Fameni şi Fecioare, nu este suficient să aşteptăm Venirea lui Iisuss, doar cu propria castitate, dacă privim cu un ochi spre Cer, şi cu unul spre plăcelile de o clipă ale senzualităţii,căci …” Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. (Mat.5/27-32) Să aşteptăm cu bucurie, nu doar Venirea Lui, ci şi suferinţa, ispita şi încercările Apocaliptice, întrucât inima (chiar dacă-i refuzăm naşterea din nou) este capul şarpelui deja zdrobit la Golgota, pentru ca şi noi, cu ajutorul Lui- să-l călcăm în picioare, pană’i strivim şi coada (Rom.16/20) “Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” (Ap. 3/10-11); Va prezentam solutiile profitului pentru inființarea unei plantații pomicole si viticole; Filme de TOP; VA INVITAM in tainica lume a cascadelor

Fameni şi Fecioare, nu este suficient să aşteptăm Venirea lui Iisuss, doar cu propria castitate, dacă privim cu un ochi spre Cer, şi cu unul spre plăcelile de o clipă ale senzualităţii,căci …”   Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. (Mat.5/27-32) Să aşteptăm cu bucurie, nu doar Venirea Lui, ci şi suferinţa, ispita şi încercările Apocaliptice, întrucât inima (chiar dacă-i refuzăm naşterea din nou) este capul şarpelui deja zdrobit la Golgota, pentru ca şi noi, cu ajutorul Lui- să-l călcăm în picioare, pană’i strivim şi coada (Rom.16/20) “Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” (Ap.3/10-11)  

… Dacă nu îngropăm, (innecăm) firea adamică -prin Botezul în Moartea Lui (Rom. cap.6-8); Dacă nu ne umplem “candela” (inimii înnoite) cu Plinătatea lui Dumnezeu, ca să ne înflăcărăm   de la Rugul Nestins, pentru a aprinde tot pământul cu Focul Mistuitor… nu intrăm, şi nici nu vedem, (măcar ) de la distanţă -Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 25/1-13)… “Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

Iisus  încă nu vine, pentru că sunt prea puţini “aşteptători- străjeri”, cărora să le aducă” mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei 9/28) El nu vrea să intârzâie, dar noi nu dorim să ne pregătim Dumnezeieşte, pentru a întâmpina Venirea Lui; PENTRU CĂ… ne-am “părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Ap 2/4-5)…  

 

“Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: “Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. “(1 Tes.5/1-8)

Va prezentam solutiile profitului  pentru inființarea unei plantații pomicole  si  viticole

O livada de pomi are o durata de viata de zeci de ani si orice gresala facuta la infiintarea plantatiei are consecinte nefaste. Cresterea si dezvoltarea normala a pomilor si mai ales productivitatea si calitatea fructelor depind de o serie de factori cum sunt: zonarea (alegerea locului), alegerea terenului, sursa de apa,alegerea speciei/soiurilor.

Trebuie sa stiti de la inceput ca infiintarea unei plantatii pomicole implica niste costuri semnificative atat la infiintare cat si in urmatorii 3-4 ani pana cand plantatia intra pe rod si fructele se pot valorifica.

Zonarea. Cum alegem terenul optim pentru livada

Zonarea reprezinta alegerea locului/zonei unde doriti sa infiintati plantatia pomicola si presupune culegerea tuturor informatiilor cu privire la conditiile pedo-climatice si daca zona este sau nu una cu traditie pomicola.

Relieful terenului are o importanta deosebita, prin relief intelegand loc drept pe ses sau podis, coasta de deal, loc drept pe vale, la cumpana apelor, etc.

Relieful terenului influenteaza si determina in buna masura regimul climatic al locului, inclinarea pantei influenteaza mecanizarea lucrarilor.

Important este ca terenurile alese sa aiba dispozitie S, SV, SE, sa nu fie expuse in calea vanturilor puternice, in vai cu potential pericol de inghet tarziu de primavara sau devreme de toamna.

Terenurile expuse accidentelor climatice frecvente, instabile, excesiv de umede si fara drenaj sau panza freatica sub 2m, saraturate vor fi excluse.

Livezile pot fi amplasate pe terenuri cu  panta de 6 – 12% cu orientarea randurilor pe directia curbelor de nivel. In cazul pantelor de 18-20 % acestea trebuie sa fie uniforme.

  Cele mai bune terenuri sunt cele cu panta de 3–6% care permit intretinerea corecta a plantatiilor dar si recoltarea si transportul fructelor.

Din punct de vedere al solului se prefera solurile fertile cu textura mijlocie, permeabile, cu pH ϵ 6–7.

Bine ar fi ca terenul sa se afle in apropierea unei surse de apa. Pomicultura moderna reclama sistem de irigare altfel calitatea si productia sunt compromise din start.

Pe terenurile lipsite de protectie contra vanturilor puternice, pomii se prind greu, cresterile sunt slabe, trunchiul si coroana sunt indoite, deformate, ramurile se rup iar fructele sunt scuturate. Pentru a elimina acest neajuns se vor planta perdele de protectie cu 2-3 ani inainte de plantarea pomilor fructiferi iar daca nu este posibil acest lucru atunci plantarea se face  odata cu pomii fructiferi. Aceste perdele se seaza la marginea livezii perpendicular pe directia vanturilor dominante. Ca specii se folosesc plop, stejar, mesteacan, ulm, dud, alun si se planteaza la distanta de 2 m intre randuri si 1,5 m intre pomi pe rand. Pentru a nu crea concurenta pentru hrana si lumina intre pomii din perdeaua de protectie si pomii fructiferi se lasa un spatiu intre acestia de 10 – 12 m.

 

Pregatirea terenului in vederea plantarii livezii

Se curata terenul de vegetatia existenta, se scot resturi de radacini, cioate si se erbicideaza cu un produs sistemic daca solul este infestat cu pir.

Se niveleza terenul si apoi se face lucrarea de scarificare  ( la adancimea de 60 cm) de 2 ori, una  perpendiculara pe directia celeilalte. Daca este necesar se reniveleaza terenul si se administreaza ingrasaminte 50 – 60 t/ ha gunoi de grajd bine descompus, 160 – 180 kg/ ha superfosfat si 200 kg/ ha sare potasica.

Ferilizantul se incorporeaza in sol printr-o aratura adanca de 38 cm.

 

Pentru a mai scadea din cheltuieli puteti face fertilizarea direct la groapa cu gunoi de grajd 10 – 12 kg/groapa.

  Toate aceste pregatiri se fac cu cel putin 2 luni inainte de plantarea propriu–zisa.

Daca viitoarea plantatie pomicola se realizeaza pe terenul unei foste plantatii pomicole recent defrisate, atunci terenul se cultiva pentru urmatorii 3-4 ani cu plante perene sau prasitoare pentru a reface si imbunatati structura si fertilitatea solului si pentru a scapa de boli si dunatori.

Ca plante bune ingrasaminte verzi sunt mazarea, mazarichea, lupin, borceag, etc.

Parcelarea terenului

 

O exploatatie pomicola ca sa devina rentabila trebuie sa aiba minim 1 ha si poate atinge 20–30 ha. Pentru ca lucrarile de ingrijire a livezii, recoltarea si transportul fructelor sa se faca mai usor, terenul se parceleaza  E bine ca parcelele sa nu aiba mai mult de 500 m lungime iar randurile se orienteaza pe directia N-S ( pe terenurile plane) ca sa primeasca o cantitate cat mai mare de lumina. Daca terenul este in panta, directia randurilor se orienteaza pe directia curbelor de nivel pentru a se evita degradarea solului.

De regula, forma parcelelor este dreptunghiulara si la proiectarea livezii se vor amenaja drumuri, cu latimea de 6 m, pentru transportarea fructelor si constructii de productie unde vor fi depozitate, temporar, fructele.

Nu uitati sa imprejmuiti livada!!!

Distantele de plantare in vederea pichetarii trebuie alese cu grija intrucat distantele prea mari sau prea mici influenteaza productia.

De regula se stabileste intai tipul de livada. Daca se doreste o livada in sistem intensiv distantele de plantare vor fi mai mici si se vor alege pomi de vigoare mica.

Va prezientam  distantele de plantare pentru pomi de vigoare mijlocie intr-o plantatie clasica sau exploatatie de tip familial.

 

SPECIA

DISTANTA

Mar

4 x 3 m ptr. diverse forme de coroana. Ptr. sistemul spur (fructificare pe ramuri scurte) se practica 4 x 1.5 m

Par

4 x 3 m

Gutui

4 x 3 m

Prun

5 x 4 m sau 4 x 4 m sau 4.5 x 3.5 m functie de vigoarea pomului

Cires

5 x 4 m

Visin

4 x 2 m

Nuc

10 x 8 m

Cais

5 x 4 m

Piersic

5 x 4 m sau 4 x 4 m sau 4 x 3 m functie de vigoarea pomului

Prima valoare reprezinta distanta dintre randuri iar a doua distanta dintre pomi pe rand.

Pichetatul in quinconce ( in triunghi)

Se dispun pomii cate cinci, patru dintre acestia formeaza un patrat iar al cincilea se va afla la intersectia diagonalelor. Distantele dintre randuri vor fi mai mici decat cele intre pomi pe rand. Este un mod de plantare intalnit pe terenurile in panta pentru a reduce distantele de plantare dar totodata se asigura o buna iluminare a pomilor.

Pichetatul in triunghi echilateral ( hexagon sau paralelogram)

Fiecare pom se va afla la ½ distantei dintre 2 pomi de pe randul vecin. Astfel, fiecare pom ( exceptand cei din capetele randurilor) au cate 6 pomi in jur egal distantati ce formeaza un hexagon. In acest mod de pichetare, distanta dintre randuri reprezinta 0,866 din distanta dintre pomi pe rand. Acest tip de pichetare este intalnit atat in livezile in panta cat si la cele plane si permite un numar mai mare de pomi pe unitatea de suprafata.

Pichetarea in patrat

Asigura un spatiu uniform distribuit pomilor si este utilizat cu precadere pe terenuri plane, distanta dintre randuri este egala cu distanta dintre pomi pe rand.

Pichetatul in dreptunghi

Se realizeaza atunci cand se doreste un spatiu mai mare intre randuri pentru a permite utilajelor horticole sa intretina livada. Acest tip de pichetare se practica pe terenurile plane sau cu panta mica.

Distanta dintre randuri ˃ distanta dintre pomi pe rand.

Pont: Pentru pichetare se  utilizeaza picheti vopsiti cu alb si rosu pentru a fi vizibili, ruleta sau panglica din otel de 50 m, picheti, tarusi, maiuri, sarma cu noduri din metru in metru, lunga de 50 m, triunghi compas cu deschiderea reglabila de 2–2,5 m.

Pe terenurile plane se incepe cu trasarea laturii lungi luandu-se drept reper un drum, un gard, o perdea forestiera, etc, care exista si nu se modifica.

In zonele colinare, orientarea si pichetarea este ceva mai complicata si se face paralel cu curbele de nivel pornind de la aliniamentul facut la baza pantei sau de-a lungul potecilor existente. E bine ca pe astfel de terenuri pichetarea sa se faca de catre oameni calificati dotati cu aparate de masura.

Alegerea speciilor/soiurilor de pomi 

Tineti cont de zonarea speciilor  functie de pretentiile fiecarei specii pentru lumina, caldura, rezistenta la geruri, variatii mari de temperatura sau accidente climatice.

Pont: Mar, par, gutui, prun, cires, visin se cultiva in zona dealurilor subcarpatice iar in zonele calde de campie, cais, piersic, migdal, smochin dar si celelalte specii din zona colinara.

De asemenea se recomanda folosirea a cel putin 2-3 soiuri din aceeasi specie  pentru o mai buna polenizare chiar daca s-au creat soiuri autocompatibile.

Stabilirea polenizatorilor

 

Multe soiuri de  pomi sunt autosterile, chiar si la soiurile care se polenizeaza cu polen propriu legarea si dezvoltarea fructelor prin autopolenizare e mai slaba decat la soiurile polenizate cu polen de la alte soiuri.

De aceea, soiurile trebuie alese astfel incat sa se asigure o buna polenizare incrucisata.

Soiurile polenizatoare trebuie sa aiba urmatoarele insusiri :

Sa intre in productie odata cu soiul pe care trebuie sa-l polenizeze

Sa infloreasca regulat, abundent si in acelasi timp cu soiul de baza (polenizat)

Sa produca polen mult si fertil

Zona de influenta a unui polenizator este de 50 m iar efectul este in raport invers cu distanta.

Raportul intre soiul polenizator si soiul de baza poate fi de 1/3, 1/2, sau 1/1 dar toti polenizatorii se aseaza pe acelasi rand  sau in bloc ( in parcela) si nu intercalati intre soiurile de baza pentru a nu ingreuna recoltarea fructelor pe soiuri.

Lista polenizatorilor pentru Mar

SOI DE BAZA

SOI POLENIZATOR

Ardelean

Jonathan; Golden delicious; Starkrimson

Ciprian

Generos; Pionier; Frumos de Voinesti

Florina

Pionier; Voinea; Prima; Idared

Frumos de Voinesti

Jonathan; Generos; Pionier

Generos

Pionier; Romus 3; Jonathan

Golden delicious

Florina; Pionier; Idared; Jonathan

Granny Smith

Idared; Golden delicious; Jonathan

Idared

Golden delicious; Jonathan

Jonathan

Pionier; Idared; Starkrimson; Golden delicious

Mutzu

Golden delicious; Idared; Prima

Pionier

Romus 2; Florina; Prima

Lista polenizatorilor pentru Par

SOI DE BAZA

SOI POLENIZATOR

Untoasa Bosc

Favorita lui Clapp; Untoasa Harden; Decana de iarna; Williams

Ducea de Angouléme

Favorita lui Clapp; Williams

Favorita lui Clapp

Untoasa Bosc; Untoasa Hardy; Williams

Untoasa Hardy

Favorita lui Clapp; Decana de iarna

Abatele Fetel

Favorita lui Clapp; Passé Crassane

Conference

Highland; Passé Crassane; Williams; Untoasa Hardy

Lista polenizatorilor pentru Prun

SOI DE BAZA

SOI POLENIZATOR

Anna Späth

Centenar; Stanley

Renclod Althann

Stanley

Stanley

Anna Späth

Tuleu gras

Anna Späth; Stanley

Tuleu timpuriu

Anna Späth; Stanley;D’angen; Silvia

Grasa romaneasca

Anna Späth; D’angen; Kirke

Lista polenizatorilor pentru Cires

 

SOI DE BAZA

SOI POLENIZATOR

Germersdorf

Boambe de Cotnari; Van

Rosii de Bistrita

Boambe de Cotnari

Boambe de Cotnari

Van

Pietroase

Galbene Donisseu

Stella

Stella

Van; Bing

Lista polenizatorilor pentru Visin

 

SOI DE BAZA

SOI POLENIZATOR

Crisana

Germersdorf

Meteor

Nana; Morella Neagra

Morella Neagra

autopolenizator

Lista polenizatorilor pentru Cais

 

SOI DE BAZA

SOI POLENIZATOR

Dacia

Carmela; Excelsior

Excelsior

Comandor; Dacia; Favorit; Olimp

Favorit

Comandor; Olimp; Selena; Sirena

Rosii de Baneasa

Comandor; Dacia; Olimp; Excelsior

Rosu timpuriu

autopolenizator

Lista polenizatorilor pentru Piersic

SOI DE BAZASOI POLENIZATOR

Cardinal

autopolenizator

Early Redhaven

Cardinal; Dixired; Redhaven

Redhaven

Dixired; Early Redhaven

Splendid

autopolenizator

Soiurile de gutui sunt autofertile si nu necesita polenizatori.

Plantarea propriu-zisa a pomilor

Dupa ce ati parcurs toate etapele de mai sus va apucati sa faceti gropile.

De regula, pe suprafete mari,acestea se executa mecanizat.

Se distribuie pomii la groapa si se incepe plantarea.

b) Infiintarea unei plantatii viticole

Înfiintarea unei plantatii viticole presupune un volum mare de investitii atat banesti cat si de forta de munca.

Trebuie sa stiti ca in primii 4 ani veti investi si veti cheltui sume mari de bani pentru ca plantatia sa intre pe rod si abia apoi, veti incepe sa va amortizati cheltuielile.

Ca sa fiti siguri de reusita trebuie sa alegeti cele ma bune solutii tehnice si sa aveti in vedere urmatoarele etape  pentru a infiinta o plantatie viticola: alegerea terenului, pregatirea terenului, alegerea si amplasarea soiurilor de struguri, plantarea propriu-zisa.

Apoi, lucrarile de intretinere aplicate plantatiei tinere  (3-4 ani) sunt foarte importante si au drept scop asigurarea unor conditii optime pentru dezvoltarea rapida a butucilor si intrarea acestora pe rod.

Alegerea terenului pentru vie

 

Exista doua posibilitati:

  1. a) sa alegeti terenul in cadrul unei podgorii, unde exista sau nu exista vii si atunci puteti apela la experienta viticola din zona.
  1. b) sa alegeti terenul in afara podgoriilor, unde nu exista practica viticola si atunci trebuie sa faceti niste prospectiuni legate de factorii pedo–climatici, de relief si socio-economici.

De regula, se aleg pentru plantatii de vita, terenuri improprii pentru alte culturi cum sunt terenurile nisipoase, pietroase, coaste de dealuri.

Factorii climatici sunt foarte importanti si se vor evita terenurile expuse frecvent accidentelor climatice (ingheturi tarzii de primavara, ingheturi timpurii de toamna, grindina, valuri de frig, mai ales in preajma infloritului, secete prelungite pe perioada de vegetatie). Nu sunt indicate nici solurile cu exces de umiditate, saraturate si cu exces de carbonat de calciu.

Bine ar fi ca terenurile alese sa aiba expozitie S, SV, SE.

La o astfel de investitie este obligatorie cartarea agrochimica!

Necesarul cu forta de munca: Trebuie sa aveti grija de forta de munca care nu este neglijabila. Pentru executia lucrarilor de intretinere sunt necesare 100-160 zile om/ha.

Fiindca plantatiile viticole se infiinteaza cu precadere pe terenuri in panta aveti grija la evacuarea apei in exces provenita din precipitatii, fixarea prin specii forestiere de protectie a terenurilor instabile, terasarea lor, amenajarea cailor de acces, asigurarea lemnului necesar mijloacelor de sustinere.

Pregatirea terenului

Defrisarea terenului consta in eliminarea vegetatiei (arboret, butuci de vita, etc.) de pe terenul ce urmeaza a fi plantat cu vita si eventual erbicidat sistemic in cazul infestarii cu buruieni. Se scot toate radacinile, cioatele si alte resturi lemnoase si se lasa terenul curat pentru lucrarile solului.

Daca pe terenul ce urmeaza a fi plantat cu vita a fost amplasata o alta plantatie viticola e bine ca timp de 3–5 ani acest teren sa fie plantat cu plante perene sau furaje anuale pentru refacerea structurii si fertilitatii acestuia. Totodata aceasta masura are si caracter fitosanitar si impiedica transmiterea de boli si daunatori specifici de la o plantatie la alta.

Dupa defrisare se face o nivelare a solului mai ales a celor cu santuri, denivelari mari, etc., pentru a crea conditii optime scurgerii apei si lucrarilor mecanizate.

Urmeaza lucrarea de desfundat… ca asa scrie la tehnologie!!! Eu propun lucrarea de scarificare (e o lucrare destul de scumpa) dar este mai eficienta decat desfundatul. Bine ar fi sa se faca de doua ori, una perpendiculara pe directia celeilalte. Asa nu exista riscul ca solul bun aflat la adancimea de 60 cm sa fie scos la suprafata iar in interior sa ajunga sol de la suprafata de proasta calitate. Aceasta lucrare e bine sa fie executata cu 3-4 luni inainte de plantare adica, iunie-iulie daca plantarea se face in toamna si toamna cel mai tarziu decembrie daca plantarea se face in primavara. Se face din nou o nivelare daca este cazul.

Se aplica fertilizant pentru a completa rezervele nutritive din sol. Se aplica 30-60 t/ ha gunoi de grajd bine descompus, 150–200 kg/ ha superfosfat si 200–250 kg/ha sare potasica. Daca solul are pH˂ 6 se amendeaza cu pudra de var, dolomit, marna, etc. functie de necesitati, cantitatea fiind ϵ 2000 – 15000 kg/ ha CaCO

Pichetarea terenului are drept scop marcarea locului unde va fi plantata fiecare vita. Pentru acest lucru se vor stabili distantele de plantare. Pentru plantatiile infiintate pe suprafete mari, in zone de ses sau pante cu inclinatie usoara, cu soluri fertile se aleg distante mari de plantare 2,0–2,2 m intre randuri si 1,2–1,4 m intre vite pe rand. Pe suprafete mici, unde lucrarile se vor realiza manual, distantele sunt de 1,5–1,8 m intre randuri  si 1,0–1,2 m intre vite/rand.

Densitatea de plantare pentru distanta 2,0 x 1,2 m este de 4166 butasi/ ha la care adaugati inca 10% butasi pentru completat goluri sau pentru a acoperi eventulele pierderi la plantare cand printre butasi puteti gasi vite cu radacinile rupte, bolnave, impropri plantarii.

Orientarea randurilor se face pe directia N-S sau pe directia vantului dominant.

Pichetatul se incepe cu incadrarea terenului, apoi acesta se imparte in suprafete mai mici de forma dreptunghiulara sau patrata a caror latura sa nu depasasca 100 m. Astfel, operatiunea de masurare si aliniere se face mult mai usor.

Aveti grija ca la capetele randurilor sa lasati o banda lata de 6 m pentru ca tractorul sa poata intoarce la capatul de rand. Intre parcele se traseaza drumuri late de 4 m pentru transportul strugurilor.

Alegerea soiurilor de vita de vie

Alegerea soiurilor potrivite reprezinta o problema deosebit de importanta intrucat de alegerea lor va depinde nivelul productiei si calitatea ei.

Se intalnesc 2 categorii de soiuri:

  1. a) soiuri de struguri de masa
  1. b) soiuri de struguri de vin

Cele din categ, strugurilor de vin se impart la randul lor in alte doua categorii:

Soiuri nobile numite si soiuri europene

Soiuri de hibrizi direct producatori (HDP) – din care se face asa numita capsunica

La infiintarea unei plantatii cu soiuri de struguri pentru vin se recomanda soiuri nobile pentru a obtine vinuri de calitate.

Strugurii proveniti din HDP au miez consistent, mucilaginos, acumuleaza putine zaharuri, dau randament scazut la must iar vinurile obtinute au taria alcoolica scazuta.

Plantarea propriu-zisa a viei

In general vita de vie se planteaza primavara cat mai devreme (martie – inceput de aprilie) cu conditia ca temperatura solului (la 40-50 cm) sa inregistreze 9-10 º C.

Plantarea de toamna se executa pe terenuri bine drenate si se incheie la aparitia inghetului.

Inainte de plantare vitele se controleaza riguros si se elimina cele care nu corespund (defecte de sudura la punctul de altoire, se desprind prin simpla apasare cu degetul pe altoi, au radacinile uscate/ innegrite, ochi neviabili, etc.).

Vitele se fasoneaza prin scurtarea corditei la 3-4 ochi si radacinile bazale la 8 – 10 cm.

Dupa fasonare, vitele ar trebui parafinate pe 1/3 superioara si astfel nu se mai musuroiesc la plantare.

Se introduc vitele pentru cateva secunde intr-un amestec de 94 % parafina + 3% colofoniu + 3% bitum, topite toate la 70–80 ºC.

Dupa fasonare, vitele se mocirlesc intr-o „ smantana ” preparata din pamant argilos 2/3, balega de vaca 1/3 si apa. Vitele mocirlite sunt repartizate la gropi.

Pe directia randului, pe aceeasi parte a pichetului si la o distanta de 4-5 cm de acesta se fac gropi adanci de 50 cm si largi de 35-40 cm. Pamantul scos din groapa se pune intr-o singura gramada de aceeasi parte a gropii.

Vitele se aseaza in pozitie verticala langa peretele gropii dinspre pichet in asa fel incat radacinile sa fie rasfirate pe musuroiul de pe fundul gropii.

Aveti grija ca punctul de altoire sa fie deasupra nivelului solului cu 2-3 cm. Se umple groapa cu pamant reavan pana la 1/3 si se taseaza bine cu talpa piciorului. Se introduc apoi, 2-6 kg mranita/ groapa, se uda bine cu 6–10 l apa.Dupa infiltrarea apei se trage restul de pamant bine maruntit in groapa fara a se mai tasa.

Daca vitele nu au fost parafinate, se face un musuroi in jurul corditei.

Lucrări de întreținere aplicate în primul an de la plantare

Lucrari de afanare a solului imediat dupa plantare. Se realizeaza la adancimea de 14-16 cm.

Pe parcursul perioadei de vegetatie se realizeaza cel putin 3 prasile pentru distrugerea buruienilor si spargerea crustei.

Toamna se practica aratura adanca la 16-18 cm cu rasturnarea brazdei spre randul de vita.

Acolo unde nu se executa lucrarile mecanizat, mobilizarea solului se face manual cu sapa si cazmaua.

Se face controlul vitelor musuroite  (2-3 controale) pantru a urmari pornirea lastarilor in vegetatie.

In cazul in care lastarul nu a pornit, se dezmusuroieste pana la punctul de altoire. E posibil ca stratul de pamant din musuroi sa fie prea mare sau atacul unor larve poate impiedica lastarirea si atunci se aplica insecticid (praf) in jurul vitei avand grija sa nu se atinga punctul de altoire dupa care se reface musuroiul.

Copcitul reprezinta inlaturarea radacinilor crescute din altoi si a lastarilor dati din portaltoi. Se realizeaza de 2 ori, in iunie si august, cu un briceag ascutit cu care se taie ‚, in ras ’’ toate aceste cresteri.

Legatul lastarilor se face cand acestia au lungimea de 30–40 cm. Ei se leaga vertical de pichet, repetandu-se operatiunea cand acestia ating 80 cm lungime.

Se poate realiza si un plivit  lasand doar 2-3 lastari la fiecare vita.

Combaterea bolilor si daunatorilor la vita-de-vie

Vitele abia plantate sunt sensibile la mana, fainare si la unii daunatori. In anii cu precipitatii abundente se fac tratamente contra manei iar in anii cu seceta prelungita se trateaza contra fainarii.Tratamentele se fac saptamanal pentru mana exceptand zilele ploioase. Pentru fainare tratamentul se aplica in momentul cand frunzele au 4-5 cm diametru  (a doua jumatate a lunii mai) si dureaza pana la sfarsitul lunii august.

Substantele fitosanitare le gasiti in fitofarmacii, descrieti boala sau luati o frunza atacata si o prezentati specialistului din magazin iar el stie ce substanta sa va recomande.

Irigarea si fertilizarea sunt foarte importante intr-o vie tanara pentru a putea intra pe rod.

Ar fi foarte bine sa existe sistem de irigare prin picurare, sistem care are avantajul ca oadata cu apa de irigat se poate aplica si fertilizantul (fertirigare).

Daca nu aveti sistem de irigare prin picurare, atunci trebuie sa udati cu o norma de udare de 350 – 400 m³ /ha sau 10 l apa/ copca.

Pentru cresterea fertilitatii e bine ca intre randurile de vita sa fie plantate specii utilizate ca ingrasaminte verzi cum sunt: mazare furajera, borceag de toamna, mazariche. Aceste plante se seamana toamna (in primul an al vitei) si se incorporeaza in sol in primavara anului urmator cand plantele sunt in faza de imbobocire sau inspicare.

Completarea golurilor aparute in plantatie ca urmare a pieirii vitelor. Aceste goluri se completeaza in cursul vegetatiei sau toamna. Vara se completeaza golurile cu vite de 1 an crescute in pungi din polietilena cu perforatii si umplute cu amestec nutritiv.

Toamna (dupa caderea frunzelor) se completeaza golurile cu vite altoite utilizate la infiintarea plantatiei.

Protejarea vitelor pe timpul iernii se face prin musuroirea acestora pana la nivelul ochilor 5-6 de la baza corditelor.

Lucrări de întreținere in anul al II-lea de la plantare

Dezmusuroit si aratura de primavara cand temperatura devine constant peste 8º C, la adancimea de 14-16 cm.

Taierea in uscat si copcitul – Incepand din acest an se aplica taieri de formare a butucului specifice tipului adoptat (vezi articolul ‚, Vita de vie, mod de ingrijire si lucrari de taiere’’)

Pentru formarea butucilor cu conducere joasa se pastreaza la taiere 2 cepi a cate  2-3 ochi fiecare sau 1 cep daca s-a format o singura coarda.

In cazul conducerii pe forme semi-inalte, inalte sau alte forme artistice, se lasa o cordita de 5-6 ochi care se va lega in pozitie verticala de pichet iar restul cresterilor se elimina.

La vitele cu cresterea slaba se lasa la taiere un cep de 2-3 ochi.

Taierea in uscat se executa imediat dupa dezmugurit si se incheie inainte de pornirea in vegetatie a mugurilor.

Instalarea sistemului de sustinere

 

Vita de vie este o planta de tip liana iar cresterile anuale nu pot fi sustinute de tesuturile mecanice slab dezvoltate si atunci este necesara fixarea partii aeriene a plantei pe un mijloc de sustinere.

Mijloacele de sustinere se fac din araci, spalieri de diferite tipuri, bolti, etc.

Sustinerea pe araci este cel mai vechi si mai raspandit mod in cultura vitei si este intalnit si astazi mai ales in exploatatiile de tip familial.

Se folosesc araci cu L ϵ 1,5 – 2,5 m si Ø = 3-5 cm.

Au dezavantajul ca durata de viata este una redusa iar dirijarea coardelor nu permite o distribuire normala in spatiu, astfel ca, aerisirea la nivelul butucului este deficitara, favorizand aparitia bolilor.

Numarul aracilor folositi variaza functie de practica viticola din zona sau podgorie astfel, se utilizeaza de la 1 arac/ butuc pana la 14-16 buc. / butuc.

Se confectioneaza din lemn de esenta tare (stejar, salcam, carpen, dud, corn) care are durabilitate mai mare decat lemnul de esenta moale (salcie, pin, alun, plop, tei).

Pentru a le spori durabilitatea, aracii sunt supusi unor tratamente ca: introducerea capatului gros (baza) timp de 10-20 de zile, intr-o solutie concentrata 5-6 % de sulfat de cupru. Baza aracilor se impregneaza cu bitum la temperatura de fierbere timp de 2-3 ore.

Aceste tratamente se fac pe lemnul uscat si cu mult inainte sa fie montati pentru a se elimina mirosul neplacut ce se poate transfera catre struguri.

In plantatiile mari, sistemul de sustinere este spalierul datorita durabilitatii in timp dar si posibilitatii asigurarii pe butuc a unei incarcaturi mai mari si uniform repartizata cu expunerea peretelui vegetal la soare ceea ce duce la imbunatatirea calitatii strugurilor dar si o usurare a lucrarilor de intretinere.

Se recomanda spalierul cu sarme duble, de-o parte si de alta a stalpilor de sustinere pentru a dirija lastarii in perioada de vegetatie. Acestia se prind cu ajutorul carceilor de sarme si formeaza un perete vegetal uniform.

La conducerea cu forme joase se foloseste spalierul monoplan cu 3 randuri de sarme duble. Primul rand este fixat la 60 cm de sol iar urmatoarele sarme la 1,0–1,05 m respectiv 1,5–1,55 m.

In cazul conducerii pe forme semi-inalte, primul rand de sarme se fixeaza la 0,75 m de suprafata solului iar urmatoarele la 1,10 – 1,15 m respectiv 1,6 – 1,65 m.

La conducerea inalta a butucilor amplasarea primului rand de sarma se face la 1 m de sol iar urmatoarele la 1,3-1,35 m respectiv 1,6 – 1,65 m.

Pentru instalarea spalierului sunt necesari stalpi din beton precomprimat de 2,4 m lungime, sarma galvanizata cu Ø ϵ 2,2 – 3 mm, bride  (coliere)/ scoabe din sarma, ancore / contraforte si intinzatoare.

Instalarea spalierului cuprinde urmatoarele operatiuni: pichetatul, executarea gropilor, transportul si distribuirea stalpilor la groapa, fixarea ancorelor/contrafortelor, fixarea bridelor pe stalpi, intinderea si fixarea sarmelor.

Stalpii fruntasi (cei care sustin capetele de rand) se fixeaza in pozitie inclinata spre exterior sub un unghi de 60 – 65 º la folosirea ancorelor si vertical la folosirea contrafortelor.

Stalpii mijlocasi se fixeaza pe rand la 6-9 m unul de altul dar la ½ distantei dintre 2 butuci. Ancorele se fixeaza la 1m distanta de stalpii fruntasi spre exterior  iar contrafortele la ½ distantei dintre primii si ultimii 2 butuci pe rand.

Gropile se executa manual sau mecanizat la adancimea de 0,6-0,7 m.

Plivitul si legatul lastarilor. Se pastreaza 4 lastari sau 2-3  (la cresterile slabe) iar ceilalti se inlatura cand au 8 – 10 cm

 Filme  de TOP pentru iubitorii de călătorii

voyage-perou-motorcycle-diaries-machu-picchu

 Există pelicule care pot inspira călătorii cu adevărat fascinate. Am încercat să adunăm câteva astfel de filme care să vă ofere câteva idei de călătorii fantastice pentru vara aceasta. Sperăm să vă placă.

Eat, Pray, Love

1407035205_890
Ce ai zice de o călătorie culinară în Italia, una spirituală în India și o oprire în Indonezia pentru a găsi echilibrul dintre cele două? Ce face că acest film inspirat dintr-o poveste reală să fie fascinant este faptul că trăiești fiecare moment alături de personajul principal, Liz. Călătoriile ei sunt un adevărat deliciu turistic, la care cei mai mulți dintre noi visează. Să fim realiști și să recunoaștem, toți ne dorim uneori să ne detașăm de job, de viața monotonă și vrem să devenim persoane mai bune.

 Vicky Cristina Barcelona

935_1
Pelicula prezintă povestea a două prietene care își petrec vacanță în Barcelona, unde întâlnesc un pictor misterios, Juan Antonio, ce le invită să își petreacă vara împreună cu el. Vicky, o persoană mai rezervată aflată pe punctul de a se căsători și Cristina, o tânără dezinhibată, acceptă invitația, iar relația dintre cei trei devine incitantă. Un film care abundă în situații amuzante și care te ajută să descoperi locuri superbe din Spania.

Under the Tuscan Sun

marcelo-positano
Un divorț, cumpărarea unei vile încântătoare în Italia și lecțiile de gătit nu au părut niciodată idei atât de bune până când nu vei vedea acest film! Este vorba de romantism și de alegerile pe care toți le facem la un anumit moment în viață. Este vorba de dorință de a lasă în urmă agitația și stresul profesional și de a te bucură de frumusețea pe care o oferă călătoriile și experiențele culturale, despre prietenie și dragoste, despre dorința de a crede în a doua șansă.

 The Motorcycle Diaries

voyage-perou-motorcycle-diaries-machu-picchu
Este povestea adevărată a doi studenți la medicină care pleacă într-o călătorie de cinci luni cu motocicleta de-a lungul Americii de Sud, în dorință lor de a ajunge la o colonie din Amazon unde să își folosească cunoștințele medicale. Filmul are la bază jurnalele scrise de celebrul revoluționar Che Guevara. Este un film despre libertate, aventură și descoperirile personale pe care le oferă călătoriile.

 Into The Wild

1199491
Povestea adevărată a lui Christopher McCandless, un proaspăt absolvent de facultate care pornestee într-o călătorie spre Alaska. În drumul său întâlnește tot felul de oameni, fiecare cu povești de viață fascinante. O călătorie plină de aventuri și experiențe care îi poartă drumurile tocmai până la punctul extrem din Alaska intitulat a€œUltima frontiera”. Un film despre experietele, bune sau rele, pe care ți le pot oferi calatorile însă tocmai ele sunt cele care îți pot modifică viață și îți pot clădi caracterul.

 Lost In Translation

MMCgwgxwjQyk8gD7
Lost In Translation este povestea lui Bob și Charlotte, doi americani care vizitează Tokyo în același timp și devin prieteni în timp ce încearcă să își găsească locul într-un oraș străin în care trăiesc milioane de oameni. Un film care îți arată cât de amuzante și de interesante pot fi călătoriile într-o țară necunoscută, iar experiențele memorabile pot apărea la orice pas.

 The Beach

308988
Leonardo Dicaprio interpretează rolul unui tânăr care este invitat pe o insulă spectaculoasă ale cărei stânci și păduri tropicale ascund una dintre cele mai frumoase plaje din lume. Deși s-ar putea că acțiunea filmului să nu fie pe placul tău (nu vrem să îți dezvăluim prea multe), Phuket și Phi Phi Leh a€“ cele două plaje unde a fost filmată peliculă – te vor determina să îți faci cât mai repede o rezervare pentru o vacanță în Thailanda.

 Roman Holiday

Audrey_Hepburn_and_Gregory_Peck_on_Vespa_in_Roman_Holiday_trailer
Un film clasic cu Audrey Hepburn în rolul unei prințese europene dornice de a scăpa de îndatoririle sale regale. Plăcerea de a te bucura de o înghețată rece, o companie încântătoare și de o călătorie printre celebrele locuri din Roma precum Colosseumul și The Scalinata di Spagna (The Spanish Steps) transformă acest film într-un clasic pe care fiecare pasionat de călătorii trebuie să îl vizioneze.

 Mamma Mia!

ouQlpyRk9rPE3nOenTFkLwp2rtE
Ceea ce face din acest muzical un film atât de încântător pentru pasionații de călătorii este scenariul. Amanda Seyfried interpretează rolul unei tinere care urmează să se căsătorească în Grecia. Ceremonia este afectată de decizia mamei ei (interpretată de Meryl Streep) de a-i mărturisi că nu știe care dintre cei trei bărbați pe care i-a iubit în tinerețe este tatăl ei. Muzica și atmosfera filmului transformă Grecia într-un loc spectaculos unde petrecerile sunt numeroase iat distracția la cote maxime.

 The Darjeeling Limited

Screen-Shot-2015-02-26-at-3.01.04-PM-e1424984511718
Un film ciudat, amuzat, despre trei frați bogați și răsfățați care decid să facă o călătorie cu trenul prin India. Un voiaj care îi transformă din băieți în bărbați, îi ajută să înțelegă ce este cu adevărat important în viață și să vadă lucrurile dintr-o nouă perspectivă. Cu siguranță îți vei dori să vezi India după ce vei viziona acest film!

3 –  VA INVITAM -gratuit-in tainica lume a cascadelor 

 

2- Crimalii loviturii de stat,fara acordul lui Dumnezeu,ne saracesc pentru a ne cumpara altii ,sa  ne ingroape de vii,ca sa domneasca ei peste noi , iar noi sa ne rugam de morti sa iasa ei afara si sa intram noi -cu zile!Iata cum Rabobank Olanda cumpără teren agricol luat de la români ; Mai rău ca pe vremea Securității. Statul de drept s-a dus dracu’



 

 

2- Crimalii loviturii de stat,fara acordul lui Dumnezeu,ne saracesc pentru a ne cumpara altii sa ne ingroapa de vii,ca sa domneasca ei peste noi , iar noi sa ne rugam de morti sa iasa ei afara si sa intram noi -cu zile!Iata cum Rabobank Olanda cumpără teren agricol luat  de la români ,intentionat falimentati

Fondurile de pensii americane și olandeze profită de pe urma țăranilor români care-și vând terenurile agricole uneia dintre cele mai mari bănci din lume, fără să știe sau fără voia lor. Unele vânzări s-au făcut fie forțat, fie prin intermediari cunoscuți ca infractori, fie cu directa contribuție a unor primari.

Gigantul bancar olandez Rabobank trebuie să răspundă unor întrebări legate de investițiile sale în România, având în vedere că una dintre sucursalele sale din România „acaparează terenuri” într-unele dintre cele mai sărace și corupte regiuni ale țării.

Rabobank a achiziționat peste 21.000 de hectare de teren arabil în România din 2011 încoace ca parte a unui plan de investiții pe 15 ani, beneficiile financiare plănuite după această perioadă fiind de peste 900 de milioane de euro pentru investitori. Aceaste achiziții s-au făcut prin trei firme care aparțin fondului de investiții Rabo Farm înființat de bancă, fond capitalizat cu 315 milioane de euro, special pentru acest tip de operațiuni în România și Polonia.

În multe cazuri, însă, fondul de investiții a profitat de corupție și a abuzat de cei mai săraci și lipsiți de apărare români, nereușind să respecte standardele de conduită ale băncii atunci când făcea afaceri cu infractori condamnați și cu politicieni locali. O anchetă a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) și a publicației De Correspondent din Olanda a scos la iveală faptul că în cel puțin 11 cazuri terenurile agricole cumpărate de fondul de investiții fac acum obiectul anchetelor procurorilor anticorupție, având în vedere acuzațiile de fals și înșelăciune.

În alte cazuri, sătenii s-au dus cu jalba la judecătorie și au reclamat fondul de investiții, susținând că ei nu au vândut pământurile pe care Rabo Farm le deține și de pe care își încasează arenda. Am aflat, în urma a zeci de interviuri și a studierii a sute de planuri cadastrale și acte ale instanțelor, că una dintre filialele Rabo Farm a lucrat în cele mai multe cazuri cu intermediar,i care l-au angajat pe Gheorghe Papuc, un infractor condamnat, să le găsească terenuri de vânzare. Sătenii mai vârstnici explică cum Papuc a venit la ei în toiul nopții, i-a hărțuit și i-a păcălit să își vândă terenurile. Toți cei cu care am discutat ne-au spus exact același lucru. Că au fost îmbarcați într-un autobuz într-un oraș învecinat împreună cu alte zeci de consăteni

Odată ajunși acolo, ei au fost duși într-un bloc, apoi împinși într-o cameră mică puțin luminată și puși să semneze în fața unui notar că renunță la terenuri. Li s-au plătit mai puțin de 80 de euro/hectar, dar nu au fost în stare să numere banii până acasă din cauza întunericului din încăpere și din autobuz. Nimeni dintre cei cu care am discutat nu avea habar cui i-a vândut de fapt terenul. Rabo farm a cumpărat terenuri în cel puțin 51 de sate românești, toate aflate în zone de câmpie din vestul, sudul și estul țării. După achiziționare, Rabo Farm a dat în arendă pământurile către fermieri români pe care îi numește „arendași pricepuți” și pe care fondul de investiții speră să îi ajute să-și „dezvolte afacerea”.

Dovezile noastre arată că aproape un sfert dintre cei 129 de arendași ai Rabo Farm sunt fie politicieni, fie infractori condamnați pentru diferite infracțiuni, furt, mită sau pentru că au exploatat oameni,  ori baroni locali aflați în strânsă legătură cu oficiali corupți. În satele în care Rabo Farm dă în arendă terenurile unor firme deținute de primar sau apropiate acestuia, localnicii ne-au explicat cum totul este monopolizat, resursele locale și posibilitățile de angajare fiind în mâna unor mici grupuri din preajma primarului.

 

Contractele încheiate între arendași și Rabo Farm arată că fondul de investiții se folosește de o lacună legislativă care îi permite să redirecționeze subvențiile pentru agricultură venite de la UE către propria teșcherea, deși nu cultivă de fapt pământul. Folosind o bază de date online am aflat că arendașii transferă subvenția către Rabo Farm drept garanție pentru arendă, redirecționând astfel ajutorul principal oferit de UE pentru agricultură dinspre femrieri către investitori. Atunci când am cerut Rabo Farm să explice această redirecționare a subvențiilor, Rabo Farm a precizat că: „acest fapt este în concordanță cu legislația din România și din multe alte state UE și este în favoarea fermierilor”.

Ceea ce am descoperit noi este în contrast cu reputația Rabobank, aceea de a fi cea mai responsabilă dintre băncile din lume și ridică întrebări serioase legate de angajamentul fondului de investiții de a face verificări cu cine lucrează, dar și în ceea ce privește responsabilitatea socială a corporației. Într-un raport publicat în 2013 al Rabo Farm se preciza faptul că: „înainte de a achiziționa o fermă sau a investi în ea, facem o verificare și o analiză amănunțită a vânzătorilor, arendașilor, operatorilor de ferme, fermelor și a multor altor factori relevanți pentru faze de investiție”. De asemenea, raportul mai arată că: ”Rabo Farm este activ în regiunile rurale unde situația economică și socială este sub media țării. Rabo Farm crede că investițiile sale contribuie la dezvoltarea socio-economică a comunităților unde activează și că acest fapt are rolul de a ajuta această dezvoltare”.

Pe parcursul unei investigații care a durat un an am descoperit un alt tablou decât cel prezentat mai sus. Unul în care Rabo Farm scoate profit dintr-un sistem adânc înfundat în corupție și sărăcie și contribuie la izolarea micilor fermieri dintr-una din cele mai sărace state ale Uniunii Europene.

Într-o reclamă pentru Rabo Farm, fondul de investiții explică că se așteaptă la o creștere anuală de 8% a terenurilor pe care le dețin, în concordanță cu creșterea rapidă a prețului terenurilor agricole în statele europene din estul Uniunii. După 10 – 15 ani, fondul de investiții intenționează să vândă terenurile cu un preț triplu decât cel de achiziționare. Majoritatea profitului Rabo Farm merge în fonduri de pensii olandeze sau americane. Conform unui raport publicat de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU, printre investitorii Rabo Farm se numără fondurile de pensii olandeze APG și PZFW (fost PGGM) și fondul american TIAACREF, aflat printre primele 100 din Statele Unite. Rabobank nu a dezvăluit nici o informație legată de cât a investit fiecare dintre aceste entități.

Rabo Farm a investit până acum 315 milioane de euro, jumătate din suma de care dispune, în terenuri din România și Polonia. Următoarele 300 de milioane de euro fac parte dintr-un al doilea fond de investiții, denumit Rabo Farm Fund II, care este așteptat să investească tot in România și Polonia dar se poate extinde către alte țări est Europene. Managerul Rabo Farm, Dick Van Den Oever ne-a declarat că lansarea noului fond este deocamdată amânată “din mai multe motive”, dar că se așteaptă o lansare în primul trimestru al anului viitor.

Într-un interviu oferit IP Nederland în aprilie 2014, Gerd Boeckenoff, șeful investițiilor Rabo Farm, a declarat că: ”Chiar dacă avem în vedere și țările învecinate, inclusiv statele baltice și Slovacia, noi sunt conservatori și preferăm să ne axăm în continuare pe cele două state în care deja ne desfășurăm activitatea”.

Rabobank vinde terenurile fermierilor români fără acordul lor

Mircea Necrilescu nu a vrut să stăm de vorbă cu el nici acasă, nici la barul sătesc, de fapt nicăieri în Zărand, comuna în care trăiește de când s-a născut. A preferat să vorbească în timp ce-și conducea mașina departe de locul natal. Abia când Zărandul nu s-a mai văzut în oglinda retrovizoare a început să vorbească. Ne-a spus cum i-a fost furat pământul, cum într-o zi, în timp ce completa niște hărtii la primărie, i s-a spus simplu că o parte din ferma lui pur și simplu nu mai este a lui, pentru că a fost vândută unor străini. Cui, nimeni din primărie nu a vrut să-i spună. Și nici cum s-a putut întâmpla acest lucru. ”Asta au pățit mai mulți oameni din comună. Nu știu exact cum s-a întâmplat, dar am auzit că s-au falsificat documente cu ajutor de la primărie. Este pămîntul nostru, moștenit de la părinți, și nu e corect să apară cineva care să devină, așa, proprietar”, a spus Necrilescu.

Deși nu știe asta, parte a terenului lui Necrilescu este deținut acum de Rabo Farm, fondul de investiții de 615 milioane de euro deținut de gigantul bancar olandez Rabobank. Rabo Farm a cumpărat peste 140 de hectare în Zărand începând cu 2012 și zeci de mii de hectare în alte 50 de comune din România. La o primă privire, Zărand arată ca și celelalte așezări din România unde Rabo Farm și-a înfipt steagul. Comuna are aproape 2000 de suflete și mulți localnici continuă să trăiască de pe urma micilor activități agricole. În tot Zărandul oamenii spun aceeași poveste. Cum pământurile le-au fost luate fără ca ei să știe, fără să primească vreun ban, cum au fost vândute de către alții în numele lor, adesea unor companii străine.

Cei mai mulți dintre ei nu știu exact ce s-a întâmplat cu terenurile lor, așa cum ancheta pornită deja de autorități încearcă să afle. Acolo unde ancheta e avansată, sătenii se așteaptă la explicații sau compensații, dar un lucru este sigur: fostul primar Ion Moț este cumva implicat. Acum doi ani Moț a fost trimis în judecată de DNA și condamnat pentru implicarea sa într-o afacere cu terenuri în care s-au folosit documente false și au fost furate sute de hectare de teren. Conform DNA, el a fost prins în timp ce cerea 40.000 de euro mită pentru a elibera anumite documente unor așa-ziși oameni de afaceri, documente folosite ulterior pentru a falsifica precontracte astfel încât anumite terenuri să ajungă în mâinile lor. În septembrie 2015, Ion Moț și-a dat demisia din funcție, după doi ani de la o condamnare definitivă.

Cum să-ți vinzi pământul fără să știi

Pentru a înțelege cum s-a ajuns la acest lucru, am decis să urmărim traseul banilor. Rabo farm a cumpărat începând cu 2013 mai mult de 140 de hectare de teren în Zărand, prin intermediari. Cel puțin 16,5 hectare din această suprafață au fost cumpărate printr-o procedură complexă care implică un judecător care a fost recent condamnat pentru înșelăciune și precontracte care sunt acum verificate de procurorii anticorupție.

Terenul lui Mircea Necrilescu este unul dintre zecile te tarlale din Zărand care au fost vândute către Rabo Farm în 2013. Conform datelor cadastrale și informațiilor de la instanță, Necrilescu a vândut terenul în 2010 unei femei, Elena Boșca. Trei ani mai târziu, Rabo Farm a cumpărat terenul lui Necrilescu de la Boșca, împreună cu alte terenuri pe care ea le-a achiziționat de la 14 zărăndeni. Lui Necrilescu nu-i vine să creadă că el nu a fost înștiințat că pământul său a fost vândut fără ca el sau altcineva din familie să afle de acest lucru sau să primească niște bani.

Metoda lui Boșca de a deveni proprietară pe terenuri este complexă, dar încercăm s-o explicăm. În 2010, Boșca i-a dat în judecată pe Necrilescu și pe alți 12 săteni la Judecătoria Ineu pretinzând că ei și-au retras promisiunea de a-i vinde ei terenurile. Ea a prezentat în fața judecătorilor antecontracte în care se arăta că aceștia fuseseră de acord să-i vândă aproape 30 de hectare în total. Procesul a durat puțin. Nici Necrilescu, nici ceilalți pârâți nu au venit la proces și nici nu au făcut ceva înn apărarea lor, primul spunând că habar nu avea că acest proces a avut loc. Judecătorul Florița Boloș, care a fost condamnată anul trecut la patru ani de închisoare pentru fals și luare de mită, a decis în favoarea Elenei Boșca, făcând-o pe aceasta proprietar peste terenuri și permițându-i astfel să le vândă mai departe către Rabo Farm.

Procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș verifică documentele din dosar, inclusiv actele care de proprietate ale lui Boșca, în cadrul unei anchete legate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu. Exact aceeași procedură a fost folosită de un alt intermediar al Rabo Farm, o companie austriacă Bardeau Holding Romania care a vândut fondului de investiții peste sute de hectare de teren arabil în vestul țării. Prin judecătorul Boloș, Bardeau Holding a achiziționat teren de la 148 de săteni din Zărand, cel puțin șapte din acestea ajungând la Rabo Farm.

Și afacerile dintre Bardeau și Boloș sunt investigate acum de DNA. O analiză a datelor din dosarul în care sunt implicate filialele Rabo Farm în România arată un șablon după care s-a acționat în achiziționarea terenurilor prin contestarea, afacerea întinzându-se mult peste granițele comunei arădene. În județul Dolj, o filială a Rabo Farm, Kamparo Investment, este acționată în judecată pentru cumpărarea unor terenuri ai căror proprietari susțin că nu le-au vândut niciodată. Într-un alt caz, Kamparo Investment a căzut la pace cu cinci proprietari de terenuri agricole care au acționat firma în judecată. Proprietarii au spus că pămînturile le-au fost luate ilegal, după ce au fost emise noi documente de proprietate de către consiliul local. Kamparo a fost de acord să returneze terenurile.

Știe Rabo Farm cu cine are de-a face?

Într-un raport publicat de fondul de investiții în 2013, Rabo Farm a declarat: ”Înainte să achiziționăm sau să investim într-o fermă, efectuăm o verificare intensivă a vânzătorilor, arendașilor, operatorilor agricoli, agricultorilor și a multor alți factori relevanți în faza de investiție”. Când i-am întrebat pe cei de la Rabo Farm ce știu despre Elena Boșca, răspunsul a fost: ”Am efectuat o verificare a vânzătorului printr-un terț în toate sursele publice. Aceasta include toate informațiile din domeniul public. Rezultatul a fost pozitiv – persoana nu a fost implicată în niciun dosar penal sau scandaluri publice”. Reprezentanții fondul de investiții au precizat că același lucru s-a întâmplat și în cazul Bardeau Holdings: ”Pe baza acestei verificări rezultă că Bardeau, ca societate, și conducerea sa nu este implicată în niciun dosar penal legat de procedurile de achiziționare de terenuri sau de alte infracțiuni economice”.

În ciuda muncii de verificare, Rabo Farm a ratat faptul că cumpărat teren de la vânzători adânc implicați în afaceri dubioase într-un sat afectat de corupție și abuzuri ale drepturilor privind terenurile. I-am întrebat pe cei de la Rabo Farm în ce a constat verificarea lor. Însă poate răspunsul celor de la Rabo Farm a ratat imaginea de ansamblu. Corupția și sărăcia sunt caracteristici înrădăcinate ale României rurale. Numai anul acesta, Direcția Națională Anticorupție a avut peste 6.000 de cazuri diferite de corupție, majoritatea dintre ele în mici orașe și sate. Peste tot în țară sătenii vorbesc despre cum câteva figuri centrale – care în mod invariabil gravitează în jurul primarului satului – au comandat controlarea fluxurilor locale de bani, a resurselor și șanselor de a găsi un loc de muncă.

Când l-am întrebat pe un agricultor local din Zărand ce ne poate spune despre politicienii locali, ne-a spus sub anonimat că: ”primarul controlează acest sat și toată lumea fie lucrează pentru el, fie trăiește cu frică față de el. Nu veți găsi pe nimeni să vorbească fiindcă oamenii fie sunt speriați, fie sunt de partea lui”. Am vorbit cu Andrei Mascuț, un cercetător la organizația România Curată. Acesta a explicat că ”instituțiile noastre sunt bolnave de corupție – aceasta contaminează totul în România. Când investitorii aduc aici sume mari de bani, ajung să sprijine corupția din necesitate întrucât deseori este singura cale de a rezolva lucrurile”. Cei de la Rabo Farm au sperat că ei vor fi o excepție. În raportul lor aceștia au scris: ”Rabo Farm este activă în regiunile rurale în care situația economică și socială de obicei este sub media țării. Rabo Farm crede că investițiile sale contribuie la dezvoltarea socială și economică a comunităților unde au loc acestea și că are un rol în sprijinirea acestor evoluții”.

 

Attila Szocs lucrează pentru Eco Ruralis, un ONG românesc care a investigat această problemă de ani de zile. Într-un interviu, acesta plasează Rabo într-un cadru mai larg: ”România este în mod caracteristic o țară agricolă în care o mare proporție a populației sale este angajată în agricultură. Cu toate acestea, acapararea terenurilor îi determină pe oameni să plece din zonele rurale, generând tendință de exod rural deja bine cunoscută în țările vestice. Dacă populația îmbătrânită și migrația tinerilor devin deja o problemă în zonele rurale, acapararea terenurilor accelerează această problemă și mai mult”.

În Zărand, acaparările ilegale de pământ care au lăsat mulți dintre săteni fără terenuri agricole sunt ultimul cui bătut în sicriul unei deja suferinde comunități de mici agricultori. În două decenii și jumătate de la căderea comunismului, economia micilor agricultori a fost lovită din toate părțile, în primul rând pentru că supermarketurile deținute de străini au redus valoarea produselor agricole, și apoi pentru că piața semințelor a fost monopolizată de multinaționale care vând semințe la prețuri foarte umflate. Prezentându-se a fi doamna Pocriser, o femeie în vârstă izbucnește în plâns, printr-o crăpătură din gardul ei la marginea Zărandului, în timp ce explică cum terenul ei și al soțului ei a fost furat. ”Era numai un mic teren. Câteva hectare. Însă îl foloseam să ne hrănim și să vindem puțin de ce produceam. Acum s-a dus, nu ne-a mai rămas nimic”.

În broșurile de promovare, Rabo Farm vorbește repetat despre rolul lor în a îmbunătăți calitatea pământului pe care-l cumpără. Când am vorbit cu Dick Van Den Oever, directorul executiv al Rabo Farm, ne-a spus că “munca noastră contribuie la asigurarea hranei și la producția sustenabilă de hrană”, și a adăugat că fondul lor investește în infrastructura necesară pentru creșterea productivității pentru fermele lor. Dar din datele pe care le-am adunat, putem să spunem că în mare parte aceste declarații nu sunt adevărate, și că Rabo Farm a investit foarte puțin sau deloc în managementul sau îmbunătățirea terenurilor agricole. Am vorbit cu arendași ai terenurilor deținute de compania olandeză, fermieri din asociații agricole din zone unde Rabo Farm deține mari suprafețe de teren și am discutat și cu fermieri cu operațiuni de mărimi diverse care au venit în contact cu Rabo Farm. Toți ne-au declarat că fondul nu investește în pământul cumpărat. Unul dintre ei, care are în arendă aproape o mie de hectare de la o companie deținută de Rabo Farm, a răspuns la întrebarea legată de investiții ale companiei în îmbunătățirea pământului că “este pur și simplu o minciună, doar așteaptă ca prețul la teren să crească și pe urmă vor să vândă”. După ce am revenit cu aceste declarații la Den Van Oever, acesta a răspuns că într-adevăr  fondul a investit până în acest moment foarte puțin în îmbunătățirea terenurilor agricole, dar că “plănuiesc să investească în pământ în viitor”.

Consolidarea terenurilor agricole este o altă promisiune a fondului, pentru că olandezii susțin că este vital pentru creșterea productivității și pentru a mări capacitatea de piață agricolă a României. Dar o analiză a imaginilor satelitare din date de cadastru arată că și aceasta este o declarație fără acoperire. Rabo Farm pare să achiziționeze parcele total fragmentate, fără o ordine clară, de multe ori cu parcele de un hectar sau mai mici izolate, departe de următoarele parcele deținute de către fond.     Aceasta dă impresia că Rabo Farm a cumpărat orice bucată de pământ la care a avut acces, fără o strategie reală de consolidare. Chestionat legat de aceste descoperir, Van Den Oever a răspuns afirmativ, că fondul plănuiește să intre în faza de consolidare după faza de achiziție. Dacă se va întâmpla așa, fondul va trebui să achiziționeze mult mai mult pământ pentru a putea consolida parcelele aflate în proprietatea acum.

Rabo Farm profită de Politica Agricolă Comună a UE

Sylvia Kay efectuează cercetări pe tema justiției agricole din 2011 în cadrul Institutul Transnațional. La începutul acestui an a fost coautoarea unui raport pentru Parlamentul European intitulat ”Extensia Acaparărilor de Terenuri în UE”, care susține că acapararea de terenuri din Europa are implicații serioase pentru securitatea alimentară, ocuparea forței de muncă și protecția socială. ”[Activitățile Rabo Farm] cu adevărat descriu o imagine alarmantă a ceea ce se întâmplă în România. Comisia Europeană în acest moment lasă întreaga problemă la latitudinea statelor membre și politicilor de sustenabilitate ale investitorilor privați. Este clar că acest lucru nu este de ajuns”, a declarat Kay.

De asemenea, ea a menționat că Parlamentul European dezbate în prezent dacă este nevoie sau nu de o investigație oficială asupra problemei acaparării terenurilor în Europa. Ideea potrivit căreia acapararea de terenuri ar putea fi o problemă europeană este nouă. Termenul a fost îndelung asociat cu țările din emisfera sudică și cu imensa, deseori asistată de stat, preluare de terenuri agricole și păduri de către companiile occidentale. Însă în Europa, concentrarea terenurilor în tot mai puține mâini a devenit parte a discursului nostru politic, mai degrabă catalogată drept ”dezvoltare rurală” decât infracțiune economică.

În fiecare an Comisia Europeană alocă miliarde de euro companiilor care cumpără suprafețe mari de terenuri în estul Europei, cu premisa că acestea asistă la concentrarea de terenuri și ridică prețurile terenurilor. Pentru cele patru milioane de mici agricultori din România, aceasta înseamnă că acestea stau pe o resursă extrem de valoroasă. Din 2012, prețurile terenurilor din România au crescut de 25 de ori, iar Rabo Farm crede că acestea vor continua să crească deși într-un ritm ceva mai lent. Deseori, micii agricultori s-au trezit în mijlocul unei lumi de investitori flămânzi și sunt singurul lucru care stă în calea acestora de a face un sac de bani.

”România este un exemplu de scenariu pentru un dezastru perfect”. În economia sa de tranziție, în care accesul și controlul asupra resurselor strategice a plutit de la un regim comunist la oligarhi locali și apoi la afaceri corporatiste, slabul control asupra terenurilor naționale cuplat cu corupția instituțională sau cu pasivitatea au pavat drumul pentru acaparări imense de terenuri cu efecte vaste asupra societății rurale”, a încheiat Szocs, de la Eco Ruralis.

Pentru a afla mai multe despre cât de răspândit este acest fenomen și ce efecte are, este nevoie de mai multă cercetare și fonduri pentru ca această cercetare să fie făcută corect. Sau, chiar mai bine, este nevoie de mai multă transparență și control, adaugă cercetătoarea Sylvia Kay de la Transnational Institute. “Comisia Europeană privește această problemă din unghiul valorilor sale principale, adică din prisma libertății de circulație a capitalurilor între statele naționale. Comisia se încrede în statele naționale și în valorile CSR, de responsabilitate socială a corporațiilor. Dar dovezile din România arată că nu este suficient. Este nevoie de mai multă supraveghere la nivel european, pentru a ne asigura că oamenii pot să controleze ce se întâmplă cu pământurile lor”.

Acest material jurnalistic a fost realizat în urma unei colaborări între CRJI și  De Correspondent

Au mai contribuit: Ștefan Cândea, Andreea Pavel, Adrian Dumitru, Romulus Dubăț

Acest proiect a fost finanțat de către Journalism Fund și Robert Bosch Stiftung

 

http://linx.crji.org/88-88-5451/rabobank-olanda-cumpara-teren-agricol-furat-taranilor-romacircni

 

Mai rău ca pe vremea Securității. Statul de drept s-a dus dracu’

Mai rău ca pe vremea Securității. Statul de drept s-a dus dracu'

  • Locuințele a trei ofițeri ploieșteni SRI în rezervă – excluși din sistem pentru că și-au permis să formuleze plângeri penale împotriva conducerii acestei structuri secrete, devoalând și identitățile unor posibili ofițeri acoperiți din justiție – au fost călcați de procurorii DNA, secondați de mascați ai Jandarmeriei române.Fără a le fi atribuită vreo calitate în vreun dosar penal, de suspecți, complici, tăinuitori, martori, inculpatați sau învinuiți, col. (r) Florian Gulianu, mr. (r) Daniel Florea și cpt. (r) Petre Sever au fost somați „să predea înscrisuri clasificate, medii electronice de stocare, plângeri și sesizări împotriva unor magistrați, judecători și procurori, ofițeri de poliție, agende și însemnări ce pot interesa cauza, obiecte și substanțe sau orice alte materiale interzise la deținere, precum și telefoanele mobile”, potrivit procesului-verbal de efectuare a percheziției.Din moment ce suspecților nu li s-a atribuit nicio calitate procesuală în vreun dosar penal, ori vreo legătură cu alți făptuitori, această descindere a procurorilor DNA este de-a dreptul halucinantă. Pentru că se concretizează într-un precedent fără… precedent, care n-are nimic de-a face cu democrația și cu libertățile fundamentale ale omului. Cu alte cuvinte, orice român se poate trezi cu procurorii și mascații pe cap în toiul dimineții sau noaptea, înainte de ora 22.00, deși asupra lui nu planează nicio suspiciune în vreun dosar penal și nici nu este chemat măcar ca martor.Atare atitudine dictatorială și absurdă din partea autorităților statului este cu atât mai gravă, cu cât nici securiștii dictaturii comuniste n-au îndrăznit să comită asemenea abuzuri. În anii de tristă amintire, securiștii te ridicau abuziv în toiul nopții cu ce-aveai pe tine și te deportau, ori te băgau la beci, urmând a fi judecat, condamnat și trimis la muncă silnică pentru a fi exterminat. În zilele noastre, când SRI a ajuns stat în stat, comandând DNA și justiția în general, asemenea abuzuri incalificabile sunt comise legal. Ceea ce este îngrozitor, în opinia noastră.Mandatele de percheziție domiciliară ale celor trei ofițeri SRI în rezervă au fost semnate de către judecătoarea de drepturi și libertăți Zinica Trandafirescu, de la Tribunalul Prahova. Personaj demascat de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca făcând parte din fosta poliție politică. Fără drept de apel. Cum se face că această fostă securistă notorie, a comis gafa de-a aproba percheziții domiciliare la locuințele unor ofițeri SRI în rezervă, fără ca asupra acestora să planeze vreo suspiciune, nu este greu de presupus.
Duduia servește anumite interese, care n-au nicio legătură cu democrația și drepturile omului, ba chiar le ia în derâdere. Deoarece, dacă în legătură cu cei trei ofițeri în rezervă ar fi existat „suspiciuni rezonabile” în vreun dosar penal ce impunea percheziția domiciliară, aceștia ar fi trebuit să aibă cel puțin calitatea de suspecți. Cu alte cuvinte, procurorii DNA au descins la locuințele respectivilor, în baza mandatului semnat de madam Trandafirescu, mai mult la mișto, ca să-i avertizeze să nu se mai joace cu focul, blamând public instituția SRI. Iar dacă procurorii vor decoperi oarece dovezi culpabile, cu atât mai rău pentru ofițeri.Un alt aspect demn de menționat este acela că, în ziua de 27 ianuarie anul curent, doar televiziunea DG24 a difuzat știrea potrivit căreia, la domiciliile ofițerilor rezerviști Gulianu, Florea și Sever, au loc percheziții domiciliare. Unele mijloace mass-media au preluat știrea ulterior, fără a avea vreo informație la prima mână, cum se întâmplă îndeobște. A doua zi la ora 7.00, adică în data de 28 ianuarie, aceeași televiziune a difuzat știrea că, în cursul zilei, cei trei vor fi audiați la DNA Ploiești.Culmea, de data asta nimeni din presă n-a mai preluat informația, iar știrea cu pricina a fost scoasă de pe site, până-n prânz, de conducerea televiziunii. Oare de ce? Să fie vorba despre o relație strânsă între DG24, serviciile secrete și procurorii anticorupție, ori doar despre diletantism jurnalistic? Și, apropo, cum ar fi putut DNA să execute și de această dată, fără crâcnire, ordinele și dispozițiile SRI, convocându-i pe cei trei rezerviști la audieri, câtă vreme le-au ridicat telefoanele cu ocazia perchezițiilor domiciliare, faptă pe care noi o considerăm cu mult dincolo de litera legii? Le-ar fi trimis telegrame?

Dan Coste

 

Ciorbea, Mitrea, Hossu, Costin, Petcu – banii înapoi!

Cu o istorie de aproape un secol și cu un buget la care, vrând, nevrând, contribuia toată lumea cu 1% din venituri, Uniunea Generală a Sindicatelor din România a fost un sindicat uriaș, cu un patrimoniu pe măsură. Decembrie 1989 a prins UGSR cu nu mai puțin de 8.000.000 de membri plătitori, conturi impresionante și proprietăți considerabile. Ce s-a ales de impresionantul patrimoniu al sindicatului în anii de după 1989, asta numai procurorii DNA, dacă vor fi lăsți în pace și-or vrea să și muncească, s-ar putea să deslușească.
Oricum, istoria devalizării UGSR este strâns legată de cea a devalizării Bancorex (vaca de muls a capitaliștilor de cumetrie plodiți și ocrotiți până la garantare de către Ion Iliescu). În 1989, UGSR dispunea de 4,7 miliarde de lei (echivalentul a peste 300 de milioane de dolari la data respectivă – azi ar fi cam 1,56 miliarde de dolari) și 2.000.000 de dolari. La toate acestea se adaugă cărți, tablouri, un vapor și 21.000 de imobile răspândite prin toată țara. De toată această avere s-a ales praful, măcar în scriptele UGSR. Toate conducerile sindicatelor, federațiilor și confederațiilor sindicale apărute după Decembrie 1989 au jinduit la câte o halcă de patrimoniu – iaca-așa, încetul cu încetul, miliardele și activele UGSR s-au topit în averile sindicaliștilor de Top 300. Până la sfârșitul anilor ’90, legile au fost fentate și “bunul întregului popor” a fost înstrăinat printr-un mecanism extrem de simplu: deși amărâta de lege stipula că sindicatele au doar drept de administrare a bunurilor moștenite, nu și de înstrăinare/vânzare a lor, banii au fost retrași din conturi, locuințele au fost “vândute”, bazele sportive au fost “retrocedate”, iar hotelurile au încăput pe mâna “patronilor”. Totul s-a făcut în strânsă cârdășie cu guvernanții (care, practic, și-au plătit „liniștea sindicală” în acest mod), în așa fel încât nimeni nu poate fi tras la răspundere – căci, în hățișul de tranzacții dubioase, este greu de descifrat cât din patrimoniul UGSR a fost înstrăinat de către “statul” român și cât de către liderii de sindicat (adică: Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Marius Petcu, indivizi aflați în fruntea mișcării sindicale din România care a început să se înfiripe în perioada guvernărilor Petre Roman și Theodor Stolojan de la începutul anilor ’90).
Lucrurile stau cam așa: între 1990-1991, “băieții deștepți” ai mișcării sindicale s-au ocupat cu precădere să palmeze/cheltuiască cash-ul (cei 4,7 miliarde de lei). Până în 1993, banii au părăsit cu totul conturile UGSR, inclusiv valuta (despre care liderii sindicali de atunci recunosc că ar fi împărțit-o frățește). Așa că s-a trecut la împărțirea activelor imobile. Blocurile de locuințe au fost vândute pe legea chiriașilor (care se referea, însă, doar la imobilele construite din bugetul de stat). Apoi s-au vândut casele de oaspeți, sediile și chiar și casele de cultură. După care, pe criteriul “restitutio in integrum”, între 1996-2000, au fost “retrocedate” baze sportive, s-au dat în locație de gestiune hoteluri, case de oaspeți, baze de tratament și cabane de oaspeți. Toate acestea din urmă și-au găsit, în final, un cinstit cumpărător.
Trebuie reținut faptul că, prin lege, noile sindicate nu au avut voie sa instraineze activele UGSR pe care le-au luat în administrare, până la momentul în care avea să fie organizat un congres. Congres care nu s-a mai organizat niciodată. Mai mult, vechiul UGSR nu a fost desființat în mod oficial/legal niciodată. (pe măsură ce am să mai mă documentez, am să vă țin la curent cu privire la acest jaf de patrimoniu pe care nimeni nu se grăbește să-l ancheteze – te pomenești că faptele sunt și prescrise!)

Năstase şi ai lui au “privatizat” tot ce se putea privatiza (Cu Legea pre Lege călcând)

În România începutului de secol XXI unii cetăţeni sunt mai presus de lege! Acest lucru este un argument suficient de puternic pentru a justifica iniţierea unei reforme radicale a justiţiei. La fel de important ca dreptul la opinie sau libera concurenţă, egalitatea în faţa legii garantează principiul fundamental al noţiunii de „democraţie”. Neocomuniştii care au condus România după 1989, nu au avut altă preocupare, decât să adapteze legile în aşa fel încât să poată jefui în linişte tot ce mai rămâsese de furat în ţară. Recent, Laszlo Borbely, încolţit de procurorii DNA, a făcut o demonstraţie de forţă dovedind că în România justiţia incomodă poate fi pusă cu botul pe labe. Pentru început, Ministrul Mediului a reuşit să intimideze procurorii prin declaraţii belicoase. Apoi UDMR s-a aşezat de-a curmezişul reformelor iniţiate de PDL şi vitale pentru România. Şi toate astea pentru ca subalterni lui Morar, procurorul catalogat de Năstase ca fiind „comisar sovietic”, să se oprească din treabă. După ce 15 ani orice telefon „scurt” care suna în biroul procurorilor reprezenta o frână pusă luptei împotriva corupţiei, acum orice tentativă de clarificare a jafului comis de politicienii care conduc de 22 de ani ţara, e catalogat ca abuz şi încercare de lovitură politică, antidemocratică. După mintea multor parlamentari, care sfidează actul de justiţie şi care au avut neruşinarea să voteze personal împotriva unor percheziţii la domiciliu sau a unor cereri de punere sub acuzare, democraţia constă în posibuilitatea celor aflaţi la putere de a jefui tot ce se poate jefui şi a încasa taxa de protecţie de la cei care jefuiesc la rândul lor. Este de neconceput ca într-o ţară care se vrea integrată în Europa, parlamentarii să aibă privilegii legale în ceea ce priveşte procedura penală. Un alegător de rând poate fi percheziţionat, în anumite condiţii de procedură, fără nici o problemă, ori de câte ori există suspiciunea că ar fi comis o infracţiune. Parlamentarii, însă, pot să facă oricâte nelegiuiri, pentru că o eventuală percheziţie la domiciliul acestora trebuie aprobată de colegii din legislativ. Dovezile care-i incriminează pe Năstase, pe Borbely, sau pe Mircea Banias răsar de pretutindeni. Apar case cumpărate ilegal, ies la iveală privatizări dubioase şi alocări discreţionare de fonduri publice unor firme în spatele cărora stau nume grele din politică. Pentru orice persoană de bun simţ care a trăit în România ultimilor 22 ani este clar, chiar şi în lipsa unor dovezi judiciare, cine a fost cel care a promovat sistemul corupt şi jaful în dauna ţării. Încă în primii ani, de aşa zisă democraţie” Ion Iliescu şi-a cumpărat liniştea şi „scaunul cald” de la Cotroceni lăsând România pe mâinile unor tâlhari. Iliescu a fost bun (a câştigat alegerile din Duminica Orbului cu peste 85 la sută) tocmai pentrui că i-a lăsat pe Români să fure şi nu i-a pus la muncă. În aceea perioadă s-au devastat CAP-uri, au fost distruse şi furate ţeavă cu ţeavă sistemele de irigaţii, au fost distruse secţii întregi din fabrici. Toate aceste jafuri în numele unei democraţii, termen prin care toată lumea definea de fapt dezordinea şi distrugerea patrimoniului ţării. Ca să-şi prelungească contractul de chiriaş la Cotroceni, Iliescu i-a lăsat să fure şi pe colegii de partid. Năstase şi ai lui au privatizat tot ce se putea privatiza, definind prin acest termen tăierea fabricilor şi vânzarea acestora la fier vechi. În multe oraşe, fostele platforme industriale s-au transformat în cartiere rezidenţiale, după ce în prealabil, „locurile de muncă” ale românilor au fost desfiinţate. Nimeni nu a plătit pentru distrugerea României. Mai mult chiar, Iliescu este încă unul dintre pionii principali ai PSD, adică omul care ţine sforile de care este legată marioneta Ponta.

Referințe:

  • Cum l-a șantajat Adrian Năstase pe consulul Păun. STENOGRAME. Pe diferite canale, Năstase făcea presiuni asupra fostului ofițer SIE, Ioan Păun, pentru ca acesta să-și schimbe declarația dată la DNA. Știind că Păun este bun prieten cu Crețu, Năstase l-a chemat în două rânduri la el în birou pentru a-l determina pe fostul ofițer (consul al României la Shanghai la momentul respectiv) să nu ofere procurorilor lista tuturor bunurilor achiziționate din China de Dana Năstase și Irina Jianu. Crețu s-a dus, doar că, înainte, a trecut pe la DNA, unde i s-au montat microfoane pe corp.
  • Scrisoare deschisa catre Consiliul Superior al Magistraturii. (Monica Macovei)
  • Problema coruptiei din Romania revine din nou in atentia blogului „Eastern Approaches” al publicatiei The Economist, odata cu cazul judecatoarei Gabriela Birsananchetata pentru trafic de influenta. Romania trebuie sa preia controlul asupra nesfarsitelor sale probleme cu coruptia, in conditiile in care previziunile de crestere economica pentru anul viitor au fost revizuite in jos, la 1%, si dat fiind ca se anunta noi masuri de austeritate, atrage atentia articolul. Urmarirea judecatorilor corupti nu este niciodata o chestiune usoara. Dar, la presiunea Uniunii Europene, Romania a lansat o noua serie de anchete care-i vizeaza pe magistrati si alte oficialitati publice, scrie pe blogul The Economist. „Nu va asteptati la rezultate rapide”. Publicatia aminteste ca, recent, procurorii au perchezitionat o vila aflata in proprietatea lui Corneliu Birsan, judecator roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Pe acestia nu-i interesa Corneliu Birsan, ci sotia acestuia, Gabriela, presedinte al Sectiei de contencios administrativ si fiscal din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Ea este acuzata ca a primit bijuterii, o excursie in Indonezia si dreptul ca fiul ei sa foloseasca gratuit un apartament situat in Paris in schimbul facilitarii solutionarii favorabile a unor dosare. S-ar putea ca acest caz sa nu duca nicaieri, scrie The Economist. Corneliu Birsan a invocat imunitatea diplomatica de care se bucura atat el in calitate de judecator la CEDO, cat si membrii familiei sale. La randul ei, CEDO si-a exprimat ingrijorarea cu privire la actiunile procurorilor romani. Separat, Gabriela Birsan a solicitat anularea avizului de perchezitie, invocand vicii de procedura – asa cum au procedat toti politicienii importanti si mai putin importanti din Romania care s-au confruntat cu acuzatii de coruptie, noteaza sursa citata. Mai mult, The Economist scrie si despre scrisoarea in care Gabriel Birsan si-a acuzat colegii de lipsa de umanitate din partea lor, dupa ce acestia fusesera de multe ori la ea in casa, iar acum uita de prietenia in schimbul unui „linsaj mediatic”. Majoritatea cazurilor grave de coruptie din Romania sunt amanate ani la rand, adesea din motive neintemeiate. Decebal Traian Remes, fost ministru al agriculturii, a fost trimis in judecata in 2008 in dosarul „Caltabosul”, fiind acuzat de trafic de influenta. Insa cazul sau treneaza in ritmul melcului, dupa doi ani de tergiversari procedurale. Acelasi lucru este valabil si in cazul lui Adrian Nastase, fost premier al Romaniei, acuzat de mai multe fapte de coruptie, mentioneaza sursa citata. Cu cateva saptamani in urma, esecul Romaniei de a tine sub control coruptia a costat tara aderarea la spatiul Schengen. Nimic nu se va schimba pe acest front, declara oficialitati din tari sceptice precum Finlanda si Olanda, pana cand Romania – dar si tara vecina, Bulgaria, in tandem cu care a aderat la UE, in 2007 – nu-si va face ordine in propria ograda. Totodata, cultura spagii le complica viata oamenilor de afaceri din Romania. Saptamana trecuta, Steven van Groningen, seful Raiffeisen Bank Romania, s-a plans ca mediul de afaceri este ‘prea corupt’, ceea ce afecteaza investitiile, dar si reputatia tarii pe plan international. Articolul incheie amintind de prognoza de crestere economica, redusa la 1% pentru anul viior. „Este timpul, cu siguranta, ca Romania sa isi rezolve probleme cu coruptia nesfarsita”.
  • Adrian Năstase susține că PDL intenționează să folosească la alegerile din 2012 datele personale obținute în urma recensământului populației care are loc în aceste zile. ”Domnul preşedinte Iliescu spunea că ar fi o soluţie să ne retragem din Parlament. Eu spun şi altceva: putem să ne gândim la un moment dat la boicotarea alegerilor. Dacă se va ajunge până la capăt cu această forţare, vom avea elemente care înseamnă până la urmă fraudarea alegerilor sau care vor crea premisele pentru fraudarea alegerilor ce rost ar avea să mai mergem la vot? Dacă se încearcă aducerea din străinătate a unui milion de voturi prin votul prin corespondenţă, dacă se încearcă prin identificarea unor persoane plecate din ţară şi care nu votează să fie stabilite liste suplimentare de votanţi prin această operaţiune de intoxicare în cadrul recensământului. Toate sunt îndreptate spre o posibilă fraudare a votului. În aceste condiţii, spunea Ion Iliescu şi sunt absolut de acord, va trebuie să internaţionalizăm o chestiune care ţine practic de o involuţie democratică în România şi de pericolele care există în legătură cu nerespectarea criteriilor de la Lisabona de către o ţară membră”, a declarat Adrian Năstase, sâmbătă, la Consiliul Național al PSD.
  • Cum s-a implicat baiatul lui Nastase in organizarea Consiliului National al PSD. „El nu este membru de partid, dar este membru de familie”. Andrei Nastase, fiul cel mare al fostului premier Adrian Nastase, a fost prezent la Consiliul National al PSD purtand in piept ecusonul „organizator”. Adrian Nastase a declarat ca baiatul sau nu este membru de partid, dar ca membru de familie a venit sa il ajute. Fostul premier sustine ca Andrei a vrut sa fie sigur „ca la efortul de organizare poate da si el o mana de ajutor”. „Este o chestiune de familie. El nu este membru de partid, dar este membru de familie. A venit sa ma ajute, era vorba si de standul de carti. Cei 2.000 de oameni aveau nevoie si de indrumare spre o sala si de un ajutor in gasirea punctelor in care noi am distribuit informatii. Pentru acest ajutor logistic a dorit sa se implice si ii multumesc ca a facut acest lucru”, a precizat Adrian Nastase. Fostul premier sustine ca fiul sau nu este interesat sa devina membru PSD, anunta Gandul.
  • Planul PSD: Campanie cu activisti de bloc, telefoane si Facebook. De la tinerii cu sau fara varsta de vot pana la pensionari, de la membrii cu functii la „simplii” activisti de bloc, tot poporul social-democrat, dotat cu telefoane de la centru, se va implica in lupta impotriva PDL. Nu scapa de campanie nici retelele de socializare. PSD va castiga alegerile din 2012 si are „ac de cojocul” democrat-liberalilor care vor sa fraudeze alegerile, a fost mesajul triumfalist transmis de liderii PSD poporului social-democrat, adunat la Bucuresti pentru a pune cap la cap, timp de doua zile, directiile de lupta electorala. Iar in fruntea ostilor pesediste a fost numit secretarul general al PSD, Liviu Dragnea. Dincolo de amanuntul ca acesta s-a ocupat si de partea tehnica a campaniei lui Mircea Geoana pentru prezidentialele din 2009, interesanta este tactica gandita de Dragnea, sintetizata prin „cuvantul, cea mai importanta arma”. „Fiecare trebuie sa devina militant indiferent de pozitia pe care o ocupa in partid. Toti trebuie sa iesiti din sediile de partid si sa vorbiti cu oamenii. (..) O zi in care un membru nu vorbeste cu un cetatean este o zi pierduta”, le-a transmis Dragnea social-democratilor, informeaza Romania Libera

 

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*