B) Dupa modelul satanei, Poporul Roman isi sapa groapa singur,sau … Theodor Codreanu: Un homuncul marxistoid: „corectitudinea politică” Dupa ce Imperiul Austro Ungar a muls muntii pina la singe, acum, cu oamenii lui Iliescu, ne barbieresc si padurile si…Doar The Guardian vede si scrie : Pădurile virgine din România, distruse de austriecii de la Schweighofer / Plantati copacul din care puteti obtine bani si SANATATE 1 – “Ucenicul” lui Ion Iliescu- Iosif Armaș a turnat la DNA ca să scape de pușcărie! Despre ruinele de la Herculane n-a suflat o vorbă!/// 2 – Un model de proiect pentru 2 hectare de legume in camp -unitate individuala/// 3 – Istoria mineriadelor Criminale-Nationale din anii 1990-1991…De la lichidatorul Avutiei Obstesti a tuturor AMARASTENILOR,deci, de la criminalul Iliescu la slujbasul Martir …Petre Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”

  • nhPetre Ţuţea a fost un român anapoda. Comunist convins, „dumirit” la legionarism, pentru a muri în 1991 sub steagul galben al Partidului Naţional Liberal. Adulat în anii ’90, apoi dispreţuit pentru dogmatismul său de şuetă, azi e pretutindeni pe Facebook cu citatele sale celebre şi cu fesul de noapte pe cap.
     
    Petre Ţuţea se naşte la 6 octombrie 1902, în satul Botenii de Muşcel, (judeţul Argeş). Urmează liceul la Câmpulung Muscel, şi la Cluj. Tot la Cluj face şi Facultatea de Drept, unde îşi ia titlul de doctor în ştiinţe juridice. În perioada studenţiei devine un comunist convins şi scrie la revista “Stânga”.
     
    Lucrează la Ministerul Economiei Naţionale şi este trimis în mai multe călătorii diplomatice: Berlin, Budapesta şi Moscova. Intră apoi într-un cerc select de intelectuali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi alţii. Colaborează la revista “Cuvântul” a lui Nae Ionescu. Influenţa acestor personalităţi ale culturii româneşti îi va marca viaţa. Ţuţea trece de la stânga la dreapta, devenind legionar.
     
    În cadrul Guvernului Naţional-Legionar, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Director în Ministerul Economiei Naţionale. Între 1940 şi 1944 a fost Şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naţionale.
     
    După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temniţă trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava şi Ocnele Mari. După gratii ţine adevărate predici cu paralele între între Platon şi Hristos, între păgânism şi creştinism. “Constantin Noica mi-a povestit că în inchisoare, la un interogatoriu care se prelungea peste măsură, anchetatorul a sfârşit prin a proclama răstit, cu titlu de avertisment: «Ascultă, eu l-am anchetat şi pe Ţuţea!» Era pentru el o dovadă de extremă competenţă, o încununare profesională de tipul doctoratului, o proba supremă. Călăul se legitima prin anvergura victimei”, nota, în 1990, Andrei Pleşu.
     
    Citat Petre Țuțea
     
    Petre Ţuţea a trecut testul timpului şi a cucerit reţelele de socializare. Astfel de poze sunt peste tot pe Facebook
     
    Filozofie în Cişmigiu
     
    Ţuţea a fost eliberat din închisoare în 1964, cu sănătatea şubrezită. Cu greu şi-a găsit o garsonieră la etajul opt al unui bloc de lângă parcul Cişmigiu, din Bucureşti. În parc practica un tip de activitate didactică precum vechii filozofi greci: se plimba cu tinerii pe alei, învăţându-i diferenţa dintre lumina soarelui în amurg şi la răsărit, între prostie şi spirit, între necredinţă şi credinţă.
     
    A publicat articole (majoritatea sub pseudonim) în revistele de cultură şi a supravieţuit datorită meselor gratuite de la cantina Uniunii Scriitorilor.
     
    În tot acest timp a fost supravegheat în permanenţă de Securitate şi i s-a înscenat o delincvenţă, fiind arestat în holul unui hotel, sub învinuirea de speculă, nedovedită.
     
    După decembrie 1989, cunoaşte o popularitate fulminantă. Primeşte în garsoniera sa zeci de ziarişti, iar în lumea culturală începe să se vorbească despre un nou curent: ţuţismul. Marian Munteanu, liderul Golaniadei din 1990, se declară un discipol al lui Ţuţea.
     
    Petre Ţuţea publică mai multe cărţi, dar talentul lui nu e acela de scriitor, ci de orator. Astfel, Ţuţea a rămas celebru cu o culegere de vorbe memorabile.
     
    Andrei Pleşu a scris despre popularitatea târzie a lui Ţuţea ca despre un ultim ghinion al vieţii lui: “I-a fost hărăzit să ajungă un personaj «mediatic» în faza crepusculară a evoluţiei sale, pe un fond de uzură fizică şi psihică greu de compensat fie şi printr-o excepţională înzestrare nativă”.
     
    Ţuţea moare la 3 decembrie 1991, dimineaţa. Avea 89 de ani. Este dus de la Bucureşti la Boteniul natal cu o maşină care transporta morcovi. Înmormântarea are loc în ziua Sfîntului Nicolae, drumul spre locul de veci făcîndu-l într-un car tras de boi. Cei prezenţi la înmormântare susţin că nici măcar nu erau boi. Erau vaci.
     
    De la stânga la dreapta şi apoi la centru
     
    „Eram un prost – avea să declare Ţuţea la bătrâneţe – la vârsta la care Eminescu scria «Luceafărul», eu jucam ţurca marxistă”. Petre Ţuţea a fost un tânăr de stânga. Preluase o butadă a unui filozof francez: “Cine, la 20 de ani, nu este de stânga, nu are suflet! Cine, la 40, mai este de stânga, acela este imbecil!”. Trecerea lui Ţuţea la legionarism s-a petrecut în Germania. Acolo s-a întâlnit cu Nae Ionescu înfocat teoretician al dreptei româneşti din perioada interbelică. “Te-ai dumirit şi tu, Petreche”, i-a spus Nae Ionescu. Ţuţea a trecut astfel de la ateism la ortodoxism.
     
    El a rămas în memoria multor români cu o comparaţie între creştinism şi ateism: “O babă murdară pe picioare, care sta în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor”.
     
    Ţuţea a murit ca liberal. Cum a trecut la liberalism? A explicat într-unul dintre multele interviuri acordate după 1990. “Daca a urcat pana la mine ditamai animalul, din delicatete… i-am semnat adeziunea”.
     
    “Animalul” pomenit de Ţuţea era Dan Amedeo Lazarescu, unul dintre iniţiatorii reînfiinţării PNL-ului după Revoluţie. Legenda spune că liftul nu a funcţionat în ziua cu princina, iar Ţuţea a fost înduioşat de efortul lui Lazarescu, care, la 72 de ani, urcase pe scări opt etaje pentru el.
     
    ”Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile şi victoriile acestei ţări, mă simt ca un par în mijlocul furtunii. Singura nădejde este că, om cum sunt, Dumnezeu mă iubeşte şi aşa…”
     
    Petre Ţuţea
    Noul tractor Deutz-Fahr 7250 TTV Warrior

    y

Noul tractor Deutz-Fahr 7250 TTV Warrior

 112

Aceste tractoare de culoare neagră strălucitoare, corespund nevoilor fermierilor atât din punct de vedere technic, cât și în cea ce privește designul și calitatea.

Sunt echipați cu cabină”viziune MaxiCab”, unscaunde pieleșiuncovorașnegru,concepute special pentru acest model, pentru a asiguraun confort maxim. Această cabină vom putem găsi pe toate tractoarele Agrotron TTV din seria 7.

Din punctde vedere al securității, o atenție deosebită a fost acordată la sistemul de iluminat. Noul Deutz-Fahr este echipat cu faruri intermitente xenon și sistem de iluminat LED Hella de ultimă generație, care poate atinge 2470 lumeni, pentrua asigura o vizibilitate optimă.

 

Warrior este de asemenea dotat cu transmisie cu variație continuă TTVși are un motor Deutz TCD 6.14 V cu șase cilindri, care poate dezvolta o putere maxima de 263 CP (194 kW). Ca la toate tractoarele seriei 7, priza de putere este polivalentă, datorită celor patru viteze (540, 1000 și respectiv versiunile “ECO”) de cuplare electro-hidraulică și există detectarea automată a sarcinii.

 

Această ediție specială, prezentată la târgul din Franta, este echipată cu până la 7 distribuitori cu comandă electronică și conexiuni Power Beyond precum și un detector de semnale ISOBUS.

Pentru această serie limitată, producătorul Deutz-Fahr, a vrut să facă dovadă de fiabilitate, deoarece pentru prima dată oferă 3 ani de garanție pentru piese și reparații.

Plantati copacul din care puteti obtine  bani si SANATATE -atit din productia de fructe, cit si din frunze

 

Fie si numai daca folosim Frunzele Smochinului,acestea  depasesc binefacerile unei  fabrici de medicamente sinteticeProprietati farmaceutice prezinta si alte parti ale plantei, inclusive   lastarii. Din frunze de smochin se poate obtine o infuzie folosita in tratarea tulburarilor circulatorii. Aceasta se prepara din 20 – 30 g frunze si 1 l apa, luandu-se 1 – 2 cani de infuzie pe zi, timp de 5 – 6 zile.Lastarii in crestere ai smochinului se utilizeaza la prepararea unui decoct, cu actiune laxativa, care se obtine din 50 – 60 g lastari si 1 l apa. Infuzia si decoctul se pot folosi si extern pentru tratarea furunculelor, a abceselor, stomatitelor si gingivitelor.Sucul laptos care apare la detasarea frunzelor si a lastarilor de smochin se utilizeaza impotriva negilor si bataturilor, prin aplicarea pe zonele afectate, dimineata si seara.De asemenea, mestecarea a 2-3 frunze pe stomacul gol ajută la reducerea simptomelor ulcerului.Studiile efectuate de-a lungul timpului arată că frunzele de smochin sunt indicate și în caz de alte afecțiuni. Cercetătorii susțin că frunzele au proprietăți antidiabetice și reduc riscul afecțiunilor cardiovasculare, prin reducerea trigliceridelor din sânge.

 

Reglează tensiunea arterială

 

În plus, frunzele de smochin conțin calciu, potasiu și o cantitate mare de fibre, cu ajutorul cărora mențin oasele sănătoase, scad tensiunea arterială, previn apariția crampelor musculare și reglează tranzitul intestinal.Nu în ultimul rând, consumul a câtorva frunze de smochin cresc în mod considerabil nivelul de antioxidanți din organism, substanțe care combat efectele negative ale radicalilor liberi.

 

Cum se prepară ceaiul din frunze de smochin

 

Ai nevoie doar de câteva frunze care se pun la fiert pentru 20 de minute. După ce a dat în fiert, ceaiul se lasă la infuzat timp de 5-10 minute, după care se strecoară și se bea. Ceaiul poate fi îndulcit cu 1-2 lingurițe de miere.Frunzele de smochin contin anumite substante care au capacitatea de a trata diabetul de tip 1.Frunzele de smochin pot fi utilizate in siguranta, in scopuri medicinale pentru perioade scurte de timp. Atentie insa intrucat invelisul exterior al frunzelor poate cauza sangerari la nivelul tractului digestiv.Aplicate direct pe piele, atat fructele cat si frunzele de smochin pot cauza reactii alergice. Urmatoarele persoane trebuie sa evite smochinul:

 

femeile insarcinate sau cele care alapteaza;

persoanele care in urmatoarele 14 zile vor suferi o interventie chirurgicala.Stabilirea dozei optima pentru fiecare persoana depinde de anumiti factori precum varsta, starea generala de sanatate si existenta unor conditii medicale.Smochinele detin proprietati medicinale fiind tonifiante, diuretice si emoliente. Totodata smochinele sunt fructe delicioase, foarte apreciate.Smochinul este o specie care rodeste timpuriu (anul trei de la plantare) si, daca este cultivat in zone adapostite si cu climat bland, da doua recolte pe an.

Alte avantaje:

– este o specie longeviva, cu perioada de rodire de sase – sapte decenii;

– se inmulteste usor, fie pe cale vegetativa, prin drajoni, marcote si butasi, fie prin samanta.

Smochinul are nevoie de soare direct, de locuri insorite cu veri calduroase pentru a fructifica pe masura. Pe timp de iarna smochinul poate rezista la temperaturi de pana la – 10 grade celsius.

Recomandari terapeuticeale fructelor

 

Intern

 

Fructele proaspete contin pana la 84% apa, pe cand cele uscate aproape deloc.Continutul in protide este de 3.5%, foarte ridicat in hidrati de carbon, la fel ca si in potasiu (840 mg %). Sodiul se afla in fruct in proportie de 40 mg%, calciul 190 mg%, fosforul 105 mg%  iar fierul 3.3 mg %. Vitamina A este in proportie de 10 micrograme %, B1 0,10 mg, B2 0.10 mg %, niacina (B3) 1.1mg %. Contine mici cantitati de vitamina C, magneaziu si brom. Sub aspect energetic, smochinele uscate contin 260 kcal, din care se resorb peste 90%Din 50 – 100 g smochime si 1 l apa se poate obtine un ceai (decoct) care ofera rezultate excelente in tratarea bolilor cailor respiratorii (bronsite, laringite, traheite si stari febrile), administrandu-se cate 1 – 2 cani de ceai, cu 1 – 2 ore inainte de mese, timp de 10 – 12 zile.Proprietatile pectorale sunt dominante, fructul fiind un amolient si expectorant recomandat inbronsite, laringite si pneumonii.Au de asemenea proprietati laxative si diuretice.

 

Extern

 

Tot datorita proprietatilor emoliente se explica si recomandarea lor in stomatite,gingivite,inflamatii ale gatului. De asemenea sunt utile in abcese dentare si furuncule. Sucul laptos al smochinelor verzi este activ in combaterea negilor si bataturilor.

 

Mod de intrebuintare

 

Consumate ca atare, fiind recomandate in special sportivilor, copiilor si varstnicilor.Decoct expectorant cu 2-3 fructe la cana de 2 ori pe ziSirop din 500 grame fruct la un litru de apa. Se fierbe pe baia de apa pana se reduce la jumatate. Se strecoara si se adauga miere (aproximativ 200 grame). Se ia cate o lingurita de 2-3 ori pe ziAplicatii cu rol maturativ al furunculelor – favorizarea colectarea puroiului: smochine calde sau cataplasme din fructe fierte in apa.Aplicatii repetate (de 3 ori pe zi timp de 5-6 zile) pe negi si bataturi cu suc obtinut din fructele tinere.

 

 

Alte utilitati ale smochinului

 

Smochinele, consumate ca atare, in stare cruda sau uscata, infuzia din smochine, fructele fierte in lapte si pasate cu mixerul consumate sub forma de pasta sau decoctul de frunze de smochin sunt recomandate pentru tratarea afectiunilor precum tulburarile circulatorii, tulburarile renale, amigdalita, angina, astenia fizica, astenia psihica, bronsita cronica, ciclurile menstruale neregulate, colitele, cistitele, constipatia cronica, durerile, gastrita, guturaiul prelungit, inflamatiile pulmonare, inflamatiile gatului, insomniile, iritatiile gastro – intestinale, nefritele, pneumoniile, racelile, stadiile febrile acute, stomatitele, tusea, gingivitele, plagile atone, furunculele, abcesele dentare si parazitii intestinali.

 Smochinul  are  anumite substante capabile sa trateze diabetul de tip I.

 Pentru uz extern se folosesc ramurelele tinere din care se extrage latexul, substanta care poate sa diminueze petele de vitiligo. De asemenea, smochinele fierte in lapte si aplicate la nivel local, pot sa grabeasca vindecarea plagilor, abceselor, bataturilor, negilor si furunculelorConsumate ca atare, smochinele sunt recomandate persoanelor care practica sport, persoanelor varstnice si copiilor. Pentru uz intern, proprietatile pectorale ale smochinelor sunt dominante, acest fruct fiind un emolient si un expectorant recomandat in caz de bronsita, laringita si pneumonie. De asemenea, pentru uz intern, smochinele sunt recomandate si de proprietatile lor diuretice si laxative. Pentru uz extern, folosirea smochinelor este recomandata pentru proprietatile lor emoliente in caz de gingivite, stomatite sau inflamatii ale gatului. De asemenea, smochinele sunt recomandate pentru tratarea abceselor dentare si a furunculelor. Sucul produs de smochinele verzi este de asemenea utilizat pentru combaterea bataturilor si a negilor.Smochinele sunt fructe cu un continut bogat in saruri denumite oxalati, care afecteaza depozitele de calciu si de fier, care se pierd prin intermediul scaunelor. Prin urmare, persoanele anemice, copiii mici si femeile gravide nu trebuie sa exagereze cu consumul smochinelor.Proprietatea cea mai folosita a smochinelor de-a lungul timpului a fost cea laxativa. Smochinele pot sa combata eficient constipatia preparate in multiple moduri. Astfel, patru smochine se pot taia in patru sferturi, se amesteca cu doisprezece stafide si se acopera cu lapte. Compozitia rezultata se pune la fiert, iar produsul obtinut in urma prepararii se consuma dimineata pe stomacul gol. De asemenea, se pot folosi sase smochine care se spala cu apa calda si se adauga intr-o cana cu apa in care se lasa o noapte intreaga, dupa care se consuma pe stomacul gol dimineata. Dulceata preparata din smochine are si ea efect laxativ, iar ca urmare a gustului aromat, smochinele reprezinta o alternativa viabila pentru persoanele afectate de constipatie, dar care nu pot consuma ceaiuri de anghinare, pelin sau crusin din cauza aromelor lor amare. In industria cosmetica, smochinele nu sunt suficient de utilizate. Fructele sau laptele de smochine au aparut in domeniul industriei cosmetice bio ca urmare a proprietatilor lor benefice pentru piele si ten, virtutile acestora fiind multiple datorita vitaminelor si a acizilor grasi esentiali continuti. Smochinele au proprietati antirid, incetinesc vizibil procesul de imbatranire, fiind recomandate pentru tenurile cu riduri fine sau adanci si revitalizand tesutul conjunctiv prin stimularea secretiei de colagen. Astfel, smochinele sunt considerate utile pentru ingrijirea tenului imbatranit sau a pielii mature si devitalizate. Efectul hranitor favorizeaza ingrijirea corespunzatoare a pielii deshidratate si uscate, laptele de smochine avand efect regenerator, reparator si restructurant pentru tesutul cutanat.

Proprietatile fermizante si tonice au facut ca smochinele sa fie folosite ca si ingredient al produselor destinate sporirii elasticitatii pielii. Smochinele au actiune antiinflamatoare si emoliente puternice facand invelisul cutanat foarte catifelat. De asemenea, continutul bogat in apa, recomanda smochinele ca si ingrediente ideale pentru demachiere si combaterea acneei. Mai mult, smochinele sunt utile si pentru exfolierea usoara datorita faptului ca au in continutul lor o enzima activa care favorizeaza eliminarea celulelor moarte.

 Smochinele accelereaza mobilizarea celulelor grase regasite la nivelul tesutului adipos, sunt utile copiilor in procesul de crestere, sunt benefice persoanelor predispuse la hipocalcemie, sunt utile pentru mentinerea aspectului placut al pielii si a structurilor tisulare, sunt utile pentru imbunatatirea activitatii sistemului imunitar, au efect afrodisiac si scad valoarea colesterolului din sange. Smochinele contin vitamine precum retinolul, calciferolul, acidul ascorbic, riboflavina, niacina, piridoxina si tiamina si substante minerale precum potasiul, calciul si magneziul.Smochinele au proprietati digestive, nutritive, laxative, tonifiante, diuretice, emoliente si pectorale.

 Continutul bogat in fibre recomanda smochinele pentru efectele laxative usoare, efectul de stimulare a digestiei, contributia la eliminarea toxinelor si impiedicarea asimilarii grasimilor, in conditiile in care sunt consumate cu moderatie. Ca urmare a faptului ca reprezinta o importanta sursa de magneziu, smochinele contribuie la functionarea corespunzatoare a sistemului nervos. Vitaminele din compozitia smochinelor au proprietatea de a intari sistemul imunitar si de prevenire a dobandirii virozelor respiratorii frecvent inregistrate in sezoanele reci.

 Pentru beneficierea de efectele energizante ale smochinelor, acestea se pot consuma sub forma de infuzie preparata prin adaugarea unei linguri de frunze de smochine intr-o cana de apa fiarta. Amestecul se la la infuzat timp de cinci minute si se consuma in doza de doua cani zilnic. Infuzia se poate folosi si pentru tratarea unor tulburari precum tusea, dereglarile ciclului menstrual sau tulburarile de circulatie sanguina.

Smochinele sunt fructe tonice, reconfortante, mineralizante, reconstitutive, consumul lor fiind recomandat persoanelor care depun efort psihic si fizic, persoanelor expuse unui consum important de energie, persoanelor anemice, convalescente si copiilor. Smochinele sunt relaxante si favorizeaza deschiderea cailor respiratorii, efect benefic in caz de bronsite, traheite sau laringite. De asemenea, smochinele sunt recomandate pentru optimizarea activitatii digestive, reprezentand un bun pansament gastric si intestinal. Smochinele sunt recunoscute si ca antibactericide si antiinflamatoare, fiind recomandate pentru ameliorarea inflamatiilor interne, in special a celor de la nivelul cailor urinare. Smochinele sunt folosite si cu scopul combaterii unor tulburari dermatologice precum negii si arsurile, gingivitele, stomatitele sau amigdalitele. Smochinele favorizeaza si buna circulatie sanguina prevenindu-se aparitia accidentelor vasculare. Pentru reglarea circulatiei sanguine sunt folosite si frunzele smochinului din care se poate prepara infuzie.

 

Frunzele de smochin reprezinta un antioxidant natural. Dupa portocale si lamai, smochinele contin o importanta cantitate de calciu, iar frunzele de smochin contin cantitati importante de potasiu, element mineral care contribuie la reglarea valorii tensiunii arteriale.Smochinele sunt utile pentru scaderea aciditatii gastrice si pentru normalizare tulburarilor gastrice, motiv pentru care sunt crecomandate pentru tratarea bolilor din sfera gastro – intestinala precum ulcerele, gastrita sau arsurile la stomac. Smochinele coapte sunt utilizate ca si medicamente pentru tratarea afectiunilor gatului si a bolilor inflamatorii manifestate la nivelul cavitatii bucale.

Ceaiul de smochine se prepara prin fierberea a 50 – 100 de grame de smochine intr-un litru se apa si este recomandat pentru tratarea afectiunilor cailor respiratorii precum bronsitele, laringitele, traheitele si starile febrile. Astfel, se pot consuma una sau doua cani de ceai de smochine cu una pana la doua ore inainte de servirea mesei, in cure de cate zece pana la doisprezece zile. Ceaiul din extract de frunze de smochin are proprietatea de scadere a nivelului insulinei, motiv pentru care nevoia de injectare cu insulina scade, beneficiu foarte important pentru persoanele afectate de diabet. De asemenea, ceaiul de smochine reduce indicele glicemic, scazand riscul aparitiei bolilor cardiace sau a obezitatii. Ceaiul preparat din frunze de smochin reprezinta un remediu eficient impotriva astmului, bronsitei sau bolii Buerger, manifestata prin blocarea vaselor de sange.

Infuzia obtinuta din frunzele de smochin reprezinta un bun remediu impotriva problemelor circulatorii si a tusei. Aceasta se prepara din treizeci de grame de frunze adaugate intr-un litru de apa fierbinte, care se lasa la infuzat timp de zece minute si se consuma zilnic, timp de o saptamana.

 

Tinctura obtinuta din frunze de smochin are efecte calmante, fiind recomandata pentru ameliorarea anxietatii si depresiei.

 

Decoctul din frunze de smochin reprezinta un bun remediu pentru acnee, furuncule, pete si alte afectiuni cutanate. Decoctul de smochine se prepara din 60 – 120 de grame de smochine adaugate intr-un litru de apa. Decoctul expectorant se prepara din doua sau trei fructe adaugate intr-o cana de apa de doua ori pe zi. Decoctul obtinut din smochine se recomanda pentru tratarea constipatiei si a bolilor respiratorii precum bronsita, guturaiul, tusea, laringita sau traheita. Se recomanda ca decoctul de smochine sa se administreze sub forma gargarelor in caz de angina sau afectiuni gingivale.Constipatia se poate vindeca prin administrarea decoctului de smochine si de stafide preparat din 3 smochine verzi si doisprezece stafide adaugate intr-o cana de apa fierbinte care se fierbe timp de douazeci de minute, se lasa la racit si se consuma pe stomacul gol.Pentru tratarea hemoroizilor, frunzele de smochine se pot adauga in apa fierbinte si se foloseste pentru bai de aburi. Latexul de la nivelul tulpinii se poate aplica la nivelul negilor sau bataturilor pentru a le elimina. Acest latex are si efecte analgezice in cazul intepaturilor de insecte.

 

Pentru tratamentul tusei uscate, se pun la fiert la foc mic, timp de 15 minute, doisprezece smochine in 250 de mililitri de lapte. Se consuma dupa ce lichidul se strecoara si eventual se indulcieste cu miere. Remediul are proprietati emoliente favorizand fluidificarea secretiilor si eliminarea acestora.In medicina chineza, smochinele se folosesc pentru detoxificarea organismului. In stare cruda sau uscata, smochinele au proprietati laxative, diuretice si emoliente. In acelasi timp, smochinele au efect remineralizant si tonifiant datorita continutului bogat in vitamine si substante minerale.Siropul de smochine se prepara din 500 de grame de fructe adaugate la un litru de apa. Amestecul se fierbe pe baie de apa pana cand se reduce la jumatate. Amestecul obtinut se strecoara si se adauga miere, in cantitate de aproximativ 200 de grame. Se administreaza cate o lingurita de doua sau trei ori pe zi.Cataplasmele cu extract de smochine se utilizeaza in cadrul terapiilor furunculelor, abceselor, bataturilor si arsurilor. In acest scop, smochinele sunt taiate in jumatate si se fierb in lapte sau in apa, urmand sa fie aplicate direct pe suprafata zonelor afectate. Negii si bataturile se pot vindeca cu ajutorul sucului laptos care se scurge din ramurile tinere de smochin. Acest suc se aplica pe locul unde s-a format batatura sau negul de doua sau trei ori pe zi, pana la disparitia acestuia.Desi sunt considerate comestibile, frunzele smochinilor se utilizeaza ca si accente aromatice in preparatele culinare, in special in preparatele mediteraneene.In timpul perioadei interbelice, vinul din smochine era foarte apreciat si se putea prepara prin macerarea a un kilogram de smochine adaugat in zece litri de apa. Ulterior, dupa o saptamana, vinul de smochine se depozita in recipiente din sticla. In ziua de azi, vinul din smochine se prepara prin adaugarea unui kilogram de smochine intr-un litru de apa la care se adauga doua sau trei kilograme de zahar, zeama de la trei lamai, coaja unei lamai si cincizeci de grame de drojdie de bere. Smochinele nu se folosesc intregi, ci trebuie taiate sau trecute prin masina de tocat. Amestecul obtinut se mentine intr-o damigeana in sticla inchisa ermetic si se mentine la macerat timp de sase saptamani la temeratura camerei. Din timp in timp, continutul damigenei se mai agita. Ulterior, vinul de smochine se filtreaza si se adauga in recipiente din sticla. Continutul se poate filtra inca o data, dupa trecerea a o saptamana, gustul sau devenind cu atat mai savuros. Lichidul rezultat dezvolta o aroma foarte placuta, insa are si un continut bogat in alcool.

 

Atunci cand sunt achizitionate, smochinele trebuie sa aiba culoarea intensa, sa fie umflate si usor moi. Coaja smochinelor ar trebui sa fie neteda si sa nu prezinte zgarieturi sau pete deoarece aceste fructe se contamineaza foarte rapid cu mucegaiuri. Smochinele de calitate trebuie sa prezinte un miros placut, dulceag, aromele acre sau acide indicand stricarea fructelor. Smochinele in stare proaspata reprezinta fructe perisabile care nu rezista mai mult de doua zile mentinute la temperatura de refrigerare. Preferabil este ca smochinele sa se pastreze asezate una langa cealalta, acoperite pentru evitarea uscarii sau contaminarii lor cu aromele alimentelor din vecinatate.Smochinele se pot consuma atat in stare proaspata, cat si uscate. Deoarece in tara noastra adesea se gasesc smochinel sub forma uscata, se recomanda ca inainte de consumarea acestora sa se aseze la rehidratat timp de cateva ore intr-un recipient cu apa. Astfel, smochinele pot fi folosite si ca indulcitori pentru diverse preparate culinare. Smochinele se pot consuma sub forma de piureuri sau adaugate in diverse, prajituri, salate sau inghetate. Pentru prezervarea lor o perioada mai lunga de timp, smochinele se pot prepara sub forma de vin, dulceata sau compot.

 

Precautii in ceea ce priveste administrarea smochinelor si a preparatelor pe baza de smochine

 

Frunzele si fructele de smochine nu prezinta contraindicatii pentru majoritatea persoanelor. Acestea pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor sau pentru tratarea starilor febrile, bronsitelor, racelilor, laringitelor, gastritelor sau colitelor. Fructele si frunzele de smochin se pot folosi si sub forma de cataplasme cu scopul vindecarii arsurilor, negilor, furunculelor sau bataturilor. De asemenea, in cazul abceselor dentare se poate taia in jumatate o smochina si se poate aplica la nivelul zonei inflamate pentru obtinerea unor rezultate destul de rapide.

Administrat in cantitatile folosite pentru pregatirea unor preparate culinare, smochinele nu implica riscuri asupra organismului uman. De asemenea, frunzele de smochin se pot utiliza in siguranta in scopuri medicinale pentru intervale scurte de timp. Cu toate acestea, este necesara o atentie sporita in ceea ce priveste administrarea smochinelor deoarece invelisul exterior al frunzelor poate sa determine sangerari la nivelul tractului digestiv.

Persoanele care respecta un tratament bazat pe frunze de smochin, in special cele care au pielea deschisa la culoare, trebuie sa evite pe cat posibil expunerea prelungita la razele soarelui deoarece astfel sensibilitatea la razele de soare creste considerabil. Mai mult decat atat, aplicate direct la nivelul pielii, atat frunzele cat si fructele  de smochin pot sa cauzeze declansarea unor reactii alergice.

Categoriile de persoane care trebuie sa evite administrarea smochinelor sunt femeile insarcinate, femeile care alapteaza si persoanele care in urmatoarele paisprezece zile vor fi supuse unei interventii chirurgicale.

Ca urmare a faptului ca smochinele sunt hipercalorice, consumul acestora nu este recomandat pentru persoanele supraponderale sau obeze. De asemenea, persoanele diabetice nu au voie sa consume smochine decat sub stricta supraveghere a unui medic specialist ca urmare a continutului bogat in fructoza si glucoza.

 

Doze recomandate de smochin

 

Stabilirea unei doze optime de smochin, considerata sigura pentru fiecare persoana in parte depinde de factori precum starea generala de sanatate, varsta si preexistenta unor conditii medicale. Pana in momentul actual, studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au putut sa releve o doza zilnica considerata sigura pentru organismul uman.

 

 Protejarea smochinului pe timp de iarna

 

Smochinul este un arbore specific regiunii Mediteranei. Pe langa regiunile cu o clima calda, smochinul poate fi crescut si in tarile cu clima temperata. In acestea din urma, iarna se impun masuri de protectie astfel incat planta sa aiba sanse de a supravietui.

In functie de locul in care este crescut smochinul, direct in pamant sau in ghiveci, se pot urma anumite proceduri de izolare a plantei in perioada iernii. Afla cum sa protejezi smochinul in sezonul rece:

Cum protejezi iarna un smochin plantat in gradina

 

Daca ai plantat un smochin direct in gradina, pregatirile acestuia pentru iarna sunt absolut necesare. Pentru ca arborele sa supravietuiasca, este recomandat sa folosesti o specie de smochin rezistenta la temperaturi scazute.Pentru un smochin plantat in gradina se foloseste procedeul de impachetare. Impachetarea este o munca laborioasa, care necesita mult timp, dar absolut necesara pentru a asigura supravietuirea copacului. Impachetat bine, smochinul va fi ferit nu doar de ger, dar si de schimbarile dese de temperatura care ar distruge planta.Ocupa-te de smochin dupa ce acesta s-a desfrunzit complet, spre finalul toamnei. Acum este momentul pentru a curata arborele. Inlatura toate ramurile plapande, atacate de boli, precum si pe cele in plus, care se intretaie cu alte crengi. Leaga apoi crengile copacului impreuna, ca si cum vrei sa obtii un buchet. Daca ai nevoie de un obiect de sprijin, infige in pamant un par inalt si prinde manunchiul de ramuri de acest bat.Infasoara copacul in panza de sac, in mai multe straturi si lasa deschis „sulul” obtinut in partea de sus. Este important sa existe o gura de aerisire pentru umezeala si caldura.Imprastie un strat gros de mulci in jurul trunchiului copacului. Apoi, pune in jurul copacului o plasa de sarma si umple gaurile cu frunze si crengi. Urmatorul pas este cel al invelirii intregului copac in folie de plastic cu bule de aer. Aseaza o galeata de plastic in varful sulului.

 

Cum protejezi iarna un smochin in ghiveci

 

In cazul smochinului crescut in ghiveci, masurile de protectie sunt mai simple. Dupa ce copacul ramane fara frunze, ghiveciul se depoziteaza intr-un loc rece si uscat, cum este garajul. Smochinul nu se tine in casa, deoarece temperaturile sunt prea ridicate pentru aceasta planta in perioada iernii. Il poti depozita si in beci, cu conditia ca acesta sa fie un loc uscat.Inainte de a aduce copacul intr-un loc adapostit, arborele fructifer se inspecteaza si se inlatura orice urme de frunze, fructe, insecte. Pentru ca planta sa nu iasa din starea latenta mai devreme, poate fi infasurata in panza de sac.Arborele poate fi udat o data pe luna. In perioada in care se afla in stare latenta, planta nu are nevoie de multa apa, dimpotriva. Solul trebuie sa fie aproape uscat, altfel exista riscul ca radacina sa fie distrusa de surplusul de apa.Primavara, pe ramuri apar primele frunze noi. Dupa ultimul inghet, cand vremea se stabilizeaza afara.

 

Denumire stiintifica: Ficus carica

 

 

 

Face parte din fam. Moraceae. Este un copac inrudit cu dudul, arborele de paine, sicomorul si o larga varietate de ficusi foarte mari, chiar gigantici

Origine

Smochinul provine din Syria si vechea Persie  El s-a adaptat foarte bine la zona mediteraneana si la zonele mai calde si aride ale continentului. In zonele unde ploua mai des fructele smochinului crapa, de obicei in lungime, si fermenteaza pe creanga, facand recoltarea imposibila. Cu mai multa munca si grija smochinul se poate adapta si la un climat mai racoros si mai umed.

Smochinul comestibil creste in natura pana la o inaltime de aproximativ 3-8 m. In general, coroana depaseste in diametru inaltimea arborelui la toate varietatile Ideale pentru cultura smochinilor sunt solurile argilos-,nisipoase in defavoarea celor bogate in humus. In tara noastra, zonele ce indeplinesc toate conditiile de ingrijire sunt cele aflate in Campia Dunarii si in special cele din sud-est (zona Dobrogei).

 

Caracteristici

 

Planta mediteraneana ce poate creste sub forma de tufa inalta sau poate fi dirijat sub forma de pom ce atinge uneori si 8 m inaltime, smochinul este recunoscut pentru fructele sale gustoase.

Smochinul isi pierde frunzele toamna ca si copacii din zona temperata. Plantele crescute in interior isi pastreaza frunzele o perioada mai indelungata. Crengile batrane sunt butucanoase si acoperite de o scoarta neteda si aspra. Ea poate fi zgariata cu unghia si are culoare gri-albicios, fara prea crapaturi. Acolo unde au fost taiate crengi mai groase, arborele dezvolta la maturitate noduli mari ca niste tumori care il fac sa arate foarte sculptural. Este modalitatea lui de a-si cicatriza  ranile.Frunzele de un verde viu sunt lobulare, cu un diametru de aproximativ 30 cm, palmate, crestate adanc si rotunjit, cu 1-5 nervuri spinale si petiol destul de lung. Sunt paroase pe ambele fete, mai aspre deasupra si matasoase dedesubt.Florile sunt verzulii si practic invizibile la capatul smochinei mici de culoare verde. Aceasta se formeaza dintr-un mugure aflat cel mai adesea la baza unei frunze. La aparitie, smochina nu este mai mare decat o boaba de mazare. Smochinul nu are nevoie de polenizare pentru a rodi. Florile sunt toate de sex feminin si se autopolenizeaza (fenomen tipic smochinilor).

 

 

 

Inflorire si fructificare

Smochinul fructifica destul de repede, fiindu-i necesari doar 3 ani de la plantare pana la maturizare. In container el fructifica mai repede, şi la un an, dar fructele de obicei nu ajung la coacere.

Dacă se doreşte fructificare mai repede la smochinul plantat în grădină, înainte de plantare se face o groapă pătrată cat un hardau şi se pun  piatre pe margini şi pietre mari la fund. Aceasta va stimula smochinul sa fructifice mai repede in loc sa-si extinda doar radacinile.

Atunci cand are conditii prielnice, smochinii rodesc de doua ori pe an: o data primavara tarziu si din nou toamna cand vara este lunga si calduroasa. In functie de varietate fructele coapte sunt verzi, galbui sau  maronii Uscate la soare devin toate de aproape aceeasi culoare. Uscarea se face prin expunere la soare timp de 4-5 zile ori intr-o camera special amenajata pt uscarea fructelor.LuminaReprezinta cel mai important factor in cultivarea smochinului. O locatie puternic insorita va garanta formarea bobocilor.

 

 Temperatura

Reprezinta un alt factor, cu importanta deosebita, ce contribuie la o ingrijire corespunzatoare. O primavara si o vara calduroasa, vor ajuta la obtinerea multor fructe dulci, pe cand frigul incetineste formarea fructelor. Si daca acesta se manifesta pe perioade prelungite, poate determina chiar pierderea lor, inainte de coacere.Pentru specia Ficus carica, o udare regulata si abundenta, in perioada calduroasa, reprezinta nu doar un ajutor ci o necesitate, daca dorim ca fructele obtinute sa fie mari si gustoase.

 

 Ingrijire

Smochinii cresc foarte bine în hardaie sau containere. Smochini maturi ajung sa aibe nevoie de hardaie de 40 litrii.Smochinul are nevoie de multa caldura si lumina. Are nevoie de cel puţin 8 ore de soare. Vara se tine afara in plin soare, ideal langa un perete zugravit in alb, orientat spre sud, care sa reflecte soarele marindu-i efectul asupra plantei. Oricat de cald ar fi vara, planta se va simti bine daca s-a facut tranzitia de la interior la exterior atunci cand mugurii noi abia apar si vremea s-a incalzit putin. Scoarta smochinului poate fi arsa cu usurinta de soare.In mediul natural copacul are crengi multe si dese, cu frunzis bogat care umbreste trunchiul si-l protejaza. In conditii de interior insa, planta se sensibilizeaza si re-adaptarea la exterior se face treptat. Scoarta copacilor mai varstnici se poate proteja vopsind-o cu huma de culoare alba . Varul e prea puternic si poate sa o arda.Radacinile smochinului au nevoie de spatiu, intrucit sunt foarte dese, ramificate si cresc continuu.Containerul trebuieste schimbat progresiv, in concordanta cu viteza de crestere a plantei. Pamantul din containerul unui copac ajuns la maturitate se schimba la fiecare 3 ani. Radacinile periferice se pot taia cu aceasta ocazie scurtandu-se cu pana la 10-15 cm jur imprejur. Copacul nu va suferi din aceasta cauza.Vara se acopera containerul cu o rogojina(împletitură de tulpini sau de frunze de rogoz ori de papură) vopsita ori un panou vopsit in alb pentru ca radacinilor smochinului nu le place fierbinteala. O solutie buna este sa se imprejmuiasca hardaul cu ghivece destul de mari plantate cu flori dese, care sa il apere de bataia directa a soarelui.In conditii naturale frunzisul bogat al smochinului ii protejeaza radacinile mentinindu-le intr-o umbra densa. Cu toata toleranta la caldura si ariditate in mediul natural, puietul de smochin trebuie udat regulat si din belsug in timpul verii altfel isi va pierde frunzele si poate muri. Dacă smochinul se ofileşte vara şi l-ai udat şi l-ai udat, verifică să vezi cât de cald ajuge containerul în faţa soarelui.

 

Tăierea- rodul se face doar pe crengile vechi de cel putin un an.

 

Pentru a le da forma dorita smochinii trebuie tunsi. Crengutele care cresc aiurea se taie si se pastreaza doar cele care formeaza un copac bine echilibrat si cit mai simetric, cu trunchi scurt si drept. Tunderile se mai pot face si de la nivelul solului pentru a obtine o tufa simetrica si echilibrata cu mai multe trunchiuri mai mici. Cei ce vor avea succes si vor ajunge sa aiba o recolta de smochine, trebuie sa stie ca rodul se face doar pe crengile vechi de cel putin un an. Atentie asadar la ce anume tundeti si ce anume lasati pentru rod.Cu toate că smochinii pot fi crescuţi ca şi copac sau tufă, în unele zone forma de copac nu va fi practică. Dacă în zona ta smochinul îngheaţă până la nivelul pământului, forma de copac va fi greu de menţinut.Forma de tufă este recomandată în general în zonele mai reci. În forma de tufă ramurile  vor fi aproape de pământ şi vor fi uşor de cules.

Când plantezi smochinul tai 1/3 din tânăra plantă. Aceasta forţează noi lăstari să crească la baza plantei. Lasă aceşti lăstari să crească în primul sezon. Apoi,  după primul sezon de creştere, selectează 3-8 lăstari,răsfiraţi ca şi lideri. Tăiaţi-I pe ceilalţi.Asigură-te că liderii pe care i-ai ales sunt destul de răsfiraţi să crească 9-12 cm în diametru fără să se aglomereze unul pe altul. Dacă sunt prea apropiaţi, liderii nu pot creşte destul de gros să se sprijine pe ei înşişi sau recolta lor. Ei tind să cadă şi să se rupă datorită vânturilor puternice. Dacă aceasta are loc, înlătură liderul distrus şi selectează unul nou în umătoarea iarnă alegânnd unul din lăstarii care cresc annual.Dacă se doreşte o coroană mai mare la smochin, taie tufa la începutul fiecărei primăveri în al doilea an de la plantere, după ce pericolul de ger a dispărut dar înainte ca să înceapă creşterea. Fă asta tăind 1/3 până la jumate din creşterea de anul trecut.Deasemenea taie ramurile care deranjează creşterea liderului. Taie şi ramurile care cresc jos şi toţi lăstarii de care nu mai este nevoie să-I înlocuiască liderii rupţi.

 

Îngrăşământ

 

Nu uita că smochinul crescut în container este complet dependent de tine pentru nutriţia lui. El nu poate trimite rădăcinile lui prin pământ să caute apă sau minerale.

Ingrasamantul care contine azot (aschii de corn) este util pentru smochin si se aplica incepand din februarie-martie si pana la mijlocul lui August. După 15 August trebuie să te opreşti în a mai pune îngrăşământ pentru a lăsa creşterea nouă să încetinească şi să se întărească înainte să vină vremea rece.E indicat să le dai plantelor noi o doză slabă de Vitamina B dizolvate în apă când sunt transplantaţi.Pune îngrăşământ de 3 ori pe an la smochinii care încerci să-I aduci la producţie maximă: Primăvara devreme, la mijlocul lui Mai şi la mijlocul lui Iulie. Smochinilor maturi se poate pune îngrăşământ o dată pe an primăvara devreme.Nu mai pune îngrăşământ după mijlocul lui iulie penru că aceasta încurajează o creştere noua care nu se poate întări până înainte de iarnă.

 

Udarea

În lunile calde tu trebuie să uzi planta din container până când  apa se îmbibă în tot solul .Ar trebui să curgă la fundul containerului. Asta spală sărurile care s-au format şi încurajează rădăcina să crească spre fundul containerului unde vor rămâne umede şi la rocoare.

În contanier smochinul va avea nevoie de mai multă apă în lunile calde şi mai multă protecţie de frig iarna.

 

Plantarea 

 

 

Smochinul poate fi plantat afară in intervalul octombrie – aprilie evitandu-se perioada(le) de ger,seceta sau ploi abundente.. Elibereaza planta de protectia de plastic sau vas .Pentru a creste planta pentru fructe se taie atat trunchiul(sau ramura principala) cat si cele periferice la 1-1,20 mt de la nivelul pamantului, nu se va taia si din radacini.Sapati o groapa adanca pt a putea fi introdusa bine radacina plantei,atentie ca radacina sa fie bine introdusa in groapa.Pentru o mai buna fixare a plantei se va introduce un par de sustinere la radacina plantei.Umpleti gaura cu pamant uscat si asigurati-va ca pamantul va patrunde bine printre radacina . Apasati delicat si formati o denivelare in jurul plantei pentru a putea fi bine irigata.

 

 

 

Mutarea plantei

 

 

 

Plantele din vas se pot muta in orice perioada a anului. Dacă rădăcinile au devenit înghesuite în vasul original şi au început să crească în cerc, rădăcinile sunt în regulă dar trage uşor de ele să le separi puţin şi întinde rădăcinile în noul vas când îl plantezi.

Pământul potrivit

 

Pentru ca planta să se simtă bine în noul mediu, are nevoie de un substrat potrivit. În crescătoriile sudice, plantele pot suporta orice fel de pământ, căci condiţiile climatice sunt optime. La noi, solul trebuie să fie cât mai potrivit, pentru a compensa factorii lipsă. Mai ales pentru cultura în ghivece, alegerea solului potrivit este neapărat necesară.

 

Cel mai potrivit  pământ pentru smochin este unul bogat în nutrienţi şi humus, care nu reţine  apa Acest pământ poate fi obţinut chiar la noi acasă din următoarele componente:

HUMUS(în latină:pământ) se formează în stratul superior prin descompunerea materiei organice. Compostul conţine foarte mult humus valoros. Pământul de grădină conţine, alături de nisip şi lut, humus. Este necesară o cantitate mică din acestea

Nisipul, preferabil nisip de cuarţ (nisip de râu) îmbunătăţeşte permeabilitatea pământului. Trebuie adăugat în cantitate mare pământului care conţine argilă. Nisipul nu trebuie să fie prea fin, căci să se fluidizeze şi să iasă la suprafaţă.

 

Reţeta pamantului perfect pentru smochin:

 

4/8 compost bine fermentat sau bălegar(humus), trecut prin sită

1/8 lut

1/8 argilă

2/8 nisip

 

Dăunători- boli

 

Daunatorii care apar pe fructe sau frunze trebuie distrusi. Se folosesc aceleasi insecticide care se aplica si celorlalti pomi fructiferi, trandafirilor si altor arbusti. In unele situatii o solutie slaba de zeama bordeleza (piatra vinata) este folositoare. Bolile smochinului sunt adesea imprumutate de la vegetatia autohtona si se trateaza in acelasi fel.

 

 

 

Inmultirea

 

Cele mai usoare metode de inmultire sunt drajonarea si marcotarea ramurilor. Se mai pot folosi ca metode cu sanse mari de reusita – butasirea si inmultirea prin seminte, ultima solicitand mult timp si rabdare.

 

 

 

IERNAREA

 

 

 

Smochinii crescuti in container

 

Un smochin adult, sanatos si robust, poate tolera temperaturi ocazionale de -11°C. O planta tanara si fragila insa, poate sa inghete si la -1°C. Din acesta cauza, iarna, smochinii plantati in hardaie sau ghivece nu trebuiesc lasati afara. Chiar si un smochin adult plantat intr-un hardau foarte mare, acoperit corespunzator pentru a-l feri de ger, nu rezista bine la mai mult de 300 de ore consecutive la -4°C.

 

In zonele cu ierni mai usoare, hardaiele mari cu smochini pot fi tinute afara peste iarna cu conditia sa se construiasca un schelet cubic sau dreptunghiular de lem peste hardau/container, ancorat bine impotriva vantului. Scheletul de lemn se acopera complet in timpul iernii cu covoare vechi, rogojini sau cu pisla, formand o cutie perfect inchisa in interiorul caruia se gaseste smochinul.

 

Hardaul se poate proteja impotriva inghetului prin imbracare cu snopi de paie, legati de jur imprejurul containerului cu sfoara, spre a nu fi dusi de vant. Copacul nu se uda pana la trecerea completa a perioadei de inghet. Avand in vedere iernile ultimei decade nu riscati un smochin frumos si sanatos decat daca doriti sa experimentati.

 

Probail o magazie sau un garaj neîncălzit in care sa fie adapostit sunt locuri mult mai potrivite. În primul rând lasă smochinul câteva seri să-l pringă gerul, aşa ca toate frunzele să cadă şi seva să se ducă jos în tulpina. Aceasta măreşte rezistenţa lui la frig şi reduce nevoia de îngrijire specială.

Aici udaţi-I tot la câteva săptămâni, doar ca să previi rădăcinile să se dezhidrateze. Nu uitati, copacii cultivati in gradini si unde ei s-au adaptat de multi ani, nu sunt tot atat de sensibili in perioada de hibernare precum cei cultivati in containere. Va urez succes si recolte de smochine.

 

 

 

Smochinii crescuţi în grădină

 

 

 

Smochinii trebuie să fie protejaţi în timpul iernii.

Daca smochinul este foarte mic (pana intr-un metru), este o idee buna sa il lasi peste iarna intr-un spatiu protejat. Dupa ce depaseste acest stadiu si tulpina incepe sa se ingroase si s-a lignificat, il poti planta in pamant, toamna, acoperindu-l bine cu resturi vegetale si ingropand tulpina pana la jumatate cu pamant.

 

Când copacul este mic, în primii ani, este  bine  să îl tai puternic pentru a încuraja să se formeze  o tufă  . Smochinul ca tufă este mai uşor de acoperit şi protejat pe timp de iarnă.

 

Dacă vrei să-l acoperi, niciodată să nu foloseşti nici un material din plastic. Trage toate ramurile la mijloc încercând să le legi împreună cu o sfoară uşoară dar tare. Lasă-I aşa până la începutul lui Decembrie. Asigură-te că sfoara şi ramurile sunt complet uscate înainte să-l acoperi. Acopera smochinul de jos până sus cu o pânză groasă de sac, prinzând pânza să nu cadă.Despachetează smochinul într-o zi înnorată primăvara devreme, după ultimul îngheţ.

 

Protejati-va cu manusi in timpul taierii ramurilor, intrucat seva este toxica.

 

 

 

Sfaturi practice

* daca ai un smochin in ghiveci inveleste vasul cu un paravan de trestie, o rogojina, cetini uscate sau alt material care sa il fereasca de soare;

* smochinului nu ii place sa i se incalzeasca pamantul in jurul radacinilor sau sa sufere de uscaciune

* daca pomul este tanar, protejeaza-i tulpinile invelindu-le cu panza de sac sau canepa

* la primele semne ale aparitiei unor pete ruginii pe frunze, stropeste-l cu zeama bordeleza

2 – Un model de proiect pentru 2 hectare de legume in camp -unitate individualaCabbage-LB0609-0838 resize

1. Date generale

1.1 Denumirea solicitantului si date de identificare ale acestuia;Denumire solicitant: Ionescu Ion Intreprindere Individuala.Sediul social: Comuna Bors, judetul Bihor

Cod unic de inregistrare: 27136978

Numarul de inregistrare in Registrul Comertului: F33/924/2013

1.2 Scurt istoric al solicitantului

Intreprinderea Individuala Ionescu Ion a fost infiintata in anul 2013.

Pana in prezent nu a desfasurat activitati generatoare de venituri.

1.3 Obiecte de activitate ale solicitantului

(pentru care solicitantul are certificate constatatoare de la Oficiul Registrului Comertului in sensul ca desfasoara

respectivele activitati)

Ionescu Ion Intreprindere Individuala are ca obiect principal de activitate conform actului constitutiv cod CAEN

0113 – „Cultivarea legumelor si a pepenilor, a radacinoaselor si tuberculilor”, domeniul de interes pentru propunerea de finantare este cultivarea legumelor in camp.

1.4 Principalele mijloace fixe aflate in patrimoniul solicitantului

resurse funciare (cu precizarea regimului proprietatii), constructii, utilaje si echipamente, animale, etc.

Denumire mijloc fix Data achizitiei

TOTAL TERENURI

Comuna Bors, Judetul Bihor

20.000 mp / arabil 30.000 lei

Proprietate Ionescu Ion, Intreprindere Individuala conform Contractului de vanzare cumparare nr. 63 din 07.01.2013

2. Descrierea proiectului

2.1 Denumirea investitiei

Ferma de legume in camp.

Elaborator (coordonate de identificare, cod CAEN, etc.) Ionescu Ion, reprezentant al Ionescu Ion Intreprindere Individuala.

Data intocmirii Memoriului justificativ: 17.05.2013

Curs de schimb valutar: 1 Euro = 4,3370 Lei (curs BCE din data de 17.05.2013).

Pentru elaborarea prezentului proiect a fost utilizat proiectul model pus la dispoziție de MADR pentru “Ferma de legume in camp”.

2.3 Amplasamentul proiectului

(regiunea, judetul, localitatea)

Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, judetul Bihor, comuna Bors.

2.4 Tema, cu descrierea obiectivelor propuse, fundamentarea necesitatii si oportunitatii investitiei

Tema proiectului

Proiectul de investitii are ca scop infiintarea unei ferme de legume cultivate in camp deschis pe o suprafata de 2 ha si dotarea fermei cu echipamentele necesare tehnologiei de cultivare a culturilor de legume.

Tipurile de legume cultivate in camp sunt: tomate, castraveti, morcovi si varza alba.

In mod concret, prin proiect s-a prevazut achizitionarea urmatoarelor masini si utilaje agricole:

  • Motocultor 12 CP

  • Masina de plantat rasaduri

  • Freza

  • Cultivator

  • Plug

  • Semanatoare

  • Instalatie de irigat prin picurare

Solicitantul isi desfasoara activitatea in sectorul horticol, sector ce face obiectul masurii 121 „Modernizarea

exploatatiilor agricole” care promoveaza si sprijina investitiile in exploatatiile agricole.

Obiectivele urmarite prin realizarea investitiei sunt in concondanta cu obiectivele Masurii 121, astfel:

Obiectiv general

Cresterea competitivitatii Ionescu Ion Intreprindere Individuala printr-o utilizare mai buna a resurselor umane si a factorilor de productie si indeplinirea standardelor nationale si a standardelor comunitare.

Acest obiectiv va fi atins prin infiintarea fermei de legume in camp deschis pe o suprafata de 2 ha si dotarea cu utilaje si echipamentele necesare realizarii in bune conditii a tehnologiei de cultivare a legumelor, care va conduce in mod direct la cresterea competitivitatii intreprinderii individuale ca urmare a atingerii unei performante generale reflectata prin urmatorii factori:

Obtinerea unei productii ridicate: tomate – 48.000 kg /ha, castraveti – 36.000 kg/ha, morcov – 36.000 kg/ha si varza alba – 66.000 kg/ha (productivitatea/ha variaza in functie de soiul de legume cultivat);

Obtinerea unor randamente sporite de productie, produse cu valoare adaugata mare si cu o calitate superioara a produselor, ca urmare a achizitionarii de echipamente performante cat si a sistemului de irigatii prin picurare.

Crearea de noi oportunitati pentru ocuparea fortei de munca;

Indeplinirea standardelor nationale si a standardelor comunitare. Conceptul de calitate pentru legume este o notiune complexa, care poate fi analizata sub urmatoarele aspecte: agronomic, comercial, organoleptic, nutritional si sanitar.

In cadrul standardelor de calitate a legumelor proaspete, conceptul de calitate este determinat de aspectul comercial al produselor proaspete prezentate la vanzare, prin caracteristicile vizuale (prospetime, calibru, forma si culoare) si de conditionare (sortare, ambalare, etichetare si prezentare) ale acestora.

Ca urmare, prevederile acestor standarde de calitate, care se numesc si standarde de comercializare, asigura uniformitatea clasificarii legumelor proaspete, in functie de caracteristicile comerciale ale acestor produse, printr-un sistem unic de evalure, facand abstractie de tehnologiile de cultura si zonele de productie.

De asemenea, proiectul propus de Ionescu Ion Intreprindere Individuala va conduce la indeplinirea obiectivelor specifice ale Masurii 121, dupa cum urmeaza:

Obiective specifice:

Introducerea si dezvoltarea de tehnologii si procedee noi, diversificarea productiei, ajustarea profilului, nivelului si calitatii productiei la cerintele pietei, inclusiv a celei ecologice. Utilajele si echipamentele (ex. sistemul de irigatii prin picurare) prevazute a fi achizitionate va asigura desfasurarea procesului tehnologic de cultivare a legumelor in conditii optime, tehnologiile performante folosite conducand la obtinerea de produse de calitate, la randamente sporite, in conditii de productivitate a muncii crescute. In acelasi timp, prin utilizarea de tehnologii moderne se urmareste realizarea unor conditii de munca foarte bune.

Realizarea proiectului permite valorificarea optima a potentialului agricol al zonei. Localizarea exploatatiei agricole intr-o zona cu soluri fertile si cu traditie in cultura legumelor justifica efectuarea investitiilor in vederea obtinerii unui spor cantitativ si calitativ al productiei.

Adaptarea exploatatiilor la standardele comunitare. Indeplinirea obiectivului susmentionat va fi posibil prin achizitionarea de utilaje si echipamente, prin respectarea fluxului tehnologic propus prin proiect, care este in conformitate cu legislatia in vigoare pentru domeniul sanitar-veterinar, sanitar si de mediu. In etapa de cultivare a produselor propuse prin proiect, vor fi respectate toate fazele fluxului tehnologic, astfel: Efectuarea lucrarilor in perioadele prevazute in tehnologie previne degradarea solului si mentinerea starii de fertilitate a acestuia; Optimizarea gamei de ingrasaminte, erbicide, pesticide si substante de tratament, prin selectarea acelor produse care asigura complementaritatea cu elementele nutritive din sol; Activitatea curenta a societatii va avea un impact minim asupra mediului, intrucat utilajele si echipamentele agricole prevazute a se achizitiona inregistreaza consumuri reduse, iar pierderile de combustibil si lubrifianti sunt practic inexistente.

Cresterea veniturilor exploatatiei agricole. Implementarea proiectului va insemna pentru intreprinderea individuala obtinerea unor venituri de aprox. 155,550 mii lei/an din comercializarea legumelor, in conditiile in care produsele societatii raspund unei cereri in crestere identificate pe piata pentru legumele proaspete de origine autohtona. Reducerea costurilor si cresterea productivitatii se vor reflecta in cresterea profitului obtinut de intreprinderea individuala. Dupa realizarea investitiei, intreprinderea individuala isi va imbunatati performantele prin indeplinirea obiectivelor operationale.

Obiective operationale Obiective de ordin tehnic. Utilajele si echipamentele prevazute in fluxul tehnologic permit desfasurarea procesului de infiintare si intretinere a culturii de legume in conditii optime. Tehnologiile performante folosite conduc la obtinerea unor produse de calitate, la randamente sporite, in conditii de eficienta si productivitate a muncii crescute. In acelasi timp, prin utilizarea tehnologiilor de ultima generatie se urmareste realizarea unor conditii bune de munca pentru personalul care lucreaza in ferma. Obiective de ordin economico-financiar. La infiintarea culturilor de legume (tomate, castraveti, varza) se folosesc rasaduri, cu o crestere cat mai avansata, specii si soiuri cu perioada mai scurta de vegetatie, astfel ca intervalul de timp de la infiintarea culturilor si pana la recoltare sa fie cat mai scurt, si o perioada de recoltare cat mai mare, ceea ce va conduce la reducerea costurilor de productie si implicit la cresterea rentabilitatii economice a exploatatiei agricole. Cresterea viabilitatii economice. Implementarea proiectului va insemna pentru intreprinderea individuala o crestere substantiala a veniturilor, data de diversificarea activitatii si orientarea spre legume cu cerere pe piata. Intreprinderea individuala intentioneaza ca prin investitiile realizate prin proiect, avand ca obiectiv o productivitate cat mai ridicata a recoltei si o capacitate de depozitare optima, sa obtina costuri de operare cat mai bune. Pentru a demonstra cresterea viabilitatii economice s-a intocmit prognoza incasarilor si platilor pe o perioada de 5 ani dupa realizarea investitiei. Indicatorii economico-financiari obtinuti in urma realizarii prognozelor sunt prezentati in anexa C la cererea de finantare si respecta limitele impuse de programul de finantare.Obiective de mediu Respectarea cerintelor fitosanitare prin practicarea unor metode de cultivare sanatoase, astfel incat sa asigure siguranta alimentara a consumatorilor, sa respecte normele de mediu, in scopul de a proteja apa si solul si de a tine evidenta tratamentelor fitosanitare si a produselor chimice utilizate in procesul de productie. Toate utilajele si echipamentele care vor fi achizitionate prin proiect corespund nivelurilor stabilite prin normele de mediu astfel incat noua investitie nu va avea un impact negativ asupra mediului. Proiectul este in acord cu potentialul agricol al zonei in care va fi implementat. Conform “Studiului pentru determinarea zonelor cu potential, a zonelor geografice si marjelor brute standard unitare pentru proiectele din cadrul Masurii 3.1 „Investitii în exploatatii agricole” din Programul SAPARD”, elaborat de ASAS-ICPA si ICDEA, 2004”, comuna Bors, din judetul Bihor are potential ridicat pentru cultivarea legumelor termofile si criofile, productia obtinuta in zona de campie cu potential ridicat pentru legumele ce fac obiectul proiectului de investitie fiind: Tomate 48.000 kg/ha; Castraveti 36.000 kg/ha; Morcov 36.000 kg/ha; Varza alba 66.000.

Justificarea achizitiilor propuse prin proiect Motocultorul va fi folosit pentru pregatirea terenului (lucrari de arat, afanat si aerisit in profunzime, maruntit) pe suprafete pana la 5-6 ha de teren agricol. Este dotat cu o gama larga de accesorii cu care se asigura acoperirea tuturor lucrarilor care sunt prevazute in tehnologiile de cultivare a legumelor prevazute in proiectul de investitii. Plugul reversibil va fi utilizat pentru lucrarile de arat in vederea pregatirii lucrarilor de primavara. Freza va fi utilizata pentru lucrarile de afanare si aerisire a solului, incorporarea ingrasamintelor in sol, combaterea buruienilor, pregatirea patului germinativ prin maruntirea solului in repetate treceri. Cultivatorul se va utiliza la spargerea crustei si la maruntirea superficiala a solului, in vederea usurarii rasaririi plantelor sau pregatirii insamantarii. Masina de plantat rasaduri se utilizeaza pentru plantarea rasadurilor cu radacina goala sau cu bulgari de turba de forma conica, piramidala sau cubica. Semanatoarea este destinata semanatului in randuri a semintelor plantelor de cultura (morcovi). Instalatia de irigat prin picatura. Achizitionarea acesteia este oportuna, avand in vedere schimbarile climatice tot mai nefavorabile. Avantajele instalatiei sunt: dozeaza exact apa necesara in diferite etape de dezvoltare a culturilor si in functie de tipul de cultura irigata, eliminandu-se in acest fel pierderile; fiecare planta in parte poate primi cantitatea optima de apa in functie de necesarul de moment; consumul de apa pentru irigatie este mai redus cu 20-40%, datoritã uniformitatii si randamentului ridicat (90-96%) si reducerii pierderilor prin evaporatia din sol si aer. Mentionam ca pentru a putea efectua lucrari de calitate si pentru a obtine productii cat mai mari, se va lua in considerare necesitatea achizitionarii de utilaje performante. De asemenea, prin achizitionarea acestor utilaje se va contribui la reducerea emisiilor poluante rezultate din aceasta activitate. Prin accesarea fondurilor FEADR solicitate prin prezentul proiect de infiintare a fermei de legume, se va putea asigura prevenirea si controlul integrat al poluarii, respectiv reducerea emisiilor in aer, apa si sol.

Fundamentarea necesitatii investitiei Ionescu Ion Intreprindere Individuala nu detine in prezent utilaje si echipamente agricole necesare infiintarii si intretinerii unei exploatatii legumicole de 2 ha. Astfel, pentru a realiza in bune conditii toate etapele tehnologice ale exploatatiei, precum si pentru a evita costurile suplimentare cu inchirierea utilajelor, Ionescu Ion Intreprindere Individuala solicita acest sprijin financiar nerambursabil pentru realizarea parcului de utilaje si echipamente agricole. Pe baza analizei tehnologiei de cultivare legume a rezultat necesitatea achizitionarii unui numar minim de echipamente care sa asigure independenta tehnica a exploatarii legumicole.Factorii social-economici de care legumicultorul a tinut cont in alegerea investitiei sunt: apropierea de piete de desfacere interne; asigurarea fortei de munca in tot timpul anului, ieftina; asigurarea cailor de acces, accesibile tot timpul anului; posibilitatile de aductiune a apei pentru irigare si tratamente fitosanitare, sa fie eficiente din punct de vedere financiar; distanta corespunzatoare de sursele de poluare care pot afecta calitatea legumelor, impuse de normele sanitare; asigurarea unui parc de utilaje si echipamente agricole, dotat corespunzator, gata in orice moment pentru interventii.

Oportunitatea investitiei Din punct de vedere al oportunitatii investitiei se disting urmatoarele aspecte relevante ce privesc nivelul sectorial, de piata, al fortei de munca, al conditiilor pedo-climatice precum si al economiei locale. La nivel sectorial: pe fondul realizarii campaniilor de constientizare a necesarului consumului zilnic de fructe si legume proaspete, realizat in media, se inregistreaza o crestere a consumului de produse naturale.

La nivelul pietei de desfacere: cresterea consumului de produse alimentare autohtone in detrimentul produselor provenite din import; cresterea in ultimii ani la nivel national a cererii pentru legume, precum si prognoza de crestere a consumului la nivelul celui inregistrat in alte tari din Uniunea Europeana. La nivelul fortei de munca: forta de munca disponibila in zona. La nivelul conditiilor de sol si clima: conditiile pedo-climaterice din zona comunei Bors sunt favorabile activitatilor de exploatatie legumicola; investitia va fi amplasata intr-o zona cu potential ridicat pentru activitatea legumicola. Privind toate acestea se poate concluziona ca realizarea proiectului va insemna pentru Ionescu Ion Intreprindere Individuala, valorificarea unui intreg sir de oportunitati de ordin economic si social, cu efecte favorabile in dezvoltarea economiei locale (vor fi stimulati furnizorii locali de input-uri, servicii, etc.), precum si in cresterea veniturilor la bugetul local.

Implementarea proiectului in conditiile cofinantarii prin Programul National pentru Dezvoltare Rurala Masura 121 va avea ca rezultat o rentabilitate a capitalului propriu investit mai mare si o durata de recuperare mai scurta decat in cazul in care proiectul de investitii ar fi realizat din surse proprii ale solicitantului.

2.5 Descrierea investitiilor ce urmeaza a fi executate in vederea adaptarii unitatii la standardele de mediu, sanitar-veterinare, sanitare, fitosanitare ale Uniunii Europene, cu precizarea standardului / standardelor la care se adapteaza (pentru proiectele care vizeaza adaptarea unitatii la standardele specifice) Prin proiect s-a propus achizitionarea de utilaje noi si performante in vederea respectarii conditiilor de mediu. Achizitiile care urmeaza a fi efectuate prin intermediul proiectului sunt strict necesare pentru asigurarea unei rentabilitati crescute in exploatare cu reducerea la minim a poluarii prin utilizarea unor masini si utilaje agricole performante si prin reducerea costurilor cu serviciile prestate de terti. Astfel, achizitiile propuse au parametri de functionare performanti, sunt nesemnificativ poluante, nu produc emisii sau scurgeri poluante care ar putea afecta aerul, solul sau apa, fiind asigurata in acest fel protejarea mediului inconjurator prin prevenirea si controlul integrat al poluarii, respectiv reducerea emisiilor in aer, apa si sol.

Capitolul 4 Cheltuieli pentru investitia de baza – total, din care: 18.500 0 18.500

A – Constructii si lucrari de interventii – total, din care: 18.500 0 18.500

4.4 Utilaje si echipamente fara montaj, mijloace de transport, alte achizitii specifice 18.500 0 18.500

Capitolul 5 Alte cheltuieli – total, din care: 0 814 814

5.2 Comisioane, taxe 0 814 814

TOTAL GENERAL 18.500 814 19.314

TOTAL GENERAL CU ACTUALIZARE 18.500 814 19.314

Valoare TVA 4.440 4.440

Total general inclusiv TVA 23.754

Curs EUR 4,3370

VALOARE TOTALA 103.021 23.754

VALOARE ELIGIBILA 80.234 18.500

VALOARE NEELIGIBILA 22.786 5.254

Ajutor public nerambursabil (contributie UE si cofinantare nationala) 7.400 7.400

Cofinantare privata, din care: 11.100 5.254 16.354

- autofinantare 5.254 5.254

- imprumuturi 11.100 11.100

TOTAL PROIECT 18.500 5.254 23.754

Procent contributie publica 40%

Avans solicitat 3.700

Procent avans solicitat ca procent din ajutorul public nerambursabil 50% Suma avans mai mica de 50% din ajutorul public

2.7 Piata de aprovizionare/desfacere, concurenta si strategia de piata ce va fi aplicata pentru valorificarea produselor/serviciilor obtinute prin implementarea proiectului.

Caracteristici generale ale pietei produselor Piata legumelor proaspete a crescut in ultimii ani pe fondul imbunatatirii puterii de cumparare, insa avansul a fost sustinut mai mult de importuri, deoarece productia locala a inregistrat un ritm de crestere mai lent. Studiile arata ca importurile de legume au crescut cu 30% în ultimii ani. Tendinta este de orientare a consumului catre legumele si fructele produse pe plan local, considerate cu gust natural. In 2012, Romania a importat 431.424 de tone de legume, fata de 330.481 de tone in 2010, in timp ce exporturile au atins 63.150 de tone, iar în 2010, 88.759 de tone. De exemplu, conform datelor statistice, in anul 2007 s-a inregistrat o scadere cu 30% a productiei de tomate, cea mai mare scadere din perioada 2006-2011, dar incepand cu anul 2010 productia de tomate si-a revenit, inregistrand o usoara crestere comparativ cu anul precedent, iar in anul 2011 cresterea este ceva mai semnificativa, de 15,6% raportata la anul 2010. Aceasta evolutie a productiei de tomate este strans legata de productivitatea medie la hectar, care a urmat aceeasi traiectorie de scadere semnificativa in anul 2007

(18,3%), pentru ca incepand din 2010 sa inregistreze crestere. Productivitatea medie la hectar inregistrata in anul 2011 este cea mai mare incepand cu anul 2006, reflectandu-se in acelasi timp si in productia cantitativa obtinuta in anul 2011. Consumul de legume si produse din legume este influentat intr-o masura mai mica de productia autohtona obtinuta, aceste lipsuri de pe piata interna fiind acoperite din importuri. Cantitatea de legume consumata este influentata de mai multe tendinte ce se manifesta la ora actuala pe piata romaneasca.

In primul rand, se observa o tendinta a consumatorilor de a se orienta spre produsele autohtone, in mod special cand vine vorba despre produsele de sezon. Gustul acestora determina adesea consumatorii sa aleaga legumele romanesti in detrimentul celor importate si sa reduca sau chiar sa evite consumul anumitor produse in extrasezon (de exemplu rosiile in timpul iernii). In al doilea rand, se remarca o tendinta de orientare spre o alimentatie mai sanatoasa, care include un consum mai mare de legume si fructe, fapt dovedit prin cresterea consumului de legume si produse din legume pe cap de locuitor incepand cu 7% in 2011 comparativ cu anul 2009. Potrivit unui studiu de piata, valoarea totala a productiei de legume si fructe a Romaniei va depasi 1 miliard de euro. În Romania sectorul de legume si fructe proaspete detine o pondere mai mare din totalul productiei agricole fata de media Uniunii Europene. În acelasi timp, productia este mult mai fluctuanta ca în Uniunea Europeana, cel mai probabil pe fondul lipsei unei strategii de dezvoltare a sectorului. Productia locala este una foarte fragmentata, venind în proportie de 90% de la gospodarii private si numai 10% de la ferme si companii. Consumul anual de legume si fructe va atinge in acest an un miliard de euro potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Pe aceasta piata, legile sunt facute de importatori, pe fondul slabiciunilor pietei agricole locale. O problema majora a pietei romanesti de legume si fructe este aceea ca un rol important il au intermediarii, in fata carora producatorii locali nu au foarte multe optiuni. Nu numai comerciantii locali, ci si cele mai multe piete agroalimentare afiseaza produse din Turcia, Spania sau Argentina, in detrimentul produselor romanesti. Desi Romania este un producator important de legume si fructe, productia autohtona ia calea fabricilor de gemuri si compoturi europene.

Politica si piata de aprovizionare. Furnizori potentiali de materii prime Pentru desfasurarea activitatii propuse prin proiect Intreprinderea Individuala va utiliza ca materii prime principale rasaduri, seminte, fertilizanti cu macro-elemente si micro-elemente, dezinfectanti sol, tratamente pentru combaterea daunatorilor, iar ca materiale auxiliare ambalaje(ladite, saci), consumabile, etc. Rasadurile vor fi achizitionate de la societati specializate, autorizate pentru producerea si comercializarea acestora, care folosesc seminte ce garanteaza autenticitatea hibrizilor. Selectarea furnizorilor se va face in urma evaluarii acestora, dupa urmatoarele criterii: pret, termen de livrare, termene si modalitati de plata, nivelul calitativ al produselor

POTENTIALII FURNIZORI AI SOLICITANTULUI

S.C. Fertilizare S.R.L. Oradea, judetul Bihor Ingrasaminte, fertilizanti, erbicid, insecticid, fungicid – 800 kg; 3.734; 4,82%

S.C. Peco S.R.L. Oradea, judetul Bihor Motorina pentru lucrari mecanizate – 96 l; 1.225; 1,58%

S.C. Rasadu S.R.L. Oradea, judetul Bihor Seminte 2 kg – si rasaduri legume – 64.500 fire; 59.150; 76,31%

S.C. Ambalaje S.R.L. Oradea, judetul Bihor Ladite plastic – 500 buc., saci rafie – 2.000 buc; 2.200; 2,84%

S.C. Aluminiu S.R.L Oradea, judetul Bihor Araci, spalieri, sarme sustinere – 16.000 buc; 11.200; 14,45%

Total 77.509; 100%

Politica si piata de desfacere. Piata tinta va fi formata din consumatori in cea mai mare proportie din mediul urban, populatia de la sate consumand preponderent legume din productia proprie. Zona geografica vizata pentru desfacerea produselor o reprezinta judetul Bihor.Lant de distributie pentru desfacerea produselor:Potentialii clienti ai Ionescu Ion Intreprindere Individuala:

1 SC Magazin Alimentar SRL- Bors, Str. Principala, FN, judetul Bihor; 20.000; 12,85%;

2 SC Supermarket SRL- Oradea, str. Agricultorilor, nr. 26, judetul Bihor; 80.000; 51,43%

3 SC Super Market SRL – Oradea, str. Almasului, nr. 43, judetul Bihor; 51.000; 32,79%

4 SC Conserva SRL – Oradea, str. Aluminei, nr.7, judetul Bihor; 4.550; 2,93%

Total vanzari 155.550; 100%

Analiza concurentei. Tinand cont de faptul ca pe termen scurt intreprinderea vizeaza piata locala, si concurenta cu care se va confrunta este mai redusa, fiind constituita in principal din mici producatori locali. Principalii concurenti din judet ai Intreprinderii Individuale sunt: S.C. Frigofruct S.R.L. Bihor; S.C. EcoAgro&IT S.R.L Bihor; Grup de producatori legume si fructe Bihor; Asociatii de producatori legume si fructe Bihor. Pe termen lung, vizand patrunderea si pe alte piete geografice, concurenta va deveni mai intensa, iar in acest context solicitantul isi va asigura o baza de clienti solida prin calitatea legumelor sale. O oferta de calitate atrage clienti stabili care la randul lor vor atrage clienti noi prin recomandari. In acelasi timp, faptul ca pe pietele mai mari concurenta este mai intensa nu reprezinta neaparat un impediment, tinand cont ca cererea pentru legume este abundenta. Cheia succesului consta in seriozitatea vanzatorului si calitatea produselor sale.

Strategia de piata. Strategia de piata a solicitantului este orientata spre cresterea competitivitatii produselor sale proaspete, sub raportul pret-calitate foarte bun, determinat de cresterea eficientei prin reducerea costurilor. Se doreste ca prin implementarea acestui proiect sa se poata cultiva, depozita si comercializa legume proaspete, conform prevederilor standardelor de calitate si comercializare (prospetime, calibru, forma, culoare, etc). Strategia de piata care va fi aplicata vizeaza: Produsul – oferirea unor produse de o calitate superioara; acest lucru va putea fi realizat prin selectarea produselor, astfel incat cele comercializate pentru consumul direct sa respecte toate standardele de produs. Produsele care nu indeplinesc toate standardele pot fi vandute spre valorificare catre procesatori astfel incat sa nu se inregistreze pierderi. Promovarea – solicitantul isi propune sa ofere o calitate constanta astfel incat prin seriozitate si respectarea obligatiilor contractuale sa isi asigure o clientela fidela, persoane fizice si juridice. Atat in cazul persoanelor fizice, cat si juridice, recomandarile venite din partea unor clienti multumiti influenteaza semnificativ alegerea furnizorului si conduce la atragerea clientilor noi. In acelasi timp, este valabila si reciproca – un client nemultumit se va plange la cel putin inca 10 persoane, indepartandu-le definitiv de respectivul producator.

2.8 Descrierea indeplinirii conditiilor minime de eligibilitate si a criteriilor de selectie urmarite in implementarea proiectului.

Proiectul respecta: conformitatea cu obiectivul general al masurii: cresterea competitivitatii sectorului agricol printr-o utilizare mai buna a resurselor umane si a factorilor de productie si indeplinirea standardelor Acest obiectiv va fi atins prin infiintarea fermei de legume in camp deschis pe o suprafata de 2 ha si dotarea cu utilaje si echipamentele necesare realizarii in bune conditii a tehnologiei de cultivare legume, care va conduce in mod direct la cresterea competitivitatii intreprinderii individuale ca urmare a atingerii unei performante generale reflectata prin urmatorii factori: Obtinerea unei productii ridicate: tomate – 48.000 kg /ha, castraveti – 36.000 kg/ha, morcov – 36.000 kg/ha si varza alba – 66.000 kg/ha (productivitatea/ha variaza in functie de soiul de legume cultivat); Obtinerea unor randamente sporite de productie, produse cu valoare adaugata mare si cu o calitate superioara a produselor, ca urmare a achizitionarii de echipamente performante cat si a sistemului de irigatii prin picurare. Crearea de noi oportunitati pentru ocuparea fortei de munca; Indeplinirea standardelor nationale si a standardelor comunitare. Conceptul de calitate pentru legume este o notiune complexa, care poate fi analizata sub urmatoarele aspecte: agronomic, comercial, organoleptic, nutritional si sanitar. In cadrul standardelor de calitate a legumelor proaspete, conceptul de calitate este determinat de aspectul comercial al produselor proaspete prezentate la vanzare, prin caracteristicile vizuale (prospetime, calibru, forma si culoare) si de conditionare (sortare, ambalare, etichetare si prezentare) ale acestora. Ca urmare, prevederile acestor standarde de calitate, care se numesc si standarde de comercializare, asigura uniformitatea clasificarii legumelor proaspete, in functie de caracteristicile comerciale ale acestor produse, printrun sistem unic de evalure, facand abstractie de tehnologiile de cultura si zonele de productie.

a) Introducerea si dezvoltarea de tehnologii si procedee noi, diversificarea productiei, ajustarea profilului, nivelului si calitatii productiei la cerintele pietei inclusiv a celei ecologice, precum si producerea si utilizarea de energie din surse regenerabile; Utilajele si echipamentele (ex. sistemul de irigatii prin picurare) prevazute a fi achizitionate va asigura desfasurarea procesului tehnologic de cultivare a legumelor in conditii optime, tehnologiile performante folosite conducand la obtinerea de produse de calitate, la randamente sporite, in conditii de productivitate a muncii crescute. In acelasi timp, prin utilizarea de tehnologii moderne se urmareste realizarea unor conditii de munca foarte bune. Realizarea proiectului permite valorificarea optima a potentialului agricol al zonei. Localizarea exploatatiei agricole intr-o zona cu soluri fertile si cu traditie in cultura legumelor justifica efectuarea investitiilor in vederea obtinerii unui spor cantitativ si calitativ al productiei.

b) Adaptarea exploatatiilor la standardele comunitare; Nu este cazul.

c) Cresterea veniturilor exploatatiilor agricole sprijinite; Implementarea proiectului va insemna pentru intreprinderea individuala obtinerea unor venituri de aprox. 155.550 lei/an din comercializarea legumelor, in conditiile in care produsele societatii raspund unei cereri in crestere identificate pe piata pentru legumelor proaspete de origine autohtona. Reducerea costurilor si cresterea productivitatii se vor reflecta in cresterea profitului obtinut de intreprinderea individuala.

d) Sprijinirea membrilor grupurilor de producatori sau ai altor forme asociative în vederea încurajarii fenomenului de asociere. Succesul proiectului de infiintare a fermei de legume, va asigura o sursa constanta de venituri pentru membrii familiei.

Descrierea modului in care se urmareste atingerea obiectivelor. EG2 – Proiectul sa fie în acord cu:

a) potentialul agricol al zonei 20 si Conform “Studiului pentru determinarea zonelor cu potential, a zonelor geografice si marjelor brute standard unitare pentru proiectele din cadrul Masurii 3.1 „Investitii in exploatatii agricole” din Programul SAPARD”, elaborat de ASAS-ICPA si ICDEA, 2004”, comuna Bors, judetul Bihor are potential ridicat pentru cultivarea legumelor.

b) sa demonstreze îmbunatatirea performantei generale a exploatatiei agricole la data darii în exploatare a investitiei: Prin implementarea investitiei se va inregistra obtinerea unor produse cu valoare adaugata mare si cu o calitate sporita, ceea ce semnifica imbunatatirea performantei generale a exploatatiei agricole. Obiective tehnice: achizitia de tractoare, combine, masini, utilaje, echipamente etc, care determina cresterea productivitatii muncii, îmbunatatirea calitatii produselor agricole, introducerea de tehnologii performante, îmbunatatirea conditiilor de lucru; Utilajele si echipamentele prevazute in fluxul tehnologic permit desfasurarea procesului de infiintare si intretinere a culturii de legume in conditii optime. Tehnologiile performante folosite conduc la obtinerea unor produse de calitate, la randamente sporite, in conditii de eficienta si productivitate a muncii crescute. In acelasi timp, prin utilizarea tehnologiilor de ultima generatie se urmareste realizarea unor conditii bune de munca pentru personalul care lucreaza in ferma. Obiective economicofinanciare: – reducerea costurilor de productie si cresterea rentabilitatii economice a exploatatiei agricole; La infiintarea culturilor de legume se folosesc rasaduri, cu o crestere cat mai avansata, specii si soiuri cu perioada mai scurta de vegetatie, astfel ca intervalul de timp de la infiintarea culturilor si pana la recoltare sa fie cat mai scurt, si o perioada de recoltare cat mai mare, ceea ce va conduce la reducerea costurilor de productie si implicit la cresterea rentabilitatii economice a exploatatiei agricole.

Pentru a demonstra viabilitatea economica s-a intocmit prognoza veniturilor si a cheltuielilor pe o perioada de 5 ani dupa implementarea investitiei, in baza careia s-a elaborat proiectia contului de profit si pierderi, a fluxului de numerar si a bilantului contabil. Elaborarea fluxului de numerar pentru activitatea de exploatare demonstreaza ca nu se vor inregistra sincope in procesal de operare, respectiv Intreprinderea individuala isi va putea sustine fara probleme activitatea de exploatare, demonstrand disponibil de numerar pozitiv la sfarsitul perioadei pentru fincare din cei 5 ani de analiza.

Respectarea cerintelor fitosanitare prin practicarea unor metode de cultivare sanatoase, astfel incat sa asigure siguranta alimentara a consumatorilor, sa respecte normele de mediu, in scopul de a proteja apa si solul si de a tine evidenta tratamentelor fitosanitare si a produselor chimice utilizate in procesul de productie.

3. Date privind forta de munca si managementul proiectului

3.2 Estimari privind forta de munca ocupata prin realizarea investitiei :

Locuri de munca nou-create: 1 persoana, cu functia de muncitor in ferma

Pentru activitatile care necesita forta de munca suplimentara, cum sunt activitatile de recoltare, intreprinderea individuala va angaja zilieri.

3.3 Responsabil legal

(nume, prenume, functie in cadrul organizatiei, studii si experienta profesionala) - relevante pentru proiect

Nume si prenume: Ionescu Ion

Functia in cadrul organizatiei: Administrator

Educatie si formare

Perioada 1995 – 2000

Numele institutiei de invatamant Facultatea de horticultura

Domeniul studiat Agricol

Diploma obtinuta Inginer

Experienta profesionala

Perioada 2000-2012

Nume angajator SC Complex Legume SRL Bihor

Functia ocupata Inginer productie

4. Descrierea achizitiilor realizate prin proiect

respectiv denumirea, numarul, valoarea si caracteristicile tehnice si functionale ale utilajelor/echipamentelor tehnologice/echipamentelor de transport / dotarilor ce urmeaza a fi achizitionate prin proiect si, daca e cazul, prezentarea tehnica a constructiilor in care urmeaza a fi amplasate utilajele/dotarile (inclusiv utilitati). Achizitiile trebuie sa fie fundamentate in functie de capacitatea de productie existenta si / sau prognozata.

Utilaje si echipamente fara montaj, mijloace de transport, alte achizitii specifice

1. Motocultor 21.034-5.048 -26.083

2. Masina de plantat rasaduri 13.011 -3.123 -16.134

3. Plug 1.084 -260 -1.344

4. Freza 3.253- 781 -4.033

5. Cultivator 1.518 -364 -1.882

6. Semanatoare 10.843 -2.602 -13.445

7. Instalatie de irigat 29.492 -7.078 -36.570

TOTAL 80.234 -19.257 -99.491

Descrierea masinilor si utilajelor care vor fi achizitionate este prezentata in cele ce urmeaza :

Motocultor: 1 buc. Caracteristici tehnice: Motor diesel 12 cp; Greutate 132.0000 kg.

Masina de plantat rasaduri: 1 buc Caracteristici tehnice: Productivitate: 2.000–2.500 de plante/ora/rand; Distanta dintre plante: min 23 cm, max 78cm.

Plug: 1 buc Caracteristici tehnice: Plug rotativ 1800; Prezinta 2 trupite.

Freza: 1 buc Caracteristici tehnice: Latimile de lucru : 40-60 cm; Adincimile de lucru: 10 – 16 cm.

Cultivator: 1 buc; Caracteristici tehnice: Latime de lucru 30-60 cm; Greutate 36 kg.

Semanatoare: 1 buc; Caracteristici tehnice: Semanatoare 3 randuri pentru motocultoare; Poate fi utilizata pentru orice tip de legume.

Instalatie de irigat: 1 buc; Caracteristici tehnice: Pompa pentru alimentarea sistemului de irigat; Fertilizator; Reductor presiune pentru mentinerea unei presiuni constante in microstropire si picurare; Filtru; Conductele de polietilena; Racord tub picurare simplu sau cu robinet; Dop tub picurare: se foloseste pentru capetele tuburilor cu scopul de a inchide tubul; Carlig fixare tub picurare: se foloseste pentru fixarea tuburilor aflate la suprafata. Se va descrie fluxul tehnologic, activitatea si tehnologia aplicata in cadrul proiectului (plan de cultura pe perioada de

cinci ani, plan de productie pe perioada de cinci ani pentru ferma zootehnica si altele).

Plan de productie: Prin proiect se propune infiintarea unei ferme de legume cultivate in camp pe o suprafata de 2 ha. Tipurile de legume cultivate vor fi: tomate, castraveti, morcovi, varza alba. Plan de cultura pe o perioada de cinci ani:

Tomate 0,5 ha; 21.000 kg/anul I; 21.000; 21.000; 21.000; 21.000;

Castraveti 0,5ha; 17.500 ;17.500; 17.500; 17.500; 17.500;

Morcovi 0,5 ha; 17.000 17.000 17.000 17.000 17.000

Varza alba 0,5 ha; 30.000; 30.000; 30.000; 30.000; 30.000;

TOTAL 2 ha; 85.500 kg/anul I; 85.500 85.500 85.500 85.500

Descrierea fluxului tehnologic Proiectul prezent urmareste infiintarea unei ferme de legume cultivate in camp, pe o suprafata de 2 ha, amplasata in comuna Bors, judetul Bihor. Produsele care fac obiectul proiectului sunt urmatoarele: tomate, castraveti, morcovi si varza alba.

Principalele faze tehnologice pentru cultura de tomate:

1. Pregatirea terenului

Suprafata de teren cultivata cu tomate – 0,5 ha.

Nivelarea terenului – aceasta etapa se va realiza toamna cu ajutorul utilajelor: motocultor si cultivator.

Aratul terenului – aceasta etapa se va realiza toamna cu ajutorul utilajelor: motocultor si plug cu 2 trupite. Aratura va fi adanca, la 25-30 cm, specifica cultivarii legumelor in camp.

Pregatirea patului germinativ prin aplicarea fertilizantilor si erbicidelor, mobilizarea solului cu ajutorul frezei achizitionate prin proiect. Erbicidarea se va realiza manual.

Fertilizarea culturii (de baza), sub aratura de toamna – se va aplica cca. 125 kg azotat de amoniu/ha.

Erbicidarea se va realiza manual prin aplicarea de solutii de erbicid specifice culturii de tomate – 1 l/ha (preemergent in 200-400 l apa).

2. Asigurarea materialului biologic

Materialul biologic este reprezentat de „rasaduri”, care va fi achizitionat de la diversi furnizori autorizati pentru producerea si comercializarea rasadurilor.

La infiintarea culturii de tomate in camp intreprinderea individuala va folosi numai rasaduri obtinute din seminte autorizate, respectiv cca. 20.500 plante/ha.

3. Lucrarile de intretinere

Completarea golurilor cu rasaduri retinute, in cel mult 2-3 zile dupa constatarea lor.

Prasitul culturii de 3-4 ori mecanic si 2-4 ori manual pe rand.

Sustinerea plantelor – pentru aceasta operatie se vor folosi araci din lemn si sarma (10.000 buc/0,8-1 m lungime).

Copilitul si carnitul plantelor se face numai la soiurile cu crestere nedeterminata, lasandu-se unul sau cel mult doi lastari, de la primul si al doilea etaj de fructificare. Carnitul se executa la culturile de toamna cu 45-50 zile inainte de incheierea culturii (primele brume de toamna) si consta in inlaturarea varfului tulpinilor.

Fertilizarea suplimentara se executa de obicei in doua etape, la inceperea fructificarii in prima inflorescenta: cu cca. 150 kg azotat de amoniu/ha si la fructificarea inflorescentei a treia cand se aplica cca. 150 kg azotat de amoniu si 100 kg sulfat de potasiu. La culturile efectuate prin semanat direct dozele sunt mai reduse.

Irigarea culturilor se aplica o norma de 350 m3 apa/ha – irigarea se va realiza cu ajutorul sistemului de irigare prin picurare achizitionat prin proiect.

Combaterea bolilor si daunatorilor: se refera in principal la prevenirea atacului de mana, Septoria si combaterea gandacului de Colorado. Se va aplica tratamente foliare solutie de 1 l/ha, cca. 4 doze/ciclu de productie.

4. Recoltarea

Pentru consumul in stare proaspata legumele se recolteaza manual, la maturitatea de consum, se sorteaza, se ambaleaza în ladite de capacitate 20 kg si se valorifica în cel mai scurt timp.

Productia este de 42 t/ha.

Pentru recoltarea manuala intreprinderea individuala va apela la serviciile tertilor (zilieri).

Principalele faze tehnologice pentru cultura de castraveti:

1. Pregatirea terenului

Suprafata de teren cultivata cu castraveti – 0,5 ha.

Nivelarea terenului – aceasta etapa se va realiza toamna cu ajutorul utilajelor: motocultor si cultivator.

Aratul terenului – aceasta etapa se va realiza toamna cu ajutorul utilajelor: motocultor si plug cu 2 trupite. Aratura va fi adanca, la 25-30 cm, specifica cultivarii legumelor in camp.

Pregatirea patului germinativ prin aplicarea fertilizantilor si erbicidelor, mobilizarea solului cu ajutorul frezei achizitionate prin proiect. Erbicidarea se va realiza manual.

Fertilizarea culturii (de baza), sub aratura de toamna – se va aplica cca. 150 kg azotat de amoniu/ha.

Erbicidarea se va realiza manual prin aplicarea de solutii de erbicid specifice culturii de castraveti.

2. Asigurarea materialului biologic (rasad)

Materialul biologic este reprezentat de „rasaduri”, care va fi achizitionat de la diversi furnizori autorizati pentru producerea si comercializarea rasadurilor.

La infiintarea culturii de castraveti in camp intreprinderea individuala va folosi numai rasaduri obtinute din seminte autorizate, respectiv cca. 17.000 plante/0,5 ha.

3. Lucrarile de intretinere

Asigurarea prinderii rasadurilor sau rasaririi plantelor insamantate direct se face printr-o udare prin picurare cu o norma de udare de 300-350 m3/ha.

Completarea golurilor cu rasaduri retinute, in cel mult 2-3 zile dupa constatarea lor.

Prasitul culturii de 3-4 ori mecanic.

Sustinerea plantelor – pentru aceasta operatie se vor folosi araci din lemn si sarma (8.000 buc/4-6 m distanta intre spalieri).

Fertilizarea suplimentara se executa de obicei in doua etape, la inceperea fructificarii in prima inflorescenta: cu cca.75 kg azotat de amoniu/0,5 ha.

Irigarea culturilor se aplica o norma de 500 m3 apa/ha – irigarea se va realiza cu ajutorul sistemului de irigare prin picurare achizitionat prin proiect.

Combaterea bolilor si daunatorilor. In acest scop se aplica tratamente repetate (la acoperire), pe masura ce plantele se dezvolta. In cazul în care nu se folosesc produse sistemice, tratamentele se repeta dupa fiecare udare sau dupa caderea precipitatiilor.

Deoarece în majoritatea zonelor tarii culturile de castraveti sunt afectate si distruse de atacul unor forme foarte agresive de mana la sfarsitul lunii iunie si începutul lunii iulie, se vor efectua culturi cat mai timpurii si se vor aplica riguros tratamentele preventive. Se evita stropirea cu substante cuprice pe timp de arsita.

4. Recoltarea

Recoltarea se face dimineata cand temperatura este mai scazuta, dar dupa ce s-a ridicat roua;

Productia este de cca. 35 t/ha la cultura palisata.

Pentru recoltarea manuala intreprinderea individuala va apela la serviciile tertilor (zilieri).

Principalele faze tehnologice pentru cultura de morcovi:

1. Pregatirea terenului

Suprafata de teren cultivata cu morcovi – 0,5 ha.

Nivelarea terenului – aceasta etapa se va realiza toamna cu ajutorul utilajelor: motocultor si cultivator.

Aratul terenului – aceasta etapa se va realiza toamna cu ajutorul utilajelor: motocultor si plug cu 2 trupite. Aratura va fi adanca, la 25-30 cm, specifica cultivarii legumelor in camp.

Pregatirea patului germinativ prin aplicarea fertilizantilor si erbicidelor, mobilizarea solului cu ajutorul frezei achizitionate prin proiect. Erbicidarea se va realiza manual.

Fertilizarea culturii – superfosfat 400 kg/ha si sare potasica 100 kg/ha;

Erbicidarea se va realiza manual prin aplicarea de solutii de erbicid specifice culturii de morcovi.

2. Asigurarea materialului biologic (seminte)

Materialul biologic este reprezentat de „seminte”, care va fi achizitionat de la diversi furnizori autorizati pentru comercializarea semintelor.

Samanta trebuie sa fie deperozitata, sa aiba o germinatie si puritate buna si sa fie dezinfectata. Deoarece germinatia se pierde usor (3-4 ani), samanta veche trebuie controlata.

Norma de samanta – 3,5-4 kg/ha în teren bine pregatit.

Semanatul se executa cu semanantoarea achizitionata prin proiect.

3. Lucrarile de intretinere

Fertilizarea suplimentara: superfosfat 400 kg/ha si sare potasica 100 kg/ha.

Irigarea culturilor – se aplica o norma de 600 m3 apa/ha – irigarea se va realiza cu ajutorul sistemului de irigare prin picurare achizitionat prin proiect;

Combaterea bolilor si daunatorilor. In acest scop se aplica tratamente repetate (la acoperire), pe masura ce plantele se dezvolta. In cazul în care nu se folosesc produse

sistemice, tratamentele se repeta dupa fiecare udare sau dupa caderea precipitatiilor;

Combaterea bolilor si daunatorilor. Bolile care apar mai des la cultura de morcov si combaterea lor sunt larvele de musca morcovului, care sapa galerii prin radacini, degradandu-le calitatea.

4. Recoltarea

Recoltarea se realizeaza cu plugul fara cormana iar pe suprafete mici cu furca sau casmaua.

Productia este de cca. 34 t/ha.

Pentru recoltarea manuala intreprinderea individuala va apela la serviciile tertilor (zilieri).

Principalele faze tehnologice pentru cultura de varza alba:

1. Pregatirea terenului

Suprafata de teren cultivata cu varza alba – 0,5 ha.

Nivelarea terenului – aceasta etapa se va realiza toamna cu ajutorul utilajelor: motocultor si

cultivator.

Aratul terenului – aceasta etapa se va realiza toamna cu ajutorul utilajelor: motocultor si

plug cu 2 trupite. Aratura va fi adanca, la 25-30 cm, specifica cultivarii legumelor in camp.

Pregatirea patului germinativ prin aplicarea fertilizantilor si erbicidelor, mobilizarea solului cu

ajutorul frezei achizitionate prin proiect. Erbicidarea se va realiza manual.

Fertilizarea culturii – superfosfat 400 kg/ha si sare potasica 100 kg/ha;

Erbicidarea se va realiza manual prin aplicarea de solutii de erbicid specifice culturii de varza

alba.

2. Asigurarea materialului biologic (rasad)

Materialul biologic este reprezentat de „rasaduri”, care va fi achizitionat de la diversi furnizori autorizati pentru producerea si comercializarea rasadurilor.

Epoca de plantare: 20 mai – 10 iunie.

La infiintarea culturii de varza alba in camp intreprinderea individuala va folosi numai rasaduri

obtinute din seminte autorizate, respectiv cca. 27.000 plante/0,5 ha.

3. Lucrarile de intretinere

Completarea golurilor cu rasaduri retinute, in cel mult 2-3 zile dupa constatarea lor.

Fertilizarea suplimentara se executa de obicei in doua etape, la inceperea fructificarii in prima inflorescenta: cu cca. 100 kg sare potasica/0,5 ha.

Irigarea culturilor – se aplica o norma de 600 m3 apa/ha – irigarea se va realiza cu ajutorul sistemului de irigare prin picurare achizitionat prin proiect.

Combaterea bolilor si daunatorilor. In acest scop se aplica tratamente repetate (la acoperire), pe masura ce plantele se dezvolta. In cazul în care nu se folosesc produse sistemice, tratamentele se repeta dupa fiecare udare sau dupa caderea precipitatiilor.

4. Recoltarea si valorificarea

Recoltarea se face în luna octombrie-noiembrie, dupa primele brume care grabesc maturarea capatanilor, prin taierea capatanilor la o singura trecere si adunarea în gramezi sau direct în mijloacele de transport.

Productia este de cca. 60 t/ha.

Pentru recoltarea manuala intreprinderea individuala va apela la serviciile tertilor (zilieri).

5. Durata de realizare (luni) si etape principale Grafic de esalonare a investitiei exprimat valoric pe luni si activitati. In procesul de estimare a duratei de executie a obiectivelor de constructii si a planificarii activitatilor, incepand cu data semnarii contractului de finantare cu Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, proiectantul va lua in calcul si perioadele de timp nefavorabil realizarii investitiilor. Durata de implementare a proiectului de investitii este de 1 an (12 luni calendaristice). Beneficiarul solicita primirea ajutorului FEADR in 2 transe de plata, esalonate pe durata de executie a proiectului proportional cu nivelul cheltuielilor eligibile efectuate. Se estimeaza ca ajutorul FEADR va fi primit in termen de 90 de zile de la depunerea Cererilor de plat

 

Pe omul care a beneficiat de privatizarea scandaloasă a stațiunii Băile Herculane nimeni pare să nu-l mai întrebe ceva, iar când a fost încolțit de procurori i-a împins pe alții după gratii ca să scape el de negura închisorii!

Judecătorul Tribunalului București, Mircea Moldovan, un corupt până în măduva oaselor după cum au arătat procurorii anticorupție, a pretins și primit de la milionarul de carton Iosif Armaș mai multe chilipiruri pentru a-l ajuta cu o soluție favorabilă în dosarul legat de insolvența SC Argirom Internațional. Nimeni alta decât firma care a primit în mod cel puțin suspect, pe vremea ministrului Dan Matei Agathon, aproape întreaga stațiune Băile Herculane. Stațiune pe care Armaș a avut grijă s-o îngroape aproape iremediabil.

Procurorii au date potrivit cărora magistratul a primit de la Armaș produse alimentare – în data de 13.12.2012, suma de 3.000 lei – în data de 08.05.2013, suma de 1.800 lei – în data de 18.06.2013 și un telefon mobil marca Iphone 4S, în decembrie 2012. În primă instanță a primit pentru aceste fapte, dar și pentru multe altele asemănătoare 22 de ani de pușcărie!

Armaș a scăpat foarte ieftin la Curtea de Apel București, cu un an şi patru luni închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de trei ani şi patru luni. Instanța a avut în vedere „atitudinea procesuală sinceră a inculpatului Armaș, care a recunoscut încă din faza de urmărire penală săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a dat dovadă că regretă faptele comise, conștientizând impactul negativ al acestora”. Instanța a mai reținut ceva. Și mai important! Și anume, că declaraţiile lui Iosif Armaș „au depăşit limitele unei simple recunoaşteri a propriei vinovăţii, fiind de natură să contribuie la aflarea adevărului în prezenta cauză penală. Mai mult, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul Armaș a contribuit la administrarea probelor necesare la aflarea adevărului în prezenta cauză penală”. Astfel, în favoarea omului care a lăsat numai paragină în urma sa au fost reținute dispozițiile art. 19 din OUG 43/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Articolul respectiv spune că „persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Practic, pentru că a turnat la DNA și s-a implicat activ pentru prinderea altor persoane implicate în coruperea mai multor judecători de la Tribunalul București, Iosif Armaș a scăpat cu o pedeapsă cu suspendare. „Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază, având în vedere comportarea procesuală sinceră a inculpatului, faptul că acesta, prin declarațiile date, a contribuit la aflarea adevărului în prezenta cauză penală, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, faptul condamnării reprezentând un avertisment suficient de serios privind respectarea legilor pe viitor”, și-au motivat magistrații bucureșteni hotărârea de a nu-l trimite în spatele gratiilor.

Mai mult decât atât, Armaș a considerat că un an și patru luni de închisoare cu suspendare reprezintă prea mult pentru el. A făcut apel, calea de atac aflându-se în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

 

http://expressdebanat.ro/iosif-armas-a-turnat-la-dna-ca-sa-scape-de-puscarie-despre-ruinele-de-la-herculane-n-a-suflat-o-vorba/

3 – Istoria mineriadelor din anii 1990-1991

Gabriela Gheorghe, Adelina Huminic

Prima mineriada: 28-29 ianuarie 1990

*Minerii vin pentru prima data la Bucuresti, in urma apelului lansat de Ion Iliescu, pentru a opri conflictul dintre FSN si opozitia politica.

*Sunt devastate sediile principalelor partide de opozitie.

* Petre Roman insusi il salveaza pe Corneliu Coposu de furia minerilor.

28 ianuarie

– In piata Victoriei are loc un urias miting al opozitiei, organizat de PNT-CD, PNL, PSDR, dar si al altor partide care protesteaza impotriva hotaririi ca FSN sa participe la alegeri.

– In paralel se desfasoara o contramanifestatie organizata de FSN si sustinuta de muncitorii de la IMGB, ICTB, IMMR si IIRUC.

– Multi au ca argumente bite si rangi si o dorinta pe care o vor exprima sintetic intr-o formula ce va face cariera: “Moarte intelectualilor!”. Se tin discursuri impotriva partidelor care vor sa opreasca ascensiunea politica a Frontului: “Jos cu fiii de chiaburi si legionari!”, “Nu vrem ca cei care au stat la caldura, in strainatate, sa vina acum si sa ne dea lectii”.

– In cealalta tabara, se tin discursuri in care se demonstreaza ideile ce se pot citi pe pancarde: “Cine a stat cinci ani la rusi, nu poate gindi ca Bush”, “Nu vrem neocomunism!”, “Ieri Ceausescu, azi Iliescu!”.

– Chiar daca a existat intentia de a nu se recurge la violenta, este atacat sediul Guvernului si se cere cu insistenta demisia acestuia.

– La sfirsitul zilei au loc tratative intre partidele istorice si Front.

29 ianuarie

– In urma apelurilor lansate prin mass-media de catre presedintele Ion Iliescu, are loc prima mineriada. Peste cinci mii de mineri din Valea Jiului sosesc in Capitala, inarmati cu bite si lanturi si convinsi ca trebuie sa-i reduca la tacere, prin orice mijloace, pe conducatorii si sustinatorii partidelor care erau altceva decit FSN.

– Contramanifestatia organizata de suporterii FSN are ca efect asaltul asupra sediilor unor partide, in frunte cu PNTCD. Viata fruntasilor acestor partide este in primejdie, unii fiind obligati sa se puna la adapost de “furia populara”.

– Petre Roman insusi soseste intr-o tancheta la sediul asediat al PNTCD pentru a-l prelua si proteja pe Corneliu Coposu.

– Ion Iliescu si Petre Roman se adreseaza multimilor.

– Ana Blandiana declara ca se retrage din C.F.S.N. deoarece “confruntarile s-au mutat in strada, iar schimbul de opinii tinde sa devina unul de imprecatii si suspiciuni”. ,

– Ziua se incheie cu un schimb de angajamente reciproce intre manifestanti si putere.

– In urma evenimentelor, membrii marcanti ai CFSN se intilnesc cu reprezentanti ai partidelor politice, pentru constituirea unui Consiliu Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN), care sa asigure reprezentarea in structurile de virf ale puterii a partidelor nou constituite.

A doua mineriada: 28 februarie 1990

*Minerii vin la Bucuresti pentru a apara sediul Guvernului asediat de manifestanti opozanti ai regimului Iliescu.

*Dupa restabilirea ordinii, minerii promit ca vor reveni in Capitala ori de cite ori vor avea loc asemenea incidente.

18 februarie

– In Piata Victoriei are loc o manifestatie antiguvernamentala si antiprezidentiala. Pe pancarte se putea citi: “Jos comunismul”, “Jos Securitatea”, “Puterea de stat se mentine cu ajutorul Securitatii”, “Nu mai vrem comunisti, securisti si activisti’, “FSN-isti, ati furat revolutia din 17-22 decembrie ’89”.

– Un grup de manifestanti forteaza intrarea in sediul Guvernului. Slabiciunea fortelor de ordine care aparau Guvernul, precum si insistenta ciudata a unor grupuri de persoane inarmate cu rangi, topoare si bite, determina patrunderea acestora in sediul Guvernului. In interiorul cladirii se comit violente: se sparg geamuri, se distrug mobile si documente, se forteaza birouri. O parte dintre manifestanti dezaproba actiunea de asediu asupra sediului guvernamental, scandind: “Fara violenta”.

– Sint cautati membrii Guvernului, dar nu este gasit decit vice-prim-ministrul Gelu Voican Voiculescu, pe care manifestantii au vrut sa il arunce peste balcon.

– Armata restabileste ordinea. Jean Moldoveanu, seful Inspectoratului General al Politiei anunta ca au fost arestate 102 persoane, din care 12 cu cazier judiciar, multi in stare de ebrietate, au fost raniti 15 militari in termen si 6 politisti.

– Spre seara sosesc circa 4.000 de mineri din Valea Jiului. Deoarece situatia era deja sub controlul fortelor de ordine, ei isi exprima in termeni duri dezaprobarea fata de evenimentele din Capitala si promit sa revina ori de cite ori se vor repeta asemenea evenimente.

– Ion Iliescu declara ca “elementele turbulente si infractoare care s-au dedat la acte de violenta” vor fi aspru pedepsite.

– Biroul Executiv al CPUN condamna si incidentele si face apel la luciditate si liniste, apel care ii vizeaza si pe mineri.

– Radu Cimpeanu declara ca demonstratia, initial pasnica, a fost deturnata si manipulata, dar nu poate fi decit satisfacut pentru ca “PNL nu a avut nici o contributie in acest sens.

– Numerosi reprezentanti ai opozitiei si ai presei independente sustineau ca a fost vorba de o provocare initiata si condusa de Securitate si de Guvern.

A treia mineriada: 13-15 iunie 1990

*Scopul minerilor a fost de a imprastia manifestantii si grevistii foamei ce blocau de doua luni Piata Universitatii.

*Minerii se dedau la violente impotriva studentilor si a cetatenilor ce li se par a fi intelectuali.

*Sint atacate sediile partidelor de opozitie.

*La sugestiile minerilor, politia opereaza arestari ale persoanelor participante la protestele din Piata Universitatii.

22 aprilie 1990

– In Piata Aviatorilor are loc un miting al PNTCD caruia i se asociaza si alte forte politice. Dupa terminarea mitingului o parte dintre manifestanti pleaca spre sediul Televiziunii. Pe Calea Dorobanti, dintr-un balcon se arunca un ghiveci de flori care provoaca unei demonstrante ( Sanda Lugoj – 59 de ani ) o fractura craniana. Incidentul provoaca furia manifestantilor care pleaca spre Piata Universitatii unde se ocupa carosabilul si se ia hotarirea de a ramine o noapte de veghe.

24 aprilie 1990

– In Piata Universitatii, unde continua sa se afle manifestanti, apar, la primele ore ale diminetii, forte politienesti care imprastie multimea operind arestari.

– Are loc o manifestatie impotriva violentelor comise de politisti. Manifestanti ocupa Piata cu intentia de nu o mai parasi. Incepe astfel Marea manifestatie impotriva comunismului din Piata Universitatii.

– In sedinta CPUN, Ion Iliescu ii numeste pe cei din piata “golani”, apelativ preluat apoi de manifestanti. Perimetrul ocupat de protestatari primeste denumirea de “Golania”. Cererile protestatarilor: adoptarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, independenta Televiziunii, adevarul despre Revolutie. Balconul Facultatii de Geologie devine tribuna de la care personalitati, sau simpli cetateni cer democratizarea tarii.

20 mai 1990

– Ion Iliescu si FSN cistiga alegerile parlamentare si prezidentiale. Liga Studentilor isi anunta retragerea din Piata. In “Zona libera de neocomunism” se mai afla aproximativ 250 de persoane, din care o parte in greva foamei.

12 iunie 1990

– La Palatul Victoria are loc o sedinta in care se hotaraste lichidarea demonstratiei din Piata Universitatii. Politia, armata si SRI-ul primesc ordine in acest sens.

– Petre Roman marturisea: “La sesizarea Procuraturii am ordonat Politiei sa curete Piata Universitatii. Nu era, in ochii mei, decit o banala si legitima operatie de mentinere a ordinii”.

– TVR prezinta un comunicat al Procuraturii care legitimeaza Politia sa degajeze Piata Universitatii.

13 iunie 1990

– La ora 4 dimineata fortele politienesti ii ataca pe grevistii foamei din Piata Universitatii. Corturile in care stateau acestia sunt strinse si distruse. Se fac arestari, iar cei care scapa se refugiaza in holul hotelului Intercontinental. Politia intra si in Institutul de Arhitectura, inconjoara piata cu vehicule. Au loc infruntari violente intre politie si demonstratii care s-au adunat linga baricada construita de fortele de ordine intre Spitalul Coltea si cinematograful “Luceafarul”.

– Circa 200 de muncitori strigind “IMGB face ordine” patrund in cladirea Institului de Arhitectura, considerind ca Liga Studentilor este printre responsabilii celor petrecute in aprilie-iunie in Piata Universitatii.

– Grupuri cu intentii obscure dau foc autobuzelor politiei. Sunt atacate si incendiate sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si SRI.

– Mii de manifestanti ocupa curtea Televiziunii si forteaza intrarea in cladire. Se intrerupe emisia. Peste citeva ore, la reluarea transmisiei, Razvan Theodorescu (presedintele Televiziunii), Emanuel Valeriu si Alexandru Stark (legat la cap), apar in fata camerelor de luat vederi si condamna asaltul asupra Televiziunii. Theodorescu afirma: “Chiar acum am luat legatura cu domnii Iliescu si Roman. Vom prezenta urgent proiectul unui gard solid si, nu-i asa, estetic, care sa inconjoare institutia, asa cum exista in tarile democratice”.

– Ion Iliescu declara: “Capitala Romaniei traia un cosmar. Populatia era ingrozita de scenele de violenta si anarhie. Explozii si incendii in punctele centrale, nor de fum deasupra orasului, pe strazi hartuiala intre politie si manifestanti, spaima si deruta generala. Fortele de ordine erau cu totul depasite”.

– Ion Iliescu transmite prin posturile de radio si televiziune un Apel: “Este clar ca ne aflam in fata unei tentative organizate de a rasturna prin forta, prin violenta dezlantuita, conducerea aleasa in mod liber si democratic la 20 mai 1990. Ne adresam tuturor cetatenilor Capitalei, in numele democratiei cistigate prin alegeri libere, sa respinga cu toata hotarirea actele iresponsabile de violenta si sa sprijine organele de ordine in restabilirea situatiei de calm si legalitate. Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii Guvernului si Televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atit de greu cucerita”.

– Un comunicat al Guvernului apreciaza ca “este vorba de acte de tip legionar, care trebuie oprite cu toata fermitatea”.

– In Bucuresti, ordinea se restabileste in cursul noptii de catre unitati militare.

14 iunie 1990

– Sosesc doua garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului. Din balconul Guvernului presedintele Ion Iliescu ii indeamna sa mearga in Piata Universitatii “pentru a face curatenie”.

– Grupuri de mineri patrund in Universitate si la Institutul de Arhitectura. Incepe vinatoarea studentilor aflati in Universitate pentru a proteja cladirea si bunurile aflate acolo. Studentii prinsi sint batuti cu bestialitate. Sint tiriti apoi afara si aruncati unul peste altul in fintina arteziana din fata Universitatii. Laboratoarele si salile de curs sint devastate. Colectii rare de minerale si roci ale Facultatii de Geologie, microscoape si aparatura de laborator sint facute praf. Minerii urineaza pe cartile zvirlite din rafturile bibliotecilor. Aceeasi soarta o au Facultatile de Geografie, Istorie, Limbi Straine, Litere, Matematica, Fizica. Minerii “cauta”, dupa cum fusesera instructati, droguri, arme si valuta, despre care Ion Iliescu afirmase ca s-ar gasi in Universitate. In afara Universitatii, orice persoana surprinsa de mineri este batuta crunt. Minerii controleaza actele masinilor, actele de identitate, iar oricine este banuit a fi “intelectual” sau participant la manifestatia din piata este maltratat. Pe bulevardul Magheru restaurantele deschise anunta: “numai pentru mineri”. “Vizite” ale minerilor au loc la sediile unor partide (PNL, PNTCD), la locuintele unor lideri ai opozitiei si la sediile unor ziare si reviste independente. Unele dintre publicatiile atacate nu au mai aparut citeva zile. Bucurestiul traieste o atmosfera de teroare si groaza. Minerii si-au dobindit cu acest prilej renumele de organ neoficial de represiune.

– Denes Domokos, sef de schimb la mina Livezeni, a incercat sa-i taie capul cu securea lui Marian Munteanu, liderul studentilor. Domokos, impreuna cu alti ortaci, a intrat in sediul Universitatii Bucuresti, unde, intre altii, a fost gasit si Marian Munteanu.

– Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au fost filmate de catre amatori sau de catre operatorii televiziunii nationale.

– Martorii acelor zile declara ca s-au comis atrocitati, au fost molestati oameni nevinovati. La indicatia minerilor se fac multe arestari.

– Minerii sunt convocati la Complexul Expozitional unde Ion Iliescu le-a multumit pentru ca au raspuns inca o data la chemarea sa.

15 iunie 1990

– Continua arestarile celor implicati in demonstratia din Piata Universitatii, dar in aceasta etapa arestarile se fac de la locul de munca.

– Zorel Dumitrescu, seful Directiei Sanitare a municipiului Bucuresti a declarat ca, in unitatile de spitalizare ale Capitalei au fost tratati 560 de raniti in timpul evenimentelor si au fost inregistrate oficial 6 decese.

– Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu si de ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, rezulta ca au fost arestate 185 de persoane.

– Opinia publica internationala isi manifeasta stupoarea fata de ororile din Bucuresti. Posturile de televiziune si marile cotidiene din toata lumea transmit stiri si reportaje despre mineriada de la Bucuresti.

– Departamentul de Stat al SUA declara: “Actiunile autorizate de presedintele Iliescu si guvernul sau, au lovit in inima democratiei romane”.

16 iunie 1990

– Guvernul afirma intr-un comunicat: “In legatura cu actele de barbarie din 13-14 iunie, Guvernul a dispus luarea unor masuri concrete si hotarite pentru anchetarea si tragerea la raspundere penala a celor vinovati. De asemenea a dispus cercetarea actelor de molestare reclamate in zilele urmatoare”. Se mai face mentiunea ca au fost retinuti 1021 suspecti.

– Emil Constantinescu, pe atunci profesor la Facultatea de Geologie, a depus la Parchetul General o plingere in numele Universitatii bucurestene, devastata in acele zile de mineri.

A patra mineriada: 24-28 septembrie 1991

*In urma nesolutionarii unor revendicari sindicale, minerii aflati in greva pleaca la Bucuresti in frunte cu Miron Cozma

*Sint asediate Guvernul si Televiziunea.

*Guvernul Petre Roman demisioneaza

*Ion Iliescu si Miron Cozma semneaza, in urma unor negocieri, un comunicat prin care se anunta rezolvarea tuturor revendicarilor minerilor.

24 septembrie

– Minerii de la Vulcan, aflati in greva cer ca primul ministru Petre Roman sa vina la Petrosani pentru a le solutiona revendicarile sindicale.

– Miron Cozma, in calitate de lider sindical al minerilor din Valea Jiului, i-a amenintat pe reprezentantii Guvernului si pe presedintele Ion Iliescu, sustinind ca “daca nu solutioneaza in cel mai scurt timp posibil revendicarile minerilor, acestia vin la Bucuresti si ii dau jos”.

– Minerii vin la Petrosani unde intra cu forta in primarie, il agreseaza pe subprefectul Ionel Botoroaga si pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinas. De la balconul Primariei din Petrosani, Miron Cozma a citit, in huiduielile minerilor, comunicatul primit prin telex de la Guvern, in legatura cu solutiile la revendicarile lor. Cozma rupe hirtia si anunta: “Mergem la Bucuresti”. Intr-un interviu acordat in aceeasi zi unui ziarist local, Cozma a declarat: “Hotarirea de a merge la Bucuresti e definitiv luata, dar situatia de fata nu e de natura politica si nu vom cadea in plasa partidelor politice”.

– Petre Roman a declarat ca, atunci cind a aflat ca minerii vor veni la Bucuresti, l-a contactat pe Ion Iliescu si au decis sa mearga in Valea Jiului. Liderii minerilor au fost instiintati, in aceeasi zi, de aceasta deplasare. Dar dupa ce au acceptat, initial, sa se intilneasca la Petrosani cu presedintele si cu seful Guvernului, in cele din urma au renuntat.

– In gara Petrosani solicita trenuri pentru deplasarea la Bucuresti. Fiind refuzati, ei devasteaza gara, ocupa acceleratul 244 si deturneaza alte doua garnituri de tren. In Petrosani si Vulcan au loc violente, devastari si incendii.

25 septembrie 1991

– In gara Craiova, trenurile cu mineri sunt oprite. Se anunta ca Petre Roman ar fi dispus sa vina la Craiova pentru tratative. Minerii refuza oferta si il agreseaza pe prefectul Ilie Stefan si pe generalul maior Ilie Marin. Marin Ghinea, adjunctul sefului de statie Craiova, declara: “A fost o adevarata teroare, securi, bite, un vandalism cum n-am mai vazut in viata mea. Au intrat peste femeile de la casele de bilete, au spart geamurile si tot ce au intilnit in cale. Era imposibil sa vorbesti cu ei, pentru ca multi erau beti”. Miron Cozma a refuzat sa discute cu reprezentanti ai Guvernului si ai Prefecturii Dolj, sustinind ca, de fapt, “este vorba de o cursa prin care se incearca arestarea sa”. Dupa toate acestea trenurile pleaca spre Bucuresti.

– Petre Roman, a declarat ca a aprobat venirea trenurilor cu mineri la Bucuresti, dupa ce a primit de la ministrul Transporturilor informatia ca mecanicii de tren si angajatii SNCFR erau amenintati cu cutitele de catre mineri, existind pericolul ca ei sa fie maltratati. Roman a spus ca a luat decizia atunci cind trenurile cu mineri ajunsesera deja in gara Craiova.

– Mai multi salariati ai SNCFR au declarat ca trenurile au plecat de la Petrosani spre Bucuresti cu permisiunea unui for superior, semafoarele erau “pe verde” in momentul plecarii trenurilor si ca exista “un parcurs de circulatie” fara de care garniturile nu ar fi putut parasi gara Petrosani. Mecanicul Mircea Marin a declarat ca, in halta Cotifanei, unde trenul a stationat din cauza unei pene de curent a fost amenintat de mineri ca “ii vor lua gitul” daca nu pune trenul in miscare. Un alt mecanic declara ca a fost la un pas de comiterea unui accident feroviar, inainte de a intra in gara Lainici, cind tensiunea de pe reteaua de alimentare a caii ferate a fost oprita. Mecanicul a reusit sa opreasca garnitura cu putin inainte de Lainici, iar atunci cind a consultat registrul de dispozitii al sefului garii, in el figura un ordin al conducerii SNCFR, care prevedea ca garniturile cu mineri sa fie oprite si parasite de ceferisti, in apropierea anumitor statii.

– Popescu Silviu Octavian, lt. colonel MAPN, participant la miscarea minereasca, declara ca pe peronul Garii Petrosani, a vazut un miner cu un calup de dinamita.

– In Camera Deputatilor, Petre Roman a anuntat un conflict de munca in Valea Jiului, pe care Guvernul a incercat in zadar sa il stinga. Primul ministru mai anunta ca minerii se indreapta spre Bucuresti si ca s-a incercat fara succes sa fie opriti pe drum.

– Minerii au ajuns la Bucuresti in gara Baneasa, in jurul orei 10.00. Inca de la coborirea din trenuri, conducatorii grupurilor de mineri i-au declarat sefului statiei Baneasa, Ilie Popa, ca urmaresc schimbarea Guvernului si a presedintelui tarii.

– Din gara Baneasa, minerii condusi de Miron Cozma s-au indreptat spre Piata Victoriei, unde s-au oprit in fata cladirii Guvernului, cerind ca prim-ministrul Petre Roman sa iasa sa discute cu ei.

– In jurul orei 15.20, minerii au declansat primul atac cu pietre asupra fortelor de ordine aflate in dispozitivul din fata Palatului Victoria. Dupa o ora, minerii au atacat din nou cladirea Guvernului, cu sticle incendiare, fapt ce a determinat evacuarea functionarilor din imobil.

– Cornel Tomescu, sef sector in cadrul Secretariatului General al Guvernului, a declarat ca minerii nu au fost deloc violenti la sosirea in Piata Victoriei. “Minerii erau calmi, nu strigau lozinci la adresa guvernului sau ale presedintelui si stateau asezati pe caldarim”, a afirmat Tomescu. El a spus ca, in timp ce o delegatie a minerilor discuta cu Petre Roman, un militar a aruncat, in mijlocul minerilor, de la nivelul al treilea al Palatului Victoria o petarda lacrimogena. “Acesta a fost semnalul care a declansat atacul impotriva cladirii Guvernului. Din acel moment, Miron Cozma nu mai putut conduce minerii ci, din contra, acestia ii impuneau lui o anumita conduita”, a subliniat Tomescu. El a declarat ca de situatia creata au profitat grupurile de civili aflate in zona care au reusit sa se infiltreze printre ortaci. “Revendicarile politice au fost induse de aceste grupuri”.

– Cpt. Dorel Enache, comandantul grupului de interventie al MAPN care a actionat in Piata Victoriei, a afirmat ca parte din militarii pe care ii avea in subordine detineau asupra lor munitie de razboi. Enache a declarat ca nu cunoaste daca subalternii sai au facut uz de arma, dar a subliniat ca existau toate elementele prevazute de regulamentele militare care sa permita acest lucru. Referitor la starea de spirit a minerilor, ofiterul a spus ca a incercat tot timpul sa tina legatura directa cu acestia, pentru a evita izbucnirea violentelor. Capitanul a adaugat ca a fost surprins cind, in Piata Victoriei, a vazut grupuri de civili care-i instigau pe ortaci la violenta si le spuneau sa-l omoare pentru ca este “securist”. “Am incercat sa le spun minerilor ca nu are rost sa se faca macel pentru niste ziduri, cladirea Guvernului fiind goala, pentru ca toti demnitarii au plecat”, a spus Dorel Enache. El a spus ca a stat de vorba cu lt. col. MAPN Silviu Popescu pe care l-a intrebat de ce instiga la violenta. “Popescu a spus ca fortele aflate la putere nu merita sa conduca tara, pentru ca fac parte din cei care, in decembrie 1989, au condus lovitura de stat”.

– Revolutionarul Nica Leon a declarat ca toti civili care s-au alaturat minerilor nu doreau decit inlaturarea Guvernului Roman si a presedintelui Iliescu. “M-am dus la un post de radio pentru a cere cetatenilor sa se alature minerilor si sa rastoarne Guvernul Roman si pe Ion Iliescu”, a afirmat Nica Leon, adaugind ca s-a incercat chiar declansarea unei greve generale si blocarea drumurilor.

– Mihnea Marian Constantinescu, purtator de cuvint al guvernului, a declarat ca Serviciul de Protectie si Paza i-a impus premierului Petre Roman sa paraseasca Palatul Victoria. Constantinescu a spus ca, initial, Petre Roman a vrut chiar sa coboare in mijlocul minerilor, in Piata Victoriei, dar ca aceasta solutie nu a fost acceptata de SPP. “Ulterior, s-a hotarit sa fie trimis un consilier al primului ministru”, a adaugat acesta.

– Roman a afirmat ca a decis sa paraseasca cladirea Guvernului, dupa ce Ion Iliescu i-a spus ca este cea mai buna varianta.

– Seara se reuseste evacuarea Pietei Victoriei. Manifestantii se retrag catre Televiziune si Piata Universitatii.

– Miron Cozma, in fruntea unei delegatii a minerilor, s-a intilnit la Palatul Cotroceni, cu presedintele Ion Iliescu, in care i-a conditionat retragerea minerilor de demiterea primului ministru.

– Petre Roman a declarat ca i-a propus lui Iliescu ca Guvernul sau sa-si “depuna mandatul” si sa fie constituit un nou cabinet, in urma unor negocieri pe care urma sa le aiba cu Ion Iliescu.

– Ion Iliescu a declarat ca mineriada din 1991 a fost “spontana”, dar pe parcurs a degenerat si a capatat conotatii politice. El a spus ca premierul Roman a propus sa-si dea demisia in dupa-amiaza zilei de 25 septembrie, inainte de sedinta CSAT, iar dupa sedinta s-a dat un comunicat, semnat de Roman, in care se preciza ca si-a pus la dispozitia Presedintelui mandatul, in vederea formarii unui nou guvern.

26 septembrie

– Minerii ataca cu forte noi cladirea Guvernului. Sub presiunea evenimentelor au loc negocieri cu usile inchise intre reprezenantii minerilor si conducerea tarii.

– Oliviu Gherman, vicepresedinte al Senatului, desi nu a participat la discutiile de la Cotroceni, din seara de 25 septembrie 1991, cind s-a luat in discutie si s-a hotarit demisia Guvernului, s-a intilnit cu patru lideri ai minerilor, printre care era si Cozma. Acestia i-au spus ca, daca pina la ora 12.00 nu se va da oficial comunicatul privind demisia guvernului Roman, 40.000 de sindicalisti de la Pipera se vor alatura minerilor aflati in Piata Victoriei. Liderii minerilor au adaugat ca, probabil, nimeni nu doreste izbucnirea unui “razboi civil”.

– Ora 12.00, Alexandru Birladeanu, presedintele Senatului, a anuntat demisia Cabinetului Roman, pe postul national de televiziune.

– Mihnea Marian Constantinescu, purtator de cuvint al guvernului, a declarat ca a fost surprins de faptul ca demisia lui Petre Roman a fost anuntata in Senat, in timp ce acesta se afla la Camera Deputatilor, si ca, din cite stie el, la acea data nu se hotarise nimic in acest sens. El a spus ca demisia Cabinetului Roman nu a fost determinata de venirea minerilor la Bucuresti, ci de elemente care au profitat de situatia de criza aparuta in acel moment.

– Eugen Dijmarescu, ministru al Economiei si Finantelor, a declarat ca nu minerii au determinat Guvernul Roman sa-si dea demisia. “Guvernul Roman nu si-a dat demisia la presiunea strazii, ci din alte considerente, de natura politica”, a spus Dijmarescu. El a adaugat ca “atunci cind s-a pus problema depunerii mandatului, minerii nici nu ajunsesera in Capitala”. Dijmarescu a spus ca la acea data cunostea situatia din Valea Jiului si ca cererile din 1991 ale minerilor erau justificate deoarece o duceau foarte prost, iar cei din conducerea Regiei nu faceau nimic pentru ei si erau interesati numai de bunastarea lor. “Surprinzator, Liga Sindicatelor Minerilor nu a cerut demiterea conducerii Regiei ceea ce ma face sa cred ca este vorba despre o complicitate”, a adaugat Dijmarescu.

– Consilierul prezidential Iosif Boda a declarat ca Romania devenise “o tara fara Guvern”, cu citeva zile inainte de sosirea minerilor la Bucuresti. Boda a spus ca, in acel moment se putea vorbi despre “o situatie de criza” si ca toti factorii de decizie din Guvernul Roman erau “disparuti fara urma”. Referindu-se la inlaturarea Guvernului Roman, Boda a afirmat ca era doar “o problema de timp” si ca venirea minerilor la Bucuresti nu a facut decit sa o grabeasca.

– Vicepremierul Adrian Severin a declarat ca Executivul nu era demis daca nu veneau minerii la Bucuresti. Severin a spus ca minerii au fost calmi pina in dupa-amiaza de 25 septembrie, cind a auzit “o izbitura puternica” si i-a vazut pe ortaci cum au rupt cordonul de jandarmi care aparau guvernul.

– Miron Cozma cere minerilor sa plece acasa pentru ca le-au fost rezolvate toate revendicarile. Cu toate acestea, in dupa-amiaza acelei zile, minerii patrund in sala de sedinte a Adunarii Deputatilor, unde cer demisia lui Ion Iliescu si satisfacerea tuturor revendicarilor pentru care au venit la Bucuresti.

28 septembrie

– In urma dialogului pe care Ion Iliescu a consimtit sa-l poarte cu o delegatie a minerilor condusa de Miron Cozma, se semneaza un comunicat Iliescu – Cozma, care a fost si episodul final a ceea ce s-a numit “a patra mineriada”.

Violentele zilelor mineriadei au facut ca 455 de persoane sa ajunga la spital, iar 50 sa aiba nevoie de internare. S-au inregistrat 3 morti in Bucuresti (Andrei Frumusanu, Aurica Crainiceanu si Nicolae Lazar) si unul (Enea Ionel), in orasul Vulcan.

_________________________

Gabriela Gheorghe, Adelina Huminic – redactori documentare pe probleme politice in cadrul Mediafax Database

 

Dupa ce Imperiul Austro Ungar  a muls muntii pina la singe, acum,cu oamenii lui Iliescu, ne barbieresc  si padurile si…Doar The Guardian vede si scrie : Pădurile virgine din România, distruse de austriecii de la Schweighofer

Defrișări ilegale în Parcul Național Semenic-Cheile Carașului 16
O mare compania austriacă de prelucrare a lemnului, care alimentează magazine de profil din UE, a fost acuzată de distrugerea celor mai mari păduri virgine din Europa, cumpărând cherestea provenită din defrişări ilegale, scrie cotidianul britanic The Guardian.O investigaţie de doi ani a Agenţiei de Investigaţii de Mediu (Environmental Investigation Agency US – EIA, un ONG, relevă înregistrări cu oficiali de la Holzindustrie Schweighofer care negociază cumpărarea de cherestea ilegală de la investigatori sub acoperire. Investigatorii au filmat şi buşteni nemarcaţi în depozitele companiei, ceea ce încală legislaţia României.Schweighofer este cel mai mare procesator de lemn din România, cu o cotă de piaţă de 40% din producţia anuală. Pădurile întinse din România, care găzduiesc bizoni, râşi şi urşi, s-au diminuat cu 280.000 de hectare în ultimii 10 ani, potrivit analizei datelor din satelit. O mare parte din aceaste suprafeţe au fost defrişate ilegal.EIA estimează că aproximativ jumătate din cheresteaua produsă în Româna provine din defrişări ilegale, potrivit rapoartelor guvernamentale şi ONG-urilor locale. Cea mai mare parte din lemnul tăiat ilagal ajunge să fie prelucrat de austriecii de la Schweighofer.Schweighofer a precizat, pentru The Guardian, că oficialii săi nu au afirmat niciodată că acceptă lemn tăiat ilegal şi au negat să buşteni nemarcaţi au intrat prin punctele sale de colectare sau în gatere. Compania mai precizează că susţine defrişările sustenabile şi că pădurile sale sunt certificare de organismele internaţionale.

În mai multe întâlniri sub acoperire, email-uri şi conversaţii telefonice cu oficialii companiei, investigatorii EIA au pretins că sunt investitori străini care sunt dispuşi să taie mai mulţi compaci decât permite legea. Aceştia i-au întrebat pe reprezentanţii companiei dacă sunt dispuşi să cumpere lemn tăiat ilegal. Mai mulţi manageri de la Schweighofer au fost de acord. Întâlnirile au fost înregistrate audio şi video.

Potrivit datelor fiscale obţinute de ONG, Schweighofer a cumpărat lemn de la peste 1000 de furnizori în 2014, ceea ce ar fi solicitat “eforturi extreme” pentru a exclude sursele ilegale. Compania are trei gatere şi două fabrici în România.

Investigatorii au urmărit un camion cu buşteni nemarcaţi, în nordul României, de la o pădure până la un depou cu un semn la intrare care peciza că este o proprietare a Schweighofer. Ulterior, buştenii au fost încărcaţi într-un tren. Marcarea este singurul mod de a afla dacă buştenii sunt dintr-o sursă legală, iar legea din România prevede că toţi copacii cu un diametru mai mare de 20 de centimetri trebuie marcaţi înainte de tăiere.

“În timp ce lumea pune capăt comerţului cu cherestea ilegală, unul dintre cei mai răi şi puternici actori operează direct în inima Europei”, a declarat Alexander von Bismark, director executiv EIA US. “Este devastator pentru ultima pădure virgină a Europei, pentru comunităţile care depind de ea, dar şi pentru afacerile legale din domeniu din Europa”, a mai precizat acesta.

B) Dupa modelul satanei, Poporul Roman isi sapa groapa singur,sau …

Theodor Codreanu: Un homuncul marxistoid: „corectitudinea politică”

Un viitor care sună cam aşa în concluzia lui Raymond V. Raehn: „Corectitudinea politică reprezintă marxismul, cu tot ce comportă acesta: pierderea libertăţii de expresie, controlul gândirii, răsturnarea ordinii sociale tradiţionale şi, în ultimă instanţă, un stat totalitar. În fond, marxismul cultural instaurat de Şcoala de la Frankfurt este mai terifiant decât marxismul vechi, economic, care a ruinat Rusia.”

O nouă „religie”?

În 1927, Julien Benda scria celebrul op Trădarea cărturarilor, atrăgând atenţia că intelighenţia este mereu ispitită să să-⁠şi părăsească menirea şi să se aventureze în militantism de partea ideologiilor cu priză în epocă. În asemenea împrejurări, este nevoie de „reacţionari” (care să contracareze maladia), în sensul eminescian1 al cuvântului, sens recuperat, în vremea noastră, de gânditori precum Virgil Nemoianu (O teorie a secundarului), Jean Sévillia (Le Terrorisme intellectuelSAM_5745-Codreanu, Editions Perrin, Paris, 2004 ş.a.) sau Antoine Compagnon (Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes, 2005, versiune românească în 2008). Cum în lumea de după încheierea Războiului Rece pare să triumfe noua ideologie a „corectitudinii politice”, erijată în „faţă umană” a vechiului internaţionalism marxist-⁠leninist, ideologie trebuitoare pentru impunerea noului concept de globalism, se cuvine o scoatere-⁠din-⁠ascundere a adevărului, observând că political correctness moşteneşte cu fidelitate metamorfozarea marxismului economic (eşuat lamentabil) în marxism cultural, metamorfoză trecută prin gândirea freudo-⁠marxismului, filtrat cu chibzuială încă de Georg Lukács şi Antonio Gramsci şi dus la perfecţiune de Şcoala de la Frankfurt, prin care a dat rod spectaculos într-⁠o bună parte a învăţământului universitar din America. De acolo a fost reimportat pe bătrânul continent.

Reacţia faţă de noua „religie” nu a întârziat să apară atât în Statele Unite, cât şi în Europa. În ţară, lucrurile s-⁠au mişcat mai greu. În ce mă priveşte, am publicat, în 2010, cartea Polemici „incorecte politic”, urmată, în 2014, de Eminescu „incorect politic”. Iată că, în acest an, apare, în traducere românească, lucrarea coordonată de americanul William S. Lind, gânditor şi expert militar, intitulată Political correctness: A Short History of an Ideology, apărută sub auspiciile Free Congress Foundation (U.S.A.). Ediţia românească, tradusă din engleză de Andrei Dîrlău, Irina Bazon şi Dragoş Moldoveanu, are titlul Corectitudinea politică: „religia” marxistă a noii ordini mondiale şi a apărut la Editura Rost, din Bucureşti, cu un Cuvânt-⁠înainte semnat de Claudiu Târziu. Cu acordul autorilor americani (William S. Lind, Raymond V. Raehn, T. Kenneth Cribb jr, Jamie McDonald, Gerald L. Atkinson, Roger Kimball), ediţia românească a fost întregită, în a doua parte, exceptându-⁠l pe Roger Kimball, cu studiile câtorva autori români: Theodor Codreanu, Irina Bazon, Ciprian Voicilă şi Andrei Dîrlău. Prima parte are titlul: „Corectitudinea politică”: scurtă istorie a unei ideologii, iar a doua: Freudo-⁠marxismul – noua utopie. Corectitudinea politică, avatar al marxismului cultural. Sunt suficiente motive pentru a vorbi despre un eveniment editorial al anului 2015.

Eminescu definea spiritul „reacţionar” ca reacţiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos. Cu alte cuvinte, nu e vorba de a reacţiona la o ideologie utopică printr-⁠o altă ideologie, ci de o întoarcere la organicism, la normalitate, atitudine urmată şi de amintitul Julien Benda în cartea sa polemică La Trahison des Clercs. Or, corectitudinea politică, aidoma marxism-leninismului sau nazismului, este o nouă propovăduire a anormalităţii, de la reformarea limbajului (prin eufemisme ostentative) şi declararea lui Shakespeare ca „incorect politic”, până la considerarea homosexualităţii ca „normală”, iar familia heterosexuală ca supusă răului. Această din urmă antiteză, bunăoară, a fost experimentată ideologic, sub masca unei abile manipulări regizorale, în filmul Copiii sunt bine-⁠mersi. În România, experimentul a avut loc într-⁠un spaţiu considerat sacru de către români: Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Faptul s-⁠a petrecut cu doi ani în urmă, în 2013, când, în numele „corecţilor” (campania „Luna istoriei LGBT”), s-⁠a programat la sala de proiecţie cinematografică „Horia Bernea” (!?) rularea filmului Copiii sunt bine-⁠mersi, regizat de Lisa Cholodenko după un scenariu realizat împreună cu Stuart Blumberg, în care, sub semnul genului comico-⁠umoristic, se înalţă un imn „familiei postmoderne” (Peter Bradshaw) ce inaugurează o nouă civilizaţie – gay (a noului „popor ales”, cum zice Andrei Dîrlău, p. 243), familia idealizată aici fiind una de lesbiene, cu doi copii proveniţi din sperma unui donator. Cei doi copii, în pofida adversarilor „civilizaţiei gay”, sunt bine-⁠mersi, trăind ca în sânul lui Avram, spre deosebire de cei din familia tradiţională supuşi conflictelor dintre soţ şi soţie, care-⁠i agresează, nenorocindu-⁠i.

Într-⁠o primă fază, experimentul de la Muzeul Ţăranului Român a fost „amânat”, în faţa protestelor unor organizaţii ortodoxe. Numai că filmul a fost reprogramat pe 26 februarie, la insistenţele exprese ale ambasadei S.U.A., ambasadă care, până în decembrie 2012, fusese condusă de Mark Gitenstein, un adept şi militant al corectitudinii politice, mult prea îndrăgostit de România, prin originea lui botoşăneană, ca să n-⁠o fericească şi cu noua ideologie. Arma utilizată de Hollywood este una subtilă, inducerea mentalitară, subliminală, după tehnica reclamelor, subversiune care funcţionează după principiul: „Da, de ce nu? Uite că merge şi-⁠aşa”, în speţă, cu un nou tip de familie! (p. 246). Spălată pe creier prin „educaţie” şi cu ajutorul mass-⁠media, lumea se obişnuieşte cu orice, ca în anii comunismului. Andrei Dîrlău compară Copii sunt bine-⁠mersi cu un faimos film, la vremea lui, Omul cu arma, al regizorului sovietic Serghei Iutkevici, considerat „un poem epico-⁠eroic despre triumful Revoluţiei asupra vechii orânduiri ţariste şi rolul marelui conducător şi vizionar V.I. Lenin în călăuzirea proletariatului rus spre victorie asupra duşmanului de clasă şi instaurarea noului regim soSAM_5727-Codreanuvietic”, film care îl entuziasma pe criticul italian de cinema Giovanni Buttafava, fascinat de „savoarea ce atinge pragul legendei”. (pp. 241-⁠242). La fel de savuros şi filmul Lisei Cholodenko. Doar că, în loc de Mosfilm, Hollywood!

Nemaiavând arma represiunii dure a marxism-⁠leninismului clasic, ipostaziată, la noi, în forma tenebroasă a „experimentului Piteşti”, marxismul cultural şi-⁠a schimbat radical metodele, dar efectele sunt aceleaşi, dacă nu cumva mai primejdioase, cum remarcă Claudiu Târziu, în Cuvânt-⁠înainte: corectitudinea politică „e mai primejdioasă decât marxismul economic, pentru că vizează schimbarea mentalităţilor şi a comportamentelor, deci a vieţii noastre, în profunzime şi în mod ireversibil. / Marxismul cultural şi-⁠a propus să dărâme «lumea veche», întemeiată pe tradiţie – înţeleasă ca moştenitoarea socială referenţială, cu a sa axă imuabilă: raportarea la divinitate. Într-⁠un cuvânt, vrea să distrugă normalitatea.” (p. 9). Dacă marxismul economic aborda lumea materialist, după principiul materia-înaintea-⁠minţii (Jonathan Black2), cel cultural a înţeles „secretul lumii” care se sprijină pe principiul mintea-⁠înaintea-⁠materiei. Şi cu acest principiu vrea să schimbe omenirea, violându-⁠i însă organicitatea, ca orice utopie ideologică ne în stare să se smulgă din rădăcinile din care crede că s-⁠a eliberat total – în speţă, marxismul economic. Claudiu Târziu avertizează: „Cartea pe care o ţineţi în mână nu e un răspuns ideologic, de pe poziţii conservatoare, la «propunerea pentru paradis» neomarxistă, ci un semnal de alarmă: umanitatea este în pericol de moarte! Şi, totodată, cartea este un ghid de supravieţuire.” (p. 11).

Istoricul corectitudinii politice

Cu asta, altminteri, îşi începe discursul William S. Lind, care atrage atenţia că măreţia Americii s-⁠a clădit prin aceea că nu a avut niciodată o ideologie de stat, ceea ce i-⁠a permis să se dezvolte organic, ajungând în fruntea civilizaţiei contemporane. N-⁠a avut, dar acum este în pericol să fie subminată de o asemenea ideologie – cea mai perfidă dintre toate – corectitudinea politică, operă insidioasă clocită la Şcoala din Frankfurt şi refugiată peste ocean în timpul regimului hitlerist. Iată de unde succesul ei, cu statul obscur de variantă a marxismului sovietic troţkizat. Scopul cărţii coordonate de William S. Lind: „Avem nevoie să înţelegem ce este cu adevărat corectitudinea politică. Aşa cum veţi vedea imediat, dacă putem da în vileag adevăratele origini şi natura corectitudinii politice, acesta înseamnă un pas gigantic către abolirea ei.” (p. 17). Până nu e prea târziu.

Autorul observă că până prin anii ’50-⁠’60, America era o ţară normală, cu şcoli publice excelente, cu bărbaţi care „tratau femeile ca pe nişte doamne”, cu familii „cu doi părinţi” şi mame care îşi întâmpinau copiii veniţi de la şcoală etc. De prin anul 2000, America a început să fie de nerecunoscut: eşti în pericol să fii jefuit pe stradă, să ţi se fure maşina, să trăieşti „în teamă constantă”, să-⁠ţi zăvorăşti uşile înainte de culcare, să-⁠ţi dotezi maşina cu sistem de alarmă, să tremuri la gândul că, întorşi de la şcoală, copii au inhalat „un praf alb ciudat şi că au învăţat că homosexualitatea e normală şi bună”, iar seara, uitându-⁠te la televizor, împreună cu familia, n-⁠ai înţelege „cum se face că pornografia” e în văzul public, că, la facultate, în numele „multiculturalismului”, sunt excluşi din programă Shakespeare şi Faulkner, ca prea greu de înţeles şi, pe deasupra, incorecţi politic, în locul lor fiind preferat divertismentul. Sau cum observa Harold Bloom: „Catedrele de engleză vor deveni Catedre de studii culturale, unde filme ca Batman, temele favorite ale mormonilor, televiziunea, filmele şi rock-⁠ul îi vor înlocui pe Chaucer, Shakespeare, Milton, Wordsworth sau Walace Stevens.”3 Şi tot Bloom: „Mişcarea greşit numită «multiculturalism», care este şi antiintelectuală, şi antiliterară, elimină din programa de studiu majoritatea operelor ce prezintă dificultăţi imaginative şi cognitive, ceea ce înseamnă majoritatea operelor canonice.”4 Şi concluzia lui William S. Lind: „În ultimii 40 de ani, America a fost cucerită de aceeaşi forţă care înainte ajunsese la putere în Rusia, China, Germania şi Italia. Acea forţă este ideologia.” (p. 21). Acea ideologie se numeşte political correctness: „Unii o consideră drept o glumă. Nu e. E mortal de serioasă.” A încercat, cu mult haz, s-⁠o prezinte ca atare, scriitorul James Finn Graner, Poveşti corecte politic de adormit copiii (Vezi trad. din engleză de Felicia Mardale, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006).

William S. Lind şi Raymond V. Raehn fac istoricul corectitudinii politice, de la părinţii Georg Lukács şi Antonio Gramsci, până la promotorii actuali. După eşecul „revoluţiei sexuale”, pe care o proiectase Lukács în Ungaria lui Béla Kun, tot el a fost unul dintre iniţiatorii marxişti ai înfiinţării Institutului pentru Studii Sociale, 1923, în Germania, institut devenit Şcoala de la Frankfurt, al cărei scop era să răspundă la întrebarea: Cine ne va salva de civilizaţia occidentală? Izbânda metamorfozei marxismului economic în unul cultural s-⁠a prefigurat în cursul mişcărilor studenţeşti din 1968, biblia rebelilor devenind opera lui SAM_5762-CodreanuHerbert Marcuse, îndeobşte Eros şi civilizaţie (1955), dar şi cartea Personalitatea autoritară (1950) a lui Theodor Adorno, care a avut un mare impact asupra psihologiei şi sociologiei americane (v. Raymond V. Raehn, p. 30). Freudo-marxismul cere eliberarea omului de tabuurile sexuale, identificând răul în „complexul Oedip”, ca tiranie a puterii tatălui, deţinută, în istorie, de anumite grupuri: „Marxismul cultural susţine că istoria e explicată în întregime prin dominaţia unor anumite grupuri – definite prin normalitate sau anormalitate în funcţie de sex (masculin/feminin), rasă, preferinţe sexuale – asupra altor grupuri.” (Lind, p. 22). Marxismul clasic identifica centrul represiv al puterii în burghezie, pe când cel cultural, în grupul care se pretinde normal din punct de vedere sexual, supremaţia arogându-⁠şi-⁠o bărbatul, de unde şi caracterul „patriarhal” al creştinismului. Dacă vechii marxişti vedeau în proletariat clasa reprimată, menită să elibereze omenirea de răul puterii, marxiştii culturali identifică mai multe grupuri reprimate, „bune”, hărăzite să devină „mântuitoare”: minorităţile de tot felul (religioase, sexuale, rasiale), destinate să distrugă vechea ordine patriarhală a puterii. În chip bizar, bunăoară, femeile sunt considerate o minoritate de către feministe, încât femeile care nu le împărtăşesc ideologia sunt excluse din rândul feminităţii. O influenţă importantă asupra feminismului ideologic a avut cartea lui Betty Friedan, Mistica feminină. Doctrina feminismului, argumentează Raymond V. Raehn, se trage din Fr. Engels, cu a sa lucrare din 1884, Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului.

Din nefericire, România se află şi de astă dată în avangarda statelor înrobite corect politic. Nu e de mirare, de vreme ce a fost şi în avangarda comunismului. Asta se vede zilnic, peste tot, în toate domeniile. Să nu ne mire că familia românească e pe cale de dispariţie, că populaţia scade vertiginos, că exodul românilor în lume anunţă moartea acestei naţiuni vechi şi nobile.

William S. Lind prezintă cinci similitudini frapante între marxismul economic şi cel cultural (pp. 22-⁠23): ambele sunt totalitare, dau explicaţii istoriei printr-⁠un singur factor, declară a priori anumite grupuri virtuoase, destinate să exproprieze pe cei care deţin puterea, creează, în sfârşit, o metodă de analiză care să evidenţieze corectitudinea ideologiei lor în toate situaţiile. Şcoala de la Frankfurt a creat teoria critică din arsenalul căreia s-⁠a conturat faimosul deconstructivism, fala culturii postmoderniste. Din acesta a apărut, în România, moda demitizărilor, a răsturnării valorilor. Paradoxal, în globalismul corect politic, rele sunt majorităţile (naţionale, religioase, sexuale), bune – doar minorităţile. De aici s-⁠a născut multiculturalismul, ecumenismul de tip New Age, în care creştinismul nu mai este fundamentul care a creat Europa, ci o religie, între altele, încât o proiectată Constituţie europeană nu-⁠şi mai recunoaşte rădăcinile creştine, de unde şi deschiderea largă a porţilor în faţa noilor invazii migratoare. Să reamintesc îngrijorarea unui cunoscător al mersului civilizaţiilor şi culturilor în istorie, Neagu Djuvara, care, la finele anului 2010 declara, în revista „Cultura”: „Din păcate, Europa de mâine va aparţine arabilor şi ţiganilor. De aceea considerăm că cea mai gravă crimă făcută împotriva europenilor de baştină şi a culturii europene este deschiderea largă a porţilor Europei hoardelor barbare şi hămesite de foame din Asia şi Africa, hoarde care vor transforma Europa creştină, civilizată şi prosperă de astăzi în Euro-⁠Indo-⁠Arabia de mâine, în care urmaşii noştri vor putea, probabil, supravieţui pentru câteva generaţii în «rezervaţii»… Iar noi, europenii de rând, stăm cu braţele încrucişate. Şi ne văicărim de toate ticăloşiile care se petrec sub soare fără a întreprinde nimic. Aşa încât ne merităm soarta, spre ruşinea noastră, a tuturor!”

Un semnal de alarmă

Aşadar, semnalul de alarmă tras de autorii cărţii pe care o comentez nu este doar aşa ca să ne aflăm în treabă, ci arată la ce ne poate duce corectitudinea politică, de dragul căreia nu mai pot multiculturaliştii care ne croiesc viitorul de aur. Un viitor care sună cam aşa în concluzia lui Raymond V. Raehn: „Corectitudinea politică reprezintă marxismul, cu tot ce comportă acesta: pierderea libertăţii de expresie, controlul gândirii, răsturnarea ordinii sociale tradiţionale şi, în ultimă instanţă, un stat totalitar. În fond, marxismul cultural instaurat de Şcoala de la Frankfurt este mai terifiant decât marxismul vechi, economic, care a ruinat Rusia.” (p. 34). O Rusie care încă e departe de a se fi desprins de totalitarismul moştenit pe linie stalinistă. Numai că, în locul dictaturii proletariatului, „corecţii” de azi se slujesc de arma divertismentului, amintind de falsa fericire a căderii finale din Sodoma şi Gomora. Desigur, nu e rău divertismentul în sine, ci doar cel folosit ca armă ideologică, spune Lind: „Ea controlează aproape total cel mai puternic factor din cultura noastră, industria divertismentului. Ea domină atât învăţământul public, cât şi pe cel superior: multe campusuri universitare sunt azi nişte mici Corei de Nord deghizate în simbolurile excelenţei. Ea a capturat până şi clerul multor biserici creştine. Oricine care face parte din Sistem şi se abate de la dictatele ei încetează rapid de a mai face parte din Sistem.” (p. 24).

Asupra fenomenului atrăgea atenţia încă din 1987 Alain Finkielkraut5. Succesul triumfal al corectitudinii politice, spune Lind, rezultă din cameleonismul uriaş al deghizamentului: „Deşi e târziu, bătălia nu e încă decisă. Foarte puţini americani (ca şi europenii, n.n.) îşi dau seama că, de fapt, corectitudinea politică e marxism îmbrăcat în alte veşminte. Dacă acest adevăr se răspândeşte, şi rezistenţa se va răspândi odată cu el. În prezent corectitudinea politică prosperă prin faptul că se ascunde sub o deghizare.” (p. 26).

Deghizarea începe cu educaţia, în condiţiile în care familia tradiţională este tot mai fărâmiţată şi demoralizată. De acest aspect se ocupă studiul lui T. Kanneth Cribb jr. Dacă în învăţământul preuniversitar educaţia tinde să se reducă la „joc” şi „divertisment”, considerându-⁠se că educaţia tradiţională era „constrângătoare”, supusă exclusiv puterii, postmodernii tind să creeze noul „popor jeune”, cum i-⁠a spus Alain Finkielkraut, specie care nu mai vrea să fie persoană, în sens creştin, ci, printr-⁠un joc de cuvinte, Je-⁠une, individul uman nemaifiind „silit” a sta cu faţa către Dumnezeu, ci spre adolescenţă, ca explozie a fericirii, fără povara prejudecăţii identitare naţionale şi personale6. Este forma culturală de triumf a marxismului: „Le Bourgeois este mort, vive l’Adolescent!”7 Căci un adolescent nestresat cu vechile programe se cuvine a rămâne şi tânărul ajuns în campusurile universitare, adaugă T. Kanneth Cribb jr.: „Tehnicile corectitudinii politice sunt bine cunoscute în prezent: atacarea programei şcolare în numele «multiculturalismului», impunerea unor «coduri de limbaj» restrictive şi vag formulate, precum şi cursuri obligatorii de «formare a sensibilităţii» adresate bobocilor, care nu sunt altceva decât eforturi sistematice de îndoctrinare ideologică.” (p. 44). Autorul dă exemple de la diferite universităţi americane. La Universitatea din Massachusetts, de pildă, profesorii sunt obligaţi să completeze un chestionar prin care să declare ce „contribuţii la multiculturalism” au adus (p. 45). Rectorii, decanii, şefii de departamente sunt promovaţi după criteriul „corectitudinii”, la rându-⁠le angajând cadre „după chipul şi asemănarea lor” (p. 46). Conceptul de libertate este redus la referenţialul political correctness. Programele multiculturaliste sunt făcute în aşa fel, încât „să-⁠i împiedice pe studenţi de a dobândi cunoştinţe despre tradiţia occidentală” (p. 47). Încă din 1988, Universitatea Stanford a eliminat materia obligatorie de „Civilizaţie occidentală”, substituind-⁠o cu un curs multi-⁠ intitulat „Culturi, idei şi valori”. Marxiştii revoluţionari din America Centrală sunt puşi pe aceeaşi treaptă cu Platon, Shakespeare şi Newton (p. 48). Aceeaşi universitate a abandonat studierea istoriei. De altfel, în toate cele 50 de universităţi de vârf, „cu excepţia uneia”, studenţilor nu li se mai cere „să urmeze măcar un singur curs de istorie”. Li se oferă, în schimb, cursuri de felul: „Film şi literatură. Reprezentări ale frontierei dintre SUA şi Mexic”, „Teatru etnic contemporan”, „Culturile lumii”, „Cultura expresivă Chicana”, „Misoginie şi feminism în Renaştere”. Să ne mai mirăm de haosul din învăţământul preuniversitar şi universitar românesc, de marginalizarea predării istoriei, de gravele confuzii în predarea literaturii române, prin eliminarea criteriului diacronic, încât elevii cred că Marin Preda este scriitor interbelic etc.? Altfel spus, timpul nu mai are decât o singură dimensiune, cea a prezentului, încât trecutul este invocat doar ca termen de comparaţie negativ, ca şi în comunism. Sub masca libertăţii sans rivages, se ia omului şansa reală a libertăţii. „Cele mai tragice victime ale acestei epoci a corectitudinii politice sunt studenţii.” (p. 49). Campusul fiind un spaţiu relativ izolat, devine mediu ideal pentru „experimente în metamorfoza socială” (p. 50). Există însă şi reacţii, cu publicaţii studenţeşti independente, ale căror articole fac publice „bufoneriile corectitudinii politice din campusuri”. Când un fost student al Universităţii Yale, Lee Bass, a donat 20 de milioane de dolari pentru finanţarea unui curs integrat de civilizaţie şi cultură occidentală, suma a fost folosită, dimpotrivă, pentru ţintele „corecţilor”, ceea ce a stârnit un mare scandal, datorită dezvăluirilor făcute de editorii publicaţiei „Leight & Truth”. E doar un exemplu între altele. Studenţii eminenţi şi profesorii de excepţie reacţionează însă.

Jamie McDonald se ocupă de efectele deconstructivismului asupra literaturii. Aceasta, fiind tărâmul cuvintelor „pe care societatea, în ansamblul ei, le consideră drept exemplare”, este adevărata „fereastră spre cultură” (p. 55). Din păcate, literatura americană a început să fie sufocată de -⁠isme ca marxism, feminism, freudism etc., sub imboldul corectitudinii politice, încât interpretările critice abundă în abuzuri ideologice, mai ales după ce lucrările lui Jacques Derrida au început să fie traduse peste ocean, la mijlocul anilor ’70. S-⁠a declanşat o adevărată molimă a feminismului, a teoriilor „queer” (al treilea val feminist şi gayst) sprijinite, filosofic, de deconstructivism şi de ceea ce s-⁠a numit „criticism cultural”, care a dus la o adevărată vânătoare de elemente rasiste, homofobe, antifeministe în operele marilor scriitori occidentali heterosexuali. Literaturii i s-⁠a interzis să mai aibă sens, adevăr, fiind doar… text. Deconstruit, bunăoară, sensul iubirii dintr-⁠un sonet al poetei Elizabeth Barret Browning este spulberat din pricina versului „Mai mult te voi iubi în moarte.” Astfel de „hermeneutică” se năpusteşte şi asupra Bibliei acuzată de homofobie, încât versetele despre Sodoma şi Gomora trebuie imperativ scoase din Sfânta Scriptură! Cu atât mai mult, cu cât Derrida s-⁠a arătat adversar al „semnificatului transcendental” în literatură: „Credinţa în Dumnezeu este etichetată drept un produs al gândirii occidentale deficiente, iar Derrida pretinde, în maniera veritabil nietzscheană, că Dumnezeu este un construct al limbii şi nu viceversa.” (p. 64). Ceea ce, în realitate, este şi o deformare a gândirii lui Nietzsche. „Dacă teoriile deconstructiviste – notează Jamie McDonald – ar avea măcar o slabă acurateţe, atunci orice comunicare verbală – şi, prin extensie, orice forme de comunicare – ar fi cu neputinţă.” (p. 65). Imposibilă ar fi însăşi existenţa literaturii. Autorul american observă că, sub influenţa deconstructivismului, profesorii de literatură pierd „aptitudinea de a scrie frumos”, încât speranţa renaşterii literaturii nu mai vine de la mediile universitare, ci de la scriitorii consideraţi „amatori”. Nu numai Shakespeare, Milton, Chaucer sunt negaţi de profesorii „corecţi” şi feminişti, ci şi o scriitoare ca Jane Austen, considerată ca prea conservatoare, „din pricina temelor despre iubire şi căsătorie” (p. 67).

Nihilismul radical

Este momentul pentru Gerald L. Atkinson să abordeze fenomenul feminismului radical, care nu are tangenţe cu clasica luptă pentru drepturile femeii, rezolvate de multă vreme. Feminismul este o ramură importantă a corectitudinii politice. Accente feministe găsim în prima jumătate a secolului al XIX-⁠lea, la Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau, la Harriet Beecher Stowe, Julia Ward Howe, consideraţi precursorii „boomerilor” actuali, de după 1960. Feminiştii primei perioade au luptat, îndrituiţi, pentru egalitatea politică cu bărbaţii, dar şi pentru întărirea familiei. Feminismul radical este cuprins între 1960-⁠2015, produs, îndeobşte, de Hollywood şi de mass-⁠media. Până şi revistele care se adresează bărbaţilor (Esquire, GQ, Men’s Health, Men’s Fitness, Maxim etc.) vizează bărbaţii… feminizaţi (p. 73). Se poate vorbi chiar de încheierea feminizării Americii, exceptând, poate, armata. Feminismul este însă mai mult, cu ingerinţe ample din marxismul cultural, ca reacţie la ceea ce Şcoala de la Frankfurt a numit personalitate autoritară venindă din familia patriarhală, analizată încă de Engels. Feminismul implică un război psihologic împotriva bărbatului, „pentru a-⁠l face pe acesta neinteresat să apere credinţele şi valorile tradiţionale”, supus fiind unui soi de „castrare” freudiană. În doctrina Şcolii de la Frankfurt se vorbeşte despre „tehnici psihologice pentru schimbarea personalităţii”, pentru ca întrebarea lui Georg Lukács cine ne va scăpa de civilizaţia occidentală să capete un răspuns practic. Soluţia a fost oferită de Abraham Maslow, creatorul „psihologiei umaniste, cea de a treia forţă”, promotor al tehnicilor psihoterapeutice în şcolile publice, vizând „transcenderea masculinităţii şi a feminităţii către un tip general de umanitate”8. Asemenea idei şi practici, a observat Gertrude Himmelfarb, s-⁠au insinuat încet-⁠încet, pe neobservate, până s-⁠a constatat că postmoderniştii au început să le promoveze cu mult zel (p. 76). Astfel, s-⁠ar fi transformat „personalitatea autoritară”, descrisă de Theodor Adorno, în cadrul unei revoluţii „de catifea”, ca să folosesc un termen de la răscrucea lui 1989. Vechea lume oblăduită de Dumnezeul autoritar (este Iisus, Dumnezeul iubirii, autoritar?, n.n.) s-⁠ar fi prăbuşit. Visul „teoriei critice” a unui nou sistem „umanitar” pare împlinit: „sistemul ideologic al revoluţionarilor Şcolii de la Frankfurt este, funciarmente, anti-Dumnezeu, anti-creştinism, anti-⁠familie, anti-naţionalist, anti-⁠patriotism, anti-⁠conservator, anti-ereditate, anti-etnocentrism, anti-masculinitate, anti-tradiţie şi anti-⁠moralitate.” (p. 77).

Nihilismul acesta radical se focalizează pe desfiinţarea „hegemoniei bărbaţilor albi”: „Adoptarea de legi şi intentarea de procese, intimidarea şi demonizarea bărbaţilor albi ca fiind rasişti şi sexişti sunt obiective urmărite prin intermediul mass-⁠media şi al sferei universitare. Psihodinamica procesului revoluţionar ţinteşte către descalificarea psihică – decapitarea – celor care se opun.” (pp.79-⁠80). Steve Forbes reamintea că fondatorii Statelor Unite au pariat pe trei valori fundamentale, în Declaraţia de Independenţă: viaţa, libertatea şi urmărirea fericirii. Forbes observă că inversarea acestor valori, punând înainte fericirea sau libertatea în locul vieţii, înseamnă a instaura haosul moral şi anarhia socială. Este exact ceea ce produce corectitudinea politică. Iată de ce această ideologie este mortală nu doar pentru Statele Unite. Cu atât mai mult, cu cât ideologia „boomerilor” duce la fanatismul „tolerant” al unui curent religios – New Age. „Se poate – conchide Jamie McDonald – ca soarta civilizaţiei americane să depindă de rezistenţa fermă a bărbaţilor americani împotriva feminismului corect politic.” (p. 82).

În partea a doua a cărţii, Roger Kimball analizează efectele nocive asupra ştiinţei istoriografice, invadată de relativism, sub impulsul altui enunţ nietzschean răstălmăcit: „Nu există fapte, ci doar interpretări.” „Corecţii” neagă existenţa oricărui adevăr în istorie, frustrând cercetarea de posibilitatea obiectivităţii, întrucât adevărul ar fi „mai degrabă inventat decât descoperit” (p. 101). Cu alte cuvinte, toate sunt invenţii scriitoriceşti, „mituri” naţionale, încât un popor nu-⁠şi mai poate legitima existenţa prin astfel de basne, de unde şi eliminarea pregătirii istoriografice din universităţile americane, modă care a invadat şi Europa, inclusiv mentalitatea istoricilor români, foarte sensibili la a se sincroniza cu ceea ce fac alţii. Până şi o carte ridicolă de felul celei semnate de istoricul Simon Schama (de la Harvard), Dead Certainties („Certitudini moarte”, 1991) a avut un mare succes, după acesta orice cercetare fiind „fatal circumscrisă” „caracterului şi prejudecăţilor naratorului”. Astfel, o problemă de stilistică personală este transformată în argument al imposibilităţii apropierii de adevăr, încât toţi istoricii, conform lui Simon Schama, ar trebui să se recunoască simpli autori de ficţiune, de poveşti bune de adormit copiii, în acord cu corectitudinea politică. „Nu este surprinzător – notează Kimball – că devierea de la adevăr a avut consecinţe devastatoare în mediul academic. Printre altele, acest fapt a subminat integritatea multor discipline academice; a contribuit considerabil la compromiterea a însăşi ideii de «disciplină» academică – desemnând un domeniu ştiinţific în cadrul căruia este studiată o materie general acceptată şi sunt utilizate instrumente comune de cercetare.” (p. 102). Nu e vorba aici de interdisciplinaritate şi de transdisciplinaritate, ci de o uniformizare (entropică) a cercetării, ducând la un haos naratologic de tip postmodernist, încât şi oamenii de ştiinţă trebuie să recunoască faptul că nu mai slujesc adevărul, ci creează… texte. Programele universitare amestecă „studiile dedicate feminismului, homosexualilor, afro-⁠americanilor, mişcării Chicano, studiile pentru pace, studiile despre text; metastaza acestor pseudo-⁠materii şi a altora de acest fel în spaţiul academic semnalează nu extinderea, ci declinul disciplinelor academice. Merită subliniat că astfel de programe, deşi promovate ca fiind «interdisciplinare», sunt, în realitate, antidisciplinare. Ele nu presupun stăpânirea unor discipline multiple, ci abandonarea rigorii disciplinare în favoarea susţinerii unei ideologii prescrise.” (p. 102). Şi: „În aceeaşi situaţie se află ştiinţele naturale: teoria şi filosofia ştiinţei – dacă nu chiar practica actuală a ştiinţei – au devenit, într-⁠un grad tot mai ridicat, subjugate unor forme diverse de disoluţie la nivel epistemologic, întrucât logica şi esenţa ştiinţei sunt confundate în mod deliberat cu sociologia ştiinţei.” (p. 103).

Nicholas Fox, de la o facultate de medicină din Anglia, în cartea sa Postmodernism, Sociology and Health (1993), susţinea, nici mai mult, nici mai puţin că noţiunile de „pacient”, „boală” etc. sunt „ficţiuni sociologice”, explicabile uşor prin „elemente ale teoriei feministe şi prin conceptele derridiene de différance şi intertextualitate”. Până aici a ajuns confuzia punctelor de vedere, asupra căreia atrăgea atenţia Mihai Ralea, încă din 1935 (Valori), confuzie ce indică o gravă slăbire a inteligenţei umane. Adevăraţii gânditori au reacţionat însă la astfel de aberaţii, precum a făcut-⁠o Allan Bloom, încă din 1987, în celebra carte Criza spiritului american. Pe aceeaşi linie de rezistenţă împotriva postmodernismului semănător de confuzii maladive se înscriu lucrări precum: Tenured radicals (1990), de Roger Kimball; Sign of the Times:Deconstruction and the Fall of Paul de Man (1991), de David Lehman; Higher Superstition:The Academic Left and Its Quarrels with Science (1994), de Paul Gross şi Norman Levitt; The Killing of History: How a Discipline is Being Murdered By Literary Critics and Social Theorists (1994), de australianul Keith Windschuttle ş.a.

Marea confuzie, în ştiinţa istoriei postmoderne, arată Keith Windschuttle, este reducţia istoriografiei la mit (cum au făcut-⁠o, cu mult zel, după 1989, la noi, Lucian Boia şi ideologul politically correct Vladimir Tismăneanu, erijat, astăzi, în neo-⁠conservator, deşi descinde direct din troţkism, după propria-⁠i mărturie). „Corecţii” vor să anuleze 2400 de ani de cercetare istorică, animată de căutarea adevărului, chiar dacă au existat destui istorici care „au prezentat eronat întâmplările, că mulţi au fost părtinitori şi adesea în neconcordanţă totală cu adevărul. Totuşi, criticii lor s-⁠au simţit adesea datori să arate că istoricii s-⁠au înşelat în legătură cu fapte reale, că afirmaţiile lor cu privire la trecut nu corespund întâmplărilor adevărate. Cu alte cuvinte, criticii încă porneau de la presupunerea că adevărul este accesibil istoricului.”(Apud Roger Kimball, loco, p. 105). Keith Windschuttle atrăgea atenţia că, dacă istoricii se vor lăsa absorbiţi de abisul teoretic al ideologilor, „îşi vor cauza propria dispariţie, precum şi cea a disciplinei”, de astă dată nemaifiind vorba de vreun „conflict între generaţii”, ci de un cancer al gândirii.

Erodarea valorilor maturităţii

Ca o confirmare a teoriei „poporului jeune” a lui Alain Finkielkraut, este capitolul Corectitudinea politică şi erodarea valorilor maturităţii, semnat de Irina Bazon, cu extindere, desigur, la principalele valori ale civilizaţiei şi culturii europene. Cea dintâi este chiar limbajul, „întors pe dos” (Ilie Bădescu), un soi de confuciană tcheng ming negativă, orientată spre „bulversarea şi relativizarea valorilor”, „simptom al regresului către imaturitate” (p. 133). Se ajunge la un galimatias în care cuvintele îşi pierd sensul real, pierzând referentul într-⁠o amnezie generalizată prin care se pot manipula mentalităţile printr-⁠un soi de jargon sindicalist, o limbă de lemn mai aridă decât în comunism şi care pariază pe o invazie de eufemisme (Diana West) ce convieţuiesc cu vulgaritatea ostentativă din mass-⁠media (p. 179).

Revoluţia „corecţilor” începe însă cu ateismul, cum prevedea Dostoievski, ca detronare a figurii Tatălui şi proclamarea autonomiei omului faţă de Dumnezeu, el însuşi aşezându-⁠se, antihristic, pe tronul celest coborât pe pământ. După evenimentele din 1968, Charles A. Reich (The Greening of America, 1970) anticipa „revoluţia Noii Generaţii”: „Nu va fi similară revoluţiilor din trecut. Va începe cu individul şi cultura, iar schimbarea structurii politice va fi ultimul ei act.” Tinerii fuseseră deja captivaţi de „ideile ademenitoare care le promiteau o viaţă eliberată de grijile maturităţii, în care îşi puteau satisface orice dorinţe. Inoculându-⁠le dispreţul faţă de valorile maturităţii, revoluţia «eliberării» i-⁠a adus, şi urma să-⁠i menţină permanent, într-⁠o stare de infantilizare şi vulnerabilitate.” (p. 138). O mentalitate mai potrivnică vieţii nu e de conceput. Cum spune Ovidiu Hurduzeu, citat de Irina Bazon, e vorba de un hedonism „terapeutic” menit să înlocuiască „spiritul jertfelnic şi valorile transcendente care îl caracterizează pe omul religios”. Modelele propuse în loc sunt copilul, adolescentul, antieroul, cultul victimei, loserul, boemul, nebunul etc. (p. 139). Normalul e transformat de neomarxişti în simptom de patologie socială a „personalităţii autoritare” (Adorno). Ordinea patriarhală trebuie înlocuită cu una matriarhală, feministă. Vladimir Volkoff, autorul Manualului corectitudinii politice (vezi versiunea românească de la Editura Antet, Bucureşti, 2007), sublinia şi el distrugerea valorii supreme întrupate de Hristos – Adevărul: „Corectitudinea politică distruge adevărurile, oricare ar fi acestea, şi nu pune nimic în loc. Nihilistă prin natură şi prin vocaţie, corectitudinea politică nu se fondează pe o revelaţie, ci pe imposibilitatea oricărei revelaţii.” Iar acuza că Dumnezeu ar întruchipa „persoana autoritară”, matrice pentru puterea oprimatoare, se potriveşte ca nuca-⁠n perete cu dogma trinitară a creştinismului, trimiţând, mai degrabă, la Dumnezeul unic al Vechiului Testament. Apoi, e aberant să confunzi autoritatea cu puterea, cum se iluzionează Adorno şi „corecţii”, căci auctorias e cel care „susţine un lucru şi îl face să crească” (Lafay), citat de Paul Evdokimov, în Iubirea nebună a lui Dumnezeu: „Autoritatea este diferită de putere. Prima inspiră un sentiment de respect şi veneraţie, cealaltă un sentiment de frică.

Autoritatea este legată de demnitate, puterea, de forţă.” (Apud Irina Bazon, p. 143).

„Corecţii” pretind că apără victimele. Eroare! Cum poţi crede că aperi victimele, când faci alte victime? Şi încă în număr exponenţial, de vreme ce victime ale corectitudinii politice cad majorităţile, naţiunile, rasa albă etc. Apărarea victimelor este opera, prin excelenţă, a creştinismului. Iisus mai este numit Paracletul, „avocatul” celor persecutaţi, El însuşi fiind primul dintre persecutaţi. René Girard a demonstrat, în chip genial, că Noul Testament este cel mai complex şi mai limpede text victimar, că prin Golgota Mântuitorului s-⁠a pus capăt tradiţiei mitice a ţapului ispăşitor. Aşa că orice întoarcere la victimizare, după Înviere, este, de fapt, erezie anticreştină, recădere în mitologie. Nu poţi comite crime, persecuţii în numele lui Hristos, fiindcă asta înseamnă înrobire faţă de Antihrist. De asemenea păcat groaznic n-⁠au fost scutite anumite Biserici, iar exemplul cel mai întristător de anticreştinism a fost Inchiziţia, de care Biserica Catolică s-⁠a lepădat, în al doisprezecilea ceas. Dar aceasta este o cu totul altă discuţie.

Pe de altă parte, „corecţii” cer încălcarea legilor. Victimizând majorităţile, ei cer privilegii, discriminări pozitive, ca semn al puterii pe care o instituie, pretinzând că o abolesc: „Astfel, mass-media, educatorii sociali şi guvernele le acordă homosexualilor şi, mai recent, transsexualilor, statutul unor persoane cărora li se cuvin drepturi speciale şi recunoaştere pe motiv că au fost anterior marginalizaţi sau traumatizaţi.” (Paul Gottfried). Printre victimele guvernelor îndoctrinate „corect politic” se află, în schimb, o altă majoritate, cea a bătrânilor, care, în societatea tradiţională se bucurau de tot respectul. Niciodată, ca în ultimii 25 de ani de guvernare corect politică, bătrânii nu au fost mai oprimaţi, declaraţi fiind, în presă, ca „expiraţi” şi „parazitari”: „Bătrâneţea trebuie discreditată fiindcă influenţa pe care ar putea să o exercite asupra tinerilor este cu totul incorectă politic. Oamenii au tendinţa să-⁠şi ascundă vârsta, de care au ajuns să le fie ruşine.” (Irina Bazon, p. 173). Mai mult, prin voturile lor sunt declaraţi… comunişti! Şi inamici publici. Şi o ruşine. De către cine? Tocmai de către marxiştii culturali. Pe bună dreptate, Vladimir Volkoff scria: „În zilele noastre, bătrâneţea se machează, îşi face lifting, se ia peste picior sau se neagă”. Bătrâneţea fiind cea mai înaltă valoare a maturităţii, în societatea tradiţională, altfel zis – antiteza „poporului jeune”, era de aşteptat să fie cea mai victimizată. Bunicii erau stâlpii familiei, alături de părinţi. Or, familia a fost deja declarată incorectă politic, încât acelaşi incisiv Vladimir Volkoff observă: „Familia împiedică individul să beneficieze plenar de influenţa corectă politic. Pe de altă parte, orice familie este mai mult sau mai puţin ierarhizată. Funcţiile nu sunt identice, diferenţele de vârstă sunt evidente. Relaţiile dintre membri sunt congenitale şi nu depind aproape deloc de alegere. Pe scurt, familia este cel mai puţin corect politic dintre toate modurile de asociere a fiinţelor umane.” (Apud, p. 182).

Economistul, teologul, omul de afaceri şi profesorul universitar american John Médaille (autorul cărţii Spre o piaţă cu adevărat liberă, trad. în română de Irina Bazon, Editura Logos, 2012, p. 138) scria: „Ne putem da seama de succesul sau de eşecul guvernului observând cât de puternice sunt familiile ca unităţi de bază ale societăţii”. Eşecul guvernelor este marcat de gradul de angajare în ideologia corectitudinii politice. Ca şi Steve Forbes, John Médaille pune haosul economic şi moral pe seama inversării celor trei fundamente din Declaraţia de Independenţă. El spune textual că guvernele îndoctrinate din Occident şi de aiurea duc politici „anti-⁠viaţă, anti-familie”.

Din nefericire, România se află şi de astă dată în avangarda statelor înrobite corect politic. Nu e de mirare, de vreme ce a fost şi în avangarda comunismului. Asta se vede zilnic, peste tot, în toate domeniile. Să nu ne mire că familia românească e pe cale de dispariţie, că populaţia scade vertiginos, că exodul românilor în lume anunţă moartea acestei naţiuni vechi şi nobile. La noi nu există speranţă dinspre partidele politice, fiindcă toate (de stânga, de dreapta, de centru) sunt sub robia corectitudinii politice. Speranţa trebuie să vină de la noi, intelectualii şi oamenii de bun simţ, care mai cred în valorile vieţii şi care, tocmai de aceea, suntem obligaţi să purtăm un război inegal cu cea mai coruptă clasă politică din istorie, acoperită de umbrela nefastei corectitudini politice.

Note:

1. „Maniera noastră de-⁠a vedea – spune Eminescu – e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii care trebuie studiat în mod individual, cu istoria, cu obiceiurile, cu rasa, cu natura teritoriului său, toate acestea deosebite şi neatârnând câtuşi de puţin de liberul arbitru al indivizilor din cari, într-⁠un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendenţele şi ideile noastre se pot numi reacţionare (s. n.), epitet cu care ne gratifică adversarii noştri, această reacţiune noi n-⁠o admitem decât în înţelesul pe care i-⁠l dă fiziologia, reacţiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos (s.n.) contra influenţelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său.” (Timpul, 17 august 1879).
2. Cf. Jonathan Black, Istoria secretă a omenirii, trad. din engleză, de Adriana Bădescu, Editura Nemira, Bucureşti, 2008.

3. Harold Bloom, Canonul occidental, trad. din engleză de Delia Ungureanu, prefaţă de Mircea Martin, ediţia a II-⁠a, Grupul Editorial ART, 2007, p. 514.
4. Ibidem, p. 424.
5. Alain Finkielkraut, Le défaite de la pensée, Gallimard, Paris, 1987. A se vedea şi cap. Izbânda lui Zombi din cartea mea Transmodernismul, Editura Junimea, Iaşi, 2005.
6. Alain Finkielkraut, op. cit., p. 175.
7. Ibidem, p. 176.

8. Raymond Raehn, The Roots of Affective Education in American Schools, 1995.

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*