Oamenii de azi, au aceeaşi “credinţă” dinaintea potopului. Dar dacă învățăm să ne înnoim iată ce recoltăm:” Căci,” Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor… (Gal 5/22-23).

Omul căruia îi place cum arată ţara şi lumea, poate rămâne aşa cum este. Dar cine rămâne în credinţa omenească şi strălumească de pe lângă Biblie, rămâne pe lângă Corabia închisă, pe care nimeni nu o mai poate deschide. Iată ce “potop” rodeşte omul rămas în CREDINŢA LUI, NU A DOMNULUI: ”Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, Pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.. (Gal 5/19-21).

CĂCI, ”Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu
şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor… Aşa că nu se pot dezvinovăţi; Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.” (Romani 1/18-21).

Slujbaşii,…” măcar că ştiu (că greșesc)… sunt vrednici de moarte, totuşi, găsesc de buni pe cei ce le fac” (Romani 1/32)

M-am dus la locul meu de straja şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.

Domnul mi-a răspuns şi a zis: “Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor! Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2/1-3). Căci şi după 40 de ani de comunism şi peste 20 de ani de libertinism, în loc de pocăinţă, “S-au falit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; Şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;…

Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea
firească a lor în una care este împotriva firii;

Tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţă lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urători de Dumnezeu, obrăznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. (Romani 1/22-32).

Nu prin pomeni, taxe, lumânări, mătănii sau liturghii, ci darul fără plată dă iertarea, şi aduce pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţă (Romani 5/16-18)

Din cauza falselor învăţături şi datini, datorită minciunilor întipărite, înzidite în inimile împietrite ale oamenilor, Dumnezeu încă strigă la noi!” Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde. Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!” (Habacuc 2/11-12). Dumnezeu ne-a creat pentru a birui răul prin bine şi pentru a fi prosperi, neprihăniţi şi liberi. Numai Adevărul, căci acesta este Isus, ne face liberi. Astăzi vă prezint actul de graţiere scris cu sânge Dumnezeiesc în Biblie, pentru a fi pus în aplicare. Azi Tata ne arată cum putem fi liberi Fraţilor,… întrucât n-aţi… cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, pentru că vi s-au pus înainte greutăţi insuportabile, vi s-a pus în sarcină o neprihănire PREOŢEASCĂ, omenească, îndepărtându-vă de credinţă Biblică, supuneti-vă neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.

Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul

Spre deosebire de păcătuirea care a pus în om sămânţa tuturor problemelor din om, pocăirea a adus soluţia tuturor soluţiilor şi problemelor din Univers…” S-au dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.Şi anume, va da viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slavă, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceava, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul…” (Romani 2/4-10).

Dacă fiecare popor falit crede greşit în numele Dumnezeului său mut şi surd – noi, de ce nu vrem
să umblăm în Numele Tatălui Nostru Viu “?

“Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?

Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn?” (Mica 6/6-8). “S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său. Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plata, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mâna-n mâna. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se şcoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! – Dar mai întâi ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.” (Mica 7/2-13).

Fraţilor, veniti, ajuti-ne ca rămânem fără ţară şi înnecați în nevoi

Ne este dor de parfumul trudei voastre revărsat printre străini. Ne este dor de lacrima voastră. Ne doare despărţirea de prieten, de mamă, copii şi casă. Şi Glasul pământului va cheamă. Suntem la anaghie, veniţi…” Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară… De aceea, ţară se va jeli, toţi cei ce o locuiesc vor tânji împreună cu fiarele câmpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.

… Poporul Meu piere din lipsa de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi! Dar şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului; îl voi pedepsi după umbletele lui şi-i voi răsplăti după faptele lui.” (Osea 4/1-9) .“Nişte străini îi mănâncă puterea, şi el nu-şi dă seama, îl apucă bătrâneţea, şi el nu-şi dă seama… tot nu se întorc la Domnul Dumnezeul lor şi tot nu-L caută, cu toate aceste pedepse!… Vai de ei, pentru că fug de Mine! Pieirea vine peste ei pentru că nu-Mi sunt credincioşi! Aş vrea să-i scap, dar ei spun minciuni împotriva Mea! (Osea 7/9-13).