Unul dintre specialiştii care fac parte din generaţia de aur a României” pierdute”, este Aurel Tulin (foto). El, împreună cu alţi colegi de breaslă şi cu foşti membri cooperatori, actuali beneficiari ai unor pensii de mizerie, rostuiau anual munţi de produse agricole pentru securitatea alimentară a ţării şi pentru eliberarea de povara datoriilor.

Deşi a fost născut în localitatea Lopătari, după absolvire, a fost “adoptat” prin repartiţie guvernamentală din 1978 de către CAP 7 Noiembrie.La fosta Cooperativă Agricolă de Producţie din Bălăceanu, a lucrat peste 30 de ani. “De atunci am muncit doar în comuna Bălăceanu, judeţul Buzău, ca inginer şef, apoi din ’91, ca administrator al propriei firme. Din 2.600 de hectare câte erau la CAP, eu munceam 1.300 de hectare şi un alt inginer tot cam la fel. Am făcut agricultură până în iunie 2012, când am fost ales primar şi am renunţat la societatea Dan Cereal SRL în favoarea fiului meu, Daniel Tulin. Am candidat pentru această funcţie, pentru că am zis că voi fi în stare să fac ceva pentru satul ăsta uitat de lume şi de timp”, a declarat noul primar din Bălăceanu.De la acest profesionist în administraţie şi în performanţă agricolă, să valorificăm câteva învăţăminte.

Pentru vindecarea stării de lucruri, avem nevoie de diagnostic şi de tratament

Pentru a relansa producţia agricolă şi investiţiile din comunităţile rurale, ne trebuie, în primul rând, credite agricole cu dobândă de 2-3%. Aşa primesc şi “confraţii” din ţările concurente şi aşa avem nevoie şi noi. Totodată, se impune egalizarea subvenţiilor. În ţări dezvoltate din UE, unde statul subvenţionează producţia şi, ştiu eu, ambalarea legumelor şi fructelor, fermierii din Franţa, de exemplu, au acces la credite agricole cu dobândă de 2-3% pe an, iar cei din Germania plătesc o dobândă şi mai mică. Stimularea organizării teritoriului şi a producătorilor nu mai suportă nici o amânare. Îmblânzirea, ca să nu spun eliberarea producătorilor (mai ales a tinerilor) sufocaţi de taxe şi impozite este un alt obiectiv de maximă urgenţă. Dacă în ţările surate ale UE autorităţile îi scutesc de taxe timp de 3-5 ani pe cei constituiţi în grupuri de producători, de ce nu am prelua acest model? Eliminarea evaziunii fiscale şi micşorarea TVA-ului sunt alte priorităţi din domeniul agricol care creează probleme în valorificarea producţiei. În schimbul unor comisioane crase încasate de unii, importurile de produse puternic subvenţionate aproape ne sufocă. Pentru întoarcerea tinerilor acasă, acestora ar trebui să li se uşureze accesul la finanţare şi întocmirea gratuită a proiectelor. Birocraţia şi cofinanţarea nu ar trebui să-i îmbătrânească întocmind dosare. Cofinanţarea şi birocraţia excesivă au pus prea multe beţe în roate până acum.
Birocrația exagerată, cofinanțarea greu de obținut ori lipsa de predictibilitate pot face ca un proiect cu bani europeni să se transforme dintr-un vis frumos într-un adevărat coșmar. Daca pentru IMM-uri, în perioada 2007-2013, România a avut la dispoziție aproximativ 20 de miliarde de euro sub formă de fonduri structurale şi până la 31 martie 2013, am reușit să absorbim puțin peste 13% din sumă (cam 2,5 miliarde de euro), de ce nu eliminăm rapid frânele? Plățile totale către beneficiari (inclusiv cele efectuate de la bugetul național) fiind doar de 5,4 miliarde de euro. Deși banii ar trebui cheltuiți până la sfârșitul anului 2016, sunt mari șanse ca o bună parte din ei să rămână în bugetul Comisiei Europene. Nu putem rămâne muţi în faţa acestei realităţi.

Să învăţăm din greşeli şi să nu mai rătăcim printre furcile caudine

Dincolo de rata mică de absorbție, veștile rele continuă: potrivit unui studiu Volksbank, nu mai puțin de 97% din cele care apelaseră la finanțare UE au întâmpinat diverse greutăți, generate de reguli și cerințe, unele dintre ele extrem de complicate, altele pur și simplu absurde, încât e, practic, imposibil să le materializezi pe toate. Și, în funcție de tipul de proiect şi de tipul de “controlor”, în ecuație pot intra tot soiul de alte interese, instituții, interpretări și organisme… Știu întreprinzători care, pentru câteva zeci de mii de euro-proiecte, au petrecut pe drumuri sute de ore și au străbătut mii de kilometri. Cel mai grav este că și atunci când dosarul este „beton “, există riscul ca aprobarea proiectului să dureze șase luni, un an sau chiar doi ,ori ca banii să vină cu întârziere (mai ales, dacă ai ghinionul să te fi înscris într-un program care a fost suspendat de UE ca urmare a neregulilor depistate). Această lipsă totală de predictibilitate a făcut ca, în destule cazuri, idei de afaceri aparent extrem de promițătoare să moară în fașă sau și mai rău, ca firme în plină dezvoltare să ajungă la un pas de faliment.Ca să nu mai amintesc şi faptul că sunt şanse ca după ce ai cheltuit cu proiectarea, consultanţa, birocraţia şi alte furci caudine, să nu câştigi că au fost depuse prea multe proiecte, sau pentru că dosarul poate avea mereu probleme…
Practic, la Buzău, inginerul Aurel Tulin, care exploatează peste 1300 de hectare în comuna Bălăceanu, a dat piept mai întâi cu Măsura 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole”, pentru modernizarea parcului de maşini şi utilaje agricole.” În 2007, am depus un proiect declarat ulterior eligibil, pentru achiziţionarea de utilaje în valoare de 300.000 de euro. Dar cererea de plată nu a fost acceptată, pe motiv că licitaţia nu a fost organizată corespunzător…
“Au spus că este trucată licitaţia, că a fost formală, deşi am avut trei participanţi. I-am dat în judecată, dar mi s-au cerut recipisele de la Poştă că am trimis minimum trei invitaţii… şi a trebuit să plătesc tot proiectul cu propriile resurse”, a menţionat specialistul Aurel Tulin.

Când nu ne vom măcina nervii la morile de vânt ale… proiectelor?

Nu numai ca practician în producţie, ci şi ca primar ales anul trecut, s-a lovit din nou de problematica fondurilor europene, de dată ale comunităţii locale. Prin urmare, decât să cheltuieşti timp, bani şi sănătate, mai bine apelezi la creditori.
“La primărie am găsit un teanc de proiecte, eligibile dar nefinanţate. Pe Măsura 322 se dorea canalizare, cămin cultural, after school, asfaltarea unor drumuri şi în afară de astea mai sunt proiecte pentru primărie nouă şi un proiect sau chiar două pentru gaze naturale. Pentru documentaţiile astea s-au cheltuit deja bani pe proiecte, dar nu s-a făcut nimic concret. Dacă nu vindecăm starea de lucruri, decât cu fonduri europene cu atâtea sincope, mai bine, un leasing şi scapi de tot bâlciul”, susţine primarul Aurel Tulin.De aceeaşi părere sunt o sumedenie de “beneficiari” despre care am scris în numărul anterior al revistei… Fiind la modă să nu găsim soluţii, ci vinovaţi, gestionării fondurilor europene dau vina pe desele schimbări de legislaţie, pe lipsa personalului specializat sau pe… actul normativ prin care se prevede o procedură de selecţie dificilă, care duce la o perioadă foarte lungă de la depunerea unui proiect şi până la contractarea acestuia, precum și o procedură de rezolvare a contestaţiilor și reverificărilor care pune presiune pe sediul central.