Comisarul european Dacian Cioloş a declarat că secretul şi provocarea în negocierile pentru acordul politic referitor la noua Politică Agricolă Comună a stat în identificarea şi promovarea interesului european.Acest succes asigura neatingerea diverselor aşteptări si interese  naţionale. Cioloș  , pentru prima dată, a reusit  sa faca  Parlamentul European sa participe ca jucător cu drepturi depline, egale, cu drepturile  statelor membre.Dezbaterile aprinse au  făcut ca întreg procesul să fie mai democratic, mai transparent, dar şi mai complex.  “Nu a fost un acord uşor de obţinut… dar am ajuns cu barca la mal, după ce am depăşit antagonismele politice obişnuite dintre productivişti şi ecologişti, dintre liberali,conservatori  şi intervenţionişti

 . Pe baza propunerilor Comisiei formulate în octombrie 2011, acordul este cu patru reglementări fundamentale aprobate de Parlamentul European și Consiliul Europei.El vizeaza Plățile Directe, Organizarea pieței comune, Dezvoltare rurală și Reglementarea pe orizontală a aspectelor financiare, de management și monitorizare cu privire la PAC.

Anumite aspecte  vor fi tratate separat, în cadrul negocierilor cadrului multianual financiar, pentru 2012 – 2020, în special în ceea ce privește transferul de fonduri aferente Plăților Directe (pilonul I) spre Dezvoltare Rurală (pilonul II), alocarea tranșelor naționale pentru plăți directe și dezvoltare rurală, precum și ratele de cofinanțare, limitarea subvențiilor și scăderea treptată a acestora.

I. Plăți Directe

Pentru a face progrese pe linia unei distribuții mai echitabile a sprijinului, sistemul de plăți directe prevăzut de PAC se va îndepărta de prevederile care acordaul statelor membre și fermierilor subvenții pe baza referințelor istorice. Acest lucru va însemna o convergență a subvențiilor nu numai între statele membre, dar și în cadrul aceluiași stat. În plus, introducerea “subvențiilor verzi” conform cărora 30% din tranșele naționale vor fi în legătură directă cu obligativitatea implementării practicilor sustenabile în agricultură. Asta înseamnă că o parte semnificativă din subvenții vor fi legate în viitor de recompensarea fermierilor care furnizează servicii publice prin protejarea mediului. Toate plățile vor fi acordate în funcție de respectarea anumitor cerințe de mediu.

Schemă simplă de plăți 

Statele membre vor dedica 70% din alocările naționale ale plăților directe schemei simple de plăți, cu excepția fondurilor distribuite către tinerii fermieri și alte opțiuni, cum ar fi subvențiile pentru zonele defavorizate și pentru fermele mici, plățile redistribuite, cum ar fi subvențiile cumulate. Pentru EU -12, termenul limită pentru intrarea în vigoare a sistemului simplu, într-o singură tranșă a plăților pentru suprafață va fi extins până în 2020.

Convergența internă

Acele state membre care în prezent mențin alocarea subvențiilor pe baza referințelor istorice trebuie să avanseze spre niveluri similare de plată pe hectar. Aceste state pot alege dintre următoarele opțiuni: să adopte o abordare națională sau regională (bazată pe criterii agronomice sau administrative); să ajungă la o plată națională/regională până în 2019 sau să se asigură că acei fermieri care primesc mai puțin de 90% din plata medie acordată la nivel național/regional vor beneficia de creșteri graduale, cu garanția suplimentară că până în 2019 fiecare fermier va beneficia de minim 60% din subvenția acordată la nivel național/regional. Fondurile pe care le primesc fermierii care beneficiază de subvenții peste media națională/regională vor fi ajustate proporțional.

Fiecare stat membru va avea opțiunea de a a limita “pierderile” suferite de fermieri la 30%.

Statele membre au de asemenea dreptul de a utiliza sistemul redistribuirii plăților pentru primele hectare, caz în care pot folosi până la 30% din alocările naționale pentru a-i redistribui fermierilor pentru primele 30 de hectare (sau până la suprafața medie a fermelor, dacă depășește 30 de hectare). Acesta va avea un efect semnificativ în privința redistruibuirii fondurilor. O altă opținue este aceea de a se acorda subvenția maximă pe hectar.

Tinerii fermieri

Pentru a încuraja reînnoirea generațiilor (care se ocupă de agricultură), sistemul plăților simple prevede acordarea tinerilor fermieri (care au sub 40 de ani) o creștere de 25% a subvențiilor în primii cinci ani de la instalare. Aceste subvenții vor fi finanțate până la 2% din alocările naționale și vor fi obligatorii pentru toate statele membre. Această prevedere se adaugă celorlalte măsuri disponibile pentru tinerii fermieri, în cadrul programelor pentru Dezvoltare Rurală.

Subvențiile pentru fermele mici

Opțional, statele membre pot decile dacă fiecare fermier care solicită ajutor poate participa la sistemul de plăți pentru ferme mici și în consecință poate primi sprijinul financiar decis de statul respectiv, în cuantum de 500 – 1250 de euro, indiferent de dimensiunea fermei. Statele membre pot opta dintre mai multe metode de calcul a subvenției anuale, inclusiv opțiunea ca fermierii să primească subvenția care s-ar acorda în mod normal. Aceasta va reprezenta o simplificare enormă, atât pentru fermierii implicați cât și pentru autoritățile administrative.

Costul total al sistemului de plată pentru fermele mici nu poate depăși 10% din alocarea națională, cu excepția situație în care un stat membru decide să se asigure că fermierii mici primesc un sprijin care li s-ar datora în absența acestui sistem. De asemenea, vor fi disponibile fonduri pentru consilierea fermierilor mici în legătură cu dezvoltarea economică și restructurarea granturilor pentru regiunile în care sunt stabiliți. Aceste fonduri vor fi acordate în cadrul programelor pentru Dezvoltarea Rurală.

Opțiunea cuplării plăților

Pentru a rezolva potențialele efecte adverse ale convergenței interne pentru anumite sectoare din anumite regiuni și pentru a ține cont de condițiile aflate în prezent în vigoare, statele au opțiunea de a furniza subvenții cumulate, într-o sumă limitată. De exemplu, subvenții acordate pentru un anumit produs. Acestea vor fi limitate la 8% din alocarea națională, dacă statul membru oferă în prezent plăți cumulare , sau până la 13%, dacă nivelul plăților cumulate este mai mare de 5%. Comisia Europeană are flexibilitatea de a aproba procente mai mari, atunci când se justifică. În plus, există posibilitatea acordării subvenții cumulate de 2% pentru culturile de proteină.

Zonele supuse constrângerilor naturale/zone defavorizate

Statele sau regiunile ar putea acorda subvenții suplimentare pentru zone supuse constrângerilor naturale (definite astfel confrom reglementărilor privind dezvoltarea rurală) în valoare totală de până la 5% din alocarea națională. Această decizie este opțională și nu afectează opțiunile privind aceste zone, prevăzute deja în programele de Dezvoltare Rurală.

“Înverzirea” PAC

Pe lângă SAPS, fiecare fermă va primi o anumită subvenție pe hectar pentru respectarea anumitor practici benefice pentru climat și mediu. Statele membre vor folosi 30% din alocarea națională pentru plățile acordate sub această prevedere. Această măsură este obligatorie iar nerespectarea cerințele referitoare la îngverzirea agriculturii vor atrage penalități care depășesc nivelul sumelor acordate ca subvenții pentru înverzire. De exemplu, după o perioadă de tranziție, cei care au încălcat aceste cerințe pot plăti penalități în cuantum de 125% din subvențiile pentru “înverzirea” agriculturii.

Cele trei cerințe de bază sunt:

– menținerea pajiștilor permanente;

– diversificarea culturilor (un fermieri trebuie să cultive cel puțin două culturi atunci când terenul său arabil depășeșete 10 hectare, trei culturi, atunci când depășește 30 de hectare. Cultura principală trebuie să acopere maxim 75% din terenul arabil, sau cele două culturi principale pot acoperi maxim 95% din suprafața arabilă);

– menținerea zonelor de interes ecologic pe cel puțin 5% din suprafața fermei, dacă aceasta are mai mult de 15% (cu excepția pajiștilor permanente), de exemplu marginea câmpurilor, liziere, teren viran, elemente particulare ale peisajului, zone de biotop, zone tampon, zone despădurite. Acest procent va crește la 7%, după un raport al Comisiei prezentat în 2017 și formularea unei propuneri legislative în această privință.

Echivalența înverzirii

Pentru a evita penalizarea acelor fermieri care au deja în vedere rezolvarea problemelor de mediu și aspectele sustenabilității agriculturii, acordul prevede sistemul echivelenței înverzirii, prin care respectarea practicilor benefice pentru mediu care au fost desfășurate deja se consideră că pot înlocui cerințele de bază. Noul regulament convine o listă de asemenea măsuri echivalente. Pentru a se evita dubla finanțare pentru asemenea măsuri plățile prin programele de dezvoltare rurală trebui să ia în considerare cerințele pentru agricultura verde.

Disciplina financiară 

S-a decisă că orice reducere a plăților directe anuale ca urmare a disciplinei  financiare (adică atunci când plățile estimate sunt mai mari decât bugetul disponibil pentru primul pilon) ar trebui să aplice un prag de 2.000 de euro. Cu alte cuvinte, reducerea NU se va aplica primilor 2.000 de euro pe care îi primește un fermier în cadrul plăților directe. Această prevedere va servi de asemenea pentru alimentarea rezervelor pentru criza pieței, atunci când este necesar.

Fermierii activi

Statele membre vor avea obligația de a elimina o serie de portițe care permit unui număr de companii să solicite plăți directe, chiar dacă principalul domeniu de activitate este unul non-agricol (aeroporturi, companii de transport feroviar, stații hidrologice, companii din domeniul imobiliar, baze sportive și de agrement). Excepție fac cazurile în care companiile vizate fac dovada faptului că desfășoară activitate agricolă. Statele au libertatea de a extinde lista activităților care vor fi excluse de la acordarea plăților directe.

Hectare eligibile

Regulile au în vedere stabilirea anului 2014 ca an de referință pentru suprafața agricolă, dar va exista o perioadă de tranziție petnru beneficiarii plăților directe din 2013, pentru a se evita speculațiile. Țările care înregistrează mari creșteri în declararea suprafețelor eligibile au dreptul de a solicita limitarea dreptului la subvenție care vor fi alocate în 2015, la 135% sau 145% din numărul de hectare declarate în 2009.

II. Mecanisme de management al pieței europene

După ce cotele de lapte vor expira în 2015, reforma PAC mai prevede și încheierea regimului cotelor de zahăr pe 30 septembrie 2017. Va fi asigurată o competitivitate sporită a producătorilor din UE atât pe piața internă cât și pe cea externă, în condițiile în care exporturile UE sunt limitate de reglementările Organizației Mondiale ale Comerțului. De asemenea, este oferită o perspectivă pentru dezvoltarea pe termen lung a acestui sector. Rezervele ample existente pe piețele interne ale UE, disponibile la prețuri rezonabile, vor veni în sprijinul consumatorilor finali și intermediari. Pentru a furniza siguranță suplimentară acestui sector, vor fi menținute prevederile referitoare la acordurile existente între fabricile de zahăr și cultivatori.

Pentru perioada ulterioară abolirii cotelor, zahărul alb va rămâne eligibil pentru sprijin financiar în vederea asigurării depozitării în regim privat.  Cele mai multe țări în curs de dezvoltare vor continua să beneficieze de acces nelimitat fără taxe la piața UE.

În privința producției viticole, acordul respectă deciziile reformei vinului din 2006 și prevede încetarea sistemului drepturilor de plantare la sfârșitul lui 2015. După acest termen va fi introdus sistemul autorizării pentru noile plantații create din 2016, la recomandarea formulată în decembrie 2012 de Grupul de înalt Nivel al Vinului, cu creșteri limitate la 1% pe an.

Alte amendamente ale reglementărilor Organizării Pieței Unice Comune au ca scop îmbunătățirea performanței pieței  agricole a UE, în contextul creșterii competiției pe plan mondial, și furnizării în același timp a unei plase de protecție pentru fermieri, în condițiile incertitudinilor externe (împreună cu sistemul plăților directe și opțiunile de management al riscului din cadrul programelor pentru dezvoltarea rurală). Sistemele actuale de intervenție a statului și sprijinul pentru depozitarea în regim privat sunt revizuite pentru a fi mai bine adaptate și mai eficiente. Exemple în acest sens sunt ajustările tehnice pentru sectorul cărnii de vită și al produselor lactate.

În sectorul lactate aceste schimbări se adaugă așa numitului “Pachet al laptelui” care este încorporat în regulament și întărește puterea de negociere a fermierilor.

Au fost introduse clauze de salvgardare

In fiecare sector au fost introduse clauze de salvgardare astfel încât Comisia să aibă posibilitatea de intervenție în caz de urgență, pentru a răspunde perturbărilor generale apărute pe piață. Asemenea măsuri au fost adoptate în mai-iulie 2011, în timpul crizei provocate de epidemia cu E-coli. Măsurile din această categorie vor fi finanțate din Rezervele de Criză, care vor fi alimentate anual prin reducerea plăților directe. Fondurile care rămân neutilizate prin măsurile de criză vor fi returnate fermierilor în anul următor.

În cazul dezechilibrului sever apărut pe piață, Comisia poate autoriza organizațiile de producători sau organizațiile intersectoriale să adopte măsuri colective, de respectarea anumitor cerințe. De exemplu, retragerea de pe piață sau stocarea produselor, pentru a stabiliza sectorul afectat.

Programele Fructe în școli și Lapte în școli vor fi extinse, iar bugetul anual alocat acestora va crește de la 90 la 150 de milioane de euro.

Pentru a oferi fermierilor mai multă putere de negociere în lanțul alimentar, Comisia urmărește o mai bună organizare a sectoarelor, cu câteva derogări de la legislația europeană privind competiția. Reglementările legate de recunoașterea organizațiilor de producători și organizațiilor intersectoriale sunt acum extinse pentru a acoperi toate sectoarele. Există de asemenea opțiunea ca înființarea acestor organizații să fie transferată finanțării prin programe de Dezvoltare Rurală.

În plus, există posibilitatea ca fermierii să negocieze în mod colectiv contracte pentru furnizarea uleiului de măsline, carne de vită, cereale și anumite culturi agricole, în anumite condiții. Comisia Europeană va oferi consultanță în legătură cu problemele care ar putea apărea în privința încălcării legii concurenței.

În interesul simplificării organizării pieței, au fost abolite o serie de programe neutilizate (sprijinul pentru laptele degresat și laptele praf degresat, ajutorul cumulat pentru creșterea viermilor de mătase).

III. Dezvoltare Rurală 

Politica privind dezvoltarea rurală își va menține conceptul fundamental care i-a asigurat până acum succesul: statele membre sau regiunile vor continua să-și contureze singure programele multianuale pe baza măsurilor disponibile la nivelul UE, răspunzând astfel nevoilor specifice din zonele rurale. Aceste programe vor fi cofinanțate prin alocările naționale, iar ratele de cofinanțare vor fi stabilite cu ocazia negocierilor legate de cadrul financiar multianual. Noile reglementări referitoare la Pilonul al II-lea vor furniza o abordare mult mai flexibilă decât în prezent. Măsurile nu vor mai fi clasificate la nivel european în “axe” având asociate cerințe privind nivelul minim al cheltuielilor pe fiecare axă. Va rămâne la latitudinea statelor membre/regiunilor să decidă ce măsuri vor aplica (și cum) în funcție de obiectivele stabilite conform unui set de șase priorități și de ariile de interes (sub-priorități), pe baza unor analize fundamentate.

Cele șase priorități vor acoperi:

– încurajarea transferului de cunoștințe și a inovației;

– îmbunătățirea competitivității în toate sectoarele agricole și gestionarea sustenabilă a pădurilor;

– promovarea organizațiilor din lanțul alimentar;

– refacerea, conservarea și ameliorarea ecosistemelor;

– promovarea eficienței energetice și tranziția către o economie bazată pe reducerea emisiilor de carbon;

– promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică în zonele rurale.

Statele membre vor fi obligate să cheltuiască cel puțin 30% din fondurile pentru dezvoltare rurală alocate de UE pentru măsuri care au în vedere managementul  terenurilor și lupta împotriva schimbărilor climatice și aproximativ 5% sub abordarea LEADER. Politica de dezvoltare rurală va opera în strânsă cooperare cu alte politici existente la nivelul Uniunii.

În perioada următoare, statele membre/regiunile vor avea posibilitatea să își stabilească sub-programele tematice pentru a acorda o atenție specială unor aspecte cum ar fi: sprijinirea tinerilor fermieri, a fermelor de subzistență, a zonelor montane sau a femeilor din zonele rurale, adaptarea la schimbările climatice, biodiversitatea. În anumite cazuri vor fi disponibile fonduri suplimentare pentru subvenționarea anumitor subprograme.

Lista măsurilor disponibile

Lista măsurilor disponibile vor avea în vederea sprijinirea unor aspecte-cheie, printre care se numără:

• Inovația: Această tematică fundamentală va constitui o bază pentru diferite măsuri de dezvoltare rurală cum ar fi “transferul de cunoștințe”, „cooperarea”, „investiții în bunuri”. La acest capitol vor fi de asemenea promovate eficiența energetică, productivitatea, scăderea emisiilor și dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și a pădurilor. Între altele, aceste obiective trebuie atinse printr-o mai bună cooperare între agricultori și mediul academic și de cercetare pentru a fi accelerat transferul de tehnologie către fermieri.

• Agricultură bazată pe cunoștințe: Întărirea măsurilor de consiliere a fermierilor;

• Restructurare/modernizarea fermelor, investiții în ferme: Vor fi încă disponibile subvenții, uneori la nivel superior față de nivelul actual;

• Tineri fermieri: o combinație de măsuri poate include sprijin pentru firmele noi (până la 70.000 de euro), investiții generale în bunuri mobile, instruire, servicii de consiliere;

• Fermele mici: sprijin de până la 15.000 de euro;

• Instrumente de management al riscului: fonduri mutuale, de asigurare pentru culturi și asigurare împotriva riscurilor provocate de vreme, împotriva îmbolnăvirii animalelor vor fi extinse astfel încât să includă opțiunea stabilității veniturilor (care să acopere până la 70% din pierderi). Despăgubirile vor fi acordate dintr-un fond mutual, dacă veniturile scad sub 30%.

• Grupuri/asociații de producători: sprijin pentru înființarea acestor grupuri prin furnizarea de planuri de afaceri;

• Agricultură organică: un nou set de măsuri care să ofere o mai mare vizibilitate;

• Păduri: sprijin simplificat prin acordarea de subvenții anuale;

• Zonele care au de înfruntat constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice: noi delimitări bazate pe opt criterii biofizice care vor intra în vigoare din 2018. Statele membre își păstrează flexibilitatea de a încadra în această categorie până la 10% din suprafața agricolă, în funcție de constrângerile specifice.