Sinonime: Collybia velutipes (Curt.ex Fr.)Quel., Agaricus velutipes, Agaricus nigripes.
Denumirea populară : ghebe tomnatice, ciuperca ulmului
În Asia mai este cunoscută sub numele de : enoki, enokitake, ciuperca de aur, ciuperca sau picior de catifea( sau tulpina) de catifea ,ciuperca brodată cu aur.
Fig.1- Flammulina velutipes crescuta spontan

Descrierea ciupercii
Pălăria este subţire, puţin cărnoasă, întinsă, cu diametrul de 2-10 cm, netedă, de culoare gălbuie, brună la centru şi cu marginea uşor striată. Cuticula este netedă, vâscoasă, lipicioasă pe vreme umedă.
Lamelele sunt largi, serate, de culoare alb-gălbui, apoi galbene-roşietice, sinuase şi aderente.
Piciorul este fibros, uneori excentric, cilindric, deseori arcuit, subţiat la bază, de 4-9 cm înălţime şi 0,5-1 cm grosime, prelungit cu un filament în formă de rădăcină ce se înfige în cioată, brun, catifelat la bază, galben-deschis sub pălărie cu gust amărui şi care nu se recomandă pentru consum.
Carnea este moale, fragedă, gălbuie, puţin amăruie, şi uşor parfumată. Carnea piciorului este gălbuie, inodoră, fără gust, fibroasă.
Sporii sunt hialini, albi în masă, elipsoidali, de 8-10 x 4-6 microni.
Creşte spontan în tufe mari, zeci de exemplare de diferite vârste şi dimensiuni, pe trunchiuri bătrâne, rădăcini sau trunchiuri vii de diferiţi arbori foioşi, ulmi, plopi, salcii, fagi, frasin, mesteacăn, anin etc. În zonele de câmpie şi deal.
Creşte toamna şi până în iarnă (X-IV când acestea sunt blânde). Această specie este utilizată în Asia de cca 1000 de ani. Ciuperca la început a fost recoltată din flora spontană iar în ultima perioadă a început să fie cultivată în Japonia, S.U.A., China, Siberia, Asia Mică, Africa şi Australia
Japonezii de la Staţiunea Experimentală de Horticultură din Nagano în parteneriat cu americanii (Pennsylvania şi Oregon) au pus la punct instalaţii şi echipamente pentru cultura acestei specii de ciuperci, în recipienţi de polipropilenă (sticle) ce rezistă la temperatură ridicată.
La început, în urmă cu 300 de ani în Japonia ciuperca era cultivată pe lemn iar mai recent în recipienţi. (1965).

Fig. 2- Inocularea lemnului cu “dopuri” sau “butoni” cu miceliu

La utilizarea lemnului, din esenţele enumerate, acesta se fasona cu lungimea de 30 cm şi diametrul de 20 cm în care se introducea miceliul produs pe “dopuri” din aceeaşi esenţă de lemn. Ciupercile obţinute pe lemn erau inferioare calitativ şi s-a trecut la cultura în recipienţi.
Cultura în sticle durează 60 zile /ciclu, de la ( însămânţare) şi până la recoltare.
Substratul de cultură este format din rumeguş de conifere ( cedru, pin) ciocălăi de porumb şi hârtie la care se adaugă tărâţe de orez sau faină de cereale. Perioada de creştere durează 30 zile iar de recoltare alte 30 zile. Temperatura de incubare sau de creştere a miceliului este cuprinsă între 21-23,8 grade C iar cea de creştere a fructificaţiilor este cuprinsă între 4,4- 15,5 grade C , la umiditate relativă a aerului de la 70% la 85-95% şi necesită ventilaţie şi iluminat. Ciupercile obţinute astfel cresc în buchete minunate cu dimensiunea pălăriilor de ½-1/4 cm cu lungimea piciorului de 13-14 cm şi grosimea lui de ¼ cm.
Sterilizarea la autoclav are loc la parametrii următori : 4 ore la 95 grade C şi presiune joasă şi o oră la 120 grade C şi presiune înaltă. După răcirea mediului la 20 grade C are loc inocularea. O sticlă cu miceliu cu capacitatea de 1000 ml ajunge pentru a inocula 50-60 sticle cu capacitatea de 800 ml. Fiecare sticlă cu capacitatea de 800 ml conţine câte 540 g de suport ( rumeguş umed cu adaos de tărâţe de orez).Umiditatea acestui mediu este de 58-60%, după H. Tonomura. Am să vă redau totuşi două imagini privind aceste echipamente care fac amestecarea substratului, umplerea şi capsarea sticlelor, inocularea, aşezarea la incubare şi recoltarea ciupercilor.

Fig. 5- Sticle asezate la incubat

Această ciupercă fragilă este considerată o delicatesă în Japonia, fiind foarte parfumată, parfum ce seamănă mai mult cu cel al strugurilor. Se consumă crudă sau preparată, fiind utilizată pentru a condimenta supele , salatele şi sandwiciurile. Este foarte probabilă extinderea culturii datorită fragilităţii sale.
Compoziţia chimică a acestor ciuperci ( la 100 grame):
– proteine 2 g,
– carbohidraţi 8 g ( 3%),
– fibre 3 g ( 11%),
– thiamina 6%,
– riboflavină 8%,
– niacina 35%,
– vitamina C 20%,
– fosfor 10%,
– potasiu 410 mg ( 12%)
– fier 6%,
– calorii 45,
– nu conţin grăsimi, sodiu şi colesterol.
– În alte lucrări apare menţiunea că Flammulina v.conţine şi vitamina D dar fără a se preciza concentraţia.
Efectul medicinal al ciupercilor Flammulina velutipes
Ca şi cele mai multe ciuperci de lemn, Flammulina v. au multe proprietăţi medicinale. Ele conţin polisaharide puternice numite “flammulin” sau “Fip-fve”. Polisaharidele din Flammulina velutipes cultivată conţin B-glucan proteină şi B-glicoprotein Troflamin cu efect anti-tumoral în cancerul de prostată, imuno-modulator, anti-viral, anti-bacterian, scade colesterolul, scade tensiunea arterială.
La 100 g ciuperci proaspete se regăsesc : proteină- 2 g, carbohidraţi 8 g-3%, fibre 3 g-11%, tiamină 6%, riboflavină 8%, niacin 35%, vit.C 20%, fosfor 10%, potasiu 410 mg – 12%, fier 6%, fără sare, grăsimi sau colesterol

Fig. 4-Ciuperci recoltate, si ambalate pentru expeditie

S-a constatat că în regiunea japoneză Nagano, unde se consumă mult această ciupercă sunt foarte rare cazurile de cancer. Flammulina stimulează sistemul imunitar, are virtuţi anti-virale, anti-bacteriene, reduce colesterolul şi tensiunea arterială, sunt anti-tumorale şi anticancerigene. Cercetările recente au demonstrat că Enoki pot fi folosite împotriva cancerului de prostată şi pentru limfă.
Extractele din aceste ciuperci fac parte din dietele alimentare, având un puternic rol antioxidant.
Sfaturi privind prepararea şi consumarea ciupercilor medicinale.
Deoarece literatura de specialitate menţionează că ciupercile întregi ( din speciile menţionate în lucrare) sunt agenţi antitumorali activi şi potentatori ai sistemului imunitar, se recomandă consumarea lor uscate şi pisate. Se pot astfel adăuga într-o ceaşcă de ceai, în supă sau se pot presăra pe orez gătit (pilaf). Ciupercile tari, fibroase care nu pot fi măcinate şi transformate în pudră pot fi tăiate fin, uscate şi utilizate apoi la ceaiuri şi tincturi. Ciupercile moi şi subţiri, după măcinare pot fi puse în capsule , câte 400 mg/capsulă. Se vor lua câte 2 capsule dimineaţa şi seara, pentru o susţinere uşoară spre moderată a sistemului imunitar.
Ceaiurile din ciuperci medicinale trebuie să fie fierte la foc mic timp de 4o minute chiar o oră până când ceaiul capătă gust şi culoare puternică.
Pentru a găti o supă din aceste ciuperci ,începeţi cu ceaiul de ciupercă la care puteţi adăuga varză broccoli, cartofi, morcovi, sfecla roşie, usturoi, ceapă, verdeţuri şi îngroşaţi cu puţin orez. Supa se poate consuma adăugându-i carne fiartă de pui sau de vită.
Se pot consuma 1-3 ceşti de supă pe zi.
Ciupercile fragede, cărnoase cum sunt Shiitake şi Pleurotus pot fi consumate dar Reishi vor fi scoase din supă, ele fiind tari dar substanţele active din ele oricum au trecut în supă.
– Pentru relaţii privind înfiinţarea de ciupercării, documentaţie, telefoane utile,
autoarea poate fi contactată la telefon 0745 420 536 sau tudorioana2007@gmail.com

Miceliu puteţi primi prin poştă sau prin curier.
Se face comandă pentru cantitatea dorită. Dar nu 0,5 kg sau 1 kg. Trebuie să discutaţi cu producătorii. Mogoşoaia
Bucureşti, ing. Stănciulescu Bogdan tel. 0744 348 422 sau la Iaşi la Nutrimold ing. Popa Vasile.tel. 0745 826 228