Vă propunem câţiva factori de îmbunătăţire a producţiei laptelui de capră

nnExista o perioada spre sfarsitul lactatiei timpurii – inceputul lactatiei de mijloc, in care animalul se afla intr-o stare de echilibru energetic negativ.

Prin urmare, rezervele corpului – grasimile si proteinele – trebuie sa fie folosite pentru a compensa acest deficit de energie.Aportul animalului in nutrienti nu va satisface cerintelele specifice organismului, pana cand productia de lapte nu va scade cu 60 – 80% din varful productiei. In prima luna de lactatie, caprele pot pierde mai mult de 2 kg de tesut adipos in fiecare saptamana pentru a sustine productia de lapte. In a doua luna pierderea medie saptamanala de tesut adipos este de aproximativ 1 kilogram.

Pentru a creste productivitatea caprelor, fermierii ar trebui sa acorde o atentie deosebita curbei de lactatie. Deoarece caprele cu productii mari directioneaza mai multi nutrienti pentru lapte, este important sa se monitorizeze starea corporala indeaproape pentru a se asigura ca rezervele corpului sunt completate in timpul lactatiei tarzii sau in perioada de repaus.

Perioada de lactatie la capre
Dietele trebuie sa fie suficient de bogate in substante nutritive digerabile pentru a sprijini productia de lapte in crestere. Dieta din perioada lactatiei ar trebui sa contina 60-75% substante nutritive digerabile si 12 la 17% proteina bruta, in functie de stadiul de lactatie, nivelul de productie, si greutatea corporala. Un factor important este sursa de proteine, deoarece nu toate sunt complet degradate in rumen – de exemplu proteinele din peste, sange, pene, si glutenul de porumb – in comparatie cu cele care sunt degradate in mare parte de catre microbii rumenali – faina de soia si faina de seminte de bumbac. Mai mult decat atat, pentru utilizarea eficienta a dietelor bogate in proteina, care se degradeaza puternic in rumen, concentratia de energie digestibila a dietei trebuie sa fie destul de mare – cca. 60% concentrat si furaje de inalta calitate.

Nivelurile de energie si proteina digestibila din diete sunt de obicei crescute prin incorporarea unei cantitati mai mari de cereale si mai mici de furaj. O concentratie de energie digestibila in dieta poate duce la scaderea concentratiei de fibre alimentare sub cea necesara organismului. Nivelul minim recomandat de fibre este de 19 – 21%. Nivelul scazut de fibre poate conduce la scaderea procentului de grasime din lapte si la cresterea procentului de stocare a grasimilor in organism la momentul la care se doreste directionarea nutrientilor catre lapte. De aceea, este important de observat raportul dintre furajul concentrat (de exemplu, cereale, care sunt bine si rapid digerate) si furajele grosiere care sunt digerate mai putin si mai lent – si nu trebuie sa depaseasca raportul 60:40.

In plus fata de hranirea cu cereale, pentru a creste concentratia in energie digerabila, pot fi adaugate in dieta, ca alternativa, grasimi. Exista cel putin trei avantaje prin adaugarea grasimilor in dieta:

    1. se poate creste aportul total de energie si productia de lapte in lactatia timpurie;
    2. aceasta poate permite ca nivelul de cereale sa fie scazut, permitand includerea in dieta a furajelor fara sa se reduca concentratia de energie; si
    3. se poate imbunatati eficienta metabolica a lactatiei.

Cu toate acestea, grasimile nu trebuie incluse in dieta mai mult de 3 sau 4%, deoarece acestea pot reduce digestibilitatea fibrelor si pot reduce consumul de hrana. Nivelurile ridicate de grasimi reduc, de asemenea, absorbtia de Ca.

Caprele care sunt mari producatoare in lactatia timpurie pot necesita o cantitate mai mare de proteine fata de cat poate fi sintetizata de catre microbii rumenali din azotul neproteic si de sursele de proteine care sunt complet degradate in rumen. Sursele bogate in proteine, care trec din rumen fara a fi degradate de catre microorganismele rumenale sunt frecvent utilizate in dietele vacilor cu productii mari de lapte in lactatia timpurie. Furnizarea unei cantitati mari de aminoacizi in intestinul subtire va spori numarul de aminoacizi la nivelul glandei mamare, si, ca rezultat, sinteza de lapte este stimulata.

Fermierii asigura accesul caprelor mari producatoare de lapte la blocuri minerale pentru a asigura o nutritie adecvata. Dietele mixte complete trebuie sa contina cantitati adecvate de calciu si fosfor, de obicei, intr-un raport de 1,5: 1 (Ca:P). Este recomandat un nivel de 0,4% P in dieta totala. Deoarece continutul de sodiu in multe furaje este insuficient pentru a satisface nevoia la caprele de lapte, dieta trebuie sa contina adaos de sare, la un nivel de 0,5%.

Fermierii mai pot opta si pentru produse naturale ce au la baza compusi naturali, organici(„bio”) care nu contin aditivi artificiali, conservanti sau alte substante chimice…

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*