De peste 20 de ani primarii cu toţi cei care duc greul, ţin în spate această țară. Ei întâmpină dificultăţi, adesea, inimaginabile. Mai marii Neamului promit marea cu sare, dar primarii trebuie să le întrupeze promisiunile maimarilor. Să nu uităm cât de importantă este viziunea, părerea noastră despre Creator. Cine crede că Dumnezeu poate fi comprimat într-un tablou de pus pe pereţi, credinţa în Dumnezeul lui este ca un abur… Cine crede într–un Dumnezeu Atotputernic, nelimitat, imposibil de cuprins cu vreo minte omenească într-o icoană este atotputernic şi viu. Fiecare om scoate din el ceea ce adună.
Cine crede într-un Dumnezeu reprezentat prin icoana-viţel de aur, scoate din el roade specifice boilor şi vacilor, cârpeli, urâţenii, răutăţi, micimi încornorate… Cine crede şi se umple cu Adevărul care este Isus, nu minte. Cine e plin de dragoste, nu urăşte. Cine se goleşte de sine şi se umple cu Plinătatea lui Dumnezeu, tot ce făptuieşte este Dumnezeiesc. Cine crede doar într-un Dumnezeu comprimat, icoanat, este un politician de nimic, un om mic la suflet. Dar cine se leapădă de idoli, cine crede şi îl primeşte pe Măreţul Isus, care este Totul Totului Tot, are toate bogăţiile Veşniciei, adică:” dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5/22-23). Cine se roagă la ziduri pictate, devine ca un părete văruit, rece, zgârcit, dur. Cine nu crede în Isus cel viu-Învierea, rămâne mort în păcat, Oricine se înclină în faţa unor idoli reci, muţi, se aseamănă cu idolii slujiţi.” Idolii lor… Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
Au urechi, dar n-aud… Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.” (Psalmul 115/4-8)