor imobiliare nu afectează deocamdată profiturile băncilor, pentru că, adaugă economistul, riscul e ca un sac pe care îl duci în spate. „Cu cât îl duci mai mult și cu cât poți onora angajamentele, sacul acela crește tot mai mult. Riscul crește tot mai mult. Și cu riscul crește dobânda pentru finanțarea acestui risc. Dacă ne uităm, de pildă, la falimentele de stat – cum a fost cazul Argentinei sau cel al Rusiei – când țara intră în incapacitate de plată ea poate obține pe piața internațională credite mult mai ieftine. De ce? Pentru că aceste credite nu mai sunt afectate de un risc din trecut.

Paradoxal, rău platnicii pun umărul la profitul băncii

A avut loc un reset. Și atunci dobânda e mult mai mică decât ultima dobândă înainte de faliment”, a mai explicat Golban.

Mecanismul care generează profitul băncilor se bazează pe faptul că aceste costuri de risc, chiar în cazul activelor toxice, cresc. Cu cât mai mulți oameni au întârzieri, dar nu pot intra în incapacitate de plată, costurile acestor dobânzi cresc. „Bancherii pot reduce o parte a acestor costuri de risc reevaluând în activele lor imobile. Pot spune că a crescut sau că s-a menținut prețul. Dacă imobilele nu sunt scoase pe piață, ci rămân în portofoliu, ei le pot aduce din condei. Și să arate că nu se justifică un cost de risc mai mare”, a adăugat economistul. În acest context, cheia de boltă a profiturilor din sistemul bancar este una singură: „disciplinarea” cu forța a creditorilor epuizați financiar.

Forța este negociată cu Fondul Monetar Internațional și inclusă în Planul de reformă a României, pactul Euro Plus, adoptat de Cabinetul Mihai Răzvan Ungureanu în aprilie 2011.

Fraza-cheie sună așa: „neadoptarea inițiativelor legislative privind falimentul persoanelor fizice sau de recuperare a creanțelor, care ar putea submina disciplina debitorilor”. Tot în 2011, în urma discuțiilor cu FMI, autoritățile române au fost de acord ca profiturile băncilor rezultate din trecerea la noul sistem de raportare contabilă să nu fie impozitate.

Justiția, pusă la colț de dragul băncilor

Anul acesta, autoritățile au blocat legislația de protecție a consumatorului față de clauzele abuzive ale băncilor. „De ce au acceptat autoritățile române să se dea curs doar unor decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – în procesele privind clauzele abuzive? Pentru ca băncile să nu înregistreze pierderi. Din punctul meu de vedere acest lucru e o mare jignire la adresa justiției. Eu nu știu de ce nu se sesizează DNA. E o amenințare la adresa independenței justiției. Nu sunt bune Curțile de Apel și Tribunalele, ci doar ÎCCJ pentru abuzurile băncilor?”, ne-a declarat analistul economic Ilie Șerbănescu. În scrisoarea pe care Executivul ar urma să o trimită în toamnă către FMI, Guvernul și-ar asuma ca procesele pe clauzele abuzive din contractele de credit să se judece la nivelurile superioare ale instanțelor, iar deciziile instanțelor de anulare sau amendare a acestor clauze nu ar urma să fie retroactive. http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/bancile-au-facut-profituri-de-sute-de-milioane-de-euro-in-2013-dintr-o-intorsstura-de-condei-100776

Băncile străine scot din România câte un miliard de dolari pe lună

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/186623.html Imperiul financiar mondial

Puterea banului a ajuns sa controleze toate sferele societatii. Banul dicteaza, ucide, distruge si înrobeste. Printr-o propaganda abil utilizata, banul s-a transformat dintr-un mijloc într-un scop în sine. Iar ceea ce este mai important si mai important este faptul ca întreg capitalul a ajuns sa fie acumulat în câteva mâini care dicteaza totul.

Interese politice si financiare În deceniile anilor 1970 si 1980, bancile mici locale au fost cumparate de catre banci mari în cadrul fiecarui stat din Statele Unite: apoi acestea au fost la rândul lor cumparate de suprabanci din New York, astfel încât o mâna de banci detine absolut toata averea. În 12 state, de exemplu, de la New England pâna la South Carolina, 3 suprabanci din New York detin 85% din toata averea bancilor. Dar toata averea natiunii este controlata de Banca de Rezerva Federala (Federal Reserve Bank). Opt dintre principalii proprietari ai acestei suprabanci care stapâneste America sunt: Bancile Rothschild din Londra si Berlin; Banca Fratii Lazard din Paris; Banca Israel Moses Seif din Italia; Banca Warburg din Hamburg si Amsterdam; Banca Fratii Lehman, Banca Kuhn Loeb, Banca Chase Manhattan si Banca Goldman Sachs, toate din New York. Banca Chase Manhattan îi apartine lui Rockefeller; restul apartin celor al caror nume îl poarta, adica lui Rothschild, Kuhn, Loeb, etc. Aceste banci particulare(cuvântul „federal” din numele bancii este o minciuna de aruncat praf în ochii publicului) detin sistemul monetar al Statelor Unite prin actiunile pe care le detin cei aproximativ 300 de actionari, proprietarii bancilor sus-numite, care toti se cunosc între ei si sunt uneori înruditi. Cea mai mare influenta asupra vietii economice americane o are, prin mecanismul acesta, familia Rothschild care, începând ca telali si camatari de cartier la Frankfurt, prin asocierea cu societatile oculte (francmasoneria) au devenit în decurs de doua secole stapânii bogatiilor lumii si promotorii Noii Ordini Mondiale. Pe la 1820 cinci frati Rothschild stapâneau sistemul bancar din Franta, Anglia, Austria, Italia si Germania, si bancherii asociati lor au prosperat, iar cei nealiniati au disparut din aceste tari. Spre sfârsitul secolului XIX, bancherii Rothschild au intrat în finantele Statelor Unite, prin bancherii Warburg din Germania, care erau partenerii bancii Kuhn si Loeb din New York. Paul Warburg a fost primul presedinte la Federal Reserve System. J. P. Morgan li s-a asociat, caci familia lui sprijinise conspiratia masonica si guvernul mondial înca din anii 1770, când ruda lui Morgan, Alexander Hamilton, devenise primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite. Familia Rothschild a finantat si înscaunat dinastii financiare ca Rockefeller (monoplul petrolului), Carnegie (monopolul otelului), Harriman (caile ferate). Casatorindu-se între ei, acestia formeaza de-acum o unitate atât biologica cât si financiara. Prin 1970, bancile controlate de Rockefelleri detineau un sfert din avutul ce-l detin bancile din America si 30% din tot ce detin societatile de asigurare. Încercarile de a-i împiedica pe acestia sa acapareze toata industria si finantele Statelor Unite (în 1911, în 1966, în 1975) au esuat si i-au costat viata pe oamenii lucizi si cinstiti ca reprezentantul Louis McFadden, otravit la New York sau reprezentantul Larry McDonald, asasinat în avionul coreean 007, la 31 august 1983, deasupra spatiului aerian sovietic; sau senatorii John Heinz si John Tower, amândoi decedati în misterioase accidente de avion particular. Motivatii ascunse Urmarind filiera de înrudire si de finantare schitata sumar aici, se cristalizeaza elita bancherilor internationali care, în strânsa colaborare cu conspiratia societatilor oculte, creeaza Noua Ordine Mondiala. Ce-i motiveaza pe membrii acestei elite bancare în distrugerea planificata a culturii, economiei, religiei, spiritualitatii, vietii turmelor de oameni, a „celorlalti”? Raspunsul îl da Rockefeller însusi: întrebat de ce doreste sa candideze la presedintia Statelor Unite, el a raspuns cu candoare: „Ce altceva mi-a mai ramas de dorit, când am totul?” Dar unii autori cred ca Rockefeller nu e decât o marioneta în mâinile altora, ca si francmasonul Clinton sau oricare alt presedinte american; caci de doua ori era sigur ca va fi presedinte si totusi coruptia electorala si orchestratia mass-mediei n-au fost dirijate astfel încât sa fie el „cel ales”. Familia Rothschild are caile ei misterioase; Meyer Amschel, telalul si camatarul care a fondat imperiul Rothschild la Frankfurt delapidând cele circa 3 milioane platite de guvernul britanic landgravului de Hesse-Cassel, pentru tinerii germani trimisi sa suprime revolutia americana, avea si functia de rabin (vezi „Jewish Encyclopedia – Enciclopedia iudaica”, vol. X, p. 499 si urmatoarele, dupa George Armstrong, „Rothschild Money Trust – Trustul Monetar Rothschild”, 1940, p. 21). La congresul din 16 iulie 1782 al Lojei Masonice de la Wilhelmsbad, care fusese complet infiltrat de „iluminatii” lui Adam Weishaupt, s-a hotarât sa se mute cartierul general al francmasoneriei contopite cu „iluminatii” din Bavaria la Frankfurt, care de-acum era fortareata lui Rothschild, si din acel oras aceste doua forte par sa fi început sa colaboreze, subordonate acelorasi stapâni. Statele Unite ale Americii par sa fi fost de la începuturi bastionul acestei subversiuni subterane, în ciuda repetatelor avertismente ale presedintilor si patriotilor americani ca George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, care se banuieste ca a fost asasinat tocmai pentru ca se opunea planurilor Noii Ordini Mondiale. Bineînteles, povestile despre asasinarea lui Lincoln, date publicitatii pentru consumul maselor si predate în scoli sunt la fel de „adevarate” ca si istoria românilor scrisa de Mihai Roller. Colonelul Edward Mandell House, care era creierul presedintelui american Woodrow Wilson, era, dupa parerea lui Gary Kah, un agent al „cartelului Rothschild-Warburg-Rockefeller” . „Toti – o apa si-un pamânt” Gary Kah face o paralela între conspiratia subversiva a „iluminatilor” francmasoni si Consiliul pentru Relatii Externe, CFR-ul, care-l duce la concluzia ca ambele organizatii lucreaza în acelasi mod, cu aceleasi mijloace, în acelasi scop: pentru a instaura dominatia unei elite asupra tuturor popoarelor lumii pe care le vor degrada, aducându-le la rangul de vite umane. Cu acest scop se infiltreaza în guvernele si structurile administrative si statale ale popoarelor, lucrând în cel mai mare secret si punând accentul pe siluirea mintii victimelor. La pagina 182 din raportul anual al CFR-ului pe anul 1990 se accentueaza faptul ca membrii CFR-ului n-au voie „sa publice spusele cuiva indicând sursa în ziare, sa le repete la radio sau televiziune sau de pe un podium sau în cadrul unei lectii sau sa le scrie în afara unei comunicari interne între ei cu circulatie limitata, în nici o publicatie… participantii la sedinte n-au voie sa transmita spusele cuiva vreunui reporter… sau unde exista vreun risc sa fie larg distribuite sau publicate”. Gary Kah arata ca CFR s-a infiltrat în partidul democrat al Statelor Unite în anii 1920-30 si în Partidul republican în anii 1940, astfel încât cele doua partide sunt de fapt filialele aceleiasi organizatii; si, odata cu cel de-al doilea razboi mondial, s-a infiltrat si a preluat functiile guvernului în America. La înfiintarea Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) în 1945, din 14 membri ai comitetului fondator, 10 erau membri în CFR. Terenul pe care s-a construit sediul ONU, asezat la New York, a fost donat de John D. Rockefeller, Jr. Secretarii generali ai ONU au caziere ciudate: Alger Hiss a fost spion sovietic în guvernul american; U. Thant îl lauda pe Lenin mai presus decât pe oricine; Kurt Waldheim a fost soldat nazist. Dar despre Hitler, care avea un bunic evreu si o amanta evreica (Eva Braun), se spune ca, alarmat la gândul ca ar putea fi santajat cu acel bunic evreu, i-a ordonat lui Hans Frank sa-i studieze genealogia. Circula zvonul ca bunica lui Hitler, Maria Anna Schickelgruber, din Waldvietral în Austria, ar fi ramas gravida cu tatal lui Hitler, Alois, pe când era servitoare în casa baronului Rothschild din Viena si ca acesta din urma era tatal adevarat a lui Alois si bunicul lui Adolf Hitler. Hans Frank i-a raportat lui Hitler ca bunica lui Hitler l-a conceput pe tatal lui Hitler, Alois, pe când era servitoare la Graz, în casa unui evreu. Alois n-a fost niciodata recunoscut drept copil al celui cu care bunica lui Hitler s-a maritat ulterior. S-a discutat mult daca într-adevar era Hitler nepotul nelegitim a lui Rothschild sau al altui evreu; faptul cert este ca el credea ca este, si ca bancherii Rothschild i-au acordat un sprijin imens ca sa acapareze puterea în Germania. Hitler a început razboiul invadând Austria, unde s-a grabit în primul rând sa distruga toate urmele descendentei tatalui lui. Dar principalul sprijin l-a primit Hitler de la I. G. Farben, cartel care sprijinea socialismul si era în strânsa cooperare cu Standard Oil din America, compania lui Rockefeller. Comunitatea Europeana, Rusia si ONU Cum pe la jumatatea secolului nostru natiunile se opuneau înca integrarii totale în unica gloata mondiala, conducatorii din umbra au înfiintat în 1954 grupul Bilderberg cu scopul de a realiza integrarea economica a Europei, lucru dorit asa de fierbinte de români, care în majoritatea lor nu stiu ca integrarea economica a Europei nu înseamna nimic altceva decât întinderea comunismului si în Europa Occidentala si permanentizarea structurilor comuniste în Europa Rasariteana. Grupul Bilderberg cu cei aproximativ 100 de membri ai sai, recrutati din vârfurile puterii financiare, a fost finantat masiv de catre fundatiile Rockefeller si Ford. Prima lui realizare a fost Piata Comuna Europeana, care se preconiza sa devina o uniune politica, la 31 decembrie 1992. Dar, cum zice Douglas Reed, unul dintre cei mai talentati, mai inimosi si mai lucizi scriitori ai secolului nostru: la mare pericol Dumnezeu le da popoarelor câte o scânteie de inspiratie. Tot anul 1993 a fost punctat de zvârcoliri ale natiunilor europene prinse în capcana, care se împotrivesc unificarii Europei. Practic, toti americanii care participa în Grupul Bilderberg sunt sau au fost membri în CFR. O alta organizatie-sora este Clubul de la Roma, înfiintat în 1968, care numara mai putin de 100 de „oameni de stiinta, educatori, economisti, umanisti, industrialisti, si oameni care ocupa functii în guvernul national si international” cum zic chiar ei, fara sa explice unde sunt birourile guvernului international, si unde ei sunt „international civil servants” („functionari ai guvernului international”). Participantii americani din acest club includ membrii CFR-ului si ai familiei Rockefeller. Sarcina clubului de la Roma este unificarea întregii lumi, deci s-ar parea ca acest club este deasupra grupului Bilderberg. La 17 septembrie 1973 un raport al acestui club arata ca globul pamântesc a fost împartit în 10 regiuni administrative, care se afla deocamdata în stare de flux si nu corespund cu nici un fel de granite nationale. În 1973 aceste regiuni se chemau „regate” („kingdoms”). În 1974 a fost republicat acelasi raport, dar cuvântul „regate” a fost omis. Ceea ce îl alarmeazapa Gary Kah în raportul acestui club despre activitatea guvernului international este fundamentul lui satanic-ocult, adica faptul ca se bazeaza pe religia „New Age – Noua Era”. La pagina 42 a cartii sale, Gary Kah reda harta lumii cu cele 10 regiuni formulate de Clubul de la Roma, unde se vede clar ca regiunea numarul cinci ocupa întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice cu toate tarile socialiste satelite înglobate în ea; adica România nu este o tara ci o parte din regiunea 5, Rusia. Asa arata harta lumii la ora aceea. Granitele regiunilor sunt în stare de flux, dupa cunoscutul model sovietic, care muta granitele republicilor unionale astfel încât sa fie întotdeauna varsare de sânge si suferinta între armeni si musulmani, între români si ucrainieni, si asa mai departe. Aceste continui deplasari ale granitelor naturale îndeplinesc un dublu scop: pe de o parte îmbogatesc bancherii internationali care fabrica si vând armamentul, reducând populatia globului, care este, zic ei, prea numeroasa pe de alta parte conving oamenii ca nationalismul si patriotismul sunt cauza tuturor relelor si numai renuntarea la suveranitatea nationala va aduce pacea în lume, sub un guvern mondial, într-o noua ordine mondiala. „Trebuie sa dezvoltam o „constiinta globala” care va obliga fiecare individ sa-si accepte rolul de membru în comunitatea globala… Fiecare individ trebuie sa-si dea seama ca unitatea de baza a cooperarii umane si a supravietuirii s-a mutat de la nivel national la nivel global”, scrie comitetul executiv al Clubului de la Roma în cartea sa „Mankind at the Turning Point – Omenirea la Rascruce”, p. 147. În încheierea acestei carti, la pagina 206, se întrevede adevarul despre clubul de la Roma si toate organizatiile surori: „scopul este schimbarea fundamentala… în distribuirea averii si venitului” („fundamental changes… in the distribution of wealth and income”). Caci distribuirea averii si-a venitului nu va mai fi pe baza liberului schimb, unde producatorul îsi vinde munca si produsele la pretul pietii si este platit dupa cât valoreaza oferta lui pe piata libera. În Noua Ordine Mondiala omul va fi sclav total si perpetuu al guvernului francmasonic mondial care-i cere maximum de efort si în schimb îl hraneste, îl îmbraca si-l cazeaza câta vreme este productiv, dupa baremele stabilite de guvern pentru vita umana iar când nu mai este productiv, urmeaza eutanasia, adica eliminarea lui „cu blândete” dintre cei vii. Românii care vad cum fostii activisti comunisti fac pe nationalistii se dezgusta de nationalism si se arunca în bratele guvernului mondial ca vitele duse la taiere – nestiind ca acesti fosti activisti comunisti sunt finantati ca sa faca pe nationalistii tocmai pentru ca trecutul lor comunist sa arunce o pata asupra simtirii nationaliste si a patriotismului în general. de Bogdan Aaron http://manipularea.blogspot.ro/2008/03/imperiul-

Băncile fac profituri grele în vremuri de criză

///////////////////////////////////////

Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste – Imperiul financiar mondial

Puterea banului a ajuns să controleze toate sferele societăţii. Banul dictează, ucide, distruge şi înrobeşte.

Printr-o propagandă abil utilizată, banul s-a transformat dintr-un mijloc într-un scop în sine. Iar ceea ce este mai important şi mai important este faptul că întreg capitalul a ajuns să fie acumulat în câteva mâini care dictează totul.

Interese politice şi financiare

În deceniile anilor 1970 şi 1980, băncile mici locale au fost cumpărate de către bănci mari în cadrul fiecărui stat din Statele Unite: apoi acestea au fost la rândul lor cumpărate de suprabănci din New York, astfel încât o mână de bănci deţine absolut toată averea. În 12 state, de exemplu, de la New England până la South Carolina, 3 suprabănci din New York deţin 85% din toată averea băncilor.

Dar toată averea naţiunii este controlată de Banca de Rezervă Federală (Federal Reserve Bank). Opt dintre principalii proprietari ai acestei suprabanci care stapâneşte America sunt: Băncile Rothschild din Londra şi Berlin; Banca Fraţii Lazard din Paris; Banca Israel Moses Seif din Italia; Banca Warburg din Hamburg şi Amsterdam; Banca Fraţii Lehman, Banca Kuhn Loeb, Banca Chase Manhattan şi Banca Goldman Sachs, toate din New York. Banca Chase Manhattan îi aparţine lui Rockefeller; restul aparţin celor al căror nume îl poartă, adică lui Rothschild, Kuhn, Loeb, etc.

Aceste bănci particulare (cuvântul „federal” din numele băncii este o minciună de aruncat praf în ochii publicului) deţin sistemul monetar al Statelor Unite prin acţiunile pe care le deţin cei aproximativ 300 de acţionari, proprietarii băncilor sus-numite, care toţi se cunosc între ei şi sunt uneori înrudiţi.

Cea mai mare influenţă asupra vieţii economice americane o are, prin mecanismul acesta, familia Rothschild care, începând ca telali si cămătari de cartier la Frankfurt, prin asocierea cu societăţile oculte (francmasoneria) au devenit în decurs de două secole stăpânii bogăţiilor lumii şi promotorii Noii Ordini Mondiale.

Pe la 1820 cinci fraţi Rothschild stăpâneau sistemul bancar din Franţa, Anglia, Austria, Italia şi Germania, şi bancherii asociaţi lor au prosperat, iar cei nealiniaţi au dispărut din aceste ţări.

Spre sfârşitul secolului XIX, bancherii Rothschild au intrat în finanţele Statelor Unite, prin bancherii Warburg din Germania, care erau partenerii băncii Kuhn şi Loeb din New York. Paul Warburg a fost primul preşedinte la Federal Reserve System. J. P. Morgan li s-a asociat, căci familia lui sprijinise conspiraţia masonică şi guvernul mondial încă din anii 1770, când ruda lui Morgan, Alexander Hamilton, devenise primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite. Masoneria impotriva lui Dumnezeu

Secolul al XIX-lea este secolul ofensivei francmasoneriei impotriva crestinismului. Masonii creeaza scoli laice opuse celor confesionale. Conventul masonic de la Lausanne, intrunit la 6 septembrie 1875, la care au participat 10 consilii supreme din 22 cate au fost convocate, neaga credinta in Dumnezeu.

Consiliile supreme ale Scotiei, SUA, Americii Centrale si Irlandei, intrunite in 1877 la Edinbourgh, denunta deismul declaratiei de la Lausanne. Marele orient al Frantei, intr-un convent din septembrie 1877, suprima articolul 1 din statutul sau, cel care consfintea existenta lui Dumnezeu si nemurirea sufletului. Din 1880, Marea Loja Sobolica Scotiana abandoneaza si ea referinta la Marele Arhitect al Universului. La 20 aprilie 1884, Papa Leon al XII-lea emite o bula prin care decreteaza francmasoneria ca „sinagoga lui Satan”. Masoneria este condamnata si de biserica ortodoxa.

Atitudinea crestinismului fata de masonerie

O tendinta constanta a manifestat masoneria in incercarea ei de a penetra in marile biserici crestine prin impunerea unor inalti prelati masoni. Se pare ca acest lucru i-a reusit de mai multe ori, insa atitudinea Bisericii fata de masonerie nu s-a schimbat. Declaratia asupra fracmasoneriei a cardinalului Ratzinger din 1983 spune clar: „S-a pus problema daca nu cumva judecata Bisericii s-a modificat in privinta masoneriei. Judecata negativa a Bisericii este neschimbata in privinta societatilor masonice, deoarece principiile lor au fost totdeauna considerate incompatibile cu doctrina Bisericii, si, prin urmare, aderarea la ele ramane in continuare interzisa. Credinciosii care apar in societati masonice se afla intr-o stare grava de pacat”. Miscarea ecumenica contemporana nu este straina de francmasonerie. Dupa N. Homuth, intreg protestantismul si neoprotestantismul actual, descompuse din punct de vedere eclesiastic, se afla in mrejele francmasoneriei.

Divizarea protestantilor, opera masoneriei

Faramitarea protestantismului este opera unor francmasoni: Wesley, Chalmers, Zinzendorf, Brigham Young, Josef Smith, C.T. Russel. Secte precum „stiinta crestina”, mormonii, martorii lui Iehova, antropozofii, sunt creaturi ale francmasoneriei. Thomas Chalmers, fondatorul Aliantei Evanghelice in 1846, a fost vicepresedinte al organizatiei francmasone Royal Society din Edinbourgh. Presedintele Federatiei mondiale baptiste in 1985, Duke McCall, este francmason din Clubul Rotary. Cultul metodist este si el penetrat de francmasonerie, F.P. Corson, fost presedinte al Congresului Mondial Metodist, este Mare Maestru al Marii Loje din Pensylvania. Episcopul metodist R.A. Mueller, fost presedinte al Consiliului National al Bisericilor NCC (organizatia ecumenica din SUA), este francmason activ. In Suedia, 535 de parohi luterani sunt francmasoni. In Germania, cluburile francmasonice se impletesc cu organisme ecumenice. Sa nu uitam ce se ascunde in spatele francmasoneriei.

Albert Pike, aceasta autoritate a masoneriei (era francmason de gradul 33), in secolul al XIX-lea este cel putin sincer in cartea sa „Morala si dogma” cand recunoaste originea gnostica a francmasoneriei, marturisind ca il venereaza pe Lucifer. Pentru Albert Pike, Lucifer era zeul luminii, iar Dumnezeu cel al intunericului. Practicarea ocultismului de catre unii masoni de grad inalt este un fapt subliniat de multi autori. De exemplu, L. Pauwels si J. Bergier arata ca Societatea Rozicruciana engleza, infiintata prin 1867 de Robert Wentworth Little, isi recruta membrii dintre maestri masoni. Aceasta Societate avea 144 de membri, intre care si Bulwer-Lytton, autorul „Ultimelor zile ale Pompeiului”.

„Golden Dawn”, o organizatie masonica satanista

Din societatea Rozicruciana apare in 1887 o noua societate, The Golden Dawn, alcatuita din cateva dintre cele mai stralucite spirite ale Angliei. Societatea The Golden Dawn era putin numeroasa si era condusa de Wooldman, Mathers si Wynn Wescott. Ea avea ca scop practicarea magiei ceremoniale si obtinerea de puteri si cunostinte initiatice. Societatea era in legatura cu organizatii similare germane, din care unii membri se vor regasi mai tarziu in miscarea antropozofica a lui Rudolph Steiner. Societatea The Golden Dawn l-a avut dupa aceea maestru pe Aleister Crowley. Mathers, dupa ce a ajuns mare maestru al Societatii The Golden Dawn, a fost inlocuit cu celebrul poet Yeats, laureat al Premiului Nobel.

Yeats si-a luat numele de „Fratele Demon este Deus Inversus”. Din societate mai faceau parte: Arthur Machen, scriitorii Blackwood, Stoker (autorul lui „Dracula”), Sax Rohmer, astronomul regal al Scotiei, Peck, inginerul Allan Bennett si sir Gerald Kelly, presedinte la Royal Academy. Dupa marturisirile lor, apartenenta la societate le schimbase felul de-a vedea lumea, iar practicile carora li se consacrasera n-au incetat sa li se para eficace si exaltante.

Aleister Crowley (1875-1947) era membru in The Golden Dawn, ca si in Ordinul martinist si in Ordo Templis Orientis. Crowley a scris multe carti despre magie, fiind pornit foarte mult impotriva creotinismului. El era satanist si se identifica unui „sfant al lui Satan”. Crowley se droga si practica magia sexuala. Samanta aruncata de el va duce la aparitia miscarii hipiotilor.

Comunismul isi are originea in masonerie

In secolul al XIX-lea apare un nou curent satanist sub influenta masoneriei, si anume comunismul. Iluminatii americani, sustinatori ai lui Weishaupt, au initiat in 1829 o serie de conferinte la New York tinute de iluminista engleza Frances „Fanny” Wright. Cei prezenti au fost informati ca Iluminatii intentionau sa uneasca grupurile nihiliste si ateiste cu toate celelalte organizatii subversive intr-o organizatie internationala care se va numi comunism. Clinton Roosevelt (stramos direct al lui F.D. Roosevelt), Charles Dana si Horace Greeley au fost numiti pentru a alcatui un comitet care sa stranga fonduri pentru aceasta actiune. In 1843 este fondat in SUA ritul B’nai Brith (Fiii Aliantei), care este rezervat numai evreilor.

O filiala a acestei organizatii este loja israelita „Alianta Dreptilor”, din care va face parte si K. Marx. Marx si Engels confirma In prefata la cea de-a doua editie a Manifestului Comunist, tiparit la Londra in 1872, ca o societate secreta numita Liga Comunistilor (de fapt, o noua firma a Aliantei Dreptilor) i-a insarcinat cu redactarea si publicarea unui program teoretic si practic al partidului. In 1864 se infiinteaza la Londra Intaia Internationala Comunista. Discutiile preliminare s-au tinut la Londra in Freemasons’ Hall, sediul Marii Loje Unite a Angliei. Liderii primei Internationale erau Marx si cneazul Bakunin (care era francmason de gradul 32 in ritul Scotian Antic si Acceptat).

Internationalismul proletar sub forma socialismului a dat un nou avant ideilor masonice. Razboiul franco-german si caderea lui Napoleon al III-lea In 1870 favorizeaza preluarea puterii in Franta de catre masoni. Din guvernul celor 11, 7 erau francmasoni. La 18 martie 1871 se proclama Comuna din Paris. Victoria finala apartine insa masonilor conservatori, condusi politic de Adolphe Thiers. Aceasta victorie duce la separarea comunistilor de masonerie. Comuniotii isi vor crea organizatii proprii, paramasonice. Ei vor prelua de la masonerie principiul universalismului (internationalismul proletar), deviza „Libertate, egalitate, fraternitate” si unele simboluri masonice (de exemplu steaua cu cinci colturi).

Primul razboi mondial a fost declansat de catre masoni

Primul razboi mondial izbucneste tot in urma unui asasinat masonic. Arhiducele Franz Ferdinand este ucis la Sarajevo in 28 iunie 1914 de catre o societate secreta sarba „Mana neagra”. Arhiducele fusese condamnat la moarte inca din 1912 de catre tribunalul secret al masoneriei. Societatea secreta „Mana neagra” era masonica. Ea isi tinea intrunirile in acelasi local cu al Lojii din Belgrad.

Ce urmarea masoneria prin declansarea primului razboi mondial? Ea isi urmarea planul sau de acaparare a puterii in Europa prin distrugerea vechilor imperii: austro-ungar si tarist. Dupa razboi se infiinteaza, din initiativa preoedintelui american Woodrow Wilson (francmason), Liga Natiunilor, prima incercare de centralizare a puterii politice in lume (primul pas spre guvernul mondial visat de masoni). Ea va fi condusa de fracmasonul L. Boureois. Masoneria a fost implicata si in revolutia din Rusia din 1917.

Revolutia bolsevica din Rusia, condusa si sustinuta de masoni

Prima revolutie este opera masoneriei conservatoare. In guvernul provizoriu, portofoliile cele mai importante sunt ocupate de francmasoni (cneazul Lvov, Kerenski, Tereocenk, Gucikov). Revolutia bolsevica este opera masoneriei revolutionare. Lenin era sprijinit de lojele defetiste europene, iar Leiba Braunstein, zis Leon Trotki, era sprijinit de puternicul ordin masonic evreiesc B’nai Brith, in frunte cu marele bancher Jacob Schiff. Dupa scenariul revolutiei ruse urma sa se desfasoare revolutia si in Gemania si Ungaria. In Ungaria, in urma revolutiei din octombrie 1918, se formeaza guvernul masonic al contelui M. Karolyi. Urmeaza apoi revolutia bolsevica din 1919, condusa de iudeo-masonul Bela Cohen, zis Kuhn.

Uniunea Europeana: vechi ideal masonic

Idealul realizarii Uniunii Europene este un vechi deziderat masonic. El este de fapt primul pas in vederea realizarii unei uniuni mondiale conduse de francmasonerie. Primul pion al masoneriei prin care se dorea realizarea acestei uniuni a fost Napoleon, care declara: „Avem nevoie de un cod european, de o curte de casatie europeana, de o moneda unica, de aceleasi masuri si greutati, de aceleasi legi. Trebuie sa fac din toate popoarele Europei un singur popor”.

In 1929, Aristide Briand, ministrul de externe francez, reia ideea si propune in numele guvernului sau crearea unei structuri federale europene. Planul sau nu este insa bine primit de statele europene.

Sa ne amintim de o veche poveste istorica. Se spune ca un rege dac, pentru a le demonstra supusilor sai necesitatea unirii in fata unui dusman, recurge la demonstratie. El pune intr-o arena doi caini sa se bata. Cand lupta era in toi se da drumul unui lup, iar cainii care pana atunci nu se prea iubeau isi unesc eforturile si ataca fiara. Aceasta strategie o adopta si masoneria pentru realizarea uniunii europene si a unitatii mondiale a statelor, unitate economica, militara si, in ultima instanta, politica. Rolul lupului este jucat mai intai de Hitler, apoi de Rusia si satelitii sai comunisti. De aceea nu trebuie sa ne mire rolul jucat de francmasonerie la aparitia nazismului si a comunismului.

Pasivitatea Frantei, Marii Britanii si a Statelor Unite, la inceput, in fata lui Hitler si apoi in fata lui Stalin nu cred ca au fost doar acte de naivitate politica. Ar insemna sa credem ca guvernele celor trei mari puteri au fost formate din prosti. Pasivitatea celor trei mari puteri in fata dictatorilor a fost gandita pentru a incuraja conflictul si a realiza apoi idealul masonic.

Negocierile privind infiintarea pactului unitar NATO se poarta cu rapiditate pe timpul blocadei sovietice asupra Berlinului (iunie 1948 – mai 1949), iar pe data de 4 aprilie 1949 se semneaza la Washington pactul. Planul Marshall era gandit tot de francmasoni (Marshall era francmason) si se baza pe ideea masonica a integrarii europene.

Bomba atomica le va fi furnizata rusilor prin tradarea unor masoni. Cercurile sioniste vor fi implicate puternic in aceasta tranzactie. Visul masoneriei europene se realizeaza in 1958 prin crearea Comunitatii Economice Europene. In 1991, intalnirea de la Maastricht propune un nou tratat asupra Uniunii Europene. Se urmareste: integrarea economica si sociala a statelor membre, moneda unica, transferul catre uniune al suveranitatii monetare nationale si aplicarea unor sanctiuni pentru tarile membre care se indeparteaza de criteriile stabilite ale convergentei.

Sa mai subliniem un fapt, si anume legatura francmasoneriei cu miscarea iudaica si cu sionismul. Exista o teorie a conspiratiei privind controlul capitalismului occidental de catre evrei. Iudaismul avea in comun cu masoneria lupta impotriva crestinismului. Rabinul Tarphan va spune „Evangheliile trebuie arse fiindca paganismul este mai putin periculos pentru credinta evreiasca decat crestinismul”. Theodor Roosevelt: “În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţă fără Dumnezeu între afaceri corupte şi politică mârşavă, este datoria şefului statului.”

Francmasoneria este cea mai secreta si mai temuta organizatie care a existat vreodata pe aceasta planeta. Atat de temuta incat multi care amintesc de ea, nici macar nu au curaj sa-i pronunte numele, facand referiri cu termeni ca: Oculta Internationala, Iluminatii, Marea Conspiratie, Dusmanii lui Hristos, Grupuri Oculte de Interes, Guvernul din Umbra, Marea Finanta Internationala, Olimpienii, Arhitectii Lumii Moderne (artificiale), Nobilimea Neagra, Bubulii, sau pur si simplu Ei.

Originile francmasoneriei se pierd in negura vremurilor. Cele mai vechi descrieri provin de acum circa 2000 de ani din Mesopotamia si vorbesc despre Fratia Sarpelui (sau Fratia Babiloniana) ca fiind o organizatie secreta anti-spirituala, cu aceleasi structuri, mijloace si scopuri oculte care s-au pastrat pana la francmasoneria moderna.

Bratele caracatitei francmasoneriei sunt: FMI, BM, ONU, NATO, UE, Grupul Bildenberg, Comisia Trilaterala, Comitetul celor 300, Council of Foreign Affairs (CFR), Clubul de la Roma, Rotary Club, Lion Club, Jockey Club, The Round Table (Masa Rotunda), Ordinul Templierilor, Ordinul Cavalerilor de Malta, Majestic 12 (MJ 12) si multe alte organizatii internationale care lucreaza pentru implementarea Agendei francmasonice si instaurarea Noii Ordini Mondiale.

Sloganuri francmasonice:

“Prin haos la ordine”

“Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun”

“Dreptul constă în forţă”

“Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”

“Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”

“Democraţie, libertate, egalitate, fraternitate”

“Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”

“Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni”

“Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici”

“Libertatea este o idee himerică”

“Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor sionişti”

“Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni”.

Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:

Fara masonerie in Romania!

Fara masonerie!

ECONOMIC. Mişcarea Sionistă care conduce din umbră toate lojile masonice (chiar dacă aparent acestea se luptă între ele pentru supremaţie) acţionează prin sistemul bancar mondial sionist Rotschild/Rockeffeller pentru îmbogăţirea fără limite şi fără scrupule a membrilor sionişti şi sărăcirea celorlalţi oameni, indiferent de rasă şi naţionalitate. Iată ce spune în acest sens unul din liderii masoni sionişti David Rockeffeller: “Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” Mişcarea Sionistă prin lojile masonice infiltrate în toate ţările lumii sub diferite nume şi măşti urmăreşte să aibă controlul total asupra finanţelor lumii. Pentru aceasta creează mari monopoluri particulare (Rotschild, Rockeffeller) care să fie depozitele imenselor bogăţii ale lumii, provoacă crize economice ca să destabilizeze statele lumii sustrăgând banii depuşi acolo, acumulează mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul bancar al statelor silind astfel aceste state să ia bani de la Banca Mondială, F.M.I. (instituţii create, organizate şi coordonate de mişcarea Sionistă) sub formă de credit şi să accepte condiţii aberante care duc statele respective la haos. Creditele impuse de F.M.I. împovărează statele cu procente imense care le transformă în sclavi fără voinţă.

Nu întâmplător, pe clădirea FMI este aşezat simbolul satanic, 666! Acest aspect demonstrează o dată în plus că planurile satanice inspiră şi susţin activitatea FMI.

Pentru a se îmbogăţi membrii mişcării Sioniste acţionează după principiul hegelian (teză, antiteză şi sinteză):

creează conflicte şi chiar războaie (războiul de secesiune din America, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Vietnam, războiul din Golful Persic, războiul din Iugoslavia) în care creştinii (goimii sau “dobitoacele creştine” cum îi numesc membrii mişcării Sioniste pe creştini) luptă unii contra altora, generând suferinţă, foamete, sărăcie, mizerie, boli, moarte, haos;
nu apar la vedere ca autori ai conflictului respectiv;
băncile sioniste susţin cu bani toate părţile beligerante pentru ca apoi să ceară dobânzi imense celor care au fost împrumutaţi, îmbogăţindu-i astfel pe membrii mişcării Sioniste;
apar apoi ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului;
în urma haosului astfel format de ei din umbră, impun condiţii statelor care au participat la respectivul conflict, emit pretenţii asupra unor teritorii ale statelor respective (în ce priveşte România vezi “Ultimatumul ruşilor” şi Dictatul de la Viena).

Un exemplu în această privinţă este războiul de secesiune american 1861-1865. Înainte de război, agenţii familiei sioniste Rotschild au dus o mare propagandă “pentru uniune” în statele din Nord. În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii sioniste Rotschild duceau o campanie “contra uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. În final, singurii care au câştigat foarte mulţi bani de pe urma împrumuturilor şi “războiul” au fost numai membrii familiei Sioniste Rotschild.

Un alt exemplu este al doilea război mondial, care a fost realizat de mişcarea Sionistă şi care l-a susţinut cu bani ai Băncilor Sioniste din Elveţia pe Hitler, preferând să sacrifice reprezentanţi ai poporului evreu pentru ca apoi, după război, să ceară pământul pe care se află acum Israelul şi daune imense care i-au îmbogăţit pe membrii mişcării Sioniste. Al doilea război mondial a fost o înscenare odioasă a mişcării Sioniste care s-a folosit de caracterul paranoic al lui Hitler manipulându-l fără ca acesta să-şi dea seama.

Al doilea război mondial demonstrează că liderii mişcării Sioniste acţionează fără scrupule omorând oamenii poporului din care provin.

SOCIAL – DEMOGRAFIC. Francmasoneria mondială generează haos finanţând, susţinând şi răspândind: drogurile, alcoolul, tutunul, pornografia, prostituţia, homosexualitatea, desfrâul, viruşi mortali (SIDA, Ebola), violenţa, crimele, terorismul, conflictele interetnice.

O carte publicată în S.U.A. de eminentul savant dr. Horowitz “Emerging Viruses” demonstrează faptul că virusul SIDA a fost fabricat intenţionat în laboratoarele americane, începând cu experimentele asupra viruşilor de cancer spre sfârşitul anilor ’60. Analizând documentele “declasificate” şi contractele semnate de National Cancer Institute, dr. Horowitz este profund convins că SIDA a fost răspândită în mod intenţionat prin vaccinurile contra poliomielitei şi hepatitei. Această carte incriminează cele mai mari instituţii medicale americane şi pe cei mai mari cercetători care au fost manipulaţi pentru a crea agenţi biologici capabili să distrugă sistemul imunitar în contul NCI şi a Ministerului de apărare la sfârşitul anilor ’60. Pretenţiile conform cărora aceşti viruşi creaţi în laborator ar fi evoluat în mod natural şi ar fi trecut apoi de la maimuţă la om apare ca o manipulare grosolană în lumina informaţiilor copleşitoare reunite în această carte extraordinară. Cartea demonstrează rolul important jucat de anumiţi lideri politici (şi francmasoni în acelaşi timp): dr. Henry Kissinger, consilier pentru securitatea naţională; Frank Carlucci şi Joseph Califano, secretari la Departamentul de Sănătate, de Educaţie şi protecţie socială; preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford; Nelson şi Laurence Rockfeller; personalităţi din lumea economică şi membri ai mişcării Sioniste. Dr. Horowitz demonstrează că virusul SIDA a apărut subit şi simultan în timpul campaniilor de vaccinare în cadrul unor populaţii bine determinate, în zone geografice şi culturale atât de diferite precum SUA (vaccinările contra hepatitei la homosexuali) şi Zair sau Haiti (campania contra variolei).

În România s-a constatat acelaşi fenomen şi anume harta cu copiii care au fost infectaţi cu SIDA se suprapune exact peste harta vaccinării copiilor împotriva hepatitei de tip B! Trebuie precizat faptul că România este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA! De asemeni s-a constatat că vaccinul împotriva hepatitei B care a fost refuzat de Ministerul Sănătăţii din Franţa (pe motiv că nu sunt bani pentru campania de vaccinare) a fost acceptat de fostul ministru al sănătăţii I. Mincu şi campania de vaccinare din România a fost sponsorizată de organizaţia masonică Rotary Club. Din cercetările făcute până acum reiese că toţi copiii din România au fost infestaţi cu aceeaşi tulpină de virus HIV! Acest lucru demonstrează că a fost o sursă unică de virus HIV pentru toţi copii infestaţi din toată ţara. Datorită faptului că virusul HIV se modifică şi devine specific persoanei infestate rezultă că este imposibil ca aceşti copii să fi fost infestaţi datorită neglijenţei personalului medical prin nesterilizarea corespunzătoare a seringilor care ar fi transmis virusul HIV de la diferite persoane la copii. Acest lucru demonstrează că copiii din România au fost infestaţi în mod voit în timpul campaniei de vaccinări sponsorizate şi susţinute de masoni.

Activitatea Mafiei este ghidată şi controlată tot de francmasoni. De asemenea, tot ei manipulează mass-media (presa, radio, televiziunea), generând printr-un anumit gen de reclame, publicitate, articole şi emisiuni diabolic concepute, dezinformarea şi manipularea marilor mase de oameni.

Prin sisteme de tip Mind Control (controlul minţii) se induc în minţile oamenilor idei eronate, psihoze, obsesii, devieri psihice, amplificându-se astfel numărul celor care comit fapte antisociale, crime sau se sinucid. La ora actuală în Suedia, spre exemplu, au fost descoperite cipuri electromagnetice de tip Mind Control (care au rol de interfaţă între un calculator central şi creierul uman generând astfel anumite stări şi gânduri negative celor care le au în corpul lor) la mii de oameni. Acestor oameni li s-au introdus respectivele cipuri când erau în stare inconştientă (în spitale, în puşcării) din ordinul Guvernului Suedez manipulat de membrii mişcării Sioniste internaţionale.

La ora actuală se realizează de către aceeaşi mişcare Sionistă o diabolică monitorizare a oamenilor acestei planete prin CIP-uri introduse în buletine, paşapoarte şi cărţi de credit.

POLITIC. Francmasoneria urmăreşte să conducă oamenii acestei planete manipulând guvernele tuturor ţărilor lumii şi toate partidele politice. De asemenea, tot ei sunt autorii unor sisteme unice şi absolute de control mondial (ONU, UNESCO, Uniunea Europeană, NATO, FMI, Banca Mondială) prin care impun condiţii aberante popoarelor lumii pentru a crea haosul ce va duce la aşa-zisa Nouă Ordine Mondială (de exemplu României i s-a impus să legifereze homosexualitatea pentru a intra în Uniunea Europeană!). Deşi francmasonii susţin că nu se amestecă în politică există nenumărate dovezi că ei manipulează guvernele tuturor ţărilor lumii.

De-a lungul istoriei mişcarea masonică Sionistă a urmărit să instaureze şi să răstoarne sisteme politice cum a fost de exemplu Comunismul. Datorită faptului că membrii mişcării Sioniste au acţionat din umbră folosindu-se de caracterul paranoic al lui Ceauşescu şi, în acelaşi timp, de ignoranţa, laşitatea şi inerţia unor români în momentul în care comunismul, în frunte cu Ceauşescu au picat, marea majoritate a românilor au fost păcăliţi că au scăpat de suferinţă, ei neputând să-şi dea seama că, de fapt, atât timp cât mişcarea masonică Sionistă va continua să acţioneze în România şi, în general, pe întreaga planetă, vor avea de suferit chiar dacă, aparent, vor vota un aşa-zis guvern democrat. Deocamdată, datorită ignoranţei şi lipsei de curaj, oamenii nu realizează faptul că trebuie să-i depisteze şi să-i demaşte prin toate mijloacele pe membrii mişcării Sioniste care sunt de fapt adevăraţii vinovaţi pentru toate crimele şi fărădelegile realizate împotriva umanităţii. Atât timp cât nu este înlăturată cauza, efectele negative vor continua să existe chiar dacă, aparent, ele se vor manifesta sub altă formă. Deci nu are rost să ne mai “îmbătăm cu apă rece” considerând că dacă vine alt partid politic la putere viaţa noastră va fi mai bună, atât timp cât guvernanţii şi cei care sunt guvernaţi nu au luciditatea şi tăria morală de a demasca şi de a se opune acţiunilor extrem de perverse şi diabolice ale francmasoneriei şi mişcării Sioniste.

MILITAR. În ziarul Cronica Română din 14.02.1997 notează: “Masonii români afirmă că au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”

Blocul NATO este format din două structuri masonice: una militară şi alta politică, coordonate de Marea Lojă supremă din New York, B’NAI B’RITH, formată numai din membrii Sionişti.

Baza militară din Frankfurt găzduieşte “filiala europeană” a lojei Sioniste B’NAI B’RITH. Emisari ai acestei filiare europene au fost trimişi în România pentru acţiuni ostile poporului român în perioada 1990-1991 şi acestora li s-a pus la dispoziţie pentru întâlnirile lor oculte secrete tocmai Cercul Militar Naţional! Oare de ce autorităţile române au făcut acest lucru?

Din punct de vedere militar mişcarea Sionistă internaţională acţionează în special prin războiul economic, psihologic şi prin arme biologice. Toată mascarada cu blocul NATO este realizată pentru a distruge capacitatea naţională de apărare a ţărilor care aderă la acest bloc militar, pentru a folosi oameni şi echipament militar (cumpărat cu eforturi financiare imense de ţările respective) în interesul mişcării Sioniste internaţionale şi străine intereselor popoarelor care fac sacrificii imense pentru a trimite soldaţi şi echipament militar în acele zone.

La ora actuală nu se mai pune problema unei agresiuni militare cu armament clasic sau nuclear deoarece acum se acţionează printr-un război economic şi psihologic. Este aberant să ne mai păcălim că integrarea în blocul NATO ar asigura o protecţie militară în cazul unei agresiuni cu arme clasice sau nucleare pentru simplul motiv că cei care au declanşat până acum războaiele clasice (mişcarea Sionistă internaţională) nu mai acţionează în acest fel şi folosesc povestea cu blocul NATO pentru a impune condiţii economice aberante ţărilor pe care vor să le subjuge în acest fel.

Membrii mişcării Sioniste cunosc faptul că în următorii ani după realizarea unei armate unice în cadrul Uniunii Europene, blocul NATO nu va mai avea nici un rol în Europa. Blocul NATO va deveni atunci o poliţie intercontinentală şi un organ de represiune internaţional. În aceste condiţii ne întrebăm de ce politicienii români mizează atât de mult pe NATO, acceptând condiţiile aberante care se impun României (integrarea în NATO costă România peste 24 miliarde de dolari (bugetul României pe 5-6 ani), iar acţiunile militare pe care România va fi obligată să le întreprindă în alte ţări în scopuri străine intereselor poporului român, vor costa sute şi sute de milioane de dolari).

JUSTIŢIE. În cadrul justiţiei francmasoneria a urmărit să coopteze avocaţi, judecători, procurori în lojele masonice, iar în cadrul Ministerului de Justiţie a urmărit să infiltreze cât mai mulţi francmasoni pentru a genera haosul care există la ora actuală. Astfel, nu întâmplător, judecătorii au sute de dosare de rezolvat, procesele se întind pe ani de zile datorită birocraţiei judiciare, dreptul juridic este utilizat în mod intenţionat echivoc, legile, prin modul în care sunt formulate, permit interpretarea lor în funcţie de anumite interese etc.

ÎNVĂŢĂMÂNT. La ora actuală în Statele Unite învăţământul a fost atât de eficient degradat de mişcarea Sionistă, încât la aproape toate concursurile internaţionale studenţii şi elevii americani se califică pe ultimile locuri. Violenţa în clase a atins culmi greu de imaginat. Profesorii sunt bătuţi de elevii nemulţumiţi, utilizarea stupefiantelor este în floare, iar profesorii beau alcool şi fumează cot la cot cu elevii. În Franţa elevii din clasele mici ştiu să scrie numai pe calculator, urmărindu-se să se formeze generaţii de tineri care să nu mai ştie să facă calcule (să nu cunoască tabla înmulţirii), să nu mai ştie să scrie. La ora actuală în România se constată o degradare din ce în ce mai evidentă a învăţământului, elevii beau alcool şi fumează împreună cu profesorii, se droghează (după unele statistici 50% din elevi în anumite şcoli şi licee folosesc stupefiante), au loc bătăi violente care nu pot fi oprite de profesori pentru că le este frică de “mafia” liceană, tinerii sunt preocupaţi în special de muzica satanică metalic-rock, aderă la grupări satanice care fac magie neagră şi apar din ce în ce mai multe cazuri de sinucideri în rândul elevilor care participă din inconştienţă la ritualuri satanice.

Ne întrebăm oare de ce poliţia şi organele abilitate ale statului (care sunt controlate de francmasonerie) nu iau măsuri pentru a opri răspândirea drogurilor şi depistarea reţelelor de tip mafiot din licee? Ne întrebăm oare de ce mass-media (care este controlată de francmasonerie) nu realizează o campanie concentrată de prezentare a pericolelor majore pe care le reprezintă drogurile, reţelele de tip mafiot din licee şi grupările sataniste în rândul tinerilor din şcoli şi licee?

În luna mai 1997 un grup de tineri satanişti a plecat din Suceava la Neptun cu trenul şi în timpul călătoriei au devastat vagoane întregi dându-i jos din tren pe călătorii care au îndrăznit să le atragă atenţia că nu este bine ce fac. Pe parcursul a 15 ore cât a durat călătoria din Suceava până la Neptun poliţia C.F.R. şi nici alte forţe de poliţie specializate nu au intervenit pentru a aresta pe cei care au devastat trenul respectiv! O dată ajunşi la Neptun, acelaşi grup de tineri satanişti au făcut ritualuri de magie neagră într-un hotel al staţiunii respective şi au organizat un concurs satanic: “Cine devastează mai repede o cameră de hotel”! În urma acestei acţiuni demente un întreg hotel a fost distrus (geamuri smulse, uşi distruse, pereţi deterioraţi, mochete sfâşiate, mobilier distrus, ars şi aruncat pe geam, etc.). Nici în această situaţie poliţia nu a intervenit pentru a opri aceste manifestări demente şi nici nu a luat măsuri pentru a-i prinde şi ancheta pe cei care au procedat în felul acesta. Răspunsul poliţiei a fost că nu a putut interveni în cazul respectiv pentru că tinerii satanişti erau prea violenţi! Este hilar argumentul adus de poliţie dar în acelaşi timp este şi extrem de îngrijorător. Atitudinea poliţiei cât şi a mass-mediei în acest caz demonstrează o dată în plus că atât poliţia cât şi mass-media sunt controlate de francmasonerie care urmăreşte să încurajeze şi să susţină astfel de acţiuni satanice.

În Marea Britanie, ţară în care există peste 8500 de loji masonice, însumând peste 350000 de membri (mulţi dintre ei sunt infiltraţi în guvern, poliţie, servicii secrete) a fost publicată o carte (cu concursul francmasoneriei) ce a stârnit imediat controverse fără precedent în rândul oamenilor, relatează cotidianul Daily Mail. Este vorba despre un aşa-zis manual de “sexologie” care se ocupă strict de domeniu homosexualilor şi lesbienelor, manual destinat şcolarilor de peste 5 ani! Şi mai şocant este faptul că acest manual destinat şcolarilor între 5 şi 16 ani este prevăzut şi cu imagini edificatoare, pentru mai buna înţelegere a ceea ce reprezintă fenomenul de homosexualitate!

În Statele Unite, de asemenea, copiii din clasa I au în manuale imagini şi informaţii despre homosexuali, fiind obişnuiţi cu ideea că este absolut firesc să ai doi tătici sau două mămici!

Datorită faptului că guvernele Statelor Unite şi ale Marii Britanii sunt în totalitate controlate de mişcarea Sionistă, datorită faptului că Uniunea Europeană este un produs al aceleiaşi mişcări Sioniste şi datorită faptului că una din condiţiile acceptării României în Uniunea Europeană este să se legifereze homosexualitatea la noi în ţară, este evident că această organizaţie ocultă, satanică, care este mişcarea Sionistă promovează într-un mod diabolic homosexualitatea şi urmăreşte să realizeze şi în învăţământul din România ceea ce se petrece la ora actuală în Statele Unite, Anglia, Franţa şi alte ţări ale lumii.

Ne întrebăm până când vor mai dormi românii şi vor mai accepta acţiunile satanice de distrugere a acestui popor? Vor oare românii să-şi vadă copii învăţând despre homosexualitate şi să-i vadă cum devin homosexuali? Oare când se vor trezi oamenii acestei ţări şi vor lua atitudine împotriva francmasoneriei şi mişcării sioniste?

CULTURAL – ARTISTIC. Francmasoneria internaţională urmăreşte prin orice mijloace distrugerea tradiţiilor cultural-naţionale şi a identităţii naţionale de neam. Modifică tradiţia poporului respectiv şi ierarhia valorilor.

Finanţează, promovează şi susţine muzica, pictura, sculptura satanică, generând astfel în oameni rezonanţe malefice, demoniace. Mişcarea Sionistă prin reprezentanţii săi masoni măsluieşte istoria şi dovezile lingvistice, îndoctrinează tineretul în spirit satanic, folosind pentru aceasta în special muzica satanică de tip metalic rock.

RELIGIA. Francmasonii generează conflicte între diferite religii, susţin financiar diferite secte religioase. Se infiltrează în religia creştină pentru coruperea preoţilor, îi trimit la studii în străinătate pe banii francmasoneriei, îi cooptează în francmasonerie determinând astfel tăcerea totală (explicabilă doar în felul acesta) a Bisericii Ortodoxe faţă de acţiunile criminale ale mişcării sioniste şi ale francmasoneriei. În ziarul Evenimentul zilei din 1.07.1997 se afirmă: “O carte împotriva francmasoneriei declanşează un scandal de proporţii la Cluj. Autorul cărţii “Strategia diabolică a forţelor oculte pentru instaurarea Noii ordini mondiale” se numeşte Nicolae Trofin, are 27 de ani şi este proaspăt absolvent, cu nota 10, al Facultăţii de Teologie din Cluj. Această carte a declanşat un adevărat scandal, încă înainte de lansarea oficială a cărţii. Nicolae Trofin a declarat că este prima lucrare de acest gen publicată de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, după lucrarea mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan din anul 1937. Nicolae Trofin afirmă că din cauza acestei cărţi a fost bătut în luna octombrie 1996 în plină stradă şi că înainte cu trei săptămâni de lansarea cărţii a fost convocat la sediul SRI Cluj, unde a fost ameninţat şi i s-a spus că în Germania ar fi fost arestat pentru atitudine revizionistă şi antisemită. “Am fost anchetat de mai multe ori dar am refuzat să dau o declaraţie. Apoi am fost la Arhiepiscopul Bartolomeu Anania care mi-a spus: «Da’ cine eşti tu să scrii aşa ceva? Cine te crezi? Te crezi scriitor? »”. Nicolae Trofin consideră că Bartolomeu Anania merge pe linia francmasonică, în predicile lui fiind lesne intuit acest lucru.

Ne întrebăm retoric din ce cauză oare din anul 1937 şi până în 1997, timp de 40 de ani, preoţii (în special din România) nu au luat atitudine împotriva francmasoneriei aşa cum au făcut preoţii greci de pe Muntele Athos care au mobilizat mase întrebi de oameni şi au făcut mitinguri împotriva mişcării Sioniste şi a francmasoneriei?

SOLUŢII PENTRU CONTRACARAREA ACŢIUNILOR MALEFICE ALE FRANCMASONERIEI

Pentru a învinge răul trebuie să ştim că binele este absenţa răului iar răul este absenţa binelui deci ideea de bază pentru contracararea acţiunilor diabolice ale francmasoneriei este aceea a înlocuirii răului cu binele, sau altfel spus, a răului cultivat de ei cu binele în care noi ne ancorăm cu fermitate.

Astfel:

– viclenei lor dezinformări prin presă îi vom răspunde prin urmărirea cu inteligenţă, luciditate şi atenţie a informaţiilor din presă pentru a putea delimita falsul de adevăr. Astfel să ne punem mereu întrebarea “Qui prodest?” – urmărind apoi să vedem faţa ascunsă a lucrurilor intuind perfida manipulare care se realizează la ora actuală prin mass-media. Vizionând programele de televiziune, să o facem în mod conştient, lucid, urmărind să identificăm elementele manipulării.

– declanşării şi amplificării conflictelor între ortodoxie şi catolicism îi vom opune o înţelegere profundă a adevărurilor sacre revelate de Iisus care ne ajută să trecem peste această falsă dihotomie apelând la ceea ce ne uneşte – iubirea creştinească a aproapelui.

– impunerii unor programe aberante de învăţământ i se va opune protestul ferm al profesorilor şi cadrelor didactice împotriva acestor măsuri anti-educative.

– decimării populaţiei prin boli create în laborator i se va răspunde prin menţinerea cu fermitate şi voinţă a stării de sănătate în mod profilactic prin măsuri dietetice adecvate şi regim de viaţă ordonat.

– laşitatea, orgoliul, avariţia, setea de putere pot fi înlăturate prin transformarea lăuntrică a tuturor oamenilor în sensul structurării unor personalităţi ancorate în valorile spirituale.

– satanismului cultivat prin aşa-zisă muzică metalic-rock şi prin ritualuri satanice i se vor răspunde prin cultivarea credinţei în Dumnezeu, prin rugăciuni colective (vezi apariţiile Fecioarei Maria de la Fatima şi Metjugorge). Tineretul trebuie reorientat către muzica clasică şi modernă, armonioasă şi elevată. Trebuie să li se ofere cu răbdare tinerilor informaţia şi cunoaşterea necesară pentru a vedea faţa adevărată a mişcărilor metalic-rock şi sataniste.

Francmasonii au o iniţiere secretă ce le permite să-şi dezvolte o voinţă dizarmonioasă, malefică, ei dispunând de puternice mijloace în plan material şi social pentru a subjuga voinţa celorlalţi oameni. Sufletele lor sunt întunecate de orgoliu, egoism, ambiţii deşarte, dorinţa de a parveni, de setea de putere cu orice preţ, de dorinţa de a acumula bani şi putere politică, de a-i înrobi pe ceilalţi, etc. Ei pot fi înfrânţi doar de fiinţe cu credinţă în Dumnezeu, care rezonează mai mereu cu binele şi adevărul, care sunt la unison cu voinţa divină.

De aceea orice om lucid şi credincios ar trebui să se mobilizeze cu toată forţa ca să rezoneze numai cu binele (să gândească, să vorbească, să acţioneze preponderent benefic), să se roage cât mai des la Dumnezeu, să evolueze spiritual şi dacă are forţa necesară să practice anumite căi spirituale autentice (ceea ce l-ar ajuta considerabil să devină o fiinţă benefică excepţională).

Francmasonii se tem de unitatea planetară benefică. Ei se tem de unitatea oricărui popor, a oricărei naţiuni, urmărind dezbinarea tuturor naţiunilor pentru a le putea înrobi.

Toţi românii trebuie să fim uniţi în bine pentru ca în felul acesta francmasonii să nu ne mai poată dezbina.

Adevăraţii români ar trebui să desconspire acţiunile de tip masonic, să scrie articole şi cărţi despre aceste acţiuni malefice, să organizeze mitinguri de protest împotriva francmasoneriei, să strângă semnături de la oameni pentru scoaterea în afara legii a acestei organizaţii satanice internaţionale.

Francmasonii urmăresc să-i dezbine pe oameni şi tocmai de aceea, noi românii trebuie să fim uniţi şi cu toţii la unison să luăm atitudine împotriva francmasoneriei.

Francmasoneria urmăreşte distrugerea unităţii naţionale româneşti, tocmai de aceea trebuie să menţinem cu fervoare şi curaj patrimoniul culturii şi limbii naţionale.

Francmasoneria urmăreşte să realizeze conflicte interetnice, iar noi românii pentru a contracara această tendinţă a francmasoneriei trebuie să avem sentimente de bunăvoinţă, iubire faţă de toţi oamenii alături de care trăim în acest teritoriu.

Acţiunile malefice ale francmasoneriei sunt posibile datorită ignoranţei şi necunoaşterii. Din această cauză trebuie să fim cât mai informaţi, să cunoaştem cât mai mult, să avem discernământ şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi să înţeleagă şi să cunoască. Din această cauză este bine ca aceste informaţii să fie date la cât mai mulţi oameni.

Francmasonii îşi acoperă faptele mârşave prin jurăminte de păstrare a secretului, prin ameninţări la adresa celor care vor să-i demaşte, demonstrând astfel că le este teamă că opinia publică ar putea să afle adevărul despre ei. Tocmai de aceea, noi, românii, trebuie să urmărim permanent să-i demascăm, să dezvăluim planurile criminale ale francmasoneriei.

ROMÂNI, ACŢIONAŢI, PENTRU CĂ ÎNCĂ MAI ESTE TIMP SĂ NE SALVĂM!

Fiecare îşi spune “Ce pot eu să fac? pentru că sunt mic, slab şi singur.” În realitate însă suntem mulţi şi puternici. Forţa noastră stă în unitatea noastră! În această privinţă Iisus a spus: “Unde se adună doi oameni în numele Meu, acolo sunt şi Eu.”

Trebuie doar să devenim conştienţi de forţa noastră şi să acţionăm!

Iisus a spus: “Cine are credinţă cât un bob de muştar va muta şi munţii din loc!”

Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste

///////////////////////////////////////

Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial

fragment din cartea Arhitecţii decepţiei, de Juri Lina

„Contribuţia” masoneriei în Rusia Sovietică

Mulţi francmasoni erau încântaţi să lucreze pentru bolşevici. Mikhail Skobelev a fost francmason şi membru al guvernului provizoriu în anul 1917. În 1922 el a devenit bolşevic şi a început să lucreze pentru guvernul sovietic. Unul dintre liderii de dreapta din Partidul Cadeţilor, Nikolai Nekrasov (1879-1940) a fost ministru de transport în guvernul provizoriu. Înainte de aceasta el a fost secretar general al Consiliului Suprem al Marelui Orient. După demisia lui Nekrasov, Alexander Kerensky, francmason de gradul 32, a fost numit secretar general în vara anului 1916. Ceva mai târziu, în acelaşi an, el a câştigat această poziţie în competiţia cu Alexander Galpern. Kerensky a primit gradul 33 în Statele Unite. El a fost de asemeni şi membru al B’nai B’rith.

În 1918, Nikolai Nekrasov şi-a schimbat numele în Golrofsky, şi a început să lucreze pentru bolşevici. El a devenit unul dintre liderii Uniunii Cooperatiste. El a predat, de asemenea, şi la Universitatea din Moscova. În 1921, el a fost arestat de către securitate, însă în mod surprinzător, a fost în mod neaşteptat eliberat. Şeful securităţii Cheka, Felix Dzerzhinsky, a dat ordinul: „Investigaţia trebuie oprită imediat”. El a început să lucreze pentru Uniunea organizaţiilor centrale comerciale din Rusia în acelaşi an (Viktor Ostretsov Platonov – Istoria secretă a francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 364).

Francmasonul Sergei Urusov a fost ministru de interne în guvernul ţarist, şi ulterior şi în guvernul provizoriu. După preluarea puterii de către bolşevici el a deţinut o funcţie importantă în cadrul Băncii Naţionale (Marea Enciclopedie Sovietică, Volumul 56, Moscova, 1936, p. 301). El a fost emisarul francmasonilor francezi.

Alexander Manuilov a fost decanul Universităţii din Moscova. El a devenit unul dintre conducătorii Băncii Naţionale. Cunoscutul economist Vladimir Groman a fost membru al Partidului Muncitoresc Social Democrat Rus, aripa non-leninistă. A devenit ulterior francmason, preferând să lucreze pentru bolşevici. Maximilian von Mekk a urcat treptele ierarhiei devenind un important oficial în cadrul Comisariatului pentru Transporturi. Istoricul Mikhail Lemke a devenit bolşevic şi a început să falsifice istoria. Deputatul ţarist din cadrul Ministerului de Finanţe Nikolai Kutler, şi deputatul Ministerului de Interne, generalul Vladimir Dzhunkovsky, doi dintre francmasonii de grad foarte înalt, care serveau interesele comunismului, lucrau pentru securitatea Ceka. Chiar şi purtătorul de cuvânt al Dumei, francmasonul Fiodor Golovin, a urmărit să ocupe şi el o poziţie înaltă în Rusia Sovietică.

Ministrul de război al ţarului, francmasonul Alexei Polivanov, s-a alăturat şi el bolşevicilor şi a servit Armata Roşie. Grigori Petrovsky, un alt francmason, a devenit comisarul poporului pentru afaceri interne. El a continuat să lucreze pentru guvern până în anii 1950. Gleb Boky, şeful securităţii din Petrograd, i-a protejat pe fraţii săi masoni. În 1919, Boky a devenit membru al Frăţiei. Pe la mijlocul anului 1920, francmasonii erau întâlniţi peste tot în administraţia sovietică (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 292). Dmitri Navashin, francmason de mare grad, era consilier pentru planificarea economiei în guvernul sovietic. Francmasonii erau bine plasaţi printre bolşevici. Înainte de anul 1925, părea că nimic rău nu li se poate petrece.

În 1925, generalul Boris Astromov, secretar general al Francmasoneriei Ruse Autonome a contactat poliţia politică GPU. Printr-o scrisoare, el a făcut cunoscute scopurile comune ale francmasonilor şi ale bolşevicilor. El dorea să colaboreze la consolidarea comunismului (ibid, p. 293). Astromov a subliniat faptul că simbolul comunist, cele cinci stele roşii erau simboluri masonice, la fel ca şi secerea şi ciocanul. Comuniştii susţineau de asemeni frăţia cu francmasonii, la fel ca şi aceştia. Însă francmasonii sunt cetăţeni universali, fără loialitate faţă de vreun partid. Confiscarea proprietăţilor private de către comunişti a fost o idee masonică. Francmasoneria, ca şi comunismul, erau pricepuţi în „mişcările” clasei muncitoare, iar organizaţia pionierilor a fost copiată după mişcarea cercetaşilor din Vest.

Poporul rus, la cheremul francmasonilor

Astromov, liderul Francmasonilor Autonomi, a realizat faptul că dacă francmasoneria este legalizată în Rusia Sovietică, mişcarea nu va fi suficient de eficientă. Acţionarea în secret ar fi fost preferabilă. Uniunea Francmasonilor Autonomi era o uniune a unui număr mare de loji. Astromov a preluat conducerea după Marele Maestru Vladimir Telyakovsky, care a murit în anul 1924.

În ianuarie 1925 a început restructurarea Lojii Steaua Nordului în Franţa, pentru francmasonii ruşi, un număr de membri fiind transferaţi de la Marele Orient al Franţei. Loja a fost de fapt fondată înainte de anul 1917. Mulţi terorişti notorii activau în această lojă, inclusiv Nikolai Avksenchev, care a fost lider în perioada 1925-1927 şi 1931 şi Pavel Pereverzev (1929-1930), fost membru al unor organizaţii teroriste (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 307). Avksenchev s-a alăturat mai târziu guvernului provizoriu, ca ministru de externe. Pavel Pereverzev a fost ministru de finanţe în acelaşi cabinet. Northern Star a devenit principala lojă pentru ruşii exilaţi în Franţa. Marele Orient al Franţei permitea membrilor săi să se întâlnească la cartierul său general din Paris.

Pe data de 10 februarie 1927, Consistoriul rus a devenit centrul administrativ al francmasoneriei. Iar din 1930, centrul a primit asistenţă financiară de la Paris. Mulţi membri ai marelui Orient, inclusiv Teplov, Lobolensky şi contele Alexander Orlov-Davydov nu s-au alăturat, deoarece în opinia lor, activităţile noii loji erau mult prea publice. Loja rusă, fondată la data de 9 noiembrie 1931, a avut contacte frecvente cu organizaţiile masonice internaţionale. Vladimir Jabotinsky, un rusofob radical, aparţinea acestei loji (ibid, p. 308). Organizaţiile de refugiaţi erau de asemeni sub control masonic. Doar masonii determinau cine era refugiat politic în Rusia.

Francmasonii nu erau pregătiţi să elibereze Rusia nici chiar după căderea comunismului. Jurnalistul francmason Lev Lyubimov a expus planurile sale în anul 1934: „După căderea bolşevicilor, francmasonii vor fi cei care se vor ocupa de educaţia poporului rus.” (Vozrozjdenije, 3 octombrie 1934).

După cel de al doilea război mondial, un grup de francmasoni ruşi aflaţi în exil au vizitat Ambasada Rusiei de la Paris, pentru a-şi exprima dorinţa de a susţine Rusia Sovietică. Delegaţia a fost condusă de către Vasili Maklakov (francmason de gradul 33), cel care a organizat uciderea lui Grigori Rasputin. Francmasonii au plătit tribut lui Stalin şi au încercat să-i atragă ideologic pe emigranţii ruşi mai aproape de Uniunea Sovietică.

Lupta lui Stalin împotriva francmasoneriei

În perioada lui Stalin, francmasonii au avut de suferit serioase pierderi. Cu toate că ei erau cei care îl încurajau pe Stalin să lovească în biserică, acest rival şi duşman al francmasoneriei şi al forţelor naţionale a făcut din francmasoni victime ale persecuţiei la sfârşitul anului 1920 şi până la începutul anului 1930. Dictatorul sovietic Josef Stalin s-a săturat de francmasonerie şi a început o luptă intensă împotriva societăţilor secrete la mijlocul anului 1930, cu toate că francmasoneria sovietică fusese legalizată cu câţiva ani mai devreme. Începând cu anul 1926, în mod sistematic, Stalin a executat francmasoni, deoarece el nu avea încredere în conspiratori. Aceştia au servit scopului său, iar acum, după părerea lui, nu mai era nevoie de ei.

Leningradskaya Pravda a declarat pe data de 5 ianuarie 1928 faptul că „nu demult, în Leningrad erau active patru loje masonice”. Stalin le-a închis pe toate. În 1931, loja Cavalerii Templieri din Uniunea Sovietică a fost lichidată (Anton Pervushin – Secretele oculte ale KGB şi SS, Moscova, 1999, p. 153). În Veneţia a fost planificată o „revoluţie” pentru data de 25 mai 1937, de către doi francmasoni italieni stalinişti, Carlo şi Nelli Rosselli, care şi-au propus să conducă 2.600 de terorişti într-un atac, care să producă un război civil. Brusc, Stalin a dorit să anuleze operaţia şi să oprească orice activitate a fraţilor Rosselli împotriva Italiei. Cei doi fraţi au ignorat însă acest ordin. Atunci, KGB-ul, cu ajutorul unei organizaţii de dreapta, a pus la cale omorârea celor doi fraţi (Franco Bandini – Conul de umbră: Cine i-a înarmat pe asasinii fraţilor Rosselli, Roma, 1990). Carlo Rosselli a fost membru al lojii Noua Italie din Paris.

În acel moment, francmasoneria internaţională a luat o decizie importantă: Uniunea Sovietică trebuie să fie angajată într-un război sângeros împotriva Germaniei (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 298). Francmasonii s-au asigurat de faptul că nu vor exista sancţiuni economice împotriva Germaniei. Ei au dorit ca Hitler să fie cel care ameninţă Uniunea Sovietică. În anul 1948, francmasonul de grad 32, Igor Krovoshein, membru al guvernului rus în exil, s-a întors în Uniunea Sovietică. Pentru că Securitatea a dat în vileag misiunea acestuia de subminare a statului, a fost arestat şi trimis într-un lagăr de muncă. În 1957, fraţii francezi l-au ajutat să se întoarcă înapoi în Franţa. Scriitorul mason Bronislaw Sosinsky s-a întors de asemeni în Rusia în anul 1960.

Arhivele secrete masonice

La sfârşitul anului 1930, Departamentul de Stat al Statelor Unite a început o cooperare strânsă cu Marele Orient al Franţei, aşa cum arată documentele incluse în arhivele Marelui Orient, documente care au fost confiscate şi plasate în arhivele speciale din Moscova în anul 1945.

În legătură cu ocupaţia germană din timpul celui de al doilea război mondial, francmasonii din Franţa au avut serioase probleme. Guvernul de la Vichy, în care Marshal Henri Philippe Petain a jucat un rol important, era împotriva francmasoneriei, şi a închis Marele Orient în anul 1940. Pe data de 13 august 1940, Marshal Petain a forţat prin legislaţie dizolvarea tuturor societăţilor secrete. Funcţionarii civili care aparţineau francmasoneriei au fost forţaţi să demisioneze chiar din posturile sau din lojile lor. Petain i-a arestat pe francmasonii mai importanţi (în jur de 500), şi i-a trimis în lagăre de concentrare. Oricum, conspiratorii şi-au continuat activităţile lor în lagăre.

Petain a profitat de ocazie şi a confiscat arhivele francmasonilor, care au fost predate germanilor. Francmasonii s-au răzbunat pe Petain în anul 1945, atunci când a fost mai întâi condamnat la moarte, apoi la închisoare pe viaţă. 96 de membri ai francmasoneriei au votat în favoarea lui Petain, pentru a-i încredinţa acestuia autoritatea de a guverna Vichy-Franţa (Ghislaine Ottenheimer, Renaud Lecadre – Fraţii invizibili, Paris, 2001, p. 63).

În anul 1945, Armata Roşie a transportat la castelul lui Altan din Nieder-Schlesien, 25 de vagoane cu materiale preţioase de arhivă, inclusiv documente ale diferitelor loji din Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Polonia şi Cehoslovacia (Platonov, op. cit. Vol. 1, p. 3).

Documentele au dat o imagine cuprinzătoare a puterii secrete exercitată de francmasoneria internaţională. Toate materialele au fost duse la Moscova, acolo unde au format baza pentru Arhivele Speciale ale Uniunii Sovietice (Osoby Arkhiv, 0A). Preşedintele Cehoslovaciei de dinaintea războiului, Edvard Benes (1884-1948) s-a dovedit a fi un francmason de grad înalt. Un alt membru important al Marelui Orient a fost Emile Vandervelde (1866- 1938), ministrul de externe socialist al Belgiei, care a reprezentat ţara sa la Liga Naţiunilor în perioada 1925-1927. El a fost preşedinte al Biroului Socialist Internaţional (1900-1920) şi al Muncitorilor Socialişti Internaţionali (1929-1935). Cu ajutorul arhivelor secrete masonice, Stalin a putut să şantajeze de câteva ori pe unii politicieni masoni occidentali, care se temeau să îşi dezvăluie activităţile suspecte.

Extremistul mason Andrei Kozyrev (pe numele real Aaron Friedman), care după căderea comunismului a devenit ministru de externe al Rusiei, a organizat restituirea documentelor secrete masonice la sediul masonic de la Paris. Pe data de 20 mai 1994, Rusia a predat Franţei un milion de documente secrete. Potrivit lui Pierre Mollier, bibliotecarul Marelui Orient, aceasta a fost „ca un adevărat dar de Crăciun”. Aceste documente conţineau informaţii importante despre conspiraţia masonică globală. Istoricul rus Oleg Platonov a reuşit să facă copii ale câtorva documente, înainte ca acestea să părăsească Rusia. În ianuarie 2002 francmasoneria scria despre aceste documente: „Pe data de 14 iunie 1940, armata Germaniei a intrat la Paris, şi în aceeaşi zi a preluat controlul asupra clădirilor Marelui Orient al Franţei din strada Cadet, situată în centrul oraşului… Pe data de 1 iulie 1940, ministrul de externe german, Alfred Rosenberg, l-a informat pe Martin Borman că au fost descoperite mari bogăţii în sediile masonice ocupate. Au fost stabilite echipe care au pus mâna pe documente în legătură cu activitatea Marelui Orient, cel mai mare corp organizat al francmasoneriei franceze. Ei au confiscat valoroase documente istorice, în special dosare care se refereau la relaţiile externe ale Marelui Orient, la mijlocul secolului 19, şi o atenţie specială a fost acordată anilor care au precedat imediat izbucnirea războiului din 1939. Arhivele au fost transportate în Germania.”

Istoria ordinului „Iluminaţii”

Francmasonii au avut acelaşi rol în societatea occidentală, ca cel pe care Partidul Comunist l-a avut în Uniunea Sovietică. Dacă nu aparţineai francmasoneriei, nu aveai şansa rezonabilă a unei cariere rapide, indiferent de talentul celui în cauză. Francmasonii controlează ştiinţa şi influenţează viaţa culturală şi orientarea ei (Robert Lomas – Francmasoneria şi naşterea ştiinţei moderne, Gloucester, Massachusetts, 2002). Astfel că astăzi, viaţa culturală a devenit efectiv inconştientă. Am fost martorii unui început de senilitate culturală. Mulţi producători mediocri de filme au avut ocazia de a-şi face o carieră, numai datorită apartenenţei lor la masonerie: John Ford, John Houston, William Wyler, Peter Sellers, Charles Chaplin şi alţii. Sergei Eisenstein, regizor sovietic şi falsificator al istoriei, a fost şi el francmason, aparţinea Lojii Stella, care a fost fondată în anul 1920, în timpul erei sovietice. Potrivit proeminentului regizor rus de film Andrei Tarkovsky, Eisenstein nu cunoştea nimic despre limbajul filmului.

Pe data de 20 martie 1936, toate documentele care aparţineau „Iluminaţilor” au fost confiscate de către socialiştii naţionalişti germani. Toate materialele din arhivă au fost transferate la Moscova în anul 1945. Aproape 1.400 de metri de material de arhivă au fost mai târziu returnate Germaniei de Est şi poliţiei Stasi. Din 1989, documentele masonice din Arhivele Speciale din Moscova au fost disponibile pentru studiu. Arhivele mai conţineau de asemeni şi aşa numitul cufăr suedez – Schwedenkiste, care a jucat un mare rol în istoria francmasoneriei. Cutia conţinea scrisori şi documente care aparţineau ordinului „Iluminaţilor” care a fost fondat de către Adam Weishaupt în anul 1776, ordin care, în mod sistematic s-a infiltrat în lojile masonice ale timpului. Mulţi francmasoni proeminenţi făceau parte din „Iluminaţii”, iar istoria acestui ordin este considerată o parte importantă a istoriei francmasoneriei.

Cufărul suedez este de o mare însemnătate. Liderul „Iluminaţilor”, fratele Johann Christoph Bode a murit în decembrie 1793. Bode a fost recrutat de către Knigge în Wilhelmsbad în vara anului 1782. Bode a avut de asemeni acces la cea mai mare parte din corespondenţa „Iluminaţilor” în Gotha şi Weimar. Aceste documente se încheie cu „iluminatul” de mare rang Ernst Duke von Gotha. După moartea sa în anul 1804, atât documentele sale cât şi arhiva lui Boda s-au întors în arhiva Marei Loji din Suedia, deoarece Duke von Gotha nu a fost sigur că documentele ar fi fost păstrate secrete şi nu ar fi devenit publice, dacă ar fi fost păstrate într-o lojă din Germania.

Francmasonul de rang înalt, regele Charles al XIII-lea al Suediei l-a asigurat că documentele nu vor fi făcute niciodată publice. În anul 1880 ducele Ernst al II-lea (nepot al lui Ernst von Gotha) a cerut ca documentele „Iluminaţilor” să fie înapoiate în Germania. Trei ani mai târziu, arhiva conţinând 20 de volume de documente clasificate au intrat în proprietatea Lojii Ernst zum Kompass din Gotha. În 1909, istoricul Carl Lepp a numit aceste documente Schwedenkiste. Leopold Engel, marele maestru al „Iluminaţilor”, a folosit documentele Schwedenkiste atunci când a publicat cartea sa despre ordinul „Iluminaţilor”. Rene le Forrestrier, care nu era francmason, s-a referit de asemenea şi el la aceste documente. Ceva mai târziu, în anii 1920 şi 1930, instrucţiunile ducelui au fost urmate şi documentele secrete nu au fost publicate. Nicio informaţie nu a ajuns în presă, pentru că masoneria era cea care controla presa încă din acele timpuri.

Influenţe secrete

În cartea sa Clubul iacobinilor (Paris, 1900), istoricul francez Paul Nourrisson a arătat cum toate legile erau discutate mai întâi în Marele Orient înainte de a ajunge în Parlament. Jean Bidegain a publicat un fragment dintr-un protocol masonic în cartea sa Măşti şi feţe masonice: Documente nepublicate (Paris, 1906, p. 187): „Francmasonul Schwander era de părere că francmasoneria ar trebui să îşi menţină protecţia asupra mişcării socialiste.” El a spus însă că este important pentru francmasonerie să nu se compromită prin aceste metode secrete. Potrivit lui Bidegain, francmasoneria era la bază o asociaţie secretă, care îndoctrina membrii săi cu idei socialiste. Bidegain a subliniat faptul că toţi politicienii sunt masoni, ceea ce nu conduce la progresul umanităţii, ci serveşte numai intenţiilor secrete ale francmasonilor. Aceste intenţii vor distruge tradiţiile care stau la baza armoniei în orice societate (Sofia Toll – Fraţii nopţii, Moscova, 2000, p. 347).

Pe data de 24 octombrie 1883, sub semnul zodiei scorpionului, un număr de 17 socialişti care aparţineau „Iluminaţilor” au convenit să înfiinţeze Societatea noii vieţi la Londra. Pe data de 7 noiembrie 1883, a avut loc reuniunea unui alt grup, care a discutat despre formarea unei noi societăţi influente. Grupul a fost împărţit în două secţiuni, iar pe data de 4 ianuarie 1884 una dintre aceste secţiuni a fondat Societatea Fabian. Pe data de 25 ianuarie, J. G. Stapleton a fost numit primul ei preşedinte. Scopul societăţii era introducerea treptat şi în secret a socialismului, doctrină a cărei nume a fost introdus de către liderul militar roman Quintus Fabius Maximus Cunctator, care printr-o mişcare de trupe iscusită a ţinut piept armatei mult mai mari a lui Hanibal. Cealaltă secţiune şi-a desfăşurat activitatea pentru încă 50 de ani, sub denumirea Frăţia.

În mai 1884, jurnalistul mason George Bernard Shaw a devenit membru al acestei frăţii. (El a primit Premiul Nobel pentru literatură în anul 1925.) Relativ repede, a fost promovat în conducere. Amanta acestuia, Florence Farr, a fost membru al ordinului Golden Dawn. Shaw a sugerat să nu i se spună niciodată socialismului pe nume, pentru a nu-i îndepărta pe oameni. El însuşi s-a denumit ca fiind socialist marxist.

În martie 1885, francmasonul Sidney James Webb (1859-1947) a devenit membru al Fabian Society, iar în anul următor, Graham Wallas, un alt francmason, s-a alăturat de asemeni şi el. G.B. Shaw, Webb, Wallas şi Sidney Olivier au fost numiţi „cei patru mari”. Sidney Webb a fondat în anul 1885 Şcoala de Economie din Londra. El a primit ajutorul bancherilor masoni Rothschild, Julius Wernher, şi Ernest Capel. În anul 1912, Webb a înfiinţat periodicul de propagandă The New Statesman (Noul politician). Ceva mai târziu a făcut parte din Partidul Laburist.

Alţi membri ai acestui grup au fost francmasonii Edward Pease, Havelock Ellis, Frank Podmore, Annie Besant, John Galsworthy, R. H. Tawney, G. D. H, Cole, Harold Laski, Israel Zangwill, şi Israel Cohen. Fabianismul s-a răspândit de asemeni şi în alte ţări, printre care Statele Unite, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Danemarca, Germania, Spania şi India. Cel mai influent fabianist din Statele Unite a fost Dean Acheson, care în anul 1933 a determinat Statele Unite să recunoască Uniunea Sovietică. Scriitorul Herbert George Wells, francmason şi agent secret, a devenit membru în februarie 1903. În ziarul The American Mason (Masonul american) (octombrie 2001, p. 24), a fost făcută clar menţiunea despre faptul că Wells era francmason iar Marea Lojă din Minesota a confirmat apartenenţa lui Wells la masonerie. Wells dorea să acţioneze mai deschis şi mai intens, de aceea a sugerat schimbarea numelui, din Fabian Society în British Socialist Society (Societatea socialistă Britanică). Conducerea conspirativă a grupului nu a fost de acord cu această sugestie, iar în 1908 Wells a părăsit grupul.

Scopul secret al Fabian Society era acela de a întemeia o societate ateistă, fără clasă, o societate socialistă care să pregătească drumul către victoria finală – comunismul. În 1891, grupul s-a alăturat Internaţionalei a doua, organism creat de către francmasoni cu intenţia de a transforma Anglia într-o ţară socialistă.

În 1890, fabianiştii au părăsit Partilul liberal. Ulterior, ei au ajutat la fondarea Comitetului de reprezentare al laburiştilor, care în anul 1906 a devenit Partidul laburist şi în 1918 a preluat toate ideile principale ale Fabian Society.

Un stat mondial, un singur guvern

În preajma anului 1946, Fabian Society avea 8.400 de membri, printre care Bertrand Russell, (Panditul) Motilal Nehru, tatăl primului-ministru indian Jawaharlal Nehru, Ramsey MacDonald (prim-ministru britanic în 1924, şi în perioada 1929-35), Julian Huxley, Aldous Huxley şi John Maynard Keynes, Harold Wilson, care mai târziu a devenit prim-ministru. Aproape jumătate dintre membrii Partidului laburist erau fabianişti. Cartierul general al societăţii putea fi găsit la Londra, pe strada Dartmouth nr. 11. A fost publicat The Fabian Journal şi The Fabian News Magazine. Fabianiştii pretindeau naţionalizarea totală a industriei.

În septembrie 1902, fabianiştii Beatrice şi Sidney Webb au format un club de elită, Coeficienţii, care se întâlneau o dată pe lună la un dineu la hotelul Ermina din Londra, de obicei într-un număr de 10-14 persoane. Ceva mai târziu în acelaşi an, H. G. Wells a devenit un membru proeminent al acestui club. Alţi membri erau francmasonii Richard B. Haldane, lordul Robert Cecil, lordul Edward Grey, Bertrand Russell, lordul Alfred Balfour şi lordul Alfred Milner. Haldane, Cecil, Grey şi Millner erau miniştri ai guvernului liberal în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Liderul ideologist al „Coeficienţilor” era H.G. Wells.

Mulţi dintre nobili erau membri ai lojii „Iluminaţilor”, ai Mesei Rotunde britanice, numită şi Cliveden Set, după numele familiei Astor. Lordul Waldorf Astor a devenit un puternic magnat de presă la The Times. Această organizaţie masonică fondată la data de 5 februarie 1891 şi finanţată de către francmasonul Cecil Rhodes (membru al lojii Universitatea Apollo nr. 357, şi al lojii Prince Rose Croix nr. 30), nu a făcut un secret din faptul că i-a susţinut pe Lenin şi pe Hitler. Această organizaţie de elită includea de asemeni membri ca Rudyard Kipling, Arthur Balfour şi lord Rothschild. După moartea lui Rhodes în anul 1902, lordul Alfred Milner a fost ales noul lider.

În umbra grupării Masa Rotundă au luat naştere un număr de alte organizaţii: în 1919, la Londra, Institutul Regal al „Iluminaţilor” pentru Afaceri Internaţionale – Illuminati Royal Institute of International Affairs (RIIA), în 1921, în New York, Consiliul pentru Relaţii Externe – Council on Foreign Relations (CFR), în 1925, Institutul pentru Relaţiile cu Pacificul – Institute of Pacific Relations. Cel mai important ideolog al Mesei Rotunde americane era jurnalistul fabianist Walter Lippmann. Fostul „iluminat”, profesorul Vitus Renner, a declarat fiind sub jurământ, pe data de 7 aprilie 1785: „Iluminaţii nu se tem de nimic decât de faptul că ar putea fi cunoscute numele lor reale. Ei se ascund în spatele francmasoneriei.”

Purtătorul de cuvânt al acestei conspiraţii internaţionale era H. G. Wells. În anul 1884 el a primit o bursă de studiu la Şcoala Normală de Ştiinţe din South Kensington, unde, pentru o perioadă de trei ani l-a avut profesor pe Thomas H. Huxley, un avocat dedicat falsei doctrine a lui Darwin. Wells şi-a susţinut cu ostentaţie părerea sa fermă în discreditarea conceptului de Dumnezeu.

După cel de al Doilea Război Mondial, fiii lui, Huxley, Aldous şi Julian au contribuit din plin la spălarea creierelor tinerei generaţii prin muzica rock, sex şi droguri, dobândind prin aceasta controlul social. Ceva mai târziu, Wells l-a denumit pe Hitler fratele său geamăn în spirit.

Încă de la începutul anului 1855, socialistul mason Alexander Herzen a remarcat: „Este cu putinţă să îndrumi pe un drum greşit o întreagă generaţie, să o orbeşti, să o abrutizezi şi să o conduci către scopuri greşite….” (Alexander Herzen – De pe celălalt ţărm, Tallinn, 1970, p. 130).

În timpul Primului Război Mondial, Wells a condus departamentul de propagandă al securităţii britanice. El a fost consilier pentru dezvoltarea echipamentelor militare în timpul ambelor războiaie mondiale. În anul 1901, Wells a publicat „Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane”, în care pentru prima oară a introdus ideea unei „conspiraţii deschise” care conduce „un stat mondial în care se vorbeşte aceeaşi limbă şi există un singur guvern”.

Scopul declarat: distrugerea sufletului uman

G. Wells susţinea că persoanele care sunt mai puţin valoroase ar trebui să fie omorâte, iar „elita” ar trebui să decidă cine trebuie să fie omorât. Wells a scris: „Cetăţenii Noii Republici nu ar trebui să aibă nici un pic de milă şi bunăvoinţă faţă de numeroasele creaturi vrednice de dispreţ şi idioate, mânate de frică, neajutorate şi nefolositoare, nefericite, care trăiesc în dezonoare, debile şi hidoase, incapabile, proaste şi născute din desfrâu.”

Wells a subliniat: „Anticipez că o anumită parte a populaţiei, minoritară de altfel, profund tulburată de bolile transmisibile, precum şi de tulburările mentale, având obiceiuri respingătoare cum ar fi dorinţele nesăţioase de a se intoxica (n.t. – prin consum de alcool, tutun, alimentaţie nesănătoasă), îşi duce existenţa într-o suferinţă permanentă, şi presupun că nu ar ezita să ucidă atunci când suferinţa lor ar deveni insuportabilă. Idealul lor îi determină să ucidă la fel ca Abraham, având credinţa că trebuie să ucidă, fără a avea însă superstiţii în legătură cu moartea. Pedeapsa pentru aceasta nu ar fi moartea sau mutilarea corpului, nici mutilarea vieţii prin întemniţare, niciunul dintre aceste lucruri oribile, ci a le lua totul, în afară de memorie.” (Wells – Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane, Londra, 1901, pp. 299-300)

În 1905, el a publicat cartea „O utopie modernă”. Wells era de părere că o conspiraţie ar putea foarte bine să fie publică, ca o opoziţie la planurile secrete ale francmasonilor francezi.

În pamfletul său „Conspiraţia deschisă: Proiecte pentru o revoluţie mondială” (Londra, 1929), Wells a precizat trăsăturile esenţiale ale proiectului francmasonic:

– Controlul asupra resurselor naturale mondiale

– Reducerea numărului populaţiei prin declanşarea războaielor

– Înlocuirea ordinii mondiale multinaţionale, bazate pe suveranitatea naţiunilor, cu dictatura unilaterală.

Wells era de părere că existenţa statelor naţionale ar conduce inevitabil la războaie şi din acest motiv statele ar trebui să dispară. O rasă superioară ar pune atunci bazele unui nou stat mondial. Noua autoritate religioasă s-ar contura în această „conspiraţie deschisă”.

Toate acestea se potriveau cu scopurile Marelui Orient, aşa cum au fost ele publicate în 1982 în periodicul lor: „Conceptul de rasă se dovedeşte a fi nerealist faţă de descoperirile din biologie, conceptul de limite, anihilate de dezvoltarea comunicaţiilor, conceptul de clasă, slăbit de progresul egalităţii, toate aceste concepte depăşite urmează să fie abolite, pentru a integra pe deplin omul într-un cadru universal.”

Aceasta este de fapt revoluţia timpurilor moderne, adevărata revoluţie care are loc, şi de la care Marele Orient nu poate lipsi, dacă doreşte să rămână dedicat propriilor principii.” (Humanisme, noiembrie 1982, p. 84).

Wells a accentuat faptul că ideile şi moralitatea ar trebui să fie controlate într-o aşa măsură încât oamenii să dorească în mod „voluntar” instaurarea Noii Ordini Mondiale promovată de către „conspiraţia deschisă”, care va fi introdusă la momentul potrivit. „Conspiraţia deschisă” a fost plănuită ca o reţea insidioasă, un sistem care se dezvoltă ca o naţiune în interiorul unei naţiuni, care eventual înlătură naţiunea, stabilind un guvern mondial. Această reţea ar trebui să acţioneze ca „un gen de societate secretă deschisă”, ceea ce neoficial este chiar francmasoneria. Ea va influenţa şi va dirija guvernul în orice direcţie va dori. Acest tip de „conspiraţie deschisă” se va baza pe ideile lui Darwin. Wells a menţionat: „Toate aceste valori absolute şi atitudini cu care minţile noastre sunt împovărate vor trebui să fie îndepărtate, pentru a putea permite instalarea noilor convingeri. Şi nu numai din minţile noastre trebuie să fie îndepărtate aceste convingeri, ci şi din minţile celor care urmează să devină asociaţii noştri.”

Wells a considerat că este necesar ca această „conspiraţie deschisă” să se folosească de metoda spălării creierului tinerei generaţii, pentru a crea oameni „mai buni”, folosindu-se de elemente de psihologie a maselor. El a denumit această mişcare „războiul cultural”.

Potrivit lui Wells, scopul acestei „conspiraţii deschise” este acela de a distruge sufletul uman, conştiinţa şi moralitatea, şi de a transforma fiinţele umane în creaturi lipsite de voinţă. „Conspiraţia deschisă” ar conduce la devalorizarea omului, de vreme ce îl văduveşte de libertate şi îl determină să se supună unui imperiu mondial. Consecinţa acestei conspiraţii ar fi reducerea abilităţii oamenilor de a-şi da seama de cumplitele şi dementele scenarii ale psihopaţilor francmasoni.

Oamenii îi urmează pe francmasoni ca şi cum ar fi vrăjiţi, exact ca echipajul care îl urma pe demoniacul căpitan Ahab, care, rupt de realitate, îl vâna pe Moby Dick, fantomatica balenă albă. În cele din urmă, el a îngăduit chiar distrugerea vasului, de vreme ce majoritatea echipajului nu a îndrăznit să-i pună nicio întrebare lui Ahab, iar ceilalţi mai curajoşi nu i-au putut rezista. Erau vrăjiţi cu toţii de Ahab.

Liga Naţiunilor şi planurile pentru un guvern mondial

Wells a recunoscut: „Conspiraţia deschisă nu este de factură socialistă, ci doar un produs al socialismului, de la care a asimilat tot ce se putea asimila.” „Conspiraţia deschisă nu este într-atât un proces al socialismului, cât mai degrabă un plan extins, care a devorat şi digerat tot ce a fost folositor de la înaintaşii socialişti.”

Planul lui Wells a fost implementat într-un mod înspăimântător în ultimii 75 de ani. Wells a fost un partizan înfocat al „globalizării”, cel mai distructiv scop al „Iluminaţilor”. În zilele noastre conspiraţia deschisă a fabianiştilor a fost condusă de fostul prim-ministrul Tony Blair.

Întâlnirile secrete ale „Iluminaţilor” erau denumite sinoduri. Cei care, în interiorul oricărui district ajungeau să deţină grade medii, atingeau nivelul de epopt (în Grecia Antică, iniţiat în secretele eleusine) şi constituiau un sinod. Fiecare district avea nouă epopţi. Munca lor consta in propaganda prin care creau opinia publică. Potrivit constituţiei Weishaupt, pusă la punct de cel care a înfiinţat ordinul „Iluminaţilor”, cei care aveau gradul de epopt erau responsabili de formarea opiniei publice. În numele ştiinţei, scopul „Iluminaţilor” era acela de a întoarce lumea pe dos. Epopţii acţionează ca apostoli. Cei care ating acest grad trebuie să îşi abandoneze credinţa în Dumnezeu (Augustin Barruel – Studii care ilustrează istoria iacobinismului, Londra, 1797). Wells a fost un astfel de epopt.

Bineînţeles, există şi grade mai mari, ca Iniţiat al Sanctuarului Gnozei, Rex Summus Sanctissimus, Frater Superior, şi Cap în afara Ordinului (gradul al 12-lea). Deasupra tuturor este Consiliul Suprem al ordinului, ai cărui membri sunt denumiţi areopagi. Preşedintele lor este regele secret al „Iluminaţilor”, al cărui nume şi adresă este cunoscut doar areopagilor. Areopagii reprezintă clasa invizibilă, partea nevăzută a conspiraţiei.

Dacă datorită unor fapte penale săvârşite de un membru al „Iluminaţilor” există riscul ca unele secrete ale ordinului să ajungă pe mâini greşite, acesta trebuie să se sinucidă. Conducerea pretinde sinuciderea în astfel de cazuri. Pentru a proteja secretele ordinului, adeptul Serge de Portugalia s-a sinucis în anul 1790. Constituţia Weishaupt preciza: „Nici o putere din lume nu îl poate salva pe cel care ne trădează.”

Francmasonii aveau nevoie de o organizaţie internaţională, capabilă să monitorizeze toate naţiunile. Aceasta a fost înfiinţată la Paris, pe data de 28 aprilie 1919, purtând numele de Liga Naţiunilor, la iniţiativa francmasonilor Woodrow Wilson (1856-1924, Preşedinte al SUA în perioada 1913-1921) şi Jan Christiaan Smuts (1870-1950, prim-ministru al Africii de Sud în perioada 1919-1924), şi a fost iniţial condusă de francmasoni în frunte cu James Eric Drummond (politician englez liberal, 1876-1951) şi Joseph Avenol (1879-1952). Satutul Ligii Naţiunilor a intrat în vigoare pe data de 10 ianuarie 1920 şi potrivit propagandei sale ar fi trebuit să pună capăt tuturor războaielor.

Elita masonică a fost cea care a instigat Primul Război Mondial, care a durat patru ani, trei luni şi 11 zile. În timpul acestui război au fost omorâţi opt milioane de soldaţi, aproape 20 de milioane de civili au murit datorită bolilor, foametei şi a schimbărilor sociale. 20 de milioane de soldaţi au fost serioşi răniţi iar 3 milioane au fost scoşi din luptă. Războiul a costat 100 milioane de dolari pe zi. În timp ce guvernul francmason avea propriile preocupări, oamenii de afaceri englezi vindeau mâncare germanilor, prelungind astfel războiul cu câţiva ani. Livrările se efectuau prin intermediari din Scandinavia. Ceva mai târziu, elita masonică a oferit soluţia sa, şi anume, Liga Naţiunilor, care oficial ar fi trebuit să stabilească pacea şi cooperarea între naţiunile lumii, să devină un guvern mondial.

Convenţia Marii Loje din Franţa din anul 1922 a recunoscut că Liga Naţiunilor ar trebui să conducă Statele Unite ale Europei, precum şi o federaţie mondială a statelor (Vasili Ivanov – Serviciile secrete şi francmasoneria rusă de la Petru I până în ziua de azi, Moscova, 1997, p. 476).

Această tentativă s-a soldat cu eşec. Pe data de 25 septembrie 1919, Senatul Statelor Unite a votat împotriva membrilor Ligii Naţiunilor. Atunci când preşedintele Woodrow Wilson a fost informat, a făcut o depresie nervoasă. La scurt timp după aceea el a suferit un atac cerebral în urma căruia i-a paralizat partea stângă a corpului. Pe data de 19 martie 1920, Senatul a votat din nou împotriva deciziei ca Statele Unite să se alăture Ligii Naţiunilor. Germania constituia cel mai mare obstacol în realizarea planurilor pe care şi le făceau membrii Mesei Rotunde britanice, de a implementa un guvern mondial care să fie condus de la Londra şi New York. Lordul Lionel Rothschild a fost membru cu puteri depline a Mesei Rotunde, a finanţat atât pe magnatul Cecil Rhodes, cât şi pe liderul francmasoneriei britanice Alfred Milner. În acest fel ei au fost capabili să construiască imperiile lor miniere (DeBeers Consolidated Mines) în Africa de Sud. Rothschild a fost mulţumit de Milner, mai apoi l-a numit preşedinte al companiei miniere Rio Tinto Zinc.

Înainte de Primul Război Mondial francmasonul de grad înalt Rene Viviani (1863-1925), a fost prim-ministru al Franţei. După război el a reprezentat Franţa la Liga Naţiunilor.

Citiţi şi:

Distrugerea Rusiei: crearea unei naţiuni tipic masonice

Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste în întreaga lume

yogaesoteric

Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial

////////////////////////////////////////

Fabianismul – prima falangă a neomarxismului

V-ați întrebat vreodată, asemenea nouă, dacă profeții lumii noi, de la George Bernard Show, Aldoux Haxley, George Orwell, ajungând până la Yuval Noah Harari, au scris din imaginație sau de pe urma dictării finanțatorilor din umbra?

Noi, da. Ne-au trebuit ani de lectură să deslușim cui au servit universurile lor distopice și cum profețiile s-au împlinit.

Suntem fericiții posesori ai biletului de viață. Am reușit să parcurgem calea de la lectura SF la validarea principiilor “materialist dialectice.”

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o coaliție de interese financiare și industriale de stânga a hotărât să preia Imperiul Britanic și lumea, în care scop au înființat două organizații: Milner Group și Fabian Society.

Milneriștii și-au propus să controleze guvernul mondial

Grupul Milner, cunoscut și sub numele de Grupul Mesei Rotunde, a fost, la începutul secolului al XX-lea, o facțiune a statului paralel britanic.

Grupul a jucat un rol major în Primul Război Mondial. În 1916, a organizat o lovitură de stat pentru a-l înlătura pe premierul britanic Herbert Asquith de la putere.

Acesta a controlat, de asemenea, activitățile bancare și financiare printr-o rețea mondială, de la Banca Angliei, FED-ul din SUA, Lazard, JP Morgan, Chase și diferitele bănci Rothschild, până la bănci naționale.

După cum au recunoscut cu ușurință liderii grupului Milner, ei și-au propus să constituie o Nouă Ordine Mondială. Nu se accepta o altă hegemonie decât a Marii Britanii.

O carte puțin cunoscută despre relațiile post-industriale cu profeții fabricați în laboratoare

Rădăcinile acestei inițiative se întorc la Revoluția Industrială. Este meritul lordului englez Ion Rațiu, de origine română, de a descifra culisele încrengăturii de putere între marii proprietari de mine și grupul Fabian, născut la un an după moartea lui Karl Marx.

Pe banii obținuți de corporațiile Milner din Africa de sud, s-a stipendiat “mișcarea civică Fabian.” Cotațiile mondiale ale aurului erau stabilite în Birourile lui N. M. Rothschild de pe strada St. Swithin’s Lane din City of London, scrie Ion Rațiu în cartea „Conspirația Milner-Fabian împotriva lumii”.

Dacă Milner Group a urmărit monopolizarea resurselor naturale ale lumii, la sfârșitul secolului XlX, Societatea Fabian s-a concentrat pe domeniile creării noilor elite planetare.

Cinicii stipendiați de Milner și-au propus să tulbure mințile maselor cu nebănuite povești despre viitoarea „țară a minunilor socialiste.” Așa au apărut în gașca socialistă scriitorii de succes: George Bernard Show, Aldoux Haxley, George Orwell. Unul dintre ei a scris, în 1932, “Minunata lume nouă,” copie la indigo a celei de azi, semn de profeție? Determinare? Nu. De predicție controlată și dictată, credem noi.

Pentru că orice societate în civil trebuie să aibă o idilică intrare în scenă, pe pagina oficială a fabianiștilor scrie că părintele fondator al mișcării este unul Davidson, care a fondat societatea „Vita Nuova”. Misiunea declarată era nobilă la vedere, dar în culise se pregăteau strategii de control al minților umane. Urma să se schimbe comportamentul uman. Nobilii să renunțe la averi, lumea să trăiască simplu în comunitate. Vedeți analogii cu zilele de azi?

După moartea lui Karl Marx, societatea de “bune manière socialiste” s-a divizat în “Fellowships of the New Life” și Societatea Fabian, înființată la 4 ianuarie 1884, anul următor morții lui Karl Marx.

Fabius nu s-a speriat de elefanții lui Hanibal sau despre cine sunt sponsorii revoluțiilor

Fabianiștii și-au propus să organizeze societatea după principiile generalului roman Quintus Fabius Maximus, care l-a așteptat la cotitură pe generalul cartaginez Hannibal, epuizându-l și apoi învingându-l. La fel ca învingătorul lui Hannibal, ei și-au propus să aștepte lovitura finală prin modelarea lumii, după propriile viziuni.

citește și: “Minunata lume nouă” a celor altfel

Efigia din 1910 a fabienilor era un lup îmbrăcat în blană de miel. Din Biblie se știe pasajul: „Feriți-vă de profeții mincinoși, care se arată fastuos în haine de miel, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori”.

Grupul de interese Milner-Fabian sponsorizează revoluțiile din Rusia și China, în vederea obținerii centralismului democratic al finanțelor, economiei și politicii mondiale.

Profeții lumii noi sau despre cum să nu te-nchini la idoli

La inițiativele lor s-au format diverse foruri mondiale, zice Ion Rațiu în cartea lui mai puțin cunoscută marelui public:Liga Națiunilor, Uniunea Europeană.

Ei susțineau imigrația, un substituit convenabil al sclaviei, au creat fel de fel de cauze pentru diversitatea rasială, cu scopul de a produce conflicte prin care să controleze țări.

Politicile marilor lideri, de la Clement Attlee la FD Roosevelt, Bill Clinton, până la Barack Obama și mulți alții au fost în mare măsură dictate de agenda Conspirației Milner-Fabian, spune Ion Rațiu.

Liderilor politici creați în laboratoarele Milner-Fabian erau doar simpli administratori ai puterii nevăzute.

Încă de la începutul secolului XX, grupul de interese și-a propus să distrugă statele națiuni, să înființeze un guvern mondial, care să garanteze oligarhilor grupului Milner libertatea de acțiune și de mișcare pentru obținerea monopolului mondial asupra resurselor și sistemului financiar internațional.

Astfel, mari scriitori ai lumii au profețit societatea virtuală, în acord cu interesele milneriștilor, pe care lumea de azi nu-i vede, dar acționează conform planului lor, al Marii Resetări.

Vă mai întrebați din ce Orient provine Klaus Schwab?

Vocile lumii

Ion Rațiu

Lord englez de origine română

Ion Rațiu s-a întors în 1990 în România și a candidat la președinție. În dezbaterea finală cu Ion Iliescu, a spus că „se va bate pănă la ultima lui picătură de viață pentru dreptul celuilalt de a nu fi de acord cu el.” Doar 3,14% dintre români l-au votat. N-a fost să fie!

“Interesele și activitățile globale ale acestei noi clase „capitaliste liberale” au determinat elitele politice create de ei să lucreze pentru distrugerea ordinii mondiale existente, bazată pe state-națiune suverane – pe care le considerau restrictive – și să înființeze un guvern mondial, care să le garanteze libertăţile financiare şi economice în vederea obținerii monopolului planetar, scrie Ion Rațiu în cartea „Conspirația Milner-Fabian împotriva lumii”.

Marius Ghilezan

http://mariusghilezan.ro/

Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.

https://romanialibera.ro/op-ed/fabianismul-prima-falanga-a-neomarxismului/

…………………………………………..

Pe timp de război – Neomarxism și corectitudine politică – cu Dan Bercian

https://www.youtube.com/watch?v=4IpvUMg3EqM

NEOMARXISMUL, un cal troian destinat anihilării din interior a creștinismului biblic . ” Episodul 1

https://www.youtube.com/watch?v=8ZgvmR-QCL0

//////////////////////////////////////////

Petre Ţuţea despre ruşi… In Memoriam Nea Petrache (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991)

Petre Tutea de Emanuel Parvu via Marturisitorii Ro“A încercat să-mi explice mie un diplomat rus precum că Moscova îşi trage rădăcinile de la Roma. I-am spus că nu se poate, pentru că toţi romanii ar fi îngheţat de frig la Moscova. Am fost întotdeauna foarte ostil ruşilor, pentru că şi ei ne-au fost nouă. Îmi aduc aminte că, într-o societate de diplomaţi, mi s-a spus că ruşii sînt un popor mesianic. Le-am răspuns că nu: ruşii sînt un popor numeros cu o obrăznicie mesianică şi care au preluat Bizanţul, considerîndu-se continuatorii strălucirii bizantine.

Ruşii au un fel de umanitate indefinibilă. Am fost la Moscova şi nu pot spune despre ei că sînt individual tirani, deşi au practicat tirania. Pe de altă parte, nu cred să fi întîlnit vreun rus care să fie normal; asta nu mi-o pot explica decît prin faptul că probabil s-au corcit cu tătarii.

Ce-şi închipuie ruşii? C-a fost pus jos Hitler şi ei sînt vaccinaţi? Au intrat într-un teren minat: în spaţiul planetar al intereselor anglo-saxone, al negustorilor ăstora. Dacă eşti în calea unui automobil anglo-saxon, apare războiul. Păi ce-şi închipuie muscalii? Că ăia tolerează să stai în calea lor? Ăia s-au învăţat, anglo-saxonii, să fie stăpînii lumii – şi muscalii zic niet! Ei asta-i… Păi hai să ne batem!

I-am asemănat odată pe ruşi cu vacile care dau douăzeci şi cinci de chile de lapte pe zi şi apoi se baligă în şiştar.

Ruşii sînt la fel de imperialişti ca Germania lui Hitler. Dar ei nu spun asta. Ruşii sînt mai perfizi. Cînd te ocupă şi te declari de acord, spun că eşti progresist, iar cînd le rupi fălcile, că eşti fascist şi reacţionar. Ruşii sînt mai abili politic decît germanii. Dovadă că au reuşit să facă din braşoava asta roşie, din ruşinea asta care e bolşevismul, o supraputere mondială, să impună Statelor Unite situarea bolşevismului la rang de supraputere.

Mă întreba un rus cu ani în urmă: Domnule Ţuţea, cum vă explicaţi dumneavoastră că noi, ruşii, întindem mîna Europei şi ea o refuză sistematic? – Foarte simplu, aveţi un cancer mintal, se cheamă cancer ideologic marxist-leninist.

Rusul e contraindicat la cugetare ca sifilisul la sistemul nervos. Am făcut afirmaţia asta, pe care ulterior am retractat-o (ca să nu se creadă că e vorba de toţi ruşii, de marele popor rus), gîndindu-mă la Gorbaciov. Pentru că el spune: Situaţia economică a Uniunii – vasăzică după 70 de ani de marxism-leninism – e catastrofică. Punct. Şi apoi optează pentru leninism! Adică pentru cadavrul din Piaţa Roşie, care a creat dezastrul ăsta…”

PETRE ŢUŢEA

Petre Ţuţea despre ruşi. In Memoriam Nea Petrache (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991)

Comunismul s-a lepădat de Biserică. Biserica s-a lepădat de comunism?

Dragoş GHIŢULETE

Publicat în Dilema Veche nr. 192

Dilema veche la Timpul prezent Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Au fost comunişti cu Adevarata cruce la gît? Dar preoţi cu manifestul roşu în buzunar? Să crezi în Dumnezeu, dar şi în liderii comunişti? Aveau loc împreună în noul stat comunist? În toate ţările căzute în sfera de influenţă sovietică, comunismul s-a năpustit asupra oricăror forme de credinţă care nu urmau doctrina partidului. Principiile după care trebuia să se comporte autorităţile laice faţă de biserici au fost stabilite la Moscova, care de altfel a şi decis ruperea legăturilor bisericilor catolice cu Vaticanul, văzut ca reprezentant al imperialismului. În Cehoslovacia, în vara lui 1948, bisericile au fost deposedate de proprietăţi, iar sistemul de educaţie a fost naţionalizat. În Ungaria, autorităţile comuniste au văzut Biserica supusă Romei ca pe unul dintre principalii oponenţi la comunizare. În 1948, peste 6500 de şcoli confesionale catolice au fost naţionalizate. Prigoana comunistă contra Bisericii şi a credinţei în alt zeu, altul decît partidul, a existat, iar de soarta preoţilor care au luptat contra regimului se ştie fără umbră de îndoială: mulţi au sfîrşit în închisorile comuniste. Ce s-a întîmplat însă de cealaltă parte, cînd, mizînd pe latura ei confesională şi dorind să supravieţuiască, Biserica a făcut pactul cu partidul? Ar trebui să luăm o atitudine radicală sau să fim toleranţi? Dacă societăţile postcomuniste îi tolerează încă şi astăzi pe activiştii de ieri, de ce lucrurile ar sta altfel cu preoţii colaboratori, mai ales cînd se invocă presiunile la care au fost supuşi? Problema este însă una de atitudine. De morală. Dacă după căderea comunismului în Ungaria şi în Polonia mulţi preoţi care au colaborat şi-au cerut, în mod public, iertare, la noi de-abia în 2007 Biserica şi-a dat acordul pentru deconspirarea posibililor preoţi care ar fi colaborat cu Securitatea. Peste graniţe, una dintre scuzele publice a venit din partea Cardinalului Miloslav Vlk, Arhiepiscop de Praga, care a explicat că motivul colaborării unora dintre oficialii Bisericii a fost, în majoritatea cazurilor, enorma presiune exercitată de serviciile secrete. De altfel, Conferinţa Episcopală Cehă a cerut preoţilor care au colaborat să facă public acest lucru. Părintele Henryk Jankowski, duhovnicul şi consilierul fostului lider al Solidarităţii, Lech Walesa, a indicat în Polonia numele a 40 de preoţi despre care a afirmat că au fost spioni ai serviciilor secrete în timpul regimului comunist. “Sînt foarte trist că fac acest lucru, însă sînt convins că adevărul trebuie să iasă la lumină. Am fost şocat de ceea ce am văzut în aceste dosare, şocat de numărul de agenţi din Biserică. Aflarea acestor nume a fost dureroasă pentru mine”, a afimat Jankowski în cadrul unei conferinţe de presă transmise în direct. (Potrivit legii, ca victimă a regimului comunist, Jankowski are dreptul de a studia arhivele fostelor servicii secrete şi de a publica numele agenţilor care l-au spionat.) Din datele Institutului Memoriei Naţionale, care gestionează dosarele, 10% dintre preoţii polonezi ar fi fost colaboratori ai poliţiei secrete. Ce se întîmplă în România? Revenind în România, dacă istoria Bisericii Ortodoxe în timpul regimului comunist începe cu Patriarhul Justinian, nu e foarte clar unde se termină. Imediat după Revoluţie, în 1990, Patriarhul de atunci, Teoctist, s-a retras pentru aproape trei luni din scaunul patriarhal. Motivul n-a fost unul foarte clar. Pe această temă, România liberă a publicat în 2 august 2007 un articol intitulat “Cumpăna patriarhului”. Autorul susţine că l-a întîlnit pe monahul care l-ar fi găzduit pe Patriarh trei luni, începînd cu seara de 22 decembrie, într-o mînăstire din Sinaia. De asemenea, se spune în articol, în 18 decembrie 1989 Sfîntul Sinod s-ar fi reunit în şedinţă, unde Patriarhul Teoctist a anunţat că e de acord cu decizia politică de reprimare a mişcării din Timişoara. Nici unul dintre membrii Sinodului nu l-ar fi contrazis. (Două săptămîni mai tîrziu, ziarul Adevărul intră în posesia unui document care infirma cele spuse de România liberă, demonstrînd că în perioada ianuarie-martie 1990 Patriarhul Teoctist s-a aflat în spital şi nu la mînăstire, punct de vedere susţinut şi de Patriarhia Română, care a anunţat printr-un comunicat de presă faptul că Patriarhul Teoctist s-ar fi retras din Scaunul Patriarhal, din “motive de sănătate”.) De-a lungul timpului, Teoctist a mai fost acuzat că a colaborat cu regimul, că a fost ofiţer de Securitate, că nu s-a opus dărîmării lăcaşurilor de cult. Cu toate acestea, în ciuda tuturor acuzelor, imaginea publică a rămas intactă, pentru că acuzele n-au putut fi probate. De ce n-au putut fi probate? Pentru că, timp de mai bine de şase ani, totul a fost trecut sub tăcere, atît la insistenţele BOR, care considera paragraful referitor la preoţi, din Legea privind deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, “o încălcare a autonomiei Bisericii”, fiind total neconstituţional, cît şi la sprijinul politic pe care această poziţie clericală a avut-o din partea PSD. Astfel, BOR şi PSD au căzut de acord ca dosarele preoţilor să nu fie făcute publice, îngropînd totul într-o tăcere conspirativă. Problema Bisericii Greco-Catolice în comunism Memoriile cardinalului Hossu aduc mărturii certe privind complicitatea dintre conducătorii BOR şi cei ai statului comunist, pentru interese personale. Cele două instituţii – scrie Iuliu Hossu – s-au folosit una de cealaltă în încercarea de a distruge Biserica Greco-Catolică. Acelaşi Iuliu Hossu îl acuză pe Teoctist că ar fi fost unul dintre torţionarii episcopilor greco-catolici pe vremea cînd aceştia erau întemniţaţi la Căldăruşani, Dragoslavele şi Ciorogîrla. Pe vremea aceea, Teoctist era episcop vicar patriarhal. În prezent, toate sînt simple acuzaţii şi doar dacă vor fi deschise arhivele, dacă liderii politici se vor lepăda de ipocrizie, va fi posibil să aflăm cine a făcut pactul cu diavolul. În sprijinul aflării acestui adevăr, şi avînd în vedere noua deschidere BOR, care anul acesta şi-a dat acordul pentru deconspirarea dosarelor, noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, va discuta în prima şedinţă de Sinod pe care o va conduce, pe 22 octombrie, despre problema colaborării preoţilor cu Securitatea. Credinţa ca mijloc electoral Cert e că principala transformare pe care o aduce sfîrşitul lui 1989 statutului BOR în societate constă în reinstalarea ei în mai toate sferele vieţii publice. La ultimul recensămînt, 85% dintre români s-au declarat ortodocşi, situînd Biserica, ca instituţie, pe primul loc în încrederea lor. Deţinătorii puterii politice se folosesc de această încredere, iar credinţa în Dumnezeu a devenit, după 1989, miză electorală. După 50 de ani în care mărturisirea de credinţă te putea duce la puşcărie, după 1990, aceeaşi mărturisire te poate duce la putere. În emisiunea pe care o realizez la RFI România, Actualitatea Altfel, am discutat anul trecut despre o modificare adusă legii cultelor. E vorba de articolul 13, care interzice orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă şi ofensă publică adusă simbolurilor religioase. Mai multe ONG-uri susţin că aplicarea strictă a acestei prevederi poate aduce atingere libertăţii de exprimare, pe baza ei putînd fi interzise cărţi, concerte, spectacole de teatru. Avîndu-l invitat pe deputatul Nicolae Păun, preşedintele Comisiei pentru Drepturile Omului, Cultelor şi Minorităţilor naţionale, i-am propus un caz, oarecum banal: urmare a aplicării legii, trupa rock AC/DC n-ar mai putea cînta în România din cauza versurilor. Ca orice politician versat, deputatul a găsit soluţia care să îmbuneze cei 85% dintre credincioşi: să-şi schimbe versurile, dacă vor să cînte într-o ţară ortodoxă. Cît de valabilă mai e însă credinţa exhibată peste măsură în spaţiul public, folosită pentru interese personale? În România de azi s-a ajuns să se sfinţească pînă şi cazinouri, inoculîndu-se ideea că Duhul Sfînt se pogoară şi asupra meselor de joc. Nu ne deranjează. Un lider xenofob aruncă mii de dolari la baluri de liceeni, ca să i se cînte, la ureche, “Crezul”. Nu ne deranjează. Nici faptul că un înalt ierarh – e vorba de Pimen – se ploconeşte în faţa aceluiaşi lider politic, doar pentru că aruncă cu bani în “sfinţii părinţi”. Drept pentru care, într-o ţară unde credinţa a devenit monedă de vînzare-cumpărare a voturilor, problema colaborării dintre comunişti şi ierarhii bisericilor nu pare să mai deranjeze nici ea, fiind doar un amănunt pierdut în istorie. Totuşi dacă întrebarea din sondaje ar fi: “aveţi încredere în preoţi?”, răspunsul ar fi, poate, altul.

https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/comunismul-s-a-lepadat-de-biserica-biserica-s-a-614492.html