NU-I USOR SA FACI ACTUL ACESTA: SA RENUNTI LA PARTE DIN SPECIFICUL TAU SI SA GASESTI FORMULE DE TRAIRE IMPREUNA.
Suntem a treia oară în capitala Uniunii Europene pentru cinci seri de predici în Biserica Română Elim, din Bruxelles, o biserică românească unică în lume. Are peste o mie de membri, cu un local foarte central, care prin renovare are 1.200 de locuri. Este unică prin faptul că 80% sunt penticostali, 15% sunt baptiști și 5% sunt creștini după Evanghelie. Este singurul loc unde penticostalii, baptiștii și creștinii după Evanghelie trăiesc de 20 de ani în armonie și în bună înțelegere. A fost întemeiată de Daniel Vlad și Dorin Albuț, doi ardeleni veniți aici la muncă. Amândoi își au acum câte o companie de construcții. Au făcut studii teologice parțiale, în timp ce lucrau în construcții. Amândoi au fost ordinați de comisii de ordinare penticostale: Dorin Albuț ca pastor, iar Daniel Vlad ca prezbiter. Au pe lângă ei un grup de șase diaconi ordinați, unul dintre ei fiind baptist.
De-a lungul anilor au trecut și prin crize, declanșate de unii cu vederi mai sectare. Respectivii au plecat și și-au deschis propriile lor biserici. În cursul acestor crize, cei ce au rămas au formulat principii de co-existență pentru ca toți să se simtă acceptați și să se simtă parte din familia bisericii. A fost meritul conducătorilor bisericii că au știut să renunțe la anumite rânduieli sau practici aparținând celor trei culte evanghelice și să găsească modalități de închinare și de practici eclesiale prin care să poată trăi în armonie împreună.
Eu găsesc că este semnificativ faptul că această biserică de români evanghelici care au învățat să trăiască împreună într-o singură biserică să se afle în capitala Uniunii Europene, unde 27 de țări se străduiesc să renunțe la parte din suveranitatea lor națională și să găsească formule pentru trăirea împreună. Nu-i ușor să faci actul acesta: să renunți la parte din specificul tău și să găsești formule de trăire împreună.
Continentul european a fost teatrul unor războaie devastatoare timp de mai multe mii de ani. După al doilea război mondial, câțiva oameni, printre care amintim pe Konrad Adenauer, Winston Churchill, Robert Schuman și Alcide de Gasperi, au lansat ideea creării unei uniunii a statelor Europei, pentru a trăi în armonie și fără să se mai războiască împreună. Procesul de realizare a Uniunii Europene a fost lung si sinuos, dar iată-ne astăzi cu 27 de state în această uniune și alte câteva fiind nerăbdătoare să fie acceptate în această comunitate de state. Poate că cel mai greu act în acest proces este renunțarea la o parte din prerogativele suveranității naționale în favoarea unei conduceri centrale a Uniunii. Este greu, procesul ia timp, dar lucrurile sunt deja avansate și cu greu s-ar putea concepe ca statele noastre să renunțe la acest proces de unificare.
Trăim o epocă unică în istorie. Si ceea ce facem în Europa are un singur echivalent: Statele Unite ale Americii. Iar Uniunile acestea devin modele și pentru restul continentelor.
Pe plan religios, eu nu cred în unirea tuturor cultelor religioase. Aceasta fiindcă nu putem vorbi de Unul și același Dumnezeu în toate religiile. Nici nu cred că s-ar putea vorbi de unirea tuturor religiilor creștine, chiar dacă mișcarea ecumenică de la Geneva țintește spre așa ceva. Dar cred că mulțimea cultelor evanghelice ar trebui să se gândească la o strângere mai puternică a alianțelor evanghelice existente deja. Cu siguranță că Alianța Evanghelică din România, la a cărei început am participat și eu, ar putea să se întărească și să se adâncească. Bucuria mea e să pot predica în biserici din toate aceste culte și să văd că tot mai mulți tineri găsesc formule de lucrare împreună, dincolo de bariere cultice.
Și mă bucur mult că învățăturile pe care le dau, structurate pe baza învățăturilor Domnului nostru Isus Cristos, încep să modeleze gândirea a mii de tineri. Facem totul pentru biruința Domnului Isus, pentru triumful bunătății.