Sfaturile doamnei dr. ing. Silvia Preda, director al SCDP Valcea- cu privire la solutiile profitului pentru pomicultor si viti-legumicultor… Când a venit Iisus, a găsit Poporul Evreu într-o cădere asemănătoare lumii de azi-invăţată de PREOTI să înlocuiască pe Dumnezeu cel viu, cu unul pictat, iconat, aurit, dar mut, şchiop, surd, orb şi SURD; Mai rău decât atunci, …

hfaq

Când a venit Iisus, a găsit Poporul Evreu într-o cădere asemănătoare lumii de azi-invăţată de preoţi să înlocuiască pe Dumnezeu cel viu, cu unul pictat, iconat, aurit, dar mut, surd, orb şi şchiop; Mai rău decât atunci, suntem robii formalismului, tradiţiei, fariseismului, idolatriei, hoţiei, vicleniei, porno-preacurviei şi altor trăsături demonice, descrise în Galateni 5/20; Aşa cum ei au înflăcărat pocăinţa prin Maleahi, acelaşi proroc dă foc întregului pământ,acum, înainte de revenirea lui Iisus, chemând pe fiecare om, norod şi neam la pocăinţă, la naşterea din nou (Ioan, cap.3)!” Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului.” (Mal.3/2)… “El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4/6)…”Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoţilor!

 

 

 

 

 

j

Când a venit Iisus, a găsit Poporul Evreu într-o cădere asemănătoare lumii de azi-invăţată de preoţi să înlocuiască pe Dumnezeu cel viu, cu unul pictat, iconat, aurit, dar mut, surd, orb şi şchiop; Mai rău decât atunci, suntem robii formalismului, tradiţiei, fariseismului, idolatriei, hoţiei, vicleniei, porno-preacurviei şi altor trăsături demonice, descrise în Galateni 5/20; Aşa cum ei au înflăcărat pocăinţa prin Maleahi, acelaşi proroc dă foc întregului pământ,acum, înainte de revenirea lui Iisus, chemând pe fiecare om, norod şi neam la pocăinţă, la naşterea din nou (Ioan, cap.3)!” Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului.” (Mal.3/2)… “El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4/6)…”Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoţilor!

 

/Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slava Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am şi blestemat, pentru că n-aveţi pe inimă porunca Mea. Iată,vă voi nimici sămânţa şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe care le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele. Veţi şti atunci că Eu v-am dat porunca aceasta pentru ca legământul Meu cu Levi să rămână în picioare, zice Domnul oştirilor. Legământul Meu cu el era un legământ de viaţă şi de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine; şi el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu. Legea adevărului era în gura lui şi nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire, şi pe mulţi i-a abătut de la rău. Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.

 

 

  Dar voi v-aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi şi aţi călcat legământul lui Levi, zice Domnul oştirilor. De aceea şi Eu vă voi face să fiţi dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentru că n-aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor, când tălmăciţi Legea.”

N-avem toţi un singur Tata? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce, dar, suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pângărind astfel legământul părinţilor noştri? Iuda s-a arătat necredincios, şi în Iuda şi la Ierusalim s-a săvârşit o urâciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubeşte Domnul, şi s-a unit cu fiica unui dumnezeu străin. Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează şi răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov şi va nimici pe cel ce aduce un dar de mâncare Domnului oştirilor.

  Iată acum ce mai faceţi: acoperiţi cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete şi gemete, aşa încât El nu mai caută la darurile de mâncare şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre.

 

 Şi dacă întrebaţi: “Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţa dumnezeiască! Luaţi seama, dar, în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – şi pe cel ce îşi acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oştirilor. De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!”

  Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre şi mai întrebaţi: “Cu ce L-am obosit?” – Prin faptul că ziceţi: “Oricine face rău este bun înaintea Domnului şi de el are plăcere!” sau: “Unde este Dumnezeul dreptăţii?”

 

 

“Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că vine – zice Domnul oştirilor.Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţa argintul; va curata pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite. Atunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, că în zilele cele vechi, că în anii de odinioară.

 Mă voi apropia de voi pentru judecată şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, care asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor.

Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi. Din vremea părinţilor voştri voi v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: “În ce trebuie să ne întoarcem?”Se cade să însele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: “Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcustă), şi nu vă va nimici roadele pământului, şi vita nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor.

 

Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Şi mai întrebaţi: “Ce-am spus noi împotriva Ta?”

Aţi zis: “Degeaba slujim lui Dumnezeu; şi ce am câştigat dacă am păzit poruncile Lui şi am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor? Acum fericim pe cei trufaşi; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, şi scapă!” Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul sau care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.

 

Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcina, nici ramura.

  

Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul! Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc tara cu blestem!”(Maleahi,cap 1-4)

Tăierile în uscat

Tăierile executate mai devreme pot slăbi rezistenţa la gerurile care mai pot surveni. Este stabilit că pomii care nu au fost supuşi tăierilor au rezistat mai uşor gerurilor decât cei care au suportat acţiuni de tăiere înaintea apariţiei acestor geruri.

Acest fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, păr sau prun). Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent obţinute (Jonagold, Elstar) se dovedeşte de asemenea sensibil la ger.

Clasificarea tăierilor la pomi.
Tăierile pomilor se pot clasifica după mai multe criterii dar sunt acceptate două şi anume:
– După scopul urmărit
– După timpul de executare.
În funcţie de scopul urmărit, tăierile se împart în următoarele grupe:
– Tăiere de formare.
– Tăiere de rodire.
– Tăiere de întreţinere
– Tăierea de corectare.
– Tăierea de regenerare,
În funcţie de timpul de execuţie, tăierile se împart astfel:
– Tăierea în uscat.
– Tăierea în verde.

Tăierea de rodire
Această categorie de tăieri operează asupra ramurilor de rod şi de semischelet, cu scopul principal de a norma încărcătura de muguri de rod, asigurându-se astfel producţii mari, constante şi de bună calitate pe toată durata de exploatare a livezii.
Supraîncărcarea conduce la producţii mari dar de slabă calitate, coroanele se mutilează, pomii nu  diferenţiază  muguri  de  rod  pentru  anul următor şi se declanşează alternanţa de rodire. Asupra numărului de muguri micşti ce se lasă la măr şi păr s-au făcut numeroase cercetări.Se consideră că ramurile de rod propriu-zise trebuie să fie de 2-3 ori mai puţine decât cele vegetative, inclusiv pintenii şi smicelele. Mugurii micşti la măr şi păr trebuie să reprezinte 12-15% din totalul mugurilor sau 20-25%.La sâmburoase, normarea rodului este mai elastică adică se acceptă o încărcare mai mare la cireş, vişin, prun, cais, dar la piersic este obligatorie o normare foarte Pentru sămânţoase sunt necesare 50-60 frunze pentru un fruct, la sâmburoase doar 25-30.
Gradul de încărcare la măr, păr şi piersic trebuie să  fie  foarte  precis,  exprimat  în  ţepuşe  + nuieluşe sau pur şi simplu în muguri micşti, iar la piersic în ramuri mixte cu lungimea de 40-60cm. Obiectivele tăierilor de rodirediferă şi în funcţie de vârsta pomilor.La cei tineri, se urmăreşte formarea ramurilor de rod pentru a grăbi intrarea acestora pe rod. În acest sens, la toate speciile şi soiurile, dar mai ales la cele tardive, ramurile de garnisire se răresc iar cele păstrate se înclină sau se arcuiesc. Nu se vor păstra  muguri  de  rod  sau  fructe  la  vârful şarpantelor întrucât arcuirea acestora compromite formarea scheletului. Se menţionează că delimitarea precisă între elementele permanente şi cele nepermanente este absolut obligatorie. În caz contrar, coroanele se exploatează foarte greu.
La pomii pe rod obiectivul de bază este normarea încărcăturii prin scurtarea semischeletului inclusiv a vetrelor de rod şi apoi rărirea formaţiunilor de rod pe porţiunile păstrate. Prin scurtările  respective  se  reduce  substanţial numărul  de  muguri  micşti.  Bineînţeles  că, această normare este în funcţie de gradul de diferenţiere a mugurilor de rod în anul respectiv.
La pomii bătrâni, normarea rodului se face prin aceleaşi operaţiuni tehnice dar mai ales prin reducţie întrucât prin aceasta se stimulează creşterile vegetative care întineresc lemnul de rod.  Tăierea  de  rodire  este  diferenţiată  pe specii,  grupe  de  soiuri,  vârsta  pomilor, agrotehnica aplicată şi alţi factori. La soiurile şpur de măr şi păr, se scurtează semischeletul garnisit cu ţepuşe şi se simplifică vetrele de rod.La pomii cu coroane rare se păstrează creşterile noi care se scurtează pentru a se garnisi cu ţepuşe tinere, viitoare vetre cu putere mare de fructificare.
La soiurile standard de măr şi păr care au coroane  dese,  aglomerate,  se  luminează coroana şi se scurtează semischeletul cu 1/3 – 2/3 din lungimea acestuia, în funcţie de vigoare şi încărcătura cu muguri micşti. La gutui, se simplifică şi se reduce semischeletul garnisit cu măciulii iar după scurtare se răresc măciuliile la 10-15 cm, iar coarnele de melc se simplifică transformându-se în măciulii simple. La soiurile şpur de prun şi cais,se scurtează semischeletul tânăr la un număr optim de buchete de mai, iar ramurile îmbătrânite se suprimă s-au se scurtează  sever  înlocuindu-le  cu  altele  noi tinere. Soiurile standard, necesită numeroase răriri executate asupra semischeletului iar pe acesta se răresc ramurile epuizate şi se înlocuiesc cu creşteri noi. Ramurile de rod lungi se scurtează cu 1/3 – ½ din lungimea lor.
La cireş, se fac puţine tăieri de rodire întrucât coroanele sunt rare, ramurile de rod au longevitate  mare  iar  pomii  nu  sunt  afectaţi  de alternanţa de rodire. Soiurile de vişin pletoase au nevoie de mai multe tăieri pentru a combate acest fenomen nedorit.Se suprimă pletele lungi degarnisite şi se înlocuiesc cu creşteri noi, iar semischeletul des se răreşte. La piersic, normarea rodului se realizează prin suprimarea buchetelor de mai şi a ramurilor salbe, iar ramurile  mixte  se  răresc  la  20-25  cm.Se păstrează 80-150 ramuri mixte în coroana unui pom,  în  funcţie  de  vigoarea  pomilor  şi agrotehnica aplicată. Unii autori recomandă până la 200 ramuri mixte dar după părerea noastră acest lucru este exagerat. Ramurile mixte şi cele vegetative în plus se suprimă total sau se scurtează în cepi de 2 muguri în zonele degarnisite ale coroanei.
Tăierile care se aplică pomilor trebuie să fie diferenţiate,  tratând  fiecare  pom  şi  fiecare ramură din ansamblul coroanei separat. Astfel, la pomii care abia au intrat pe rod, la care ramurile de schelet cresc viguros, este nevoie ca, în cazul când acestea au creşteri anuale mai mari de 50-60 cm, să se scurteze prelungirile cu ¼ din lungimea lor, pentru a favoriza, pe de o parte, noi creşteri în vârful acestora şi a stimula, pe de altă parte, garnisirea ramurilor de schelet tinere cu ramuri roditoare.

Taierea pomilor fructiferiObiectivele tăierii:
●.Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile groase ce pornesc de pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
●Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante pentru îmbunătăţirea condiţiilor de hrană.
●Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului sau din alte cauze;
●Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea superioară a pomului pentru temperarea creşterii
şi unor tăieri de transfer pe semischelet ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de verticală) pentru a stimula creşterea în
partea inferioară a pomului;
●Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafonare a creşterii de vigoare slabă pentru a evita
formarea aşa numitelor “pălării” în special la coroanele aplatizate;
●Scurtarea  severă  a  semischeletului  îmbătrânit,  în  curs  de epuizare.
●Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă doar muguri vegetativi şi formaţiuni care
poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între mugurii vegetativi şi de rod; sau cca 5-6 muguri de rod pe fiecare cm2 din suprafaţa
secţiunii transversale a trunchiului.
●Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever, pe când pomii cu creşteri exagerate şi fără rod
nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab, urmând ca normarea producţiei să se facă anul următor.
Să nu uităm nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viaţă afectează pomul toată viţa lui (schelet) şi cele aplicate în timpul
rodirii afectează cel puţin trei ani de la efectuarea tăierii. La fel de importantă este menţinerea subordonării pe verticală a etajelor şi
a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel orizontal Unghiurile de inserţie (faţă de verticală) ne vor ajuta
menţinerea echilibrului între creştere şi fructificare. Cu cât creşte unghiul de la verticală spre orizontală, cu atât se reduce lungimea
creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de cca 45º, la care avem creşteri anuale şi producţie de fructe la un nivel
echilibrat. Cu cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale, se măreşte numărul de fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai multe fructe pentru a se înmulţi (modul natural de înmulţire în flora spontană), iar
dacă nu intervenim printăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.

Tăierea de formare a pomilor fructiferi
După plantare, în funcţie de forma de coroană pe care dorim  s-o  obţinem  se  fac  tăierile  pentru  formarea coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obţine în 3-4 ani de la plantare, prin diverse operaţii de modificare a poziţiei de creştere a ramurilor şi lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau suprimări  de  ramuri.După  ce  a  fost  formată  coroana pomilor, ea trebuie menţinută prin tăieri de întreţinere şi fructificare.

Tăierile anuale
Aceste tăieri sunt necesare deoarece trebuie redusă încărcătura excesivă cu muguri a pomilor fructiferi, atunci când este nevoie, pentru a se stabili mărimea ramurilor, pentru a se stabili alungirea şi întrepătrunderea lor. Se ştie că în coroanele dese, în care nu pătrunde destulă lumină, bolile şi dăunătorii se dezvoltă mult mai re-pede. La pomii care au coroana deasă, stropirile se fac mult mai greu existând şi riscul ca soluţia cu care se stropeşte să nu poată fi aplicată pe toate ramurile. Prin tăierile de întreţinere se urmăreşte echilibrarea vegetaţiei între bază şi vârf.

Tăierile de fructificare
Acestea sunt necesare pentru a menţine pomii într-un echilibru fiziologic timp mai îndelungat. La pomii fructiferi aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri floriferi în raport cu potenţialul acestor pomi.  O dată cu trecerea timpului, pomii fructiferi au creşteri vegetative slabe precum şi producţii scăzute. Pentru creşterea duratei de viaţă şi a potenţialului productiv se aplică la aceşti pomi tăierile de întinerire.

Tăierile de întinerire
Dau rezultate bune atunci când coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se întinereşte în majoritate. Se recomandă
ca tăierea pomilor fructiferi să se efectueze în perioadă de repaus. Tăierile se pot face şi primăvara târziu dar doar atunci când pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sănătoşi de cei atinşi de ger.

O coroană aerisită va duce la fructe egale
Merii, cireşii, perii şi prunele pot dezvolta crenguţe subţiri şi scurte pornite direct din ramurile de bază. În general, pe aceste crenguţe se formează adevăraţi ciorchini de flori şi, ulterior, fructe. În general acestea apar în cazul în care partea centrală a coroanei este prea umbrită, aspect ce va duce în final şi la deteriorarea formaţiunilor florale. Prin urmare, sunt indicate tăierile crengilor stufoase foarte înalte sau crescute răzleţ în lateral pentru a permite luminii şi soarelui să acceseze toate zonele pomului.

Ramurile neroditoare, adevăraţi paraziţi
Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor care rodesc. Prin urmare, este indicat să le tai încă din momentul în care acestea apar, deoarece se dezvoltă şi se întăresc foarte rapid. O altă soluţie ar fi altoirea acestora (în cazul în care sunt deja foarte mari). În general, cele mai productive crengi cresc orizontal sau într-un unghi de maxim 45 grade.

 

 

Livezi superintensive zzz

Avand in vedere conditiile socio-economice cat si caracteristicile agro-climatice ale Romaniei, infiintarea unei livezi dupa model occidental in tara noastra presupune aspect importante care nu sunt mentionate in prezentarea de mai jos. Nu ezitati sa ne contactati pentru lamurirea acestora.
Pregătiri pentru  înfiinţarea plantaţiei
Înfiinţarea de livezi superintensive în ferme particulare pretinde pregătiri deosebit de minuţioase şi temeinice. Pentru că investiţiile în astfel de plantaţii pot fi de ordinul a sute de mii de euro nu ne putem permite să nu respectăm unele aspecte ce ţin de densitatea pomilor, irigaţii, mijloace de susţinere, utilaje, tehnologie şi o valorificare superioară a producţiei astfel încât, în funcţie de specie, să putem amortiza investiţia în 4-8 ani. Putem să afirmăm cu curaj că livezile superintensive sunt o adevărată fabrică de făcut bani, dar ele cer şi sacrificii din partea celor care se hotărăsc să le înfiinţeze şi care, indiferent de mărimea fermei, sunt nevoiţi să-şi schimbe stilul de viaţă.  Ce pom cerem pepinierei? Doresc să detaliez puţin acest aspect, deoarece el reprezintă prima condiţie pentru reuşita plantaţiei.
Tipul de pom folosit pentru specia măr este cel de tip Knipp, cu trunchiul înnoit. Acesta reprezintă o îmbinare a avantajelor pomilor de un an şi a celor de doi ani. Trunchiul este de doi ani, iar treimea superioară a lui de un an şi se realizează în pepinieră în anul al doilea. Pe ax avem coroana foarte bine dezvoltată, formată din 4-6 lăstari anticipaţi purtători de muguri de rod din primul an după plantare. La aceşti pomi rădăcina este în vârstă de trei ani, raportul de dezvoltare coroană-rădăcină înclinând uşor în favoarea celei din urmă. Acest tip de pom este uşor de plantat, cu un procent de prindere de 100% şi nu necesită niciun fel de tăieri în primul an. Condiţia esenţială este ca el să fie irigat şi fertilizat zilnic, practic hrănit în sistem hidroponic cu 2-8 l apă şi 0,12 grame N zi/pom de la data plantării până în luna octombrie.
Pentru cireş, prun, cais şi piersic cel mai folosit pom este cel de tip Branched. Este un pom de un an cu ramuri anticipate, a cărui coroană se formează tot în pepinieră prin păstrarea lăstarilor ce se formează la peste 40 cm. Când pomul este realizat, partea de portaltoi a trunchiului şi sistemul radicular au vârsta de 3 ani, iar cea „nobilă“, de deasupra locului de altoire, este de un an. Pomii de un an cu coroana bine ramificată, garnisită cu ramuri de ordinul doi şi încărcate cu formaţiuni de rod produc deja în anul plantării.  De mai bine de 20 ani s-a trecut la producerea pomilor in vitro, unde se realizează acelaşi tip de pom, dar liber de boli şi dăunători, foarte uniformi ca tulpină. Livrarea lor se face în anul următor altoirii, dar şi în acelaşi an, în ghivece.
Aspecte esenţiale înainte de plantare
Înainte de a prezenta tehnologiile de înfiinţare aplicate la ferma de la Lacu Rezi – Însurăţei, trebuie făcute câteva precizări comune celor cinci specii prezentate până acum, măr ,cais, prun, piersic şi cireş. Alegerea terenului nu este restrictivă, solul fiind doar suportul pomului. Plantarea se poate face în gropi mici de 30/30/30 cm, dar şi la suprafaţa solului, caz în care, după plantare, pomii se muşuroiesc. Terenul se ară la 30 cm, se nivelează, având grijă ca apa să nu băltească. Înainte de plantare are loc pichetatul. O condiţie obligatorie este asigurarea sursei de apă şi de aceea recomand să nu vă aventuraţi dacă nu aveţi asigurată fertirigarea. Nu insistăm asupra lucrărilor de desfundat, scarificat sau asupra aplicării îngrăşămintelor de bază pentru că nu este cazul.

Portaltoi şi soiuri pentru măr, cireş, prun, cais, piersic
După cum se ştie, portaltoii determină dimensiunile tulpinilor, coletului, trunchiului, coroanei şi rădăcinii, precum şi sistemul de ramificaţie, capacitatea de rodire şi momentul intrării pe rod, rezistenţa la boli şi dăunători, mărimea şi calitatea fructului. În ultimii ani
s-au realizat pentru fiecare specie clone care transmit calităţile enumerate.
Măr
La specia măr portaltoiul M9 este de departe singurul recomandat, acesta fiind înlocuit mai nou doar de clona M9 T337, realizată în Olanda, şi care s-a extins în toată Europa. De aceea nu trebuie să acceptaţi un material altoit pe alt port pentru că numai aşa puteţi obţine încă din al doilea an peste 20 tone de fructe extra la hectar.
La specia măr, cele mai căutate soiuri sunt cele din grupa Gala de la care recoltăm în luna august 45 -55 t/ha, soiurile Pinova, Golden Delicios Reiders, de la care recoltăm în partea a doua a lunii octombrie numai fructe de consum, mari, de 270-250 grame, şi obţinem o producţie de 50-80 t/ha; la soiurile Fuji şi Idared recoltăm în luna noiembrie 70-100 t/ha. Desigur, mai sunt şi alte soiuri valoroase precum Ionagored, Elshof, Braeburn, Elstar foarte apreciate calitativ, dar cu probleme în ceea ce priveşte tratamentele şi periodicitatea.
Cireş
Pentru specia cireş, cel mai valoros portaltoi este GISELA 5, selecţionat în Germania. Acesta se află sub protecţie şi se vinde numai cu licenţă. Dar nu mai puţin valoroase şi mult mai răspândite sunt şi P HL C , MAXMA 14 SI 60 CAB 6 SI 11.
Dacă portaltoiul imprimă pomului o alură mai puţin viguroasă, soiurile în schimb sunt viguroase, dau producţii mari şi fructe cu diametrul de 28-32 mm. Printre soiurile cu recoltare timpurie apreciate sunt B. Burlat, Marchant, iar cu recoltare la mijlocul lunii iunie Kordia şi Techlovan. Cel mai valoros este soiul Regina, cu recoltare târzie.
Prun, cais şi piersic
Portaltoii pentru speciile prun, cais şi piersic au evoluat în ultimul timp în sensul micşorării vigorii spre sub mijlociu. La ora actuală, cele mai bune sunt ST. JULIEN, MIROBOLAN 29C, ISHTARA SI GF 677.
Sistemul de susţinere a pomilor
Pentru început ne vom referi la sistemul fără plasă. Acesta trebuie realizat cu spalieri din beton, pe toate rândurile! Lungimea cea mai indicată pentru un rând este de 200 m şi corespunde unui sistem de fertirigare eficient în exploatare, dar şi unui randament ridicat al utilajelor de stropit şi de lucrat solul, iar între rânduri oferă o productivitate sporită la recoltat şi evacuat producţia. Nu se recomandă rânduri mai mici de 100 m, care dublează unele cheltuieli cu lucrările mecanice şi le cresc pe cele cu fertirigarea.
La capătul rândurilor se pun stâlpi de 9 cm grosime şi de 3,7 m lungime, iar pe rând, din 8 în 8 m, stâlpi cu profil de 7 cm, lungi de 3,5 m. Aceştia sunt realizaţi prin precomprimare şi prezintă 12 sârme ca armătură. Stâlpul de capăt se îngroapă aplecat, la 1 m adâncime, iar cei intermediari la 70 cm adâncime în poziţie perfect verticală. Cei de la capete se prind cu ancore speciale fixate la 1 m adâncime, cu şufă şi bridă specială pe stâlp. Brida va fi la 2,5 m înălţime.
Plantarea stâlpilor este precedată de pichetare, respectând distanţele recomandate fiecărei specii. La specia măr, cunoscând modul de fructificare pe vârfurile mlădiţelor şi ale nuieluşelor, obligatoriu se pune, la fiecare pom un pilon din bamus cu diametrul de 24-26 mm şi lung de 3 m, astfel încât să fie prins 20-30 cm de sârma de sus. Pomul va fi fixat de bambus cu 2-5 legături, iar furtunul pentru fertirigare se pune la înălţime.
La specia măr putem rămâne numai cu o singură sârmă care se pune la înălţimea de 40 cm dacă nu vrem ca furtunul de fertirigare să fie pe sol, pentru a putea lucra mecanizat pe rânduri. Pentru cireş, prun, cais şi piersic nu se pune bambus, dar se vor pune trei sârme prima la 40 cm, a doua la 120 cm şi a treia pentru rigidizare la 2.5 m.
De prima sârmă se fixează pomul, iar pe a doua şi a treia se dirijează lăstarii, lucrare care se face în primul an, diferit în funcţie de specie. Sârmele sunt prinse de stâlpii intermediari cu bride speciale din sârmă de 25 mm, iar pomii se leagă numai cu furtun din plastic gros de 4-6 mm. Este interzis să se lege cu altfel de material, deoarece legătura rămâne cât vegetează pomul. Cu tot cu manoperă, mijloacele de susţinere costă circa 6.500 €/ ha.
O investiţie necesară
Dacă dorim să punem şi plasă antigrindină stâlpii vor fi mai lungi şi mai groşi, cei de la capete de 12 cm, cei de mijloc de 9 cm cu lungimea de 4,7 m, respectiv 4,5 m, cu introducerea lor 1 m în sol. Plasa are un montaj special, iarna se rulează pe lungimea rândului şi primăvara se trage pe interval după ce 80% din flori s-au polenizat, dar nu mai devreme, pentru a permite albinelor să polenizeze. În acest caz, preţul investiţiei ajunge la circa 12.000  €/ha.
Am prezentat un sistem modern, singurul folosit în fermele din Olanda şi Italia la ora actuală. La noi, pentru început putem folosi stâlpi de lemn, de preferat pin, stejar, salcâm, lemn care trebuie să fie curăţat şi ars pe 1,5 m şi care se montează după acelaşi sistem arătat mai sus. Preţul nu va scădea mult, dar vom da de lucru muncitorilor din fermă în perioada de iarnă.
IRIGAREA LIVEZILOR SUPERINTENSIVE
Fertirigarea, o condiţie obligatorie
În livezile superintensive irigarea este obligatorie deoarece pomii au nevoie de un consum permanent de apă şi de substanţe hrănitoare. O condiţie obligatorie este, aşadar, asigurarea sursei de apă, fără de care nu vă recomand să înfiinţaţi o plantaţie superintensivă. Consumul de apă trebuie să fie uniform, zilnic, repartizat chiar pe ore, lucru care se poate realiza numai cu sistemul de irigaţii prin picurare. Cu ajutorul acestuia, vom putea asigura fiecărui pom între 2 şi 8 litri de apă/zi, în două reprize – dimineaţa şi seara.
Ce trebuie să cerem proiectantului?
Un alt lucru de care trebuie să ţinem seama este acela că sistemul radicular se dezvoltă orizontal pe direcţia coroanei, zona activă fiind de până la 20 cm. Din acest motiv, umezirea solului trebuie să se realizeze într-o bandă continuă, lată de 40 cm. Distanţa dintre picurătoare va trebui să fie de 40 cm, iar debitul fiecărui picurător de minimum 1,5 litri pe oră, indiferent de numărul de pomi la hectar. Prin dimensionarea lărgimii furtunului (de preferat 15-20 m) avem în vedere că trebuie să putem iriga rândul de pomi lung de 200 m, folosind 1-2 hidranţi la fiecare parcelă în funcţie de suprafaţa proiectată.
Argumente economice
Aşa cum arătam în articolele anterioare, folosind irigarea prin picurare consumul de apă este mic. Un simplu calcul ne poate convinge de acest lucru. Mărul, care este cel mai mare consumator de apă, având un consum ridicat timp de 150 de zile, utilizează maximum 1.800 mc apă (3.000 de pomi x 150 de zile x 4 litri pe zi). Cireşul, în schimb, consumă numai 800 de mc de apă pe toată această perioadă. Din calculele noastre reiese faptul că putem asigura uşor aprovizionarea cu apă din sursele existente în toate fermele, pentru că un puţ forat care asigură 1 litru pe secundă poate iriga 5 ha de măr sau 10 ha de prun sau cais.
Irigarea se face dintr-un bazin tampon care este umplut zilnic sau la 5 zile, în funcţie de capacitate, având alături staţia de fertirigaţie cu pompe, filtre şi bazin pentru îngrăşăminte, iar pe teren hidranţi pentru dirijarea apei pe rânduri. Într-o irigare modernă nu lipseşte calculatorul pentru programare.
Soluţia nutritivă
Pentru a asigura dezvoltarea biofiziologică a pomilor, aceştia trebuie să primească zilnic o soluţie hidroponică. În acest sens, dăm fiecărui pom, o dată sau de două ori pe zi, îngrăşăminte chimice. Azotul este cel mai important dintre elementele pe care pomul nu le poate asigura direct din atmosferă. Acesta este motivul pentru care trebuie să trecem de la teoria irigării primăvara-vara-toamna cu 2.000-3.000 de mc de apă/ha, la asigurarea apei din aprilie până în octombrie, printr-o fertirigare zilnică, asigurând o soluţie de 1,12 grame azot pur în 2 până la 8 litri de apă: 2 litri zilnic în luna aprilie, 4 în mai, 6 în iunie, 8 în iulie şi august şi 4 litri în septembrie. Ce trebuie reţinut este că vom fertiriga şi la intrarea fructelor în pârgă, acţiune care, bineînţeles, trebuie corelată cu tratamente speciale şi cu aplicarea îngrăşămintelor foliare cu calciu.

 

Sfaturi utile  pentru LIVEZILE SUPERINTENSIVE

 Etapele care trebuiesc urmate la infiintarea unei culturi de pomi fructiferi sunt urmatoarele:

  • pichetarea terenului;
  • sapatul gropilor;
  • repichetarea si umplerea partiala a gropilor;
  • alegerea materialului saditor;
  • repartizarea si plantarea pomilor la gropi.
Pichetarea terenului reprezinta marcarea locului de plantare al pomilor fructiferi. De obicei se marcheaza prin intermediul unui tarus la anumite distante stabilite folosindu-se ruleta pentru masurare. Pentru terenuri cu pante mici sau pante terasate se alege pichetarea in dreptunghi unde distanta intre randuri este mai mare iar pe fiecare rand distantele sunt mai mici La pichetarea in forma de patrat distantele sunt egale atat pe rand cat si intre acestea.
In cazul terenurilor accidentate sau o mica panta se alege pichetarea in forma de paralelogram sau dreptunghi avand in vedere ca unghiurile opuse sa fie egale doua cate doua
In cazul in care se alege o cultura superintensiva trebuie avut in vedere ca randurile de pomi fructiferi sa fie perpendiculare pe axul drumurilor principale.
Sapatul gropilor repichetatul si umplerea gropilor.
Prima operatiune trebuie facuta inainte de plantare cu 1-2 luni acolo unde terenul nu se desfunda. Marimea respectiv adancimea gropilor variaza in functie de teren si anume: 30x30x30cm in teren desfundat, pana la 60x60x40cm in teren nedesfundat. Celelalte lucrari se fac cu 2-3 saptamani inainte de plantare, gropile se umplu cu pamant si gunoi, iar repichetarea se face prin vizualizarea unei masuri sau cu ajutorul scandurii de repichetat.
Alegerea materialului saditor este o operatiune care influenteaza in mod direct starea viitoarei plantatii de pomi fructiferi. Este de preferat ca materialul saditor sa fie procurat inca din toamna, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial si controlate, care garanteaza autenticitate calitate si sanatate pentru pomul fructifer ales. Este de preferat ca pomul ales sa aiba radacini cat mai bine dezvoltate si intacte cu muguri bine formati, preferandu-se sa se aleaga cei cu ramuri bine dezvoltate, la care se poate dezvolta scheleteul pomului si implicit starea timpuri de rod. Efectul alegerii unui astfel de pom fructiferconsta in formarea rapida a coroanei si inceputul fructificarii inca din anul 2 sau 3; lucru relevant in obtinerea insemnata de fructe inca din anul 4 de la plantare.
Plantarea pomilor. Perioada ideala pentru plantarea pomilor fructiferi este in general toamna (octombrie spre noiembrie) intrucat asigura refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetatie primavara mai timpuriu. Bineinteles pomii fructiferi se pot planta si primavara devreme (martie sau aprilie). Pomul trebuie mentinut la adancimea de plantare la care a fost crescut in pepiniera respectiv cu punctul de altoire la nivelul solului. In cazul in care plantarea este mai adanca se intarzie pornirea in vegetatie si in cazul unui sezon ploios  are loc axfisierea radacinilor pomului fructifer. In zona de ses unde se simte lipsa umezelii pomii pot fi plantati cu 2-3 cm mai adanc decat au fost in pepiniera. Pe masura ce se aseaza pamant peste radacinile pomului trebuie efectuata o calcare energica in jurul pomului pentru a se tasa solul si a se evita golurile de aer.
Indiferent de epoca de plantare materialul saditor suporta doua operatii premergatoare: fasonarea si mocirlirea pomilor fructiferi.
Fasonarea consta in eliminarea radacinilor vatamate, reimprospatarea prin scurtarea varfurilor lungi.
Mocirlirea consta in introducerea sistemului radicular intr-un amestec realizat din pamant (de prefar pamant galben), balegar proaspat de bovina si bineinteles apa, cu o consistenta similara cu cea a smantanii.
Dupa ce pomul fructifer a fost fasonat si mocirlit se aseaza in partea de nord a tutorelui pentru a-l proteja de actiunea inghetului si dezghetului brusc.
Alte lucrari care se fac o data cu plantarea pomilor fructiferi sunt administrarea ingrasamintelor la groapa, udarea precum si musuroiul de toamna. Cand pomii se planteaza in gropi sapate individual (cum este gazul in gradinile de langa casa) o data cu plantarea trebuie administrate si ingrasamintele si anume 15-20 kg de gunoi de grajd bine fermentat sau 20-30g e azotat de amoniu, 20-30g de sare potasica si 50-60g de superfosfat substanta activa la fiecare pom.

Livada superintensivă de meri are viitor

Biro Șandor (63 ani) a fost din 1975 până în 1997 inginer minier la mina de lignit Voivozi, prima unitate de exploatare mecanică din România (localizată în apropiere la Suplacu de Barcău), ce a fost într-o vreme considerată cea mai bună mină de cărbuni din țară.. Acolo Șandor Biro a parcurs toate treptele, de la inginer stagiar la șef de sector și erou al muncii socialiste. Au fost momente când a avut și 1.000 de oameni în subordine. Ulterior, după pensionare, a ajuns să aibă ca subordonați între 2.500 și 3.500 de pomi la hectar, care, docili sub foarfecele său de horticultor amator, dau o producție ce ajunge la 60 de tone/ha/an. Iar din erou al muncii socialiste, a ajuns să fie decorat de Președintele României Traian Băsescu cu ordinul “meritul agricol”.
Biro Șandor și-a înființat livada din Ip (jud. Sălaj) după o vizită accidentală la un târg agricol: “Am făcut parte din valul de disponibilizați voluntari din anul 1997 cu ocazia reorganizării făcute de Guvernul Ciorbea, când din 5.000 de oameni au rămas în mină cam 2.000. Am ales să plec voluntar și banii, pe vremea aia erau 12 salarii, după ce i-am ținut vreo două luni în bancă și am văzut că nu cresc deloc, i-am investit într-o firmă. Făceam comerț cu te miri ce. Eram în piață 6 zile din 7. În 2001 am fost în vizită la frate-miu în Ungaria. Am ajutat pe cineva care aveau un proces acolo. I-am fost translator. După proces, am vizitat un târg de toamnă și am văzut niște mere foarte frumoase și am întrebat cum se obțin? Patronul firmei a început să-mi povestească că ei au fost primii care au introdus n țara vecină tehnologia livezilor superintensive. Am fost cucerit. I-am spus că habar n-am de meserie, dar aș vrea să fac și eu o asemenea livadă în România. Răspunusul lui a fost: E foarte bine că ești la zero, fiindcă n-ai capul împuiat cu preconcepții, ceea ce te face deschis la aplicarea unor tehnologii de cultură noi”, a povestit Biro cum a pornit la drum cu banii rămași de la disponibilizare.

Un metru distanță între pomi

Fiindcă era primul român care înființa o astfel de livadă, firma ungurească Firma i-a dat 5.000 de pomi în loc de 3.000, cât se tocmiseră. Și cu ei a început: „Dintr-un hectar am făcut pepinieră în care am plantat 16 soiuri, ca să văd cum se vor comporta. Când m-am extins, am plantat doar 6 soiuri mai importante. La început am plantat doar 2,5 hectare și ulterior m-am extins până la 8,5 hectare. Tehnologia adusă din Ungaria constă în a planta pomii la distanță de un metru între ei pe șir, cu 3,5 metri distanță între rânduri. Am folosit un portaltoi special, M9, care e o clonă adusă din Olanda, ale cărei rădăcini nu coboară mai jos de 30 cm în sol. Acesta e partial un dezavantaj compensat prin apelarea la un sistem de susținere artificial (n.r. beţe de bambus) și rărirea fructelor, ca să nu se rupă ramurile. În schimb, avantajul unor pomi cu sistem radicular la 30 de centimetri este că totuși natura așa a fost plămădită, că în partea superioară a solului se adună cele mai multe elemente nutritive, fiind și o zonă mai irigată de apa de ploaie”.

Vârf de producție: 60 de tone de mere la hectar
Densitatea de plantare la momentul înființării livezii a fost de 3.500 de meri pe un singur hectar, plantați chiar și la distanțe de numai 50 de centimetri, însă la extinderea ulterioară a optat pentru densitatea de 2.500 pomi/ha. Pe suprafața cu 3500 pomi/ha plantată în primăvară, prima recoltă a venit în…. toamna aceluiași an: “În 2001 plantasem vreo 5.000 de pomi de la care n-am avut o recoltă în anul zero decât de vreo 5.000 de kile. Făcusem un simpozion în acea toamnă și am invitat specialiști și cercetători de la universități și stațiuni, ca să prezint tehnologia. Însă unii nu m-au crezut. Unul dintre cercetători m-a bănuit că am agățat merele de crengi cu sârmuliță. S-a dus, a tras de măr și când a văzut că e legat de ramură doar cu codița, a exclamat: «chiar spune adevărul!», după care a mușcat din mărul rupt. Din an în an, producția a crescut. În anul doi am cules 2-3 kilograme de pom și am ajuns până la 20 de kilograme pe pom. Recunosc, am avut și ani proști, cu doar 5 kg/pom. Însă, în medie, se obțin între 30 și 40 de tone/ha, în condiții de neirigare, cu vârfuri de producție de 60 tone/ha pentru anumite soiuri. Am vrut să pun instalație de irigare prin picurare, dar până acum, din fericire în fiecare an așa a fost la noi, la Ip, că n-a fost nevoie. Am avut un an când a fost și secetă. Două luni n-a plouat, dar nu ne-a afectat producția”.

O componentă importantă la culturile superintensive este modul în care se face tăierea pomilor, cu influență majoră asupra productivității, mai ales în contextul unui sistem radicular nu foarte viguros: „Fluxul sevei în pom e ajutat prin modul cum e dirijată tăierea ramurilor, ca energia să nu se ducă în lemn, ci în fruct. La o livadă clasică, crengile au o anvergură de 2-3 metri faţă de trunchi. La o livadă superintensivă, tăierile fac ca de la trunchi până la vârful crengii să fie o distanţă de cel mult 50-60 cm, ceea ce înseamnă că seva ajunge mult mai repede la măr, să-l hrănească. În plus, încurajez ramurile tinere în detrimentul celor bătrâne,pe care le elimin. E ca la fete, că doar știm căo fată tânără e mai productivă decât…”.

Cover Meri

Schimb de experiență cu cercetătorii de la Mărăcineni

În primii 6 ani de la înființarea livezii, inginerul minier reconvertit în horticultor a ținut numeroase simpozioane la livada sa, având ca scop popularizarea tehnologiei. “Din anii 2005-2006 încontinuu am colaborat cu Institutul de la Mărăcineni. Cei de la Mărăcineni m-au căutat pe mine, pentru că ei nu puteau să scape de rapăn. Eu știam cum, că am învățat de la austrieci și cu soluția pe care am dat-o eu, cei de la institut au reușit să scape de problemă. Ulterior i-am ajutat să înființeze un lot experimental cu densitate ridicată de plantare, de 3.500 pomi/ha, pe care ei l-au dotat cu control al fertirigării 100% computerizat”.
Consultanță pentru alte plantații

A devenit suficient de cunoscut încât mai mulți oameni de afaceri au apelat la serviciile sale, pentru a le oferi consultanță în domeniul înființării livezilor superintensive: Prima livadă mai importantă am făcut-o la Reghin pentru Președintele Asociației Pomicultorilor din Ardeal, pentru care am plantat 50 de hectare. După aia am făcut livezi tot în Reghin la alte trei firme mari. Ulterior am făcut livezi în Baia Mare, la Arad lângă graniță, în județul Alba, în Bistrița Năsăud. Am înființat peste 200 de hectare în toată România din 2003 încoace. Am participat efectiv la înființarea livezilor învățându-i cum să pregătească terenul, cum să planteze, cum se face sistemul de susținere pe stâlpi. Aveau oamenii lor, eu numai dirijam. Și-a pus încrederea în expertiza mea inclusiv șeful catedrei de horticultură de la Agronomia din Cluj, pentru care am înființat o livadă intensivă de cireși”.

A introdus plasa antigrindină în România

Biro Șandor nu este doar primul român cu explotație superintensivă de pomi fructiferi, ci este și autorul altei premiere în horticultura postdecembrisă: introducerea plasei antigrindină la o livadă. “În 2008 se prezenta recoltă foarte bună și a dat Dumnezeu de 4 ori grindină în acea primăvară și ultima, care a fost foarte periculoasă, s-a oprit la 100 de metri de livada mea. Atunci n-am mai putut suporta tensiunea și imediat ne-am adunat în familie, cu soția, cu băiatul și am întrebat: «De data asta am scăpat. Dar dacă data viitoare vine grindina peste noi și pierdem producția?» Ne-am hotărât ne-am băgat toți în mașină și am plecat în Austria unde am găsit o firmă care a venit, a proiectat și într-o lună de zile, cu muncitorii noștri și sub supervizarea unui specialist austriac, a montat sistemul de protecție antigrindină. La scurt timp după ce am montat plasa, a dat Dumenezu o grindină, că dealul vecin pe care-l vedeți verde, era negru cu alb, parcă era iarnă. La vecinul n-a mai rămas nimic în livadă. Asta a fost în 2008. De atunci încoace, totul e un ghici pentru proprietarii de livezi din zona mea. Săptămâna asta la ei totul e distrus, iar la mine un singur măr n-a fost bătut măcar”. Sistemul antigrindină l-a costat 120.000 euro pentru o suprafață de 10 hectare, bani pe care i-a recuperat în bună măsură doar din recolta salvată în acel an de grație, când și-a instalat plasa.

Recompensat de Președintele României “în lipsă”

Pentru activitatea sa în domeniul horticol, în 2007 Biro Șandor a primit de la Președintele României Medalia Meritul Agricol Clasa I. În Monitorul Oficial e și un decret semnat de președintele Traian Băsescu în care e scris numele minerului-horticultor). La acel moment a fost un prilej de mândrie pentru el, însă și cu un gust amar: “Nu știu cum a auzit președintele Băsescu de mine, dar cred că e vorba de un secretar de stat de la MADR care a venit la simpozion aici la mine, i-a plăcut ce făceam și m-a propus. Eu știu că am fost anunțat că trebuia să mă duc în decembrie 2006 să primesc în mod festiv, chiar din mâna președintelui, așa cum se face, că eram singurul din zona Ardealului. Însă am așteptat și așteptat, dar nu m-a mai sunat nimeni de la Cotroceni. După luni de zile, a venit cineva de la Direcția Agricolă și mi-a adus diploma”.

foto mic in spread
Cum își valorifică producția

În total horticultorul obține cam 200-300.000 lei profit pe toată livada de 8,5 hectare, ceea ce înseamnă un profit de 6500 euro/ha. Profit pe care Biro Șandor nu-l simte din păcate, urmare a unor complicații în relația cu banca care i-a finanțat la un moment dat o parte din proiectul de dezvoltare a livezii.

În 2014 Biro Șandor a obținut 300 de tone de mere pe cele 8,4 hectare, având producții și de 60 de t/ha la merele din soiul golden și de 40 de t/ha la Topaz, 80% din producție fiind calitatea I. Problema horticultorului a fost însă valorificarea, deoarece comercianții care veneau din toată țara cu dubițele să-i cumpere producția nu au mai apărut la timpul recoltatului, cu toate că prețul lui era unul decent, de 1 leu/kg calitatea întâi și 07-0,8 lei calitatea a doua: “Anul ăsta a fost o excepție, când am avut mai puțini clienți decât mere. În anii trecuți eram căutat de angrosiști care veneau din estul României și de pe litoral, dar în 2014 au fost dirijați spre Republica Moldova să-i ajute pe ei. Numai că nevenind clienți, merele mi s-au stricat, că n-am condiții de depozitare. Acum, în primăvară, angrosiștii au apărut, însă a fost prea târziu, că eu nu mai aveam ce să le vând”.

Am vrut să știm de la Biro Șandor dacă pariul său din urmă cu 14 ani a meritat și cât de bine se trăiește din horticultură: „Din nimic a apărut această livadă. Am avut și satisfacții, dar este greu atunci când numai din forțele proprii faci o investiție fără niciun ajutor. Noi n-am avut nici în cont bani ca să pornim. Am pornit ca cineva care trebuie să facă ceva și vede o posibilitate într-o anumită direcție și am apelat la bănci. Dacă n-aș avea probleme cu banca, acum aș trăi boierește”.

Prunul -tip Knipp

Prune Lacu Rezii

S-au plantat pruni tip Knipp, altoiţi pe portul St. Julien. Distanţa de plantare este de 4 m între rânduri şi 1,75 m între pomi pe rând, rezultând o densitate de 1.250 pomi/ ha. Punctul de altoire se lasă la 7 cm deasupra solului.

Susţinerea pomilor se face pe spalieri de beton de 3,5 m înălţime (4,5 m la plantaţia cu plasă), cu o grosime de 7/7 cm, plantaţi la 8 m distanţă, precomprimaţi cu 12-18 fire, cu trei sârme de 2,8 mm dispuse la 60, 120 şi 250 cm.

Pentru a realiza o bandă continuă de apă, sistemul de fertirigare prin picurare este prevăzut cu picuratoare din 50 în 50 de cm, cu un debit de 1,6 l/oră.

Dacă în al treilea an s-au realizat 15-20 to/ha, din anul 4 s-au realizat 20-25 to/ha.

prune muncitori livada

La specia prun se impun condiţii de păstrare în depozitul cu frig pentru 15-40 zile, la temperatura de 3ºC pentru producţia livrată la export şi de 6 ºC pentru cea livrată în ţară.

Soiurile de pruni recomandate pentru o eşalonare a recoltării din luna iulie până în octombrie sunt: Opal, Jubileu, Victoria si President, care dau 15 fructe/kg, apreciate la export şi bine valorificate pe piaţa internă prin intermediul supermarketurilor.

Valoarea investiţiei se ridică la 19.000 €/ha, fără plasă antigrindină. In anul 2013, la ferma Lacu Rezii s-au produs peste 100 tone de prune.

Tratamente de sezon în pomicultură

tratamente_la_pomiDupă căderea frunzelor ar fi trebuit să se facă următoarele trata-mente cheie în scopul diminuării bolilor şi dăunătorilor la măr, păr, vişin, cireş, cais şi piersic.
Pentru meri trebuiau făcute tratamente obligatoriii contra patoge-nilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru peri: tratament obligatoriu contra bolilor micotice şi bacte-riene, rapăn, foc bacterian, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
La cireş şi vişin: tratament obligatoriu contra patogenilor micotici
şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Cais şi piersic: tratament obligatoriu contra bolilor bacteriene şi mi-cotice, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.

Pentru iarnă-primăvară se fac următoarele tratamente

Spre finele repausului vegetativ, în condiţii meteorologice care per-mit lucrări în livadă, este necesară continuarea tratamentelor chim-ice sau efectuarea tratamentelor care nu s-au realizat până în prezent.Dacă tratamentele de iarnă sunt bine aplicate, ele sunt su-ficiente pentru combaterea ciupercii care produce ciuruirea micotică a frunzelor, nemaifiind necesare alte tratamente.
La măr, tratamentul al 2-lea se aplică în februarie sau martie, susţinut de tăierea ramurilor atacate de făinare, scopul lui fiind de a combate păduchele din San José, ouăle de afide, acarienii şi cotarii, precum şi de a distruge sporii de ciuperci fitopatogene;
La păr, tratamentul se face în martie pentru combaterea coccide-lor, afidelor şi acarienilor. Contra pătării cafenii a frunzelor şi fructelor şi rapănului ramurilor încă din toamnă, după căderea frunzelor, se aplică un tratament facultativ, de obicei cu produse cuprice, pe care dacă nu l-aţi efectuat până în prezent, acum este momentul să-l aplicaţi;
La prun,tratamentul se face în timpul repausului vegetativ pentru combaterea afidelor, acarienilor, coccidelor, cotarilor şi a sporilor de ciuperci, de regulă după tăierile de fructificaţie şi după îndepărtarea ramurilor uscate;
La cais şi piersic, tratamentul al 2-lea se aplică iarna, în ianuarie-februarie, pentru combaterea băşicării frunzelor, dacă anul trecut s-a manifestat puternic;
La cireş şi vişin,tratamentul 2 se realizează după tăierile de fruc-tificare şi înainte de dezmugurire, pentru combaterea păduchilor
ţestoşi, a ouălor de afide, păianjeni şi cotari, a formelor mobile de păianjeni şi a sporilor de ciuperci, în special pentru ciuruirea micotică a frunzelor de sâmburoase.

Tratamente de iarnă la pomi fructiferi

Combaterea formelor de rezistenţă peste iarnă a fitopatogenilor în plantaţiile de măr, păr, gutui şi prun se face prin:
ALCUPRAL 50 PU: 0,3 %; focul bacterian al rozaceelor, pătarea
cafenie a frunzelor şi fructelor;
SUPER CHAMP 250 SC: 0,3 %: monilioza, pătarea roşie a frun-zelor, ciuruirea frunzelor;
TOPSIN AL 70 PU: 0,6 %; rapăn, făinare, entomosporioza, pătarea
Combaterea formelor hibernante de dăunători, în plantaţii de măr
şi prun livezi de pomi (păduchele din San José, acarianul roşu al
pomilor, alţi dăunători):
APLAUDUS SUPER: 1,5%;
OL 40: 1,5% (22,5 l/ha);
OLEODIAZOL 3 L: 0,15% (15 l insecticid la 1000l apă);
US-1: 1,5% (30 l/ha)

Scopul acestor tratamente de iarnă

Tratamentele sunt aplicate, atât contra dăunătorilor, cât și pentru
combaterea bolilor, ciupercilor.
Contra dăunătorilor, folosim ulei horticol combinat cu insecticid care
acţionează prin intoxicarea şi asfixierea larvelor şi ouălor hibernante
ale acestora, cum ar fi păduchele din San Jose sau păianjenul roşu
comun al pomilor. Câteva produse de acest tip sunt: Confidor oil
sau Oleodiazol, dar personalul din magazinul fitosanitar vă poate
ajuta la alegerea unui produs similar.
Pentru combaterea infecțiilor cu ciuperci şi bacterii, se folosesc fun-gicide de contact pe baza de cupru: Champion, Funguran OH, etc.
Poate fi folosită şi zeamă bordeleză (piatră vânătă), o substanţă
tradiţională, fiind soluţia cea mai ieftină şi cea mai puţin toxică dintre
toate.

Sfaturi practice

• se efectuează la temperaturi de peste 5C
• respectaţi strict concentraţiile indicate pe ambalaj
• folosiţi echipament de protecţie (mască, ochelari)
• ţineţi animalele de casă departe de grădină când stropiţi
•respectaţi măsurile de igienă şi protecţia muncii afișate pe ambalaj
• alegeţi zile când nu este vânt puternic și probabilitatea de ploaie
este scăzută
• efectuaţi tratamentele după tunderea pomilor (nu prea are sens
să trataţi părţile care vor fi tăiate ulterior, este risipă de material)

zz

Protecţia fructelor împotriva dăunătorilor periculoşi începe din iarnă

CALENDARUL TRATAMENTELOR POMICOLE :
Trat. 1 repaus vegetativ – inceput dezmugurit
Paduchi testosi – Mospilan 0,45 kg/ha + Toil 0,5%
Trat. 2 inceput dezmugurit
Fainare Cyflamid 0,03 %
Gargarita florilor de mar Novadim Progress 0,075%
Trat. 3 Inceputul infrunzirii mugurilor florali
Foc bacterian Triumf 0,25%
Rapan Syllit 0,13%
Oua acarieni Nissorun 10 WP
Trat. 4 Inceputul infloritului – buton roz
Rapan, fainare Pyrus 0,15% + Topsin 0,14%
Defoliatoare, minatoare Nurelle 0,1%
Combatere buruieni Sanglypho 4 l/ha
Trat. 5 Inceputul scuturarii petalelor
Rapan,Fainare Impact 0,02%
Viespea fructelor, minatoare, defoliatoare Fury 0,01%
Trat. 6 Fructul cat bobul de mazare
Rapan, fainare Rover 0,2% + Topsin 0,14%
Viermele merelor, defoliatoare, minatoare Nurelle 0,1%
Fertilizare Calcifol 6 l/ha
Trat. 7 Fructul cat aluna
Rapan, fainare Impact 0,02%
Viermele fructelor, defoliatoare, minatoare, acarieni Novadim Progress 0,075%
Fertilizare Arborol 5 l/ha
Trat. 8 Fructul cat nuca
Rapan, Fainare Matiz 0,05%
Viermele fructelor, defoliatoare, minatoare Nurelle D 0,05 %
Fertilizare Elite 3 l/ha
Trat. 9 la 10-14 zile de la trat. 8 fruct de 30-40 mm
Rapan, fainare Topsin 0,14%
Paduche San Jose, paduche lanos, minatoare, defoliatoare, acarieni Mospilan 0,025%
Fertilizare Elite 3 l/ha
Combatere buruieni Sanglypho 4 l/ha
Trat. 10 la 10-12 zile de la trat. 9 fruct ½ din dimensiunea normala
Rapan, fainare Rover 0,2% + Cyflamid 0,03%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni Milbeknock 0,05%
Fertilizare Arborol 5 l/ha
Trat. 11 la 10 zile de la trat. 10
Rapan, Fainare Impact 0,02%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni Fury 0,01%
Fertilizare Calcifol 6 l/ha
Trat. 12 la 10-12 zile de la trat. 11
Rapan, Fainare Topsin 0,14%
Viermele merelor, minatoare, defoliatoare, acarieni Sanmite 0,075%
Fertilizare Seniphos 10 l/ha
Trat. 13 la 10-12 zile de la trat. 12
Rapan, Fainare Impact 0,02%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni, paduche lanos, viermele merelor Trebon 0,03%
Trat.14 la 10-12 zile de la trat. 13
Rapan, Fainare Topsin 0,14%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni, paduche lanos, viermele merelor Mospilan 0,025%
Trat. dupa caderea frunzelor
Foc bacterian, Rapan, Monilioza Triumf 0,25%

Chiar daca aplicam tratamente de iarna, trebuie sa retinem ca acesti daunatori vor produce pagube recoltelor si in perioada de vegetatie, de unde rezulta necesitatea repetarii tratamentelor

 

Tratamentele chimice pentru combaterea daunatorilor trebuie repetate conform schemei de tratament si avertizarilor si se combina cu tratamentele pentru prevenirea si combaterea bolilor criptogamice. Va supunem atentiei cativa dintre daunatorii periculosi ai marului, parului, prunului, piersicului, ciresului, visinului pentru a fi pregatiti in aceasta campanie.
Paduchele lanos (Erisoma lanigerum Hausm)
Ierneaza sub forma de larva in crapaturile scoartei. In perioada calda larvele ajung la maturitate in 20-30 zile, formand in cursul unui sezon de vegetatie pana la 14 generatii in functie de timpurietatea primavarii si prelungirea toamnei. O parte din larve migreaza pe radacini unde formeaza colonii, iar altele colonizeaza lastarii si ramurile groase. Este un daunator de carantina, fiind foarte periculos prin pagubele pe care le poate produce.
Se combate cu succes prin aplicarea tratamentului cu Nurelle D in concentratie de 0,075%.
Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus Comst.)
Larvele din prima generatie apar in luna iunie – iulie si in primele ore sunt mobile si umbla pe pom in cautarea locului de fixare. Apoi isi infig rostrul in scoarta pomului si larva devine imobila. Incepe sa suga seva si secreta o substanta ceroasa, care-i acopera tot corpul cu un strat protector, care se intareste treptat. Daunatorul poate avea 2-3 generatii pe an. Ultima generatie ierneaza in stadiul de larva primara.
Paduchele prefera ramurile tinere, partea inferioara a frunzei, cavitatea caliciala si pedunculara a fructului, sau uneori intreaga suprafata. La un atac puternic paduchii pot acoperi ramura in intregime, sunt distruse tesuturile de suprafata si pomul se poate usca.
Prin aplicarea tratamentelor cu Mospilan 20 SG + Toil (ulei vegetal) in concentratie de 0,450 kg+ 0,5 % /ha, sunt distruse formele hibernante. In vegetatie va recomandam tratamentul cu Trebon 30 EC in doza de 0,45 l/ha.
Viermele merelor (Cydia pomonella L.)
Ierneaza in stadiul de larva in coconi matasosi in crapaturile scoartei, mai ales in partea de jos a tulpinii. Primii fluturi incep sa apara in perioada formarii fructelor si zboara dupa apusul soarelui. Femelele depun ouale, cate unul pe partea superioara a frunzelor si pe lastarii tineri, iar o parte este depusa pe fructe. Dupa 8-12 zile din oua se formeaza omizile, care patrund in fruct prin caliciu. Daunatorul formeaza 2 generatii pe an, depunerea oualor pentru generatia a doua avand loc la sfarsitul lunii iulie, inceputul lunii august. Omida roade vasele coducatoare ale fructelor, acestea ajung la maturitate prematura si cad. O omida poate ataca 2 sau mai multe fructe in cursul dezvoltarii. Fructele ajunse la maturitate sunt de calitate inferioara. Larvele generatiei a doua pot produce pagube mai insemnate, atacand un numar mare de fructe.
Acest daunator care provoaca pagube importante este combatut prin tratamentul cu Trebon 30 EC la doza de 0,45 l/ha.
Viespea samburilor (Eurithoma schreinerii)
Este un daunator specific prunului, care poate provoca pagube ce pot depasi pana la 70 -80% din productie. Adultul depune un ou si foarte rar doua in interiorul samburelui. Odata cu dezvoltarea embrionului din sambure se dezvolta larva viespei, care se hraneste cu embrionul. In acest stadiu fructul nu mai evolueaza, se inroseste usor si cade pe sol. Fructele fiind prea mici in acest stadiu nu pot fi valorificate sub nicio forma. Fiind un daunator periculos va recomandam sa-l tratati cu cea mai mare seriozitate.
Pentru a nu provoca distrugerea productiei acest daunator se combate cu Nurelle D in concentratie de 0,075%.
Musca cireselor (Rhagoletis cerasi L.)
Femelele depun cate un ou in fructele aflate in parga. Apoi apar larvele care se hranesc cu pulpa fructului. Cand larvele s-au dezvoltat complet ies din fruct si patrund in sol unde se transforma in pupa pana in primavara.
Fructele atacate devin moi si nu rezista. Pagube importante sunt provocate soiurilor tarzii unde recolta poate fi compromisa total. Soiurile timpurii ajung la maturitate inainte de depunerea oualor.
Aplicarea tratamentelor cu produsul Novadim Progress in concentratie de 0,075% previne deprecierea calitativa a productiei prin atacul acestui daunator.

Sinteza Tratamentelor  de sezon în pomicultură

După căderea frunzelor ar fi trebuit să se facă următoarele trata-mente cheie în scopul diminuării bolilor şi dăunătorilor la măr, păr, vişin, cireş, cais şi piersic.
Pentru meri trebuiau făcute tratamente obligatoriii contra patoge-nilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru peri: tratament obligatoriu contra bolilor micotice şi bacteriene, rapăn, foc bacterian, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
La cireş şi vişin: tratament obligatoriu contra patogenilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Cais şi piersic: tratament obligatoriu contra bolilor bacteriene şi micotice, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru iarnă-primăvară se fac următoarele tratamente
Ca regula generala ,momentul cel mai eficace pentru combaterea daunatorilor hibernanti ,pe pomi,este la inceputul primaverii cand mugurrii au inceput sa se deshida,cind temperaturile diurne sunt de peste 6 grade timp de minim 6-8 zile,fara inghet noaptea.
Spre finele repausului vegetativ, în condiţii meteorologice care permit lucrări în livadă, este necesară continuarea tratamentelor chimice sau efectuarea tratamentelor care nu s-au realizat până în prezent.Dacă tratamentele de iarnă sunt bine aplicate, ele sunt suficiente pentru combaterea ciupercii care produce ciuruirea micotică a frunzelor, nemaifiind necesare alte tratamente.
– La măr, tratamentul al 2-lea se aplică în februarie sau martie, susţinut de tăierea ramurilor atacate de făinare, scopul lui fiind de a combate păduchele din San José, ouăle de afide, acarienii şi cotarii, precum şi de a distruge sporii de ciuperci fitopatogene;
– La păr, tratamentul se face în martie pentru combaterea coccidelor, afidelor şi acarienilor. Contra pătării cafenii a frunzelor şi fructelor şi rapănului ramurilor încă din toamnă, după căderea frunzelor, se aplică un tratament facultativ, de obicei cu produse cuprice, pe care dacă nu l-aţi efectuat până în prezent, acum este momentul să-l aplicaţi;
– La prun,tratamentul se face în timpul repausului vegetativ pentru combaterea afidelor, acarienilor, coccidelor, cotarilor şi a sporilor de ciuperci, de regulă după tăierile de fructificaţie şi după îndepărtarea ramurilor uscate;
– La cais şi piersic, tratamentul al 2-lea se aplică iarna, în ianuarie-februarie, pentru combaterea băşicării frunzelor, dacă anul trecut s-a manifestat puternic;
– La cireş şi vişin,tratamentul 2 se realizează după tăierile de fructificare şi înainte de dezmugurire, pentru combaterea păduchilor ţestoşi, a ouălor de afide, păianjeni şi cotari, a formelor mobile de păianjeni şi a sporilor de ciuperci, în special pentru ciuruirea micotică a frunzelor de sâmburoase.
Tratamente de iarnă la pomi fructiferi
Combaterea formelor de rezistenţă peste iarnă a fitopatogenilor în plantaţiile de măr, păr, gutui şi prun se face prin:
ALCUPRAL 50 PU: 0,3 %; focul bacterian al rozaceelor, pătarea cafenie a frunzelor şi fructelor;
SUPER CHAMP 250 SC: 0,3 %: monilioza, pătarea roşie a frun-zelor, ciuruirea frunzelor;
TOPSIN AL 70 PU: 0,6 %; rapăn, făinare, entomosporioza, pătarea
Combaterea formelor hibernante de dăunători, în plantaţii de măr şi prun livezi de pomi (păduchele din San José, acarianul roşu al pomilor, alţi dăunători):
APLAUDUS SUPER: 1,5%;
OL 40: 1,5% (22,5 l/ha pesticid);cantitatea de apa este de 1500l\ha
OLEODIAZOL 3 L: 1,5% (15 l insecticid la 1000l apă);
US-1: 1,5% (30 l/ha)-cantitatea de solutie fiind de 2000l /ha

Scopul acestor tratamente de iarnă

Tratamentele sunt aplicate, atât contra dăunătorilor, cât și pentrucombaterea bolilor, ciupercilor.
Contra dăunătorilor, folosim ulei horticol combinat cu insecticid care acţionează prin intoxicarea şi asfixierea larvelor şi ouălor hibernanteale acestora, cum ar fi păduchele din San Jose sau păianjenul roşu
comun al pomilor. Câteva produse de acest tip sunt: Confidor oil sau Oleodiazol, dar personalul din magazinul fitosanitar vă poate ajuta la alegerea unui produs similar.
Pentru combaterea infecțiilor cu ciuperci şi bacterii, se folosesc fungicide de contact pe baza de cupru: Champion, Funguran OH, etc.
Poate fi folosită şi zeamă bordeleză (piatră vânătă), o substanţă tradiţională, fiind soluţia cea mai ieftină şi cea mai puţin toxică dintre toate.
Sfaturi practice
• se efectuează la temperaturi de peste 5C
• respectaţi strict concentraţiile indicate pe ambalaj
• folosiţi echipament de protecţie (mască, ochelari)
• ţineţi animalele de casă departe de grădină când stropiţi
•respectaţi măsurile de igienă şi protecţia muncii afișate pe ambalaj
• alegeţi zile când nu este vânt puternic și probabilitatea de ploaie este scăzută
• efectuaţi tratamentele după tunderea pomilor (nu prea are sens să trataţi părţile care vor fi tăiate ulterior, este risipă de material)

 

B )TOTUL despre taierea la vita de vie-Câteva noţiuni de organografie necesare pentru tăierea viţelor

 Cu ocazia taierilor se elimina de pe butuc pana la 80 – 90% din totalul cresterilor anuale pentru care planta a folosit cantitati insemnate de energie

 Eliminarea anuala a unui volum atat de mare din cresterile anuale, cat si prezenta numeroaselor rani provocate prin taierile de rodire, micsoreaza mult durata de viata a vitei de vie din cultura.

Comparativ cu vita netaiata, durata de viata a unui butuc se reduce la 60 de ani, chiar la mai putin.
Prin executarea incorecta a taierilor, asociate cu alte lucrari neadecvate, ca si cu diferite accidente climatice (inghet, grindina, seceta indelungata, furtuni  etc.) durata de viata a unui butuc se poate reduce si mai mult.

Toate lucrarile care se aplica vitei de vie, dar mai ales taierile, care zdruncina cel mai puternic viata plantei, se bazeaza pe cunoasterea temeinica a organelor vitei de vie si rolul lor in realizarea productiei.

Formatiunile lemnoase la vita de vie inainte de taiere

Aceste formatiuni sunt de diferite varste, poarta denumiri conventionale si asupra lor se intervine la taiere.
In functie de forma de conducere a butucilor (joasa, semiinalta si inalta) se deosebesc urmatoarele formatiuni:
La butucii condusi in forma joasa, la nivelul solului se deosebeste zona de concrestere (punctul de altoire), urmeaza apoi scaunul butucului (buturuga), care datorita ranilor facute cu ocazia taierilor anuale, se ingroasa.
Aici se gasesc grupuri de muguri dorminzi pe existenta carora se sprijina taierea de regenerare.Din scaunul butucului pornesc ramificatii multianuale, variate ca lungime, datorita taierilor din anii anteriori si de grosime diferita, purtand denumiri conventionale:

brat scurt sau cotor (sub 50 cm lungime), gros si rigid, intalnit in unele vii din Banat si Transilvania (Valea lui Mihai), ca si la unii hibrizi producatori direct;
brat lung, peste 50 cm lungime, de 5 ~ 6 ani, elastic, intalnit in special la vechile tipuri de taieri din Moldova (taierea de Odobesti, taierea de Husi);
ramificatii in varsta de 3 ~ 4 ani, de diferite lungimi, rezultate prin taierile din anii anteriori, subtiri si flexibile, numite conventional corcani; pe ele se gasesc coarde de 2 ani.

Ramificatiile mentionate (cotor, brat lung, corcan) se intalnesc la diferite tipuri de taieri, rar toate pe acelasi butuc.
Cu ocazia taierilor o parte din ele se inlatura de pe butuc sau se scurteaza.
Se poate aprecia ca aceste ramificatii formeaza “scheletul” butucului, pe care se gasesc coardele (ramificatiile) de 2 si 1 an.

Coarda de 2 ani este crescuta din ramificatiile multianuale (peste 2 ani) sau din scaunul butucului.
Ea are diferite lungimi in functie de taierea executata in anul anterior si poarta coardele de 1 an.
Sunt ceva mai groase decat cele de 1 an.
In zona nodurilor se gasesc muguri in stare dorminda, neporniti in vegetatie in anul anterior.
Cand aceste coarde de 2 ani sunt mai lungi si prezinta mai multe coarde de rod, se numesc punti de rod.

Coarda de 1 an este o ramificatie lemnoasa provenita din lastar dupa caderea frunzelor si schimbarea culorii din verde in diferite nuante de cafeniu (in functie de soi).
Coarda de un an poate fi crescuta pe coardele de 2 ani, in care caz este roditoare (va forma lastari cu rod) sau pe formatiuni mai in varsta (corcani, brate, scaunul butucului), cand poarta denumirea de coarda lacoma, din care, in primavara vor creste lastari fara rod. Inseamna ca rodirea anuala a vitei de vie este asigurata de coardele de 1 an, formate pe coarde de 2 ani (indiferent de lungime).
Inseamna ca rodirea anuala a vitei de vie este asigurata de coardele de 1 an, formate pe coarde de 2 ani (indiferent de lungime).
Butucii condusi pe forme semiinalte sau inalte prezinta zona de concrestere (punctul de altoire) la nivelul solului, continuata cu scaunul butucului, mai redus ca dimensiuni.
Uneori acesta poate lipsi.
Urmeaza apoi tulpina, formatiunea lemnoasa multianuala, cu pozitie verticala de 0,60 – 0,80 cm lungime, realizata prin taierile de formare din primii ani de la plantare, la formele de conducere semiinalte si de 1,00 – 1,50 m la formele inalte.
Uneori acesta poate lipsi.
Urmeaza apoi tulpina, formatiunea lemnoasa multianuala, cu pozitie verticala de 0,60 – 0,80 cm lungime, realizata prin taierile de formare din primii ani de la plantare, la formele de conducere semiinalte si de 1,00 – 1,50 m la formele inalte.
La unele forme artistice (bolta, chiosc, palmela etc.) tulpina poate fi orizontala sau oblica si de lungimi mai mari.
La capatul superior al tulpinii, in pozitie orizontala se distinge cordonul, care este tot o formatiune multianuala, de aceeasi varsta cu tulpina sau cu 1 – 2 ani mai putin.

         

In unele situatii, butucii pot prezenta 2 cordoane (in stanga si dreapta butucului).
Lungimea cordoanelor variaza in functie de vigoarea soiului si de distantele de plantare dintre butuci, determinata prin taierea de formare.
Dupa formarea lor, cresterea in lungime nu se mai continua, in schimb o data cu trecerea anilor, cordoanele se ingroasa.
Pe cordoane se gasesc formatiuni multianuale (cepi scurti), varsta lor descrescand dinspre baza spre varf, unde se afla lemnul de 2 ani pe care sunt prezente coardele de 1 an, roditoare.
Coarda de 1 an, lacoma, se formeaza pe lungimea cordonului sau a formatiunilor multianuale, in dreptul fostului nod (la coardele de 1 an) din muguri dorminzi.
La soiurile de struguri pentru consum in stare proaspata, viguroase, butucii prezinta in capatul tulpinii, in loc de cordon, 2 – 4 elemente multianuale scurte, pe care se gasesc formatiuni scurte de 2 ani.
Din acestea pornesc coarde de 1 an roditoare.
Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si coarde de 1 an lacome.
Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si coarde de 1 an lacome.
La taierile anuale, de rodire se opereaza in primul rand asupra coardelor de 1 an roditoare (se afla pe lemnul de 2 ani) si lacome (formate pe lemn multianual), de aceea insistam mai mult pe cunoasterea lor.
Ele provin din lastari lemnificati dupa caderea frunzelor. In conditiile noastre de cultura a vitei de vie, lungimea de 1,20 – 1,80 m, realizata in perioada de vegetatie a unei coarde, se considera optima pentru productia de struguri, ca si grosimea de 7 – 12 mm (diametru).
Coardele anuale sunt compuse din noduri si internoduri bine determinate. La noduri se afla ochii de iarna, alcatuiti dintr-un complex de muguri (principal, secundari, tertari).
Avand dimensiuni si grade diferite de formare si de evolutie, mugurii au insusiri diferite.
Productia de struguri se sprijina, in principal, pe existenta si starea de sanatate a mugurului principal din ochiul de iarna.
Numai in cazul unor accidente, cand acesta este distrus, mugurul secundar poate deveni de baza pentru realizarea productie.

Taierea vitei de vie pe tulpina inalta si semiinalta
Se practica mai multe tipuri de taiere si conducere a vitei de vie: pe tulpina de 70-80 cm (cultura semiinalta) sau de 1,00-1,20 m, chiar 1,50 m (cultura inalta).
Dintre tipurile de taieri care pot fi practicate: mentionam cordonul, uni sau bilateral cu cordite sau speronat (in cepi), Guyot pe tulpina, pergola cu streasina simpla sau dubla, pergola rationala etc. In general, lucrarile de intretinere aplicate in primii ani de plantare sunt aceleasi ca si in cazul culturii joase (clasice). Deosebiri apar, in primul rind, in ceea ce priveste taierea de formare si rodire a butucilor si a mijloacelor de sustinere utilizate.

Taierea de formare si de fructificare la conducerea inalta
In cazul conducerii pe forme inalte se practica mai ales tipul de taiere Lenz Moser.Tipul de taiere Lenz-Moser:

   Taierile de formare si fructificare

Taierile de formare sint asemanatoare celor efectuate la tipul Cazenave, (in verigi de rod, cu cordite si cepi), cu deosebire ca tulpina va fi proiectata la 1- 1,2 m.
Taierea de fructificare se practica in acelasi mod ca la taierea Cazenave, lasindu-se pe cordoane verigile de rod formate din cordite (4-6 ochi) si cepii de inlocuire, amplasati cit mai aproape de cordon.
Pe forme inalte cu tulpina de 1-1,2 m se pot practica si taierile in verigi de rod (coarde de 10-12-14 ochi si cepi de inlocuire), in cordon speronat etc, si in coarde lungi (sistemul de taiere lung) – ca la taierea Sylvoz, Pergola rationala etc.
In cazul taierilor cu cordoane orizontale (speronat, Cazenave, Lenz-Moser) au fost prezentate modalitatile de formare a cordoanelor bilaterale, dar butucii se pot forma si cu un singur cordon, situatie in care lungimea cordonului va fi egala cu distanta dintre doi butuci invecinati (1 – 1,20 m).
Prezenta cordoaneior bilaterale, insa, diminueaza degarnisirea cordoaneior si faciliteaza refacerea lor.

Taierea de formare si fructificare la conducerea semiinalta
La forma de conducere semiinalta, in primii ani trebuie sa se formeze tulpina, de 60-80 cm, apoi pe ea elementele de rod, sau cordoanele uni sau bilaterale. Durata de formare a butucilor este de 5-6 ani.
Cordonul speroliat (cu cepi, in fig.de mai sus):Taierea de formare

La cordonul speronat, (in cepi) elementele de rod sint cepii de rod, amplasati pe cordoane, uni sau bilaterale. In anul al II-lea de la plantare se lasa o singura cordita de 3-4 ochi. In vara se aleg 2-3 lastari care se paliseaza de tutori, restul suprimadu-se.
In anul al III-lea se proiecteaza tulpina, scurtandu-se coarda cea mai viguroasa, dreapta, sub prima sirma. Restul coardelor se taie. in cazul cind coarda rezervata pentru proiectarea tulpinii are grosime de peste 8 mm (in diametru) pe o portiune mai lunga decit lungimea necesara formarii tulpinii, se procedeaza la formarea cordonului, coarda scurtindu-se fie la lungimea egala cu 1/2 din distanta intre butuci sau acolo unde diametrul ei este mai mic de 8 mm.
In anul al IV-lea, din doua coarde cu pozitie superioara se formeaza cele doua cordoane, scurtindu-se fiecare la lungimea egala cu 1/2 din distanta dintre butuci pe rind. in cazul cind in anul anterior s-a format un cordon, pe acesta se vor scurta coardele la 3 ochi, realizindu-se cepii de rod si se va forma si cel de-al doilea cordon.
In anul al V-lea se incheie formarea butucilor, lasindu-se pe ambele cordoane cepi de rod de 3 ochi.

In urmatorii ani taierea se face numai in cepi de rod, avind grija ca acestia sa fie amplasati cit mai aproape de cordon pentru a evita degarnisirea cordoanelor

Butucul de viţă de vie este format dintr-o parte subterană denumită sistem radicular, care include partea subterană a tulpinii (a fostului butaş) şi rădăcina propriu-zisă, cu multitudinea de rădăcini emise din această tulpină subterană, şi o parte la suprafaţa solului denumită sistem sau aparat aerian, care cuprinde tulpina propriu-zisă (organul cel mai dezvoltat) ce susţine întregul sistem aerian al butucului, compus din mai multe ramificaţii – denumite coarde. Deci, sistemul aerian este format din tulpină şi coarde, ambele trebuie cunoscute în vederea executării corecte a tăierilor (fig. 1).
fig 1Tulpina propriu-zisă este variabilă ca lungime. Astfel, în timp ce la viţele dirijate în forma joasă tulpina are o lungime redusă de numai 20-25 cm, la formele semiinalte aceasta ajunge la 0,60-0,80 m, iar la cele înalte, la 1,0-1,5 m. La formele joase ea se mai numeşte şi buturugă sau scaunul butucului, de la forma sa specifică şi funcţia de susţinere pe care o îndeplineşte.
Coardele reprezintă toate ramificaţiile lemnoase ale tulpinii de vârstă diferită, cu dimensiuni şi rol specific. Coardele se pot clasifica în următoarele categorii principale:
Coardele sau ramificaţiile multianuale (de 3-4 ani şi mai mult). Datorită vârstei, acestea sunt mai groase şi mai rigide decât celelalte şi servesc ca elemente de schelet. Ele mai poartă în general şi denumirea de braţe sau, în funcţie de dimensiuni, de cotoare (mai scurte şi mai groase) şi ciorchini (mai lungi şi mai subţiri) etc.
Coardele de 2 ani. Acestea sunt mai subţiri şi mai flexibile decât cele multianuale şi au rol de semischelet. Întrucât servesc, de obicei, la susţinerea coardelor purtătoare de rod, ele mai sunt cunoscute şi sub numele de punţi de rod.
Coardele de un an- Comparativ cu celelalte două categorii, acestea sunt cele mai lungi, mai subţiri şi mai elastice, fiind totodată cele mai importante pentru producţie. Ele pot fi inserate pe lemn de diferite vârste. Coardele de un an situate pe lemn (coarde) de 2 ani au capacitatea de a emite lăstari purtători de rod, purtând de aceea în mod curent denumirea de “coarde de rod”. Cele de pe lemn mai bătrân sunt, de regulă, nepurtătoare de rod şi poartă denumirea de “coarde lacome”. Ele se înlătură, de obicei, prin tăiere sau se utilizează la nevoie pentru refacerea elementelor de schelet ale butucului (braţele), prin tăiere în cepi de rezervă de 1-2 ochi. Prin aplicarea tăierilor la viţa de vie, coardele de un an se scurtează la diferite lungimi, exprimate în număr de ochi, rezultând următoarele elemente de producţie (fig. 2).
fig 2Coarda de rod propriu-zisă este o coarda situată totdeauna pe o altă coardă în vârstă de 2 ani (sau, cum i se mai spune în practică, pe lemn de 2 ani), ceea ce o face aptă pentru fructificare, scurtată, în funcţie de sistemul de tăiere aplicat, la 8-20 ochi. Între 8-10 ochi, coardele de rod sunt considerate scurte; între 10-15 ochi – mijlocii şi de cea 15-20 ochi – lungi. În practica curentă se folosesc coardele scurte şi mijlocii.
Cordiţa este un element de producţie specific ca şi coarda propriu-zisă, dar de o lungime mai mică decât aceasta, de numai 4-7 ochi. Acest element este intalnit adesea la formele de conducere semi-inalte şi înalte – cordon uni -si bilateral.
Călăraşul are aceeaşi lungime ca şi cordiţa (4-7 ochi), caracteristică este însă poziţia pe care o ocupă pe puntea de rod, fiind situat în spatele unei coarde. El se rezervă, mai ales când nu se poate asigura “încărcătura” (numărul de ochi şi coarde) butucului cu coarde de rod.
Cepii sunt cele mai scurte elemente lemnoase rezultate din tăierea coardelor de un an. Ei pot avea lungimea de la 1-4 ochi. După funcţia pe care o au de îndeplinit, pot fi de rod, de înlocuire şi de rezervă. Cepii de rod au o lungime de 3-4 ochi, se obţin tot prin scurtarea coardelor de rod şi se întâlnesc la sistemul de tăiere scurt (în special de la Teremia). Cepii de înlocuire sunt de 2 ochi lungime şi servesc pentru asigurarea (înlocuirea) coardelor de rod în anul următor; se obţin prin scurtarea coardelor roditoare sau lacome. Cepii de rezervă servesc la refacerea periodică a elementelor de schelet ale, butucului; se folosesc mai mult la sistemele de tăiere mixtă şi la formele semiinalte şi înalte. Au o lungime de 1-2 ochi şi se formează de obicei dintr-o coardă lacomă sau roditoare situată cât mai aproape de baza butucului.
În unele regiuni, o coardă de rod aflată la extremitatea şi prelungirea unei punţi de roti degarnisite mai poartă şi denumirea de “bici”.
Coarda de rod propriu-zisă, cuplată cu un cep de înlocuire, ambele situate pe acelaşi suport (ax) de lemn de 2 ani, formează veriga de rod.
fig 3Elementele lemnoase la butucii conduşi în forma semiinalta şi înaltă sunt redate în figura 3.

Lucrări de tăiere la viţa de vie

Lucrările de tăiere aplicate viilor intrate pe rod (după anul al III-lea) sunt făcute în funcţie de vârstă, de vigoarea potenţialului de creştere şi fructificare a viţelor.
Controlul viabilităţii ochilor
Înainte de tăiere se face controlul viabilităţii ochilor, pentru a se constata pierderile de ochi din cauza gerului din cursul iernii sau prin clocire, în cazul întârzierii dezgropatului în primăvară. De asemenea, se analizează şi starea de sănătate a lemnului anual şi multianual.
Pentru controlul viabilităţii ochilor se recoltează probe de 20-30 coarde pentru fiecare soi sau parcelă, de la butucii situaţi pe diagonalele parcelei, care se ţin câteva zile la temperatura camerei. La coardele recoltate se secţionează ochii – transversal, cu lamă – începând cu cei de la bază. Ochii care în secţiune prezintă o coloraţie brun-negricioasă sunt afectaţi, iar cei de culoare verde sunt vii. Când procentul ochilor pieriţi depăşeşte 20% se aplică compensarea lor prin rezervarea pe fiecare butuc a unui număr mai mare de ochi, de obicei a încă o coardă sau două (ştiind că o coardă înseamnă cea 10-12 ochi). După calcularea şi rezervarea ochilor pieriţi se aplică tăierea de rodire.
Tăierea de rodire
Odată cu tăierea de rodire se rezervă pe fiecare butuc un număr de coarde de rod, de lungime normală (12-15 ochi) şi un număr egal de cepi de înlocuire, care să-i asigure butucului (în funcţie de vigoare, fertilitatea soiului şi solului etc.) o producţie normală şi de calitate corespunzătoare soiului.
După cum s-a mai spus, coardele de rod (roditoare) din ai căror ochi vor creşte lăstari cu struguri sunt acele coarde de un an care au crescut pe lemn (coarde) de doi ani, iar cepii sunt coarde de un an tăiate la 1-3 ochi care vor asigura coardele de rod în anul următor.
Un astfel de sistem de tăiere, cu coarde de rod şi cepi se numeşte mixt sau în verigi de rod; – prin veriga de rod înţelegându-se asociaţia dintre o coardă de rod şi un cep.
În unele zone ale ţării – ca Teremia, în Banat -, nisipurile Bihorului etc. se practică şi tăierea în cepi de rod (denumită şi tăiere scurtă), prin scurtarea coardelor de rod la 3-4 ochi.
Tehnica tăierii de rodire a viţelor cu tulpină (joasă) clasică
Această tăiere se execută primăvara devreme, imediat după dezgropat. Mai întâi se examinează vigoarea coardelor anuale (lungimea şi grosimea lor). Din acest punct de vedere, butucul poate fi: viguros, normal sau slab dezvoltat. Se consideră că butucul este viguros atunci când marea majoritate a coardelor anuale sunt mai lungi de 1,5 m şi mai groase de cea 10 mm, la mijloc (în diametru) ; de vigoare normală – când coardele sunt mai scurte (de cea 1,0-1,5 m) şi de cea 7-10 mm grosime în diametru şi slab dezvoltate când coardele anuale au lungimea sub 1 m şi grosimea, la mijlocul lor, sub 7 mm în diametru.
În vederea stabilirii numărului de coarde de rod ce se lasă la tăiere, se “stă de vorbă cu butucul”, adică se apreciază vigoarea coardelor anuale (aşa cum s-a arătat mai sus).
Când coardele de 1 an sunt, în marea lor majoritate, de vigoare normală înseamnă că butucul a fost corect tăiat şi încărcat anul trecut şi în acest caz se va lăsa acelaşi număr de coarde ca şi în anul trecut (3-4-5; rareori mai mult, în funcţie de vigoarea butucului şi fertilitatea solului). Când coardele de un an sunt prea viguroase înseamnă că butucul a fost slab încărcat anul trecut şi anul acesta se vor lăsa cu 2-3 coarde mai multe decât a avut anul trecut. Când butucul are coardele anuale scurte şi prea subţiri, înseamnă că anul trecut butucul a fost prea încărcat şi anul acesta se vor lăsa cu cel puţin 2-3 coarde mai puţin decat a avut anul trecut.
Lungimea coardelor de rod este în funcţie de vigoarea şi fertilitatea soiului şi solului. Astfel, la soiurile slab viguroase, ca: Perla de Csaba, Riesling italian, se vor lăsa coardele cu 8-12 ochi; la soiurile mijiociu-viguroase ca: Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Aligote, Cabernet Sauvignon etc. – 12-14 ochi pe coardă; la soiurile viguroase ca: Fetească albă. Băbească neagră, Coarnă neagră, Afuz-Ali etc. – 14-18 ochi pe coardă.
Practica executării tăierii presupune următoarele succesiuni de operaţii:
– Examinarea cu atenţie a fiecărui butuc şi, în funcţie de vigoarea coardelor anuale, stabilirea estimativă a coardelor de rod ce se vor rezerva;
– Alegerea coardelor de rod, scurtarea lor pe diafragmă (pe nod), la lungimea stabilită şi suprimarea celorlalte coarde inutile;
– Alegerea coardelor pornite din lemn multianual sau chiar de 2 ani şi scurtarea la cea 2 ochi, formând cepii de înlocuire; numărul lor va fi egal cu cel al coardelor de rod (el asigură coardele de rod pentru anul viitor);
– Finisarea tăierii prin îndepărtarea tuturor coardelor, cioturilor, corcanilor (braţelor), copililor etc. Care nu s-au reţinut la tăiere; scoarţa exfoliată (destrămată) se curăţa, iar rănile mari se badijonează cu “vopsea de ulei”.
La această tăiere, “în verigi de rod” (mixtă), cepii trebuie să aibă plasament central pe butuc şi, în general, inferior coardelor; iar coardele de rod propriu-zise, amplasate spre periferia butucului şi a cepilor, însă cât mai aproape de butuc şi de sol, ca să se poată îngropa uşor.
Tăierea de rodire a viilor afectate de ger
Când procentul de ochi pieriţi depăşeşte 20%, la tăiere se va lua în considerare acest lucru şi se va lăsa un număr mai mare de coarde pe butuc, proporţional cu pierderea (ţinând seama că o coardă echivalează cu cea 10-12 ochi) ; în cazul de mai sus – 2 coarde (a 10 ochi).
Dacă pierderile de ochi depăşesc 40- 50%, tăierea se va amâna şi se va efectua după intrarea în vegetaţie. În acest moment se conturează bine zonele distruse, care trebuie înlăturate prin operaţia de tăiere. Dacă părţile sănătoase rămase pe butuc nu asigură obţinerea unei producţii corespunzătoare, se vor administra îngrăşăminte azotoase, potasice şi fosfatice, concomitent cu executarea unui ciupit, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi la refacerea butucului ca elemente de vegetaţie sau chiar de rod pentru anul viitor.
Tăierea viilor afectate de îngheţuri târzii
Primăvara, organele cele mai sensibile la temperaturi scăzute sunt lăstarii abia porniţi în vegetaţie.
Dacă în această perioadă (sfârşit de aprilie – început de mai) survin temperaturi sub 0 C, lăstarii porniţi pot fi afectaţi parţial sau total. Şi în acest caz se apelează la operaţii în verde (ciupit) după 1-2 zile, când se constată precis organele sau părţile de organe care au fost distruse. Prin “tăieri” se îndepărtează numai porţiunile de lăstari distruse de brumă.
Din porţiunile rămase vor porni copiii care vor asigura coardele de rod pentru anul următor, putând compensa şi o parte din recolta de struguri. Totodată, de pe coarde mai pot porni în vegetaţie şi muguri secundari care, la unele soiuri (timpurii) dau şi lăstari fertili. Maturarea lemnului va fi stimulată prin aplicarea de îngrăşăminte azotoase, fosfatice şi potasice.
Tratarea viilor afectate de grindină
În funcţie de intensitatea daunelor şi faza de vegetaţie în care se găseşte viţa, se alege şi modul de tratare.
În primul rând se recomandă aplicarea imediată a tratamentului cu zeamă bordeleză sau alt produs pentru a preîntâmpina atacurile de mana. Ca şi în cazul îngheţurilor târzii, se aşteaptă câteva zile pentru a se putea distinge părţile afectate de grindină, după care se efectuează suprimarea părţilor distruse de pe butuc. Este necesar să se analizeze fiecare butuc în parte şi operaţiile aplicate să fie cele mai indicate de specificul soiului, de mărimea daunelor produse şi de posibilităţile ce există pentru stimularea creşterii şi coacerii lemnului nou.
Pentru forţarea creşterii lăstarilor şi pentru maturarea lor se vor administra îngrăşăminte minerale azotoase, iar spre toamnă îngrăşăminte fosfatice şi potasice (ca, de altfel, la toate aceste tăieri speciale).
Tăierea de regenerare
Se aplică butucilor bătrâni, debilitaţi, în vederea restabilirii pentru încă o perioadă scurtă de timp a capacităţii de vegetaţie şi rodire. Tăierea de regenerare poate fi parţială sau totală. Cea mai indicată este însă cea parţială. Ea constă în suprimarea, în primăvară, a tuturor ramificaţiilor de pe o jumătate, butucului. După ce s-au refăcut pe această parte elementele lemnoase (2-3 ani) se suprimă elementele lemnoase şi de pe cealaltă jumătate de butuc.
După tăierea de regenerare rămânând răni mari, se impune ca acestea să fie “unse” cu mocirlă formată din balegă proaspătă de vită şi pământ galben sau bandajate cu “vopsea de ulei”. De asemenea, pentru stimularea pornirii în vegetaţie a mugurilor dorminzi şi evitarea pătrunderii uscăturii în adâncimea butucului, se indică muşuroirea cu pământ reavăn bine mărunţit.
În timpul vegetaţiei se impune fertilizarea solului în special cu îngrăşăminte azotoase şi irigarea sau ud.

 

 

 

Citeva repere   de capatii pentru infiintarea plantatie de pomi fructiferi

Pentru infiintarea plantatiei trebuie sa alegem bine terenul, conform cerintelor fiecarei specii. Nu plantam pomii pe cel mai rau teren din gradina, evitam locurile care tin apa, cele prea joase, umbrite etc.Plantam pomii potriviti pentru terenul de care dispunem, de exemplu: in locurile umbrite plantam zmeur, zoacaz, capsun, eventual visin, prun, dar niciodata cais, par, piersic, cires. In zonele reci, geroase nu reuseste caisul, piersicul, migdalul, unele soiuri de par si de cires. Pe terenurile mai grele, semiumede nu reusesc decat arbustii, gutuiul, eventual prunul altoiut pe corcodus si parul pe gutui.Fertilizarea inainte de planatare are menirea sa asigure substante minerale pentru o perioada de timp si intr-o perioada critica, adica atunci cand pomii sunt tineri, au radacinile slab dezvoltate, iar cresterea trebuie sa fie intensa. De aceea, la fiecare 100 m² de gradina vom imparstia uniform 350-500 kg gunoi de grajd, 2.5-3 kg sare potasica si 5-8 kg superfosfat, in functie si de fertilitatea solului. Fertilizarea se face in august-septembrie.Lucrarea urmatoare este mobilizarea adanca a terenuluiDupa nivelare se trece la pichetarea terenului, adica marcarea locului de plantare a fiecarui pom. Marcarea se face prin picheti (tarusi mici de 40-50 cm lungime si 2-3 cm diametru).In ceea ce priveste modul de aranjare a pomilor in gradini, se recomanda sistemul in dreptunghi, adica 4 pomi pe doua randuri alaturate vom forma un dreptunghi cu laturile lungi intre randuri.Distantele de plantare a pomilor in livezi

Specia

Portaltoiul

Distante de planatare (m)

Intre randuri

Pe rand

Mar

Vegetativ de vigoare slaba

3-3,5

1-1,5

Vegetativ de vigoare mijlocie

3,5-4

2,5-4

De vigoare mare (Franc, A2)

6,00-8,00

5,00-6,00

Par

Gutui (vegetativ)

3,5-4

2,5-4

Franc (par din seminte)

6,00-7,00

5,00-6,00

Prun

Mirobolan sau franc

5,00-6,00

4,00-5,00

Cais

Zarzar sau mirobolan

5,00-6,00

4,00-5,00

Piersic

Piersic sau mirobolan

4,00-5,00

3,00-4,00

Cires

Cires franc sau mahaleb

5,00-7,00

5,00-6,00

Visin

Visin franc sau mahaleb

4,00-5,00

2,00-5,00

Nuc

Din samanta sau altoit pe nuc

8,00-10,00

8,00-10,00

Distantele de plantare pot fi usor modificate in functie de fertilitatea solului, gradul de aprovizionare cu apa, pozitia pe panta, etc.

La stabilirea distantelor dintre randuri si dintre pomi pe rand vom tine cont si de laturile gradinii, caci la mergini se lasa un spatiu fata de vecin sau gard cel putin egal cu jumatatea distantei dintre randuri sau pomi pe rand.

Dupa pichetare se trece la sapatul gropilor, care se fac cu 3-4 saptamani mai inainte si de dimensiuni mari, astfel ca in primii 2-3 ani radacinile sa creasca in pamant desfundat. Cu 8-10 zile inainte de plantarea pomilor trebuie sa tragem o parte din pamant in groapa (aproximativ 2/3 din adancimea ei) spre a se aseza. In acest scop tragem mai intai o parte din pamantul de la fundul gropii, care este mai putin fertil, apoi din cel de la primul rand de casma, mai fertil.

Plantarea pomilor se face toamna dupa caderea frunzelor pana la venirea primelor ingheturi. In unii ani se poate face si in ferestrele iernii. Plantarea de primavara este cu atat mai neindicata cu cat se face mai tarziu. Daca putem planta in februarie, pana la 10 martie, obtinem rezultate bune, daca se intarzie, pomii se prind greu sau deloc si au cresteri slabe in anul I, care se rasfrang pentru multa vreme.

Pomii procurati trebuie adusi cat mai repede, astfel ca radacinile sa fie expuse cat mai putin posibil la aer, vand, frig etc. Odata adusi acasa, se stratifica in nisip sau pamant marunt si reavan, care se indeasa bine printre radacini. Daca dau semne de ofilire, se tin 24-48 ore cu radacinile in apa, dar nu mai mult. Daca suntem nevoiti sa amanam plantarea pana in primavara, stratificarea se face pentru lunga durata, dupa ce am fasonat radacinile si le-am mocirlit ca pentru plantare. In acest caz puietii se aseaza bucata cu bucata in santuri de 40-50 cm adancime si se indeasa pamant marunt si reavan printre radacini, ca la plantare. Se acopera si 20-30 cm din trunchi.

In ziua plantarii pomii se scot de la stratificat si li se verifica sanatatea radacinilor, executand unele sactiuni cu foarfeca. Radacinile sanatoase au sectiunile alb-vii, sunt turgescente, adica nevestejite si au miros placut.

Cele vatamate, moarte sau mucegaite au sectiunile brune sau cafenii, zbarcite, cu miros de putrefactie sau fermentatie. Acesti pomi nu se planteaza. Pentru plantare vom folosi numai pomi sanatosi, cu radacini bune, vigurosi, cu coroana formata sau sub forma de vergi, fara rani sau cioturi. Inainte de plantare, pomilor li se face fasonarea si mocirlirea radacinilor.

Fasonarea consta in improspatarea sectiunilor de radacini mai groase de 3-4 mm si scurtarea celor fibroase la 3-10 cm, in functie de grosimea lor. Cele subtiri de tot, sub 1 mm se pot taia de tot. Intotdeauna sectiunea se face pana in zona sanatoasa, vie. In urma fasonarii pomul trebuie sa ramana cu cat mai multe radacini groase si lungi de 35-40 cm (daca este posibil). Foarte defectuos este obiceiul unor practicieni de a fasona numai radacinile groase si sanatoase pana la 10-15 cm, lasand neatinse pe cele subtiri.

Dupa fasonare, radacinile se scufunda intr-o pasta consistenta obtinuta din balega proaspata de vaca, pamant galben si apa, operatiune denumita mocirlire. Pomul astfel pregatit se aseaza in groapa, rasfirandu-i radacinile pe un mic musuroi de pamant, astfel ca adancimea sa fie identica cu cea din pepiniera (se vede acest lucru pe pom), chiar cu 3-5 cm mai sus, intrucat prin tasarea pamantului pomul se mai aseaza.

Pomii altoiti pe portaltoi vegetativ (meri si peri) pot fi plantati mai adanc cu 5-6 cm, dar sa nu se ingroape punctul de altoire. Dupa ce am asezat pomul, se trage pamant peste radacini (din primul strat de casma), care se indeasa bine printre radacini.

Dupa acoperirea acestora, se calca bine pamantul dinspre marginea gropii spre pom. Se administreaza acum 10-15 kg gunoi bine fermentat, iar daca este seceta si 1-2 galeti de apa, dupa care se acopera groapa cu pamant si se calca din nou. Cu pamantul care mai ramane realizam un musuroi inalt de 15-20 cm in jurul pomului.Adesea pomii nu se prind din lipsa apei, de aceea trebuie sa-i udam. Udarile nu trebuie sa fie prea dese, ci mai rare, dar abundente, astfel incat sa-i umectam 35-45 cm adancime, dupa care pamantul din jurul pomului se acopera cu paie, cu pleava (mulci) sau cu pamant uscat.

Unii pomicultori procedeaza gresit, uda des si abundent, dar pomii nu se prind. Cauza este aceea ca apa stagneaza in groapa, elimina aerul, radacinile fermenteaza sau putrezesc. Iata deci, ca este daunator si excesul de apa, deci pentru formarea de noi radacini este nevoie de oxigen, caldura si apa in proportii favorabile. Mentinerea solului curat de buruieni, a frunzisului sanatos, inlaturarea lastarilor de prisos sunt alte lucrari strict necesare in anul I.

 

Plantarea  propriu zisa a pomilor

 

 

Cele mai bune rezultate privind prinderea si cresterea pomilor se obtin prin plantarea de toamna; procentul de prindere fiind in medie de 98-100%, fata de numai 85-90% la plantarea de primavara.

 

In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume dupa care se executa plantarea propriu-zisa.

 

Stabilirea locului de plantare a fiecarei specii es face in functie de zona climatica a tarii si tinand cont de natura si fertilitatea naturala a solului. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase.

 

Sunt excluse soiurile de mar din grupa Delicious rosu, Starkrimson etc., care nu dau rezultate.

 

La prun, se prevad soiurile Gras romanesc, Vinete romanesti, iar celelalte ca Agen, Stanley, P?che se planteaza numai la altitudini mai mici, pana la 500 m. Caisii, piersicii si migdalii nu reusesc deloc la altitudini mari.

 

In zona colinara si de campie reusesc toate speciile, daca li se completeaza necesarul de apa.

Atentie mare trebuie data naturii solului. Trebuie evitate solurile prea reci, argiloase, grele, cu exces de umiditate; in astfel de terenuri majoritatea speciilor pier repede (caisul, piersicul, ciresul, migdalul, unele soiuri de prun).

 

Numai gutuiul si parul altoit pe gutui sunt mai rezistente in solurile mai umede. Acolo unde este pericol de stagnare a apei toamna, se recomanda plantarea pe biloane sau pe mameloane artificiale, chiar si pentru speciile mai rezistente.

 

Alegerea portaltoilor trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar.

 

Ceilalti portaltoi se folosesc numai pentru soluri reavene ori cu posibilitati de irigare in sezoanele secetoase.

 

Stabilirea corecta a distantei dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare. La aceasta lucrare se tine seama si de portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.

 

De exemplu, soiul Jonathan altoit pe portaltoiul franc ori pe M11, M16, A2 formeaza coroane de 7-8 m inaltime si diametru, in timp ce altoit pe portaltoi de vigoare slaba – M27, M9, M26 – coroane ajunge numai la 3-4 m.

 

Aceeasi diferenta de crestere se observa la un soi de par altoit pe gutui fata de acelasi soi altoit pe portaltoi franc sau salbatic.

 

In orice caz, in plantatiile intensive, distanta intre randuri sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Se are in vedere faptul ca sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par.

 

Mai putin pretentiosi la lumina sunt: visinul, coacazul, zmeurul, care reusesc si la semiumbra.

Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi.

 

Terasarea, pe terenurile cu panta mai mare de 8%, este necesara construirea de terase continui ori individuale. Cele continui se fac paralele cu curba de nivel, corespunzator fiecarui rand de pomi.

 

Ele se fac putin inclinate in sensul pantei, efectuandu-se inainte de pichetarea terenului.

Acolo unde nu sunt posibilitati pentru astfel de terase, se pot efectua terase individuale, insa dupa efectuarea pichetajului.

 

In zonele umede, cu pericol de exces de umiditate, se efectueaza canale de coasta inclinate longitudinal la 3%, care sa evacueze apa in exces. Ele pot avea latimea la fund si adancimea de 0,3-0,5 m, consolidate prin inierbare si distantate la 24-50 m, in functie de panta terenului.

 

Drenajul pentru eliminarea excesului de apa de pe anumite portiuni se efectueaza drenuri folosind diferite materiale: fascine, tuburi de ceramica, tuburi de material plastic etc.

 

Pichetajul terenului consta in insemnarea pe teren a randurilor de pomi si a fiecarui pom in parte prin tarusi (picheti). Pe terenurile plane sau cu panta mica pana la 6%, pichetajul poate fi facut in dreptunghi ori in patrat, iar pe terenurile in panta este obligatoriu pichetajul in triunghi in vederea combaterii eroziunii.

 

Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pe terenurile nedesfundate si pe solurile mijlocii, dimensiunile gropilor sunt de 1x1x0,7 m, iar in solurile grele pot ajunge cu latura de 1,2-1,5 m si adancimea de 0,8 m.

 

Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali).

 

Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.

 

Datorita faptului ca prin sapatul gropilor dispare pichetul, care marcheaza tocmai locul pomului, se recomanda (mai ales pe pante) ca inainte de saparea gropii sa se marcheze fiecare pichet cu inca doi (de o parte si de alta) insa pe directia randului, folosind o scandura de “repichetaj” cu o crestatura la mijloc si cu doua la capete.

 

Aceata lucrare usureaza mult gasirea locului exact unde trebuie asezat pomul in momentul plantarii. Pe pante mari si neregulate, saparea gropilor se face concomitent cu efectuarea teraselor individuale.

 

Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai feril sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.

 

Pentru plantare, se face o alegere riguroasa a materialului saditor. Se vor planta numai pomi bine dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente.

 

Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea. De asemenea nu sunt indicati pentru plantare pomii cu rani provocate de grindina, mai cu seama caisi, piersici, ciresi, visini etc., deoarece acestia vor suferi de gomoza (scurgeri de clei) chiar de la inceput si vor pieri prematur.

 

Fasonarea radacinilor si mocirlirea lor este o a doua conditie de reusita la plantare.

Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale.

 

Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi. Dupa fasonare se inmoaie pana la colet intr-o pasta facuta dintr-un amestec de balega proaspata de vite cornute mari, pamant si apa in parti egale. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini.

 

Ingrasarea la plantare este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.

 

Stabilirea corecta a adancimii de plantare este de importanta capitala. Pentru aceasta se foloseste scandura de repichetaj, asezandu-se intre cei doi picheti care strajuiesc groapa, se trage pamantul amestecat cu ingrasamintele respective, creandu-se in mijlocul gropii un mic musuroi pe care se asaza radacinile pomului, astfel incat coletul sa fie deasupra marginii superioare a scandurii.

 

Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini. Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile.

 

Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta.

Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.

Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-2 galeti de apa.

 

Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, “se asaza” revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.

 

Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi.

Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii. Coroana sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; acest lucru urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie.

 

Protejarea trunchiului fiecarui pom este ultima lucrare care trebuie facuta inainte de caderea zapezii impotriva iepurilor si caprioarelor. In acest scop, in jurul trunchiului se leaga tulpini de floarea soarelui, sau coceni de porumb, stuf, hartie groasa de saci ori folie perforata din material plastic.

 

Alternanta de rodire a pomilor

rodirePeriodicitatea constă în faptul că pomul nu reuşeşte să diferenţieze muguri de rod în fiecare an, sau nu dispune de substanţele de rezervă necesare pentru a asigura dezvoltarea acestor muguri până la înflorit şi legatul fructelor. Se întâlnesc cazuri, relativ rare, când după o recoltă abundentă, nesusţinută cu o agrotehnică adecvată, pomii sunt atât de epuizaţi încât nu formează muguri de rod nici în anul următor, aşa încât urmează doi ani fără recoltă. Deci pomul nu dă rod pentru că îi lipseşte ceva, şi pentru că lucrările necesare sunt executate necorespunzător…
În unii ani, pomii formează muguri de rod, dar pierd recolta de fructe din următoarele cauze:
• degerarea mugurilor de rod; • distrugerea florilor de către brume; • polenizarea insuficientă, datorită timpului nefavorabil (prea rece sau prea umed) care împiedica zborul albinelor, • căderea fiziologică masivă a fructelor; • atacul foarte intens de boli şi insecte, de grindină etc. Principala cauză a alternanţei de rodire este supraîncărcarea pomilor cu fructe.
Alternantă de rodire poate apărea chiar la un agrofond foarte bun dacă pomul are o încărcătură excesivă de fructe.

Tipul alternanţei de rodire

• toţi pomii unui soi rodesc excesiv într-un an şi nu fructifică deloc în anul următor; • după 1-2 ani cu recolta abundentă urmează un an cu recolta mică; • în cadrul aceluiaşi soi şi al aceleiaşi parcele, unii pomi rodesc într-un an, iar alţii în anul următor. Se ajunge la această situaţie datorită faptului că unii pomi din plantaţie, rămânând supraîncărcaţi cu fructe, nu pot diferenţia muguri de rod, în timp ce alţi pomi, având încărcătură optimă, diferenţiază normal. De aceea, tăierile de fructificare trebuie să se aplice diferenţiat, în funcţie de starea fiecărui pom şi de încărcătura lui cu muguri de rod. Pomii plantaţi în goluri, fiind mai tineri, pot prezenta diferenţieri sub raportul proporţiei de muguri de rod formaţi, comparativ cu pomii în vârsta din cadrul aceluiaşi soi. Această particularitate se are în vedere la aplicarea tăierilor de fructificare.

Măsuri agrotehnice pentru înlăturarea alternanţei de rodire

Când pomii intră în alternanţa de rodire ei pot fi readuşi în anul următor la o fructificare normală, în principal cu ajutorul tăierilor, aplicate diferenţiat. În anul când pomii nu au muguri de rod se aplică o tăiere moderată, pentru ca lăstarii să fie potrivit de numeroşi şi de viguroşi. În acest caz, ei vor forma muguri de rod aproape de nivelul optim. În practică, uneori se procedează invers: de teamă ca pomii să nu formeze lăstari prea viguroşi, se taie puţin. În acest caz, prin faptul că se lăsa mulţi muguri vegetativi, se va forma un număr mare de lăstari, dar de vigoare slabă. Este ştiut însă că tocmai aceşti lăstari diferenţiază muguri în proporţie mai ridicată. Deci în anul următor se ajunge la supraîncărcarea pomilor cu rod, dublată cu o nediferenţiere a mugurilor (în lipsa normării producţiei). În anul când pomii nu au rod datorită nediferenţieri mugurilor sau a degerării lor totale (la migdal, cais, piersic) este contraindicată reducerea taliei pomilor şi întinerirea puternică a semischeletului, deoarece se vor forma lăstari prea viguroşi, care diferenţiază mugurii în proporţie redusă; deci se întârzie restabilirea fructificării normale. Reducerea taliei pomilor, cu întinerirea semischeletului, trebuie să se efectueze în anul când pomul are mulţi muguri de rod, repartizaţi pe toată înălţimea coroanei. În acest caz, lăstarii nu vor creşte prea viguros, deoarece ei sunt concuraţi de fructe la primirea hranei. Fenomenul alternanţei de rodire este influenţat şi de perioadele de vârstă ale pomilor. Diferenţierea agrotehnicii în funcţie de aceste perioade constituie un mijloc sigur de prevenire şi combatere a alternanţei de rodire.

De alegerea soiului depinde obtinerea unei  productii rentabile

 

Soiul reprezinta un factor de baza al productiei de fructe, pomicultura devenind rentabila in masura in care se cultiva soiuri valoroase, care produc bine si asigura constant productii cu un inalt nivel calitativ, competitiv pe piata.

 

Un sortiment pomicol modern trebuie sa cuprinda un numar bine delimitat de specii si in cadrul lor de soiuri, corespunzatoare calitativ si din punct de vedere al capacitatii de productie si al destinatiei de valorificare a fructelor.

 

Soiurile care se vor planta trebuie sa fie bine adaptate conditiilor de clima si sol, specifice fiecarei zone de cultura, cu rezistenta sporita la boli si daunatori. Dintre obiectivele urmarite in ultimii ani de amelioratori in creare de noi soiuri, mentionam: pomi de vigoare mica sau mijlocie, cu coroana bine garnisita cu formatiuni fructifere scurte, cu intrare timpurie pe rod si productii mari constante an de an; obtinerea de fructe intens colorate, uniforme, cu calitati gustative si tehnologice corespunzatoare cerintelor pietii internationale, precum si ale industriei alimentare.

 

Sortimentul inmultit in Romania, admis pe lista Comisiei de Omologare cuprinde un numar total de 246 soiuri, din care, dupa cum urmeaza, se altoiesc pe specii: 26 la mar, 22 la par, 8 la gutui, 22 la prun, 19 la cais, 25 la piersic, 6 la nectarine, 22 la cires, 17 la visin, 11 la nuc, 7 la castan comestibil, 10 la migdal, 6 la alun, 6 la zmeur, 6 la coacaz negru, 5 la coacaz rosu, 8 la afin, 4 la mur, 4 la agris, 4 la soc si 8 la capsun.

 

Nu trebuie eludat faptul ca dintre acestea, mai mult de jumatate sunt soiuri autohtone, omologate ca urmare a cercetarilor efectuate in statiunile de cercetare si productie pomicola ale ICPP – Pitesti – Maracineni.

 

Astfel, la mar, in conveerul varietal s-au promovat soiurile noi: Romus 1, Romus 2, Romus 3 (cu coacere de vara), Pionier, Voinea (cu coacere de toamna) si Generos (cu coacere de iarna), soiuri care au o rezistenta sporita la boli si daunatori, necesitand un numar redus de tratamente cu pesticide (numai 6 – 8, fata de 14 – 16 la soiurile clasice).

 

La par, in ultimii ani s-au creat si inmultit in pepinierele statiunilor, cu prioritate soiurile autohtone: Triumf, Argessis, Carpica, Daciana, Untoasa de Geoagiu, Napoca, Republica.

Soiurile noi omologate la gutui: Aromate, Aurii si Moldovenesti, caracterizate prin productii ridicate de fructe (40 t/ha), se cer mai mult extinse in zonele propice de cultura.

 

Prunul, care detine 48% din patrimoniul pomicol, are conveerul cu precadere format din noile soiuri romanesti: Pitestean, Tuleu timpuriu, Silvia, Centenar, Carpatin, Minerva, Tita, Record, Valcean.

 

In ceea ce priveste caisul, se preconizeaza cresterea ponderii soiurilor extratimpurii, timpurii si foarte tarzii, sortimentul de baza fiind format exclusiv din soiurile romanesti, in mare majoritate create la Baneasa: Mamaia, Sulmona, Sirena, Sulina, Selena, Comandor, Litoral, Dacia, Favorit, Excelsior, Olimp, Tudor si Traian.

 

La piersic, pe langa soiurile straine (Springerest, Springold, Collins, Cardinal), s-au extins si cele romanesti (Triumf, Congres, Victoria, Splendid, Superba de toamna, Flacara), toate creatii ale Statiunii pomicole Baneasa.

 

Ca urmare a cererii la consum s-au inmultit in pepiniere si unele soiuri noi de nectarine, varianta fara puf a piersicilor, fructe deosebit de apreciate de consumatori.

 

La cires si visin, un loc important in sortiment il ocupa soiurile autofertile, foarte productive si cu fructe de calitate, atat cu epoca de coacere timpurie, cat si tarzie.

 

La cires, alaturi de soiurile straine cunoscute (Van, Stella, Rubin, Cerna si Boambe de Cotnari), soiuri ca Daria si Severin se fac din ce in ce mai cunoscute.

 

La visin, soiurile Nana, Ilva, Dropia, Tarina, Timpurii de Osoi, toate creatii romanesti, se extind din ce in ce mai mult in plantatiile particulare.

 

Un efort deosebit se face pentru extinderea selectiilor valoroase de nuc: Jupanesti, Bratia, Sibisel 44, Geoagiu 65, Argesan, Muscelean, particularii fiind deosebit de interesati de aceasta specie in anii din urma.

 

O atentie deosebita se acorda introducerii in cultura a unor soiuri noi de capsun (Aiko, Earlibelle, Benton, Premial, Coral), ca si de arbusti fructiferi (zmeur, coacaz negru si rosu, agris, afin, mur fara spini, soc, catina), fructele acestor specii fiind deosebit de valoroase din punct de vedere nutritiv.

 

Diversitatea mare a soiurilor in cadrul fiecarei specii pomicole creeaza posibilitatea unor conveere varietale pe perioade lungi de timp, fapt ce asigura un consum de fructe proaspete tot timpul anului.

 

Prin promovarea permanenta a unor soiuri din sortimentul mondial, mai productive, cu caracteristici organoleptice superioare si cu rezistenta sporita la factorii de stres, dar si cu adaptabilitate sporita la zonele de cultura ale tarii noastre, se imbunatateste substantial calitatea sortimentelor cultivate in Romania.

 

Profitam de aceasta cale de a invita pomicultorii particulari sa apeleze cu incredere la statiunile de cercetare pomicole, pentru procurarea de pomi, acestea oferind garantia autenticitatii si sanatatii materialului saditor, si, bineinteles, nu in ultimul rand, soiuri valoroase.

 Cum puteti obtine profit din cultura părului, (Pyrus sativa Lam)

isus

 Introducere pentru    profitabila cultura  a parului 

Desi in Romania avem conditii foarte bune pentru cultura parului,putini sunt cei care investesc in plantatii de par.Cum in ultima vreme  au fost descoperite  calitati nebanuite ale acestor fructe,vom prezenta citeva elemente de referinta.Perele, aliment şi medicament,asigura o alimentaţie sănătoasă ,deoarece  fructele  conţin vitamine şi minerale esenţiale pentru buna funcţionare a organismului, dar şi fibre şi substanţe antioxidante, care previn apariţia bolilor

Studii recente au aratat, insa, ca perele se disting prin cateva calitati vindecatoare, rar intalnite la alte alimente, fiind exceptionale in tratarea afectiunilor renale, a bolilor cardiovasculare, precum si in intoxicatii si in bolile care apar pe fondul deficientelor imunitare.

• Colita de putrefactie este eliminata intr-o saptamana cu urmatorul tratament: inaintea fiecareia dintre cele trei mese principale se consuma cate o jumatate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar in aceasta perioada si 2 luni dupa tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fara nici un fel de carne, fara oua, fara majoritatea lactatelor (se pot consuma doar unt, smantana de fermentatie si iaurt).

• Anemia (inclusiv cea care apare la copii). Se consuma zilnic minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub forma de nectar. Perele, pe langa faptul ca sunt destul de bogate in fier, stimuleaza hematopoeza, adica procesul de formare a globulelor rosii.

• Infectii asociate cu febra, deficiente imunitare. Se face o cura de 1-2 saptamani cu nectar de pere, din care se consuma minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizeaza productia de celule cu rol imunitar, amelioreaza starile febrile, hranesc organismul, ajutandu-l sa lupte cu boala.

• Hipertensiune, aritmie cardiaca, boli cardiovasculare in general. Studii recente au aratat ca un consum ridicat de polifenoli (substante organice prezente mai ales in fructe) din surse naturale este in stransa legatura cu un risc mult mai scazut de aparitie a bolilor cardiovasculare.
• Litiaza renala (mai ales cu urati). Se consuma zilnic, vreme de 2-3 saptamani, cate 1-2 litri de suc de pere. Acest remediu nu numai ca dizolva si marunteste pietrele, ci si favorizeaza eliminarea lor prompta, prin marirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent stimulent al activitatii rinichilor, fiind folosite si in scop profilactic, impotriva litiazelor de orice fel.Mai adaugam si faptul ca printr-o cura de pere  se obtine  un balsam pentru sistemul digestiv, un depurativ si remineralizant(compot), diuretic si anti-reumatismal,sucul,

Cura cu pere

Consuma 50-70 g coaja de para inainte de micul dejun.
Cu o ora inainte de masa de pranz consuma 150-200 g pulpa de para.
Imediat dupa cina mananca o para de dimensiune medie si bea 100 ml apa minerala.
Cura trebuie sa dureze cel putin 18 zile.

 

 

Soiurile de păr cultivate în România
Părul a fost  introdus în România de peste 400 ani, avind  în prezent  o mare varietate de soiuri și genotipuri, dar totuși, lista oficială de soiuri admise în cultură cuprinde doar  citeva zeci. Acestea  sunt grupate în soiuri de vară (11), soiuri de toamnă (12) și soiuri de iarnă (6).

Soiuri de vară
Bella de Giugno, soi cu origine italiană, productiv, viguros, precoce, cu ramifiocare de tin “spur”, rezistent la ger, secetă, mediu rezistent la boli. Fructul are o greutate medie în jur de 60-100g, este piriform, de culoare galben-verzui, pigmentat cu roz. Pulpa este alb-gălbuie, cu suculenţă medie, semifondantă. Se recoltează în prima jumătate a lunii iulie.

Triumf, soi românesc creat în 1985, are vigoare mijlocie spre mare, este parţial autofertil, fructifică pe formaţiuni scurte şi lungi,intră repede pe rod, este foarte productiv rezistent la rapăn şi pătarea albă a frunzelor, incompatibil cu gutuiul. Fructul are o greutate medie în jur de 120-130g, este piriform, de culioare verde-gălbui, cu roşu pe partea însorită. Pulpa semifondantă. Perioada de recoltare: Se recoltează în ultima decadă a lunii iulie.

Daciana, soi românesc creat în anul 1989, are vigoare mijlocie, este parţial autofertil, cu tendinţă de partenocarpie, relativ precoce, are producții foarte mari de aproximativ 22-26 t/ha, este rezistent la ger, tip de fructificare standard, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 120-160g, este piriform-alungit, roşu-portocaliu. Pulpa este albă, fină, fondantă. Se recoltează în ultima decadă a lunii iulie.

Untoasă precoce Morettini, soi de provenieță italiană, cultivat la noi din anul 1958, este viguros, intră repede pe rod, are producții foarte mari, este rezistent la boli, sensibil la ger, , poate fi altoit pe gutui. Fructul este mare, piriform, galben-pai cu roşu pe partea însorită. Pulpa este albă, fină, fondantă, intens aromată. . Se recoltează în prima jumătate a lunii august.

Argessis, soi românesc, are vigoare mijlocie, capacitate bună de ramificare semitardiv, rezistent la boli şi dăunători, are producții foarte mari de aproximativ 25-30 t/ha, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 120-140g, este piriform, de culoare verde-gălbui acoperit cu roşu-aprins peste 50% din suprafață. Pulpa are consistenţă medie, este suculentă, fondantă.  Se recoltează la jumătatea lunii august.

Carpica, soi românesc, cu vigoare mijlocie, intră repede pe rod, are producții foarte mari de aproximativ 25-30 t/ha, este rezistent la ger, sensibil la secetă, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 140-160g, este piriform, de culoare galben-pai, acoperit cu rugină. Pulpa albă fondantă și aromată. Se recoltează în ultima decadă a lunii august.

Timpurii de Dâmboviţa, soi românesc introdus în cultură în anul 1968, este viguros, intră târziu pe rod, înfloreşte semitârziu, are producții foarte mari, este rezistent la ger, incompatibil cu gutuiul. Fruct este mijlociu ca greutate, scurt piriform, de culoare galben-verzui, acoperit pe o suprafață de două treini cu roşu aprins. Pulpa este albă, suculentă și fondantă. Se recoltează la jumătatea lunii august.

Favorita lui Clapp, soi american, cu vigoare mare, cu fructificare pe ramuri scurte, parţial autofertil, intră devreme pe rod, este productiv, rezistent la secetă şi ger, înflorire semitârzie, sensibil la afide. Fructul are o greutate medie de aproximativ 130-160g, este scurt piriform, de culoare verde-gălbui, cu roşu carmin dungat pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este albă, foarte suculentă, fină, fondantă, intens aromată, gust dulce-vinuriu. Fruct bun pentru consum în stare proaspătă. Se recoltează la jumătatea lunii august.

Getica, soi românesc, de vigoare submijlocie, intră pe rod ăn anul 3-4 de la plantare, are o producție medie de aproximativ 12-20 t/ha, fructificare de tip “spur”, sensibil la Psylla sp. . Fructul are o greutate medie de aproximativ 130-160g, este piriform, uşor alungit, de culoare galben-pai, acoperit pe partea însorită cu rugină foarte slabă. Pulpa este albă, semifondantă, suculentă. Recoltarea: Se recoltează la jumătatea lunii august.

Napoca, soi românesc, de vigoare mijlocie spre mare, fructifică pe ramuri scurte, este  parţial autofertil, intră repede pe rod, este productiv, rezistent la ger, poate fi altoip pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 130-150g, este piriform, de culoare galben-verzui, roşiatic pe partea însorită. Pulpă este fondantă. Se recoltează la sfârșitul lunii august.

Williams, soi englezesc, introdus în România în anul 1900, este semiviguros, intră repede pe rod, are producții mari, este parţial autofertil, înfloreşte târziu. Este sensibil la ger şi secetă, incompatibil cu gutuiul. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, cu conturul neregulat, galben-pai, cu rugină la ambele capete, foarte bun pentru masă şi industrializare, cu pulpa albă, fondantă, fără sclereide, foarte suculentă, dulce-vinurie, puternic aromată. Se recoltează la sfârșitul lunii august.

Soiuri de toamnă
12. Williams roşu – este o mutaţie a soiului Williams obţinută în SUA (1958). Este un soi semiviguros, intră repede pe rod, are producții destul de mari, este sensibil la ger şi secetă, incompatibil cu gutuiul.
Fructul are o greutate medie de aproximativ 180-200g, este piriform, colorat în roşu-intens pe toată suprafaţa. Pulpa este de calitate superioară, la fel ca la Williams. Se recoltează în prima decadă a lunii septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 1-2 luni.

Doina, soi românesc, semiviguros, cu fructificare standard, intră repede pe rod, productiv, rezistent la ger, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 160-180g, este scurt-piriform, de culoare galben-verzui acoperit cu roşu-vişiniu pe jumătate din suprafaţă. Pulpa este alb-verzuie, fondantă și suculentă. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 25-30 zile.

Haydeea, soi românesc, semiviguros, intră repede pe rod, are o producție medie de aproximativ 27-33 kg/pom, este rezistent la ger şi boli, fructifică predominant pe ramuri de rod scurte. Fructul este mijlociu spre mare, scurt-piriform, fără cavitate pedunculară, de culoare galbenă, uşor rumenită. Pulpa este suculentă, dulce, plăcut acidulată, şi fin aromată. Soi destinat consumului în stare proaspătă şi industrializării. . Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 25-30 zile.

Untoasă Hardy, soi francez cultivad din anul 1830, este viguros, cu trunchiul şi axul puternice, coroana îngust conică, capacitate redusă de ramificare, fructifică preponderent pe formaţiuni scurte, intră târziu pe rod, este sensibil la ger, produce mult şi constant. Poate fi altoit cu ușurință pe gutui. Fructul are o greutate medie de aprximativ 120-140g, este scurt conic, cu vârful larg, de culoare verde-gălbuie acoperit integral sau parţial cu rugină grosieră. Pulpa este albă, semifondantă, foarte suculentă, dulce vinurie. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 30-60 zile.

Untoasă de Geoagiu, soi românesc, de vigoare mică-mijlocie, de tip spur, productiv, intră repede pe rod, este rezistent la boli, poate fi altoit pe gutui. are o greutate medie de aprximativ 200-220g, este conic, de culoare galben-verzui, uşor rumenit. Pulpa este fondantă, dulce acidulată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 30-60 zile.

Untoasă Bosc, soi de origine franțuzească, de vigoare mijlocie-mare, intră repede pe rod, nu poate fi altoit pe gutui,  înflorește târziu, este sensibil la ger, la Psylla sp. şi acarieni, este tolerant la rapăn. Fructul este mare, piriform cu zona pedunculară brusc alungită, formând un “gât” caracteristic lung şi gros. Culoarea este galben-verzuie, acoperită complet cu o rugină groasă, brun roşietică specifică. Pulpa este alb-gălbuie, foarte fină, fondantă, suculentă. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 30-60 zile.

Higland, soi provenit din America, este viguros, foarte productiv, semiprecoce, cu înflorire semitimpurie, poate fi altoit pe gutui. Fructul este mare, conic, verde-gălbui. Pulpa este albă, densă și foarte suculentă. Recoltarea Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 60-80 zile.

Aniversarea, soi românesc introdus în cultură în anul 1973, este viguros, cu producții foarte mari de aproximativ 25-30 t/ha, ramificare de tip spur, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 200g, este piriform-alungit, de culoare galben-verzui, prevăzut cu rugină ca şi Untoasă Bosc. Pulpa este semifondantă, cu gust taninos, dar plăcut. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 40-60 zile.

Conference, soi englezesc, de vigoare mijlocie, intră devreme pe rod, foarte productiv, rodește partenocarpic, are capacitate slabă de ramificare, poate fi altoit pe gutui, este rezistent la ger, sensibil la secetă şi brume. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, de culoare verde-gălbui, uneori slab rumenit pe partea însorită şi cu o calotă de rugină în jurul caliciului. Pulpa este alb-gălbuie, suculentă, dulce, puţin acidulată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi consumate în octombrie-noiembrie.

Jeanne d’Arc, soi franţuzesc, fructificare de tip “spur”, semiviguros, productiv, înfloreşte târziu, rezistent la ger şi boli, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 200-220g, este tronconic, de culoare verde-gălbui, cu pulpa albă, suculentă, slab acidulată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 60-90 zile.

Abatele Fetel, soi produs în Italia, este semiviguros, de tip spur, intră devreme pe rod, este productiv, dar inconstant, rezistent la boli, compatibilitate medie cu gutuiul, pretenţios la temperatură în perioada polenizării şi fecundării. Fructul este mare, piriform alungit, de culoare verde-gălbui, uşor rumenit pe partea însorită. Pulpa este de culoare albă, fermă, dar la maturitatea de consum devine fondantă, suculentă, aromată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  60-90 zile.

Monica, soi românesc, semiviguros, intră pe rod în anul IV de la plantare, are o producție medie de aproximativ 15-30 t/ha, ramificare de tip “spur”, este mediu rezistent la atacul bolilor şi dăunătorilor. Fructul are o greutate medie de aproximativ 160-180g,  eset piriform, de culoare galbenă-verzuie, cu puncte şi pete de rugină dungat roşu-aprins pe partea însorită, cu conturul uşor neregulat. Pedunculul este scurt, gros şi prins în prelungirea axului fructului. Pulpa este fondantă, cu sclereide fine şi gust uşor astrigent. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  60-90 zile.

Soiuri de iarnă
Curé, soi francez cultivat din anul 1760, este viguros, cu bună capacitate de ramificare, poate fi altoit pe gutui, produce mult dar inconstant, este  sensibil la rapăn şi ger,  soi triploid, fructifică în general partenocarpic. Fructul este mare, piriform, alungit, asimetric, cu o dungă de rugină longitudinală şi un şanţ discret. Epiderma este verde-gălbuie la maturitate. Pulpa este albă-gălbuie, densă, slab parfumată şi potrivit de dulce cu sclereide fine şi gust uşor astrigent. Se recoltează la începutul  lunii octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  100-150 zile.

 

Passe Crassane, soi produs în Franța, cultivat încă din anul 1845, este foarte răspândit pe plan mondial. Este un soi de vigoare mijlocie spre mică, are capacitate bună de ramificare, este sensibil la condiţiile de mediu şi la atacul de Erwinia,  intră repede pe rod, are o producție moderată. Fructul este mare, sferic sau scurt piriform, de culoare galben-verzuie cu pete mari de rugină, cu pulpa fermă, dulce-vinurie, aromată, suculentă, recomandat pentru consum în stare proasdpătă. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.

Contesa de Paris, soi obținut în Franța, cultivat din anul 1908, este de vigoare mijlocie, întră târziu pe rod, este foarte productiv, înfloreşte timpuriu sau semitimpuriu, fiind afectat de brumele de primăvară, este sensibil la boli, compatibilitate slabă cu gutuiul. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, de culoare verde-gălbui cu puncte mici de rugină, cu pulpa albă, fondantă și suculentă. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.

Olivier de Sèrres, soi obținut în Franța, cultivat din anul 1851, este semiviguros, produce mult dar inconstant, înfloreşte semitârziu şi este sensibil la rapăn, poate fi altoit pe gutui. Fructul de mărime medie, maliform, cu epiderma galbenă-verzuie, pulpa de culoare alb-gălbuie, fermă, cu aromă distinctă. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.

Republica, soi românesc, are vigoare mică, intră foarte repede pe rod, are producții mari, este de tip “spur”, înflorirea este semitimpurie, nu poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 240-260g, este maliform, cu cavitate pedunculară, cu epiderma de culoare verde-gălbuie cu pete de rugină. Pulpa este albă, fondantă, suculentă, aromată, dar cu sclereide în jurul casei seminale. Se recoltează la începutul lunii octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.

Euras, soi românesc, are vigoare mijlocie, formează o coroană globuloasă, fructifică preponderent pe ramuri scurte, imun la rapăn, rezistent la Psylla sp. şi acarieni. Eset un soi productiv cu o cantitate medie de fructe de 20-25 t/ha. Greutatea medie a unui fruct este de aproximativ 120-140g, fructul este ovoidal cu cavitate pedunculară asimetrică, cu conturul neregulat, epiderma subţire, netedă, de culoare galbenă-verzui, cu puncte de rugină, uşor rumenit. Pulpa este albă, semifondantă, suculentă, fără sclereide. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  180-200 zile.

 

Particularităţile de creştere şi fructificare ale părului
Sistemul radicular este influenţat de portaltoi. În general părul dezvoltă un sistem radicular puternic mai ales când este altoit pe păr franc sau sălbatec ce depăşeşte de 1,5-2 ori volumul coroanei. În acest caz marea masă a rădăcinilor active se găsesc în stratul de sol cuprins între 20-100 cm pe solurile argilo-lutoase şi 50-150 cm pe solurile puternic podzolite. Rădăcinile principale cu creştere verticală pot pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. Când este altoit pe gutui, sistemul radicular al părului este mai redus, puternic ramificat, mai ales pe orizontală. Marea masă a rădăcinilor active situându-se în stratul de sol cuprins între 20 şi 40 cm ceea ce necesită în cele mai multe cazuri, mijloace de susţinere (spalieri, tutori) pe toată durata vieţii. Marea masă a rădăcinilor active se găsesc în primii 4 m2 din jurul trunchiului (Atkinson, 1980).
Trunchiul părului în primii ani de viață este neted urmând ca pe parcurs să formeze un ritidom solzos care se exfoliază.
Ramurile de schelet sunt lungi şi cresc sub un unghi mic de ramificare. Pomii formează în mod natural etaje. Unele soiuri (Williams, Passe Crassane), altoite pe gutui, au ramurile aşezate în spirală pe ax.
După specificul de ramificare deosebim două categorii de soiuri:
- soiuri cu ramificare slabă şi coroană rară: Untoasă Bosc, Untoasă Hardy, Untoasă Gifford;
- soiuri cu ramificare puternică şi coroană bine garnisită: Curéy Williams.
Mugurii vegetativi ai părului sunt mici, cu vârful depărtat de ramură.
Mugurii de rod sunt situaţi către vârful ramurilor lungi şi în vârful lăstarilor scurţi.

Tipul de fructificare este o caracteristică de soi. Unele soiuri rodesc predominant pe formaţiuni lungi ca nueluşele, mlădiţele (Curé, Williams, Triumf, Carpica), altele pe formaţiuni scurte (Passe Crassane, Abatelè Fetel, Olivier de Serres, Păstrăvioare, Untoasă Hardy, Trivale, Napoca, Timpurii de Dâmboviţa).

Înfloritul, polenizarea şi fecundarea.. Înflorirea durează 8-10 zile funcţie de temperatură şi umiditatea aerului.
După epoca înfloritului se deosebesc:
- soiuri cu înflorire timpurie: Contesa de Paris, Trivale, Bella di Giugno etc;
- soiuri cu înflorire mijlocie: Aromată de Bistriţa, Curé, Untoasă Giffard, Republica;
- soiuri cu înflorire medie-târzie: Williams, Untoasă Bosc, Timpurii de Dâmboviţa etc;
- soiuri cu înflorire târzie: Napoca, Jeanne d’Arc.
După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor sortimentul de păr cuprinde:
-soiuri autosterile: majoritatea soiurilor necesită obligatoriu polenizatori;
- soiuri parţial autofertile: Triumf, Napoca, Daciana;
- soiuri rele polenizatoare: Curé, Olivier de Serres, Bella di Giugno, Jeanne d’Arc.
- soiuri partenocarpice: Williams, Curé, Conference, Daciana, Passe Crassane;
- combinaţii intersterile: Bella di Giugno x Curé, Bella di Giugno x Republica, Bella di Giugno x Williams, Passe Crassane x Williams, Untoasă Giffard x Curé, Williams x Williams roşu.
Frecvent se manifestă fenomenul de înflorire târzie (secundară) la 10-20 zile de la înflorirea normală, dar din aceste flori se formează fructe partenocarpice, mici, atipicee.

Producția medie  pe hectar variază în limite largi de la  Acesta variază de la 7-8 t până  la 30 – 35 t.
Durata de viaţă a pomilor este de 30-35 ani în cazul altoirii pe gutui şi 40-60 ani în cazul altoirii pe păr franc.

Polenizarea părului este entomofilă. Părul este în mare parte autosteril motiv pentru care înntr-o parcelă trebuie să existe 2-3 soiuri care să fie compatibile la înmulțire (tab. 1).
Polenizatorii soiurilor de păr admise la înmulţire
(G. Grădinariu, 2002)

Soiul de polenizat
Soiuri bune polenizatoare
Trivale Argessis,
Napoca,
Williams,
Republica
Bella di Giugno Passe Crassane,
Aromată de Bistriţa
Daciana Williams,
Argessis
Untoasă precoce Morettini Passe Crassane,
Untoasă Hardy
Argessis Williams, Highland,
Daciana,
Trivale
Carpica Williams,
Passe Crassane
Timpurii de Dâmboviţa Jeanne d’Arc,
Republica
Favorita lui Clapp Untoasă Bosc,
Untoasă Hardy,
Williams,
Conference
Napoca Jeanne d’Arc,
Republica,
Williams
Williams B.C. şi
Williams roşu
Untoasă Bosc,
Untoasă Hardy,
Favorita lui Clapp,
Conference,
Highland,
Jeanne d’Arc,
Passe Crassane
Doina Untoasă Hardy,
Williams,
Untoasă de Geoagiu
Untoasă Hardy Untoasă Bosc,
Favorita lui Clapp,
Williams B.C.,
Passe Crassane,
Conference,
Williams roşu
Untoasă de Geoagiu Napoca, Republica,
Untoasă Hardy
Untoasă Bosc Untoasă Hardy,
Favorita lui Clapp,
Conference,
Passe Crassane,
Williams
Highland Argessis,
Williams,
Conference,
Passe Crassane
Aniversarea Williams,
Untoasă de Geoagiu
Conference Untoasă Hardy,
Highland,
Williams,
Favorita lui Clapp,
Passe Crassane
Abatele Fetel Favorita lui Clapp,
Passe Crassane
Jeanne d’Arc Williams roşu,
Williams B.C.,
Passe Crassane
Curé Untoasă Bosc,
Untoasă Hardy,
Napoca,
Williams
Passe Crassane Favorita lui Clapp,
Highland,
Republica,
Conference
Contesă de Paris Favorita lui Clapp,
Republica
Olivier de Serres Untoasă Bosc,
Passe Crassane,
Williams
Republica Williams roşu,
Williams B.C.,
Passe Crassane

 

Cerinţele părului faţă de factorii de mediu
Cerenţele părului faţă de lumină
Părul are cerinţe moderate față de lumină.
Lumina insuficientă influenţiază negativ asupra metabolismului pomului, provocând creşteri slabe şi producţii mici cantitativ dar mai ales calitativ.
O cantitate suficientă de lumină asigură obţinerea unor fructe de calitate, colorate, cu gust şi aromă plăcută fără sclereide cu valoare comercială ridicată. Din acest motiv se recomandă pantele cât mai însorite cu expoziție sudică sau Sud –Estică.
Cerinţele părului faţă de temperatură
Căldura este un factor limitativ în cultura părului. Specie de regiuni temperate, părul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale de 9,5-11ºC. Unele soiuri (Aromată de Bistriţa, Williams, Curé, Untoasă Bosc, Favorita lui Clapp etc.) se pot cultiva în zone cu temperaturi medii anuale de 8-8,5ºC. Temperatura medie în perioada de vegetaţie (aprilie – septembrie) trebuie să fie de 16-19ºC.
Soiurile de vară au nevoie de 135 – 140 zile cu temperaturi medii pozitive pentru creşterea şi maturarea fructelor, iar cele de iarnă 165 – 185 de zile, ceea ce echivalează cu 2950º – 3250ºC. Pragul biologic al părului este de 7,5 – 8,0ºC, iar pentru rădăcini de 2,5ºC.
“Necesarul de frig” pentru păr este destul de mare 1200 – 1500 ore de temperaturi scăzute (sub 7ºC) dar pozitive, pentru ieşirea mugurilor din starea de repaus şi desăvârşirea microsporogenezei. Pentru climatul subtropical a fost creat soiul Le Cont ( Pyrus Piraster x Pyrus serotina) cu cerinţe minime la frig şi cu o rezistenţă foarte mare la temperaturile ridicate din timpul perioadei de vegetaţie (45ºC).
Cultura părului devine nesigură în zonele în care temperatura coboară sub  –26º … –28ºC. Florile părului rezistă până la –3,3ºC în fază de boboc, -2,2ºC când sunt complet deschise, fructele tinere până la –1,5ºC, iar cele mature până la –4,4ºC. În condiţiile unor primăveri răcoroase cu temperaturi de 1-2ºC florile leagă slab şi sunt afectate major de Pseudomonas syringae.
Soiurile de păr nu se comportă asemănător faţă de temperaturile coborâte dar şi foarte ridicate, fenomenul nefiind lămurit.
Rezistenţa la temperaturi scăzute sau ridicate este influenţată alături de factorul genetic, de condiţiile ecologice şi tehnologice.
Cerinţele faţă de apă
Pentru a creşte şi se dezvolta normal specia păr are nevoie de 650-750 mm precipitaţii anuale bine repartizate pe întreaga perioadă de vegetaţie. În cazul când nu sunt realizate aceste condiţii se impune irigarea culturii până la asigurarea a 65-70% din capacitatea de câmp pentru apă a solului. Necesarul faţă de apă este influenţat în special de portaltoi. Astfel, părul altoit pe franc creşte şi fructifică normal în zonele colinare cu 600-800 mm precipitaţii anuale şi este rezistent la secetă, altoit pe gutui rezistă excesului temporar de umiditate dar e sensibil la secetă, iar pe portaltoii Pyrus amigdaliformis, Pyrus eleagrifolia şi Pyrus betulifoliasuportă seceta excesivă.
Nivelul apei freatice trebuie să se afle la o adâncime de 1-1,5 m în cazul părului altoit pe gutui, 2,0-2,5 m în cazul părului altoit pe franc.
Umiditatea relativă este bine să se situeze în limitele a 70-80%.
Insuficienţa apei din sol şi aer conduce la fructe mici, slab suculente, cu multe sclereide, iar excesul de apă favorizează atacul unor boli, iar fructele sunt slab aromate, au o capacitate mică de păstrare etc.
În cloncluzie, apa este un factor limitativ în cultura părului, acesta suferind atât în situaţii de exces cât şi de deficit.

Cerinţele faţă de sol
Şi în acest caz portaltoiul este cel care imprimă pretenţiile pomului. Astfel, dacă părul franc este mai rustic şi cu pretenţii mai reduse faţă de sol gutuiul este mai exigent. În general, părul preferă soluri fertile, adânci, suficient de umede, cu reacţie neutră, caz în care dă producţii mari, cantitativ şi calitativ. Preferă solurile cu textură luto-nisipoasă până la luto-argiloasă şi mai puţin pe cele bălane uscate.
Altoit pe gutui rezistă până la 8% calcar activ în sol, iar pe păr franc până la 12%. Reacţia solului trebuie să fie de 6,8-7,2, conţinutul în Na schimbabil de 5-12% iar cel de Al sub 8 ppm.
În general zonele pomicole ale ţării noastre oferă condiţii bune de culturii părului.

Particularităţi tehnologice ale părului
Specificul producerii materialului săditor
Producerea materialului săditor la păr nu ridică probleme deosebite.
În câmpul I al şcolii de pomi portaltoii de păr franc, cresc lent dar uniform, asigurând un procent de prindere la altoire de 81-92 (Parnia şi colab. 1984). Puieţii de păr franc se altoiesc în iulie, deoarece circulaţia sevei încetează devreme. În câmpurile de formare dau rezultate mai bune portaltoii generativi proveniţi din puieţi produşi la ghivece, deoarece altoirea pe lemn nou dă rezultate mai bune, iar pomii formează un sistem radicular ramificat (Parnia şi colab. 1992). Gutuiul, ca portaltoi, are în pepinieră o creştere puternică, depăşind de multe ori grosimea de altoire.
Deosebit de importantă în producerea materialului săditor la păr este afinitatea soiului cu portaltoiul care se manifestă sub două forme:
Afinitatea de altoire – se referă la capacitatea soiurilor de a cuncreşte cu portaltoiul;
Afinitatea de producţie – se referă la comportarea pomilor altoiţi în plantaţie, la capacitatea de producţie şi la longevitate. Există situaţii când pomii foarte bine prinşi la altoire şi dezvoltaţi normal după câţiva ani în livadă se usucă sau se dezbină de la punctul de altoire (Williams, Untoasă Bosc, Favorita lui Clapp etc). Pentru aceste soiuri precum şi altele care nu au afinitate cu gutuiul se foloseşte metoda de altoire cu intermediar, dar în această situaţie preţul de cost creşte şi de aceea, în practică se foloseşte destul de rar.
Rezultate bune s-au obţinut prin microînmulţirea, “in vitro” a părului, dar în această situaţie se controlează mai greu vigoarea pomilor.
Specificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor
La alegerea locului pentru înfiinţarea unei plantaţii de păr trebuie să se aibă în vedere cerinţele acestei specii faţă de factorii ecologici, cerinţe prezentate în subcapitolele anterioare.
Pregătirea terenului se face prin efectuarea corectă a lucrărilor: desfundat, fertilizarea de bază, nivelarea; urmează lucrările propriu-zise ca: pichetatul, săpatul gropilor, repichetatul, alegerea materialului săditor şi plantarea pomilor.
Este recomandată plantarea din toamnă datorită avantajelor pe care le prezintă: prinderea mai bună, cicatrizarea rănilor de pe rădăcini, pornirea în vegetaţie primăvara mai repede etc. Dacă se va planta primăvara acest lucru trebuie să se facă cât mai devreme posibil imediat ce terenul permite accesul.
După cum s-a mai precizat, la păr există o gamă mare de soiuri şi portaltoi. Aceste două elemente corelate cu diverse forme de coroane şi fertilitatea solului conduc la înfiinţarea a diferite sisteme de plantaţii:
Sistemul clasic - pentru aliniamente, terenuri cu pantă mare, sistem gospodăresc agropomicol etc.
Distanţe de plantare: 6-7 x 5-6m; soiuri viguroase; portaltoi – păr franc; forme de conducere – piramidale.
Sistemul semiintensiv – se vor înfiinţa în zonele colinare pe versanţi uniformi şi bine însoriţi, cu soluri subţiri şi mai puţin fertile.
Distanţe de plantare: 4 x 4m; 5 x 4m (555-625 pomi/ha) care asigură un volum de coroană de 5000-8000 m3/ha; soiuri de vigoare mijlocie sau mare altoite pe franc; formă de coroană: tufă, piramide.
Sistemul intensiv – se va înfiinţa la baza pantelor sau pe terenuri terasate cu posibilităţi de irigare. Se utilizează soiuri şi portaltoi de vigoare mijlocie rezistente la factorii de stress.
Distanţe de plantare: 3,5-4 x 2-3m asigurând densităţi de 833-1250 pomi/ha; forme de coroană palmete, fusul, palmeta liberă.
Sistemul superintesiv – se înfiinţează pe terenuri plane sau cu panta foarte mică, ameliorate şi irigate pretabile la mecanizare.
Se folosesc soiuri foarte precoce, de vigoare mică, de tip spur, altoite pe portaltoi de vigoare redusă (gutui).
Distanţe de plantare 3,5-4 x 0,9-1,5m rezultând 1754-3174 pomi/ha asigurând un volum de coroană mai mic de 4000 m3/ha; forme de coroană: cordon vertical, ypsilon etc.

Formarea coroanelor – este diferită funcţie de forma aleasă. Astfel, în cazul când se optează pentru o coroană piramidală, acesta se realizează în 3-4 ani prin alegerea şi dirijarea viitoarelor şarpante în paralel cu operaţii de formare a ramurilor de semischelet şi a celor de rod.
În timpul formării coroanei, în scopul temperării dominanţei apicale, ramura de prelungire a axului se scurtează mai sever decât şarpanta, etajele superioare se formează numai după consolidarea celor inferioare, alungirea axului se substituie cu o ramură laterală de vigoare mai slabă, ramurile de prelungire se scurtează mai puternic decât cele laterale. În cazul soiurilor cu un unghi mic de ramificare, scoaterea ramurilor de prelungire ale şarpantelor se face la un mugure exterior, sau se scurtează prin transferarea creşterii lor pe ramuri exterioare.
La soiurile cu ramificare slabă se impune o scurtare mai severă (Gh. Cimpoieş, 2000).
Când pomii se conduc sub formă de palmetă se recomandă ca înclinarea şarpantelor să se amâne până la sfârşitul anului II, iar axul se ciupeşte la înălţimea de proiectare a etajului următor. Particularitatea aceasta se impune mai ales soiurilor care au tendinţa de a forma ax puternic şi ramificaţii slabe.
În cazul când pomii se conduc ca fus subţire, pentru reglarea vigorii între ax şi şarpante, axul se substituie cu o ramură mai slabă, iar şarpantele mai viguroase se înclină mai puternic. Această formă este tot mai folosită în conducerea pomilor. Ea se realizează fără intervenţii prin tăieri până în anii 3-4 de vegetaţie. După aceea se intervine pentru corectarea coroanei pomilor, prin transfermarea axului şi a şarpantelor pe ramuri laterale de vigoare mai slabă, rărirea ramurilor de schelet rău plasate şi care îndesesc coroana.
O altă formă de coroană pentru plantaţiile superintensive este cordonul vertical care se formează într-un timp relativ scurt, prin ciupirea lăstarilor în primele faze de creştere la 10-15cm.
Pentru culturile intensive şi superintensive de păr mai prezintă interes formele de coroană: palmetă anticipată, Solen şi Tesa.
Palmeta anticipată este recomandată pentru soiurile de păr care au capacitatea de a forma lăstari anticipaţi, Untoasă precoce Morettini, Williams ş.a.
Formele de coroană Solen şi Tesa sunt indicate pentru soiurile cu ramificare bună, cu fructificare pe ramuri lungi, altoite pe gutui.
Pentru grăbirea intrării pe rod, indeferent de coroana ce se proiectează, în tinereţea pomilor, nu se recomandă tăieri severe ci doar dirijări ale ramurilor, urmând ca după intrarea pe rod să se efectueze operaţii de definitivare a macrostructurii vegetative. La soiurile cu capacitate slabă de ramificare se recomandă ciupirea repetată a lăstarilor pentru a stimula ramificarea şi obţinerea unei coroane bine garnisite, iar la soiurile viguroase, se suprimă ramurile lacome sau concurente din partea superioară a coroanei pentru a determina o garnisire a părţii inferioare a scheletului. Pentru temperarea creşterilor la unele soiuri se pot face tratamente cu substanţe bioreglatoare (ex. Paclobutrazol).

Tăierile de fructificare
Habitusul pomului, rapiditatea intrării pe rod, cantitatea şi calitatea fructelor sunt influenţate în primul rând de soi şi portaltoi dar şi de tehnologia de cultură, în special de tăieri, prin care se realizează un echilibru între creştere şi fructificare, o bună iluminare, etc.
Pentru majoritatea soiurilor de păr, în cazul unei tehnologii recomandate şi a unor condiţii ecologice normale, creşterile anuale în tinereţe sunt de 30-40 cm iar în plină producţie de 15-30 cm.
Operaţiile de tăiere se vor realiza cu prudenţă pentru a nu diminua suprafaţa productivă şi vegetativă a pomilor. Având în vedere poziţia apicală a mugurilor de rod se va evita pe cât posibil scurtarea ramurilor folosindu-se mai mult rărirea celor necorespunzătoare ca poziţie sau desime.
În cazul când ramurile de rod depăşesc ca număr pe cele vegetative acestea se vor rări până la realizarea unui echilibru între creştere şi fructificare.
În general intensitatea tăierilor creşte cu vârsta pomilor, accentuându-se în perioada de intrare în declin. Pomii cu creşteri vegetative mai mici vor fi tăiaţi mai sever prin scurtare iar la cei cu creşteri vegetative mari se vor evita scurtările efectuându-se tăieri de rărire. Pomii care au fructificat mult şi au creşteri slabe vor fi tăiaţi mai sever. De asemenea, când apar semne de declin (creşteri anuale reduse 15-20 cm) se va proceda la scurtări pe lemn de 2 şi 3 ani, tăind deasupra unor formaţiuni fructifere şi simplificând vetrele de rod pentru a stimula procesul de creştere.
Există multe soiuri de păr care manifestă o tendinţă de diferenţiere exagerată a mugurilor de rod. Normarea unei astfel de încărcături se va realiza  prin rărire cât şi prin scurtarea mlădiţelor şi nuieluşelor. Rărirea acestor ramuri se practică atunci când sunt prea dese şi supraîncarcă pomii cu rod iar scurtarea atunci când producţia este asigurată integral de către ţepuşe.
În perioada de mare producţie, majoritatea soiurilor de păr şi în special cele cu fructificare de tip standard au ramurile de rod înserate pe ramuri de 2-3 ani care sub greutatea fructelor se arcuiesc. În zonele de curbură apar noi lăstari vegetativi şi apoi de rod iar porţiunea de ramură descendentă de regulă se usucă sau se degarniseşte complet. Pentru a evita acest fenomen, ramurile respective se vor scurta cu 1/2 din lungime sau de la punctul de curbură.
Vor fi eliminaţi lăstarii lacomi şi ramurile cu creştere verticală dacă sunt de prisos.
Înainte de începerea tăierilor pomul se analizează din punct de vedere al creşterilor anuale, gradul de încărcătură cu ramuri de rod, producţia din anul anterior, starea fitosanitară etc. Funcţie de aceste elemente se va stabili conduita de tăiere a fiecărui pom mergând chiar până la nivel de şarpantă sau subşarpantă.
Tăierile de fructificare se execută atât în perioada de repaus cât şi în perioada de vegetaţie (“în verde”). Tăierea “în verde” se poate aplica la toate soiurile dar mai ales la cele de vară. Momentul aplicării acestor tăieri trebuie corect stabilit pentru a favoriza creşterile anuale, diferenţierea mai bună a mugurilor de rod, obţinerea de fructe de calitate. Aceste tăieri se vor efectua până la 10-15 august. Părul se pretează şi la tăierea mecanizată.
Întreţinerea solului în plantaţiile de păr este una din verigile importante ale creşterii producţiei cantitativ şi calitativ. Alegerea unui anumit sistem de lucrare a solului se face  funcţie de cantitatea de precipitaţii din zona respectivă, repartizarea lor în timpul anului, combaterea eroziunii solului, nivelul şi destinaţia producţiei etc.
Ca sisteme de întreţinere a solului sunt recomandate:
- ogorul lucrat pentru zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual, pe terenuri plane sau cu pantă foarte mică, în plantaţii intensive sau superintensive.
- culturi intercalate pentru zonele cu precipitaţii de 600-750 mm/an, în plantaţiile tinere, terenuri plane sau uşor înclinate, semiintensive sau intensive, în

condiţia dublării necesarului de elemente nutritive şi apă. Se pot cultiva: cartofi, leguminoase, căpşun etc., în general plante cu talie mică.
- benzile înierbate temporar, în zonele cu peste 750 mm precipitaţii anuale, pe terenurile în pantă până la 15%.
- benzile înierbate în alernanţă cu ogorul lucrat.
- ţelina permanentă -cu excepţia proiecţiei coroanei unde se va lucra şi fertiliza. Se recomandă pentru zonele umede (peste 800 mm) pe pante mai mari de 15%.
- înierbarea intervalelor dintre rânduri şi cosirea repetată pentru mulcire. În acest fel se uşurează circulaţia maşinilor iar mulciul aduce un aport suplimentar de elemente minerale.
Întreţinerea solului pe rândul de pomi se realizează prin 1-2 praşile manuale, completate cu administrarea de ierbicide (Roundup 5-6 l/ha, Argezin 6-10 kg/ha, Funsilade 2 l/ha, Nabu 4-6 l/ha etc.).
O importanţă deosebită la întreţinerea solului o reprezintă adâncimea de lucru care, pentru a nu distruge sistemul radicular activ, nu trebuuie să depăşească 10-12 cm în cazul când portaltoiul este gutui şi 15-18 cm în cazul portaltoiului franc.
Fertilizarea plantaţiilor de păr se va face funcţie de fertilitatea naturală a solului, vârsta plantaţiei, densitatea, nivelul şi destinaţia producţiei etc.
Pentru o producţie de 20 t/ha o plantaţie de păr cu 1000 pomi/ha consumă 33 kg N, 12 kg P2O5, 48 kg K şi 35 kg Ca, iar pentru o producţie de 40 t/ha aceeeaşi plantaţie consumă 114 kg N, 90 kg P2O5, 137 kg K2O, 80 kg CaO şi 15 kg MgO. (N. Branişte, P. Pârvu, 1986).
Având în vedere aceste consumuri ele se vor suplini în procesul de fertilizare prin aplicarea de îngrăşăminte.
Ca doze orientative recomandăm:
Pentru plantaţiile tinere: 20 t/ha gunoi de grajd, 130 kg/ha N, 75 kg/ha P2O5 şi 80 kg/ha K2O.
În plantaţiile pe rod: 120-180 kg/ha N, 80-120 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O etc. O dată la 3-4 se fertilizează cu gunoi de grajd 30-40 t/ha iar în această situaţie dozele de îngrăşăminte chimice se înjumătăţesc sau pot lipsi.
Pe solurile acide se aplică 5-6 t/ha amendamente calcaroase odată la 4-5 ani toamna.
Epoci de administrare a îngrăşămintelor: gunoiul de grajd, cele cu fosfor, potasiu, amendamentele şi 1/3 din doza de azot se aplică toamna şi se încorporează; restul îngrăşămintelor azotoase se aplică primăvara înainte de pornirea ăn vegetaţie.
Irigarea plantaţiilor de păr este o lucrare necesară în zonele cu precipitaţii sub 500 mm şi chiar 600 mm anual, în cazul când acestea sunt repartizate neuniform şi nu satisfac cerinţele speciei. De asemenea, este importantă irigarea plantaţiilor tinere în vederea unei bune porniri viguroase în vegetaţie.
Prin irigare se urmăreşte menţinerea umidităţii necesare desfăşurării în condiţii optime a fiecărei fenofaze, cu evitarea influenţelor negative asupra creşterilor fructelor şi mai ales a calităţii acestora (la secetă se formează sclereide).
Pentru aceasta se recomandă aplicarea, în funcţie de tipul de sol şi indicii hidrofizici ai acestuia, de vârsta plantaţiei etc., a 2-3 udări cu o normă de 300-500 m3/ha, mai ales în perioadele de mare consum ale pomilor (iulie-august). Perioadele cririce pentru apă ale părului sunt: înainte de dezmugurit, la 2-3 săptămâni de la înflorit, după căderea fiziologică a fructelor şi cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare.
Ca metode de irigare se poate folosi irigarea prin brazde în plantaţiile extensive şi prin microaspersiune în plantaţiile intensive şi superintensive.
De asemenea, se poate folosi cu succes şi irigarea prin picurare.
Normarea ramurilor de rod este necesară la specia păr datorită tendinţei anumitor soiuri de a se supraîncărca cu rod. Pentru ca fructele să fie de calitate bună, competitive, etc. pe lângă normarea producţiei prin tăieri corecte se impune şi o rărire a florilor sau fructelor. Pe lângă obiectivele precizate anterior aceste operaţii mai au şi rolul de a furniza şi o diferenţiere mai bună a mugurilor de rod şi implicit o diminuare a alternanţei de rodire. Rărirea se poate face chimic sau mecanic pentru flori, chimic, manual sau mecanic pentru fructe.
Cea mai sigură şi eficientă metodă este cea chimică, efectuată prin stropiri cu substanţe bioactive la 2-3 săptămâni de la înflorirea deplină până când fructele au un diametru de 9-14 mm.
P. Montali şi colab. (1984) au stabilit că sub influenţa regularexului (1000 ppm) la soiul Conference s-a intensificat căderea fiziologică a fructelor. La soiul Curé corectarea încărcăturii de rod a pomilor s-a făcut cu sarea sodică a acidului naftalenacetic (NaNAA 8%) în concentraţii de 1000 ppm (Sabina Stan şi colab. 1984). Există substanţe biostimulatoare care stimulează legarea mai bună şi creşterea fructelor.
La soiurile Williams şi Ducesa de Angouléme s-a îmbunătăţit calitatea fructelor prin tratamente cu AG3 şi 2.4.5T (Mustafa şi colab. 1982).
Inhibarea creşterii şi favorizarea fructificării perilor tineri se poate realiza prin două tratamente cu Cicocel-Extra (CCC+CC), 2000 ml/100 l apă, primul aplicat în stadiul de trei frunze, următorul la 10-14 zile.
Tratamentele se execută numai pomilor tineri, viguroşi, care nu au intrat încă pe rod (W. Pfammetter, 1994).
Formarea fructelor partenocarpice la soiurile predispuse la acest fenomen (ex. Williams etc), poate fi stimulată prin efectuarea unor tratamente cu acid giberilic (AG3), 10g/100 l apă, 1500 l/ha soluţie la începutul înfloritului.
De asemenea, prin tratamente cu biostimulatori poate fi diminuată şi căderea prematură a fructelor.
Pentru toate aceste tratamente există şi substanţe romăneşti produse în special de Institutul de Chimie Cluj-Napoca şi de laboratorul BIOS din acelaşi oraş.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Dintre bolile şi dăunătorii care produc pagube economice mai însemnate sunt: rapănul (produs de Venturia pirina sau Fusicladium pirinum), pătarea albă (Mycosphaerella sentina), rugina părului (Gymnosporangium sabinae), monilioza (Monilinia fructigena), cancerul rădăcinii (Agrobacterium tumefaciens), arsura bacteriană (Erwinia amylovora), îngălbenirea nervurilor părului (Wien yellows-VVV), cancerul pustulos al perelor (Pear stony pit).
Dintre dăunătorii cei mai periculoşi pentru păr menţionăm: Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), puricele părului (Psylla piricola), viermele fructelor (Cydia pomonella), gărgăriţa mugurilor (Anthonomus pyri) şi viespia părului (Haplocampa brevis).
În ultimii ani, în mai multe zone din ţară, mai ales în plantaţiile comerciale, producţia de pere a fost compromisă parţial sau total de către puricele părului (Psylla piricola), aceasta şi datorită folosirii neraţionale a unor substanţe cu spectru larg de combatere care au distrus prădătorii naturali ai purecelui.
Tratamentele recomandate în plantaţiile de păr sunt prezentate în tabelul 13.

 .
Schema de combatere a bolilor şi dăunătorilor
în plantaţiile de păr pe rod

Nr. crt Fenofaza Boli şi dăunători de combătut

Pesticide folosite

Observaţii
0 1 2 3 4
1. Repaus
Vegetative
-Coccidae
-ouă de: acarieni, insecte defoliatoare, afide
Oleoekalux 3 CE (1,5%)
Oleocarbetox (3,0%)
-se aplică după măsurările de igenă culturală şi agrotehnice;
-se asigură o îmbăiere a pomului (temp.> 4-5oC)
2. 10-15% din muguri florali dezmuguriţi -purici meliferi(Psylla sp.) -gărgăriţa florilor (Anthonomus pomorums) Mitac CE (0,3%)
Ekalux 25 EC (0,1%)
-PED = 30 de adulţi la 100 de ramuri
-rapăn (Venturia pirina)
-focul bacterian (Erwinia amylovora)
Turdacupral 50 PU (0,5%)
Champion 50 WP (0,3%)
-dacă a fost în anul precedent.
3. Apariţia butonilor florali –înălţimea inflorescenţelor -rapăn (Venturia pirina)
-focul bacterian
(Erwinia amylovora)
-ouă hibernante de acarieini (Panonychus ulmi); afide etc.
Turdacupral 50 PU (0,5%)
Champion 50 WP (0,3%)
US-1 92% (1,5%)
-tratament obligatoriu pentru ambele boli
-dacă există rezervă biologică
4. Răsfirarea inflorescenţei, până la deschiderea a 0,5% din totalul florilor -rapăn (Venturia pirina)
-pătarea albă a frunzelor (Mycosphaerella sentina) 
-pătarea brună a frunzelor(Diplocarpon soraweri)
-focul bacterian
(Erwinia amylovora)
Turdacupral 50 PU (0,5%)
Dithane M45 (0,2%)
Champion 50 WP (0,3%)
-tratament de siguranţă
-insecte defoliatoare
-insecte minatoare
-psyllide
Decis 2,5 EC (0,03%); Diazol 60 EC (0,15%);
Fastac 10 EC (0,04%)
-dacă există rezervă biologică
5. 15% din totalul florilor au început să-şi scuture petalele -rapăn
-pătarea albă şi brună a frunzelor
-monilioză
Rubigan 12 EC (0,04%); Folpan 50WP (0,2%);
Merpan 50WP (0,2%)
-tratament de siguranţă
-viespea perelor
(Haplocampa brevis)
-psyllide
-insecte minatoare
-insecte defoliatoare etc.
Sumi-Alpha 2,5 EC (0,04%); Mitac 20 EC (0,3%); Dimilin 25 WP (0,03%)
-Consult 10 EC (0,05)
-PED = prezenţa adulţilor pe capcane
6. Fructele au Æ de aproximativ 0,5 – 1 cm (la avertizare) -rapăn -pătarea albă şi brună a frunzelor
-monilioza
Dithane M45 (0,2%); Folpan 50WP (0,2%)
Merpan 50 WP (0,2%)
- viermele merelor (Cydia pomonella)G1T1;
-insecte minatoare;
-insecte defoliatoare etc.
Diazol 60 EC (0,15%); Meotrin 20 EC (0,03%); Fastac 10 EC (0,04%); Fury 10 EC (0,075)
7. Fructele au Æ de 1,5 – 2 cm (la avertizare) -rapăn
-pătarea albă şi brună a frunzelor
Delan 75 WP (0,075%); Bravo 500 SC (0,25%)
Folpan 50 WP (0,2%)
Continuare Tabelul 13.
0 1 2 3 4
-psyllide
-viemele perelor (G1T2)
-insecte minatoare
-insecte defoliatoare etc.
Mitac 20 EC (0,3%); Vertimec (0,1%); Sumi – Alpha 2,5 EC (0,03%); Sumithion 2,5 50 EC (0,1%) PED = 10% lăstari infestaţi
PED = 2-5 fluturi/ capcană/săptămână
8. Fructele au Æ de 21,5 – 3 cm (la avertizare) -rapăn
-pătarea albă şi brună a frunzelor
Shavit (0,2%)
Dithane M 45 (0,2%); Folpan 50 W (0,2%)
-păduchele din San José(Quadraspidiotus perniciosus)G1T1 Ekalux S (0,1%)
Pyrinex 48 EC (0,2%)
PED = prezenţa dăunătorului
-psyllide
-afide
Decis 2,5 EC (0,03%) PED = 15% lăstari infestaţi
9. Fructele au Æ de 3 cm (la avertizare) -rapăn
-pătarea albă şi brună a frunzelor
Dithane M 45 (0,2%); Merpan 50 WP (0,25%)
-acarieni Mitac 20 EC (0,3%); Pennstyl 25 WP (0,05%) Demitan 200 SC (0,07%) PED = 4-5 forme mobile pe frunze
-viermele perelor
-păduchele din San José (G1T2)
Decis 2,5 EC (0,05%); Ekalux S (0,1); Reldan 40 EC (0,15%) PED > 2-3% fructe atacate
10 Fructele au Æ de 4 cm (la avertizare) -rapăn
-pătarea albă şi brună a frunzelor
Bravo 500 SC (0,25%); Dithane M 45 (0,2%)
-păduchele din San José G1T3
-insecte minatoare
-insecte defoliatoare
Actellic 50 EC (0,2)
Ekalux S (0,1)
11 La 10-14 zile
de la tratamentul 10 (la avertizare)
-rapăn
-pătarea albă şi brună a frunzelor -monilioză
Merpan 50 WP (0,25%)
Captadin 50 WP (0,25%)
-păduchele din San José G2T1
-insecte minatoare
-insecte defoliatoare
Decis 2,5 EC (0,05%)
Reldan 40 EC (0,15%)
12 La 10-14 zile
de la tratamentul 11 (la avertizare)
-rapăn
-pătarea albă şi brună a frunzelor; -monilioză
Dithane M 45 (0,2%); Merpan 50 WP (0,25%) -cu respectarea timpului de pauză
-păduchele din San José
-insecte minatoare
-insecte defoliatoare
Pirinex 48 CE (0,2%); Reldan 40 EC (0,15%)
Ekalux S (0,1%)
-cu respectarea timpului de pauză
13 La 14 zile
de la tratamentul 12 (la avertizare)
-rapăn
-pătarea albă şi brună a frunzelor; -monilioză
Merpan 50 WP (0,25%); Dithane M 45 (0,2%) -cu respectarea timpului de pauză
-păduchele din San José Decis 2,5 EC (0,05%)
14 După căderea frunzelor -boli de scoarţă şi lemn Zeamă bordeleză (0,75-1%) Turdacupral 50 PU (0,5%)

Recoltarea, păstrarea şi valorificarea fructelor
Stabilirea momentului optim de recoltare a perelor constituie un element determinant pentru calitatea viitoare a fructelor, capacitatea de păstrare şi modul de valorificare. Soiurile de vară şi cele de toamnă se recoltează “mai în pârgă” adică cu 8-12 zile înainte de maturitatea de consum.
Datele bibliografice (Millim K, 1981) arată că recoltarea perelor în vederea păstrării se face când se ating următorii parametri:
– fructele îşi încetează creşterea în mărime;
– culoarea de fond a pieliţei virează de la verde-spre verde gălbui;
– amidonul a început să se hidrolizeze în zona camerei seminale pe o suprafaţă de 30-40%, funcţie de soi;
– fermitatea pulpei scade (ex. Williams 6,8-8,0 kg f., Curé 6.5-7.3 kg f. etc.);
– vârsta fructelor (numărul de zile de la înflorit la recoltare) caracteristică soiurilor şi zonei de cultură; ex. Favorita lui Clapp 107-110 zile, Williams 115-124 zile, Untoasă Bosc 135-137 zile, Curé 156-160 zile, Olivier de Sèrres 171-175 zile.
La pere, maturarea decurge mai intens decât la mere, iar dacă se întârzie recoltarea, fructele devin sensibilie la manipulări şi transport.
Păstrarea perelor este mai dificilă decât a merelor. Soiurile de vară se pot păstra în condiţii frigorifice 10-15 zile, iar cele de toamnă 30-40 zile. La temperaturi de – 1ºC … + 1ºC durata de păstrare a soiurilor de iarnă este de 150-200 zile.
Păstrarea în condiţii frigorifice a perelor este diferită funcţie de soi sau grupe de soiuri.
După scoaterea din celulele frigorifice perele vor fi supuse unui proces de postmaturare la temperatură de 16-18ºC timp de 3-5 zile, timp în care ajung la un maximum de însuşiri organoleptice.
Valoarea comercială a fructelor depinde de calitatea acestora cât şi de modul cum sunt ambalate şi prezentate cumpărătorului.
Modul de prezentare a perelor pentru comercializare este diferit funcţie de soi, cerinţe etc.

Tratamente  la pomii fructiferi

STROPIREA „LA NEGRU”Toamna, după ce cad frunzele (în repaus vegetativ), se va face o îmbăiere a pomilor cu unul din următoarele produse :

PRODUS CANTITATE CARACTERISTICI
EMERIT OIL – 100 ml / 6 l apă sau 22,5 l / ha;
– 500 ml / 30 l apă.
Insecticid – Acaricid
CONFIDOR OIL – 150 ml / 10 l apă;
– 1 l / 75 l apă.
Insecticid – Acaricid

Dăunătorii combătuţi : Păduchele din San Jose, Ouă de cotari, Acarieni, Afide, etc.

STROPIREA „ALBASTRĂ”

Stropirea albastră se face la sfârşitul iernii (februarie). Aceasta se face cu produse pe bază de CUPRU, cu unul din produsele din tabel :

PRODUS CANTITATE
PIATRA VÂNĂTĂ 200 gr / 10 l apă fără var sau 1 kg / 50l apă
ZEAMA BORDELEZĂ 2 – 3 % ; 50 gr / 8 – 10 l apă
FUNGURAN OH 50 WP 30 gr / 10 l apă
CHAMPION 50 WP 30 gr / 10 l apă
CURZATE MANOX 50 gr / 10 l apă

Stropirea la negru NU se face în acelaşi timp cu stropirea albastră. Se fac separat, în zile diferite, ţinând cont de următoarele condiţii :

– temperatura să fie peste 5oC;

– să nu fie ceaţă sau umezeală;

– pomul să nu fie umed;

– pomul să fie îmbăiat în întregime de la vârf până la bază.

PRIMĂVARA TIMPURIU

Înainte de dezmugurit, se fac tratamente cu :

PRODUS CONCENTRAŢIE CARACTERISTICI
ULEI HORTICOL 0,2 % Aplicarea uleiului se face împotriva ouălelor
hibernante de acarieni, larvelor hibernante ale păduchelui
din San Jose şi păduchilor .
SULF MUIABIL 0,7 % Sulful muiabil se utilizează împotriva făinării la măr şi păr.

ÎNFRUNZIREA MUGURILOR

Se aplică tratamente cu fungicide de contact împotriva rapănului, făinării şi a altor boli cu :

PRODUS CANTITATE
CHAMPION 50 WP 30 gr / 10 l apă
BRAVO 500 SC 0,15 % ; 20 ml / 8 – 13 l apă
DITHANE M 45 0,2 % ; 20 gr / 10 l apă
SHAVIT 72 WP 0,2 % ; 20 gr / 10 l apă
FOLPAN 80 WDG 15 gr / 10 l apă

Asociate cu insecticide de contact :

PRODUS CANTITATE
RELDAN 40 EC 10 ml / 10 l apă
DECIS 2,5 EC 5 ml / 20 – 25 l apă
FASTER 10 CE 2 ml / 8 l apă

BUTON FLORAL ALB sau ROZ

Tratamente împotriva rapănului, moniliozei şi altor boli, cu fungicide sistemice :

PRODUS CANTITATE
CURZATE MANOX 25 gr / 10 l apă
RIDOMIL MZ GOLD 25 gr / 10 l apă
TOPSIN 10 gr / 14 l apă
ALIETTE 80 WG 20 gr / 7 l apă

Asociate cu insecticide :

PRODUS CANTITATE
CALYPSO 480 SC 1,8 ml / 10 l apă
NISSORUN 10 WP 5 gr / 16 l apă
TALSTAR 10 EC 4 ml / 10 l apă
ACTARA 25 WG 1,5 gr / 10 – 15 l apă
MOSPILAN 20 SG 3 gr / 12 – 15 l apă
VERTIMEC 10 ml / 10 l apă

DUPĂ CĂDEREA A 3/4 DIN FLORI

Se aplică tratamente împotriva rapănului, moniliozei şi făinării, cu fungicide asociate cu produse destinate combaterii defoliatorilor, larvelor miniere, viespilor şi acarienilor.

Se aplică insecticide ca :

PRODUS CANTITATE
SYSTANE (fungicid) 0,1 – 0,125 % ; 5 ml / 25 l apă
RELDAN (insecticid) 10 ml / 8 l apă
CALYPSO (insecticid) 1,8 ml / 8 l apă

LA FORMAREA FRUCTULUI (când fructele au aproximativ 0,5 cm. în diametru)

Tratamente cu fungicide asociate cu insecticide şi acaricide destinate combaterii defoliatorilor, larvelor miniere, viespilor şi acarienilor.

Fungicide :

PRODUS CANTITATE
FOLPAN 15 gr / 7,5 l apă
MERPAN 15 gr / 10 l apă
SHAVIT 0,2 % ; 20 gr / 10 l apă

Insecticide :

PRODUS CANTITATE
MOSPILAN 3 gr / 15 l apă
RELDAN 10 ml / 10 l apă

DUPĂ RODIRE

Se fac tratamente repetate la interval de 2 – 3 săptamâni cu următoarele substanţe :

TIP PESTICID COMBATERE
INSECTICIDE Pentru combaterea păduchilor, afidelor, viermilor, viespilor.
FUNGICIDE Pentru combaterea rapănului, făinării, manei, putregaiului.
ACARICIDE Pentru combaterea acarienilor.

Înainte cu două săptămâni de coacerea fructelor, se va face ultimul tratament.

TOAMNA

Se pot pune îngrăşăminte complexe în jurul fiecărui pom.

 

 Cateva sfaturi simple pentru cultivarea unor legumele gustoase ca pe vremea bunicilor

Rosii delicioase

1. Amenajati gradina in zone cu expunere la soare

Lumina este esentiala pentru a creste legume sanatoase. Amenajati gradina de legume in zone cu expozitie sudica, sud-vestica iar daca nu este posibil atunci in locuri unde primeste cel putin 6 – 7 ore / zi de lumina solara directa. Intr-o zona umbrita va limitati la legume pentru frunze ca salata, spanac, loboda sau radacinoase ca morcov, patrunjel.

2. Mentineti solul sanatos

Solul sanatos este cheia unei gradini de legume ca pe vremea bunicilor. Fertilizati solul cu materie organica de tip compost, gunoi de grajd descompus, muschi de turba sphagnum, ingrasaminte verzi functie de aprovizionarea din sol cu nutrienti si necesarul plantelor cultivate.

3. Pregateste terenul la timp

Pregateste terenul toamna tarziu si primavera devreme prin mobilizarea solului determinand refacerea echilibrului dintre cele 3 faze ale solului (solida, lichida si gazoasa). Pe un sol compact germinatia semintelor are loc mai greu, procentul de prindere a rasadurilor plantate este mic, veti avea multe goluri in plantatie. Modelati solul in brazde inaltate si veti obtine legume timpurii.

4. Mulciti solul pentru rasaduri

Pentru culturile infiintate prin rasad mulciti solul. Metoda va ajuta sa scapati de buruieni si mentine umiditatea in sol. Utilizati agrotextil, paie, talas sau fan. Ce este mulcirea? Acoperirea solului cu materie organica, precum paie, frunze sau resturi vegetale.

5. Intercalati culturile

Fiti eficienti si optati pentru culturi intercalate astfel incat sa obtinati maxim de recolta pe unitatea de suprafata fara sa inghesuiti plantele. Intercalati cultura de ceapa (care creste repede) intre randurile de conopida sau brocoli (care cresc mai lent).

6. Organizati eficient gradina

Plantati legume ca spanac, loboda, salata, stevie, mazare, fasole pitica in randuri largi si nu individual pentru a obtine recolte mai mari.

7. Optimizati udatul

Economisiti apa daca optati pentru sistemul de udare prin picurare. Acest sistem va furnizeaza apa direct la radacina plantelor iar daca sistemul este prevazut cu un regulator de timp, gradina este udata automat si va scuteste de corvoada udatului zilnic la ore matinale ca sa nu spun ca nu veti avea vreun stres cand sunteti plecati in vacanta si n-are cine uda gradina. Poate ca bunicii nostrii nu faceau asa, dar de ce sa nu prfitam de tehnologia moderna?

8. Cresteti legumele pe verticala

Folositi spaliere, pergole, grilaje si cresteti legume pe verticala lasand spatiul liber pe sol pentru alte plante. Castravetii, pepenii, fasolea urcatoare se simt bine la inaltime.

9. Folositi folie protectoare

Accelerati timpurietatea folosind folia protectoare pentru a acoperi randurile de legume. Utilizati tunelele joase pentru a proteja legumele de gerurile tarzii de primavara. Puteti utiliza protectii de tip clopot pentru legumele sensibile la frig. Acestea pot fi transplantate afara cu cateva saptamani mai devreme decat data normala de plantare fara a fi afectate.

10. Dublati recolta

Puteti obtine recolta dubla de pe aceeasi suprafata daca aveti 2 recolte/an. Pe acelasi razor se poate semana primavara devreme salata, spanac, loboda, ridichi, dupa 30 – 40 zile ii ia locul cultura de vara care poate fi de fasole, dovlecei, tomate sau cartof timpuriu iar toamna, dupa desfiintarea culturii de vara se seamana din nou salata, spanac, ridichi.

11. Alegeti legumele cu atentie

Nu plantati mult si fara rost. Alegeti doar acele legume care va plac si le savurati cu placere dar care sa fie si usor de intretinut altfel gradinaritul devine o corvoada si veti investi timp si bani in legume pe care nu le mancati.

12. Eliminati buruienile

Tineti la distanta daunatorii si bolile daca eliminati buruienile de pe langa casa, gard. Jur imprejurul culturilor de legume e bine sa infiintati garduri de protectie din cimbrisor, lavanda, coriandru. Mirosul acestor plante nu este pe placul daunatorilor.

13. Protejati fauna utila

Aveti grija de fauna utila! Albinele, bondarii sunt buni polenizatori. Viespile, aricii, pasarile va tin daunatorii departe de culturile de legume. Pentru arici amenajati-le un culcus undeva in gradina. Pasarile sunt utile in gradina, hranindu-se cu afide, omizi, viermi, melci. Amenajati-le casute si doline pentru mancare si apa. Aveti grija sa nu utilizati pesticide care le fac rau acestor vietati.

14. Utilizati seminte de calitate

Utilizati seminte de buna calitate, certificate si pastrate in bune conditii. Daca v-ati produs singuri semintele si le aveti de mai multi ani, faceti un test de germinatie inainte de semanat in camp. Pe  o bucata de sugativa sau un prosop din hartie umezit, presarati cateva seminte. Daca mai mult de 80 % din ele au incoltit, le puteti semana si in camp.

15. Folositi o sperietoare de ciori

Ciorile sunt pasari daunatoare pentru culturile din gradina. Bunicii nostri aveau cate o sperietoare in gradina pentru a le tine departe de straturile cu legume. Aveti grija ca acestea sa aiba obiecte stralucitoare, metalice (care lucesc in bataia soarelui) fiindca ciorile le evita si stau departe de gradina.

16.  Rotiti culturile

Si nu uitati de rotatia culturilor ca nici bunicii nu o uitau si va hraneau cu legume sanatoase si gustoase.

Spor la gradinarit!

Autor: Diana Chetreanu

Inginer horticultor

C) Combaterea bolilor si daunatorilor  la plantele legumicole

 

Factorii care determina aparitia agentilor patogeni (ce produc boli plantelor) si a unui numar mare de daunatori sunt:

  • temperaturile nefavorabile
  • umiditatea din sol si aer in afara limitelor cerute
  • fertilizare abundenta cu azot
  • picaturi de apa pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune, condens in cazul culturilor din spatii protejate, ploi abundente)
  • managementul defectuos al buruienilor

Toti acesti factori, la un loc sau separat pot provoca pagube in culturile de legume si de aceea trebuie luate masuri de prevenire si combatere adecvate  pentru a limita aceste pagube.

Multi ignora aceste masuri si renunta la combaterea eficace a bolilor si daunatorilor care se inmultesc necontrolat si contamineaza legumele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai periculoase decat cele de sinteza.

Sa revenim la articol si sa va precizez ca exista variate masuri de protectie a plantelor care au ca scop obtinerea de productii sigure, de calitate si cu pierderi reduse datorate bolilor si daunatorilor.

Masurile preventive

Primele masuri pe care ar trebui sa le luam ar fi cele de preventie. Aceste masuri sunt cele mai adecvate, mai putin costisitoare si mai prietenoase cu mediul. Cum prevenim? Prin dirijarea corecta a conditiilor climatice si a celor agro-fitotehnice in care se efectueaza culturile de legume.

Masurile agro-fitotehnice cuprind:

  • alegerea celui mai adecvat loc de cultivare pentru specia din cultura
  • respectarea rotatiei culturilor
  • executarea de lucrari de ameliorare si imbunatatire a solului
  • executarea in conditii optime a lucrarilor de pregatire a terenului
  • semanatul/ plantatul sa se faca in conditii si la epoca optima
  • fertilizarea cu NPK in doze si epoci optime
  • utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistente la boli si daunatori
  • indepartarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultura
  • tratamente profilactice a materialul saditor cu substante fungice si insecticide

In momentul cand atacul de boli si daunatori este mult prea puternic sau masurile  preventive nu s-au luat, masurile curative de protectie a plantelor se aplica imediat folosind produse specifice bolii si alternand aceste produse pentru a nu crea rezistenta in planta.

Combaterea integrata (C.I.)

O directie moderna care s-a extins si la noi in tara este combaterea integrata (c.i.).

C.I. este un concept ecologic ce presupune folosirea tuturor masurilor de limitare a pagubelor, apeland numai in ultima instant la produsele chimice. Cu alte cuvinte nu sunt excluse produsele fitosanitare de sinteza ci se recomanda utilizarea lor rationala adica tratamentele se aplica doar atunci cand atacul patogenilor sau al daunatorilor depaseste Pragul Economic de Daunare (PED).

PED este atins atunci cand valoarea pagubei produsa de boli si daunatori, fara a lua masuri de protectie, este cel putin egala sau mai mare decat costul tratamentului.

Aceasta metoda favorizeaza coexistenta organismelor daunatoare in cultura dar la un nivel la care sa nu produca pagube importante astfel pastrand un echilibru in lantul trofic (fauna utila se hraneste cu acesti daunatori, daca-i eliminam complet va disparea si fauna utila sau va migra spre alte zone).

Masurile curative

Masurile curative (de combatere) de protectie a plantelor se grupeaza in:

  • Combatere biologica, utilizand diferite organisme vii sau substante de tip feromoni, hormoni, repelenti, atractanti pentru distrugerea daunatorilor si agentilor patogeni.
  • Combatere microbiologica – foloseste microorganisme (virusuri, bacterii, fungi, protozoare) pentru diminuarea si distrugerea bolilor, buruienilor  si daunatorilor.
  • Combatere prin mijloace fitoterapeutice utilizand infuzii, macerate, extracte din plante
  • Combatere chimica cu insecticide, acaricide, fungicide, etc.

Utilizarea produselor chimice a dus la sporuri de productii agricole dar a creat o serie de efecte cu consecinte grave asupra mediului, reziduuri chimice in produsele alimentare si hrana animalelor.

  • Bolile plantelor legumicole

     

Cele mai intalnite boli ale legumelor si combaterea lor

1. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulva)

Patarea cafenie a frunzelor - Fluvia Fulva

Boala este specifica tomatelor cultivate in spatii protejate (sere, solar). Apare la temperaturi ridicate de peste 22º C si umiditate peste 95 %. Atacul se manifesta sub forma unor pete galbene pe fata frunzei iar pe spate, corespondent petei se observa un puf alb (in prima zi) care apoi devine cafeniu → brun inchis

Masuri preventive:

  • cultivare de hibrizi cu rezistenta genetica
  • irigare prin picurare
  • aerisirea corespunzatoare a spatiilor protejate
  • distrugerea totala a resturilor (prin ardere) si dezinfectia locului
  • defolierea etajului inferior al plantei pentru o mai buna circulatie a aerului
  • controlul umiditatii relative a aerului.

Masuri curative:

  • bio: vetrice (Tanacetum vulgare) 30 g planta uscata + 10 l apa (decoct). Se dilueaza de 1,5 – 2 ori si se pulverizeaza dupa inflorire.
  • chimice: Bravo 500 SC, Antracol, Cabrio top

2. Patarea frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas)

Patarea frunzelor si basicarea fructelor  - Xanthomonas

Specifica la tomate, ardei, varza, conopida, fasole. Este o boala bacteriana foarte periculoasa, cel mai sensibil la aceasta boala fiind ardeiul. Transmiterea se face prin buruieni, resturi vegetale infectate, samanta infectata! Bacteriozele sunt influentate de temperaturi ridicate (24 – 30 º C) si umiditate crescuta mai ales pe frunze. Primele semene apar inca din faza de rasad apoi la plantele din cultura se manifesta prin pete verzi- galbui pe frunze care apoi devin negricioase (semn ca tesutul s-a necrozat). Pe tulpini si fructe apar pete negricioase si verucozitati (basici).

Masuri preventive:

  • dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
  • aerisiri repetate a spatiilor protejate
  • irigare prin picurare sau rigole
  • rotatia culturilor
  • distrugerea buruienilor

Masuri curative:

  • Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
  • Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)

3. Patarea unghiulara (Pseudomonas)

Patarea unghiulara - Pseudomonas

Boala specifica fasolei si castravetilor. Fiind o boala bacteriana se transmite la fel ca precedenta.

Pe frunze apar pete mici neregulate cu aspect umed si culoare gri. Aceste pete cresc si iau forma poligonala  (delimitate de nervurile frunzei) si capata culoarea verde pal – galben pai iar pe suprafata petelor se observa exudatul bacterian. Pe fructe se observa leziuni circulare scufundate in tesuturi cu aspect umed si culoare maro.

Masuri preventive:

  • dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
  • aerisiri repetate a spatiilor protejate
  • irigare prin picurare sau rigole
  • rotatia culturilor
  • distrugerea buruienilor
  • atentie la fertilizarea excesiva cu azot!

Masuri curative:

  • Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
  • Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)

4. Putregaiul alb (Sclerotinia)

Putregaiul alb - Sclerotinia

Boala prezenta la solanacee, castraveti, pepeni, varza, conopida, morcov, salata, ceapa, usturoi.

Apare la tº ϵ 18 – 24º C si U = 70 – 80 %

Ciuperca se transmite anual prin resturi vegetale sau plante gazda cum sunt: plantele radacinoase, rapita, tutun, floarea soarelui sau alte plante din flora spontana.

Boala apare la baza tulpinii sub forma unor pete brune, apoase acoperite cu un praf alb- cenusiu pe care-l regasim si in interiorul tulpinii. Odata instalat putregaiul pe tesuturi, planta se ofileste si moare.

Masuri preventive si curative:

Aceleasi ca la boala anterioanra

5. Patarea bruna (Alternaria)

Patarea bruna - alternaria

Prezenta la solanacee, varza, conopida, ceapa, morcov.

Plantele sunt atacate in toate stadiile de dezvoltare incepand din faza de rasad. Se manifesta prin pete circulare concentrice (pe frunzele bazale) si cu zone mai inchise la culoare. Infectia cuprinde toata planta si se transmite usor si la plantele vecine.

Masuri preventive:

  • arderea resturilor
  • dezinfectie sol,unelte, seminte

Masuri curative:

  • tratamente cu fungicide la interval de 10 – 12 zile

6. Patarea alba (Septorioza)

Patarea alba - septiroza

Prezenta la tomate, telina, leustean, patrunjel.

Se manifesta prin aparitia unor pete circulare, la inceput brune iar apoi alb – cenusii inconjurate de un halou  (margine) brun. Pe pete se observa si niste puncte negre.

Atacul apare pe frunzele de la baza plantei iar in perioadele cu umiditate ridicata si temperaturi de 15 – 28 º C aceste pete se extind si pe tulpini.

7. Ofilirea sau Fuzarioza

Ofilirea - fuzarioza

Apare la solanacee, castraveti, pepeni

Este o boala vasculara produsa de ciuperca Fusarium oxysporum. Boala debuteaza cu ingalbenirea si apoi ofilirea frunzelor de la baza plantei dupa care boala avanseaza si ajunge pana in varful plantei.

Apare la tº ϵ 28 – 32º C si umiditate ridicata.

Atentie la nivelul crescut de azot si nivelul scazut de potasiu care favorizeaza aparitia bolii.

Masuri preventive

  • se evita udarea pe rigole, risc de propagare a bolii.

8. Putregaiul cenusiu (Botrytis)

Putregaiul cenusiu - Botrytis

Apare la solanacee, castraveti, varza, fasole, ceapa, salata. Este boala specifica culturii de tomate in spatii protejate mai rar in camp.

Pe frunzele de la baza apar pete galben- verzui ce se necrozeaza. La umiditate ridicata si temperaturi moderate apar pete pe diferite organe ale plantei.

Masuri preventive:

indepartarea frunzelor si fructelor atacate

– defolierea de la baza plantei pentru a asigura circulatia aerului

– sub 20 º C se evita irigarea prin aspersiune

9. Mana

Mana la rosii

specifica la solanacee, castraveti, pepeni, mazare, spanac, salata, andive, ceapa, varza, conopida.

Atacul se manifest ape toate organele plantei si apare in general in anii cu precipitatii abundente si temperaturi moderate, sub forma unor pete mici de culoare bruna care apoi se extind si ataca intreaga planta omorand-o.

Masuri preventive:

  • nu se cultiva tomate in preajma randurilor de cartof
  • aveti grija la rotatia culturilor (cartoful face parte din aceeasi familie cu tomata, vanata si ardeiul) nu cultivati tomate anul urmator pe o parcela pe care a fost cultivat cartof

Masuri curative:

  • bio: solutie de urzica (Urtica dioica) 1 kg planta proaspata la 10 l apa. Se lasa la macerat cateva zile si apoi se filtreaza si se dilueaza de 20 ori inainte de utilizare.

10. Fainarea – Erysiphe

Fainarea - Erysiphe

Apare la morcov, telina, patrunjel, pastarnac

                  Leveillula – la solanacee

                  Spheroteca – la castraveti, pepeni, dovlecei

Factorii favorizanti sunt tº ϵ 18 – 24 º C si U = 70 – 82 %.

Se manifesta prin pete decolorate pe frunze iar pe fata inferioara a frunzelor (in dreptul petelor) veti observa o pasla fina, albicioasa, prafoasa. Cand boala avanseaza, intreaga planta este cuprinsa de sporii ciupercii si ai renzatia ca planta a fost pudrata cu faina. Fructele plantei atacate raman mici, deformate.

Masuri preventive:

  • cultivare de soiuri rezistente
  • in sere se incearca cresterea temperaturii cu 2 – 3 ºC peste 24 ºC si se scade umiditatea aerului la sub 70 %.

Masuri curative:

  • bio: macris (Rumex crispus) 150 g radacina proaspata + 10 l apa se lasa la macerat cateva ore, apoi se filtreaza si se stropeste.
  • chimice: Kumulus DF – 0,4 %; Tilt – 0,02 %; Saprol 0,125 %.

Am  lasat la urma cea mai de temut boala care se transmite usor in cultura dar care nu poate fi combatuta!!

11. Virusul mozaicului tutunului (Tobacco Mosaic Virus)

Tobacco Mosaic Virus

Ataca tomatele in general

Transmisia acestei boli este facuta de catre afide (paduchii de frunza), unelte nedezinfectate sau chiar mana fermierului daca acesta a atins o planta bolnava si nu s-a spalat pe maini!

Boala se manifesta prin aparitia pe frunza a unor pete decolorate dispuse ca un mozaic. Frunzele se incretesc si capata culoarea verde cu pete galbui. Fructele sunt mici, deformate si nu se dezvolta.

Masuri generale de combatere a bolilor la legume

Acolo unde nu am indicat prea multe masuri (sau deloc) preventive sa stiti ca sunt valabile cele de la primele descrieri.

Important:

  1. Adunati resturile an de an
  2. Dezinfectati uneltele dupa fiecare folosire

Toate patarile si bolile produse de ciuperci se trateaza cu fungicide pe care le gasiti in magazinele de specialitate (fitofarmacii ). Pe ambalaj scrie intotdeauna doza optima pentru faza de vegetatie in care se gaseste planta (rasad, inflorire, fructificare, etc.) si timpul de pauza intre 2 tratamente.

Folositi 2–3 substante active diferite alternandu-le pentru a nu crea rezistenta adica ciuperca devine rezistenta la substanta si tratamentul nu-si mai face efectul.

Substante chimice care pot fi folosite la toate patarile si manarile:

  • Ridomil – 0, 25 %;
  • Dithane M45 – 0,2 %;
  • Bravo 500 – 0,2 %;
  • Champion – 0,3 %

Tratamente bio pentru combaterea bolilor legumelor:

Lapte+zer in proportie de 1:1 (nediluat) se aplica plantelor contra bolilor foliare in special mana. Acest tratament este preventiv pentru virusuri la tomate.

Solutie nediluata de hrean, 100 g radacina + 1 l apa pentru tratarea semintelor iar pentru plante se utilizeaza 150 g frunze tocate de hrean + 5 l apa clocotita. Se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante.

Musetel (Matricaria chamomilla) 50 g flori uscate + 10 l apa (dilutie 1: 1) pentru dezinfectia semintelor, rasadurilor, fortificarea plantei.

Usturoi, 150 g usturoi pisat + 5 l apa clocotita. Dupa racire se utilizeaza ca atare, combatand mana, rugina, putregaiul cenusiu.

Principalii daunatori ai culturilor de legume

1. Coropisnita (Grylotalpa grylotalpa)

Coropisnita

Ataca toate speciile

Se fac tratamente la sol (cu incorporare usoara) cu Sintogril 5 G – 50 kg / ha sau Galithion 5G – 30 kg/ ha.

2. Limaxul cenusiu (Duoceras agreste)

Limaxul cenusiu

Ataca salata, castravetii, varza, fasolea

Mesurol 4 G – 3-6 kg/ ha – seara in zonele de atac, pe sol

Solutie de alaun: 40 g alaun in apa fiarta pana obtineti o pasta pe care o diluati cu 10 l apa.

3. Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)

Tetranychus Urticae

Vinete, castraveti, ardei, fasole, bame.

Combaterea

Stropiri pe plante cu timp de pauza de 10 – 12 zile.

Omite 570 EW – 0,10%

Nissorun 10 WP – 0,04 %

Solutie de coada calului  (Equisetum arvense) – macerat 1 kg planta proaspata la 10 l apa care se dilueaza apoi de 5 ori.

4. Tripsul comun (Thrips tabaci)

Thrips

Se intalneste la ceapa, castraveti, vinete

Combatere

Diazol 60EC – 0,2 %

Mospilan 20 SC – 0,04 %

5. Gargarita mazarii si fasolei (Buchus pisorum, Achanthoscelides obtectus)

Buchus

Combatere

Carbetox 37EC – 0,05 %

Fastac 10EC – 0,02%

6. Paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne) + alte afide

Brevicoryne

Sinoratox 35EC – 0,15 %

Diazol 60EC – 0,15 %

Sumi – alpha 2,5EC – 0,03 %

7. Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)

Gandacul de colorado

Ataca vinete, tomate, cartof

Combatere

Decis 2,5EC – 0,05 %

Fastac 10EC – 0,02 %

Hostathion 40EC – 0,1 %

8. Buha verzei (Mamestra brassicae)

Mamestra brassicae

Se intalneste la conopida, ridichi, varza

9. Omida fructelor (Helicoverpa armigua)

Helicoverpa armigera

La bob, naut, bame, fasole, tomate, ardei

10. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Pieris brassicae

Apare la varza, conopida, mustar, ridichi

Pentru toti cei 3 daunatori se aplica tratamente cu Fastac – 0,02 %; Decis – 0,05 % sau Sumi- alpha – 0,03%

Pentru Pieris  se poate face solutie din 2 pumni de frunze de tomate tocate in 2 l apa, infuzie la rece 2 ore.

11. Musca miniera (Liriomyza trifolii)

Musca Miniera

Apare la castraveti, tomate, vinete, pepeni

Combatere

Vertimec 1,8EC – 0,09 %

Trigard 75WP – 0,02%

12. Musca cepei (Delia antiqua)

Musca cepei, Delia Antiqua

Ataca ceapa de consum si semincera

Combatere

Diazol 60EC – 0,15 %

Zolone 35EC – 0,2 %

13. Musca verzei (Delia brassicae)

Delia brassicae

Ataca varza

Combatere

Carbetox 37EC – 0,4 %

Dipterex 80SP – 0,2 %

Combatere daunatorilor legumelor prin metode bio

  • insecticid din sapun de casa (de preferat cel din uleiuri vegetale), exclus cel produs chimic. 300 g fulgi se sapun + 10 l apa, Solutia nediluata se aplica pe plantele atacate.
  • contra afidelor, limacsi (melci), efect repelent in compost Feriga vulturului (Pteridium aquilium) 1kg planta proaspata + 10 l apa. Dilutie 1: 10.
  • Paduchii lanosi pot fi combatuti cu solutie din feriga de padure (Dryopteris filis – mas) 5g pulbere + ½ l apa de ploaie.

 

 

 Fratilor,nu uitati ca ” ucenicii”lui Iliescu au votat cu fundul o Lege  împotriva poporului român şi a României

ROMÂNIA TREZEŞTE-TE

Timp de peste şase ani, Guvernele şi Parlamentul României au ascuns Poporului Român adevărul în legătură cu obligaţia asumată de negociatorul-şef Vasile Puşcaş şi Regimul Iliescu-Năstase privind eliminarea, de la începutul anului 2014, a restricţiilor din legislaţia românească privind dobândirea de către străini a proprietăţii asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere.

Fără consultarea Poporului Român prin referendum naţional şi fără dezbateri publice, în mare grabă, în Postul Crăciunului din anul 2013, cu încălcarea Constituţiei României şi a Regulamentului Senatului şi Camerei Deputaţilor, fără dezbateri în Parlament, fără ca vreun senator sau deputat din cei 580 să ia cuvântul a fost votată, în cea mai mare viteză, Legea privind unele măsuri de reglementare a vânzării – cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi înfiinţarea Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţii Funciare.

Prin această Lege nu au fost reglementate obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană privind vânzarea către cetăţeni străini şi apatrizi a terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere. Legea votată în Parlament, în ziua de 9 decembrie 2013 la Senat şi în ziua de 17 decembrie 2013 în Camera Deputaţilor, a stabilit doar unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi persoane juridice străine, fără nicio condiţie impusă cumpărătorilor şi fără nicio limită de suprafaţă. Această stratagemă, impusă de stăpânii străini ai României, a fost folosită de Guvernul Ponta II şi acceptată de toate partidele parlamentare pentru ca, ulterior, să modifice şi să completeze textul Legii prin Ordonaţe de Urgenţă, cu aplicarea imediată, în favoarea asasinilor economici şi asasinilor politici străini.

Prin această Lege se îngrădeşte dreptul de proprietate al cetăţenilor români, se controlează şi se facilitează de către Guvern, inclusiv în urma unor acte de corupţie, vânzarea terenurilor agricole din România către persoane fizice şi persoane juridice străine, fără aplicarea principiului reciprocităţii înscris în Constituţia ţării noastre şi în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Totodată, prin această Lege nu se acordă dreptul de preemţiune pentru persoanele juridice române, ci numai pentru cele străine, inclusiv alte state, chiar şi teroriste.

Un obiectiv ascuns al acestei Legi adoptată de Parlament, fără dezbateri, cu scopul de a vinde rapid terenurile agricole la străini, persoane fizice şi persoane juridice, îl constituie blocarea aflării ADEVĂRULUI ISTORIC privind Poporul Român, urmaş al Poporului Primordial în Grădina Maicii Domnului (unde s-a practicat pentru prima dată agricultura pe planeta Pământ), prin interzicerea săpăturilor arheologice pe terenurile agricole vândute străinilor ! Guvernul şi Parlamentul României s-au făcut preş în faţa asasinilor economici şi asasinilor politici străini, a celor care au falsificat ADEVĂRATA ISTORIE şi ADEVĂRATA RELIGIE a ADEVĂRATULUI POPOR ALES DE BUNUL DUMNEZEU, în DACIA EDENICĂ !

DEALURI ROMÂNIAPrin această Lege, Guvernul Ponta II şi Parlamentul României urmăresc ca la aproape 10.000.000 de români să le asigure, după vânzarea terenurilor agricole la străini, statutul de slugi, apoi de iobagi şi, în final, de sclavi. Cei care ne-au falsificat ADEVĂRATA ISTORIE a Poporului Geto-Dac ştiu că pe teritoriul Daciei nu a existat societatea sclavagistă. Pe baza unui plan diabolic se încearcă instaurarea societăţii sclavagiste pe teritoriul României!

Prin vânzarea a milioane de hectare de terenuri agricole la străini, inclusiv la state străine, fără obligaţia pentru aceştia de a cultiva pământul, nu se poate îndeplini primul scop al acestei Legi: asigurarea securităţii alimentare a populaţiei României. În mod suspect, cel mai nemulţumit de demersul legal şi salvator al Preşedintelui României privind cererea de reexaminare a Legii de către Parlament este ministrul Agriculturii, domnul Daniel Constantin. El se grăbeşte şi se străduieşte să fie, probabil, ultimul ministru al Agriculturii din Guvernele post-decembriste. După decembrie 1989 au dispărut din Guvernele României, nemaiavând obiectul muncii, următorii: miniştrii de stat însărcinaţi cu Activitatea Industrială şi Comercială, cei cu Orientarea Economică, cei cu Calitatea Vieţii; miniştrii Economiei Naţionale, ai Cercetării Tehnologice şi cei ai Privatizării. Vânzând, fără limită de suprafaţă, la străini terenurile agricole din România sunt şanse să rămână în amintire şi postul de ministru al Agriculturii.

Pentru a potoli reacţia fermă a majorităţii proprietarilor de terenuri agricole şi a celor care cultivă pământul din România, care este un bun naţional, iar teritoriul ţării noastre este indivizibil, Guvernul Ponta II, în frunte cu ministrul Agriculturii se laudă că pentru prima dată se acordă subvenţiile în următoarele două-trei săptămâni pentru anul 2014. Astfel, se confirmă că în anii precedenţi Guvernele României, inclusiv Ponta I şi II, în mod deliberat şi împotriva intereselor beneficiarilor de subvenţii le-au plătit acestora sumele cuvenite cu mare întârziere, de regulă, în a doua jumătate a fiecărui an. Această stratagemă a Guvernului Ponta II aminteşte de ultima promisiune a Regimului Ceauşescu de a mări alocaţiile de stat pentru copii cu zece lei.

Având în vedere gravele încălcări ale Constituţiei României şi a Regulamentelor Senatului şi Camerei Deputaţilor, Partidul România Mare solicită Avocatului Poporului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unui grup de cel puţin 25 senatori şi 50 de deputaţi, primului-ministru, preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor să pregătească documentaţia şi argumentele necesare pentru a sesiza Curtea Constituţională a României, după reexaminarea de către Parlament a Legii privind unele măsuri de reglementare a vânzării – cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi înfiinţarea Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţii Funciare.

 

 La praznicul Komunismului, Stalin in fusta, desmierdat de unii-Iliescu a impartit certificate fara valoare pentru cei multi,dar desteptii nationali au furat Avutia Obsteasca ! De ce stati nepasatori?Stiti câți bani au dispărut în decembrie 1989? Veniti pe urmele averii lui Dan Voiculescu

Dan Voiculescu în tinerețe

Averea diavolului. Această expresie era folosită la începutul anilor ’90 când se vorbea despre banii pe care regimul Ceauşescu i-ar fi avut în conturile din străinătate. Bani care nu au apărut niciodată. De-a lungul timpului, însă, au fost făcute o serie de anchete care vizau subiectul.

În 1990 a fost formată o primă comisie guvernamentală pentru recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului, condusă de Mugur Isărescu. Pe 6 iunie 1991, Isărescu îi scria directorului SRI de atunci, Virgil Măgureanu, o adresă în care solicita verificarea în arhivele Securităţii cu privire la înfiinţarea firmei CRESCENT. Isărescu preciza că, din verificările unor experţi, rezulta faptul că firma CRESCENT a realizat beneficii comerciale în special din activitatea cu ICE Dunărea, existând „indicii cu privire la deturnarea unor fonduri”. În aceeaşi perioadă, o echipă canadiană angajată să ancheteze deturnarea fondurilor regimului comunist le sugera autorităţilor să-l aresteze pe Dan Voiculescu, pentru ca ancheta să poată continua. În final nu s-a întâmplat nimic.

În 2000, preşedintele Emil Constantinescu a cerut o anchetă privind fondurile, plecând de la o notă a SIE. În notă era prezentată activitatea CRESCENT şi cine a condus-o de-a lungul timpului. Numele lui Dan Voiculescu apare şi aici ca director al filialei CRESCENT din România. În notă se spune clar că Dan Voiculescu a preluat la finalul lui 1989 şi începutul lui 1990, profitând de haosul din aceea perioadă, activele CRESCENT, o parte din conturi. Emil Constantinescu cere desecretizarea arhivei ICE Dunărea, dar nu este desecretizată decât partea comercială. Replica lui Dan Voiculescu este dura. Contraataca prin Jurnalul National.

Câteva luni mai târziu, vine la putere Ion Iliescu, iar arhiva este resecretizată. Iar nu se întâmplă nimic.

În 2005 este iar desecretizată arhiva ICE Dunărea, secţiunea comercială.

Un document foarte interesant este din 2000.Din el reiese că statul român nu a primit nicun ban în unor exporturi făcute de CRESCENT înainte de 1989. Este vorba de 8 nave maritime de transport. Dan Voiculescu susţinea atunci că are dovada plăţilor. Nu a arătat nimic public.

În 2013 SIE promite CNSAS să trimită şi restul arhivei Dunărea. Adică partea operativă, cea care conţine numele foştilor ofiţeri de securitate implicaţi în afacerile comerciale. Probabil că în următoarea perioadă vor mai apare noi informaţii privind fondurile valutare ale regimului comunist de dinainte de 1989 şi legăturile lui Dan Voiculescu

Istoricul firmei Crescent

Firma a fost creată de la Direcţia Securităţii Statului (DSS) la ordin pentru desfăşurarea de aport valutar special (AVS). Firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD a fost înfiinţată în Noiembrie 1980 în oraşul Pireu (Grecia).

Pe tot parcursul funcţionării firmei, proprietara a fost reprezentată prin procură de soţul ei MICHAEL FAUD SANBAR, cetăţean grec de origine libaneză, bănuit a fi agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP)

Pe 8 ianuarie 1982, MICHAEL FAUD SANBAR depune la Oficiul ARGUS din Bucureşti o cerere pentru deschiderea unei reprezentanţe CRESCENT în România. Totodată solicită ca această reprezentanţă să fie condusă de DAN VOICULESCU, în perioada respectivă şef al serviciului Operaţiuni de aport special (AVS)  din Întreprinderea de Comerţ Exterior VITROCIM.

După numai trei zilei, pe 11 ianuarie 1982, Oficiul ARGUS emite autorizaţia provizorie de funcţionare a reprezentaţiei CRESCENT în Bucureşti,  iar la 1.03.1982 se deschide la Bucureşti reprezentată în România a CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD, avându-l ca Director General pe DAN VOICULESCU.

Imediat după deschiderea reprezentanţei din Bucureşti firma CRESCENT a început să deruleze operaţiuni de export, realizând până la sfârşitul anului 1982 o cifră de afaceri de 100 milioane de dolari.

Între 1980 – 1982, firma grecească CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD nu a avut niciun fel de activitate.

În 1984, serviciile secrete greceşti îl pun sub urmărire pe FAUD M. SANBAR, având informaţii privind legăturile acestuia cu OEP. Conducerea DSS este informată de acest fapt şi decide să-l înlocuiască pe FAUD M. SANBAR din calitatea de proprietar al CRESCENT. Existând operaţiuni comerciale în derulare şi fiind presată de timp, conducerea DSS ordonă înfiinţarea rapidă a unei noi firme CRESCENT, în Cipru, al cărei proprietar figuirează JOHN EDGINGTON, cetăţean britanic cu domiciliul în Austria. Pentru siguranţă este numit Director General al firmei noi înfiinţate în Cipru tot DAN VOICULESCU.

În momentul înfiinţării noii firme CRESCENT, proprietarului fictiv JOHN EDGINGTON i se cere să semneze în alb  un formular de transfer al ac ţiunilor firmei care este păstat de repreztantul CRESCENT în România, DAN VOICULESCU. În acest fel, DSS se asigura că îl poate înlocui în orice moment pe JOHN EDGINGTON din alitatea de “proprietar” al CRESCENT Cipru prin simpla completare a formularului semnat în alb şi prin înregistrarea acestuia la autorităţile ciprioate. Din acest moment, relaţiile CRESCENT cu FAUD M. SANBAR încetează (până în decembrie 1989)

Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat şi al vidului de putere ce a urmat, dar şi al desfiinţării DSS, DAN VOICULESCU, aflat în posesia formularului de transfer al acţiunilor CRESCENT Cirpru semnat în alb de propriatarul oficial al companiei JOHN EDGINGTON, îl contactează pe MICHAEL FAUD SANBAR preia apoi firma CRESCENT de la JOHN EDGINGTON,, dar semnează un testament prin care îl numeşte pe DAN VOICULESCU protesctor testamentar şi îi lasă acestuia moştenire firma CRESCENT. (MICHAEL FAUD SANBAR a decedat în anul 1995).

Astfel, DAN VOICULESCU preia firma CRESCENT în mod oficial, putând dispune de activele firmei şi de banii aflaţi în conturile filialelor CRESCENT.

 

 

D)

Sfaturile doamnei Silvia Preda, director al SCDP Valcea- cu pvivire la achizitionarea unui nuc altoit

 

De cele mai multe ori, comerciantii care vand nuc altoit se mandresc cu un randament de prindere de circa 90 – 95%. Cu toate acestea, in decurs de 30 de ani de cercetare, specialistii de la Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicola din Ramnicu Valcea, afirma ca doar in conditii protejate se poate obtine un randament de altoire de maxim 86%. Mai mult decat atat, cei care doresc sa achizitioneze nuc altoit trebuie sa fie atenti la tipul si culoarea etichetei, aceasta oferind informatii pretioase cu privire la port-altoi, soi, precum si detalii privind pasaportul fitosanitar al pomului.

 

„Un client ar trebui sa fie foarte atent, atunci cand vrea sa cumpere nuc altoit, la punctul de altoire. De asemenea, orice pom trebuie sa fie insotit de o eticheta. Cea albastra atesta faptul ca pomul este certificat si testat din punct de vedere virotic, al bolilor. Etecheta galbana de exemplu ne spune ca acel pom a fost inspectat si monitorizat doar vizual. Fireste, garantia cea mai mare a sanatatii pomului o ai in cazul etichetei albastre. De asemenea, daca vorbim de un soi strain trebuie sa se descifreze foarte usor pe eticheta date despre: portaltoi, soi, pasaportul fitosanitar, daca a fost testat sau nu pomul”, a declarat, pentru StiriAgricole.ro, Silvia Preda, directorul Statiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicola (SCDP) din Ramnicu Valcea.

 

De asemenea, directorul SCDP Valcea afirma ca, doar in conditii de laborator, Statiunea de Cercetare pe care o conduce a reusit sa aiba un radament de prindere al nucului de 85-86 %.

 

„Va pot spune ca randamentul de prindere la nuc nu ajunge la 90-95%. Noi, in decurs de 30 de ani de cercetare, nu am avut asemenea randamente de prindere. Cel mult 85-86%, in conditii de laborator. Recomand celor care vor sa cumpere nuc sa achizitioneze de la Institute bine organizate, de la Statiuni, cat si de la firme, care pot face dovada cu documente asupra provenientei pomilor”, a mai precizat Silvia Preda.

 

Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicola din Ramnicu Valcea detine in prezent una dintre cele mai performante instalatii de altoire a nucilor din Europa, capabila sa monitorize numerosi indicatori, precum umiditatea sau temperatura, care pot influenta procesul de altoire.

 

„Butasii stau 28 de zile in aceste instalatii pentru a le creste mugurii, la o temperatura de 26 de grade Celsius, iar apoi sunt mutati in depozit. Aici sunt tinuti la o temperatura de cinci grade Celsius, iar dupa aceea ii plantam in camp. In prezent, Statiunea are circa 110 specii de nuc si peste 2.000 de hibrizi Suntem singurii care avem aceasta tehnologie pusa la punct. Este unica deoarece randamentul de prindere este mai mare decat altoirea in camp. Se pot urmari de asemenea foarte usor factori precum umiditate, temperatura, practic toate conditiile care pot influenta altoirea nucului”, mai spune directorul SCDP din Ramnicu Valcea.

 

Pentru acest an, statiunea de cercetare se astepta la comenzi de circa 20.000 de puieti de nuc altoit, insa va putea onora doar jumatate.

 

„Avem comenzi foarte mari. Sunt limitati in productia de nuc altoit, deoarece procesul tehnologic este dependent de instalatia noastra. Avem comenzi din Italia, Turcia, Spania, Ungaria. Sunt interesati pentru ca au achizitionat teren la noi in tara si doresc sa infiinteze livezi de nuc. Noi detinem plantatii-mama pentru ramuri altoi. Avem plantantiile noastre certificate. Ca numar, comenzile, sunt peste 15.000, insa noi vom putea onora doar jumatate”, mai afirma Silvia Preda.

 

In anul 2010, cu o productie de 34,4 mii de tone de nuca, Romania ocupa primul loc in randul producatorilor din Europa si locul al optulea in lume, dupa China, Statele Unite, Iran, Turcia, Ucraina, Mexic si India. Suprafata cultivata cu nuci a scazut de la 3.800 de hectare in 1989, la numai 1.490 de hectare in 2010.

 

Silvia Preda buna

O bistriţeancă din comuna Şanţ conduce Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare în Pomicultură Vâlcea

Silvia Preda, o bistriţeancă originară din comuna Şanţ, conduce de anul trecut Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare în Pomicultură Vâlcea, singura staţiune din ţară care deţine banca de gene pentru nuc, alun şi castan. Ce amintiri o leagă de Bistriţa şi cine i-a fost mentorul în primii ani de activitate.

Într-un interviu acordat Revistei Ferma, doamna Preda a relatat că este născută în localitatea Şanţ din Bistriţa-Năsăud, pe 25 septembrie 1959. A absolvit Liceul Agroindustrial şi a lucrat ca laborant la SCDP Bistriţa alături de unul dintre cei mai vestiţi virologi din România şi nu numai, dr. ing. Nicolae Minoiu, al cărui nume îl regăsim printre membrii Academiei de Ştiinţe din New York.

“Sunt absolventă a USAMV Cluj şi teza de doctorat am realizat-o sub îndrumarea aceluiaşi mare cercetător român – Nicolae Minoiu”, a explicat ea. A ajuns în judeţul Vâlcea în urma căsătoriei.

“Soţul este din această frumoasă parte de ţară. Avem împreună doi copii, un băiat şi o fată, ambii au terminat Ştiinţele economice. Nu i-am încurajat să studieze agricultura. Deşi acesta e locul în care m-am împlinit atât familial, cât şi profesional, Ardealul mi-a rămas adânc în suflet şi aţa aceea de care se tot vorbeşte mă trage spre Bistriţa”, a mai spus dânsa.

Activitatea la SCDP Vâlcea şi-a început-o în 1995.” Ca secretar ştiinţific din anul 2003, am coordonat activitatea de cercetare în ansamblu, am menţinut o comunicare constructivă cu specialiştii din unităţile de cercetare şi din universităţile de profil şi, totodată, am sprijinit tinerii cercetători pentru buna aplicare a cerinţelor programelor de cercetare şi de lansare a proiectelor pentru noi competiţii. În ultimul an, am contribuit la crearea şi omologarea a unsprezece soiuri şi portaltoi de alun, nuc şi de prun. De asemenea, activitatea de cercetare desfăşurată s-a materializat prin omologarea şi introducerea în producţie a trei tehnologii noi de cultură la plantele nucifere, la sâmburoase şi la măr. Am omologat şi un prototip de instalaţie de calusare a materialului altoit, precum şi şase modele şi soluţii experimentale de cercetare, dar şi o tehnologie de producere a materialului săditor pomicol din categorii biologice superioare, prin utilizarea unor metode de diagnosticare şi de eliberare a patogenilor sistemici”, a declarat ea.

Potrivit sursei citate, SCDP Vâlcea a fost înfiinţată în anul 1977 prin decret, cu scopul de a asigura baza ştiinţifică, biologică şi tehnologică în masură să contribuie la modernizarea pomiculturii româneşti şi să asigure pregătirea şi formarea profesională a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor în acest domeniu. Nu are personalitate juridică din anul 2009, când a fost preluată, prin absorbţie, de Universitatea din Craiova. Acum, instituţia are 26 de angajaţi, dintre care 11 sunt cercetători. Activitatea e cercetare este axată pe culturile de prun, nuc, alun, castan, măr, soc, trandafir şi rodie. De asemenea, staţiunea vâlceană deţine colecţii unice la nuc, alun şi castan şi un fond genetic deosebit şi variat.

 

http://www.timponline.ro/o-bistriteanca-din-comuna-sant-conduce-statiunea-de-cercetare-si-dezvoltare-in-pomicultura-valcea/

 

SILVIA PREDA: „Ardealul mi-a rămas în suflet”

  Silvia Preda

Silvia Preda conduce  destinele cercetării pomicole din Vâlcea.  SCDP Vâlcea este singura staţiune din ţară care deţine banca de gene pentru nuc, alun şi castan.

Pentru început să ne spuneți câteva cuvinte despre stațiunea pomicolă Vâlcea?

Silvia Preda: SCDP Vâlcea a fost înființată în anul 1977 prin decret, cu scopul de a asigura baza ştiinţifică, biologică şi tehnologică în masură să contribuie la modernizarea pomiculturii româneşti şi să asigure pregătirea şi formarea profesională a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor în acest domeniu. SCDP Vâlcea este o instituţie fără personalitate juridică din anul 2009, când a fost preluată, prin absorbţie, de Universitatea din Craiova. Acum avem 26 de angajați, din care 11 sunt cercetători. Principalele ocupații ale angajaților sunt activitatea de cercetare, producerea materialului săditor, tehnologiile de cultură, consultanța agricolă, execuția de proiecte de înființare a plantațiilor etc. Avem o instituție cunoscută și recunoscută atât în țară, cât și în străinătate. Activitatea noastră de cercetare este axată pe culturile de prun, nuc, alun, castan, măr, soc, trandafir şi rodie. Deținem colecții unice la nuc, alun și castan și un fond genetic deosebit și variat.

 

De anul trecut sunteți directorul acestei importante stațiuni de cercetare. Un ardelean șef în Oltenia, recunosc că am întâlnit mai rar. De unde vă trageți seva?

Silvia Preda: Sunt născută în localitatea Şanţ din Bistrița-Năsăud, pe 25 septembrie 1959, toamna, atunci când se culeg roadele prin livezi. Am absolvit Liceul Agroindustrial și am lucrat ca laborant la SCDP Bistrița alături de unul dintre cei mai vestiți virologi din România și nu numai. Este vorba de dr. ing. Nicolae Minoiu, al cărui nume îl regăsim printre membrii Academiei de Ştiinţe din New York. Sunt absolventă a USAMV Cluj și teza de doctorat am realizat-o sub îndrumarea aceluiași mare cercetător român – Nicolae Minoiu.

 

Cu un asemenea mentor nu mai e nici o mirare că ați ajuns să conduceți destinele cercetării pomicole din Vâlcea. Dar, totuși, cum ați ajuns din Bistrița natală pe plaiurile vâlcene?

Silvia Preda: Iubirea e „vinovată”. Soțul este din această frumoasă parte de țară. Avem împreună doi copii, un băiat și o fată, ambii au terminat Ştiințele economice. Nu i-am încurajat să studieze agricultura.

Deși acesta e locul în care m-am împlinit atât familial, cât și profesional, Ardealul mi-a rămas adânc în suflet și ața aceea de care se tot vorbește mă trage spre Bistrița.

 

Dați-ne câteva repere din munca dumneavoastră de specialist și măcar unul din argumentele care v-au îndemnat să mergeţi pe această cale?

Silvia Preda: Am început activitatea la SCDP Vâlcea în 1995. Ca secretar ştiinţific din anul 2003, am coordonat activitatea de cercetare în ansamblu, am menţinut o comunicare constructivă cu specialiştii din unităţile de cercetare şi din universităţile de profil şi, totodată, am sprijinit tinerii cercetători pentru buna aplicare a cerinţelor programelor de cercetare şi de lansare a proiectelor pentru noi competiţii.

În ultimul an, am contribuit la crearea şi omologarea a unsprezece soiuri şi portaltoi de alun, nuc şi de prun. De asemenea, activitatea de cercetare desfăşurată s-a materializat prin omologarea şi introducerea în producţie a trei tehnologii noi de cultură la plantele nucifere, la sâmburoase şi la măr. Am omologat şi un prototip de instalaţie de calusare a materialului altoit, precum şi şase modele şi soluţii experimentale de cercetare, dar şi o tehnologie de producere a materialului săditor pomicol din categorii biologice superioare, prin utilizarea unor metode de diagnosticare şi de eliberare a patogenilor sistemici.

 

Cum vedeți viitorul stațiunii în contextul actual?

Silvia Preda: Trebuie să fim susţinuţi financiar, să păstrăm suprafaţa de teren pe care o avem în administrare, deoarece suntem singura staţiune din ţară care deţine banca de gene pentru nuc, alun şi castan. Am omologat şi brevetat peste 34 de soiuri de prun, nuc, alun, castan şi avem un brevet european la prun. Guvernul ar trebui să sprijine cercetarea agricolă, altfel ,,va fi un dezastru în pomicultura din ţara noastră”.

 

De Stațiunea Pomicolă de la Vâlcea au auzit mai toți pomicultorii din țară. Este un exemplu de adaptare la economia de piață. Meritul aparţine şi managerilor de aici. Deci și dumneavoastră. Ne puteți spune câteva cuvinte despre managementul Staţiunii?

Silvia Preda: Managementul activităţii de cercetare a condus la obţinerea unei creşteri reale a capacităţii şi calităţii activităţilor de cercetare, la acumularea de cunoştinţe fundamentale, la elaborarea de module, soluţii şi metode noi în protecţia plantelor – domeniul virologie cu tendinţa atingerii nivelului de compatibilitate necesar integrării cercetării româneşti în aria de vârf a cercetărilor europene.

 

Care este cea mai grea problemă cu care vă confruntați în activitatea de manager al stațiunii?

Silvia Preda: Problema fondului funciar este durerea cea mai mare. În 1990, stațiunea avea peste 1.000 ha iar acum mai avem 148 ha, dar și pe acestea sunt solicitări de retrocedare. Cu toate acestea, din cele peste 900 ha predate ADS, aproape nici unul nu a fost retrocedat proprietarilor.

În schimb, terenul de sub clădire, dar și 2 ha din curte sunt deja pierdute. În urmă cu o lună, proprietarul, venit împreună cu executorul, a pus lacăt pe porțile de intrare în stațiune și a dat un ultimatum pentru eliberarea terenului până pe 31 decembrie. Nu vrea să audă de închiriere. Suprafaţa aceasta este un poligon de cercetare. Sunt construcţii pe cele 2,44 ha: două biodepozitare, o seră, trei solarii. Ca să le putem muta ne trebuie nişte bani, este o cheltuială, şi nu se pot muta de pe o zi pe alta.

 

Daca ați avea puterea de decizie politică, care ar fi principalele măsuri pe care le-ați lua pentru ca cercetarea să fie de calitatea celei europene?

Silvia Preda: Aș căuta să impun, prin lege, un sprijin pentru menţinerea terenurilor staţiunilor pentru dezvoltarea activităţii de cercetare. Asta ar fi prima măsură. Apoi, subvenționarea cercetării și susținerea financiară pentru modernizarea pepinierelor de producere a materialului săditor precum și fonduri pentru conservarea fondului de germoplasmă pomicolă, atât de necesară pentru înființarea de noi plantații pomicole moderne și competitive. Aș căuta să așez cercetarea acolo unde îi este locul.

 

Mai vin tineri în cercetare sau nu se mai încumetă nimeni la un job slab plătit și fără perspective, deocamdată?

Silvia Preda: Avem două tinere cercetătoare, Simona Giura și Anca Alecu, care sunt înscrise la doctorat. Se implică în cercetare și le place și în livadă. Sper că vor rămâne, pentru că în rest suntem doar noi, ăștia mai tomnatici. Adevărul este că nici nu este prea atractiv câștigul în cercetare. Mă bucur în schimb că încă există acea efervescență creatoare. Sper că România va avea grijă de specialiștii ei.

 

Colecţie de pruni pe doi portaltoi

În lotul demonstrativ amenajat în incinta SCDP Vâlcea se află în studiu o colecţie de şapte soiuri de prun prinşi pe doi portaltoi, cu distanţe de plantare diferite. Spaţiul de observaţie este protejat cu o plasă antigrindină. „În tehnologia de bază, am intervenit numai cu lucrarea de tăiere în verde, la sfârşitul lunii iulie şi început de august, când vârfurile pomilor au fost ciupite manual pentru a stimula o anume dezvoltare. De asemenea, avem loturi demonstrative pe sănătatea plantelor, promovăm anumite substanţe chimice pentru protecţia pomilor”, ne-a declarat Silvia Preda.

În cursul anului, cercetătorii staţiunii au organizat mai multe întâlniri cu pomicultorii vâlceni. „Fermierul se străduieşte să facă tehnologie, să cumpere material bun, dar se loveşte de preţul derizoriu la vânzare. Pomicultorul cheltuie de 10 ori mai mult şi pe piaţă vinde cu 1 leu kg de mere sau de prune”, a susţinut directorul SCDP Vâlcea.

“Noi avem material săditor de calitate, însoţit de certificatul albastru, un document absolut necesar ce demonstrează că puieţii sunt de calitate, pe care-l oferim celor interesaţi să înfiinţeze exploataţii pomicole. Pentru nuc şi alun au fost cele mai multe solicitări, instituţia noastră fiind singura din zonă care produce nuc altoit. În judeţul Vâlcea, cel mai bine se adaptează şi cresc nucii, alunii, arbuştii, merii, perii, dar şi castanii”, a precizat Silvia Preda.

http://www.revista-ferma.ro/articole-managementul-fermei/SILVIA-PREDA-Ardealul-mia-ramas-in-suflet.html

Doamna dr . ing. Silvia Preda este noul director al Staţiunii de Cercetare Pomicolă Vâlcea

  • silvia-preda-23072013La conducerea Staţiunii de Cercetare Pomicole Vâlcea se află un nou director. Este vorba de dr. ing. Silvia Preda care a fost numită în funcţia de director interimar în data de 17 iunie. Are experienţă în cercetarea fundamentală şi aplicativă în domeniul horticulturii cu o activitate de peste 25 de ani. A participat la elaborarea unor metode de producere a materialului biologic pomicol din categorii biologice superioare prin dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de protecţie fitosanitară în scopul asigurării sănătăţii plantelor sub aspect virotic, micotic, bacterii şi dăunători cu implicaţii economice. A stabilit noi tehnologii de cultură a plantelor pomicole prin stabilirea sortimentelor, a distanţelor de plantare, doze de fertilizare etc., în zonele cu handicap natural. De asemenea, a contribuit la elaborarea tehnicilor de cultură a mărului, prunului, nucului şi alunului şi în microzonele din Oltenia pentru obţinerea de fructe calitative şi fără reziduuri toxice. Activitatea sa de cercetare s-a concretizat în peste 80 de lucrări ştiinţifice publicate şi patru cărţi în domeniu. Dintre acestea amintim: „Impactul virozelor în cultura pomilor fructiferi”, Revista „Sănătatea plantelor”, anul 1998; „Cercetări privind combaterea virusurilor la plantele pomicole, Revista „Sănătatea plantelor”, anul 1998; N. Minoiu, A.P. Bădescu, Silvia Preda, ş.a. „Program de combatere chimică integrată împotriva patogenilor şi dăunătorilor la prun în anul 1999”, Revista „Protecţia plantelor”; „Rezultate privind comportarea unui sortiment de prun la virusul Plum pox.”, Revista „Protecţia plantelor”, an 1999.

Doamnă director Silvia Preda, de când vă desfăşuraţi activitatea în cadrul Staţiunii de Cercetare Pomicole Vâlcea?
– Îmi desfăşor activitatea din anul 1985, iar după absolvirea facultăţii am intrat în sectorul de cercetare. În 2001, am obţinut titlul de doctor susţinând teza de doctorat cu titlul „Cercetări privind simptomatologia, etiologia şi combaterea bolilor virotice la pomii fructiferi” la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Am lucrat ca cercetător în domeniul protecţiei fitosanitare a plantelor şi în mod special pe probleme de virologie, virusurile fiind considerate boli sistemice fără posibilitatea de a le combate prin metode chimice, aşa cum se procedează la combaterea ciupercilor, bacteriilor sau dăunătorilor din culturile pomicole. Din anul 2008, după pensionarea colegei noastre, doamna Elena Turcu, am preluat activitatea de secretar ştiinţific, sector în care am avut rezultate remarcabile obţinute, bineînţeles, împreună cu colegii mei şi cu grupul de cercetători. Am avut, în echipa de lucru, zece cercetători, fiecare orientat pe o anumită tematică. Vă pot da câteva exemple cum ar fi: genetică şi ameliorarea plantelor pomicole, tehnologii moderne de înmulţire, tehnologii de cultură, de protecţia mediului şi a plantelor pomicole, precum şi probleme de nutriţie şi comportarea plantelor în condiţiile ecologice din zona noastră.
De ce s-a hotărât să predea ştafeta domnul Ion Botu?
– Conducerea SCDP Vâlcea trebuia să fie preluată de cineva, în special de un cercetător, ca urmare a demisiei domnului profesor Ion Botu pe motive de sănătate şi pensionare. Însă, dânsul rămâne mentorul nostru şi lucrează în continuarea în cadrul grupului de cercetare. Ne bucurăm că domnia sa se află în continuare printre noi, deoarece l-am convins cu greu să rămână pentru a ne sprijini cu idei şi sfaturi legate de specificul muncii noastre. Mai avem tineri pe care dorim să-i formăm ca cercetători şi domnul profesor Ion Botu este cel mai în măsură datorită experienţei sale de peste 30 de ani în cercetare.
Care sunt obiectivele dumneavoastră în noua funcţie de conducere?
– În primul rând doresc să continui activitatea legată de cercetarea în pomicultură, de a produce material săditor pentru plantaţiile care vor fi înfiinţate în judeţul nostru şi nu numai şi să particip împreună cu colectivul la elaborarea de proiecte de cercetare naţională şi internaţională şi să îmi aduc aportul în a asigura sprijinul fermierilor în ceea ce priveşte înfiinţarea de noi plantaţii, prevenirea şi combaterea dăunătorilor etc. Însă preocuparea principală o reprezintă asigurarea resurselor financiare necesare menţinerii şi dezvoltării sectorului de cercetare şi dezvoltare al staţiunii pomicole.
Aveţi resursele financiare necesare pentru a vă desfăşura activitatea?
– Până la sfârşitul anului este asigurată finanţarea, pentru că avem în derulare patru proiecte de cercetare cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Educaţiei. Cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale avem contractate trei proiecte cu tematici diferite. Primul proiect se referă la producerea de material săditor pomicol prin metode moderne, al doilea constă în identificarea surselor de gene cu rezistenţă la mediu, boli şi dăunători, iar al treilea priveşte crearea de noi soiuri de plante la nuc, alun şi castan. Cu Ministerul Educaţiei derulăm un proiect privind obţinerea şi omologarea ale unor soiuri de plante pentru biomasă, proiect realizat în colaborare cu CET Govora. Pe lângă activitatea de cercetare, mai realizăm venituri şi din vânzarea materialului săditor de măr, prun, alun, castan şi nuc. La nuc şi castan suntem singura staţiune din ţară care produce aceste specii de plante

 

 

1 Comentariu adauga un comentariu

  1. Arhire Viorel says:

    De ce nu apreciati frumusetea idolilor -euroi banii au ochiul dra gului De ce nu pupati poala si oase reci,icoane ,sa va imbogatiti Nu faceti rost de ab daca nu ingenuncheati in fata unor tablouri pictate,aghezmuite cu tamiiasa Se ce nu vcredeti in pareti si icoane fotografii din care pot curge bani si abonamente Fi ti buni cu (ne)buniica va scriu pe toaca

    iohan@ianis.com

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*