Fac parte dintre agricultorii munciţi şi răsmunciti pentru prosperitatea patriei. Împreună cu alţi “fraţi” de jug am trudit pe brânci pentru eliberarea ţării de sub jugul FMI-ist şi al altor manipulatori şi exploatatori. Acum, după ce s-a ales praful şi pulberea de sudoarea generaţii, si patriei mele, nu ne rămâne decât să ne ocupăm de rodirea bogăţiilor cereşti, care nu ruginesc şi pe care nu le fură nimeni.Vedem bine unde duce goana dupa vînt, după ce am semănat fără Dumnezeu în ţarina bolovănoasă, nedesţelenita, plină de spini şi mărăcini.Acum să primim Sămânţa Cerului-Cuvintul în ţarina inimii înnoite, ca să ”strângem roada pentru viața veșnică” (Ioan 4/36b). Să facem din Ţarina Cerului- o moştenire a iubirii şi preocupărilor de zi cu zi. Pentru ajungerea prin singura Usa Isus – pe Noul Pământ – care ne aşteaptă pe toţi păcătoşii, să primim Sămânţa naşterii din nou, (Ioan, cap 3), dăruită gratis de Isus, la Golgota, pentru veşnica rodire (Galateni 5/22), Căci, și dacă nu credem,…” Eu voi fi moştenirea lor… Eu voi fi moşia lor “ne garantează Tata în Ezechiel, cap 44, v.28. Ca agronom, cred că este nimerit a spune că prin “îndumnezeirea” noastră, adică prin golirea sinelui care gonește după vânt, ne umplem cu Plinătatea Dumnezeirii, scăpăm de deşertăciunea deşertăciunilor.

Căci aşa cum gratis ni s-au dăruit ploaia şi vântul, pământul şi creşterea, polenizarea, iluminarea întunecarea, mişcarea sau, fie şi numai adierea vântului, tot nouă ni se dăruieşte şi Cerul, care ne aşteaptă sa ne intoarcem Acasă. Chiar dacă nu am ştiut să apreciem macar dărnicia ploii, putem învăţa lecţia “semănatului” de la Fermierul Isus…” în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu.Ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La infățișare a fost ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli.Ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vina… “(Filipeni 2/3-16)

Ce seamănă omul, aceea va recolta; cine seamănă sămânţa idolilor, va aduna câştigul chinului veşnic, căci tot ce facem fără Dumnezeu este deșertăciune și goană după vânt

Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit că o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos Şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; Ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte.
Alerg spre ţinta, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă…” (Filipeni 3/7-21)

”Niciunul din noi nu trăieşte şi nu moare pentru sine”; Căci dacă trăim, pentru
Domnul trăim; şi dacă murim, pentru
Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului” (Romani 14/7-8)

Toate bogăţiile create şi dăruite nouă spre administrare, sunt ale Lui, şi vom avea timp toată veşnicia să dăm socoteală de orice gând, vorba, talant sau faptă. Nimic nu se pierde în van, ci orice gest, gând, vorba, simţământ al fiecărui om ajunge la CEL care ne-a creat, răscumpărat şi înfiat. El adună, păstrează şi scrie în “Cartea Vieţii”, îmbogăţită zi de zi cu roadele noastre. Nimeni nu este mai presus decât aproapele…” Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi!” (1 Cor 4/7-8). Fiecare Fermier este ca un mădular în Unicul Trup al lui Isus. Cine se naşte din Sămânţa lui Dumnezeu, adică din Duhul Sfânt şi din botez, rămâne în El. Căci dacă semănam din firea adamică seminţele păcătuirii, nu putem face nimic bun dacă nu rămânem în El. În Trupul lui Isus, tot ce rostuim este Dumnezeiesc, căci,” Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă, nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
Cel ce sădeşte şi cel ce uda sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui...” (1 Cor 3/6-9).
Ing. Viorel Arhire, fondator, Informatii Agrorurale