La îndemâna agricultorilor se găseşte însă o sursă importantă pentru creşterea fertilităţii solului, şi anume resturile vegetale care, în afară de rădăcini şi mirişte, care totalizează cca 1,5-2 t/ha substanţă uscată, se mai adaugă cca 2 t paie, 2 t tulpini de floarea-soarelui, 5-6 t tulpini de porumb etc.

Prin urmare, ideal ar fi să renunţăm la ideea de strângere a resturilor vegetale şi eliberarea terenului şi mai ales de îndepărtare a lor prin ardere. Se ştie că menţinerea şi îmbunătăţirea stării de fertilitate a solului sunt condiţionate, în primul rând, de existenţa materiei organice în sol. Aceasta se realizează prin administrarea de îngrăşăminte organice şi prin valorificarea cât mai eficientă a resturilor vegetale (paie, vreji, colete, tulpini de porumb şi floarea-soarelui), precum şi a buruienilor existente pe teren.

S-a demonstrat în mod practic că, fără existenţa materiei organice în sol, indiferent ce cantitate de îngrăşăminte chimice se aplică, nu se obţin producţii corespunzătoare. De exemplu, prin eliminarea completă a paielor de pe teren, producţia de grâu scade continuu, chiar dacă doza de îngrăşăminte chimice creşte.

Capacitatea productivă a solului se depreciază continuu ca urmare a diminuării şi epuizării suportului său reprezentat de materia organică; prin ea se furnizează substanţele nutritive necesare plantelor şi se mijloceşte sinteza humusului, acea substanţă specifică solului care reprezintă depozitul trofic şi energetic al fertilităţii.

Resturile vegetale aduc în sol o cantitate scăzută de azot (20-40 kg/ha), dar ele au un rol hotărâtor în menţinerea proporţiei de materie organică şi în sinteza compuşilor care intră în alcătuirea humusului.

Măsuri practice

Resturile vegetale de pe 1 ha de cereale păioase pot aduce în sol peste 400 kg de humus. Din aceste motive recomandăm:

– după recoltarea culturilor de vară cu combine prevăzute cu tocător, pentru a stimula activitatea microorganismelor care participă la descompunerea materialului vegetal, se vor administra 15-20 kg de azot pentru fiecare tonă de material vegetal (uscat). Aceasta pentru ca microorganismele respective să nu consume azotul existent în sol, provocând aşa-numita „foame de azot“;

– imediat după recoltare se va efectua lucrarea de dezmiriştit care realizează, în continuare, o mărunţire a resturilor vegetale şi amestecarea acestora cu stratul superior al solului. În acest strat se continuă mărunţirea materialului vegetal de către microfauna solului (viermi, râme, acarieni etc.)

– pe suprafaţa fragmentelor mărunţite se instalează o floră de ciuperci care distruge cuticula externă şi pă­trunde în interior;

– mai departe îşi pot începe activitatea şi bacteriile care realizează descompunerea materiei organice şi formarea de produşi intermediari şi finali;

– ca urmare a activităţii microorganismelor, resturile vegetale îşi schimbă culoarea, devin negricioase, ceea ce demonstrează că au fost colonizate de bacterii şi ciuperci-mucegaiuri;

– acesta este momentul care ne indică posibilitatea de a se trece la efectuarea arăturii şi încorporarea res­turilor vegetale în zona activităţii microorganismelor aerobe (până la 15-17 cm);

– brazda trebuie să fie întoarsă la 45° şi nu cu introducerea materiei organice la fundul brazdei în condiţii anaerobe, unde prin descompunere rezultă substanţe toxice dăunătoare germinaţiei seminţelor de grâu, porumb ş.a.;

– nici menţinerea în totalitate la suprafaţa solului nu este indicată, deoarece procesul de mineralizare este intens şi o parte din produşii rezultaţi pot fi levigaţi în adâncime;

– o parte din resturile vegetale, bine mărunţite şi omogenizate cu solul, pot rămâne pe grosimea patului germinativ, având un rol benefic de protecţie atât asupra solului, cât şi asupra tinerelor plante;