DIN CUPRINS :  Pe  Victor Atanasie Stanculescu nu-l primeste tarina in mormint,fara sa recunoasca felul in care  a complotat cu Iliescu, cu KGB-ul, cu ungurii si cu americanii  si tot neamul lor -ca sa-l  ucida pe Ceausescu/ ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII/ ADEVARATA ISTORIE A ROMANIEI nu mai ramine UN SECRET LA NIVEL MONDIAL/ Britanicii ne descopera frumusetile pe care noi nu stim sa le valorificam,dar cei de la  The Guardian publica fotografii uluitoare din Romania / Istorici şi arheologi de prestigiu dezvaluie  că istoria pe această Planetă a început în Carpaţi

 

De ce a fost omorât Muammar al-Gaddafi

 

Au trecut citiva ani  de când a început aşa numita “primăvara arabă” Libia, sub loviturile aeriene ale NATO, raidurile insurgenţilor liberali şi islamişti, s-a transformat din Jamahirie în “tânără democraţie”. Să vedem ce nu le-a convenit libienilor, de ce l-au omorât pe liderul lor Muammar al-Gaddafi.

 

1. Libia lui Gaddafi nu avea nici o datorie faţă de nimeni în lume.
2. Preţul unui litru de benzină era de 0.14$
3. Preţul unei pâini era de 0.15$
4. Învăţământul şi spitalizarea erau gratuite.
5. Tinerii căsătoriţi primeau în dar 64000$ pentru a-şi procura apartament. 6. Fiecare familie libiană avea propria casă.
6. Pentru fiecare membru, familia libiană primea anual 1000$ subvenţii.
7. Pentru fiecare copil nou născut, familia primea 7000$, ajutor material.
8. Ajutorul de şomaj 730$ lunar.
9. Orice libian, dacă era admis la oricare facultate din lume, primea 2500 euro de la stat plus întreţinere plus un automobil.
10. Salariul unei asistente medicale era de minim 1000$.
11. Automobilele în ţară erau vândute numai la preţ de fabrică.
12. La deschiderea propriei afaceri, Jamahiriya Libiană oferea un ajutor material de 20000$, într-o singură tranşă.
13. Nu exista impozit pe imobil, la apartamente şi casele de locuit.
14. Impozitele mari erau interzise prin lege.
15. Cetăţenii libieni primeau creditele fără dobândă din partea statului.
16. Energia electrică era gratuită pentru populaţie.
17. În toată ţara era dezvoltată o reţea de magazine pentru familiile cu mulți copii, în care alimentele de bază erau vândute la un preţ simbolic.
18. Pentru vânzarea produselor alimentare cu termenul expirat – amenzi astronomice.
19. Pentru falsificarea preparatelor medicale – pedeapsa cu moartea.
20. Vânzarea şi consumul de alcool – interzis prin lege.
21. Intermedierea în vânzarea imobilelor – interzisă prin lege.
22. După venirea la putere a lui Gaddafi, din Libia au fost alungate marile corporaţii.
23. Doar după preluarea puterii de către Gaddafi, negrii din sudul Libiei au primit drepturi cetăţeneşti.
24. În 40 ani de “dictatură” populaţia ţării a crescut de trei ori, iar mortalitatea infantila s-a micşorat de nouă ori.
25. Speranţa de viaţă a crescut de la 51,5 la 74,5 ani.
26. Gaddafi a luat decizia de a scoate Libia din sistemul bancar mondial şi alte 12 tari arabe erau gata să-i urmeze exemplul. După cum spun americanii, familia Gaddafi avea proprietăţi în valoare de zeci de miliarde, însă dacă luăm în calcul că la noi toate cele mai sus enumerate lipsesc dintotdeauna, iar politicienii noştri totuşi sunt multi miliardari, vă daţi seama ce moarte ar merita ei? Acum Libia nu mai are nimic, în afară de „democraţie”. În concluzie ce ar fi de spus? Fiecare şi-o face cu mâna lui…

 

P.S. Muammar Gaddafi este una din primele mari jertfe în lupta binelui cu răul din secolul XXI, din păcate nu cred sa fie el ultimul…

 

Mesajul Colonelului Muammar al-Gaddafi – testamentul său în faţa poporului: Necenzurat şi nemodificat – tradus din limba engleză:

În numele lui Allah, binefacatorul şi milostivul …Timp de 40 de ani, sau au fost mai mulţi, nu mai ţin minte, am făcut tot ce am putut să dau oamenilor case, spitale, şcoli, iar când le-a fost foame le-am oferit hrană. Am transformat chiar Benghazi în zonă agricolă din deşert, am înfruntat atacurile de la acel cowboy Reagan, când mi-a omorat fiica adoptată de la orfelinat, el încerca să mă ucidă, în loc de asta el a ucis-o pe sărmana fetiţă inocentă. Apoi i-am ajutat pe fraţii şi surorile mele din Africa, cu bani, pentru Uniunea Africană. Am făcut tot ce am putut să-i învăţ pe oameni ce înseamnă conceptul unei democraţii reale, unde comitetele oamenilor conduceau ţara.

 

Dar aceasta nu a fost niciodată de ajuns, aşa cum unii mi-au spus, chiar oamenii ce aveau case cu 10 camere, costume şi mobilier nou, aceştia nu erau niciodată mulţumiţi, aşa egoişti cum erau vroiau mereu mai mult. Ei au spus americanilor şi altor vizitatori că aveau nevoie de democraţie şi libertate, fără să realizeze vreodată că era vorba de un sistem de “tăiat gâtul”, unde câinele mai mare îi mănâncă pe restul, însă ei erau vrăjiţi de aceste cuvinte, fără să realizeze măcar că în America nu există medicamente gratuite, spitale gratuite, case gratuite, educaţie gratuită şi nici mâncare gratuită, cu excepţia faptului când oamenii trebuie să cerşească sau să stea la cozi interminabile pentru o farfurie de supă.

 

Nu, indiferent de ce făceam, nu era niciodată de ajuns pentru unii, însă pentru alţii, ei ştiau că eram fiul lui Gamal Abdel Nasser, singurul lider arab şi musulman veritabil care a existat de la Salah-al-Deen încoace, când el a revendicat Canalul Suez pentru oamenii săi, la fel cum am revendicat şi eu Libia, pentru oamenii mei, erau paşii lui cei pe care am încercat să-i urmez, ca să-mi ţin oamenii liberi de la dominaţia colonială – de le hoţii ce vroiau să fure de la noi. Acum sunt sub atacul celei mai mari forţe militara in istorie, fiul meu cel mic african, Obama vrea să mă ucidă, să ia libertatea acestei ţări, să ia gratuitatea caselor noastre, medicamentele noastre gratuite, educaţia noastră gratuită, hrana noastră gratuită, şi să o înlocuiască cu stilul hoţoman american, numit “capitalism”, însă noi toţi din lumea a treia ştim ce înseamnă asta, înseamnă corporaţii ce conduc ţările, conduc lumea, iar oamenii suferă.

 

Astfel, nu există alternativă pentru mine, trebuie să iau poziţie, iar dacă Allah doreşte, voi muri urmând calea Sa, cale ce a făcut din ţara noastră o ţară cu teren agricol bogat, cu hrană şi sănătate şi chiar permiţând şi ajutând fraţii şi surorile noastre africane să lucreze aici alături de noi, în Jamahiriya Libiană. Nu-mi doresc să mor, însă dacă se ajunge la asta, pentru a-mi salva pământul şi miile de oamenii care-mi sunt copii, atunci fie. Fie ca acest testament să fie vocea mea în lume, că m-am ridicat împotriva atacurilor cruciaţilor din NATO, m-am ridicat împotriva crudităţii, trădării, împotriva vestului şi ambiţiilor colonialiste şi că am stat alături de fraţii mei africani, adevăraţii fraţi arabi şi musulmani, ca şi o rază de lumină.

 

Când alţii îşi construiau castele, eu am locuit într-o casă modestă şi într-un cort. Nu mi-am uitat niciodată copilăria din Sirt, nu am cheltuit nesăbuit banii ţării şi precum Salah-al-Deen, marele nostru lider musulman, care a salvat Ierusalimul pentru Islam, am luat doar puţin pentru mine … In vest, unii m-au numit nebun, dement, însă ei ştiu adevărul, deşi continuă să mintă, ei ştiu că pământul nostru este independent şi liber, nu sub control colonial, ei ştiu că viziunea mea, calea mea este, iar asta a fost limpede pentru oricine, pentru oamenii mei şi că voi lupta până la ultima suflare ca să rămânem liberi, fie ca Allah cel atotputernic să ne ajute să rămânem încrezători şi liberi. Col. Mu’ummar Qaddafi, 2011/05/04

 

Tradus în engleză din discursul original, de către Prof. Sam hamod, Ph.D.

 

Colibita din creierul muntilor , cu plaje artificiale şi sporturi nautice la 900 de metri altitudine este mai apreciata ca suratele din  Austria”

Mai ştiţi povestea cu „Munţii noştri aur poartă”?! Se pare că, mai nou, munţii noştri au şi… plaje. Mare şi munte în acelaşi loc, varianta ideală pentru o destinaţie de vacanţă pe care turiştii o aleg în număr tot mai mare.

 

Un astfel de loc există în judeţul Bistriţa-Năsăud, situat la 900 de metri altitudine, unde turiştii pot sta la plajă pe şezlong, sau fac o baie în apă răcoroasă, în timp ce admiră crestele munţilor.

 

Este vorba despre staţiunea Colibiţa, o destinaţie vizitată tot mai des chiar şi românii stabiliţi în străinătate.

 

Horezu, patria ceramicii românești

 

 

Cine nu a auzit de Horezu? Situat în centrul județului Vâlcea, cam la mijlocul drumului dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu, la altitudinea de 450-550 de metri, micul orășel se află într-o depresiune mărginită de Munții Căpățânii și Măgura Slătioarei. Dacă ajungeți aici vizitați neapărat atracțiile turistice cu care se mândresc horezenii, precum:

 

Mănăstirea Hurezi, ridicată de Constantin Brâncoveanu (aflată, de fapt, la circa 2 km de oraș, în satul Romanii de Jos – numit inițial Hurezi – , patrimoniu Unesco, unde se află și o Expoziție a Meșterilor Populari)

Biserica Urșani (ctitorită în 1800, un monument unic în România datorită picturii naive din interior)

Biserica din Horezu

Centrul de Ceramică Olari, ce include atelierele meșterilor olari, de unde putem chiar achiziționa direct produsele din ceramică. Mai mult decât atât, putem asista la procesul de fabricație, dar chiar și încerca să modelăm singuri vasele!

Galeria de Artă Populară

 

Horezu este un oraș cunoscut nu numai pentru olărit cu a sa ceramică smălțuită celebră peste tot în lume, dar și pentru țesăturile și broderiile frumoase care ies din mâinile dibace ale localnicilor, pictura religioasă, cât și prelucrarea artistică a lemnului.

 

 

Cu ocazia Forumului Internațional pentru Turism Responsabil și Dezvoltare Ruralムam revenit în Horezu, oraș cunoscut ca patria ceramicii românești, unde am vizitat atât Galeria de Artă Populară Contemporană, cât și casa unor olari veritabili, care ne-au arătat cum se naște un vas de ceramică dintr-un pumn de pământ. Arta olăritului s-a transmis din generație în generație cu ajutorul familiilor de olari ce au perpetuat în timp tehnica de prelucrare a lutului.

 

Culorile folosite sunt minime (brun, verde, albastru, alb, cărămiziu), pământul fiind luat numai din Dealul Ulmului, după cum ne-a povestit doamna Vasilica Olaru, în casa căreia am poposit și noi pentru a admira vasele care ies din mâinile ei, dar mai ales pentru a afla întreg procesul de fabricație, care este unul manual, evident, proces în care este implicată întreaga familie.

După ce frământă bucata de lut cu puțină apă, în cantitatea numai de ea știută, probabil că din ochi, dat fiind experiența pe care o are, o pune pe roată și o modelează după cum dorește, în numai câteva minute ieșind un vas destul de uniform! Apoi ia vasul și îl depozitează la uscat. După o zi îl duce în cuptor pentru uscarea la cald și nu vreți să știți cât de cald și cât fum este înăuntru! Și procesul se repetă de două ori, pentru că vasele din ceramică sunt arse de două ori. După prima ardere, care durează o zi, se lasă noaptea la răcit, iar a două zi se mai ard încă o data!

Abia apoi vasele sunt luate la pictat cu ajutorul cornului de vită, motivele fiind în val, flori stilizate, spirală, stea, șarpe, pește, ghirlande și puncte și, normal, cocoșul de Horezu, simbol al depresiunii cu același nume, ce a căpătat și statut EDEN 2008.

 Satul Olari este centrul acestui meșteșug al ceramicii de Horezu, așa că numele și-l merită cu prisosință!

 

În ceea ce privește Galeria de Artă Populară, în cadrul acesteia se află nu numai o expoziție de ceramică populară, dar și câteva costume populare și cioplituri în lemn.

 

Ceramica prezentată aici în cele șapte încăperi destul de spațioase reliefează evoluția din ultimele trei decenii a ceramicii românești, atât în ceea ce privește tehnica de prelucrare a lutului, cât și a formelor pe care le iau vasele și motivele folosite.

Cel care a inițiat această colecție a fost Ion Bordincel, fost director al Casei de Cultură din Horezu, ce a adunat în timp donații de piese realizate din ceramică de la meșterii olari ce participau la târgul anual Cocoșul de Hurezi, care are loc în luna iunie și care reunește ceramiști din toată România, primul târg având loc încă din 1971.

 

Dacă până să ajung aici admiram piesele din ceramică de la meșterii ce expun în magazinele speciale din oraș, dar și în plină stradă, acum le-am admirat într-o varietate mult mai mare, care cu siguranță îți poate crea o imagine de ansamblu asupra olăritului în România.

Impresionant este faptul că expoziția ce numără o colecție de 4000 de exponate (din care sunt expuse 1500), prezintă obiectele din ceramică pe centre și autori, ajutându-ne în acest fel să ne facem o idee despre acest meșteșug tradițional din țara noastră.

Ceramica tradițională de Horezu se află pe lista Unesco încă din 2012, ca element de patrimoniu cultural imaterial al umanității.

De reținut:Adresa Galeriei: Str. 1 decembrie nr. 11 (în Casa de Cultură Constantin Brâncoveanu)

Program: Luni-vineri între 9.00-16.00 și sâmbătă-duminică numai cu programare prealabilă (telefon 0721372195)

Cea mai atractiva salină din România  este la Turda

 

Într-un articol postat pe greatnews.ro la începutul lunii august, se vorbește din nou despre frumusețea Salinei Turda, dar și despre mina deschisă recent vizitatorilor – Ghizela.

 

„România nu duce lipsă de saline spectaculoase, însă puține dintre acestea au parte și de infrastructura necesară pentru a-i convinge pe turiști să le viziteze.

 

Salina Turda este însă printre excepții, datorită „schimbării la față” de care a avut parte salina între 2008 și 2010. Acum, reprezentanții salinei anunță turiștii că pot vizita o nouă încăpere, superba mină Ghizela.

 

Salina Turda are patru mine – Rudolf, Terezia, Ghizela şi Iosif. Primele trei sunt deschise vizitelor turistice, iar la mina Iosif se lucrează încă.

 

Aceasta este deschisă zilnic, între orele 9 și 19. Trebuie să știți însă că ultima intrare în salină se face la ora 18. Biletele pentru adulți costă 20 de lei/persoană, pensionarii plătesc 12 lei, iar copiii, elevii și studenții – 10 lei. Copiii cu vârste sub trei ani intră gratuity

Istorici şi arheologi de prestigiu dezvaluie  că istoria pe această Planetă a început în Carpaţi

 

 

Istoria nu începe în Sumer, aşa cum am fost păcăliţi ani la rând în şcoli. Istoricii şi arheologii români care şi-au permis să spună asta au fost imediat atacaţi de mafioţii din aşa zisa Academie Română.

 

“Istoria e o minciună acceptată de comun accord.” Voltaire

 

“Şi ca o completare, limba sa este atât de armonioasă şi bogată că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pământ.” W.Hoffman (1842)

 

1. Miceal Ledwith: “nu limba română este o limba latină ci limba latină este o limba românească.” Istoria, de cele mai multe ori prezentată în mod subiectiv sau pur şi simplu eronat, ne învaţă că romanizarea Daciei s-a produs prin cucerirea acesteia în 106. Romanii au pus stăpânire pe Banat, Oltenenia şi o parte din Ardeal, restul teritoriilor rămând libere. Tot istoria ne mai spune că romanii şi-au impus limba latină ca limba oficială, iar dacii au fost obligaţi să renunţe la propria limba. De asemenea, cultura romană, dar şi căsătoriile mixte au contribuit la romanizare.

 

Aceste câteva perspective istorice sunt contestate de teoria lui Miceal Ledwith, confidentului Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la cele mai bine păstrate documente istorice de la Vatican. Acesta a făcut o declaraţie şocantă pentru postul de televiziune TVR Cluj, în 2012, când a acordat un interviu mai amplu. Conform documentelor secrete de la Vatican, limba latină cultă, adică limba romanilor din anii când a fost cucerită Dacia, se trage din limba română străveche.

 

2. William Schiller, este un reputat arheolog american care cunoaşte bine istoria civilizaţiilor străvechi de pe bătrânul continent. Acesta, în lucrarea sa explozivă “Unde s-a născut civilizaţia?”, vine cu un răspuns şocant pentru aroganţa marilor lideri de pe această Planetă (care ştiu răspunsul în secret):

 

“Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani!”

 

3. Daniel Ruzo este un arhitect peruan care a venit în România între anii 1966 şi 1968 pentru a cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era de acord), pe care îl văzuse pe o carte poştală. El a fost însoţit de o echipa de români care a realizat cu această ocazie un film pentru Studioul Alexandru Sahia, „Mistere în Piatră“. Ruzo observase că Sfinxul semăna cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stanca de pe podişul Marcahuasi, Peru, denumit Monumentul Omenirii.

 

De fapt, nici Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, după cum observă arheologul peruan, fiind înconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum şi capul unui câine. Din lunga sa experienţă, Daniel Ruzo trage concluzia că acel câine are rolul de păzitor al unei comori şi că „trebuie să existe şi o Peştera a Tezaurului“ în apropierea acestui magnific monument al Omului.

 

4. Marija Gimbutas, specialistă americană cunoscătoare de istorie şi arheologie (n. 23 ianuarie 1921 – d. 2 februarie 1994), se recomandă prin stilul clar şi concis, prin originalitate şi prin forţa argumentaţiei, autoarea refuzînd numeroase clişee tradiţionale care au dus, nu rareori, la formularea unor ipoteze infirmate de cercetările ulterioare. Poziţia adoptată de autoare este – contrar a ceea ce se credea până nu de mult – că cele mai vechi civilizaţii ale Europei neolitice nu pot fi explicate exclusiv ca migraţii dinspre Anatolia ci mai ales, prin difuziune de idei şi de tehnologie, ceea ce a dus la domesticirea animalelor – mai întîi oaia şi capra, apoi porcinele şi bovideele, nu însă şi calul – precum şi la apariţia ceramicii. Este ceea ce s-a numit „revoluţia neolitică”. Neolitizarea sud-estului european şi de aici, a întregii Europe s-a bazat aşadar nu atît pe migraţii – deşi au existat şi mişcări etnice, ca întotdeauna de-a lungul istoriei – ci, am spune astăzi, pe transfer de tehnologie, pe know-how.

 

5. Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluţia limbii şi istoria religiilor, autor a 40 de cărţi traduse în diverse limbi de circulaţie internaţională, editor şi co-editor a 20 de antologii, face o declaraţie de mare importantă pentru noi, rezultat al cercetărilor sale. El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România şi că Civilizaţia Danubiană este prima mare civilizaţie din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizaţiei).

 

6. Marco Merlini – celebru arheolog italian susţine că scrisul a apărut pe teritoriul României, acum peste 7000 de ani.

 

Director executiv al institutelor de cercetare InnovaNet şi Euro Innovanet, director general al “Proiectului de cunoştinţe Preistorice” din Roma, Italia, coordonator al M.U.S.E.U.M. – Reţeaua de muzee arheologice, istorice şi preistorice din capitalele europene – director de comunicare al Institutului de Arheomitologie din Roma şi autor al “La scrittura è nata în Europa” – 2004, Marco Merlini este cel căruia îi datorăm datarea Tăbliţelor de la Tărtăria, a căror vechime a fost stabilită la aproximativ 7.300 de ani, cu mult înainte că sumerienii să existe.Louis de la Valle Poussin: “Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca vorbitorii unei limbi care stă la originea limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.”

 

7. Louis de la Valle Poussin: “Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca vorbitorii unei limbi care stă la originea limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.”

 

8. Ekstrom Par Olof, scriitor şi lingvist suedez: “Limba română este o limbă-cheie, care a influenţat în mare parte toate limbile Europei.”

 

9. Gordon W. Childe: “Locurile primare ale dacilor trebuie căutate deci, pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării.”

 

10. Bosch Gimpera, cercetător german: “Spaţiul din care au pornit indo-europenii este situat între Valea Dunării, Marea Egee şi Marea Neagră.”

 

11. Eugene Pittard, antropolog: “Strămoşii etnici ai românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentând doar un capitol recent din istoria ţării.”

 

12. Prof. Fabio Scialpi: “Sunt intrigat de prezenţa, pe teritoriul României, a mai multor toponime cu rezonanţă sanscrită.”

 

13. A. Jarde, renumit elenist, Paris 1923: „Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşişi nu ştiu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii, aparţinând timpului neoliticului.”

 

14. Bonaventura Vulcannius din Bruges, 1597: “Geţii au avut propriul alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). (…) Geţii cântau, însoţindu-le din fluier, faptele săvârşite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.

Britanicii ne descopera frumusetile pe care noi nu stim sa le valorificam,dar cei de la  The Guardian publica fotografii uluitoare din Romania

 

Daca tabloidele britanice au avut campanii de denigrare a romanilor, temandu-se ca Regatul va fi invadat de imigranti est-europeni, alte publicatii din Marea Britanie i-au privit cu ochi mai buni pe conationali in aceasta perioada tulbure.

 

Astfel, The Guardian a vrut sa afle mai multe despre tara noastra, asa ca i-a rugat pe romani sa trimita fotografii de aici, prin intermediul serviciului GuardianWitness, care sa ilustreze modul in care isi percep ei patria.

 

 

Imaginile au fost diverse si uluitoare, au scris jurnalistii britanici, care au postat pe pagina de Internet a publicatiei o serie de fotografii cu locuri spectaculoase din Romania.

 

“Romania este tara mea de vis si nu as parasi-o niciodata…ar trebui sa veniti sa ne vedeti, atunci veti intelege de ce nu am putea pleca de aici”, a spus Ramona Cuciuch, care a trimis o fotografie realizata deasupra Cetatii Rasnov, in timpul unui zbor cu parapanta.

 

cetate Rasnov

 

 

Un alt cititor The Guardian din Romania a trimis o poza cu un peisaj de iarna rupt parca dintr-un basm, care ilustreaza Piata Unirii din Timisoara.

 

Piata Unirii Timisoara

 

 

“Buna dimineata din Bucuresti!”, a spus Alexandra, care le-a trimis jurnalistilor o imagine cu raul Dambovita din Capitala. “Bucurestiul era odata cunoscut drept ‘Micul Paris’. Astazi este, in principal, un amestec intre cladiri vechi, blocuri din perioada comunista si cladiri noi de sticla”, a adaugat ea.

 

Dambovita Bucuresti

 

 

Totodata, o alta fotografie pusa la loc de cinste de jurnalistii britanici prezinta o stana de oi din judetul Buzau, intr-o zi insorita de toamna.

 

stana oi

 

 

Un alt roman a trimis o fotografie cu Statuia lui Decebal, despre care The Guardian a scris ca este cea mai inalta sculptura in piatra din Europa, fiind localizata pe malul Dunarii, in apropierea orasului Orsova. “Am facut fotografia aceasta in Orsova, cand am mers in Romania sa imi vizitez familia, in timpul verii”, a mentionat Vlad Victor Jiman.

 

Statuie Decebal

 

lMare savant german: Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria – România Mare savant german: Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria – RomâniaGlasul.info | 2015-02-28 Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii, face o declarație de mare importanță pentru noi, rezultat al cercetărilor sale. Mare savant german: Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria – România El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România și că Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației). Rezultatul cercetărilor sale sunt prezentate într-un film documentar numit Civilizația Danubiană (Danube Civilization). Fără îndoială că această perspectivă dată de un savant german premiat de instituțiile europene pentru contribuțiile sale științifice, membru al Centrului de Cercetare pentru Multiligvism de la Bruxelles, poate să dea peste cap tot ce se credea ca fiind deja bine stabilit în legătură cu istoria străveche a umanității. Desigur, el nu este primul care susține că civilizația străveche din spațiul locuit astăzi și de România este locul primelor mari culturi europene. Astfel, savanta americană de origine lituaniană, Marija Gimbutas, a afirmat ceva asemănător acum mult timp: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului.” Nu în ulltimul rând, reputatul arheolog italian Marco Merlini, cel căruia îi și datorăm datarea Tăblițelor de la Tărtăria, a căror vechime a fost stabilită, în Italia, la 7.500 de ani, împărtășește aceeași perspectivă precum Harald Haarmann. În acest context, mă întreb cum vor reacționa “științificii” noștri, cei care sunt deranjați de orice lucru care dă bine la CV-ul  istoric al acestui spațiu?… Voi cum explicați faptul că o serie de așa-ziși istorici români turbă de supărare la astfel de informații? În timp ce distinși savanți străini spun că aici este Vatra Vechii Europe, unii dintre cei care predau în universitățile de la noi se luptă să ne convingă că nu e așa, în pofida tuturor probelor și evidențelor. Cine sunt acești indivizi și cui slujesc ei? Oare cât o să le mai meargă cu ascunderea adevărului istoric? Eu zic că foarte puțin! Să fim optimiști pentru că adevărul va ieși la iveală în toată frumusețea lui! Daniel Roxin Trailerul filmului CIVILIZAȚIA DANUBIANĂ, unde sunt prezentate concluziile lui Harald Haarman despre tăblițele de la Tărtăria și prima scriere din lume: Mare savant german: Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria – România, Harald Haarman Sursa: [1] adevaruldespredaci.ro

 

Citeste mai mult pe: http://glasul.info/2015/02/28/mare-savant-german-cea-mai-veche-scriere-din-lume-este-cea-de-la-tartaria-romania/

Istorici şi arheologi de prestigiu dezvaluie  că istoria pe această Planetă a început în Carpaţi

Mai multi savanti americani de prestigiu au descoperit un secret ascuns legat de teritoriul tarii noastre.

In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vre-o data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tablitele de la Tartaria, judetul Alba 5-6.000 inainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii….etc.

Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului, potrivit ToataRomania.ForumHit.ro

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

Traco-dacii erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

 

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord -Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

romania

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922, ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.

 

ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII

 

Pietrele gravate din Inca (Peru) stau mărturie că istoria omenirii a fost falsificată. Din cauza orgoliului de “cuceritori” ai planetei Pământ, omenirea refuză să admită că au mai existat pe Terra civilizații comparabile cu civilizația tehnologică actuală. În fapt este vorba de o alternare a civilizațiilor  tehnologice terestre. Legea nescrisă a vieții pe Pământ – și pe alte planete din Univers – presupune acumulări progresive de cunoștințe științifice și tehnice, după care urmează autodistrugerea civilizației tehnologice prin ea însăși. Nu trebuie să ne mire că au mai existat în vremi îndepărtate avioane, elicoptere, nave sofisticate și alte mijloace de transport și de luptă. Nu ar trebui să ne surprindă nici faptul, că  produsele tehnologice ale speciei umane din toate timpurile seamănă între ele. Programul cerebral al omenirii a rămas același; invențiile tehnologice își urmează calea, potrivit programului existent pe “hard disk-ul” cerebral al omului. Oamenii de știință se referă numai la un ciclu al civilizațiilor ce s-au succedat pe Pământ – și la modul superficial -, de la era “primitivă” până la apogeul tehnologic din zilele noastre, fără să se întrebe cum a ajuns omenirea în era “primitivă”. Restul dovezilor istorice existente le ignoră cu desăvârșire, trecându-le la capitolul ciudățeniilor. De pildă, elicoptere, avioane, nave maritime comparabile cu cele existente în zilele noastre  incizate în temple din vechime, sunt persiflate de către arheologi pentru că, după opinia lor “așa ceva nu putea să exista la vremea respectivă”. (A se consulta în cest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Enigme ale preistoriei. Relicve aeronautice și astronautice.) Frapantă este similitudinea dintre elicopterul figurat pe pereții templelor lui Seti I din Abydos și lui Amon Ra din Karnak (Egipt), cu elicopterele din zilele noastre, utilizate la ridicarea şi transportarea unor obiecte grele  

Pe același perete din templul lui Seti I, la înălțimea de 10 m, există și alte vehicule tehnice redate deasupra unor hieroglife indescifrabile

Cât despre ipoteza lansată de arheologi, cum că ar fi vorba de reprezentările unor albine, pentru că faraonul Seti I ar fi fost poreclit la vremea sa „albină” datorită hărniciei sale, iată cum arăta o albină ce există pe același perete (foto 3) . Arheologii nu își pun nici întrebarea, cum de au lucrat vechii egipteni în interiorul piramidelor, făurind în piatră texte și imagini, fără să lase nici o urmă de fum din “făcliile” folosite pentru iluminarea încăperilor. În privința vechimii omului pe Pământ, lucrurile sunt și mai încurcate. Savanții au stabilit, în baza teoriei evoluțiilor speciilor elaborată de Charles Darwin (teorie expirată în prezent) și a unor fosile cu valoare documentară îndoielnică, că vechimea omului pe Terra este de aproximativ 200.000 de ani. Drept care, artefactele preistorice care vin în contradicție cu această ipoteză sunt, ca să folosim un eufemism, ignorate. În realitate sunt distruse sau în cel mai fericit caz sunt ascunse de ochii celorlalți semeni, în depozite secrete. Așa s-a întâmplat și cu pietrele gravate de la Inca (Peru), de importanță majoră pentru istoria omenirii.

În anii ’70 ai secolului trecut, în urma secării râului Inca din Peru, a fost descoperită o așezare umană ce prezenta un înalt nivel de cultură, cu  vechimea estimată la peste 65.000.000 de ani! Cele aproximativ 10.000 de artefacte prelevate din așezare au fost luate în păstrare de un arheolog renumit din Peru, dr. Javier Cabrera, și închise într-o încăpere ascunsă. Pentru că, după cum afirma savantul peruan, “Nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete”. Este vorba de o civilizație necunoscută, dificil de încadrat din punct de vedere istoric, ale cărei artefacte depășesc imaginația arheologilor. Înainte de a muri în anul 2001, Javier Cabrera s-a destăinuit unor oameni de știință europeni, că a ținut într-o camera secretă aflată la subsolul muzeului, “obiecte cu totul speciale, a căror semnificație este imposibil de deslușit prin cunoștințele actuale”. Să vedem despre ce este vorba. Cele peste  10.000  de pietre de diferite dimensiuni descoperite la Inca au suprafața neagră și fină, pe care sunt gravate diferite imagini. Pietrele au greutate mai mare decât rocile actuale, având același volum. Pe suprafața pietrei din foto 5 este incizat globul pământesc, probabil așa cum era cu aproximativ 65.000.000 de ani în urmă. De reținut că între cele două Americi și continentul Africa, oceanul Atlantic a fost redat sub forma unei fășii înguste (geologic vorbind), reprezentând perioada geologică când începuse deriva continentelor. Pe rocă este înfățișat conturul continentului Africa, desprins din America de Sud. În interiorul continentelor, printre meridiane și paralele, se văd imagini ce reprezintă figuri umane, locuințe și edificii publice, dinozauri și  alte animale de epocă.  Foto 5. Globul pământesc, așa cum arăta cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă.  Foto 6. Figuri umane: unele sunt îmbrăcate cu decență, altele sunt îmbrăcate sumar, la fel ca în zilele noastre pe diferite meridiane ale globului.  Foto 7.  Dinozaurii, animale dispărute cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă, incizate pe suprafața pietrelor de la Inca. Foto 8. Canguri de acum 65 milioane de ani, figurați pe pietrele de la Inca, identici cu cei vii din zilele noastre. Foto 9, 10. Lupta oamenilor cu dinozauri. Foto 11. Ființă umană călare pe un  dinozaur erbivor (domesticit?). Foto 12. Intervenții medicale umane. Foto 13. Intervenții medicale umane.  Foto 14. Simbolul medicinii, cu șarpele încolăcit pe piciorul cupei cu venin, incizat pe rocile de la Inca. Veninul de șarpe se folosește și în zilele noastre în tratamente medicale.  Foto 15. Astronom studiind bolta cerului, incizat pe pietrele de la Inca. Foto 16. Viața spirituală a omului de acum circa 65 milioane de ani. Incizie pe rocile din Inca.  Figuri similare existente pe petroglifele de la Inca și geoglifele  din deșertul Nazca, din Peru. Unele dintre petroglife (desene incizate pe roci) de la Inca prezintă similitudini cu geoglife (figurile uriașe trasate pe sol, vizibile îndeobște din aer) descoperite în deșertul Nazca (Peru). Ceea ce ar permite o estimare a vechimii desenelor de la Nazca la circa 65 milioane de ani. În continuare, prezentăm câteva exemple în acest sens. Maimuțele, păsările colibri, tarantulele figurate pe solul de la Nazca, sunt similare cu petroglifele de la Inca; și sunt identice cu cele ce trăiesc în zilele noastre. Foto 17. Figuri de animale și siluete umane, incizate pe petroglifele de la Inca. Foto 18. Maimuță incizată pe pietrele descoperite la Inca. Foto 19. Aceeași figură de maimuță existentă în deșertul Nazca. Foto 20. Pasărea colibri incizată pe pietrele de la Inca. Foto 21. Aceeași pasăre colibri realizată în deșertul Nazca. Foto 22. Pietrele din Inca. În stânga imaginii și în colțurile de jos, în dreapta și stânga, se văd incizate tarantule. Foto 23. Tarantulă similară, realizată în deșertul Nazca. Foto 24. Zid preincaș din pietre, fără mortar, în rosturile căruia nu se poate strecura nici o lamă de cuțit. Este practic indestructibil. Prin ce mijloace tehnice a fost realizat? Istoria speciei umane așa cum a fost concepută după teoria darwinistă, reprezintă un fals monumental. La ora actuală, darwinismul fost redus la o simplă ipoteză; și ca toate prezumțiile, nu mai este obligatoriu a se preda în școli. Printr-un nefericit concurs de împrejurări, Darwin a stabilit filiația omului din maimuță. Cu teoria darwinistă și-au luat doctorate zeci de mii de oameni de știință, care i-au ținut isonul “părintelui” teoriei evoluționiste. De pildă, omul de știință român, prof. univ. dr. Marcian David Bleahu, declara în cartea sa căpătâi, întitulată Omul și peștera, apărută în anul 1978, că dânsul este mândru că se trage din maimuță (!) Ce fac oamenii de știință nu este întotdeauna știință. Toată viața lor se canonesc să-și apere titlurile științifice, luate nu rareori pe ipoteze care se dovedesc ulterior a fi false. La rândul lor, ei conduc doctorate cu teze care au ca obiect aceleași teorii fără acoperire științifică, școlind discipoli care să le ducă pe mai departe “învățăturile”, în pofida progresului științific. De exemplu, cu teoria evoluției speciilor elaborată de Charles Darwin, savanții au ținut în loc omenirea peste un secol; și nu au de gând să renunțe. Reputația și remunerația lor fiind în funcție de cât vor reuși să-i păcălească pe semeni. La care se adaugă curente religioase, ce mențin de secole omenirea în cel mai crunt obscurantism medieval. Gestul făcut de dr. Javier Cabrera cu cele peste 10.000 de artefacte de importanță excepțională pentru omenire, se încadrează în procedeele nefaste pe care le fac uneori oamenii de știință, pentru a își păstra intactă reputația. Probabil și titlul de doctor în științe pe care a avut Javier Cabrera, s-a bazat tot pe o teză darwinistă. Dar inciziile de pe pietrele din Inca, prin animale pe care le au figurate – căprioare, canguri, girafe, păsări colibri, etc., contrazic teoria evoluționistă a lui Darwin. La care se adaugă implacabil albine, libelule, țânțari, pești, ornitorinci, crocodili, rechini, crabi-potcoavă, etc., găsiți fosilizați de sute de milioane de ani și care mai trăiesc, bine-mersi, și în zilele noastre. La finalul acestui articol, merită reținută concluzia academicianului român, Radu Vulpe, exprimată la încheierea unei discuții cu autorul acestor rânduri: “Este greu pentru un om de știință când își dă seama, la sfârșitul carierei sale științifice, că a mers pe un drum greșit. Însă un om de știință adevărat, ar trebui să recunoască greșeala pe care a făcut. Dar câți au puterea să o facă?” – s-a întrebat, meditativ, octogenarul istoric. Prin urmare, ce este de făcut într-o atare situație? Să defilăm în continuare în sens giratoriu – via Papua Nova Guinee –, sau să apucăm taurul de coarne și să trezim pe săpătorii istoriei omenirii din letargia suficienței?

  Cel mai vechi oraş este in România, mai vechi decât piramidele egiptene

Părinţii au decis să își retragă copiii de la şcolile publice din Ontario: În clasa I învață intruparea  relațiilor sexuale, în a-III-a află … homosexualitatea

 Tot mai multe asociații de părinți din Canada sunt decise să își retragă copii de la școlile publice din Ontario. Motivul: programa de educație sexuală băgată pe gât elevilor, care promovează agresiv învăţături ofensive din punct de vedere moral şi periculoase din punct de vedere fiziologic. Conform site-ului LifeSiteNews, cele mai recente estimări arată că în toamna care vine, până la 20.000 de copii vor fi retraşi din şcolile publice din provincia canadiană Ontario din cauza programei radicale de educaţie sexuală. Aceasta a fost introdusă de guvern, în ciuda protestelor publice şi a opoziţiei acerbe a părinţilor, care au denunțat […]

 Tot mai multe asociații de părinți din Canada sunt decise să își retragă copii de la școlile publice din Ontario. Motivul: programa de educație sexuală băgată pe gât elevilor, care promovează agresiv învăţături ofensive din punct de vedere moral şi periculoase din punct de vedere fiziologic.

Conform site-ului LifeSiteNews, cele mai recente estimări arată că în toamna care vine, până la 20.000 de copii vor fi retraşi din şcolile publice din provincia canadiană Ontario din cauza programei radicale de educaţie sexuală.

Aceasta a fost introdusă de guvern, în ciuda protestelor publice şi a opoziţiei acerbe a părinţilor, care au denunțat în repetate rânduri faptul că programa violează inocenţa copiilor.

Aceștia sunt învățați, încă de la clasa întâi, ce înseamnă relaţiile sexuale consensuale, în clasa a treia află ce e homosexualitatea,  iar în a şasea li se vorbeşte despre masturbare.

Când ajung în clasa a șaptea află ce este sexul oral şi anal. Elevii de clasa a opta trebuie să aibă un „plan sexual”, iar de la două sexe biologice programa ajunge la şase „genuri”.

O mulţime de părinţi şi-au mutat deja copii la şcoli religioase sau i-au înrolat în învăţământul de la distanţă.

Opoziţia a fost puternică şi bine organizată, în Alianţa Canadiană a Familiilor, o organizaţie formată din 25 de asociaţii de părinţi, care au protestat față de programa sexuală.Părinţii nu şi-au mai trimis copiii la şcoală timp de o săptămână ca o grevă-protest şi au încercat de nenumărate ori să vorbească cu premierul Kathleen Wynne, despre problema lor.

Totul a rămas fără niciun ecou. Mai mult, șefa guvernului liberal, care nu ascunde că este lesbiană, a aprobat finanţarea de la buget a unui program de promovare a respectivei curicule de educaţie sexuală şi a pretins că toţi oponenţii acesteia sunt „homofobi”, „ignoranţi” şi „pioni” într-un complot conservator „abject”.

http://www.activenews.ro/externe/Parintii-au-decis-sa-isi-retraga-copiii-de-la-scolile-publice-din-Ontario-In-clasa-I-invata-ce-sunt-relatiile-sexuale-in-a-III-a-afla-ce-e-homosexualitatea-123966

 

 Pe  Victor Atanasie Stanculescu nu-l primeste tarina in mormint,fara sa recunoasca felul in care  a complotat cu Iliescu, cu KGB-ul, cu ungurii si cu americanii  si tot neamul lor -ca sa-l  ucida pe Ceausescu

MESAJUL KGB, PRIMIT LA BALATON

 

Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare (n.r. – generalul Victor Stănculescu şi-a petrecut vacanţa din vara lui 1989 la Balaton, în Ungaria).

 

El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar. (…) A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care, săracu’, a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. (…)

 

La Balaton s-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov.

 

El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema.

 

El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat. El tot repeta: «În ‘54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi». (…)

 

Probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.”

 

“COŞUL CU FRUCTE” AL ATAŞATULUI MILITAR UNGAR. Stanculescu omul ungurilor si al KGB-ului sovietic

 

Aradi vorbea româneşte perfect, am discutat cu el de câteva ori, mi-a povestit cum a trăit în România şi cum a ajuns apoi în Ungaria. L-am simpatizat.

 

Mi-am dat seama că vrea să afle mai mult despre noi, ştiam că are nevoie să obţină anumite informaţii, i-am dat exact ce ştiam că avea nevoie să obţină, nu i-am dat nimic în plus, care să penetreze în interior. Aveam destule variante pentru străini, să le dau ce voiam eu, nu ce voiau ei.

 

Aradi a spus: «Domnule general, ce facem mai departe?». «Ce să facem?» – zic. «Păi, mi s-a spus că s-a discutat cu dvs. în trecut…

 

Trebuie să ne unim ca să ieşim din această încurcătură care se cheamă boala comunismului.» Şi eu i-am răspuns: «Măi, Aradi, ce putem să facem noi?

 

Să aşteptăm, că n-avem cum să începem noi doi, suntem prea jos. La Ialta cei doi au hotărât ce vor face cu Europa. Se vor întâlni din nou ca să hotărască. După aia vine rolul oamenilor care să facă operaţia în sine.

 

Asta trebuie făcut. Să vedem. Nu pot să garantez la ora actuală că vom reuşi numai noi doi. Eventual, tu ai legătura pe o parte, eu am legătura pe altă parte. Ce facem? Tu ştii că şi la tine, şi la noi toată lumea este cu ochii pe ăştia care suntem de origine burgheză».

 

A fost o discuţie care, în primul rând, nu a fost înregistrată, sigur, că nu aveau cum, pentru că eu controlam biroul periodic, să nu-mi apară ceva. Şi în al doilea rând, nu a existat nici un schimb de documente, lucru care ne-a ferit de orice încurcătură.”

 

AMENINŢAREA LUI GORBACIOV

 

Două momente îmi aduc aminte. Primul, atunci când a venit Gorbaciov în România. Am aflat că a fost scandalul ăla mare între Gorbaciov şi Ceauşescu, s-au contrat foarte dur. Ceauşescu i-a reproşat lui Gorbaciov că distruge comunismul. Când a plecat la Moscova, Gorbaciov îi spune secretarului- adjunct cu propaganda de la ruşi, nu-mi amintesc acum exact numele, îi spune: «Acest Ceauşescu va termina rău!».(…) Noi am avut mai multe întâlniri cu sovieticii.

 

Ultima a fost cu Tratatul de la Varşovia, în 1989. Această întâlnire a lui Gorbaciov la Bucureşti cu Ceauşescu a fost prilejuită de întrunirea Tratatului de la Varşovia. Practic era întâlnirea noastră, a militarilor, iar delegaţii militari au comentat. (…) Atunci mi s-a spus clar: «Ciocnirea a fost extrem de dură!».

 

Eu am undeva notat numele acelui secretar cu propaganda care a transmis informaţia, pentru că m-a frapat ameninţarea lui Gorbaciov.

 

VARIANTELE SCHIMBĂRII LUI CEAUŞESCU

 

Cei de la Securitate aveau semnale din exterior, în primul rând, şi bineînţeles că ambele zone, Estul şi Vestul, se puseseră de acord şi lucrează prin oamenii lor de aici.

 

Tot ei mi-au spus că s-au intensificat acţiunile lor la noi în ţară. (…) Mai era apoi cel care se ocupa de problemele administrative ale Securităţii şi apoi, după decembrie, a fost pus la Poliţie. El mi-a spus că îndepărtarea lui

 

Ceauşescu se va produce la sfârşitul anului, iar acţiunea va fi a partidului. Aşa se explică de ce aşteptam Congresul ca moment al schimbării. (…)

 

Pentru a scăpa, trebuia să-l debarcăm pe Ceauşescu.

 

Securitatea ştia asta şi de aceea nu voia să se bage, pentru că nu ştia cine câştigă.

 

Ei au aşteptat până în ultimul moment, şi asta i-a costat. A doua variantă. V-am spus: era exclusă o revoltă a populaţiei. Această variantă exista doar în planurile sovietice, care gândeau în termenii marxişti, ai maselor. Ceauşescu a fost nuca tare în jocul puterilor.

 

O mare parte din violenţele de la noi s-au datorat faptului că Ceauşescu a fost nuca tare pe care nu o puteau sparge cu aparatul de partid.

 

S-a certat cu Gorbaciov, s-a certat şi cu Bush sr, i-a jignit. Cu Bush mai puţin, dar lui Gorbaciov i-a spus mai multe şi mai dure, acuze grave, care au generat răzbunări.(…)

 

Sus, la nivel înalt în partid, existau cei care îşi dădeau seama că economia se duce. În aceste condiţii au început să aplece urechea la sovietici.

 

Cea mai uşoară scuză era că a pus Ceauşeasca mâna pe putere. Aceasta a fost un fel de mască, de aparenţă pentru cauzele mai grave.

 

ŢINTA: SECURITATEA. Stanculescu era si omul americanilor nu numai al rusilor

 

Eram prieten cu ataşatul militar american la Bucureşti. Vă rog să nu-i daţi numele.

 

Am fost la el, la reşedinţa lui, de mai multe ori, inclusiv cu ataşatul militar francez, care stătea pe Dorobanţi (…); informaţia mi-a dat-o americanul. «Fii atent, ai grijă că Securitatea trebuie să dispară!»

 

Îmi pare rău că nu pot să vă dau amănunte mai precise, pentru că pe unele le-am uitat, pe altele am vrut să le uit. Atunci, imediat, aveam nevoie de un interlocutor ca dvs. Acum îmi este greu să-mi amintesc lucruri pe care am vrut să le uit.

 

SPRIJIN IUGOSLAV – Vă ajutăm, dar ne daţi Banatul!

 

La Timişoara, când a venit consulul iugoslav la Comitetul Judeţean de Partid, n-am fost prezent la discuţie, dar mi s-a spus că era foarte deranjat că este împiedicat să-şi îndeplinească misiunile. El îşi oferise ajutorul, chipurile, dar ajutorul era Banatul, vă ajutăm, dar ne daţi Banatul. Doi: am aflat mai multe date de la băieţii de la Securitate, cum a fost cu evenimentul care a inflamat fitilul de la Tökes, că asta a fost, un fitil, care a ars mai bine sau mai prost, dar a fost folosit. Veneau agenţii acolo, veneau şi plecau în schimburi.

 

Voiau să ştie cum decurge acţiunea, ca să poată să ducă mai departe, să împrăştie vestea şi să declanşeze acţiunea în oraş. Erau foarte mulţi străini. Au spus că au venit foarte mulţi bărbaţi în maşină, în excursie, fără nici o femeie sau copil. Domne, zic, chiar aşa?!

 

Pe vremea aia nu eram familiarizaţi cu fenomenul gay. Ca militar, eram printre primii care îşi puteau da seama că ăştia au venit cu misiune, n-au venit să se plimbe. (…) Au fost prinşi nişte străini. Nu se ştie ce este cu ei. Erau cu documente de tranzit sau de concediu.

 

Când îi întrebau, ei răspundeau că li s-a comunicat că Timişoara este cel mai vechi oraş din Europa unde s-a introdus iluminatul cu gaz, tramvaiul şi nu ştiu mai ce.

 

“TRĂDAREA” LUI MILEA

 

Milea a făcut un gest care văd că nu este înţeles. Pe 22 dimineaţă, Milea a ieşit în stradă la trupe şi le-a spus: «Măi, vedeţi, nu care cumva să trageţi!», după ce noaptea trăseseră la ordinul lui şi omorâseră oamenii de la Universitate. Milea era însoţit de aghiotantul de la Direcţia a V-a a Securităţii.

 

Până a ajuns sus, bineînţeles că tovarăşul a aflat de «trădarea» lui Milea. Imediat ce a venit sus, i s-a dat ultima lovitură. (…) Trebuie să se înţeleagă faptul că, în acel moment, cei doi, Ceauşescu şi Milea, rămăseseră izolaţi.

 

Activiştii de partid fugeau ca potârnichile, Securitatea nu mai executa ordinele, Ceauşescu nu-l mai avea decât pe Milea pentru continuarea acţiunii de noaptea.

 

La ora 9:00 toate coloanele de blindate erau în mişcare, iar la ora 10:00 am găsit coloana de la Mihai Bravu intrată deja pe Olteniţei şi cobora pe Dealul Viilor.

 

Urma un măcel, pentru că ăştia de la Mihai Bravu făceau instrucţie şi erau unitate de elită. Milea s-a dus sus, la etaj, a cerut pistolul şi s-a sinucis. A fost momentul ultim.

 

ISTORIA PICIORULUI ÎN GHIPS

 

Ceea ce este important constă în faptul că în 1989 eu eram deja convins că România trebuie să scape de Ceauşescu şi că eu însumi pot face ceva. Acest gând a fost foarte puternic în avion, când mă întorceam de la Timişoara. Atunci m-am gândit pentru prima dată că pot face chiar eu ceva şi pot fi eu alesul, ca să zic aşa. (…) În avionul care mă aducea la Bucureşti de la Timişoara m-am gândit că nu trebuie să mai aştept de la alţii, ci trebuie să o fac eu.

 

Gândul meu a fost să mă duc acasă, să mă informez de ce se întâmplase la Bucureşti în lipsa mea şi apoi să merg la minister pentru a organiza ceva.

 

Apoi evenimentele au luat alt curs. (…) M-am gândit să repet cumva figura de la Timişoara, să nu mă duc în faţă, să întârzii cât mai mult prezenţa mea acolo, unde mi se cerea. Eu am răspuns mai întâi că mă duc la minister. Şi mi se spunea: Nu, vino încoace, la CC! Discuţia a fost şi cu Milea, şi cu ofiţerul operativ pe minister. (…)

 

Atunci a fost ideea, care n-a fost a mea, a fost a soţiei mele, care mi-a strigat la un moment dat: «Îţi dau cu o vază de cristal în cap şi te bag în spital». şi de aici mi-a venit ideea de a mă duce la Spitalul Militar şi să mă imobilizez cumva.

 

FUGA CU ELICOPTERUL A CEAUŞEŞTILOR

 

Ceauşescu mi-a spus: «Milea a fost trădător, te-am chemat ca să preiei comanda Armatei, vezi unde sunt trupele care am ordonat să vină în piaţă să împrăştie mulţimea».

 

S-a exprimat apoi ca în Biblie: «Mergeţi şi opriţi», astfel încât eu am putut interpreta dacă să opresc mulţimea sau trupele. Aşa am înţeles eu. (…)

 

M-am dus la Tufan şi am oprit cele două coloane blindate care veneau. După aceea am coborât şi i-am spus că o să vină, că o să sosească şi că ar fi bine să nu rămână în sediu, pentru că este periculos. Va fi o acţiune sângeroasă în piaţă şi nu e bine să fie prezent. (…)

 

Urmau să sosească ăia pe care îi chemase Milea şi care trebuiau să măcelărească mulţimea. Că ăsta era ordinul lui. Şi atunci mi-a venit ideea: Dar dacă ăsta fuge pe unul dintre coridoare, pe unde îl găsesc? Asta a fost pe moment, pe urmă mi-a venit în minte legenda lui Anteu, desprinderea de pământ. Atunci i-am spus: «Vă propun să aducem două elicoptere». «Da.» «Da, dar trebuie să-mi dea şi Neagoe acordul.»

 

Ceauşescu a aprobat: «Vorbeşte cu Neagoe». Era dubla decizie la o operaţiune de evacuare a şefului statului. I-am spus lui Neagoe, acesta a fost de acord, repede, că şi el voia să o rupă de acolo, să plece, să dispară. Am sunat la gen. Rus şi i-am cerut elicoptere.

 

OFICIALIZAREA LOVITURII DE STAT

 

Am ajuns la minister pe la 13:05 sau 13:07. Am chemat doctorul să-mi taie ghipsul, pentru că mă omorâse piciorul de durere. (…) M-am dus la cabinet şi acolo l-am găsit pe Ilie Ceauşescu. Insista să stea acolo lângă mine, la cabinetul ministrului. El se considera ministru în locul lui Milea.

 

I-am spus: «Nicolae Ceauşescu a plecat, dau ordin acum ca toate forţele să intre în cazărmi». El a ripostat că nu e bine, că a dat ordin să se execute numai ordinele comandantului suprem şi e stare de necesitate. (…) Atunci am chemat ofiţerul operativ: «Camera ta e liberă?». «Da.» «Condu pe tovarăşul general în cameră şi acolo o să stea sub pază.»

 

(…) Am început să dau telefoane, să vorbesc cu comandanţii de armate, să văd care este situaţia în zona respectivă. (…) La 13:30 am hotărât să oficializez răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere.»

 

LISTA SCURTĂ A PUTERII: Un singur nume pregatit de Moscova: Ion Iliescu

 

I-am vorbit politicos (n.r. – lui Ion Iliescu, cel care îl sună pe generalul Stănculescu la ora 13:40), cu condescendenţa faptului că ştiam că a fost adjunct la Timişoara, prim-secretar la Iaşi, apoi coborât de Ceauşescu. L-am informat despre lucrurile principale: că am oprit coloanele, că pe Ceauşescu l-am evacuat şi că este la Snagov, că am ordonat ca toate unităţile să treacă în cazărmi şi că sunt probleme la Sibiu, cum îmi raportase Dragomir – fals, cum aveam să aflu mai târziu -, şi că eu sunt la minister la cabinetul ministrului.

 

Atunci i-am cerut să vină la minister pentru a-i putea asigura protecţia. Între timp luasem legătura cu cei de la CC şi aflasem de mişcările lui Dăscălescu, cel care voia să formeze un guvern cu care să continue ideile lui Gorbaciov. A fost un moment care a dezvoltat ideea că Iliescu ar putea fi unul dintre succesorii lui Ceauşescu, din rândurile de jos ale partidului.

 

În al doilea rând, pot să spun că mă sunase şi Sergiu Nicolaescu, şi aşa i-am chemat pe amândoi la minister, să ne sfătuim ce să facem. Am chemat şi şefii unor structuri, Minister de Interne, Justiţie. În mintea mea, numirea lui Iliescu drept succesor era o posibilitate, dar nu sigură. Încă ezitam… (…)

 

Atunci, la telefon, mi-am zis că ăsta poate să fie un om care să preia conducerea politică după Ceauşescu. Am făcut legătura cu ce ştiam din trecutul lui. (…) Nu mi l-a nominalizat nimeni.

 

Eu mă grăbeam să găsesc un lider politic, pentru că îmi dădeam seama că eu nu pot să fac ceea ce doream cu Armata, pentru că generalii erau speriaţi, panicaţi.

 

Nu mai puteam să contez pe o serie întreagă de generali, care umblau acum prin mulţime să spele ruşinea represiunii. (…) Eram pregătit moral şi profesional să preiau puterea în ţară, să asigur tranziţia şi liniştirea populaţiei, dar, când am încercat să fac ceva, m-am lovit de incapacitatea generalilor, mai toţi compromişi, de a acţiona.

 

(…) M-am interesat şi aşa am aflat că Verdeţ făcea lista guvernului şi i-a propus lui Iliescu să fie ministrul Culturii. Urmăream să văd care învinge. Eram sunat în permanenţă. (…)

 

Eu l-am ales pe Iliescu. Mi s-a părut mai puţin periculos. (…) Verdeţ şi Dăscălescu voiau să repună în funcţiune Marea Adunare Naţională, ceea ce însemna al doilea pol de putere în stat. Eu alesesem Iliescu. (…) Era o alternativă care l-ar fi scos pe Iliescu din joc, dar era o alternativă de continuare a sistemului. Pe de altă parte, eu nu aveam nevoie de o îndepărtare legală a lui Ceauşescu de la putere, pentru că tocmai îl îndepărtasem prin lovitură militară şi îl ţineam legat într-o unitate militară.

 

EXECUŢIA DE LA TÂRGOVIŞTE: Decizia criminală a moscovitilor: “Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului”

 

I-am întrebat: «Cum o finalizăm, judecata? Îl băgăm la puşcărie, îl punem în domiciliu forţat, cum a făcut şi el, sau îl terminăm?». (…) Cred că a răspuns fiecare: categoric a fost Brucan, Voican a fost pentru suprimare, Iliescu a fost mai ezitant la inceput dar a aprobat pana la urma ideea lui Brucan. (…)

Brucan a şi spus: «Ideea este bună, aşa trebuie făcut. Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului». A început el cu teoria, cu Carol al II-lea al Angliei, cu ţarii Rusiei… Brucan mi-a mai spus atunci: «Dacă ăsta rămâne ca monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le pară rău la un moment dat şi să se întoarcă împotriva noastră».

 

Militaru pregătea o nouă lovitură de stat

 

În perioada de până în 18 februarie, Militaru a făcut numiri, şi-a adus generalii complici din primele zile şi le-a dat nişte sarcini personale.

 

Aproape pe regiuni istorice. Ajung la Palatul Patriarhiei, unde fusese Marea Adunare Naţională, la biroul lui Iliescu, şi

 

Petre Roman îmi spune: «Dragă, vrem să te numim ministrul Apărării Naţionale». Şi eu îi răspund a treia oară: «Domne, v-am spus că nu vreau să mă mai întorc». Şi urmează fraza: «Eu la ora 18:00 l-am chemat pe Militaru şi l-am obligat să semneze demisia.

 

Am vorbit cu Coposu şi cu Câmpeanu, au fost de acord şi am semnat decretul». Iar eu am avut replica: «Atunci de ce mă mai întrebaţi dacă vreau?».

 

Eu nu m-am mai văzut cu Militaru, el a părăsit ministerul înainte să vin eu. În spatele biroului era casa de fier a ministrului şi am dat telefon, l-am întrebat pe – aghiotant, pe secretar: «Unde sunt cheile?».

 

Mi-au răspuns: «A plecat ministrul Militaru cu ele». I-am dat telefon, o dată, de două ori, de trei ori. Îi spuneam: «Adu cheile». Văzând că nu vine, presat de timp şi de faptul că nu ştiam ce e acolo, după vreo săptămână m-am suit în maşină şi m-am dus la el acasă. (…)

 

Eu intru la Militaru şi îi spun: «Domne, trebuie să-mi dai cheile, că eu nu ştiu ce ai lăsat acolo. Vreau să ştiu ce se întâmplă în spatele meu».

 

Şi el îmi spune: «Eu ţi le dau, dar te rog foarte mult nu schimba nimic din planurile pe care le-am făcut şi nu schimba nimic din comandanţii centrelor militare, pentru că ăştia, în concepţia mea, sunt viitorii prefecţi de judeţe». Se produsese schimbarea administrativă şi eram deja cu prefecţii.

 

«Iar Armata are planurile ca să ocupe principalele obiective din marile oraşe.» Deci el a mizat pe o treabă, care însemna inclusiv darea deoparte a lui Iliescu şi a celor care luaseră oficial puterea de la mine. (…) Militaru pregătea o lovitură militară în martie. A doua.

 

Omul de legătură cu care pucistii comunicau cu Moscova, prin Vasile Ionel, era o rusoaică, amanta lui.

 

Eu am cerut la şedinţa de la 8 iunie 1990, parcă, lui Roman să plec de la minister, dar să plece şi Vasile Ionel. Mai întâi a fost cu Militaru, când am anunţat eşarfa galbenă (n.r. – codul de recunoaştere a elicopterelor care aduceau la Târgovişte completul de judecată pentru soţii Ceauşescu). (…)

 

Şi Militaru a dat ordin să ne doboare, deşi se ştia parola. După ce îl executasem pe Ceauşescu, Militaru a vrut să şteargă urmele. (…) Când l-am trecut în rezervă pe Militaru, am trecut în rezervă şi pe toţi cei pe care îi adusese din rezervă în zilele alea.

 

Deci, şi pe Vasile Ionel. Şi Iliescu a aprobat lista, fără Vasile Ionel, pe care l-a pus consilierul lui. Poftim! (…)

 

Am primit odată informaţia că (n.r. – Vasile Ionel) o primea pe rusoaică, amanta lui, pe şantierul de la Canal şi pleca aia cu vapoarele încărcate din România.

 

Când Ionel era şeful Canalului şi s-a plâns pe urmă că, la inaugurare, Ceauşescu nu l-a invitat pe navă. S-a ştiut toată treaba cu amanta rusoaică, cetăţean sovietic, că venea, stătea cu el câteva zile şi pleca încărcată, cum se spune. (…) Venea acolo, la Canal, unde aveau o garsonieră, rămânea noaptea la el.

 

Aia venea, pleca, iar venea, iar pleca. (…) Nu putea să fie decât un om de legătură. Aia nu venea de dragul lui, ci de dragul misiunii pe care o avea.

Victor Atanasie Stănculescu

sursa: jurnalul-manipularii.blogspot.ro/

La praznicul comunismului-ei au furat,ei s-au judecat si tot ei s-au reabilitat si au pecetluit furtul AVUTIEI OBSTESTI,pentru ca se doarme in papuci /Iata citeva crimpeie DOAR  din Frauda Fiscala- 125 miliarde dolari ( 5 miliarde anual x 25 ani), frauda pastorita politic

Hidroelectrica – 10 miliarde dolari ( girata de “baietii destepti” din energie)
ALRO Slatina – 3 miliarde dolari
CFR Marfa – 2 miliarde dolari
Siderca – 2 miliarde dolari
Bancorex – 1,8 miliard dolari
Vulcan – 20 milioane dolari
Aro – 50 milioane dolari
Loteria Română – 1,5 miliard dolari
Tractorul Brașov – 300 milioane dolari
Uzina Republica – 200 milioane dolari
Moldomin – 2 miliarde dolari
Electroputere – 2 miliarde dolari
IPRS Băneasa – 67 milioane dolari
Serele Codlea – 10 milioane dolari
Hotelurile de pe litoral – 145 milioane dolari
SIDEX Galaţi – 3 miliarde dolari
UCM Reşiţa – 270 milioane dolari
Societatea Naţională Tutunul Românesc – 402 milioane dolari
ICA – 77 milioane dolari
Uztel Ploiești – 133 milioane de dolari
SNIIA – 189 milioane de dolari
Institutele de cercetare – 108 milioane de dolari
Fabricile de zahăr – 29 miliarde de dolari
Alimentara – 16 miliarde de dolari
Pădurile retrocedate – 6,3 miliarde dolari
Microsoft – 120 de milioane de dolari
EADS – 125 de milioane de dolari
Siveco – 88 de milioane de dolari
Institutul Cantacuzino – 28 milioane de euro
Loteria 2 – 80 milioane de dolari
Schi în România – 39 milioane de dolari
Cinematografe – 11 milioane de de dolari
Combinatele Mechel – 5 miliarde de dolari
Valea Jiului – 1 miliard de dolari
Conserva românească – 300 de milioane de dolari
Centre turistice pentru nimeni – 50 milioane de dolari
„Bancomantul” ANRP – 95 milioane de dolari
Programele cu dizabilități – 20 milioane de dolari
Industria textilelor – 8 miliarde de dolari
Avioane Craiova – 1 miliard de dolari
TBC – 6 milioane de dolari
Sănătate pe card – 330 de milioane de dolari
Vagoane CFR – 23 de miliarde de dolari
Afacerile lui Sebastian Ghiță – 28 de milioane de dolari
Dosarul “Lukoil” – 2 miliarde de dolari
CEO – 685 de milioane de dolari
CEH – 480 de milioane de dolari
Active Bancorex – 22 de milioane de dolari
Afacerea Radioterapia – 33 milioane de dolari
Vaca nebună, tăiată și mâncată – 650 milioane de dolari
Fabrica aurului din cenușă – 4 milioane de dolari
Rompetrol – 690 milioane de dolari
PS : Oricine are notiunea banului, a banului public se îngrozeste, sincer .
Ați vazut lista pana la sfârșit??. …Fara cuvinte…!!!”