Spre deosebire de fesenimea noastra, Franţa vrea să reducă vânzarea terenurilor agricole către puteri străine; In timp ce pesedimea da pe tava Tara, Șeful guvernului de la Varșovia vrea să scoată Polonia de sub influența companiilor străine; Ţara beizadelelor… Nici un gând, gest, strigat, sau vorba, nimic nu se pierde prin meandrele universului! Înainte de a lovi pe oameni, fie şi numai cu vorba,sau cu ascunse preacurvii” toate acestea pe Mine mă dor…” şi se întorc cu “dobândă Dumnezeiască” asupra fiecăruia! De aceea a venit Prietenul păcătoşilor, să-i dăm Lui totul, (Rom.cap6-8)-prin botezul în Moartea Lui-Purificatoare…” Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Ap.22/14-15)

aqq Specialisti din cercetare va prezinta bolile si daunatorii din pomicultura, legumicultura, viticultura, inclusiv combaterea daunatorilor la legume prin metode bio; Schemele de infiintare – distanta semintelor intre randuri si intre plate pe rand etc Va invitam si in Amfiteatrul frumusetilor din tara si din lume B) Dezvăluiri ZGUDUITOARE: cum UCIDEAU călăii lui Stalin! Sa invatam a manca suferinta pe paine,cu bucurie si cu placere, caci dupa martirizarea Poporului Roman, urmeaza GLOBALIZAREA MARTIRAJULUI SI… inzidirea in Noul Ierusalim – MÃRTURII PENTRU LEGIONARII DE MÂINE… Pilonii acestei Tari, uciși de comuniști rămân în gropile comune. Marius Oprea, istoric:

89Revista Informatii Agrorurale va ofera ,fara bani,spatiul pentru publicat orice text si  oferte sau cereri la Anunturi Gratuite  pe www.informatii-grorurale.ro  Odraslele de nadejde ale comunistilor ne garanteaza reusita fesenismului multilataral dezvoltat 

 

zaqq

 

Nici un gând, gest, strigat, sau vorba, nimic nu se pierde prin meandrele universului! Înainte de a lovi pe oameni, fie şi numai cu vorba,sau cu ascunse preacurvii” toate acestea pe Mine mă dor…”  şi se întorc cu “dobândă Dumnezeiască” asupra fiecăruia! De aceea a venit Prietenul păcătoşilor, să-i dăm Lui totul, (Rom.cap6-8)-prin botezul în Moartea Lui-Purificatoare…” Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Ap.22/14-15)

 

“Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea, ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă. Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară că pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele: depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi; ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia; ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi, şi să zici: “Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

 

 

  Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau? Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!”

 

 

Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaica iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute? Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multă lui nebunie.” (Prov.5/1-23)

 

 

 

 

 

Studiile fiului cel mic al lui Adrian Nastase au costat 310000 de euro! Mihnea a invatat numai in strainatate

Odraslele de nadejde ale comunistilor ne garanteaza reusita fesenismului multilataral dezvoltat-Studiile fiului cel mic al lui Adrian Nastase au costat 310000 de euro! Mihnea a invatat numai in strainatate Mihnea, fiul cel mic al lui Adrian Nastase, a studiat la institutii unde taxele de scolarizare sunt uriase.

Adrian Nastase, fostul premier al Romaniei, are doi baieti, Andrei si Mihnea, ultimul fiind cel care pare tentat sa urmeze cariera politica a tatalui sau. Mihnea este consilier la Parlamentul European, la cabinetul eurodeputatului Catalin Ivan, salariul sau de baza fiind de 1.600 de euro, la care se adauga diverse facilitati. “Consilier de politica externa” scrie Mihnea Nastase in CV-ul sau, tanarul studiind doar in strainatate, pentru o suma enorma. Intre 2007 si 2011, fiul lui Nastase a facut liceul in Elvetia, la „Alpinum Zuoz”, taxele de scolarizare, de 40.000 de euro pe an, fiind platite de „Fundatia D. Sturdza”, asa cum chiar Adrian Nastase completa, intr-o declaratie de avere depusa in 2008.Ulterior, Mihnea a devenit student la Universitatea Americana din Paris, acolo unde a studiat, timp de 3 ani, „psihologia politica”, taxele fiind de 45.000 de euro pe an. Mihnea Nastase a facut si un master la Scoala de Economie si Stiinte Politice din Londra, costul anului de studiu fiind de aproximatov 15.000 de euro. La o simpla socoteala, reiese ca pentru studiile lui Mihnea, patru ani de liceu, trei de facultate si unul de master, s-a platit uriasa suma de 310.000 de euro! Si fratele lui Mihnea a invatat in strainatate, la Universitatea Bocconi, din Italia, acolo unde un an de studiu este platit cu aproximativ 10.000 de euro.

Odraslele școlite în străinătate, băgate în politică și afaceri

Viitorul politic al României pe termen scurt pare încâlcit. Viitorul politic pe termen lung al țării se prezintă sub unele auspicii cu tentă de roz. Și asta, pentru că politicienii noștri au avut mai multă grijă de soarta propriilor copii decât de cea colectivă.

În timp ce societății i s-a băgat mereu mâna în buzunar, până la fund, pentru împlinirea agendei politice, dar și pentru eternele derapaje democratice ale diverșilor lideri, copiii aleșilor au trăit în puf și s-au școlit la cele mai titrate universități străine. Noul val de politicieni cu educație aleasă, făcută la export, ar trebui să ne scutească, pe viitor, atât de costurile deloc neglijabile ale unor proteste de stradă, referendumuri fără prea multă noimă, cât și de jocurile fără sorți de izbândă, dar legitime, ale moțiunilor de cenzură și ale unor legi redundante. Și economia ar urma să meargă brici, având în vedere că pe unii dintre copiii de politicieni îi atrage acest domeniu și se și implică în diverse afaceri. Politicienii mai mici sau mai mari se înghesuie să-și trimită peste hotare copiii la studii. Aleg fie universități celebre, cu tradiție de sute de ani din Europa, fie pe cele mai titrate din SUA. Nu este doar vreun moft al majorității celor care ne conduc, ci o dovadă a lipsei de încredere în calitatea actului de învățământ autohton, precum și a ambiției de a-și lăsa urmașii pe locurile lor din politică.

Unul dintre primii politicieni care a investit în educația copiilor săi este fostul premier Adrian Năstase. Fiul cel mare al familiei Năstase, Andrei, a studiat economia la Universitatea Bocconi, din Milano. Fratele său mai mic, Mihnea, a absolvit liceul Alpinum Zuoz din Elveția, după care a studiat la Universitatea Americană din Paris şi London School of Economics and Political Science.

Fiicele fostului premier Petre Roman au și ele diplome de studii superioare de la o școală de elită din Franța.

Ada, fiica lui Theodor Stolojan, și-a făcut studiile superioare în Anglia, iar pe cele postuniversitare, de consultanță financiară, în Belgia. Nici fratele ei nu s-a lăsat mai prejos. Fiul europarlamentarului PNL a făcut un doctorat în fizică atomică la Cambridge.

Fostul ministru al Economiei Adriean Videanu și-a trimis fiica la școală la Londra. Pentru fiul său a optat mai întâi pentru exclusivistul colegiu Le Rosey, din Eleveția (unde taxele anuale se ridică la 60.000 de franci elvețieni, la care adăugând banii de buzunar, drumurile sale și ale părinților la diverse evaluări, se ajunge la 70-75 mii de euro pe an), apoi l-a trimis să-și definitiveze studiile la George Washington University din Statele Unite. Tot peste Ocean și-a trimis odraslele și Mircea Geoană. Copiii fostului șef al Senatului învață la Universitatea din Pennsylvania. Alex Geoană studiază tehnici de business, iar sora sa se pregătește să devină medic.

Deputata Mareș s-a școlit pe 100.000 de lire sterline

Tânăra deputată PNL Mara Mareș a cheltuit peste 100.000 de lire sterline în cei opt ani de studii făcute în Marea Britanie. Liberala nu s-a spetit muncind ca să se întrețină la Londra și nici nu s-a împrumutat la statul englez să-și finanțeze școlile, așa cum fac majoritatea englezilor. Costurile școlarizării mezinei liberale au fost achitate din vânzarea cartofilor tatălui său, Ioan Mareș, consilier județean în Brașov și afacerist cu state vechi în agricultură.

Mara Mareș a plecat în Marea Britanie la vârsta de 16 ani, după ce și-a întrerupt liceul din România. Liberala a absolvit Liceul St. Clare’s Oxford, Facultatea de Studii Europene şi Internaţionale din cadrul King’s College University of London, apoi a urmat studiile de master la Facultatea de Politici Publice Europene, University College London.

Nici fiica cea mică a fostului președinte Traian Băsescu n-a ratat politica, nici studiile în afara țării. Elena Băsescu a urmat cursurile­­ Universității James Madison­­­ timp de două semestre. La scurtă vreme, aceasta a fost trasă spre politică de către tatăl său, ajungând europarlamentar.

Și Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, se poate mândri că fiica sa, Oana, a studiat în aceeași instituție de învățământ ca și juniorul fostului președinte al Americii Bill Clinton.

Fiul lui Vanghelie, specializat în științe politice la Boston

Supranumit „primarul care este“, pentru stângăciile sale gramaticale și politice, fostul edil al sectorului 5 Marian Vanghelie a ținut morțiș să-și „lumineze“ fiul din punct de vedere intelectual. Alexandru Vanghelie a studiat științele politice în America, la Boston, acolo unde taxele de școlarizare se ridică, anual, la peste 50.000 de dolari.

Fostul ministru de Externe Teodor Baconschi a ales două continente ca destinații de studiu pentru fiul său, Ștefan. Fiul diplomatului a vrut să-şi urmeze tatăl în carieră și a învățat, mai întâi, la Universitatea SciencesPO din Paris. Acesta studiază în prezent la Columbia University din New York.

Și Radu Mazăre, fostul edil al Constanței, și-a trimis fiul, pe Răducu, să studieze la Londra.

 

Fie că au propriile afaceri, fie sunt angajați la instituții publice, în Parlamentul României ori în cel European, fie că au sau nu probleme penale, beizadelele politicienilor români sunt tot mai prezente în spațiul public.

Cel mai recent intrat în rândul copiilor de politicieni ajunși în funcții plătite din bani publici și trași în sus de sforile părinților, este Ionuț Alexandru Toader, fiul ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, pentru care Senatul Universității Al.I. Cuza din Iași a modificat prevederea care îl împiedica să se angajeze pe postul de asistent universitar.

Astfel, dacă înainte de sfârșitul lunii martie, Articolul 8 din metodologia Universității spunea că una dintre condițiile de înscriere la concurs este deținerea diplomei de doctor în domeniul postului sau statutul de student doctorand, cu doar o lună înainte ca postul, pentru care fiul ministrului Justiției a concurat de unul singur, să fie scos la concurs, paragraful respectiv a fost înlocuit cu unul cu caracter ambiguu, care lasă loc la interpretări,

Fiul ministrului Justiției este doctor în drept penal, dar pentru a ocupa funcția trebuia să dețină doctorat în drept civil.

Angajarea lui Ionuț Alexandru Toader la Facultatea de Drept a fost făcută la momentul potrivit, dat fiind faptul că tatăl acestuia este suspendat din funcția de rector pe durata exercitării mandatului de ministru. Acesta era un alt impediment în calea avansării lui Toader Jr., având în vedere că Universitatea interzice “cu desăvârşire angajarea în posturi didactice, de cercetare, didactice auxiliare şi nedidactice a persoanelor cu grade de rudenie apropiată (…) cu membrii comunităţii universitare care exercită funcţii de conducere”.

Ministerul Educației, care a cerut explicații de la Facultatea de Drept a Universității “Alexandru Ioan Cuza” a ajuns la concluzia că acest concurs a fost organizat și s-a desfășurat cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, potrivit unui comunicat transmis miercuri.

Din categoria copiilor de miniștri ajunși în funcții înalte face parte și fiica fostului ministrul al Justiției, Florin Iordache. Delia Iordache este angajată de la începutul acestui an la Cancelaria BNR, care se ocupă de Muzeul Băncii Centrale, de proiectele de educaţie financiară, de relaţiile cu publicul ale Băncii Naţionale şi de biblioteca BNR. Fiica ministrului “Altă întrebare?” a ocupat, înainte de a ajunge la banca centrală, o funcţie în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la departamentul Relaţia cu Românii de pretutindeni, potrivit surselor Economica.net.

Jurnalista Emilia Șercan a scris, pe pagina personală de Facebook, că Delia Iordache a fost angajată în MAE fără concurs, la data de 20 iulie 2015, prin detașare, fentând, astfel, “regulile pe care ar trebui să le urmeze orice persoană aspirantă la o carieră în administrația publică centrală pentru că, nu-i așa, totul e mai simplu când tata e deputat și mama e judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție”.

Și Sabina Bădălău este o fată de politician care jonglează cu funcțiile plătite din bani publici. Fiica preşedintelui executiv al PSD, Nicolae Bădălău, este, din vara acestui an, angajată la protocolul Aeroportului Otopeni, acolo unde ocupă funcţia de Director al departamentului Conformare, Calitate, Siguranţă şi Mediu. Anterior, fiica baronului numărul 2 din PSD a fost angajată ca asistent manager la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în perioada 2014-2015, potrivit Ziua News. Numele Sabinei Bădălău apare, alături de alte 68, pe o listă a angajaţilor CNAIR care, în 2015, ar fi încasat sporuri salariale ilegale de până la 75% din salariul de bază, potrivit unui raport al Curţii Conturi.

Energie la 19 ani

Fiica premierul Mihai Tudose, Diana, pe de altă parte, nu este angajată într-una dintre instituțiile publice, însă este, încă de la vârsta de 19 ani patroana unei firme specializate în distribuţia energiei electrice. Diana Tudose este, din 2011, asociată cu 50% în Energreen Distribution SRL Bucureşti. Firma fiicei premierului Tudose are două sedii și este în stare de funcționare, dar cu toate acestea nu a declarat nici un fel de activitate de la înfiinţare până în prezent, potrivit România Liberă.

Totuși, cel mai puternic afacerist din generația sa este Ștefan Valentin Dragnea, fiul lui Liviu Dragnea. Băiatul șefului PSD nu doar că locuiește într-un conac din Turnu Măgurele, unde a deținut până de curând 60% din capitalul social al Restaurantului Briza Dunării (deschis în vara lui 2014 și plasat chiar pe malul fluviului, având o terasă în aer liber și o zonă amenajata pentru plajă, dar a cărui proprietar este acum doar fostul șofer al lui Liviu Dragnea) și are o colecție impresionantă de mașini de lux (un BMW X5, un Audi S3, un Audi A8, o Skoda Octavia RS și un Volkswagen Golf R din 2012 în care a investit peste 80.000 de Euro pentru a-l tuna), dar este implicat în afaceri fără număr.

Cele mai mari afaceri asumate de juniorul Ștefan Valentin Dragnea sunt o fermă de porci – la care procurorii au descins chiar săptămâna trecută -, terenurile agricole și pădurile, potrivit Rise Project. Numele fiului șefului PSD este imposibil de ratat în documente care țin de Zooveg 2010 SRL, Gransiloz SRL și Romcip SA, iar toate sunt companii susținute financiar de către Tel Drum SA sau, într-un fel sau altul, conectate cu aceasta.

foto: turnucustiri.ro

Pe lângă faptul că au afaceri sau se angajează abuziv în funcții plătite din bani publici, o parte dintre copiii de politicieni au și probleme penale.

Este cazul fiul fostei senatoare Sorina Plăcintă care, în septembrie 2016, la nici patru luni după ce a ieșit din închisoare, s-a angajat ca intepret-traducător la Curtea de Apel Galați. Andrei Plăcintă a fost condamnat, în noiembrie 2013, la patru ani și jumătate de închisoare cu executare, într-un dosar de tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

Andrei Plăcintă figurează pe lista de colaboratori a Curții de Apel Galați, după ce a primit autorizație de la Ministerul Justiției, potrivit România Liberă.

Așchia nu sare departe de trunchi

Un caz mai aparte este cel al Andreei Cosma, deputat PSD de Prahova, înscăunată la Parlament în 2016, odată cu obținerea unui mandat după ce doi dintre candidații aflați înaintea sa pe listă au renunțat la șansa lor. Andreea este singura care, deși duce mai departe și problemele penale ale familiei, poate ține, deocamdată, cald fotoliul “Cosma” din Parlament de pe care s-a ridicat în urmă cu doar câteva luni fratele său.

(Andreea Cosma, în Parlament, de la min. 1:58)

Fiica lui Mircea Cosma, fostul președinte al Cosiliului Județean Prahova, a fost trimisă în judecată de DNA Ploiești, în decembrie 2015, în dosarul privind vânzarea la prețuri subevaluate a unor terenuri ale cazărmii Ciuperceasca – intrată în activul Parcului Industrial Plopeni în urma unui schimb de terenuri cu MApN. Ea a fost acuzată de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată.

(Andreea Cosma, pe vremea în care aspira la statutul de cântăreaţă, cu numele de scenă Deea)

Andreea Cosma a preluat ștafeta din Parlament de la fratele său mai mic, Vlad Cosma, deputat între 2012 și 2016, şi el cu probleme penale. El a scăpat de arestare după ce colegii săi i-au ținut spatele și au respins cererea procurorilor de încuviințare a arestării preventive. A fost, însă, condamnat la cinci ani de închisoare cu executare de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru că ar fi cerut şi primit peste 4,4 milioane de lei de la reprezentanţii unor societăţi comerciale pentru a interveni în vederea acordării unui contract, alături de tatăl său, care a primit opt ani în spatele gratiilor pentru fapte de corupție.

Totodată, Vlad Cosma ­este cercetat sub control judiciar și în dosarul cumnatului premierului Victor Ponta, Iulian Herţanu, fiind acuzat de sprijinire a unui grup infracţional.

“Mi-e scârbă”

Printre cei care nu au probleme penale, ci sunt doar foarte aroganţi, se numără Ruxandra Andreea Ţuţuianu, fiica ministrului Apărării, Adrian Ţuţuianu, care este, potrivit propriei declaraţii de avere, consilier juridic la Primăria Generală a Capitalei, Direcţia juridică, Serviciul Legislaţie. Fata lui Ţuţuianu a devenit cunoscută după ce a scris pe Facebook că protestatarii din Piaţa Victoriei sunt nişte “oi” care îi provoacă “scârbă” pentru că lasă în urmă gunoaie. Ruxandra Andreea Ţuţuianu a terminat Facultatea de Drept la Universitatea din Bucureşti în anul 2014, iar anul trecut a făcut un stagiu la cabinetul europarlamentarului PSD Viorica Dăncilă, în Parlamentul European.

 

Fiica lui Ţuţuianu nu este singura care a trecut prin Parlamentul European, dar este printre puținii care nu a rămas. Printre beizadelele care încă se află la Bruxelles se numără Mihnea Năstase, fiul lui Adrian Năstase, Andreea Scripcaru, fiica primarului Brașovului George Scripcaru, sau Diana-Maria Corlățean, fiica fostului ministru de Externe Titus Corlățean.

Printre cele mai lungi șederi la Bruxelles dintre toți copiii de politicieni se află și cea a lui Mihnea Năstase, fiul fostului premier social-democrat Adrian Năstase. Mihnea Năstase este angajat drept consilier la cabinetul eurodeputatului Cătălin Ivan (PSD) de doi ani și două luni, potrivit propriului profil de LinkedIn. Fiul lui Adrian Năstase a absolvit Universitatea Americană din Paris, unde a studiat “psihologie politică” și “behaviorism colectiv”, a urmat un master în Comunicare Publică și Socială la The London School of Economics și a trecut printr-un internship la Institutul “Elie Wiesel” pentru Studierea Holocaustului Din România.

Tot de doi ani se află la Bruxelles și Andreea Scripcaru, fiica primarului Brașovului, George Scripcaru, acuzat de DNA de abuz în serviciu și luare de mită și cercetat sub control judiciar. Andreea Scripcaru este unul dintre cei doi consilieri acreditați în biroul europarlamentarului Daniel Buda. Fiica primarului din Brașov a mai fost angajată, în 2014 la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA), în functia de consilier debutant în cadrul Serviciului IT, Relații Internaționale și Proiecte, potrivit HotNews.ro.

De la “asistent” la “consilier” personal

Tot pentru europarlamentarul Daniel Buda a lucrat și Bogdan Man, fiul fostului deputat Mircea Man (PNL, fost PDL). Acesta a fost o perioadă de timp asistent local. Bogdan Man a făcut parte din Organizația de Tineret a PDL, iar în perioada 2011-2012, când avea 22 de ani, a fost încadrat pe un post de “asistent personal” la Ministerul Transporturilor – condus pe atunci de Anca Boagiu. În 2012, în timpul mandatului de ministru al fostului deputat PNL Alexandru Nazare, Bogdan Man a avansat la funcția de “consilier personal”, scrie PressOne.

Și Diana-Maria Corlățean, fiica senatorului PSD Titus Corlățean, studentă a Facultății de Drept de la Universitatea București, a prins un stagiu de practică la sediul din Bruxelles al Parlamentului European. Aceasta a activat, în martie 2016, în cadrul cabinetului eurodeputatului Andi Cristea (PSD), care, în urmă cu doar câțiva ani, între 2007 și 2008, el însuși asistent la PE în 2007 și 2008. Europarlamentarul pentru care a lucrat a fost chiar Titus Corlățean, potrivit PressOne.

De asemenea, Ioana Rus, nepoata fostului ministru al Transporturilor Ioan Rus, face parte din echipa Corinei Crețu, comisar european pentru Politici Regionale. Această lucrează la Bruxelles de aproape nouă ani, potrivit profilului de LinkedIn.

Cât despre copiii fostului ministrului, aceștia o duc mai bine în țară. Alex Rus a primit, când a împlinit 24 de ani, cadou de la tatăl său Hotelul Meridian din Cluj Napoca, preluat de seniorul Rus de la Ioan Morar, fostul șef al Romsilva, printr-o schemă complicată. Alex Rus a mai deținut până în martie 2015 și o cafenea în Cluj, Arts Caffe, vândută unui lanț de cafenele. Sora lui, Ioana, nu are afaceri, dar este căsătorită cu Vasile Pușcaș Jr., cel care deține monopolul pe salubrizarea pentru Satu Mare si Baia Mare, iar asta este suficient, pentru că soțul său încasează, de aproape un deceniu, zeci de milioane de euro anual de la primăriile din zona de nord-vest a țării, scrie BN24.

Înapoi la Bruxelles, printre cei care și-au părăsit între timp posturile se numără și fiica fostului deputat democrat-liberal de Dolj Mihai Surpăţeanu (2008-2012), Ioana Surpăţeanu, despre care, în 2015, HotNews.ro scria că este consilierul din cabinetul de europarlamentar al liberalului Marian Jean Marinescu. Potrivit profilului de LinkedIn, Ioana Surpăţeanu a lucrat timp de aproape zece ani la Parlamentul European în calitate de consilier politic, de unde a plecat în luna februarie a acestui an.

“Da’ nu este ceva normal?”

Cea mai importantă funcție la Parlamentul European a avut-o, însă, fiica fostului președinte Traian Băsescu. Elena Băsescu a fost europarlamentar timp de cinci ani, între 2009 și 2014. Fata președintelui a absolvit Facultatea de Relații Comerciale Financiar Bancare Interne și Internaționale, Universitatea Româno-Americană (1999-2004) și are o diplomă de master în Științe Politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

Fiica cea mică a fostului președinte al României a ajuns europarlamentar după ce a demisionat din PD-L și a candidat ca independent, sub brandul electoral EBA, și a primit peste 200 de mii de voturi din partea românilor (4,22% din voturi). La vremea respectivă s-a speculat mult asupra modului în care Elena Băsescu a reuşit să primească atâtea voturi, vorbindu-se de un “ajutor” oferit de PDL.

Elena Băsescu lucrează, din ianuarie 2016, la departamentul de Relaţii Internaţionale al Camerei de Comerţ şi Industrie din Parlamentul României. Mezina familiei fostului președinte a mai lucrat înainte de a ajunge europarlamentar pe un post de consilier la compania Luxten, acolo unde a propulsat-o chiar tatăl său, pentru că “este ceva normal”, așa cum chiar EBA spunea.

Disclaimer: Cei menționați în această listă sunt printre cei mai cunoscuții copii de politicieni și cei mai des menționați în presă, angajați în instituții publice și plătiți din banii statului, pe principiul nepotismului. EurActiv.ro este deschis la sugestii în vederea actualizării listei în cazul în care cititorii consideră că au fost uitate – neintenționat – persoane care să corespundă ideii textului.

“Prinţişorii” României. Spectaculoasele poveşti de viaţă ale copiilor de bani gata

Nu duc niciodată lipsă de bani. Sunt vedetele micilor sau marilor oraşe din ţară, dar, mai ales, ale micilor ecrane. Au mereu maşini luxoase. Sunt îmbrăcaţi ca adevărate vedete, se afişează doar în locuri exclusiviste. Nu de puţine ori, însă, ”fata lu’ tata” sau “prinţişoru’ lu’ mama” şi-au făcut părinţii de râs, având probleme cu legea. Regulile de circulaţie nu reprezintă un inter… Fiu de preşedinte de Consiliu Judeţean, traficant de droguri Adevarul.ro vă prezintă poveştile copiilor de bani gata din România, care s-au făcut remarcaţi, de-a lungul timpului, prin diverse scandaluri publice, de notorietate naţională. Bătăi în cluburi, lupte cu săbii între găşti, prietenii şi afaceri cu clanuri interlope, aventuri amoroase care s-au lăsat cu scandal mediatic, accidente rutiere îngrozitoare şi chiar crime, toate aceste etichete pot fi lipite pe feţele multor odrasle din familii înstărite. La polul opus, am găsit şi câteva cazuri în care banii n-au contat pentru fiii sau fiicele oamenilor bogaţi, făcându-se remarcaţi prin discreţie, studii la şcoli înalte sau cariere strălucite. Codin Maticiuc, din Bucureşti, fiul miliardarului Ion Maticiuc, este un personaj cunoscut în lumea mondenă din cluburile din Dorobanţi, care s-a remarcat mai ales prin scandalurile şi aventurile amoroase cu personaje cunoscute din showbiz, precum Anna Lesko sau actriţa Maria Dinulescu. Printre ”prinţişorii” din Capitală se numără şi Honorius Prigoană, politicianul cu CV falsificat, Alexandru Erbaşu, un ”Don Juan” de Dorobanţi, sau Andrei Andronie, fiu de bancher, care a accidentat mortal doi oameni, gonind prin Bucureşti cu peste 200 de kilometri la oră. Slăbiciunile unui fiu de primar. Răducu Mazăre – fetele şi viteza. Cel mai în vogă tânăr al Constanţei este fiul primarului, Răducu Mazăre. Juniorul este student în primul an la European College of Business School din Londra, unde studiază afacerile. El este în vizorul opiniei publice, ca faimosul său tată, edilul-şef Radu Mazăre.  Răducu Mazăre a declarat recent, într-un interviu, că se acomodează greu cu viaţa de student în străinătate, dar reuşeşte să se descurce şi, mai ales, să se încadreze cu toate cheltuielile din campus, în bugetul stabilit de familie, de 3.000 euro pe lună.  Atunci când spui băiat de bani gata, primul la care te gândeşti în Caraş-Severin este Claudiu Hauptmann. În 7 iulie 2009, Claudiu Hauptmann, pe atunci elev de liceu, a apăsat prea tare pedala de acceleraţie a Peugeot-ului său şi a lovit frontal, în zona localităţii Birda din judeţul Timiş, o maşină în care se aflau patru oameni,  ingineri şi muncitori, care se întorceau de la muncă. Cele două tinere care erau cu Hauptmann în Peugeot au murit, la fel şi cei din maşina lovită. Întreaga poveste a lui Hauptman, dar şi a lui Cristian Ungur, fiu de politician, sunt în opoziţie cu cele ale Petrei Rogge şi Georgiana Viţa, două exemple pozitive pentru tineri. ”Prinţişorii” din Iaşi au ţinut morţiş să se facă remarcaţi în toată România. Printre ei se numără Alexandru Acrâşmăriţei, fiu de judecător, condamnat împreună cu un interlop, Constantin Adăscăliţei jr, fiul unui  parlamentar PSD şi căruia îi plac joint-urile, Lucian Viorel Zlate, băiatul de bani gata dotat cu pistol, Mihai Tinică, fiul de medic care a ”zburat” cu un Lexus pe lângă poliţişti, sau Ioan Manole, copilul de preot care a ucis o tânără şi a scăpat de puşcărie. ”Adevărul” vă spune toate poveştile acestor personaje, care au devenit celebre nu doar prin numele părinţilor, ci mai ales prin problemele cu legea. Curse cu maşini, bătăi în baruri sau, mai rău, accidente cu victime omeneşti sunt doar câteva dintre „isprăvile” unor răsfăţaţi din Timişoara care, provenind din familii bune sau cu părinţi în posturi importante, au comis greşeli cu consecinţe de care nu vor mai putea scăpa. Bogdan şi Călin Roman, fii primarului din Deta, Adrian Renu, fiul unui ofiţer de poliţie închis pentru corupţie sau Adrian Cocoană, ”prinţişorul cu Ferrari”, sunt câţiva dintre copiii de bani gata din Timiş care şi-au făcut familiile de râs în toată ţara. În rândul copiilor de bani gata din Focşani care au sfidat legea intră şi Andrei Plăcintă, fiul fostei senatoare PDL, Sorina Plăcintă. Băiatul a fost condamnat la 6 ani de închisoare cu executare, după ce a agresat mai multe persoane şi le-a lovit cu maşina. La recurs, magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au decis rejudecarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, cu termen pe 7 februarie 2013. Florin Bach şi Lorentz Curcă, sunt doi băieţi cu taţi celebri, care au speriat Ploieştiul. Reţinut săptămâna aceasta în patru dosare de înşelăciune, Florin Bach, fiul fostului şef al Poliţiei Prahova, Iulian Bach, a dat o serioasă lovitură de imagine tatălui. Pe lista cu fii penali din oraş figurează şi Lorentz Curcă, băiatul interlopului Austrianu. Doar că, în acest caz, isprăvile lui Lorentz ar putea fi, mai repede, un motiv de mândrie pentru tatăl său, unul dintre cei mai de temut infractori din oraş, aflat acum la închisoare.  Alexandru Uioreanu, fiul preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, a „reuşit“, la numai 17 ani, să fie trimis în judecată pentru trafic de droguri şi să fie arestat preventiv aproape două luni. El a fost şi consumator de cannabis şi acum urmează tratament specializat pentru a scăpa de dependenţă. “Adevărul” vă prezintă întreaga poveste de viaţă a lui Alexandru, din care nu lipseşte şi o latură boemă. Unul dintre cei mai cunoscuţi copii de bani gata din Maramureş este Mircea Dolha jr. (20 de ani), fiul deputatului Mircea Dolha. Una dintre cele mai mari „realizări“ ale băimăreanului, discutată îndelung pe pagina sa de socializare, a fost atingerea vitezei de 223 de kilometri la oră, când mergea spre Bucureşti. Mircea şi-a postat pe Facebook o fotografie cu bordul maşinii, lăsând şi un comentariu: „Puţin peste 50km/h :D“. Imaginea a adunat aproape 100 de like-uri, fiind îndelung comentată de prietenii acestuia. . Unul dintre băieţii de “bani gata” din Alba este Claudiu Iulian Popa, fiul unui om de afaceri din Apuseni. În ultimii ani, a fost implicat în mai multe scandaluri, unele soldate cu dosare penale. Are la activ două condamnări la închisoare, cu suspendare, pentru diverse infracţiuni. La Galaţi, Dan Cadar, fiul unui cunoscut om de afaceri, şi-a ucis iubita, în vârstă de 18 ani, într-un mod violent, după o ceartă foarte mare. Tânărul şi-a recunoscut fapta, anchetatorii susţinând că tragedia s-ar fi produs pe fondul consumului de etnobotanice. Noaptea de 10 octombrie 2010 a îndoliat trei familii din Braşov. Atunci, un tânăr de 22 de ani, care a vrut să impresioneze trei fete, alături de care please din discotecă, s-a urcat băut la volan şi a produs unul dintre cele mai cumplite accidente de la Braşov. Două dintre tinerele care se aflau cu el în autoturism au murit pe loc, iar cea de-a treia, care a stat mai bine de o lună în comă, a rămas cu sechele grave. Cătălin Chiţa este încă liber şi aşteaptă să fie judecat. Maşinile de lux şi elicopterele sunt hobby-urile extravagante ale familiei omului de afaceri de etnie romă Ion Bîrcină, din Târgu Jiu. Fiul acestuia, Paul, a ajuns în urmă cu puţin timp după gratii, sub acuzaţia de tentativă de omor.

 

http://adevarul.ro/news/societate/printisorii-romaniei-spectaculoasele-povesti-viata-copiilor-bani-gata-1_510ce1ea4b62ed5875c9726f/index.html

 

grupaj realizat cu sprijinul corespondenţilor “Adevărul”: Ionuţ Benea, Simona Suciu, Sînziana Ionescu, Bogdan Păvăloi, Cristian Franţ, Marius Mototolea, Vali Silaghi, Alin Ion, Dorin Ţimonea, Cosmin Carp, Dana Mihai, Ştefan Borcea.

Citeste mai mult: adev.ro/mhldxs

 

 sec

btStatiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Agricultura  Secuieni,Neamt,continua sa ramina unica in tara,nu doar pentru inovatiile  din domeniul  soiurilor  de canepa!Nu au primit de ani buni nici un ban de la stat. Cu toate astea, Statiunea de cercetare de la Secuieni a ajuns in topul unitatilor de profil, uimind strainatatea cu inventiile si noile tehnologii descoperite.

Cu 350 de ha de teren pierdute din cauza unei legi anapode, nici un ban de la bugetul de stat, specialisti putini, care abia reusesc sa faca fata proiectelor de cercetare, ale caror rezultate uimesc universitati din Franta, Canada sau Australia. Statiunea de cercetare Secuieni… Altfel spus, un nucleu in care oamenii roiesc asemenea unui stup de albine in jurul a 1.000 de ha de teren si a 7 laboratoare de cercetare, renumite peste tot in lume pentru soiurile create si pentru ameliorarea canepii monoice. Au trait si vremuri mai bune, desi chiar si-n trecut, tot singuri se finantau. Cu toate ca statul ar fi trebuit, conform legii 45/2009 sa contribuie la sustinerea calitatii si a inovatiei, prin subventii binemeritate. Acum, doar 12 cercetatori, dintre care 7 doctoranzi aflati la inceput de drum, au ridicat in ultimii ani baza Secuieni in topul celor mai bune 10 statiuni din 57 cate exista in toata tara. Numai in 2011 si 2012, in cadrul laboratorului de ameliorare a canepii au fost amologate si brevetate doua soiuri de canepa, vedeta semintelor produse in statiune: canepa monoica, numita “Dacia Secuieni” si canepa “Jubileu Secuieni”, denumire ce a marcat 50 de ani de existenta a statiunii. “Ne dorim ca anul acesta sa mai omologam inca un soi de canepa monoica si sa trimitem spre brevetare o tehnologie noua de cultivare a canepii monoice, prin care sa sporim randamentul de recoltare mecanica a acestei culturi.Va fi omologat sub denumirea unui soi cu destinatie mixta, atat pentru producerea de samanta, cat si pentru fibra”, a explicat pentru revista noastra, Elena Trotus, directoarea Statiunii de cercetare Secuieni, judetul Neamt.

Performanta in orice conditii

Planuri mari, cu resurse putine si rezultate uimitoare. Chiar si cand precipitatiile nu au tinut cu ei, tot au reusit sa aiba productii demne de invidiat. La hibrizii de porumb peste 7 t/ha, in conditii de seceta, la triticale peste 8.500 de kg/ha, la fel si la productia de grau, iar la soiurile de soia pe care Statiunea le multiplica si le extinde in zona Moldova anul, peste 3.300 kg/ha. Lantul de clienti a fost demult format. Ba mai mult, nu e zi in care oamenii dornici sa devina fermieri sau sa-si sporeasca calitatile intr-ale agriculturii, sa nu le calce pragul in cautare de sfaturi sau produse. Asa au reusit sa-si acopere singuri datoriile la bugetul de stat, dar si sa devina renumiti si sa incheie contracte bilaterale cu mari companii producatoare de produse fitosanitare si seminte, pe probleme de cercetare si chiar sa elaboreze verigi tehnologice adaptate pentru culturile zonale.

Numai soiuri si hibrizi, creatie romaneasca

Pentru a-si putea duce munca pe directia performantei, cercetatorii de la Secuieni au fost nevoiti sa apeleze la proprietarii de terenuri si sa ia in arenda 696 de ha. Restul de teren, de pana la 1.000 de ha sunt proprietatea Statiunii. “Doar asa am putut sa realizam procesul de multiplicare a semintelor din categoriile biologice superioare la toate speciile de cultura: cereale paioase, rapita, porumb, floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, plante tehnice, medicinale si aromatice”, povesteste directorul institutiei. Cu munca multa si pasiune, ce pare a nu fi stinsa de sumele mici cu care cercetatorii sunt rasplatiti, baza Secuieni a ajuns sa furnizeze pe piata romaneasca peste 2.200 de tone de samanta din categoria de baza la grau, orz, orzoaica de toamna si de primavara, triticale, ovaz, floarea-soarelui, porumb, soia, fasole, mazare, canepa si intre 30 si 35 de specii de plante medicinale si aromatice. Ba mai mult, si-au facut un crez din a multiplica si extinde in zona de influenta numai samanta din soiurile si hibrizii creatie romaneasca.

Prea putini cercetatori

Au trecut ani buni de cand Elena Trotus a pasit in baza de cercetare de la Secuieni. Cele doua sectoare de care s-a ocupat mereu, alaturi de colegii ei, cercetare si dezvoltare, au fost bine puse in valoare de rezultatele incredibile pe care le-au avut. De greutati nu au fost feriti. Si acum se lupta cu neajunsurile, cu nepasarea statului, cand vine vorba de respectarea prevederilor legale de a le sprijini financiar activitatea, cu blocarea posturilor si cu bruma de bani cu care statul “motiveaza” si “sustine” tinerii cercetatori. “Am cerut de atatea ori sa mai fie largita echipa noastra cu inca 3 doctoranzi aflati in faza finala de studiu. Avem nevoie de sef de ferma, de tehnicieni, de un jurist si de un auditor public”, se plange managerul Statiunii. Degeaba. Arareori este auzita. In vreme ce statul arunca banii pe autostrazi, care nu exista sau pe un brand de tara prafuit si ineficient, cercetarea este lasata de izbeliste, mizandu-se pe dorinta si sarguinta unor tineri pasionati de munca lor si inca neatinsi de  pacatul nepasarii.

Euralis Seminţe, la SCDA Secuieni, în Neamţ

SCDA Secuieni este o instituţie ştiinţifică din zona Moldovei, situată la o distanţă de aproximativ 10 km de Roman şi la 40 km de Bacău, şi are ca principal obiectiv efectuarea de cercetări privind plantele cultivate pe terenuri arabile: cereale, plante oleaginoase, plante furajere etc

Echipa Euralis Seminţe a vizitat Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni din judeţul Neamţ. Obiectul acestei vizite l-a constituit cultura de hibrizi de sorg Euralis de la această staţiune de cercetare. Cu ajutorul doamnei Director General, Elena Trotuş, şi al asistentului în cercetări, Simona Pochişcanu, au fost inspectate câmpurile experimentale de sorg ale institutului.

Sorgul Euralis arată foarte bine la Secuieni

Pe terenurile Staţiunii sunt cultivaţi patru hibrizi de sorg Euralis: ES Armida (hibrid timpuriu cu boabe albe), ES Arkanciel (hibrid timpuriu cu boabe roşii), ES Alize (hibrid semi-timpuriu) şi ES Mistral (hibrid semi-tardiv). „Sorgul se prezintă foarte bine şi este destul de avansat pentru timpul acesta, datorită timpurietăţii hibrizilor şi secetei”, a spus Simona Pochişcanu.

Aceşti hibrizi au fost cultivaţi în 8 mai iar precipitaţiile au fost slabe. Din luna iulie, în judeţul Neamţ a plouat doar 10 l/mp, în 3 reprize. În ciuda acestui lucru, sorgul Euralis arată foarte bine, deoarece cele mai bune randamente ale acestei culturi sunt în zone secetoase. Sorgul se poate dezvolta cu mai puţin de jumătate din necesarul de precipitaţii pe ciclu de creştere, faţă de porumb.

În ceea ce priveşte erbicidarea, Simona Pochişcanu a precizat că s-au aplicat erbicide pentru porumb atât în preemergenţă, cât şi în postemergenţă, iar diferenţa dintre sola Euralis tratată cu Concep III şi o altă solă netratată este extrem de vizibilă. Toţi hibrizii de sorg de la Euralis sunt trataţi cu Concep III, un antidot de tip safener care permite aplicarea unei tehnologii eficiente şi simple de erbicidare împotriva gramineelor înrudite.

Sorg vs. porumb

La sorgul de la Secuieni se estimează o producţie în jur de 7 tone/ha. Producţiile nu sunt întocmai comparabile cu cele de la porumbul irigat, însă în ceea ce priveşte sorgul există avantaje suplimentare.

Într-un an secetos, în care porumbul nu are condiţii propice pentru producţii mari, sorgul nu dă greş, fiind rezistent atât la ariditatea din sol, cât şi la arşiţa atmosferică. Sorgul este o plantă cu talie mai mică decât porumbul şi foloseşte astfel mai puţină apă pentru a se dezvolta, bucurându-se şi de rădăcini mai profunde, care pot valorifica optim umiditatea din sol în condiţii de ariditate.

În timp ce în condiţii de arşiţă atmosferică, paniculul compact al sorgului protejează polenul, polenizarea fiind astfel facilitată, la porumb există două flori distincte, între care polenul suferă efectele sterilizante ale arşiţei.

Un alt avantaj, punctat de Iulian Pricob, Area Manager zona VI Euralis Seminţe şi aprobat de Simona Pochişcanu este faptul că în multe ferme, sorgul nu se fură din câmp cu atâta uşurinţă cu care se fură porumbul… Datorită faptului că sorgul fructifică sub forma unui panicul, nu prezintă interes spre a fi furat, pe când ştiuletele de porumb facilitează „sustragerea”.

De asemenea, producţia de sorg este achiziţionată cu încredere de FNC-urile din ţară, datorită costului acceptabil al producţiei şi faptului că hibrizii Euralis nu conţin tanin, făcându-l astfel substitutul perfect al porumbului în hrana animalelor, în special pentru porcine şi păsări.

În funcţie de zona de cultură, condiţii agronomice şi climatice, Euralis pune la dispoziţia fermierilor o gamă largă de opt hibrizi de sorg, de la timpurii la semi-tardivi. Euralis Semences este numărul 1 la hibrizi de sorg pentru boabe din Europa, ca parte integrantă a programului de ameliorare şi dezvoltare Eurosorgho, iar acest lucru se vede în producţii şi în satisfacţia fermierilor, care scot profit până şi în anii cei mai secetoşi.

 

Rapiţa, porumbul şi floarea, la fel de apreciate

Sorgul nu este singura cultură Euralis apreciată de cercetătorii de la SCDA Secuieni. „Hibrizii de rapiţă sunt foarte productivi, de la cei timpurii şi până la cei tardivi şi îmi place hibridul ES Mercure. La porumb apreciez faptul că, într-un an prielnic, hibrizii Euralis scot producţii deosebit de mari şi de notat este şi fenomenul de stay-green. În cazul florii-soarelui apreciez foarte mult tehnologia ClearField şi recomand hibridul ES Aramis”, a indicat Simona Pochişcanu, în calitate de inginer agronom.

Georgiana STROE
EURALIS SEMINŢE

 

 Ce lucrari ne sunt recomandate pentru plantatiile pomicole si viticole, iarna

Daca doriti sa aveti parte de o recolta pomicola sau viticola, bogata, nu ezitati tratamentele din perioada noiembrie-martie, pentru combaterea formelor de rezistenta, a patogenilorsi a formelor hibernante de daunatori. Acestea se executa când plantele sunt in repaus vegetativ iar conditiile meteorologice o permit (temperaturi de peste 0 grade C). Intretinerea fitosanitara a plantatiilor de pomi si arbustilor fructiferi, fac parte dintr-un sistem de combatere integrata, caracteristic fiecarei specii.

De exemplu, pentru mar, tratamentele 1 si 2 se aplica, de obicei, in lunile noiembrie-ianuarie (primul) iar al doilea in februarie sau martie, ambele insotite de taierea ramurilor atacate de boli, scopul lor fiind de a combate paduchele din San Jose, paianjeni, oua de afide, acarieni si cotari, precum si distrugerea sporilor de ciuperci fitopatogene.

La par, contra patarii cafenii a frunzelor si fructelor, ca si a rapanului ramurilor, inca din toamna, dupa caderea frunzelor, se aplica un tratament facultativ, de obicei cu produse cuprice. De asemenea, la sfarsitul lunii noiembrie pana [n martie se fac tratamentele 1 si 2, pentru combaterea coccidelor, afidelor si acarienilor.

Referitor la prun, primul tratament se aplica in timpul repausului vegetativ pentru combaterea afidelor, acarienilor, coccidelor, cotarilor si sporilor de ciuperci fitopatogene, de obicei dupa taierile de fructificare si dupa indepartarea ramurilor uscate.

Pentru cais si piersic, daca anul trecut s-a manifestat un atac puternic, de basicarea frunzelor (Taphrina deformans), primele doua tratamente se aplica iarna. Primul tratament se face in noiembrie-decembrie, dupa caderea frunzelor, iar al doilea in ianuarie-februarie.

De asemenea, la cires si visin, primul tratament, cel de iarna, se realizeaza dupa taierile de fructificare si inainte de dezmugurire pentru combaterea paduchilor testosi, a oualor de afide, paianjenilor si cotarilor, a formelor mobile de paianjeni si a sporilor de ciuperci, in special de ciuruirea frunzelor de sâmburoase (Stigmina carpophila).

Pentru vita-de-vie, va spunem ca tratamentele se fac pentru combaterea fainarii si a paianjenului rosu comun.

Daca tratamentele de iarna sunt bine aplicate, ele sunt suficiente pentru combaterea ciupercii care produce ciuruirea micotica a frunzelor, nemaifiind necesare alte tratamente.

Ca sa scapati de toate aceste boli, dar si de daunatori va propunem o gama de produse fitosanitare, recomandate a le utiliza in timpul repausului vegetativ la pomi si vita-de-vie.

Produsul

Doza/conc.

Cultura

Spectru de actiune

Combaterea formelor de rezistenta peste iarna a patogenilor

ALCUPRAL 50 PU

0,3%-dupa caderea frunzelor

gutui

focul bacterian al rozaceelor

0,2%-dupa caderea frunzelor

mar

focul bacterian al rozaceelor

0,3% (4,5 kg/1500 l apa/ha)

rapan, monilioze

0,3% (3 kg/1000 l apa/ha) – dupa caderea frunzelor

par

focul bacterian, patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul ramurilor

0,2% (2 kg/1000 l apa/ha)

prun

patarea rosie a frunzelor, ciuruirea frunzelor, monilioza

0,2% (2 kg/ha)

cires, visin

antracnoza frunzelor

KOCIDE 2000

0,25% (3,75 kg/ha)

mar

focul bacterian al rozaceelor

Combaterea formelor hibernante de daunatori

NUPRID OIL 004 CE

1,5% (22,5 l/1500 l apa/ha)

mar

paduchele din San Jose-generatia de iarna, paianjenul rosu al pomilor-oua de iarna, afide-oua de rezistenta

1,5% (15 l/1000 l apa/ha)

plantatii de prun, cires, cais

1% (10 l/1000 l apa/ha)-trat. in perioada de repaus vegetativ si pornire in vegetatie

vita-de-vie

paianjenul rosu comun, paduchele testos

 

Daca nu luati masuri profilactice, preventive , precum : folosirea de material vegetal tolerant sau rezistent, alegerea riguroasa a plantelor folosite la inmultire, eliminarea plantelor infectate din cultura, combaterea afidelor vectoare, iata cit ne costa neglijenta :

Virozele afecteaza marul, prunul, vita de vie, tutunul, tomatele, cartoful, ceapa, laleleley

 

 

banner_viroze

1.Mozaicul marului (Apple mosaic virus)

mozaicul marului mozaicul marului

Virusul a fost depistat la numeroase soiuri de mar, cat si la portaltoii vegetativi. In afara de mar sunt parazitate si alte specii (piersic, prun etc.).

Simptome: Boala se manifesta in special pe frunze, simptomele si efectele atacului variind considerabil in functie de soiul cultivat, tulpina virusului si conditiile de mediu.

Pe frunzele infectate apar pete neregulate ca forma, de marimi diferite, raspandite neuniform pe suprafata limbului. Petele pot avea culori diferite (verde deschis, galben, crem sau aproape alb). Simptomele sunt grave la temperaturi de 18-22º C si sunt mascate la peste 26º C.

Frunzele atacate prematur, ducand la slabirea pomilor atacati, in special a celor tineri.

Agentul patogen: Apple mosaic virus, transmiterea si raspandirea virusului se realizeaza prin altoire, prin samanta si prin inmultirea si comercializarea materialului vegetal infectat.

Profilaxie: Ca metode de prevenire se recomanda folosirea de altoi si portaltoi sanatosi, control fitosanitar in pepiniere, cand simptomele sunt vizibile, eliminarea pomilor virozati.

2.Varsatul prunelor (Plum pox virus)

varsatul prunelorvarsatul prunelor

Este considerata ca una din cele mai periculoase maladii ale prunului atat prin pagubele produse, cat mai ales prin extinderea mare pe care o are in tarile europene.

La noi in tara, boala a fost identificata in toate zonele unde se cultiva prunul.

Simptome: Atacul se manifesta pe frunzele si pe fructele de prun provenite de la soiurile sensibile.

Pe frunzele complet dezvoltate apar pete de culoare verde-deschis sau galbuie, de forma circulara sau semicirculara, raspandite pe intreaga suprafata a limbului.

Simptomele pot fi vizibile in lunile mai-iunie si septembrie-octombrie, in timp de in lunile calduroase de vara ele devin mascate, observandu-se uneori numai frunzele umbrite ale pomului. Cu 3-4 saptamani inainte de maturare, pe suprafata fructelor sensibile apar pete circulare sau alungite, de culoare galbuie-verzuie, cu aspect apos. In dreptul acestor pete, mezocarpul fructelor se coloreaza in rosu sau violaceu si are o consistenta gomoasa.

Agentul patogen: Plum pox virus, virus care mai ataca si alti pomi fructiferi, printre care piersicul, caisul, zarzarul si corcodusul.

Transmiterea virusului se face prin folosirea unui material saditor infectat, iar raspandirea este realizata de afide si cicade.

Profilaxie: Ca masuri de prevenire se recomanda folosirea la altoire de portaltoi si altoi sanatosi, plantarea de puieti sanatosi, cultivarea de soiuri rezistente, combaterea chimica a insectelor vectoare.

Ca masura de combatere se recomanda termoterapia- mentinerea puietilor tineri timp de 2-3 saptamani la 37ºC, urmata de altoirea varfurilor pe portaltoi sanatosi.

3.Scurt-nodarea vitei de vie (Grapevine fanleaf virus)

scurt-nodarea vitei scurt-nodarea vitei

Virusul produce pagube apreciable la vita de vie, care ajunge la 20%.

Simptome: Boala se manifesta pe toate organele plantei. Astfel, la plantele atacate se reduce cresterea si dezvoltarea sistemului radicular si capacitatea de prindere la altoire este mai scazuta.

Lastarii butucilor atacati sunt slab dezvoltati, cu internodurile de lungimi diferite, dispuse frecvent in zigzag. Uneori nodurile sunt foarte apropiate. Lastarii secundari sunt mai abundenti, dand plantelor un aspect tufos, iar frunzele sunt inghesuite, cordele au noduri duble. Lungimea cordelor butucilor bolnavi este mai redusa.

Pe frunzele de pe butucii infectati apar inele sau pete uleioase ce confera un aspect mozaicat. De asemenea frunzele de pe butucii atacati sunt mai mici, cu limbul deformat, asimetric, adesea in forma de evantai. Frunzele au nervatiunea anormala, iar denticulatia neregulata, cu dintii alungiti si foarte ascutiti.

Alte simptome caracteristice ale bolii constau in faptul ca butucii infloresc slab, florile nu leaga sau prezinta fenomenul de meiere si margeluire, reducandu-se totodata numarul si marimea strugurilor.

Agentul patogen: Grapevine fanleaf virus, care se raspandeste prin altoirea vitei de vie, prin comercializarea materialului vegetal infectat si prin nematode.

Profilaxie: Ca masuri de prevenire se recomanda plantarea pe un teren care nu a mai fost cultivat in ultimii 3-5 ani cu vita de vie sau tratat impotriva nematozilor vectori, la plantare sa se foloseasca material sanatos, devirozarea altoiului folosit in viticultura in caz de infectie prin termoterapie sau obtinerea acestuia prin culturi meristematice.

4.Mozaicul tutunului (Tobacco mosaic virus)

mozaicul tutunului mozaicul tutunului 1

Virusul ce produce aceasta boala se intalneste frecvent in toate tarile, producand pagube insemnate la multe plante de cultura.

Simptome: La tutun simptomele tipice ale bolii se manifesta pe frunze. Nervurile frunzelor tinere se clorozeaza usor. Mai tarziu pe frunzele dezvoltate apar pete neregulate, verzi-deschise sau galbui, care in alternanta cu regiunile verzi dau frunzelor un aspect mozaicat. Frunzele afectate sunt deformate si rugoase.

Agentul patogen: Tabacco mosaic virus, virus care ataca pe langa tutun tomatele si ardeiul.

De la un an la altul virusul se transmite prin samanta si sol, iar in timpul vegetatiei se raspandeste prin contactul mecanic dintre plantele sanatoase si bolnave si prin uneltele de lucru.

Profilaxie: Se recomanda dezinfectarea uneltelor agricole cu formalina 40%, sterilizarea solului, scoaterea din cultura a exemplarelor cu simptome de boala.

De asemenea se recomanda rotatia culturii si ca masura cea mai sigura cultivarea de soiuri rezistente.

5.Mozaicul tomatelor (Tobacco mosaic virus in tomato)

mozaicul tomatelormozaicul tomatelor

Este cea mai frecventa viroza a tomatelor. Atacul se intalneste in culturile din camp, sere si solarii, determinand deprecierea productiei din punct de vedere calitativ si cantitativ.

Simptome: Boala se manifesta prin simptome diferite, in functie de tulpina virusului, soiul cultivat, faza de vegetatie si nu in ultimul rand de evolutia conditiilor de mediu. Formele de atac ce se pot intalni sunt: mozaic comun, strict, distorsionarea (deformarea) tomatelor si brunificarea interna a fructelor.

Mozaicul comun este cel mai frecvent mod de manifestare a bolii, la tomatele cultivate in sere si camp. Plantele afectate de acest tip de mozaic de cele mai multe ori raman mai mici (au cresterea incetinita) si prezinta frunze cu simptome de mozaic (pete verzi-galbui, difuze, care alterneaza cu tesutul de culoare verde, normala).

Limbul foliar al plantelor parazitate este usor incretit, micsorat, de forma mai mult sau mai putin neregulata.
Stricul tomatelor este o forma destul de frecventa si deosebit de grava a bolii. Apare pe tulpini, frunze, petioli si fructe. Pe tulpini si petioluri apar dungi (striuri) brune, adancite, iar pe frunze si pe fructe petele sunt circulare sau neregulate.

Ca urmare a atacului, frunzele, tulpinile si fructele sunt puternic deformate, recolta fiind astfel compromisa.
Distorsionarea tomatelor se manifesta pe frunzele tinere, caracterizandu-se printr-o deformare evidenta a foliolelor.

Brunificarea interna a fructelor se manifesta la tomatele inca verzi sau intrate in faza de parga. Fructele plantelor parazitate nu manifesta simptome la exterior, dar sectionate prezinta pulpa si fascicolele conducatoare brunificate.

Agentul patogen: Tobacco mosaic virus, virus care se transmite prin seminte la tomate, prin resturile vegetale ale plantelor infectate.

Se caracterizeaza printr-o mare rezistenta la uscaciune, putand sa-si mentina capacitatea infectioasa in frunzele infectate mai mult de 20 ani. Virusul rezista si in praful depus pe scheletul si instalatiile din sera.
Poate fi transmis la tomate si de pe alte plante gazda intermediar (tutun, ardei, regina noptii, etc.). In timpul perioadei de vegetatie se raspandeste prin contactul mecanic dintre plante, prin intermediul hainelor si mainilor muncitorilor, prin intermediul uneltelor de lucru.

Profilaxie: Ca masuri de prevenire se recomanda cultivarea de soiuri si hibrizi de tomate rezistenti, dezinfectarea termica a pamantului din sere si rasadnite, dezinsectia uneltelor, recoltarea semintelor de tomate numai de la plantele sanatoase, eliminarea inainte de plantare a rasadului suspect de a fi infectat.

6.Mozaicul X al cartofului (Potato virus X)

mozaicul X mozaicul X

Boala este raspandita in toate zonele de cultura a cartofului.

Simptome: Boala se manifesta prin simptome diferite in functie de soiul de cartof cultivat, tulpina virusului si evolutia conditiilor climatice. Simptomele tipice de boala apar pe frunze, tulpini supraterane si tuberculi.

Atacul pe frunze poate sa apara ca mozaic simplu (pete de culoare verde-galbui, alternand cu verdele normal al frunzei) mergand pana la deformarea si incretirea frunzelor si aparitia de pete si dungi necrotice de culoare bruna negricioasa. Aceleasi pete si dungi necrotice pot sa apara si pe petioluri si tulpini supraterane.

Simptomele de mozaic sunt bine evidentiate in perioada infloritului, ca apoi pe masura cresterii temperaturii ele sa devina mai putin evidente. Se recunosc soiuri la care infectia este mascata, fiind pusa in evidenta numai prin testari serologice.

Atacul se poate manifesta si pe tuberculi si consta in reducerea marimii si greutatii acestora.

Agentul patogen: Potato virus X, transmiterea virusului de la un an la altul se realizeaza prin tuberculi infectati, iar raspandirea in cursul vegetatiei se face prin contactul mecanic dintre plante sanatoase si bolnave, prin mainile si hainele muncitorilor, prin masinile si animalele care trec prin cultura.

Virusul X nu se raspandeste prin afide.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda cultivarea de soiuri de cartof rezistente, folosirea la plantare de tuberculi neinfectati, eliminarea din culturile semincere a plantelor virozate, evitarea ranirii plantelor.

7.Mozaicul Y al cartofului (Potato virus Y)

mozaicul Ymozaicul Y

Boala grava ce poate reduce productia de tuberculi cu pana la 80% la plantele atacate.

Simptome: Reactia plantelor de cartof la infectia cu virusul Y este diferita in functie de tulpina virala, soiul de cartof cultivat, conditiile climatice si prezenta altor virusuri.

Boala se manifesta pe tulpini supraterane si pe frunze. Pe organele atacate apar striuri, dungi si pete necrotice. Frunzele se ofilesc, se usuca, incepand cu cele de la baza plantei si cad de pe lujeri, astfel incat plantele raman cu un smoc de frunze verzi in varf.

Ca urmare a atacului, plantele provenite din tuberculi infectati si cele cu infectii timpurii nu dau recolta, in timp ce plantele infectate mai tarziu (la care boala se manifesta numai sub forma de mozaic), produc tuberculi purtatori de virus.

Agentul patogen: Potato virus Y, transmiterea virusului de la un an la altul se face prin tuberculi infectati, iar raspandirea in cursul vegetatiei se face prin afide.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda cultivarea de soiuri rezistente, plantarea de tuberculi neinfectati, aplicarea de masuri agrofitotehnice care sa grabeasca vegetatia (preincoltirea tuberculilor, plantarea timpurie), eliminarea timpurie a plantelor virozate, combaterea insectelor vectoare si recoltarea timpurie.

8.Rasucirea frunzelor (Potato leaf roll)

rasucirea frunzelor rasucirea-frunzelor

Este cea mai grava viroza a cartofului, pierderile de productie se pot cifra intre 10% la soiurile tolerante si 95% la soiurile sensibile.

Simptome: Plantele provenite din tuberculi infectati au talie mai redusa decat cea normala, frunze cu foliolele rasucite spre fata superioara , care vedin rugoase, pieloase, casante si rigide, cu petiolii in pozitie erecta.

Plantele bolnave la atingere produc un zgomot metalic, iar la unele soiuri se observa pe fata inferioara a foliolelor si o coloratie violacee. Ca urmare a atacului, tuberculii raman mici, putini la numar si cu necroze reticulare in pulpa.

La plantele infectate in timpul vegetatiei, rasucirea foliolelor se manifesta numai la frunzele din etajele superioare.

Agentul patogen: Potato leaf roll, transmiterea virusului de la un an la altul se face prin tuberculi infectati, iar raspandirea in vegetatie se realizeaza prin afide.

Profilaxie: Ca masuri de prevenire se recomanda folosirea de material de plantat rezistent sau liber de virus, eliminarea din culturi a plantelor virozate, combaterea afidelor.

9.Mozaicul cepei (Onion yellow dwarf virus)

mozaicul cepeimozaicul cepei

Mozaicul cepei sau dungarea galbena a cepei este cea mai importanta viroza a cepei, fiind proprie zonelor cu climat temperat. In tara noastra boala se intalneste aproape in toate regiunile unde se cultiva ceapa, aducand mari pagube culturilor semincere.

Simptome: Pe frunze si tijele florifere apar incepand de la baza striuri de culoare galbena si din loc in loc adancituri sub forma unor „urme de degete”. In cazul unui atac puternic, frunzele isi pierd rigiditatea si cad la pamant. Tijele florifere provenite din bulbi infectati sunt mai scurte, mai puternic deformate, rasucite si curbate in jos.

Inflorescentele plantelor parazitate au dimensiuni mai mici, cu un numar redus de flori fertile si ca urmare productia de samanta scade, iar facultatea germinativa a acesteia este puternic afectata.

Bulbii plantelor bolnave sunt de dimensiuni reduse, putrezesc in numar mare in timpul depozitarii si incoltesc mai timpuriu decat cei sanatosi.

Agentul patogen: Onion yellow dwarf virus, virus care rezista de la un an la altul in bulbi si samanta speciilor genului Allium cultivate si spontane, iar in timpul vegetatiei este vehiculat prin afide.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda folosirea pentru culturile semincere de bulbi tari neincoltiti, amplasarea culturilor pe terenuri neinfestate si izolarea parcelelor pentru samanta si arpagic la distanta de minimum 500 m, atat intre ele, cat si fata de loturile destinate consumului, eradicarea gazdelor spontane, cultivarea de soiuri rezistente.

In culturile semincere se vor face tratamente chimice pentru combaterea afidelor vectoare.

10.Mozaicul lalelelor (Tulip breaking virus)

mozaicul-lalelelormozaicul lalelelor 2

Boala este intalnita in toate zonele unde se cultiva lalele, dterminand deprecierea florilor.

Simptome: Boala afecteaza anumite organe sau sunt afectate toate organele plantei atacate. Pe frunzele plantelor infectate apar striuri galbui sau pete clorotice.

Datorita bolii, cresterea plantelor este franata, inradacinarea este slaba, iar inflorirea are loc cu 7-10 zile mai tarziu.

De asemenea boala se manifesta si pe perigoane pe care apar pete, dungi sau linii de culoare mai inchisa decat in mod normal sau mai deschisa.

Agentul patogen: Tulip breaking virus, transmiterea lui are loc prin bulbii proveniti de la plantele infectate, iar raspandirea in timpul vegetatiei se realizeaza prin intermediul afidelor.

 

banner_putregaiul

1.Innegrirea bazei tulpinii si putregaiul umed al tuberculilor de cartof (Erwinia carotovora pv. atroseptica)

Putregaiul umend la cartofiputregai umed cartof

Boala se poate manifesta atat in camp, cat si in timpul depozitarii, pierderile de tuberculi ajungand la 50-60%.

Simptome: Plantele provenite din tuberculi infectati, raman mai mici, cu tulpini debile, cu ramuri erecte si indoite spre axul principal. Foliolele sunt rasucite spre fata inferioara , sunt rigide, de culoare verde-galbuie cu luciu metalic.

Baza tulpinilor este subtiata, innegrita, iar tesuturile din aceasta zona prezinta un putregai moale.
Interiorul bazei tulpinii este brun si moale, iar fasciculele vasculare sunt de culoare mai inchisa. Plantele bolnave se smulg usor, nu produc tuberculi sau acestia sunt afectati de putregai umed.

In sectiune printr-un tubercul atacat, se constata o coloratie roz-violacee a inelului de vase, situal la cativa milimetri sub coaja. Intr-un stadiu mai avansat al bolii incepe solubilizarea amidonului, formandu-se in tuberculi caverne pline cu un mucilagiu bacterian, ce emana un miros neplacut de acid butiric. In final, pulpa tuberculului se descompune in intregime.

In depozitele umede, neaerisite, cu temperatura moderata, boala evolueaza rapid determinand putrezirea in masa a tuberculilor.

Agentul patogen: Erwinia carotovora pv. atroseptica, bacterie care se transmite de la un an la altul cel mai adesea prin tuberculi infectati, folositi la plantare si prin resturile vegetale ramase in camp dupa recoltare.

Raspandirea in timpul vegetatiei se face prin insecte, prin melci, prin apa provenita din ploi sau irigatii, prin unelte, etc. Infectia se realizeaza prin rani, lenticele sau stoloni.

Profilaxie: Ca masuri profilactice se recomanda sa se evite plantarea in soluri grele, umede, sa se respecte rotatia culturilor, astfel incat pe terenul infectat, cartoful sau alte plante pentru care agentul patogen manifesta afinitate, sa nu revina mai devreme de 4 ani.

La plantare sa se foloseasca numai tuberculi sanatosi, cultivarea de soiuri rezistente, combaterea daunatorilor de sol, cartofii destinati pastrarii sa fie recoltati la maturitate deplina, adunarea si arderea resturilor vegetale ramase pe camp dupa recoltare.

Inainte de depozitare, tuberculii vor fi sortati, iar in depozite se va mentine temperatura de 1-4º C si umiditatea de 70-80%, asigurandu-se o buna aerisire.

2.Putregaiul sau caderea plantutelor din rasadnita si sere (Pythium debaryanum)

caderea plantutelorcaderea plantutelor

Este una dintre cele mai raspandite si pagubitoare boli care apare in rasadnite si sere inmultitor.

Agentul patogen este polifag atacand plante ce apartin la specii din familii botanice diferite.

Simptome: Filamentele miceliene din sol patrund prin stomate in regiunea hipocotila a plantutelor. In urma infectiilor, apar in dreptul coletului pete brune, care se intind cuprinzand coletul si baza tulpinitei, care se subtiaza si se inmoaie,

Frunzele se ofilesc, iar plantutele cad la pamant si putrezesc. In conditii de temperatura si umiditate ridicata, boala are un caracter acut, astfel ca in 2-3 zile pot fi atacate si distruse toate plantutele din rasadnita.

Atacul este mai periculos cu cat se produce mai aproape de faza de germinare si rasarire a plantutelor, apoi pe masura ce ele cresc, devin tot mai rezistente la atacul ciupercii.

Agentul patogen: Pythium debaryanum, ciuperca care se transmite prin rani sau prin strapungerea activa a peretilor celulari. Putrezirea tesuturilor atacte se datoreaza unei enzime pectolitice secretate de agentul fitopatogen.

Dupa distrugerea tesuturilor vegetale, patogenul duce o viata saprofita, prin modificarea rapida a sistemului enzimatic.

Profilaxie: Intrucat perioada critica a bolii se limiteaza la stadiul de plantute, masurile preventive trebuie sa asigure ferirea rasadurilor de infectii, pana la transplantarea lor in camp. O importanta deosebita, in cazul acestei boli, o are dezinfectarea pamantului din rasadnita sau inlocuirea lui cu pamant necontaminat.

Dezinfectarea pamantului se face cu rezultate bune pe cale termica cu vapori de apa sau cu apa clocotita astfel ca sa se mentina temperatura materialului tratat (sol, mranita). Dezinfectia se mai poate face cu Basamid Granule (5 kg/100 m²).

In timpul rasaririi si dezvoltarii rasadurilor se va avita excesul de umezeala si se va asigura o buna aerisire a plantelor.

In combaterea chimica a agentului fitopatogen s-au obtinut rezultate bune cu Previcur Energy (20 ml in 20 l apa), Captan (0.2-0.5%), Dithane M 45 (0.2%), Merpan 80 WDG (4-5 l solutie/ mp).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Previcur Energy, 15 ml
Previcur Energy, 15 mlPret: 22.8 lei
Captan 80 WDG

Captan 80 WDGPret: 3 lei
Dithane Neotec 75 WG

Dithane Neotec 75 WGPret: 2.34 lei
Merpan 80 WDG

Merpan 80 WDGPret: 3 lei

3.Monilioza sau putregaiul brun, putregaiul negru si mumifierea fructelor de semintoase (Monilinia fructigena)

monilioza semintoasemonilioza semintoase

Boala se manifesta la peste 40 de specii de plante, din familii diferite, insa este mai periculoasa pentru mar si par. Monilioza produce pagube mai aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozite.

Simptome: Atacul se manifesta pe ramuri, frunze, flori, fructe, formele de atac imbracand aspecte diferite in functie de faza de vegetatie si evolutia conditiilor climatice.

Primavara, in timpul infloritului, unele ramuri tinere incep sa se vestejeasca, frunzele si florile se brunifica si se usuca.

Atat pe scoarta ramurilor atacate, cat si pe flori, apar mici pernite de culoare cenusie- galbuie ce reprezinta sporodochiile ciupercii. Mai tarziu, cand fructele au ajuns la dimensiunea unei alune, in special la par, acestea se innegresc si cad in masa.

Atacul pe fructele mature este cel mai frecvent si cel mai pagubitor. In aceasta faza se poate intalni sub 3 forme de manifestare: putregai brun, putregai negru si mumifiere.

Putregaiul brun apare pe vreme calda si ploioasa. Pe fructele atacate apar pete brune care se intind in suprafata si cuprind pulpa in intregime. Pe suprafata fructelor cu putregai brun apar sporodochii (micelii cu conidiofori si conidii) dispuse sub forma de cercuri concentrice. Fructele atacate de putregaiul brun cad in cursul verii.

Putregaiul negru apare pe vreme racoroasa si ploioasa. In aceasta situatie fructele se innegresc si putrezesc. Ele au epicarpul stralucitor, dar nu prezinta sporodochii. Aceasta forma de atac apare deseori in depozite.

Mumifierea fructelor apare pe vreme calda si secetoasa. In aceasta situatie fructele atacate se deshidrateaza, se intaresc, devin pietroase si raman atarnate de pomi si in timpul iernii. In aceste fructe se formeaza sclerotii ciupercii, care sunt organe de rezistenta ale aparatului vegetativ.

Agentul patogen: Monilinia fructigena f.c. Monilia fructigena, ciuperca, care supravietuieste in timpul iernii, cel mai frecvent sub forma de stome miceliene in fructele si scoarta ramurilor atacate.

Primavara, in conditii favorabile de mediu, miceliu creste si formeaza sporodochii pe care se formeaza conidiofori cu conidii ce produc infectii primare. Conidiile sunt diseminate de vant, de apa de ploaie, insecte. Ajunse pe fructele tinere germineaza si produc un filament de infectie care de cele mai multe ori patrunde prin rani produse de diferiti factori abiotici (grindina, vant) si biotici (intepaturi de insecte).

Profilaxie: Se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri.

Tratamente in cursul perioadei de vegetatie cu Bravo (1.5 l/ha), Dithane M 45 (0.2%), Folicur Solo (0.1%), Orius 25 EW (0.1%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.025 l/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Dithane M 45

Dithane M 45Pret: 2.88 lei
Rovral 500 SC

Rovral 500 SCPret: 6.6 lei
Topsin 70 WDG

Topsin 70 WDGPret: 3.36 lei

4.Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor de samburoase

monilioza samburoasemonilioza samburoase

Monilioza samburoaselor este o boala raspandita si pagubitoare, producand pagube cifrate intre 30-50% din productia de fructe, putand duce treptat la uscarea pomilor.

Simptome: Sunt atacate atat fructele, cat mai ales florile, frunzele si ramurile tinere in timpul primaverii. Florile de la varful ramurilor tinere in cea mai mare parte se ofilesc, se brunifica si se usuca, dar nu cad.

De asemenea, frunzele tinere se usuca incepand de la varf si atarna in jos, simptom cunoscut sub denumirea de „vestejire moniliana” sau „boala stindard”.

Pe organele atacate apar sporodochiile ciupercii sub forma unor mici pernite constituite din miceliu si spori. Acest aspect parazitar este caracteristic pentru tara noastra in special pe visin, cires, piersic si migdal si este periculos decat atacul pe fructe.

Pe fructe, boala se manifesta prin putregai brun si mumifiere. Simptomele sunt asemanatoare cu cele produse de Monilinia fructigena la semintoase, cu deosebire ca sporodochiile formate pe fructe sunt risipite pe toata suprafata fructului.

Fructele atacate se desprind de pe ramuri si cad pe pamant, unde continua sa putrezeasca. La prun sporodochiile produc perforarea epicarpului, iar sucul zaharat se scurge in afara, lipind fructele intre ele. Pachetele de fructe putrezite si mumificate raman prinse pe ramuri, fiind vizibile in coroana pomilor in cursul repausului vegetativ.

Agentul patogen: Monilinia laxa f.c. Monilia laxa, ciuperca ierneaza sub forma de strome miceliene in fructele si scoarta ramurilor atacate, de asemenea conidiile rezista la temperaturi scazute in proportie de 60-70%.

Primavara, in conditii favorabile de mediu (temperatura si umiditate), miceliul creste si formeaza sporodochii sau conidiile germineaza si produc infectii primare. In anii cand perioada infloritului este lunga si umiditatea ridicata, infectia se produce in masa, infectia are loc prin stigmat, de unde miceliul patrunde in stil, apoi in ovar producand ofilirea florilor, deseori prin pedunculul fructelor miceliul trece in scoarta ramurilor.

In fructele mature, miceliul ciupercii patrunde prin intepaturile si ranile produse de ploi cu grindina.

Profilaxie: Se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri.

Tratamente in cursul perioadei de vegetatie cu Bravo (1.5 l/ha), Dithane M 45 (0.2%), Folicur Solo (0.1%), Orius 25 EW (0.1%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.025 l/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Dithane M 45

Dithane M 45Pret: 2.88 lei
Score 250 EC

Score 250 ECPret: 7.08 lei
Topsin 70 WDG

Topsin 70 WDGPret: 3.36 lei

5.Putregaiul alb al florii soarelui (Sclerotinia sclerotiorum)

putregai alb-floarea soareluiputregai alb-floarea soarelui 1

Boala este una dintre cele mai raspansite si pagubitoare pentru cultura florii soarelui, in unele tari inregistrandu-se pierderi de 60-90% din productie.

Dintre speciile mai frecvent atacate fac parte sfecla, soia, lucerna, morcov, telina, patrunjel etc.

Simptome: Boala se manifesta in toate stadiile de dezvoltare a florii soarelui. La plantele tinere se observa o brunificare si putrezire a bazei tulpinilor. Plantele atacate in aceasta faza nu se mai dezvolta, cad pe pamant si mor.

Cand plantele sunt infectate mai tarziu, in preajma infloritului, atacul se localizeaza la baza tulpinilor, in regiunea coletului si pe radacini, din care cauza plantele se ofilesc.

Portiuni mari de tesut par oparite si se acopera pe vreme umeda cu un strat gros, paslos, alb cu aspect de vata, ce reprezinta miceliul ciupercii. Atat la suprafata tulpinii, cat si in maduva, se diferentiaza scleroti pe suprafata miceliului.

Pe frunze, incepand de la baza limbului, se produce o alterare si o decolorare a tesuturilor care cuprinde si petiolul.

Atacul pe calatidiu incepe dupa dezvoltare completa a acestuia prin aparitia pe partea inferioara a unei pigmentatii brune a tesuturilor, care putrezesc. Pe partea superioara, fertila, se dezvolta un miceliu alb, abundent, care se transforma destul de repede in scleroti negri, de forme si dimensiuni variate, in general mai mici decat cei din tulpini.

Agentul patogen: Sclerotinia sclerotiorum, transmiterea ciupercii de la un an la altul se realizeaza prin scleroti sau prin miceliul din tulpini si din semintele infectate. Sclerotii isi pot pastra capacitatea germinativa in sol timp de 6-8 ani.

In timpul vegetatiei, ciuperca se raspandeste prin miceliul uscat si faramitat, ce poate fi transportat de curentii de aer, insecte, pasari. Ajuns pe plantele sanatoase, in conditii favorabile de umiditate si temperatura, miceliul devine activ si produce noi infectii. De asemenea, miceliul in sol, poate trece de la o planta la alta.

Infectia are loc prin patrunderea miceliului prin stomate, rani sau strapungerea activa a tesuturilor plantelor.

Profilaxie: Preventiv se recomanda rotatia culturilor, evitarea terenurilor joase cu exces de umiditate, efectuarea de araturi adanci de toamna, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.

In timpul vegetatiei se aplica tratamente chimice cu Acanto Plus (0.6 l/ha), Amistar Xtra (0.75 l/ha), Mirage 45 EC (1 l/ha), Pictor (0.5 l/ha), Prosaro 250 EC (1 l/ha), Rovral 500 SC (1 l/ha), Topsin 500 SC (1.4 l/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Acanto Plus, 5 litri

Acanto Plus, 5 litriPret: 1896 lei
Amistar Xtra, 1 litru

Amistar Xtra, 1 litruPret: 372 lei
Mirage 45 EC

Mirage 45 ECPret: 114 lei
Pictor, 1 litru

Pictor, 1 litruPret: 630 lei

6.Putregaiul cenusiu al strugurilor (Botryotinia fuckeliana)

putregai cenusiu-struguriputregai cenusiu-struguri 1

Boala se intalneste in toate tarile unde se cultiva vita de vie, distrugand toamna o buna parte din recolta, indeosebi in anii cu precipitatii abundente. Pagube importante se produc si pe butasii altoiti, in perioada fortatului, in scoala de vite, precum si in timpul stratificarii vitelor.

Simptome: Putregaiul cenusiu se manifesta mai putin pe frunze, lastari si ciorchini tineri, dar foarte frecvent pe boabele mature, aproape de cules. Pe frunze apar pete galbui la inceput, care apoi devin rosietice, in dreptul lor, pe ambele fete ale limbului se dezvolta un puf cenusiu, pulverulent, constituit din fructificatiile ciupercii.

Frunzele puternic atacate se rasucesc, se desprind si cad de pe lastari. Pe lastari boala se dezvolta numai in conditii de umiditate ridicata. Infectia incepe de la noduri, unde apar pete albicioase sau galbui-deschis, care se alungesc de-a lungul internodurilor.

Tesuturile atacate se acopera cu un puf cenusiu, asemanator cu cel de pe frunze. Uneori, in acest puf, se formeaza corpusoare negre, mici, ovoide, care sunt sclerotii ciupercii.

Butasii altoiti pusi la stratificat in nisip umed sunt atacati la punctul de altoire, unde se dezvolta sclerotii ciupercii, care impiedica sudura dintre altoi si portaltoi.

Atacul cel mai pagubitor este pe boabe in timpul maturarii. La inceput, pe suprafata lor se observa pete mici, care se maresc repede patrunzand si in interiorul pulpei bobului.

Petele sunt galben-cenusii sau rosii-violacei. Boabele infectate se inmoaie, crapa si se acopera cu un puf abundent, cenusiu-bruniu, pulverulent, care se extinde de la un bob la altul, cuprinzand intreg ciorchinele, mai ales la soiurile cu boabe dese. Boala este favorizata de intepaturile insectelor, de prezenta ranilor produse de grindina, cat si de craparea pielitei bobitelor in parga, fenomen frecvent in timpul ploilor de toamna.

Din strugurii atacati se obtin vinuri slabe, cu o cantitate scazuta de alcool si care nu se preteaza la invechire si tragere la sticle.

In anumite zone, pe anumite soluri, pe anumite soiuri, ciuperca produce si asa numitul „putregai nobil”, care sporeste concentratia in zahar a fructelor, deoarece miceliul ciupercii consuma o cantitate de apa din boabe.

Fructele atacate au o culoare vinetie, sunt mumifiate, iar pe suprafata lor nu se mai formeaza sporulatia ciupercii. Mustul obtinut are o aroma deosebit de placuta, iar concentratia ridicata in zahar duce la obtinerea de vinuri licoroase, tari, de o calitate deosebita.

Acest „putregai nobil”, dorit de viticultori, scade insa productia de struguri cu peste 40%.

Agentul patogen: Botryotinia fuckeliana f.c. Botrytis fuckeliana, atacul ciupercii este favorizat de o umiditate ridicata (peste 80%) in perioada de coacere a strugurilor si de temperatura cuprinsa intre 25-28º C. Atacuri intense se produc dupa ploi abundente insotite de grindina.

Pe organele atacate ciuperca formeaza microscleroti, negri, rigizi, de forma neregulata. Patogenul se transmite de la un an la altul prin scleroti, miceliu de rezistenta de pe cordele atacate si prin conidii, care pot supravietui la temperaturi scazute. Agentul patogen patrunde activ prin cuticula sau pasiv prin ranile plantei.

Profilaxie: Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente de vita de vie, combaterea insectelor care produc rani pe fructe, culegerea timpurie a viilor in toamnele ploioase si calde.

Tratamentele cu fungicide se vor face imediat dupa scuturarea petalelor, cand ciorchinii capata forma caracteristica soiului, la intrarea in parga si cu 3 saptamani inainte de recoltare.

Fungicidele recomandate sunt Chorus 75 (0.5 kg/ha), Dithane M45 (0.2%), Folpan 80 WDG (1.5 kg/ha), Mythos (3 l/ha), Rovral 500 SC (1 l/ha), Shavit (2 kg/ha), Switch (0.6 kg/ha), Teldor 500 SC ( 0.8-1 l/ha), Universalis (2 l/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Chorus 75 WG, 200 g

Chorus 75 WG, 200 gPret: 116.16 lei
Dithane M 45

Dithane M 45Pret: 2.88 lei
Folpan 80 WDG

Folpan 80 WDGPret: 2.88 lei
Mythos, 5 litri

Mythos, 5 litriPret: 514.2 lei

7.Putregaiul (mucegaiul) cenusiu al tomatelor (Botrytis cinerea)

putregai cenusiu-tomate 1putregai cenusiu-tomate 2

Este o boala ce se intalneste frecvent in culturile de tomate din sere si solarii si mai rar in cele din camp.

Simptome: Atacul se manifesta pe toate organele supraterane ale plantelor. Primele simptome apar, de regula, pe frunzele de la baza plantelor. Pe frunzele batrane apar pete verzui sau galbui-verzui, care se necrozeaza si uneori prezinta o zonare concentrica.

La suprafata tesuturilor atacate intr-o faza mai avansata a bolii apare un puf abundent de culoare cenusie, ce reprezinta partea asexuata a ciupercii respectiv conidioforii cu conidii. Conidioforii purtati de curentii de aer infecteaza celelalte organe ale plantelor (tulpini, fructe).

Pe tulpini atacul se manifesta cel mai frecvent la baza plantelor, prin aparitia unor pete adancite in tesut, care daca cuprind tulpina de jur-imprejur determina moartea plantelor. Pete asemanatoare pot sa apara la diferite niveluri ale tulpinii si plantele se ofilesc deasupra zonei de atac.

Forma cea mai grava a atacului se manifesta pe fructe, sub forma unui putregai umed si moale la locul de insertie al pedunculului, la suprafata caruia se dezvolta din abundenta puful de conidiofori si conidii de culoare cenusie. Fructele atacate se desprind si cad pe sol.

Agentul patogen: Botrytis cinerea, ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta, iar in timpul vegetatiei se raspandeste prin conidii.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda strangerea si distrugerea plantelor atacate, folosirea de soiuri si hibrizi rezistenti.

In timpul prioadei de vegetatie se aplica tratamente foliare cu Acanto Plus (0.5 l/ha), Amistar Xtra (0.75 l/ha), Bravo (2 l/ha), Chorus 75 (0.5 kg/ha), Dithane M 45 (0.2 %), Folpan 80 WDG (1.5 kg/ha), Mirage 45 EC (1 l/ha), Pictor (0.5 l/ha), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.5 l/ha), Switch (0.6 kg/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 500 SC (1.4 l/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Rovral 500 SC

Rovral 500 SCPret: 6.6 lei
Teldor 500 SC

Teldor 500 SCPret: 23.88 lei

8.Putregaiul uscat al tuberculilor de cartof (Fusarium solani var. coeruleum)

putregai uscat-cartofputregai uscat-cartof 1

Este o boala foarte frecventa care cauzeaza cele mai mari pierderi la cartofi in timpul depozitarii.

Simptome: La inceputul atacului pe tuberculi apar pere brune, usor cufundate, de marime si forma variabila, in dreptul carora tesuturile sunt moi. Pulpa tuberculilor putrezeste si capata o culoare bruna-inchisa, apoi se usuca si se intareste.

In timp ce in interiorul pulpei apar caverne captusite cu miceliul ciupercii, la suprafata tuberculului, in dreptul petelor, se formeaza sporodochiile patogenului sub forma unor pernute pasloase, de culoare alba-roz sau galbena-albicioasa.

Treptat tuberculul atacat se zbarceste, isi micsoreaza mult volumul, pulpa transformandu-se intr-o masa tara, sfaramicioasa, de culoare alba-galbuie.

Agentul patogen: Fusarium solani var. coeruleum, transmiterea ciupercii de la un an la altul se realizeaza prin conidii, clamidospori si miceliul de rezistenta din plantele atacate.

Profilaxie: Rotatia culturilor pe o perioada de 5-6 ani, cu excluderea solanaceelor, folosirea la plantarea de tuberculi sanatosi, sortarea tuberculilor inainte de depozitare, asigurarea in timpul depozitarii a unei temperaturi cuprinse intre 1-3º C si a unei bune aerisiri, dezinfectarea depozitelor inainte de introducerea tuberculilor cu solutie de sulfat de cupru 2%

 

 

 O boala produsa de ciuperci si de bacterii -patarea- afecteaza: castravetii, prunii, marul, tomatele, sfecla, fasolea

patarea

1.Patarea unghiulara a castravetilor (Pseudomonas syringae pv. lachrymans)

patarea la castravetipatarea la castraveti 1

Este o boala pagubitoare si frecventa in culturile de castraveti in camp, cat si in cele din spatiile protejate.

Simptome: Boala se manifesta pe toate organele supraterane ale plantei, pe parcursul intregii perioade de vegetatie.

Pe cotiledoane, imediat dupa rasarirea plantutelor, apar pete mici circulare sau colturoase, de culoare verde inchisa si apoase la inceput, ca apoi sa devina brune. Pe frunze apar pete unghiulare, hidrozate, de culoare verde inchis, dispuse intre nervuri si inconjurate de o zona galben-verzuie. In conditii favorabile petele conflueaza, iar in dreptul acestora, pe partea inferioara a frunzelor apare un exudat bacterian mucilaginos, albicios, sub forma de picatura.

Pe vreme secetoasa exudatul bacterian se usuca si formeaza o crusta alba cenusie. Ulterior tesuturile atacate se necrozeaza, se desprind si cad, iar frunzele apar ciuruite, zdrentuite. Pete asemanatoare apar pe tulpini si pe petiolul frunzei. Florile infectate se usuca si cad. Pe fructe apar pete mici (1-3 mm), adancite in tesuturi, de culoare albicioasa.

Pe vreme umeda aceste pete se acopera cu exudatul bacterian albicios. Daca atacul are loc pe fructele tinere acestea se deformeaza. Agentul patogen patrunde pana la seminte, pe care le infecteaza.

Agentul patogen: Pseudomonas syringae pv. lachrymans, transmiterea bacteriei se face prin seminte infectate si prin resturi vegetale provenite de la plantele bolnave, iar raspandirea in timpul vegetatiei se realizeaza prin apa provenita din ploi sau irigatii, insecte, unelte.

Patrunderea in plante se face prin deschideri naturale sau rani.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda respectarea asolamentului de 3-4 ani, folosirea de samanta sanatoasa, strangerea si arderea resturilor vegetale, inlaturarea din cultura a plantelor atacate.

La semnalarea atacului se vor aplica tratamente cu Champ 77 WG (3 kg/ha), Funguran OH (3.2 kg/ha), Zeama bordeleza (0.75%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Champ 77 WG

Champ 77 WGPret: 5.76 lei
Funguran OH 50 WP

Funguran OH 50 WPPret: 5.76 lei
Bouille Bordelaise WDG, Zeama Bordeleza

Bouille Bordelaise WDG, ZeamaPret: 4.55 lei

2.Patarea rosie a frunzelor de prun (Polystigma rubrum)

patarea la prunpatarea la prun

La noi in tara se manifesta frecvent in anii cu primaveri ploioase, indeosebi in livezile neingrijite sau pe prunii batrani, la care provoaca defolierea, iar fructele raman mici si au continutul redus de zahar.

Simptome: Boala se manifesta spre sfarsitul lunii mai inceputul lunii iunie, cand pe frunzele atacate apar pete aproximativ circulare, la inceput de culoare galbena-crem, ca apoi sa devina portocalii si in final rosii-caramizii.

Tesuturile din dreptul petelor se ingroasa, devin crustoase, cu aspect cerat si se bombeaza usor spre partea inferioara a frunzelor, unde se observa mici formatiuni punctiforme care reprezinta ostiolele picnidiilor agentului patogen.

Pe timp umed picnosporii sunt eliminati din picnidii si apar pe partea inferioara a frunzelor in dreptul petelor ca un strat de gelatina de culoare alba. In anii favorabili bolii, ca urmare a atacurilor intense, frunzele se usuca si cad de timpuriu, ceea ce determina o slabire a rezistentei pomilor la gerurile din timpul iernii.

Agentul patogen: Polystigma rubrum, agentul patogen se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale ramase pe sol.

In timpul vegetatiei, agentul patogen produce un numar mare de generatii de picnidii cu picnospori care produc infectiile secundare.

Profilaxie: Prevenirea bolii se poate realiza prin cultivarea de soiuri de prun rezistente si prin efectuarea in plantatii de araturi adanci in vederea ingroparii frunzelor atacate.

Tratamentele chimice se aplica la avertizare cu Bravo (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%), Dithane M45 (0.2%), Folpan 80 WDG (2 kg/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha), Zeama bordeleza (0.5%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Delan 700 WDG, 1 kg

Delan 700 WDG, 1 kgPret: 258 lei
Dithane Neotec 75 WG

Dithane Neotec 75 WGPret: 2.34 lei
Folpan 80 WDG

Folpan 80 WDGPret: 2.88 lei

3.Patarea neagra a trandafirului (Diplocarpon rosae)

patarea la trandafirpatarea la trandafir  1

Este o boala foarte comuna, intalnindu-se pe tot globul, in regiunile unde se cultiva trandafirul.

Simptome: Boala se manifesta in special pe frunze, pe partea lor superioara formandu-se pete negre, circulare, cu aspect radiar si margini neprecis delimitate.

Petele variaza in diametru, de la 3-4 mm la 12-16 mm, aspectul radiar datorandu-se cresterii miceliului, ce porneste radiar de la punctul de infectie. In conditii de mediu favorabile, petele conflueaza cu usurinta si produc leziuni mari, neregulate ca forma.

Tesutul din jurul petelor se ingalbenesc, iar la final ingalbenirea cuprinde frunzele in intregime. In cazul atacurilor puternice au loc defolieri premature ale plantelor cu implicatii in ceea ce priveste numarul si calitatea florilor.

La suprafata petelor aper mici proeminente de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Prin ruperea cuticulei are loc punerea in libertate a conidiilor, deci diseminarea patogenului.

In afara de frunze pot fi parazitati si lastarii tineri pe suprafata carora apar pete violet-negricioase.

Agentul patogen: Diplocarpon rosae, care se transmite de la un an la altul prin conidiile de pe frunze, prin ascosporii care rezista peste iarna in apotecii si prin miceliul de rezistenta din leziunile de pe lastari.

Profilaxie: Se recomanda taierea lastarilor plantelor bolnave si adunarea frunzelor atacate in vederea distrugerii lor prin ardere, in spatiile protejate se recomanda aerisirea periodica in vederea reducerii umiditatii atmosferice.

Cand infectia este puternica se recomanda aplicare fungicidelor Dithane M45 (0.2%), Bravo (0.2%), Mirage 45 EC (1 l/ha), Systhane Plus (0.025%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Dithane Neotec 75 WG

Dithane Neotec 75 WGPret: 2.34 lei
Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Mirage 45 EC

Mirage 45 ECPret: 114 lei
Systhane Plus 24 E

Systhane Plus 24 EPret: 11.04 lei

4.Patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul ramurilor de mar (Venturia inaequalis)

patarea la marpatarea la mar

Este boala cea mai raspandita in toate tarile unde se cultiva marul. In tara noastra se intalneste in toate regiunile pomicole, fiind considerata una dintre cele mai pagubitoare boli ale marului, datorita pierderilor mari de recolta, atat cantitative, cat si calitative.

Simptome: Sunt atacate toate organele tinere ale marului (frunze, sepalele florilor, fructele si ramurile tinere). Pe frunze se observa la inceputul atacului, pete mai mult sau mai putin circulare,cu contur neprecis delimitat, de culoare cenusie.

Culoarea petelor este data de miceliul ciupercii, care se dezvolta sub cuticula radiar, in jurul punctului de infectie. Mai tarziu, odata cu formarea partii asexuate petele capata o culoare bruna-maslinie si aspect catifelat.

Atacul pe flori, in special sepale, este asemanator cu cel descris pe frunze. Fructele sunt atacate de cand sunt tinere si pana la maturitate. Pe acestea apar pete cenusii-maslinii, in dreptul carora tesuturile se suberifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic, iar mezocarpul lor are gust fad. Deseori crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena, cat si pentru alte ciuperci ce distrug pulpa in totalitate.

Pe ramurile tinere apar pete asemanatoare celor de pe frunze. Ciuperca determina pe suprafata ramurilor o usoara exfoliere a scoartei, iar sub tesutul atacat se formeaza un strat de suber care separa partea sanatoasa de cea bolnava.

Agentul patogen: Venturia inaequalis f.c. Fusicladium dendriticum, iernarea ciupercii are loc in frunzele cazute sub forma de peritecii, precum si sub forma de miceliu stomatic in scoarta sau miceliu de rezistenta in solzii mugurilor.

Boala este favorizata de umiditate mare sub forma de ploi abundente sau atmosfera saturata cu vapori de apa.

Profilaxie: Se recomanda strangerea, arderea si aratura adanca de toamna pentru micsorarea sursei de infectie, taierea si arderea ramurilor de rapan, cultivarea de soiuri rezistente.

In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (0.2-0.3%), Bravo (2.5 l/ha), Champ 77 WG (0.2%), Chorus (0.3 kg/ha), Clatinet (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%), Dithane M45 (0.2%), Flint Plus (0.125%), Folicur Solo (0.75 l/ha), Folpan 80 WDG (0.15%), Funguran OH 50 WP (0.2%), Kocide 2000 (0.25%), Merpan 80 WDG (0.15%), Orius 25 EW (0.05%), Polyram DF (0.25%), Score 250 EC (0.225 l/ha), Shavit F 72 (0.2%), Stroby DF (0.01%), Topsin (1 kg/ha), Zeama bordeleza (0.5%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Champ 77 WG

Champ 77 WGPret: 5.76 lei
Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Delan 700 WDG, 1 kg

Delan 700 WDG, 1 kgPret: 258 lei
Funguran OH 300 SC, 5 litri

Funguran OH 300 SC, 5 litriPret: 0 lei

5.Patarea alba a frunzelor de tomate (Septoria lycopersici)

patarea-alba-la-tomate

patarea alba la tomate

Este o boala mult easpandita in tarile cu climat temperat si oceanic, atacand in afara de tomate si alte solanacee cultivate si spontane.

Simptome: Plantele pot fi atacate in toate stadiile de dezvoltare, boala manifestandu-se pe frunze, tulpini si foarte rar pe fructe. Boala debuteaza pe frunze, prin aparitia unor pete circulare, cu diametrul de 0.5-1 mm, de culoare bruna.

Dupa catva timp, petele se maresc in diametru ajungand la 3-4 mm, capata o culoare alba-cenusie si raman inconjurate pe margini de un halo brun-intunecat. La suprafata tesuturilor atacate, pe partea superioara a frunzelor, apar formatiuni punctiforme, de culoare neagra, care reprezinta picnidiile ciupercii. Tesuturile atacate se necrozeaza, iar frunzele afectate se usuca, incepand cu cele bazale.

Pete similare pot fi observate pe tulpini si foarte rar pe fructe. Cand atacul se manifesta de timpuriu pe rasaduri, acestea pot fi distruse partial sau total daca nu se aplica tratamente adecvate.

Agentul patogen: Septoria lycopersici, de la o perioada de vegetatie la alta, ciuperca se transmite prin miceliul de rezistenta, forma sub care ciuperca ierneaza in resturile vegetale.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda strangerea si distrugerea resturilor vegetale, rotatia culturilor cu revenirea tomatelor pe aceeasi sola, dupa 2-3 ani, utilizarea de rasad sanatos.

In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (4 l/ha), Dithane M45 (0.2%), Polyram DF (0.2%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Antracol 70 WP

Antracol 70 WPPret: 3.24 lei
Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Dithane Neotec 75 WG

Dithane Neotec 75 WGPret: 2.34 lei
Polyram DF

Polyram DFPret: 5.16 lei

6.Patarea cafenie a frunzelor de tomate (Cladosporium fulvum)

patarea cafenie la tomate

patarea cafenie la tomate

Boala este frecventa in culturile de tomate din sere si solarii si se manifesta rar in culturile din camp.

Simptome: Atacul incepe pe frunzele bazale apoi progreseaza si pe frunzele din etajele superioare. Pe partea superioara a frunzelor apar pete mici, de culoare galbuie, care se maresc in diametru si devin galbene.

Pe partea inferioara a frunzelor in dreptul petelor apare un puf alb, care devine cafeniu si in final brun-violaceu, format din conidioforii si conidiile ciupercii. In conditii favorabile de mediu, in cazul unor atacuri puternice, petele conflueaza, tesuturile atacate se brunifica si se necrozeaza, iar frunzele se usuca, ceea ce determina debilitarea plantelor.

Agentul patogen: Cladosporium fulvum, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenta din organele afectate sau prin conidiile care rezista in conditiile din sera.

Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie este asigurata prin conidii.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda dezinfectarea serelor, strangerea si distrugerea resturilor vegetale, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.

In timpul perioadei de vegetatie se aplica tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (1.5-2 l/ha), Dithane M45 (0.2%), Ortiva (0.75 l/ha), Polyram DF (0.2%), Topsin 70 WDG (1 kg/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Antracol 70 WP

Antracol 70 WPPret: 3.24 lei
Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Dithane Neotec 75 WG

Dithane Neotec 75 WGPret: 2.34 lei
Polyram DF

Polyram DFPret: 5.16 lei

7.Patarea frunzelor de sfecla (Cercospora beticola)

patarea la sfeclapatarea-la-sfecla-1

Este boala cea mai raspandita in culturile de sfecla. In tara noastra se intalneste in fiecare an si poate produce pagube de pana la 50% din productie in anii cu conditii favorabile.

Simptome: Boala afecteaza frunzele. Pe suprafata acestora apar pete mai mult sau mai putin circulare, bine conturate, de 1-5 mm in diametru, la inceput galbene, apoi cenusii. Petele sunt marginite de un halou de culoare bruna-inchis, bruna-rosiatica sau chiar negricioasa. La inceputul atacului petele sunt izolate, mai tarziu putand sa conflueze.

Pe vreme umeda, in dreptul petelor, apare un puf fin cenusiu ce reprezinta partea asexuata a ciupercii, respectiv conidioforii cu conidii. Frecvent, tesuturile foliare afectate se nectozeaza, se usuca si uneori cad, frunza ramanand ciuruita (perforata).

In cazul unui atac intens, frunzele se ingalbenesc si se usuca prematur, ceea ce are efect negativ asupra cantitatii de zahar ce se acumuleaza in radacini. Pe petioli apar pete de aceeasi culoare, dar mai alungite.

Boala se poate manifesta si in culturile semincere de sfecla prin pete caracteristice pe frunze, iar pe tulpini prin pete brune alungite. Ca urmare a acestui atac semincerii se usuca sau formeaza glomerule mici, deformate, adesea seci.

Agentul patogen: Cercospora beticole, care se raspandeste de la un an la altul si in timpul perioadei de vegetatie prin conidii, care isi pastreaza capacitatea de infectie pana la 20 luni.

Profilaxie: Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente, respectarea rotatiei culturilor, utilizarea de samanta sanatoasa, strangerea si distrugerea frunzelor atacate pentru reducerea sursei de infectie.

In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Bravo (1.5-2 l/ha), Duett Ultra (0.5 l/ha), Score 250 EC (0.3 l/ha), Tango Super (1 l/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Duett Ultra, 5 litri

Duett Ultra, 5 litriPret: 1164 lei
Score 250 EC

Score 250 ECPret: 7.08 lei
Tango Super, 5 litri

Tango Super, 5 litriPret: 1050 lei

8.Patarea bruna a frunzelor de tomate (Alternaria dauci)

patarea bruna la tomatepatarea bruna la tomate

Boala se manifesta frecvent in culturile de tomate din camp si solarii, unde produce pagube importante.

Simptome: Plantele pot fi atacte in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe toate organele supraterane. In rasadnita atacul se manifesta prin pete alungite, cu aspect neregulat, brun inchise, care cuprind partea bazala a tulpinii de jur-imprejur, simptom caracteristic denumit si „putregaiul in forma de guler”.

Cele mai frecvente simptome ale bolii se manifesta pe frunze incepand cu cele bazale si progresand si pe cele din etajele superioare. Pe frunze apar pete izolate, circulare, brune, zonate concentric. In conditii favorabile, petele conflueaza si ocupa portiuni mari din frunze, care se usuca.

Pe tulpini, petioli si pedunculi florali apar pete ovoide concentrice, brun-negricioase. Atacul pe fructe se manifesta mai frecvent in jurul pedunculului, unde apar la inceput, pete mici, circulare, adancite in tesut, care cu timpul devin negricioase, lucioase si prezinta zonarea concentrica specifica atacului. La suprafata tesuturilor atacate apar fructificatiile asexuate ale ciupercii reprezentate prin conidiofori cu conidii.

Agentul patogen: Alternatia dauci f.sp. Solani, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face prin conidii si prin miceliul de rezistenta, forme sub care ciuperca ierneaza in resturile plantelor atacate. Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie se realizeaza prin conidii. Seceta si caldura din timpul verii sunt factori care favorizeaza dezvoltarea alternariozei.

Profilaxie: Se recomanda strangerea si distrugerea resturilor de plante atacate, folosirea de rasad sanatos, rotatia culturii.

In perioada de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (1.5-2 l/ha), Curzate Manox (2.5 kg/ha), Orius (0.05%), Ortiva (0.75 l/ha), Polyram DF (0.2%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC ( 0.5 l/ha), Zeama bordeleza (0.75%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Antracol 70 WP

Antracol 70 WPPret: 3.24 lei
Bravo 500 SC

Bravo 500 SCPret: 9.96 lei
Rovral 500 SC

Rovral 500 SCPret: 6.6 lei
Score 250 EC

Score 250 ECPret: 7.08 lei

9.Patarea unghiulara a frunzelor de fasole (Isariopsis griseola)

patarea la fasole patarea la fasole

La noi in tara boala se intalneste mai frecvent in regiunile umede, unde produce pagube insemnate.

Simptome: Boala se manifesta pe frunzele si fructele de fasole. Pe partea superioara a frunzelor, in timpul verii, apar pete mici, cenusii sau brune, unghiulare ce sunt dispuse intre nervuri.

Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor, intr-o faza mai avansata a bolii, apar numeroase punctisoare brune ce reprezinta partea asexuata a agentului patogen. In regiunile umede, atacul este foarte intens, putand determina uscarea si defolierea prematura a plantelor. Atacul apare si pe pastai sub forma unor pete mici, colturoase.

Agentul patogen: Isariopsis griseola, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se realizeaza prin miceliul de rezistenta, forma sub care ciuperca ierneaza in resturile vegetale.

Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie se realizeaza prin intermediul conidiilor.

Profilaxie: Se recomanda strangerea si distrugerea resturilor vegetale si rotatia culturilor.

Pentru combaterea chimica a agentului patogen se recomanda tratamente cu Captan (0.4%), Zeama bordeleza (0.75%)

Tratamente cu produse cuprice in vii si livezi

Pentru imbunatatirea calitatii recoltelor si eficientizarea viilor si livezilor, dar si pentru prelungirea duratei de viata a acestora, cultivatorii trebuie sa aplice, in perioada de repaus vegetativ, o serie de tratamente cu produse fitosanitare. Aceste tratamente sunt foarte importante, intrucat pot duce la reducerea numarului de tratamente ulterioare, prin reducerea considerabila a infectiilor primare si a rezervei de forme hibernante ale daunatorilor.

ALCUPRAL 50 PU- o solutie

In perioada de toamna-iarna, unul dintre tratamentele care trebuie facute este cel cu produse pe baza de cupru. ALCUPRAL 50 PU, este solutia pentru acest tratament. Fungicidul se va aplica dupa caderea brumei pentru o mai buna maturare (coacere) a lemnului si pentru a reduce presiunea de infectie cu boli din vii si livezi. Tratamentul trebuie efectuat atunci cand aproximativ jumatate din frunzele pomilor si a vitei-de-vie au cazut. Cuprul se va depune, atat pe frunzele ramase pe plante cat si pe cele cazute pe sol.

Atunci cand vor cadea toate frunzele, cuprul, aflat intre frunze, va omori toti agentii patogeni care urmeaza sa ierneze pe sol. De asemenea, solutia imprastiata pe ramuri, va actiona asupra agentilor patogeni, existenti. Cand se efectueaza acest tratament este recomandat sa se utilizeze o cantitate de solutie mai mare pentru a se realiza o “imbaiere” a pomilor sau a vitei-de-vie. Acest tratament este foarte important, deoarece prin intermendiul lui se combat rasele rezistente ale bolilor ce s-au format pe parcursul perioadei de vegetatie, scade rezerva de boli si se asigura igiena culturala. Tratamentul de toamna cu produse cuprice mai ofera avantajul grabirii maturarii (coacerii) lemnului, dar si cresterea rezistentei ramurilor de rod ale pomilor si a coardelor vitei-de-vie la temperaturile scazute din timpul iernii.

La sfarsitul iernii, tratamentele se recomanda sa se faca dupa taierea viei si a pomilor si eliminarea din plantatie a ramurilor rezultate. In acest mod, solutia de stropit este folosita mai eficient, iar gradul de acoperire al ramurilor este mai bun.

In cazul in care au fost atacuri puternice de boli anul anterior recomandam efectuarea unui tratament cu produsul ALCUPRAL 50 PU. Totodata, aplicarea unui tratament cu ALCUPRAL 50PU este bine sa se realizeze in situatia in care au fost efectuate taieri „dure” in plantatiile neglijate sau in cele care trebuie revigorate dupa accidente (inghet). Trebuie sa stiti ca acest produs este un fungicid de contact, cu actiune preventiva si protectoare, avand o persistenta foarte lunga si asta pentru ca ionii de cupru nu pot fi alterati sau degradati de caldura sau de lumina.

cz

 

 

 

Pentru infiintarea plantatiei trebuie sa alegem bine terenul, conform cerintelor fiecarei specii. Nu plantam pomii pe cel mai rau teren din gradina, evitam locurile care tin apa, cele prea joase, umbrite etc.Plantam pomii potriviti pentru terenul de care dispunem, de exemplu: in locurile umbrite plantam zmeur, zoacaz, capsun, eventual visin, prun, dar niciodata cais, par, piersic, cires. In zonele reci, geroase nu reuseste caisul, piersicul, migdalul, unele soiuri de par si de cires. Pe terenurile mai grele, semiumede nu reusesc decat arbustii, gutuiul, eventual prunul altoiut pe corcodus si parul pe gutui.Fertilizarea inainte de planatare are menirea sa asigure substante minerale pentru o perioada de timp si intr-o perioada critica, adica atunci cand pomii sunt tineri, au radacinile slab dezvoltate, iar cresterea trebuie sa fie intensa. De aceea, la fiecare 100 m² de gradina vom imparstia uniform 350-500 kg gunoi de grajd, 2.5-3 kg sare potasica si 5-8 kg superfosfat, in functie si de fertilitatea solului. Fertilizarea se face in august-septembrie.Lucrarea urmatoare este mobilizarea adanca a terenuluiDupa nivelare se trece la pichetarea terenului, adica marcarea locului de plantare a fiecarui pom. Marcarea se face prin picheti (tarusi mici de 40-50 cm lungime si 2-3 cm diametru).In ceea ce priveste modul de aranjare a pomilor in gradini, se recomanda sistemul in dreptunghi, adica 4 pomi pe doua randuri alaturate vom forma un dreptunghi cu laturile lungi intre randuri.Distantele de plantare a pomilor in livezi

Specia

Portaltoiul

Distante de planatare (m)

Intre randuri

Pe rand

Mar

Vegetativ de vigoare slaba

3-3,5

1-1,5

Vegetativ de vigoare mijlocie

3,5-4

2,5-4

De vigoare mare (Franc, A2)

6,00-8,00

5,00-6,00

Par

Gutui (vegetativ)

3,5-4

2,5-4

Franc (par din seminte)

6,00-7,00

5,00-6,00

Prun

Mirobolan sau franc

5,00-6,00

4,00-5,00

Cais

Zarzar sau mirobolan

5,00-6,00

4,00-5,00

Piersic

Piersic sau mirobolan

4,00-5,00

3,00-4,00

Cires

Cires franc sau mahaleb

5,00-7,00

5,00-6,00

Visin

Visin franc sau mahaleb

4,00-5,00

2,00-5,00

Nuc

Din samanta sau altoit pe nuc

8,00-10,00

8,00-10,00

Distantele de plantare pot fi usor modificate in functie de fertilitatea solului, gradul de aprovizionare cu apa, pozitia pe panta, etc.

La stabilirea distantelor dintre randuri si dintre pomi pe rand vom tine cont si de laturile gradinii, caci la mergini se lasa un spatiu fata de vecin sau gard cel putin egal cu jumatatea distantei dintre randuri sau pomi pe rand.

Dupa pichetare se trece la sapatul gropilor, care se fac cu 3-4 saptamani mai inainte si de dimensiuni mari, astfel ca in primii 2-3 ani radacinile sa creasca in pamant desfundat. Cu 8-10 zile inainte de plantarea pomilor trebuie sa tragem o parte din pamant in groapa (aproximativ 2/3 din adancimea ei) spre a se aseza. In acest scop tragem mai intai o parte din pamantul de la fundul gropii, care este mai putin fertil, apoi din cel de la primul rand de casma, mai fertil.

Plantarea pomilor se face toamna dupa caderea frunzelor pana la venirea primelor ingheturi. In unii ani se poate face si in ferestrele iernii. Plantarea de primavara este cu atat mai neindicata cu cat se face mai tarziu. Daca putem planta in februarie, pana la 10 martie, obtinem rezultate bune, daca se intarzie, pomii se prind greu sau deloc si au cresteri slabe in anul I, care se rasfrang pentru multa vreme.

Pomii procurati trebuie adusi cat mai repede, astfel ca radacinile sa fie expuse cat mai putin posibil la aer, vand, frig etc. Odata adusi acasa, se stratifica in nisip sau pamant marunt si reavan, care se indeasa bine printre radacini. Daca dau semne de ofilire, se tin 24-48 ore cu radacinile in apa, dar nu mai mult. Daca suntem nevoiti sa amanam plantarea pana in primavara, stratificarea se face pentru lunga durata, dupa ce am fasonat radacinile si le-am mocirlit ca pentru plantare. In acest caz puietii se aseaza bucata cu bucata in santuri de 40-50 cm adancime si se indeasa pamant marunt si reavan printre radacini, ca la plantare. Se acopera si 20-30 cm din trunchi.

In ziua plantarii pomii se scot de la stratificat si li se verifica sanatatea radacinilor, executand unele sactiuni cu foarfeca. Radacinile sanatoase au sectiunile alb-vii, sunt turgescente, adica nevestejite si au miros placut.

Cele vatamate, moarte sau mucegaite au sectiunile brune sau cafenii, zbarcite, cu miros de putrefactie sau fermentatie. Acesti pomi nu se planteaza. Pentru plantare vom folosi numai pomi sanatosi, cu radacini bune, vigurosi, cu coroana formata sau sub forma de vergi, fara rani sau cioturi. Inainte de plantare, pomilor li se face fasonarea si mocirlirea radacinilor.

Fasonarea consta in improspatarea sectiunilor de radacini mai groase de 3-4 mm si scurtarea celor fibroase la 3-10 cm, in functie de grosimea lor. Cele subtiri de tot, sub 1 mm se pot taia de tot. Intotdeauna sectiunea se face pana in zona sanatoasa, vie. In urma fasonarii pomul trebuie sa ramana cu cat mai multe radacini groase si lungi de 35-40 cm (daca este posibil). Foarte defectuos este obiceiul unor practicieni de a fasona numai radacinile groase si sanatoase pana la 10-15 cm, lasand neatinse pe cele subtiri.

Dupa fasonare, radacinile se scufunda intr-o pasta consistenta obtinuta din balega proaspata de vaca, pamant galben si apa, operatiune denumita mocirlire. Pomul astfel pregatit se aseaza in groapa, rasfirandu-i radacinile pe un mic musuroi de pamant, astfel ca adancimea sa fie identica cu cea din pepiniera (se vede acest lucru pe pom), chiar cu 3-5 cm mai sus, intrucat prin tasarea pamantului pomul se mai aseaza.

Pomii altoiti pe portaltoi vegetativ (meri si peri) pot fi plantati mai adanc cu 5-6 cm, dar sa nu se ingroape punctul de altoire. Dupa ce am asezat pomul, se trage pamant peste radacini (din primul strat de casma), care se indeasa bine printre radacini.

Dupa acoperirea acestora, se calca bine pamantul dinspre marginea gropii spre pom. Se administreaza acum 10-15 kg gunoi bine fermentat, iar daca este seceta si 1-2 galeti de apa, dupa care se acopera groapa cu pamant si se calca din nou. Cu pamantul care mai ramane realizam un musuroi inalt de 15-20 cm in jurul pomului.Adesea pomii nu se prind din lipsa apei, de aceea trebuie sa-i udam. Udarile nu trebuie sa fie prea dese, ci mai rare, dar abundente, astfel incat sa-i umectam 35-45 cm adancime, dupa care pamantul din jurul pomului se acopera cu paie, cu pleava (mulci) sau cu pamant uscat.

Unii pomicultori procedeaza gresit, uda des si abundent, dar pomii nu se prind. Cauza este aceea ca apa stagneaza in groapa, elimina aerul, radacinile fermenteaza sau putrezesc. Iata deci, ca este daunator si excesul de apa, deci pentru formarea de noi radacini este nevoie de oxigen, caldura si apa in proportii favorabile. Mentinerea solului curat de buruieni, a frunzisului sanatos, inlaturarea lastarilor de prisos sunt alte lucrari strict necesare in anul I.

 

Combaterea bolilor si agentilor patogeni la plantele legumicole

 
Factorii care determina aparitia agentilor patogeni (ce produc boli plantelor) si a unui numar mare de daunatori sunt:

  • temperaturile nefavorabile
  • umiditatea din sol si aer in afara limitelor cerute
  • fertilizare abundenta cu azot
  • picaturi de apa pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune, condens in cazul culturilor din spatii protejate, ploi abundente)
  • managementul defectuos al buruienilor

Toti acesti factori, la un loc sau separat pot provoca pagube in culturile de legume si de aceea trebuie luate masuri de prevenire si combatere adecvate  pentru a limita aceste pagube.

Multi ignora aceste masuri si renunta la combaterea eficace a bolilor si daunatorilor care se inmultesc necontrolat si contamineaza legumele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai periculoase decat cele de sinteza.

Sa revenim la articol si sa va precizez ca exista variate masuri de protectie a plantelor care au ca scop obtinerea de productii sigure, de calitate si cu pierderi reduse datorate bolilor si daunatorilor.

Masurile preventive

Primele masuri pe care ar trebui sa le luam ar fi cele de preventie. Aceste masuri sunt cele mai adecvate, mai putin costisitoare si mai prietenoase cu mediul. Cum prevenim? Prin dirijarea corecta a conditiilor climatice si a celor agro-fitotehnice in care se efectueaza culturile de legume.

Masurile agro-fitotehnice cuprind:

  • alegerea celui mai adecvat loc de cultivare pentru specia din cultura
  • respectarea rotatiei culturilor
  • executarea de lucrari de ameliorare si imbunatatire a solului
  • executarea in conditii optime a lucrarilor de pregatire a terenului
  • semanatul/ plantatul sa se faca in conditii si la epoca optima
  • fertilizarea cu NPK in doze si epoci optime
  • utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistente la boli si daunatori
  • indepartarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultura
  • tratamente profilactice a materialul saditor cu substante fungice si insecticide

In momentul cand atacul de boli si daunatori este mult prea puternic sau masurile  preventive nu s-au luat, masurile curative de protectie a plantelor se aplica imediat folosind produse specifice bolii si alternand aceste produse pentru a nu crea rezistenta in planta.

Combaterea integrata (C.I.)

O directie moderna care s-a extins si la noi in tara este combaterea integrata (c.i.).

C.I. este un concept ecologic ce presupune folosirea tuturor masurilor de limitare a pagubelor, apeland numai in ultima instant la produsele chimice. Cu alte cuvinte nu sunt excluse produsele fitosanitare de sinteza ci se recomanda utilizarea lor rationala adica tratamentele se aplica doar atunci cand atacul patogenilor sau al daunatorilor depaseste Pragul Economic de Daunare (PED).

PED este atins atunci cand valoarea pagubei produsa de boli si daunatori, fara a lua masuri de protectie, este cel putin egala sau mai mare decat costul tratamentului.

Aceasta metoda favorizeaza coexistenta organismelor daunatoare in cultura dar la un nivel la care sa nu produca pagube importante astfel pastrand un echilibru in lantul trofic (fauna utila se hraneste cu acesti daunatori, daca-i eliminam complet va disparea si fauna utila sau va migra spre alte zone).

Masurile curative

Masurile curative (de combatere) de protectie a plantelor se grupeaza in:

  • Combatere biologica, utilizand diferite organisme vii sau substante de tip feromoni, hormoni, repelenti, atractanti pentru distrugerea daunatorilor si agentilor patogeni.
  • Combatere microbiologica – foloseste microorganisme (virusuri, bacterii, fungi, protozoare) pentru diminuarea si distrugerea bolilor, buruienilor  si daunatorilor.
  • Combatere prin mijloace fitoterapeutice utilizand infuzii, macerate, extracte din plante
  • Combatere chimica cu insecticide, acaricide, fungicide, etc.

Utilizarea produselor chimice a dus la sporuri de productii agricole dar a creat o serie de efecte cu consecinte grave asupra mediului, reziduuri chimice in produsele alimentare si hrana animalelor.

  • Bolile plantelor legumicole

     

Cele mai intalnite boli ale legumelor si combaterea lor

 

1. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulva)

Patarea cafenie a frunzelor - Fluvia Fulva

Boala este specifica tomatelor cultivate in spatii protejate (sere, solar). Apare la temperaturi ridicate de peste 22º C si umiditate peste 95 %. Atacul se manifesta sub forma unor pete galbene pe fata frunzei iar pe spate, corespondent petei se observa un puf alb (in prima zi) care apoi devine cafeniu → brun inchis

Masuri preventive:

  • cultivare de hibrizi cu rezistenta genetica
  • irigare prin picurare
  • aerisirea corespunzatoare a spatiilor protejate
  • distrugerea totala a resturilor (prin ardere) si dezinfectia locului
  • defolierea etajului inferior al plantei pentru o mai buna circulatie a aerului
  • controlul umiditatii relative a aerului.

Masuri curative:

  • bio: vetrice (Tanacetum vulgare) 30 g planta uscata + 10 l apa (decoct). Se dilueaza de 1,5 – 2 ori si se pulverizeaza dupa inflorire.
  • chimice: Bravo 500 SC, Antracol, Cabrio top

2. Patarea frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas)

Patarea frunzelor si basicarea fructelor  - Xanthomonas

Specifica la tomate, ardei, varza, conopida, fasole. Este o boala bacteriana foarte periculoasa, cel mai sensibil la aceasta boala fiind ardeiul. Transmiterea se face prin buruieni, resturi vegetale infectate, samanta infectata! Bacteriozele sunt influentate de temperaturi ridicate (24 – 30 º C) si umiditate crescuta mai ales pe frunze. Primele semene apar inca din faza de rasad apoi la plantele din cultura se manifesta prin pete verzi- galbui pe frunze care apoi devin negricioase (semn ca tesutul s-a necrozat). Pe tulpini si fructe apar pete negricioase si verucozitati (basici).

Masuri preventive:

  • dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
  • aerisiri repetate a spatiilor protejate
  • irigare prin picurare sau rigole
  • rotatia culturilor
  • distrugerea buruienilor

Masuri curative:

  • Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
  • Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)

3. Patarea unghiulara (Pseudomonas)

Patarea unghiulara - Pseudomonas

Boala specifica fasolei si castravetilor. Fiind o boala bacteriana se transmite la fel ca precedenta.

Pe frunze apar pete mici neregulate cu aspect umed si culoare gri. Aceste pete cresc si iau forma poligonala  (delimitate de nervurile frunzei) si capata culoarea verde pal – galben pai iar pe suprafata petelor se observa exudatul bacterian. Pe fructe se observa leziuni circulare scufundate in tesuturi cu aspect umed si culoare maro.

Masuri preventive:

  • dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
  • aerisiri repetate a spatiilor protejate
  • irigare prin picurare sau rigole
  • rotatia culturilor
  • distrugerea buruienilor
  • atentie la fertilizarea excesiva cu azot!

Masuri curative:

  • Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
  • Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)

4. Putregaiul alb (Sclerotinia)

Putregaiul alb - Sclerotinia

Boala prezenta la solanacee, castraveti, pepeni, varza, conopida, morcov, salata, ceapa, usturoi.

Apare la tº ϵ 18 – 24º C si U = 70 – 80 %

Ciuperca se transmite anual prin resturi vegetale sau plante gazda cum sunt: plantele radacinoase, rapita, tutun, floarea soarelui sau alte plante din flora spontana.

Boala apare la baza tulpinii sub forma unor pete brune, apoase acoperite cu un praf alb- cenusiu pe care-l regasim si in interiorul tulpinii. Odata instalat putregaiul pe tesuturi, planta se ofileste si moare.

Masuri preventive si curative:

Aceleasi ca la boala anterioanra

5. Patarea bruna (Alternaria)

Patarea bruna - alternaria

Prezenta la solanacee, varza, conopida, ceapa, morcov.

Plantele sunt atacate in toate stadiile de dezvoltare incepand din faza de rasad. Se manifesta prin pete circulare concentrice (pe frunzele bazale) si cu zone mai inchise la culoare. Infectia cuprinde toata planta si se transmite usor si la plantele vecine.

Masuri preventive:

  • arderea resturilor
  • dezinfectie sol,unelte, seminte

Masuri curative:

  • tratamente cu fungicide la interval de 10 – 12 zile

6. Patarea alba (Septorioza)

Patarea alba - septiroza

Prezenta la tomate, telina, leustean, patrunjel.

Se manifesta prin aparitia unor pete circulare, la inceput brune iar apoi alb – cenusii inconjurate de un halou  (margine) brun. Pe pete se observa si niste puncte negre.

Atacul apare pe frunzele de la baza plantei iar in perioadele cu umiditate ridicata si temperaturi de 15 – 28 º C aceste pete se extind si pe tulpini.

7. Ofilirea sau Fuzarioza

Ofilirea - fuzarioza

Apare la solanacee, castraveti, pepeni

Este o boala vasculara produsa de ciuperca Fusarium oxysporum. Boala debuteaza cu ingalbenirea si apoi ofilirea frunzelor de la baza plantei dupa care boala avanseaza si ajunge pana in varful plantei.

Apare la tº ϵ 28 – 32º C si umiditate ridicata.

Atentie la nivelul crescut de azot si nivelul scazut de potasiu care favorizeaza aparitia bolii.

Masuri preventive

  • se evita udarea pe rigole, risc de propagare a bolii.

8. Putregaiul cenusiu (Botrytis)

Putregaiul cenusiu - Botrytis

Apare la solanacee, castraveti, varza, fasole, ceapa, salata. Este boala specifica culturii de tomate in spatii protejate mai rar in camp.

Pe frunzele de la baza apar pete galben- verzui ce se necrozeaza. La umiditate ridicata si temperaturi moderate apar pete pe diferite organe ale plantei.

Masuri preventive:

indepartarea frunzelor si fructelor atacate

– defolierea de la baza plantei pentru a asigura circulatia aerului

– sub 20 º C se evita irigarea prin aspersiune

9. Mana

Mana la rosii

specifica la solanacee, castraveti, pepeni, mazare, spanac, salata, andive, ceapa, varza, conopida.

Atacul se manifest ape toate organele plantei si apare in general in anii cu precipitatii abundente si temperaturi moderate, sub forma unor pete mici de culoare bruna care apoi se extind si ataca intreaga planta omorand-o.

Masuri preventive:

  • nu se cultiva tomate in preajma randurilor de cartof
  • aveti grija la rotatia culturilor (cartoful face parte din aceeasi familie cu tomata, vanata si ardeiul) nu cultivati tomate anul urmator pe o parcela pe care a fost cultivat cartof

Masuri curative:

  • bio: solutie de urzica (Urtica dioica) 1 kg planta proaspata la 10 l apa. Se lasa la macerat cateva zile si apoi se filtreaza si se dilueaza de 20 ori inainte de utilizare.

10. Fainarea – Erysiphe

Fainarea - Erysiphe

Apare la morcov, telina, patrunjel, pastarnac

                  Leveillula – la solanacee

                  Spheroteca – la castraveti, pepeni, dovlecei

Factorii favorizanti sunt tº ϵ 18 – 24 º C si U = 70 – 82 %.

Se manifesta prin pete decolorate pe frunze iar pe fata inferioara a frunzelor (in dreptul petelor) veti observa o pasla fina, albicioasa, prafoasa. Cand boala avanseaza, intreaga planta este cuprinsa de sporii ciupercii si ai renzatia ca planta a fost pudrata cu faina. Fructele plantei atacate raman mici, deformate.

Masuri preventive:

  • cultivare de soiuri rezistente
  • in sere se incearca cresterea temperaturii cu 2 – 3 ºC peste 24 ºC si se scade umiditatea aerului la sub 70 %.

Masuri curative:

  • bio: macris (Rumex crispus) 150 g radacina proaspata + 10 l apa se lasa la macerat cateva ore, apoi se filtreaza si se stropeste.
  • chimice: Kumulus DF – 0,4 %; Tilt – 0,02 %; Saprol 0,125 %.

Am  lasat la urma cea mai de temut boala care se transmite usor in cultura dar care nu poate fi combatuta!!

11. Virusul mozaicului tutunului (Tobacco Mosaic Virus)

Tobacco Mosaic Virus

Ataca tomatele in general

Transmisia acestei boli este facuta de catre afide (paduchii de frunza), unelte nedezinfectate sau chiar mana fermierului daca acesta a atins o planta bolnava si nu s-a spalat pe maini!

Boala se manifesta prin aparitia pe frunza a unor pete decolorate dispuse ca un mozaic. Frunzele se incretesc si capata culoarea verde cu pete galbui. Fructele sunt mici, deformate si nu se dezvolta.

Masuri generale de combatere a bolilor la legume

Acolo unde nu am indicat prea multe masuri (sau deloc) preventive sa stiti ca sunt valabile cele de la primele descrieri.

Important:

  1. Adunati resturile an de an
  2. Dezinfectati uneltele dupa fiecare folosire

Toate patarile si bolile produse de ciuperci se trateaza cu fungicide pe care le gasiti in magazinele de specialitate (fitofarmacii ). Pe ambalaj scrie intotdeauna doza optima pentru faza de vegetatie in care se gaseste planta (rasad, inflorire, fructificare, etc.) si timpul de pauza intre 2 tratamente.

Folositi 2–3 substante active diferite alternandu-le pentru a nu crea rezistenta adica ciuperca devine rezistenta la substanta si tratamentul nu-si mai face efectul.

Substante chimice care pot fi folosite la toate patarile si manarile:

  • Ridomil – 0, 25 %;
  • Dithane M45 – 0,2 %;
  • Bravo 500 – 0,2 %;
  • Champion – 0,3 %

Tratamente bio pentru combaterea bolilor legumelor:

Lapte+zer in proportie de 1:1 (nediluat) se aplica plantelor contra bolilor foliare in special mana. Acest tratament este preventiv pentru virusuri la tomate.

Solutie nediluata de hrean, 100 g radacina + 1 l apa pentru tratarea semintelor iar pentru plante se utilizeaza 150 g frunze tocate de hrean + 5 l apa clocotita. Se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante.

Musetel (Matricaria chamomilla) 50 g flori uscate + 10 l apa (dilutie 1: 1) pentru dezinfectia semintelor, rasadurilor, fortificarea plantei.

Usturoi, 150 g usturoi pisat + 5 l apa clocotita. Dupa racire se utilizeaza ca atare, combatand mana, rugina, putregaiul cenusiu.

Principalii daunatori ai culturilor de legume

1. Coropisnita (Grylotalpa grylotalpa)

Coropisnita

Ataca toate speciile

Se fac tratamente la sol (cu incorporare usoara) cu Sintogril 5 G – 50 kg / ha sau Galithion 5G – 30 kg/ ha.

2. Limaxul cenusiu (Duoceras agreste)

Limaxul cenusiu

Ataca salata, castravetii, varza, fasolea

Mesurol 4 G – 3-6 kg/ ha – seara in zonele de atac, pe sol

Solutie de alaun: 40 g alaun in apa fiarta pana obtineti o pasta pe care o diluati cu 10 l apa.

3. Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)

Tetranychus Urticae

Vinete, castraveti, ardei, fasole, bame.

Combaterea

Stropiri pe plante cu timp de pauza de 10 – 12 zile.

Omite 570 EW – 0,10%

Nissorun 10 WP – 0,04 %

Solutie de coada calului  (Equisetum arvense) – macerat 1 kg planta proaspata la 10 l apa care se dilueaza apoi de 5 ori.

4. Tripsul comun (Thrips tabaci)

Thrips

Se intalneste la ceapa, castraveti, vinete

Combatere

Diazol 60EC – 0,2 %

Mospilan 20 SC – 0,04 %

5. Gargarita mazarii si fasolei (Buchus pisorum, Achanthoscelides obtectus)

Buchus

Combatere

Carbetox 37EC – 0,05 %

Fastac 10EC – 0,02%

6. Paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne) + alte afide

Brevicoryne

Sinoratox 35EC – 0,15 %

Diazol 60EC – 0,15 %

Sumi – alpha 2,5EC – 0,03 %

7. Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)

Gandacul de colorado

Ataca vinete, tomate, cartof

Combatere

Decis 2,5EC – 0,05 %

Fastac 10EC – 0,02 %

Hostathion 40EC – 0,1 %

8. Buha verzei (Mamestra brassicae)

Mamestra brassicae

Se intalneste la conopida, ridichi, varza

9. Omida fructelor (Helicoverpa armigua)

Helicoverpa armigera

La bob, naut, bame, fasole, tomate, ardei

10. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Pieris brassicae

Apare la varza, conopida, mustar, ridichi

Pentru toti cei 3 daunatori se aplica tratamente cu Fastac – 0,02 %; Decis – 0,05 % sau Sumi- alpha – 0,03%

Pentru Pieris  se poate face solutie din 2 pumni de frunze de tomate tocate in 2 l apa, infuzie la rece 2 ore.

11. Musca miniera (Liriomyza trifolii)

Musca Miniera

Apare la castraveti, tomate, vinete, pepeni

Combatere

Vertimec 1,8EC – 0,09 %

Trigard 75WP – 0,02%

12. Musca cepei (Delia antiqua)

Musca cepei, Delia Antiqua

Ataca ceapa de consum si semincera

Combatere

Diazol 60EC – 0,15 %

Zolone 35EC – 0,2 %

13. Musca verzei (Delia brassicae)

Delia brassicae

Ataca varza

Combatere

Carbetox 37EC – 0,4 %

Dipterex 80SP – 0,2 %

Combatere daunatorilor legumelor prin metode bio

  • insecticid din sapun de casa (de preferat cel din uleiuri vegetale), exclus cel produs chimic. 300 g fulgi se sapun + 10 l apa, Solutia nediluata se aplica pe plantele atacate.
  • contra afidelor, limacsi (melci), efect repelent in compost Feriga vulturului (Pteridium aquilium) 1kg planta proaspata + 10 l apa. Dilutie 1: 10.
  • Paduchii lanosi pot fi combatuti cu solutie din feriga de padure (Dryopteris filis – mas) 5g pulbere + ½ l apa de ploaie.

 

 

 

Adancimile de semanat legume, distanta intre randuri si intre plante pe rand – tabel

Adancimea de semanat

Depinde de mai multi factori, printre care amintim: marimea semintelor, tipul de sol si textura acestuia, nivelul de apa din sol si perioada in care se face plantarea legumelor. Ca o regula generala, cu cat semintele au dimesiunea mai mare cu atat adancimea de semanat este si ea mai mare. Reciproca este, bineinteles, valabila, astfel ca semintele mici au nevoie sa fie acoperite cu un strat subtire de pamant. Asa se face ca semintele de salata sau patrunjel, de dimensiuni foarte mici, vor fi plantate la adancimi de 1-2 cm, iar fasolea sau pepenii, de dimensiuni mari, la 3-5 cm adancime.

Scheme de semanat legume

Cand solul este mai tare legumele se vor semana la o adancime mai mica, iar daca este toamna insamantarea va fi mai adanca decat primavara pentru a pastra in bune conditii viitoarea planta.

Schemele de infiintare – distanta intre randuri si intre plate pe rand

Printre factorii ce influenteaza distanta dintre randuri si cea intre plantele aflate pe un rand trebuie sa enumeram specia si soiul de legume, fertilitatea si textura solului, tehnologia aplicata si necesitatea asigurarii unor conditii pentru mecanizare.

SPECIA
ADANCIMEA DE SEMANAT
DISTANTA INTRE PLANTE PE RAND
DISTANTA INTRE RANDURI
CUMPARA SEMINTE
Ardei 0.6; – 1.4 (Transplant) 30 – 65 90 – 100 Seminte Ardei
Broccoli 0.6 – 1.4 (Transplant) 15 – 30 12 – 40
Cartofi 5 – 7.5 20 – 30 70 – 110
Castravete 2.5 – 5 20 – 30 90 – 100 Seminte Castraveti
Ceapa 0.6 – 1.4 (Transplant) 2.5 – 10 20 – 65 Seminte Ceapa
Conopida 1.5 – 3.4 (Transplant) 30 – 65 65 – 90 Seminte Conopida
Dovleac 2.5 90 – 150 180 – 240 Seminte Dovleac
Dovlecel 2.5 90 – 150 180 – 240 Seminte Dovleac
Fasole 2.5 – 5 20 – 30 90 – 125 Seminte Mazare si Fasole
Mazare 2.5 – 5 2.5 – 7.5 65 – 125 Seminte Mazare si Fasole
Morcov 0.6 -1.4 2.5 – 5 30 – 70
Nap 0.6 – 1.4 5 – 15 30 – 90
Pastarnac 0.6 – 1.4 5 – 10 18 – 36 Seminte Plante Aromaatice
Patrunjel 0.6 10 – 30 30 – 66 Seminte Plante Aromaatice
Pepeni 5 – 10 65 – 90 180 – 240 Seminte Pepeni
Ridichi 0.6 – 1.4 1.2 – 2.5 20 – 30 Seminte Ridichi
Salata Capatana 0.6 25 – 38 30 – 65 Seminte salata
Salata Furajera 0.6 20 – 30 30 – 65 Seminte Plante Furajere
Sfecla 1.4 – 2 5 – 12 28 – 70 Seminte Sfecla
Spanac 1.4 – 2.5 5 – 10 30 – 65 Seminte Spanac
Telina de frunze Transplant 15 – 30 45 – 100 Seminte Telina
Telina de radacina Transplant 10 – 15 65 – 90 Seminte Telina
Tomate 0.6 – 1.4 45 – 125 90 – 125 Seminte Tomante
Usturoi 2.5 – 5 2.5 – 7.5 30 – 65
Varza 1.5 – 3.4 (Transplant) 30 – 65 90 – 100 Seminte Varza
Vinete 0.6 – 1.4 (Transplant) 45 – 70 65 – 125 Seminte Vinete

* Distantele si adancimile sunt exprimmate in cm
* Transplantarea legumelor – prin aceasta operatiune se vor muta rasadurile in locul definitiv

 

 

Cand se seamana legumele si cand se planteaza rasadurile

Fiecare planta are perioada ei optima de insemantare ce trebuie respectata de orice agricultor. In cele ce urmeaza va vom prezenta ce se poate semana si planta luna de luna. Atentie, ne vom referi la ce cultura incepe in luna respectiva. Multe din culturi se vor intinde pe mai multe zile, saptamani sau chiar luni, dar vor aparea doar la luna de inceput.PlanteazaPentru ca lucrurile sa fie mai usor de citit am facut si un tabel cu toate aceste date (perioada de semanat, perioada optima de plantare a rasadului, perioada de recoltare), pe care il regasiti in articol.

Ce incepem sa semanam in luna Februarie

In camp:

  • Ardei – incepand cu 20 Februarie putem sa semanam ardeiul. Perioada optima este intre 20 Februarie si 1 Martie.
  • Conopida – pentru plantarea direct in camp luna Februarie este optima pentru semanat
  • Mazarea – se poate semana de pe 25 Februarie si pana pe 10 Aprilie
  • Salata – incepand de pe 15 Februarie si pana pe 10 Aprilie putem semana salata
  • Tomatele – incepand cu a doua jumatate a lunii februarie si pana in Martie este perioada optima de semanat in camp
  • Telina – sfarsitul lui Februarie
  • Vinetele – perioada optima este din 25 Februarie pana in 5 Martie

Ce incepem sa semanam in luna Martie

In camp:

  • Castravetii – perioada optima este la jumatatea lunii Martie
  • Ceapa arpagic – este bine sa o semanam intre 10 si 20 Martie
  • Ceapa ceaclama (prin seminte) – de pe 1 Martie pana pe 10 Martie
  • Pastarnacul – il putem semana de pe 1 pe 15 Martie
  • Patrunjelul –  1 Martie si pana pe 15 Martie
  • Praz – incepand cu 20 Martie si pana pe 10 Aprilie
  • Ridichii – incepem in jurul datei de 20 Martie si putem semana pana pe 5 Aprilie
  • Spanac – toata luna Martie
  • Sfecla furajera –  de pe 20 Martie si pana pe 20 Aprilie
  • Trifoi – 5 Martie – 25 Martie este perioada in care il putem semana

Plantare rasad:

  • Conopida – in zona sudica a Romaniei se poate incepe de pe 15 Martie. Pentru zona colinara data optima este 25 Martie
  • Gulioarele – cultura timpurie incepe de pe 20 Martie si merge pana pe 10 Aprilie

Ce incepem sa semanam in luna Aprilie

In camp:

  • Dovlecel – incepand cu 15 Aprilie si pana pe 10 mai il putem semana fara probleme
  • Dovleac – are perioada optima intre 20 si 30 Aprilie
  • Fasole – de pe 15 Aprilie si pana pe 10 Mai
  • Gulioare – cultura timpurie are perioada optima de insemantare in toata luna Aprilie. Cultura de toamna incepand cu 20 Aprilie si pana pe 5 Mai
  • Morcov, soiuri tardive – incepand cu 20 Aprilie si pana pe 10 Mai
  • Pepeni verzi – ii putem cultiva intre 25 Aprilie si 10 Mai
  • Pepeni galbeni – tot asa, intre 25 Aprilie si 10 Mai
  • Sfecla rosie timpurie – intre 1 si 10 Aprilie
  • Busuiocul – poate fi semanat toata luna

Plantare rasad:

  •  Ardeiul – intre 25 Aprilie si 20 Mai
  • Rosii – incepand cu 25 aprilie pana pe 15 Mai

Ce incepem sa semanam in luna Mai

In camp:

  • Bamele – intre 15 si 20 Mai

Plantare rasad:

  • Castraveti – intre 10 si 20 Mai
  • Praz – incepand cu 20 Mai si pana pe 10 Iunie
  • Telina – tot asa, 20 Mai si pana pe 10 Iunie
  • Vinete – perioada optima, 1 Mai pana pe 10 Mai

Ce incepem sa semanam in luna Iunie

In camp:

  • Morcovi soiuri semitardive – intre 20 Iulie si 15 Iulie

Ce incepem sa semanam in luna Iulie

In camp:

  • Morcovi, soiuri timpurii – intre 15 si 30 Iulie

Ce incepem sa semanam in luna August

In camp:

  • Lolium Perenne – intre 20 August si 10 Septembrie

Tabel: Perioadele de semanat in camp, plantare rasad si recoltare

In tabelul de mai jos aveti date privind perioada de semanat, plantarea rasadului si recoltare pentru cele mai importante culturi. In partea dreapta gasiti cate un link de unde puteti cumpara seminte de calitate.

SPECIA
PERIOADA DE SEMANAT
PLANTARE RASAD
RECOLTARE
CUMPARA
Ardei 20 Februarie- 01 Martie* 25 Aprilie- 20 Mai 1 – 10 Septembrie Seminte Ardei
Bame 15 Mai – 20 Mai X 10 Iulie- 20 Septembrie Seminte Bame
Castraveti 15 Martie- 20 Martie* 10 Mai – 20 Mai Iulie Seminte Castraveti
Ceapa arpagic 10 Martie – 20 Martie X Iulie Seminte Ceapa
Ceapa ceaclama 01 Martie- 10 Martie X 1 Septembire- 15 Septembrie Seminte Ceapa
Conopida Februarie* 15 Martie – 25 Martie(zona sudica) 25 Martie- 10 Mai(colinar) Mai – Iulie Seminte Conopida
Dovlecel 15 Aprilie- 10 Mai X Iulie → Toamna Seminte Dovlecel
Dovleac 20 Aprilie- 30 Aprilie X 10 Septembrie- 20 Septembrie Seminte Dovleac
Fasole 15 Aprilie- 10 Mai X sfarsit Mai – Iunie Seminte Fasole
Gulioare Aprilie*  (cultura timpurie) 20 Aprilie – 05 Mai*  (cultura toamna ) 20 Martie – 10 Aprilie  (cultura timpurie) 25 Mai- 15 Iulie (cultura toamna) Mai Octombrie Seminte Gulioare
Mazare 25 Februarie- 10 Aprilie X sfarsit Aprilie – Mai Seminte Mazare si Fasole
Morcov 20 Aprilie – 10 Mai (soiuri tardive) 20 Iunie – 15 Iulie (soiuri semitardive) 15 Iulie- 30 Iulie (soiuri timpurii) X iunie Octombrie
Păstârnac 01 Martie- 15 Martie X Iunie – Toamna Seminte Plante Aromaatice
Pătrunjel 01 Martie- 15 Martie X Iunie Seminte Plante Aromaatice
Praz 20 Martie- 10 Aprilie* 20 Mai- 10 Iunie 20 August→ Octombrie – Noiembrie
Pepeni verzi 25 Aprilie- 10 Mai X 20 Iunie – Iulie Seminte Pepeni
Pepeni galbeni 25 Aprilie- 10 Mai X 15 Iulie – sfarsit August Seminte Pepeni
Ridichi 20 Martie- 05 Aprilie X Aprilie – Mai Seminte Ridichi
Salata 15 Februarie- 10 Aprilie X 20 Mai- 25 Iulie Seminte salata
Spanac 01 Martie- 30 Martie X Aprilie – Iunie Seminte Spanac
Sfecla furajera 20 Martie – 20 Aprilie X Octombrie Seminte Plante Furajere
Sfecla rosie 01 Aprilie – 10 Aprilie  (timpurie) Iunie (de toamna) X Iulie (timpurie) Octomrie – Noiembrie (de toamna) Seminte Sfecla
Tomate 20 Februarie – 01 Martie* 25 Aprilie – 15 Mai 15 Iunie- 20 Iunie Seminte Tomante
Țelina sfarsit Februarie* 20 Mai – 10 Iunie Octombrie Seminte Telina
Vinete 25 Februarie – 05 Martie* 01 Mai – 10 Mai 15 Mai – Septembrie Seminte Vinete
Trifoi 05 Martie – 25 Martie X August – 15 Septembrie Seminte Plante Furajere
Lolium perenne sau Raigras 20 August – 10 Septembrie X Septembtie – Octombrie Seminte Plante Furajere
Busuioc Aprilie (semanat direct) 10 Martie – 20 Martie (rasad) X la declansarea infloritului (semanat direct) 25 Aprilie – 20 Mai (rasad) Seminte Plante Aromaatice
Cimbru Aprilie (semanat direct) sfarsit Martie (rasad) X la declansare infloritului  (semanat direct) Mai (rasad) Seminte Plante Aromaatice

* = perioada optima de semanat pentru obtinerea rasadului

Principalele lucrari in camp

Fiecare cultura prezita particularitatile ei, insa de cele mai multe ori lucrarile necesare vor fi urmatoarele:

  • Pregatirea terenului
  • Fertilizarea de baza
  • Erbicidat/ combatere buruieni
  • Semanat / plantat rasad
  • Irigat
  • Completat goluri / rarit
  • Prasile/ plivit buruieni/ erbicidat
  • Fertilizare faziala
  • Combatere boli si daunatori
  • Recoltare/ conditionare/ pastrare

 

Flori si plante de apartament usor de intretinut

plante de casa care cresc singure

Urmatoarele  6 plante de apartament cresc singure. De fapt, cea mai mare problema a dvs va fi ce sa faceti cu toti puietii pe care aceste plante ii vor produce. Toate aceste plante pot trai cu lumina putina, indirecta si se simt bine la temperatura camerei. Ca orice alte plante de casa, ele pot fi afectate de paraziti specifici, insa daca sunt ingrijite cum trebuie nu trebuie decat sa va faceti griji pentru putrezirea radacinilor datorate udarii excesive. Deci aceste 6 plante sunt perfecte pentru cei care uita sa ude plantele.

1. Pana cocosului (Aspidistra elatior)  traieste si in cele mai vitrege conditii, chiar si afara in umbra deasa. Prefera lumina putina. Creste in manunchi. Are frunze lungi ca si niste sabii, ascutite. Ocazional infloreste in casa. Exista si o varietate cu dungi albe.

pana-cocosului

2. Cactusul de Craciun  este o varietate de cactus care produce flori de un roz intens sau rosu, la inceputul iernii. Se pare ca se simte cel mai bine cand este ignorata. Se comporta bine la lumina scazuta, dar va face mai multe flori la lumina puternica. Puteti forta planta sa infloreasca in decembrie tinand-o in intuneric total 12 ore in timpul noptii, de la mijlocul lui Octombrie pana cand apar mugurii. O metoda si mai usoara este sa i tineti la temperaturi joase din Noiembrie. Lasati-o cat sunteti la servici pe balcon sau intr-o zona a casei unde caldura este oprita.

cactus-craciun

3. Dracena  e folosita de multa vreme in aranjamente de plante stradale. De obicei vedeti o Dracena tepoasa in mijlocul unor plante cu flori. Exista o mare varietate de plante si majoritatea constituie plante de casa excelente si usor de ingrijit. Exista si Dracena Marginata care seamana cu un mic palmier si poate ajunge chiar si la 3 metri inaltime. Cresc cel mai bine in lumina puternica si daca sunt udate atunci cand pamantul s-a uscat. Chiar daca s-a ofilit, isi va reveni imediat ce este udata din nou. Bambusul japonez (Dracena sanderian) creste de obicei in apa, insa atunci cand ii cresc radacinile mai mari se simte mult mai bine in pamant.

dracena

4. Limba soacrei (Sansevieria)  numita astfel datorita frunzelor lungi si ascutite si pentru ca nu moare niciodata. Este o planta de casa ce traieste mult si este usor de intretinut. Tolereaza bine, lumina scazuta, puneti-i apa din cand in cand sau va putrezi. Trebuie udata doar de 1-2 ori pe iarna daca sta inauntru, in functie de umiditate. In diferitele forme, necesita uneori mai multa lumina si poate fi mai dificil de intretinut. Exista si o varianta pitica, Sanseveria trifasciata „Hahnii”.

limba-soacrei

5. Epipremnum  este o planta foarte usor de intretinut, aproape imposibil de omorat. Plante care atarna si care continua sa creasca pana la peste 3 m. Tunderea plantelor le va face mai bogate la baza si fiecare bucata taiata poate fi pusa in apa pentru a face mai multe plante. Este bine sa le lasati sa se usuce dupa ce le udati, dar daca le lasati prea mult, in final ele vor putrezi. Tolereaza bine toate tipurile de lumina, chiar si lumina artificiala. Puteti sa le lasati sa atarne sau sa le sprijiniti de un suport. Exista multe varietati.

Epipremnum

6. Voalul Miresei (Chlorophytum comosum) , rareori veti vedea o astfel de planta care sa nu aiba puieti atasati. Deseori creste in cosulete atarnate si poate ajunge la 60-75 cm latime si 60-100 cm lungime. Radacinile tind sa umple un ghiveci, astfel ca va trebui replantata o data la cativa ani. Atunci cand puietii incep sa isi formeze radacini, ei pot fi taiati si plantati separat.

voalul-miresei

Alte  plante de casa usor de intretinut:

7. Violeta africana (Saintpaulia)

violeta-africana

8.  Aloe

aloe

9.  Aglaonema commutatum

Aglaonema

10.  Croton (Codiaeum variegatum)

croton

11.  Dieffenbachia

Dieffenbachia

12.  Palmier (Chamaedorea elegans)

chamaedorea-elegans

13.  Crinul pacii (Spathiphyllum)

spathiphyllum

14.  Maranta

maranta

15.  Ficus (Ficus elastica)

ficus-elastica

 

 

Citeva sfaturi pentru rasadnite

 

  1. Notati lucrurile importante Fie ca plantati cateva plante pentru propria dvs. gradina, fie ca lucrati la o scara mai mare, este de dorit sa tineti un fel de condica ,un jurnal al datelor importante. Acestea pot fi: data cand au fost culese semintele, data la care au germinat, numarul de seminte incoltite din totalul disponibil si data la care rasadul este gata pentru transplantare. La sfarsitul fiecarui an puteti face o evaluare a productiei proprii de plante, puteti nota greselile si elementele pozitive, astfel ca in anul urmator sa oferiti semintelor un mediu mai bun de dezvoltare. De asemenea puteti nota, daca este cazul, de unde ati cumparat anumite seminte, daca au fost bune, pretul pachetului si puteti lipi chiar plicul respectiv.
  2. Pastrati semintele corespunzator, pentru a nu se degrada

Semintele sunt fragile si daca nu sunt tratate cum trebuie, viabilitatea lor va scadea. In timp ce unele seminte pot supravietui sute de ani in conditii prielnice, altele se degradeaza repede, chiar daca sunt conservate in conditii optime. Pentru a le mentine in starea de latenta, semintele trebuie tinute in locuri reci si intunecoase, cu un grad de umiditate scazut, cum ar fi frigiderul. Este recomandabil ca pe fiecare plic cu seminte sa fie insemnate numele plantei, data la care au fost culese semintele si eventual sursa. Cand vine momentul sa puneti la incoltit semintele e bine mai intai sa faceti un mic test pentru a vedea care mai sunt bune si care nu – puneti semintele in apa, pentru cateva ore; cele bune se vor scufunda, pe cand cele stricate, seci, vor pluti. Testul este bun in general pentru semintele mai mari.

  1. Folositi vase late, joase, pentru evita ingramadirea rasadurilor

Ghivecele sau vasele de plastic sunt de preferat ghivecelor de teracota cand vine vorba de rasadnite, pentru ca ele retin pentru mai mult timp umezeala. Folosirea unor vase largi, nu foarte adanci, previne ingramadirea semintelor si mentinerea umezelii in jurul radacinilor tinere, firave. Plantele carora nu le place sa le fie deranjate radacinile e mai bine sa fie cultivate de la inceput in ghivece mici, individuale. Ca vase in care pot fi puse la incoltit semintele pot fi folosite si paharele de plastic, cele de iaurt sau cutiile de margarina; nu uitati sa le faceti gauri prin care sa se scurga apa. Indiferent de vasele pe care le veti folosi, acestea trebuie sa fie foarte curate, sa nu fie infectate cu nici un agent patogen. O metoda pentru a realiza acest lucru este sa scufundati vasul timp de 15 minute intr-o solutie cu 10% inalbitor, dupa care sa il lasati sa se usuce.

  1. Tasati semintele in pamant

Cu o sita de  bucatarie sau, mai simplu, cu mana, imprastiati in mod egal semintele pe pamant. Semintele mici si cele care au nevoie de lumina directa pentru a germina nu trebuie acoperite cu pamant. Fie ca acoperiti vasul, fie ca nu, semintele trebuie putin tasate, pentru a intra in contact cu suprafata umeda a pamantului, ca sa germineze. Pentru asta folositi o lingura sau fundul unui pahar. [/COLOR]

  1. Preveniti bolile cu drenaj si aerisire corecta

Infectiile provicate de fungi (ciuperci) sunt cauzate de umezeala excesiva si de proasta circulatie a aerului, asa ca aveti grija la aceste doua elemente.

  1. Acoperiti vasele pentru a pastra constant nivelul de umiditate

Semintele sunt foarte sensibile la situatiile extreme precum udarea din abundenta sau lipsa apei. In pus, udarea directa distruge semintele germinate. Daca asezati o folie de plastic peste rasadnita veti mentine la acelasi nivel gradul de umiditate. Totusi, vasul va trebui verificat zilnic. Daca observati ca este timpul sa udati, atunci plasati vasul intr-un bazin (sau o tava mai mare de ghiveci) cu apa calduta si lasati pamantul sa absoarba cata apa are nevoie. Daca suprafata pamantului este uscata, dati la o parte folia de plastic si stropiti cu apa. Imediat ce semintele au germinat, folia de plastic trebuie inlaturata de tot.

  1. Tineti semintele la cald pentru a incuraja germinarea semintelor

Majoritatea smeintelor au nevoie de temperaturi intre 18-23 grade Celsius pentru a germina. Plasarea rasadnitelor langa o sursa de caldura sau intr-o camera in care in general este mai cald va fi o mutare benefica. In plus, puteti folosi lampi speciale – in acest caz (cand folositi surse alternative de caldura) verificati des gradul de umezeala din vas, pentru ca acesta va scadea mai repede decat in alte conditii.

  1. Rotiti vasele cu seminte

Plantutele au nevoie de multa lumina, ideal intre 12-16 ore de lumina zilnic. In interior, asezati rasadnitele in locuri insorite, la ferestre orientate spre sud si rotiti vasele in fiecare zi, cate un sfert, pentru ca plantele sa nu se intoarca dupa lumina si sa-si formeze, astfel, tuplini deformate, lungi si fragile.

  1. “Hraniti” bine plantele

Nutritia corespunzatoare si la perioade constante este importanta si la plante, pentru ca acestea vor creste mai puternice. Cand embrionul din samanta se dezvolta, el depinde de cantitatea de substante hranitoare stocate inauntru. Pe masura ce planta creste din pamant, acele depozite sunt deja pe terminate, asa ca este nevoie de tratarea cu substante fertilizatoare. Majoritatea amestecurilor de pamant speciale au mici cantitati de astfel de substante nutritive pentru a face tranzitia cat mai usoara si pentru a nu lasa radacinile sa se usuce. Totusi, odata ce apar primele frunze adevarate, este timpul sa incepeti sa udati plantutele saptamanal cu o solutie fertilizatoare preparata la jumatate din concentratie.

10 . Obisnuiti plantele cu lumina directa a soarelui

Inainte de a le planta afara, plantele trebuie mai intai obisnuite cu lumina puternica a soarelui sau aclimatizate cu temperaturile fluctuante de afara. Cel mai bine este sa faceti aceasta operatie pe o perioada de trei zile, plasandu-le in bataia directa a soarelui, dimineata, apoi marind perioada de expunere in celelalte zile, pana cand devin destul de viguroase pentru a fi transplantate.

 

 

 

CUM SE CONSTRUIESTE O RASADNITA

 

Articolul acesta  ajuta sa avem plante sanatoase, timpurii,   de a face  bani . Este vorba de rasaduri si mai exact de RASADNITA   Rasadnitele sunt clasificate pe tot felul de criterii (din ce sunt construite, cum sunt puse, cu ce le acoperi si multe alte chestii) , astfel avem:

– materialul de constructie: rasadnite din lemn si din prefabricate de beton;

– materialul de acoperire: rasadnite acoperite cu sticla sau cu material plastic;

– pozitia fata de suprafata solului: rasadnite de suprafata, semiingropate, ingropate;

– sursa de incalzire: rasadnite cu incalzire biologica, cu incalzire termica (curent electric, abur, apa calda, aer cald);

– numarul pantelor: rasadnite cu o panta si cu doua pante;

– gradul de mobilitate: rasadnite mobile, semimobile si fixe;

– temperatura realizata in interior: rasadnite calde (20-25°C), semicalde (15-20°C) si reci (8-12°C).

La construirea rasadnitelor trebuie sa fim cat mai practice si sa folosim tehnici cat mai simple. Putem sa le facem exact ca bunicii nostrii , adica sa facem niste rame de scandura pe care le punem pe un pat gros de gunoi de grajd si le acoperim cu folie ,iar in noptile friguroase puneau si niste “lepedeie” (paturi tesute de lana) groase deasupra. Astfel ati realizat o rasadnita din lemn, acoperita cu plastic, de suprafata, incalzita biologic, intr-o panta, mobile si in categoria celor semicalde. Daca vrem sa fie semiingropata se va dispune aceeasi constructie deasupra unui sant si am facut o rasadnita semimobila. Constructia permite utilizarea unei cantitati mai mici de biocombustibil (cca 20%), si retinerea mai corespunzatoare a “caldurii” degajate de biocombustibil. Latime interioara de 3 m, lungime 20 m, tocul cu latime de 30 cm.Gunoiul de grajd se introduce intr-un sant cu adancimea de 40-50 cm.Tocul poate fi construit din lemn, caramida, dale prefabricate, caramida sau baloti de paie. Rasadnitele pot fi acoperite si cu folie de polietilena, in loc de sticla, cu grosimea de 0,15-0,25 mm.

Daca vreti sa produceti mult sa faceti bani din rasaduri va trebui sa investiti mai mult si sa realizati o rasadnita “profii”.

Atunci va apucati de constructia unei rasadnite fixe (sau ingropate). Trebuie orientate cu latura lunga pe directia N-S (pentru a folosi mai bine lumina solara exact ca la sere si solarii). Tocul este confectionat din prefabricate de beton pentru a da o rezistente in timp.

Am gasit si niste date de constructie care v-ar pute ajuta daca va hotarati sa va apucati de asa ceva: – lungimea este de 20-24 m(se va construe si o anticamera pentru incalzire si lucru),

– latimea de 3 m,

– deasupra unui sant taluzat (adancime 40-50 cm),

– la mijlocul rasadnitei sunt montati stalpi de 1,40 m inaltime pe care se sprijina coama,

-fundatia si zidaria sunt din beton sau caramida, constructia fiind executata la o adancime de 1 m (pentru a pastra caldura).

-acoperisul este format din rame de rasadnita, prevazut cu o coama si capriori.

-la interior sunt amenajate parapete cu latimea de 1,10 m si la o inaltime de 0,85 m.(va fi utilizata si suprafata de pe parapet si vor fi si polite). La dimensiunile acestea o rasadnita ar trebui sa produca rasaduri pentru aproximativ 3 ha.

Durata de exploatare: 10-15 ani, incalzire tehnica sau cu biocombustibil.

La acest tip de rasadnita, chiar daca se inlocuieste biocombustibilul nu se demonteaza tocurile, spre deosebire de precedentul tip cu tocuri fixe sau demontabile.

Sunt utilizate pentru cultura fortata a legumelor chiar si pentru efectuarea operatiunii de repicat (in special) a rasadurilor.

Folosind folie exista posibilitatea construirii unor adaposturi rasadnita in forma de tunel. Aceste tipuri de rasadnita se amplaseaza direct pe sol, fiind acoperite cu sticla sau folie de sau vara, nu se acopera. Daca se folosesc primavara sau toamna, fiind acoperite, se incalzesc de la soare. Acestea sunt rasadnitele “reci”.

Sursa principală de încălzire a răsadniţelor o constituie diferite materiale organice care, în procesul de fermentare şi descompunere, eliberează mari cantităţi de căldură. Cel mai bun material organic este gunoiul de cabaline. În ultimul timp s-a trecut la utilizarea şi a altor materiale organice. Gunoiul de cabaline se descompune repede, la 7-8 zile după preîncălzire realizează o temperatură de 70°C în centrul platformei, care în 45-65 zile descreşte treptat până la 30°C. Gunoiul de taurine se descompune încet şi produce o temperatură mai scăzută. În amestec cu materiale de natură celulozică (paie, pleavă, rumeguş), gunoiul de taurine degajă căldură multă. Frunzele de pădure în amestec cu gunoi de cabaline şi taurine dau rezultate foarte bune.

Frunzele se recoltează din toamnă uscate şi se depozitează în platforme acoperite, pentru a nu se umezi. La stabilirea necesarului de biocombustibil trebuie să se ţină seama de însuşirile şi greutatea lui, grosimea şi lăţimea patului încălzitor, grosimea şi lăţimea potecilor, tasarea biocombustibilului în pat, condiţiile climatice locale şi epoca de lucru. Astfel, pentru încălzirea unui m2 de răsadniţe trebuie să se asigure 0,25-0,35 tone gunoi de cabaline în amestec cu cel de taurine.

Acolo unde este lipsă de paie se pot folosi unele deşeuri agricole, forestiere şi industriale, ca: fân alterat, pleavă, coceni tocaţi, frunze, rumeguş, puzderie de in şi cânepă, resturi de la fabricile de hârtie. Depozitarea şi prepararea biocombustibilului începe încă din vară. Gunoiul de grajd se adună, depozitându-se în platforme aşezate pe locuri uscate, la soare. Iarna, platformele de gunoi de grajd se organizează în incinta sectorului de răsadniţe. Gunoiul de grajd adus şi pus în platforme se vântură bine şi se aşterne cât mai uniform. Dacă este prea uscat se udă cu apă sau must de grajd diluat, cam 20 l/m2, până ce gunoiul fumegă şi frige dacă este luat în mână.

Pe locul unde se fac răsadniţele, în luna ianuarie-februarie se îndepărtează zăpada şi se pune un strat gros de paie uscate sau puzderie de in, cânepă, rumeguş sau gunoi uscat. După aceasta se trece la aşezarea patului. Gunoiul de grajd trebuie să fie bine călcat, aşezat în straturi alternative, subţiri şi udat cu apă, deoarece numai în aceste condiţii va asigura căldura necesară semănăturilor. În răsadniţele îngropate, patul de gunoi va avea grosimea de 60 cm iar la răsadniţele calde, de suprafaţă de 70-80 cm, în special pentru semănăturile de tomate, ardei şi vinete timpurii.

Producerea răsadurilor necesită folosirea amestecurilor de pământuri nutritive pentru semănături şi repicat. Pământurile alese trebuie să se caracterizeze printr-o structură bună, care să asigure o porozitate şi o aeraţie optimă şi să conţină cantităţi suficiente de substanţe nutritive într-o formă uşor asimilabilă de plante.

Aceste pământuri nu trebuie să formeze la suprafaţă o scoarţă, care este foarte dăunătoare mai ales plantelor de castraveţi, ridichi de lună şi andive. Principalele componente ale amestecurilor nutritive folosite în sere şi răsadniţe sunt în cele ce urmează.

Pământul de ţelină se obţine prin descompunerea ţelinei înierbate. El se procură din terenurile cu graminee şi leguminoase. Pământul de grădină se obţine din terenurile cultivate cu legume. Acest pământ trebuie în prealabil bine dezinfectat, dat prin ciur şi curăţat de diferite materiale străine, ca: pietre, resturi de rădăcini etc.

Pământul de răsadniţă se strânge vara după terminarea sezonului, obţinându-se un material nutritiv foarte valoros. După o dezinfecţie puternică, pământul de răsadniţă se aşează în platformă timp de 6 luni pentru a se aerisi, în care perioada se amestecă cu îngrăşăminte minerale sub formă de soluţie.

Pământul de turbă se pregăteşte în orice perioadă a anului şi poate fi gata după 6-12 luni. Se prepară din turba bine descompusă. Pentru a reduce aciditatea se adaugă 3 kg. var la 1 m3 de turbă proaspătă, iar în timpul păstrării se lopătează de 1-2 ori.

Nisipul de râu se foloseşte în mod curent la amestecurile pentru semănături şi repicat.

Pentru prinderea plantelor şi grăbirea fructificării, producerea răsadului în ghivece din pământ ars este înlocuită cu o metodă mai economică, aceea a semănatului şi a repicatului în diferite suporturi (cuburi şi ghivece nutritive) confecţionate din turbă, plastic, hârtie sau carton. Ghivecele nutritive se execută cu ajutorul unor utilaje speciale.

Pe baza rezultatelor experienţelor efectuate în ţara noastră, pentru confecţionarea ghivecelor nutritive se recomandă un amestec format din trei părţi mraniţă şi o parte pământ. În ultimul timp o largă răspândire capătă ghivecele jiffy-pot şi strips-pot, al cărui perete permite trecerea rădăcinilor plantelor. Compoziţia Jiffy-potului este următoarea: 70-75% turbă de Sphagnum, bogat în humus, 20-23% material de legătură (celuloza din fibre de lemn de pin) şi 2-3% substanţe nutritive uşor solubile (uree). Ghivecele Jiffy-pot se umplu cu pământ la nivelul superior al pereţilor, iar udatul se execută numai în limita saturării pereţilor. În interiorul pereţilor se formează un sistem radicular ramificat, iar, după plantare, rădăcinile străpung pereţii şi împânzesc cu uşurinţă solul. Patul nutritiv

in cazul insuficienţei ghivecelor nutritive se poate folosi patul nutritiv, compus dintr-o parte pământ de ţelină, două părţi mraniţă cernută şi nisip, sau din turbă 60%, pământ 20% şi mraniţă 20%, care se aşează deasupra patului cald de băligar din răsadniţă.     Pământurile nutritive pentru semănat şi repicat trebuie în mod obligatoriu dezinfectate contra bolilor criptogamice înainte de a fi depozitate în locuri speciale. Tratarea pământului se face pe cale termică sau chimică.

Insămânţarea se efectuează fie în pământul din sera înmulţitor sau răsadniţă, fie în lădiţe confecţionate din lemn sau plastic. Epoca de semănat este în funcţie de specie, tipul construcţiei, modul de cultivare şi temperatura solului. S-a constatat că este dificil de făcut o corelaţie directă între epoca de semănat, plantat şi recoltat.

Temperatura optimă pe care trebuie să o atingă pământul din răsadniţă sau seră pentru germinarea şi răsărirea seminţelor de legume variază între +23…+27°C. Se remarcă faptul că pe măsură ce temperatura pământului scade, se reduce energia de încolţire şi răsărire, mai ales în cazul seminţelor uscate, neumectate, favorizându-se şi atacul unor microorganisme patogene.

De aceea, încălzirea prealabilă a pământului în instalaţii speciale sau în serele înmulţitor prin diverse mijloace pentru a crea un regim teoretic corespunzător constituie o măsură obligatorie, care asigură o răsărire uniformă şi obţinerea unor plăntuţe viguroase.   Menţinerea unei ventilaţii moderate, fără excese, şi asigurarea unui drenaj pentru scurgerea apei de udat din lădiţele de semănat reprezintă, de asemenea, măsuri pentru încălzirea optimă a seminţelor. Udarea pământului se face moderat, cu apa călduţă.

În zonele sudice şi vestice ale ţării, semănatul tomatelor timpurii are loc în prima decadă a lunii februarie, iar a verzei şi a conopidei timpurii nu mai târziu de 15 ianuarie. În zonele mai reci şi nordice, semănatul acestor culturii are loc cu 2-3 săptămâni mai târziu.  Ardeiul şi vinetele timpurii se însămânţează cu 10-15 zile după tomatele timpurii.

Producerea rasadurilor nu este usoara dar din punct de vedere economic este rentabila. Se pot face bani frumosi atat din rasadurile de legume cat si din cele de flori. Tot ce trebuie este sa ganditi afacerea cat mai eficient si sa va adaptati cerintelor din piata

 

 

 

Producerea răsadurilor pentru culturile din solarii

 

 

Pregătirea răsadniţelor pentru semănatul tomatelor timpurii constă în …

La început de an, legumicultorii care deţin spaţii protejate îşi reiau activitatea pentru pregătirea noilor cicluri de producţie. Punctul de pornire îl constituie producerea răsadurilor, o lucrare de fineţe din tehnologia de cultură a legumelor

Debutul perioadei de producere a răsadurilor depinde în mare măsură de momentul în care plantele urmează a fi plantate. Vârsta minimă de plantare a răsadului este de 40-45 zile de la răsărire şi ajunge la 70-80 zile pentru răsadurile în ghivece de dimensiuni mai mari.

 Spaţiul pentru amplasarea răsadniţei

 

Temperaturile scăzute din această perioadă impun producerea răsadurilor în spaţii protejate (seră înmulţitor sau răsadniţe încălzite). Soluţia cea mai ieftină, adoptată de mulţi dintre legumicultori, o constituie răsadniţele încălzite cu biocombustibil.

 

Pentru a evita orice neplăceri din cauza temperaturilor foarte scăzute şi a posibilelor ninsori abundente, este recomandat ca în această perioadă răsadniţa să fie amplasată într-un solar, construit special sau destinat producţiei.

 

Ca îngrăşământ organic, recomand gunoiul de grajd proaspăt, foarte bun fiind cel de cabaline, urmat de cel de bovine, care să conţină obligatoriu şi aşternut.

 

Înainte de amplasarea răsadniţelor, spaţiul se curăţă bine de resturile vegetale şi se dezinfectează cu insecticide şi fungicide. Gunoiul proaspăt se aşază în patul de răsadniţă într-un strat cu lăţimea de 2,5 m şi cu lungimea variabilă în funcţie de cantitatea de răsad necesară, după care se tasează. Grosimea stratului de îngrăşământ organic va avea circa 50-70 cm.

 

Pentru a evita pierderile de căldură, patul răsadniţei se împrejmuieşte cu folie de polietilenă susţinută de ţăruşi (chiar şi sub gunoi). Peste patul răsadniţei se suprapune tocul acesteia, confecţionat dintr-o scândură groasă de 3-4 cm. Tocul răsadniţei va avea înălţimea de 25-30 cm, lăţimea de 1,5 m şi lungime variabilă, astfel încât de o parte şi de alta a tocului să rămână liber 50 cm, spaţiu care se va umple cu gunoi proaspăt până la înălţimea scândurii. Tocul răsadniţei se acoperă cu rame din sticlă sau din polietilenă.

 Protecţie fito-sanitară

 

Pentru a evita atacul de coropişniţă, în gunoi se pot pune momeli toxice. Recomand o metodă ecologică şi eficientă: peste gunoiul din interiorul tocului se pune o plasă de ţânţari din sârmă (plasa din material plastic nu este indicată, deoarece acţionează ca un izolator între gunoi şi amestecul de pământ). Marginile plasei se ridică pe lângă toc (20 cm).

Substratul nutritiv

 

Amestecul de pământ pentru semănat se poate cumpăra sau se poate produce acasă, având următoarea compoziţie: mraniţă, turbă, pământ de ţelină sau de grădină şi nisip. Întrucât turba are un pH acid, trebuie achiziţionată turbă cu pH-ul corectat.

 

Pământul de ţelină rezultă din decopertarea terenurilor înţelenite pe o adâncime de 15-20 cm, iar brazdele obţinute se păstrează timp de un an pentru a se descompune.

 

Toate componentele se cern, se amestecă şi se dezinfectează cu diferite produse (precum Basamid granule, Vydate etc). Amestecul de pământ se introduce în răsadniţă atunci când gunoiul începe să fermenteze şi când ramele sunt aburite. Grosimea amestecului de pământ este cuprinsă între 5 şi 15 cm, în funcţie de perioada de păstrare a plantelor în răsadniţă.

 

Apoi, amestecul de pământ se udă bine, se tasează uşor şi se lasă până când temperatura substratului ajunge la 18-20 °C, după care se poate trece la semănat.

 

Orice fermier care-şi produce singur răsadul trebuie să aibă cel puţin un termometru în solar (recomandat fiind termometrul care înregistrează cele mai ridicate, respectiv cele mai scăzute temperaturi).

 

Semănatul răsadurilor

 

Mai întâi, substratul se udă şi se tasează uşor. Rândurile se trasează prin apăsare uşoară cu ajutorul unei stinghii din lemn (sau riglă), cu grosimea de 0,5 cm şi cu lungimea aproape egală cu lăţimea tocului răsadniţei. Distanţa între rânduri este de 5 cm.

 

Semănatul se face manual sau cu diferite semănători. Pentru tomate, ardei, vinete etc. recomand semănatul cu ajutorul unui băţ cu vârful umed (băţul de frigărui este ideal). Seminţele se pun într-un recipient (de exemplu, un capac de borcan) cât mai distanţate, după care cu vârful băţului se ia câte o sămânţă care se aşază pe rând la distanţa de 0,5-1 cm una de cealaltă.

 

În final, plantele vor avea o bună răsărire şi răsadurile vor fi uniforme. Seminţele se acoperă cu un strat de nisip fin de 1-1,5 cm, iar pentru salată şi ţelină, de 0,5 cm. Folosirea nisipului prezintă unele avantaje: este un substrat steril liber de boli, reducând mult riscul bolilor care conduc la „căderea plăntuţelor”); nisipul păstrează mai bine umiditatea în substrat şi permite o mai bună aderenţă a seminţei cu solul.

După acoperirea cu nisip, se udă cu apă călduţă.

Repicatul şi îngrijirea răsadurilor constituie un alt capitol al tehnologiei de producere a răsadurilor.

Pregatirea amestecurilor de pamanturi pentru producerea rasadurilor

 Pregatirea amestecurilor de pamanturi este o veriga tehnologica absolut necesara pentru speciile legumicole la care infiintarea culturilor se face nemijlocit prin rasad.

In scopul obtinerii unui rasad de calitate buna, amestecul nutritiv trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

– sa prezinte un grad optim de afanare si permeabilitate;

– sa aiba capacitate foarte buna de retinere a apei;

– sa se caracterizeze printr-un continut ridicat de elemente minerale usor asimilabile;

– sa fie lipsit de agenti de boli si de daunatori care produc pagube culturilor legumicole;

– sa posede un pH adecvat cerintelor speciilor la care se foloseste;

– sa aiba culoare inchisa pentru a capta radiatia calorica etc.

 

Pentru a obtine un amestec nutritiv cu insusirile prezentate mai sus, se folosesc diverse materiale, atat de natura organica, cat si de natura anorganica.

La pregatirea amestecului nutritiv se folosesc: mranita, turba, pamantul de telina, pamantul de gradina, iar in proportie mai mica composturile (menajer, de resturi vegetale etc.), pamantul de frunze si pamantul de rumegus.

 

Mranita.

Este un gunoi de grajd foarte bine descompus pana la stadiul de pamant, care se poate obtine in 1 – 2 ani.

Prezinta o serie de insusiri, si anume: continut foarte ridicat de substante nutritive usor asimilabile de catre plante, pH alcalin, culoare neagra (care favorizeaza captarea caldurii de la soare), este afanata si permeabila.

Mranita prezinta dezavantajul ca are in continutul sau germeni de boli si daunatori, precum si seminte de buruieni. Pentru aceasta se impune in mod obligatoriu dezinfectia pe cale termica sau chimica, fie a mranitei, fie a amestecurilor nutritive in compozitia caror se gaseste mranita.

 

Turba.

Spre deosebire de mranita, prezinta marele avantaj ca se poate folosi imediat, nefiind necesara fermentarea si descompunerea acesteia.

Este un material organic care se formeaza in conditii naturale, in asa-numitele turbarii.

Se cunosc doua feluri de turba:

– turba neagra (se formeaza in zonele joase), are aspect prafos, datorita gradului avansat de descompunere, culoare neagra, o mare capacitate de retinere a apei (de 7 – 8 ori volumul sau), mai saraca in elemente minerale, comparativ cu mranita, pH slab acid, afanata si permeabila;

– turba rosie (se formeaza in zonele inalte), are aspect fibros, datorita faptului ca nu este foarte bine descompusa, culoarea este mai deschisa (roscata), capacitate foarte mare de retinere a apei (de 10 – 15 ori volumul sau), are pH acid si de aceea se foloseste mai putin in legumicultura, iar cand se foloseste se trateaza cu praf de var 2 – 3 kg/m³ pentru neutralizarea aciditatii. Este libera de boli si daunatori si relativ saraca in elemente nutritive.

 

Pamantul de telina.

Se obtine de pe terenuri intelenite cu graminee si leguminoase perene. Se recolteaza brazde pe o adancime de 20 cm, care apoi se asaza in platforme de descompunere, obtinand in 6 – 8 luni un pamant de telina bun pentru pregatirea amestecurilor.

Are culoare cenusie-maronie, este foarte bine structurat, are continut ridicat in elemente minerale, in special azot (dar acesta depinde foarte mult de flora existenta pe terenul de unde s-au recoltat brazdele), are pH alcalin.

 

Pamantul de gradina.

Se poate folosi ca inlocuitor al pamantului de telina si spre deosebire de pamantul de telina se foloseste imediat dupa recoltarea stratului de pamant de la suprafata solului.

Poseda aceleasi insusiri ca si pamantul de telina.

 

Composturile.

Se folosesc mai putin la pregatirea amestecurilor nutritive si pot sa inlocuiasca mranita.

Se obtin prin compostarea diferitelor resturi vegetale sau resturi menajere din gospodariile populatiei, timp de 3 – 4 ani.

Prezinta culoare inchisa, continut ridicat in elemente nutritive, insa o atentie deosebita trebuie acordata pH-ului si continutului variat in germeni patogeni, pentru care se recomanda in mod absolut obligatoriu dezinfectia inainte de folosire.

 

Pamantul de frunze.

Se obtine din compostarea frunzelor arborilor care toamna in mod obisnuit cad. Se strang in platforme sau in santuri, se rascolesc de mai multe ori, cu care ocazie se face si udarea cu must de gunoi de grajd si in circa 2 ani de zile se obtine un pamant bun.

Are culoare inchisa, sarac in elemente nutritive, afanat si permeabil si cu pH variabil, in functie de speciile de arbori de la care provine, de aceea trebuie folosit cu multa atentie.

Dintre materialele anorganice folosite la pregatirea amestecurilor, cel mai cunoscut este nisipul, folosit in scopul asigurarii unui grad de afanare si permeabilitate corespunzator amestecului nutritiv, evitand compactizarea acestuia.

Cel mai bun nisip este cel de rau, spalat de ape, deoarece nu contine oxizi, care ar putea fi toxici pentru plante, si practic nu lipseste la pregatirea amestecurilor.

 

Pregatirea amestecurilor nutritive.

Se face manual pentru cantitati mici si mecanizat pentru cantitati mai mari.

Pregatirea manuala se face pe platforme betonate sau pe suprafete plane, bine curatate.

Mai intai, se stabileste reteta de amestec, in functie de scopul urmarit si unitatea de volum (lopata, galeata, roaba).

In mod obligatoriu componentele se cern inainte de folosire cu ajutorul unor plase de sarma cu ochiuri mici asezate oblic, dupa care componentele se masoara in unitati de volum si se asaza in straturi alternative intr-o gramada conica.

Tot acum, daca este cazul, se administreaza ingrasamintele chimice in scopul sporirii fertilitatii acestuia.

Amestecarea se face prin lopatarea materialelor, incepand de la baza gramezii, cladind astfel doua gramezi mai mici.

Concomitent se amesteca la fiecare gramada cu grebla.

In final, se reface gramada initiala in care sa nu poata sa fie ales nici un component, deci sa fie o masa foarte bine omogenizata.

Substratul astfel pregatit se dezinfecteaza pe cale chimica (ex. formalina 3%) sau cu aburi.

Se depoziteaza in magazii, soproane, alte spatii acoperite, unde sa fie ferit de umezeala.

Ca timp, pregatirea amestecurilor este bine sa se faca din toamna, in zile insorite, cand umiditatea materialelor nu depaseste 40%.

Cu 3 – 4 zile inainte de utilizare, amestecul se aduce in spatii inchise pentru a se incalzi.

 

Producerea rasadurilor

 

***Producerea rasadurilor de legume presupune pregatirea unui substrat afanat, permeabil, bogat in elemente nutritive, cu un pH corespunzator, liber de boli si daunatori.

Este recomandabil ca substratul sa se pregateasca din toamna, cat timp este mai cald si mai uscat, iar componentele au un grad de umiditate convenabil unei bune omogenizari (35-40% umiditate).

Pentru pregatirea substratului se stabileste din timp necesarul componentelor, in functie de proportia in care intra fiecare dintre acestea.

Principalele pamanturi folosite pentru pregatirea amestecurilor sunt: mranita, turba, pamantul de telina, pamantul de gradina, nisipul, compostul.

Pentru ridicarea gradului de fertilizare se folosesc si ingrasaminte chimice.

 

Mranita se obtine din descompunerea avansata a gunoiului de grajd asezat in platforme late de 2-3 m si inalte de 1,5-2 m.

Dupa circa un an, se cerne si se obtine un material de calitate. Este bogata in elemente nutritive, este afanata, are culoarea neagra, deci se incalzeste usor. Greutatea unui m2 este de 0,6-0,8 t.

 

Turba este un component foarte bun pentru pregatirea amestecurilor, este afanata, libera de boli si daunatori, are capacitate mare de retinere a apei.

Turba rosie este acida si de aceea trebuie sa se corecteze reactia prin adaugarea de praf de var. Un m2 cantareste 0,4-0,6 t.

 

Pamantul de telina se obtine prin asezarea brazdelor inierbate, recoltate din terenuri intelenite, in platforme late de 2 m si inalte de 1,5 m.

Acestea se uda si se lasa sa fermenteze circa 6 luni, dupa care materialul astfel obtinut se cerne.

Un m2 cantareste 1,1 t.

Pamantul de telina este bine structurat si relativ bogat in elemente nutritive.

Poate fi inlocuit cu pamantul de gradina,care consta din stratul arabil din culturile legumicole prasitoare.

 

Nisipul se foloseste pentru a da permeabilitate amestecului.

Se recomanda folosirea unui nisip de rau, cu particolele cu diametrul de 0,8-1,0 mm.

Nu este bun nisipul de cariera, deoarece contine saruri nocive pentru plante.

Un m2 cantareste 1,5-1,6 t.

 

La stabilirea retetelor se tine seama de specie, de modul de folosire (pentru semanat sau pentru repicat) si de posibilitatile de procurare.

Pentru legumele solanacee se poate pregati un amestec format din doua parti mranita, o parte pamant de telina si jumatate de parte nisip, iar pentru legumele varzoase un amestec format din doua parti pamant de telina, o parte mranita si o jumatate de parte nisip.

Pentru confectionarea cuburilor nutritive se recomanda pregatirea unui substrat format din 40% turba, 30% mranita, 20% pamant de telina si 10% nisip.

Desigur, exista numeroase alte retete care se pot prepara in functie de componentele de care dispunem.

 

Pentru pregatirea substratului se folosesc roabe, targi, lopeti si greble. Lucrarea se executa manual si mecanizat.

 

In gospodarie, pregatirea substratului se face in mod obisnuit manual, pe platforme betonate sau pe o suprafata plana, bine batatorita si curatata in prealabil.

Mai intai se procedeaza la cernerea fiecarui component, folosind rame pe care se prind plase de sarma asezate oblic, cernerea facandu-se prin aruncarea cu lopata.

Apoi, componentele se masoara in volume (cu targa, roaba, caruta) si se asaza in straturi alternative, intr-o gramada conica.

Concomitent, se adauga si ingrasamintele chimice stabilite.

 

Omogenizarea se face prin lopatare si amestecarea cu grebla astfel: doi muncitori iau cu lopata din partea de jos a gramezii si fac alte doua gramezi alaturate.

Concomitent, alti doi muncitori amesteca permanent cu grebla componentele ce se asaza in cele doua gramezi. In final, se reface gramada initiala in vederea obtinerii unui substrat cat mai omogen.

 

Substratul preparat se depoziteaza ferit de umezeala in soproane si magazii sau, cel putin, acoperit cu folii de polietilena.

Inainte de a fi folosit, substratul trebuie neaparat dezinfectat.

Dezinfectia se realizeaza pe cale termica sau chimica, in functie de posibilitati si de gradul de infestare.

Dezinfectia se face asezand substrtul in straturi de 40-50 cm grosime, dupa care se dezinfecteaza cu aburi sau cu diferite substante chimice (formalina, sulfat de cupru, dazomet, basamid, nemagon etc.).

 

Introducerea substratului in diferitele spatii se face cu 3-4 zile inainte de semanat sau repicat pentru a se incalzi.

 

Pentru semanaturile dese care urmeaza sa se repice, substratul se asaza in grosime de 5-7 cm in sere si solarii si de 10 cm in spatiile incalzite cu gunoi de grajd.

Pentru semanaturile care nu se mai repica sau pentru repicat in strat grosimea este de 15-16 cm.

Substratul se foloseste si pentru umplerea ghivecelor de material plastic in care urmeaza sa se repice sau sa se semene.

 

Alegerea soiului – un factor important pentru o productie rentabila

    Cum faceti alegerea soiului pentru o productie rentabila

 

Soiul reprezinta un factor de baza al productiei de fructe, pomicultura devenind rentabila in masura in care se cultiva soiuri valoroase, care produc bine si asigura constant productii cu un inalt nivel calitativ, competitiv pe piata.

 

Un sortiment pomicol modern trebuie sa cuprinda un numar bine delimitat de specii si in cadrul lor de soiuri, corespunzatoare calitativ si din punct de vedere al capacitatii de productie si al destinatiei de valorificare a fructelor.

 

Soiurile care se vor planta trebuie sa fie bine adaptate conditiilor de clima si sol, specifice fiecarei zone de cultura, cu rezistenta sporita la boli si daunatori. Dintre obiectivele urmarite in ultimii ani de amelioratori in creare de noi soiuri, mentionam: pomi de vigoare mica sau mijlocie, cu coroana bine garnisita cu formatiuni fructifere scurte, cu intrare timpurie pe rod si productii mari constante an de an; obtinerea de fructe intens colorate, uniforme, cu calitati gustative si tehnologice corespunzatoare cerintelor pietii internationale, precum si ale industriei alimentare.

 

Sortimentul inmultit in Romania, admis pe lista Comisiei de Omologare cuprinde un numar total de 246 soiuri, din care, dupa cum urmeaza, se altoiesc pe specii: 26 la mar, 22 la par, 8 la gutui, 22 la prun, 19 la cais, 25 la piersic, 6 la nectarine, 22 la cires, 17 la visin, 11 la nuc, 7 la castan comestibil, 10 la migdal, 6 la alun, 6 la zmeur, 6 la coacaz negru, 5 la coacaz rosu, 8 la afin, 4 la mur, 4 la agris, 4 la soc si 8 la capsun.

 

Nu trebuie eludat faptul ca dintre acestea, mai mult de jumatate sunt soiuri autohtone, omologate ca urmare a cercetarilor efectuate in statiunile de cercetare si productie pomicola ale ICPP – Pitesti – Maracineni.

 

Astfel, la mar, in conveerul varietal s-au promovat soiurile noi: Romus 1, Romus 2, Romus 3 (cu coacere de vara), Pionier, Voinea (cu coacere de toamna) si Generos (cu coacere de iarna), soiuri care au o rezistenta sporita la boli si daunatori, necesitand un numar redus de tratamente cu pesticide (numai 6 – 8, fata de 14 – 16 la soiurile clasice).

 

La par, in ultimii ani s-au creat si inmultit in pepinierele statiunilor, cu prioritate soiurile autohtone: Triumf, Argessis, Carpica, Daciana, Untoasa de Geoagiu, Napoca, Republica.

Soiurile noi omologate la gutui: Aromate, Aurii si Moldovenesti, caracterizate prin productii ridicate de fructe (40 t/ha), se cer mai mult extinse in zonele propice de cultura.

 

Prunul, care detine 48% din patrimoniul pomicol, are conveerul cu precadere format din noile soiuri romanesti: Pitestean, Tuleu timpuriu, Silvia, Centenar, Carpatin, Minerva, Tita, Record, Valcean.

 

In ceea ce priveste caisul, se preconizeaza cresterea ponderii soiurilor extratimpurii, timpurii si foarte tarzii, sortimentul de baza fiind format exclusiv din soiurile romanesti, in mare majoritate create la Baneasa: Mamaia, Sulmona, Sirena, Sulina, Selena, Comandor, Litoral, Dacia, Favorit, Excelsior, Olimp, Tudor si Traian.

 

La piersic, pe langa soiurile straine (Springerest, Springold, Collins, Cardinal), s-au extins si cele romanesti (Triumf, Congres, Victoria, Splendid, Superba de toamna, Flacara), toate creatii ale Statiunii pomicole Baneasa.

 

Ca urmare a cererii la consum s-au inmultit in pepiniere si unele soiuri noi de nectarine, varianta fara puf a piersicilor, fructe deosebit de apreciate de consumatori.

 

La cires si visin, un loc important in sortiment il ocupa soiurile autofertile, foarte productive si cu fructe de calitate, atat cu epoca de coacere timpurie, cat si tarzie.

 

La cires, alaturi de soiurile straine cunoscute (Van, Stella, Rubin, Cerna si Boambe de Cotnari), soiuri ca Daria si Severin se fac din ce in ce mai cunoscute.

 

La visin, soiurile Nana, Ilva, Dropia, Tarina, Timpurii de Osoi, toate creatii romanesti, se extind din ce in ce mai mult in plantatiile particulare.

 

Un efort deosebit se face pentru extinderea selectiilor valoroase de nuc: Jupanesti, Bratia, Sibisel 44, Geoagiu 65, Argesan, Muscelean, particularii fiind deosebit de interesati de aceasta specie in anii din urma.

 

O atentie deosebita se acorda introducerii in cultura a unor soiuri noi de capsun (Aiko, Earlibelle, Benton, Premial, Coral), ca si de arbusti fructiferi (zmeur, coacaz negru si rosu, agris, afin, mur fara spini, soc, catina), fructele acestor specii fiind deosebit de valoroase din punct de vedere nutritiv.

 

Diversitatea mare a soiurilor in cadrul fiecarei specii pomicole creeaza posibilitatea unor conveere varietale pe perioade lungi de timp, fapt ce asigura un consum de fructe proaspete tot timpul anului.

 

Prin promovarea permanenta a unor soiuri din sortimentul mondial, mai productive, cu caracteristici organoleptice superioare si cu rezistenta sporita la factorii de stres, dar si cu adaptabilitate sporita la zonele de cultura ale tarii noastre, se imbunatateste substantial calitatea sortimentelor cultivate in Romania.

 

Profitam de aceasta cale de a invita pomicultorii particulari sa apeleze cu incredere la statiunile de cercetare pomicole, pentru procurarea de pomi, acestea oferind garantia autenticitatii si sanatatii materialului saditor, si, bineinteles, nu in ultimul rand, soiuri valoroase.

 

Plantarea pomilor

 

 

Cele mai bune rezultate privind prinderea si cresterea pomilor se obtin prin plantarea de toamna; procentul de prindere fiind in medie de 98-100%, fata de numai 85-90% la plantarea de primavara.

 

In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume dupa care se executa plantarea propriu-zisa.

 

Stabilirea locului de plantare a fiecarei specii es face in functie de zona climatica a tarii si tinand cont de natura si fertilitatea naturala a solului. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase.

 

Sunt excluse soiurile de mar din grupa Delicious rosu, Starkrimson etc., care nu dau rezultate.

 

La prun, se prevad soiurile Gras romanesc, Vinete romanesti, iar celelalte ca Agen, Stanley, P?che se planteaza numai la altitudini mai mici, pana la 500 m. Caisii, piersicii si migdalii nu reusesc deloc la altitudini mari.

 

In zona colinara si de campie reusesc toate speciile, daca li se completeaza necesarul de apa.

Atentie mare trebuie data naturii solului. Trebuie evitate solurile prea reci, argiloase, grele, cu exces de umiditate; in astfel de terenuri majoritatea speciilor pier repede (caisul, piersicul, ciresul, migdalul, unele soiuri de prun).

 

Numai gutuiul si parul altoit pe gutui sunt mai rezistente in solurile mai umede. Acolo unde este pericol de stagnare a apei toamna, se recomanda plantarea pe biloane sau pe mameloane artificiale, chiar si pentru speciile mai rezistente.

 

Alegerea portaltoilor trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar.

 

Ceilalti portaltoi se folosesc numai pentru soluri reavene ori cu posibilitati de irigare in sezoanele secetoase.

 

Stabilirea corecta a distantei dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare. La aceasta lucrare se tine seama si de portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.

 

De exemplu, soiul Jonathan altoit pe portaltoiul franc ori pe M11, M16, A2 formeaza coroane de 7-8 m inaltime si diametru, in timp ce altoit pe portaltoi de vigoare slaba – M27, M9, M26 – coroane ajunge numai la 3-4 m.

 

Aceeasi diferenta de crestere se observa la un soi de par altoit pe gutui fata de acelasi soi altoit pe portaltoi franc sau salbatic.

 

In orice caz, in plantatiile intensive, distanta intre randuri sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Se are in vedere faptul ca sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par.

 

Mai putin pretentiosi la lumina sunt: visinul, coacazul, zmeurul, care reusesc si la semiumbra.

Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi.

 

Terasarea, pe terenurile cu panta mai mare de 8%, este necesara construirea de terase continui ori individuale. Cele continui se fac paralele cu curba de nivel, corespunzator fiecarui rand de pomi.

 

Ele se fac putin inclinate in sensul pantei, efectuandu-se inainte de pichetarea terenului.

Acolo unde nu sunt posibilitati pentru astfel de terase, se pot efectua terase individuale, insa dupa efectuarea pichetajului.

 

In zonele umede, cu pericol de exces de umiditate, se efectueaza canale de coasta inclinate longitudinal la 3%, care sa evacueze apa in exces. Ele pot avea latimea la fund si adancimea de 0,3-0,5 m, consolidate prin inierbare si distantate la 24-50 m, in functie de panta terenului.

 

Drenajul pentru eliminarea excesului de apa de pe anumite portiuni se efectueaza drenuri folosind diferite materiale: fascine, tuburi de ceramica, tuburi de material plastic etc.

 

Pichetajul terenului consta in insemnarea pe teren a randurilor de pomi si a fiecarui pom in parte prin tarusi (picheti). Pe terenurile plane sau cu panta mica pana la 6%, pichetajul poate fi facut in dreptunghi ori in patrat, iar pe terenurile in panta este obligatoriu pichetajul in triunghi in vederea combaterii eroziunii.

 

Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pe terenurile nedesfundate si pe solurile mijlocii, dimensiunile gropilor sunt de 1x1x0,7 m, iar in solurile grele pot ajunge cu latura de 1,2-1,5 m si adancimea de 0,8 m.

 

Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali).

 

Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.

 

Datorita faptului ca prin sapatul gropilor dispare pichetul, care marcheaza tocmai locul pomului, se recomanda (mai ales pe pante) ca inainte de saparea gropii sa se marcheze fiecare pichet cu inca doi (de o parte si de alta) insa pe directia randului, folosind o scandura de “repichetaj” cu o crestatura la mijloc si cu doua la capete.

 

Aceata lucrare usureaza mult gasirea locului exact unde trebuie asezat pomul in momentul plantarii. Pe pante mari si neregulate, saparea gropilor se face concomitent cu efectuarea teraselor individuale.

 

Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai feril sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.

 

Pentru plantare, se face o alegere riguroasa a materialului saditor. Se vor planta numai pomi bine dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente.

 

Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea. De asemenea nu sunt indicati pentru plantare pomii cu rani provocate de grindina, mai cu seama caisi, piersici, ciresi, visini etc., deoarece acestia vor suferi de gomoza (scurgeri de clei) chiar de la inceput si vor pieri prematur.

 

Fasonarea radacinilor si mocirlirea lor este o a doua conditie de reusita la plantare.

Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale.

 

Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi. Dupa fasonare se inmoaie pana la colet intr-o pasta facuta dintr-un amestec de balega proaspata de vite cornute mari, pamant si apa in parti egale. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini.

 

Ingrasarea la plantare este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.

 

Stabilirea corecta a adancimii de plantare este de importanta capitala. Pentru aceasta se foloseste scandura de repichetaj, asezandu-se intre cei doi picheti care strajuiesc groapa, se trage pamantul amestecat cu ingrasamintele respective, creandu-se in mijlocul gropii un mic musuroi pe care se asaza radacinile pomului, astfel incat coletul sa fie deasupra marginii superioare a scandurii.

 

Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini. Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile.

 

Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta.

Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.

Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-2 galeti de apa.

 

Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, “se asaza” revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.

 

Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi.

Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii. Coroana sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; acest lucru urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie.

 

Protejarea trunchiului fiecarui pom este ultima lucrare care trebuie facuta inainte de caderea zapezii impotriva iepurilor si caprioarelor. In acest scop, in jurul trunchiului se leaga tulpini de floarea soarelui, sau coceni de porumb, stuf, hartie groasa de saci ori folie perforata din material plastic.

 

Din invataturile emeritului professor , doctor ,  Nicolae Cepoiu

 Taierile de toamna din livada

 

La sfarsitul toamnei, cand pomii au intrat in repaus vegetativ, bunii gospodari incep pregatirile pentru o noua recolta de fructe, efectuand in livezi diferite lucrari agrotehnice, de sezon, cum sunt: fertilizarea solului, irigarea pentru aprovizionarea solului cu apa, aplicarea tratamentelor impotriva bolilor si daunatorilor, taierea de rodire a pomilor etc.

 

Dintre toate aceste verigi tehnologice, taierile de rodire sunt cele mai pretentioase, intrucat ele trebuie sa se execute diferentiat, in functie de particularitatile de crestere si de rodire a soiurilor, de varsta si vigoarea pomilor.

 

Daca nu se respecta aceste norme, atunci exista riscul ca, dupa taiere, pomii sa ramana cu foarte mult rod si sa fie antrenati intr-o fructificare periodica sau incarcatura de rod sa fie multe prea mica, iar productia obtinuta sa nu satisfaca sub aspect economic.

 

Dupa stabilirea momentului optim de taiere (octombrie-martie), pomicultorul va analiza starea generala a plantatiei, insistand mai mult pe cunoasterea soiurilor, sub aspectul ramificatiei si fructificarii, a caracteristicilor si ponderii ramurilor de rod in obtinerea noii recolte, a semischeletului si a vetrelor de rod, precum si a ramurilor anuale si a lacomelor din interiorul coroanei.

 

Pentru reinnoirea cunostintelor, facem precizarea ca soiurile de mar sunt grupate in: soiuri standard care fructifica in special pe nuieluse si mladite, si soiuri spur care rodesc pe tepuse.

 

In unii ani, soiurile standard au tendinta de a se supraincarca numai cu tepuse.

In faza rodirii incipiente si in timpul recoltelor mari, toate soiurile de mar formeaza pinteni si smicele apreciate ca ramuri de rod in devenire.

In timpul fructificarii, soiurile standard formeaza un semischelet lung si subtire, care se degarniseste relativ usor, comparativ cu soiurile spur care prezinta un schelet scurt, viguros si cu o durata mai mare de viata.

 

Prin taierile de rodire (de productie) aplicate marului si parului se urmareste refacerea si pastrarea echilibrului intre nivelul cresterii anuale si marimea recoltei de frunte prin: eliminarea semischeletului lung si subtire, lipsit de ramuri roditoare, simplificarea si regenerarea vetrelor de rod si repartizarea simetrica a ramurilor de rod in coroana pomului.

 

La pomii tineri se fac taieri putine, care constau in rarirea ramurilor de rod, la distanta de 8-20 cm, in functie de vigoarea lor.

 

La pomii maturi, linia de taiere se stabileste in functie de nivelul cresterii anuale si cantitatea de rod.

 

Cand pomii prezinta o incarcatura normala de muguri de rod si cresteri de peste 30 cm lungime, taierile constau in: reducerea semischeletului la 5-6 tepuse sau 2-3 nuieluse , eliminarea ramurilor de rod epuizate, rarirea si scurtarea ramurilor vegetative lungi, pentru garnisirea lor cu ramuri de rod, scurtarea cu 1/3-1/2 din lungime a nuieluselor si mladitelor, pentru eliminarea rodului suplimentar si suprimarea ramurilor verticale.

 

La soiurile spur prin taieri se reduce semischeletul deasupra unui pinten sau smicele, se scurteaza cu 1/3 ramura de prelungire a sarpantelor, pentru stimularea formarii altor tepuse viguroase si se regenereaza vetrele de rod prin taieri efectuate deasupra unui pinten.

 

Cand pomii au foarte mult rod si cresterile anuale sunt mai mici de 20 cm lungime, sunt necesare taieri mai severe.

Prin taiere se inlatura o mare parte din semischeletul pomului, care in timpul rodirii s-a amplificat si s-a incarcat cu foarte multi muguri de rod.

 

Semischeletul garnisit si cu ramurile de rod dispuse etajat (ex. la soiul James Grieve) se taie in cepi, iar vetrele de rod se regenereaza. La soiurile de mar Winter Banana, NJR 64 si Prima, ca si la soiul de mar Untoasa Giffard, taierile sunt sumare, deoarece fructificarea pomilor se realizeaza in exclusivitate pe ramurile lungi terminale.

Orice scurtare a acestor ramuri ar conduce la pierdei mari de recolta.

 

Cand pomii sunt lipsiti de muguri roditori, taierile se executa mai sumar sau mai profund, in functie de lungimea cresterilor anuale periferice.

Daca pomii prezinta cresteri mici, sub 20 cm lungime, se reduce mai mult axul semischeletului si din numarul ramificatiilor laterale, formatiile imbatranite, simple si complexe se regenereaza, iar semischeletul cu o pozitie defectuoasa in coroana se suprima.

 

La soiurile de par Untoasa Hardy si Untoasa Bosc, se elimina o mare parte din semischeletul degarnisit, in curs de uscare si se regenereaza formatiile complexe si imbatranite.

Cand pomii se afla in pragul declinului si uscarea coroanei avanseaza de la periferie spre ax, se incepe mai intai cu reductia scheletului si regenerarea semischeletului si apoi se continua cu taierile de rodire propriu-zise.

 

Prof. dr. Nicolae Cepoiu

 …... lupta cu birocratia romaneasca :

Desi trebuie o caramida de dosare, zeci de  drumuri la APIA, la primărie  si la alte usi de omorit  zile de muncă ,iata cum puteți lua subvenția la motorină în 2016?

 

Fermierii care vor să primească subvenția la motorină anul viitor trebuie să depună la centrele județene APIA cererile de acord prealabil pentru finanțare aferente anului 2016 până la finalul lunii decembrie 2015.

Potrivit art. 4 din HG 1174/2014, beneficiarii schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură sunt:

a) producătorii agricoli, PFA, ÎI și ÎF constituite potrivit OUG 44/2008, cu modificările și completările ulterioare, înregistrați în Registrul agricol, Registrul fermelor, Registrul plantațiilor viticole, alte evidențe funciare, care exploatează terenuri agricole, individual sau în forme de asociere, în scopul obținerii producției agricole;

 

  1. b) producătorii agricoli, PFA, ÎI și ÎF constituite potrivit OUG 44/2008 și/sau persoane juridice, grupuri sau organizații de producători recunoscute, înregistrați în Registrul național al exploatațiilor și care dețin, cresc sau exploatează animale, individual sau în forme de asociere;

c) organizațiile și federațiile de îmbunătățiri funciare înscrise în Registrul național al organizațiilor de îmbunătățiri funciare și ANIF;

d) organismele/organizațiile de cercetare, respectiv universitățile, institutele și stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de finanțare.

Persoanele fizice pot primi subvenția la motorină dacă în 60 de zile lucrătoare de la data primirii notificării privind acordul prealabil, dar nu mai târziu de data depunerii primei cereri trimestriale, se autorizează ca persoană PFA sau ÎI.

APIA precizează că acordul prealabil pentru finanțare se emite de către centrele APIA județene în cel mult 20 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii de acord.

 Ce documente trebuie să depuneți la APIA?

 

Potrivit APIA, odată cu cererea de acord prealabil, fermierii trebuie să depună și următoarele documente:

a) copii ale documentelor de identitate și de înregistrare;

b) adeverință eliberată de Primarie cu suprafețele agricole aflate în exploatare, inclusiv pentru spații protejate/cu efectivele de animale/păsări/familii de albine/viermi de mătase;

d) adeverință eliberată de Oficiul Național al Viei și al Produselor Vitivinicole pentru suprafețele cu vie;

e) situația suprafețelor și a structurii estimative a culturilor pentru care solicită ajutorul de stat și/sau producția de ciuperci estimată;

f) copia documentului care atestă înregistrarea/autorizarea sanitară veterinară pentru porci/ păsări/familii de albine/viermi de mătase;

g) situația privind calculul efectivului rulat/mediu estimat anual, în funcție de specie, întocmită de beneficiar;

h) dovada că solicitantul nu figurează ca debitor la organizațiile și federațiile de îmbunătățiri funciare, precum și la ANIF, furnizorul de apă și de electricitate;

i) copie de pe contractul de irigații/furnizare a apei;

j) cantitățile de motorină pentru care se solicită ajutorul de stat sub formă de rambursare pentru sectorul îmbunătățiri funciare;

k) angajamentul solicitantului persoană fizică cu privire la autorizarea ca PFA sau ÎI, conform modelului anexa 5 din OMADR 1727/2015.

 

Subvenție și pentru fermierii care lucrează cu utilaje închiriate

 

Producătorii agricoli care lucrează cu utilaje agricole închiriate pot primi ajutorul de stat la motorină cu o anumită condiție: „Fermierul care lucrează pământul cu utilaje agricole închiriate va beneficia de ajutorul de stat la motorină dacă documentele sau facturile cu care a achiziționat combustibilul sunt pe numele societății comerciale pe care o deține, a întreprinderii familiale, a întreprinderii individuale etc.. Concret, centralizatorul lunar cu facturi trebuie să demonstreze că acea cantitate de motorină a fost folosită în ferma respectivă pentru lucrările agricole. Dacă aceste facturi sunt pe numele proprietarului utilajelor agricole, fermierul care le-a închiriat nu poate beneficia de acest ajutor de stat. Centralizatorul cu facturi se atașează la cererea de plată care se depune trimestrial”, spune Constantin Negrea, directorul APIA Gorj.

Valoarea subvenției pentru motorină pe 2016 va fi egală cu diferența dintre rata accizei standard prevăzută în coloana 3 din Anexa nr.1 de la Titlul VIII din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal și rata accizei reduse prevăzute la alin. (2). Valoarea accizei la motorină pe 2016 va fi comunicată de Ministerul Finanțelor în perioada imediat următoare, precizezaă APIA.

Pentru 2015, subvenția este de 1,79 lei/litrul de motorină.

 

Cantitatea totală pe care un fermier o poate primi, în funcție de suprafața agricolă utilizată, numărul de animale, tipul de cultură, se împarte pe trimestre, astfel: trim. I – 10% din cantitatea totală anuală; trim. II – 35%; trim. III – 40%; trim. IV – 15%.

 

Prezentam schematic un model constructiv pentru o ferma de ovine care poate caza patru sute de oi fie si din rasa turcana

 

La proiectarea acestei ferme s-a tinut cont de o noua conceptie moderna care prevede un consum uman de munca cât mai mic, confort sporit pentru oi si o eficienta a muncii ridicata, cu respectarea normelor de crestere si de confort la ovine în Uniunea Europeana.

Acest tip de proiect poate fi adaptat atât pentru oile de rasa turcana (mai rezistente la frig si care au nevoie de aer curat), cât si pentru oile tigaie si Merinos. Deosebirea este aceea ca adapostul oilor turcane cu miei are o deschidere în partea din fata (spre aleea de furajare), pe când grajdul pentru oile mame tigaie si, mai ales, Merinos trebuie sa fie mai bine izolate, de aceea peretele dinspre aleea de furajare se închide în sezonul rece cu panouri din lemn (OSB cu izolatie) si jgheaburile de furajare de muta spre peretele de lânga padoc.

Elemente constructiv-functionale

Accesul în ferma se face pe un drum betonat în legatura cu reteaua rutiera publica, iar în ferma sunt prevazute drumuri si platforme carosabile.

Ferma, care are o suprafata de 6912 mp (64 x 108 m), este prevazuta cu doua adaposturi: unul pentru 400 oi mame cu miei cu dimensiunile de 9,70 x 72,30 si o suprafata construita de 701 mp. De asemenea, se amenajeaza si un spatiu cu dimensiunile de 6,30 m x 72,30 m si o suprafata construita de 455 mp ce cuprinde un compartiment pentru 16 berbeci adulti, unul pentru 8 miori si altul pentru o suta capete tineret femel de reproductie, precum si maternitatea si o sala de muls. Tinând cont ca ovinele de rasa turcana necesita mai mult spatiu de miscare, pentru ambele adaposturi s-au prevazut si padocuri. Peretele longitudinal de-a lungul aleii de furajare, al ambelor adaposturi, este liber spre aleea de furajare. În caz de vreme rea (temperaturi scazute, vânt etc.) partea din fata se poate închide cu baloti de paie, folie de polietilena sau cu prelate înfasurate

pe un sul.

Ambele adaposturi amplasate fata în fata îsi asigura reciproc protectie împotriva vânturilor, iar furajele sunt administrate pe aleea exterioara, situata între cele doua constructii.

  • Asternutul se asigura permanent cu paie uscate nemucegaite, revenind 0,3-0,4

kg/zi/mp.

Acesta se dezinfecteaza saptamânal cu var praf 0,8-1 kg/mp sau superfosfat de var 100 g/mp, dupa care se acopera cu un strat nou de paie. Prin aceasta actiune se reduce riscul de aparitie a pododermatitelor.Evacuarea asternutului (gunoiului) se realizeaza dupa iesirea oilor la pasune, folosind un tractor cu încarcator frontal. În acest sens, din boxe se scot hranitorile si se demonteaza adapatorile.

Pentru evacuarea purinului si a apelor de spalare, pardoseala boxelor va avea pante de 0,5% spre sifoanele de suprafata carosabile, dispuse câte unul în fiecare boxa.

Printr-o canalizare subterana, apele uzate sunt conduse în fose exterioare, de unde sunt transportate la platforma de gunoi sau pe câmp prin vidanjare.

  • Adapatorile cu nivel constant (câte doua bucati în fiecare boxa pentru oi, câte una în

boxele pentru tineret si berbeci si câte una doua boxe, în maternitate) se leaga la

conductele de apa prin racorduri flexibile si trebuie sa culiseze pe verticala (25- 75 cm), odata cu cresterea înaltimii asternutului.

  • Instalatia electrica de iluminat din adapost trebuie sa asigure un nivel minim de iluminare de 1,2 W/mp (câte 9 becuri de 100 W în fiecare adapost si câte 2 becuri de 100 W în fiecare maternitate).
  • Usile si ferestrele se executa din lemn. Ferestrele cu geam dublu (1,50 x 0,60 m) sunt rabatabile (prinse cu balamale la partea inferioara), vor fi prevazute cu dispozitive pentru reglarea deschiderii si se monteaza la circa 1,80 m de la pardoseala, în adapost, si la circa 1,20 m, în maternitate.
  • Acoperisurile (fara pod) sunt realizate numai din tabla ondulata sau tigla fixata pe lateti, fara izolatie termica. La coama acoperisurilor se lasa o fanta de 20 cm pentru aerisire naturala.

Compartimentarea în timpul stabulatiei si a fatarilor

La începutul stabulatiei, oile gestante stau în adapost în doua turme de câte 200 oi mame. Imediat dupa fatare, oile sunt aduse în maternitate unde stau 3-5 zile, oile cu un miel, si 5-7 zile, cele cu doi miei. Apoi, din maternitate acestea se muta în saivan în boxe comune cu o capacitate medie de 50 oi cu miei.

La o saptamâna de la începerea fatarilor, prin rarirea oilor gestante, se creeaza spatiul care permite formarea unor boxe comune. Astfel, la un capat al saivanului facem o boxa prin ridicarea unui perete cu trei hranitori universale (de 2,9 m fiecare) asezate coliniar de la perete spre gardul aleii de furajare. La început se recomanda amplasarea unei boxe pentru oi cu miei gemeni si o alta pentru cele cu miei simpli.

Treptat, odata cu fatarea oilor, spatiul redimensionat permite construirea altor boxe, astfel ca la sfârsitul fatarilor în primul saivan vor fi opt compartimente comune cu câte

50 oi mame fiecare.

Între doua boxe de oi cu miei, de o parte si de alta a jgheabului de furajare, folosind doua gratare se amenajeaza doua mielare cu latimea de 1,4 m fiecare, unde au acces numai mieii, tot timpul, pentru a consuma otava si amestec de concentrate specific vârstei.

În maternitate, dupa întarcarea mieilor, prin demontarea peretilor despartitori dintre boxele individuale de fatare, se creeaza o boxa comuna pentru mieii întarcati.

Acest model de proiect asigura o buna supraveghere a efectivelor de oi cu miei,confort sporit prin accesul oilor cu mieii în padoc pe timp favorabil, patrunderea în permanenta a mieilor sugari în mielar la fân si concentrate si realizarea unui spor mediu zilnic al mieilor la limita superioara (250-270 g/zi).

Maternitatea pentru oile mame

Printre crescatorii de ovine circula conceptia ca oile turcana pot fata sub cerul liber sau în soproane, dar, cu regret, am vazut ca în iernile foarte reci, cu temperaturi sub -5ºC, pierderile la miei au fost foarte mari (15-30%) în primele cinci zile dupa fatare.

Experienta acumulata mi-a întarit convingerea ca în perioadele reci si oile turcana trebuie întretinute în maternitate, imediat dupa fatare, timp de 3-7 zile, iar dupa aceea se pot muta împreuna cu mieii în adaposturi semideschise pe trei pereti.

Pentru o oaie mama cu un miel, prin proiect se asigura o suprafata de 1,45 mp (norma 1,4 mp) din care 1,25 mp pentru oaie si 0,2 mp pentru mielul în mielare, iar frontul de furajare este de 30 cm la oile mame, 60 cm la berbeci si 20 cm la tineretul ovin.

 

FARA Managementul Bunăstarii  la animale  nu există productivitate

 

 

Această abordare ne arată pur şi simplu că bunăstarea animală este o componentă a unui set de condiţii necesare pentru a obţine productivitatea animală. Ea nu are un merit sau o valoare economică în sine.În acest fel, punem întrebarea: „Are bunăstarea animalelor de fermă o valoare economică independentă care trebuie recunoscută?” Acest aspect este foarte important, deoarece nu trebuie luată nici o măsură, nu trebuie folosită nici o resursă sau nu trebuie făcută nici o cheltuială economică pentru a obţine bunăstarea deplină a animalelor dacă nu se poate obţine un plus de valoare economică din aceasta.

Valoarea utilă a animalului – condiţie a bunăstării?

 

Rolul unui animal ca resursă nu implică faptul că acesta are doar o valoare utilă. În economia resurselor naturale, obiectele primesc ceea ce numim „valoare non-utilă”. De exemplu, oamenii contribuie financiar, în mod voluntar, la cauze cu care nu au nici un contact direct şi de pe urma cărora nu vor avea nimic de câştigat în mod util, cum ar fi salvarea balenelor albastre, conservarea unei anumite lucrări de artă sau protejarea unui monument istoric.

Singura utilitate câştigată de pe urma acestor acţiuni o reprezintă faptul că ştie că acele obiecte sau animale protejate încă există. Ei atribuie ceea ce numim „valoare existenţială” şi aceasta este o valoare economică autentică comparabilă cu cea utilă, datorită consimţirii oamenilor de a plăti pentru aceasta.Observăm că anumite resurse utilizate în activitatea productivă pot avea şi o altă valoarea în afară de cea utilă.

Cea mai bună analogie utilizată pentru a demonstra raţionamentul anterior este aceea a resursei de muncă, esenţială în activitatea economică. În timp ce valoarea muncitorilor (câştigul) este puternic legată de productivitatea lor economică, societatea îi apreciază pe membrii săi nu doar pentru contribuţia lor la rezultatele economice.

Oamenii au o valoare utilă ca forţă de muncă, dar bunăstarea lor este un element important în evaluarea societăţii din care face parte, evidenţiată prin reglementările de protecţie a muncitorilor, sistemele de asigurări sociale, îngrijirea bătrânilor, infirmilor etc., toate acestea nefiind legate de valoarea utilă a oamenilor. În acest caz, resursele pot fi evaluate după criterii care nu sunt legate de productivitatea lor.

 

În mod similar, nu este cu nimic ieşit din comun ca animalelor de fermă să le fie ataşată o valoare economică, suplimentară şi independentă de productivitatea lor tehnică, productivă.

 

Valoarea pe care un individ sau o societate o atribuie bunăstării animalelor pe care le foloseşte nici nu derivă din conceptul de „valoare intrinsecă”. Este pur şi simplu reflecţia reacţiei umane naturale, a satisfacţiei, a asigurării şi a confortului derivate din faptul că o fiinţă simţitoare (animalul) este tratată într-un mod corespunzător.

Originea acestor simţăminte se poate afla în valorile etice sau culturale, în preferinţele sau sensibilităţile indivizilor sau probabil chiar în neînţelegerile sau iluziile lor, dar ele sunt expresii ale unei valori economice.

În producţia animală, economia ridică problema cum anume este condiţionată valoarea utilă a animalelor, derivată din productivitatea lor, de către valoarea non-utilă, pozitivă sau negativă, datorată percepţiei de cât de bine se simt animalele în timpul producţiei.

 

ATRIBUIREA VALORII ECONOMICE

Există trei sensuri de atribuire a unei valori economice bunăstării animalelor.

În primul rând, logica economică contrazice ideea că animalele au o „valoarea intrinsecă”. Valoarea nu este o caracteristică înnăscută şi invariabilă a cuiva, precum greutatea moleculară sau valenţa, ci este o construcţie distinct umană, ceva atribuit de către om, iar în absenţa acestuia nu are o nici o semnificaţie.

În al doilea rând, mărimea valorii atribuite unui obiect depinde de circumstanţă şi de un set întreg de factori umani, deci bunăstarea animală poate fi importantă pentru anumiţi indivizi sau grupuri din societate, însă fără relevanţă pentru alţii.

În al treilea rând, dacă ceva este recunoscut ca având o valoare pentru indivizi, grupuri de indivizi sau societate ca întreg, atunci într-o economie de piaţă există o bază clară conceptuală pentru atribuirea unui „preţ” acelei valori, care să-i reflecte magnitudinea comparativ cu alte obiecte. Acest lucru reprezintă baza intervenţiei guvernamentale prin subvenţie şi cadrul politic pentru legiferarea subvenţionării.

 

Managementul producției la caprele de lapte  

 

 

Producția de lapte la capră este condiționată de fiecare dintre factorii tehnologici utilizați în întreținerea și exploatarea acestei specii zootehnice. Un bun control și un management eficient al proceselor tehnologice în fermă asigură rentabilitatea activității de creștere a rumegătoarelor mici.

Hrănirea este cel mai important factor care condiționează (50-90%) producția de lapte la capră, având o influență imediată asupra cantității și calității laptelui.

Lactația reprezintă perioada cu cele mai mari cerințe nutritive în ciclul productiv al caprei. Deși odată cu debutul lactației capacitatea de ingestie crește treptat, caprele nu pot, în majoritatea cazurilor, să consume suficiente nutrețuri pentru a face față cerințelor fiziologice de energie în primele săptămâni de lactație și sunt obligate să utilizeze rezervele corporale de grăsime. Pentru necesarul de proteină și de substanțe minerale, rezervele corporale sunt foarte mici și deci furajele ingerate trebuie să le conțină la nivelul necesarului. La sfârșitul gestației, dar mai ales la începutul lactației, echilibrarea balanței energetice se face prin metabolizarea grăsimii interne (conține 39MJ/kg) cu o eficiență de 70-75%.

Așadar, refacerea rezervelor organismului în perioada de repaus mamar, care se suprapune cu ultimele 2-3 luni de gestație, este o condiție esențială pentru obținerea, în faza ascendentă a lactației, a unei producții de lapte la nivelul potențialului lactogen. Atenție la supraalimentație în această perioadă, pentru ca animalele să nu se îngrașe, evitând apariția cetonemiei de gestație cu 2-3 săptămâni înainte de fătare.

Adăparea influențează preponderent producția de lapte, apa fiind principalul component al acestuia. Caprele care au apă la discreție dau o producție de lapte cu 5-10% mai mare decât în cazul adăpatului de două ori pe zi la surse de apă de suprafață. Apa trebuie să fie curată, la temperatura de 10-20oC, salubră, asigurată din surse verificate, nepoluate.

Diminuarea consumului de apă (temperatura prea ridicată sau prea scăzută a apei, gust respingător, adăparea la intervale mari) determină reducerea consumului voluntar de hrană și a producției de lapte. Capra are nevoie în medie de 3 litri de apă pentru fiecare kg de substanță uscată ingerată, revenind în stabulație 7-10 l/zi, iar la pășune, 3-6 litri/zi, în funcție de producția de lapte.

Durata lactației este un factor major al producției totale de lapte și, în mod special, al producției de lapte marfă. Durata lactației este puternic condiționată de rasă, individ, nivel de selecție, de nivelul de furajare, de vârstă, și de sistemul de reproducție.

La capre durata lactației este de 7-10 luni, depinzând mai mult de posibilitățile de furajare decât de rasă. Biologic este posibil ca lactația să fie prelungită până la 6-7 săptămâni înainte de fătare, dar, după montă producția de lapte scade progresiv și trebuie acordat suficient timp pentru refacerea țesutului glandular secretor.

Durata fazei de alăptare variază în limite foarte largi în funcție de sistemul de înțărcare adoptat. În primele 3-4 săptămâni, caprele bine pregătite pentru lactație produc mai mult lapte decât poate suge un ied, iar după această vârstă, prin consumul suplimentar de furaje oferite iezilor, frecvența alăptărilor scade. La o lună după fătare, la capre se practică mulsul unei jumătăți a glandei mamare. Prin înțărcarea iezilor după prima lună de viață sau prin practicarea unui muls pe zi, chiar în perioada de alăptare, se mărește producția de lapte marfă și cantitatea totală și se prelungește durata lactației.

 

La caprele cu producții mari de lapte și care au un sigur ied, o perioadă lungă de alăptare are influență negativă asupra producției de lapte. Din contră, la femelele cu doi sau mai mulți produși, durata de alăptare influențează pozitiv producția de lapte, deoarece aceștia sug mai des și pot consuma tot laptele produs de glanda mamară.

 

Vigoarea și dezvoltarea corporală a produșilor condiționează sever cantitatea de lapte supt. Potențialul genetic al iedului de a consuma laptele (exprimat prin vigoare și dezvoltare corporală) are o influență asupra producției de lapte chiar mai mare decât potențialul genetic al caprei de al produce. Iezii viguroși și bine dezvoltați consumă de 4-5 ori mai mult lapte decât cei slab dezvoltați.

Sistemul de muls. Mulsul manual se poate face mai complet, comparativ cu cel mecanic. Efectul benefic al mulsului manual este mai evident imediat după înțărcarea iezilor, când se obține o cantitate de lapte mai mare cu 10-30% și cu un procent de grăsime de mai ridicat. Mulsul manual este o activitate de uzură, care necesită un mare consum de energie. Aceste considerente și necesitatea obținerii unui lapte mai igienic au impus totuși mulsul mecanic.

Durata mulsului individual este strâns corelată cu modul în care are loc ejecția laptelui. Caprele care alăptează au reflexul de ejecție, dar odată cu trecerea de la supt la muls, mai ales la mulsul mecanic, acet reflex se reduce și se reinstalează treptat în următoarele săptămâni. Așa se explică de ce după înțărcarea iezilor producția de lapte scade cu circa 30%, după care revine la normal.

Ejecția laptelui este controlată neurohormonal. Impulsurile nervoase provocate de mâinile mulgătorului sau de paharele colectoare pornesc de la nivelul glandei mamare și ajung în partea posterioară a hipofizei care eliberează în circulația sanguină hormonul ocitocină. Acest hormon ajunge odată cu sângele atât la mușchii netezi din canalele galactofore, în prima fază (30 secunde), cât și la nivelul celulelor mioepiteliale ce înconjoară alveolele glandulare (reflexul de ejecție), în faza următoare (până la 90 secunde) provocând contracția acestora.

Factorii stresanți ce apar pe parcursul mulsului induc eliberarea adrenalinei după circa 60-90 secunde de muls. Această vasoconstricție a vaselor de sânge produce o reducere a cantității de sânge, dar și de ocitocină, permițând relaxarea mușchilor netezi și a fibrelor mioepiteliale și, ca urmare, retragerea laptelui în cisterna și în alveolele glandulare ale ugerului.

Durata mulsului la capre este de 1-5 minute, în funcție de producția de lapte și de sistemul de muls.

Intervalul între mulsori influențează producția zilnică, cantitatea totală și calitatea laptelui. Secreția maximă de lapte se realizează în primele 12 ore după mulgere, perioadă în care glanda mamară se umple cu lapte și presiunea intramamară inhibă sinteza și secreția laptelui. Aplicând numai o mulsoare zilnică, producția de lapte se reduce cu 35-60% iar lactația se scurtează.

Sporul de producție obținut prin aplicarea unei mulsori în plus trebuie să compenseze valoric efortul depus pentru a justifica economic această acțiune. Creșterea volumului glandei mamare, pentru a efectua numai 1-2 mulsori pe zi, a devenit un obiectiv prioritar în selecție, atât la oi, cât și la capre.

 

RESPECTAREA PROGRAMULUI ZILNIC

 

Odihna este absolut necesară pentru a permite animalelor rumegarea furajelor ingerate și pentru refacerea forțelor organismului. Rumegătoarele mici, dacă au masă verde la discreție, nu pășunează mai mult de opt ori pe zi. Deranjarea de la odihnă și în timpul odihnei, necesară pentru rumegare, influențează negativ producția de lapte.

Respectarea programului zilnic conduce la formarea unor reflexe condiționate care favorizează sinteza laptelui. Respectarea acestui program este strâns legată de gradul de calificare al lucrătorilor direcți, de atitudinea pe care o au aceștia față de animale, de interesul și corectitudinea cu care le furajează și le îngrijesc. Factorul om nemijlocit (cioban), competent și conștient, corect în respectarea programului zilnic, interesat și cu afecțiune față de animale, constituie forța motrică a producției de lapte și, în multe cazuri, cel mai important factor în variația acesteia.

Stresul provocat de atacul câinilor, de bătaie și de zgomote puternice, schimbarea radicală a programului zilnic sau a mulgătorilor, drumurile lungi și obositoare etc. pot diminua producția zilnică de lapte cu 10-30%.

 

Reguli de aur pentru îngrăşarea porcilor

  1. Dacă aveţi mustrări de conştiinţă in ce priveste calitatea lucrarilor nu părăsiţi niciodată boxa…).

 

  1. La fiecare trecere prin boxă luaţi cu dumneavoastră spray-ul colorat şi calendarul.

 

  1. Faceţi-vă timp, în mod special, pentru sortarea şi controlarea purceilor nou sosiţi şi reglarea temperaturii din boxa lor. Niciodată nu este permis ca purceilor să le fie frig!

 

  1. Spaţiul minim din boxe nu trebuie să fie niciodată mai mic de 0,75 m² pentru pe porc.

 

  1. Folosirea boxei pentru purceii bolnavi, denumită şi „boxa de însănătoşire” pentru porcii separaţi prematur, reduce numărul mortalităţilor.

 

  1. Puneţi mare valoare pe componentele furajere de înaltă calitate (CCM, cereale, furaje cumpărate).

 

  1. Fixaţi o zi pe săptămână în care să executaţi consecvent lucrări de rutină (poate în fiecare sâmbătă, de dimineaţă): deschiderea canalului pentru evacuarea bălegarului; curăţarea sistemului de furajare lichidă (spălare, adăugare de acid); calendarul boxei: controlaţi înregistrările şi notiţele; aruncaţi o privire în silozul CCM (reglaţi freza şi controlaţi calitatea nutreţului însilozat); pregătiţi planul de vânzare, de cumpărare şi de furajare pentru săptămâna următoare; controlaţi şi curăţaţi termostatele şi ventilatoarele; controlaţi prin sondaj instalaţia de adăpare.

 

Important! Faceţi proba la sistemul de alarmă: deconectaţi-l de la circuitul de curent; acumulatorul utilajului trebuie să acţioneze sirena cel puţin trei minute.

 

  1. Jgheaburile murdare duc la dispariţia poftei de mâncare. Deoarece nu este posibilă curăţarea jgheaburilor înainte de fiecare hrănire, ar fi mai bine să rezolvaţi această problemă prin detalii constructive sau prin înlocuirea sistemelor de furajare.

 

  1. Lanţurile de infecţie se separă fără a face compromisuri, iar purceii nou aduşi nu se aşează niciodată împreună cu cei vechi (boxă – intrări – ieşiri sau fermă – intrări – ieşiri).

 

  1. Controlaţi porcii în timpul furajării, cel puţin o dată pe zi. Noi recomandăm două verificări zilnice: prima dată înainte de furajare şi a doua oară după furajare. Porcii care se află în faza iniţială de îmbolnăvire, se recunosc din timp, deoarece ei sunt înlăturaţi mai repede şi părăsesc mai devreme locul de hrănire.

 

  1. Fiecare porc mort reprezintă o pierdere în plus. De aceea, constataţi toate cauzele care duc la pierderi şi luaţi măsuri.

 

  1. Evaluaţi datele din fiecare grupă sacrificată: spor mediu zilnic, porci morţi, consum furajer, cotă de carne slabă, greutate la tăiere.

 

  1. Înainte de vânzarea porcilor pentru sacrificare, comandaţi purcei pentru boxele care urmează să fie eliberate. Sunt suficiente trei, până la patru zile, pentru curăţare şi dezinfectare. Boxele lăsate libere costă prea mulţi bani etc

 

 

Alternanta de rodire a pomilor    

 

 

 

Prin alternanta sau periodicitate de rodire se intelege succesiunea unui an cu recolta abudenta cu altul fara rod sau cu o productie foarte mica.

Alternanta se datoreaza faptului ca pomul nu reuseste sa diferentieze muguri de rod in fiecare an sau nu dispune de substantele de rezerva necesare pentru a asigura dezvoltarea acestor muguri pana la inflorit si legatul fructelor. Se intalnesc cazuri, relativ rare, cand dupa o recolta abundenta, nesustinuta cu o agrotehnica adecvata, pomii sunt atat de epuizati incat nu formeaza muguri de rod nici in anul urmator, asa incat urmeaza doi ani fara recolta.

In unii ani, pomii formează muguri de rod, dar pierd recolta de fructe din alte cauze:

  • degerarea mugurilor de rod;
  • distrugerea florilor de catre brume;
  • polenizarea insuficienta, datorita timpului nefavorabil (prea rece sau prea umed) care impiedica zborul albinelor,
  • caderea fiziologică masiva a fructelor,
  • atacul foate intens de boli si insecte, de grindina etc.

Aceasta pierdere accidentala de recolta nu trebuie confundata cu alternanta de rodire, dar are consecinte asupra acestui fenomen.

Principala cauza a alternantei de rodire este supraincarcarea pomilor cu fructe.

Alternanta de rodire poate aparea chiar la un agrofond foarte bun daca pomul are o

incarcatura excesiva de fructe.

Forme de manifestare.

Fenomenul alternantei de rodire se manifesta in diferite forme:

  • toti pomii unui soi rodesc excesiv intr-un an si nu fructifica deloc in anul urmator;
  • după 1-2 ani cu recolta abundenta urmeaza un an cu recolta mica;
  • in cadrul aceluasi soi si al aceleiasi parcele, unii pomi rodesc intr-un an, iar altii in anul urmator. Aceasta ultima forma de manifestare a alternantei de rodire este destul de frecventa. Plantatia da fructe in fiecare an, dar nu pe aceiasi pomi. Se ajunge la aceasta situatie datorita faptului ca unii pomi din plantatie, ramanand supraincarcati cu fructe, nu pot diferentia muguri de rod, in timp ce alti pomi, avand incarcatura optima, diferentiaza normal. De aceea, taierile de fructificare trebuie sa se aplice diferentiat, in functie de starea fiecarui pom si de incarcatura lui cu muguri de rod. Pomii plantati in goluri, fiind mai tineri, pot prezenta diferentieri sub raportul proportiei de muguri de rod formati, comparativ cu pomii in varsta din cadrul aceluiasi soi. Aceasta particularitate se are in vedere la aplicarea taierilor de fructificare.

Masuri agrotehnice pentru inlaturarea alternantei de rodire

Pomii au capacitatea de autoreglare a incarcaturii cu rod, atat prin cadere fiziologica, cat si prin limitarea greutatii medii a fructelor (daca numarul fructelor depaseste cu mult pe cel optim acestea raman subdezvoltate, deci de calitate mai slabă). De aceea este necesar sa se aiba in vedere si relatia cantitate-calitate.

Pomicultorul are posibilitatea ca prin normarea productiei si celelalte verigi agrotehnice, sa realizeze atat cantitatea, cat si calitatea optima.

In practica nu se poate realiza totdeauna o incarcatura optima de fructe, deoarece frecvent pomii produc sub potentialul lor biologic, datorita diferentierii slabe a mugurilor, conditiilor nefavorbile la inflorit si fecundat precum si altor cauze.

Cand pomii intra in alternanta de rodire ei pot fi readusi in anul urmator la o fructificare normala, in pricipal cu ajutorul taierilor, aplicate diferentiat. In anul cand pomii nu au muguri de rod se aplica o taiere moderata, pentru ca lastarii sa fie potrivit de numerosi si de vigurosi. In acest caz, ei vor forma muguri de rod aproape de nivelul optim. In practica, uneori se procedeaza invers: de teama ca pomii sa nu formeze lastari prea vigurosi, se taie putin. In acest caz, prin faptul ca se lasa multi muguri vegetativi, se va forma un numar mare de lastari, dar de vigoare slabă. Este stiut insa ca tocmai acesti lastari diferentiaza muguri in proportie mai ridicata. Deci in anul urmator se ajunge la supraincarcarea pomilor cu rod, dublata cu o nediferentiere a mugurilor (in lipsa normarii productiei).

In anul cand pomii nu au rod datorita nediferentierii mugurilor sau a degerarii lor totale (la migdal, cais, piersic) este contraindicata reducerea taliei pomilor si intinerirea puternica a semischeletului, deoarece se vor forma lastari prea vigurosi, care diferentiaza mugurii in proportie redusa; deci se intarzie restabilirea fructificarii normale.

Reducerea taliei pomilor, cu intinerirea semischeletului, trebuie sa se efectueze in anul cand pomul are multi muguri de rod, repartizati pe toata inaltimea coroanei. In acest caz, lastarii nu vor creste prea viguros, deoarece ei sunt concurati de fructe la primirea hranei.

Fenomenul alternantei de rodire este influentat si de perioadele de varsta ale pomilor.

Diferentierea agrotehnicii in functie de aceste perioade constituie un mijloc sigur de prevenire si combatere a alternantei de rodire, fenomen biologic cu largi implicatii sub raport tehnologic si economic.

 

Câteva noţiuni de organografie necesare pentru tăierea viţelor

Butucul de viţă de vie este format dintr-o parte subterană denumită sistem radicular, care include partea subterană a tulpinii (a fostului butaş) şi rădăcina propriu-zisă, cu multitudinea de rădăcini emise din această tulpină subterană, şi o parte la suprafaţa solului denumită sistem sau aparat aerian, care cuprinde tulpina propriu-zisă (organul cel mai dezvoltat) ce susţine întregul sistem aerian al butucului, compus din mai multe ramificaţii – denumite coarde. Deci, sistemul aerian este format din tulpină şi coarde, ambele trebuie cunoscute în vederea executării corecte a tăierilor (fig. 1).
fig 1Tulpina propriu-zisă este variabilă ca lungime. Astfel, în timp ce la viţele dirijate în forma joasă tulpina are o lungime redusă de numai 20-25 cm, la formele semiinalte aceasta ajunge la 0,60-0,80 m, iar la cele înalte, la 1,0-1,5 m. La formele joase ea se mai numeşte şi buturugă sau scaunul butucului, de la forma sa specifică şi funcţia de susţinere pe care o îndeplineşte.
Coardele reprezintă toate ramificaţiile lemnoase ale tulpinii de vârstă diferită, cu dimensiuni şi rol specific. Coardele se pot clasifica în următoarele categorii principale:
Coardele sau ramificaţiile multianuale (de 3-4 ani şi mai mult). Datorită vârstei, acestea sunt mai groase şi mai rigide decât celelalte şi servesc ca elemente de schelet. Ele mai poartă în general şi denumirea de braţe sau, în funcţie de dimensiuni, de cotoare (mai scurte şi mai groase) şi ciorchini (mai lungi şi mai subţiri) etc.
Coardele de 2 ani. Acestea sunt mai subţiri şi mai flexibile decât cele multianuale şi au rol de semischelet. Întrucât servesc, de obicei, la susţinerea coardelor purtătoare de rod, ele mai sunt cunoscute şi sub numele de punţi de rod.
Coardele de un an- Comparativ cu celelalte două categorii, acestea sunt cele mai lungi, mai subţiri şi mai elastice, fiind totodată cele mai importante pentru producţie. Ele pot fi inserate pe lemn de diferite vârste. Coardele de un an situate pe lemn (coarde) de 2 ani au capacitatea de a emite lăstari purtători de rod, purtând de aceea în mod curent denumirea de “coarde de rod”. Cele de pe lemn mai bătrân sunt, de regulă, nepurtătoare de rod şi poartă denumirea de “coarde lacome”. Ele se înlătură, de obicei, prin tăiere sau se utilizează la nevoie pentru refacerea elementelor de schelet ale butucului (braţele), prin tăiere în cepi de rezervă de 1-2 ochi. Prin aplicarea tăierilor la viţa de vie, coardele de un an se scurtează la diferite lungimi, exprimate în număr de ochi, rezultând următoarele elemente de producţie (fig. 2).
fig 2Coarda de rod propriu-zisă este o coarda situată totdeauna pe o altă coardă în vârstă de 2 ani (sau, cum i se mai spune în practică, pe lemn de 2 ani), ceea ce o face aptă pentru fructificare, scurtată, în funcţie de sistemul de tăiere aplicat, la 8-20 ochi. Între 8-10 ochi, coardele de rod sunt considerate scurte; între 10-15 ochi – mijlocii şi de cea 15-20 ochi – lungi. În practica curentă se folosesc coardele scurte şi mijlocii.
Cordiţa este un element de producţie specific ca şi coarda propriu-zisă, dar de o lungime mai mică decât aceasta, de numai 4-7 ochi. Acest element este intalnit adesea la formele de conducere semi-inalte şi înalte – cordon uni -si bilateral.
Călăraşul are aceeaşi lungime ca şi cordiţa (4-7 ochi), caracteristică este însă poziţia pe care o ocupă pe puntea de rod, fiind situat în spatele unei coarde. El se rezervă, mai ales când nu se poate asigura “încărcătura” (numărul de ochi şi coarde) butucului cu coarde de rod.
Cepii sunt cele mai scurte elemente lemnoase rezultate din tăierea coardelor de un an. Ei pot avea lungimea de la 1-4 ochi. După funcţia pe care o au de îndeplinit, pot fi de rod, de înlocuire şi de rezervă. Cepii de rod au o lungime de 3-4 ochi, se obţin tot prin scurtarea coardelor de rod şi se întâlnesc la sistemul de tăiere scurt (în special de la Teremia). Cepii de înlocuire sunt de 2 ochi lungime şi servesc pentru asigurarea (înlocuirea) coardelor de rod în anul următor; se obţin prin scurtarea coardelor roditoare sau lacome. Cepii de rezervă servesc la refacerea periodică a elementelor de schelet ale, butucului; se folosesc mai mult la sistemele de tăiere mixtă şi la formele semiinalte şi înalte. Au o lungime de 1-2 ochi şi se formează de obicei dintr-o coardă lacomă sau roditoare situată cât mai aproape de baza butucului.
În unele regiuni, o coardă de rod aflată la extremitatea şi prelungirea unei punţi de roti degarnisite mai poartă şi denumirea de “bici”.
Coarda de rod propriu-zisă, cuplată cu un cep de înlocuire, ambele situate pe acelaşi suport (ax) de lemn de 2 ani, formează veriga de rod.
fig 3Elementele lemnoase la butucii conduşi în forma semiinalta şi înaltă sunt redate în figura 3.

Lucrări de tăiere la viţa de vie

Lucrările de tăiere aplicate viilor intrate pe rod (după anul al III-lea) sunt făcute în funcţie de vârstă, de vigoarea potenţialului de creştere şi fructificare a viţelor.
Controlul viabilităţii ochilor
Înainte de tăiere se face controlul viabilităţii ochilor, pentru a se constata pierderile de ochi din cauza gerului din cursul iernii sau prin clocire, în cazul întârzierii dezgropatului în primăvară. De asemenea, se analizează şi starea de sănătate a lemnului anual şi multianual.
Pentru controlul viabilităţii ochilor se recoltează probe de 20-30 coarde pentru fiecare soi sau parcelă, de la butucii situaţi pe diagonalele parcelei, care se ţin câteva zile la temperatura camerei. La coardele recoltate se secţionează ochii – transversal, cu lamă – începând cu cei de la bază. Ochii care în secţiune prezintă o coloraţie brun-negricioasă sunt afectaţi, iar cei de culoare verde sunt vii. Când procentul ochilor pieriţi depăşeşte 20% se aplică compensarea lor prin rezervarea pe fiecare butuc a unui număr mai mare de ochi, de obicei a încă o coardă sau două (ştiind că o coardă înseamnă cea 10-12 ochi). După calcularea şi rezervarea ochilor pieriţi se aplică tăierea de rodire.
Tăierea de rodire
Odată cu tăierea de rodire se rezervă pe fiecare butuc un număr de coarde de rod, de lungime normală (12-15 ochi) şi un număr egal de cepi de înlocuire, care să-i asigure butucului (în funcţie de vigoare, fertilitatea soiului şi solului etc.) o producţie normală şi de calitate corespunzătoare soiului.
După cum s-a mai spus, coardele de rod (roditoare) din ai căror ochi vor creşte lăstari cu struguri sunt acele coarde de un an care au crescut pe lemn (coarde) de doi ani, iar cepii sunt coarde de un an tăiate la 1-3 ochi care vor asigura coardele de rod în anul următor.
Un astfel de sistem de tăiere, cu coarde de rod şi cepi se numeşte mixt sau în verigi de rod; – prin veriga de rod înţelegându-se asociaţia dintre o coardă de rod şi un cep.
În unele zone ale ţării – ca Teremia, în Banat -, nisipurile Bihorului etc. se practică şi tăierea în cepi de rod (denumită şi tăiere scurtă), prin scurtarea coardelor de rod la 3-4 ochi.
Tehnica tăierii de rodire a viţelor cu tulpină (joasă) clasică
Această tăiere se execută primăvara devreme, imediat după dezgropat. Mai întâi se examinează vigoarea coardelor anuale (lungimea şi grosimea lor). Din acest punct de vedere, butucul poate fi: viguros, normal sau slab dezvoltat. Se consideră că butucul este viguros atunci când marea majoritate a coardelor anuale sunt mai lungi de 1,5 m şi mai groase de cea 10 mm, la mijloc (în diametru) ; de vigoare normală – când coardele sunt mai scurte (de cea 1,0-1,5 m) şi de cea 7-10 mm grosime în diametru şi slab dezvoltate când coardele anuale au lungimea sub 1 m şi grosimea, la mijlocul lor, sub 7 mm în diametru.
În vederea stabilirii numărului de coarde de rod ce se lasă la tăiere, se “stă de vorbă cu butucul”, adică se apreciază vigoarea coardelor anuale (aşa cum s-a arătat mai sus).
Când coardele de 1 an sunt, în marea lor majoritate, de vigoare normală înseamnă că butucul a fost corect tăiat şi încărcat anul trecut şi în acest caz se va lăsa acelaşi număr de coarde ca şi în anul trecut (3-4-5; rareori mai mult, în funcţie de vigoarea butucului şi fertilitatea solului). Când coardele de un an sunt prea viguroase înseamnă că butucul a fost slab încărcat anul trecut şi anul acesta se vor lăsa cu 2-3 coarde mai multe decât a avut anul trecut. Când butucul are coardele anuale scurte şi prea subţiri, înseamnă că anul trecut butucul a fost prea încărcat şi anul acesta se vor lăsa cu cel puţin 2-3 coarde mai puţin decat a avut anul trecut.
Lungimea coardelor de rod este în funcţie de vigoarea şi fertilitatea soiului şi solului. Astfel, la soiurile slab viguroase, ca: Perla de Csaba, Riesling italian, se vor lăsa coardele cu 8-12 ochi; la soiurile mijiociu-viguroase ca: Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Aligote, Cabernet Sauvignon etc. – 12-14 ochi pe coardă; la soiurile viguroase ca: Fetească albă. Băbească neagră, Coarnă neagră, Afuz-Ali etc. – 14-18 ochi pe coardă.
Practica executării tăierii presupune următoarele succesiuni de operaţii:
– Examinarea cu atenţie a fiecărui butuc şi, în funcţie de vigoarea coardelor anuale, stabilirea estimativă a coardelor de rod ce se vor rezerva;
– Alegerea coardelor de rod, scurtarea lor pe diafragmă (pe nod), la lungimea stabilită şi suprimarea celorlalte coarde inutile;
– Alegerea coardelor pornite din lemn multianual sau chiar de 2 ani şi scurtarea la cea 2 ochi, formând cepii de înlocuire; numărul lor va fi egal cu cel al coardelor de rod (el asigură coardele de rod pentru anul viitor);
– Finisarea tăierii prin îndepărtarea tuturor coardelor, cioturilor, corcanilor (braţelor), copililor etc. Care nu s-au reţinut la tăiere; scoarţa exfoliată (destrămată) se curăţa, iar rănile mari se badijonează cu “vopsea de ulei”.
La această tăiere, “în verigi de rod” (mixtă), cepii trebuie să aibă plasament central pe butuc şi, în general, inferior coardelor; iar coardele de rod propriu-zise, amplasate spre periferia butucului şi a cepilor, însă cât mai aproape de butuc şi de sol, ca să se poată îngropa uşor.
Tăierea de rodire a viilor afectate de ger
Când procentul de ochi pieriţi depăşeşte 20%, la tăiere se va lua în considerare acest lucru şi se va lăsa un număr mai mare de coarde pe butuc, proporţional cu pierderea (ţinând seama că o coardă echivalează cu cea 10-12 ochi) ; în cazul de mai sus – 2 coarde (a 10 ochi).
Dacă pierderile de ochi depăşesc 40- 50%, tăierea se va amâna şi se va efectua după intrarea în vegetaţie. În acest moment se conturează bine zonele distruse, care trebuie înlăturate prin operaţia de tăiere. Dacă părţile sănătoase rămase pe butuc nu asigură obţinerea unei producţii corespunzătoare, se vor administra îngrăşăminte azotoase, potasice şi fosfatice, concomitent cu executarea unui ciupit, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi la refacerea butucului ca elemente de vegetaţie sau chiar de rod pentru anul viitor.
Tăierea viilor afectate de îngheţuri târzii
Primăvara, organele cele mai sensibile la temperaturi scăzute sunt lăstarii abia porniţi în vegetaţie.
Dacă în această perioadă (sfârşit de aprilie – început de mai) survin temperaturi sub 0 C, lăstarii porniţi pot fi afectaţi parţial sau total. Şi în acest caz se apelează la operaţii în verde (ciupit) după 1-2 zile, când se constată precis organele sau părţile de organe care au fost distruse. Prin “tăieri” se îndepărtează numai porţiunile de lăstari distruse de brumă.
Din porţiunile rămase vor porni copiii care vor asigura coardele de rod pentru anul următor, putând compensa şi o parte din recolta de struguri. Totodată, de pe coarde mai pot porni în vegetaţie şi muguri secundari care, la unele soiuri (timpurii) dau şi lăstari fertili. Maturarea lemnului va fi stimulată prin aplicarea de îngrăşăminte azotoase, fosfatice şi potasice.
Tratarea viilor afectate de grindină
În funcţie de intensitatea daunelor şi faza de vegetaţie în care se găseşte viţa, se alege şi modul de tratare.
În primul rând se recomandă aplicarea imediată a tratamentului cu zeamă bordeleză sau alt produs pentru a preîntâmpina atacurile de mana. Ca şi în cazul îngheţurilor târzii, se aşteaptă câteva zile pentru a se putea distinge părţile afectate de grindină, după care se efectuează suprimarea părţilor distruse de pe butuc. Este necesar să se analizeze fiecare butuc în parte şi operaţiile aplicate să fie cele mai indicate de specificul soiului, de mărimea daunelor produse şi de posibilităţile ce există pentru stimularea creşterii şi coacerii lemnului nou.
Pentru forţarea creşterii lăstarilor şi pentru maturarea lor se vor administra îngrăşăminte minerale azotoase, iar spre toamnă îngrăşăminte fosfatice şi potasice (ca, de altfel, la toate aceste tăieri speciale).
Tăierea de regenerare
Se aplică butucilor bătrâni, debilitaţi, în vederea restabilirii pentru încă o perioadă scurtă de timp a capacităţii de vegetaţie şi rodire. Tăierea de regenerare poate fi parţială sau totală. Cea mai indicată este însă cea parţială. Ea constă în suprimarea, în primăvară, a tuturor ramificaţiilor de pe o jumătate, butucului. După ce s-au refăcut pe această parte elementele lemnoase (2-3 ani) se suprimă elementele lemnoase şi de pe cealaltă jumătate de butuc.
După tăierea de regenerare rămânând răni mari, se impune ca acestea să fie “unse” cu mocirlă formată din balegă proaspătă de vită şi pământ galben sau bandajate cu “vopsea de ulei”. De asemenea, pentru stimularea pornirii în vegetaţie a mugurilor dorminzi şi evitarea pătrunderii uscăturii în adâncimea butucului, se indică muşuroirea cu pământ reavăn bine mărunţit.
În timpul vegetaţiei se impune fertilizarea solului în special cu îngrăşăminte azotoase şi irigarea sau ud.

 

 

Tratamente de sezon în pomicultură

tratamente_la_pomiDupă căderea frunzelor ar fi trebuit să se facă următoarele trata-mente cheie în scopul diminuării bolilor şi dăunătorilor la măr, păr, vişin, cireş, cais şi piersic.
Pentru meri trebuiau făcute tratamente obligatoriii contra patoge-nilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru peri: tratament obligatoriu contra bolilor micotice şi bacte-riene, rapăn, foc bacterian, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
La cireş şi vişin: tratament obligatoriu contra patogenilor micotici
şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Cais şi piersic: tratament obligatoriu contra bolilor bacteriene şi mi-cotice, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.

Pentru iarnă-primăvară se fac următoarele tratamente

Spre finele repausului vegetativ, în condiţii meteorologice care per-mit lucrări în livadă, este necesară continuarea tratamentelor chim-ice sau efectuarea tratamentelor care nu s-au realizat până în prezent.Dacă tratamentele de iarnă sunt bine aplicate, ele sunt su-ficiente pentru combaterea ciupercii care produce ciuruirea micotică a frunzelor, nemaifiind necesare alte tratamente.
La măr, tratamentul al 2-lea se aplică în februarie sau martie, susţinut de tăierea ramurilor atacate de făinare, scopul lui fiind de a combate păduchele din San José, ouăle de afide, acarienii şi cotarii, precum şi de a distruge sporii de ciuperci fitopatogene;
La păr, tratamentul se face în martie pentru combaterea coccide-lor, afidelor şi acarienilor. Contra pătării cafenii a frunzelor şi fructelor şi rapănului ramurilor încă din toamnă, după căderea frunzelor, se aplică un tratament facultativ, de obicei cu produse cuprice, pe care dacă nu l-aţi efectuat până în prezent, acum este momentul să-l aplicaţi;
La prun,tratamentul se face în timpul repausului vegetativ pentru combaterea afidelor, acarienilor, coccidelor, cotarilor şi a sporilor de ciuperci, de regulă după tăierile de fructificaţie şi după îndepărtarea ramurilor uscate;
La cais şi piersic, tratamentul al 2-lea se aplică iarna, în ianuarie-februarie, pentru combaterea băşicării frunzelor, dacă anul trecut s-a manifestat puternic;
La cireş şi vişin,tratamentul 2 se realizează după tăierile de fruc-tificare şi înainte de dezmugurire, pentru combaterea păduchilor
ţestoşi, a ouălor de afide, păianjeni şi cotari, a formelor mobile de păianjeni şi a sporilor de ciuperci, în special pentru ciuruirea micotică a frunzelor de sâmburoase.

Tratamente de iarnă la pomi fructiferi

Combaterea formelor de rezistenţă peste iarnă a fitopatogenilor în plantaţiile de măr, păr, gutui şi prun se face prin:
ALCUPRAL 50 PU: 0,3 %; focul bacterian al rozaceelor, pătarea
cafenie a frunzelor şi fructelor;
SUPER CHAMP 250 SC: 0,3 %: monilioza, pătarea roşie a frun-zelor, ciuruirea frunzelor;
TOPSIN AL 70 PU: 0,6 %; rapăn, făinare, entomosporioza, pătarea
Combaterea formelor hibernante de dăunători, în plantaţii de măr
şi prun livezi de pomi (păduchele din San José, acarianul roşu al
pomilor, alţi dăunători):
APLAUDUS SUPER: 1,5%;
OL 40: 1,5% (22,5 l/ha);
OLEODIAZOL 3 L: 0,15% (15 l insecticid la 1000l apă);
US-1: 1,5% (30 l/ha)

Scopul acestor tratamente de iarnă

Tratamentele sunt aplicate, atât contra dăunătorilor, cât și pentru
combaterea bolilor, ciupercilor.
Contra dăunătorilor, folosim ulei horticol combinat cu insecticid care
acţionează prin intoxicarea şi asfixierea larvelor şi ouălor hibernante
ale acestora, cum ar fi păduchele din San Jose sau păianjenul roşu
comun al pomilor. Câteva produse de acest tip sunt: Confidor oil
sau Oleodiazol, dar personalul din magazinul fitosanitar vă poate
ajuta la alegerea unui produs similar.
Pentru combaterea infecțiilor cu ciuperci şi bacterii, se folosesc fun-gicide de contact pe baza de cupru: Champion, Funguran OH, etc.
Poate fi folosită şi zeamă bordeleză (piatră vânătă), o substanţă
tradiţională, fiind soluţia cea mai ieftină şi cea mai puţin toxică dintre
toate.

Sfaturi practice

• se efectuează la temperaturi de peste 5C
• respectaţi strict concentraţiile indicate pe ambalaj
• folosiţi echipament de protecţie (mască, ochelari)
• ţineţi animalele de casă departe de grădină când stropiţi
•respectaţi măsurile de igienă şi protecţia muncii afișate pe ambalaj
• alegeţi zile când nu este vânt puternic și probabilitatea de ploaie
este scăzută
• efectuaţi tratamentele după tunderea pomilor (nu prea are sens
să trataţi părţile care vor fi tăiate ulterior, este risipă de material)

Sfaturi pentru lucrări de tăiere a pomilor fructiferi

 

Pentru pomii fructiferi, tăierile în uscat trebuie să înceapă când nu mai sunt aşteptate geruri cumplite.
Desigur că nici un an nu este identic cu altul, dar statistic, începutul lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de tăiere în uscat, în livezile de pomi. Tăierile executate mai devreme pot slăbi rezistenţa la gerurile care mai pot surveni. Este stabilit că pomii care nu au fost supuşi tăierilor au rezistat mai uşor gerurilor decât cei care au suportat acţiuni de tăiere înaintea apariţiei acestor geruri. Acest fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, păr sau prun). Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent obţinute (Jonagold, Elstar) se dovedeşte de asemenea sensibil la ger.

Clasificarea tăierilor la pomi.
Tăierile pomilor se pot clasifica după mai multe criterii dar sunt acceptate două şi anume:
– După scopul urmărit
– După timpul de executare.
În funcţie de scopul urmărit, tăierile se împart în următoarele grupe:
– Tăiere de formare.
– Tăiere de rodire.
– Tăiere de întreţinere
– Tăierea de corectare.
– Tăierea de regenerare,
În funcţie de timpul de execuţie, tăierile se împart astfel:
– Tăierea în uscat.
– Tăierea în verde.

Tăierea de rodire
Această categorie de tăieri operează asupra ramurilor de rod şi de semischelet, cu scopul principal de a norma încărcătura de muguri de rod, asigurându-se astfel producţii mari, constante şi de bună calitate pe toată durata de exploatare a livezii.
Supraîncărcarea conduce la producţii mari dar de slabă calitate, coroanele se mutilează, pomii nu  diferenţiază  muguri  de  rod  pentru  anul următor şi se declanşează alternanţa de rodire. Asupra numărului de muguri micşti ce se lasă la măr şi păr s-au făcut numeroase cercetări.Se consideră că ramurile de rod propriu-zise trebuie să fie de 2-3 ori mai puţine decât cele vegetative, inclusiv pintenii şi smicelele. Mugurii micşti la măr şi păr trebuie să reprezinte 12-15% din totalul mugurilor sau 20-25%.La sâmburoase, normarea rodului este mai elastică adică se acceptă o încărcare mai mare la cireş, vişin, prun, cais, dar la piersic este obligatorie o normare foarte Pentru sămânţoase sunt necesare 50-60 frunze pentru un fruct, la sâmburoase doar 25-30.
Gradul de încărcare la măr, păr şi piersic trebuie să  fie  foarte  precis,  exprimat  în  ţepuşe  + nuieluşe sau pur şi simplu în muguri micşti, iar la piersic în ramuri mixte cu lungimea de 40-60cm. Obiectivele tăierilor de rodirediferă şi în funcţie de vârsta pomilor.La cei tineri, se urmăreşte formarea ramurilor de rod pentru a grăbi intrarea acestora pe rod. În acest sens, la toate speciile şi soiurile, dar mai ales la cele tardive, ramurile de garnisire se răresc iar cele păstrate se înclină sau se arcuiesc. Nu se vor păstra  muguri  de  rod  sau  fructe  la  vârful şarpantelor întrucât arcuirea acestora compromite formarea scheletului. Se menţionează că delimitarea precisă între elementele permanente şi cele nepermanente este absolut obligatorie. În caz contrar, coroanele se exploatează foarte greu.
La pomii pe rod obiectivul de bază este normarea încărcăturii prin scurtarea semischeletului inclusiv a vetrelor de rod şi apoi rărirea formaţiunilor de rod pe porţiunile păstrate. Prin scurtările  respective  se  reduce  substanţial numărul  de  muguri  micşti.  Bineînţeles  că, această normare este în funcţie de gradul de diferenţiere a mugurilor de rod în anul respectiv.
La pomii bătrâni, normarea rodului se face prin aceleaşi operaţiuni tehnice dar mai ales prin reducţie întrucât prin aceasta se stimulează creşterile vegetative care întineresc lemnul de rod.  Tăierea  de  rodire  este  diferenţiată  pe specii,  grupe  de  soiuri,  vârsta  pomilor, agrotehnica aplicată şi alţi factori. La soiurile şpur de măr şi păr, se scurtează semischeletul garnisit cu ţepuşe şi se simplifică vetrele de rod.La pomii cu coroane rare se păstrează creşterile noi care se scurtează pentru a se garnisi cu ţepuşe tinere, viitoare vetre cu putere mare de fructificare.
La soiurile standard de măr şi păr care au coroane  dese,  aglomerate,  se  luminează coroana şi se scurtează semischeletul cu 1/3 – 2/3 din lungimea acestuia, în funcţie de vigoare şi încărcătura cu muguri micşti. La gutui, se simplifică şi se reduce semischeletul garnisit cu măciulii iar după scurtare se răresc măciuliile la 10-15 cm, iar coarnele de melc se simplifică transformându-se în măciulii simple. La soiurile şpur de prun şi cais,se scurtează semischeletul tânăr la un număr optim de buchete de mai, iar ramurile îmbătrânite se suprimă s-au se scurtează  sever  înlocuindu-le  cu  altele  noi tinere. Soiurile standard, necesită numeroase răriri executate asupra semischeletului iar pe acesta se răresc ramurile epuizate şi se înlocuiesc cu creşteri noi. Ramurile de rod lungi se scurtează cu 1/3 – ½ din lungimea lor.
La cireş, se fac puţine tăieri de rodire întrucât coroanele sunt rare, ramurile de rod au longevitate  mare  iar  pomii  nu  sunt  afectaţi  de alternanţa de rodire. Soiurile de vişin pletoase au nevoie de mai multe tăieri pentru a combate acest fenomen nedorit.Se suprimă pletele lungi degarnisite şi se înlocuiesc cu creşteri noi, iar semischeletul des se răreşte. La piersic, normarea rodului se realizează prin suprimarea buchetelor de mai şi a ramurilor salbe, iar ramurile  mixte  se  răresc  la  20-25  cm.Se păstrează 80-150 ramuri mixte în coroana unui pom,  în  funcţie  de  vigoarea  pomilor  şi agrotehnica aplicată. Unii autori recomandă până la 200 ramuri mixte dar după părerea noastră acest lucru este exagerat. Ramurile mixte şi cele vegetative în plus se suprimă total sau se scurtează în cepi de 2 muguri în zonele degarnisite ale coroanei.
Tăierile care se aplică pomilor trebuie să fie diferenţiate,  tratând  fiecare  pom  şi  fiecare ramură din ansamblul coroanei separat. Astfel, la pomii care abia au intrat pe rod, la care ramurile de schelet cresc viguros, este nevoie ca, în cazul când acestea au creşteri anuale mai mari de 50-60 cm, să se scurteze prelungirile cu ¼ din lungimea lor, pentru a favoriza, pe de o parte, noi creşteri în vârful acestora şi a stimula, pe de altă parte, garnisirea ramurilor de schelet tinere cu ramuri roditoare.

Taierea pomilor fructiferiObiectivele tăierii:
●.Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile groase ce pornesc de pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
●Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante pentru îmbunătăţirea condiţiilor de hrană.
●Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului sau din alte cauze;
●Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea superioară a pomului pentru temperarea creşterii
şi unor tăieri de transfer pe semischelet ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de verticală) pentru a stimula creşterea în
partea inferioară a pomului;
●Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafonare a creşterii de vigoare slabă pentru a evita
formarea aşa numitelor “pălării” în special la coroanele aplatizate;
●Scurtarea  severă  a  semischeletului  îmbătrânit,  în  curs  de epuizare.
●Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă doar muguri vegetativi şi formaţiuni care
poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între mugurii vegetativi şi de rod; sau cca 5-6 muguri de rod pe fiecare cm2 din suprafaţa
secţiunii transversale a trunchiului.
●Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever, pe când pomii cu creşteri exagerate şi fără rod
nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab, urmând ca normarea producţiei să se facă anul următor.
Să nu uităm nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viaţă afectează pomul toată viţa lui (schelet) şi cele aplicate în timpul
rodirii afectează cel puţin trei ani de la efectuarea tăierii. La fel de importantă este menţinerea subordonării pe verticală a etajelor şi
a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel orizontal Unghiurile de inserţie (faţă de verticală) ne vor ajuta
menţinerea echilibrului între creştere şi fructificare. Cu cât creşte unghiul de la verticală spre orizontală, cu atât se reduce lungimea
creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de cca 45º, la care avem creşteri anuale şi producţie de fructe la un nivel
echilibrat. Cu cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale, se măreşte numărul de fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai multe fructe pentru a se înmulţi (modul natural de înmulţire în flora spontană), iar
dacă nu intervenim printăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.

Tăierea de formare a pomilor fructiferi
După plantare, în funcţie de forma de coroană pe care dorim  s-o  obţinem  se  fac  tăierile  pentru  formarea coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obţine în 3-4 ani de la plantare, prin diverse operaţii de modificare a poziţiei de creştere a ramurilor şi lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau suprimări  de  ramuri.După  ce  a  fost  formată  coroana pomilor, ea trebuie menţinută prin tăieri de întreţinere şi fructificare.

Tăierile anuale
Aceste tăieri sunt necesare deoarece trebuie redusă încărcătura excesivă cu muguri a pomilor fructiferi, atunci când este nevoie, pentru a se stabili mărimea ramurilor, pentru a se stabili alungirea şi întrepătrunderea lor. Se ştie că în coroanele dese, în care nu pătrunde destulă lumină, bolile şi dăunătorii se dezvoltă mult mai re-pede. La pomii care au coroana deasă, stropirile se fac mult mai greu existând şi riscul ca soluţia cu care se stropeşte să nu poată fi aplicată pe toate ramurile. Prin tăierile de întreţinere se urmăreşte echilibrarea vegetaţiei între bază şi vârf.

Tăierile de fructificare
Acestea sunt necesare pentru a menţine pomii într-un echilibru fiziologic timp mai îndelungat. La pomii fructiferi aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri floriferi în raport cu potenţialul acestor pomi.  O dată cu trecerea timpului, pomii fructiferi au creşteri vegetative slabe precum şi producţii scăzute. Pentru creşterea duratei de viaţă şi a potenţialului productiv se aplică la aceşti pomi tăierile de întinerire.

Tăierile de întinerire
Dau rezultate bune atunci când coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se întinereşte în majoritate. Se recomandă
ca tăierea pomilor fructiferi să se efectueze în perioadă de repaus. Tăierile se pot face şi primăvara târziu dar doar atunci când pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sănătoşi de cei atinşi de ger.

O coroană aerisită va duce la fructe egale
Merii, cireşii, perii şi prunele pot dezvolta crenguţe subţiri şi scurte pornite direct din ramurile de bază. În general, pe aceste crenguţe se formează adevăraţi ciorchini de flori şi, ulterior, fructe. În general acestea apar în cazul în care partea centrală a coroanei este prea umbrită, aspect ce va duce în final şi la deteriorarea formaţiunilor florale. Prin urmare, sunt indicate tăierile crengilor stufoase foarte înalte sau crescute răzleţ în lateral pentru a permite luminii şi soarelui să acceseze toate zonele pomului.

Ramurile neroditoare, adevăraţi paraziţi
Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor care rodesc. Prin urmare, este indicat să le tai încă din momentul în care acestea apar, deoarece se dezvoltă şi se întăresc foarte rapid. O altă soluţie ar fi altoirea acestora (în cazul în care sunt deja foarte mari). În general, cele mai productive crengi cresc orizontal sau într-un unghi de maxim 45 grade.

 

Cedarea Basarabiei – o rană deschisă

de Manuel StanescuIstoric militar

La 26 iunie 1940, ministrul României la Moscova, Gheorghe Davidescu, este primit de ministrul de Externe sovietic, Viaceslav Molotov, care îi remite nota ultimativă prin care U.R.S.S. cerea Basarabia şi nordul Bucovinei. La nota sovietică era anexată şi o hartă la scara 1: 800.000, pe care Molotov fixase, cu un creion roşu neascuţit, traseul noii frontiere.  Grosimea vârfului creionului acoperea, în teren, ţinutul Herţa.

Molotov a stabilit un termen de 24 de ore pentru răspunsul guvernului român. Pentru a pune şi mai multă presiune pe factorii de decizie de la Bucureşti, sovieticii au întrerupt constant comunicarea lui Davidescu către ministerul de Externe. În consecinţă, textul complet al comunicatului a parvenit abia la 6 dimineaţa, pe 27 iunie.

Vestea a căzut ca un trăsnet. Carol al II-lea notează în jurnal: „Această ştire m-a trăsnit ca o lovitură de măciucă şi m-a revoltat în cel mai înalt grad. Este un lucru aşa de oribil, încât nicio minte românească nu poate să-l conceapă”.

Este convocat Consiliul de Coroană pentru ora 12. De reţinut că acesta avea doar un rol consultativ. Sunt convocaţi consilierii regali, majoritatea oameni politici cu notorietate, care deţinuseră frâiele statului român în ultimele două decenii.

Primul ia cuvântul Nicolae Iorga, care solicită rezistenţa până la ultimul om. Majoritatea însă se raliază opiniei lui Constantin Argetoianu, care se pronunţase pentru primirea ultimatumului.

După-amiaza sunt primiţi la Palatul Regal reprezentanţii Germaniei şi Italiei. După două decenii de ostilitate, în care România tratase Germania cu o uluitoare lipsă de înţelegere asupra derulării evenimentelor,  Berlinul nu avea niciun motiv să sprijine România, în condiţiile în care îşi dăduse oricum acceptul pentru cedare. Germania avea nevoie de petrolul românesc şi de timp pentru a pregăti ea lovitura împotriva sovietelor. Italia, cum era de aşteptat, sprijină punctul de vedere german.  România e singură în faţa inamicului secular, Rusia.

La cererea de negocieri a României Molotov răspunde cu un nou ultimatum. Are loc un nou Consiliu de Coroană, la orele 21 în seara zilei de 27 iunie. Iorga perorează împotriva stării armatei (să ne amintim că el însuşi fusese şef de guvern?), dar se menţine pe poziţia rezistenţei. Dar votul e copleşitor pentru acceptarea condiţiilor sovietice: 19 pentru, 6 împotrivă şi unul expectativ.

Carol al II-lea, după ce şubrezise scena politică şi dinamitase democraţia, prin intrigi şi sciziuni de partide, după ce introdusese terorismul de stat în practica politică a vremii, îşi asumase prin actul de la 10 februarie 1938 întreaga autoritate şi responsabilitate pentru viitorul ţării. Cu toate astea, scrie plin de ipocrizie în jurnal: „Consiliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat […] Numele celor care au votat pentru rezistenţă merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti”. Curios cum nu s-a gândit să ordone rezistenţa, de vreme ce votul Consiliului era consultativ.

Ca într-o piesă de Caragiale, specifică acestei ţări „triste, pline de umor”, acelaşi monarh scrie în notiţele personale: „O zi a ruşinii naţionale. Restul nopţii, cu Duduia, am plâns amarnic.” Aşa s-a cedat Basarabia. Începutul sfârşitului pentru România Mare. Croită prin sânge şi suferinţă pe câmpul de luptă, pierdută de o clasă politică nevolnică…

Consecinţele dramatice ale retragerii Armatei din Basarabia şi nordul Bucovinei

 La 28 iunie 1940, orele 6 dimineaţa, Marele Stat Major român a emis Ordinul nr. 6006, adresat Grupului de Armate Est. Punctul 1 preciza, sec: „Guvernul a hotărât evacuarea Basarabiei şi ducerea rezistenţei pe Prut”. Dar nu exista niciun plan de evacuare, de vreme ce autorităţile nu luaseră niciodată în considerare o asemenea variantă!

Nu-i greu de înţeles impactul pe care l-a produs acest ordin. După luni de zile de declaraţii războinice, după elaborarea unor planuri de apărare, se decidea (în ultima clipă!) evacuarea, fără să existe nici măcar o schiţă în acest sens. În consecinţă, toate măsurile ordonate de Marele Stat Major s-au dovedit în contrast aproape total cu realitatea din teritoriu, retragerea îmbrăcând haina unei fugi dezordonate.

Pe teren trupele române s-au confruntat cu o situaţie dramatică, două elemente contribuind la haosul ce a urmat: lipsa totală de pregătire a operaţiei de evacuare şi comportamentul trupelor sovietice. Acestea au traversat frontiera în noaptea de 27/28 iunie, fără să aştepte răspunsul autorităţilor române, iar în cursul zilei următoare au fost ocupate oraşele Cernăuţi, Hotin, Bălţi, Chişinău, Cetatea Albă. Folosind cu predilecţie unităţi cu mare mobilitate (motorizate şi cavalerie), unităţi de desant aerian şi de diversiune infiltrate în spatele unităţilor române, trupele sovietice au atins Prutul şi Dunărea în ziua de 30 iunie, cu mult înainte de termenul convenit.

Atitudinea Armatei Roşii a fost provocatoare la adresa trupelor române. De regulă, după ce erau depăşite, detaşamentele române erau oprite, sub pretextul rechiziţiilor făcute în teritoriile cedate. Armele erau depuse de o parte a drumului, în timp ce personalul era poziţionat de cealaltă parte, separat trupa de ofiţeri. Uneori grupe de localnici, sub protecţia trupelor sovietice, jefuiau bunurile unităţii. Apoi marşul se relua, fără armament şi materiale. Nu de puţine ori întâlneau alt punct de control şi procedura se relua. Ofiţerii îndeosebi au fost insultaţi, epoleţii rupţi, bunurile confiscate. Documentele vorbesc de doi ofiţeri care s-au sinucis, neputând suporta umilinţa.

În rândul unităţilor sovietice se aflau numeroşi propagandişti, care exercitau permanente agresiuni psihologice asupra militarilor români. Aceştia îndemnau soldaţii să dezerteze şi eventual să se revolte împotriva ofiţerilor, fiind vizaţi îndeosebi militarii originari din Basarabia, în cazul acestora folosindu-se ameninţări cu represalii în cazul în care nu-şi părăseau unităţile. Efectul s-a văzut în evaluarea pierderilor, care sunt enorme pentru o armată care nu a tras un foc de armă: la 4 iulie, se consemnau (morţi, răniţi şi dispăruţi): 233 ofiţeri, 226 subofiţeri şi 48 629 trupă!

Nu de puţine ori, aceşti agitatori au fost ajutaţi de localnici, fie că vorbim de acţiuni spontane, fie de măsuri pregătite din timp: înlăturarea din localităţi a însemnelor româneşti şi înlocuirea cu cele sovietice, dezarmarea sau chiar molestarea unor militari, răspândirea de manifeste şi materiale cu conţinut comunist.

Într-un raport datat 7 iulie 1940, locotenent-colonelul Titus Şerb, comisar regulator de circulaţie la podul Albiţa, a lăsat posterităţii o imagine sugestivă a fugii: „În general am remarcat o stare de demoralizare, de oboseală şi nepăsare în rândul ofiţerilor. Ţinuta ofiţerilor, cât şi a trupei (rupţi, desculţi, murdari) dădea impresia unei armate înfrânte şi în curs de retragere, urmărită de inamic. Ofiţerii erau mai preocupaţi de siguranţa bagajelor personale  decât de cea a materialului. Pretutindeni vedeai căruţe cu bagajele ofiţerilor, care devansau coloanele şi încurcau astfel circulaţia”. Şi concluziona, spunând: „Corpul ofiţeresc nu a fost la înălţime nici din punct de vedere moral, nici din acela al pregătirii de război”.

Implicarea minorităţii evreieşti din Basarabia în manifestări ostile trupelor române se regăseşte în numeroase documente şi declaraţii ale martorilor oculari. Nu trebuie să absolutizăm: au existat numeroşi evrei care s-au retras cu trupele române. Pe de altă parte, implicarea evreilor în organizarea comitetelor revoluţionare şi în acţiuni spontane este o certitudine, iar sublinierea de către presa vremii a acestei ostilităţi au creat o vie emoţie în cadrul opiniei publice româneşti şi, din păcate, chiar mai mult decât atât, militari români fiind implicaţi, în sudul Bucovinei şi în Moldova, în agresiuni cu caracter antisemit, soldate cu victime. Cele mai grave  cazuri s-au înregistrat la Dorohoi şi Galaţi, existând mărturii care atestă inclusiv aruncarea acestora din trenuri aflate în mers. Consecinţele acestei stări de spirit vor fi dramtice în anii războiului.

Impactul cedării Basarabiei în societatea românească contemporană

Faptul că ne doare cedarea teritoriilor româneşti din Est şi astăzi se vede în modul în care o negăm. Nu noi suntem de vină, Uniunea Sovietică ne-a „răpit” teritoriile! Fuga dezordonată din Basarabia e văzută ca un destin implacabil, rezultatul unei conjuncturi internaţionale la care, nu-i aşa, nu ne putem opune.

Alţii adoptă o tactică mai puţin absurdă, fiind conştienţi că nu putem nega realitatea. Sugerează că a fost o tactică menită să menţină un stat. Nu contează că o cedare a dus la alta şi am pierdut o treime din teritoriu, pentru care luptaseră şi muriseră generaţii. Important era să avem un „stat”, cât de restrâns teritorial ar fi fost.

Dar „statul” ce reprezintă, până la urmă? O conducere centrală, o sumă de instituţii? Când „statul” încetează să reprezinte o naţiune, cum îl putem defini? Polonia a intrat în război pentru că a refuzat Germaniei o doleanţă destul de legitimă, legarea unui oraş german enclavizat de propia ţară. A luptat împotriva Germaniei şi Uniunii Sovietice pentru că polonezii au înţeles că un stat, o naţiune supravieţuieşte în minte şi suflet. O generaţie s-a jertfit cu bună ştiinţă, fiind conştientă că lupta şi sacrificiul ei va constitui temelie pentru un stat şi mai puternic. Polonezii au înţeles că o naţiune se formează dintr-o înlănţuire de generaţii, iar „statul” nu se menţine prin cedări şi lamentări, ci prin luptă şi jertfă.

România va avea viitorul asigurat ca stat şi ca naţiune când aceste noţiuni se vor regăsi în cât mai multe inimi. Nu prin jocurile politice sau geopolitice. Statul român trăieşte în noi, nu în instituţii găunoase.

Prin natura meseriei, nu judec nimic prin prezent. Având tendinţa de a analiza totul prin prisma unui timp istoric, care nu se suprapune doar peste contemporaneitate, nu ma interesează ce oferă prezentul în materie de geopolitică. E posibil ca într-o generaţie sau chiar mai puţin echilibru pe care îl vedem azi să-şi schimbe centrul de greutate.Îmi vin mereu în minte cuvintele lordului Palmerston: „Noi nu avem nici aliaţi eterni, nici duşmani externi. Numai interesele noastre sunt eterne”.

Pentru mine (şi sunt convins că, din fericire, pentru mulţi alţi români) Basarabia a fost, este şi va fi pământ românesc. Şi pentru el trebuie să luptăm, fiecare în felul lui. Trebuie să ne asumăm trecutul, aşa cum este. Să încetăm cu lamentările, cu scuza că noi nu putem face nimic şi că destinul nostru se decide, şi atunci şi acum, prin alte capitale.

Şi astăzi, zi de tragică aducere-aminte, spun din toată inima: BASARABIA – PĂMÂNT ROMÂNESC!

Teroarea sovietică din Basarabia şi Bucovina de Nord

Teroarea în masă a fost o componentă principală a politicii statului sovietic. Aceasta şi-a întins tentaculele spre spaţiul românesc din 1940, în primul rând odată cu ocuparea Basarabiei şi Bucovinei. Arestările şi maltratările populaţiei au început odată cu ocuparea totală a Basarabiei şi a nordului Bucovinei în urma unei operaţiunii militare de proporţii. Între 28 iunie 4 iulie 1940, în judeţele Cernăuţi, Bălţi, Chişinău şi Cetatea Albă au fost arestate 1.122 de persoane. Aceştia erau “foşti poliţişti, agenţi ai siguranţei şi ofiţeri ai armatei române”.

 

Arestăţi pentru crimele contrarevoluţionare
La 9 iulie 1940, Viaceslav Molotov, preşedintele guvernului sovietic, semna hotărârea “Cu privire la activitatea tribunalelor militare pe teritoriul Basarabiei şi al Bucovinei de nord”, conform căreia se înfiinţau tribunale militare cărora li se permitea examinarea dosarelor vizând Ťcrimele contrarevoluţionare şi banditismulť ale locuitorilor din aceste regiuni.
Asupra Basarabiei au fost extinse din iulie 1940 legile R.S.S. Ucrainene, astfel că toţi cei învinuiţi de Ťactivitate contrarevoluţionarăť aveau să fie închişi, tortuaţi, condamnaţi şi executaţi conform prevederilor Codului Penal al R.S.S.U., art. 58 (aliniatele 1-18). Drept rezultat, la finele anului 1940, în închisorile din Basarabia se aflau 2.624 de persoane, pentru ca în vara anului 1941 numărul deţinuţilor politici să ajungă la 3.951.
Concomitent, la 10 iulie 1940, Lavrenti Beria, Comisarul Afa­ce­rilor Interne al Uniunii Sovietice, cerea, într-un memoriu adresat lui Molotov, aprobarea formării, în cadrul trupelor NKVD desfăşurate în Basarabia şi nordul Bucovinei, a unui nou regiment al unui batalion cu un efectiv de 1.910 de NKVD-işti care să asigure “liniştea” în aceste teritorii.
Regimul bolşevic şi-a creat în Basarabia şi alte structuri speciale, menite să supravegheze şi să dirijeze sovietizarea provinciei. Astfel, la 7 mai 1941 a fost desemnat primul reprezentant al Moscovei în noua republică creată pe teritoriul dintre Prut şi Nistru -Republica Socialistă Sovietică Moldovenească în persoana lui S. Goglidze.
Fiindu-i încredinţat un mandat cu puteri nelimitate, S. Goglidze desfăşoară o activitate intensă în vederea descoperirii duşmanilor poporului”, primul pas era întocmirea de liste cu “duşmani” după care următoarul pas consta în arestarea şi deportarea acestora.
În nota expediată la 31 mai 1941 către C.C. al P.C.(b) al Uniunii Sovietice, personal lui Stalin, reprezentantul Moscovei menţiona că Ťrămăşiţele diferitelor partide şi organizaţii, cu sprijinul activ al serviciului românesc de spionaj, şi-au intensificat activitatea antisovieticăť, arătând în continuare că Ťbaza acestei activităţi o constituiau activul partidelor burgheze, moşierii, ofiţerii armatei albe”, precum şi marii comercianţi şi proprietarii de imobile, diverse elemente antisovietice.

În legătură cu aprecierea situaţiei reale” făcută de Goglidze, el informa conducerea că a dispus arestarea pesoanelor ce desfăşurau o activitate contrarevoluţionară” iar restul elementelor contrarevoluţionare” urmau să fie luate în evidenţă prin intermediul agenţilor secreţi.

Categorii sociale deportate
Tot în nota din mai 1941, Goglidze îl ruga pe I.V. Stalin să autorizeze Comisariatul securităţii statului “deportări în alte regiuni ale URSS a 5.000 de persoane  elemente contrarevoluţionare, împreună cu familiile lor”. A fost precizat şi contingentul celor ce urmau să fie deportaţi: activul partidelor politice  980 de persoane; moşieri  137; poliţişti şi jandarmi 440; ofiţeri ai armatei albe 285; ofiţeri ai fostei armate ţariste implicaţi în activităţi anti­sovietice 83; ofiţeri români implicaţi în activitate antisovietică 64; mari comercianţi 1948; proprietari 411; primari 652.

Abia către finele lunii mai 1941, Comisariatul securităţii statului avea pregătite dosarele necesare pentru arestarea şi deportarea categoriilor sus-menţionate.
Conducerea sovietică a reacţionat destul de operativ, deşi nu este cunoscut încă răspunsul oficial al Moscovei. Au fost repartizate pentru Chişinău şi Cernăuţi 1.315 şi respectiv 340 de vagoane pentru strămutarea celor deportaţi.
Demersul lui Goglidze a fost aprobat de Moscova, iar în noapte de 12 spre 13 iunie 1941 a fost realizată operaţiunea în urma căreia în Basarabia şi nordul Bucovinei au fost arestate 5.479 de persoane, iar 24.360 de persoane au fost deportate. Din cele 6 judeţe care rămaseseră în componenţa R.S.S. Moldovenească au fost arestate 4.517 persoane şi deportate 13.885.

Într-un memoriu întocmit la 15 noiembrie 1941 de autorităţile române, se menţiona unde au fost deportate aceste persoane, astfel: R.S.S. Kazahă -9.954 de persoane, R.A.S.S. Komi – 352, regiunea Krasnoiarsk – 470; regiunea Omsk -6.085 şi regiunea Novosibirsk  – 5.787. Toţi erau acuzaţi de troica NKVD şi deportaţi pe termene ce ajungeau la 20 de ani.

Deportările după 23 august 1944

Declanşarea războiului împotriva U.R.S.S. a stopat pentru o perioadă aceste fărădelegi, care însă au luat amploare după august 1944. Începând din mai 1945 este desemnat un Birou al Comitetului Central al P.C.(b) pentru Moldova, în frunte cu F. Buţov, care trebuia să se ocupe de restabilirea administraţiei sovietice şi de depistarea elementelor care aveau Ťspirit antisovieticť. În luna mai 1945 au fost elaborate liste de către agenţii de securitate care conţineau numele Ťchiaburilor, trădătorilor şi complicilor ocupanţilorť din toate ra­ioanele R.S.S. Moldoveneşti, care urmau să fie deportaţi. Au fost, tot­odată impuse măsuri drastice în ceea ce priveşte rechiziţiile forţate, colectivizarea, eliminarea unei categorii de ţărani, consideraţi Ťduşmani ai poporuluiť cărora li s-a confiscat averea, pământurile, ei fiind de cele mai multe ori deportaţi împreună cu întreaga famile în alte zone ale U.R.S.S.
Astfel, F. Buţov a solicitat aprobări pentru deportarea a 5.000 de familii Ťchiabureştiť. În anii următori procesul de sovietizare şi eliminare a celor care erau catalogaţi drept Ťelemente dăunătoare ť a continuat.

La 30 august 1947, Biroul CC al PC (b) al Moldovei, la indicaţia Moscovei, au adoptat hotărârea Cu privire la evidenţierea gospodăriilor chiabureşti în judeţele din R.S.S. Moldoveneşti şi impunerea lor. Această hotărâre oferea cadrul juridic pentru răfuiala cu ţăranii, fapt ce va duce şi la un nou val de deportări.
Conform informaţiilor deţinute de Ministerul Securităţii Statului al R.S.S. Moldoveneşti în anul 1948 urmau să fie deportate 40.505 per­soane, ceea ce reprezenta 2,19 % din populaţia republicii.
La 17 martie 1949, conducerea de partid a R.S.S.M. a făcut un demers la Moscova pentru a primi aprobarea Ť în vederea deportării din R.S.S.M. a chiaburilor complici ai ocupanţilor şi activiştilor de partid profasciste, în număr de 39.092 de persoaneť, menţionând în continuare şi motivele acestui demers.
Demersurile au continuat, astfel la 6 aprilie 1949, Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (b) al U.R.S.S. a adoptat hotărârea Cu privire la deportarea de pe teritoriul R.S.S.M. a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele de poliţie germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor legale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus.

Hotărârea prevedea deportarea a 11.280 de familii, însumând 40.850 de persoane. Aceştia erau deportaţi în regiunile Aktiubinsk din Kazahstanul de Sud şi Djambul ale R.S.S. Kazahă, în regiunea Altai, regiunile Kurgan, Tiumen, Tomsk.
Termenul desfăşurării operaţiunilor a fost fixat pentru zilele 6 – 7 iulie, între orele 2. 00 şi 20.00.
Dar acesta nu a însemnat sfârşitul politicii de deportări. După colaboraţionişti, membri ai partidelor politice, a sectanţilor, la 28 iunie 1949, după nouă ani de la actul din 28 iunie 1940, a fost adoptată Hotărârea secretă nr. 509 cu privire la deportarea din R.S.S. Moldovenească a familiilor de chiaburi, moşieri, marilor comercianţi. Astfel toate categoriile de “elemente duşmănoase” erau îndepărtate din Moldova şi trimise la mii de kilometri distanţă pentru a muri sau a trăi departe de propria ţară.
Totodată, au fost luate măsuri pentru confiscarea averilor celor deportaţi, care erau privaţi de dreptul de a-şi lua cu ei bunuri materiale. Au fost desemnaţi responsabili din partea organelor de securitate care urmau să vizeze şi să aplice hotărârile luate de conducerea de partid.

Astfel, valul deportărilor a contiunuat şi în anii următori, cifrele aproximative însumând circa 200.000 de persoane, mulţi dintre aceştia au murit în drum spre locurile unde au fost deportaţi, alţii au rămas să zacă în acele ţinuturi străine, urmaşii unora dintre ei nereuşind să revină în locurile de baştină nici până în prezent.
Un alt fenomen, pe care-l vom aborda într-o prezentare viitoare au fost plecările Ťvoluntareť, determinate de condiţiile Ť vitrege ť din R.S.S. Moldovenească, în momentul în care era susţinută colonizarea industriei cu elemente alogene, moldovenii fiind nevoiţi să ia calea pribegiei în ţinuturi îndepărtate cum era Kazahstanul sau în diferite zone ale Siberiei.

 

Rusia a recunoscut ocupaţia Basarabiei din 1940 

Rusia a recunoscut declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, care prevede şi ocupaţia din 1940, a afirmat joi preşedintele interimar moldovean, Mihai Ghimpu, comentând declaraţia Dumei ruse, care critică decretul său privind data de 28 iunie, relatează portalul Moldova Azi.

Important este că Federaţia Rusă a recunoscut independenţa Republicii Moldova, care prevede şi ocupaţia, iar 28 iunie vine în urma pactului Ribbentrop-Molotov, condamnat şi de premierul Federaţiei Ruse, a mai spus Ghimpu.

El s-a referit la faptul că în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova este stipulat că actualul teritoriu a fost ocupat la 28 iunie 1940.

Solicitat să comenteze dacă interdicţiile anunţate miercuri privind importul vinurilor moldoveneşti în Rusia ar constituit urmări ale decretului său, Ghimpu a spus că nu este pentru prima dată când Rusia înaintează pretenţii în acest sens. “Nu cred că Rusia va coborî de la o problemă atât de importantă, care ţine de soarta unui popor, la soarta unor roşii şi morcovi”, a spus el.

Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a emis la 24 iunie un decret prin care a declarat 28 iunie 1940 drept Zi a Ocupaţiei Sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist. Decretul îi cere Rusiei să-şi retragă de urgenţă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova.

Duma de Stat din Rusia a aprobat miercuri, în unanimitate, o declaraţie în care condamnă decizia preşedintelui interimar moldovean de instituire a Zilei Ocupaţiei Sovietice.

“Acesta nu este doar un act al unei campanii politice planificate împotriva relaţiilor ruso-moldovene, ci o tentativă directă de distorsionare a adevărului istoric, de modificare a istoriei lumii şi de justificare a politicii absurde a autorităţilor moldovene”, se arată în declaraţia Dumei de Stat.

Cum era urmărită elita militară a Basarabiei de poliția politică sovietică

Fosta elită militară din Basarabia îşi propunea, în perioada interbelică, să lupte împotriva comunismului, se arată în documentele încăpute pe mâna ruşilor în 1940, descoperite în arhivă.

Uniunea ofiţerilor basarabeni în rezervă din Basarabia era o organizaţie importantă în perioada interbelică. Îşi avea sediul în Chişinău, în clădirea în care a funcţionat, în perioada sovietică, hotelul „Moldova“ (astăzi, oficiul central al unei bănci comerciale). Despre aceasta aflăm dintr-un dosar din arhiva fostului KGB, păstrată  la Serviciul de Informaţii şi Securitate, la care am avut acces recent ca membru al Comisiei pentru studierea comunismului.

Democraţie supravegheată

Societatea românească interbelică era una în care democraţia era pe o pantă ascendentă. Asociaţiile profesionale erau considerate ca ceva normal, însă cele mai active erau urmărite cu atenţie de organele securităţii de stat din România. Şi asta pentru că atmosfera din Basarabia era destul de tensionată, dat fiind pretenţiile URSS asupra provinciei şi prezenţa în regiune a numeroşi agenţi din stânga Nistrului trimişi pentru a destabiliza situaţia. Atenţia sporită se explică şi prin faptul că multe organizaţii activau drept paravan al Partidului Comunist din România, interzis în 1924, după rebeliunea de la Tatarbunar.

Acte lăsate bolşevicilor

Atunci când Armata Roşie pune stăpânire pe Basarabia, la 28 iunie 1940, administraţia românească se retrage în grabă, astfel că o parte importantă din actele oficiale încap pe mâna bolşevicilor. Printre acestea sunt şi documente secrete ale Siguranţei, organul care se ocupa de protecţia intereselor României. Multe acte sunt traduse imediat în rusă de NKVD.

Este şi cazul documentelor ce se referă la  Uniunea ofiţerilor în rezervă din Chişinău, creată în 25 martie 1928, la zece ani după Unirea Basarabiei cu România. Activitatea organizaţiei prezintă un interes deosebit pentru poliţia politică sovietică întrucât era vorba de un grup social cu un rol aparte în societatea basarabeană interbelică, similar celui pe care îl avea, înainte de 1917, clubul nobilimii.

Au declarat război comunismului

Potrivit documentelor, în şedinţa din martie 1930, Uniunea ofiţerilor îşi propune să lupte împotriva comunismului şi declară oportună colaborarea cu Siguranţa în acest scop. Mai mult, foştii ofiţeri cer instituirea stării de asediu în provincie în legătură cu activizarea mişcării ilegale comuniste, susţinută insistent de peste Nistru. Printre scopurile Uniunii figura, conform programului de activitate, „întărirea unităţii spirituale dintre Basarabia şi întreaga ţară“, „stabilirea unei solidarităţi frăţeşti între ofiţerii basarabeni şi ofiţerii din alte provincii“, „propaganda cultural-naţională în Basarabia“.

Organizaţia avea şi obiective cu caracter social. Între altele, foştii ofiţeri ai armatei ruse şi ai armatei Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918) cereau pensii egale cu cele ale ofiţerilor Armatei Române. Ei îşi sprijineau demersul prin faptul că au contribuit, unii cu riscul vieţii, la Unirea Basarabiei cu România. Totodată, ofiţerii în rezervă se simţeau nedreptăţiţi de faptul că, prin reforma agrară din 1921, le fuseseră confiscate pământurile, fără să le fie achitate despăgubiri.

Îşi apărau drepturile sociale

Nimeni dintre membrii Uniunii ofiţerilor nu a avut de suferit în perioada interbelică, ceea ce este o dovadă a democraţiei promovate de Statul Român. Or, în state totalitare, precum Uniunea Sovietică, asemenea gesturi de critică la adresa autorităţilor ar fi fost interpretate drept antistatale, iar iniţiatorii ar fi fost condamnaţi la închisoare sau chiar executaţi. Totodată, trebuie subliniat faptul că aceste documente infirmă teza invocată des de către istoriografia şi propaganda sovietică potrivit căreia membrii elitei basarabene care au votat Unirea ar fi fost răsplătiţi fiecare cu câte 50 de hectare de pământ.

Din Uniunea ofiţerilor în rezervă au făcut parte personalităţi notorii ale Basarabiei, printre care Anton Crihan, membru marcant al Sfatului Ţării, deputat în Parlamentul României; Gherman Pântea, deputat în Sfatul Ţării, primar al Chişinăului; Ion Buzdugan, secretar al Sfatului Ţării, deputat de numeroase ori în Parlamentul României. Din fericire, majoritatea au reuşit să se refugieze peste Prut şi astfel au supravieţuit terorii bolşevice. Cei care au ales să rămână în Basarabia (Emanuel Cateli, Gheorghe Druţă) au avut o soartă tragică, fiind trimişi în închisorile sovietice.

Dispărut în drum spre Siberia

Gheorghe Druţă este unul din foştii ofiţeri basarabeni care nu s-a refugiat peste Prut la venirea ruşilor. Într-o notă scrisă de mână, din arhiva fostului KGB, datată cu 26 iulie 1940, figurează drept „agentul nostru”, adică sovietic. Nu ştim ce ar fi însemnat aceasta. Cert este însă că la 6 noiembrie 1940 Gheorghe Druţă este arestat, iar la 7 martie 1941 este condamnat la opt ani de GULAG. Istoricii presupun că a murit în drum spre Siberia.

 

Cum a fost întors cel de-Al Doilea Război Mondial către URSS


După atatea carti, studii si monografii despre Al Doilea Razboi Mondial, am putea trage concluzia pripita ca s-a epuizat domeniul de cercetare si ca putine surprize mai pot fi dezvaluite publicului privind ultima conflagratie mondiala. Cartea care face obiectul acestei recenzii (Leon Kilzer: CHURCHILL’s DECEPTION – The dark secret that distroyed Nazi Germany) demonstreaza contrariul, respectiv ca putem descoperi inca, aspecte nebanuite in muntii de documente scoase de la secret de catre cancelariile marilor puteri beligerante.

Manevrele lui Churchill
In general termenul de pastrare la secret practicat de cancelariile occidentale este de treizeci de ani de la data intocmirii documentelor respective. Unele tari au tinut secrete anumite documente chiar 35-40 de ani de la emiterea lor. De aceea a provocat curiozitatea istoricilor, scoaterea de la secret de catre britanici a unor documente strict secrete, pastrate de ei la Londra timp de o jumatate de secol de la emiterea lor. Cartea de fata este rezultatul studierii acestor documente pe care englezii le-au considerat jenante pentru ei: stenogramele dezbaterilor guvernului britanic sub conducerea lui Winston Churchill. Cartea descrie cu rigoare academica modul in care Churchill a reusit sa-l determine pe Hitler sa invadeze nu Anglia ci URSS-ul.

Jurnalistul Louis C. Kilzer, laureat al premiului Pullitzer, aduce la lumina tiparului documente britanice care demonstreaza documentar aceste manevre necunoscute pana acum si care-i pateaza memoria lui Churchill in ochii opiniei publice. Cartea descrie cum in calitate de prim-ministru, Churchill si-a convins ministrii din guvern sa respinga ofertele multiple propuse de generalii germani pentru oprirea razboiului prin asasinarea lui Hitler de catre nemti. Stenogramele sedintelor guvernului britanic redau modul cinic in care Churchill supune spre aprobarea guvernului sau respingerea propunerilor germane: “Hitler este doar un om care va deceda mai curand sau mai tarziu. Pentru Imperiul Britanic pericolul nu este Hitler, ci Germania. Noi trebuie sa-l convingem pe Hitler sa atace URSS-ul pentru ca acolo va fi sfarsitul lui, iar noi vom dezmembra Germania”.

Falsul Hess
Generalii germani erau decisi sa-l suprime pe Hitler in anul 1939 si 1940 cu conditia prealabila ca Anglia sa accepte in scris, neamestecul ei in razboiul civil care ar fi izbucnit intre germani  ca urmare a asasinarii dictatorului. Dupa ce i-a refuzat pe generalii germani, Churchill a avut surpriza sa primeasca o oferta uluitoare chiar de la Hitler: incheierea unui pact cu Anglia prin care Germania retroceda teritoriile cucerite de nemti in vestul Europei, in schimbul garantarii intereselor germane in rasaritul Europei subjugate de Hitler. Nici aceasta oferta germana n-a fost acceptata de Churchill care a notat insa dorinta obsesiva a lui Hitler de a incheia pacea cu Anglia. El a cultivat cu abilitate iluziile lui Hitler ca si Anglia doreste pacea (cu scopul initial de a castiga timp, pentru inarmarea englezilor). Ulterior, cand trupele germane cucerisera Franta si ajunsesera la Canalul Manecii, Churchill a lansat inselatoria menita sa-l opreasca pe Hitler: englezii l-au invitat pe adjunctul lui Hitler, Rudolf Hess, sa vina in Anglia la o asa zisa “conferinta de pace” la care nemtii sa negocieze cu Partidul Pacii din Marea Britanie invazia URSS.

Spionii lui Stalin din guvernul britanic (Philby, Blunt, Cairncross), au telegrafiat Moscovei continutul fiecarei intrevederi avute de Hess in Anglia, dupa celebrul sau zbor acolo la mansa unui avion special echipat cu rezervoare suplimentare de benzina, pentru acel voiaj ultra-secret. Pentru evitarea demascarii acestei manevre, Churchill va retine prizonier pe Hess in Anglia pe toata durata razboiului, iar la Tribunalul de la Nürenberg va fi adusa o sosie a lui Rudolf Hess care nu intamplator a refuzat timp de 28 de ani de inchisoare la Spandau, sa primeasca vizita vreunui membru al familiei sale. Mai apar si probe medicale aduse din arhive care atesta ca omul inchis la Spandau sub numele de Rudolf Hess, nu purta pe toracele sau urmele permanente lasate de o interventie chirurgicala din timpul primului razboi mondial. Acea cicatrice chirurgicala este inregistrata radiologic in dosarul medical al lui Hess, anterior plecarii sale in Anglia si nu poate justifica nimeni  absenta ei la detinutul nr. 7 de la Spandau.

Intrebari si raspunsuri
In final se pune o intrebare mai importanta decat identitatea prizonierului nr. 7 de la inchisoarea Spandau si anume: la ce a folosit inselatoria cu Hess? A salvat Anglia de la infrangere, deturnarea razboiului spre URSS?

- Da, dar a salvat-o de un dictator care nu urmarea infrangerea Angliei. Hitler a salvat Anglia tot atat cat Churchill, concluzioneaza autorul cartii.
– A progresat Imperiul Britanic de pe urma incapatanarii lui Churchill de a lupta contra Germaniei, asa cum sustinea Churchill ca era scopul razboiului? Nu, Imperiul Britanic s-a dezintegrat dupa razboi, iar Anglia a iesit slabita ca tara.

- A reusit Germania nazista sa stopeze extinderea comunismului in lume? Din nou, nu. A reusit exact contrariul, sa extinda comunismul de la Berlin pana la Pekin. Razboiul a transformat URSS-ul dintr-o putere europeana intr-o supraputere mondiala, care urmarea un scop pe care Hitler nu l-a avut: dobandirea hegemoniei universale. Este adevarat ca Churchill a oprit existenta unuia dintre cei mai rai conducatori care au existat. Problema este ca totusi l-a oprit prea tarziu, dupa ce genocidul fusese comis.
Si acum faptele concrete evidentiate de autor prin documente secrete de arhiva:
– dupa victoriile sale in vestul Europei, Hitler a hotarat sa se opreasca pe motivul declarat ca are nevoie de 100 de ani pentru consolidarea victoriilor;
– a propus in scris eliberarea tarilor cucerite de el in vestul Europei;
– a ordonat demobilizarea a 30 de divizii si tot ce a intreprins din septembrie 1939 pana in ajunul invadarii URSS la 22 iunie 1941 a fost facut cu scopul incheierii razboiului, nu al ducerii lui. Daca Anglia ar fi acceptat pacea, Hitler ar fi incheiat-o in conditii favorabile Imperiului Britanic. Documentele nu lasa dubii aici. in loc de asta, Anglia respinge oficial pacea, dar o accepta pe ascuns, si procedand astfel Anglia conduce la cel mai cumplit deznodamant din toate rezultantele posibile: da mana libera lui Hitler in estul Europei fara sa fi rezolvat nimic in vest.

Fara indoiala, o pace incheiata in vara anului 1940 ar fi avut un pret ridicat: Polonia ar fi incetat sa existe, Cehoslovacia ar fi ramas un protectorat german si multe din tarile nesovietice ale Europei rasaritene ar fi fost incluse in sfera de influenta germana cel putin la fel de strans controlate ca emisfera occidentala sub Doctrina Monroe. Evreii ar fi fost exclusi din Europa Centrala.

A meritat oprirea acestora prin sacrificiul suprem a 52 de milioane de oameni? Greu de raspuns afirmativ, in conditiile in care Europa care a rezultat din ruine, a gasit Polonia, Cehoslovacia si restul Europei rasaritene intr-o sclavie mai cumplita decat isi imaginase Hitler in 1940.

In incheiere supun spre examinare cititorului urmatoarea chestiune: este oare posibil de imaginat ca datorita petrolului ei, Romania ar fi avut sub germani un nivel de viata apropiat Austriei sau Elvetiei? La moartea regelui Carol I in 1914, documentele vremii arata ca rata de schimb monetar intre francul elvetian si leul romanesc era aproape 1:1.

D. C. Dulcan, neurolog: 5 minute de mânie face ca 5-6 ore organismul nostru să fie lipsit de apărare. Ce se întâmplă cu sistemul imunitar?

“Gândul, cea mai puternică forţă din univers”

– În “Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?

– Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut. Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forţă din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăţi posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

– Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?

– Exact. Când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experi­ment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contrac­tân­du-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.

Legea binelui

– Care e aceea?

– Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi să­nătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.

– Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?

– Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5 – 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva şi declanşa boala.

– Se şi spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?

– Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.

– Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja?

– Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce­lulei noastre.

Relaxare şi respiraţie

– Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.

– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câte­va tehnici de relaxare.

– Ne puteţi da şi nouă un exemplu?

– Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi­raţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creie­ru­lui şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imagi­nez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.

– Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.

– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi­hologice, s-a dovedit că cei care s-au vin­decat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumne­zeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un ob­stacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.

“Rugăciunea – o realitate fizică”

– Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?

– Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de ne­nu­mărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningo­en­cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?

– Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a să­nă­tăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?

– Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipo­crat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa­turi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungi­mea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când pre­pa­răm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.

– Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.

– Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseve­renţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie.

Un interviu de Dia Radu

Sursa: http://www.formula-as.ro/2015/1153/stil-de-viata-100/dr-constantin-dulcan-avem-nevoie-de-bucurie-ca-de-painea-cea-zilnica-18800

Cum să te vindeci de orice folosindu-ţi mintea, dovedit ştiinţific

Cum să te vindeci de orice folosindu-ţi mintea, dovedit ştiinţific!
Imagineaza-ti cat de buna ar fi viata daca medicamentele ar fi gratis, disponibile oriunde si fara efecte secundare. Poate ti se pare ca suna prea bine pentru a fi adevarat insa poti sa-ti intiparesti in cap adevarul ca exista o astfel de farmacie disponibila 24 de ore din 24 pentru ca ea exista in mintea ta.

Uneori oamenii sustin ca sunt „bolnavi de ingrijorare” insa exista dovezi ca isi pot folosi uluitoarea putere a mintii pentru a gandi bine.
Un ras din toata inima te poate ajuta sa treci peste durere asa um cercetatorii de la Universitatea Oxford au demonstrat.
Profesorul Robin Dunbar, care a condus studiul, crede ca rasul nefortat poate duce la eliberarea endorfinelor care neutralizeaza durerea. Iata cateva modalitati prin care oamenii se pot vindeca folosindu-si mintea.

Puterea gandirii pozitive
Doctorii au recunoscut importanta gandirii pozitive. Ei au denumit-o puterea placebo- imbunatatirea masurabila a sanatatii, in urma unui tratament cu medicamente cu un continut neutru.
Unele rapoarte sustin ca placebo functioneaza in 90% din cazuri.
Metaanalizele sugereaza ca jumatate din eficacitatea prescriptiilor antidepresive se reduc la efectul placebo.
Intre timp, jumatate din reumatologii care au raspuns in urma unui sondaj aparut in British Medical Journal au admis ca prescriu placebo in mod regulat suferinzilor cu artrite cronice.
In cele mai multe cazuri, puterea mintii nu poate inlocui medicina moderna insa ii poate creste impactul si reduce riscul de a te imbolnavi.

Opteaza pentru optimism
O atitudine pozitiva si zambitoare te poate ajuta sa reduci riscul unui atac de corp, a dezvaluit un studiu publicat in American Heart Association la care au participat peste 100.000 de femei.
Voluntarelor sanatoase li s-au dat teste de personalitate, dupa care au fost urmarite pentru a se descoperi cine se va confrunta cu probleme de sanatate.
Pesimistele cu un scor mare pentru “ostilitate cinica” prezentau un risc cu 50% mai mare de a muri din cauza problemelor cardiovasculare.
Un studiu similar, mai mic, pe barbati a scos la iveala faptul ca optimistii prezentau cel mai mic risc de atac de cord, iar pesimistii prezentau cele mai mari sanse de a dezvolta boli arteriale.
Un indiciu al legaturii dintre atitudinea optimista si starea de sanatate a fost descoperit de catre cercetatorii de la Universitatea Hong Kong City care a masurat nivelul hormonului de stres, cortizol, prezent in saliva unor voluntari carora li se ceruse sa sustina un test psihologic.
Cortizolul este un hormon eliberat de organism la stimulii de stres ca parte a reactiei „lupta sau fugi”. Este foarte util pe termen scurt, insa daca nivelul ramane ridicat pe termen lung, sistemul imunitar este afectat, creste nivelul zaharului din sange si stimuleaza cresterea in greutate.

Dragostea este un drog
Tomografiile au aratat ca dragostea ii ajuta pe oameni sa indure mai usor durerea, sustine un studiu realizat la Universitatea Stanford.
Cand voluntarii au fost rugati sa tina in mana un dispozitiv fierbinte pana cand devine insurportabil au ignorat o durere mai mare cand erau distrasi de o fotografie a unei persoane iubite.
Dr Sean Mackey care a condus experimentul a declarat: „Modul in care gestionezi durerea poate fi influentat de o multime de factori, iar noi am aflat acum ca dragostea este unul dintre ei”.

Analgezice
Un alt studiu condus de catre Dr Mackey a aratat ca antrenarea creierului ii poate ajuta pe bolnavii care sufera de dureri cronice sa reduca simptomele.
Voluntarilor care sufereau de multa vreme de dureri au fost legati la tomografe observandu-se activitatea din creierele lor si dupa aceea li s-a cerut sa incerce diferite jocuri ale mintii pentru a indeparta durerea.
O femeie care a luat parte la experiment a declarat: „Mi-am imaginat niste omuleti care indepartau durerea si incercau sa ma salveze” si „M-am gandit la apa si la zapada care sa stinga focul durerii”.
Femeia a indurat 8 ani de durere constanta dupa un accident ecvestru si a declarat: „A fost incredibil sa vad, la tomograf, cum creierul meu producea in mod constant durere. Apoi am observat ca pot controla durerea chiar si atunci cand ma simteam rau. A fost o experienta uimitoare”.

Relaxeaza-te si schimba-ti gandirea
Meditatia poate influenta modul in care functioneaza creierul. Sa inveti cum sa te relaxezi poate avea un impact asupra regiunii creierului care reguleaza tensiunea arteriala, ritmul inimii si luarea deciziilor.
Cercetatorii de la Universitatea Oregon au descoperit ca numai 11 ore de antrenament minte-corp imbunatateste functionalitatea acestei regiuni a creierului si ei cred ca meditatia poate fi folosita pentru a preveni tulburarile mentale.
Scanarile RMN au aratat ca tehnicile de relaxare genereaza schimbari fizice in zonele creierului asociate cu stresul. Amigdala se supraexcita atunci cand oamenii sunt infricosati.
Aceasta parte a creierului a fost legata de problemele psihologive precum anxietatea, hiperactivitatea si fobiile.
Studiul a aratat ca atunci cand oamenii sunt stresati materia cenusie din amigdala devine mai densa.
Atunci cand cercetatorii de la Universitatea Harvard i-a rugat pe voluntarii stresati sa invete cum sa mediteze, scanarile creierelor au demonstrat ca relaxarea poate inversa procesul – reducerea densitatii materiei cenusii din amigdala.

Reactia intestinelor
Puterea mentala este atat eficace in contolul simptomelor sindromului intestinului iritabil (SII) incat a inceput sa fie recomandata de catre specialisti.
Profesorul Peter Whorwell, specialist SII, de la Universitatea din Manchester, a devenit pionier al acestei abordari pentru ca tratamentul standard a fost fara efect in cazul multora dintre pacientii sai.
„Am apelat la hipnoza pentru ca tratamentul conventional al acestei boli nu dadea rezultate”, a spus el.
Pacientii au inceput sa primeasca lectii in legatura cu modul in care functioneaza intestinul si apoi li s-a cerut sa-si imagineze un sentiment cald si ca intestinelor lor functioneaza normal.
Medicul a aratat ca sub hipnoza bolnavii puteau chiar sa incetineasca contractiile intestinelor ceea ce de obicei este imposibil. De asemenea, pacientii au devenit mai putin sensibili la durere.
Profesorul Whorwell nu este sigur in legatura cu modul in care functioneaza hipnoza insa aceasta are rezultate.

Reducerea riscului unui atac de cord
Cortizolul este un adevarat ucigas. Daca nivelul sau din corp ramane ridicat pentru o perioada lunga de timp creste riscul unui atac de cord, diabet, obezitate, reducerea imunitatii si a altor probleme de sanatate.
Cu cat oamenii sunt mai stresati cu atat cortizol este eliberat in corp cand se afla sub presiune.
Cu toate aceste la afemeile care practica meditatia in mod constant s-a descoperit ca nivelul cortizolului era cu 300% mai scazut decat la un grup similar care nu practica meditatia a scos la iveala publicat in analele New York Academy of Sciences.
Niciodata nu este prea tarziu sa incepi. Doar 20 de minute de meditatie pe zi va scadea nivelul de cortizol in numai 5 zile, sustin cercetatorii chinezi.
Un exercitiu tipic este concentrarea pe respiratie si sa fii constient de fiecare inspiratie/expiratie, urmarind ridicarea si coborarea pieptului si lasand mintea sa observe usoarele senzatii si zgomote

 

 

(foto) Top 25 cele mai populare destinaţii turistice din lume.

Portalul TripAdvisor a anunţat cele mai populare destinaţii turistice ale anului.

Pentru prima dată, Marrakech a fost aleasă cea mai frumoasă destinaţie de vacanţă din lume, urcând de pe locul şase faţă de topul de anul trecut, notează Business Insider.

Totodată, deşi destinaţii clasice cum ar fi Parisul sau Roma au fost nominalizate, alte oraşe mai puţin cunoscute, cum ar fi Cusco din Peru sau Queenstown din Noua Zeelanadă s-au clasat în topul preferinţelor

Lista a fost întocmită pe baza a milioanelor de recenzii făcute de utilizatorii TripAdvisor la atracţiile şi restaurantele din aceste oraşe, pe o perioadă de 12 luni.

25. Sydney, Australia

24. Dubai, Emiratele Arabe Unite

23. Hong Kong, China

22. Queenstown, Noua Zeelandă

21. Budapesta, Ungaria

20. Atena, Grecia

19. Kathmandu, Nepal

18. Bangkok, Tailanda

17. St. Petersburg, Rusia

16. Cusco, Peru

15. Ubud, Indonezia

14. Goreme, Turcia

13. Barcelona, Spania

12. Zermatt, Elveţia

11. New York, Statele Unite ale Americii

10. Cape Town, Africa de Sud

9. Paris, Franţa

8. Buenos Aires, Argentina

7. Roma, Italia

6. Londra, Marea Britanie

5. Praga, Cehia

4. Hanoi, Vietnam

3. Istanbul, Turcia

2. Siem Reap, Cambogia

1. Marrakech, Maroc

2-Topul minciunilor conspiratiei invinse de Adevar ! Ce era o simplă teorie a conspirației s-a dovedit a fi adevărat. Vă prezentăm zece teorii ale conspirației care s-au dovedit adevărate.

  1. Guvernul american l-a asasinat pe Martin Luther King Jr.

Deși guvernul SUA a cuprins moștenirea lui Martin Luther King Jr. în steagul american, folosind cuvintele sale pentru a simboliza armonia dintre rase și unitatea patriotică, se vorbește prea puțin despre faptul că judecătorii din Memphis au găsit vinovat guvernul SUA de conspirație în asasinarea lui King, pe 4 aprilie 1968. Familia lui Dr. Martin Luther King a început un proces civil în anul 1999, în Memphis, statul Tennessee. După patru săptămâni de mărturii, fiind audiați peste 70 de martori, 12 jurați au dat un verdict unanim, pe 8 decembrie 1999, că Martin Luther King a fost asasinat ca urmare a unei conspirații. Familia sa a primit 100 dolari. Jurații au ajuns la concluzia că agențiile guvernamentale americane locale, de stat și federale împreună cu mafia au fost implicați în asasinarea lui Martin Luther King Jr. și că James Earl Ray, cel care a pledat vinovat de asasinarea sa, a fost doar un țap ispășitor.

 

  1. Operațiunea „Fast and Furious”

În anul 2011, administrația Obama a asigurat arme de contrabandă pentru cei mai mari traficanți de droguri mexicani, aparent pentru a urmări armele și pentru a anihila grupările de trafic de droguri. Această operațiune a fost cunoscută sub numele de „Fast and Furious”. Cu toate acestea, CBS News a obținut, în decembrie 2011, niște documente care au dovedit că agenții ATF au discutat despre modul în care ar putea lega armele implicate în actele de violență mexicană cu dealerii de arme din SUA, ca o modalitate de a adopta reglementări mai stricte pentru controlul armelor. O sursă din apropierea procesului legislativ legii a declarat pentru CBS News că „e ca și cum ATF a creat sau a amplifiat problema, astfel încât ei ar putea reprezenta soluția. Este un mod circular de gândire”.

 

  1. Operațiunea Northwoods

La începutul anilor 1960, responsabilii din cadrul armatei americane au elaborat planuri pentru a crea susținerea din partea populației pentru un război împotriva Cubei. Planurile au inclus comiterea unor acte de terorism în Washington, Miami și în alte orașe mari, omorând oameni nevinovați și soldați americani, aruncând în aer o navă americană, deturnând avioane, scufundând bărci cu refugiați cubanezi, dar și un dezastru NASA, care l-ar fi ucis pe astronautul John Glenn. Din fericire, planul a fost respins de către președintele John F. Kennedy în martie 1962. Timp de aproape 40 de ani, Operațiunea Northwoods a fost ținută secretă fiind considerată doar o ridicolă teorie a conspirației. Cu toate acestea, în 1997, în cadrul procesului de căutare a informațiilor privind asasinarea lui John F. Kennedy au fost desecretizate peste 1.500 de pagini de informații militare, care includeau și documentele referitoare la Operațiunea Northwoods.

 

  1. Studiul Tuskegee Syphilis

În prezent, experimetul Tuskegee de studiere a sifilisului este predat la lecțiile de istorie din școlile americane. Însă, în trecut, acesta nu era decât o altă teorie a conspirației. Experimentul Tuskegee a reprezentat un studiu clinic care a durat 40 de ani și a fost realizat de Serviciul de Sănătate Publică din SUA asupra bărbaților afro-americani din mediul rural care au contractat sifilis. Serviciul de Sănătate Publică nu i-a informat pe acei oameni că aveau această boală cu transmitere sexuală și nici nu le-a oferit tratament, chiar și după ce penicilina a devenit un remediu acceisibil, în anii 1940. Bărbaților li s-a spus doar că aveau „sânge rău”. Când a început Cel de-Al Doilea Război Mondial, 250 de bărbați s-au înregistrat și atunci, pentru prima dată, au fost informați că aveau sifilis. Însă chiar și atunci le-a fost refuzat tratamentul. La începutul anilor 1970, 128 de bărbați dintre cei 399 cuprinși în studiu au murit de sifilis, precum și 40 de soții ale lor, dar și 19 copii care contractaseră boala. În 1997, președintele Bill Clinton și-a cerut public scuze de la victimele Studiului Tuskegee.

 

  1. Contrabanda CIA cu cocaină din SUA

În luna august a anului 1996, „San Jose Mercury News” a publicat un articol de investigație format din trei părți, scris de jurnalistul care a câștigat Premiul Pulitzer Gary Webb. Articolul, numit „Dark Alliance” („Alianța Neagră”), de 20.000 de cuvinte, este o investigație a procesului de distribuire a cocainei în Los Angeles, în anii 1980. Jurnalistul Gary Webb a afirmat că reprezentanți ai grupurilor de rebeli Contras sprijiniți de CIA făceau contrabandă de cocaină în SUA, care era apoi distribuită la dealerii din Los Angeles. Webb a afirmat: „Această rețea de droguri a deschis prima conductă dintre cartelurile columbiene de cocaină și cartierele negre din Los Angeles, un oraș cunoscut acum ca fiind capitala lumii a cocainei „crack”. Cocaina care a inundat orașul a dus la declanșarea unei explozii a acestui tip de consum de cocaină în orașele americane. Totodată, a asigurat și banii și legăturile necesare pentru ca grupările din Los Angeles să poată cumpăra arme automate. În 1998, inspectorul general CIA, Frederick Hitz, a lansat un raport în care admite că CIA a știut mereu că membrii Contras făceau trafic cu cocaină. Cu toate acestea, respectiva mărturisire nu a beneficiat de suficientă atenție din partea presei din cauza scandalului Monica Lewinsky. În 2004, jurnalistul Gary Webb a fost găsit mort cu două împușcături în cap. Poliția a decis că a fost vorba de sinucidere.

 

  1. Scandalul Watergate

Scandalul Watergate este considerat acum o parte din istoria SUA. Cu toate acestea, la un moment dat în trecut, ideea că oficialii Partidului Republican ar putea spiona sediul central al Democraților părea o simplă teorie a conspirației. Începând cu 1972, într-un efort de a-l realege pe președintele Nixon, oficialii republicani au spionat sediul Partidului Democrat din Hotelul Watergate. Ei au putut face acest lucru după ce locația a fost spartă de mai multe ori. Existau și până atunci zvonuri legate de corupția politică, însă abia în 1974 a fost făcută legătura dintre acele spargeri și președintele Nixon. Scandalul Watergate l-a obligat Nixon să-și dea demisia din înalta funcție. Acum, Watergate este un termen cuprinzător utilizat pentru a desemna o rețea complexă de scandaluri politice, însă, mai presus de toate, este sinonim cu abuzul de putere.

 

  1. Incidentul din Golful Tonkin nu a existat

Pe data de 4 august 1964, președintele american Lyndon Johnson a declarat în fața poporului că Vietnamul de Nord a atacat navele americane. Acest eveniment, cunoscut sub numele de Incidentul din Golful Tonkin, a reprezentat un motiv important de escaladare a implicării SUA în războiul din Vietnam. Incidentul a implicat distrugătorul american Maddox și trei nave Navy Torpedo din Vietnamul de Nord. Ca urmare a atacului, Congresul a adoptat Rezoluția Golful Tonkin, care i-a permis lui Johnson să obțină pre-aprobarea pentru a desfășura operațiuni militare împotriva Vietnamului de Nord. Până în 1969, peste 500.000 de trupe luptau în Asia de Sud și, când războiul s-a încheiat în anul 1973, peste 3 milioane de oameni fuseseră uciși în acest conflict. Abia în 2005, NSA a publicat unele informații clasificate, dezvăluind că Vietnamul de Nord nu a atacat distrugătorul Maddox și că nicio navă militară nord-vietnameză nu a existat în acel moment în Golful Tonkin. În realitate, președintele Johnson a mințit Congresul și poporul american, pentru a-și justifica implicarea militară în Vietnam.

 

  1. Operațiunea Paperclip (Agrafa de Hârtie)

Operațiunea Paperclip (Agrafa de Hârtie) a fost numele de cod pentru operațiunea desfășurată în 1945 de recrutare și aducere cu forța în SUA a oamenilor de știință din Germania nazistă după sfârșitul războiului în Europa. Președintele Harry Truman a autorizat Operațiunea Paperclip în august 1945. Totuși, el dat ordin să fie excluși toți foștii membri ai partidului nazist. Un grup de oameni de știință talentați din industriile naziste de rachete, medicină și arme chimice au fost scoși din sistem pentru a lucra în SUA, după ce armata le-a „albit” istoricul. A fost falsificat și istoricul angajărilor, iar afilierea lor nazistă a fost radiată din registre. Forțele Speciale Americane au crezut că experiența și cunoștințele lor ar putea servi intereselor Statelor Unite.

 

  1. CIA a plătit pentru mărturii false

Nayirah al-Sabah, o femeie din Kuweit, a mărturisit, în 1990, în fața Camerei Reprezentanților că a fost martoră atunci când soldații irakieni au invadat spitalele din Kuweit, au luat nou-născuții din incubatoare și i-au aruncat pe podea lăsându-i să înghețe. Mărturisirea lui Nayirah a ajutat să influențeze opinia publică americană în favoarea intervenției militare împotriva Irakului. Cu toate acestea, doi ani mai tarziu, s-a descoperit că povestea lui Nayirah nu era adevărată, că CIA a plătit-o să mintă și i-a transformat declarația într-un instrument de marketing de masă. În 1992, John MacArthur de la New York Times a descoperit că Nayirah era fiica ambasadorului Kuweitului în SUA și că CIA a folosit-o pentru a crea o opinie publică favorabilă războiului cu Irakul. CIA a plătit-o pe Nayirah pentru mărturia ei falsă și chiar i-a plătit niște cursuri de actorie pentru ca aceasta să pară cât mai convingătoare. În ianuarie 1991, SUA a lansat o operațiune militară împotriva Irakului, cunoscută sub numele Operațiunea Desert Storm (Furtuna Deșertului).

 

  1. Asasinatele CIA

După scandalul Watergate, care a avut loc la începutul anilor 1970, Comisia pentru Informații din cadrul Senatului American a investigat serviciile CIA și FBI pentru a afla mai multe informații. Comisia a descoperit că CIA și-a încălcat statutul pentru a aduna diverse informații. Astfel, au fost descoperite asasinarea lui Allende în Chile, a lui Mossadegh în Iran, și asasinate ale liderilor și revoluționarilor din America Centrală și de Sud. Atunci s-a aflat despre „Heart Attack Gun”, o armă produsă pentru a putea ucide pe cineva fără a fi detectată. Au fost declasificate cele mai răspândite metode de asasinare folosite de CIA, printre care îmbolnăvirea de cancer, accidentele de mașină, sinuciderile, accidentele din timpul plimbărilor cu barca și la schi, atacurile de cord și împușcarea.

 

Cateva locuri impresionante din România

100 locuri impresionante din România – partea întâi

Munţii Ceahlău

Munţii Ceahlău

 

Transfăgărăşan

Transfăgărăşan

 

Statuia lui Decebal

Statuia lui Decebal

 

Peştera Gheţarului de la Scărişoara

Peştera Gheţarului de la Scărişoara

 

România rurală

România rurală

 

Munţii Bucegi

Munţii Bucegi

 

Râpa Roşie

Râpa Roşie

 

Braşov

Braşov

 

Sighişoara

Sighişoara

 

Cascada Bigăr

Cascada Bigăr

 

Munţii Ţarcu

Munţii Ţarcu

 

Poiana Mărului

Poiana Mărului

 

Munţii Rodnei

Munţii Rodnei

 

Crucea Eroilor Neamului

Crucea Eroilor Neamului

 

Biertan

Biertan

 

Babele

Babele

 

Bucovina

Bucovina

 

Tunelul Dragostei din Caraş-Severin

Tunelul Dragostei din Caraş-Severin

 

Bâlea Lac

Bâlea Lac

 

Vulcanii noroioşi

Vulcanii noroioşi

 

Parcul Naţional Retezat

Parcul Naţional Retezat

 

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

 

Munţii Apuseni

Munţii Apuseni

 

Bran

Bran

 

Vârful Piatra Mică

Vârful Piatra Mică

 

Cele mai întunecate secrete ale Imperiului bancar

La scurt timp după ce Rezerva Federală (Fed) a fost înființată în SUA în 1913 (si asta printr-o conspiratie, in timpul sărbătorilor de iarnă din 1913 cand congresmenii erau in vacantă), bancherii internaționali au schimbat modul în care băncile împrumută bani pentru poporul american și restul lumii.

Au facut acest lucru prin eliminarea dolarului american susținut de aur și înlocuit cu monedă fiduciară, care este susținut de buna-credință a poporului american. Acest act criminal a făcut din fiecare american un sclav al bancherilor și a distrus încet economia occidentală.

   Știați că băncile nu împrumută bani reali?

 Astăzi, băncile nu împrumută efectiv bani reali, dar în schimb împrumută bilete sau cecuri care sunt susținute de o promisiune de a plăti. Înainte de împrumut aceste bilete sau cecuri, împrumutatul trebuie să semneze documente care au termeni și condiții scrise pe ele, împreună cu un preț (suma de bani pe care împrumutatul este de acord să o plătească înapoi).

Un nume mai specific pentru aceste documente este “contracte negociabile“, “contracte de împrumut,” sau “bilete la ordin.” Aceste contracte negociabile sunt, practic, “I OWN YOU” (TE DETIN) cu semnătura persoanală pe ele.

Din cauza corupției în sistemul financiar, băncile centrale pot crea în mod legal bani din nimic. Cu toate acestea, ele nu pot crea în mod legal bani.

Din păcate, oamenii au devenit prea speriați și ignoranți pentru a contesta sistemul bancar penal, și, prin urmare, bancherii care controlează sistemul bancar cred că pot face ce vor.

Înainte de a expune mai multe secrete ale sistemului bancar, să ne îndreptăm atenția către cele două cuvinte: legale și juridice. Când vine vorba de sistemul de justiție din Vest, cunoscând diferența dintre aceste două cuvinte te poți fie elibera, fie subjuga.

FamGuardian.org.

Este esențial să se definească diferența dintre juridic și legal. Constituția Generică face referire la dreptul autentic. Autoritățile civile și instanțele lor actuale folosesc cuvântul legal. Există o diferență în semnificații? Citatul următor este din Un Dictionar De Drept din1893:

Legal (juridic). În conformitate cu legislația țării; potrivit legii; permis, sancționat, sau justificat prin lege. “Legal” in mod corespunzător, presupune un lucru adaptabil sau poruncit prin lege; “Legal”, un lucru în forma impusa prin lege sau obligatoriu prin lege. O citație sau mandat emis de orice instanță, în conformitate cu culoarea legii, este un proces “juridic” cu toate acestea este defectuos.

Legal (legal). Legalis in latină. Referitor la înțelegerea, expunerea, administrația, știința și practica de drept: profesia de avocat, consultații juridice; schițe juridice, ziare. Implicite sau imputate în lege.

” Juridic ” înseamnă mai mult cuvânt cu cuvânt  [forma / aspectul], și ” legal ” înseamnă spiritul [substanța / conținutul], legii. ” Juridic ” este mai potrivit pentru conformitatea cu normele pozitive legii; ” legal “este în concordanță cu principiul etic. ” Juridic “, urmarește mai degrabă ca formele de drept să fie respectate, că procedura este corectă în metodă, că regulile prescrise au fost respectate; ” legal ” urmarește ca dreptul să fie un act în esență, acea calitate morală să fie asigurată. ” Juridic ” este antiteza echitabilului, precum și echivalentul constructivului. – Abbott’s Law Dic. 24

Aici este un alt fragment dintr-un site diferit (SpoonFedTruth.ucoz.com) despre diferenta dintre legal și juridic.

Pentru a înțelege diferența în ceea ce este juridic, si ce este legal trebuie să înțelegem că presupunerea, și prezumția joacă un rol important în frauda numită “sistemul juridic”. Ca un exemplu, hai sa luăm un eveniment de bază cum ar fi căsătoria.

După cum știm cu toții căsătoria este o instituție “legală”. Oamenii au fost căsătoriți de secole. De fapt, în cele mai vechi timpuri tot ce trebuia pentru ca două persoane să se căsătorească era să stea în satul lor, înaintea pilonilor lor, si Dumnezeului lor (nimic despre religie), să anunțe intențiile lor, si jurămintele lor reciproc. Acum, ei sunt căsătoriți, si recunoscuți ca atare în conformitate cu legea naturală – “dreptul comun”.

Să ne uităm acum la procesul de astăzi. Tu decizi să te căsătorești cu sufletul tău pereche. Primul lucru pe care trebuie să-l faci (pe lângă planificare) este să aplici pentru un certificat de căsătorie, care părea destul de drept înainte, corect? Gresit! Nevoia de certificat este o prezumție, sau presupunere din partea ta! Această presupunere rezultă din alimentarea constantă a dezinformării la care ai fost supus de-a lungul vieții tale, si modul în care sistemele de educație religioasă, de stat, administrativă, te-a îndoctrinat în timpul anilor de creștere.

În termeni simpli, ceva care este juridic este deasupra ceva care este legal. Dacă ceva este legal, aceasta nu înseamnă neapărat că aceasta este juridic. De exemplu, uciderea cuiva este ilegal, dar poate fi juridic. Legal este mai mult despre drepturile naturale (drepturi date de Dumnezeu) si juridic este mai mult despre drepturile acordate de om sau de guvern.

Când vine vorba de libertate spirituală, Legea naturală este cea mai importantă cunoaștere pe care trebuie să o ai . Una dintre legile naturale cele mai de bază are de-a face cu un prejudiciu. Această lege prevede pur și simplu că, atâta timp cât nu faci rău altora sau proprietăților lor, ești liber să faci ce vrei.

Odată ce stii Legea naturală si cum să-ți aperi drepturile tale naturale, judecătorilor și avocaților le va fi frica să te privească în ochi, pentru că știu că s-ar putea ști că tu ești  peste competența lor si a normelor legale.

Un alt fapt important de care ar trebui să fiți conștienți este diferența dintre un termen legal si un termen juridic. Din moment ce am explicat deja diferența dintre legal si juridic, eu voi da doar un exemplu de ceva care este un termen legal si ceva care este considerat un termen juridic.

De exemplu, călătoria este un termen legal si conducerea unei mașini este un termen juridic. Călătorie este un drept natural si, prin urmare, nu poți fi arestat pentru călătorie. Pe de altă parte, conducerea unei mașini este un privilegiu. Dacă un polițist vă trage pe dreapta, polițistul vă poate aresta legal pentru încălcarea legilor de trafic.

Când noi aplicăm pentru un permis (de exemplu, certificat de căsătorie, permis de conducere), ceea ce de fapt facem este să cerem permisiunea guvernului de a face ceva care este legal.

Cu toate acestea, avem deja dreptul natural să ne căsătorim sau să călătorim, astfel încât nu avem nevoie de permisiune de la guvern. Cu alte cuvinte, noi nu suntem obligați legal pentru a obține orice fel de licență.

O licență este de fapt un contract de permisiune. Ghiciți cine cere de multe ori permisiunea înainte de a face ceva? Copiii! Datorită acțiunii noastre iresponsabile de a cere mereu permisiune pentru a face ceva legal, guvernul ne vede ca pe niște copii si, prin urmare, guvernul crede că are dreptul legal de a ne controla.

Unul dintre principalele motive pentru care guvernul a devenit corupt si tiranic este că noi nu vrem să creștem.

   Procedeele secrete prin care băncile creează “bani”

Din moment ce acum avem o idee generală a diferenței dintre legal si juridic, să ne îndreptăm atenția înapoi la secretele modului în care băncile creează “bani”.

Când te duci să soliciti un împrumut la o bancă locală, dacă este aprobat, banca locală iți oferă o bucată de hârtie scrisă cu cuvinte juridice specifice să o semnezi. Odată ce ai semnat această bucată de hârtie, ea devine un instrument negociabil cu valoare.

Singurul motiv pentru care această bucată de hârtie are valoare este pentru că ați fost de acord să plătiți înapoi la bancă cu bani reali. Mai simplu, această bucată de hârtie a devenit acum o datorie. Ghici cine este garanția pentru această datorie? Tu, împrumutatul!

Pentru că ai semnat contractul de împrumut, acesta devine un bilet la ordin valabil. Banca locală apoi depozitează biletul  d-voastra la ordin în contul său ca bani, care sunt de fapt banii tăi.

Banca locală folosește biletul la ordin să facă schimb de credite în contul dvs. de tranzacție, creând astfel noi bani. După tranzacție, banca locală se întoarce si vă dă aceeași bani ca un împrumut bancar.

Ce a făcut banca locală este o fraudă, pentru că vă împrumută banii proprii. Prin faptul că vă împrumută banii proprii, banca locală face profit de 100 la sută de fiecare dată când plătiți rata lunară.

Dacă adăugați dobânda în ecuație, banca locală face profit mai mult de 100 la sută. Acesta este modul în care băncile vă fură banii fără știrea dumneavoastră.

Banca locală va plasa de multe ori un drept de gaj împotriva contractului de împrumut si apoi îl vinde ca o garanție la bursă după trei zile. Banca face acest lucru, pentru că știe că se comite o fraudă. Prin vânzarea lui către alți investitori, banca se poate scuti de anumite obligații, în timp ce în același timp, face niște bani.

Banca va cumpăra adesea o poliță de asigurare pentru contractul de împrumut, astfel că, dacă nu îți îndeplinești obligațiile contractului de împrumut, banca poate colecta chiar mai mult profit de la societatea de asigurare.

În plus, dacă ai folosit împrumutul pentru a achiziționa o mașină, o casă, sau ceva cu o mare valoare si nu poți plăti rata lunara, banca, în cele din urmă te va duce la tribunal să încerce să ia această proprietate de la tine, astfel să o poate vinde pentru mai mulți bani.

   Ce grămadă de escroci !!!

Acest proces a modalității prin care băncile creează si împrumută “bani” se bazează în totalitate pe șmecherie si înșelăciune. Băncile nu împrumută bani de fapt, deoarece acestea creează bani din nimic.

Din moment ce acestea creează bani din nimic si se comite o fraudă, aceste acțiuni anulează contractele lor de împrumut si, prin urmare, nu există nici o datorie! Îți dai seama acum de ce băncile sunt organizații criminale ?!

   De ce toate datoriile sunt plătite în avans si frauduloase

Prin certificatul nostru de naștere, care este o obligațiune care este comercializată ca o garanție în piața de valori, toate datoriile actuale si viitoarele datorii sunt destul de mult preplătite. Atunci când guvernul securizează certificatele noastre de naștere, de asemenea, le transformă în valori publice (in sistemul financiar american) .

Odată ce stii modalitatea prin care băncile creează bani din nimic și modul în care certificatul de nastere este utilizat ca și garanție pentru datoria dumneavoastră si datoria națională a țării dumneavoastră, trebuie să știți că toate datoriile sunt plătite în avans și frauduloase.

   Știați că SUA a fost “în stare de faliment”, din 1933?

Două decenii după ce Federal Reserve a fost înființată (1913), Statele Unite ale Americii au intrat “în stare de faliment.” Acest faliment a fost proiectat de bancheri pentru a subjuga poporul american cu datorii și de a distruge libertatea și suveranitatea lor. Bancherii de asemenea au făcut asta în multe alte țări din întreaga lume.

La 9 martie 1933, Rezoluția comună  nr 192-10 prin cel de-al 73-lea Congres, a fost votată prin lege, care este actul de urgență bancar. Această lege a declarat Trezoreria Statelor Unite “în faliment”, care este un fapt imposibil deoarece Trezoreria SUA a fost în secret închisă de Congres doisprezece ani mai devreme în 1921. The Emergency Banking Act a reușit să abroge standardul de aur al Americii si să ipotecheze toate proprietățile aflate în statele Unite ale Americii în favoarea Consiliului guvernatorilor al Federal Reserve Bank.

Toți cetățeni americani suverani care locuiesc în Republica statelor au fost expatriați brusc și pe nedrept din statutul lor Suveran american fără știrea sau acordul lor, iar forța lor de muncă, sufletele, copiii, proprietățile, au devenit garanție financiară pentru datoria publică, care apoi au fost transformate în bun public.

Instrumente financiare scriptice sau bilete la ordin negociabile au fost emise de o societate privată, care este detinută de un grup de bancheri europeni evrei și care este cunoscută de toată lumea drept “Sistemul Rezervei Federale.” Aceste bilete la ordin au fost numite Reserve Note.

Deci iata, oameni buni! Un pic de istorie a SUA, ce ei nu ne-au învățat în liceu. STATELE UNITE este o corporație deținută și controlată de către CROWN TEMPLE, care este controlată de Vatican. CrownTemple și Vaticanul sunt controlate de societăți secrete!

    Dovada că societățile secrete controlează sistemul financiar al SUA

 Daca vrei o dovadă că societățile secrete controlează SUA și sistemul său financiar, uita-te la marele sigiliu pe bancnota un dolar de mai jos.

Aici este imaginea mărită a marelui sigiliu pe bancnota de un dolar.

Dacă te uiți la partea de sus a Marelui Sigiliu, vei vedea expresia Annuit Coeptis. Această frază sau motto latin este adesea tradus ca “El (Dumnezeu) este favorabil întreprinderilor noastre”. Cu toate acestea, în conformitate cu Jordan Maxwell, cuvântul Annuit este tradus ca “întreprinderea noastră”, iar cuvântul Coeptis este tradus ca “încununat de succes.”

Împreună cele două cuvinte înseamnă “întreprinderea noastră este acum un succes.” Pentru a afla despre ce întreprindere vorbesc, uită-te la partea de jos a Marelui Sigiliu și ar trebui să vezi expresia Novus Ordo Seclorum, care se traduce ca “noua ordine a lumii “sau” noua ordine mondială “.

În partea de sus a piramidei, există un triunghi iluminat cu un ochi interior în el. Acest triunghi iluminat este un simbol masonic, care este adesea menționat ca “ochiul a toate văzător.” Pe lângă simbolul “ochiului a toate văzător, încercați să numărați numărul de scări ale piramidei și ar trebui să obțineți 13 scări.

De asemenea, observați că expresia Annuit Coeptis are 13 litere. Numărul 13 este un număr foarte important în religia societăților secrete. V-ați întrebat vreodată de ce SUA obișnuia să aibă și 13 colonii?

În partea de jos a piramidei, există cifrele romane MDCCLXXVI., adică 1776. Majoritatea istoricilor sunt de acord că anul 1776 a fost anul în SUA a declarat oficial independența față de Marea Britanie. Ceea ce mulți dintre ei nu știu este că 1776 a fost, de asemenea, anul în care Bavarian Illuminati a fost inființată.

Dacă te uiți în partea dreaptă pe spatele bancnotei de un dolar, ar trebui să vedeți un alt simbol, care are un vultur în el. Unii cercetători ai societăților secrete cred că este de fapt pasărea phoenix. Acest simbol are, de asemenea, numărul 13 codificat în el.

Dacă vă uitați atent la simbol, ar trebui să vedeți vulturul care ține o ramură cu 13 frunze. Există, de asemenea, 13 boabe pe frunze. În celălalt picior, vulturul ține 13 săgeți. În plus, există 13 stele deasupra capului vulturului și 13 dungi pe scutul său.

Ați observat că cele 13 stele de deasupra capului vulturului sunt dispuse sub forma unei stele cu 6 colțuri, de asemenea, cunoscută sub numele hexagrama sau steaua lui David. Hexagrama este un simbol masonic pe care sioniștii încep sa îl utilizeze la sfârșitul anilor 1800 pentru a reprezenta societatea lor secretă. Acest simbol nu prea are de-a face cu oamenii de rând evrei.

De ce sunt societățile secrete atât de obsedate de simbolurile masonice, numerologie, și coduri secrete? Societățile secrete sunt similare cu bandele de stradă, cu excepția faptului că ele sunt mult mai organizate și mult mai puternice decât bandele de stradă.

Ca și bandele de stradă, societătilor secrete le place să marcheze teritoriile lor cu semne și simboluri pentru a permite altor societăți secrete să știe că dețin o proprietate sau un teritoriu. Prin marcarea bancnotei de un dolar cu ochiul a toate văzător, Illuminati vă spune că ei controlează sistemul financiar al SUA.

Societățile secrete folosesc, de asemenea simbolurile care conțin geometrii sacre și sigilii sacre pentru a produce efecte de magie neagră. Aceste efecte magice negre pot afecta mintea noastră la un anumit punct.

Este important de stiut că geometriile sacre nu sunt lucruri rele, pentru că ele pot fi folosite în scopuri bune sau rele. Geometriile sacre sunt unele dintre pietrele de temelie ale Universului. Fără ele realitatea și viața nu pot exista.

   Ce este Noua Ordine Mondială (NWO)?

NWO este o organizație secretă formată din câteva societăți secrete, inclusiv, dar fără a se limita la Illuminati, iezuitii, francmasonii, sioniștii, naziștii, Vatican, și Skull and Bones. Aceste societăți secrete sunt foarte obsedate de numerologie, geometrie sacra, știință sacră, și magie neagră.

De ce? Pentru că dacă ați înțeles cum numerologia, geometria sacră, știința sacră, și magia funcționează , poate influența modul în care energia se manifestă în lucruri materiale. Acest lucru vă permite să controlați modul în care natura creează realitatea la un anumit punct.

Astfel, “cel care are cunoștințele are puterea de” a controla lumea!

Două dintre obiectivele principale ale NWO sunt de a stabili o religie mondială și un guvern mondial pentru a controla și subjuga omenirea. Din păcate pentru NWO, prea mulți oameni se trezesc în fața planurilor sale diabolice.

Imperiul NWO se prăbușește din cauză că ciclul veacurilor întunecate se apropie de sfârșit. Suntem în procesul de trecere la noua eră a Vărsătorului și această eră va ajuta ca  mulți oameni să realizeze că au fost înrobiți. Atâta timp cât această mare trezire continuă, omenirea va avea un viitor luminos.

   Știați că guvernul federal al Statelor Unite ale Americii îi consideră pe cetățenii săi dușmani?

După ce anumiți politicieni au permis Tranzacționarea ca The Enemy Act să devină o lege, a făcut din fiecare cetățean american un inamic al guvernului federal STATELE UNITE ALE AMERICII. Îți dai seama acum de ce voturile noastre nu înseamnă nimic și de ce majoritatea politicienilor nu iși țin promisiunile lor?

Dacă nu locuiești în SUA, dar trăiești într-o țară occidentală, guvernul tău cel mai probabil te consideră inamicul său, de asemenea. Multe guverne orientale urmează, de asemenea, acest tip de sistem tiranic de guvernare.

Vestea bună este că majoritatea oamenilor care lucrează pentru guvern sunt oameni buni. Problema este că mulți dintre ei nu înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în spatele scenei sistemului lor politic.

Deoarece cele mai multe guverne din întreaga lume au devenit tiranice și nu le pasă de drepturile noastre naturale, nu ar trebui să ne bazăm pe ele și să așteptăm ca ele să ne salveze.

În schimb, trebuie să fim oameni mai responsabili prin a nu ne mai comporta ca niște copii și să începem să luăm măsuri pentru a crea o schimbare reală pozitivă. Schimbarea reală va veni întotdeauna de la oameni, nu de la Guvern. Guvernul nu are de fapt nicio putere asupra noastră când știm cum să ne apărăm drepturile noastre naturale.

Fiți deci proprii voștri stăpâni, retrageți-vă încrederea în guverne și sistem și luați-vă viata în propriile mâini. Viitorul noi îl construim acum și va fi al nostru cu siguranță !

Sursa : http://humansarefree.com/

 

Carnea procesată este la fel de periculoasă ca și țigările, avertizează Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a făcut public un raport în care susţine că micii, cârnații, carnea tocată, costița, șunca, salamul și alte alimente asemănătoare preferate de mulți români pentru mesele de sărbători cauzează cancer în aceeași măsură ca și țigările.
Cercetătorii care au întocmit raportul consideră că preparatele din carne procesată prezintă cel mai mare risc de îmbolnăvire cu cancer a populației, alături de țigări, alcool, arsenic și azbest.
O dietă care cuprinde 50 g de carne procesată pe zi (echivalentul unui cârnat sau a mai puțin de două felii de kaiser) crește riscul îmbolnăvirii de cancer de colon cu aproape 20%, susține raportul OMS.Înainte de apariția acestui raport, Fondul Mondial pentru Cercetarea Cancerului (WCRF World Cancer Research Fund International) avertizase că există „dovezi solide” care arată că o dietă ce conține carne roșie din abundență cauzează cancer.
WCRF a recomandat încă din 2009 să nu fie consumate mai mult de 70g de carne procesată pe săptămână, iar consumul acestui aliment de către copii a fost total nerecomandat.
Și profesorul Tim Key, de la Cancer Research UK (Institutul de Cercetare a Cancerului din Anglia) susține că există dovezi de necontestat care arată legăturile dintre consumul de carne procesată și cancer.
Ați putea alege o salată cu fasole pentru masa de prânz, în locul sendvişurilor cu șuncă”, a recomandat cercetătorul.
Potrivit The Telegraph, britanicii consumă, în medie, la o singură masă, de trei ori mai multă carne decât maximul săptămânal indicat de OMS.
Marii afaceriști din industria cărnii nu au privit nepăsători aceste date, ci au furnizat rapid opinii care, chipurile, să arate că de fapt și vegetarienii suferă în aceeași măsură de cancer ca și cei avizi după hamburgeri și cârnați. Evidența faptelor, însă, îi contrazice flagrant.
La polul opus, pe site-ul cunoscutei emisiuni culinare Good FoodBBC propune un meniu de Sărbători total vegetarian.

 

Supravegherea globală a populaţiei, armă redutabilă a francmasoneriei mondiale, în cârdăşie cu aşa-zişii «iluminaţi»… 

…ce vizează instaurarea insidioasă a statului fascist unic, planetar, ce are drept consecinţă distrugerea vieţii intime a fiinţelor umane
Citiți prima parte a articolului
„Aşteptări rezonabile“ – conceptul fantasmagoric care batjocoreşte dreptul fundamental al omului la viaţă privată
Critica tranşantă a legislaţiei haotice, făcută de tot mai mulţi specialişti în domeniu, solicită căutarea unui răspuns mai bun. O abordare mai nuanţată ar trebui să păstreze preocuparea instanţelor abilitate să asigure conformitatea cu „aşteptarea rezonabilă de respectare a intimităţii“, dar acest concept este de altfel înjositor şi degradant în contextul informaţiilor pe care guvernul nu ar putea să le obţină decât dacă ar recurge la tehnologii care permit monitorizarea pe scară largă, fără intervenţie umană.
În mod similar, faptul că navigând pe internet sau prin trimiterea de e-mail-uri împărtăşim informaţii cu Google, nu ar trebui să implice în mod automat că suntem de acord ca acestea să fie împărtăşite cu oricine le vânează, în speţă cu statul. Acesta, spre deosebire de Google, ne poate priva de libertate, şi este capabil de a suprima opoziţia, la orice semn neconform cu planurile satanice pe care este obligat să le urmeze. Astfel, reformularea contractului social de care vorbeau mai sus unii specialişti nu trebuie să treacă prin abandonarea completă a noţiunii de respect pentru viaţa privată, ci prin continua sa actualizare.
Aceasta este exact ceea ce a fost decis de către un judecător al Districtului Columbia, Nicholas Garaufis, pe 22 august 2011: chiar dacă utilizatorii de telefoane mobile transmit automat locaţia lor operatorului, a decis el, nu se poate deduce din aceasta faptul că respectiva informaţie nu este în sfera privată, din care rezultă că serviciile de securitate trebuie să aplice pentru un mandat dacă doresc obţinerea de înregistrări. Judecătorul Garaufis a scris: „Noi trebuie să respingem ficţiunea conform căreia marea majoritate a americanilor sunt de acord că Administraţia are acces fără mandat la informaţii cu privire la multe dintre acţiunile lor, implicate de alegerea de a avea un telefon mobil. În lumina evoluţiilor tehnologice considerabile, teoria jurisprudenţei referitoare la al patrulea amendament trebuie să evolueze pentru a menţine drepturile utilizatorilor acestor dispozitive în ceea ce priveşte respectarea vieţii private a acestora.
Dincolo de dizertaţiile pe marginea unor noi concepte de drept propuse de diferiţi specialişti în domeniul juridic, preţul dorinţei acerbe şi obsesive de a ne ţine sub control cu orice preţ se dovedeşte a fi inacceptabil.
David Shipler este un jurnalist la The New York Times care ne povesteşte într-o carte a sa, într-o manieră foarte realistă, cum respectul pentru viaţa privată a fost sacrificat. Unele dintre cazurile menţionate de el sunt cunoscute în linii mari, aşa cum este cel al arestării arbitrare a avocatului musulman Brandon Mayfield, ale cărui amprente digitale se „potriveau” în mod eronat cu cele găsite în atentatele cu bombă de la Madrid din 2004. Shipler relatează aceste poveşti cu o bogăţie de detalii noi şi inedite, dându-ne impresia că trăim cu membrii familiei Mayfield, care se confruntă cu coşmarul vizitelor repetate ale oficialilor administraţiei, interceptarea convorbirilor telefonice şi, în cele din urmă, tatăl avocatului este arestat pe nedrept. Guvernul a folosit pretextul oferit de cazul Mayfield pentru a repune în vigoarePatriot Act (lege adoptată de Congresul SUA în 2001, care permite agenţilor federali accesul la informaţii personale despre cetăţeni, fără mandat; USA PATRIOT este acronimul pentru Unity and Strengthening America by Providing Appropiate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism).
Dreptul european, supravegherea populaţiei prin GPS şi ceea ce mai rămâne din viaţa noastră privată
Statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate să respecte Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. La articolul 8 se prevede că, dacă un mijloc de probă folosit de către serviciile de securitate constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii private, aceasta trebuie să fie în mod explicit prevăzută de lege, cu condiţii specifice de aplicare. Două cazuri similare cu cazul Jones din SUA au fost obiectul unor cercetări penale în Germania şi Franţa.
Totuşi, prin prisma aceluiaşi haos legislativ, în 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în privinţa cazului german, în care timp de trei luni, la comanda unui procuror, organele de anchetă, fără o hotărâre judecătorească, au colectat şi stocat în mod sistematic date care indicau locul şi deplasările în public ale persoanei vizate şi le-au utilizat pentru a urmări toate mişcările acesteia, pentru a efectua investigaţii complementare şi pentru a aduna alte probe suplimentare în locurile prin care reclamantul a trecut, elemente care au fost ulterior utilizate în procesul penal.
La momentul faptelor (această situaţie s-a modificat de atunci), nicio lege germană nu prevedea în mod explicit posibilitatea de a plasa un GPS pe o maşină pentru a monitoriza conducătorul auto. Cu toate acestea, Curtea a fost de acord cu Poliţia germană, argumentând că această tehnică este mai puţin deranjantă pentru confidenţialitate decât alte practici de o natură diferită şi pe care Curtea le-a mai judecat, cum ar fi interceptările telefonice sau „sistemele de sonorizare“ (acţiunea de a plasa microfoane).
În Franţa, în conformitate cu un articol foarte general din Codul penal, este necesară aprobarea unui judecător de instrucţie pentru a permite poliţiei să plaseze un GPS sub acoperire. Dar nu există niciun articol de lege referitor la această situaţie. Într-un caz judecat în noiembrie 2011 de către Curtea de Casaţie, un judecător de instrucţie a permis astfel anchetatorilor să urmărească o maşină folosită de persoane suspectate, ca şi în cazul american, de trafic de droguri. Curtea a respins recursul pe motiv că ingerinţa în viaţa privată a fost proporţională cu scopul legitim, pentru că declaraţia anchetatorilor a implicat o importantă reţea de trafic de droguri ce submina în mod grav ordinea publică.
Încălcarea vieţii private – o practică masonică ce îndobitoceşte fiinţa umană
Obiectivul nostru nu este de a rescrie acum regulile de drept, ci de a sesiza limitele dincolo de care normele încetează să mai aibă un curs firesc. Observăm şocaţi că trăim într-o lume în care, de exemplu, un judecător federal ajunge să spună cu resemnare: „Eu cred că nu a mai rămas mare lucru din al patrulea amendament din dreptul penal.“
Dacă există încă o speranţă pentru o trezire a conştiinţelor şi o mai clară delimitare a sferei de acţiune a intruziunii statului în viaţa noastră intimă, este deoarece protecţia drepturilor se dezvoltă mereu în proporţie directă cu gradul de conştientizare a abuzului. Revoluţia internaţională a drepturilor omului a fost parţial o reacţie la ororile celui de al Doilea Război Mondial; de exemplu, egalitatea drepturilor a fost definită în SUA, ca răspuns la sclavie, la războiul de secesiune şi la segregare. Reforma are loc numai atunci când opinia o solicită, şi opinia o solicită numai atunci când mişcările sunt făcute publice – aşa cum am văzut în anii 1970, atunci când o comisie a Congresului, prezidată de senatorul Frank Church a arătat că guvernul satanic spiona grupurile de pacifişti şi de activişti pentru egalitatea rasială. Astfel, prin exemplele prezentate ne obiectivăm pentru a descoperi şi a diagnostica problema. Apoi este rândul nostru să solicităm şi să găsim o soluţie.
Dacă dreptul la respectarea vieţii private trebuie să supravieţuiască, aceasta se va produce deoarece cetăţenii, revoltaţi de afaceri de genul celor relatate de Shipler, au înţeles că nu este suficient să ridici din umeri şi să spui, „nu am nimic de ascuns”.
În concepţia francmasonilor, suntem tot timpul suspecţi şi avem ceva de ascuns! Acesta este refrenul preferat al promotorilor satanişti ai supravegherii: dacă nu aveţi nimic să vă reproşaţi, nu aveţi de ce să vă temeţi de incursiuni ale autorităţilor în viaţa voastră privată. Statul protejează cetăţenii care respectă legea şi ameninţă doar criminalii. Un argument simplist şi mai periculos decât pare.
Mulţi oameni spun că nu sunt preocupaţi de faptul că autorităţile colectează informaţii cu caracter personal despre viaţa lor. „Nu am nimic de ascuns, spun ei. Numai cei care au ceva să-şi reproşeze au motive să fie alarmaţi, şi nu merită ca acţiunile lor să fie păstrate secrete.“ Acest argument pătrunde întreaga dezbatere cu privire la viaţa privată. Potrivit expertului în securitatea datelor, Bruce Schneier, acesta este „răspunsul cel mai frecvent, opus părerii apărătorilor respectului pentru sfera personală“. Acest raţionament minimizează atât de mult importanţa vieţii private încât, în cazul în care suntem confruntaţi cu anumite probleme de securitate, acest aspect al vieţii private pierde teren. Argumentul conform căruia nu avem „nimic de ascuns“ este peste tot.
În Marea Britanie, guvernul a instalat milioane de camere de supraveghere în locurile publice ale oraşelor, mari şi mici, ale căror imagini sunt revizuite de către ofiţerii de poliţie prin intermediul unui sistem de televiziune cu circuit închis. Din nou, „dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi”, declară unul dintre sloganurile nebuneşti ale campaniei guvernamentale în favoarea acestui program. Diferite variante ale acestui argument apar în mod regulat pe blog-uri, în scrisori către editor, talk-show-uri şi alte forumuri de discuţii. Oameni lipsiţi de discernământ, căzuţi în plasa perfidă a propagandei francmasonice care susţine supravegherea globală a întregii populaţii „pentru protecţia individului“, ajung să declare cu inconştienţă: „Nu-mi pasă că oamenii caută informaţii despre mine, nu am nimic de ascuns! Din această cauză sprijin eforturile [guvernului] de demascare a teroriştilor prin ascultarea apelurilor noastre telefonice!“. Scopul mârşav al supraveghetorilor nu este nou. Scriitorul Henry James a scris încă din 1888 despre un personaj cu idei tiranice din nuvela sa Reverberator: „Ideea lui era că, dacă aceste persoane au comis fărădelegi, ar trebui să le fie ruşine de ele însele şi nu este cazul să avem milă pentru ele, nu trebuie să le trecem cu vederea ce au făcut ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic, şi nu au nici dreptul să facă atâta tapaj pentru că s-a vorbit despre ele“.
Intimitate versus supraveghere
Cu toţii avem preocupări şi aspecte intime, asupra cărora dorim să păstrăm secretul, chiar dacă nu suntem secretomani. „Dacă nu ai nimic de ascuns, aceasta înseamnă literalmente că eşti de acord să te fotografiez nud oricând vreau eu? Şi că, din moment ce deţin toate drepturile de proprietate asupra acestei fotografii, pot să o arăt şi duşmanilor tăi?“, punea la un moment dat cineva problema, la modul ironic. David Flaherty, un expert canadian în acest domeniu, exprimă o idee similară atunci când spune: „Nu există în lumea occidentală nicio fiinţă raţională care să nu ţină, mai mult sau mai puţin, la viaţa sa privată. Întrebaţi despre anumite aspecte intime ale existenţei lor, cei ce pretind că nu au nimic de ascuns ar protesta împotriva caracterului indiscret al anumitor întrebări după primele cinci replici.
Cele mai multe încercări de a defini ideea de viaţă privată caută să identifice esenţa acesteia – caracteristicile sale fundamentale sau numitorul comun al diferitelor elemente pe care noi le punem în această categorie. Dar conceptul este mult prea complex pentru a fi redus la o idee simplistă. Intimitatea noastră poate fi pur şi simplu încălcată prin divulgarea unor aspecte pe care noi le considerăm de natură intimă. Există însă multe alte forme de invadare a vieţii private, cum ar fi şantajul sau utilizarea necorespunzătoare a datelor personale. Aceasta poate fi, de asemenea, încălcată şi în cazul în care autorităţile întocmesc fără consultarea şi ştirea noastră un dosar informativ complet despre noi. Cu alte cuvinte, fenomenul acoperă mai multe realităţi pe care este imposibil să le reduci la o simplă idee.
Respectarea vieţii private este de cele mai multe ori subordonată de autorităţi intereselor politice şi economice. În plus, atât justiţia, cât şi legiuitorul, se eschivează şi nu recunosc că viaţa intimă este încălcată prin aceste măsuri de supraveghere globală.
Pentru a descrie dificultăţile ridicate de colectarea şi de utilizarea datelor cu caracter personal, mulţi comentatori folosesc o parabolă inspirată de celebrul roman 1984 al lui George Orwell. Scriitorul descrie o societate totalitară guvernată de o entitate numită Big Brother, care îi supraveghează pe cetăţenii săi într-un mod obsesiv şi le impune acestora o disciplină tiranică. Metafora lui Orwell, axată pe efectele nocive ale monitorizării (cum ar fi limitarea individualităţii şi controlul social), este probabil, adecvată pentru a descrie supravegherea cetăţenilor de către stat. Dar cele mai multe dintre informaţiile colectate în bazele de date, cum ar fi rasa, data naşterii, sexul, adresa sau starea civilă, nu par a fi deosebit de deranjante. Mulţi oameni nu văd niciun motiv special pentru a ascunde numele hotelurilor unde se cazează, marca maşinii pe care o conduc sau băutura lor preferată. De cele mai multe ori, dezvăluirea unor astfel de informaţii nu produce nici jenă şi nici inhibare.
Există şi o altă parabolă ce permite o mai bună înţelegere a problemei: cea a Procesului lui Kafka. Intriga romanului halucinant cu acest nume se învârte în jurul unui om care a fost arestat pentru o infracţiune neprecizată. Acesta caută cu disperare să descopere motivele încarcerării lui şi ceea ce îl aşteaptă. El află că un tribunal misterios îl anchetează şi are un dosar despre el, dar nu poate afla mai multe. Procesul descrie o birocraţie stranie, cu obiective impenetrabile, care utilizează informaţiile pe care le deţine pentru a lua în mod tiranic decizii importante cu privire la viaţa oamenilor, cărora în schimb le interzice accesul la informaţiile în cauză. Controlul şi monitorizarea exercitată de o autoritate tiranică şi absurdă asupra informaţiilor personale scufundă individul în depresie şi neputinţă şi creează premisele unor relaţii aberante cu instituţiile care îi guvernează viaţa.
Dezbaterile derizorii din presă nu fac decât să dezinformeze publicul
Argumentul că nu ar trebui să avem „nimic de ascuns“ este subiectul unor lungi dezbateri sterile şi inutile în presă. Problema acestui argument cretin este tocmai prezumţia de vinovăţie care stă la baza sa şi care echivalează din capul locului viaţa privată, intimă cu ascunderea unor fapte mai mult sau mai puţin condamnabile. Aşa cum observă pe bună dreptate unii comentatori, logica lui „nimic de ascuns“ se bazează pe „presupunerea eronată că viaţa privată se rezumă la sustragerea de la orice vină“. Monitorizarea poate, de asemenea, afecta şi chiar împiedica unele activităţi absolut legitime, cum ar fi libertatea de exprimare, de asociere şi toate celelalte drepturi fundamentale propovăduite de avocaţii democraţiei.
Dacă noi concepem respectul pentru viaţa privată ca fiind o problemă cu mai multe dimensiuni, legate între ele, divulgarea delictelor este văzută ca fiind doar una din multiplele dificultăţi cauzate de politicile de securitate. Programele guvernamentale pentru colectarea de informaţii sunt îngrijorătoare. În romanul lui Kafka, problema nu este comportamentul inhibat al eroului, ci sentimentul de neputinţă şi de vulnerabilitate care este provocat de folosirea datelor personale de către instanţa de judecată, combinată cu neacordarea dreptului de a afla care este procedura de judecată.
Daunele cauzate de aceste modalităţi discreţionare de monitorizare sunt imense şi le resimţim actualmente cu toţii – indiferenţa autorităţilor, abuzurile flagrante, frustrarea, lipsa de transparenţă şi tirania.
Un prejudiciu de natură birocratică rezultă din punerea cap la cap a unor fragmente de date inofensive la prima vedere, dar foarte semnificative atunci când sunt coroborate. Prin colectarea de informaţii care, individual, nu sunt protejate, autorităţile pot culege totuşi anumite informaţii despre noi asupra cărora noi am prefera să păstrăm discreţia. De exemplu, să presupunem că am cumpărat o carte despre cancer. Prin ea însăşi, această achiziţie nu dezvăluie mai mult decât interesul nostru pentru studiul acestei boli. Dar să presupunem că aţi cumpărat, de asemenea, şi o perucă. Există multe motive pentru a face aceasta. Dar este suficient să fie coroborate aceste două elemente pentru ca autorităţile să concluzioneze că avem cancer şi că facem chimioterapie. Probabil că nu vedem niciun rău în accesul autorităţilor la astfel de informaţii private, dar cu siguranţă că ar trebui să avem dreptul de a decide în privinţa lor.
Un alt pericol ce rezultă din colectarea datelor cu caracter personal este ceea ce se numeşte excludere. Excluderea constă în a împiedica persoanele fizice să ia la cunoştinţă modul în care sunt folosite informaţiile lor, în a li se refuza accesul la aceste informaţii şi posibilitatea de a corecta eventualele erori. O mare parte a măsurilor naţionale de securitate implică menţinerea unei baze de date gigantice, complet inaccesibile pentru cetăţeni. Într-adevăr, existenţa însăşi a acestor programe este de multe ori ţinută secretă din cauza aceleiaşi probleme de securitate pe care o reprezintă. Acest mod de a exclude subiecţii implicaţi este o formă de negare a drepturilor lor. Aceasta este o problemă structurală, care afectează modul în care instituţiile tratează oamenii şi introduce un dezechilibru între conducători şi cei conduşi. Ce justifică acordarea unei astfel de puteri a autorităţilor asupra cetăţenilor? Problema aici nu este legată de informaţiile pe care oamenii preferă să le ascundă, ci este legată de putere şi de structura statului.
O problemă asemănătoare este reprezentată de utilizarea derivatelor din informaţiile colectate, adică folosirea acestora pentru un alt scop, fără acordul persoanei în cauză, a datelor obţinute pentru un singur scop. Cât timp este prevăzut să se păstreze informaţiile personale? Cum vor fi acestea folosite? La ce vor fi folosite? Fără a impune o limită sau o răspundere juridică în acest sens, populaţia poate evalua cu greu riscurile asociate cu deţinerea acestor informaţii de către guvern.
Colectarea şi utilizarea datelor cu caracter personal de către stat prezintă o altă problemă: cea a denaturării. Deşi aceste informaţii private pot dezvălui o mulţime de aspecte despre personalitatea şi activitatea persoanelor fizice, acestea reflectă rareori integralitatea unei fiinţe. Ele pot oferi o imagine deformată, parţială din cauza naturii simpliste a arhivelor, care înregistrează adesea informaţii într-un format standardizat, care omite multe detalii.
De exemplu, să presupunem că autorităţile află că cineva a cumpărat cărţi despre fabricarea de metamfetamină. În consecinţă, persoana respectivă, va deveni suspectă de a fi încercat să îşi dezvolte un laborator de sinteză pentru a produce acest drog. Dar le lipseşte o parte din poveste: persoana în chestiune scrie un roman în care un personaj foloseşte amfetamină. Pe moment nu i-a venit ideea, atunci când a cumpărat aceste cărţi, că ar putea trezi suspiciuni şi că datele stocate în ce îl priveşte nu dezvăluie motivul real al achiziţiilor sale. Ar fi putut el să se gândească la felul în care caracatiţa francmasonică din spatele guvernului îi monitorizează îndeaproape fiecare mişcare? Ar fi trebuit să ia măsuri de precauţie ca să nu apară pe o listă de persoane suspecte? Chiar dacă nu comite infracţiuni, el poate dori să sustragă controlului din partea autorităţilor informaţiile ce sunt de natură să atragă concluzii eronate.
Această persoană ar putea să nu dorească, în mod legitim, să se îngrijoreze cu privire la modul în care şi cele mai mărunte dintre acţiunile sale vor fi percepute de către febrilii ofiţeri de poliţie, avizi să găsească infracţiuni acolo unde nu există. În mod legitim, această persoană ar putea să nu dorească să fie raportată ca fiind suspectă de către un calculator, pe motiv că ar avea un comportament neobişnuit.
Argumentul lui „nimic de ascuns” se concentrează în mod eronat şi limitativ pe una sau două probleme legate de conservarea vieţii private – în acest caz, divulgarea de informaţii cu caracter personal şi supravegherea – şi le exclude pe toate celelalte. Rezultă de aici o definiţie foarte specifică a vieţii private, excluzând alte puncte de vedere, mult mai clare şi la obiect.
O idee infantilă şi distructivă din perspectiva drepturilor fundamentale ale fiinţei umane: „Statul nu îmi vrea răul”
Este important să se distingă aici între două moduri de a justifica un program de securitate naţională ce solicită acces la informaţii cu caracter personal. Primul este de a nu recunoaşte existenţa unui motiv de îngrijorare. Astfel, funcţionează argumentul lui „nimic de ascuns“. Al doilea este de a recunoaşte problema, în timp ce pretindem că beneficiile prezentate depăşesc cu mult sacrificiile făcute în domeniul vieţii private. Prima strategie o influenţează oarecum şi pe cea de-a doua, pentru că minimalizarea importanţei aspectelor personale este fundamentată pe o viziune îngustă asupra mizei problemei. Şi marea neînţelegere provine din faptul că argumentul „nimic de ascuns“ se bazează pe această concepţie atât de particulară şi de limitată asupra vieţii private.
La o privire mai atentă asupra acestui argument deja celebru, vom vedea că acesta vizează un fel unic şi brutal de prejudiciu. În mod ironic, această viziune este împărtăşită, uneori, de cei care militează pentru o mai bună protecţie a sferei personale. Ann Bartow, profesor de drept la Universitatea din Carolina de Sud, susţine că pentru a avea un ecou real în rândul populaţiei, problemele legate de viaţa privată trebuie să „afecteze în mod nefast fiinţele umane în integritatea lor corporală, şi nu doar să le provoace un sentiment de disconfort“. Ea susţine că această cauză a respectării intimităţii are nevoie de „cadavre“ şi că „lipsa de sânge şi de morţi, sau cel puţin de oase rupte, precum şi sumele gigantice de bani alocate implementării la scară globală a măsurilor de monitorizare, reliefează încălcarea vieţii private în raport cu alte categorii de daune individuale“.
Este adevărat, oamenii au o reacţie mai puternică la vederea sângelui şi a cadavrelor, decât la probleme mai abstracte. Dintr-o perspectivă spirituală însă, este absurd ca totul să depindă doar de declanşarea unor evenimente tragice pentru ca o problemă să fie conştientizată… Încălcarea vieţii private este rareori rezultatul unui act singular, dăunător, ci cel mai adesea este acumularea lentă şi insidioasă de intervenţii relativ minore. Din acest punct de vedere, procesul este destul de mult comparabil cu unele daune aduse mediului înconjurător, care apar în timp, printr-o succesiune de gesturi mărunte, realizate de către personaje diferite. Chiar dacă societatea este mult mai probabil să răspundă la o scurgere de petrol, poluarea treptată printr-o multitudine de protagonişti este adesea cauza unor dificultăţi mai grave.
Rareori viaţa privată se pierde dintr-o singură lovitură. Aceasta se erodează în timp, se dizolvă aproape pe nesimţite, cu paşi mici, înainte de a începe să ne dăm seama de gradul de deteriorare. Atunci când statul a început să controleze numerele de telefon apelate de către cetăţeni, mulţi au ridicat din umeri: „Nu este nimic, doar numere de telefon“. Şi apoi a început să asculte unele conversaţii: „Nu este nimic, doar câteva conversaţii“. Ulterior, se instalează camere noi de supraveghere în locurile publice: „Şi ce? Câteva camere suplimentare pentru a filma mai multe locuri. Nu are rost să facem tam-tam din atâta lucru“.
Proliferarea acestor dispozitive creează o reţea video elaborată. Acesteia i se adaugă monitorizarea prin satelit, pentru a urmări mai bine mişcările unei persoane. Guvernul va revizui apoi extrasele de cont. „Sunt doar câteva dintre depozitele mele şi unele dintre facturile mele. Mare lucru!“ Apoi va veni rândul să fie analizată situaţia cardului de credit, navigarea pe internet, beneficiile medicale, fişele de salariu etc. Fiecare pas poate părea banal, dar, de la un moment dat, statul va monitoriza şi va şti fiecare mişcare a noastră, datorită acestor acţiuni constante şi insidioase de intruziune în viaţa noastră intimă şi a „adormirii” în care suntem intenţionat ţinuţi cei mai mulţi dintre noi, folosindu-se varii mijloace pentru aceasta.
Gruparea ocultă a aşa-zişilor „iluminaţi“ are în prezent dosare voluminoase de înregistrări ale activităţilor, centrelor de interes, obiceiurilor de lectură, finanţelor şi stării de sănătate ale noastre ale tuturor. Şi dacă ar fi dezvăluite aceste informaţii? Dacă autorităţile, date fiind activităţile pe care le desfăşurăm în mod obişnuit, în mod greşit ne-ar suspecta de a fi implicaţi în activităţi criminale? Dacă, în cazul în care tranzacţiile financiare făcute sunt considerate suspecte – chiar dacă nu am făcut nimic greşit – decid să ne îngheţe conturile? Dacă nu ar fi protejate informaţiile personale aşa cum ar trebui şi un hoţ de identitate le-ar folosi pentru a ne înşela? Chiar dacă nu avem nimic de ascuns, autorităţile ne pot provoca daune extrem de mari şi ne pot face cu adevărat foarte mult rău.
Statul nu vrea să-mi facă rău“, insistă unii. Acest lucru poate fi adevărat în unele cazuri, dar autorităţile pot, de asemenea, prejudicia persoanele fizice, din greşeală sau din neglijenţă. Odată analizat argumentul „nimic de ascuns“, odată examinate şi respinse ipotezele care stau la baza acestuia, vom vedea cum este adus în dezbatere acest argument şi ce avantaje nedrepte îşi trage puterea de aici. Aceasta poate fi o capcană, deoarece forţează discuţia să graviteze in jurul unei concepţii înguste şi limitate asupra vieţii private. Dar, confruntat cu multitudinea de probleme ridicate de colectarea şi utilizarea de date de către stat, cu mult dincolo de problema supravegherii şi a divulgării de informaţii, argumentul „nimic de ascuns“ nu ne mai spune nimic, în cele din urmă

B)  Dezvăluiri ZGUDUITOARE: cum UCIDEAU călăii lui Stalin

 

 

La mai bine de șapte decenii de la primul val al deportărilor, comemorăm zecile de mii de victime care au căzut pradă teroarei comuniste, făcând publice numele câtorva din cei care au răpit, pe nedrept, viețile condamnaților și s-au scăldat în sângele lor nevinovat.

Cum îi chinuiau pe oameni călăii nemiloși ai lui Stalin

Piotr Maggo: „Când împuști, îi dai un șut în fund, pentru ca sângele să nu-ți murdărească tunica și soția să nu fie nevoită să o spele iarăși”.

Adepții lui Stalin și patrioții sovietici tăinuiesc nemeritat despre încă un tip de „stahanoviști”, călăii NKVD. Printre ei se numără adevărații recordmeni: Generalul Vasilii Blohin, care a împușcat nu mai puțin de 20 de mii de oameni, Piotr Maggo – 10 mii. Majoritatea călăilor au decedat de moarte bună, au fost îngropați cu onoruri și până în prezent sunt pomeniți de către funcționarii de securitate. Vorbind despre represiunile staliniste, adesea este amintit doar Gulagul, cu toate că el a fost doar o parte a aparatului represiv. Sute de mii de oameni nici nu ajungeau până în Gulag, deoarece, erau împușcați pe poligoane.

 

Dimensiunile acestui sistem uimește. În timpul represiunii în 1937, au fost împușcați 353.074 de oameni, aproximativ câte o mie de persoane pe zi. Iar în anul 1938 – 328.618 de persoane. În următorii ani, numărul celor împușcați a scăzut mult: 1936 – 2552, 1940 – 1649, 1950- 1609. Cu toate acestea, călăii în tot acest timp aveau „de muncă” – ba aveau de executat zeci de mii de ofițeri polonezi din Katyn, Kalinin sau executau dezertorii din timpul deportărilor.

Blohin, cel care a răpit peste 20 mii de vieți

Mai mult de jumătate din execuții se hotărau la Moscova, după câteva interogări organizate de „troika”, de aceea, stahanoviștii NKVD, se găseau în principiu în capitală. Cercul acestora era destul de restrâns – în toată Moscova, doar 10-15 persoane. Numărul mic al călăilor, nu era din cauza că nu s-ar fi găsit oameni care să efectueze aceste execuții, dar, pentru că un „adevărat” călău trebuie să fie un meșter desăvârșit: să aibă un psihic puternic, abilități profesionale, păstrarea securității (nici chiar rudele călăilor nu cunoșteau cu ce se ocupă, de fapt, aceștia în NKVD) și devotament.
Unul dintre acești „meșteri” care a bătut toate recordurile este Vasilii Blohin. În cariera lui, generalul Blohin a împușcat personal, aproximativ 20 mii de oameni. Iar alți doi: P. Maggo și S. N. Nadaraia – câte 10 mii de oameni fiecare.

„Ne spălam cu apă de colonie ca să ne descotorosim de mirosul de sânge”

Vasilii Blohin s-a născut în 1895, în regiunea Vladimir, într-o familie de creștini săraci. La 15 ani a început să lucreze la Moscova, în timpul Primului Război Mondial a devenit ofițer, iar din anul 1921 – în Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluției și sabotajului. Apoi din 1926 a crescut până la gradul de comandant la Direcția Politică de Stat Unită, în cadrul NKVD, care pe atunci făcea parte din Ministerul Securității Publice, apoi a fost responsabil de execuții până s-a pensionat, adică până în 1953.

Serviciul lui Blohin era greu: practic el este unicul executor din cei 15, care a ajuns la pensie teafăr. Poate din cauza că, întotdeauna a respectat regulile de siguranță și nu a băut la lucru.

Unul dintre călăi, Emelianov, își aducea aminte: „Cu siguranță că beam votcă până la pierderea cunoștinței. Ce nu ați spune, acesta era unul dintre cele mai dificile servicii. Oboseam atât de tare, încât nu ne puteam ține pe picioare. Ne spălam până la brâu cu apa de colonie ca să ne descotorosim de mirosul de sânge și praf de pușcă. Chiar și câinii simțeau acest lucru și ne lătrau de departe”.

Executorii își ieșeau din minți

Nici nu e de mirare că executorii decedau la o vârstă fragedă sau își ieșeau din minți. Mulți s-au concediat ori s-au pensionat din cauza schizofreniei – cum este în cazul lui Emelianov, sau boli nervoase și psihice – în cazul lui Maci. În foaia de concediere a lui Emelianov scria: „În timpul apropiat, tovarășul Emilianov se pensionează, deoarece suferă de schizofrenie, care are legătură cu activitatea sa operațională pe termen lung pentru organele de drept”.

Piotr Maggo, într-o bună zi, după ce a împușcat 20 de oameni, a avut un adevărat acces de furie. A început să țipe la șeful Departamentului Special Popov, confundându-l cu încă o jertfă: „Tu ce stai aici? Dezbracă-te, chiar acum! Că te împușc pe loc!”, a strigat călăul, speriindu-l de moarte pe NKVD-ist.
Odată Maggo a fost mustrat de către superiorul său I. D. Berga. Acesta a menționat într-un raport, că mulți condamnați mureau cu cuvintele: „Trăiască Stalin!” Hotărârea conducerii a fost următoarea: „Este necesară realizarea lucrărilor educaționale printre condamnați, pentru ca aceștia să nu ponegrească numele șefului în cel mai nepotrivit moment!”. Astfel, înainte de moarte condamnaților li se făcea morală.

Responsabilul masacrului de la Katyn

Vasilii Blohin, înainte de execuții se îmbrăca în uniformă din piele – cu șorț mai jos de genunchi, jambiere și chipiu. Înainte și după executare servea un ceai. Din copilărie iubea mult animalele, îndeosebi, caii, iar după moartea sa a lăsat o bibliotecă de circa 700 de cărți despre creșterea cailor. Blohin a fost acel responsabil de executarea a circa 700 de polonezi din Katyn.

În 1991 la interogatoriul Procuraturii Militare Generale URSS, unul din membrii echipei de executare, fostul șef al NKVD-ului din regiunea Kalinin, Tocarev, povestea: „Prizonierii polonezi au fost împușcați din „Walter”. Știu exact, deoarece, a fost adusă o valiză întreagă. Operațiunea era condusă chiar de Blohin. Ne împărțea pistoalele, iar când operațiunea se termina, tot el le strângea înapoi”.

Ulterior, Blohin a fost arestat, a fost deposedat de titlul de general-maior și opt medalii, de asemenea, i s-a luat și pensia în mărime de 3150 de ruble, cu toate că salariul mediu lunar nu depășea 700 de ruble. Astfel, Blohin a decedat de atac de cord. Acesta a fost îngropat în 1955 la cimitirul din Novodevici. Tot acolo, au fost îngropați și alți executori. La sfârșitul anilor 60, post mortem, medaliile i-au fost întoarse.

Executarea într-o oarecare măsură a fost o „artă”. Piotr Maggo îi învăța pe călăii neexperimentați: „Acea persoană care este condusă spre executare trebuie să aibă mâinile legate la spate cu o sfoară. Când trebuie, execuți comanda „la dreapta”, „la stânga”, până ajungeți la locul destinației, acolo deja sunt pregătite rumegușul sau nisipul. Îl împuști. În același timp, când împuști îi dai un șut în fund, pentru ca sângele să nu-ți murdărească tunica și soția să nu fie nevoită să o spele iarăși”.

Mașina era spălată în fiecare zi de sânge…

Iată ce povestește Tocarev despre executarea ofițerilor polonezi în regiunea Kalinin, de la 5 aprilie 1940:
„Blohin ne-a făcut semn spunând: „ Să mergem, e timpul să începem”. Blohin și-a pus haina specială: o pălărie cafenie din piele, pardesiu negru din piele, mănuși din piele până la cot. Pentru mine a fost un moment impresionant – am văzut un călău.

Oamenii erau aduși câte unul, pe un coridor lung de către Blohin și Rubanov, apoi, acesta era condus într-o cameră roșie, plină de placate propagandistice și o statuie a lui Lenin. Era o cameră nu prea mare, de circa cinci metri pătrați. Aici, pentru ultima dată era verificată identitatea prizonierului. Îl întrebau numele și data nașterii, pentru a exclude orice greșeală. După care, ofițerilor sau polițiștilor polonezi li se îmbrăcau cătușe și erau duși în „Camera de executare”. Aici lua sfârșit viața prizonierului. Călăii cu experiență împușcau în gât, ținând pistolul oblic în sus. În acest caz, probabilitatea ca glonțul să străpungă ochiul sau cavitatea bucală, era destul de mare. Astfel, sânge era mai puțin decât în cazul, când prizonierul era împușcat în cap. Ucideau câte 250 de oameni pe zi.

Corpurile neînsuflețite erau scoase în curte, pe ușa din spate. Acolo deja era pregătit camionul. Mașina era spălată în fiecare zi de sângele și fragmentele de creier care rămâneau acolo. Corpurile erau acoperite cu o prelată și apoi arse într-o pădure nu departe de Mednoe.
Atunci, când toți prizonierii din Ostankovo au fost lichidați, Blohin a organizat o libație de adio, pentru acei, care au ucis mai mult de 6300 de oameni. Blohin a primit un premiu – salariul lunar, iar alții au primit biciclete ori patefoane”.

500 de executări într-o singură noapte

După moartea lui Stalin, călăii nu au fost atinși de represiune. Unul dintre aceștia, Nadaraia a crescut în grad până la șeful securității lui L. P. Beria. Specialist universal – a condus personal ancheta și personal împușca. Se deosebea cu o productivitate înaltă, până la 500 de executări într-o singură noapte. În anul 1955, a fost condamnat la zece ani de gulag. A ieșit în 1965, după care și-a petrecut liniștit viața în Georgia.
Însă, călăii care au ucis până la câteva sute de oameni, singuri sfârșeau prin a fi împușcați. Indicativă este soarta NKVD-iștilor care au participat la executarea în masă de la închisoarea Solovețk, din pădurea Sandormoh (circa 2000 de cadavre), în octombrie 1937.
Executările s-au început la 27 octombrie, apoi activitatea s-a stopat pentru patru zile, deoarece executorul principal Matveev a început să bea, din cauza că un prizonier a fugit (în timpul apropiat prizonierul a fost prins și împușcat). Executările au reînceput de la 1 noiembrie și s-au terminat la 4 noiembrie. La sfârșitul operațiunii unor călăi le-au fost acordate premii, iar alții, o lună mai târziu, au fost arestați.

Călăii care au sfârșit executați

Majoritatea personalului sau cei care au avut o oarecare legătură cu executarea de la Solovețk, au fost arestați și duși la Moscova. Aceștia au fost: șeful celui de-al zecelea departament al Direcţiei Generale a Securităţii Statului, NKVD URSS, moscovitul Nicolai Antonov-Grisiuk; colonelul superior al Securității de stat, Veinștoc Iacov, Krukovschii Vsevolod și procurorul din Leningrad Pozern B.P. Toți cei menționați mai sus, au fost învinuiți că ar fi fost spioni și împușcați. Aceștia au fost executați de către fostul coleg de lucru, Vasilii Blohin.

Cu toate acestea, toți acești NKVD-iști executați și care odinioară au fost călăi – în decursul anilor următori au fost reabilitați.
Principalul executor al crimelor de la închisoarea Solovețk din pădurea Sandormoh, Matveev a fost arestat peste un an și jumătate, în martie 1939. Soarta lui Matveev, în comparație cu alți călăi, a fost una destul de bună. Acesta a fost condamnat la zece ani de închisoare, dar cazul a fost revizuit de către Divizia Militară a Curții Supreme de Justiție și – redus până la trei ani. Nici de medalii nu a fost deposedat. În afară de aceasta, Matveev a fost eliberat înainte de termen.

În timpul războiului, el deja deținea funcția de șef al unei închisori, iar în afară de medaliile pe care le deținea, a mai fost decorat cu ordinul Lenin. Câteodată, acesta se reîntorcea la vechea funcție – executa prizonierii. A decedat de moarte bună, pe timpul când la conducere era Brejnev.
Încă un călău, Garin, a împușcat aproximativ 400 de persoane, în primăvara lui 1938 a fost transferat ca șef în lagărul din Karelia, în 1940 a decedat de un atac de cord și a fost îngropat la Moscova.

Călăul Raevskii, care a împușcat circa 300 de oameni, a fost arestat cu aprobarea lui L.P. Beria ca „unul din conducătorii organizației rebele antirevoluționare, care a existat printre prizonierii lagărului pe insula Solovki”. După ce și-a ispășit pedeapsa, a redobândit gradul de locotenent-colonel.

În prezent, toți acești executori, sunt considerați „Jertfele represiunilor lui Stalin”. Câțiva s-au regăsit chiar pe panourile de onoare ale FSB-ului.

Traducere de Stela Televca

Sursa: ttolk.ru

 

România, forţată de FMI să vândă tot. “În curând nu vor mai exista prea multe lucruri româneşti în România”

DIRECTOR GENERAL FMI

Astfel, “ţara este de vânzare”, scriu jurnaşiştii francezi, care, mai în glumă, mai în serios, adaugă că “în curând nu vor mai exista prea multe lucruri româneşti în România”. Ei arată că vânzarea celor 10 companii de stat cu datorii şi pierderi, cerută de FMI, este ineficientă.

“Poştă, aeronautică, transporturi, energie, sănătate: în toate sectoarele, România a vândut. Vânzările au fost impuse de FMI pentru a reduce costurile din economie”, notează revista Slate, în ediția electronică.

Totodată, jurnaliştii francezi arată că privatizările au o imagine proastă în România, mai ales că, de pe urma vânzării de către stat a companiilor pe care le avea în proprietate, au profitat o mână de oameni. (Simona Tapalagă / evz.ro)

Ce mai vinde Romania?

Compania publica de transport feroviar CFR Marfa a fost cumparata de Grup Feroviar Roman (GFR) pentru 202 milioane de euro. Totusi, valoarea companiei de stat era estimata la 2 miliarde de euro in urma cu sase ani.

In sectorul transportului aerian, trei companii publice cu datorii sau in declin (IAR Ghimbav, Avioane Craiova si Romaero Baneasa) figureaza de asemenea pe lista tranzactiilor. Guvernul roman va vinde de asemenea un sfert din cota de actiuni de 95% de la compania nationala Tarom, membra a aliantei SkyTeam.

In domeniul energetic, guvernul a propus pentru listarea la Bursa pachete de 10-15% din actiunile sale la companiile de stat. Aceste privatizari partiale vizeaza Transgaz (transportatoare de gaze), Romgaz (producatoare de gaze) si Hidroelectrica (producatoare de electricitate).

Guvernul a deschis de asemenea 10% din actiunile de la Nuclearelectrica, compania care administreaza singura centrala nucleara a tarii. O companie chineza este interesata.

Detinuta in proportie de 75% de guvernul roman, Posta nu a gasit pana in prezent un cumparator, deoarece a acumulat pierderi de peste 120 de milioane de euro in ultimii patru ani. Pentru a o face mai atractiva, 3.650 de salariati, adica 11% din personal, vor fi disponibilizati.

In plus, populatia trebuie sa suporte conscintele liberalizarii preturilor la gaze si electricitate, pentru a se conforma institutiilor internationale.

 Sa invatam a manca suferinta pe paine, cu bucurie si cu placere, caci dupa martirizarea Poporului Rman, urmeaza Crucificarea Trupului Cristic, format din Madularele innoite, de pretutindeni,inzidite in Noul Ierusalim

Documente:

Lotul „Rugul Aprins“ Preoţi şi martiri: Roman Braga de Ioana Diaconescu

Activarea faimoaselor Tribunale Militare şi Tribunale ale Poporului – în care procese exterminatoare aruncau în temniţă, lagăre de muncă forţată sau condamnau la moarte personalităţi ale culturii şi spiritualităţii româneşti – a fost unul din scopurile „noii ordini sociale”. Armata roşie ocupase întreaga ţară începând cu 1944, lăsând în urmă un pustiu ce trebuia umplut cu uscături ale deşertului: „omul nou” era numit conducător al instituţiilor statului, dirija noua armată de culturnici, punea la zid tot ceea ce însemna tradiţie, înfiera ideea de naţiune.

Marea represiune începuse odată cu distrugerea elitelor politice ale României şi cu reducerea la tăcere a presei democratice. Procesul ziariştilor din 22 mai 1945 şi cel al Partidului Naţional Ţărănesc din toamna anului 1947 deschideau „seria” care culminează cu ultimele două mari procese în care au fost condamnaţi cei care, prin statura lor intelectuală, ar fi putut salva România de la dezastrul comunist: procesul „Rugului Aprins” (1958) şi procesul „Noica-Pillat” (1960).

„Rugul Aprins al Maicii Domnului” a fost un eveniment de marcă specific românească, un fenomen al timpului creştin. Pentru salvarea ei spirituală, singurul bun ce mai putea fi păstrat după invazia armatei roşii în România, va fi constituită organizaţia iniţiată de preotul Daniil – Sandu Tudor – cu simbolul rugăciunii neîntrerupte – „Rugul Aprins care nu se mistuia”. Apropierea dintre elita intelectuală şi clerul monahal ar fi putut proteja valorile tradiţionale, chiar în împrejurările dramatic-istorice ale sovietizării României.

Ideea ieroschimonahului Daniil de la Rarău – Sandu Tudor de a forma noi generaţii de monahi, care la rândul lor să-i iniţieze, mai târziu pe alţii, ar fi întărit elita spirituală a României viitoare, continuatoare a tradiţiei creştin-ortodoxe, educând noi şi noi generaţii în acelaşi nobil scop. Ţelul recuperator nu putea decât să anime spiritele cele mai înalte şi responsabile, gata să pregătească un asemenea viitor României invadată în acea epocă de „ciuma roşie”.

Constituită legal în 1946 (cu toate că cei din grup se întâlneau încă din 1945), organizaţia „Rugul Aprins al Maicii Domnului” a funcţionat până în 1948, când a fost scoasă în afara legii. Conferinţele pe teme religioase, de filosofie şi artă – literatură, muzică, arte plastice – avuseseră loc până atunci în sala bibliotecii Mănăstirii Antim. Participau intelectuali din domeniul artistic şi monahii mănăstirii împreună cu stareţul Vasile Vasilachi, dar şi studenţi de la diferite facultăţi, din care se evidenţia grupul celor 12 de la Teologie în frunte cu Nicolae Bordaşiu (grup din care, iniţial, va face parte şi Roman Braga ce se va alătura, mai târziu, părintelui Daniil, în ideea „mănăstirii de intelectuali”). Cei din „Rugul Aprins” se vor mai întruni, deşi nu oficial, până în 1958, când activitatea grupului va fi suprimată o dată cu configurarea (de către Securitate) a lotului „Teodorescu Alexandru şi alţii” sau, cum i s-a mai spus, „lotul Rugul Aprins”. Alcătuirea lotului din cei mai importanţi monahi şi preoţi profesori ai momentului ( în frunte cu Sandu Tudor urmat de Adrian Făgeţeanu, Benedict Ghiuş, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc şi Dumitru Stăniloae), profesorul Alexandru Mironescu, cinci dintre reprezentanţi – cei mai „periculoşi” – ai studenţilor (începând cu Gheorghe Văsîi şi Şerban Mironescu urmaţi de Nicolae Rădulescu, Pistol Grigore- Dan şi „mezinul” Mihăilescu Emanoil) şi medicul Gheorghe Dabija este semnificativă şi percutantă, fiind catalogată de autorităţi drept o adunare de simboluri negative ale „societăţii burghezo-moşiereşti”. „Instigatori”, „antimarxişti” „trădători”, „criminali”, „mistici înrăiţi”, ei nu puteau fi decât reprezentanţii „vechii societăţii în descompunere” care trebuiau înlocuiţi cu „omul nou” creat de „noua ordine socială”… Temniţele comuniste şi lagărele de exterminare din Balta Brăilei şi de la Canalul Dunărea-Marea Neagră erau pline şi urmau să verse în pământul ţării oasele unui lung şir de martiri, pentru ca altul să-i ia locul în închisorile şi lagărele groazei. Rândul celor din „lotul Rugul Aprins” a venit în 1958.

În cadrul acestei mişcări spirituale, aşa cum era ea visată de ieroschimonahul Daniil – Sandu Tudor, importantă era implicarea şi educarea tinerilor. Studenţimea care va participa la meditaţiile de la Schitul Rarău urma să aibă un rol primordial. Acolo vor urca în multe rânduri studenţi de la diferite facultăţi (Arhitectură, Politehnică, Medicină, Litere) dornici de educaţie religioasă. Idealul era intrarea tinerilor în viaţa monahală, făcând şi studii de teologie, pentru ca, la rândul lor, să ridice spiritual alte generaţii din care, cei mai mulţi, vor deveni, la rându-le, monahi. Idealul va fi spulberat odată cu suprimarea activităţii grupului, arestarea capilor (a preoţilor) asociaţiei „Rugul Aprins” şi, împreună cu doctorul Dabija şi profesorul Mironescu, a cinci dintre studenţii care participaseră la meditaţiile de la Rarău – reprezentanţi ai tineretului implicat în posibilul viitor al mişcării spirituale. Nu întâmplător, în timpul conferinţelor de la Mănăstirea Antim, apare grupul celor 12 studenţi la Teologie. Atît ei, cât şi studenţii de la alte facultăţi reprezentau viitorul „mănăstirii de intelectuali” la care visa Sandu Tudor. Roman Braga se va evidenţia în acest grup, cu o conştiinţă vizionară ce depăşea generaţia sa, şi se va alătura lui Sandu Tudor, întregii mişcări a „Rugului Aprins”. Călugăr la Mitropolia Moldovei în anii ’50,închipuia (după cum reiese dintr-un raport de Securitate), „monahismul combativ activ” de pe „liniile” Vladimireşti (pe de o parte) şi Sihăstria-Slatina-Rarău (pe de altă parte).

Credinţa, singura şi adevărata eliberare

Părintele arhimandrit Roman Braga, născut în 1922 în Basarabia lângă Mănăstirea Condriţa, în satul cu acelaşi nume din Codrii Lăpuşului, a urmat Seminarul Teologic la Mănăstirea Cernica. La 12 ani devenise frate la Mănăstirea Căldăruşani de lângă Bucureşti. Cu studii de teologie la Bucureşti şi Chişinău – Facultatea de Teologie, Litere şi Filosofie – va fi cursant şi la Seminarul Pedagogic „Titu Maiorescu”. În timpul războiului urmează şi Şcoala Militară la Bacău. Absolvă Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Părintele arhimandrit Roman Braga a făcut parte din gupul celor 12 studenţi la Teologie, printre care Nicolae Nicolau, Valeriu Streinu, Andrei Scrima, Leonida Plămădeală, care audiau conferinţele de la Mănăstirea Antim din cadrul întrunirilor spirituale şi culturale. Asociaţia „Rugul Aprins al Maicii Domnului” a fost binecuvântată la cererea unui grup de intelectuali, de patriarhul Nicodim în iarna lui 1946. Tânărul Roman Braga, împreună cu colegii Nicolae Bordaşiu şi Gheorghe Doşmăneanu vor înfiinţa (ca o replică la ceea ce reprezenta impusa Uniune a Tineretului Comunist) Asociaţia Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS), cerând şi primind binecuvântarea arhimandritului Benedict Ghiuş. (De altfel,el face parte din grupul studenţilor de la Teologie care se opun cu toată puterea comunismului. Împreună cu aceiaşi Leonida Plămădeală, Nicolae Bordaşiu, dar şi cu Paul Munteanu, concep manifestul „Fraţi creştini” prin care îi îndemnau pe români să postească în sâmbăta din Săptămâna patimilor care cădea pe 1 mai (zi care se instituise, în epocă, sărbătoarea comunistă a muncii). Drept urmare este arestat de către autorităţi împreună cu studenţimea din ATOS în lunile mai – iunie 1948, apoi pe 9 iulie 1948 întemniţat pentru omisiune de denunţ la 5 ani temniţă grea şi 3 ani degradare civică, trecând prin înfiorătoarea reeducare de la Piteşti. Eliberat în 1953 rămâne cu domiciliu forţat în Bucureşti, dar reuşeşte să ajungă la Iaşi fără ştirea autorităţilor, unde, în mare taină, va fi tuns ca monah şi hirotonisit diacon de către Mitropolitul Sebastian Rusan. A fost coleg, la Facultatea de Teologie, cu Nicolae Corneanu, Valeriu Anania, Leonida Plămădeală, Gherasim Cristea. A fost prieten din studenţie cu Nicolae Bordaşiu, împreună cu care, într-o bună zi, a fost invitat în chilia părintelui Daniil – Sandu Tudor, după ce aceştia înfiinţaseră ATOS. Părintele i-a încurajat în iniţiativa lor. Împreună cu părintele Benedict, Sandu Tudor a înălţat o rugăciune, iar Ivan Kulâghin (părintele Ioan cel Străin) i-a binecuvântat.

Va fi din nou arestat şi condamnat în „lotul Rugul Aprins”. Între 1953 şi 1957, „în mod consecvent şi cu scop duşmănos regimului democrat am făcut educaţie anticomunistă în rândul tineretului şi în special al celui studios”. În 1957 participa la meditaţiile susţinute de părintele Daniil – Sandu Tudor, la Schitul Rarău şi multe zile la rând a făcut „educaţie antimaterialistă”, împreună cu ieroschimonahul, unui grup de studenţi de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. Sunt mărturii culese dintr-unul din interogatoriile care fac parte dintr-o anchetă copleşitoare, după arestarea şi condamnarea părintelui Roman Braga, în 8 noiembrie 1958 în procesul „lotul Rugul Aprins”, la 18 ani muncă silnică şi zece ani degradare civică. Va trece prin Jilava, Balta Brăilei, Canalul Dunărea-Marea Neagră, colonia Salcia a lagărului de muncă forţată Ostrov, şi eliberat conform Decretului din 1964. I-a avut alături în temniţă pe Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Felix Dubneac şi mulţi alţi preoţi, martiri ai temniţelor şi lagărelor de exterminare comuniste.

Dorindu-şi cu ardoare hirotonisirea ca preot, părintele Roman Braga ajunge la Cluj, unde îl cunoaşte pe episcopul Teofil Herineanu, preot greco-catolic, trecut în 1949 la Biserica Ortodoxă Română şi, după tunderea în monahism, hirotonisit episcop al Romanului şi Huşilor, episcop al Clujului în 1957. Cum în 1973 episcopia Clujului va fi ridicată la treapta de arhiepiscopie, va fi înscăunat arhiepiscop al Clujului. Teofil Herineanu va fi susţinător şi protector al preoţilor care fuseseră închişi în temniţele politice, pe care-i trimitea în parohiile vacante pe care le păstorea. Roman Braga devine abia în 1965 preot la Negreşti, după ce episcopul Valerian Zaharia de la Oradea primeşte aprobarea de a-l hirotonisi. Mutat la Sârbi, apoi trimis ca misionar în Brazilia şi de acolo, în 1972, chemat de episcopul Valerian Trifa la Episcopatul Român Ortodox de la Vatra, în SUA, va deveni preot paroh. În 1988 se retrage la Mănăstirea din Rives Junction – Michigan şi în cele din urmă va sluji duhovnic la Mănăstirea de maici Adormirea Maicii Domnului de lângă Detroit. A plecat la cele sfinte la 93 de ani, în 29 aprilie 2015.

Reiau aici câteva consideraţii pe care le socotesc necesare pentru însemnătatea punerii în pagină a documentarelor bazate pe sursele primare istorice de arhivă, necesare în cercetarea adevărului istoric, a lungii nopţi îngheţate în care a supravieţuit România din epocile dictaturilor comuniste. Stabilirea acestui adevăr istoric, mistificat decenii la rând prin impunerile comandamentelor comuniste, e necesară pentru reparaţia morală a părinţilor şi bunicilor noştri, martirizaţi în închisorile comuniste şi lagărele de muncă forţată (de exterminare) din România, este neapărat necesară. Documentele din această arhivă (întocmită de Securitate, rămasă apoi în custodia Serviciului Român de Informaţii şi predată CNSAS o dată cu înfiinţarea instituţiei ) trebuie citite depăşind limbajul de lemn al Securităţii şi mai ales formulele stereotipe ce se trag din ideologia marxistă. Ele alcătuiesc corpusul informaţiilor istorice primare – documentele – atât de necesare unui studiu real din punctul de vedere al istoriei noastre recente. Este necesar, de asemenea, să ignorăm acuzaţiile inventate, denigrările, denunţurile, dar mai ales etichetele politice. Judecarea în cadrul „tribunalelor poporului” şi a „tribunalelor militare” era folosită pentru acuzarea şi condamnarea celor care urmau să fie denumiţi în termeni neadecvaţi, insultători („criminali” sau „trădători”) primind pedepsele cele mai aspre, ajungându-se până la temniţa pe viaţă sau condamnarea la moarte.

Într-unul dintre interviurile acordate presei, părintele Roman Braga face câteva consideraţii pe care, de altfel, le găsim sub o formă sau alta, în gândirea fiecăruia dintre preoţii arestaţi în „lotul Rugul Aprins” trăitori îndelung după anii de temniţă. „Suferinţa este beneficiul tuturor, nu numai al creştinilor”, dar şi „Ideea lor (a celor care conduceau temniţele n.m.I.D.) era să nu mori […] până ce nu te compromiţi . După ce te compromiţi poţi să şi mori că e totuna”. Acestea sunt fraze care exprimă suficient ţinuta morală a părintelui, a acestui grup de dedicaţi spiritului şi credinţei salvatoare.

Volumul 1 al Dosarului P[enal] 202 întocmit „lotului Rugul Aprins” – „Teodorescu Alexandru şi alţii” – se deschide la primele pagini cu Opisul în care îi găsim pe toţi cei 16 ai „adunării de îngeri”, cum i-am numit cândva. În ceea ce-l priveşte pe Roman Braga, actele calvarului său se deschid odată cu fila 251 (mai întâi sunt actele primului proces penal ce i-a fost intentat, în urma căruia va fi condamnat odată cu Leonida Plămădeală) – Ordonanţa de reţinere din 13 iunie 1948 , prin care căpitanul de Securitate Gheorghe Enoiu, anchetator penal de Securitate, dispune „pe timp de 24 de ore şi reţinerea în arestul M.A.I.”, continuă cu Mandatul de arestare (fila 255), unde acelaşi Gheorghe Enoiu ordonă „tuturor organelor forţelor publice […] să aresteze şi să conducă la arestul M.A.I. Bucureşti pe numitul Roman Braga”. Percheziţia domiciliară (la domiciliul de la Mitropolia din Iaşi…) va fi efectuată cu pretextul că „din datele ce le posedăm rezultă că la domiciliul său deţine materiale ce interesează Securitatea Statului”, conform Codului de Procedură Penală, după cum semnează acelaşi anchetator penal de Securitate, Gheorghe Enoiu.

După Procesul verbal de sechestru de la fila 259 ( în lipsă de altceva, părintelui Roman i se pun sub sechestru… pantofii uzaţi, reverendele de preot, cămăşile, de asemenea, uzate, valiza din placaj şi alte obiecte mai mult decât modeste). Sentinţa din 14 februarie 1949 cade implacabil asupra lui şi a lui Leonida Plămădeală şi li se deschide „acţiune penală pentru crimă”. Citez din documentul de la fila 264 a volumului: „Tribunalul/ deliberând […]/ în fapt/ Elemente ostile poporului român care prin activitatea lor trecută […] au trecut după instalarea regimului de democraţie populară la o organizare de grupuri teroriste subversive (este vorba despre înfiinţarea Asociaţiei Tineretului Ortodox Studenţesc – ATOS – n.m.I.D.) în scopul de a înlătura prin violenţă guvernul legal al ţării. […] În ce priveşte crima de complot în scop de răzvrătire ce s-a mai reţinut în sarcina numiţilor acuzaţi, elementele componente şi ale acestei infracţiuni sunt întrunite, întrucât mai mult de două persoane de comun acord au luat hotărârea de a instiga […] astfel să poată răsturna regimul democrat de la cârma ţării, deci acuzaţii au ştiut în mod conştient şi voluntar scopul criminal al săvârşirii acestei infracţiuni”.

Actele procesului „Rugul Aprins” îşi încep, pentru preotul arhimandrit Roman Braga, desfăşurarea, odată cu Ordonanţa de punere sub învinuire dela fila 329 a volumului 1 din care citez: „Locot.[enent] Cenuşe Constantin, anchetator penal de Securitate din MAI – Direcţia Anchete Penale […]/ am stabilit:/ din materialele de anchetă penală rezultă că Braga Roman a desfăşurat activitate contrarevoluţionară prin aceea că, împreună cu mai mulţi complici ai săi, a trecut la iniţierea şi organizarea unei grupări subversive în cadrul căreia au desfăşurat activitate împotriva regimului democrat– popular din R.P.R.”. Concluziile de învinuire pentru întreg „lotul Rugul Aprins”, din 26 septembrie 1958, sunt trase de locotenenţii majori de Securitate Moldovan Iosif şi Blidaru Gheorghe din Direcţia de Anchete Penale – M.A.I. În urma anchetei penale se stabileşte că din cele 16 elemente contrarevoluţionare, mai cu seamă Teodorescu Alexandru, Braga Roman, Făgeţeanu Alexandru şi Papacioc Anghel Arsenie care „au desfăşurat o intensă activitate împotriva clasei muncitoare şi mişcării progresiste din ţara noastră prin articolele scrise în presa reacţionară şi prin măsurile criminale pe care le-au luat împotriva elementelor progresiste şi muncitoreşti […] şi-au continuat activitatea lor criminală îndreptată împotriva regimului democrat-popular până la data arestării.[…]. Aceste elemente duşmănoase abuzând de faptul că în R.P.R. cultele sunt libere […] sub masca unor întruniri religioase desfăşurau o intensă activitate legionară organizată în secret de îndoctrinare şi pregătire din punct de vedere legionar a unor tineri în special din rândul celor care studiau la institute de învăţământ superior.[…]. În anul 1948 gruparea Rugul Aprins fiind interzisă prin legeş…ţ au trecut la reorganizarea clandestină a grupării Rugul Aprins”. Despre Roman Braga, în continuare, se spune: „În perioada 1955 – 1958 a ţinut o strânsă legătură cu Teodorescu Alexandru (Sandu Tudor) – stareţul Schitului Rarău, la îndemnul căruia a trecut la activitate duşmănoasă pe linia recrutării a cât mai multe elemente din rândul tineretului studios pentru a fi grupate în mănăstiri cu scopul de a fi educaţi din punct de vedere mistic-legionar şi pregătiţi pentru a desfăşura activitate duşmănoasă împotriva R.P.R. Un exemplu în acest sens îl constituie meditaţiile ţinute de Sandu Tudor şi Braga Roman în vara anului 1957 la Schitul Rarău. Aceste meditaţii au fost organizate cu ocazia venirii la schit a unui grup de studenţi de la facultatea de arhitectură din Bucureşti în frunte cu Văsîi Gh[eorghe], Mironescu Şerban şi alţii în cadrul cărora atât Sandu Tudor cât şi Braga Roman le-au făcut educaţie duşmănoasă faţă de regimul democrat din RPR, i-au îndemnat să se rupă de viaţa politică a ţării şi să se retragă la mănăstiri de unde să acţioneze împotriva orânduirii democrat – populare din R.P.R.

Având la bază educaţia duşmănoasă făcută de Teodorescu Alexandru şi Braga Roman, studenţii care au participat la meditaţiile respective s-au organizat în grup şi au început să desfăşoare activitate duşmănoasă regimului democrat din RPR până la data arestării lor.

Faptele de mai sus sunt dovedite în sarcina învinuitului Braga Roman prin declaraţiile sale şi ale complicilor săi.[…].”.

Condamnarea şi Sentinţa, în cazul întregului lot se regăsesc, detaliat pentru fiecare condamnat în parte, la fila 191, iar la fila 216 a volumului 4 din dosarul „Teodorescu Alexandru şi alţii” aflăm adresa Tribunalului Militar Regiunea II Militară către Penitenciarul U.M.0123/E/ Bucureşti din 11 noiembrie 1958 prin care colonelul de justiţie Hirsch Emil face cunoscută Sentinţa nr. 125 de condamnare a deţinutului Roman Braga la 18 ani muncă silnică şi zece ani degradare civică, cu socotirea prevenţiei din 14 iunie 1958, pentru încarcerare.

Oglindă a durerilor şi suferinţelor umilitoare, dosarul cu documentele din timpul arestului părintelui arhimandrit Roman Braga cuprinde noi şi noi dovezi ale temniţei politice la care a fost condamnat fără a se putea apăra, fără a putea dovedi nedreptăţile strigătoare la cer, abuzul asupra vieţii lui devotate credinţei şi opoziţiei, încă din fragedă tinereţe, faţă de nedreptăţile sociale preconizate de „noua ordine” a statului comunist.

Adresa M.A.I. către Tribunalul Militar al Regiunii a II a Militară (fila 255), Procesul verbal de încarcerare („Înaintaţi de îndată acestui Tribunal Militar procesul verbal de încarcerare privitor pe Roman C. Braga”/ 23.03. 1959 – fila 256 –), Foaia de Transfer de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Iaşi „pentru cercetări” („foaie de restituire” – 25.03.1959) – fila 257 –, „Returnarea mandatului de executare a pedepsei din 31.01.1958” Penitenciarului Jilava „pentru [o nouă] executarea pedepsei” (fila 261), Procesul verbal de acordare a numărului matricol în executarea pedepsei (fila 265) sunt toate dovezi de necontestat ale istoriei cumplitului regim concentraţionar din România comunistă a anilor ’50-’60. Volumul 7 al dosarului „Teodorescu Alexandru şi alţii” cuprinde dosarul de penitenciar al părintelui Roman Braga în toată desfăşurarea lui (filele 123-190), unde la data de 31 iulie 1964 raportul Direcţiei Generale şi a Coloniilor de Muncă – Salcia comunică în Adeverinţa-caracterizare: „Deţinutul respectiv a lucrat în colonia Salcia la munci în agricultură dovedind reavoinţă faţă de muncă, nu şi-a îndeplinit niciodată normele de muncă. Pe timpul detenţiei a avut o comportare mediocră manfestându-se în diferite ocazii.[…].”.

Interogatoriile din anchetă se desfăşoară în 27 iunie, 6 şi 19 iulie, între cinci şi şase ore, cu întrebări răscolitoare despre „activitatea subversivă” a deţinutului. În fine, volumul 10 intitulat „Braga Roman şi alţii” este un dosar de control al anchetei penale şi îi priveşte pe Braga Roman, Mironescu Şerban, Pistol Grigore, Dubneac Felix, Boghiu Sofian, Papacioc Anghel, Dabija Gheorghe şi Rădulescu Nicolae.

Două documente şocante spre finalul dosarului de penitenciar al părintelui Roman Braga:

I) „Proces verbal / Încheiat astăzi 8 iulie 1959 la Bucureşti/Noi căpitan Ciupagea Alex şi cpt. Petrescu Virgil, ambii din M.A.I. Serviciul «C» am procedat la distrugerea prin ardere a materialelor numerotate, ce aparţin numitului Braga Roman […] având un caracter dubios contrarevoluţionar, după cum urmează: 1) una carte intitulată «Ortodoxie şi Românism», 2) una carte intitulată «Sufletul României, România mea», 3) una carte intitulată «Destinul omenirii» – 4 volume, 4) una carte intitulată «Sur la democratie» în 4 volume”.

II) „Distrugerea Buletinului de Identitate – Proces verbal încheiat astăzi 8 iulie 1959 la Bucureşti/ de cpt. Ciupagea Alexandru şi cpt. Petrescu Virgil/ ambii din M.A.I. / am procedat la distrugerea buletinului de identitate seria O.P. 656170 […] pe numele şi pronumele (sic) Braga Roman […].”

Epilog

RECURSUL ÎN ANULARE DIN ANUL 1996 ÎMPOTRIVA SENTINŢEI ÎN CAZUL „LOTULUI RUGUL APRINS”

Pentru o mai bună lămurire a celor care nu înţeleg sau se fac că nu înţeleg că gravele acuzaţii fuseseră fabricate pentru o mai grea pedeapsă politică, având drept consecinţă sporirea circumstanţelor agravante ale deţinuţilor politici din dosarul lotului „Rugul Aprins” (şi în general pentru instrumentarea tuturor proceselor politice ale epocii) voi face public un fragment din recursul în anulare împotriva sentinţei nr. 125 din 8 noiembrie 1958 al Tribunalului Militar al Regiunii a II a Militară şi deciziei nr. 42 din 29 ianuarie 1959 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar, din şedinţa publică din 8 aprilie 1996. Recursul în anulare a sentinţei în cazul „lotului Rugul Aprins” se regăseşte în volumul 11 al dosarului P 202 – „Teodorescu Alexandru şi alţii”– Arhiva CNSAS:

„ROMÂNIA – / CURTEA SUPREM| DE JUSTIŢIE / – SECŢIILE UNITE – / Minuta Deciziei nr. 16 / Dosar nr. 32 – 1995 / Şedinţa publică de la 8 aprilie 1996 / ÎN NUMELE LEGII / DECIDE: / Admite recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinţei nr. 125 din 8 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II a Militară şi deciziei nr. 42 din 21 ianuarie 1959 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar. //

Casează hotărârile atacate cu privire la inculpaţii Teodorescu Alexandru, Făgeţeanu, Ghiuş Vasile Benedict, Braga Roman, Boghiu Serghie Sofian, Dubneac Felix, Mironescu Alexandru, Văsîi Gheorghe, Mironescu Şerban, Rădulescu Nicolae, Mihăilescu Emanoil.[…] / Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii acestor inculpaţi. / Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor […] se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei. […]. // Pronunţată în şedinţă publică azi, 8 aprilie 1996.// Semnat:
VICEPREŞEDINTELE CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE – Leonida Pastor
PREŞEDINTELE SECŢIEI CIVILE – Alexe Costache Ivanov
PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE – Anton Pandrea
PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV – Marin Popa
PREŞEDINTELE SECŢIEI MILITARE – Gen[eral] de div[izie] mag[istrat] – Cornel Bădoiu
PRIM MAGISTRAT ASISTENT – Ioan Răileanu –

[…]

Împotriva celor două hotărâri procurorul general a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art.[icolul] 410 alin[eatul] 1 partea I pct.[punctul] 2 din Codul de procedură penală susţinând că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor […] nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi şi nici ale vreunei alte infracţiuni deoarece asociaţia „Rugul aprins” nu este printre cele vizate de art.[icolul] 209 pct.[punctul] 1 din codul penal anterior iar întâlnirile avute cu inculpaţii ce au făcut parte din această asociaţie, ca şi dicuţiile purtate de toţi cei 11 inculpaţi în cadrul întâlnirilor la care au participat sau în alte ocazii, chiar dacă s-au referit la eventualitatea regimului existent atunci în România nu puteau să ducă consecinţa de natura celor prevăzute la art.[icolul] 209 pct.[punctul] 2 lit.[era] A sau la lit.[era] B – alineatul ultim din acelaşi cod.

[…]

În concluzie se cere casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei în vederea achitării celor 11 inculpaţi prin recursul în anulare.
Recursul în anulare este fondat.

FAPTELE INCULPAŢILOR VIZAŢI PRIN RECURSUL ÎN ANULARE NU ÎNTRUNESC ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACŢIUNILOR PENTRU CARE AU FOST CONDAMNAŢI ŞI NICI ALE VREUNEI ALTE INFRACŢIUNI
[…] Din actele dosarului rezultă că asociaţia „Rugul aprins” constituită în anul 1945 din iniţiativa inculpatului Teodorescu Alexandru a avut caracter religios fără a viza schimbarea ordinii sociale în stat sau a formei de guvernământ.
[…]
Pe de altă parte, din declaraţiile aceloraşi inculpaţi rezultă că discuţiile purtate între ei, cu ocazia întâlnirilor ce le aveau în cadrul asociaţiei religioase „Rugul aprins”, erau fixate în principal pe teme religioase, iar problemele religioase ce le abordau urmăreau abordarea idealurilor credinţei creştine, referirile la situaţia politică aflată în România fiind cu totul întâmplătoare şi făcute într-un cerc limitat de persoane.

Prin urmare, nerezultând că prin activitatea desfăşurată pe linia asociaţiei religioase „Rugul Aprins” s-ar fi urmărit schimbarea ordinii sociale în ţara noastră sau a formei de guvernământ şi nici că discuţiile purtate de inculpaţii […] ar fi fost susceptibile de a fi apreciate ca acţiuni de schimbare a ordinii sociale în stat sau a formei de guvernământ democratice, sau din care să fi rezultat un pericol pentru securitatea statului aşa cum se cerea prin art.şicolulţ 209 pct.[punctul] 2 lit.[era] A, ori ca activităţile ultimilor 4 inculpaţi să fie considerate de ajutor sau propagandă în favoarea unei organizaţii sau asociaţii subversive în sensul prevăzut la art.[icolul] 209 pct.[unctul] 2 lit.[era] B din codul penal anterior, în baza căruia ei au fost condamnaţi, este evident că atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, faptele la care s-a făcut referire nu întrunesc elemente constitutive al vreunei infracţiuni.

[…]

Reieşind astfel că faptele inculpaţilor vizaţi prin recursul în anulare nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi şi nici ale vreunei alte infracţiuni, se constată că, în aceste limite hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut la art.[icolul] 385, alin.[eatul] 1 pct.[punctul] 12 din Codul de procedură penală.”

Există, de asemenea, în Dosarul P 202 „Teodorescu Alexandru şi alţii” ACNSAS, încă înainte de 1989, documentele recursurilor în anulare ce vizează inculpaţi din acest dosar, după cum urmează:

– Recursul în anulare cu casarea hotărârilor atacate privindpeV. Voiculescu, Gheorghe Dabija şi Dumitru Stăniloaie, admis în 15 februarie 1958 prin Decizia nr. 2 având preşedinte pe general de justiţie Ioan Cozma, vicepreşedinte al Tribunalului Suprem.

– La 22 februarie 1976 Plenul Tribunalului Suprem a admis recursul declarat de Procurorul general pentru Grigore Pistol împotriva sentinţei penale nr. 125/18.XI.1958 […] pe care a casat-o […]. Procuratura militară de regiune militară – Bucureşti […], dispune încetarea procesului penal cf.[conform] art.[icolului] 261/7, lit.[era]4 şi J/C[od de] P[rocedură] P[enală].

 

 

MARTIRI DIN PROVINCIILE ROMANE SUD-DUNARENE

 

Printre martirii daco-romani se numarau crestini apartinand tuturor categoriilor sociale: slujitori ai altarului – episcopi, preoti, diaconi, citeti; functionari de stat, negustori, tarani, barbati si femei. Ei au patimit mai ales in cetatile (orasele) de pe malul drept al Dunarii, in provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis, Moesia Inferior, in care locuiau daco-romani, stramosii nostri.

In orasul Sirmium (azi Mitrovita, langa Belgrad, in Iugosavia), au fost condamnati la moarte, din ordinul lui Probus, guvernatorul provinciei Pannonia Inferior, preotul Montanus si sotia sa Maxima, inecati in raul Sava, la 26 martie 304, apoi episcopul Irineu, decapitat, si diaconul sau Dimitrie, strapuns cu sulita, la 6 si 9 aprilie 304. In aceeasi zi cu Dimitrie, au mai patimit, tot in Sirmium, mai multe tinere, iar in 20 iulie un credincios cu numele Secundus. Tot aici si-a dat viata pentru Hristos, intr-o zi de 25 decembrie, poate in acelasi an 304, tanara Anastasia, in cinstea careia sora, cu acelasi nume, a imparatului Constantin cel Mare, a zidit o biserica in Roma; in anul 458, moastele i-au fost asezate in biserica cu hramul Sfanta Anastasia din Constantinopol.

In apropiere de Sirmium lucrau mai multi cioplitori si sculptori in marmura, condusi de cinci neintrecuti mesteri crestini, cu numele Claudius, Castorius, Nicostratus, Sempronianus si Simplicius. Primii patru fusesera botezati de episcopul Chiril al Antiohiei, surghiunit in aceste tinuturi. Impreuna cu alti 600 de muncitori – dintre care cei mai multi erau pagani – ei executau felurite statui si alte lucrari in marmura pentru un stralucit palat al imparatului Diocletian din cetatea Salonae (azi Split, in Croatia, pe tarmurile Marii Adriatice). Cioplitorii si sculptorii pagani au instiintat pe imparat ca acei cinci mesteri crestini au refuzat sa lucreze statuia lui Asclepios, zeul medicinei, instigand impotriva lor multime mare de pagani. Temandu-se de o rascoala, imparatul a poruncit ca toti cinci sa fie inchisi de vii in sicrie de plumb si aruncati in raul Sava. Si astfel, si-au daruit viata lui Hristos cu sufletul curat, primind cununile muceniciei. Un crestin cu numele Nicodim a scos in ascuns sicriele din apa si le-a ingropat dupa cuviinta ca pe niste odoare de mare pret. Episcopul Chiril al Antiohiei, care botezase pe patru din ei si era acum in temnita din Sirmium, a murit de suparare, auzind de sfarsitul fiilor sai duhovnicesti. Cinstita lor pomenire se facea in ziua de 9 noiembrie.

In localitatea Cibalae (Cibales), in apropiere de Sirmium, au primit moartea pentru Hristos mai multi slujitori ai altarului, intre care preotul Romulus, diaconul Silvanus (Silvan), diaconul Donatus (Donat) si fratele sauVenust. Tuturor li s-a taiat capul cu sabia in ziua de 21 august, anul 304, asadar in timpul lui Diocletian, pentru ca au marturisit ca sunt crestini si au refuzat sa aduca jertfe zeilor pagani.

Cativa ani mai tarziu, sub imparatul Liciniu, intr-o zi de 13 ianuarie, au fost martirizati in Singidunum (Belgradul de azi, pe atunci in provincia Moesia Superior), diaconul Ermil si temnicerul Stratonic. Fiind dus in fata imparatului, Ermil a recunoscut ca este crestin si diacon. Raspunzand cu necuviinta la propunerile care i s-au facut de a se lepada de credinta crestina, imparatul a poruncit sa fie batut peste fata cu un bici de metal, apoi tinut trei zile in inchisoare, scos si batut din nou cu multa cruzime, apoi aruncat iarasi in temnita. Aici a fost ingrijit cu dragoste de temnicerul Stratonic care era crestin, dar nestiut de nimeni. Dar el a fost parat de un soldat imparatului si supus el insusi la chinuri, dupa care au fost intemnitati amandoi. Toate incercarile imparatului de a-i abate de la credinta lor au ramas zadarnice. Atunci imparatul a poruncit sa fie spanzurati de un copac, iar trupurile lor ciopartite cu cutitele si apoi aruncate in Dunare. Si astfel s-au mutat amandoi la viata cea netrecatoare, primind cununile muceniciei, ca niste adevarati marturisitori ai lui Hristos. Dupa trei zile trupurile lor au fost gasite, scoase la mal si ingropate dupa cuviinta. De atunci ei sunt trecuti intre sfinti, pomenirea lor facandu-se in fiecare an la 13 aprilie, zi in care “s-au nascut din nou” pentru Hristos.

In provincia Dacia Ripensis a patimit ca martir bunul crestin Hermes din cetatea Bononia (azi Vidin, in Bulgaria), prin taierea capului cu sabia. In cetatea Novae (azi orasul Svistov), pe atunci in provincia Moesia Inferior, si-a dat viata pentru Hristos sclavul Lupus (Lup), strapuns de ascutisul sabiei la 23 august 304, deci in vremea imparatului Diocletian. De atunci a fost cinstit dupa cuviinta in Novae, iar mai tarziu in toata Biserica rasariteana.

Numarul martirilor din provinciile dunarene este, insa, mult mai mare, dar numele lor ne-au ramas necunoscute. Prin viata si mai ales prin patimirea lor, acesti martiri de la inceputul secolului al IV-lea, cei mai multi cu nume romane, ceea ce arata ca erau daco-romani, pun in lumina nu numai vechimea crestinismului romanesc, dar mai cu seama stralucirea sufletului lor, impodobit cu cea mai aleasa dragoste fata de Hristos Mantuitorul.

Sa cinstim pe acesti vrednici mucenici din neamul nostru zicand: “Umplandu-va de ape facatoare de viata, v-ati lepadat in valurile raului si intru acelea luandu-va sfarsitul, ati inecat pe mai marele rautatii, iar acum ne izvorati noua izvoare de tamaduiri, prea laudatilor”. (Din slujba Utreniei la Sfintii Ermil si Stratonic, peasna 6, irmos).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

 

MÃRTURII PENTRU LEGIONARII DE MÂINE

30 NOEMBRIE 1938

de Traian Popescu

 

Zori cetoase. Zori triste de sfârşit de toamnă, pline de rele prevestiri. Intorcându-se dintr’o vizită oficială in Franta şi Anglia, Regele Carol al II-lea s’a oprit in noaptea lui 29 Noembrie 1938, pe frontiera româno-ungară, pentru a aştepta ca Guvernul presidat de Armand Călinescu, să ratifice acordurile financiare încheiate de el cu Londra si Paris.

In zorii zilei de 30 Noembrie 1938, in pădurea Tâncăbeşti, la nord de Bucuresti, s’au ratificat aceste acorduri. Moartea fusese convocată pentru a lua in schimb, vieţile a 14 autentici patrioti români, stinse sub apăsarea degetelor a 14 călăi plătiţi pentru a comite oribila crimă.

Victimile n’au tremurat nici de frică, nici de frig, nici sub greutatea fierului care-i înlăntuia.

Ce s’au cutremurat au fost sufletele Iudelor care duseseră la bun sfârşit teribilul asasinat.

Cele 14 cadavre au fost aruncate in fundul unei gropi adânci, plină de acid sulfuric, peste care au fost asvârlite tone de ciment.

După acea linişte absolută.

Abia doi ani mai tarziu s’au descoperit urmele infamului fratricid.

Au trecut de atunci peste 40 de ani, patruzeci de ani de înspăimântătoare expiare a păcatului comis şi tolerat.

Lumea se clatină. Tara noastră a fost mutilată. Poporul român umilit, martirizat, trădat şi abandonat, a căzut in ghiarele antichristului sovietic.

Crima din pădurea Tâncăbeşti s’a plătit cu valuri de sânge şi munti de suferintă… şi asta pentrucă sub lespedea de ciment de la Jilava, nu fusese asvârlit numai corpul neînsufleţit al lui Corneliu Zelea Codreanu, ci şi conştiinţa naţională a unui popor întreg, deşteptată de el, de unicul om capabil să-l conducă la împlinirea măreţului destin rezervat Românilor in Europa Orientală.

Un Rege pervers, nişte politicieni venali şi indiferenta oamenilor de răspundere din acea vreme, au frânat brutal împlinirea acestui mare destin.

Acuma va fi nevoe de eforturile multor generaţii, cari in perfectă unitate naţională să poată reconstrui România pe care ei au dărâmat-o.

Poporul Roman o ştie şi dacă astăzi suportă cu resemnare opresiunea moscovită, este pentrucă Corneliu Zelea Codreanu a ştiut să-i prepare pentru aceste vremuri, cele mai grele din milenara noastră istorie.

Mai mult, acest încercat popor ştie că va veni o zi, in care din cenuşa ei naţională – ca o pasăre Phoenix – România va renaşte liberă şi strălucitoare ca un soare pe firmamentul Europei.

Corneliu Zelea Codreanu este, şi va fi totdeauna cu noi!

 

CÃPITANUL

 

Corneliu Zelea Codreanu este profetul secolului XX, nu numai pentru pământul românesc, ci pentru lumea întreagă. In ziele noastre opera sa tradusă – in opt limbi -, şi ideile sale politice, stau la baza adevăratei doctrine socio-politice creştine, singura care poate fi opusă valabil amoralismului materialist marxist, care amenintă să cucerească lumea.

Există multe mişcari naţionaliste tinere, atât in Europa cât şi in cele două Americi şi in Africa, care, adoptând doctrina lui Codreanu şi adaptând-o problematicei locale, încearca să formeze “omul nou”. Această încercare presupune primordialitatea unei revolutii înfăptuite in spiritul omului de astăzi, operată in insăşi structura lui, alungând din suflet egoismul, materialismul şi bestia in care a fost transformat de către conceptia comunistă asupra vietii, izbutind astfel să redevină creaţia lui Dumnezeu, adică bun, drept, moral, iubitor de aproapele său şi animat de dragoste şi de credinta creştina, care este unica chezaşie a unei convietuiri armonioase şi binefăcătoare a lumii.

Codreanu, om exceptional, s’a ridicat in România într’o perioada haotică. Fiu al unei familii de profesori la Liceal din Husi, a cunoscut ororile primului războiu mondial, participând ca tânăr voluntar -avea 17 ani- la războiul împotriva Germaniei.

A cunoscut deasemeni bestialitatea rusă, exacerbată de revolutia marxistă, ceiace l-a determinat, ca împreună cu un grup de camarazi, să decida a se opune ca luptători de guerila la o eventuală invazie comunistă In Romania, jurând respectarea acestei hotărîri în pădurea Dobrina, nu departe de oraşul său natal.

Eforturile şi sacrificiile româneşti in timpul primului războiu mondial, schimbaseră aspectul Tarii. Regatul român devenise România Mare, prin reintegrarea la Patria Mamă, după secole de ocupatie străina, a provinciilor: Banat, Transilvania, Bucovina şi Basarabia.

Tratatele de pace de la Versailles şi Trianon, au confirmat realizarea visului secular al unificarii teritoriale in limitele vechilor frontiere ale Daciei lui Decebal, dar ne-au adus, in acelaş timp, şi virusul marxist-leninist, vehiculat de către sutele de mii de Evrei, fugiti din Poloma şi Rusia, pe care România a fost obligată să-i adăpostească şi să-i adopte.

Ei au inceput in această epocă grevele şi agitatiile printre muncitori, cu scopul de a răsturna ordinea şi structura Statului român, impiedicand desfăşurarea vietii normale a Tarii.

Codreanu, student la Drept la Universitatea din Iasi, a luat comanda colegilor lui Studenti, şi împreună cu organizatiile patriotice înfiintate cu scopal apărării integritătii teritoriale şi a intereselor poporului român şi s’au opus, cu toată hotărîrea şi energia tineretei lor, infiltratiei comuniste, izbutind să dezarticuleze toate încercarile de subversiune ale bolşevicilor.

Codreanu a facut din dragostea de Tara şi din idea natională, o dogmă. Gratie curajului, efortului şi suferintelor personale, el a reuşit să grupeze pe universitari şi pe tinerii muncitori din toate provinciile româneşti, in bătălia împotriva tuturor acelora care voiau prin ideile şi activitătile lor stângiste, să nimicească România.

Codreanu a creat o noua conştiintă natională şi o nouă conceptie despre datoria fată de Patrie şi de poporul român.

Prin fundarea la 24 Iunie 1927 a Mişcării Legiunii Arhanghelul Mihail şi mai târziu a Partidului de actiune politică “Garda de Fier”, Codreanu a anihilat actiunea subversivă a comunismului in România. Tot tineretul tării, studenti, tărani şi muncitori, cot la. cot, intr’o armonie perfecta’ şi animati de aceişi vointă de reînnoire, au luat parte la lupta care avea ca tel dreptatea pentru poporul român şi restabilirea suversanitătii absolute in conducerea destinului său.

Pretutindeni pe întinsul tării, s’au deschis tabere de muncă voluntară unde, într’o deplină frătie, legionarii apartinând tuturor claselor sociale, ridicau biserici, case pentru vaduvele sărace, şcoli, reparau şosele, construiau diguri pentru a stăvili inundatiile care ar fi primejduit satele şi recoltele.

Aceasta vastă realizare in spirital doctrinei lui Codreanu producea in sufletele legionariior adevărata revolutie, care îi prefăcea in “oameni noi”, eroi sau sfinti ai neamului lor.

La 24 Iunie 1937, cu prilejal aniversării fundării Mişcării Legionare “Arhanghelul Mihail”, Codreanu era îndreptătit să spună luptătorilor săi următoarele:

Dragi Camarazi,

După 15 ani de lapte, de prigoniri şi de jertfe, tineretul României trebuie să stie că ceasul biruintei legionare nu mai este departe. Toate încercările de vrăjmăşie, vor fi strivite. Toate planurile de ademenire, toate încercările de cumpărare a sufletelor, toate incercările de desbinare şi toate trădările, vor cădea la pămănt.

Priviti-i drept în ochi pe toti tiranii voştri. Indurati cu resemnare, orice lovitură. Suportati orice chin, căci jertfa voastra a taturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de suflete chinuite, a biruintii. Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi, iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători şi vor fi blestemati din neam in neam.

Din adâncuri se inaltă biruitor legionarul, cu sufletul său de stâncă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curând, dar prea târziu, că s’au înşelat”.

Popularitatea lui Codreanu şi a Mişcării sale creştea vertiginos, înspăimântând pe regele Carol al II-lea, pe politicienii venali care îl înconjurau şi pe usurpatorii evrei care interveneau in viata poporului român, vrând să-i modeleze viitorul in conformitate cu interesele lor dominatoare.

Moartea eroică a lui Ion Mota şi a lui Vasile Marin pe frontul Madridului, la Majadahonda, in timpul cruciadei spaniole ce apăra credinta in Christos, Spania şi Europa amenintate de marxismul in plină ofensivă, a dărâmat ca un cutremur ultimele rezistenţe ale burgheziei româneşti, transformând inmormântarea celor doi eroi la Mausoleul de la Casa Verde din Bucureşti, in ziua de 13 Februarie 1937 in o apoteoză a conştiintei nationale a Neamului românesc şi a adeziunii lui la legionarism.

In alegerile din toamna anului 1937 a avat loc victoria zdrobitoare a Partidului legionar “Total pentru Tara”‘, victorie ce deschidea portile Parlamentului român unui numar considerabil de tineri deputati legionari. Frica regelui Carol, a politicaştrilor, a partidelor politice şi a Evreilor, s’a transformat atunci in nebunie. Constitutia democrată a Tării şi legile constitutionale ale Regatului, au fost abolite şi regele şi-a asumat puterea ca dictator, instaurând in România o teroare dementială.

Căpitanul – nume conferit de către masa de legionari şi de către poporul român lui Corneliu Codreanu, după stravechile traditii ale înaintaşilor noştri, care îi numeau astfel pe şefii revoltelor populare contra nedreptătilor şi abuzurilor stăpânirii- pentru a preintâmpina o eventuală manevra infamă a regelui Carol impotriva legionarilor lui, a dizolvat Mişcarea Legionară şi toate formatiile ei politice, dezlegându-i pe membrii ei de orice jurământ de fidelitate fată de el, sau fata de Legiune, pentru a-i pune astfel la adapost de marea persecutie care se anunta.

Măsura nu a fost de nici un folos, căci ordinele fortelor oculte judeo-comuniste erau de a lichida aspiratiile nationale ale Neamului românesc.

Intr’adevar, zeci de mii de legionari au fost încarcerati, torturati cu metodele cele mai inumane ale Evului Mediu, sub acuzatia că ar fi urmat instructiunile şi ar fi servit interesele unor puteri străine -Germania national-socialistă şi Italia fascistă-, acuzatie neintemeiată căci Mişcarea Legionară a apărut in Europa in 1919, in pădurea Dobrina, inainte de naşterea celor două mişcări mentionate, fiind o mişcare specific românească şi servind numai interesele poporului român. Dealtfel, legionarismul, spre deosebire de national-socialismul german şi de fascismul italian era profund crestin.

Primul ministru, Armand Călinescu, călăul regelui asasin Carol al II-lea, a devenit unealta executoare a represiunii şi, ca niciodată in Istoria Romăniei, sângele şi lacrimile au curs in valuri in satele şi orasele nefericitului popor român, care, şantajat cu “amenintarea unei iminente interventii sovietice”, a rămas impasibil in fata dramei fiilor lui, greşeală pe care o ispăşeşte in mod crunt, de atunci încoace.

Legiunea Arhanghelul Mihail şi combatantii ei au fost puşi in afara legii prin măsuri arbitrare şi urmăriti ca nişte răufăcători, pe tot întinsul tării.

In modul cel mai ruşinos, Codreanu şi elita legionară au fost trimişi in fata tribunalelor militare speciale, ca trădători, fiind condamnati la grele şi injuste pedepse, pentru a fi apoi asasinati mişeleşte.

Codreanu şi alti 13 eroi ai Legiunii au fost sugrumati, după ce fuseseră legati de banchetele camioanelor militare in care erau transportati de la închisoarea din Râmnicu Sărat la fortăreata Jilava, in noaptea de 30 Noembrie 1938, în momentul in care convoiul trecea prin pădurea de la Tâncăbeşti.

Ucigându-i prin sugrumare, Evreii nu au făcut altceva decat să aplice perceptele talmudice, care poruncesc să se evite ca sângele nevinovat să se reverse asupra lor, iar cu gloantele trase in ceafă, complicii comunişti voiau să fie siguri ca nici unul dintre aceşti legionari nu va supravietui.

Prin metodele de exterminare alese, ambii si-au pus pecetea pe monstruosul asasinat săvârşit cu premeditare şi pentruca să dispară pentru totdeauna orice urmă a faptelor lor, cadavrele au fost aruncate la Jilava intr’o groapă adâncă, arse cu vitriol, prăvălindu-se deasupra o placă de ciment, groasa de doi metri.

In ciuda acestor mişelii şi persecutii, Legiunea n’a putut fi distrusă. In locul fiecaruia din cei doborîti sau dispăruti, veneau altii zece şi astfel, in câteva luni, membrii curajoşi ai Legiunii l-au pedepsit cu moartea pe călăul Armand Călinescu şi in pofida unui al doilea măcel deslăntuit împotriva legionarilor, la 6 Septembrie 1940, tiranul asasin a fost răsturnat şi a fost instaurat, cu colaborarea Generalului Antonescu, Statul National Legionar Român.

Din păcate, acesta, a fost efemer.

In Septembrie 1939 izbucnise al doilea război mondial şi Nemtii erau deja stăpânii Europei. Interesele militare germane şi sovietice coincizand la început, pactul semnat intre Ribentropp şi Stalin a fost sentinta de moarte a nationalismelor europene, inclusiv a nationalismului german, transformat de mirajul victoriilor usoare din Vest in imperialismul teutonic, conceput de Hitler “Drang nach Osten” (Inaintarea cu forta in Răsăritul vechiului continent).

In acest mod, Germanii au căzut in cursa intinsă de judaismul international, care le-a impus in 1945 capitularea fără conditii, transformând victoria Aliatilor in drama Europei de Est.

Corneliu Zelea Codreanu -Căpitanul- îşi dăduse seama că doctrina comunistă sovietica nu era altceva decat vehicolul imperialismului judaic, care tintea la hegemonia evreiască asupra intregei planete. Din această cauză, antisemitismul şi anticomunismul Legiunii s’au suprapus, fiind şi unul şi altul un mijloc de apărare a drepturilor Românilor, stăpânii de drept şi de fapt ai Tarii, împotriva agitatiilor comuniste ale Evreilor din România.

Nu era nimic de natură rasiala, in această atitudine. Căpitanul a avertizat pe Români şi întreaga lume asupra imensei primejdii care ameninta civilizatia creştină a Europei. Acest lucru l-a dus la moartea năpraznică din pădurea de la Tâncăbeşti.

Toate tratatele şi pactele europene, Mica Intelegere, Intelegerea Balcanica, aliantele şi garantiile privind soarta Poloniei, a României, a Jugoslaviei, au fost aşa cum el a spus-o, “doar nişte petece de hârtie”, deoarece comunismul judaic nu respecta nimic.

Intr’un interval de cinci ani, România a fost deposedată de două ori de provinciile sale Basarabia şi Bucovina de Nord şi numai cu pretul unor enorme sacrificii in vieti omenesti si de prestigiu, s’a putut recuceri drumul deschis de Diktat-ul de la Viena, prin Transilvania către zăcămintele de petrol de la Ploieşti.

La 23 August 1944 Evreii romani au pus stăpănire pe Tară, intrând triumfal călare pe tancurile sovietice “made in U. S. A.” şi Ana Pauker şi coreligionarii ei au devenit stăpânii absoluti ai României.

Regele Mihai care la 23 August 1944 a trădat şi a mintit poporul român, capitulând fără conditii, a fost silit, după doi ani de nenorocită “democratizare”, să abandoneze tronul, lăsând Tara la cheremul Anei Pauker şi a comunismului sovietic.

Conducătorii de atunci ai Europei n’au dat importanta cuvenită faptului, iar invingătorilor le-a păsat şi mai putin, căci au oferit in dar comunismului toată Europa de Est şi mai târziu 3/4 din Asia şi din Africa Neagră, redeşteptand astfei vechiul imperialism rusesc al lui Petru cel Mare, acelaş care il impinge azi şi pe Brejnev să dorească stăpânirea intregei planete.

Omagiul pe care il aducem lui Corneliu Zelea Codreanu la 50 de ani de la fundarea Legiunii Arhanghelul Mihail, dovedeşte nu numai veneratia pe care legionarii români şi numeroşii camarazi străini o poartă memoriei Căpitanului, ci şi faptul că el este viu in fiecare dintre noi şi in sufletele noastre şi că el nu ne va părăsi niciodată, nici pe noi, nici poporul român, căruia i-a oferit fără şovăire viata si moartea.

Prin viziunea asupra primejdiilor care amenintau Tara, prin virtutile şi sacrificiul său, Corneliu Zelea Codreanu rămâne pentru eternitate profetul secolului XX, căci gândirea sa, precum şi invătămintele lăsate constituie singura armă eficace in lupta impotriva marxism-leninismului, propagat de comunismul sovietic agresiv.

“Eurocomunismul” de astăzi va fi poate eurosocialismul de mâine, dar convingerea noastră este că in cele din urma totul va ajunge la un eurocreştinism social si national, singurul care va uni popoarele lumii intr’o infrătire senină şi dreaptă, aşa cum a fost gândită şi va fi promovată de “oamenii noi”, preconizati de Corneliu Zelea Codreanu.

 

PÃTLÃGELELE ROSII

 

Când cămăşile verzi ale Legiunii Arhanghelul Mihail mărşăluiau dealungul plaiurilor româneşti, ridicând moralul clasei tărăneşti şi al muncitorimii exploatate de oligarhia partidelor politice şi de ovrei, partidul comunist din Romania era redus la cei circa o mie de membri, pe care i-a avut, când trădarea regelui Mihai şi tancurile ruseşti i-au deschis portile spre conducerea Tării.

Se poate lesne dovedi că între 1927 şi 1944 perceptele doctrinei legionare ale lui Corneliu Zelea Codreanu-Căpitanul, au provocat un miracol in spatiul românesc pe punct de contaminare de virusul comunistoid, adus de sfârşitul primului război mondial.

Ungaria, Germania şi nu mai vorbim de Rusia taristă, erau prada convulsiunilor şi oribilelor crime puse la cale de marxism. România căuta să se strecoare. Campania fulgerătoare din Ungaria terminată cu victoria armatei române asupra hoardelor comuniste ale lui Bela Kun, urmată de ocuparea Budapestei, au curătat această tară de marxism, constituind un indemn in acest sens pentru Germania şi noile State, Cehoslovacia şi Polonia, care sfărâmase deasemeni ultimele agresiuni ale bolşevicilor, stăpâni deja pe destinele poporului rus.

România, devenită “Mare”, în realitate reîntregită in granitele fireşti ale Daciei, prin revenirea voluntară la Patria mamă a provinciilor Transilvania, Bucovina şi Basarabia, începuse să fie frământată de mişcări muncitoreşti. Grevele se înmulteau, iar pichetele agitatorilor profesionali, majoritatea ovrei dintre “oaspetii” pripăşiti in Tara care îi acceptase din omenie, instigau la răsmerită armată contra Statului, masa muncitoare dezorientată de demagogia marxisto-leninistă.

Curajul şi hotărîrea cu care tinerii nationalişti români au înfruntat şi înlăturat, sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, tăvălugul marxist la ateleierele căilor ferate dela Nicolina-Iaşi, au spart greva, cea mai importantă in acea epoca, şi miile de muncitori terorizati de amenintările marxiste, au aclamat drapelul românesc care fâlfîia din nou falnic deasupra atelierelor, substituind pe cel cu secerea şi ciocanul, smuls deacolo de Corneliu Codreanu personal şi asvârlit la picioarele pichetelor de grevă, rămase încremenite de gestul plin de bărbătie al tânărului şi de privirea care le sfredelea ce brumă de conştiintă mai aveau.

In acel moment sudura sufletească între Codreanu şi muncitorime a fost definitivă. Ei descoperiseră omul care putea să le facă dreptate şi l-au urmat fără şovăire până dincolo de moartea lui.

Ajuns deputat in Parlamentul Tării a pledat cu căldură cauza muncitorilor şi când la atelierele Grivita din Bucureşti au căzut primele victime muncitoreşti, Codreanu a spus: “E rău ca nenorocitii de muncitori au ieşit în stradă, dar, ar fi mai rău şi de ei şi de Neamul nostru, dacă in fata nedreptătii strigătoare la cer n’ar ieşi, ci şi-ar pleca resemnati capul, in jug; oamenii de la acele ateliere nu au ce mânca; le este foame şi au sete de dreptate”. Iar când Mişcarea Legionară s’a infiripat ca partid politic tot el le-a spus: “Mişcarea Legionară va da muncitorimii mai mult decât un program, mai mult decât o pâine mai albă, mai mult decât un nat mai bun. Ea va da muncitorimii dreptul de a se simti stăpână peste Tară, deopotrivă cu ceilalti români”.

Lamentărilor la Moscova ale conducatorilor comunişti români ingrijorati de lipsa de adeziune a maselor muncitoreşti din România, Stalin le-a răspuns insidios: “şi pătlăgelele sunt verzi la început, dar mai târziu se fac roşii”.

Sângerosul tiran se inşela însă, căci cei la care se referea şi al caror simbol era cămaşa verde a sperantei, crescuseră in alt ogor, in ogorul credintei in Dumnezeu şi primiseră seva din dragostea de Neam şi Patrie a străbunilor.

Au trecut ani multi de atunci şi nimic nu i-a determinat să-şi schimbe culoarea. Nici incercările de cumpărare, nici ademenirile staliniene prin Ana Pauker, nici lagărele de concentrare, nici exterminarea pusă la cale prin jidovime sub Carol al II-lea şi mareşalul Antonescu, cum mărturişeşte Matatias Carp, nici “invitatia de onoare” a Fuhrerului Adolf Hitler la Buchenwald, nici Canalul Dunărea-Marea Neagră, nici inchisorile comuniste cu subdiviziunile de reeducare de la Piteşti şi Aiud, n’au zdruncinat credinta in Căpitan, in Legiune şi in dreptatea care va veni pentru Neamul Românesc.

Râuri de lacrimi şi sânge au curs şi sute de mii de vieti s’au stins anonim in stepele ruseşti in gropile comune ale închisorilor marxiste din Tară şi din afara Tării, mărind numărul “strigoilor” ce turbură liniştea asasinilor ştiuti şi nestiuti.

Şi ca aşa este, ne-o dovedeşte cu prisosintă Comunicatul No. 7 al Miscării Legionare din Tară, adresat muncitorimii şi difuzat la 24 Decembrie 1974 la Reşita, pe care-l reproducem integral:

COMUNICAT No. 7

 

  1. B.-Citeste reciteste, cugetă la cele scrise. Trece apoi textul mai departe dela mână la mână sau prin postă. Dacă poti multiplică-l si răspândeste-l in mijlocul tineretului studenteac şi muncitoresc. Nu te manifesta deschis. Nu lăsa urme. Misiunea ta e să arunci sământa cea bună, in tacere, dar cu convingere. Va veni si timpul culesului.

Muncitori români! Ati fost mintiti! Ati fost înşelati! De când regimul comunist s’a cuibărit la cârma tării, soarta voastră n’a cunoscut decât munca istovitoare, reaua vointă a responsabililor sindicali, şedintele de îndoctrinare fortată şi procesele de defăimare, intocmite dinainte de către politrucii regimului. Ati suportat totul în nădejdea unei DREPTATI ce va veni. Ati tăcut in convingerea că POZITIA voastră SOCIALA se va schimba. Ati dus greul productiei in gândul unui TRAI MAI BUN şi mai omenos. Dar până acum, nici dreptatea n’a venit, nici pozitia socială nu s’a schimbat, nici traiul mai bun nu s’a împlinit! Dimpotrivă, totul s’a înrăutătit! Mizeria se adevereşte in salariile ce primiti (cele mai slabe din toată Europa), in cozile fără sfârşit pentru a capăta câteva cepe, un kilogram de cartofi sau o bucată de carne… Iar cei ce huzuresc in bine pe spinarea voastră, sunt lingăii de partid, membrii Securitătii şi cozile de topor ce vă spionează.

De 30 de ani vi se cer sfortări din ce in ce mai mari pentru prosperitatea tării şi-a clasei muncitoreşti. Dar nimic nu apare in văzul lumii, nici viată mai bună, nici prosperitate. Or, productia industriala la care luati parte nu rămâne in stocuri. E vândută şi aduce devize. Oare

unde se duc aceşti bani? Cui sau la ce folosesc? S’o stiti măcar de-acum incolo: in loc să fie intrebuintati pentru imbunătătirea stării sociale şi economice a muncitorimei române, o buna parte din această avere ia drumul Indochinei, Africei sau Americii Latine, pentru a intretine revolutiile comuniste sau a înteti propaganda marxistă.

Sistemul comunist e cea mai cruntă nenorocire ce se poate abate peste sufletul unui popor. Pentru el nu exista drepturi omeneşti şi respect fata de muncitor, decât atunci când e vorba să acuze regimurile necomuniste. De indată insa ce s’a înscăunat undeva, sunt svârlite la gunoi şi drepturi, şi respect, şi demnitate omenească. Tirania cea mai crudă domneşte, iar muncitorimea e transformată in puhoi de robi. Voi o stiti mai bine ca oricine!

Această stare de lucruri trebue să inceteze. Muncitorii români au drept la un trai omenesc, la respectul muncii şi demnitătii lor. Dar aceste principii nu pot fi găsite in doctrina comunismului materialist şi ateu. Ele fac parte din tezaurul social şi economic al organizatiei legionare, care vede in muncitor un frate, iar nu un robot la cheremul guvernului. Numai in doctrina legionară veti găsi adevărata valoare dată muncitorului, respectul fată de om şi de munca lui, ridicarea nivelului de viată, indemnul la cultură, infrătirea claselor sociale întru prosperitatea şi belşugul comun.

Traian POPESCU

Martirii uciși de comuniști rămân în gropile comune. Marius Oprea, istoric: Am oprit cercetările de la Aiud și Târgu Ocna datorită unor reacții din partea Institutului Holocaustului

Marius Oprea, istoric cunoscut pentru cercetările spre descoperirea și înmormântarea rămășițelor victimelor comunismului, a făcut o declarație interesantă. Acesta a spus că a oprit săpăturile de la groapa comună din localitatea Târgu Ocna, din cauza protestelor reprezentanților comunității evreiești.

“Când am făcut săpăturile la Târgu Ocna au fost proteste serioase din partea organizațiilor și fundațiilor care apără comunitatea evreiască. Socotindu-se că a săpa în locul în care s-ar afla înmormântat Valeriu Gafencu creează tulburare”, a spus el într-un interviu acordat cotidianului Adevărul.

Mai mult, acesta a zis că în ultimii doi ani nu s-a mai săpat nici la Aiud. Aiud și Târgu Ocna sunt două din lagărele gulagului comunist din România, unde numeroase personalități au fost îngropate în gropi comune. Între acestea, Valeriu Gafencu, “Sfântul închisorilor” și filosoful Mircea Vulcănescu.

“În ultimii doi ani nu am mai făcut cercetări nici la Aiud, nici la Târgu Ocna datorită unor reacții venite din partea Institutului Holocaustului și n-am mai vrut să punem paie de foc. Mai nou am făcut săpături la Periprava, unde am găsit rămășițe îngropate la 60 de centimetri sub nisip”, a spus el.
Afirmațiile lui Marius Oprea, cunoscut drept “vânătorul de securiști”, vin ca urmare a dezbaterilor pe tema recent adoptatei legi antilegionare. Institutul Holocaustului “Elie Wiesel” a fost înființat în 2005 și se află în subordinea Guvernului și a prim-ministrului.

 

 

In timp ce pesedimea da pe tava Tara, Șeful guvernului de la Varșovia vrea să scoată Polonia de sub influența companiilor străine

Mateusz Morawiecki, un fost bancher devenit șef al guvernului de la Varșovia, vrea să scoată Polonia de sub influența companiilor străine, menționează un articol publicat de Bloomberg.

Beata Szydlo a demisionat din fruntea guvernului Poloniei. Cine este noul premier

Noul premier Morawiecki este susținut de partidul de gu­ver­nământ, Lege şi Justiţie (PiS), de orientare conservatoare. Potrivit acestuia, Polo­nia trebuie să-și modifice strategia de dezvoltare, considerată prea de­pen­dentă de investiţii străine.

Noul premier de la Varșovia include, în viziunea lui economică, și conceptul de „ţări de­ţinute de străini“, preluat dintr-o carte semnată de Thomas Piketty, Filip Novokmet şi Gabriel Zucman.

“Este o imagine realistă a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani. Ne-am vândut mai toată economia“, menționează, critic, Mateusz Morawiecki.

Drept urmare, intențiile noului premier sunt suspendarea procesului de priva­ti­za­­re, alegerea de împrumuturi interne în locul celor ex­terne, susținerea marilor companii de stat și combaterea evaziunii fiscale.

Contrar previziunilor economiştilor liberali, economia poloneză evoluează bine sub conducerea PiS. Jakub Borowski, economistul şef al societății Credit Agricole din Varşovia, confirmă că politicile sociale – cheie ale PiS au impulsionat cererea şi au diminuat sărăcia şi inegalitățile.

Totuși, obiectivul guvernului de a transforma Polonia într-un “tigru economic” similar celor din Asia, bazat pe investiţii interne, are nevoie să crească rata economisirii.

Dar în Polonia, măsurile sociale trag această rată a economisirii în jos, spun analiștii economici.

 Spre deosebire de fesenimea noastra, Franţa vrea să reducă vânzarea terenurilor agricole către puteri străine

Președintele Franței a anunțat că va lua măsuri pentru restrângerea vânzărilor de terenuri agricole către „puteri“ străine.

Francezii ar vota probabil în favoarea părăsirii Uniunii Europene, susţine Emmanuel Macron

Preşedintele Emmanuel Macron a anunţat un plan de investiţii de cinci 5 miliarde de euro pentru sectorul agricol francez, îndemnându-i pe fermieri să treacă la o „revoluţie culturală“ şi să se desprindă de subvenţiile UE şi de metodele de producţie intensive, menționează Financial Times citat de Ziarul Financiar.

Președintele Macron a mai subliniat că va lua măsuri pentru restrângerea vânzărilor de terenuri agricole către „puteri“ străine.

Această declarație ar fi o reacţie a șefului statului față de temerile fermierilor privind ultimele achiziţii de pământ de către investitori chinezi.

 

 

 

 

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*