Primul eveniment de aceast gen identificat de cercetatori a avut loc acum 440-450 de milioane de ani, la sfarsitul Ordovicianului, a doua perioada a Paleozoicului, urmata de Silurian.

Catastrofa cu cel mai mare impact a avut loc la tranzitia dintre Permian si Triasic, acum 251 de milioane de ani, marcand sfarsitul erei Paleozoice si inceputul Mezozoicului. O serie de evenimente au dus la disparitia a 96% dintre speciile de vietuitoare marine si 70% dintre vertebratele de pe uscat, fiind si singura extinctie cunoscuta a insectelor. Din cauza pierderilor de amploare, viata de pe Pamant a avut nevoie de mai mult de zece milioane de ani pentru a reveni la normal. Extinctia din Permian-Triasic a avut mai multe faze, care au inceput cu schimbari climatice si au culminat cu un eveniment catastrofal, posibil impactul planetei cu un bolid, vulcanism extrem ori incalzirea apelor oceanelor care a dus la eliberarea unor cantitati mari de metan.

Penultima extinctie, cea care marcheaza granita dintre Triasic si Jurasic, a avut loc acum 201 de milioane de ani. Printre cauzele pe care le invoca specialistii se numara schimbarea graduala a climei, scaderea nivelului marii si acidifierea apelor oceanelor, care ar fi ajuns la un nivel critic, ori eruptii vulcanice masive. Oricare ar fi evenimentele care au cauzat catastrofa, acestea au eliberat o nisa ecologica speculata de dinozauri, care aveau sa domine Terra in perioada Jurasica.

A cincea dintre extinctiile majore si, probabil, cea mai cunoscuta, este cea petrecuta la granita dintre Cretacic si Paleogen, marcand si sfarsitul erei Mezozoice si inceputul Cenozoicului. Evenimentul, care a avut loc acum 66 de milioane de ani, a dus la disparitia a trei sferturi dintre speciile de pe Pamant, printre care si dinozaurii. Catastrofa a fost generata de impactul planetei noastre cu un asteroid sau o cometa, cu un diametru de cel putin zece kilometri. Ciocnirea a lasat in urma craterul Chicxulub, din apopierea orasului cu acelasi nume, din Mexic, care are un un diametru de 150 de kilometri. Sfarsitul dominatiei dinozaurilor si disparitia lor a creat insa noi oportunitati, mamiferele fiind cele care au profitat de nisele ecologice aparute.

Intr-un nou articol stiintific, bazat pe analiza informatiilor, publicat in revista Science, o echipa internationala de cercetatori avertizeaza asupra faptului ca, in timp ce extinctiile anterioare au fost produse de transformari planetare naturale sau ciocniri catastrofale cu asteroizi, fenomenul din prezent este influentat de activitatea omului.

Coordonatorul studiului, Rodolfo Dirzo, profesor de biologie la Stanford, a facut referire in articol la o era desemnata ca “defaunarea din Antropocen”.

Incepand cu anul 1500, au disparut peste 320 de vertebrate terestre, iar populatia speciilor ramase a cunoscut un declin de 25%, situatie similara pentru speciile de nevertebrate.

In randul nevertebratelor, se estimeaza ca intre 16 si 33% dintre specii sunt amenintate sau puse in pericol la nivel global.

Animalele mari – descrise ca megafauna, care includ elefanti, rinoceri, ursi polari si nenumarate alte specii din lumea intreaga – se confrunta cu cea mai mare rata a declinului, tendinta care a insotit extinctiile anterioare.

Acest lucru se intampla deoarece animalele mai mari au o rata a cresterii populatiei mai scazuta, au mai putini urmasi si au, totodata, nevoie de zone de habitat mai extinse pentru a mentine populatii viabile. De asemenea, acestea sunt vanate frecvent de oameni pentru carnea lor.

Cu toate ca aceste specii reprezinta un procent relativ scazut al animalelor expuse riscului de a disparea, extinctia lor va declansa efecte care ar putea influenta negativ stabilitatea altor specii si, in unele cazuri, chiar si sanatatea oamenilor.

“Acolo unde densitatea umana este mare, creste rata defaunarii, incidenta rozatoarelor si, astfel, numarul de agenti patogeni, ceea ce creste riscul transmiterii bolilor”, a declarat Rodolfo Dirzo.

Totodata, populatia umana s-a dublat in ultimii 35 de ani, iar in aceeasi perioada numarul speciilor de nevertebrate – cum ar fi carabusii, fluturii, paianjenii si viermii – a scazut cu 45%.

Ca si in cazul animalelor mai mari, extinctia este determinata in primul rand de pierderea habitatului, prin procesul de urbanizare accelerata, si de schimbarile climatice globale, fenomene care afecteaza viata cotidiana.