Publicat la:
Septembrie 4, 2013
Isus a venit să ne spună că “Voi aveţi de tată pe diavolul;…” (Ioan 8/44) Ca să îi spunem Tată lui Dumnezeu, trebuie să n e împăcăm cu el prin pocăinţă şi s a ne naştem din nou. Căci”… tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1/13-13).
Pentru că nimic bun nu locuieşte în om, fiecare trebuie să lepede “bogăţia moştenită”, primind pe Duhul Sfânt, care este Sămânţa lui Dumnezeu. În ea nu este nici răutate, nici ură, nici răzbunare, nici minciună, nici un păcat. După ce, prin pocăinţă ne împăcăm cu Tata şi devenim propovăduitori ai împăcării, ne putem adresa Lui ca fiu smerit, dacă iertăm totul oricărui duşman. Altfel, ruga nu se înalţă, până nu iertăm din toată inima. Fără iertarea (dăruită cadou de la Dumnezeu) vrăjmaşilor, şi fără divorţarea de tata satan, degeaba înălţăm cereri şi vorbării, că nu străpung nici măcar tavanul “cerului”. Puterea rugăciunii îl înduplecă pe Tata, când, spre exemplu, creştinul din Rusia a îngenunchiat peste aroganţa franţuză, venită să îi zdrobească acasă la ei, în anul 1812. El s-a rugat aşa:” Doamne, Dumnezeul Oştirilor, Tu, Cel ce ai scufundat pe Faraon şi l-ai umilit pe Nebucadnetar, priveşte spre trufia acestui om care se numeşte Napoleon.. Biruinţa vine de la Tine, Doamne, de la braţul tău cel înalt, Atotputernic… Noi ne punem sub scutul Tău… Ocroteşte-ne, Doamne, şi apără-ne”. Când solul i-a spus arogantului Napoleon că Rusia îl întâmpină cu rugăciuni, el i-a răspuns că… armele vor vorbi. Voi năvăli cu 500.000 de soldaţi şi voi face de ruşine rugăciunea rusească, a crezut mândrul Napoleon. Numai că Dumnezeu a trimis din Cer oastea iernii cumplite, că numai 50.000 de oameni au mai rămas prin nămeţi. “Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: “Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.” (Marcu 11/23-26).
adauga un comentariu
Exemplul din razboiul francezo-rus avandul protagonist ,sa spunem, pe Napoleon, avandu-l in fundal pe Cristos,cred ca nu este prea inspirat!Insa pentru ca aici se vorbeste despre Cristos este binevenit!
Razboiul francezo-rus nu a fost castigat de rusi datorita rugaciunii, ci datorita alegerii neinspirate care l-a facut si pe Hitler sa piarda si lupta si razboiul,strategia ,,defecta” si orgoliul,s-au crezut dumnezei si au murit.Sa nu uitam ,,sa nu ucizi” care ar fi trebuit sa-l faca pe soldatul acela rus sa fuga de pe front,de asta nu sunt de acord cu comentariul,este asemanator bolsevismului comunist.Cel care a fost strapuns de Cristos nu are ce cauta pe front sa ucida pe un altul,este chiar opus mesajului cristic!Oamenii,doar oamenii ,amesteca lumina cu intunericul,pentru a obtine neant,insa Dumnezeu nu face asta!
Vinovati in fata lui Dumnezeu au fost si rusii si francezii,pentru ca au ucis pe fratii lor,si s-au facut vinovati de crima( pacatul lui Cain).
Cand avem in vedere un tablou ca cel descris mai sus,sa incercam sa fim obiectivi si cartezieni!
La buna vedere!