“Slujbaşii Domneşti”- ca să ne ţină de fraieri (contribuabili), nu ne învaţă să facem din inimă o Biserică şi din minte o Catedrală, unde să Domnească Duhul Sfânt! Ei ne jupoaie, pentru bani, să facă din altar-un“sfânt” cuibuşor de găinării, DAR DOMNUL nu locuieşte în biserici sau catedrale făcătoare de bani (F.Ap. 7/48-50)! Mersul la Biserică ne-a învăţat să-l primim pe Iisus în ieslea cu fân şi să-l răstignim; Acum suntem chemaţi în Catedrale, (clădite din pietre seci şi fiare- “creştine”, staliniste, global/comuniste), dar îl ţinem la uşă, pe Iisus, ori îl pironim pe pereţi, pentru că preoţii au” schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului…” (Rom 1/18-32) De aceea, să ne golim de aceste învăţări, idolatrii, taxe, datini, formalisme, pentru a ne umple cu Plinătatea Dumnezeirii;Astfel, orice om născut din nou să devină un preot al Domnului în veac-şi să intrăm, nu în Arca lui Noe s-au în Catedrale, ci în “Corabia-in SALVAREA Cristică”, zidită din pietre vii, adică din oameni născuţi din Sămânţa lui Dumnezeu, ca să rămânem UNA în El…” pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneala şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.” (1 Ioan, 2/28); Nu-L mai lăsaţi la uşă, (Ap. 3/20) să…

B-Utilitati si noutati despre… A- Preoţi de pretutindeni, de ce vă place să-i aveţi la mână, să ţineţi miliarde de oameni morţi în păcate, prin datini, taxe, lumânări, pomeni, false învăţări şi surogate Nebiblice? Iată Prorocia despre dărâmarea poporul care-şi omoară conducătorul, pentru că nu se pocăieşte precum Patriarhul Iov! Deci,inainte ca Fratele să dea la moarte pe fratele sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula impotriva parintilor lor si-i vor omori-(Matei 10/21),…Smeriti-vă şi pentru “sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră..99Asasinii economici  adusi de Ioan  Ilici ne-au terminat //Eminescu a fost asasinat si pentru…Cateva file despre lovitura de stat data de calaul globalist prin  Frontul Satanizarii Nationale; Ion Iliescu a pus piatra de temelie pentru ruinarea Tarii si distrugerea Poporului Roman- sistarea investitiilor, care a inseamnat somarea poporului, falimentul, alungarea tinerilor in ghearele sacalilor, transformarea eco-agriculturii intr-un  morman de fiare- fabrici, uzine, ceapeuri, statiuni, oameni -Documentul ILEGAL prin care Iliescu l-a destituit pe Ceauşescu …

uii“Slujbaşii Domneşti”- ca să ne ţină de fraieri (contribuabili), nu ne învaţă să facem din inimă o Biserică şi din minte o Catedrală, unde să Domnească Duhul Sfânt! Ei ne jupoaie, pentru bani, să facă din altar-un“sfânt” cuibuşor de găinării, DAR DOMNUL nu locuieşte în biserici sau catedrale făcătoare de bani (F.Ap. 7/48-50)! Mersul la Biserică ne-a învăţat să-l primim pe Iisus în ieslea cu fân şi să-l răstignim; Acum suntem chemaţi în Catedrale, (clădite din pietre seci şi fiare- “creştine”, staliniste, global/comuniste), dar îl ţinem la uşă, pe Iisus, ori îl pironim pe pereţi, pentru că preoţii au” schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului…” (Rom 1/18-32) De aceea, să ne golim de aceste învăţări, idolatrii, taxe, datini, formalisme, pentru a ne umple cu Plinătatea Dumnezeirii;Astfel, orice om născut din nou să devină un preot al Domnului în veac-şi să intrăm, nu în Arca lui Noe s-au în  Catedrale, ci în “Corabia-in SALVAREA Cristică”, zidită din pietre vii, adică din oameni născuţi din Sămânţa lui Dumnezeu, ca să rămânem  UNA în El…” pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneala şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.” (1 Ioan, 2/28); Nu-L mai lăsaţi la uşă, (Ap. 3/20) să…

se roage de noi, ca să-l primim în Templul inimii. El nu locuieşte nici în Chivotul sau Cortul lui Moise, nici în Moscheea” Mântuirii Neamului”! Să nu uităm căci… “În nimeni altul nu este mântuire ” (F. A. 4/12)… Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin Casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!” (1 Imp 8/27). Dumnezeu s-a intrupat in Isus si  ni s-a  daruit cu totul totului tot,inclusiv  Credinta Lui,ca sa  primim integru si integral  orice trasatura de caracter Dumnezeiesc.”Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Si casa Lui suntem noi, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam. De aceea, cum zice Duhul Sfant: “Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustiu, unde parintii vostri M-au ispitit si M-au pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani!De aceea M-am dezgustat de neamul acesta si am zis: “Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! Am jurat, dar, in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea!” Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: “astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.  Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice:

 

 “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani?

 

N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu? Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihnă Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.” (Evr.3/6-19) Salvarea Cristică a sosit la timp şi aşteaptă la uşa fiecărei inimi, pentru a –şi primi pacientul mort în păcat. Orice amânare şi intarzaiere a omului este veşnic de fatală. Deşi spunem că nu avem timp, să nu uităm cine suntem: “Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Mat.12/34-37)… “Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”… Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Mat. 15/11-20)

 

Oricât de mult amânăm întâlnirea cu Prietenul păcătoşilor, nu avem unde ne furişa şi nu putem scăpa de ochii Lui care sunt ca para focului mistuitor! Salvarea Cristică aşteaptă lângă inima fiecăruia, pentru vindecare, golire, transfuzie gratuită cu Sânge Dumnezeiesc-pentru orice om zdrobit în robia egiptului faraonic

 

Iisus a venit ca să locuiască clipa de clipă în omul înnoit, nu doar din an în paste.În preajma venirii lui Iisus, aşa cum Domnul zisese lui Avram: “Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.” (Facerea 12/1), aidoma, ne spune fiecăruia acum, să ieşim din noi înşine, din cuptorul faraonic, încins cu păcătuirea acestei lumi, pentru a prinde contur Iisus în noi, căci numai El este nădejdea Slavei în omul nou, care face totul foarte bine (Gen, 1/31); Printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, să ieşim din formalismul, datina, gândurile, deprinderile, simţămintele şi proastele obicee, să ne descălţăm de poftele lumii, să ne dezbrăcăm de chipul Adamic şi să ne îmbrăcăm în Mantia Cristică, fără vreun cusur! Să ieşim şi să-l întâmpinăm precum fecioarele înţelepte; El în orice clipă poate să vină, dar noi încă ne ocupăm de senzualităţile de o clipă ale păcatului!!!… Să ieşim, să ieşim, să ieşim… “De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim, dar, afară din tabăra la El şi să SUFERIM OCARA  Lui.” (Evr.12/12-13) Să-i dăm voie Ziditorului să clădească în minte şi în inimă Noul Ierusalim,” Catedrala” Templului NOU, pe temeiul Învăţăturilor din Matei, cap 5,6,7… El nu vrea să ieşim din lumea pentru care a sângerat, ci să ieşim din minciună, corupţie, curvie şi din celelalte trăsături demonice descriese în Gal.5/20.

 

Nu mersul la biserică ne vindecă de râia păcatului; Nu apartenenţa la o religie ne scapă de cel rău, ci dacă primim Darurile Cereşti şi pe Dăruitor ca Domnitor, şi dacă intrăm şi rămânem în Templul Cristic, unde nu se senzualizează nimeni şi unde cel rău nu are acces. Orice om botezat nu doar în apă de ploaie, ci în moartea lui Iisus, inneacă, îngroapă orice urmă de păcat” Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” (Gal, 3/27)” Pentru asta a sângerat Isus, ca să ne scape de sub batjocorirea celui rău şi să intrăm în IIsus, după ce ,” Am fost răstignit ÎMPREUNĂ cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

 

Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine..” (Gal, 2/20)…” Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Gal, 5/24)… Deci  ”  îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Rom 13/14) Totul este ca omul, prin mijlocirea Lui, să creadă, să trăiască şi să întrupeze Învăţătura lui Iisus, adică să îl primească integru şi integral şi să îi dea voie să fie căpetenie, nu coadă- în toate acţiunile şi simţămintele omului înnoit…” cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o da adevărul.” (Ef.4/22-24)…” În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,” (Col 2/11)

 

Dumnezeu l-a trimis pe Isus, nu doar să umblăm la braţ cu El, precum Enoh! Din Romani, cap 6, învăţăm să ne eliberăm complet de omul cel vechi, şi de satan cu toate relele lui, căci am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru că trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţă pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, că pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

 

De ce nu învăţăm de la Petru, care a plâns cu lacrimi amare pentru o singură trădare, mai ales că noi   îl comprimăm pe cel ce este infinit, îl trădăm zi de zi şi…” Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.

 

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.: (Evr.12/1-2) El, nu altcineva “va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipat, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: “Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: “Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Apoi mi-a zis: “S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.” (Ap.21/4-7) Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15/5)

 

Ca să ne înzidim în Biserica Duhovnicească (1 Petru 2/5) Iisus a venit plin de Har şi de Adevăr, plin cu frumuseţi, bunătăţi şi Învăţături sănătoase, veşnice, dar noi muncim din greu şi plătim (cu preţul vieţii) chiria pentru gunoierul cosmic -intunecatorul pustiitor şi ne zidim “veşnicia” pe nisipuri mişcătoare (Matei 7/21-29)

 

“El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.” (Gal 1/4) Pentru că în biserici şi catedrale au fost “botezaţi” şi educaţi hoţi, curvari, călăi, Stalinişti, Nazişti, şi alţi asemenea lor, tot din sămânţa lor, chiar acum se întrupează Anticrist,care…creşte intr-o zi cit altii – ani de zile;Deci să ieşim din “casa” lor şi să ne înzidim în Noua Biserică Cristică, plămădită din pietre vii, unite prin Duhul Sfânt. S-o rupem cu păgânătatea şi să intrăm în EL, nu în Biserica ori Catedrala Mântuirii Neamului, pentru a deveni (prin Jertfirea Lui) adevăraţi Preoţi ai Domnului. Nu banii, aurul, pomenile, mănăstirile, icoanele, moaştele, moscheele sau lumânările duc pe om în Cer. Dacă “poalele mantiei Lui umplu Templul”… Dacă “Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Îs.6), ce minte omenească poate să comprime, să picteze,iconeze  Atotcunoasterea şi Atotputernicia Lui? “Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul: “Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?” (F. A. 7/48-49) Până când omul se va închina la o mie de dumnezei/zei???  “Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: “Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.

 

Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.” (F. A. 17/23-25)

 

Dacă David, pe când nu coborâse  pentru noi-“Painea Vie”, si pe cand   nu avea un loc unde să-şi pună capul pe o pernă, se gândea să zidească o locuinţă pentru Domnu, noi… de ce nu îl găzduim în Templul inimii?” Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:”Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc, nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, până nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.” –(Ps. 132/2-5) Dacă David se cheltuia să îl primească într-un “Cort”, noi, de ce nu lăsăm să locuiască Plinătatea Dumnezeirii-in mintea creată şi răscumpărata de El? David “a zis prorocului Natan: “Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un cort.”… De ce nu dăm afară pe inamicul cosmic numărul unu, pentru a-l primi pe Prietenul păcătoşilor în Templul inimii, nu într-o zidire mută, surdă şi oarbă?… “Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Cor 3/16)”

 

Dar Eu n-am locuit într-o casă, din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta; ci am călătorit într-un Cort drept locuinţa. Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu, Israel, zicând: “Pentru ce nu-Mi zidiţi o Casă de cedru?” (2 Sam 7/2-7)… Nu puteţi iubi si pe Domnul,dar si pe Doamna amanta-lume..cu inima in doua luntrii”

 

Nu vă consumaţi pentru comori care ruginesc, şi nici pentru Catedrale, sau   mărunţişuri trecătoare, căci le fură hoţii şi ruginesc ci, faceţi-vă Una cu El şi lucraţi pentru comori Cereşti…” Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră… Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Mat 6/21- 24). Cum poţi spune: “Te iubesc!”, când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.” (Jud.16/15) Să nu căutăm Împărăţia lui Dumnezeu prin biserici sau catedrale, ci să-L căutăm mergând la bolnavi, la cei întemniţaţi, flămânzi, suferinzi, căci oridecâte ori dăm unuia dintre cei mai neînsemnaţi o cană cu apă, Lui îi dăm (Mat 25/31-46)… În omul înnoit este Împărăţia Cerurilor, dar în omul vechi ,nenăscut din nou,musteşte împărăţia răului. Noi să dăm la oparte lespedea pusă de cel rău, să ne lăsăm deslegaţi, dezbrobodiţi ,despiedicaţi şi despietriţi, pentru că satan ne-a făcut o inimă nespus de rea, înşelătoare şi împietrită… Mai înainte de a fi îmbrobodiţi, otrăviţi, învrăjbiţi şi înrăiţi, aveam Chipul şi Asemănarea Lui, care trebuie redobândit, prin naşterea din nou, (Ioan, cap 3) din Sămânţa Lui; ” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17/21) Noi doar să credem în El şi în Darurile Lui, ci să îl primim ca “şef”TRANSFORMATOR, să umblăm umpluţi cu Plinătatea Dumnezeiască în Isus, şi să ne comportăm ca atare.

 

PO (1)

… Ei strigau cu glas tare şi ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.” (Ap.6/9-11)…Domnilor preoţi,trambiţaţi-vă  tăcerea-vinovaţia: Pe când construiam socialismul-peste beciurile şi tunelele ticsite cu elitele anticomuniste; Pe când prigoneam printre străini nobilimea şi intelectualii alergici la stângăciile sociale…

… Din păcate, şi după 1989, precum fiul rătăcitor, am continuat să alegem drumul pieriii, fiind unicul popor care ne-am ales ca păstori- lupii îmbrăcaţi în blănuri noi… Burghezia socialistă care a deposedat şi jupuit de vii pe nobilii burgheziei capitaliste , şi de această dată au (re) furat ,inclusive  de la gura amărăştenilor toată Avuţia Obştească; Au votat legi contra firii şi contra Naţiei Romane. Mai mult decât pagubele războaielor mondiale au pricinuit pierderi irecuperabile.Au demolat, lichidat, (ex) terminat prematur   milioane de vieţi omeneşti şi au dat călăilor –asasinilor economici –chiar firimiturile rămase de la praznicul Komunismuluilup

 

...” Voi, dar, umpleţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar…

 

 

… Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta. (Românie, Românie, Romanie-s.n.) Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: “Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 23/32-39)

ddd 

Pentru TOATE Cetăţile lumii, deci şi pentru cele din România, stă scris:” Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. “Vai de tine, Horazine!”, a zis El. “Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşăyt

. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.” (Matei 11/20-24)

 

Pentru că Poporul Domnului a refuzat Sfatul Său şi s-a ales cu dărâmarea şi pustiirea Ierusalimului, tot aşa se va întâmpla cu orice om nepocăit şi cu fiecare popor “faraonic”, împietrit, idolatru, formalist-din întreaga lume, după cum învăţăm din Matei, cap. 24:” La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: “Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”yu

 

  El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: “Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Drept răspuns, Isus le-a zis: “Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: “Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împăraţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.

 

Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci Dar cine va răbda până la sfârşit vă fi mântuitbr

 

  Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. De aceea, când veţi vedea “uraciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, “aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! Atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da tată în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

 

  Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci dacă vă vor zice: “Iată-L în pustiu”, să nu vă duceţi acolo! “Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi.

 

Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz “soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbita răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

 

Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.ds

 

  În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

 

De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrană la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!dd

 

 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: “Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

P S

Pe când băgăm de vii în pământ pe martirii nemuritori şi construiam omul nou –prin educaţia culturală, condusă, dirijată de Iliescu şi de alţi kălai, ne săpam, defapt, groapa pieirii, manipulării şi prostirii, aghezmuită, inclusiv de “slujbaşii” domneşti…ya

 

 “Profesorul”Netanyahu: „Educația în Israel trebuie să se bazeze pe Biblie”

1337566828-benjamin-netanyahu“Obiectivul nostru este să ducem la bun sfârșit o revoluție educațională,” spune Netanyahu. “Această revoluție va fi bazată pe două lucruri: excelență și sionism”, ne informează portalul The Jerusalem Post.“Mai întâi de toate, studierea Biblie,” declară el. “Trebuie să depunem un efort major – acesta este temeiul pentru care suntem aici, pentru care ne-am întors aici, pentru care stăm aici.”

“Excelență și sionism, cu accent pe studiul biblic, este rădăcina unei “revoluții” educaționale pe care guvernul vrea să o producă”, afirmă prim ministrul Benjamin Netanyahu în cadrul unei întâlniri de guvern ținută marți, două zile înainte de începerea noului an școlar.

Excelența, spune el, pentru a-i face pe copii capabili să-și conștientizeze potențialul; și sionism, bazat pe studiul biblic și pe moștenirea evreilor, pentru a înțelege de ce evreii sunt în Israel.

În plus, declară el, este important să învățăm despre contribuția evreilor la civilizație, precum și istorie și cunoștințe generale.

“Cunoașterea este un cuvânt critic,” spune el. “Vrem sa o oferim fiecărui copil din Israel, evreu sau nu, religos sau secular. Aceasta este temelia unei noi lumi, temelia unui Israel puternic pe plan mondial.”

În timpul întâlnirii, Ministrul Apărării Avigdor Liberman a pus problema deciziei semnalate de către autoritățile municipale din Tel Aviv de a transforma școala Shevah-Mofet din Sudul Tel Avivului – de care, de pe vremea imigrației din 1990, au beneficiat copiii imigranți vorbitori de limba rusă – într-o școală pentru copiii nomazilor din zonă


y

 222

rt

 

Asasinarea economica a Romaniei -prima parte-

Romania avea in timpul lui ceausescu o economie foarte puternica chiar daca asta a insemnat anumite sacrificii pentru populatie, cred ca si astazi  cetatenii acestei tari ar face  sacrificii timp de 3-5 sau 8 ani daca ar stii ca dupa aceasta perioada  nivelul de trai ar creste considerabil dar noi trebuie  sa vindem minele de aur canadienilor pentru ca noi nu suntem in stare sa exploatam aceste zacaminte , iar padurilee trebuie sa le vindem austriecilor, iar cand vine vorba de agricultura noastra ineficienta imi pun intrebarea „daca suntem atat de ineficienti de ce  straini vin sa ne cumpere terenurile agricole? „

  Ma intreb oare cum Ceausescu a reusit in aceasta „Tara ineficienta”  sa fie  al 2-lea mare producator de Tractoare din lume , toata populatia avea de lucru, flota comerciala a Romaniei era pe locul 4 in lume, si sa mai faca si alte state datoare catre Roamania de exemplu:

1 Irak-ul avea o datorie de 2.6 miliarde de dolari

2 Mozambic-ul avea si el o datorie de 135 milioane de dolarisas

3 Cuba avea si ea putin peste 1 miliard de dolari

si lista poate continua cu tari ca Libia, Siria, Egipt, Angola,Zambia (o sa revin cu un articol despre ce s-a intamplat cu multe din aceste datorii)

Si cand vine vorba de resursele de petrol si gaze cam la fel se intampla in anul 2008 Romania nici nu castigase bine drepturile asupra insulei serpilor ca politicieni nostri vandusera deja drepturile de exploatare asupra acestor zacaminte

In mod uimitor intr-o tara ineficienta Ceausescu reusete in martie 1989 plata tuturor datoriilor externe, iar astazi  Romania are o datorie catre FMI de numai 1.172 MILIARDE de Euro.

Incet, incet incepand cu ani `90 economia Romaneasca a fost sabotata atat din interior cat si din exterior pentru a nu deveni o super putere economica in Europa si nu numai 

o0

 

“Aliatii “ pe care i-am imprumutat cu miliarde de dolari, nu ne-au mai restituit nici …

In timp ce noi faceam  foamea , Statul Roman avea de recuperat datorii in cuantum de peste 8 Miliarde de dolari,   acum   facute  uitate chiar de catre aliatii nostri cum ar fi, boierii din  „clubul de la Paris”.Ei,

econ

in ani 80 obligau Romania sa-si plateasca datoriile externe, moment in care Ceausescu ia decizia eroica (unii spun criminala) de a platii  toate datoriile externe inainte de termen acesta reuseste in mod uimitor sa-si plateasca aceste datorii cu riscul unei revolte  Totusi revolta a fost  orchestrata de forte externe si interne,iliesciene

Cum spunem economia noastra a fost sabotata chiar de catre aliatii nostri francezi de exemplu „clubul de la Paris ” care obliga tara noastra sa-si achite datoriile  ne obliga acum sa uitam de datoria Irakului in proportie de 80 de procente aceasta datorie era la momentul respectiv in valoare de 2,6 Miliarde de dolari iar restul datoriei urmand a fi achitata pana in anul 2028,deci Romania trebuie sa-si achide datoriile dar sa-si ierte datornicii, iar americanii au si ei un trimes special care face lobby in Europa pentru iertatrea datoriilor externe ale Irakului, acesta se numeste „James Baker” deci doua dintre tarile aliate Romaniei ne pun bete in roata, Franta si S.U.A,

In 2007 politicienii Romani semneaza un acord de reducere a datoriei Mozambicului in proportie de 90% , restul urmand a fii achitata, Mozambicul se  arata interesat sa ofere propietati in locul sumei datorate, dar Romania nu numai ca nu primeste propietatile, dar face uitata o datorie de 126 milioane de dolari,

Pana si Cuba are datorii catre noi in valoare de peste 1 miliard de dolari pe vremuri primeam tutun sau zahar cubanez in schimbbul tractoarelor si camioanelor noastre , dar acum relatiile Cubei s-au racit desi recunosc datoria fata de Statul Roman, acestia incearca s-o faca uitata, iar autoritatile noastre nu iau nici-o masura pentru recuperarea datoriei, fie din interes, fie din neglijenta.

Romania a investit enorm si in Siria construind acolo rafinarii si combinate chimice datoria Statului Sirinan se ridica la 100 milioane de dolari, in ani `90 firma  Industrial Export recupereaza din aceasta datorie 36 de milioane de dolari iar statul Roman habar nu are unde au ajuns acesti bani.

Guvernul Roman sub conducerea  domnului vacaroiu vinde datoria Libiei in valoare de aproximativ 100  milioane de dolari  unor spanioli prin intermediul firmei Rompetrol(la momentul respectiv aceasta era o firma de stat) o parte din bani sunt primiti la incheierea contractului iar restul de 85 milioane de dolari urmand a fi achitate mai tarziu dar intre timp Rompetrol se privatizeaza iar bani intra in conturile firmei acesta refuzand sa plateasca statului roman drepturile economice ,

Egiptul avea si el o datorie in valoare de 1989 470 milioane de dolari care s-au facut uitati de catre oficialitati sau au intrat in buzunarele speculantilor  sub blanda indrumare a unor oficiali, daca Romania si-ar recupera  datoria oficiala de 2 miliarde de dolari (datoria neoficiala fiind undeva in jurul cifrei de 9 miliarde de dolari ) Romanii ar fii capabili sa-si achite datoriile catre FMI si i-ar mai ramane si ceva in conturi, si multe alte datorii ale multor alte state au fost deja ascunse frumos sub pres sau urmeaza a fii, dar noi  Romanii suntem un popor milostiv si o sa iertam datornicilor nostri datoriile in timp ce noi strangem cureaua 

 

 

asasinii economici

Dictatura Anticristului se introneaza si prin corporatiile-caracatite ale asasinilor economici ai Globalismului  

 

“Sunt două metode de a cuceri şi de a înrobi o naţiune. Una este prin sabie. A doua este prin îndatorare.“  John Adams

 

 

 

În volumul său de memorii, intitulat “Confesiunile unui asasin economic” (Confessions of an Economic Hit Man), economistul american John Perkins dezvăluie din interior, structurile guvernamental – corporatiste care domină lumea globală. Fost el însuşi un “asasin economic” de succes, îşi face mea culpa cu adâncă sinceritate, descriind cu mare talent “imperiul” pe care coorporaţiile l-au instaurat pe glob.Misiunea lui era aceea de a ruina ţările lumii a treia pentru a asigura interesele marilor corporaţii americane. “Asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume, pentru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de «ajutorare» străine, către seifurile corporaţiilor gigant şi către buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei”( John Perkins). 

După cel de-al Doilea Război Mondial asasinii economici au reuşit să creeze primul imperiu cu adevărat mondial. S-a realizat acest lucru fără armată, contrar modului în care au procedat alte imperii de-a lungul istoriei, s-a folosit doar, într-un mod foarte abil, pârghiile economice.

Asasinii economici sunt angajații marilor coorporații și caută o țară cu resurse, cum ar fi petrol şi apoi aranjează un împrumut uriaş acelei ţări de la Banca Mondială, F.M.I. sau de la una din celelalte organizaţii care face parte din sistem.

În realitate, cum s-a întâmplat cu împrumutul luat de la F.M.I. de  Guvernul Boc, banii împrumutați nu ajung cu adevărat în țara care se împrumută. Banii ajung la marile corporaţii pentru a construi proiecte de infrastructură în țara care se împrumută. Centrale electrice, parcuri industriale, porturi, autostrăzi… lucruri de care să beneficieze în viitor marile corporaţii şi câţiva oameni bogaţi din acea ţară.

Împrumutul nu aduce prosperitate și nu ajută majoritatea oamenilor deloc. Întreaga ţară rămâne cu o datorie foarte mare. Este o datorie atât de mare încât nu pot să o plătească şi asta face parte din plan, să nu poată să o plătească.

Modelul folosit în Grecia și Argentina este folosit și în România. În cele două țări, asasinii economici au spus autorităților: “Ascultaţi, aţi pierdut mulţi bani, nu vă puteţi plăti datoriile aşa că vindeţi petrolul foarte ieftin la companiile noastre petroliere și lăsaţi-ne să construim o bază militară la voi în ţară… Trimiteţi trupe şi susţineţi-le pe ale noastre într-un loc cum ar fi… Irak sau votaţi-ne la următoarele alegeri ONU.”

 

Următorul pas, făcut din păcate și în România a fost impunerea privatizărilor în domeniul producerii și distribuirii energiei electrice, a sistemului de apă potabilă și canalizare și vinderea acestora  corporaţiilor din SUA şi altor corporaţii multinaţionale. Așa acționează FMI şi Banca Mondială și îndatorează o ţară astfel încât nu pot să o plătească. Apoi ei se oferă să refinanţeze datoria şi trebuie că ţara să plătească o dobândă şi mai mare. Și în scurt timp se va întâmpla ca și în Grecia și Argentina.

Apoi urmează alte condiționări, vânzarea resurselor, a serviciilor sociale, apoi obligarea privatizării companiilor companiile de utilitate public și nuse opresc aici ajungând la sistemele educaţionale, penale, de asigurări etc.

În timp ce majoritatea nu este conştientă de această realitate, băncile în colaborare cu guvernele şi corporaţiile continuă să-şi perfecţioneze şi să-şi extindă tacticile de luptă economică dând naştere la noi baze, cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi inventează un nou tip de soldat: Naşterea asasinului economic.

 

Foarte mulți analiști economici cred că aderarea la Uniunea Europeană se va dovedi a fi o greşeală istorică uriaşă pentru România, pentru că în realitate UE în foarte multe privințe amintește de sistemul comunist înlăturat în decembrie 1989.

Analiștii respectivi cred că este o greşeală foarte mare, iar clasa politică din România și birocraţii sunt practic cumpăraţi cu bani, foarte mulţi bani.

Coorporația: “ O corporaţie este un grup de oameni care lucrează împreună, dar care sunt conduşi de lipsa de conştiinţă şi de setea pentru profit cu orice preţ, indiferent de împrejurările sociale în care acţionează şi de mediul înconjurător pe care-l distrug în numele dezvoltării. Forţa lor a luat amploare după anii ’70 ai secolului trecut, când singura lor “responsabilitate” a început să fie profitul. E absurd! Avem nevoie să schimbăm lipsa de conştiinţă a corporaţiilor, să le obligăm să servească lumea, ţările sărace, pe americanii care nu au ce pune pe masă la micul dejun, şi care sunt, conform statisticilor oficiale, circa 12 milioane. Acestor entităţi fără suflet trebuie să le dăm, de la noi, puţin suflet. Nu putem nega că aceste corporaţii sunt esenţiale pentru economia lumii actuale. Însă trebuie să creeze mai multe slujbe şi mai bine plătite, să creeze noi tehnologii, să cureţe zonele poluate în cursul exploatărilor sălbatice ale resurselor, să distribuie o parte din bogăţie şi pe orizontală, pentru cei care mor de foame (24.000 de oameni mor zilnic, în întreaga lume). Vorbind de schim¬bare, de întoarcerea la o dezvoltare durabilă, de o lume a responsabilităţii în faţa viitorului, nu spun să ne întoarcem în peşteri, în bordeie, dar avem nevoie să respectăm mai mult această planetă.”

 

Un exemplu este firma Bechtel care a venit prin căi obscure România.  Bechtel a venit şi la noi să construiască o autostradă de 450 de kilometri, cu 2,5 miliarde de euro. Până la urmă, contractul a căzut, a construit numai 52 de km, a încasat 1,3 miliarde şi a dispărut.

Asta fac corporaţiile în întreaga lume. Ele se cred deasupra legii. Şi chiar sunt deasupra legii, pentru că au puterea să schimbe legile dintr-un stat sau altul şi au puterea să corupă guverne, preşedinţi şi regi.

România a ajuns în atenția asasinilor economici fiindcă este încă țară bogată în resurse minerale, aur, argint, petrol. O agenţie guvernamentală, ANRM, a concesionat deja peste 6000 de perimetre de exploatare unor companii străine.

În acest moment corporaţiile sunt peste tot. Peruanii, bolivienii, indonezienii, românii şi ceilalţi trebuie să-şi pună aceleaşi întrebări. Răspunsul e doar unul: dezvoltarea durabilă, bazată pe protecţia mediului, pe crearea de slujbe curate şi pe câştiguri egale de ambele părţi, atât deţinătorul resurselor, cât şi investitorul. Producţia trebuie împărţită, nu expediată aproa-pe integral în străinătate. Nu poate veni o corporaţie junior, precum Roşia Montană Gold Corporation, despre care am auzit vorbindu-se în mediile de afaceri, să-şi ia partea leului, de 80% din acţiuni, lăsând statul român, adică lăsându-i pe români numai cu 20% din afacere. Asta este o vânzare pe nimic a resur-selor României, ceea ce nu trebuie acceptat. Românii trebuie să fie încrezători în forţa şi valoarea lor ca popor european, impunând corporaţiilor să procedeze corect în activitatea lor productivă. Altminteri, România va ajunge ca Statele Unite, care sunt foarte strict controlate de corporaţii. S-a spus că aceste corporaţii au învins comunismul, dar putem adăuga: corporaţiile au învins şi democraţia! În SUA, nu mai există de-mocraţie.

 

Corporaţia Chevron, o coorporație criminal,  încurajată de guvern să foreze în căutarea gazelor de şist, ignorând opoziţia localnicilor, merge mai departe până îşi va atinge toate obiectivele. În Ecuador, Chevron a făcut lucruri teribile, a creat  haos, a poluat terenurile, a refuzat să cureţe, să ecologizeze. În urma exploatării nemiloase, oamenii suferă şi mor, dar Chevron ignoră toate acestea, pentru că lucrează pe principiul mafiei.yly

“Rolul pervers jucat în trădarea și vânzarea României către “finanța internațională” de către regimurile care s-au succedat la putere în România, se apropie de finalul anticipat. Apogeul înstrăinărilor a inceput cu Traian Băsescu, prin exterminarea FLOTEI românești  și se încheie tot cu sprijinul acestui infractor prin angajarea forțată în așa zisele “centuri de siguranță” și amanetarea spre vânzare  a tot ce mai poate produce profit către asasinii financiari adânc înfipți în jugulara României. Printre țintele șacalilor internaționali se numără: energia, resursele naturale, transporturi și infrastructura de orice fel, terenurile agricole fertile, care prin ordonanța Colhozului bruxelez vor fi vândute, începând cu 2014,  la preț de ofertă și pe comisioane grase care vor alimenta conturile iresponsabililor de la putere, unor sateliți ai corporațiilor  care controlează piața alimentară mondială, cu precădere colosul MONSANTO, regele organismelor modificate genetic, o sursă legală de răspândire a cancerului pe planetă și totodată asasinul micilor producători .”

Un rol mai pregnant al societății civile ar putea salva România.

Iata  cum  a fost jefuita  tara noastra in ultimii 25 de ani !Pana  si Hartile de Resurse Minerale ale Romaniei facute pe vremea lui Ceausescu, au ajuns in mainile strainilor ilie

 

1982 – Romania este supra-indatorata la FMI cu 11 miliarde de dolari. FMI santajeaza Romania sa-si vanda resursele

La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional.

Ceausescu a folosit acesti bani ca sa industrializeze intreaga Romanie

Presată de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi urmând a fi nevoită să-și vândă resursele .

1985 – Ceausescu rupe acordul cu FMI, si hotaraste plata integrala a datoriei externe a Romaniei

Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI și a vânzărilor pe bursele internaționale ale unor active ale Statului Român.

Din cauza FMI-ului, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.

1982 – 1989 FMI si Bancile Internationale creaza un blocaj financiar extern la adresa Romaniei

Propaganda și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceauşescu se puseseră deja în mișcare.

Aşa se face că, începând din 1987, într-o țară aflată sub un blocaj financiar extern, s-a dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu, care ar fi fost nimeni altul, decât Ion Iliescu.

Martie 1989 – Ceauşescu rupe incercuirea FMI si reuşeşte să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației

În martie 1989, însă, Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației. În plus, România mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanţe de 7-8 miliarde USD.

Decembrie 1989 – Ceausescu este impuscat de Craciun de oamenii Moscoveiy

Oamenii Moscovei (Iliescu, Brucan, Kostyal, Militaru, Roman) il indeparteaza pe Ceausescu de la Putere si il executa in chip barbar de Craciun, pe 25 Decembrie 1989.

1990 – 2015 Banii Aurul si Industria Romaniei “se evapora” dupa Revolutiei. Milioane de romani ajung someri. Alte Milioane de romani sunt nevoiti sa emigreze

La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani?

Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran.

Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.

1987 – 1989 – Ca sa evite dependenta de FMI – Ceausescu a vrut sa faca din Banca Română de Comerț Exterior o a doua Banca Mondiala impreuna cu chinezii, arabii si iranienii, banca care sa concureze FMI-ul si Banca Mondialavc

Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare.

Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.

FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.

1990-2010 – Hartile de Resurse Minerale ale Romaniei facute pe vremea lui Ceausescu, ajung in mainile strainilor

Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.

Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult, astazi metalele rare sunt evaluate la aproximativ 6.000 !!!!! de miliarde de euro. (pentru un calcul amanuntit, atasam in Anexa estimarile facute de ing. Apostol Doru, a carui estimare care nu cuprinde toate metalele rare, ne conduce la 6.300 miliarde de dolari).

La aceste cifre ametitoare trebuie adaugate si celelalte Rezervele minerale ale Romaniei : aurul, argintul, cuprul, carbunele, petrolul, gazele etc… Acestea sunt evaluate si ele la un total de alte cateva mii de miliarde de euro. Pentru cei carora li se pare greu de crezut ca valoarea resurselor minerale ale Romaniei ajunge la aceste cifre fabuloase ii rugam sa consulte Enciclopedia Resurselor Minerale din România, carte apărută recent sub patronajul AGIR şi al Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze, care prezintă la pagina 28 aceste date uluitoare despre rezervele actuale ale subsolului ţării noastre.

Avem 2.800 de milioane de tone de lignit, care, la preţul de 50 de euro pe tonă, cât era vineri, ar însemna un ”potenţial naţional” de 140 de miliarde de euro.

Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la preţul actual de 53 de euro pe tonă, ar da 47,7 miliarde de euro. Zăcămintele de cupru sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, care, la preţul de 355 de euro pe tonă, ar reprezenta 319 miliarde de euro.

În tabelul menţionat urmează capitolele sare, aur şi argint, care ar reprezenta alte sute de miliarde de euro.

Asta fara sa mai adaugam rezervele inca uriase de petrol si gaze sau rezervele nou descoperite de petrol si gaze din platforma continentala a Marii Negre despre care unii spun ca le depasesc de cateva ori pe cele terestre. Întrebarea care se pune: noi de ce nu am ştiut până acum?

Despre cei platiti de catre profitorii locali si internationali sa dezinformeze si sa spuna ca cifrele nu sunt reale, in ciuda calculelor si estimarilor facute de expertii din domeniu, nu are rost sa vorbim aici caci asta e jobul lor sa dezinformeze, si sa castige bani murdari din asta. Cert este ca profitorii locali si internationali au intrat in trepidatie. Speriati ca milioane de romani au aflat care e valoarea reala a bogatiilor din subsolul Romaniei, ei s-au si grabit sa comande articole defaimatoare in legatura cu aceste dezvaluiri in cotidianele centrale din Romania.. Obscuri de peste Ocean s-au si apucat sa scrie la comanda ca totul este o minciuna. Aceste articole mincinoase sunt apoi propagate de cine trebuie ca sa apara in cotidianele cu cel mai mare tiraj din Romania. In realitate jefuitorii care-i comanda vor sa ne faca sa credem ca ne fac un bine luandu-ne pe nimic resursele minerale “pentru ca ele sunt si asa secatuite”. E plina presa centrala si locala de astfel de articole platite si comandate, prin care se-ncearca discreditarea si dupa moarte a lui Nicolae Ceausescu. De fapt, nu a lui Nicolae Ceausesu ci spaima lor e ca nu cumva, vazand si intelegand exemplu lui Ceausescu, romanii sa se trezeasca, sa afle in ce hal au fost jefuiti si sa-i goneasca odata pentru totdeauna pe acesti jefuitori internationali si locali.

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturiss

1975 – 1989 Ceausescu utiliza aurul si metalele rare in industriile romanesti de inalta tehnologie

În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.

Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.

1990 – 2005 “Geologii”, “Hidrologii” si “Economistii” dezastrului Romaniei de dupa 1990, Iliescu, Predoiu, Stolojan si Constantinescu si-au batut joc de avutia tarii – mii de fabrici au dat faliment

Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?

Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?

Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?

Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.

1989 – Aurul si metalele rare extrase de Ceausescu si valorificate in industria romaneasca produceau 8 miliarde de euro pe anvaa

Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România.

Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.

Marturia lui Stefan Andrei – despre Banca Mondiala pe care Ceausescu vroia s-o faca cu Arabii, Iranul, China, Libia si alte tari in curs de dezvoltare

Avem marturia istorica, facuta dupa anii ’90, de Stefan Andrei – Ministrul de Externe al lui Nicolae Ceausescu, care a povestit despre aceasta initiativa a lui Nicolae Ceausescu si despre negocierile pe care le-a purtat Romania cu China, Iranul, Egiptul, Libia, Iugoslavia, Tarile Golfului si alte tari in curs de dezvoltare pentru crearea unei Banci Mondiale a Tarilor in Curs de Dezvoltare.

S-a spus, de asemenea, că una dintre cauzele execuţiei Ceauşeştilor ţinea de răzbunarea cercurilor financiare internaţionale. Ceauşescu plănuia fondarea unei bănci mondiale, la Bucureşti, cu credite mici pentru ţările în curs de dezvoltare. O lovitură grea ar fi fost aceasta pentru marii bancheri.

Întrebat cât adevăr se află în aceste ipoteze, Ştefan Andrei a relatat următoarele: „Când am fost în Kuweit, conducătorul Kuweitului i-a spus lui Ceauşescu: «Poate facem împreună o bancă». «Da, ar trebui să facem o bancă, a zis Ceauşescu, dar să fie o bancă mai altfel, să mai fie şi cu alţii, nu doar între România-Kuweit». Iar şeicul Kuweitului a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită.

“Ce-a mai discutat Ceauşescu în 1989, nu ştiu (n.red. in 1989 Stefan Andrei nu a mai fost implicat in deciziile lui Ceausescu). Dar în Kuweit, atunci, Ceauşescu a spus: «Da, să facem una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai pentru ţări în curs de dez­voltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru consum». Iar şeicul a găsit foarte bună ideea aceasta de a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare”.

Desigur, admite Ştefan Andrei, proiectul era periculos. „Este un fapt că poziţia lui Ceauşescu faţă de FMI, faţă de BIRD şi, în general, faţă de capitalul financiar a trezit nemulţumirea cercurilor financiare, a explicat interlocutorul. Dacă toa­te ţările n-ar mai lua credite, băncile ar muri. Lecţia României de a renunţa la FMI, la BIRD după ce ei ne-au primit în 1972… Nu întâmplător, când noi am luat poziţie faţă de FMI, faţă de BIRD şi faţă de capitalul financiar, în general, în «Wall Street Journal» a apărut un articol în care se spunea că Nicolae Ceauşescu a topit Bibliile să le facă hârtie igienică. La câteva zile după poziţia noastră” – a mai povestit Stefan Andrei.

In ciuda acestei marturii, a unui martor direct implicat in acele negocieri, detractorii lui Ceausescu, incearca sa minta si sa ne spuna ca aceasta initiativa nu a existat.

Trebuie să recunoaștem că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.

1990 – 2005 Sistemul bancar romanesc destructurat jefuit si vandut strainilor. Jaful de la Bancorex facut sub privirea ingaduitoare a lui IsarescuPO

BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.

2006 – Privatizarea BCR facuta tot pentru straini

Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex.

Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

1991 – 2015 Isarescu cel care a distrus sistemul bancar romanesc, cel care a oprit productia interna de aur si cel care a instrainat aurul tarii in anii 1999 – 2000

Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA.

În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.

Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc.

2002 – 2013 Isarescu a mutat rezerva de aur a Romaniei in afara tariiuw

Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.

În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

1999 – Berceanu a dat licenta de exploatare a aurului la straini prin Franck Timis

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş.

1999 – 2015 – Statul roman de azi nu a mai scos nici un gram de aur, ci a dat tot aurul la straini

De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu.

Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.

(sursa : http://inforor.com/)

Ceausescu se-ntoarce in mormant. El a lasat tara fara datorii iar Datoria Romaniei a crescut in doar 25 de ani de la ZERO la peste 100 de miliarde de euro. Numai intre anii 1998-2012 datoria Romaniei a crescut de peste 9 ori. Dar la sfasitul lui 2014, datoria Romaniei depasise demult 100 de miliarde de euro. Si asta fara ca vreo investitie majora sa fie facuta in Romania, in ultimii 25 de ani, de catre guvernantii tradatori de taraXC

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !
In timp ce populatia tarii moare de foame, România stă pe zăcăminte de 666 de miliarde de euro aproape toate exploatate de firme straine

ANEXA: Inginerul Apostol Doru – prezinta calculul celor 6.300 de miliarde de dolari de la Rosia Montana

Mare Atentie ! Speriati de aflarea adevarului, detractorii internationali si locali au si comandat articole de dezinformare in presa de mare tiraj de la noi. Aceste articole sunt comandate si scrise la ordin si va prezinta CIFRE FALSE ca sa va faca sa credeti ca Romania nu poseda aceste bogatii

VA RUGAM COMPARATI CIFRELE Inginerului Apostol Doru de mai jos cu cele mincinoase prezentate de colportorii si dezinformatorii platiti sa faca asta …Cifrele mincinoase ale dezinformatorilor le gasiti aici VA RUGAM sa le comparati cu cele de mai jos si sa vedeti cum acesti indivizi fara scrupule incearca sa va minta si sa va dezinformeze in fata.

Roşia Montană – o bibliotecă de 6,3 trilioane de dolari

Studiul meu va fi un amalgam de simbolistică, cifre exacte, întrebări şi semnale de alarmă, fiind în acelaşi timp şi un denunţ penal adresat autorităţilor statului.

Roşia Montană este o bibliotecă. Iar o bibliotecă are 3 preţuri:

  1. Preţul hârtiei din care sunt făcute cărţile, atunci când le vindem pentru reciclarea maculaturii. “Puţin, foarte puţin”, aşa se spunea într-o reclamă. Atunci nu contează dacă sunt cărţi de istorie, de economie, de ştiinţă, de filosofie, de bune maniere…
  2. Preţul de achiziţie al cărţilor. Cine a cumpărat vreodată o carte, ştie că acestea nu sunt ieftine.  Iar ca să-ţi faci o bibliotecă, efortul financiar este considerabil.
  3. Cunoştinţele conţinute. Oricine are o bibliotecă acasă, ştie că nu a citit toate cărţile pe care şi le-a cumpărat. Şi aici nu este vorba despre faptul că nu aţi reusit să memoraţi un dicţionar sau vreo enciclopedie. Cartea se citeşte pentru informaţie, dar mai ales pentru spirit. Iar acesta este nepreţuit, este de sorginte divină. Cărţile sunt izvor de cunoaştere, iar suma lor, biblioteca, ne formează ca oameni, şi este izvor pentru alte cărti.

Deci ce facem cu biblioteca Roşia Montană?

  1. O dăm la “fier vechi”, aşa cum am făcut cu toate combinatele, sistemele de irigaţii, resursele naturale (petrol, păduri s.a.) şi vom încasa câteva miliarde de euro?
  2. O preţuim pentru că o avem şi o valorificăm cu puterile noastre, în interesul nostru? Cred că este motivant să te gândeşti la 6,3 trilioane de dolari. Apropo. Ştiti cum se scrie în cifre? Sau cât înseamnă? Să vă ajut: 6.300 miliarde de dolari (şasemiitreisutemiliardedolari). Pun pariu că ştiaţi.
  3. O punem în valoare şi facem PLUS VALOARE, sau VALOARE ADĂUGATĂ, nu doar taxe pe valoare adăugată? Asta înseamnă că din lemn facem mobilă, din tablă facem maşini, din aur facem bijuterii. Şi nu doar aurul contează. Mai sunt câteva elemente chimice a căror valoare despre care vorbim să fie mult mai mare de 6,3 trilioane de dolari.

De ce 6,3 trilioane de dolari?uii

 

Pentru că în multe declaraţii ale unor persoane implicate în diverse perioade de timp în prospecţiuni geologice asupra zăcămintelor de la Roşia Montană se menţionează şi cantităţile de elemente continute de minereu. Acestea sunt susţinute de inginerul geolog şef Aurel Sântimbrean,de deputatul Mugurel Surupăceanu, de Călin Gabriel Tămaş, lector doctor la Departamentul de Geologie, Facultatea de Biologie şi Geologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, precum şi de multe ONG-uri. Pe lângă aceste date, mai sunt unele care reies dintr-un buletin de analiză, dar în care nu sunt precizate locurile de recoltare (puţuri, lacuri, ape curgătoare), adâncimea de prelevare şi alte date de identificare.

Astfel, în urma consultării mai multor surse, mi-am permis să fac o centralizare a acestora. Astfel, ele vor fi diferenţiate pe culori, după cum urmează:

– culoare roşie vor fi cele oficiale (Sântimbrean), exprimate în grame per tona de minereu;

– culoare galbenă vor fi cele din buletinul de analiză, despre care nu am date procentuale per tona de minereu;

– culoare albastră vor fi metalele platinice, despre care nu am găsit referiri nicăieri, dar despre care se ştie că însoţesc minereurile de aur şi argint.

Folosesc noţiunea de elemente deoarece este ştiut faptul că acestea se împart în metale, nemetale, metale tranziţionale, metale alcaline, metale alcalino-pământoase, metaloizi, halogeni, gaze nobile, lantanide şi actinide.

Vă prezint şi tabelul cu buletinul de analiză din care am extras elementele ce vor fi evidenţiate cu culoarea galbenă.

Chimismul apei limpezite (cu steril detoxificate)ui

.tre
XS

Uimire! Înseamnă că proiectul Roşia Montană valorează 6,3 trilioane de dolari!!! Şi asta nu este tot. Nu am calculat valoarea elementelor evidenţiate pe fond galben (Tabelul 1) şi nici pe cele evidenţiate cu culoare albastră. Este foarte posibil să se poată extrage multe tone din fiecare element care nu a participat la precedentul calcul. Şi poate s-ar dubla sau tripla această valoare. Dar eu nu pot decât să fac speculaţii. În schimb, aş prefera să pun întrebări.

 

 iilli

La „Procesul lui Ceausescu” acesta a murit convins ca taranii au primit tonele de produs care li se cuveaneau si ca in Romania oamenii traiau indestulat.
Mult timp m-am intrebat “cine” si “de ce” face aceste magarii, aceste dezinformari. Dupa 89 a inteles ca tot acest proces de falsificare a realitatii a avut ca scop ridicarea tensiunilor pana la explozia sociala.

“De ce” si “unde” s-au oprit aceste rapoarte despre dezastrul indus in societate – ramane o taina a istoriei.Efecte s-au vazut – sibienii traiau altfel decat restul romanilor. Timisorenii la fel – COMTIMul primise aprobarea sa aprovizioneze judetul Timis inca din 80, restul mergand exclusive la export.

Singurul caz iesit „in public” a fost cel de la Ciocanesti/Calarasi, ancheta condusa de temutul Dinca.
Numai ca atunci politrucii au reusit sa se eschiveze si sa-l scoata vinovat pe inginerul stagiar care a incercat sa se puna cu sistemul facandu-si impecabil meseria. Acesta a fost arestat pentru o decizie tehnica agricola absolut legala – interpretata de politruci ca sabotaj, dar pentru asta ar trebui scrisa o carte, nu un articol.

Un capat de informatie pentru descifrarea acelor ani e Academia Stefan Gheorghiu – care avea o sectie de „activisti” ce erau alesi exact dintre cei cu „bube in cap” (delapidari, furturi, dezinformari etc). Odata ajunsi „activisti” nu te mai puteai atinge de ei – indiferent ce facusera inainte – si ajungeau „mari conducatori” si “factori de decdizie” zonali desi legal nu aveau dreptul sa aiba in gestiune nici macar o magazie cu cizme.
Aveau insa o calitate – erau servili si dedicati celor (celei…ha) care le-a sters dosarul, facandu-l imaculat.

Sunt multe de spus despre acea perioada – de la copiii care mergeau in spatele combinei „pentru a aduna bob cu bob” in timp ce in horticulture, unde era nevoie de munca manuala si nu mecanizata, putrezeau pe camp sute de tone de produse (ardei, rosii, gogosari, castraveti,mere, struguri etc etc), de la „economia” facuta prin „stingerea unui bec” – cand de fapt rebuturile si pierderile rezultate din orpirea neanuntata a curentului depasea de 10 ori „economia”, de la opirea curentului in spitale si sali de operatie pana la „rationalizarea” hranei.

Un singur lucru se contureaza clar – „revolutia din 89” a inceput cu aproape 10 ani inainte prin nemultumiri induse voit in societate pentrua pregati „explozia sociala”.

Ce a fost dupa 89? Nu a fost decat o continuare a procesului de distrugere a societatii si economiei romanesti – de data aceasta „la vedere” si nu in „ilegalitate” ca in perioada „socialismului”.

 xz

În octombrie 1989, la Poiana Brașov hotelurile erau pline de turiști sovietici!

În atenția domnului Marius Mioc, care a cercetat acest subiect: prezența agenților stăini, sovietici în primul rând, la „revoluția” din decembrie 1989 și a ajuns la concluzia că nu au existat celebrii „turiști sovietici”!

1.Deunăzi, de Sfîntul Ion, m-a sunat un bun prietn, profesorul Mușat Radu Soare, fost coleg de liceu și de studenție.  Se mai uită din când în când și pe site-ul nostru. Și mi-a povestit următoarele:

În 1989, promoția lor, promoția 1964, de absolvenți ai IEFS, au decis să serbeze la Poiana Brasov împlinirea a 25 de ani de la absolvire. Încă din vară au tocmit pentru data de 25-26 octombrie cazarea și masa festivă la unul din marile hoteluri din Poiană. Cu câteva zile înainte de data respectivă li s-a comunicat că toată Poiana este ocupată de turiști străini, mai precis, de turiști sovietici, și că nu mai pot să-și țină acolo întâlnirea! Cu chiu cu vai, apelându-se la toate pilele posibile, au putut fi cazați, dar nu toți la un loc, ci âmprăștiați prin toate hotelurile în care mai rămăsese o mameră liberă!…

În sear banchetului au avut ocazia să vadă la restaurant că erau și câteva „celavece”.

Oricum, în istoria Poianei, era prima oară când, la sfârșit de octombrie, se aflau așa de mulți turiști!… Mulți și toți din aceeași țară!

Garantez pentru acuratețea acestei informații! Domnul Marius Mioc o poate verifica, în beneficiul adevărului, pe care îl căutăm cu toții!

2. În elicopterul militar care s-a prăbușit în decemrie 1989, cu cei doi generali care se întorceau de la Timișoara, la vremea aceea s-a spus că ei aduceau la București documente și probe privind echipele care au vandalizat Timișoara în ziua de 16 decembrie 1989. Pentru această informație nu garantez că ar corespunde adevărului, faptelor petrecute. Sigur adevărat este că a circulat acest zvon!

Ion Coja

Două mărturii despre participarea maghiară la diversiunea din decembrie 1989 (20)7e

Contribuția maghiară la diversiunea din decembrie 1989 (2)

 

 

Două mărturii: generalul MARIN LUNGU și doamna „MUTTY” SASSU

 

 

  1. Mărturia generalului MARIN LUNGU

 

Domnul general MARIN LUNGU este bine cunoscut de mulți români: la vremea sa, a fost cel mai tînăr combatant din al Doilea Război Mondial. Copil de trupă fiind la Constanța, la celebrul Regiment 9 Cavalerie, când această unitate militară de elită a primit misiune de luptă pe frontul de Vest, în Cehoslovacia, copilul care era MARIN LUNGU nu s-a împăcat deloc cu gândul de a rămâne „acasă” și, ocolind ordinul ferm pe care l-a primit de a nu însoți trupa pe front, s-a ascuns printre „bagajele” regimentului și așa s-au trezit cu el pe front, în apropierea zonei de contact cu inamicul. N-au avut încotro domnii ofițeri și l-au acceptat alături de trupă, deși părea că prezența unui copil le va îngreuna îndeplinirea misiunilor de luptă. Curând însă țâncul s-a arătat de mare folos, asumându-și misiuni sau încredințându-i-se misiuni de recunoaștere în teritoriul inamic. Cine ar fi bănuit că un fecioraș de 9 ani, care mai era și „mut”, culegea informații pentru armata română cantonată de partea cealaltă a frontului!…

…Restul frumoasei povești se află în filmul Prea mic pentru un război atât de mare, făcut pe scenariul lui Dumitru Radu Popescu…

Povestea pe care vreau eu s-o spun acum nu se află nicăieri consemnată și privește alt moment istoric: decembrie 1989, ziua de 22! Personajul principal același MARIN LUNGU, la acea dată proaspăt pensionar al Ministerului de Interne, al Securității. Nu putea să stea acasă când alături, în Agora Țării se făcea istorie! Așa că s-a aflat printre cei care s-au adunat în fața Comitetului Central în ziua de 22 decembrie, a asistat la „plecarea dictatorului”, iar apoi, când ușile de la CC s-au deschis ca prin farmec invitând lumea la „revoluție”, domnul colonel MARIN LUNGU a intrat și el , să vadă despre ce este vorba… Părea că este vorba despre altceva decât ce se vedea…

În clădirea CeCE-ului, o harababură de nedescris! Lumea urca și cobora scările fără nicio țintă, dădeau buzna prin birouri, fiecare încerca să apuce câte ceva, majoritatea apucaseră câte un Kalașnikov – de la cine luat sau primit?!, și încercau să-nvețe cum se trage cu pușcociul acela!

La un moment dat, din susul scărilor a început să se audă un răpăit de armă automată, iar lumea s-a bulucit pe scări spre parter, țipând „Teroriștii! Teroriștii!” Printre ei și domnul colonel.

Ca ditamai colonelul ce era, bașca experiența cea mai directă, de pe front, domnul colonel MARIN LUNGU și-a dat seama însă că ceea ce auzea la etajele superioare era un răpăit de cartușe oarbe, fără glonț! Numai zgomotul exploziei se auzea, nu și „mușcătura” proiectilului propriu zis! Așa că a luat-o în sens invers, pe scări în sus, curios să dea ochii cu acel Rambo care, fără pic de respect pentru adevărul istoric, folosea cartușe de manevră, false, într-o revoluție atât de adevărată! Cum vine aia să tragi cu gloanțe oarbe la o revoluție?!…

Scenă de film: mulțimea coborând scările înnebunită că „se trage”, eroul nostru urcând scările în răspăr cu șuvoiul uman, în cele din urmă rămâne singur pe scară, urcând-o acum fără nicio greutate și fără nicio ezitare spre etajul de deasupra de unde răpăitul automatului se aude tot mai puternic!… Nu m-aș mira dacă pe chipul domnului colonel a răsărit și un zâmbet, al celui care a priceput gluma de la etaj… Dar și mirarea: ce sens avea acea manevră!

Mirarea s-a preschimat în stupoare când Rambo de la CC și MARIN LUNGU s-au trezit față în față. Domnilor! Se cunoșteau foarte bine cei oi domni!… Cu câteva luni în urmă, înainte de a se pensiona, colonelul MARIN LUNGU efectuase ultima sa misiune: o anchetă internă privind comportamentul locotenentului XYZ… Existau unele elemente de suspiciune privind loialitatea acestuia față de instituția Securității Statului!… Colonelul nostru și-a făcut raportul cu concluzii și recomandări care confirmau suspiciunea… Dar n-a mai apucat să afle ce au decis organele superioare, căci a ieșit la pensie!…

Iată-l deci pe Rambo că rămăsese „activ”, dar de parte cui?

„Ce cauți aici, măi, Pișta, mău?!” s-a mirat domnul colonel!

Adică, tu, locotenentul XYZ din Covasna și Harghita, ce cauți la București, în clădirea Comitetului Central, cu Kalașnikovul în mână, speriind „revoluționarii” cu cartușe de manevră! Al cui ești? Cine te-a adus aici? În ce scop!… Cam acesta era sensul mirării domnului MARIN LUNGU, colonel în rezrvă laacea dată. Ulterior ridicat la gradul de general…

Surprins de întâlnirea neprevăzută, Pișta al nostru i-a făcut următoarele confidențe fostului său „superior”:

„M-a adus Domokos Geza!”

Nu trebuia să se afle că un maghiar, ofițer de securitate la Miercurea Ciuc, face parte din structurile de la București ale „revoluției”!

Mare ghinion a avut că s-a întâlnit cu domnul colonel MARIN LUNGU! Acum va trebui „să plece din țară”!…

S-a scris încă prea puțin despre participarea maghiară la „revoluția” din decembrie. La partea urîtă a revoluției!…

E posibil ca pretențiile maghiarilor de a-și găsi merite „istorice” acolo unde sunt motive de jenă și rușine națională să dezlege limba timișorenilor și accesul la documentele care ne dezvăluie ceea ce am numit mai sus „partea urîtă” a evenimentelor din decembrie, acele acte de terorism și anarhie care au premers la Timișoara ieșirea în stradă a oamenilor de bună credință. Căci, marea păcăleală din decembrie 1989, a început la Timișoara!… Și de acolo a cuprins toată Țara!

 

Mă întreb: această contribuție a Budapestei la „lovitura de palat” din decembrie 1989 să fie explicația faptului că de 25 de ani ungurimea șovină și revizionistă își face de cap în România nestingherită de clasa politică, de acele partide, în frunte cu FSN, care s-au născut din mantaua lui Gorbaciov? Însăși anomalia numită UDMR este tolerată cumva sub amenințarea că altminteri vor fi devoalate toate aspectele urîte ale „evenimnetelor din decembrie 1989”?

 

 

  1. Mărturia doamnei „MUTTY”  SASSU.trd

Doamna „MUTTY” SASSU, Dumnezeu s-o odihnească, locuia în iunie 1990 lângă blocul Perla, pe Dorobanți colț cu Ștefan cel Mare. În seara de 12 sau13 iunie 1990, la puține ore după ce a văzut pe micul ecran asaltul asupra Televiziunii, prilejuit de mineriada de …a doua zi, doamna SASSU și-a condus o prietenă în stația de tramvai Perla. Era aproape de miezul nopții, țipenie de om nu era pe stradă, toată lumea era speriată de „evenimentele” din acea zi, când fuseseră atacate înseși sediile Poliției, ale Ministerului de Interne, Televiziunea… Așteptând tramvaiul pe refugiul din mijlocul bulevardului, doamna SASSU a văzut că le vine alături o doamnă, relativ tînără, și de îndată ce aceasta s-a arătat pe refugiu, din mai multe direcții au venit spre ea mai mulți bărbați tineri, atletici, care au început cu toții să vorbească ungurește, limbă pe care la București o vorbește puțină lume. Doamna SASSU pricepea însă bine ungurește și fără să vrea a auzit ce-și vorbeau cei din grupul atât de ciudat de la acea oră. Mai mult, printre cei din grupul cu pricina, doamna SASSU a recunoscut chipul unuia dintre cei care se făcuseră mai vizibili în transmisia de la atacul Televiziunii!…

Pe scurt, discuția ar fi fost următoarea: Băieții au vorbit pe rând despre ce a făcut fiecare. Cei mai mulți erau nemulțumiți că nu a ieșit ce trebuia. Apoi le-a vorbit femeia, șefa lor pesemne, care s-a arătat mai degrabă mulțumită de cum au mers lucrurile și le-a spus să facă fiecare mai departe ce știe că are de făcut! Apoi s-au risipit tot așa cum se adunaseră…

…La câteva zile după această întâmplare, doamna SASSU, o femeie vestit de inteligentă printre cunoscuți, m-a căutat, mi-a povestit cum a fost și s-a declarat dispusă să colaboreze cu autoritățile pentru identificarea tînărului care acționase la asediul Televiziunii din partea fraților noștri maghiari…

S-a gândit bine MUTTY!…

Eu, la rândul meu, l-am căutat pe Petre Burcă, parlamentar PUNR, membru al comisiei ce s-a înființat atunci pentru cercetarea celor petrecute la mineriada din iunie! Am căzut de acord că informația este importantă pentru comisie și a rămas ca prin mine doamna SASSU să fie convocată și audiată la Comisie!… Ceea ce, firește, nu s-a mai întâmplat niciodată…
Când, după câțiva ani, m-am cunoscut cu domnul Virgil Măgureanu și i-am povestit aceste două întâmplări, mi-a confirmat că  SRI cunoaște amestecul maghiarilor în evenimentele din decembrie 1989, precum și la mineriada criminală din iunie 1990… N-am comentat la acea vreme amestecul unguresc! Nu era deloc surprinzător! Surprinderea a fost să aflu, din alte surse, că amestecul sărbilor a fost chiar mai consistent decât al maghiarilor!… Proporțională a fost și plata Domnului pentru ticăloșiile din decembrie 1989! Căci mult mai ticăloasă, mai neașteptată, mai „necuviincioasă”, a fost participarea Belgradului la „revoluția” română din decembrie 1989. A fost ca o lovitură pe la spate aplicată de un frate!…

 

Ion Coja

 

PS Sper ca aceste pagini să ajungă și la domnul general MARIN LUNGU și să-l găsească sănătos și puternic, cum îl știu. Dacă are ceva de completat sau îndreptat la cele povestite mai sus, cu mare plăcere îi pun la dispozție site-ul nostru!

Să trăiți, domule general! Sublocotenentul Ion Coja la ordinul dumneavoastră!

ttt

 

sss

ss


ppp

 

?

s

 


7p

 


qw

 


9999

Alt vînzător de Țară…s3


qq

qa

 

Apostazia unui anti-comunist!7u

 

Dacă mă gîndesc bine, nu le datorez comuniştilor decît o butelie de aragaz, pe care mi-au dat-o prin sindicat, acum vreo cinsprezece ani. Am plătit-o cu cinci sute de lei, şi după cîteva zile am vîndut-o cu şase mii de lei! Bani frumoşi pe vremea aceea! Recunosc, n-a fost prea „echitabil“ din partea mea, dar şi „ei“ şi-au recuperat paguba cu vîrf şi îndesat atunci cînd, mai apoi, mi-au trîntit trei amenzi a trei mii de lei bucata pentru că mi-am închis balconul! Trei, doamne, şi pe toate trei le-am plătit! Dar nici balconul nu l-am dat jos!

La un inventar global, ar fi să trec şi pămîntul, vreo şaptezeci de hectare, pămînt de grădinărie, de-a cărui grijă tata a fost eliberat, odată cu toată ţara! Başca un camion, două camionete şi ce mai agonisise tata şi cu frate-său mai mare, Ştefan, tăindu-şi bătăturile din palmă cu cuţitul! Că a fost aşa de mult pămînt am aflat abia acum, după Revoluţie. Mama ne-a ascuns cît de mare a fost paguba noastră de pe urma comuniştilor „ca să nu ne înrăiască şi mai mult împotriva lor“. Aşa că, în acte, cînd m-am înscris la facultate, am trecut şi eu zece hectare, fără să ştiu că mint.

Dar tot n-a contat! Cînd a fost să-mi susţin teza de doctorat, m-au amînat vreo trei ani, pînă cînd s-a îndurat d-l Ciurel şi mi-a făcut cunoscut motivul: cele zece hectare de pămînt, care, la mijlocul anilor ’70, încă mai contau la dosar. A trebuit să dau o „notă explicativă“, despre felul generos în care Statul român, după 1877, i-a împroprietărit pe ardelenii care au trecut Dunărea stabilindu-se în Dobrogea, veritabilă California a României încă de pe atunci! Abia aşa mi-a venit, de la cabinetul 2, aprobarea să-mi susţin doctoratul. Între timp mă însurasem, aşa că n-a mai avut nici un farmec. Cu doctoratul în buzunar, cine ştie, poate că făceam altă partidă, altă impresie…

Partea ciudată e că între timp eu devenisem, încă din 1969, partizan, membru de partid, de partid comunist! Iar partidul ăsta, din care făceam şi eu parte, aflîndu-mă şi cu cotizaţia plătită la zi, mă bloca la mantinelă, de parcă aş fi fost din opoziţie! E drept că, atît cît s-a putut, m-am opus şi eu! Dar nu la „Europa liberă“, ci în şedinţele de partid sau scriitoriceşti! Adică în mod statutar. Una peste alta, adunînd toate cîte le-am spus în aceste adunări, s-ar putea astfel demonstra că noi am fost liberi să spunem cam tot ce ne-a trecut prin cap şi prin inimă! Despre aberanta idee de demolare a satelor, despre firescul unei vacanţe de iarnă care să fie şi de Crăciun, despre ciudăţenia faptului că acele persoane care mă urmăresc ce vorbesc la telefon au salarii mai mari decît al meu, cel urmărit, despre oribila idee de a vinde copiii orfani în străinătate, despre cît se minte în ţara aceasta chiar şi la un nivel foarte înalt, despre ravagiile cenzurii şi ale unei politici culturale antinaţionale, despre imperialismul sovietic, despre corupţia înalţilor funcţionari de partid, despre anchetele abuzive ale securităţii! Mărturisesc că despre toate astea am vorbit răspicat în adunările de partid – e vorba de Partidul Comunist Român. Fac azi această mărturisire, cînd nu mă mai paşte pericolul de a fi considerat dizident şi făcut ministru ori ambasador! Gata, a trecut vijelia, s-a spart tîrgul şi putem fi obiectivi, cum se spunea mereu în acele adunări generale! Obiectivi şi autocritici!

Încercînd să fiu din nou, cum am fost, adică obiectiv şi autocritic, mai mărturisesc şi faptul că după aceea mare lucru n-am păţit: am fost chemat de cîteva ori „la birou“, la B.O.B. şi muştruluit oareşicît de persoane care, mai apoi, adică după decembrie 1989, nici usturoi n-au mănat, nici… mă înţelegeţi, povestea e atît de cunoscută! De două ori s-a mers cevaşilea mai departe, cînd două colege, mai generălese, una MAI, alta MFA, au cerut să fiu dat afară din Universitate pentru ceea ce spusesem în adunarea generală. S-au găsit însă, atunci, un tovarăş, domnul Ghiţă Florea, şi o tovarăşă, doamna Clătici – eu aşa le vorbeam la toţi tovarăşii, numai cu domnule şi cu doamnă – care n-au împărtăşit ideea exmatriculării unui cadru didactic. Le mai mulţumesc acum, încă o dată! Aşa că Revoluţia m-a prins pe postul de angajat mai departe al Universităţii, cu un grad didactic pe care îl păstrez şi azi, ceea ce devine un motiv de mare satisfacţie pentru subsemnatul, isprava mea cea mai frumoasă de după revoluţie! Mai frumoasă chiar şi decît cele scrise în „România Mare“ despre mine de cîţiva aprigi admiratori!

Vreme de aproape douăzeci de ani am locuit în camere mobilate, cu geamantanul după mine prăpădind astfel o mulţime de manuscrise, căci n-am publicat nici pe departe tot ce am scris. Am publicat totuşi vreo două mii de pagini – cărţi şi articole, şi, deşi membru de partid cum mă aflam, n-am scris nimic despre partidul din care făceam parte, nici despre conducătorii săi, cei doi! Ceea ce ar dovedi că nimeni nu a fost obligat s-o facă! Nu aveai nimic de pierdut dacă te ţineai de-o parte. Fireşte, de cîştigat o fi fost, dar nu ştiu dacă au avut de cîştigat toţi cei care au făcut-o! Se pare că a existat o ofertă mai mare decît cererea plătită! Mulţi şi-au răcit gura de pomană!

Cîteva cărţi, însumînd peste o mie de pagini, mi-au fost respinse de cenzură, pe motive ideologice, nu eram pe linie. Iar în 1980, cînd m-am mutat şi eu într-o casă mai ca lumea, a trebuit s-o plătesc, s-o cumpăr! Astfel că, într-o socoteală totală, aş putea spune că nu le datorez nimic comuniştilor! Ba dimpotrivă, aş avea o mulţime de motive să mă plîng de ei şi m-am tot plîns, nu i-am menajat, căci nici ei pe mine!

Dar,

Cu toate astea,q

Acum,

Cînd văd ce vede toată lumea, dar asta nu mai contează,

Cînd suntem liberi să spunem  tot ce gîndim şi dorim, suntem liberi să scriem şi să vorbim, dar nu mai contează deloc ce gîndeşti şi ce vorbeşti, poţi să spui orice şi este ca şi cînd nu ai spus nimic,

Cînd văd cine s-au grăbit să fie cei mai anticomunişti comunişti, scuipînd acolo unde pînă în decembrie 1989 au sărutat şi lins de bună voie şi nesiliţi de nimeni,

Cînd văd că de această prăbuşire a comunismului vor să profite cei care au avut cel mai mult de cîştigat de pe urma instaurării şi funcţionării comunismului,

Cînd văd starea în care a fost adusă ţara de elita anticomunistă din cadrul organizaţiei de bază UTC şi PCR a cartierului Primăverii,

Cînd îi văd pe cei ce au supt din pensia de ilegalist a mă-sii ori a tătîne-su încercînd să ne convingă, cu ajutorul „Europei libere“, cît au fost ei de victime ale dictaturii totalitare,

Cînd văd ce uşor le vine atîtor nulități să dea vina pe regimul comunist, din a cărui pricină s-au născut ei fără nici un har, fără nici un talent, dar cu o imensă putere de a-l urî pe cel ce poate şi ştie să facă mai bine, pe cel lăsat cu har de la Dumnezeu,

Cînd pricep că mizeria din noi, cea de odinioară, nu se datora sistemului, aşa cum ne-am amăgit noi vreme de patruzeci de ani, ci era mizerie înnăscută şi veche de cînd lumea, drept care o vedem azi înflorind şi lăfăindu-se ca niciodată în istoria morală a acestui neam,

Cînd sunt încurajate pe toate căile emigrarea tineretului şi avorturile, adică îmbătrînirea galopantă a acestui popor,

Cînd toate aceste năprazne cumplite sunt azi cu putinţă de pe urma eroilor anticomunişti care ne guvernează ţara,

Mă cuprinde un fel de panică! Nu cumva pentru tot „trecutul“ meu, adică pentru tot ce am făcut eu pînă în decembrie 1989, se vor găsi unii să mă considere anticomunist şi să mă vîre în aceeaşi oală cu anticomuniştii ăştia mai noi? Drept care mă simt dator să declar în modul cel mai solemn şi mai răspicat cu putinţă: nu ştiu, poate că am fost anticomunist, dar asta numai pînă în decembrie 1989! De atunci încoace, mai ales de cînd anticomuniştii s-au făcut tot mai activi şi mai auziţi, pe la Cotroceni, în Piaţa Victoriei sau sus, în Dealul Mitropoliei, ducînd ţara de rîpă, mă simt nevoit să bat în retragere şi să-mi revizui opţiunile politice – sau măcar terminologia! Cred, aşadar, că eunu (mai)  sunt anticomunist! M-au lecuit alde Severin Adrian şi alţi revoluţionari.

Nu ştiu exact ce sunt , dar anticomunist nu sunt! Nu mai sunt! Nu mai pot să fiu atîta timp cît, de doi ani de zile, ceea ce se întîmplă în România îşi zice reformă anticomunistă! Eu i-aş spune, în termenii cei mai potriviţi, REFORMĂ ANTI-ROMÂNEASCĂ! Comunismul şi anticomunismul dovedindu-se astfel a fi cele două umbrele, una de soare, alta de vreme mai ceţoasă, sub care se adăposteşte şi prosperă aceeaşi afacere murdară: antiromânismul.

Nota bene: Prin comunism, în fraza de mai sus, voi a înţelege îndeosebi perioada scursă de la 9 mai 1921 pînă pe la începutul anilor ’60. După aprilie 1964 s-a făcut evident efortul PCR de a se curăţa şi lepăda de antiromânism!Cum s-a ajuns la acest moment de cotitură, în ce măsură s-a realizat această cotitură, cine a susţinut-o, cine a blocat-o, cine a profitat de pe urma acestei încercări, cît a fost ea de sinceră?, iată cîteva din întrebările fără de care discuţia noastră nu poate continua. Vom reveni, aşadar, deşi nu ne considerăm a fi dintre cei mai informaţi asupra subiectului.

                                               ION COJA

(Text publicat în „Totuşi iubirea“ )

 Post scriptum 2014ppppp

Textul de mai sus face parte din cartea Legionarii noștri, publicată în tiraj nou, cu oarecari adăugiri, în 2001. Din textul articolului se înțelege că l-am scris și publicat la doi ani de la „revoluție”. L-am recitit azi cu plăcere.

…E un fel de a zice acesta: „cu plăcere”! De unde plăcere?!… Ci este doar dovada că nu suntem un popor de idioți, că ne-am dat seama de ceea ce se întămplă cu noi! Nu numai eu mi-am dat seama, ci și cei care m-au publicat și mai ales cei care citindu-mă mi-au transmis la vremea aceea acordul lor cu cele citite, cu cele scrise de mine. Pe vremea aceea nu exista internet, tirajele erau la fel de mici ca azi, așa că mă apuc să republic o serie de texte din acea vreme, uitate chiar și de mine. Dacă se vor găsi printre internauții care vor citi aceste texte și persoane care le-au citit atunci când au apărut în presă, m-aș bucura să aflu că nu-i deranjează să se mai întâlnească o dată cu textele mele, citite și în urmă cu 22 de ani!

O întrebare: de ce înțelegerea corectă a celor ce se petreceau în jurul nostru nu a avut niciun efect de am ajuns acolo unde suntem azi?! În 1992 eu am ajuns senator! Nu eram singurul în Parlament care gândeam așa! Stau dovadă cuvîntările rostite de la tribuna parlamentului! Și totuși, în disprețul acestei situații, lucururile au avansat mai departe în aceeași direcție: a dezastrului național

Proletari din toate țările, iertați-ne!xx

 

A MURIT IDEEA COMUNISTĂ?

 

La două zile după ce în URSS şi în lume a fost sărbătorită ziua de 7 noiembrie 1989 aşa cum a fost sărbătorită – ca vai de lume, adică! – printre altele aflu de la un coleg că la Moscova mulţimile ar fi defilat sub lozinca Proletari din toate ţările, iertaţi-ne!… Pare să fie o anecdotă! Cel care mi-a spus este însă convins că aşa s-a şi întîmplat! De ce nu?!… Oricum, am impresia că aflu în această simplă schimbare de predicat expresia – cea mai succintă şi în acelaşi timp cea mai potrivită a evenimentelor ce se succed de cîţiva ani în lumea„comunistă“. Tîlcul acestora mi se pare a fi cel mai bine prins în ideea că URSS (sau proletariatul rus ori Armata Roşie), care ani de zile s-a amăgit şi ne-a amăgit că se află în avangarda omenirii, are acum motive, pentru cît s-a înşelat şi ne-a înşelat, pentru cît ne-a minţit şi s-a minţit pe sine, să-şi ceară iertare, să-şi facă mea culpa, deci. Să-şi facă harakiri?… Rămîne de văzut.

Vinovăţia sovietică este greu de evaluat acum cînd ne aflăm în toiul evenimentelor declanşate de conştiinţa acestei vinovăţii. Punînd răul înainte, imaginîndu-ne consecinţele cele mai regretabile, vom spune că vinovăţia sovieticilor este în primul rînd faţă de însăşi lozinca parafrazată: Proletari din toate ţările, uniţi-vă!… Adică faţă de ideea comunistă. Anume, dincolo de orice dispută teoretică, ideea comunistă iese definitiv compromisă de„experimentul“ sovietic, implicit cel european. Această eventualitate mi se pare a fi consecinţa cea mai gravă din mulţimea de consecinţe dureroase a celor 72 de ani de construcţie a socialismului sovietic, bolşevic.

De ce mi se pare atît de gravă această consecinţă? De ce considerăm ca pe o mare şi ireparabilă pagubă pentru omenire faptul că prin cele petrecute de la 7 noiembrie 1917 încoace, s-a compromis ideea comunistă? De ce considerăm inadmisibil ca omenirea să abandoneze ideea comunistă?

Căci – se pare – aici am ajuns: omenirea e pe punctul de a abandona ideeacomunistă!

… Nutrim aceste gînduri întrucît, spre deosebire de toţi cu care am avut ocazia să comentez evenimentele şi stările „din lumea comunistă“, colegi sau prieteni, membri sau nu ai partidului comunist, noi nu confundăm trei lucruri ce ni se par extrem de deosebite:

1. realitatea bolşevică, stalinistă, sovietică.

2. teoria marxist (-leninistă)

3. ideea comunistă.

Cruda şi desperanta realitate bolşevică, resimţită de aproape jumătate din omenire, reprezintă o cale înfundată a istoriei. Pe drumul deschis la 7 noiembrie 1917, omenirea nu mai are nimic de cîştigat. Poate doar experienţa.Şi cînd zic astfel s-ar părea că glumesc, dar am şi multă dreptate, căci într-adevăr s-a adunat astfel o experienţă uriaşă, omul şi-a vădit în aceşti ani chipuri şi înfăţişări pe care nu le-am fi crezut a fi ale sale. Oare enorma suferinţă cu care s-a adunat această experienţă, şi însăşi această experienţă, să nu fie ele bune decît pentru gestul renunţării la idealul comunist? Nu este cumva un preţ prea mare?pppp

Considerăm că realitatea bolşevică, stalinistă, sovietică, nu este decît unul din chipurile posibile ale teoriei marxiste, leniniste. Înfăţişarea acestei variante a fost determinată de o serie de accidente, de întîmplări, cîteva din ele de-a dreptul nefireşti, care au făcut-o să înscrie în istoria lumii capitolul probabil cel mai sîngeros. Starea de înapoiere economică, socială şi spirituală a Rusiei, imensitatea acesteia, caracterul „terorist“ al revoluţiei, caracterul nefiresc al statului sovietic – întemeiat pe principiul suveranităţii ruse asupra celorlalte naţiuni, şi nu în ultimul rînd personalitatea diabolică a lui Stalin (dar şi a altor tovarăşi ai acestuia, în frunte cu Lenin însuşi), toate acestea şi încă multe altele făceau din Rusia anilor 1917 statul european cel mai puţin potrivit pentru a experimenta teoria marxistă a unui stat al proletariatului.

Se pare chiar că Marx şi-a construit ipoteza unei asemenea societăţi avînd în vedere  una din ţările apusene, o Anglia sau o Germania, bunăoară, iar nicidecum Rusia unde proletariatul abia începea să capete conştiinţa experienţei sale.

Nu este un efort de imaginaţie prea mare ca să ne dăm seama că altfel, cu totul altfel, ar fi arătat un comunism vest-european!… Sau care, înainte de a fi rusesc, ar fi fost est-european.

Oricum, 1917 ca dată de debut a unui stat socialist pare să fie un început prematur, chiar şi pentru Europa de vest.

De asemenea, teoria marxistă pare indubitabil că a avut o imensă neşansă: aceea de a i se încerca aplicarea în condiţiile cele mai improprii, mai neprielnice.

Eşecul bolşevic, de aceea, nu poate fi considerat neapărat ca eşecul marxismului. Este doar o încercare nereuşită. Iar acest insucces decurge mai curînd dintr-o serie de condiţionări istorice, şi mult mai puţin din slăbiciunile teoriei, slăbiciuni care, fireşte, există, ele s-au făcut vădite pe parcursul experimentării şi sunt, credem, remediabile.

Cu atît mai puţin întemeiate sunt motivele de a pune în discuţie ideeacomunistă, sau de a renunţa la ea chiar fără a o mai pune în discuţie. Marxismul este numai una din teoriile care urmăresc ideea comunistă. Alte teorii deja există şi mai ales ele sunt aşteptate să apară, prin valorificarea experienţei căpătate în anii de aşa-zisă „construcţie comunistă“ în URSS.

Puţin, foarte puţin din realitatea sovietică reprezintă o concretizare a teoriei marxiste, la fel cum şi această teorie, la rîndul ei, nu slujeşte decît parţial ideea comunistă…ppoo

Cum însă intenţia noastră nu este să facem o analiză critică a marxismului, ci doar să dovedim greşeala celor ce odată cu bolşevismul  sunt gata să condamne şi ideea comunistă, ne vom referi cu precădere la acestea două:realitatea sovietică şi ideea comunistă, aflate într-o contradicţie aproape totală. Foarte puţine lucruri din realitatea sovietică decurg cu necesitate din ideea comunistă.

Mă voi mărgini la cîteva exemple: atitudinea bolşevicilor faţă de religie, îndeosebi faţă de creştinism. Mi-a fost întotdeauna de neînţeles adversitatea bolşevicilor faţă de religie. Ateismul lor, deseori extrem de primitiv, nu are nici o legătură cu ideea comunistă, idee care se înfrăţeşte în multe cu religia creştină. În mod esenţial, amîndouă au resimţit aceeaşi nevoie, a unui om nou, a edificării interioare a fiinţei umane.

Pare deci de la sine înţeles ca pe viitor, într-o societate ce va încerca să se organizeze după ideea comunistă, religia să nu mai fie prigonită, ci cointeresată să participe la edificarea unei lumi mai bune.

Cel mult se va pune problema ca, distingînd între religie şi biserică, comuniştii să ajute – iar nu să oblige – biserica a se „reforma“, în concordanţă cît mai mare cu propria religie, cu menirea acesteia, cu scopul acesteia: salvarea sufletelor noastre şi a omenirii înseşi prin întruchiparea omului nou.

La fel, teza dictaturii, fie ea şi a proletariatului, reprezintă o evidentă greşeală de strategie politică. În general, despre proletariat s-au acreditat cîteva idei false şi s-a ignorat adevărul esenţial: nimeni nu e proletar de voie, ci de nevoie, neavînd încotro. În mod obişnuit, proletarul jinduieşte să devină  el însuşi patron, mai devreme sau mai tîrziu. Rapiditatea cu care din rîndurile proletariatului s-a ridicat „noua burghezie proletară“ din ţările aşa-zis „comuniste“ are tocmai această explicaţie. Ideea comunistă e trădată prin „dictatura proletariatului“!

Stricto sensu ideea de dictatură a proletariatului este un non sens. În condiţiile în care proletariatul este clasa socială cea mai numeroasă, devine absurd să numeşti dictatură conducerea societăţii de către gruparea umană majoritară! Desigur, în realitate este vorba de o dictatură, dar nicidecum a proletariatului. Ci a unui grup uzurpator şi demagogic.

Nu mult mai întemeiată este şi teza „luptei de clasă“. În omenire, în societate, funcţionează o sumedenie de temeiuri pe care oamenii se solidarizează între ei: rasă, grai, loc de obîrşie, meserie, echipa de fotbal favorită etc., etc. Un astfel de temei este şi apartenenţa la aceeaşi clasă. De regulă, oamenii se solidarizează între ei, unii împotriva altora, istoria consemnînd conflicte de tot felul: rasiale, naţionale, religioase, inclusiv cele stîrnite de rezultatul unui meci de fotbal. Vor exista în lume şi conflicte de clasă, dar şi de data aceasta vom face aceeaşi obiecţie: poziţia claselor angajate în conflict este net diferită, faţă de celelalte conflicte: în conflictul dintre rase sau dintre două cete de „microbişti“ fiecare ţine să rămînă el însuşi. În conflictul de clasă sunt angajate două părţi: una privilegiată şi alta geloasă pe privilegiile celeilalte, rîvnindu-le. Contestatarii, luaţi fiecare în parte, mai curînd s-ar mulţumi cu posibilitatea de a accede în clasa contestată. O societate bine organizată pe principiul inegalităţii sociale, va fi o societate care va oferi (1) motive de satisfacţie pentru cei ce nu-şi pot părăsi clasa socială şi (2) posibilitatea unei circulaţii, îndeosebi de jos în sus, între clase.

Se poate spune că societatea vest-europeană şi nord-americană au reuşit să creeze această „armonie“ socială, întemeiată în principal pe nădejdea că nimănui nu-i este interzisă ascensiunea la un statut social superior. Fiecare trăieşte cu nădejdea că pînă la urmă „va da lovitura“!…

Ascensiunea socială ţi-o poate asigura şi îndemînarea la tenis, talentul de fotbalist ori de cîntăreţ, boxul, precum şi o mulţime de îndeletniciri ilegale, de pe urma cărora, îmbogăţindu-te, parvii în partea de sus a topului social. Această circulaţie pe verticala socială dă societăţii occidentale acel aer simpatic şi atrăgător îndeosebi pentru tineretul dornic a se afirma (a se afirma = a parveni pe plan social) cît mai repede.

Conflictele între clase se ivesc în măsura în care aceste clase devin impenetrabile, atît din afară, cît şi dinăuntru. Adică atunci cînd nu există posibilitatea nici pentru a urca într-o clasă superioară, nici pentru a-ţi părăsi propria-ţi clasă pentru alta, mai convenabilă. Democraţia şi liberalismul occidental au tocmai această menire: de a nu răpi nimănui nădejdea unui succes social strălucitor. De îndată ce această nădejde dispare, atmosfera devine tot mai încărcată, mai tensionată, favorabilă izbucnirii unei „revoluţii“.

Lupta de clasă nu este nici motorul dezvoltării sociale, nici inevitabil legată deideea comunistă. Dimpotrivă, o trădează şi ea.

Ce rămîne atunci din ideea comunistă? În ce mai constă ea dacă o înstrăinăm cu totul de ateism, de dictatura proletară ori de lupta dintre clase?

 

pisION COJA

 

P.S. Cele de mai sus au fost scrise în toamna anului 1989, „la două zile după ce în URSS şi în lume ziua de 7 noiembrie 1989 a fost sărbătorită aşa cum a fost sărbătorită“. Recitind aceste însemnări făcute înainte de 22 Decembrie 1989 îmi dau seama că ele nu alcătuiesc în text încheiat, că aveam de gînd să dau şi un răspuns întrebării cu care acele însemnări mă cercetau în primul rînd pe mine, autorul lor. Ce răspuns aş fi dat? Cred că asta nu mai contează aşa de mult decît pentru mine, din curiozitatea de a recompune traiectul unei evoluţii. Pentru alţii ar avea importanţă ce răspuns pot să dau azi aceleiaşi întrebări: ce rămîne din ideea comunistă? Ce mai rămîne din ea dacă o înstrăinăm cu totul de ateism, de dictatura proletariatului ori de lupta de clasă?

Las pentru altă dată răspunsul, al cărui sens, cu plus sau minus se deduce din însuşi faptul că am considerat oportună publicarea celor de mai sus. Deocamdată nu am a face decît o completare, o completare extrem de utilă azi, cînd ideea comunistă este reînviată sub zidurile Kremlinului şi „ameninţă“ pacea şi stabilitatea lumii odată cu proiectul refacerii hotarelor marii Uniuni Sovietice. Completarea pe care o fac este un citat din D. Carcostea (în „Revista Fundaţiilor Regale“, 1941, 8-9, p.289) care sună aşa: „Oriunde o idee s-a împămîntenit în Rusia, aceasta s-a săvîrşit printr-o lipsă de măsură care conţinea în sine prăbuşirea.“.

O ultimă precizare: însemnările mele din toamna acelui an fatidic 1989 nu aveau titlu. Titlul l-am pus deunăzi, cînd am regăsit acele foi rătăcite prin sertare.

 

 (Text publicat în ziarul „VREMEA“ în1996)

CEPEX-ul din 17 decembrie 1989. Ce ordine s-au dat?

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.
Au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Constantin Dăscălescu, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Radu Ion, Rădulescu Gheorghe, Totu Ioan, Andrei Ştefan, Curticeanu Silviu, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Ursu Ion.
Au fost invitaţi tovarăşii Bărbulescu Vasile, Radu Constantin.

.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu sînt toţi tovarăşii?
Tov. Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi Ilie Matei, care sînt la Timişoara şi tovarăşa Suzana Gâdea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prînz. Pretextul l-a format aşa zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotărît să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărîrea tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începînd cu Budapestapentru că el a dat şi un interviu. De fapt lucrurile sînt cunoscute. De altfel este cunoscut şi faptul că că atît în răsărit cît şi în apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din răsărit şi cei din apus să schimbe şi folosesc orice.
Aseară organele noastre au reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strict a lor şi trebuia să se aplice o hotărîre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal.
Astăzi, spre prînz, de altfel au fost şi ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi, o serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase să intre pe nimeni în sediul Comitetului judeţean de partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defetistă, capitulardă, atît organele Ministerului Apărării Naţionale cît şi ale Ministerului de Interne.
Aseară am discutat cu el şi le-am spus ca în cursul zilei de astăzi să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru.
Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întîmple ce s-a întîmplat dacă unităţile se găseau în centru. trebuia lichidat repeded toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate pînă s-au mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?

Tov. Milea Vasile: Am executat deplasarea de la est către vest.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu deplasare de la est către vest! Unităţile transportoare de tancuri trebuia să se afle în centru. Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am menţionat bine de aseară ce trebuie să faci, demonstraţia unităţilor de bază, a tanchetelor, unităţile motorizate, toate trebuiau să fie în centrul oraşului, nu în cazarme. De aceea am spus să faceţi demonstraţie, că demonstraţia presupune că toate unităţile să fie în centru. Asta înseamnă demonstraţie! Adevărat că n-am dat toate detaliile, dar cînd spui să fie demonstraţie, trebuie să fie demonstraţie, nu să se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia să fie în oraş, pentru că străzile sînt destul de largi. Acolo trebuiau să fie staţionate unele unităţi.
Acelaşi lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că unităţile Ministerului de Interne n-au fost înarmate.
Tov. Elena Ceauşescu: Au fost neînarmate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Neînarmaţi au fost.
Tov. Tudor Postelnicu: Cu excepţia celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarmaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Păi, de ce? V-am spus să fie toţi înarmaţi. De ce i-aţi trimis neînarmaţi? Cine a dat asemenea ordin? Cînd am înţeles că merg trupele de securitate, era clar că merg înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare şi auto şi tot, nu-i trimiteţi să se bată cu pumnul? Ce fel de unităţi de interne sînteţi voi!? De unde aveţi asemenea lucruri.
Curticeanu, să vină imediat şi Vlad Iulian.
Cine a dat asemenea dispoziţie?
De ce ţinem trupe de grăniceri? Şi mi-aşi dat asigurări că aveţi 9 plutoane de securitate, ceea ce înseamnă aproape 1000 de oameni. Unde erau? I-aţi trimis neînarmaţi? Ce înseamnă sistemul acesta?!
Şi am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri şi voi, măsuri ferme. Nu mi-aţi spus că îi trimteţi să se bată cu bastonul! Nu am nevoie de asemenea unităţi de securitate. Şi miliţia trebuia să fie înarmată. Aşa este legea.
Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez, tovarăşe secretar general, miliţia este înarmată.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă era înarmată trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută şi să-i lase să intre în sediul comitetului judeţean. Două ore le-a trebuit unităţilor ca să ajungă, deşi sînt în centru, cînd trebuiau să fie acolo, pentru că au fost mobilizate să facă demonstraţie în stradă. Ele trebuiau să fie în zonă.
Am discutat cu voi şi azi noapte, am discutat de mai multe ori şi la 2 şi la 3 şi la 4 dimineaţa, ce aveţi de făcut.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să-l chemăm la telefon pe tovarăşul Coman cînd soseşte acolo.p
Tov. Silviu Curticeanu: Am înţeles. Iau imediat legătură cu Timişoara.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atît ale Ministeruliu Apărării Naţionale cît şi ale Ministerului de Interne.
Cum este posibilă o asemenea situaţie? Nişte derbedei să intre în sediul comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină!?
Ce au făcut ofiţerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă să-i lase jos, să someze şi pe urmă să tragă la picioare.
Tov. Vasile Milea: Nu le-am dat muniţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să se tragă îna er,. să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu le-ai dat muniţii mai bine îi ţineai acasă!
Ce fel de ministru al apărării eşti tu? Ce fel de ministru de interne eşti tu Postelnicu? Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră! Ei au primit sarcină de luptă nu de manevră. Nu aţi spus adevărul. De abia acum spuneţi, pînă acum aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă. De ce aţi dezinformat?!
Dacă trimiteţi unităţile de securitate să se bată cu bastonul mai bine le trimiteaţi acasă; era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, cînd au tras, eram cu Dancea, cu Pătrăşcanu şi n-am fugit.
Se poate una ca asta?! De ce atunci oamenii au ştiut ce să facă, acum stau cu băţul în mînă, deci nici nu se sinchisesc.
Tov. Elena Ceauşescu: Situaţia este foarte gravă şi neplăcută.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este gravă şi voi sînteţi vinovaţi, pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi primit ordin să nu daţi armament la trupele de securitate?
A ajuns Coman la Timişoara?
Tov. Silviu Curticeanu: Încă nu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ia legătura imediat şi cum ajunge la sediul Comitetului judeţean să ia legătura cu noi.
Toţi comandanţii militari să se găsească şi să fie chemaţi la teleconferinţă. În 5 minute să fie găsiţi.
Tov. Elena Ceauşescu: Nu se poate aşa, n-a acţionat cum trebuie nici ministrul apărării naţionale, nici ministrul de interne.
Tov. Nicolae Ceauşescu: O mînă de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de fapt le faceţi jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta.
Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice şi în activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu armament, că au armament? În felul acesta punem oamenii să stea cu mîna în sîn, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi stăm şi le ţinem predici. Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi. Socialismul nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.
Tov. Elena Ceauşescu: Este laşitate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Mai mult decît laşitate. Am discutat cu voi toată noaptea de cîteva ori.
Tov. Tudor Postelnicu: Aşa este, de cel puţin 15 ori.
Tov. Nicolae Ceauşescu: iar în cursul dimineţii, iar de cîteva ori. Am fost aici la sediu, după aceea am plecat să văd ce este în oraş, şi mi s-a transmis că s-au adunat din nou în centru. Şi ştiau ce trebuie să facă.
Cum putem califica acest lucru. Să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu, în calitate de comandant suprem, consider că aţi trădat interesele ţării, interesele poporului, ale socialismului şi n-aţi acţionat cu răspundere.
Tov. Vlad Iulian: Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general, aşa este.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Au spus că au scos trupele de securitate, dar erau neînarmate.
Tov. Vlad Iulian: Aşa este. Au fost cu bastoane de cauciuc şi cu gaze lacrimogene.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu au mers înarmaţi?
Tov. Vlad Iulian: Am crezut că nu este cazul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi raportat, să spuneţi, că am vorbit toată noaptea cu voi?
Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apărării naţionale şi pe ministrul de interne şi pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment preiau comanda armatei, să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă!
Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin?
Ştiţi ce ar trebui să vă fac, să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi se numeşte pactizare cu inamicul!
Ai făcut armata, Milea, aşa se cheamă, nu?
Tov. Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar general.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu se poate una ca asta!
Să se convoace Consiliul de Stat, imediat!
Tov. Silviu Curticeanu: Da, am înţeles.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, tovarăşi, avînd în vedere situaţia carfe s-a creat, acum de fapt, îmi dau seama, că aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Cînd am dat ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bîta?! Cînd am spus “stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi “stare de necesitate”, “cu bîta”.
Tu, care conduci trupele de securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate.
Tov. Vlad Iulian: Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordin.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că cei de la sediul comitetului judeţean de partid n-au avut cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bîta, şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potîrnichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia?
Am spus să trageţi în aer, somaţi, şi dacă nu, trageţi în picioare.
Tov. Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă.
Tov Nicolae Ceauşescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este în Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atît unităţile ministerului de interne, cît şi cele ale apărării naţionale, şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici un fel de discuţie. Şi desigur, să atragem atenţia gărzilor patriotice, că nu se poate lupta cu ciomagul. Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi tineretului? Ce fel de UTC-işti sînt aceştia, care au fost în rîndul huliganilor? De altfel, au fost şi cîţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi voi?!
Uite tovarăşi, eu pun problema unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere vă rog s-o spuneţi aici, că trebuie stabilite acţiunile şi măsurile ce trebuie luate, pentru că aici sînt acţiuni puse la cale atît din est cît şi din vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul, că vor un “socialism uman capitalist”.
Ce părere aveţi voi?
Tov. Manea Mănescu: Sîntem de acord cu dumenavoastră şi cu toate măsurile luate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă are cineva altă părere, vă rog să spuneţi.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să capitulăm.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Vom lupta pînă la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă, pentru că dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că atît sovieticii cît şi bulgarii erau la graniţă. Nu am dezarmat poporul. Am pus şi am votat în Marea Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în mînă.
De ce nu apăraţi legile, socialismul, că legile socialismului sînt legile ţării.
Tov. Elena Ceauşescu: Acestea sînt legi care nu se discută.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Că acum aţi discutat voi cum să faceţi şi aţi trimis cu mîna goală, pentru că asta înseamnă ce aţi discutat voi?!
Ce facem cu ministrul apărării? Ce spui tu, Milea?
Tov. Vasile Milea: Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După aceea sînt la dispoziţia dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că cu puşca în mînă, fără armament nu se poate apăra şi nici bate.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia lor.
Tov. Vasile Milea: Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tu să vorbeşti în numele tău.
Tov. Vasile Milea: Repet, tovarăşe secretar general, altă poziţie şi altă concepţie nu am.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi luat măsuri?
Tov. Vasile Milea: Sînt vinovat. Am gîndit că nu va lua amploare.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tu trebuia să te temi de amploare. Ştiaţi care este situaţia la Timişoara. În loc să luaţi măsuri aţi trimis neînarmată armata. Trebuia să fi luat măsuri imediat şi să fi lichidat de ieri, dar n-aţi făcut acest lucru şi aţi ajuns pînă astă seară.
Tov. Tudor Postelnicu: Mult stimate tovarăşe secretar general,
Mult stimată tovarăşe Elena Ceauşescu,
Raportez în faţa Comitetului Politic Executiv, în faţa dumneavoastră, că sînt întrutotul de acord cu măsurile care vor fi luate împotriva mea.
Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca activist al partidului, trimis să-mi desfăşor activitatea în acest sector de activitate, că nu vreau să mă desculp cu nimic. Port întreaga răspundere şi, repet, nu vreau să mă desculp, că nu puteam să facem şi mai mult.
Vă raportez că sînt un ostaş cinstit şi devotat al partidului, dar vă mărturisesc, eu nu am cunoscut că unităţile trebuie să iasă cu armament, cu cartuşde de război. Indiferent ce măsuri se vor lua asupra mea,a ceasta este situaţia. Nu odată am auzit discutîndu-se, s-a discutat în consiliul de conducere, cu cadrele de cîteva ori, am asistat la asemenea discuţii şi nu am reţinut că trebuie ca unităţile să fie scoase cu armament.
Eu vreau să vă spun că am acţionat cu fermitate, pe baza orientărilor şi indicaţiilor date de dumneavoastră în noaptea care a trecut. Am făcut tot ce a fost cu putinţă.
Tov. Elena Ceauşescu: N-ai făcut nimic.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Din moment cînd te duci cu bîta la aşa ceva, înseamnă că n-ai făcut nimic.ou
Tov. Elena Ceauşescu: Dacă nu v-a fost clar, de ce nu aţi întrebat? Trebuia să întrebaţi dacă ies trupele înarmate sau neînarmate.
Tov. Tudor Postelnicu: Vă raportez că nici într-un act normativ nu am găsit acest lucru şi nu mi s-a comunicat că trebuie să iasă cu cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici grănicerii nu sînt înarmaţi, că sînt pe graniţă?
Tov. Vasile Milea: Cei care sînt la paza frontierei au cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Postelnicu şi Vlad n-au cunoscut acest lucru?
Tov. Tudor Postelnicu: V-am, raportat şi vă raportez că în dotarea unităţilor noastre sînt cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci de ce n-au ieşit cu ele?
Tov. Vlad Iulian: Gîndurile noastre au fost că este o acţiune de mică amploare şi că putem să rezolvăm fără cartuşe.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi întrebat.
Tov. Vlad Iulian: Este o greşeală fundamentală a noastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am spus să trageţi de avertisment, dacă nu se retrag să trageţi în picioare.
Nu m-am gîndit că trageţi cu gloanţe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul comitetului judeţean de partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pămînt.
Tov. Tudor Postelnicu: Au acţionat prost generalii şi forţele trimise acolo.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi le-aţi dat ordinul acesta.
Tov. Vasile Milea: Aşa este, noi sîntem vinovaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi aţi dat ordinul acesta. Aşa reiese acum, foarte clar.
Să hotărască Comitetul Politic Executiv.
Tov. Tudor Postelnicu: Închei spre a vă spune că sînt de acord cu măsurile luate de dumneavoastră, cu măsurile luate de Comitetul Politic Executiv.
Eu, ca activist al partidului, ca fost activist al partidului, vă mulţumesc pentru sprijinul primit în toată această perioadă şi vă asigur că voi fi în continuare un ostaş credincios al partidului, indiferent că voi rămîne cu calitatea sau fără calitatea de membru de partid, rămîn în continuare un om, un muncitor cinstit partidului şi patriei, indiferent că voi rămîne în funcţia pe care o am sau nu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce părere aveţi, tovarăşi? Trebuie să hotărîm ce facem.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Părerea mea acum, în legătură cu minsitrul apărării naţionale şi cu ministrul de interne, consider că nu este cazul, că nu este momentul potrivit pentru acest lucru.
Tov. Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, dacă aveţi încredere în mine vă asigur că nu voi precupeţi zi şi noapte şi îmi voi face datoria, aşa cum voi putea şi cum vor dovedi faptele.
Tov. Constantin Dăscălescu: V-aş ruga, tovarăşe secretar general, să analizaţi cu multă grije. Acum s-au auzit indicaţiile şi ordinele date, dar să nu ne grăbim să luăm nişte măsuri care n-ar fi bine studiate.
Vă rog să analizaţi cu discernămîntul dumneavoastră acest lucru. Eu sînt pentru măsuri ferme, dar este bine să gîndim ceea ce facem.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce zici Manea?
Tov. Manea Mănescu: Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm situaţia care este acum şi după aceea să luăm măsuri.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu cine să rezolvăm? Este o problemă care se putea rezolva de ieri de dimineaţă în două ore, dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema.
Tov. Gheorghe Oprea: Tovarăşe secretar general, cred că sarcinile sînt foarte clare. Cred că tovarăşii au înţeles bine ce au de făcut şi vă rog să le acordaţi încrederea să se ocupe în continuare. Acum le este clar ce au de făcut.
Cred că acum au înţeles, le este foarte clar. Cred încă o dată că putem să le acordăm încrederea să acţionezer aşa cum aţi ordonat dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum aţi trimite pe front unităţi să le nimicească duşmanul, dezarmate, să fie nimicite de duşman. Asta aţi făcut. Aţi pus unităţile militare într-o situaţie foarte proastă.
Ce garanţii există că voi toţi nu veţi proceda la fel ca pînă acum?
Tov. Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele pînă cînd dumneavoastră, conducerea superioară de partid, Comitetul Politic Executiv vor aprecia.
Tov. Vasile Milea: Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, cînd aţi spus că este “stare excepţională”.
Tov. Vlad Iulian: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că ascultînd sarcinile care mi le-aţi dat, voi face în aşa fel să merit încrederea dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Bine. Să mai încercăm tovarăşi?
– Toţi tovarăşii sînt de acord.
Să amînăm această hotărîre, să vedem cum acţionează şi apoi să reluăm această discuţie.
– Toţi tovarăşii sînt de acord.
Vom vedea cum acţionează în rezolvarea acestei situaţii.
Tov. Vasile Milea: Am înţeles, aşa vom face.
Tov. Tudor Postelnicu: Am înţeles pe deplin cele spuse de dumneavoastră, vă asigur, tovarăşe secretar general că aşa vom proceda.
Tov. Iulian Vlad: Şi eu am înţeles, tovarăşe secretar general, sarcinile ce revin trupelor de securitate şi voi proceda întocmai.

„Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles”. (Mihai Eminescu)

„Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cum că încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat. Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e. Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”.[1]

„Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”.[2]

„Posibilitatea dată unor nulităţi şi unor parveniţi de-a trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea constituţională dată unor oameni de provenienţă incertă de-a exploata munca poporului fără nici o compensaţie, iată răul, incurabil poate, al organizaţiei noastre”.[3]

Azi ţăranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale cărui interese sunt identice cu ale ţăranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoţul încape pe mâini străine încât, mâine să vrem să vindem ce avem, găsim cumpărători străini chiar în ţară şi am putea să ne luăm lucrurile în spinare şi să emigrăm la America. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe acuma o bucată de loc în Mexico, în care să pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”.[4]

Pentru încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte un labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă, în care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese intenţia guvernului vătămătoare intereselor Statului”.[5]

„Marii oameni ce se pretind reprezentanţi ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naţionale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceştia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza şi mai mult, a slăbi în noi simţul de conservaţiune naţională şi, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-şi câştiga popularitate”.[6]

„Natura poporului, instinctele si inclinarile lui mostenite, geniul lui, care, adesea, nestiut, urmareste o idee pe cand tese la razboiul vremii, acestea sa fie determinante in viata unui stat, nu maimutarea legilor si obiceielor straine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e stiinta de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare in care se afla si a-l face sa mearga linistit si cu mai mare siguranta pe calea pe care-a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu in senzul unilateral dat de d-nul Quesnay, ci in toate directiile vietii publice. Demagogia e, din contra, ideologica si urmareste aproape totdeauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omeneasca. Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte straine, supte din deget, pe cand ele ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel putin dictate si nascute din necesitati reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse in mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere. Masurile economice ale demagogiei sunt o maimutarie. Ii vezi creand drumuri noua de fier, tot atatea canaluri pentru scurgerea industriei si prisosului de populatie din strainatate, pe cand adevarate masuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari sunt in germene in chiar poporul romanesc”.[7]

Capitalul, cel puţin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradiţional şi personal. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice, tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă, care neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruţare şi omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze ţăranii de către slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche (în sens larg un activ, indiferent de natura lui: productivă, comercială etc. n.n.) încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moşia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din elemente neromâneşti n.n.)lipsa de simţ istoric şi naţional, ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini, în care toată organizaţia (organizarea socială n.n.) s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted şi mai moale în ţara nimănui, căci numai firma (denumirea-i n.n.) mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai (care sunt – cu toatele, indubitabil şi aproape în exclusivitate – apanajul elementelor de origine străină n.n.) să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană”.[8]

La noi, în ţara absolutei libertăţi, este(;) cu putinţă, ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până şi animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita de muncă se cruţă la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul bine înţeles al proprietarului este cruţarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc, căci, nevoia e o dăscăliţă amară, care primeşte orice condiţii”.[9]

„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi”.[10]

„Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică, o scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât şi a breslaşilor, o despoiate mai neîndurată a ţăranului, ba sărăcirea claselor de sus, produsă prin sărăcirea generală, iar negoţ şi meserii în mâni străine. Am admis legiuiri străine? Ei bine nu le-am admis pentru român, cu trebuinţele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânselie. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare. […] Statul e azi maşina, prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, libertatea, egalitatea şi fraternitatea. Apoi bune sunt? – Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc”.[11]

———————————————–

[1] Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică fondată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 232.

[2] Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234.

[3] Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22 august 1881, în Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucureşti, 1985, pag. 303.

[4] Mihai Eminescu, Frază şi adevăr, Timpul, 23 decembrie 1877, în Opere, vol. X, Ed. cit., Bucureşti, 1989, pag. 31.

[5] Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase…, Timpul, 16 noiembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 354.

[6] Mihai Eminescu, E greu a afla…, Timpul, 27 noiembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 229.

[7] Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87.

[8] Mihai Eminescu, Economiştii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239.

[9] Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12 decembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 286.

[10] Mihai Eminescu, Echilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93.

[11] Mihai Eminescu, Scrieri politice

  • Ziaristi online:

DOCUMENTE: Eminescu nu a avut sifilis. Constantin Barbu: Regele și Maiorescu sau despre uciderea lui Eminescu

VIDEO Interviu: “Sa-i dam foc lui Eminescu?” Pledoaria eminescologului Nae Georgescu: “Este nevoie de o instituţie Eminescu!”

***

Eminescu, Veronica, Creangă este primul film documentar realizat vreodată despre Eminescu. A fost produs în 1914 de către atât de controversatul Octav Minar, cel care a fost acuzat că a falsificat viața lui Eminescu în operele sale. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme și a fost recondiționat în totalitate. Durează 20 de minute și este considerat ca fiind una dintre cele mai valoroase piese pe care le avem despre Mihai Eminescu.

Filmul este o producție a Casei de Filme “Pathé”, iar imaginea este realizată de Victor de Bon. În film, veți putea urmări artiști profesioniști ce interpretează scene lirice, prima docudramă românească, iar poemele lui Eminescu sunt ecranizate artistic, scenele fiind filmate în Egipt și Italia.

Realizat la comemorarea a 25 de ani de la moartea poetului, acest film devine un document istoric. Pe lângă imaginile autentice ale lumii de atunci,putem descoperi și niște fotografii pe care nu le cunoșteam cu Eminescu și tatăl său, casa lui Aron Pumnul din Cernăuți unde a locuit poetul, Iașul de altădată și clădirile de pe acele vremuri pe unde s-a preumblat Eminescu – Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc., rudele acestuia (Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), fotografii cu Veronica Micle, cimitirul Bellu și mormântul lui Eminescu, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, mormântul Veronicăi Micle, Mânăstirea Văratec, rudele lui Creangă care încă mai erau în viață și multe altele.

Cum măresc Supermarketurile de 10 ori prețul laptelui : La Vatra Dornei laptele costă 40 de bani pe litru la fermieri; în comerț continuă să fie 4 – 4,5 lei

 

Sectorul laptelui se confruntă cu probleme grave de când s-a renunțat la cota de lapte, iar în România s-a ajuns în nordul țării la situația în care laptele costă 40 de bani pe litru la fermieri, deși în comerț continuă să fie între 4 și 4,5 lei, a declarat, luni, Achim Irimescu, ministrul Agriculturii, prezent la Bruxelles la reuniunea Consiliului miniștrilor Agriculturii din Uniunea Europeană.

“Comisarul Phil Hogan a prezentat astăzi un pachet pentru sectoarele în criză. Este vorba în primul rând de sectorul laptelui, lăsând însă flexibilitate statelor membre pentru a putea distribui ajutorul și către alte sectoare. Sigur, foarte important este că suma respectivă de 500 de milioane de euro a fost împărțită în două: 350 de milioane pentru a rezolva problemele în sector și 150 de milioane de euro pentru a permite statelor să reducă voluntar producția de lapte. Credem că este o măsură foarte bună pentru că știm cu toții că sectorul laptelui se confruntă cu probleme grave de când s-a renunțat la cota de lapte. În România, s-a ajuns în nordul țării, în zona de munte, la Vatra Dornei, ca laptele să coste 40 de bani pe litru, deși în comerț continuă să fie 4 lei — 4,5 lei”, a spus Irimescu.

Acesta a afirmat că sunt probleme importante pe lanțul alimentar și a cerut soluții pentru echilibrarea riscului între actorii de pe lanțul alimentar, întrucât fermierii sunt cei care deocamdată suportă riscul.

“În altă ordine de idei, sigur, este foarte important ca legislația necesară să se adopte cât mai rapid, pentru că deja suntem în luna iulie, probabil că mai devreme de începutul lui septembrie a promis comisarul Hogan. Dar nu se va putea adopta deoarece în august este lună de vacanță, dar sperăm cât mai rapid. În plus, condițiile care se pun trebuie să nu conducă iarăși la o creștere exagerată a birocrației, pentru că administrația și fermierii se confruntă cu din ce în ce mai multă birocrație. Ca urmare, pentru implementarea cât mai rapidă a măsurilor este nevoie de eforturi susținute și de inspirație pentru a veni cu măsuri cât mai simple și desigur banii să ajungă cât mai repede la fermieri”, a precizat Achim Irimescu.

Ministrul Agriculturii susține că pachetul anterior, decis în septembrie 2015, a avut termen limită 30 iunie 2016 și multe state, inclusiv România, au ales o serie de măsuri care au permis de abia înaintea termenului de 30 iunie să se aloce acești bani, iar mulți dintre ei sunt în prag de faliment.

Comisia Europeană (CE) va aloca încă 500 milioane de euro (553 milioane de dolari) pentru a ajuta fermierii să facă față prețurilor scăzute, în special în sectorul produselor lactate, afectat de renunțarea la cotele de producție și de embargoul introdus de Rusia.

 

 

Cerealele țăranilor sunt cumpărate de samsarii internaționali la prețuri de nimic. Harta prețurilor la cereale: cotațiile scad alarmant, în plină campanie de recoltare – INFOGRAFIE

În Banat și Oltenia, grâul a coborât pentru prima dată sub pragul de 600 de lei pe tonă, iar porumbul – sub 650 de lei. Doar în Muntenia prețurile se mențin încă ridicate, dar au o tendință clară de scădere.

Campania de recoltare a venit cu scăderi dramatice la prețurile grâului și porumbului, reiese din datele centralizate de Ministerul Agriculturii (MADR) și consultate de “Adevărul”.

Ultimele cotații, actualizate miercuri, 13 iulie, arată că în Banat prețul grâului pentru panificație a scăzut de la peste 600 de lei tona în săptămânile anterioare la 544 de lei tona în prezent.

Și în Oltenia sunt scăderi dramatice, de la 675 de lei tona în iunie la 585 de lei tona în prezent.

Muntenia se menține cu greu peste pragul de 600 de lei tona, dar și aici coborârea cotațiilor este abruptă: de la 670 în iunie la 628 de lei tona în prezent.

Și porumbul este în cădere liberă: Banatul consemnează cotații de 650 de lei tona, după niveluri de peste 700 de lei în cursul lunii iunie, iar Oltenia are prețuri puțin peste 640 de lei tona (după un vârf de 695 de lei consemnat în iunie).

În Muntenia, prețurile la grâu se mențin ridicate, la peste 770 de lei tona.

În Portul Constanța, prețurile se “scufundă”

Nici în Portul Constanța, unde așteptările pentru un preț mai bun sunt de regulă ridicate, cotațiile – exprimate, de data aceasta în dolari/tonă – nu arată deloc bine pentru agricultori.

Grâul a coborât în prezent mai jos de 173 de dolari/tonă, după ce fusese la peste 190 de dolari/tonă, iar porumbul a scăzut de la 188 la 183 de dolari/tonă.

Orzul, de asemenea (un produs care merge bine la export), a scăzut de la 165 la 160 de dolari/tonă.

Prețul grâului este determinant pentru ceea ce vom numi an agricol bun sau an agricol slab. Pentru că, în final, oricât de bună ar fi o recoltă, contează cu cât o vinzi și ce profit faci din valorificarea ei.

În județele agricole ale României prețul grâului este unul dintre subiectele cele mai fierbinți în această perioadă a anului.

Puțini sunt fermierii care au posibilitatea de a stoca, așa că mulți vor vinde și direct, din câmp, imediat după recoltare.

Așa se face că, pentru majoritatea producătorilor români, faptul că se vorbește despre un preț pe piețele spot de 160-162 de euro/tonă la această oră pentră grâul livrat în august, este prea puțin relevant.

În realitate, ceea ce obțin agricultorii pe grâul de panificație este un preț mult mai mic.

Egiptul dă mai puțin de 170 de dolari pe tonăbb

Zilele trecute, Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (GASC – entitatea responsabilă pentru achizițiile strategice de grâu în numele statului egiptean) a analizat ofertele de livrare a grâului în perioada 10-20 august.

Cea mai mică ofertă depusă la licitația de marți a fost de 161,8 dolari pe tonă, preț care nu include transportul, pentru grâu din Ucraina. În cazul grâului din România, cea mai mică ofertă a fost depusă de traderul Ameropa, care a oferit grâu la un preț de 169,3 dolari pe tonă.

Traderii au precizat că numărul mare al ofertelor depuse la licitația de marți (13 dosare față de o medie de 5 oferte înregistrate la licitațiile anterioare) se explică prin creșterea interesului traderilor după un decret ministerial care a rezolvat o dispută de durată cu privire la criteriile de calitate ale grâului importat.

În ultimele șase luni, diferite agenții guvernamentale egiptene au emis norme contradictorii cu privire la conținutul de “cornul secarei” (o ciupercă vegetală care parazitează diferite cereale – n.r.).

Dar un decret ministerial care a intrat marți în vigoare apus capăt acestei dispute prin introducerea unui standard acceptat la nivel internațional privind un conținut de “cornul secarei” de maximum 0,05%.

 

 

lup

Mari mituri despre dezvoltarea copiilor

Autor: Stephen HuppJeremy Jewell

 

Titlul original: Great Myths of Child Development
Limba originală: engleză
Traducere de: Daniela Andronache
Anul apariţiei: 2016
Format: 130 x 200 mm, paperback cu clape

 

Imediat ce ai anunţat că eşti însărcinată, rudele, prietenii, cunoscuţii, chiar şi persoanele străine se grăbesc să-ţi dea sfaturi. Pe internet găseşti tot felul de informaţii despre naştere şi creşterea copiilor, unele verificate, altele mai puţin, dar care adesea se bat cap în cap. Cum s-o scoţi la capăt în tot acest hăţiş informaţional? Mari mituri despre dezvoltarea copiilor este o carte ce-şi propune să „demoleze” ideile preconcepute, bazându-se pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice, pe dovezi, pe date statistice.

Cartea dezbate fără menajamente 50 de „mituri”, răspunzând la întrebări precum: Se poate prezice sexul bebeluşului uitându-te la forma corpului matern? Generează anestezia epidurală complicaţii la naştere? Să laşi copilul să plângă sau să-l iei în braţe la cel mai mic semn de suferinţă? Să îl aşezi în premergător ori să-l laşi să se ridice singur în poziţie bipedă? Poate vaccinarea să inducă autismul? Dar consumul de zahăr îmi va agita copilul? Până la ce vârstă este indicată alăptarea? Îmi traumatizez copilul pe viaţă dacă-i dau o palmă? Divorţul părinţilor poate distruge viaţa copiilor?
Cu exemple din filme şi seriale cunoscute, cu trimiteri la referinţe bibliografice de încredere, cartea de faţă reprezintă un mic ghid pentru părinţi, extrem de util în numeroasele momente de cumpănă cu care se confruntă pe parcursul creşterii unui copil. Totodată, ea poate fi şi un excelent suport de curs pentru cei ce se pregătesc în psihologia copilului.

Ideea că un copil singur la părinţi este răsfăţat datează de peste un secol… cercetările sugerează că aceasta nu este în realitate decât un mit… Copiii singuri la părinţi […] au o motivaţie de realizare înaltă, un nivel mai ridicat al stimei de sine şi relaţii mai pozitive cu părinţii […] şi sunt similari tuturor celorlalte grupuri familiale în ceea ce priveşte maturitatea, spiritul de cooperare, autocontrolul, stabilitatea emoţională, participarea socială, extraversia şi popularitatea în grupul lor de vârstă. – Stephen Hupp şi Jeremy Jewell

Gemenii identici nu sunt identici din punct de vedere genetic? O femeie poate rămâne însărcinată în timpul sarcinii? Nu toate fetele au cromozomi sexuali XX şi nu toţi băieţii au cromozomi XY? Taţii nu folosesc pedeapsa corporală mai des decât mamele? Acestea şi multe alte mituri sunt discutate prin prisma cercetărilor ştiinţifice de cea mai înaltă calitate, şi nu aşa cum obişnuim să facem noi, majoritatea părinţilor, atunci când recurgem la intuiţii, zvonuri şi păreri transmise din gură-n gură. Această carte ar trebui să se afle pe noptiera oricărui părinte şi consultată ori de câte ori ai dubii că faci ceea ce trebuie. –Michael Shermer, redactor al revistei Skeptic, editorialist la Scientific American, autor al cărţilor: Why People Believe Weird Things, The Believing Brain şi The Moral Arc

Stephen Hupp este doctor în psihologie clinică şi profesor în cadrul departamentului de psihologie al Southern Illinois UniversityEdwardsville. Interesele sale se îndreaptă către evaluarea şi tratarea problemelor emoţionale şi comportamentale ale copiilor, parenting, diseminarea intervenţiilor bazate pe cercetare.

Jeremy Jewell este profesor de psihologie la Southern Illinois University Edwardsville, specializat în psihologie şcolară. Printre interesele sale academice şi de cercetare menţionăm tulburarea de conduită, delincvenţa juvenilă, impactul mediului familial asupra dezvoltării mentale a copilului.


Cuprins

Prefaţă
Introducere

PARTEA ÎNTÂI. Începuturile vieţii 
Mitul #1 Gemenii identici au o legătură telepatică ce-şi are originea în pântecele matern
Mitul #2 Cuplurile infertile au şanse mai mari să procreeze dacă adoptă un copil
Mitul #3 Sexul fătului poate fi prezis după forma corpului mamei în timpul sarcinii
Mitul #4 Toţi băieţii au un cromozom Y (şi toate fetele nu au cromozomul Y)
Mitul #5 Metodele de creştere a copilului bazate pe ataşament întăresc legătura părinte–copil

Mituri despre începuturile vieţii desfiinţate rapid
Mitul #6 Gemenii identici au gene identice
Mitul #7 O femeie care este deja însărcinată nu mai poate rămâne însărcinată
Mitul #8 Calendarul lunar chinezesc prezice cu acurateţe sexul bebeluşului
Mitul #9 Feţii de sex feminin au bătăile inimii mai rapide decât feţii de sex masculin
Mitul #10 Anestezia epidurală poate genera mari riscuri de complicaţii la naştere
Mitul #11 Se nasc mai mulţi copii când e lună plină
Mitul #12 Mestecatul mâncării copilului de către mamă nu prezintă niciun risc cunoscut

PARTEA A DOUA. Perioada de creştere a corpului şi a minţii

Mitul #13 A lăsa copilul să plângă până când adoarme este dăunător pentru dezvoltarea sa
Mitul #14 Zahărul îi agită pe copii
Mitul #15 Premergătorul ajută copilul mic să înveţe mai devreme să meargă în picioare
Mitul #16 Vizionarea de materiale video stimulatoare din punct de vedere cognitiv creşte gradul de inteligenţă al bebeluşilor
Mitul #17 Utilizarea de către adulţi a „limbajului bebeluşilor” întârzie dezvoltarea abilităţii de a vorbi corect a copilului
Mitul #18 Vaccinurile duc la creşterea numărului de cazuri de autism

Mituri despre perioada de creştere desfiinţate rapid
Mitul #19 Reacţia pozitivă la tratamentul cu medicamente stimulante este dovada că un copil are ADHD
Mitul #20 A le cere copiilor „să mânânce tot din farfurie” promovează obiceiurile alimentare sănătoase
Mitul #21 Caracteristica definitorie a dislexiei este inversarea literelor
Mitul #22 Cei mai mulţi bebeluşi pot învăţa să citească dacă au un program adecvat de învăţare
Mitul #23 Kinetologia educaţională stimulează învăţarea la copii
Mitul #24 Comunicarea facilitată este eficientă în tratamentul autismului la copii
Mitul #25 Terapia cu delfini tratează eficient copiii cu nevoi speciale

PARTEA A TREIA. Emoţii şi comportament

Mitul #26 Udatul patului este semnul unor probleme emoţionale grave
Mitul #27 Majoritatea medicamentelor antidepresive prescrise copiilor cu depresie sunt aprobate de FDA
Mitul #28 Desenele conţin semne specifice ce pot fi folosite pentru identificarea problemelor psihice subconştiente
Mitul #29 Cei mai mulţi copii mici trec prin faza „teribilei vârste de doi ani”
Mitul #30 Copiii pot fi „speriaţi să fie cuminţi” şi să nu se implice în activităţi delincvente

Mituri despre emoţii şi comportament desfiinţate rapid
Mitul #31 Părinţii ştiu să spună când copilul lor este deprimat
Mitul #32 Fetiţele sunt mai înclinate să dezvolte depresii clinice decât băieţeii
Mitul #33 Cea mai bună metodă de a-i ajuta pe copii să-şi scadă anxietatea este să-i ajutăm să îşi evite fricile
Mitul #34 De cele mai multe ori adulţii pot spune când copilul minte
Mitul #35 A asista la comportamentul agresiv al altor oameni va scădea impulsul copiilor către agresivitate
Mitul #36 Omuciderile în şcoli sunt în creştere
Mitul #37 Programul de Educaţie pentru Rezistenţa faţă de Abuzul de Droguri (DARE) previne consumul de droguri

PARTEA A PATRA. Mediul social
Mitul #38 Copilul singur la părinţi este egoist, răsfăţat şi incompetent social
Mitul #39 Divorţul ruinează vieţile majorităţii copiilor
Mitul #40 Dacă nu „pui mâna pe toiag”, nu „iese nimic din copil”
Mitul #41 Excluderile de scurtă durată nu ajută la rezolvarea problemelor de comportament ale copiilor
Mitul #42 Creşa dăunează relaţiei de ataşament dintre părinţi şi copii
Mitul #43 Prietenii imaginari sunt semne ale problemelor socio-emoţionale ale copiilor

Mituri despre mediul social desfiinţate rapid
Mitul #44 Ordinea la naştere este un predictor puternic pentru personalitatea copilului
Mitul #45 Cel mai frecvent motiv de ceartă între fraţi este rivalitatea pentru iubirea părintească
Mitul #46 Perturbările relaţiei părinte–copil pot fi reparate prin terapia prin îmbrăţişare
Mitul #47 Taţii folosesc mai des decât mamele pedepsele corporale
Mitul #48 Recompensele duc adesea la scăderea comportamentelor dezirabile pe care intenţionează să le întărească
Mitul #49 Laudele subminează capacitatea de succes a copilului
Mitul #50 Părinţii mei nu au fost permisivi cu mine când eram copil
Postfaţă

 

 

Permite-i Universului sa te sprijine

Cand viata cedeaza sub presiunea creierului logic, singura cale de iesire este orientarea catre inima si cedarea fraielor controlului in mainile acesteia, chiar daca aceasta optiune pare nebuneasca sauamenintatoare. Ori de cate ori te simti zdrobit sub greutatea acestei lumi, linisteste-te. Roaga-te, mediteaza si deschide-te cu smerenie in fata inimii si a intuitiei tale, asteptand sa primesti instructiuni de la ele. Intuitia este adevarata busola a calatoriei tale, dar pentru a beneficia de ea trebuie mai intai sa iti doresti sa o consulti si sa ii urmezi directia.

Renuntarea la control in favoarea inimii si a intuitiei poate fi dificila daca nu esti obisnuit cu ea, dar mai ales in conditiile de tulburare extrema, cand creierul reptilian, care nu cunoaste decat reactii de tip “lupta sau fugi”, te impinge cel mai acut de la spate sa preiei controlul in mainile tale. Spre exemplu, multe mame refuza sa accepte ca fiul lor adolescent (sau fiica lor) este in siguranta atunci cand nu ajunge acasa la timp, fapt care le provoaca un atac de panica, facandu-le sa isi imagineze tot ce poate fi mai rau.

Renuntarea la control pare dificila atunci cand prin birouri incep sa circule zvonuri referitoare la viitoare concedieri, fapt care te determina sa te temi ca iti vei pierde slujba si sa reactionezi cu furie in fata angajatorului si a colegilor tai, punanadu-ti astfel cu adevarat in pericol slujba.
Cea mai buna solutie intr-o astfel de situatie consta in a te conecta zilnic cu inima ta, chiar si in cele mai marunte aspect, astfel incat sa stabilesti cu ea o relatie atat de puternica si de automata incat aceasta sa devina fireasca in situatiile mai dificile.

Abandonarea controlului in favoarea inimii nu reprezinta o supunere pasiva, chiar daca mintea egotica iti va spune acest lucru. Ea iti ofera accesul la intuitia ta, care este radarul pe care se bazeaza pilotul tau interior in fiecare zi. Atunci cand iti abandonezi temerile si iti deschizi inima, la fel ca un copil care are incredere in pilotul aeronavei, tu iti ocupi locul firesc in viata, lasand inteligenta superioara sa te calauzeasca spre destinatia dorita.

Daca ii vei permite inimii tale sa te ghideze prin viata, te vei ridica automat pe o frecventa superioara. Maniera in care inima piloteaza viata este extrem de subtila. De aceea, este posibil ca la inceput sa nu simti nimic. Vei observa insa o diferenta in viata ta de zi cu zi. De pilda, te-ai putea trezi ca te indrepti cu masina sa pe jos intr-o directie necunoscuta, ca intri in vorba cu o persoana pe care nu o cunosti sau ca ajungi la locul potrivit in momentul ideal. Chiar daca nu stii de ce faci ceea ce faci, viata te calauzeste pe nevazute catre o destinatie care se dovedeste mai buna decat ti-ai fi imaginat vreodata. Daca iti vei lasa inima sa iti piloteze viata, nu vei mai fi atat de obsedat de diferite probleme si nu vei mai incerca sa le rezolvi cu disperare. Raspunsurile iti vor veni chiar inainte de a pune intrebarile. Asta inseamna sa fii integrat in fluxul universal al iubirii. Iti vei vedea in mod natural de treburi, fara a te simti la fel de anxios ca inainte. Tot ce va trebui sa faci va fi sa te prezinti la intalnire. In rest, viata te va conduce singura acolo unde doresti.

Renuntarea la anticipari nu inseamna sa renunti la toate scopurile si intentiile tale. Inseamna doar sa te deschizi in fata Universului si sa ai incredere ca acesta te va sprijini in toate scopurile si intentiile tale, clipa de clipa, intr-o maniera mult superioara planurilor pe care le-ar putea concepe intelectul tau.
Sonia Choquette

 

Joaca. Solutii distractive pentru buna dezvoltare a copiilor in primii cinci ani

Educatia poate fi relaxanta si distractiva atat pentru copil cat si pentru parinte, odata ce detinem bagajul minim necesar de cunostinte despre etapele dezvoltarii copilului si un set de metode simple si eficiente pentru a iesi din incurcaturi precum crizele de furie intr-un magazin aglomerat sau manifestarile de gelozie intre frati.

Interactiva, clara si instructiva, aceasta carte ne arata cum putem stimula imaginatia, creativitatea, vorbirea sau abilitatile practice ale copiilor intr-un mod jucaus, cum si de ce sa selectam din noianul de jucarii de pe piata si, pe scurt, la ce sa ne asteptam si cum sa interactionam cu copilul in functie de varsta si de pragul sau de dezvoltare.

Considerata a fi expertul Nr. 1 al Regatului Unit in materie de dezvoltarea copiilor, Dr. Amanda Gummer are o experienta de peste 20 de ani in consilierea psihologica a parintilor si copiilor si este o prezenta constanta in mass-media britanica.

 

Psihologia relațiilor fraterne

Frati… surori… Cuvinte ce ne poarta cu gandul la harjoana copilariei, la conflicte mai mult sau mai putin deschise, la frontul comun realizat cateodata impotriva parintilor. Dar daca a fi fratele sau sora cuiva, a avea un frate sau o sora, implica o relatie emotionala cu influente reciproce, cu suisuri si coborasuri, o relatie care, constatam la finalul vietii, a fost cea mai durabila dintre toate?

Prima carte de acest fel din psihologia americana si o noutate pe piata romaneasca, Psihologia relatiilor fraterne deschide drumuri intr-un teritoriu emotional intens pasional, insa adesea ascuns de privirile celor din afara fratriei, motiv pentru care a fost atat de putin studiat.

Prin aceasta lucrare, bazata pe cercetare si pe dovezi clinice adunate in peste douazeci de ani de experienta, presarata cu studii de caz si creand noi perspective asupra teoriilor atasamentului, dezvoltarii sinelui si aparitiei identitatii sexuale, cei doi autori aduc in lumina importanta relatiilor fraterne in cadrul terapiei individuale si familiale, permitand totodată cititorului interesat sa se redescopere si sa-l redescopere pe celalalt in legatura fraterna.

Stephen P. Bank este directorul Centrului de consultare si cercetare in comunicarea dintre pacient si medic din Middletown, Connecticut.

Michael D. Kahn, profesor de psihologie clinica, face parte din Asociatia Emeriti a Universitătii Hartford, din Societatea de psihoterapie psihanalitica din Connecticut si profeseaza la cabinetul sau din Hartford, Connecticut.

Copilul cu ticuri și sindromul Tourette

De ce se agita copilul acesta incontinuu? Cum poate sa vorbeasca asa de urat? Cum sa fac sa-l dezbar de obiceiurile astea necuviincioase? Iata numai cateva din intrebarile pe care si le pot pune parintii si educatorii copiilor ce sufera de ticuri sau de sindromul Tourette, inainte de a afla ca “obiceiurile” lor poarta un nume.

Clipitul, grimasele, lovitul cu picioarele, muscatul buzelor, balbaiala, rostirea unor cuvinte neacceptate social si multe altele sunt provocarile cu care se confrunta zilnic acesti copii si parintii lor. Pentru a incarca tabloul, acestora li se pot adauga ruminatii, neatentie, hiperactivitate sau scaderea stimei de sine.

Ghidul pe care vi-l propunem descrie simptomele caracteristice si posibilele lor cauze, oferind apoi solutii practice, usor de pus in aplicare, pentru ca viata copiilor afectati si a familiilor lor sa poata urma un fagas cat mai lin. El se adreseaza, de asemenea, si specialistilor, carora le furnizeaza repere clare si tehnici de lucru eficiente in tratarea acestor copii.

Dr. Uttom Chowdhury este medic psihiatru specializat in tratarea copiilor si adolescentilor cu tulburari comportamentale, profesor la Universitatea din Bedfordshire si consilier medical in Asociatia Regatului Unit pentru sindromul Tourette

Mari mituri despre dezvoltarea copiilor

Imediat ce ai anuntat că esti insarcinata, rudele, prietenii, cunoscutii, chiar si persoanele straine se grabesc sa-ti dea sfaturi. Pe internet gasesti tot felul de informatii despre nastere si cresterea copiilor, unele verificate, altele mai putin, dar care adesea se bat cap in cap. Cum s-o scoti la capat in tot acest hatis informational? Mari mituri despre dezvoltarea copiilor este o carte ce-si propune sa „demoleze” ideile preconcepute, bazandu-se pe rezultatele cercetarilor stiintifice, pe dovezi, pe date statistice.

Cartea dezbate fara menajamente 50 de „mituri”, raspunzand la intrebari precum: Se poate prezice sexul bebelusului uitandu-te la forma corpului matern? Genereaza anestezia epidurala complicatii la nastere? Sa lasi copilul sa planga sau sa-l iei în brate la cel mai mic semn de suferinta? Sa il asezi in premergator ori sa-l lasi sa se ridice singur in pozitie bipeda? Poate vaccinarea sa inducă autismul? Dar consumul de zahar imi va agita copilul? Pana la ce varsta este indicata alaptarea? Imi traumatizez copilul pe viata daca-i dau o palma? Divortul parintilor poate distruge viata copiilor?
Cartea   reprezinta un mic ghid pentru parinti, extrem de util in numeroasele momente de cumpana cu care se confrunta pe parcursul cresterii unui copil. Totodata, ea poate fi si un excelent suport de curs pentru cei ce se pregatesc in psihologia copilului.

Ideea ca un copil singur la parinti este rasfatat dateaza de peste un secol… cercetarile sugereaza ca aceasta nu este in realitate decat un mit… Copiii singuri la parinti […] au o motivatie de realizare inalta, un nivel mai ridicat al stimei de sine si relatii mai pozitive cu parintii […] si sunt similari tuturor celorlalte grupuri familiale in ceea ce priveste maturitatea, spiritul de cooperare, autocontrolul, stabilitatea emotionala, participarea sociala, extraversia si popularitatea in grupul lor de varsta. – Stephen Hupp si Jeremy Jewell

Stephen Hupp este doctor în psihologie clinica si profesor in cadrul departamentului de psihologie al Southern Illinois University Edwardsville. Interesele sale se indreapta catre evaluarea si tratarea problemelor emotionale si comportamentale ale copiilor, parenting, diseminarea interventiilor bazate pe cercetare.

Jeremy Jewell este profesor de psihologie la Southern Illinois University Edwardsville, specializat în psihologie scolara. Printre interesele sale academice si de cercetare mentionam tulburarea de conduita, delincventa juvenila, impactul mediului familial asupra dezvoltării mentale a copilului.

 

Ce se intampla in corpul tau cand bei cafea pe stomacul gol

Foarte multe persoane obisnuiesc sa bea cafea pe stomacul gol, in fiecare dimineata. Multi aleg sa sara peste micul dejun sau, in orice caz, sa bea o cafea inainte de toate. Este acest obicei unul benefic pentru organism? Ei bine, specialistii spun ca aceasta bautura nu ar trebui bauta pe stomacul gol sub nicio forma. Uite care sunt principalele motive!

O simpla ceasca de cafea bauta pe stomacul gol va creste in mod dramatic aciditatea din stomac si va ingreuna procesul de digestie. Persoanele care se confrunta cu gastrita sau alte boli ale stomacului au cel mai mult de suferit din aceasta cauza. Totodata, nivelul de cortizol din organism creste intr-un ritm alert si corpul are nevoie de mai mult timp pentru a-l scadea. Cortizolul controleaza abilitatea organismului de a ramane treaz.

CITESTE SI: CE SE INTAMPLA DACA ITI MASEZI PIELEA CU O BUCATA DE CEAPA

CITESTE SI: CE INSEAMNA DACA AI O PATA PE IRISUL OCHILOR

Foarte frecvent, la persoanele care consuma cafea pe stomacul gol, apare senzatia de balonare. Desi crezi ca o ceasca de cafea te va ajuta sa ai o digestie mai buna, vei fi surprins sa vezi cate modificari pot aparea intr-un timp foarte scurt. Desi pe moment aceasta bautura are un efect diuretic, pe termen lung senzatia de balonare si chiar greata vor persista.

Totodata, specialistii sunt de parere ca ceasca de cafea nu ar trebui savurata imediat cum te-ai trezit. Din pacate fiecare dintre noi se trezeste cu gandul la bautura minune care ne ajuta sa ne trezim si sa fim mai energici. Conform studiilor, cafeaua trebuie bauta la aproximativ o ora dupa momentul trezirii pentru ca beneficiile sale sa poata fi resimtite in totalitate. Savureaza inainte un sandvis, un bol cuc ereale sau macar o felie de paine prajita.

Cateva file despre lovitura de stat data de calaul globalist prin  Frontul Satanizarii Nationale; Ion Iliescu a pus piatra de temelie pentru ruinarea Tarii si distrugerea Poporului Roman- sistarea investitiilor, care a inseamnat somarea poporului, falimentul, alungarea tinerilor in ghearele sacalilor, transformarea eco-agriculturii intr-un  morman de fiare- fabrici, uzine, ceapeuri, statiuni, oameni -Documentul ILEGAL prin care Iliescu l-a destituit pe Ceauşescu …

ccc

Stimaţi cetăţeni ai României,

Ne apropiem de sfîrşitul unui an care pentru ţara noastră a marcat un moment de cotitură istorică.

Prin voinţa neclintită a maselor şi acţiunea hotărîtă a tineretului a fost răsturnată dictatura personală a lui Ceauşescu care a adus daune enorme ţării şi suferinţe fără seamăn poporului român.

După ani îndelungaţi de acumulare a unor profunde presiuni sociale, o veritabilă explozie a nemulţumirilor şi mîniei populare a obligat dictatorul să fugă. Dar el nu a mai putut scăpa de pedeapsa inevitabilă meritată.

Din păcate, această eliberare s-a obţinut printr-un dureros tribut de sînge. Monstruosul aparat de represiune conceput şi organizat în slujba dictatorului a deschis focul asupra manifestanţilor la Timişoara şi apoi, după fuga dictatorului, formaţiuni de terorişti au acţionat în Capitală şi în alte oraşe din ţară în scopul destabilizării noii puteri – generată spontan de mişcarea de masă – putere care abia s-a înfiripat.

Însă, orice încercări ale rămăşiţelor vechiului regim nu mai sînt în stare să întoarcă roata istoriei. Procesul care a avut loc este ireversibil. Revoluţia populară a învins şi va rămîne invincibilă.

Doresc să mă folosesc de acest prilej pentru a aduce un profund omagiu tuturor celor care s-au sacrificat pentru cauza revoluţiei, tuturor celor ce au participat activ la asaltul şi înlăturarea dictaturii. Încă o dată doresc să repet preţuirea ce se cuvine acordată armatei noastre şi formaţiunilor Ministerului de Interne, care au rămas fidele poporului şi au apărat revoluţia.

Faptul cel mai remarcabil al acestei cotituri revoluţionare este consensul larg al întregului popor, exprimat şi în adeziunea largă la platforma Frontului Salvării Naţionale – expresie a voinţei populare pentru reconstrucţie şi reînoirea României.

Odată cu intrarea în noul an, dorim să păşim într-o nouă etapă a procesului revoluţionar. Menţinînd în continuare vigilenţa împotriva tuturor celor care ar încerca să împiedice procesul de renaştere al ţării – trebuie să ne concentrăm spre obiectivele contructive ale Revoluţiei.

Pentru a sublinia caracterul profund popular şi umanist al noului regim care a luat naştere, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a decisabolirea pedepsei cu moartea – în consens cu propunerile venite din mase şi cu gîndul exprimat de un grup de studenţi că „cei doi dictatori au fost ultimele persoane care meritau această soartă”. Aceasta nu înseamnă slăbirea vigilenţei – toţi cei vinovaţi de crime vor avea parte de o judecată dreaptă.popi

Una din primele preocupări ale noii puteri – aşa cum s-a putut vedea în aceste zile – a fost anularea legilor antipopulare impuse de vechiul regim, ca un prim set de măsuri în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale oamenilor:

– au fost anulate prevederile care încorsetau activitatea unităţilor economice – ca un prim pas spre înlăturarea centralismului excesiv şi ca un început de descentralizare;

– au fost abrogate legi şi decrete care lezau grav libertăţile individului, drepturile omului;

– au fost luate măsuri concrete pentru îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu alimente, energie, căldură. Cantităţile de energie electrică şi gaze naturale alocate populaţiei, în această perioadă, sînt cu 40-45 la sută mai mari decît în perioada corespunzătoare a anului trecut;

– au fost sistate exporturile de alimente şi se livrează către unităţile comerciale stocurile existente în întreprinderile industriale alimentare, uşoare şi altor ramuri producătoare de bunuri de consum;

– s-a prevăzut realizarea unor importuri de bunuri de consum;

– a fost redus tariful energiei electrice livrată populaţiei şi urmează reducerea celui de gaze naturale (la 1 leu/m cub);

– s-a hotărît sistarea unor lucrări de investiţii costisitoare promovate fără studii de fundamentare economică, la indicaţia fostului dictator – bolnav de magalomanie;

Voi cita doar cîteva dintre ele:

AnNou2AnNou3

– amenajarea rîului Argeş pentru navigaţie şi alte folosinţe (aşa numitul canal Dunăre-Bucureşti) – cu o valoare totală de peste 25 miliarde lei – din care s-au executat cca 11 miliarde;

– sistemul hidrotehnic Dunăre – Jiu – Argeş – cu o valoare de peste 4 miliarde;

– construirea zonei libere în Portul Constanţa – 20 miliarde;

– Centrala termoelectrică pe şişturi Anina – 11,3 miliarde (din care s-au executat 7,6 miliarde);

– lucrările de la Casa Republicii au însumat pînă acum peste 6 miliarde lei.

La acestea se adaugă multe alte obiective din minerit, metalurgie, chimie şi alte ramuri – care se vor sista, urmînd să se analizeze minuţios eficienţa lor.

Mijloacele eliberate vor fi îndreptate spre repararea obiectivelor distruse sau deteriorate de contrarevoluţie, în Capitală şi alte oraşe din ţară.

Guvernul a primit sarcina să studieze şi să prezinte măsuri pentru trecerea, în cursul lunii martie, la săptămîna de lucru de 5 zile.

Totodată, conducerea Consiliului Frontulu Salvării Naţionale şi Guvernul au decis o serie de măsuri în sprijinul agriculturii şi al ţărănimii:

– verificînd raportările false cu privire la producţia agricolă a acestui an – pe care le trîmbiţa cu emfază dictatorul – putem informa că producţia de cereale însumează nu 60 milioane tone ci doar 16,9 milioane tone;

Producţiile medii reale pe ţară sînt următoarele:

– grîu, secară 3170 kg/ha faţă de 8180

– orz 4645 kg/ha faţă de 7380

– porumb boabe 1913 kg/ha faţă de 16500 ştiuleţi

– floarea soarelui 1301 kg/ha faţă de 5635

– sfeclă de zahăr 24700 kg/ha faţă de 100000

– cartofi de toamnă 14300 kh/ha faţă de 81296

Este clar pentru toată lumea că euforia minciunii în care era cuprins despotul a dus la nişte cifre aberante, incredibile.

Dorim să curmăm odată pentru totdeauna minciuna în practica economică şi de stat cu sancţionarea severă a tuturor celor ce vor încerca să o mai practice!

Întreaga noastră politică economică şi socială trebuie să se bazeze pe cunoaşterea reală a lucrurilor, pe adevăr.

Pentru a stimula unităţile agricole şi ţărănimea, în anul agricol 1990, Consiliul Frontului şi Guvernul au stabilit încă de pe acum cîteva măsuri practice:

1. Atribuirea de terenuri arabile în folosinţă agricolă îndelungată membrilor cooperativelor agricole din zonele de deal-munte şi preorăşeneşti, slab dezvoltate economic, precum şi altor locuitori din comuna sau satele respective.

– Suprafeţele arabile se vor atribui persoanelor apte de muncă care pot lucra şi obţine producţii bune, fără a angaja forţă de muncă.

– Suprafeţele de păşuni şi fîneţe vor fi folosite ca păşuni comunale.

– Cooperativele agricole din aceste zone pot face acţiuni de cooperare, pe bază de contract, cu membri cooperatori care doresc să preia animale în exploatare, cu condiţia să livreze minim 70 la sută din producţia obţinută unităţilor contractante.

Animalele care nu se vor prelua prin aceste acţiuni de cooperare sau care nu pot fi ţinute de cooperative pot fi vîndute altor unităţi agricole.

2. Adunările generale ale cooperativelor agricole de producţie din celelalte zone ale ţării pot hotărî mărirea loturilor în folosinţă pînă la 5000 metri pătraţi, de fiecare membru cooperator, sau mecanizator sau alţi lucrători din S.M.A. cu obligaţia ca aceştia să efectueze volumul de muncă stabilit. De asemenea, adunările generale pot atribui loturi în folosinţă în condiţiile de mai sus şi celor care doresc să se întoarcă în sat şi să devină membri cooperatori.

Adunările generale pot atribui loturi în folosinţă pînă la 2500 metri pătraţi pe familie şi altor persoane care locuiesc în comună sau în oraşele învecinate şi nu sînt membri cooperatori, dar care se obligă să plătească o taxă şi să cultive bine pămîntul.

– Unităţile agricole de stat pot atribui în folosinţă lucrătorilor terenuri agricole de pînă la 5000 metri pătraţi din suprafaţa proprie sau a unităţilor agricole cooperatiste sau de stat unde aceştia îşi au domiciliul stabil, cu aprobarea acestora.

3. În zonele cooperativizate, terenul aferent casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi curtea din jurul acestora, constituie proprietate particulară a deţinătorilor, cu drept de moştenire şi înstrăinare.

La stabilirea suprafeţelor acestor curţi, se va ţine seama de situaţia existentă înainte de apariţia legilor nr. 58 şi nr. 59 din anul 1974.

Această suprafaţă, împreună cu lotul dat în folosinţă, nu va depăşi suprafaţa de 6000 metri pătraţi pentru deţinătorul casei de locuit.

S-au stabilit, deasemenea, cîteva măsuri pentru vînzarea produselor.

4. Deţinătorii de terenuri în folosinţă agricolă sau în proprietatea particulară, pot să-şi vîndă în mod liber fără preţuri de mercurial produsele obţinute de pe aceste suprafeţe, atît pe piaţă cît şi pe bază de contracte încheiate cu unităţi specializate, în condiţii reciproc avantajoase.

De asemenea, deţinătorii de animale şi păsări pot valorifica produşii şi produsele obţinute de la acestea, în mod liber şi fără preţ de mercurial dacă şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.

Tăierea bovinelor se poate face numai în abatoare autorizate.

5. Statul, prin staţiunile de mecanizarea agriculturii şi alte unităţi ale sale, va sprijini pe toţi deţinătorii de terenuri agricole, prin executarea de lucrări mecanizate cu plata în natură şi în bani.

Totodată, producătorii agricoli vor fi sprijiniţi prin unităţi specializate să-şi procure seminţe, material săditor, îngrăşăminte, substanţe de combatere, reproducători, material seminal, furaje, utilaje de uz gospodăresc şi să primească asistenţă tehnică.

Stimaţi compatrioţi,lup

Situaţia moştenită de la vechiul regim – în economie şi în viaţa socială – este grea. În perioada următoare vom avea de escaladat numeroase greutăţi pentru a însănătoşi economia ţării. Va trebui să muncim cu încordare, uniţi pentru a asigura înfrîngerea tuturor greutăţilor, reconstrucţia şi propăşirea economiei naţionale. Doar uniţi vom putea învinge în continuare. Este apelul pe care Frontul Salvării Naţionale îl adresează întregii ţări, cu convingerea că el va avea un larg ecou în toate straturile populaţiei.

Trebuie să fie clar pentru noi toţi, că nu e suficientă înlăturarea tiraniei şi cucerirea libertăţii – cu mult mai grea este consolidarea acestor cuceriri şi activitatea practică pentru propăşirea ţării.

Consiliul Frontului Salvării Naţionale, concomitent cu elaborarea proiectului noii constituţii şi a legii electorale, în vederea organizării alegerilor libere în primăvară, aşa cum s-a angajat, va acţiona în continuare atît pentru rezolvarea unor probleme concrete imediate ale vieţii economice şi sociale, în folosul oamenilor, cît şi pentru elaborarea liniilor directoare ale strategiei economice de perspectivă – pentru a pune economia ţării pe baze sănătoase, în concordanţă cu legile economice şi cu realităţile ţării noastre.

O linie călăuzitoare în mtot ce întreprinde Frontul Salvării Naţionale – trebuie să fie promovarea democraţiei în toate sferele vieţii sociale, o veritabilă participare a maselor la actul decizional şi controlul lor asupra factorilor de conducere.

Vom promova, de asemenea, activ ideile programatice ale frontului privind realizarea unui larg pluralism politic, de natură nouă, nu bazat doar pe existenţa mai multor partide, ci pe o veritabilă afirmare a unui larg cadru democratic, în care să se poată afirma toate tendinţele, toate interesele şi toate valorile, să poată fi atrase la munca constructivă toate forţele creatoare ale ţării.

În promovarea acestor idei nu sîntem sclavii nici unei ideologii, nici unor idei preconcepute, nici unor modele prefabricate. Dorim să purtîm un dialog deschis, continuu cu toate forţele, cu toţi cei interesaţi în propăşirea României, indiferent de culoare politică, de naţionalitate sau de convingeri religioase.

Dorim să creem condiţii optime pentru înlăturarea tuturor îngrădirilor, a tuturor surselor de tensiuni şi neînţelegeri, pentru o conlucrare cu adevărat frăţească între toate naţionalităţile care convieţuiesc pe teritoriul României.

În viaţa internaţională, România se va afirma cu demnitate, ca promotoarea ideilor de pace şi colaborare internaţională. Ne vom respecta toate obligaţiile internaţionale atît faţă de vecini, cît şi faţă de tratatele şi organizaţiile internaţionale din care facem parte. Totodată, vom promova o largă deschidere spre lume, înlăturînd toate îngrădirile impuse de vechiul regim, dezvoltăm activ colaborarea, în primul rînd cu ţările europene, dar şi cu restul statelor lumii.

Cetăţeni şi cetăţene,

Fie ca anul 1990, ultimul an al deceniului al nouălea al acestui secol, să marcheze în viaţa României, a poporului român, un veritabl salt într-o nouă etapă de progres şi bunăstare, o înoire radicală în viaţa economică, socială şi spirituală a ţării.

În numele Consiliului Frontului Salvării Naţionale doresc să exprim, şi pe această cale, tuturor cetăţenilor României – tineri şi vîrstnici, bărbaţi, femei şi copii – La mulţi ani!

 Lingaii lui Iliescu ies ca gunoaiele deasupra –Desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului de catre FSN şi o lista turnătorilor şi securiştilor României. Totul despre fostele Structuri ale Securităţii

Fostul „dictator”, Nicolae Ceauşescu, este cel care a dispus, în 1967, înfiinţarea Departamentului Securităţii Statului FOTO Adevărul Securitatea a fost mereu agentul care a suflat în ceafa celor care nu […]

Fostul „dictator”, Nicolae Ceauşescu, este cel care a dispus, în 1967, înfiinţarea Departamentului Securităţii Statului FOTO Adevărul
Securitatea a fost mereu agentul care a suflat în ceafa celor care nu au împărtăşit valorile comuniste. adevarul.ro vă propune o călătorie în lumea serviciului care a terorizat o ţară, dar şi o punere în pagină a celor care nu au ezitat să colaboreze cu el.

Departamentul Securităţii Statului al Ministerului Afacerilor Interne a fost denumirea oficială a serviciului de informaţii din România din perioada comunistă, cunoscut însă unanim sub numele de Securitatea.

Securitatea a început să acţioneze după 23 august 1944, atunci când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat puternic de comunişti. Instituţia a fost creată de SMERŞ, o divizie a NKVD (serviciul sovietic de informaţii) şi avea misiunea de a înlocui serviciile secrete din ţările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic.

Unitatea SMERŞ din România se numea Brigada Mobilă şi a fost condusă de colonelul NKVD Boris Grunberg alias Alexandru Nicolski.

Şeful Securităţii avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniştri, fiind secondat de doi directori adjuncţi cu rangul de secretari de stat. Directorul şi cei doi adjuncţi erau toţi trei ofiţeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD.

În decretul 221, se subliniază rolul Securităţii, acela de ”a apăra cuceririle democratice şi de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor duşmanilor interni şi externi”.

Până în 1956, Securitatea nu a avut atribuţii legate de deţinuţii politici din închisori şi lagărele de muncă, cu excepţia supravegherii contrainformative a ofiţerilor, subofiţerilor şi trupelor, care îndeplineau serviciul acolo. Acest lucru însă, nu absolvă instituţia de crimele regimului comunist, mai mult decât atât, Securitatea a fost principala sursă de informaţii care au dus la închiderea ”duşmanilor poporului” în puşcării şi lagăre.

Pasiunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru strategia stalinistă nu avea să apună nici după anul 1953, când Stalin a murit. Conducătorul român a iniţiat o campanie de epurări după model stalinist, în urma căreia a eliminat pericolul unor duşmani din interiorul partidului.

1958, Securitatea însemna: 5.633 ofiţeri, 4.108 sergenţi reangajaţi, 1.416 angajaţi civil şi 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane

Epurările lui Dej au vizat inclusiv efectivele Securităţii, care, între anii 1960-1965 au fost ”curăţate” de ofiţeri impuşi de Moscova.

Ceauşescu şi noi schimbări

Venirea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea Partidului Comunist Român a adus cu sine şi o nouă reformă. Astfel, din 22 iulie 1967 a fost înfiinţat Departamentul Securităţii Statului (DSS), condus de Consiliul Securităţii Statului (CSS), având în frunte un preşedinte cu rang de ministru.

La 4 aprilie 1968, Consiliul Securităţii Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne.

Acesta este momentul istoric prin care Departamentul Securităţii Statului a fost reorganizat în şase direcţii principale (informaţii interne, contrainformaţii economice, contraspionaj, contrainformaţii militare, securitate şi gardă şi cercetări penale).

Avea să fie ultima reorganizare a Securităţii de dinainte de 30 decembrie 1989, atunci când Frontul Salvării Naţionale (trădătorii) a hotărât desfiinţarea Departamentului Securităţii statului.

Structura organizatorică a Departamentul Securităţii Statului din cadrul 1989

Direcţia I – Informaţii Interne
Direcţia a-II-a – Contraspionaj
Economic Direcţia a-III-a – Contrainformaţii
Direcţia a-IV-a – Contraspionaj militar
Direcţia a-V-a – Securitate şi Gardă
Direcţia a-VI-a – Anchete Penale

Opt unităţi speciale:

Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.)
Unitatea Specială F – Filaj
Serviciul de Protejare a Secretelor de Stat
Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior
Centrul de Informatică şi Documentare
Serviciul D – Dezinformare
Serviciul Independent Secretariat-Juridic
Serviciul Independent Învăţământ-Mobilizare.

Dar iata si o lista turnătorilor de ”primă mână” din România 

Dan Voiculescu – nume de cod „Felix” şi „Mircea”

a094bc7d5c6a1fb738aba3ee2f4b538b

Unul dintre cele mai sonore nume din România care se găsesc pe listele CNSAS-uui este fără doar şi poate cel al lui Dan Voiculescu. Curtea de Apel Bucureşti a respins, pe 13 februarie, cererea de revizuire făcută de acesta în dosarul din care reiese că preşedintele fondator al Partidului Conservator a colaborat cu Securitatea. Fostul senator avea o decizie irevocabilă în acest sens încă din 2011, dată de instanţa supremă. În acest context, el a făcut o cerere de revizuire, dar demersul său a fost respins. Legea spune că Voiculescu nu mai poate recurge la nicio cale de atac.

Potrivit CNSAS, Voiculescu a fost recrutat, prima dată, ca informator de Securitate comunistă, în februarie 1970, primind numele conspirativ „Mircea”. Acesta „a relatat verbal despre contactele şi schimburile de pachete între sportivi români şi cei străini, cu prilejul campionatelor de box din 1969, despre schimburile de valută” şi apoi, în Republica Socialistă Cehoslovacia, unde a însoţit ca translator echipele româneşti de hochei pe gheaţă.

Ducu Bertzi – numele conspirativ „Victoria”

ducu-266x300

Lumea muzicală se cutremura în urmă cu mai puţin de un an, în luna mai, când instituţia care analizează arhivele securităţii comuniste oficializa dosarul din care reiese că artistul de muzică folk a colaborat şi el cu Securitatea.

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) îşi motiva atunci verdictul prin faptul că artistul nu s-a opus solicitării de la acea vreme de a-şi pune garsoniera în care locuia la dispoziţia acestora. Astfel, CAB arată că Bertzi a fost recrutat pe 28 aprilie 1988 de Securitatea Municipiului Bucureşti, în calitate de gazdă a unei case de întâlniri având numele conspirativ „Victoria”.

Paula Iacob – nume de cod „Gabriela” şi „Ioana”

s1.ziareromania.ro

Paradoxal sau nu, nici avocaţii de prim rang de astăzi nu par să fi fost cu mult diferiţi de ”colegii de turnătorie”, de ieri. Un foarte bun exemplu este deja celebra doamnă avocat Paula Iacob. Avocata lui Nicu Ceauşescu, dar şi a multor altor personaje controversate din prezent, Iacob a colaborat cu Securitatea sub numele de cod „Gabriela“ şi „Ioana”.

Decizia definitivă de pe 13 iunie 2012 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) confirmă ce au motivat magistraţii Curţii de Apel Bucureşti, cu un an înainte. Aceştia motivau în 2011 că prin notele informative date, Paula Iacob ar fi îngrădit dreptul la liberă exprimare, dar şi dreptul la viaţa privată al mai multor persoane, printre care şi rude apropiate ale avocatei.

Sorin Roşca Stănescu – nume de cod „H15” şi „Deleanu”

Din-istoria-presei-românești

Fostul director al ziarului Ziua şi unul dintre jurnaliştii români cunoscuţi de marele public, a colaborat şi el cu Securitatea. Cu toate astea însă, ziaristul a recunoscut în mod public acest lucru, dar şi faptul că îi pare rău că a făcut-o. „M-am autopropus pentru a colabora cu Securitatea prin 1973. La sfârşitul facultăţii m-am împrietenit cu un tânăr care era unul dintre liderii organizaţiei palestiniene din România. De la acesta am aflat că urma să pună la cale într-o altă ţară un atentat terorist […] M-am întâlnit cu ofiţerul de la brigada antiteroristă şi aşa mi s-a propus să colaborez şi pe viitor”, declara jurnalistul în cadrul unei emisiuni, în 2006.

Directorul ”Ziua” spunea atunci că crezut că face un lucru bun şi că-şi serveşte ţara. Abia ulterior, după ce a văzut colaborarea Securităţii cu cel mai temut terorist internaţional, Carlos Şacalul, şi-a dat seama că a făcut un lucru rău.

Am acceptat si am semnat un angajament avand doua nume conspirative. Am avut succesiv numele de cod H15 si Deleanu. Am primit si bani, dar ca decont pentru deplasarile facute”, si-a descris Sorin Rosca Stanescu inceputurile colaborarii sale cu Securitatea.

Alex Mihai Stoenescu – nume de cod „Adrian Gavrilescu”

astazi-e-ziua-ta-alex-mihai-stoenescu-18274117

Istoricul Alex Mihai Stoenescu şi fostul prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie al lui George Becali, a fost declarat colaborator al Securităţii de către Curtea de Apel Bucureşti pe 27 septembrie 2012. Decizia poate fi contestată la instanţa supremă. Colegiul CNSAS i-a audiat în 2006 pe Alex Mihai Stoenescu şi pe Doru Braia, în calitate de formatori de opinie. CNSAS deţinea la acea vreme informaţii cum că cei doi ar fi avut legături cu fosta Securitate.

Acesta a depus însă recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, termenul de judecată fiind pe 14 octombrie 2014.

Gheorghe Nichita, primarul Iaşiului – nume de cod „MIhai”

slide_132966_44487

Primarul Iaşului apare în scriptele CNSAS în perioada 1978-1983. Conform unei adeverinţe emise de CNSAS, primarul ieşean a fost recrutat în tinereţe pentru supravegherea studenţilor români de la Facultatea de Hidrotehnică din Bucureşti.Verdictul CNSAS a venit ca urmare a unei sesizări depuse în mai 2008

Vasile Eţcu – nume de cod „Ivănescu“

s604x0_bzi_1265502327

Tot în 2009, CNSAS a confirmat la pachet alte trei personalităţi ale Iaşiului cu dosare de colaborare la fosta Securitate. Este vorba despre fostul director al Muzeului Literaturii Române, scriitorul Lucian Vasiliu, de fostul subprefect al Iaşiului, Vasile Eţcu, şi de fostul director, până de curând, al TVR Iaşi, Vasile Arhire.

Adeverinţele făcute publice în 2009 de CNSAS stabilesc că cei trei au dosare, dar că nu pot fi acuzaţi că au fost colaboratori ai Securităţii.

Vasiliu a afirmat atunci că publicarea documentului este o intoxicare, iar cei care au făcut acest lucru sunt iresponsabili. „Eu l-am solicitat din 2005 să-mi spună dacă am sau nu dosar la Securitate, iar din mai, acelaşi an, nu am mai primit niciun semn de la ei“, a spus Lucian Vasiliu.

Petre Ciubotariu – nume de cod „Spirache“

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au constatat în 2010 că Petru Ciobtariu, judecător la Curtea de Apel Iaşi, a fost colaborator al Securităţii. CNSAS a susţinut în acţiunea depusă la instanţă că judecătorul a fost în perioada 1982-1984 colaborator, în 1984-1989 informator şi persoană de sprijin în 1989.

Judecătorul Petru Ciubotariu: „Este problema mea ce voi face. Nu mai discutăm acest aspect“, a replicat magistratul ieşean după verdict, întrebat dacă va ataca decizia Curţii de Apel Iaşi la instanţa superioară.

De altfel, Petru Ciubotariu a pierdut procesul cu CNSAS. Magistraţii bucureşteni au constatat că ieşeanul a colaborat cu Securitatea, la capătul unei acţiuni în instanţă începute în 2008.

Cornel Pleşu – nume de cod ”Vasile Raicu”

646x404

Continuă să voteze din poziţia de consilier judeţean, să aducă amendamente sau să aibă opinii despre ce e bine şi e ce rău. Vorbim despre Cornel Pleşu, unul dintre cei mai marcanţi membri ai PDL, „un înţelept în ale politicii“, cum îl alintă cei mai tineri din partid şi al cărui nume conspirativ este „Vasile Raicu“, după cum se poate „lăuda“ cu dosarul gros de la CNSAS.

Constantin Corneliu Pleşu, pe numele său întreg, a fost implicat într-un imens scandal la începutul anului trecut, din cauza dosarului de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), în timpul mandatului său de consilier local al municipiului Bârlad. Consilierii locali bârlădeni din cealaltă tabără politică îi acuzau pe şefii de partid ai lui Pleşu că nu îi retrag sprijinul politic, tocmai pentru a rămâne pe funcţie, deşi pe numele lui politicianului existau note informative întocmite în anii ’80.

Ciprian Nica – nume de cod ”Bratosin“

ciprian-nica-248x300

Anul trecut, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au decis că deputatul PSD Ciprian Nica a fost informator al fostei Securităţi pe vremea când era elev la Ploieşti. Unul dintre cei mai mari apărători ai justiţiei la nivel declarativ din Parlamentul României este deputatul vrâncean Ciprian Nica, aflat la al doilea mandat.

Potrivit Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, social democratul Ciprian Nica a semnat un angajament cu Securitatea în 1976, pe când avea 18 ani şi era elev, sub pseudonimul „Bratosin”, recrutarea acestuia fiind făcută „pentru a asigura o supraveghere cât mai bună a mediului de elevi”. Din documentele de arhivă reiese că Bratosin îşi turna la securitate colegii care ascultau postul de radio Europa Liberă.

Toader Gheţu

thumbnail

Un alt securist vrâncean care a pierdut procesul cu CNSAS este Toader Gheţu, fost maior de securitate, devenit după Revoluţie mâna dreaptă a lui Marian Oprişan la Consiliul Judeţean Vrancea şi mai apoi apărătorul copiilor, ca director la Direcţia pentru Protecţia Copilului Vrancea, funcţie din care a ieşit la pensie.

 

 

 

Mircea Ionescu-Quintus

Mircea Ionescu-Quintus - Interviu de Maria Diana Popescu

După ani petrecuţi sub monarhie, ocupaţia germană din Primul Război Mondial, perioada interbelică, legionari şi în lupta pe front, pentru Armata Română, până aproape de Stalingrad, Mircea Ionescu-Quintus a fost arestat de două ori la începutul perioadei comuniste, iar în 1952 este trimis la Canal ca deţinut politic.

Doi ani mai târziu, la ieşirea din arest, a fost racolat de Securitate, colaborare despre care a spus că nu a putut să o refuze din cauza anchetelor securiştilor, dar că declaraţiile date sub semnătură nu au deranjat pe nimeni.

Avocat, în continuarea tradiţiei din familie (a profesat timp de 56 de ani), dar şi ca fost deţinut politic, Mircea Ionescu-Quintus a dat informaţii ofiţerilor de Securitate, timp de câţiva ani.

Scandalul colaborării a izbucnit în 2000, când CNSAS a anunţat că seniorul liberal a informator al Securităţii. Mircea Ionescu-Quintus a contestat decizia, însă cererea i-a fost respinsă, iar abia după doi ani a obţinut dovada că nu a făcut poliţie politică.

Ioan Ghişe

GhiseIoan

Ioan Ghişe a primit iniţial un verdict favorabil, dar în 2006 cazul său a fost reanalizat. A fost exclus din partid, dar reprimit pe motiv că decizia a fost nestatutară.

Senatorul Partidului Naţional Liberal Ioan Ghişe a dat şapte note informative între 1982 şi 1984, perioadă în care a lucrat la uzina „Tractorul“ din Braşov. În ciuda acestui lucru, Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii a decis în 1999 că liberalul nu a făcut poliţie politică, deşi se angajase să ofere informaţii la securitate. Consiliul, care la acea vreme nu intrase în posesia tuturor arhivelor Securităţii deţinute de SRI şi SIE.

Ion Besoiu

ion-besoiu-541390l-214x0-wtm-23471289

În anul 2011, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a cerut Curţii de Apel Bucureşti constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în cazul actorului sibian Ion Besoiu.

Acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată de către Curtea de Apel Bucureşti, însă CNSAS-ul a declarat recurs. Pe 30 ianuarie anul acesta, recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar primul termen al procesului a fost fixat pe 22 ianuarie 2015.

Andrei Marga – nume de cod “Horia”, “Mureşan” şi “M. A.”

646x404Andrei Marga

Fost ministru al Educaţiei, fost ministru de Externe şi rectorul cu cel mai îndelungat mandat în fruntea UBB, Andrei Marga a colaborat cu Securitatea începând din anii 70, când era bursier în RFG.

În primăvara anului trecut, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu lansa o ipoteză-bombă despre cel care avea să ocupe funcţia de ministru de Externe în noul guvern USL. Lăzăroiu lăsa să se înţeleagă, într-o postare pe Facebbok, că Andrei Marga ar fi colaborat cu Securitatea: „Am auzit că (Marga – n.r.) a avut un prieten imaginar în perioada comunistă, un alter ego, Andrei Mureşan”.

Tiberiu Marc şi Viorel Stanca

tiberiu-marc

Printre numele asociate, de-a lungul timpului, cu activitatea fostei Securităţi, se numără şi cele ale preşedintelui PSD Sălaj şi al Consiliului Judeţean, Tiberiu Marc, precum şi cel al fostului preşedinte PD, omul de afaceri Viorel Stanca.

Tiberiu Marc a lucrat la Securitate cinci ani, între 1986 şi 1991, în domeniul contraspionajului economic, axându-se pe probleme de agricultură şi industrie alimentară (el este absolvent al facultăţii de Zootehnie din Cluj şi al facultăţii de Ştiinţe Economice – n.r.). S-a retras din activitatea de informaţii în 1991, cu gradul de căpitan.

Un alt nume răsunător din Sălaj asociat cu activitatea fostei Securităţi este cel al omului de afaceri Viorel Stanca, cunoscut în media naţională drept „generalul lui Băsescu”, după gradul dat de preşedinte, în 2007, ofiţerului în rezervă. Viorel Stanca a fost căpitan de securitate-contrainformaţii şi fost ofiţer de informaţii până în 1992, iar în 2006 era unicul om de afaceri din Sălaj prezent în topul 300 al celor mai bogaţi români.

Liviu Pongraţiu

Liviu Pongraţiu

De departe, cel mai blamat şi condamnat securist bistriţean este sublocotenentul Liviu Pongraţiu, care, alături de alţi doi plutonieri, au omorât cu sânge rece trei oameni nevinovaţi pe Dealul Crucii, localitatea Nepos. Sublocotenentul s-a stins din viaţă în 2011, la 92 de ani în Cluj-Napoca, unde locuia, înainte de a afla verdictul justiţiei în cazul său.

Liviu Pangraţiu era sublocotenent la raionul de Securitate din Bistriţa, iar în luna iulie a anului 1949 a dus trei membri ai organizaţiei ”Garda Albă”, pe Dealul Crucii, între localităţile Nepos şi Rebra, unde i-a executat împreună cu alţi doi plutonieri.

Ion Manea – nume de cod ”Alin”

Primarul municipiului Orşova-Mehedinţi, liberalul Ion Manea, a fost colaborator al Securităţii, cu numele conspirativ „Alin”. Documentele care atestă „activitatea” acestuia au fost făcute publice în campania electorală din vara anului trecut de către contracandidatul său de la PDL, Doiniţa Chircu.

Potrivit unei Note de Constatare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) din 21.05.2008, Ion Manea a fost recrutat în data de 16.06.1979, semnând un angajament de colaborare cu Serviciul de securitate, deoarece, fiind angajat ca ospătar putea asista la discuţiile purtate de clienţi.

Dan Lupescu

2010_04_18_danlupescupoza

Curtea de Apel Bucureşti a decis pe data de 25 iunie că Dan Lupescu a colaborat cu Securitatea. Directorul Direcţiei Judeţene Dolj pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a declarat că este nevinovat.

Dan Lupescu este directorul Direcţiei Judeţene Dolj pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au constatat „existenţa de colaborator al Securităţii” în cazul lui Dan Lupescu. De asemenea, judecătorii i-au solicitat lui Lupescu să depună, la rândul său, înscrisuri olografe din perioada 1980 – 1990. În plus, magistraţii solicită prezenţa la proces a două dintre persoanele vizate de informările făcute de Dan Lupescu la Securitate. Este vorba de Ion Vâlceanu şi Nicolae Bogoslov. ”Constată existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul Lupescu Dan, în sensul dispoziţiilor art. 2 litera b din OUG. nr.nr. 24/2008.”, au stabilit magistraţii Curţii de Apel Bucureşti.

Înalt Preasfinţitul Teodosie

Înalt Preasfinţitul Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului, a recunoscut în vara lui 2006 că a semnat un angajament cu Securitatea, dar a precizat în mod repetat că nu a făcut rău nimănui.

„A fost un gest patriotic, un jurământ de credinţă faţă de ţară, nu ca să urmăresc pe cineva“, s-a dezvinovăţit ÎPS Teodosie, un apropiat al regimului PCR-PSD. El devenise colaborator al Securităţii în 1987, pe când era asistent universitar la Institutul Teologic în Bucureşti.

Dănuţ Culeţu

Culetu_Danut

Un an mai târziu, adică în 2007, apărea dosarul prefectului Dănuţ Culeţu, fost liberal, cea de-a doua notabilitate învinuită de colaborare cu Securitatea şi chiar de Poliţie politică. Culeţu a obţinut însă în cele din urmă disculparea publică prin documentul CNSAS care dovedea că nu a făcut Poliţie politică. El a fost prefect în perioada 2005 – 2009 şi conduce acum filiala Forţa Civică din Constanţa, reuşind să intre în Parlament ca deputat în urma redistribuirii.

 

 

Dumitru Manole

4a0ca62ebec7ad575706d06b7826260d

Fost lider al filialei locale a Partidului Agrar, Dumitru Manole a fost forţat, în urma dezvăluirilor din 2010, să-şi dea demisia din Consiliul Judeţean, unde obţinuse un mandat ca membru PSD. Activitatea lui Manole a fost apreciată de securişti, fiind recompensat la finele anului 1960 cu suma de 100 lei şi cu un bilet la meciul de fotbal România – Spania

Dezvăluirea HALUCINANTĂ a medicului legist, Alexandra Enache, care a examinat cadavrele revoluționarilor

S-a tras la întâmplare sau a fost o EXECUȚIE publică? Morga Spitalului Județean Timișoara a devenit neîncăpătoare, în timpul evenimentelor dramatice din decembrie 1989. Peste 50 de cadavre au ajuns în morga unității medicale doar după ce s-au tras primele focuri de armă asupra oamenilor care au ieșit în stradă strigând “Libertate!” în data de 17 decembrie. “Experiența de atunci m-a marcat foarte mult, am văzut atât de multe cadavre”, își începe povestea Alexandra Enache, șeful Institutului de Medicină Legală din Timișoara. Medicul legist, care în decembrie 1989 era rezident, a lucrat în morgă în acele zile sângeroase, iar mărturiile Alexandrei Enache sunt de-a dreptul cutremurătoare.

Medicul își aduce aminte că și în acele zile de la Revoluție vremea era ca acum, “în unele zile era soare și frumos, în altele era vreme mohorâtă și era puțină zăpadă”.Alexandra Enache are în minte imaginea unei coloane de manifestanți pe care a întâlnit-o în centrul orașului în 18 decembrie, în drumul ei spre spitalul județean, în care se aflau și foarte mulți tineri și femei care strigau încontinuu “Libertate!”. Ajuns la morga spitalului, medicul legist a fost nevoit să se confrunte cu o situație “dramatică, respectiv cu o mulțime de cadavre care prezentau plăgi împușcate, iar noi, medicii legiști, a trebuit să ne facem datoria”.

director-iml01_resize-640x425

Alexandra Enache, directorul Institutului de Medicină Legală Timișoara

“În fiecare zi, tot apăreau cadavre“

Astfel, în ziua de 18 decembrie, cei patru legiști, plus Alexandra Enache, care era rezident, au examinat peste 50 de cadavre provenite din data de 17 decembrie. Pentru că medicii legiști se confruntau cu o situație de catastrofă, aceștia nu au mai autopsiat cadavrele ajunse la morgă, ci doar au realizat o examinare externă, adică au descris leziunile de violență, așa cum prevedea legea. După o zi întreagă de muncă asiduă, în care s-a realizat acest examen extern al cadavrelor, iar toate detaliile au fost notate în mai multe documente, medicii legiști au plecat acasă.

“Când am venit a doua zi a fost acel șoc pentru că foarte multe dintre cadavre au dispărut. Peste 40 de cadavre au fost luate cu acea dubă și transportate la București. Acelea au fost zilele cele mai groaznice, pentru că era o tensiune foarte mare, ne era teamă și nouă”, își amintește medicul legist. În cadrul Operațiunii Trandafirul, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrațiile din Timișoara au fost furate de la morga spitalului județean și transportate la București, unde au fost incinerate la Crematoriul Cenușa. Totul cu scopul ștergerii urmelor masacrului de la Timișoara. Alexandra Enache ne spune că, după ce au dispărut acele cadavre din morga unității medicale, medicii legiști au început să se teamă pentru ei, mai ales că familiile celor decedați “pe bună dreptate își clamau morții, se întrebau unde sunt. Ne era teamă și pentru documente, așa că le-am păstrat”.

Alexandra Enache ne povestește că “în fiecare zi, tot apăreau cadavre. Nu atât de multe ca în prima zi, dar numărul morților a fost foarte mare. Și când am crezut că se liniștesc puțin lucrurile a urmat acea perioadă a Crăciunului când, din nou, au fost foarte multe împușcături și din nou foarte multe persoane decedate, tineri, copii și enorm de mulți răniți”.

mort-4

De ce nu au putut fi identificate toate persoanele decedate?

Din anul 1990, medicul legist spune că au început să se facă tabele cu persoanele decedate și s-a trecut la identificarea lor. Totuși, șase cadavre din cele 43 incinerate la București au rămas neidentificate. “Noi am făcut acel examen extern al cadavrului, am descris urmele de împușcare, îmbrăcămintea, fizionomia, am realizat un portret vorbit al cadavrului, adică am descris forma feței, culoarea părului, ochilor, semne particulare și pe baza acestor elemente s-au putut face identificările”, povestește medicul legist timișorean. Alexandra Enache ne spune că identificarea acelor cadavre s-ar fi putut realiza mult mai ușor dacă existau și fotografii, care au fost realizate de către lucrători de la Miliție și procurori însă, ulterior, filmele au dispărut.

mort

“S-a tras în cap foarte mult“

Medicul legist are și acum în minte cadavrele pe care le-a examinat în decembrie 1989. Astfel, Alexandra Enache ne dezvăluie faptul că “au fost cadavre și cu multe plăgi, au fost și oameni împușcați în spate, deci probabil că fugeau undeva. Au fost și copii de zece ani împușcați, copii mici de doi ani, femei. Te lupți sau încerci să oprești pe cineva care e pe măsura ta, nu tragi în copii și în femei”. Medicul legist ne mai povestește că mulți din cei decedați în acele zile sângeroase la Timișoara, era împușcați în cap. “Plăgile au fost grave, s-a tras în cap foarte mult, în torace, cu gloanțe de calibru mare care făceau leziuni distructive. Au fost cazuri în care craniul a explodat, leziune tipică produsă prin împușcare. S-a tras cu o intenție clară de a ucide, nu s-a tras la picioare. Tragi la picioare ca să rănești, să faci o plagă mai puțin gravă”, ne spune Alexandra Enache.

revolutie-costi-duma-21-640x428

 Au fost răniți executați în spital, la Timișoara?

Se spune că printre cele 43 de cadavre furate din morga Spitalului Județean Timișoara și incinerate la București s-au numărat și cele ale unor răniți care au fost executați în unitatea medicală. Totuși, medicul legist Alexandra Enache nu crede că acest lucru s-a întâmplat, mai ales că a reușit să examineze cadavrele înainte de a fi furate. “Noi n-am avut dovezi că s-a întâmplat acest lucru, e adevărat, zvonuri au fost, dar mi se pare puțin credibil. Nu au fost persoane care să fi ajuns la morgă cu leziuni diferite, nici în ceea ce privește calibrul glonțului, pentru că măsurând orificiul de intrare, putem să ne dăm seama de calibrul glonțului. Nu erau orificii de intrare de calibre diferite”, explică medicul timișorean

În final, Alexandra Enache ne-a declarat că noi le suntem datori celor care și-au dat viața pentru libertatea noastră, dar și celor care au fost răniți în timpul Revoluției din decembrie 1989. “Experiența de atunci m-a marcat foarte mult, am văzut atât de multe cadavre. Apoi, răniții pe care i-am văzut atunci au venit pentru reexaminări și constați că unii nu pot să meargă bine sau au alte probleme de sănătate și te impresionează. De aceea, le suntem datori și nu trebuie să-i uităm”, a conchis Alexandra Enache.

 

 Fecuntatorul teroristilor de azi,dezvaluie  minciuna globala: Ion Iliescu Despre Terorişti: Indivizi Fanatizaţi, Care Acţionează Cu O Cruzime Fără Precedent. O Perfidie Fără Seamăn, O Cruzime Pentru Care Nu Se Găsesc Calificative Potrivite. Împuşcă Din Orice Poziţie

 

În 23 decembrie 1989 Ion Iliescu a ţinut o cuvîntare la Televiziunea Română, care a fost publicată în ziarele de a 2-a zi. Reproduc cele spuse de Ion Iliescu despre terorişti după ziarul „Luptătorul Bănăţean” nr. 3 din 24 decembrie 1989. „Luptătorul Bănăţean” era numele care îl luase în 22 decembrie 1989 „Drapelul Roşu”, fostul ziar PCR din Timişoara. În fapt, era o întoarcere la numele purtat de ziar în perioada stalinistă. Începînd cu ianuarie 1990 ziarul şi-a schimbat iar numele în „Renaşterea”, iar apoi „Renaşterea Bănăţeană”, sub acest nume apărînd pînă azi.
De remarcat menţionarea de către Ion Iliescu, în această cuvîntare, a existenţei unui „comandament militar” al Frontului Salvării Naţionale. Anume acest comandament militar a dus lupta cu teroriştii, căci CFSN-ul propriu-zis s-a întrunit prima dată doar în 27 decembrie 1989.

img_0005
img_0005

Dragi cetăţeni,
Am avut o zi plină şi grea. Venim chiar de la comandamentul militar al Frontului Salvării Naţionale. Datorită acţiunilor criminale ale unor bande de terorişti instruiţi special pentru lupta împotriva maselor populare şi apărarea dictatorului, activitatea noastră normală nu s-a putut desfăşura normal în cursul acestei zile. Am fost nevoiţi să dăm prioritate acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor. Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgînd în locuinţe, în cetăţeni, provocînd victime în rîndul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii Ceauşescu, care a făcut enorm de mult rău poporului şi care nu a economisit mijloace enorme şi acţiuni gîndite, ordonate pentru constituirea unor asemenea unităţi de represiune.
Vrem să vă spunem că toate unităţile militare şi marea majoritate a unităţilor de miliţie şi de interne acţionează unitar împotriva teroriştilor. De fapt există un consens naţional împotriva dictaturii.
Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale ale grupelor de terorişti, care vor să împiedice funcţionarea noii puteri şi să destabilizeze societatea noastră este o ultimă zvîrcolire a acestei creaţii monstruoase a dictaturii antipopulare. De fapt, trebuie să vă spunem că [nu] este vorba de un număr mare de elemente teroriste, dar acestea sînt special instruite şi dotate pentru acţiuni de acest gen. În cele mai multe cazuri ei reuşesc să îngreuneze activitatea unităţilor militare pentru că, aşa cum aţi văzut, foarte mulţi terorişti acţionează din clădiri locuite, chiar din apartamente, ceea ce face dificilă folosirea tehnicii militare, intervenţia armatei, care trebuie să evite cît mai mult pierderile în rîndul cetăţenilor. Este o perfidie fără seamăn, o cruzime pentru care nu se găsesc calificative potrivite. De aici dificultăţile pentru lichidarea acestor acte de cruzime. De aceea, facem apel la cetăţeni să înţeleagă situaţia în care ne aflăm şi să înlesnească pe toate căile activitatea militarilor.
Cetăţenii din blocurile în care teroriştii acţionează – este vorba de zonele fierbinţi, în jurul televiziunii, radiodifuziunii, în jurul sediului Comitetului Central, al Ministerului Apărării Naţionale, alte cîteva puncte – îi sfătuim să evacueze pe cît posibil clădirile şi să se cazeze la cunoscuţi, în alte locuri, pentru a înlesni activitatea unităţilor noastre militare.
Ne aflăm, stimaţi cetăţeni, într-un moment revoluţionar, din păcate marcat de sacrificii. Noi am circulat mult pe străzile capitalei în cursul acestei zile şi am văzut scene emoţionante de conştiinţă cetăţenească, de iniţiativă şi autoorganizare, de pază obştească, de control al circulaţiei pe drumuri. Am vrea însă, în legătură cu aceste lucruri, să informăm că numai armata dispune de tancuri şi unităţi blindate. Teroriştii sînt organizaţi ca puşcaşi, dotaţi însă bine cu armament şi instruiţi în mod deosebit. De aceea, pe drumurile publice unde s-au organizat baraje şi puncte de control este bine să nu fie împiedicate unităţile militare, respectiv blindatele, camioanele cu militari, tancurile să poată circula cît mai liber spre punctele în care trebuie să acţioneze. Venind aici de la Ministerul Apărării Naţionale a trebuit să ne oprim, să parlamentăm şi să discutăm; oamenii sînt de bună credinţă pentru că nu vor să lase pe oricine să treacă. De aceea, vrem să ştiţi: tancurile sînt numai ale lor. Maşinile blindate de asemenea.
De asemenea, am ruga să se gîndească şi alte forme de lărgire a conlucrării şi participării maselor populare în sprijinul acţiunii unităţilor militare, inclusiv în constituirea de cît mai multe gărzi patriotice pentru apărarea unităţilor proprii, unităţilor economice, a unor puncte de activitate generală pentru nevoile cetăţenilor, ca şi în sprijinul unităţilor care acţionează în jurul punctelor fierbinţi. Aici trebuie să se acţioneze neapărat în strînsă coordonare cu armata şi numai în subordinea armatei, pentru că sînt reguli militare de activitate. De asemenea, trebuie să vă spunem că teroriştii nu sînt în uniforme. Ei sînt civili. De multe ori încearcă să creeze confuzie, şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oamenii din formaţiunile de apărare organizate de cetăţeni şi creează astfel confuzie. Împuşcă din orice poziţie. De aceea este important ca cetăţenii din formaţiunile noastre – individual înarmaţi – să nu acţioneze pentru că pot să fie confundaţi cu teroriştii şi să cadă victime confruntărilor cu unităţile militare, ci să se constituie în unităţi ordonate, organizate, subordonate unităţilor militare. Să fie o unitate de acţiune, dar să nu creăm panică, confuzie şi victime în plus.
La comandamentul militar pe care l-am avut am stabilit cîteva măsuri imediate în vederea acţiunii din această noapte, de mîine dimineaţă, precum şi în orele imediat următoare pentru o mai mare eficienţă în lichidarea bandelor teroriste.
În funcţia de ministru al apărării naţionale a fost numit domnul general colonel Nicolae Militaru, care este ajutat de cei doi prim-adjuncţi – generalii Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, şi Victor Stănculescu.
În fine, stimaţi cetăţeni, vrem să vă informăm că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi şi se află sub pază militară. Sînt, de asemenea, arestaţi Ilie şi Nicu Ceauşescu şi cîteva slugi ale clanului Ceauşescu – Dincă, Postelnicu, Bobu şi alţi cîţiva. Va veni momentul judecăţii drepte, severe a poporului, a celor care s-au făcut vinovaţi de această tragedie naţională.
Sperăm însă că prin acţiunea conjugată a unităţilor forţelor populare să lichidăm şi această ultimă zvîrcolire a hidrei înveninate a clanului Ceauşescu. Este nevoie de unitate, este nevoie de colaborare strînsă. Ei vor provoca încă multe necazuri, dar procesul este ireversibil. Nimic nu mai poate întoarce roata procesului de înnoire a României!
Să ne urăm succes!

 

 

Documentul ILEGAL  Prin Care Iliescu l-a  Destituit  pe Ceauşescu

În 22 decembrie 1989, de la balconul Operei din Timişoara a fost citită „Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara”, document care, chiar din primul punct hotărăşte demiterea din toate funcţiile a lui Nicolae Ceauşescu şi a membrilor familiei sale.

Ulterior s-a pretins că destituirea lui Ceauşescu s-a făcut ca urmare a comunicatului FSN citit de Ion Iliescu la TVR (linc), însă rezoluţia adunării populare de la Timişoara a apărut, cronologic, înaintea comunicatului FSN. Aşadar, Ion Iliescu nu mai putea să-l destituie pe Nicolae Ceauşescu fiindcă acesta fusese deja destituit prin rezoluţia adunării populare de la Timişoara. Respectiva rezoluţie, redactată, din cîte am auzit, de Radu Motica, a fost răspîndită sub formă de manifest dactilografiat împrăştiat printre oamenii din Piaţa Operei şi a fost publicată în „Luptătorul Bănăţean” din 22 decembrie 1989 (numele care, după fuga lui Ceauşescu, îl luase vechiul ziar „Drapelul Roşu” al Comitetului Judeţean PCR Timiş).

La Bucureşti nu a băgat însă nimeni în seamă acest document, luptele cu teroriştii începute în seara aceleiaşi zile au acaparat atenţia opiniei publice.

Subordonarea Frontului Democratic Român faţă de CFSN (linc), hotărîtă mai apoi de Lorin Fortuna, a făcut ca întreaga activitate a FDR să devină un lucru secundar.

Reproduc mai jos „Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara” ca un document istoric important, care arată năzuinţele oamenilor, aşa cum au fost ele exprimate în 22 decembrie 1989, nu cum au fost interpretate ulterior (din 1989 încoace mereu se găsesc cîte unii ca să reinterpreteze „idealurile revoluţiei” conform intereselor de moment).

Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara

I. Adunarea Populară a tuturor locuitorilor din Banat şi din alte părţi ale ţării, adunaţi între 15 şi 22 decembrie 1989 la Timişoara, declară instaurarea adevăratei democraţii şi libertăţi pe întreg cuprinsul ţării şi

Hotărăşte:

1. Demiterea din toate funcţiile de partid şi de stat a tiranului Nicolae Ceauşescu şi a soţiei acestuia precum şi a tuturor membrilor din familie şi tragerea lor la răspundere în cadrul unui proces judecat de o instanţă competentă, conform procedurii prevăzute de lege;

2. Pedeapsa în cadrul unor procese publice, judecarea de către instanţele competente conform procedurii prevăzute de lege, a persoanelor care au dat dispoziţie şi au aplicat ordinele de a se trage în populaţia civilă ca şi a celor care se fac vinovaţi de uciderea militarilor care au refuzat odioasele ordine.

3. Identificarea cadavrelor celor ucişi în mod criminal în timpul demonstraţiilor din perioada clanului Ceauşescu şi înmormîntarea martirilor eroi; ridicarea unor monumente în cinstea lor în oraşele în care aceştia au căzut, pentru a se păstra mereu vie memoria lor.

4: Eliberarea şi reabilitarea tuturor deţinuţilor şi dizidenţilor politici care riscîndu-şi viaţa, şi-au exprimat dezacordul faţă de politica dictatorială a lui Nicolae Ceauşescu.

5. Instituirea unui guvern şi preluarea conducerilor locale de stat de către cei mai competenţi fii ai patriei.

6. Organizarea de alegeri libere şi democratice la toate nivelele şi desemnarea organelor de conducere pe criteriul competenţei şi integrităţii morale.

7. Înfăptuirea desăvîrşită a unui regim cu adevărat democratic în toate domeniile vieţii publice şi alegerea liberă de către popor a sistemului şi liniei politice şi economice a ţării, care să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti consfinţite de Constituţie şi legile ţării, ca şi în convenţiile şi actele internaţionale, în scopul creşterii bunăstării materiale şi spirituale a poporului nostru şi a întăririi puterii economice a patriei.

8. Separarea activităţii politice de activitatea de stat.

9. Abrogarea tuturor legilor şi a celorlalte acte normative cu conţinut antidemocratic care nu sînt în interesul maselor populare, precum şi revizuirea întregului sistem legislativ în scopul democratizării şi liberalizării ţării.

10. Restabilirea legăturilor diplomatice cu toate statele care au suspendat sau întrerupt aceste relaţii cu ţara noastră datorită dictatorului Nicolae Ceauşescu şi dezvoltarea în continuare a relaţiilor de prietenie şi colaborare cu toate statele lumii, cu respectarea normelor şi principiilor dreptului internaţional.

II. Adunarea Populară din Timişoara salută cu entuziasm patriotic întreaga populaţie a ţării care participă la desăvîrşireea democratizării şi liberalizării ţării prin demonstraţii paşnice cu caracter patriotic şi în acelaşi timp pe cetăţenii patriei care pînă în acest moment au contribuit prin faptele lor de curaj la înlăturarea dictaturii şi îndeamnă întregul popor la continuarea demonstraţiilor paşnice pînă la îndeplinirea tuturor obiectivelor şi hotărîrilor adoptate cu această rezoluţie.

III: Adunarea Populară din Timişoara salută ostaşii bravei noastre armate care s-au împotrivit ordinelor criminale de a trage în populaţie şi o cheamă, ca alături de întregul popor, să participe în continuare la desăvîrşirea democratizării şi liberalizării ţării în sensul celor prevăzute în rezoluţie.

IV. Adunarea Populară din Timişoara se închină cu smerenie în faţa memoriei eroilor care şi-au vărsat sîngele pentru înfăptuirea idealurilor noastre şi au murit pentru răsturnarea dictaturii şi instaurarea democraţiei, libertăţii şi unităţii naţionale şi înfierăm hotărîrea dictatorilor de a da ordinul criminal de a se trage în populaţia ţării.

V. Adunarea Populară din Timişoara aduce mulţumiri tuturor popoarelor lumii ca şi fiilor ei cinstiţi, aflaţi în exil datorită regimului dictatorial, care prin hotărîrile şi îndemnurile lor au ridicat moralul poporului român, fiind alături de noi pe tot parcursul luptei pentru libertate, dreptate şi democraţie.

VI. Pentru conducerea activităţii de stat pe întreg cuprinsul ţării, Adunarea Populară din Timişoara cere instituirea unui Parlament al ţării în care să fie reprezentată toată naţiunea română şi care să fie împuternicit cu depline puteri să ia toate măsurile necesare în interesul întregii naţiuni.

Timişoara, 22 dec. 1989

 

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii Din Timișoara, După 22 Decembrie 1989 (1). Piaţa Operei Aprilie 25, 2014

cartiMemorial_0001În cartea „Victimele revoluţiei. Timişoara 1989” editată de asociaţia „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara în 2011, procurorul militar Romeo Bălan prezintă şi cercetările făcute de parchetul militar din Timişoara cu privire la „teroriştii” de după 22 decembrie 1989 care se spune că au acţionat în oraş. Voi prezenta în serial capitolul „Victimele de după 22 decembrie” din această carte. Primul episod se referă la zona Piaţa Operei.Recomand să citiţi şi capitolul „Identificarea victimelor incinerate” (linc) din aceeaşi carte a procurorului Bălan, capitol deja prezentat pe acest blog.
VICTIME DUPĂ 22 DECEMBRIEDupă 22 decembrie au fost din nou victime la Timișoara. 20 de morți din care 7 militari și 79 de răniți, din care 25 de militari, sunt rezultatul uzului de armă la Timișoara.Mai era justificată dechiderea focului după căderea lui Ceaușescu?Înainte de a încerca unele considerații cu privire la această perioadă am să prezint principalele zone din oraș unde au fost împușcate victimele.PIAŢA OPEREIDupă căderea lui Ceauşescu, în seara zilei de 22 decembrie 1989 s-a deschis focul în Piaţa Operei din Timişoara. A fost primul loc în care a început să se tragă din nou. În clădirea Operei se afla un grup de revoluţionari încă din 20.12.1989, care au constituit ulterior Frontul Democrat Român. Până la fuga lui Ceauşescu cei din Operă au fost păziţi de forţe proprii, constituiţi în două filtre de pază, exterior şi interior, la un moment dat cei din pază având chiar arme în dotare din cele recuperate de la fostul Consiliul Judeţean Timiş şi de la câţiva lucrători de poliţie T.F. Cu toate acestea nu au fost evenimente, cei din interior nu au fost atacaţi şi nici nu au făcut uz de armă. Trebuie însă precizat că în 21 decembrie 1989, forţele armate ale fostului regim au încercat să întocmească un plan de capturare a liderilor revoluţionarilor din Operă. În acest scop la sediul Diviziei mecanizate Timişoara s-au prezentat mai mulţi ofiţeri de la Securitatea Timiş care cunoşteau obiectivul. Din fericire planul nu s-a concretizat. Despre acest episod intitulat Operaţiunea Tunetul şi Fulgerul a scris regretatul ziarist Iosif Costinaş. Acest moment trebuie reamintit pentru a înlătura susţinerile privind fraternizarea armatei cu revoluţionarii în cursul zilei de 20 decembrie 1989. Comandamentul politico-militar de la fosta judeţeană de partid condus de fostul secretar C.C. Ion Coman şi comandamentele militare de la Divizia mecanizată şi de la Inspectoratul M.I. au renunţat la soluţia militară doar pentru că nu mai era viabilă. În Piaţa Operei şi în centrul oraşului erau sute de mii de timişoreni care în mod paşnic îşi cereau drepturile şi împotriva acestora nu se mai putea interveni cu tancul.După ce s-a anunţat căderea dictaturii, în dupăamiaza zilei de 22 decembrie 1989, cel care asigura comanda Diviziei mecanizate Timişoara, lt.col. Zeca Constantin, s-a prezentat la liderii Frontului Democrat Român pe care i-a recunoscut ca noua forţă politică din oraş. Ofiţerul arată că a ţinut permanent legătura cu cei aflaţi la comanda Armatei a III-a de la Craiova, respectiv general Roşu, lt.col. Ilie Marin şi lt.col. Dumitru Cioflină şi a executat ordinele primite:„Am primit ordine pe linie militară să colaborez cu noile organe ale puterii noi instalate.În 22.12.1989, în jurul orelor 14,00, după plecarea generalului Guşă au venit mai mulţi revoluţionari care m-au chemat la Opera din Timişoara ca să vorbesc din balcon mulţimii adunate în piaţă. Dintre revoluţionari îl reţin pe liderul acesta Furtuna Lorin, Iordache Claudiu, Savu Ioan, Alămureanu şi alţii de care nu-mi mai amintesc.Am luat cuvântul şi am anunţat populaţia că Armata este alături de populaţie. Posed video-caseta cu cuvântul de atunci. Am mai vorbit o dată din balconul Operei în aceeaşi zi, în jurul orelor 18,30, cu acelaşi mesaj. În balcon erau circa 100 de revoluţionari şi deşi nu i-am văzut am aflat ulterior că unii ar fi fost înarmaţi, cu arme luate de la I.P.J. Timiş.După orele 19,00 au început să se audă focuri de armă în Piaţa Operei din Timişoara şi apoi şi în alte zone. Îndeosebi s-au auzit focuri de armă în zona centrală a oraşului. Până la focurile de armă nu am auzit să se vorbească de terorişti. După aceea revoluţionarii susţineau că au deschis focul teroriştii şi securiştii. Mi-au şi solicitat să le asigurăm pază militară”.[1]Cei din incinta Operei confirmă sosirea militarilor şi faptul că a fost asigurată paza clădirii. Susţin însă că militarii i-au anunţat despre un iminent atac asupra Operei şi despre terorişti.Kos Alexandru, care asigura paza celor din Operă a declarat:„După câte mi-am dat seama, grupul de militari condus de lt.col. Zeca a venit la dialog cu noi, eu fiind primul care i-am primit şi i-am condus la uşă. După câte ştiu lt.col. Zeca şi ceilalţi ofiţeri au discutat timp de circa 30 de minute cu cei din conducerea Frontului Democrat Român şi după aceste discuţii nu s-a ajuns la o înţelegere cu toţi revoluţionarii.Tot lt.col. Zeca a adus vestea că în zonă se va deschide focul dar nu a spus de către cine, însă s-a trecut la întărirea pazei şi înarmarea oamenilor din pază care aveau livret militar”.[2]Unul din liderii revoluţionarilor, Curuţiu Ioan, cel care coordona paza celor din Operă, a precizat relativ la o întâlnire cu comandantul Diviziei mecanizate avută în dupăamiaza zilei de 22 decembrie 1989:„În biroul lui Zeca când i-am predat declaraţiile luate de la directorul Groza şi alte documente, mai erau prezenţi generalul Popescu – adus din rezervă, secretarul de partid Bălan, maior Paul Vasile şi alţii. Cu acea ocazie col. Zeca şi cei din anturajul lui ne-au cerut să părăsim clădirea operei şi să anunţăm să facă acelaşi lucru şi populaţia din piaţă, că va urma un atac terorist, fapt care s-a şi întâmplat mai târziu când s-a deschis focul în direcţia clădirii Operei şi a pieţii. Eu şi oamenii mei am rămas în continuare în clădirea Operei de data aceasta constatând că a mai apărut şi o echipă de militari înarmaţi…În seara de 22.12.1989, în jurul orelor 19,30, a început să se tragă în zona Operei. Anterior, noi am fost avertizaţi de col. Zeca că vom fi atacaţi de un desant terorist şi să trimitem oamenii acasă”.[3]Scutelnicu Dorin, revoluţionar aflat în pază la Operă, a declarat:„Îmi amintesc că în dupăamiaza zilei de 22.12.1989 au venit în clădirea Operei mai mulţi ofiţeri conduşi de col. Zeca şi Predonescu care au discutat cu conducătorii revoluţionarilor însă eu nu cunosc amănunte în legătură cu aceste discuţii. Cert este că după plecarea acestora din clădirea Operei am văzut că doi ofiţeri inferiori, locotenenţi au rămas undeva în faţa clădirii Operei şi la un moment dat l-am văzut pe unul din ei că a tras în sus înspre direcţia muzeului cartuşe trasoare, respectiv două cartuşe trasoare şi imediat după aceasta în zonă a început să se tragă”.[4]

Un alt lider al revoluţionarilor, Ciura Vasile-Alexandru a relatat următoarele cu privire la deschiderea focului în seara de 22 decembrie 1989:

Nu îmi amintesc exact dat, dar poate fi 22.12.1989 seara, am văzut din balconul Operei că pe o fereastră elicoidală de la mansarda clădirii care avea la parter un lacto-bar (actualmente Mc’Donalds) se trăgea cu o armă automată spre balconul operei. Soldaţii comandaţi de plt. Subţire au ieşit în balcon, au luat poziţie de tragere după coloanele din balcon şi au tras o ripostă spre locul amintit mai sus. Militarii au tras mai multe încărcătoare, folosind şi încărcătoarele de rezervă, iar pe cele goale ni le aruncau nouă în interiorul clădirii. Militarii aduseseră o ladă cu cartuşe şi noi umpleam încărcătoarele goale aruncate de ei cu cartuşele din acea ladă. În ladă erau amestecate cartuşele normale cu cele trasoare şi noi le băgam în încărcătoare amestecate şi le aruncam pe jos militarilor pentru a le folosi. Nu ştiu cine trăgea din clădirea susamintită, însă după 2 luni de zile, am verificat balconul Operei şi am constata că acolo nu era nici o urmă de glonţ, mă gândesc că, în clădirea respectivă să fi fost un simulator, cu toate că eu nu am văzut niciodată un simulator. Este o părere personală a mea şi m-am gândit atunci că, acţiunea armată a fost premeditată şi pregătită minuţios”.[5]

Nici organele de procuratură militară nu au identificat urme de gloanţe în balconul Operei sau pe faţada clădirii deşi toate persoanele martore la evenimente au declarat că s-a deschis focul spre Operă. Nici unul dintre cei aflaţi în clădirea Operei, revoluţionari sau militari nu a fost rănit în schimbul de focuri.

Subofiţerul Fiertu Marian, transmisionist la U.M. 01197 Timişoara, a asigurat legătura radio telefonică între cei din Operă şi Divizia mecanizată şi a precizat într-o declaraţie:

„În noaptea de 22/23 decembrie 1989 eram în Operă şi uneori se trăgea din podul clădirii lacto-barului dar nu se intenţiona omorârea noastră din Operă, era mai mult diversiune.”[6]

Fiertu Marian a mai relatat că în podurile blocurilor de pe Bulevardul Republicii au fost militari care au deschis focul înspre Piaţa Operei. După schimbul de focuri s-a stabilit că erau militari de la Batalionul de transmisiuni al celeilalte divizii din Timişoara. Personal l-a identificat pe colegul său de promoţie subofiţer Ilie Relu de la U.M. 01926 Timişoara.

Din cercetările efectuate ulterior s-a stabilit că în acea noapte au acţionat două plutoane de la U.M. 01926 Timişoara pe Bulevardul Republicii şi pe străzile alăturate.

Comandanţii celor două plutoane cpt. Cioacă Valerică şi cpt. Cora Aurel au relatat că au primit ordin de la cel care asigura comanda unităţii, cpt. Petruş, să execute misiuni de luptă împotriva teroriştilor, care atacau din podurile clădirilor situate în partea dreaptă a Operei din Timişoara. Acest lucru rezultă şi din Raportul unităţii nr. R.D./310/13456/20.10.1942.[7] Locul de executare al misiunii se afla la peste 5 km de unitate dar la circa 100 de metri de sediul Diviziei mecanizate Timişoara, cu care însă nu s-a luat legătura. Ofiţerii au precizat că au desfăşurat acţiunile armate singuri fără a lua legătura sau a-şi coordona activitatea cu celelalte forţe militare din zonă.

În zonă, independent de forţele militare ale celor două divizii din Timişoara, a acţionat şi un detaşament de paraşutişti de la U.M. 01841 Caracal sosit în Timişoara încă din 19.12.1989 şi încartiruit la sediul Diviziei de apărare a teritoriului de pe Calea Lipovei din Timişoara. Acest detaşament s-a deplasat în centrul oraşului pentru a asigura paza poştei şi a clădirii telefoanelor de lângă Muzeul Banatului. Cel care i-a transportat cu o autospecială, subofiţerul Dubleş Adrian din U.M. 01926 Timişoara, a relatat:

„În data de 22 decembrie 1989 orele 20,00 am primit ordin de la comandantul de companie, cpt. Cora Aurel să mă deplasez cu detaşamentul de paraşutişti la Telefoane pentru paza obiectivului. Ajungând în zonă, detaşamentul s-a împărţit în două, o parte instalându-se în parcul din spatele muzeului iar ceilalţi în faţa intrării de la telefoane.

În jurul orelor 22,00 s-a deschis focul dinspre clădirea Modexului înspre Hotelul Central.”[8]

Nici paraşutiştii nu au luat legătura cu celelalte forţe militare din zonă deşi Divizia mecanizată avea sediul la câteva sute de metri în Piaţa Libertăţii.

Comandantul Diviziei mecanizate a menţionat:

Ştiam că la Divizia col. Rotariu erau cazaţi paraşutişti de la Caracal. Nu ştiu când au plecat aceştia şi nici ce misiune au avut în Timişoara. În prima noapte 22/23 decembrie 1989 nu am fost informat de col. Rotariu despre prezenţa paraşutiştilor de la Caracal în zona centrală a oraşului şi nici despre forţele proprii ale Diviziei C.A.T. pe Bulevardul Republicii din Timişoara … În prima noapte reţin că nu a existat nici o colaborare pe linie militară între cele două divizii din Timişoara. Pe linie militară coordonarea în garnizoana Timişoara ar fi trebuit să fie făcută de comandantul garnizoanei, la acea dată col. Rotariu.”[9] Acesta din urmă susţine însă că a fost înlocuit cu lt.col. Zeca la conducerea garnizoanei Timişoara din 22.12.1989 din ordinul generalului Guşă Ştefan.[10]

Din coroborarea documentelor şi a mărturiilor rezultă că în noaptea de 22/23.12.1989 nu a existat un atac efectiv asupra Operei din Timişoara. Aşa se explică de ce nu există urme de gloanţe pe clădire şi nici o persoană din interior nu a fost rănită.

În Piaţa Operei şi în zona apropiată s-au înregistrat însă victime:

Din ordin, lt. Dinu Daniel, din U.M. 01125 Timişoara, împreună cu o grupă de militari, a executat misiunea de pază a Operei din exterior pe latura dinspre Muzeul Banatului. Ofiţerul a intrat în dispozitiv în jurul orelor 21,30. După circa o oră militarii din subordine i-au raportat că două persoane civile însoţite de un paraşutist au refuzat să se legitimeze.

Lt. Dinu Daniel s-a deplasat spre spaţiul dintre muzeu şi clădirea cu lacto-barul şi i-a somat pe acei civili să stea, ulterior trăgând şi foc de avertisment în plan vertical. În acel moment s-a deschis focul din mai multe direcţii iar ofiţerul a fost împuşcat în piciorul stâng, suferind plagă împuşcată cu fractură de platou tibial şi cap peronier stâng, leziune ce a necesitat 65 de zile de îngrijiri medicale.[11] Într-o primă declaraţie victima susţine că nu poate preciza cine l-a împuşcat, apoi îi indică pe civilii care nu s-au supus somaţiei, pentru ca în final să admită că s-a deschis focul din mai multe direcţii, inclusiv de pe un transportor blindat.[12] Unul din militarii care l-au însoţit, sold. Felie Marian precizează că s-a tras spre ei dinspre Muzeul Banatului.[13]

Tot dinspre muzeu a fost împuşcat Kos Alexandru, civil înarmat de militari şi aflat în pază în exteriorul Operei, după colţul din dreapta al faţadei. Rănirea lui Kos Alexandru s-a produs în aceeaşi noapte în jurul orelor 0,15. Victima a fost rănită grav suferind fractură deschisă prin împuşcare femur drept, leziune ce a necesitat 3-4 luni de îngrijiri medicale. Actul medico-legal precizează că victima a fost împuşcată de la distanţă, ca şi în cazul lt. Dinu Daniel.[14] Kos Alexandru a susţinut constant că împotriva lui s-a deschis focul din spaţiul situat între Muzeul Banatului şi clădirea cu lacto-barul.[15] În momentul în care a fost rănit, Kos Alexandru avea asupra sa un pistol mitralieră şi 3 încărcătoare pline pe care le primise de la Comenduirea de garnizoană Timişoara:

„Înainte de a mi se da arma s-a discutat despre tactica pe care trebuia să o avem în dispozitivele de pază, şi eu am propus să mergem pe o tactică de apărare. Mai rețin că atunci când mi s-a dat arma, în registru mi-au trecut datele din buletin şi mi-a fost reţinut talonul din livretul militar pentru mobilizare. Nouă nu ni s-a spus cine este efectiv inamicul, astfel că nu am avut o reprezentare a acestuia, însă circulau zvonuri despre existenţa teroriştilor.”[16]

Dacă lt. Dinu Daniel şi Kos Alexandru au indicat direcţia din care s-a tras, respectiv Muzeul Banatului, loc în care se afla detaşamentul de paraşutişti, victima Vezendan Gheorghe a precizat că cei care l-au împuşcat au fost militarii paraşutişti:

În seara şi dupăamiaza zilei de 22 decembrie 1989, Vezendan Gheorghe a participat la manifestaţiile din Piaţa Operei. A rămas şi în cursul nopţii, deşi cei din piaţă au fost anunţaţi să plece acasă deoarece se va deschide focul. Pe lângă militarii şi civilii înarmaţi care păzeau clădirea Operei, victima i-a văzut şi pe paraşutiştii din spatele Muzeului Banatului. În jurul orelor 0,15, victima şi alte 4 persoane s-au speriat de mai mulţi militari, care se deplasau în salturi dinspre Catedrală spre Operă, şi s-au refugiat în imobilul cu numărul 1, la parterul căruia se afla lacto-barul. S-a deschis focul spre ei, pe casa scărilor şi Vezendan Gheorghe a fost împuşcat din spate în piciorul drept, şi a suferit plagă împuşcată gamba dreaptă suprainfectată, ce a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale.[17] Constant, în declaraţiile din 1990, 1994 şi 2000, victima a relatat că a fost împuşcată de un paraşutist:

„În timp ce eu urcam pe trepte, am auzit în spatele meu o voce care spunea, aicea sunt. Când m-am uitat în urmă, pe unde am intrat, am văzut un tip în vârstă de 40-45 de ani, îmbrăcat în uniformă kaki, cu cască metalică pe cap şi pe cască erau frunze de camuflaj, care a deschis foc asupra mea şi a tras foc cu foc, şi m-a împuşcat în glezna dreaptă.”[18]

Victima împreună cu ceilalţi s-a refugiat la un locatar până în dimineaţa zilei următoare. A auzit când militarii care l-au împuşcat îl căutau şi când cu deschis focul din podul clădirii:

„Am auzit după aceea, cum acea grupă de militari, a urcat în podul clădirii, de unde au deschis focul spre magazinul de Modă şi spre Muzeu. De la ora respectivă când i-am auzit urcând în pod şi până dimineaţa în jurul orelor 5,00, am auzit la diferite intervale de timp că se trăgea din pod.”[19]

În noaptea de 22/23 decembrie 1989 în zona Operei au fost împuşcaţi şi cetățeni străini. Ziaristul francez Langevien Jacques a fost împuşcat lângă Kos Alexandru în timp ce s-a deschi focul dinspre Muzeu.[20] A suferit o plagă împuşcată tranfixiantă în gamba stângă, ce a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale.[21] Acesta a părăsit România înainte de a fi audiat. A mai fost împuşcat un cetăţean iugoslav în zona Hotelului Timişoara, aşa cum rezultă din declaraţiile lui Curuţiu Ioan şi Bâlc Liviu:

„S-a tras toată noaptea de 22/23 decembrie 1989. Îmi amintesc că în acea noapte lângă hotel au fost împuşcaţi nişte sârbi care au fost băgaţi în hotel şi personal i-am văzut şi reţin că unul din sârbi prezenta plăgi împuşcate în mai multe locuri.”[22] Nici acest cetăţean nu a fost audiat deoarece a părăsit România în acele zile după o scurtă internare în spital.

Şi militarii paraşutişti aflaţi în zona Muzeului Banatului şi în paza clădirii Telefoanelor au fost ajutaţi de civili. Unul din aceşti civili a fost victima Dunăvete Marin. Acesta a fost împuşcat în aceeaşi noapte pe casa scărilor în imobilul situat pe str. Lenau nr.10, imobil situat în spatele Muzeului Banatului şi a declarat:

„Când am ajuns în Piaţa Operei am observat că se trăgea, însă nu ştiu cine trăgea. Eu singur am luat-o pe strada care trece prin faţa muzeului şi lacto-bar şi când am ajuns în dreptul Hotelului Central am fost somat de un militar în termen. Eu m-am apropiat cu mâinile ridicate de grupul de soldaţi şi când am ajuns acolo am observat că erau 4 militari, între care un maior, un militar cu o staţie în spate, un alt soldat care mă somase pe mine şi un al patrulea, care nu mai reţin dacă era cadru militar sau militar în termen. Cei patru mi-au spus că eram paraşutişti de la o unitate din Caracal … Eu îi auzeam pe militari cum vorbeau cu colegii lor din zona Hotel Continental şi a Fântânii cu peşti, toţi având indicativul Solar. Eu am rămas în continuare lângă grupul de militari până când a venit un T.A.B. în zonă. Eu am şi auzit cum prin staţia radio s-a raportat că vor veni în zonă T.A.B.-uri şi tancuri cu revoluţionari pe ele. Între timp a sosit un civil care a adus un bilet de la militarii de la Continental, prin care li se cerea militarilor să nu tragă în transportoare. Am auzit la un moment dat zgomot de maşină mare. Maiorul ne-a cerut să ne ascundem gândind că s-ar putea să fie o capcană. Militarii s-au pus pe burtă însă au am rămas în picioare ca să nu murdăresc hainele şi am intrat în casa scării unei clădiri. Am văzut cum s-a aprins reflectorul de pe T.A.B. după care s-a tras în zona în care eram cu mitraliera sau altă armă automată şi un glonţ m-a lovit în spate, lângă coloană.”[23]

Victima a suferit leziuni grave ce au necesitat 1 an şi 3 luni îngrijiri medicale. Leziunile au pus viaţa victimei în primejdie, au fost urmate de pierdere de organe (rinichi stâng, splină) şi de încadrarea în gradul II de invaliditate, potrivit raportului medico-legal.[24]

Au existat schimburi de focuri şi victime şi în zilele de 23 şi 24 decembrie 1989. În dimineaţa zilei de 23.12.1989 a fost împuşcat Bâlc Liviu ce se oferise să-i ajute pe militarii aflaţi în pază la Hotelul Timişoara. Acesta a relatat împrejurările în care a fost împuşcat:

„Când am ajuns pe hotel, am observat pe terasă militari şi mulţi civili, printre care şi o fată Adriana (acum plecată în Austria) şi un ofiţer de armată. Practic soldaţii de pe hotel au tras toată noaptea şi eu le-am dat sandviciuri şi alimente. Acolo pe terasa hotelului am stat de vorbă cu un ofiţer de armată căruia i-am arătat o persoană ce se găsea pe acoperişul unei clădiri, respectiv un institut de lângă Spitalul Militar, de pe care un cetăţean trăgea cu arma, însă ofiţerul nu m-a băgat în seamă. Ofiţerul respectiv avea o puşcă cu lunetă. Am observat că soldaţii de pe terasă trăgeau însă nu ştiu în cine trăgeau şi am luat şi eu o armă de la un soldat însă nu am apucat să trag cu ea întrucât în momentul următor am fost împuşcat în mâna stângă şi în cap. Eu am căzut pe spate rănit.”[25]

Potrivit raportului medico-legal victima a suferit leziuni ce au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale.[26]

În dupăamiaza de 24 decembrie 1989, sergent major Popa Lucian de la U.M. 01185 Timişoara, însoţit de 2 militari în termen, se afla în misiune în zona Primăriei din Timişoara. Împotriva lor s-a deschis focul iar subofiţerul a fost rănit. Victima a declarat că a auzit o singură rafală de foc automat dar nu a putut preciza precis direcţia din care s-a tras. Militarii care l-au însoţit au indicat parcul din apropiere ca loc de unde s-a deschis focul.[27] Popa Lucian a suferit plăgi prin împuşcare transfixiante gamba dreaptă cu fractură cominutăvă a oaselor gambei, leziuni ce au necesitat 4 luni de îngrijiri medicale.[28]

În 24 decembrie în zona centrală a oraşului au fost împuşcaţi doi ziarişti străini. Aceştia nu au fost audiaţi pentru a putea indica exact împrejurările în care au fost împuşcaţi, părăsind la scurt timp România dar au rămas în evidenţele medicale. Pasquale Modica, ziarist italian, a fost împuşcat în torace şi a suferit leziuni grave (plagă împuşcată pulmonară, distrucţie perete toracic, hemopneumotorax, şoc hemoragic), leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat 50-60 zile îngrijiri medicale.[29]

Tagliarue John Victor, ziarist american, a fost împuşcat în zona lombară şi a suferit plagă împuşcată cu fractură cominutivă cu caracter exploziv a crestelor iliace, leziuni ce au necesitat 70 zile de îngrijiri medicale.[30]

–––

[1] Dosar nr.308/P/2000 al Parchetului Militar Teritorial Bucureşti, vol. XVIII, fila 245

[2] Dosar nr.308/P/2000 al Parchetului Militar Teritorial Bucureşti, vol. XIX, fila 116

[3] Ibidem, vol. XIX, fila 130

[4] Ibidem, vol. XIX, fila 113

[5] Ibidem, vol. XIX, fila 127

[6] Dosar nr.308/P/2000 al Parchetului Militar Teritorial Bucureşti, vol. XVII, fila 17

[7] Ibidem, vol. XVII, filele 2-3

[8] Ibidem, vol. XIX, fila 22

[9]Ibidem, vol. XVIII, fila 245

[10] Ibidem, filele 1-12

[11] Raport medico-legal colectiv nr.55/11.01.1990 al Laboratorului Extern de Medicină Legală Timişoara, poziţia 81, Dosar nr.97/P/1990 al Secţiei Parcheelor Militare, volumul Timişoara – Rapoarte medico-legale

[12] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, filele 82-85

[13] Ibidem, fila 86

[14] Raport medico-legal colectiv, poziţia 128

[15] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, filele 69-74

[16] Ibidem, fila 72

[17] Raport medico-legal colectiv, poziţia 239

[18] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, filele 14-18

[19] Ibidem, fila 17

[20] Ibidem, filele 73,74

[21] Raport medico-legal colectiv, poziţia 130

[22] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, fila 30

[23] Ibidem, filele 65-75

[24] Ibidem, filele 69,70

[25] Ibidem,filele 29-30

[26] Raport nr.284/07.02.1990, Laboratorul Exterior de Medicină Legală Timişoara

[27] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, filele 43-45

[28] Raport medico-legal colectiv, poziţia 190

[29] Raport medico-legal colectiv, poziţia 197

[30] Ibidem, poziţia 250

Medicul român care figurează alături de Einstein în TOP 500 de genii ale secolului 21: Leon Dănăilă | Am operat preşedinţi de state, prim-miniştri, vagabonzi şi boschetari. Pentru mine toţi bolnavii sunt REGI

A scăzut rata mortalităţii în operaţiile pe creier de la 50-60% la doar 3-4%, a introdus microscopul operator şi a fost primul în România care a făcut operaţii pe creier cu laser, relatează activenews.ro

Este membru al Academiei Române, al Academiei de Ştiinţe Medicale şi a altor 21 de academii şi societăţi ştiinţifice din lume. Clinica de neurochirurgie din Bucureşti există astăzi datorită lui.

Se culcă la ora 21, se trezeşte la 4, citeşte cărţi de specialitate două ore apoi pleacă la spital. De la 7 la 8 oferă consultaţii gratuite, continuă cu vizita zilnică prin saloane şi pe la 9-10 intră în operaţii, unde îl aşteaptă cele mai dificile cazuri din România. Are o faţă senină şi oferă cu inimă largă un zâmbet sincer. Este un geniu cu viaţă de ascet, care atinge nemurirea prin faptele sale.

Prof. Dr Leon Dănăilă are peste 50 de ani de neurochirurgie, ani în care a făcut aproximativ 40.000 de operaţii. La cele din perioada de început doar a ajutat, dar ulterior, când a devenit şeful secţiei de neurochirurgie vasculară pe care a înfiinţat-o în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Dr Bagdasar-Arseni, a făcut aproximativ 1.000 de operaţii pe an.

„Se spune că cel mai bun neurochirurg trebuie să aibă ochi de vultur, mâini de femeie şi inimă de leu. Neurochirurgia vasculară este cea mai grea specialitate din neurochirurgie, şi împreună cu cea cardiacă este cea mai grea din cadrul chirurgiei. Neurochirurgia e un domeniu în care trebuie să citeşti foarte mult, altfel nu ai cum să faci performanţă. Încă de mic citeam pe rupte. În facultate îmi spuneau „şoarece de bibliotecă”, îşi aminteşte doctorul Dănăilă.

Întrebat într-un interviu redat de suntsănătos.ro, ce îl motivează şi care este crezul ce l-a susţinut în toti acesti ani, profesorul raspunde:

„Fiecare celulă umană este sfântă. Credinţa mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să-i operez. Dumnezeu mi-a dat mâini, mi-a dat suflet, mi-a dat judecată şi eu trebuie să le utilizez pentru binele oamenilor. Pentru bolnavi, pentru ei fac totul.

Dacă te dedici acestei meserii, trebuie să renunţi la foarte multe lucruri. Să ajuţi un bolnav, să vezi că a reînviat după ce l-ai operat, înseamnă una dintre cele mai frumoase satisfacţii posibile. Să redai viaţa cuiva cred că este cel mai important lucru de pe lumea asta. Să salvezi un om, de exemplu să-l operezi la coloana vertebrală, să fie paralizat, să-i scoţi tumora şi el să înceapă să meargă, e una dintre minunile care îţi încântă sufletul”.

„Am operat preşedinţi de state, prim-miniştri şi miniştri din România şi străinătate, oameni din clasa medie, vagabonzi, boschetari, chiar şi criminali. Pentru mine nu contează ce statut social sau meserie au, caut doar să le salvez viaţa. Zicala mea favorită este „pentru mine toţi bolnavii sunt regi”, mai spune doctorul Dănăilă.

Romania a mai doborat un record-Cel mai mic număr de născuți-vii de după 1876 și cel mai mare spor negativ din istorie

Sporul natural a fost negativ și în   2016, numărul celor decedați depășindu-l pe cel al născuților-vii cu  9.782 persoane.

Datele arată pentru întreg anul 2016 o scădere a populației României cu 66.718 persoane, ceea ce indică o accelerarea a acestui fenomen –  , populația s-a diminuat cu 60.674 persoane, potrivit datelor INS.

Sporul negativ lunar de 9.782 persoane nu este cel mai mare înregistrat în ultimii ani – recordul a fost atins în martie 2015, când a ajuns la 9.985 de persoane în minus.

Per total, sporul natural de minus 66.718 reprezintă și el un record istoric (în grafic se poate vedea momentul de inflexiune, 1992, când sporul natural a intrat pe negativ):

 

Principalul motiv al scăderii populației rămâne prăbușirea numărului de născuți-vii: în 2016 s-a atins un nou record, de numai 189.783 copii născuți, ceea ce ne apropie de nivelul anului 1876. Atunci, însă, au fost înregistrați 164.547 de copii născuți la o populație de numai 4,4 milioane de locuitori, în timp ce în 2016 populaţia era de aproape 20 de milioane de persoane, la numărul de 189.783 nou-născuți.

 

Datele revizuite ale INS pentru anul 2015 arată o depășire a plafonului de 200.000 de născuți-vii – 201.023 copii.

 

Datele nu conţin însă născuţii celor aproximativ 3,4 milioane de români plecaţi în străinătate, unde fertilitatea este mai mare.

Mișcarea naturală a populației, decembrie 2016:

Numărul născuţilor‐vii a fost mai mic cu 542 în luna decembrie 2016 faţă de aceeaşi lună din 2015

numărul  persoanelor  care  au  decedat  a  fost  cu  2464  mai  mare  faţă  de  luna  decembrie  2015.

sporul  natural a fost negativ atât în luna decembrie 2016 (9.782 persoane), cât şi în luna decembrie 2015 (6.776 persoane)

numărul copiilor cu vârsta sub un an care au decedat a  fost cu 34 mai mare în luna decembrie 2016, comparativ cu cel decembrie 2015

numărul căsătoriilor a  fost, în luna decembrie 2016, cu 1.143 mai mare decât în aceeaşi lună din anul  precedent

prin  hotărâri  judecătoreşti  definitive  şi  conform  Legii  nr.  202/2010  s‐au  pronunţat  cu  141 mai puține divorțuri decât în decmebrie 2015.

 

Regizorul  Aaron Russo  l-a demascat pe Nick Rockefeller si pe calaii globali,care pregatesc reducerea populaţiei  şi controlul prin implantul de microcipuri

 

Regizorul american Aaron Russo analizează într-un interviu,  cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis dinainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

 

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

 

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

 

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

 

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

 

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo a s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

 

 Aaron Russo este  cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – “America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

 

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

 

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

 

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.

Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

 

 Ei ne mint cu “importanta” CIP-uirii,dar ascund ca implanturile  cauzează si tumori maligne

 

„Agenţia de presă Associated Press a dat publicităţii  o ştire uluitoare despre implanturile cu microcipuri: testate pe animale de laborator au produs cancer – conform dr. Katherine Albrecht, expert în probleme de securitate personală – privacy expert şi vechi oponent al implementării cipurilor. Potrivit politicii FDA, era responsabilitatea firmei VeriChip să aducă în atenţia FDA cercetările medicale care au semnalat efectele nocive ale acestei tehnologii, dar directorul VeriChip, Scott Silverman, pretinde că nu s-a  ştiut despre astfel de cercetări…!

 

Cine îşi doreşte o samanta canceroasa implanta  în trup ?

 

Albrecht şi-a arătat scepticismul că o companie ca VeriChip, având drept preocupare majoră implantul cu microcipuri, nu ar fi fost informată despre studiile relevante din domeniu. “Ar fi o neglijentă din partea domnului Silverman să nu ştie despre aceste cercetări. Iar dacă ştia despre astfel de studii, cu siguranţă a avut un motiv să nu le divulge”, spune Albrecht. “Dacă FDA ar fi ştiut de legătura dintre microcipuri şi cancer, poate nu ar fi aprobat niciodată produsele companiei lui Silverman”.

 

De când a obţinut aprobarea FDA, compania VeriChip a desfăşurat o campanie de publicitate agresivă vizând implementarea de cipuri celor suferind de cancer şi de boli mintale. Recent a fost anunţat ca au fost supuşi implantului 90 de pacienţi Alzheimer şi îngrijitorii lor din Florida. De asemenea, 160 de angajaţi ai sediului central al Procuraturii din Mexic, muncitori din sistemul de securitate al SUA, membrii unor cluburi din Europa au suferit de asemenea astfel de implanturi.

 

Albrecht şi-a exprimat îngrijorarea pentru cei care au suferit implanturi de chip, îndemnându-i să le scoată cât mai repede. “Aceste revelaţii schimbă totul” spune ea. “De ce şi-ar asuma cineva riscul de a avea un implant canceros în mână?””[1]

 

SURSE

 

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4990&lang=RO

 

România este “ravnita”,pentru ca  are cele mai multe puncte energetice de pe Planetă

 

 

„Exista zone in Romania unde, inexplicabil pentru omul de rand, turistii simt o stare de bine, liniste si echilibru, unde plantele cresc miraculos si clima este echilibrata.Sunt locuri cu o incarcatura energetica extraordinara, locuri in care pamantul “pulseaza”. Cercetatorii le-au studiat ani la rand si au scris tratate peste tratate, ajungand la concluzia ca Romania beneficiaza de unul dintre cele mai puternice scuturi energetice de pe planeta.

 

 

 

Cum se formeaza energiile !

 

Din punct de vedere bioenergetic, Pamantul este o formatiune cu linii geoenergetice care se intretaie, se leaga in noduri si se modifica sub influenta proceselor geofizice si cosmice. Aceste linii de putere ating forta maxima in anumite zone, care emit radiatii numite “curenti de inteligenta”.

 

Locurile in care “biocurentii inteligenti” ai Terrei se intalnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt considerate puncte privilegiate sau “puncte de dragoste” si sunt marcate, in general, de megaliti.

Deloc intamplator, in acele zone a existat ocultata civilizatie a uriasilor si, mai tarziu, au aparut nucleele civilizatiei oamenilor, care au construit temple, schituri, biserici, manastiri, aparand aceste locuri divine. Asa cum constatase regretatul bioenergoterapeut Dan Seracu, deasupra Romaniei se intinde una dintre cele mai puternice “umbrele” protectoare de pe intreaga planeta.

 

Ce invatau paranormalii generalului Ilie Ceausescu ?

 

Unul dintre ofiterii “paranormali” ai generalului Ilie Ceausescu a precizat ca intregul lor antrenament urmarea sa le amplifice aptitudinile extrasenzoriale. Iar pentru asta erau dusi in anumite centre energetice. Din punct de vedere al randamentului extrasenzorial, aceste centre sunt: COZIA – FRUNTI – NEGOIU, GHITU – NEGOIU, IEZER – NEGOIU, denumit si TRICORNUL DACIC.

 

Acesta este cel mai activ si cel mai anihilant pentru multitudinea centrelor de negativare. Urmeaza NEHOIASU – PENTELEU, GORU – LACAUTI; PETROSANI – TISMANA; ABRUD – CAMPENI; INA – CALIMANI; BARGAU – GIUMALAU; TOROIAGA – ROTUNDA; GRINTIESU – RARAU; SLANIC MOLDOVA; SOVEJA – LA GROTE(!). In acest ultim punct ajungeau ofiterii care trecusera la un stadiu superior al cursurilor de perceptie extrasenzoriala.

 

Triunghiul divin Omu – Babele – Sfinxul !

 

In Romania, cel mai cunoscut triunghi energetic este Omu – Babele – Sfinxul, de o putere incalculabila. In jurul acestuia apar, la anumite intervale, conuri de lumina alb-laptoasa, care se rotesc ca un vortex de nori, amplificand perceptia extrasenzoriala.

Tot atunci se inregistreaza semnale radio venite dinspre interiorul muntelui. Un alt loc geoenergetic este Polovragi, Targu Jiu, cu a sa “pestera fara capat”, unde se crede ca Zamolxis ii invata pe vraci tehnici de tamaduire a sufletului si trupului (poli-vraci).

 

Bioenergoterapeutii de azi spun ca Polovragiul este cea mai buna zona pentru tonifierea generala a organismului. Sarmizegetusa era un adevarat panteon al cunoasterii spirituale. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, imprejmuit pe trei parti de prapastii adanci, se afla un altar megalitic pe care sunt inscriptii intr-o limba nedescifrata. Pentru bioenergoterapeuti, Sarmizegetusa este o zona ce activeaza creativitatea si aptitudinile pentru educatie.

 

Panteonul de la Cascioarele !

 

Cercetatorul Gheorghe Serbana indica o alta zona a “uriesilor”, Panteonul de la Cascioarele, o vatra primara a civilizatiei. “La Cascioarele a inceput Istoria, care se trage de la Istru!”, spune Gheorghe Serbana. “Aici a existat o minunata civilizatie a zeilor tatani ai omenirii. Aici au fost gasite necropole de uriesi si pietre cu inscriptii ciudate, cu linii ce parca delimiteaza zone numai de stravechi stiute.

 

Cu aparatura moderna se poate constata o zona geoenergetica deosebita si o acustica nemaipomenita. Cine doarme noaptea aici, in zona Panteonului de la Cascioarele, aude clar si Soaptele oamenilor de pe malul celalalt al Baltii Izvorului Catalui.”[1]

 

Muntii Retezat, respectiv Masivul Godeanu (varful Gugu), reprezinta un alt punct energetic, fiind amintit chiar in scrierile tibetane, ale lui Guru Rimpoche Padmansambava. Apoi avem Masivul Ceahlau, cu varful Toaca, unde se proiecteaza anual, la inceputul lunii August, holograma unei piramide perfect regulate, asta fiind un semnal ca se afla un tezaur informational in interiorul muntelui, asa cum s-a descoperit si in Masivul Bucegi, in August 2003 de catre americani.

 

Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi

 

„Există deja numeroase semnale şi dovezi că o „otravă” ascunsă tinde să macine tot mai mult şi mai repede conştiinţa şi sufle¬tul neamului românesc. De altfel, aceeaşi părere este susţinută de numeroase alte persoane cu funcţii înalte în aparatul administrativ, economic, religios şi cultural al ţării.

 

Am putut să mă conving şi să văd personal o parte din ceea ce, în prezent, este considerat cel mai mare secret de stat în România şi, datorită naturii legăturilor şi întrevederilor care au fost realizate cu reprezentanţii de frunte ai principalei puteri statale a lumii, poate chiar cel mai teribil secret de pe planetă.

 

Implicaţiile sunt colosale, însă intuiţia îmi spune că, în mod necesar, cunoaşterea aspectelor care vor fi prezentate în această carte va constitui în timp, prin ea însăşi, un salt calitativ remarcabil pentru existenţa oamenilor, care va anihila în cele din urmă zidul gros al disimulării, tăinuirii şi minciunii întreţinute de factorii de răspundere şi de interesele oculte ale anumitor organizaţii şi persoane in ţară şi din afara ei.

 

Anticipând puţin, voi spune că prezicerea părintelui Arsenie Boca s-a adeverit cu mare exactitate. Aşa după cum se va vedea mai departe, uluitoarea descoperire a fost realizată în anul 2003, la şaptesprezece ani de la memorabila întâlnire din Mănăstirea Cernica. Ea a zguduit efectiv eşafodajul politic, ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele Unite ale Americii.

 

A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire lumii întregi. Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre istoria planetei noastre şi a omenirii.

Atunci când mi-a relatat despre discuţia cu Arsenie Boca, Cezar nu cunoştea nici el natura descoperirii care avea să fie făcută, unde şi când va avea ea loc, deoarece convorbirea noastră s-a desfăşurat pe la începutul anului 2002. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele, incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregu¬lui angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte importantă pe calea transfor¬mării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.

 

Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră” la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României, le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004).

 

Iniţial, stat¬ul român a vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională pentru omenire a fost determinată de inter¬venţia majoră a SUA.

 

Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni (august-sep-tembrie, 2003). în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state, România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe teritoriul ei.

 

Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să devină o certi¬tudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică pentru locaţia din Munţii Bucegi.

 

Aspectele sunt foarte complicate şi secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.

 

Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România.

 

Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani. Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi părăsit zona descoperirii.

 

A fost construit un hangar subteran imens, pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

 

România nu şi-a luat un angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi, în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea şi lipsa oricăror dovezi materiale.

 

Sarcina nu este uşoară, însă din câte ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă, această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte.

 

Ce i-ar fi putut determina, însă, pe cei mai mari masoni ai lumii să se orienteze cu atât de mare interes spre România? Ştiam deja despre existenţa unor profeţii foarte ocultate, făcute de doi mari sfinţi creştini de la începutul secolului trecut; ele se referă la viitorul României în contextul viitorului întregii omeniri.

 

Am aflat, de asemenea, despre existenţa strict secretă a unui pergament foarte valoros, în marea bibliotecă de la Vatican, care expune aceeaşi problemă în legătură cu te¬ritoriul României, situaţie aproape de neconceput pentru mentalitatea şi orgoliul marilor state şi puteri ale lumii.

 

Există, de asemenea, în arhiva secretă a Muzeului de Istorie din Viena, un document foarte vechi care expune trecutul istoric extrem de îndepărtat şi totodată fabulos al civilizaţiei care a existat în acele timpuri pe teritoriul României.

 

Prin urmare, toate acestea sunt surse diferite, două dintre ele foarte vechi, care în mare se referă la ace¬leaşi lucruri, în aceste condiţii este greu de crezut că avem de a face cu o înşelătorie, în plus, există multe alte aspecte care se corelează. De pildă, profeţiile afirmă că este o problemă de doar câţiva ani până la declanşarea„semnelor” care vor atrage atenţia asupra acestui teritoriu.

 

Pe de altă parte, trebuie să afli că francmasonii sunt foarte atenţi la această ţară, deoarece ei ştiu de mult timp că cea mai mare problemă pentru ei, la nivel planetar, o repre¬zintă acest loc. Ei înşişi cunosc foarte bine profeţiile în legătură cu viitorul apropiat al României şi ştiu că cele mai multe probleme le vor avea chiar din această zonă a globului.

 

De aceea, sunt foarte atenţi şi interesaţi de ceea ce se petrece în ţara noastră. Aşa se explică intrigile şi maşinaţiile lor de culise în economia şi politica ţării, toc¬mai pentru a-şi asigura acest control şi pentru a genera fel şi fel de grupări ciudate pe care le susţin şi adeseori le finanţează cu sume fabuloase de bani. în aceste grupări ei au atras şi încă atrag oameni naivi, cu un caracter slab, dar avizi de câştiguri facile, care sunt dispuşi chiar să-şi vândă sufletul numai pentru a parveni în aşa-zisa so¬cietate înaltă şi bogată.

 

Scopul principal al acestor mini-organizaţii este acela de a bloca orice tentativă de dez¬voltare spirituală sau de normalitate socială şi economică a populaţiei, creând totodată impresia că activitatea lor este asiduă tocmai în aceste domenii.

 

— Aflase ceva presa din România? am încercat eu.

— Mai rău. Ţii minte că venerabilul îmi spusese despre descoperirea pe care americanii au făcut-o în vecinătatea Bagdadului? Şi că acolo exista de asemenea o barieră energetică ce nu a putut fi străpunsă, dar a cărei natură era identică cu aceea a scutului energetic semisferic care înconjura marea sală de aici, din Munţii Bucegi?

 

Am încuviinţat, înclinând din cap. Descoperirea americanilor nu fusese făcută deloc întâmplător, ci a urmat anumite indicaţii oferite de acelaşi satelit de spi-onaj militar care revelase şi datele pentru harta aproxima¬tivă a structurii din interiorul munţilor Bucegi.

 

— Ei bine, a continuat Cezar, consilierul american pe probleme de securitate naţională primise un fax ultrase¬cret în care era înştiinţat de faptul că scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pul¬sând cu o mare frecvenţă. Informaţia uluitoare era aceea că în faţa lui apăruse o hologramă a planetei care prezen¬ta secvenţial şi progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est a acestuia, apoi teritoriul României, apoi Munţii Bucegi şi în sfârşit localizarea structurii din inte¬riorul lor, arătând coridorul Marii Galerii şi scutul ener¬getic semisferic care pulsa cu putere.

 

Era evident că cele două scuturi energetice semisferice se aflau într-o directă dar misterioasă legătură, astfel încât activarea unuia a dus Ia activarea şi a celuilalt. Cine ştie, poate există chiar o reţea de astfel de structuri subpământene în întreaga lume.

 

Vestea proastă era însă că preşedinţia SUA a fost înştiinţată despre toate aceste lucruri şi a contactat diplo¬maţia română prin intermediul serviciilor secrete de infor¬maţii. In doar câteva zeci de minute, întreaga operaţiune fusese deconspirată. Fusese deja anunţată sosirea iminen¬tă a unei comisii de stat de la Bucureşti, înfiinţată ad-hoc, care să evalueze situaţia la faţa locului.

 

Eram atât de captivat de ceea ce-mi spunea Cezar, încât nici nu-mi dădusem seama că m-am oprit, ascultân-du-1 cu toată atenţia. Mai aveam aproape o sută de metri până la ultimul cot al coridorului şi lumina scutului ener¬getic care se reflecta de pereţii marii Galerii era acum mult mai puternică.

 

— Au vrut să preia controlul la nivelul organismului politic? am întrebat plin de nerăbdare.

— Iniţial cred că acesta a fost ordinul, dar problema s-a complicat şi mai mult atunci când au văzut cu adevărat despre ce este vorba. Temerile mele s-au adeverit, pentru că politicienii noştrii – cei care aveau dreptul să fie avizaţi asupra acestor aspecte – au intrat în panică. Era evident că nu puteau face faţă evenimentelor şi că deciziile aveau mari şanse să fie luate într-o stare avansată de stres.

 

Generalul Obadea a fost chemat la Bucureşti; era un moment foarte critic, care punea în joc însăşi existenţa departamentului sau cel puţin a structurii lui indepen¬dente. Generalul trebuia să justifice ocultarea acţiunii faţă de puterea politică la vârf de stat. Acela a fost, poate, momentul cel mai tensionat al întregii operaţiuni, înainte de a pleca spre capitală împreună cu cei din comisie, Obadea s-a sfătuit cu mine şi am decis de comun acord să dezvăluim toate aspectele, intrigile şi planurile din ulti-mul an, care implicau legăturile mele cu senior Massini.

 

Problema cea mai dificilă era aceea de a găsi exact per¬soanele potrivite pentru a face acel raport de importanţă crucială pentru ţară, pentru că altfel toate intenţiile şi pla¬nurile noastre construite cu atâta grijă până atunci ar fi fost deconspirate iar urmările puteau fi dintre cele mai nefaste atât în ceea ce priveşte persoana mea şi a gene¬ralului, cât şi în ceea ce priveşte siguranţa naţională, între timp, eu fusesem consemnat la bază, toate lucrările fiind oprite.

 

Echipa americană a fost izolată într-un cort şi paza tunelului, precum şi a noastră a fost preluată de un bata¬lion de intervenţie specială a armatei. Tensiunea diplomatică creştea din ce în ce mai mult, pentru că pre¬siunile Washingtonului cereau în mod imperios comuni¬carea cu generalii de la Pentagon şi mai ales cu consilierul pe probleme de securitate.

În acele momente, nimeni nu ştia încă ce se află în marea sală care era protejată de scutul energetic. Se sis¬tase orice iniţiativă şi orice operaţiune de cercetare.

 

Nimeni nu avea voie să umble prin bază cu excepţia patrulelor de pază. Noua stare de lucruri era coordonată de doi generali de frunte ai armatei române, care menţineau permanent legătura cu cele mai înalte structuri politice din România. Ei bine, în toată această con¬junctură extrem de tensionată, singurul personaj care a reuşit să se „strecoare” în afara bazei, ca urmare a unui ordin foarte special sosit de la Bucureşti, a fost senior Massini.

 

Din acel moment nu 1-am mai văzut, dar crede-mă că i-am simţit din plin influenţa în modul cum s-au desfăşurat ulterior lucrurile. Mă refer la lupta surdă, dar foarte aprigă, din culisele diplomaţiilor română şi ameri¬cană, precum şi la natura deciziilor politice care au fost luate după aceea, în legătură cu operaţiunea de aici, din munţi. Totul s-a petrecut foarte repede; sunt doar opt zile de la acele evenimente.

 

Ascultând relatarea lui Cezar eram foarte mirat de întorsătura pe care o luaseră lucrurile dar mai ales pentru că eu mă aflam totuşi acolo, ca şi cum nimic din ceea ce aflam nu s-ar fi petrecut în realitate.

 

— Dacă eu sunt aici şi dacă voi, aşa după cum înţe¬leg, aţi reuşit să să pătrundeţi în Sala Proiecţiilor, atunci înseamnă că generalul Obadea a avut succes la Bucureşti.

Cezar zâmbi enigmatic.

— În mare măsură răspunsul este afirmativ. Succesul a constat mai ales în aducerea faptelor la cunoştinţa unor persoane cu o mare probitate morală, care în plus sunt animate de un profund sentiment de patriotism. A fost convocată o şedinţă de urgenţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – CSAT. Cei mai mulţi au fost cutremuraţi de cele ce au aflat.

 

S-a creat atunci, în mod spontan, un intens val de simpatie pentru general şi pentru acţiunile lui şi s-a hotărât pe loc continuarea cercetărilor sub comanda totală a generalului şi a mea. Cu toate acestea, criza diplomatică nu fusese încă deblocată. Staff-ului american i s-a permis să părăsească ţara a doua zi, însă echipa de cercetători şi specialişti, precum şi toată logis¬tica şi aparatura au fost reţinute în continuare.

 

Pe moment am crezut că lucrurile erau rezolvate şi aproape că mă bucuram că se petrecuseră aşa, deoarece nu mai era nevoie să mă prefac ori să cedez mai mult sau mai puţin în faţa cererilor venerabilului şi a elitei masonice. Din păcate, forţa de influenţă a acestora şi presiunile pe care le exercitau pe cale diplomatică erau enorme.

 

Ajunsesem împreună cu Cezar la capătul coridorului, care cotea din nou brusc, de această dată spre stânga şi doar pentru circa patru metri. Spectacolul care ni se înfăţişa ochilor era cu adevărat grandios. Cupola gigan¬tică pe care o forma scutul energetic avea o culoare splen¬didă de albastru irizant, fiind străbătută continuu de flash-uri intense alb-strălucitoare.

 

Deşi Cezar îmi spusese că Sala Proiecţiilor nu era izolată de exterior printr-o poartă, ca şi în cazul marii galerii, totuşi nu se putea vedea nimic în interiorul ei prin scutul energetic. Coridorul se termina brusc într-o sală imensă, scobită în roca muntelui ca o semisferă. De la pragul coridorului până la scutul ener¬getic nu erau mai mult de şapte-opt metri, în acel interval, de o parte şi de alta a coridorului erau aliniate patru vehicule electrice.

 

Cupola pe care o realiza scutul ener¬getic era inclusă în cavitatea semisferică din munte, dar am observat că zona din spate făcea front comun cu peretele din rocă. Am apreciat că diferenţa de nivel între cupola scutului şi tavanul sălii era de aproximativ zece metri. Lumina feerică pe care o emana scutul energetic se reflecta în minunate sclipiri şi umbre pe pereţii stâncoşi ai muntelui. Frumuseţea şi grandoarea acelui tablou era parcă nepământeană şi îmi înfiora inima de emoţie şi încântare.

 

— Cum ai reuşit să pătrunzi înăuntru? 1-am întrebat pe Cezar, profund tulburat de intensitatea trăirii pe care mi-o provoca acea privelişte.

— Să ştii că este mult mai simplu decât te-ai putea aştepta. Probabil că cei care au proiectat întregul ansam¬blu au considerat primul baraj o adevărată „piatră de încercare” pentru eventualii pretendenţi, apreciind că el era suficient pentru securitatea întregii structuri. Trebuie să recunosc că au avut dreptate: nimic nu poate trece de primul baraj energetic dacă nu este o conştiinţă supe¬rioară, profund benefică. Chiar şi în cazul unei deflagraţii atomice ansamblul este foarte bine protejat de munte; poate tocmai de aceea Marea Galerie începe brusc, mult în interiorul acestuia. Nu-mi dau seama, însă, cum au reuşit să realizeze tehnologic întreaga lucrare.

 

Când am primit noile ordine de la Bucureşti am fost foarte bucuros. Intuiam că lupta abia începea, dar cel puţin aveam un sprijin politic important, precum şi con¬ducerea operaţiunii, în aceeaşi zi am intrat în Sala Proiecţiilor pe care o ai în faţă. Atunci am fost singur şi am aflat misterul teribil care este ocultat de cincizeci de mii de ani. Cu greu îţi poţi închipui sentimentele pe care le-am încercat în acele momente. Totuşi, unele aspecte nu ţi le pot destăinui.

 

— Ai mai menţionat acest număr de ani şi înainte, 1-am interpelat eu pe Cezar. De unde ştii că aceasta este perioada de timp de când datează tot ceea ce este aici?

— A fost rodul examinării ştiinţifice ulterioare a unor date pe care „ei” ni le-au oferit şi pe care le vei putea vedea şi tu imediat, după ce vom intra în sală. în ultima săptămână s-au petrecut toate evenimentele pe care ţi le relatez. Multe dintre ele s-au desfăşurat foarte repede iar schimbările de situaţie au îmbrăcat uneori forme drama¬tice, îţi voi povesti totul aici, înainte să intrăm în sală, pentru că acolo vei fi foarte captivat de ceea ce vei vedea. Ne-am oprit la linia de demarcaţie dintre Marea Galerie şi aula gigantică din interiorul muntelui, care adă¬postea scutul energetic semisferic, îl ascultam pe Cezar în timp ce priveam fascinat la sclipirile nepământene de pe suprafaţa albastră a semisferei.

 

— După decizia CSAT de a se continua cercetările sub conducerea Departamentului Zero, am pătruns de mai multe ori în Sala Proiecţiilor şi am inventariat totul, împreună cu echipa noastră de specialişti, a spus Cezar. A doua zi, însă, au început să sosească primele semnale con¬tradictorii de la puterea politică. Ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau când vehe¬mente, când evazive şi trădau o mare tensiune. Puteam bănui că acolo este teatrul unei adevărate bătălii.

 

Transmisesem deja pe o linie de telefon securizată rezul¬tatul descoperirilor noastre din Sala Proiecţiilor. Se pare că acesta a fost fitilul care a aprins „bomba”. Generalul Obadea mi-a povestit acum două zile, după ce s-a întors de la Bucureşti, că membrii CSAT erau într-o şedinţă con¬tinuă, menţinând legătura cu noi.

 

Ei au hotărât să facă publică această descoperire formidabilă din munţii României după ce în prealabil au dezbătut problema pe toate feţele. Generalul Obadea fusese inclus în structura CSAT şi a avut un cuvânt greu în favoarea declaraţiei pe care statul român urma să o facă lumii întregi. El mi-a spus că au fost câţiva membri ai CSAT care s-au opus cu vehemenţă, însă aceştia erau în minoritate.

 

Spiritele s-au încins atât de mult, încât la un moment dat acele persoane s-au ridicat şi au părăsit sala. Consilierii preşedintelui erau într-un continuu du-te-vino, transmiţând informaţiile de la biroul de relaţii diplomatice externe la şedinţa CSAT.

 

Atunci când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un comunicat mondial de presă de o importanţă crucială pentru omenire, totul a devenit un haos. Generalul mi-a relatat că nu mai văzuse niciodată o asemenea agitaţie şi atâta panică printre diplomaţi. Nimeni nu ştia cauza, dar toţi bănuiau că se întâmplă ceva foarte grav şi important.

 

La un moment dat preşedintele a fost chemat pentru a avea o convorbire telefonică directă cu Casa Albă; aceea a fost o discuţie foarte specială şi ultrasecretă. El nu a revenit mult timp după aceea, dar a transmis că spre Bucureşti se îndrepta deja o delegaţie americană la cel mai înalt nivel diplomatic.

 

Informaţiile zburau cu iuţeala vântului, în câteva ore fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu organismele financiare internaţionale. Se aştepta din clipă în clipă ordinul care să declare starea de urgenţă în zona montană şi, de asemenea, în capitală. Ministrul Apărării dăduse ordinul de alarmă generală pen¬tru ofiţeri. Au fost momente de mare panică şi chiar de teroare printre cei angrenaţi în operaţiune, deoarece nimeni nu cunoştea cauza reală care declanşase acea stare de lucruri.

 

Discuţiile dintre oficialii americani şi partea română s-au efectuat fără translator. Ele au fost atât de violente , încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplo¬maţii strigau unii la alţii cât puteau de tare, proferând multiple ameninţări cu represalii. Partea bună era că cele¬lalte state ale lumii nu cunoşteau încă nimic din această problemă; ori, americanii ştiau prea bine că existau oricând câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România pentru a susţine declaraţia acesteia.

 

— Ce voiau să spună în declaraţie? am întrebat eu curios.

— În esenţă, aceasta ar fi cuprins principalele date despre descoperirea din Munţii Bucegi, punând totodată la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii şi alte ele-mente esenţiale pentru clarificarea diferitelor aspecte legate de această structură din interiorul muntelui. Ar fi fost invitaţi cei mai mari oameni de ştiinţă pentru a efec¬tua studii şi cercetări şi s-ar fi mobilizat toate resursele pentru rezolvarea numeroaselor enigme cu care ne con¬fruntăm acum. însă cel mai important aspect 1-ar fi con¬stituit dezvăluirile cu privire la trecutul extrem de înde¬părtat al omenirii şi la istoria reală care a fost aproape complet contrafăcută, în plus, mai existau unele elemente foarte delicate, pe care nu ţi le voi putea dezvălui decât parţial.

— Dar de unde se ştiau toate acestea?

— Vei vedea imediat. Mai ai puţină răbdare. Americanii au reacţionat cu vehemenţă, deoarece acea declaraţie ar fi spulberat într-o clipă influenţa lor plane¬tară şi mai mult decât atât, ar fi putut arunca într-un ade¬vărat haos economia şi societatea ţării lor, poate chiar a întregii lumi. De fapt, acesta a fost motivul principal pe care ei 1-au invocat, acela de a nu produce panică şi a nu bulversa populaţiile de pe Pământ.

Se pierdea însă din vedere că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială ar fi apărut ca un rezultat direct al minciunii şi manipulării care a fost întreţinută în mod deliberat de-a lungul secolelor de către clasele conducătoare şi mai ales de către organizaţia masonică.

Printr-un canal diplomatic foarte special s-a primit chiar şi o intervenţie personală a Papei, care îndemna la o mare cumpătare înainte de a face acest pas fundamental pentru omenire. Vaticanul fusese deja înştiinţat de ameri¬cani, fiind considerat de aceştia un posibil aliat pentru a bloca dezvăluirile, în mod straniu, deşi prezentarea aces¬tor aspecte către lumea întreagă ar fi redus considerabil puterea Vaticanului şi influenţa lui asupra credincioşilor creştini, Papa nu a luat totuşi o poziţie fermă împotrivă, ci a îndemnat la buna cumpănire a aspectelor pro şi contra înaintea prezentării declaraţiei.

El a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român anumite documente străvechi din Arhiva Secretă a conducerii papale, care sunt de o mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din munţi.

În sfârşit, după aproape douăzeci şi patru de ore de discuţii şi deliberări, s-a ajuns la un acord final de cola¬borare româno-americană, în nişte termeni precişi care echilibrau interesele ambelor ţări.

Nu îţi pot dezvălui aceşti termeni, dar ştiu că poziţia statului român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor sau de prezentare a lor în mod gradat omenirii, în viitor.

A doua zi, după ce apele se mai liniştiseră, în baza înţelegerii de colaborare dintre cele două ţări a sosit cu maximă promptitudine o echipă de comando american cu toată logistica necesară, pe care ai văzut-o deja în interiorul bazei.

 

Odată cu ei au revenit şi cei doi generali şi consilierul pe probleme de securitate naţională, probabil având sarcini foarte bine trasate. Apoi a fost forat hangarul imens în munte, pe care 1-au amena¬jat corespunzător. Prin protocolul înţelegerii s-au instituit cele mai stricte măsuri de securitate, protecţie şi supraveghere, care urmează să fie dezvoltate şi în zilele următoare.”[2]

 

 

 

Se lucreaza intens    pentru teleghidarea si subjugarea maselor, caci creierul oricarui om -poate fi în întregime „programat” (si de la distanta) cu ajutorul undelor de frecvenţă electromagnetică

 

Ideea care stă la baza acestor arme “care nu ucid” este de a determina ca inamicul sa-şi piardă capacitatea de a raţiona fără a-l ucide, pentru a-i lua ostateci, pentru a zadarnici orice formă de rezistenţă ,fără a-i răni (fizic),  chiar fără să-şi dea seama

Fiecare gând are o anumită formă şi vibraţie de o anumită frecvenţă şi odată emis se propagă în univers pentru a ne aduce înapoi ceea ce am emis mai devreme sau mai târziu. De aceea este foarte important ce gândim, ce emitem,trăim, simţim ,deoarece numai astfel putem ridica frecvenţa vibraţiei gândurilor noastre .

  Controlul mental poate fi focalizat pe o singură ţintă sau mai multe,şi este un atac complex, extrem de bine organizat şi planificat sau focalizat pe un grup de oameni sau o naţiune întreagă (unde sunt utilizate metode cu efect în timp, utilizând foarte mult mass-media).

Utilizarea hipnozei-este o metodă de control mental individual. Utilizează tehnicile hipnotice de programare a unui subiect. Se poate face în contact cu victima sau de la distanţă, fiind intitulată telehipnoză.

Creierul fiecăruia dintre noi are o frecvenţă de rezonanţă bioelectrică unică, exact cum fiecare dintre noi are amprente digitale unice. Odată detectată această frecvenţă, creierul poate fi în întregime „programat” cu ajutorul undelor de frecvenţă electromagnetică (EMF) transmise din afară, prin trimiterea unor semnale electromagnetice care sunt „traduse” ca imagini sau/şi sunete. Acesta este unul din principiile războiului psihotronic.

 

Metodele de control:

 

Utilizarea religiilor, curentelor spiritualiste, misticismului. Iar printre tendinţe şi ideile promovate: mesianismul, ideile apocaliptice despre sfârşitul lumii, martirismul, etc. este un domeniu extrem de sensibil, întrucât atacă partea cea mai ancestrală a subconştientului, utilizând credinţa ca suport de manipulare. Aceste metode de control sunt extrem de puternice.

 

Putem aminti aici cazul sectelor religioase, unde anumiţi lideri religioşi au putut „îndruma” adepţii la sinucideri colective. Recent s-a aflat că multe din sectele religioase americane au fost subiecte de experiment, în cadrul programului MKULTRA, închis oficial în 1972, însă a continuat neoficial de atunci sub numele de MK Search.

 

Aici CIA experimenta efectele controlului asupra minţii umane utilizând o metodă complexă, având la bază: hipnoza, LSD-ul şi cadrul religios. Mulţi din liderii religioşi au fost „creaţi” în laborator şi plantaţi în secte religioase. Aceşti lideri jucau rolul de sleeper (agent adormit sau potenţial).

 

Ei erau activaţi prin parolele de activare (cuvintele-cheie) „trigger” (trăgaci). Suicidul colectiv între 23 şi 25 martie 1997, 39 de membri ai unui grup de cult apocaliptic/OZN, numit Poarta Raiului, sau sinucis cu fenobarbital şi votcă, în Rancho Santa Fe, o suburbie a oraşului San Diego.

 

Utilizarea substanţelor halucinogene (a drogurilor). O metodă experimentată extrem de mult de CIA, în cadrul proiectului MKULTRA (MK Search). LSD-ul a fost cel mai experimentat drog folosit în experimentele de programare şi control mental. Drogurile ajuta la slăbirea conştientului victimei, rupându-l pe acesta de realitate. Drogurile creează un univers iluzoriu, pe care controlatorul îl poate construi în aşa măsură ca să îi servească scopurilor sale.

 

Iradierea mentală cu ajutorul unor mecanisme psihotronice, este poate cea mai secretă metodă de control mental. Se poate utiliza direcţional pe o singură ţintă sau colectiv, pe un grup întreg. Utilizează tehnologii psihotronice acustice (care emit sunete pe ultra-frecvenţe, sunete ce afectează activitatea normală a creierului, ducând la modificări comportamentale), altele bazate pe unde electromagnetice pe frecvenţe compatibile cu frecvenţele biocurenţilor creierului uman. Tehnologiile acestea au cunoscut o dezvoltare fantastică în timpul Războiului Rece. Actual sunt utilizaţi anumiţi sateliţi pentru realizarea unei iradieri mentale de mare acoperire, care susţin anumite idei „spiritualiste”.

 

Implanturi neuronale electronice. Supercomputerele de la National Security Agency (NSA) pot „vedea si auzi” ceea ce soldaţii trăiesc pe câmpul de luptă cu ajutorul unui sistem special de recepţie (remote monitoring system – RMS). În timpul războiului din Vietnam, au fost injectate soldaţilor implante care determinau modificarea cantităţii de adrenalină în sânge. Astronauţii americani au fost implantaţi cu microcipuri înainte de a fi trimişi în spaţiu, astfel încât gândurile şi emoţiile lor să poată fi urmărite şi înregistrate.

 

Un microcip de 5 micromilimetri (diametru unui fir de par este de 50 micromilimetri) plasat în nervul optic al unei persoane, „suge” impulsurile nervoase din acea zona a creierului responsabilă pentru miros, văz şi auz şi le trimite spre înregistrare unui computer. Odată recepţionate şi înregistrate, aceste impulsuri nervoase pot fi trimise înapoi spre creierul persoanei în cauză, via microcipul implantat.

 

Cu ajutorul unui RMS pot transmite mesaje electromagnetice (codate ca semnale) asupra sistemului nervos, cu consecinţa influenţării acestuia. Cu astfel de dispozitive RMS, persoanelor li se pot induce halucinaţii vizuale/auditive. Fiecare gând, reacţie, percepţie auditivă ori vizuală creează un potenţial neurologic în creier, iar câmpurile electromagnetice pot fi decodificate în gânduri, imagini, sunete.

 

Stimularea electromagnetică externă poate, aşadar, modifică lungimile de undă ale biocurenţilor emişi de creier, ori poate cauza crampe musculare extrem de dureroase în scop de tortură. Sistemul electronic al NSA este capabil să urmărească şi să prelucreze simultan milioane de date provenite de la astfel de oameni.

 

Se lucreaza la   spălarea creierului,pentru  implantarea  “Gandirii Globaliste”…

 

Este poate cea mai vasta acţiune de control mental, utilizând mijloace vaste, de la televiziune, radio, ziare, până la internet, literatură şi răspândirea de zvonuri. Spălarea creierului implică „ştergerea” modului de gândire vechi şi impunerea unui nou sistem .Este o formă „curată” de manipulare.   . 90% din metodele de control şi manipulare mentală utilizează deconectarea subiectului de la realitate,si transferal- prin crearea unui univers iluzoriu favorabil manipulatorului.

 

Gândirea este unul dintre cele mai puternice şi mai complexe arme spirituale. Îngrijirea ei este esenţială unei personalităţi puternice   

 

Mintea umană are sisteme de apărare. O structură mentală extrem de eficientă. Si totuşi metodele perverse utilizate sunt extrem de penetrante. Afectarea stabilităţii mentale, căci de asta este vorba, întrucât controlul minţii necesită implicit o instabilitate mentală, se face prin ruperea legăturii dintre creier şi realitate. În mod spectacular, mintea umană are un simţ al realităţii.

 

Undele cerebrale. Manifestările electrice ale activităţii creierului sunt undele cerebrale. Acestea sunt particularizate în funcţie de amplitudinea undei, frecvenţa, pattern-ul specific. Aparatul care măsoară şi înregistrează aceste unde cerebrale este electroencefalograful.

 

Acesta are 16 electrozi de contact (care iau contact direct cu pielea capului) şi sunt sensibili la curenţii bioelectricici ai creierului. Aceşti electrozi sunt amplasaţi în toate părţile craniului, pentru a înregistra modificările din toţi lobii creierului (frontal, central, parietal, occipital, temporal).

 

Undele DELTA – (0,1 – 3,9 Hz): au cea mai mică frecvenţă dintre toate tiparele (beta, alfa, theta), dar cea mai mare amplitudine; unii au postulat că în starea în care predomină undele delta se poate “accesa” acel ,,inconştient colectiv” al lui Jung care e acelaşi la toţi oamenii (de exemplu frica e adânc înrădăcinată în inconştient şi e prezentă la toţi oamenii); undele delta caracterizează o stare de profundă uniune, pe de altă parte se poate păstra o anumita vigilenţă atâta timp cât mai persistă şi celelalte tipare; caracterizează somnul profund fără vise în care organismul se reface, au loc eliberări de neuro-transmiţători care accelerează sau inhibă anumite procese din organism; caracterizează o stare de meditaţie foarte adâncă în care după mult antrenament se poate păstra vigilenţa şi nu neapărat să fie prezent somnul adânc fără vise.

 

Undele THETA – (4 – 7,9 Hz): acesta este tiparul caracteristic somnului REM, stării hipnagogice; predominantă; undele lor theta sunt asociate cu o creativitate crescută, memorie, vindecare, experienţe integrative în care punem împreună piesele puzzle-lui informaţional care duce la experienţe tip “A-h” sau înţelegere “instant”; studii făcute pe meditatori Zen au arătat predominanţa undelor theta în timpul meditaţiei lor obişnuite; mulţi psihologi cred că starea caracterizată de ritmul theta este poarta către mintea inconştientă.

 

Undele ALFA – (8 – 12,9 Hz): caracterizează o stare de uşoară relaxare care se poate obţine închizând ochii şi relaxându-ne; undele alfa sunt asociate cu introspecţia; când undele cerebrale alfa sunt predominante, creierul produce o serie de substanţe chimice benefice, cu efect de calmare; capătul de sus al domeniului (12,9 Hz) descrie o stare “super-învăţare”, atunci când suntem foarte absorbiţi de citirea unei cărţi, de exemplu, e foarte probabil să predomine undele cerebrale alfa; capătul de jos al domeniului (8 Hz) este caracteristic unor stări precum cea de dinainte de somn – pre-somn – sau cea pe care o avem la trezire – pre-waking- drowsiness; undele alfa de jos mai sunt asociate cu o stare de pace şi mulţumire şi este tiparul predominant al stării de meditaţie obişnuite; dacă undele beta caracterizează răspunsul “luptă sau fugi”, undele alfa creează; răspunsul la relaxare, în care, în loc să reacţionăm exterior la un pericol, suntem “întorşi” către noi înşine, spre introspecţie, învăţare, relaxare, reînnoire.

 

Undele BETA – (13 – 100 Hz): caracterizează starea de veghe; au amplitudinea cea mai mică şi frecvenţa cea mai mare dintre toate celelalte tipare de unde cerebrale; deşi coexistă toate cele patru ritmuri cerebrale, în starea de veghe undele beta sunt predominante; undele beta sunt asociate cu aşa-numitul răspuns “luptă sau fugi” care apare în cazul unui pericol; undele beta “de sus” caracterizează stări de anxietate, nevroză, puternic simţământ de separaţie etc

 

 

Institutul Tavistock transforma “studentii”in cobaiul manipularii- prin „violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei

 

   Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane,a devenit  nucleul Biroului de Război Psihologic al Marii Britanii.    Această „maşinărie” funcţionează din 1946 şi  o dată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se   pun  în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate. Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente cumplite,  aplicate până acum, pe scară restrânsă, în locuriprecum  Spitalul Naval Bethseda şi închisoarea Vacaville din California.  Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a toci şi amorţi dorinţa de libertate a fiinţei umane, s-au dovedit până în prezent un  success-prin „violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei .

 

 

Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock de John Rawlings Reese, populaţia SUA a fost uşor de convins să participe la al Doilea Război Mondial.  

Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de „administrarea” lor, se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia decizii corecte, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai uşor de manipulat. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor (Federal Emergency Management Agency – FEMA). FEMA a jucat un rol important în manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.

Crizele artificiale şi „şocurile viitorului”

„Şocurile viitorului”  sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleagă între variantele existente care i se par incerte. În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată, determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.

„Şocurile viitorului”, spun cei de la SPRU şi manualele Institutului Tavistock, sunt definite ca nişte „tulburări fizice şi psihice cauzate de sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din mintea omenească”. La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranţă fuzibilă, şi oamenilor încep să li se „ardă siguranţele” – sindrom pe care ştiinţa medicală abia acum începe să-l înţeleagă, deşi John Rawlings Reese a efectuat experimente în acest domeniu încă din anii ’20 ai secolului trecut.

Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-ţintă vizat era tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai eficientă a fost crearea „miracolului Beatles”, de fapt o invenţie a Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de „fragmentare-adaptare deficitară” elaborat de profesorul Willis Harmon. Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv şi dezbinator în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie schimbat împotriva propriei lui voinţe.”

Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri (LSD-Lysergic acid diethylamide) distribuite sub formă de eşantioane în timpul concertelor acestei formaţii a generat un torent de droguri care şi la ora actuală, inundă lumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de „noi idei” şi „noi culturi” ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii. O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în „artă” şi „cultură”, în timp ce cuvintele elaborate în contextul „muzicii rock” fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât stimuli cu înţelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi „cool”.

„Violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei politice

Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său acesta ar fi spus:  „Iată ce reflex condiţionat i-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare.” Pavlov a demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite întârziate, prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în absenţa stimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese  asociat cu alţi stimuli. Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negative sunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul. Pe baza acestui principiu se bazează şi psihologia publicităţii.

Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obişnuit – numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i  se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreşte mai mult să „frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.

Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut. În consecinţă, utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creadă în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţională. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni.

Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade. Iată ce spune Serghei Ceahotin: „Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degrabă o descreştere a influenţei reale a colectivităţii asupra vieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puţin intuitivă a legilor psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaţi de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic. Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic. E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlănţuie forţele inerente mulţimilor.” Acest lucru – la care se referă Ceahotin în cartea sa „Violul mulţimilor prin propaganda politică” – se explică prin faptul că dacă un reflex condiţionat nu este „reîmprospătat” din când în când, el îşi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create „şocurile viitorului”) care să determine reapariţia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti „sclavi psihici” să se strângă şi mai tare.

O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îşi formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice.

Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.

Controlul social prin intermediul mass-media

Pavlov atribuia o importanţă extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiţionate. Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul „actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în casele şi minţile oamenilor ideile dorite. Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanţă deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un „muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor. El trebuie să poată provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă. Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul.

O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi/sau ideea, sub pretextul „dezbaterilor”. Se recrutează participanţi pro şi contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nici o concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.

Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii

 

În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a „sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte „făurirea opiniei publice”. Aceasta este perla „olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.

Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA  ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea acoperă finanţele, domeniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii). Oamenii sunt numiţi „grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţa acestora faţă de ceea ce apare la ştiri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil. În funcţie de rezultatele obţinute prin acest barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi manipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituţiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor). Ei nu sunt deci lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social. Şi la acest proces contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca „mesajul care ajunge la organele de simţ ale persoanei care trebuie să fie influenţată”.

Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice. Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea „Trend Report” a lui Daniel Naisbitt, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.

Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionării sunt numiţi pompos „ingineri sociali”sau „savanţi ai noilor ştiinţe sociale” şi joacă un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim. Inginerii sociali de „şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright şi Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii ştiinţe de la Institutul Tavistock. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind conştiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum ştim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services),  a fost predecesorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heidrich.

 

De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiţionaţi să privească Germania şi Japonia ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ. Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi americanii erau convinşi că inamicii trebuiau într-adevăr să fie Germania şi Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic. Mai recent, am văzut cât de bine funcţionează procesul de condiţionare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite. Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două săptămâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip „şoc al viitorului”. Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin manipulare şi programare par să nu înveţe nimic din ea.

 

SURSE

 

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4625&lang=RO

 

Proiectele Blue Bird, Artichoke, MK-Ultra și Monarch perfectioneaza controlul mental   

 

   Odioase experimente de control mental şi manipulare comportamentală realizate de CIA sunt roada a peste 30 de universităţi şi spitale,care au realizat  teste cu droguri asupra studenţilor, respectiv pacienţilor, fără ştirea acestora, în cadrul programului secret al CIA denumit MKULTRA.  Acestea  vizeaza  influenţarea şi controlarea comportamentului uman prin diferite metode, care includ, printre altele, folosirea substanţelor psihoactive (de exemplu droguri precum LSD-ul şi mescalina). Dezvăluiri ulterioare ale unor foşti agenţi CIA au confirmat temerile că experimentele respective nu au fost stopate; chiar şi în prezent continuă să se desfăşoare în SUA procese intentate de victimele acestor experimente.  Natura cercetărilor sale include şi aceste subiecte de cercetare, formulate aici: 

– Se poate impune printr-un control post hipnotic o acţiune contrară principiilor morale de bază ale individului

– Se poate „altera” personalitatea unui individ

– Se poate garanta amnezie totală asupra unor evenimente, în cazul oricăror condiţii 

– Este posibil să fie programat un subiect şi apoi în decurs de o oră de control post hipnotic să fie determinat să prăbuşească un avion

– Se poate pune la punct un sistem de transformare a subiecţilor independenţi în agenţi care se supun în totalitate programatorilor lor mentali? Este posibil ca apoi să fie transferat controlul acestora către agenţi fideli, dar neantrenaţi în mind control, care să declanşeze reacţiile dorite prin utilizarea anumitor coduri şi semnale

 

CIA şi Războiul Rece

 

CIA (Central Intelligence Agency – Agenţia Centrală de Spionaj) a fost fondată în SUA după al Doilea Război Mondial, în 1947. Presiunea „Războiului Rece” dintre URSS şi SUA a declanşat o suscipiciune aproape paranoidă între cele două superputeri. Această suspiciune reciprocă a justificat proliferarea spionajului, înarmarea, finanţarea unor conflicte colaterale şi înfiinţarea unor instituţii specializate, printre care şi CIA. Statutul constituţional al Agenţiei implica faptul că aceasta nu va desfăşura operaţiuni pe teritoriul SUA, nu are nici un fel de jurisdiscţie la nivel naţional şi nu se va implica în chestiuni de siguranţă internă. Încă de la început, statutul iniţial „defensiv” al CIA a fost controversat la cel mai înalt nivel, astfel că, în scurt timp, s-a admis oficial rolul ofensiv al acţiunilor de spionaj.

 

Războiul Rece a servit ca pretext pentru multe acţiuni nebuneşti, criminale, abominabile sau pur şi simplu imorale. Două exemple sunt suficiente. „Operaţiunea Paperclip” este numele de cod sub care SUA a organizat aducerea oamenilor de ştiinţă nazişti în SUA, sub identităţi false, şi includerea lor în programele de cercetare militară. S-a justificat că, altfel, URSS-ul ar fi preluat respectivii oameni de ştiinţă. Operaţiunea MKULTRA, alături de alte proiecte anterioare care vizau manipularea şi controlul mental, au fost justificate de posibile experimente similare desfăşurate în blocul comunist. Primele experimente ale CIA în domeniu au fost cunoscute ca Proiectul Chatter, Proiectul Bluebird şi proiectul Artichoke.

 

Operaţiunea Artichoke şi LSD-ul

 

Programul experimental al CIA de control mental denumit „Operaţiunea Artichoke” a fost demarat în 1951. Acest proiect urmărea dezvoltarea unor metode de interogare „speciale şi extreme” care se concentrau asupra căilor şi metodelor de manipulare a minţii umane. El a fost la origine o replică la zvonurile care afirmau că URSS-ul şi China comunistă dezvoltau tehnici de spălare a creierului şi că acestea erau puse în aplicare asupra prizonierilor din războiul din Coreea, care se desfăşura la vremea respectivă şi înghiţea resursele SUA. Pe lângă tehnici de dezorientare, privare de somn, „chirurgie” psihică, electroşocuri, hipnoză, privare senzorială, programul era focalizat asupra folosirii drogurilor (de exemplu amfetaminele şi LSD-ul care tocmai fusese descoperit). Experimentele nu s-au derulat numai în laboratoare sau în case securizate, ci şi în închisori şi spitale de boli mintale.

 

Operaţiunea Artishoke s-a concentrat de asemenea asupra problemei disponibilizării aşa-zişilor „agenţi terminaţi”, altfel spus asupra găsirii unor metode de inducere a amneziei asupra acelor agenţi operativi care au văzut prea multe şi nu mai ofereau garanţii. Acest gen de experimente au fost la originea zvonurilor despre asasinii denumiţi „candidaţi Manciurieni”. În ciuda unor zvonuri care au circulat în anii ’50, informaţii oficiale şi detalii întunecate despre acest program au ieşit la lumină abia în 1975 când au fost declasificate anumite documente.

 

Experimentele cu LSD au fost continuate de proiectul MKULTRA, demarat în 1953. Unele dezvăluiri despre aceste experimente au explodat atunci când familia unui fost ofiţer biochimist, dr. Frank Olson, a intentat proces autorităţilor americane pentru decesul acestuia; oficialii CIA au trebuit să recunoască faptul că prăbuşirea fatală a lui Olson dintr-o clădire din New York s-a datorat experimentelor cu LSD la care a fost supus, fără să-şi dea acordul, în cadrul programului MKULTRA. Investigaţiile ulterioare însă au trezit suspiciuni asupra faptului că biochimistul a fost asasinat pentru că ştia prea multe.

 

Debutul programului complex MKULTRA

 

În aprilie 1953, directorul CIA, Alen Dulles, a autorizat demararea programului MKULTRA sub conducerea doctorului Sidney Gottlieb. Având la dispoziţie 6 procente din bugetul CIA, acest program a extins experimentele de control mental ale „Operaţiunii Artichoke” de la nivelul spionilor la nivel de masă, vizând controlul la nivelul unei armate aflate pe câmpul de bătaie sau chiar controlul întregii populaţii civile.

 

Originea acestor experimente de control mental se pare însă că merge mai înainte în timp. Se cunoaşte la ora actuală faptul că după înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al doilea război mondial, SUA a scos din Germania elita cercetătorilor ştiinţifici ai celui de-al treilea Reich (aşa-numita operaţiune „Paperclip”). Gottlieb a avut astfel la dispoziţie, nu doar documentaţia experimentelor de manipulare din lagărele de concentrare naziste (în special Dachau), ci şi o parte din „experţii” care le-au conceput.

 

Experimentele cu droguri, radiaţii, microunde şi ultrasunete din cadrul programului MKULTRA s-au realizat asupra prizonierilor de război, asupra soldaţilor, dar şi asupra unor pacienţi din spitale psihiatrice sau asupra populaţiei. Un exemplu inedit îl constituie aşa-numitele „case securizate” în care se desfăşurau experimente. Printre acestea se numărau bordeluri în care se administrau substanţe psihodinamizante atât prostituatelor cât şi clienţilor; comportamentul lor era observat prin oglinzi semitransparente.

 

 

Proiecte şi subprograme ale MKULTRA

 

Documentele dezvăluie implicarea a peste 30 de Universităţi şi Instituţii în proiectele MKULTRA. Iată numai câteva dintre cele 150 de proiecte: Experimente de hipnoză realizate la universitatea Denver, Experimente desfăşurate la Boston Psychopathic Hospital, Studierea depresivilor, a schizofrenicilor şi alcoolicilor, Modificarea personalităţii, Manual de magie, Experimente cu LSD asupra studenţilor, Inducerea infirmităţilor, Fabricarea drogurilor, Recoltarea plantelor psihodinamizante, Combinarea drogurilor, hipnozei şi privării senzoriale, Somnul şi insomnia, Combinarea izolării şi electroşocurilor, Experimente asupra refugiaţilor unguri, Substanţe alergene, Taberele de copii, Influenţarea preocupărilor copiilor, Grupurile de adolescenţi, Sugestii subliminale etc. Aceste documente atestă realizarea de experimente cu droguri şi hipnoză asupra studenţilor în zeci de universităţi SUA, fără cunoştinţa sau acordul studenţilor. Un document MKULTRA din 1955 enumeră studiile efectuate asupra substanţelor care afectează comportamentul, psihicul şi mentalul, clasificându-le astfel:

– substanţe care generează un comportament impulsiv şi imposibilitatea de a raţiona pâna la punctul în care subiectul să se discrediteze în public

– substanţe care măresc eficienţa mentală şi îmbunătăţesc percepţiile

– materiale care previn sau elimină beţia provocată de alcool

– substanţe care intensifică efectul alcoolului şi starea de beţie

– substanţe care induc (reversibil) simptomele unor afecţiuni psihomentale cunoscute

– materiale care uşurează inducerea stării de hipnoză şi o fac mai „eficientă”

– substanţe care întăresc rezistenţa la privaţiuni, tortură şi presiuni în timpul interogatoriilor sau spălării creierului

– materiale care induc amnezia (pierderea parţială sau completă a memoriei)

– metode fizice care induc stări de şoc şi confuzie şi care pot fi utilizate pe ascuns

– substanţe care produc handicapuri fizice precum paralizia picioarelor, anemie

– substanţe care induc stări euforice, fără a avea efecte secundare

– substanţe care alterează personalitatea şi stimulează dependenţa de o altă persoană

– substanţe care generează stări de confuzie mentală alterând capacitaea de a raţiona

– substanţe care diminuează voinţa şi eficienţa în muncă, atunci când sunt administrate în cantităţi infime, nedetectabile

– substanţe care generează slăbiciune şi distorsionează percepţiile vizuale şi auditive, preferabil fără efecte permanente

– substanţe care pot fi administrate pe ascuns, în cantităţi infime, pentru a face imposibilă orice activitate fizică.

 

Câteva experimente zguduitoare

 

Un experiment deosebit de odios s-a desfăşurat la Spitalul Comunitar din Lexington, Kentucky, sub conducerea doctorului Harris Isabel. Acesta a fost angajat de CIA pentru a crea o serie de droguri sintetice. În acest scop, el a făcut experimente asupra pacienţilor săi, în special asupra celor de culoare. Partea tragică este că spitalul respectiv era o unitate de recuperare a dependenţilor de droguri şi alcool. În loc să îi trateze pe cei care se internau acolo de bunăvoie, personalul medical le administra cantităţi mari de droguri. Uneori se făcea aceasta fără ştirea sau asentimentul pacienţilor, alteori era exploatată efectiv dependenţa lor. LSD-ul, morfina, mescalina, marijuana şi scopalamina sunt doar câteva dintre substanţele experimentate.

 

Una dintre tehnicile investigate implica administrarea, practic continuă a LSD-ului, în cantităţi foarte mari, pentru perioade lungi de timp (peste două luni). O altă tehnică urmărea combinarea efectelor barbituricelor (injectate într-un braţ) cu amfetaminele (injectate în celălalt braţ, după ce pacientul adormea). Scopul era ca subiectul să poată fi interogat în somn. Alte experimente combinau drogurile foarte tari (heroina, de exemplu) cu alcoolul.

 

Experimente MKULTRA s-au desfăşurat şi în Canada, prin intermediul medicului Donald Cameron, care a fost recrutat de CIA când lucra la Institutul Allan Memorial Institute din cadrul Universităţii Mc Gill din Montreal. El era plătit de CIA pentru a face experimente din programul MKULTRA pe pacienţii săi. În afară de LSD, Cameron experimenta diferite substanţe cu efect paralizant şi terapia cu electroşocuri de 30-40 ori mai intense decât în terapia convenţională. El inducea pacienţilor o stare de comă de lungă durată prin intermediul unor droguri (este cunoscut un caz în care un pacient a fost menţinut trei luni în comă) şi în acest timp le punea benzi cu sugestii sau zgomote. Alegând pacienţi care fuseseră internaţi pentru tulburări minore, precum anxietate sau depresie postnatală, el a obţinut efecte ireversibile asupra acestora, distrugându-i la modul cel mai concret. Ca efecte ale tehnicilor aplicate, pacienţii uitau să vorbească, nu îşi mai recunoşteau părinţii, deveneau convinşi că investigatorii sunt părinţii lor. Incontinenţa şi amnezia sunt efectele cele mai neînsemnate ale procedeelor experimentate de Cameron.

 

Acest personaj odios era considerat o somitate în lumea ştiinţifică. El era preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, preşedintele Asociaţiei Psihiatrice din SUA şi a  celei din Canada în acelaşi timp. El făcuse parte de asemenea din tribunalul medical de la Nürenberg. Aşa-numitele „experimente canadiene” ale MKULTRA au ieşit la iveală mult mai târziu, în 1984. Cea mai şocantă dezvăluire a fost faptul că autorităţile canadiene nu numai că ştiau despre aceste experimente, dar chiar au aprobat desfăşurarea lor.

 

Problema recrutării subiecţilor era rezolvată şi prin şantaj. CIA avea control asupra unui număr relativ mare de bordeluri, în care filma pe ascuns tot ce se petrecea. Unele bordeluri erau amenajate ca veritabile case securizate de studiu şi analiză. Fie  vizitatorii erau drogaţi fără ştirea lor şi filmaţi pentru a li se analiza comportamentul, fie erau şantajaţi prin anumite filmări pentru a accepta să se supună testelor.

 

Mai mult chiar, prin metode de control mental ale proiectului MKULTRA au fost „antrenate” un număr mare de prostituate. Scopul era, printre altele, punerea lor la dispoziţia unor personaje politice importante. Drogurile şi alte metode manipulative erau folosite pentru spălarea pe creier a acestor fiinţe chinuite, pentru ca ele să menţină discreţia şi să se supună tuturor capriciilor clienţilor lor. Pe de altă parte, ca orice altă agenţie de spionaj, CIA avea pe ştatul de plată numeroşi „agenţi” care de fapt erau prostituate.

 

Experimente de manipulare cu unde electromagnetice

 

Oficialii CIA au declarat că experimentele cu droguri au fost abandonate în anii ‘60, pentru că nu s-au obţinut rezultate notabile. Nu există însă nicio garanţie că acesta ar fi adevărul, mai ales că foşti salariaţi ai CIA au confirmat prin declaraţii publice continuarea certă a experimentelor cu droguri mai târziu, în anii ’80 şi chiar şi în prezent. Alte surse din CIA au declarat că eforturile de cercetare s-au focalizat asupra „psihoelectronicii” – manipularea cu ajutorul şocurilor electrice.

 

Doctorul Jose Delgado, neurofiziolog la Universitatea Yale, a beneficiat de finanţare pentru experimentele sale de stimulare electrică a creierului. Prin implantarea unor electrozi în creier, Delgado a descoperit că putea avea o mare putere asupra subiecţilor săi. El a creat nişte dispozitive electronice care operau pe bază de unde radio de frecvenţă medie. Receptorul implantat la nivelul creierului permitea modificarea stării psihice într-o plajă foarte largă (dar numai negativă). Stările induse includeau furia, dorinţa necontrolată şi oboseala. Delgado a ajuns la concluzia că atât mişcările, cât şi emoţiile şi comportamentul pot fi comandate prin impulsuri electrice.

 

Experimentele realizate de dr. Ross Adey de la Universitatea din California au demonstrat posibilitatea de a influenţa undele cerebrale prin intermediul unor unde radio specifice. Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a realizat experimente de inducere a somnului la distanţă, prin intermediul undelor electromagnetice. De asemenea, el a reuşit inducerea unor zgomote şi a altor perturbări senzoriale prin intermediul undelor radio (subiectul auzea zgomote care nu existau de fapt). Experimentele sale au fost continuate de Joseph Sharp, care a reuşit să transmită cuvinte prin intermediul undelor radio. Toate aceste experimente ştiinţifice ar fi putut fi folosite şi în scopuri benefice, dar din păcate au fost muşamalizate şi apoi monopolizate de agenţiile de spionaj.

 

În 1974, J.F. Scapitz a experimentat combinarea acestor experimente şi tehnologii care folosesc undele electromagnetice cu experimentele iniţiale de hipnoză din cadrul proiectului MKULTRA. Astfel, prin transmiterea unor sugestii sau comenzi rostite de un hipnotizator experimentat se acţiona direct la nivel subconştient asupra subiecţilor, fără ca aceştia să realizeze că se petrece ceva.

 

Conexiuni posibile

 

Mişcarea hippie şi aşa-numita „vară a iubirii” din anul 1967 sunt, afirmă specialiştii, corelate cu experimentele cu LSD realizate asupra populaţiei SUA şi în special asupra tineretului american, în cadrul MKULTRA şi posibil şi al altor programe secrete.

 

Unii cercetători care au analizat documentaţia existentă despre programul MKULTRA asociază cu acesta anumite asasinate celebre. Se pare astfel că, atât asasinul lui Robert F. Kennedy, cât şi asasinul premierului israelian Itzchak Rabin au fost subiecţi ai unor experimente de programare mentală.

 

S-a lansat aceeaşi ipoteză şi privitor la uciderea congresmanului Leo Ryan în timp ce acesta realiza o investigaţie în Jonestown. Mai mult, cutremurătorul genocid de la Jonestown, când 900 de persoane din gruparea „Templul Soarelui” condusă de Jim Jones au murit într-o presupusă sinucidere colectivă, se pare că a fost declanşat prin metodele de control mental dezvoltate de CIA.

 

Există de asemenea mărturii conform cărora anumite activităţi oculte de genul celor care se desfăşoară în subteranele de la Bohemian Grove, care implică ritualuri satanice combinate cu orgii sexuale şi ajung uneori chiar la sacrificii umane, folosesc pe post de victime persoane care au fost supuse perioade îndelungate tehnicilor de spălare pe creier şi de control mental din cadrul programului MKULTRA.

 

Programarea Mentala – asul din maneca al Iluminatilor

Un document declasificat al CIA, datând din 7 ianuarie 1953, descrie experimente de un cinism cutremurător, care vizează declanşarea fenomenului psihic cunoscut sub denumirea de „personalităţi multiple” la tinere de 19 ani.

„Subiecţii au demonstrat în mod clar că pot trece dintr-o stare complet trează într-o stare hipnotică profundă indusă… prin intermediul telefonului, prin primirea unui mesaj scris, prin folosirea unui cod, semnal, sau anumite cuvinte.

A reieşit de asemnea în mod evident că, controlul victimelor poate trece de la un individ la altul fără prea mare dificultate. Experimentele cu aceste tinere au arătat că ele pot opera drept curieri cu scopuri informaţionale, fără să fie conştiente de aceasta.”

CIA – Bluebird, MKULTRA

CIA – Agenţia Centrală de Spionaj – a fost constituită sub Legea Securităţii Naţionale din anul 1947. Unul dintre principalele subiecte al investigaţiilor CIA era controlul mental (Mind Control). Din informaţiile care au fost desecretizate, s-a aflat că primul program de control mental datează din anul 1950 sub denumirea de BLUEBIRD. În august 1951, BlueBird a fost redenumit ARTICHOKE. Acesta a încetat în anul 1956.

Proiectul MKULTRA a început în mod oficial în anul 1953. Etimologia MK se presupune a veni de la termenul german „mind kontrolle”. Mulţi cercetători germani nazişti aduşi în SUA după cel de-al doilea război mondial au participat la dezvoltarea MKULTRA. Corelaţia dintre experimentele din lagărele de concentrare naziste şi numeroasele subproiecte MKULTRA este evidentă.În anul 1973, Richard Helms, directorul general al CIA la acea dată, aflând din anumite surse de investigaţiile care urmau să fie făcute asupra agenţiei pe care o conducea, a ordonat distrugerea tuturor înregistrărilor şi dosarelor MKULTRA. Comitetul de Investigare a Agenţiilor de Spionaj al Senatului (Senate Intelligence Comitee) a descoperit, totuşi, în timpul investigaţiilor din anul 1976, câteva dosare secrete. Senatorul Frank Church, cel care a condus investigaţiile Congresului asupra acţiunilor ilegale ale CIA a afirmat faptul că agenţia era „o mare ticăloşenie”, operând mai presus de lege, plănuind asasinate, spionând ilegal mii de americani, chiar drogând cetăţeni în eforturile de a crea noi arme pentru arsenalul lor secret.

 

În anul 1977, printr-o cerere făcută în numele Legii accesului liber la informaţie, 16.000 de pagini de documente despre tehnicile şi experimentele de control mental au fost descoperite printre dosarele de contabilitate ale CIA.

Proiectele mind control ale CIA

Un document CIA datând din 10 februarie 1954 descrie un experiment din cadrul operaţiunii de programare mentală a… asasinilor!!! (experimentul este şi mai şocant dacă avem în vedere că ambele persoane supuse programării mentale erau, în acest caz, femei!): „X a fost instruită (după ce şi-a exprimat frica de armele de foc) să folosească orice metodă are la dispoziţie pentru a o trezi pe Y (cufundată într-un somn hipnotic profund) şi, dacă nu reuşeşte, să folosească pistolul, trăgând un foc de armă înspre Y. A fost instruită să nu ezite să „omoare”. X a realizat aceste comenzi, inclusiv a tras cu arma către Y. Pistolul nu era încărcat. După ce le-au fost făcute anumite sugestii, cele două persoane au fost trezite din hipnoză. X a negat în totalitate faptul că secvenţa anterioară ar fi avut loc.”

În decursul a peste 60 de ani, programul de control mental al CIA, MKULTRA s-a dezvoltat extraordinar de mult, devenind o acţiune de tip mamut. Natura cercetărilor sale include şi aceste subiecte de cercetare, formulate aici la modul interogativ:

– Se poate impune printr-un control post hipnotic o acţiune contrară principiilor morale de bază ale individului?

– Se poate „altera” personalitatea unui individ ?

– Se poate garanta amnezie totală asupra unor evenimente, în cazul oricăror condiţii ?

– Este posibil să fie programat un subiect şi apoi în decurs de o oră de control post hipnotic să fie determinat să prăbuşească un avion?

– Se poate pune la punct un sistem de transformare a subiecţilor independenţi în agenţi care se supun în totalitate programatorilor lor mentali? Este posibil ca apoi să fie transferat controlul acestora către agenţi fideli, dar neantrenaţi în mind control, care să declanşeze reacţiile dorite prin utilizarea anumitor coduri şi semnale?

Dr. G. H. Estabrooks afirmă: „În anii 1920, hipnotizatorii din clinici învăţaseră deja să fragmenteze individul în personalităţi multiple de genul Gekyl şi Hyde. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, am pus în practică această tehnică asupra unui locotenent din marină pe care îl voi numi Jones. I-am fragmentat personalitatea în Jones A şi Jones B. Jones A, odată un marinar «normal», a devenit complet diferit. Vorbea despre doctrina comunistă cu multă seriozitate. A fost primit cu mult entuziasm de celulele comuniste şi i-a fost în mod deliberat acordată retragerea dezonorantă din marină. Jones B era personalitatea mai profundă care cunoştea toate gândurile lui Jones A, dar fusese instruită să nu spună nimic în timpul fazelor conştiente. Tot ceea ce a trebuit să fac a fost să îl hipnotizez, să intru în contact cu Jones B şi în felul acesta aveam o legătură directă în zona comunistă.”

Dr. Jose Delgado, medic neurochirurg şi profesor la Universitatea Yale, a primit fonduri pentru cercetările sale legate de implantarea electrozilor în creier, realizând experimente asupra copiilor şi adulţilor. În anii ’50, a creat un electrod miniatural care, plasat în creierul subiectului, putea să primească şi să transmită semnale electronice. Delgado putea controla mişcările subiecţilor săi prin simpla apăsare a butoanelor unei telecomenzi. A făcut o demonstraţie spectaculoasă, ilustrând controlul mişcărilor asupra unui taur, în creierul căruia cercetătorul a implantat un electrod. Apoi a intrat în arena taurului. Animalul s-a năpustit asupra lui Delgado, dar dintr-o dată s-a oprit, chiar înainte de a ajunge la el. Puternicul taur fusese oprit prin simpla apăsare a butonului unei mici telecomenzi pe care Delgado o ţinea în mână.

În a doua jumătate a secolului XX, proiectele de mind control au generat un abuz politic extins în domeniul psihiatriei. Zeci de mii de oameni au fost supuşi la experimente de programare mentală, de multe ori fără acordul sau cunoştinţa lor.

Dr. William Sweet a participat la experimente în care se urmărea implantarea electrozilor în creier şi injectarea cu uraniu a subiecţilor, la Universitatea Harvard. Doctorii din armată au fost implicaţi în testarea efectelor drogului LSD cel puţin până la sfârşitul anilor ’70. Subiecţii experimentelor cu LSD includeau copii în vârstă de cinci ani, iar celor de 11 ani le-au fost implantaţi electrozi în creier.

Svali, o fostă programatoare MKULTRA care a reuşit să iasă din organizaţia criminală a „Iluminaţilor” în care a fost ea însăşi programată mental, afirmă: „Prin proiectul Paperclip, CIA a participat la aducerea în America a oamenilor de ştiinţă nazişti după cel de-al Doilea Război Mondial. Majoritatea erau lideri francmasoni, iar unii dintre ei aparţineau chiar elitei «Iluminaţilor» în ţările lor. Sunt mulţi cercetători care aparţin acestor secte satanice infiltraţi în CIA, FBI şi alte servicii secrete. MKULTRA a fost fondat în parte cu bani de la «Iluminaţi».”

Evoluţia Proiectului MKULTRA – Proiectul MONARCH

Pe baza unor diferite surse, cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia că există 149 de subproiecte care funcţionează sub „umbrela” proiectului MKULTRA. Proiectul MONARCH nu a fost identificat din actele oficiale ale guvernului ca fiind unul dintre subproiectele corespondente. El este amintit mai degrabă de către supravieţuitori, terapeuţi şi de către oameni din interior. Este posibil ca MONARCH să fi rezultat din subproiectele MKSEARCH cum ar fi operaţiunea Spellbinder care avea ca scop crearea asasinilor (aşa-numiţii „candidaţi manciureini”) care puteau fi activaţi printr-o frază cheie sau un cuvânt, în timp ce se aflau în transă post hipnotică.

Numele MONARCH nu are neapărat legătură cu statutul imperial, ci se referă la fluturele Monarch. Atunci când o persoană este supusă unei traume prin electroşocuri, ea resimte o stare de plutire, de zbor ca cel al unui fluture.

De asemenea există şi simbolismul metamorfozei acestui fluture: dintr-o stare de cocon, de adormire se transformă într-o minunată insectă zburătoare. Victimele MONARCH, deşi sunt chinuite până dincolo de limita imaginaţiei, fiind programate mental prin inducerea unor traume, sunt făcute să creadă că sunt speciale, că se transformă în ceva foarte frumos.

Principiul şi obiectivul de mind control în proiectul MONARCH ar putea fi descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă care sunt realizate în vederea „compartimentalizării” minţii în personalităţi multiple în cadrul unui sistem bine organizat şi controlat de către programatori.

Controlul MONARCH este o programare mentală bazată pe stări de traumă. De obicei subiecţii încep să fie programaţi de la vârste foarte fragede, adesea chiar înainte de naştere. Pentru ca mintea să reziste la torturile pe care le trăieşte, ea se împarte formând compartimente diferite sau alter-egouri.

Ceea ce în trecut era denumit „sindromul personalitate multiplă”, este recunoscut în prezent sub denumirea de „identitate disociativă”, iar acest dezechilibru constituie baza pentru programarea mentală de tip MONARCH. Următorul pas este introducerea unor comenzi sau mesaje detaliate în „alter-ul” (alter-egoul) specific. Pe parcursul programării sunt incluse ritualuri satanice, cu scopul de a „ataşa” un demon sau un grup de demoni la alter-ul corespondent, declanşând fenomene de posesiune demoniacă sau chiar satanică.

Dacă facem analogia dintre controlul mental de tip MONARCH şi un complex program pe calculator ne dăm seama de următoarele: un fişier (alter-ego) este creat prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru a activa fişierul sau alter-egoul pe care îl doreşte, programatorul foloseşte un cod de acces sau o parolă.

Victima este numită „sclav” de către programatorul său, care la rândul lui/ei este numit „stăpân”. Aproximativ 75% dintre sclavii MONARCH sunt femei, deoarece ele posedă o toleranţă mărită la durere şi au tendinţa să se „disocieze” mai repede decât bărbaţii. Subiecţii sunt folosiţi în principal pentru operaţiuni sub acoperire, prostituţie, pornografie. Implicarea în industria entertainment-ului este foarte mare şi, aşa cum vom arăta în articolele următoare, majoritatea „vedetelor” în acest mediu au fost supuse unei programări mentale de tip MONARCH.

Dezvăluirile şocante ale unei foste programatoare MKULTRA-MONARCH din cadrul grupării malefice a „Iluminaţilor” francmasoni

 

În ultimii ani au început să apară unele mărturii ale fiinţelor care au fost supuse programării mentale şi, de asemenea, ale unor fiinţe care au jucat rolul de „programatori mentali”. În majoritatea situaţiilor, aşa-zişii programatori sunt formaţi la rândul lor prin tehnici de mind control, fiind ei înşişi victimele unor traume şi abuzuri psihologice, mentale şi fizice, care le-au anulat discernământul. Acest articol cuprinde câteva fragmente din relatările şi mărturiile unei femei care a fost programatoare MKULTRA-MONARCH şi de asemenea instruia programatori în organizaţia criminală a „Iluminaţilor”. Pseudonimul sub care ea face aceste dezvăluiri este Svali.

Fosta programatoare MONARCH a ales să folosească un pseudonim deoarece se teme pentru viaţa copiilor şi a soţului său. Ea s-a născut în 1957 în Alexandria, Virginia. Atât mama sa cât şi tatăl vitreg aparţineau grupării „Iluminaţilor”. Mama sa făcea parte din consiliul regional al Washingtonului, ocupând „scaunul pentru spiritualitate”. Svali relatează că „Iluminaţii” au şase „scaune” în consiliul maeştrilor cu rang înalt: ştiinţe, guvern, conducere, învăţământ, spiritualitate şi militar (desigur că aşa-zisa lor spiritualitate nu are nimic în comun cu spiritualitatea autentică şi cu iubirea de Dumnezeu).

Atât ea, cât şi familia ei, au făcut parte din această grupare ocultă până în urmă cu 15 ani, când au reuşit să o părăsească şi au început terapia de deprogramare mentală. În ultimii ani, Svali a fost consultant al unui grup de supravieţuitori ai acestor experimente, care se ocupă de problemele legate de programarea mentală în cadrului cultului şi de abuzurile ritualice.

Svali este scriitoare şi soră medicală. Ea a publicat o carte intitulată „Illuminati: despre cum cultul programează oamenii”. Mai mulţi experţi în domeniu au spus că dezvăluirile lui Svali sunt „informaţii nepreţuite”. Vă oferim scurte fragmente din relatările ei.

„Ritualurile oculte erau doar o parte a lucrurilor pe care le-am învăţat în această organizaţie, iar celelalte cinci zone de interes aveau parte de aceeaşi atenţie. Am petrecut mai mult timp învăţând istorie, limbi străine, ştiinţe, decât participând la ritualuri, deşi acestea erau importante pentru grup. În plan educaţional am studiat ca să devin asistentă medicală şi de asemenea am obţinut şi un certificat de cunoscător al limbii spaniole. După absolvire, în anul 1981 am început să lucrez în «scaunul» de conducere din regiunea San Diego. Consiliul de conducere din San Diego se întâlnea în Ramona Ca., pe proprietatea unui bărbat numit Jonathan Meiers. Unul dintre numele sale din interiorul cultului era «Mâna Neagră» deoarece purta mănuşi negre atunci când lucra cu oamenii (adică, atunci când îi programa). Era instructorul principal al grupului şi unul dintre cei mai sadici şi brutali indivizi pe care i-am întâlnit. Îi «termina» pe aproape toţi instructorii cu care lucra, dar eu am reuşit să îi subminez autoritatea, deoarece aveam o cunoştinţă în consiliul de conducere care era în conflict cu el şi care m-a ajutat.

«Iluminaţii» sunt un grup politic tipic de oameni care «te fac pe la spate», având o mentalitate de «care pe care»; toţi vor să urce cât mai sus în ierarhie. După 12 ani de lucru cu Jonathan, am ajuns în poziţia de secund al său. Deşi se pregătea să se retragă, totuşi, din cauză că nu ne agream deloc unul pe celălalt, mi-a făcut o înscenare pentru ca să fiu retrogradată din funcţia pe care o deţineam. Acesta este unul dintre motivele pentru care am părăsit gruparea în anul 1995, fiind dezgustată de minciunile, înşelătoriile şi politica lor şi totodată temându-mă pentru viaţa mea. Am început terapia în Texas cu Dr. Mundgaze care nu a ştiut cum să mă ajute şi să mă deprogrameze. Mi-a spus: «ai un rang mai înalt decât cei pe care i-am mai tratat şi eşti mult mai bine şi mai profund programată».

Deoarece îmi aduceam aminte totul şi puteam evoca aceste amintiri în timpul activităţilor zilnice (nu aveam nevoie de pase hipnotice sau regresii temporale, ca alte fiinţe care au suferit programări mentale), am început să lucrez cu mine însămi, singură. Am petrecut un an întreg deprogramându-mă intens, de una singură. Fusesem programator la nivel înalt şi mi-am putut folosi toate cunoştinţele pentru a desface ceea ce fusese făcut asupra mea. Treptat am început să realizez ce gen de abuzuri am îndurat şi ce le-am făcut altora, înţelegând de-abia acum că acestea nu erau normale şi erau utilizate doar în scopul manipulării, iar acest lucru m-a revoltat din ce în ce mai mult.”

Fritz Springmeier, un binecunoscut cercetător al Iluminaţilor şi modalităţilor lor de programare mentală, afirmă: „Acţiunea celui care programează mental este mult mai «curată», dar în acelaşi timp este la fel de distructivă pentru programator, ca şi pentru victimă. De cele mai multe ori cel care programează este de asemenea programat şi controlat la nivel mental. Niciuna dintre cele două părţi nu este conştientă de activitatea pe care o desfăşoară şi, totuşi, ambele sunt implicate în perpetuarea acestui program diabolic de sclavie care îşi are rădăcinile în lagărele de concentrare naziste. Acest program a fost iniţat de nazişti, sub comanda Dr. Josef Mengele, care a fost pus în poziţia de operare maximă chiar aici în SUA cu ajutorul OSS/CIA, prin operaţiunea Paperclip.”

În urma conştientizării rolului pe care l-a jucat, Svali mărturiseşte: „Am fost unul dintre criminali şi acum regret imens acest lucru. Doresc să fac aceste dezvăluiri despre gruparea «Iluminaţilor» în semn de recunoştinţă faţă de DUMNEZEU. De asemenea am scris cartea pentru cei care fac terapie, pentru a-i ajuta să înţeleagă organizaţia şi metodele ei.”

Aceste tehnici se perpetuează în mod insidios, prin intermediul familiilor. După cum relatează şi alte persoane care au reuşit să părăsească acest mediu ocult, „formarea” copiilor începe de la o vârstă foarte fragedă, iar atrocităţile la care sunt supuşi unii dintre ei sunt de neimaginat. Iată ce relatează Svali despre consecinţele pe care le-au avut aceste tehnici de mind control asupra apropiaţilor ei:

„Acum doi ani, copiii mei mi-au vorbit despre abuzurile la care au fost şi ei supuşi, la rândul lor. Înainte să părăsesc gruparea, «Iluminaţii» îmi spuneau că, copiii mei vor fi lideri în Noua Ordine Mondială. Ambii mei copii visează noaptea în limba germană (limbă pe care o cunosc «Iluminaţii»), deşi în timpul zilei nu au auzit niciodată limba germană şi nici nu o vorbesc, nici nu o înţeleg. După ce am scăpat, fostul meu soţ a venit într-o zi să ia copiii înapoi şi a vorbit cu ei. Mi-a spus apoi: «tu chiar nu vrei să te întorci înapoi în „familie”, copiii au refuzat să vină cu mine». După aceea a luat avionul către California, şi-a dat demisia, s-a mutat în altă parte şi în prezent face terapie pentru personalitate multiplă şi abuz ritualic. Fiul meu de 12 ani este acum aproape complet reintegrat şi este mai fericit decât a fost vreodată. Fiicei mele de 16 ani îi este mai greu. Dar îmi păstrez credinţa în DUMNEZEU, care ne-a ajutat pe toţi să ne vindecăm. Acum îmi dau seama că ceea ce am făcut a fost greşit.

Sora mea îşi aminteşte abuzul ritualic de când avea trei ani şi despre cum bunica din partea tatei o ducea între vârsta de trei şi cinci ani la nişte cunoştinţe care se foloseau sexual de ea. A devenit apoi alcoolică la vârsta de 13 ani şi a încercat de mai multe ori să se sinucidă. Fratele meu mai mare nu are nicio amintire despre absolut nimic până la vârsta de 20 de ani. Şi el a încercat să se sinucidă când avea opt ani. Fratele meu cel mai mare este mereu pe fugă, îi este frică să trăiască oriunde mai mult de câteva luni deoarece este convins că «vor să îl prindă». Şi el a încercat să se sinucidă de mai multe ori atunci când era copil.”Brice Taylor, „model prezidenţial”, una dintre victimele MONARCH care a avut norocul să scape din program, aminteşte într-un interviu: „Mai mulţi politicieni sunt încurajaţi să apeleze la escorte CIA pentru sex. În acest fel nu se vor regăsi în poziţia vulnerabilă de a spune secrete naţionale cuiva din exterior. «Elita», care doreşte să introducă o Nouă Ordine Mondială şi un singur Guvern Mondial, susţine faptul că planeta este prea populată şi că ceva trebuie făcut: un război psihologic şi biologic. «Elita» (adică francmasonii «Iluminaţi») consideră programarea mentală «asul din mânecă», ceva la care lumea nu se aşteaptă, o armă invizibilă.”

 

Scopul organizaţiei criminale a „Iluminaţilor”

Înainte de a prezenta tehnicile de control mental şi modul în care pot fi recunoscute victimele, este important să înţelegem la modul esenţial „ideologia” pe care se bazează „Iluminaţii” atunci când programează mental fiinţe umane.

Fără îndoială, toate organizaţiile urmăresc anumite scopuri. În cazul „Iluminaţilor”, scopul urmărit depăşeşte cu mult avantajele financiare. Ei vor, nici mai mult nici mai puţin, decât să conducă lumea, prin instaurarea „Noii Ordini Mondiale”. Ei cred că s-au născut ca să conducă. Sunt aroganţi şi consideră populaţia ca pe nişte „oi proaste” care vor fi foarte uşor de controlat de lideri cu o mână de fier.Planul lor este, pe scurt, următorul: mai întâi vor crea un colaps financiar, care se va propune să fie soluţionat prin intermediul structurilor suprastatale (de tipul Uniunii Europene). Apoi, la un moment dat, va urma cucerirea militară, regiune după regiune, urmărindu-se crearea unei anarhii, iar atunci guvernul va declara stare de urgenţă şi va impune legea marţială.

 

Svali afirmă că majoritatea dintre supravieţuitorii MONARCH cu vârsta sub 36 de ani vorbesc despre programarea militară care li s-a făcut. „Illuminaţii” îşi antrenează „sclavii” pentru a fi pregătiţi pentru orice fel de reacţie a fiinţelor umane care le vor rezista. Multe victime ale programării mentale vor fi atunci chemate „la datorie” prin anumite coduri şi parole specifice. Aceste coduri de acces ale sclavilor MONARCH sunt menite să creeze în programarea lor un sistem complet loial organizaţiei. Apoi vor fi folosite parole specifice pentru a distruge complet alter-egourile care nu sunt loiale organizaţiei.

Svali aminteşte că atunci când a părăsit gruparea Iluminaţilor, cam 1% din populaţia SUA ori făcea parte din „Iluminaţi”, ori simpatiza cu ei, ori era o victimă a programării mentale. Deşi nu sună mult, imaginaţi-vă 1% din populaţie ca fiind bine antrenată în folosirea armamentului, a controlului asupra maselor de oameni, a tehnicilor psihologice şi comportamentale şi având legături cu grupări paramilitare. „Illuminaţii” consideră că pot cu uşurinţă să „ia pe sus” restul de 99% din cetăţeni.

Agenda „Iluminaţilor” francmasoni conţine mult mai multe „alineate” dar ceea ce am prezentat mai sus este baza pe care aceştia se sprijină. Pentru ei este foarte important să transmită această agendă generaţiilor care urmează. Svali afirmă că atunci când făcea parte din gruparea malefică a „iluminaţilor” aceştia îi spuneau că, copiii ei vor vedea această instaurare a Noii Ordini Mondiale cândva în secolul 21. În prezent, „Iluminaţii” pregătesc în tăcere planul agendei lor prin infiltrarea în: mass-media, sistemul bancar, sistemul educaţional, guvern, ştiinţe, biserici.

Ei au urmărit de-a lungul ultimelor sute de ani să preia controlul acestor domenii. „Iluminaţii” nu merg la o instituţie spunând „Bună, sunt francmason, membru al «Iluminaţilor» locali şi aş vrea să preiau controlul băncii dumneavoastră”. Ei încep prin a investi fonduri, de-a lungul anilor, prin mai multe persoane. Gradat, ajung să cumpere din ce în ce mai multe acţiuni ale băncii (sau a altor instituţii pe care doresc să le controleze) până când deţin un control financiar majoritar în cadrul instituţiei respective.

Pentru „Iluminaţii” francmasoni este foarte importantă imaginea în societate. Aceştia ar face orice pentru ca să îşi întreţină o aparenţă respectabilă, normală. Niciodată nu vorbesc în mod deschis despre agenda lor sau despre activităţile din cadrul cultului. Adesea ei par să fie amnezici faţă de acestea.

Svali relatează în cartea sa: „Într-un comitet de conducere a cărui membră eram, al unui oraş foarte important, metropolitan din SUA, făceau parte:

– un director al administraţiei locale a micilor investitori

– un director şi acţionar al unei firme guvernamentale de apărare

– un director al unei şcoli Creştine

– un vice primar al oraşului

– un jurnalist

– o soră medicală

– un doctor

– un psiholog comportamental

– un colonel de armată

– un comandant al marinei

Cu o singură excepţie, toţi mergeau la biserică săptămânal. Toţi erau foarte respectaţi în societate. Niciunul dintre ei nu părea a fi «rău» sau «diferit».”

Svali consideră că mulţi dintre „Iluminaţi” sunt nişte oameni plăcuţi, chiar charismatici în timpul zilei şi că unii dintre ei sunt complet inconştienţi de răul în care sunt implicaţi pe timpul nopţii.

Hollywoodul şi lumea divertismentului au un secret –

Celebrităţile controlate mental prin programul MKULTRA

 

Aşa-zisele VIP-uri (very important person –  persoană foarte importantă) pe care le regăsim aproape în permanenţă sub lumina reflectoarelor, în paginile publicaţiilor, în topurile radiourilor, pe marile şi micile ecrane sunt denumite de către mass media occidentală „trend setter”, sugerând prin aceasta că ele dau tonul şi influenţează direcţia în care se îndreaptă preferinţele, aspiraţiile tuturor celor care le privesc, le admiră şi implicit se identifică cu ele.

 

Celebrităţile supranumite „Star (stea)” sunt prezentate ca având toate atuurile la care râvneşte omul de rând al societăţii contemporane – frumuseţe, sex appeal, faimă, bogăţie, putere de  influenţă, etc. Prin mediatizare, reclamă şi datorită pervertirii valorilor societăţii contemporane, ele ajung să fie un fel de idoli la care se închină mulţimile epocii în care  trăim.

 

Creaţii ale unui mediu pervertit, inversat, alienat, VIP-urile sunt pentru cel care nu vrea să se lase amăgit, doar nişte măşti, unele în aparenţă frumoase, altele în mod evident groteşti, care disimulează într-un mod atent planificat, o tendinţă diabolică şi cutremurătoare care se doreşte a fi impusă întregii umanităţi de către odioasa Elită Satanică care conduce din umbră planeta.

 

 Modalităţi de programare mentală

 

Fritz Springmeyer şi CiscoWheeler, celebrii autori ai mai multor cărţi despre criminala Sectă Satanică  a „Iluminaţilor” Francmasoni, detaliază în unele din lucrările lor mai multe modalităţi de programare mentală împreună cu anumite semnale şi coduri de acces.

 

Unele victime (de exemplu Cathy O’Brien în cartea „TranceFormation of America”, sau Brice Taylor în cartea „Thank You for the memories”) aduc dovezi cutremurătoare despre existenţa unei modalităţi diabolice, bine pusă la punct de către cumplita Elită Satanică „Iluminată” a planetei pământ, prin care se realizează preschimbarea fiinţelor umane în simplii roboţi care sunt apoi folosiţi ca sclavi în vederea îndeplinirii perversităţilor şi crimelor sataniştilor francmasoni.

 

Printre tehnicile amintite de Springmeyer se numără: programarea mentală cu ajutorul metalelor sau pietrelor preţioase, cu ajutorul undelor cerebrale şi prin intermediul filmelor pentru copii sau a desenelor animate.

 

Programarea mentală care foloseşte ca şi coduri, metale sau pietre preţioase

 

Specialiştii susţin că pietrele şi cristalele pe care le purtăm direct pe piele sau montate în bijuterii ne influenţează starea psihică generală. În principiu, fiecare piatră are un efect benefic asupra organismului cu condiţia ca ea să fie „purificată” de energiile negative care pot eventual să subziste în câmpul său energetic din cauza unor impregnări anterioare. Locurile în care s-a aflat, persoanele care au folosit-o, evenimentele care s-au derulat în preajma fiecărei pietre preţioase se imprimă în câmpul său energetic şi nu toate aceste impregnări sunt pozitive şi benefice.

 

Folosindu-se astfel de memoria energetică a pietrelor preţioase programatorii Mkultra le încarcă cu energii malefice prin care îşi influenţează victimele şi astfel îşi împlinesc scopurile.

 

Mulţi copii din cadrul Grupării Satanice Odioase a „Iluminaţilor” vor experimenta programarea cu metale sau cu pietre preţioase, iar ocazional chiar cu ambele. Care dintre ele este folosit şi când, depinde de statutul copilului, al părinţilor săi, regiunea în care s-a născut şi programatorii care lucrează cu el.

 

Victima trebuie să câştige dreptul de a „deveni” o piatră preţioasă pe care o va primi drept recompensă pentru fiecare stadiu al programării ei mentale. Preţul sunt multe ore de abuz şi torturi care se numesc „antrenament”. În timp, pe măsură ce victima avansează în „antrenamentul” său, ea va deveni un „giuvaier”. Aceste  „bijuterii” vor deveni alter egouri independente în sistemul fragmentat al minţii ei.

 

Unele dintre conotaţiile pe care pietrele preţioase le primesc în cadrul programării mentale de tip Monarch

 

Onixul este în legătură cu abuzurile ritualice, subiectul având stări de anxietate atunci când îl poartă.

 

Safirul este alterul care protejează secretele şi va acţiona agresiv prin autodistrugere, dacă vreuna dintre celelalte personalităţi divulgă ceva. Este folosit pentru a controla părinţii din cadrul programului Monarch. De obicei copiii lor urmează acelaşi program de control mental.

 

Ametistul este primul câştigat şi este legat de păstrarea secretelor, niciodată divulgate.

 

Rubinul este următorul după ametist, fiind legat de abuzul sexual şi de alter egourile sexuale.

 

Smaraldul este primit mai târziu, între 12 şi 15 ani. Are legătură cu loialitatea faţă de organizaţie, vrăjitorie şi puteri spirituale paranormale, fiind considerat foarte preţios.

 

Diamantul este cea mai preţioasă piatră şi nu toţi copiii o vor primi. El va fi câştigat doar la maturitate după trecerea mai multor teste riguroase. Un diamant a trecut toate cele 12 trepte de disciplină, plus teste neobişnuite şi are cea mai mare loialitate faţă de organizaţie. Deasemenea, diamantul constituie „personalitatea scoică” care asigură că totul este sub control.

 

VIP-urile „marionete monarch” poartă de multe ori anumite bijuterii şi pietre preţioase. Aceste accesorii sunt folosite ca nişte suis generis coduri prin care sclavii monarch sunt recunoscuţi în cadrul organizaţiei satanice „iluminate”. Deasemenea, prin ele se  accesează alter-ul respectiv şi se reîntăresc anumite programări.

 

Crizele psihice, depresiile, scandalurile cărora le este făcută publicitate împreună cu menţionarea clinicilor de reabilitare sunt în cazul multora dintre VIP-uri doar faţade pentru reîntărirea programării Monarch în cazul în care un „star” începe să iasă de sub controlul mental impus.

 

Programarea cu unde cerebrale

 

Oamenii de ştiinţă au clasificat undele cerebrale care apar în mod natural în funcţionarea creierului uman în patru tipuri:

  • Unde beta, având ca şi corespondenţă starea de veghe, când creierul se focalizezază asupra lumii dinafară rezolvând probleme specifice.
  • Unde alfa sau ritmul din starea de relaxare şi calm, creierul fiind alert, dar nefocalizat, ca atunci când închidem ochii pentru câteva secunde.
  • Unde theta sau ritmul din starea dintre veghe şi somn sau dintre somn şi veghe. Theta este o stare misterioasă, derutantă, cu un poteţial creator înalt şi chiar iluminator, dar este foarte greu de menţinut.
  • Undele delta, având o frecvenţă extrem de scăzută, sunt produse în timpul somnului profund fără vise.

 

Ca şi multe alte descoperiri ştiinţifice, şi acestea sunt folosite în sens negativ în cadrul grupării odioase Satanice a Francmasonilor “Iluminaţi”. Ei se folosesc de stările minţii şi propietăţile undelor cerebrale pentru a efectua programarea mentală.

Conform cercetărilor lui Springmeyer, programatorii Mkultra utilizează şapte tipuri de unde cerebrale pentru a înregistra ceea ce vor ei, în sistemul intern al minţii victmei, realizând prin aceasta o intruziune extrem de periculoasă şi distrugătoare pentru fiinţa umană supusă programării.

 

Undele Alfa

Undele cerebrale de tip Alfa corespund stării minţii care este folosită pentru  programare „generală”. Se înregistrează putere de memorie mare, forţă fizică foarte mare. În funcţie de programator, la acest nivel sau la cel beta, are loc programarea de tip sexual care îndepărtează orice valori morale şi stimulează instinctul sexual de bază al individului. Alteruri de tip felină pot apare în urma programării sexuale. Culoarea de cod poate fi roşu.

 

Undele Beta

Undele cerebrale de tip Beta corespund unei stări a minţii care este folosită pentru înregistrarea impulsurilor agresive, a unor comenzi de tip militar. Culoarea de cod poate fi albastru.

 

Undele Gamma

Undele cerebrale de tip Gamma corespund unei stări a minţii care este folosită pentru a înregistra loialitatea faţă de cult, autodistrugere, memorie foarte bună, talent pentru limbi străine.

 

Undele Delta

Undele cerebrale de tip Delta corespund unei stări a minţii care este foarte disociativă. Comenzile impuse de aici pot controla înregistrările de pe celelalte niveluri. De multe ori la acest nivel se realizează un sistem intern al victimei, asemănător cu un computer. Alter egourile de tip delta vor fi lipsite de emoţii şi vor avea o memorie vizuală  perfectă (memorie „fotografică”). La acest nivel se află toate amintirile celorlalte personalităţi. În cadrul programării cu unde cerebrale Delta se înregistrează securitatea de acces la informaţii foarte confidenţiale din cadrul organizaţiei.Tot aici se găsesc şi programele de pedepsire şi autodistrugere, în cazul accesării interne sau externe a celorlalte sisteme. Codurile pot fi portocaliu, albastru, violet.

 

Undele Epsilon

Undele cerebrale epsilon corespund unei stări a minţii care este folosită pentru înregistrarea sistemelor secrete. Aici se găseşte programarea CIA,  programarea guvernamentală la nivel înalt. Programele de creare a asasinilor pot fi aici, sau în sistemul Beta, în funcţie de programator. Se înregistrează operaţiuni sub acoperie, disimulare, abilitate de a ieşi din situaţii dificile. Codul poate fi maro.

 

Undele Phi, Theta, Omega

Undele cerebrale de tip Phi, Theta, Omega corespund unei stări a minţii care este folosită pentru programarea spirituală negativă. De exemplu, alteruri care participă la ritualuri oculte de magie neagră care includ sacrificii. În acest sistem, vor fi “plasate” vrăjitoare, vârcolaci, mediumi, clarvăzători, practicieni oculţi. Se înregistreză dezvoltare intensă a emisferei drepte a creierului şi abilităţi mari de a intra în stări de transă foarte profundă. Culoarea codului este adesea neagră.

 

Programarea mentală cu ajutorul filmelor şi desenelor animate

 

Walt Disney era un mason de grad 33 implicat în programul CIA Mkultra de programare mentală totală a fiinţelor umane. Majoritatea desenelor animate şi majoritatea filmelor pentru copii marca Walt Disney au fost folosite ca teme de programare mentală. Personaje, culori, sunete, expresii din creaţiile Disney sunt folosite ca şi coduri de acces ale diferitelor personalităţi ale victimelor Mkultra.

 

Victima va fi învăţată să se recunoască drept unul dintre personajele din film sau din carte, i se va spune că este foarte specială şi că doar ea cunoaşte înţelesul real al filmului, care este legat de ideologia satanică a „iluminaţilor” francmasoni.

 

Vă vom prezenta în continuare videoclipuri cu imagini revelatoare şi explicaţii asupra modului în care pot fi recunoscute VIP-urile (very important person) care sunt victime ale proiectului CIA de control mental. Majoritatea dintre ele fiind vedete foarte mediatizate, ne putem face astfel o idee despre amploarea infiltrării oculte, malefice a elitei satanice francmasonice în lumea entertainment-ului şi mass-mediei prin intermediul proiectului MKULTRA de control mental.

Pentru a înţelege mesajul acestor videoclipuri, vă sugerăm să recitiţi articolele anterioare ale acestei serii, în care sunt introduse câteva explicaţii introductive pe subiectul programării mentale.

Dezvăluiri cutremurătoare despre tehnicile de mind control

Dezvăluirile şocante ale unei foste programatoare MKULTRA-MONARCH din cadrul grupării malefice a „Iluminaţilor” francmasoni

Hollywoodul şi lumea divertismentului au un secret – Celebrităţile controlate mental prin programul MKULTRA

În continuare începem să prezentăm detaliat unele videoclipuri preluate de pe internet. Precizăm încă de la început că este necesar să vizionaţi toate aceste videoclipuri pentru a avea o imagine corectă. Semnificaţia elementelor şi simbolurilor de programare mentală nu poate fi înţeleasă corect din doar câteva exemple. Vă invităm să nu trageţi concluzii pripite şi să analizaţi toate aceste imagini per ansamblu.

 

Gestul simbol de păstrare a secretului subliniat de un tatuaj, aluzie la filmul The secret Garden care conţine simbologie Monarch, simbolul fluturelui Monarch (cântăreaţa şi actriţa Mariah Carey), aluzie la modul în care sclavii Monarch sunt făcuţi să creadă că se transformă în fiinţe minunate „heavenly creatures” (actriţa Kate Winslet), simbolul dezumanizant al manechinului sclav sexual Monarch (model şi actriţă Tyra Banks), tatuaje explicite „vom râde cu toţii la fluturi auriţi” (actriţa Megan Fox),  tatuaje legate de anumite întăriri ale traumelor „a fost o dată o fetiţă care nu ştia ce e dragostea până când într-o zi un băiat i-a frânt inima”, gest simbol la televizor  însoţit de comandă explicită şi cod de acces albastru „Vino să mă iei. Lumini strălucitoare”, programare cu pietre preţioase şi din nou semnalul păstrării secretului (cântăreaţa Rhianna), semnul satanic al coarnelor împreună cu programare cu pietre preţioase şi simbologia fluturelui Monarch („vedeta” Paris Hilton), tatuaj explicit asupra programatorului lui Kelly Osbourne care este chiar tatăl său, imagine programator – sclav (cântăreţul Billy Ray – fiica sa cântăreaţa şi actriţa Miley Cyrus), programatorul lui Beyonce care este chiar soţul său, imagine însoţită de tatuaj împreună cu simbolul programării cu pietre preţioase, imagini subliminale cu caracter sexual într-un film Disney pentru copii, aluzie la mediul pedofil al MKULTRA, simbol al programării mentale de la vârste foarte fragede, model hipnotic alb-negru-roşu, imagine programator – victimă (cântăreţul şi actorul Ice T, soţia sa Coco), programare ereditară şi simbolism Oz (Suri Cruise, fiica actorului Tom Cruise), imprimeul tablă de şah înseamnă că victima este doar un pion în jocul malefic al iluminaţilor (cântăreaţa Britney Spears), aluzie la revista Playboy şi programarea Monarch, imaginea cu Tyra Banks arată programare sexuală, cod roşu, acoperirea ochiului drept (emisfera dreaptă blocată), imprimeu animal care înseamnă programare sexuală însoţit de tatuaj societate secretă craniu şi oase „Skull and Bones” (Kelly Osbourne fiica satanistului şi cântăreţului rock Pzzy Osbourne), programare sexuală (actriţa Disney Lindsay Lohan, cântăreaţa Pink), programare sexuală şi dezumanizare (formaţia The Pussycat dolls – Păpuşile Pisicuţe), dezumanizare, programare sexuală (actriţa copil Dakota Fanning) etc.

 

 

Majoritatea sclavilor Monarch pot fi recunoscuţi după asocierea lor cu teme ale filmului Vrăjitorul din Oz (pantofiori roşii, căţei mici, curcubee, uşi verzi). Exemple de acest gen, din videoclip, sunt actriţa Keira Nightley, Britney Spears, cântăreaţa Cristina Aguilera împreună cu familia, Paris Hilton, Mariah Carey.

Un alt subiect pe care îl abordează videoclipul este programarea mentală prin intermediul pietrelor preţioase. Programatorii MKULTRA, folosindu-se de memoria energetică a pietrelor preţioase, le încarcă cu energii malefice prin care îşi influenţează victimele şi astfel îşi împlinesc scopurile. Victima trebuie să câştige dreptul de a „deveni” o piatră preţioasă pe care o va primi drept recompensă pentru fiecare stadiu al programării ei mentale. Preţul constă în multe ore de abuz şi torturi care se numesc „antrenament”. Pe măsură ce victima avansează în „antrenamentul” său, ea va deveni un „giuvaier”. Aceste  „bijuterii” vor deveni alter-egouri independente în sistemul fragmentat al minţii ei. VIP-urile „marionete Monarch” poartă de multe ori anumite bijuterii şi pietre preţioase. Aceste accesorii sunt folosite ca nişte sui-generis coduri prin care sclavii monarch sunt recunoscuţi în cadrul organizaţiei satanice „iluminate”. Deasemenea, prin ele se accesează alter-ego-ul respectiv şi se reîntăresc anumite programări. Câteva exemple de acest gen din videoclip: Ice T (programator şi soţ al lui Coco), Cristina Aguilera (rubinul este legat de alter-ego-urile sexuale), Britney Spears (safirul este alter-ego-ul care protejează secretele, este folosit pentru a controla părinţii din cadrul programului Monarch a căror copii urmează acelaşi program de control mental), VIP-ul Victoria Beckham soţia fotbalistului David Beckham (smaraldul are legătură cu loialitatea faţă de organizaţia malefică a francmasonilor „iluminaţi”, vrăjitorie şi puteri spirituale paranormale, fiind considerat foarte preţios), se face referinţă şi la Marylin Monroe primul „model prezidenţial” Monarch care a obţinut faimă mondială, binecunoscută pentru cântecul „Diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete” (diamantul simbolizează trecerea tuturor celor 12 trepte de disciplină, plus teste neobişnuite şi are cea mai mare loialitate faţă de cumplita organizaţie satanică a „iluminaţilor” francmasoni).

Pentru intrarea în transă a victimei Monarch mai este folsit drept cod iniţiatic semnul satanic al coarnelor. Afişul filmului Crank avându-i ca protagonişti pe Jason Sthatam şi Amy Smart sugerează electroşocurile care sunt utilizate pentru a „compartimenta” amintirile şi experienţele în cadrul programării mentale Monarch.

 

Alte exemple de pioni ai grupării satanice „iluminate” sunt: cântăreaţa Avril Lavigne, George Bush jr., Rhianna, Paris Hilton, Cyrus Miley, cântăreaţa Taylor Swift.

 

Afişul pentru emisiunea de televiziune Următorul Top Model al Americii conţine simbologia Monarch a dezumanizării prin prezentarea femeilor drept manechine păpuşi precum şi a disocierii personalităţii prin imaginea oglinzii sparte.

 

Toate aceste fiinţe umane, victime ale programării Monarch, fac numai ceea ce li se spune, nefiind capabile să judece, să îşi pună întrebări sau să se opună. Ele nu pot să se gândească să spună cuiva ce li se petrece, şi nici să ceară ajutor deoarece sunt în permanenţă înconjurate de indivizi care le întăresc condiţionările.

 

Exemplul dat în acest videoclip este cel al lui Britney Spears care a reuşit să iasă pentru o scurtă perioadă din controlul mental Monarch impus. Ea făcut aceasta fără niciun sprijin din exterior şi la acea dată gesturile sale de revoltă au fost traduse de mass-media aservită elitei francmasonice satanice drept nebunie. Toate ziarele de pe mapamond au prezentat ştirea cum că Britney „a luat-o razna”, s-a ras în cap în timp ce striga că nu vrea să o mai atingă nimeni. Ea a fost apoi internată într-o clinică de dezintoxicare (acoperire pentru programul de întărire a controlului mental), unde şi-a scris pe frunte numărul 666, afirmând că este Antichristul şi spunând că nu mai vrea să  nască monştri. La acea dată, ea avea deja doi copii, iar aceştia intraseră ca şi ea în acelaşi program de control mental MKULTRA. Larry Rudolph era pe vremea aceea managerul său.

 

În mijlocul procesului subtil de  amăgire mentală a populaţiei credule printr-o multitudine de mijloace manipulatoare se află una dintre cele mai diabolice atrocităţi afectuată asupra unui segment al rasei umane de către cumplita sectă satanică a francmasonilor „iluminaţi”. Este vorba despre proiectul de control mental total Monarch MKULTRA. Principiul şi obiectivul de „mind control” în proiectul Monarch ar putea fi descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă care sunt realizate în vederea „compartimentării” minţii în personalităţi multiple în cadrul unui sistem bine organizat şi controlat de către programatori. Majoritatea victimelor şi supravieţuitorilor Monarch provin din familii „iluminate” cu tradiţie militară îndelungată, orfelinate, familii adoptive, familii incestuoase cu o lungă istorie de pedofilie. Deasemenea apare asocierea unor membrii ai acestor familii cu guvernul. Oricine cunoaşte codurile sclavului Monarch poate uşor să aibă acces la alterur-ego-urile sexuale ale subiectului. Imprimeurile animale purtate de majoritatea celebrităţilor semnifică alter-ul sexual de tip felină care este integrat în sistemul fragmentat al minţii lor.

Câteva exemple de victime Monarch din acest clip sunt: actriţa Scarlett Johanson care apare mai întâi într-o poză cu explicită aluzie la programarea mentală nazistă (proiectul CIA Paper Clip), iar în a doua poză care o reprezintă este arătată programarea sexuală prin imprimeul leopard al rochiei, Hannah Montana alter-ego al cântăreţei Miley Cyrus şi formaţia The Pussycat Dolls făcând gestul păstrării secretului, Paris Hilton, cântăreaţa Aalyah, Tyra Banks, Adam Sandler, făcând semnul păstrării secretului, soţia lui IceT, care face şi ea acelaşi gest, cântăreaţa şi actriţa Jennifer Lopez, Victoria Beckham, Rhianna, actriţa Lindsay Lohan, cântăreaţa şi actriţa Lilly Allen.

 

Programarea aşa-zis spirituală este una dintre cele mai malefice programări din sistemul mental al unei victime MKULTRA deoarece este menită să separe individul de adevărata vindecare spirituală. Controlul mental Monarch este legat de un sistem de credinţe. Atunci când programatorii doresc o „faţadă” creştină a sistemului minţii unei victime ei vor introduce un mod corect de gândire personalităţii principale. Dacă adevărul eliberează, atunci, prin definiţe, sclavia înseamnă să nu ai acces la adevăr. De aceea aproape că nu există limită la minciunile folosite pentru a programa sclavi controlaţi mental total prin proiectul Monarch. Programarea spirituală se realizează prin intermediul simbolurilor religioase, marea majoritate creştine, încărcate malefic de către programatorii satanişti „iluminaţi”, conform intenţiilor lor.

 

  Implementarea „semnului fiarei” prinde contur intr-un plan diabolic al guvernarii  planetare-francmasonice

 Acest număr apocaliptic a fost introdus în mod insidios şi aproape pe nesimţite în vieţile noastre, de către cei care vor să supună şi să conducă ,sa  subjuge populaţia întregii planete.

„Semnul fiarei”, 666, este  folosit de francmasonerie şi instituţiile aservite acesteia.   Barele de cod pentru preţurile produselor, stemele şi bancnotele multor state, telecomunicaţiile, siglele unor companii transnaţionale poartă semnul fiarei (666) sub diferite forme. Unii autori afirmă că numărul 666 corespunde ocult celebrului www din adresele de internet şi că acelaşi număr malefic va fi imprimat oamenilor în cipurile pentru monitorizarea amănunţită cu privire la informaţii personale, sănătate, comportament.

 

 

„„Şi această fiară a făcut aproape ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn anume pe mâna dreaptă sau pe frunte şi, făcându-se aceasta, s-a urmărit ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul secret al numelui ei. Aici este necesară priceperea şi înţelepciunea. Cine cu adevărat pricepe, să socotească numărul fiarei. Căci acesta este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” – Apocalipsa lui Ioan

 

 

Semnificaţiile esoterice ale lui 666

 

Există în Biblie o profeţie – Apocalipsa lui Ioan – care pomeneşte despre un mare guvern mondial. O caracteristică fundamentală a acestei guvernări va fi un sistem economic în care fiecare om va avea asociat un număr. Fără acest număr, nimeni nu va putea cumpăra sau vinde. Pentru a obţine acest număr, oamenii vor trebui să jure credinţă şi loialitate faţă de acest guvern mondial şi faţă de religia mondială stabilită atunci. Biblia spune că persoana care va primi acest număr nu va mai putea fi salvată.

De ce primirea acestui număr este un act atât de greşit? Apocalipsa lui Ioan spune că oamenii vor primi acest număr numai cu condiţia de a se supune şi de a jura credinţă guvernului mondial unic şi dictatorului acestuia. Cine nu va face aceasta, nu va putea obţine numărul respectiv, va fi sancţionat de noul sistem economic al Noii Ordini Mondiale şi nu va putea cumpăra sau vinde nimic. Însă supunerea faţă de acel dictator mondial şi faţă de guvernul său va însemna un act împotriva lui Dumnezeu, căci va fi, de fapt, supunerea faţă de Anticrist.

 

Numărul fiarei la loc de cinste

 

Ce înseamnă de fapt primirea acestui număr? Priviţi cu atenţie în jur. Până să ne dăm noi seama ce anume se petrece cu adevărat, aproape toate magazinele din care ne facem cumpărăturile au devenit pline de alimente, tricouri, agende, genţi, postere, reclame etc., inscripţionate cu tot felul de lozinci diabolice, care mai de care mai oribile, capete de morţi, diavoli în flăcări şi alte astfel de grozăvii cu chip de demon, care încet, încet au devenit o modă foarte apreciată, mai ales de către cei tineri. Am devenit atât de obişnuiţi cu aceste bizarerii malefice, încât prezenţa lor la tot pasul a ajuns să ni se pară normală.

 

Trupe de muzică modernă sau cântăreţi, care au un foarte mare succes la publicul tânăr, afişează cu naturaleţe numele sau numărul Anticristului; firmele ale căror logo conţine în mod stilizat, ascuns, acest număr satanic sunt din ce în ce mai numeroase; jocurile pe calculator pentru copii îi invită pe aceştia în lumile infernale; diverse jocuri pentru copii ce se vând în librării, în care ei sunt învăţaţi cum să facă magie neagră etc. Să nu mai vorbim despre diversele sisteme computerizate, codul de bare, cipurile biometrice etc. Toate acestea ne impregnează întreaga viaţă, zi de zi, cu numărul şi cu chipul fiarei, fără ca noi să fim conştienţi de acest lucru. Nu trebuie decât să fim puţin atenţi, pentru a observa peste tot în jurul nostru prezenţa acestuia.

 

Ştiinţa, în loc să facă eforturi să descopere, de exemplu, răspunsurile la întrebările esenţiale ale omenirii, munceşte cu râvnă să găsească cea mai bună modalitate de a ne însemna ca pe nişte vite, cu semnul fiarei, sub pretextul necesităţii odioaselor cipuri biometrice.

 

Iată doar câteva exemple din zilele noastre de vedete sau formaţii care proliferează din plin Numărul Fiarei:

Există numeroase trand-uri satanice foarte popularizate pe internet, unde site-uri întregi cu firme specializate în realizarea de logo-uri, fac reclamă la demoni.

 

Există produse din diverse domenii ce poartă chiar Numărul Fiarei: „Flamingo Computers anunţă lansarea oficială pe piaţa românească a sistemului Flamingo Diablo 666G, cea mai puternică configuraţie a acestui sistem…. Flamingo Diablo, câstigător a numeroase premii decernate de revistele de specialitate, se numără printre favoritele cititorilor acestor publicaţii…

Aprecierea şi succesul de care se bucură sistemul Diablo, încă de la lansarea primei variante în urmă cu opt ani, ne-a determinat să îmbunătăţim permanent acest sistem, care a devenit un adevărat trade mark pentru Flamingo.”

 

De parcă acestea nu ar fi îndeajuns, există până şi restaurante care şi-au luat astfel de nume diabolice, care mai de care mai oripilante („Sat-an”), care te invită să iei masa în Iad sau chiar să stai la masă cu Lucifer.

Şi lumea nu ia în seamă semnificaţia acestui nou trend, ba chiar agreează aceste bizare distorsiuni demoniace ca fiind ceva la modă, ceva cool!!! Aceasta este problema! Intrăm în lumea demonilor de bună voie, în mod inconştient, pentru că nu facem nici măcar minimul de efort de a judeca singuri ce se petrece de fapt şi ne lăsăm duşi de valul „noului”, al „ineditului”. Am face bine să deschidem larg ochii, căci direcţia în care merge societatea acum, nu este deloc una bună, pentru niciunul dintre noi!

 

Codul de bare a făcut ceva foarte important pentru a ajuta aducerea în scenă a numărului 666, Semnul Fiarei

 

 

 

Codul de bare a deschis uşa (de fapt nu numai că a deschis-o, ci chiar a dărâmat uşa) către intrarea în „lumea digitală”. Acum totul este un număr. Totul primeşte un cod de bare. După cum a spus cineva, cu tristeţe, „Dacă există, pune-i cod de bare”. Nu este uluitor faptul că după 25 de ani nimeni nu se mai gândeşte la codul de bare ca fiind un semn clar al implementării pretutindeni a numărului fiarei şi toată lumea îl acceptă ca fiind ceva firesc?

Companii demonice, produse demonice, logo-uri demonice

 

Ce mesaje transmit unele din cele mai mari corporaţii ale lumii prin alegerea numelor companiilor şi a logo-urilor lor? De exemplu, numele companiei „Lucent” este prin el însuşi îndoielnic. Unii spun că înseamnă Lucifer’s Enterprises (Fabricile lui Lucifer). Bineînţeles că purtătorul de cuvânt al companiei neagă cu vehemenţă această asociere.Lucent Technologies testează pe piaţă cea mai nouă inovaţie în materie de software, ce poartă marca „Inferno”. Inferno! Ce mesaj încearcă să ne transmită această companie mega-gigant, cunoscută anterior sub numele de AT&T’s Bell Labs?

 

Lucent poate fi sau nu o firmă malefică, dar dacă este, ea are cu siguranţă multe surate. De exemplu, binecunoscuta firmă Reebok International, compania producătoare de încălţăminte atletică a lansat recent pe piaţă o nouă linie de încălţăminte de alergat pentru femei, cu numele Incubus. În tradiţia medievală, incubus este un demon care violează femeile în timpul somnului!

Când acest fapt a fost adus în mod public în atenţia managementului companiei, purtătorul de cuvânt a afirmat că nu ei aveau nicio cunoştinţă despre semnificaţia cuvântului incubus. Cât de credibilă este această afirmaţie în cazul acestei mega-companii care nu lasă cu siguranţă nimic la voia întâmplării, cu atât mai puţin numele unui nou produs lansat pe piaţă?

 

Honeywell, firma gigant de computere din Minnesota îşi obligă, mai nou, angajaţii (mare parte dintre ei creştini scandalizaţi de această iniţiativă anti-creştină) să participe la un nou program, numit „Diversity Training” (Pregătire în Materie de Diversitate), un seminar în cadrul căruia sunt ridicate în slăvi virtuţile şi beneficiile vieţii homosexuale.

De ani de zile, Honeywell deţine o companie subsidiară în Europa numită –credeţi sau nu – Lucifer Manufacturing! Exact, Lucifer. Probabil o altă surpriză stânjenitoare. Ar trebui să credem că executivii de la Honeywell nu aveau nicio idee despre cine este Lucifer?

 

 

 

Honeywell lucrează îndeaproape cu Oracle, o corporaţie de software activă în producerea tehnologiilor Big Brother. Împreună, Honeywell şi Oracle produc sisteme computerizate de control pentru Noua Ordine Mondială, inclusiv echipament de scanare pentru operaţiuni de securitate.

În SUA există şi alte companii care folosesc numele lui Lucifer, cum este, spre exemplu, Lucifer Lighting Co. Să fim serioşi! Ce proprietar de companie în toate minţile ar da companiei sale producătoare de becuri numele „Lucifer”?

 

Doar o coincidenţă?

 

Peste tot în lume, logo-urile diverselor companii par să ne transmită mesaje. Sunt oare formele acestor logo-uri doar nişte coincidenţe? Trebuie să admitem faptul că simbolurile asociate diverselor companii au semnificaţiile lor. Iată că Satana, „stăpânul temporar al acestei lumi” (II Corinteni 4:4), împreună cu „agenţii” săi este foarte ocupat în aceste vremuri să condiţioneze minţile oamenilor şi să le programeze simţurile cu tot felul de efecte vizuale şi sonore magice, captivante, fascinante, halucinante, pentru a le distrage atenţia de la ceea ce se petrece cu adevărat în lume.

 

Vi se pare normal ca demonii să fie atât de prezenţi în viaţa noastră?

 

Prezentat şi perceput ca fiind foarte la modă, numărul fiarei a căpătat o popularitate extraordinară, mai ales în rândul tinerilor. Vremurile în care oamenii preferau imaginile cu îngeri sau cu zâne, imaginile care evocă sentimente frumoase, înălţătoare, care te fac să simţi o stare de bine, de fericire sunt demult apuse. Locul acestora au fost luate de aceste vremuri în care demonii sunt la rang de cinste, iar îngerii sunt consideraţi demodaţi, fiind chiar ridiculizaţi. Ceea ce vedem în lume în aceste timpuri sunt de fapt semnele slăbiciunii noastre spirituale, îndepărtarea noastră de Dumnezeu, îndepărtarea de ceea ce este frumos şi sublim în fiinţa noastră şi în Universul în care trăim.

 

Neatenţia, nepăsarea şi lipsa de reacţie ne vor costa, până la urmă, libertatea!

 

Pentru cineva care priveşte cu atenţie în jur la ceea ce se petrece în societatea noastră modernă la ora actuală, este foarte lesne de observat că valorile morale şi spirituale au fost în mod evident răsturnate şi înlocuite cu opusul lor. Acesta este rezultatul de necontestat al planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale, planuri ce au fost consemnate în protocoalele maeştrilor francmasoni şi care urmăresc cu încrâncenare să subjuge şi să îndobitocească întreaga planetă, pentru a o aduce la sclavie şi a o conduce astfel cu uşurinţă, în spiritul răului, al diabolicului, al satanicului şi împotriva lui Dumnezeu.

 

Toate aceste manipulări criminale, care au fost aplicate şi implementate pas cu pas, aproape pe nesimţite, în decursul timpului şi care ne pavează realmente drumul către o societate subjugată, anticristică, întunecată, ne-au adus în situaţia în care răul predomină – datorită ignoranţei majorităţii oamenilor, care sunt letargici, nepăsători sau ahtiaţi după bani şi interese proprii – în detrimentul binelui, al frumosul, al sublimului şi dumnezeiescului.

 

Răspunsul majorităţii societăţii noastre la toate acestea este încă, din nefericire, aproape inexistent. Lipsa de reacţie a maselor de oameni vizavi de această situaţie realmente dezastruoasă, decadentă, în care a ajuns la ora actuală omenirea, încurajează şi chiar ajută extraordinar de mult implementarea continuă a planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale pe întreaga planetă. Nepăsarea şi lipsa noastră de reacţie la ceea ce se petrece în jurul nostru ne va costa, în cele din urmă, libertatea, sub toate aspectele ei!”[1]

 

Chiar credeti ca Udo Ulfkotte, jurnalistul german care a spus că a fost plătit de CIA timp de 17 ani să dezinformeze, a murit de „atac de cord”?

 

 

„Ziaristul, Udo Ulfkotte, a murit la 56 de ani de „atac de cord”!Dar  chiar credeti ca a murit de moarte buna? Oameni mari care au dezvaluit ca el secretele muncii lor au sfarsit similar lui, vezi , Aaron Russo, William Cooper, Springmeier etc.Ziaristul german Udo Ulfkotte, spunea  în direct la postul de televiziune RT, cum sunt cumparati ziarişti sa ne minta.A recunoscut că, timp de 17 ani, a fost omul Agenției Centrale de Informații. Udo Ulfkotte,   a dezvăluit că atât el cât și alți jurnaliști din Germania au lucrat în favoarea Casei Albe. De fapt, suntem o colonie a americii, a concluzionat Ulfkotte.

 

 

Ulfkotte povestește că în Europa și in Statele Unite, majoritatea companiilor de comunicare, așa numitele ”non-officail cover”, lucrează pentru   agenții demonice de informații. ”Cred că este, mai mult decât orice, cazul jurnaliștilor englezi pentru că au o legătură mai strânsă, dar și cazul ziariștilor israelieni și, desigur, al celor francezi. Al celor australieni, din Taiwan și Noua Zeelandă… sunt multe țări implicate”, afirmă Ulfkotte.

Nu este corect ceea ce am făcut până acum… boicotând și discreditând Rusia, pentru a ridica un zid în Europa.Nu este corect ce am scris eu și colegii mei. Noi am făcut să se intre în război, iar eu nu doresc război.

Am devenit cetățean de onoare american al statului Oklahoma…. De ce? Pentru că am scris pro americani. Am fost cumpărat de CIA, ca toți ceilalți.

Iranienii au fost gazați cu gaze chimice germane. Eu știam, aveam probe. Este inuman, criminal, iar eu am tăcut.

Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informații, chiar dacă CIA nu va admite niciodată.

 

Frankfurter Allgemeine nu scrie niciodată adevărul. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scris un articol în favoarea lui Putin. Noi avem o informație pur americană. De fapt, suntem o colonie.

Știu ce se întâmplă dacă nu vreau să colaborez cu ei. De șase ori casa mea a fost precheziționată pentru că eram acuzat că aș fi dezvăluit secrete de stat.

Nu mă interesează ce se va întâmpla.Nu am copii

Dacă mă vor băga în închisoare e ok, va fi bine câtă vreme va fi restabilit adevărul.”[1][2][3]

http://www.cocoon.ro/a-murit-udo-ulfkotte-ziaristul-care-a-expus-adevarul-cum-a-fost-platit-17-de-ani-de-cia-sa-dezinformeze-credeti-ca-a-murit-de-moarte-buna-cum-spun-ei/

http://www.cocoon.ro/video-ziarist-german-udo-ulfkotte-recunoaste-cum-a-mintit-si-tradat-la-comanda-publicul/

https://en.wikipedia.org/wiki/Udo_Ulfkotte

Protocoalele de la Toronto  au pus la cale  decaderea lumii,inclusiv  prin  teleghidarea omului si desfiintarea Natiunilor

 

Actorii acestei “Apocalipse” sunt  membrii grupului „6.6.6”.- cu rezonante satanice -reprezentand conducatorii primelor 6 banci din lume, ai primelor 6 multi-nationale energetice si primii 6 producatori agroalimentari de pe planeta .Acestea au preluat controlul asupra tuturor factorilor de natura politica, economica si sociala  pentru intronarea tuturor formelor de putere mondiala prin instaurarea mult trambitatei ” Noi Ordini Mondiale”.

 

  1. Vom amplifica asa zisa „Societate a Distractiilor si Placerilor Instinctuale” care va dirija generatiile tinere in directia dorita de noi. Ne vom folosi de aparitia si dezvoltarea tehnologiei audio-video precum si de jocurile de calculator pentru a perverti tineretul. Satisfacerea instantanee a tuturor instinctelor primare este ideala pentu a face oamenii slabi si manipulabili. O persoana cazuta in robia simturilor DIRIJATE de noi nu are idealuri nici tarie de caracter. Este „Individualista” si „Independenta” prin natura sa si reprezinta tipologia ideala pentru formarea omului viitorului.

 

  1. Ne vom concentra atentia pentru incurajarea „miscarilor studentesti” si a protestelor anarhiste ale tinerilor. Vom asocia aceste rabufniri violente ale tinerilor cu toate cauzele referitoare la Ecologie,dupa ce- in prealabil, vom forta statele sa adopte politici economice bazate pe exploatarea salbatica a naturii-inclusiv defrisari. Asa zisa Protectie a Mediului se va intoarce in avantajul nostru in momentul in care vom obliga statele natiune sa-si rascumpere intreaga „Datorie Interna” cu 33% din propriile lor teritorii ramase in stare naturala de salbaticie.

 

  1. Tot acest „vid interior” al tinerilor si adolescentilor va fi umplut cu o stiinta falsa si virtuala. Vom initia generatiile urmatoare sa intre in universul computerelor. In acest scop ne vom servi foarte bine de sistemele de “educatie”. Vom ajunge in final la un sclav in slujba altui sclav si toti vor fi controlati de noi.

 

 

 

  1. Vom edifica „Liberul Schimb International” ca pe o prioritate absoluta pentru supravietuirea natiunilor-state. Acesta noua conceptie economica ne va ajuta sa grabim declinul tuturor „Nationalistilor” din toate statele lumii,pana scapam de ei!. Astfel vom izola nationalistii in grupari si partide diverse. La momentul oportun o sa-i silim sa se lupte Ei intre ei cu salbaticie, in razboaie intestine care vor slabi si discredita notiunile de patriotism si nationalism in conceptia generatiilor tinere. In final, natiunile stat vor cadea de la sine…

 

  1. Ne vom planta agentii de influenta in posturile cheie ale Ministerelor de Afaceri Interguvernamentale si de Emigrari ale natiunilor-state si vor urmari in principal deschiderea portilor tarilor occidentale unui numar crescut de imigranti din Africa, Asia si America de Sud. In paralel vom provoca o serie de conflicte armate in ” Lumea a Treia” pentru a starni exodul saracilor. Prin campanii de presa bine orchestrate si camuflate care vor viza opinia publica din natiunile-stat, vom provoca un aflux din ce in ce mai mare de refugiati. Aceasta va avea ca efect principal destabilizarea economiilor interne si cresterea tensiunilor rasiale. Pentru a amplifica acest efect vom avea grija ca in aceste torente de emigranti sa se afle inclusiv organizatii extremiste religioase care vor incerca sa-si implanteze in mod agresiv-militant propriile religii, obiceiuri si traditii, chiar in mijlocul societatii natiunilor-stat. Cu atat mai usor vom ajunge la destabilizarea sociala, economica si politica a natiunilor luate in tinta noastra.

 

  1. Mult trambitatul „Liber Schimb International” in realitate nu este deloc liber deoarece este coordonat de noi din varful ierarhiei economice mondiale. In scurt timp se va ajunge la escaladarea somajului asociat cu restructurarile multinationalelor noastre.

 

  1. Treptat, vom transfera incet dar sigur multinationalele in tari noi castigate pentru „Economia de Piata”, sa avem acces, in primul rand la o „Mana de Lucru Inrobita” – ieftina si nesindicalizata.

 

  1. Vom crea o „Economie Globala” la scara mondiala, care va scapa controlului statului-natiune. Noua economie mondiala va fi intangibila, nicio presiune politica sau sindicala nu va avea influenta asupra ei. Ea va dicta propriile politici si va obliga omenirea la o reorganizare pe toate planurile. Reorganizare conform principiilor si directiilor noastre, evident.

 

  1. Prin ” Economia Viitorului” care nu are alte legi decat vointa noastra, vom pregati o „Cultura de masa mondiala”, un talmes-balmes in care vom amesteca religii, stiinte, traditii, legi, obiceiuri, totul pentru a dezbina si confuza societatile umane. Prin controlul asupra tuturor mediilor de presa si informare vom lansa o „Noua Cultura” uniforma pentru toti, strict nivelata. Nicio creatie artistica nu va scapa controlului nostru. Artistii viitorului se vor supune hotararilor noastre sau vor muri de foame in deplin anonimat.

 

  1. Prin intermediul aceleiasi „Economii Globale” vom avea puterea de a ne folosi de fortele militare ale statelor-natiuni in scopuri declarat umanitare.Prin urmare, tarile sarace sau rebele nu vor mai fi in masura sa evite vointa noastra de a ne servi de populatia lor ca de o mana de lucru in sclavie.

 

  1. In acesta directie vom lucra pentru a reorganiza „Mandatul International al Natiunilor Unite . Prin acesta manevra vom efectua fara lupta dezarmarea tuturor acestor state, astfel incat pe viitor nicio tara din lume nu va fi suficient de puternica pentru a contesta autoritatea „Puterii Mondiale”.

 

  1. Ultimele etape ale planurilor noastre au in vedere inclusiv folosirea la scara mondiala a „Armelor Electromagnetice”. Cu ajutorul acesteia vom putea provoca cutremure de pamant in cele mai importante regiuni industriale din natiunile-state. Vom putea produce inclusiv „Schimbari Climatice” care vor distruge recoltele, falimenta producatorii agricoli si vor denatura in ultima instanta alimentele. Toate acestea vor duce la ruinarea agriculturii statelor care nu ne accepta. Viitorul „Controlului Demografic” este in mainile noastre ,si,prin stiinta Electromagneticii ne va ajuta pentru destabilizarea climei in statele cele mai productive pe plan agricol. Toti vor cumpara cand vrem noi, ce vrem noi si cu pretul impus de noi. Poluarea mediului va fi tot mai accelerata deoarece populatia infometata se va lasa mai usor de manipulat si condus.

 

Adevar sau fictiune apocaliptica de taraba?

 

Pana in acest moment, derularea celor mai importante protocoale prezinta o situatie de cosmar cu rezonante apocaliptice pentru viitorul omenirii. Aici apar insa o serie de contra argumente, unele dintre acestea fiind destul de solide. Serge Monaste a fost atacat de foarte multi confrati de breasla care au pus sub semnul intrebarii veridicitatea Protocoalelor expuse de acesta. O alta critica vine din partea jurnalistilor care afirma ca Monaste era o persoana introvertita, fatalista si care avea ca singura preocupare denuntarea „comunismului, masoneriei, fortelor oculte, guvernului din umbra si a bancherilor internationali”.

Mai mult decat atat, autori precum Pierre Andre Taguieff si Emille Poulat, declara ca Protocoalele de la Toronto nu sunt altceva decat o copie a Controversatelor Protocoale ale Inteleptilor Sionului, un alt fals celebru aparut in 1905. Protocoalele in varianta din Toronto nu ar fi decat un scenariu modificat pe ici pe colo si modernizat de catre Serge Monaste in persoana, cu unicul scop de a atrage publicitate asupra sa, si a-si vinde astfel cat mai multe exemplare din cartea sa omonima.

Alti specialisti in teoriile conspirative afirma ca au gasit asemanari frapante intre modalitatea expunerii narative a Protocoalelor Inteleptilor Sionului si documentele despre care Monaste pretindea ca sunt insusi planul de actiune al Guvernului Mondial. In prezent, opiniile amatorilor de conspiratii cu privire al autenticitatea „dezvaluirilor” lui Monaste, sunt extrem de variate si controversate.”[1]

SURSE http://www.descopera.ro/teoria-conspiratiei/4213378-protocoalele-de-la-toronto-planul-de-inrobire-a-lumii

 

 

Rețeaua Sigint – o retea informațională deținută de NSA – orice computer poate fi supravegheat sau distrus, (fie că este conectat la internet sau nu) și orice activitate umană poate fi supravegheată, citindu-se gândurile oamenilor!Pana si  mintea oamenilor poate fi controlată

 

 

Tot mai multe documente coerente, care prezintă planuri concrete ale Francmasoneriei şi ale altor organizaţii care-i servesc drept paravan, pot fi citite în   în presa americană,   cunoscute sub numele codificat L.U.C.I.D.

 

Iniţiatorii acestui plan diabolic (proiectul L.U.C.I.D.) sunt astăzi stăpâni pe tehnici şi metode desprinse parcă direct din arsenalul nevăzut al demonilor. In anul 1991, John St. Claire Akwei, membru Kinnecome, dădea în judecată NSA pentru faptul că a folosit tehnici secrete psihoelectronice pentru influenţarea propriilor angajaţi. Procesul a fost recent publicat integral în numărul din aprilie – mai 1996 al revistei Nexus.

 

În lucrarea sa despre L.U.C.I.D, Texe Marrs face o analiză a dezvăluirilor despre metodele de influenţare a minţii, extrăgând şi explicând metodele psihoelectronice ale NSA, adăugând în plus o bogată bibliografie pe această temă. Făcând o scurtă trecere în revistă, suntem în măsură să vă prezentăm următoarele aspecte:

 

Pentru a deţine controlul absolut asupra oricărei activităţi umane, NSA utilizează mai multe reţele de informaţii iniţiate încă din anii ’50 (de altfel, în deceniul anilor ’60, NSA era prima posesoare a celui mai performant computer din lume). Dintre reţelele informaţionale ale NSA amintim:

– reţeaua Sigint care realizează un control total asupra oricăror semnale electromagnetice;

– reţeaua Domint pentru control civil, cu o subramură extrem de bine protejată ce cuprinde reţeaua agenţilor secreţi NSA (aceşti agenţi au deplină libertate de acţiune precum şi acces la o bază imensă de informaţii din toate domeniile la un cost extrem de redus, datorită tehnologiilor de vârf pe care le foloseşte NSA);

 

Reţeaua Sigint

Reţeaua Sigint a apărut încă de la înfiinţarea NSA sub impulsul uluitoarelor tehnici secrete de control asupra interferenţei câmpurilor electrice şi magnetice. Această reţea se bazează pe echipamente digitale cu structură celulară care depăşesc cu cel puţin 15 ani cercetările «laice» în domeniul electronicii şi care permit controlul absolut al întregii game de unde electromagnetice (EMF).

 

Prima aplicaţie a reţelei Sigint pe care o vom aminti se referă la capacitatea Agenţiei Naţionale de a supraveghea absolut orice computer de pe teritoriul USA, fie el conectat sau nu la o reţea interactivă gen Internet. Echipamentul electromagnetic secret al NSA poate decela emisiile de radio-frecvenţă care provin de la circuitele electronice ale calculatoarelor personale. Aceste emisii sunt filtrate cu dispozitive speciale, eliminând influenţa cauzată de monitoarele PC sau de celelalte anexe ale computerului. Totalul semnalelor obţinute în urma filtrării reprezintă starea exactă a circuitului electronic al PC-ului, respectiv al memoriei acestuia. Decodificând apoi aceste semnale după un algoritm special, se obţine copia exactă a memoriei computerului, cu absolut toate datele conţinute. Astfel, NSA este în măsură de a deţine un control riguros al tuturor informaţiilor digitale stocate în computerele SUA sau oriunde în lume.

 

O altă funcţie a echipamentului special de la Fort Meade este aceea că poate genera unde RF codificate care provoacă rezonanţa circuitelor computerului vizat, distrugându-i toate datele. Cu alte cuvinte, NSA se poate conecta cu orice computer în scopul extragerii datelor sau pentru a realiza intervenţii de tip război computerizat.

 

O altă aplicaţie a reţelei Sigint este şi mai uimitoare decât cea prezentată anterior şi ea se referă la faptul că, prin intermediul tehnicilor de modelare a câmpurilor electromagnetice, NSA deţine astăzi capacitatea de a monitoriza inclusiv câmpul bio-electromagnetic uman. John St. Claire Akwei a dezvăluit că acest câmp detectat de la distanţă creează posibilitatea supravegherii permanente a oricărui om, oriunde s-ar afla acesta. Captatoarele de emisii electromagnetice sunt îndreptate îndeosebi asupra energiilor eliberate de activitatea neuronală a creierului. Echipamentele de ultimă oră ale NSA pot astăzi codifica sau decodifica emisiile de energie encefalică a oricărui individ, putând astfel observa de la distanţă activitatea electrică a creierului.

Tehnicile de control şi supraveghere a emisiilor electromagnetice encefalice sunt un subiect aprins de discuţie mai ales în SUA, unde au fost denumite prescurtat RNM (Remote Neural Monitoring). Pe scurt, funcţiile RNM sunt:

– monitorizarea neuronală de la distanţă si EBL (Electronic Brain Link – monitorizarea legăturilor neuronale)

– contact encefalic electronic. Aceste tehnici erau în plină evoluţie în anii ‘50 pe vremea programului MKULTRA si cuprind investigarea si controlul neurologic al radiaţiilor electromagnetice gene -rate de encefal. Oficial, denumirea folosită de NSA pentru aceste cercetări este de: «tehnici de investigare a Informaţiei Radiative». Această Informaţie Radiativă este definită confuz drept: «informaţie provenind de la surse de emisie spontană a undelor EM din mediu, altele decât radioenergia şi exploziile nucleare».

Aceste tehnici se bazează pe cartografierea precisă a regiunilor encefalice cu activitate de interes vital: centrul de mişcare, centrul vorbirii, al gândirii, şi regiunile scoarţei responsabile cu sensibilitatea optico-acustică şi tactilă. Astfel, din motive de securitate naţională, NSA deţine deja o bogată arhivă cu hărţile electro-encefalografice a mii de americani.

Care este scopul acestei cartografii? Tehnica de investigare encefalică se bazează pe detectarea energiilor encefalice stimulate ale scoarţei, energii emise cu o frecvenţă continuă cuprinsă între 3-50 Hz, la o putere de 5mW. Orice gând, orice comandă de mişcare, orice imagine acustico-optică creează o activitate neuronală specifică generând vârfuri de emisie specifice. Cu ajutorul unui algoritm de decodificare a acestor reprezentări specifice se obţin pe computer toate informaţiile generate de scoarţa cerebrală traduse mai apoi prin decodoare speciale în gânduri vorbite si imagini audio-video vizualizate pe un monitor TV. Cu alte cuvinte se foloseşte acelaşi principiu ca pentru sustragerea de informaţii din computer. Totodată tehnicile RNM şi EBL au posibilitatea de trimitere, prin intermediul unor emisii de unde electromagnetice codificate, a semnalelor audio-vizuale sau a comenzilor de mişcare direct pe centrii de pe scoarţă evitând organele de simţ şi nervii optico-acustici. Aceste imagini se pot codifica transmiţându-se sub forma unui scenariu, îndeosebi în timpul somnului de tip REM al subiectului, influenţându-i întregul comportament. Astfel, cele două tehnici formează împreună un sistem perfect de supraveghere/influenţare a vieţii umane, subiecţii devenind simpli «zombi telecomandaţi».

Etape de lucru: 1) Prin intermediul RNM sunt monitorizate frecventele specifice scoarţei cerebrale a subiectului. De regulă frecvenţele bioelectrice uzuale ale regiunii encefalice sunt:

– centrul de mişcare – 10 Hz

– regiunea acustică – 15 Hz

– regiunea optică – 25 Hz

– regiunea tactilă – 9 Hz

– centrul gândirii – 20 Hz

Odată obţinută această cartografiere se poate deţine controlul asupra persoanei respective. Trebuie menţionat că totalul de intrare/ieşire al frecvenţei bio-electrice (calculat prin însumarea frecvenţelor specifice a diverselor regiuni cerebrale) a unei persoane este unic. Nu se poate transmite un semnal în creierul uman decât prin folosirea frecvenţei specifice acelei persoane.

 

2) Apoi cu ajutorul tehnicii EBL se realizează contactul de la distanţă între echipamentul NSA şi creierul uman, putându-se citi gânduri clar formulate şi înregistra toată activitatea acustico-optică a individului.

Totodată i se pot transmite în creier comenzi de mişcare sau imagini audio-video. În plus, Electronic Brain Link poate realiza contactul bidirecţional nu numai computer-creier, ci şi contact inter-cerebral. Această metodă este folosită îndeosebi de agenţii Humint pentru a fi în legătură permanentă unul cu altul ori pentru ţinerea sub control a persoanelor investigate.”[1]

SURSE

http://www.lovendal.ro/wp52/planul-lucid-planul-diabolic-de-supraveghere-umana/

 

Globalizarea  creaza o “noua”Sănătate  Mintală şi o alta Cetăţenie Mondială

 

„În 1948 -Congresul Mondial pentru Sănătate Mintală, o Organizaţie a Naţiunilor Unite a declarat în pamfletul său „Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială” că: „prejudecăţile, ostilitatea sau naţionalismul-NE INCURCA ,pentru ca     influenţeaza cu putere dezvoltarea personalităţii.  În 1970, psihologul James V. McConnel a declarat, într-un număr al revistei „Psychologie Today”: „a sosit momentul în care e posibil să se combine orice privaţiune senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea abilă, prin recompensare şi pedepsire, iar acestea, în scopul de a ajunge la un control absolut asupra comportării individului.

 

Prin urmare, ar trebuie să fie posibil, în principiu, să se realizeze un tip de spălare a creierului pozitiv, care ne-ar permite să producem schimbări dramatice în comportamentul şi personalitatea unui individ,pentru ca   vechea personalitate  este antisocială”. În cazul de faţă „vechea personalitate” înseamnă „vechea cale”, „căile creştine”, „credinţa trecută, într-un singur Dumnezeu”; ceva care trebuie să fie remodelat conform viziunilor Noii Ordini Mondiale.

 

Noile principii ale sănătăţii mintale

 

Planurile privind „sănătatea mintală şi cetăţenia mondială” ale Naţiunilor Unite sunt mai mult decât limpezi în documentul numit „Noile principii ale sănătăţii mintale”, principii ce vor fi impuse la nivel internaţional. Principiile sănătăţii mintale nu-şi pot găsi finalizări pozitive fără acceptarea progresivă a conceptului de „cetăţenie mondială”. Documentul declară, de asemenea: „programele pentru schimbări sociale, spre a fi eficiente, necesită un efort conjugat din partea psihologilor şi a asistenţilor sociali lucrând împreună şi în cooperare cu oamenii de stat, administratorii şi alţi posesori ai unor posturi de răspundere”.

 

Cele trei etape de dezvoltare prevăzute sunt:

  1. izolarea într-un spital psihiatric;
  2. centrele locale de sănătate mintală comunitară, astfel încât pacienţii să poată fi trataţi în mediul lor propriu;
  3. centrele de gardă, unităţile de jandarmerie, creşele populare unde va fi posibil să se acţioneze de timpuriu în viaţa copiilor, în ceea ce priveşte problemele legate de naţionalism.

În cazul de faţă, Naţionalismul poate fi identificat şi cu Credinţa într-un singur Dumnezeu. Mai mult, în aceste creşe reprezentanţii statului vor putea să-i identifice cu uşurinţă pe cei care au părinţi credincioşi sau naţionalişti ireductibili. Cu doi ani înainte de data publicării acestui Pamflet al Naţiunilor Unite, Generalul Maior G. B. Chismon, Ministrul Sănătăţii din Canada, care ulterior avea să devină directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a Naţiunilor Unite a explicat: „apărarea personală poate implica o reacţie neurologică, atunci când aceasta semnifică necesitatea de a-ţi apăra posesiunile materiale împotriva altora care trăiesc în sărăcie. O asemenea atitudine poate duce la război.”. Soluţia problemei, propusă de Generalul Maior G.B. Chismon a fost : „Să redistribuim toate bunurile, tuturor.”

 

Gulagul din Alaska

 

Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu. În epoca respectivă, această politică trebuie să deschidă porţile diferitelor experimente de „Control asupra Spiritului” care trebuiau să înceapă din anii 1960.

 

Pe de altă parte, reinterpretarea şi dezrădăcinarea finală a conceptului de „Bine şi Rău” se fundamentează, la origine pe credinţele religioase creştine. De asemenea, acelaşi concept stă la baza educaţiei copilului astfel că obiectivele se referă practic la tot ceea ce cuprinde termenul de „Psihoterapie”. De altfel, Dicţionarul Poliţiei Secrete Sovietice din anii 1930 explica foarte clar ceea ce ar fi trebuit să fie în acea epocă „Strategia politică Comunistă” prin intermediul „îngrijirilor” pentru tratarea sănătăţii mintale”, prin psihiatrie. „Psihopolitica” este arta şi ştiinţa de a stabili şi de a menţine un control asupra gândurilor şi a loialităţii indivizilor, a ofiţerilor, a birourilor şi a maselor populare; de asemenea de a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri naţiunile inamice prin intermediul „îngrijirilor” pentru „sănătate mintală”. Trebuie să lucraţi până în ziua când fiecare profesor de psihologie va preda, conştient sau inconştient, „doctrina comunistă”, sub travestiul psihologiei.

Dacă în continuare, consultăm manualul de instrucţie rusă a „Războiului psihopolitic”, vom vedea, la Capitolul 9 următoarele: „Operaţiunile psihopolitice trebuie să fie în continuă alertă faţă de ocaziile de a organiza centre comunitare pentru sănătatea mintală.”

 

Pe de altă parte, sub tutela Programului Naţional de sănătate Mintală din Statele Unite, între 1975 şi 1979, în toată ţara existau circa şase sute de asemenea „centre comunitare de sănătate mintală”. Acest program fusese iniţiat, la bază, de către Dr. Stanley F. Yolles, care în 1969 era directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală. În acea perioadă acesta declarase chiar că mijlocul cel mai bun pentru a trata un pacient era acela de a-l pune în situaţia de contact cu părinţii şi prietenii săi într-un centru local. Evident, va sosi ziua când credincioşii consideraţi ca reprezentând o ameninţare la adresa Comunităţii Internaţionale ora trebui să fie trataţi în aceste centre, unde vor interveni familiile şi prietenii lor. Aceştia din urmă, cu ajutorul psihiatrilor Noii Ordini Mondiale, vor încerca prin toate mijloacele să-i vindece pe pacienţi de presupusa lor boală mintală, care va fi aceea de a crede într-un singur Dumnezeu!

 

Iată cum funcţionează acest program: la jumătatea anilor 1950 a fost demarată o bizară înlănţuire de evenimente care s-a concretizat în jurul anului 1956 cu propunerea şi adoptarea unei legi în Alaska: „Alaska Mental Health Bill”. Aceasta lege a avut nevoie de douăsprezece milioane de dolari şi un milion de acri de terenuri publice, lucru nefiresc dacă ţinem seama de faptul că Alaska, în acea perioadă, nu avea decât patru sute de pacienţi declaraţi în planul sănătăţii mintale. În continuare Alaska a adoptat „Public Health Service Draft Act” cu referire la spitalizarea persoanelor atinse de maladii mintale sau considerate ca atare. Această lege are particularitatea că nu prevede nicăieri un proces în faţa juraţilor sau orice procedeu asemănător pentru orice om suspectat că ar suferi de o boală mintală. Ca o declaraţie unică şi fără nici o verificare prealabilă, legea permitea detenţia şi trimiterea la azil cu confiscarea tuturor proprietăţilor şi bunurilor personale a oricărei persoane bănuite de a avea probleme mintale. De altfel acelaşi lucru a fost încercat în cazul Ford vs. Milinak din 1954. Aceeaşi lege continuă să existe şi astăzi, dub denumirea de „Uniform Mental Health Act”, la care chiar au subscris şase state. Legea implică detenţia pe o perioadă de nouăzeci de zile pentru examene medicale, fără acces la avocaţi a oricărei persoane suspectate de a suferi de probleme mintale. De asemenea, legea îi permite guvernului în funcţie al statului să poată aresta pe oricine şi să-l trimită într-un centru de sănătate mintală chiar şi în Alaska.

Prelungirea acestei legi se poate găsi în declaraţia reputatului psiholog R. D. Laing, autorul cărţii „Politics of Experience”. Laing a declarat, în revista „Omi”: „la sfârşitul anilor 1960 a devenit evident pentru elita deţinătoare de responsabilităţi în controlul populaţiei că amplasarea oamenilor în locuri precise şi menţinerea lor pe viaţă în acele locuri nu era deloc eficientă, la nivelul costurilor implicate. Administraţia Reagan din California a fost una dintre primele care şi-a dat seama de această stare de fapt. Prin urmare au fost obligaţi să regândească tot procesul respectiv. Lucru dificil ţinând cont de diferenţa între ceea ce li se spunea oamenilor şi ce făceau de fapt directorii însărcinaţi cu controlul sănătăţii mintale. Problema exista şi în Europa şi în ţările Lumii a Treia.

 

Războiul psihopolitic antireligios

 

Pentru a înţelege mai uşor ceea ce s-a petrecut atunci este suficient să consultăm po carte de referinţă din domeniul psihiatriei: DSM-III (The diagnostic and statistical manual of mental disorder) ediţia a treia, publicat de Asociaţia Psihiatrică Americană. Transcrisă în termeni economici şi politici, maladia mintală înseamnă: comportament şi stare mintală indezirabile. Criteriul pentru maladia mintală, aşa cum este descris în DSM III, include orice EXPERIENŢĂ NEOBIŞNUITĂ DE PERCEPŢIE, GÂNDIREA MAGICĂ, CLARVIZIUNEA, TELEPATIA, AL ŞASELEA SIMŢ, CONTACTUL SENZORIAL CU O PERSOANĂ ABSENTĂ. Conform acestui manual al Asociaţiei Psihiatrice Americane vă este permis să simţiţi prezenţa unei rude decedate timp de trei săptămâni după moarte. Dincolo de această perioadă, percepţia devine un „criteriu” pentru a vă judeca starea de sănătate mintală. Nu există excepţii. Şi poate urma un mandat pentru a vă priva de libertăţile civile, pentru a aplica încarcerarea contra propriei voinţe, chimioterapia, şocurile electrice şi chiar sterilizarea!

În primul rând, percepţiile extrasenzoriale, al şaselea simţ şi perceperea prezenţei unei persoane care nu este prezentă se referă la „experienţe religioase şi spirituale”. Fără o percepţie specială, cum am putea intra în relaţie cu Dumnezeu de exemplu? În al doilea rând, dacă ne raportăm la „Legea de Sănătate Mintală Uniformă” devine de la sine înţeles ceea ce i se va petrece oricui îşi va menţine credinţa în Dumnezeu!

Această Politică a Naţiunilor Unite pentru Sănătatea Mintală avea să dea naştere în anii 60 unor fenomene majore regrupate în întregime sub termenul „Flower Power”, care promovau sfâşitul tuturor războaielor, moartea trecutului şi a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experienţe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…

În timp ce cea mai mare parte a oamenilor aveau spiritul acaparat de vântul libertăţii iluzorii care sufla atunci peste America, agenţiile guvernamentale ale epocii au simţit că aveau mână liberă pentru a-şi desfăşura diversele programe pentru „Controlul Spiritului”, departe de privirile publicului. Pe de o parte, avea loc apariţia unei clase de indivizi care fără nici un trecut criminal şi înarmaţi cu arme militare au început să tragă asupra mulţimilor, cam peste tot fără nici un motiv vizibil. Unii dintre aceştia susţineau chiar că ar fi auzit Glasul lui Dumnezeu (tehnica „Voice Synthesis”). Pe de altă parte, au avut loc asasinate în masă asociate cu Culte religioase sau sub imperiul ideilor religioase. Toate pentru a discredita spiritualitatea.

 

De altfel, autorul „Enciclopediei omorurilor moderne” publicată în 1983 scrie: „Le numim crime fără motive reale pe acelea care par să nu le aducă nici un câştig autorilor. Înainte de 1960, aceste crime erau rare, iar cei care au apărut atunci aparţineau sfârşitului de deceniu.”. Acest gen de „Război Psihopolitic Antireligios” a făcut parte de-a lungul anilor din Agenda Comunistă, înainte de a fi exportat în Statele Unite prin mijlocirea Naţiunilor Unite. Cu ajutorul acoperirii mijloacelor oficiale de informare acest fapt a sfârşit prin a face publicul mediu să creadă că vechea lume a violenţei asociată cu credinţele religioase trebuie să ia sfârşit şi să fie înlocuită de o Nouă Credinţă Internaţională ataşată unei Noi Ordini. De altfel, o asemenea doză cotidiană de „Război Psihologic”, aplicată neîntrerupt prin intermediul reţelelor oficiale de televiziune, de radio şi de presă naţională a avut efectul de a le garanta autorităţilor guvernamentale menţinerea populaţiei în general într-o stare de teamă constantă, de disponibilitate permanentă pentru a colabora cu autorităţile şi de înclinaţie spre psihoza denunţului colectiv. Vechea stratagemă „dezbină şi stăpâneşte” sfârşise prin a diviza populaţiile în compartimente individualiste.

Iata programul de control şi dezinformare

Pentru a înţelege mai bine acest „Program de control şi dezinformare” instituit de clasa politică a epocii cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în „spălarea pe creier” e bine să abordăm în acest punct principalele linii directoare de fond. Veţi constata că acest „Program” este exact acelaşi care încă se mai întrebuinţează şi în zilele noastre:

 

  1. a crea o problemă acolo unde nu există cu ajutorul mijloacelor oficiale de informare favorabile guvernului şi al finanţelor obţinute de la băncile asociate cu Noua Ordine Mondială;
  2. a da problemei respective o dimensiune religioasă indiferent din ce sursă;
  3. a amplifica disproporţionat aceeaşi problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns deodată un pericol;
  4. a convinge populaţia, cu ajutorul psihiatrilor, sociologilor şi politologilor recunoscuţi, că religia înseamnă „fanatism”;
  5. a da publicităţii în mare măsură presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că vieţile oamenilor sunt în pericol fiind necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale;
  6. a aduce la locul incidentelor forţe masive (disproporţionate) de poliţişti şi militari – forţe speciale – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă. A adăuga la toate acestea prezenţa „noilor forţe speciale de intervenţie”, cu uniforme şi echipamente noi, pentru a obişnui publicul cu imaginea lor în vederea unor intervenţii asemănătoare în viitor;
  7. apoi , prin intermediul unor politicieni aleşi cu mare atenţei, v-a determina populaţia să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari spre a obţine noi legi pentru a-şi proteja familia şi bunurile contra oricărei grupări sau a oricărei credinţe religioase nerecunoscute de către guvern.

 

Toate acestea se numesc „spălare pe creier” şi au fost implantate în America în anii 1960. De exemplu, în 1990, la Oka Quebec-ul de atunci a experimentat o situaţie aemănătoare care a dus la crearea „puterii autohtone” din Canada. Şi ar fi posibil să continuăm la fel, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decât să confirme încă o dată o voinţă mondială, prin intermediul unor organisme şi grupări fără scop lucrativ, dar combătând, ca din întâmplare toate „grupările şi organizaţiile religioase”!

Ceea ce este important de reţinut aici, e orientarea din ce în ce mai pronunţată împotriva a tot ceea ce este spiritual, cu atât mai mult cu cât totul se va amplifica enorm prin apariţia unor probleme economice fără precedent, care vor atinge toate straturile societăţii şi îi vor arunca pe toţi indivizii într-o stare de profundă nesiguranţă.”[1]

 

Fostul Ministru german al Apărării, Andreas von Bulow, susține că CIA se află în spatele atentatelor din septembrie 2001

 

Andreas von Bulow  este un politician Social-Democrat si scriitor german. El a scris cateva carti despre serviciile secrete germane, dar mai ales despre CIA si implicarea in atentatele de la 11 septembrie 2001 . De asemenea, el detine o diploma de doctorat in jurisprudenta. Cartile sale sunt „Im Namen des Staates.   

 

Andreas von Bulow a fost Ministru al Apararii in perioada 1976-1980 si Ministru pentru Cercetare si Tehnologie in perioada 1980-1982.   

In cartea sa, „The CIA and September 11”, Andreas von Bulow arata complicitatea guvernului SUA si a CIA-ului in atatentele de la 11 septembrie 2001. Andreas von Bulow a afirmat urmatoarele:

„Planificarea atentatelor a fost un act de maestrie din punct de vedere tehnic si organizatoric. Sa deturneze patru avioane mari in cateva minute si sa loveasca acele obiective intr-o singura ora si de a face toate acestea pe rutele de zbor complicate. Acest lucru este de neconceput, fara sprijin de la aparatele secrete de stat si din industrie.”

Andreas von Bulow a declarat pentru publicatia The Daily Telegraph urmatoarele:

„Daca ceea ce spun este corect, intregul guvern al SUA ar trebui sa fie dupa gratii. Ei s-au ascuns in spatele unui val de secret si au distrus dovezile, iar ei au inventat povestea cu cei 19 musulmani, care lucreaza pentru Osama bin Laden si Al Qaeda, cu scopul de a ascunde propria lor operatiune sub acoperire.”

Cartea „CIA si 11 septembrie”[2][5] a fost scrisa de fostul Ministru german al Apararii, Andreas von Bulow, fiind publicata in 2003. Inca de la publicare, cartea s-a bucurat de un succes comercial in Germania datorita informatiilor prezentate intr-un mod argumentat, avand un tiraj de peste 100.000 de exemplare.

N-a durat mult pana la aparitia globalistilor, care l-au acuzat de „antiamericanism” si nu in ultimul rand de… „antisemitism”.

Cartea arata ca atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost o operatiune clasica de tip „Steag Fals” cu scopul de a convinge opinia publica sa accepte invazia Afganistanului si a Irakului. In carte, Andreas von Bulow sustine ca nici un avion nu a lovit Pentagonul, nici un avion nu s-a prabusit in Pennsylvania si ca apelurile telefonice de la bordul Zborului 93 nu au fost reale.

Sapte persoane dintre presupusii „teroristi” erau in viata dupa atentate si aveau legaturi cu CIA. In carte se sustine ca avioanele care au lovit turnurile WTC au fost controlate de la distanta, iar prabusirea turnurilor WTC 1, 2 si 7 a avut loc din cauza explozibililor plantati in interiorul cladirilor.

Andreas von Bulow a fost tinta mass-media mincinoase din Germania (exemplu: Der Spiegel), dar si a mass-mediei de propaganda mondiala (CNN si BBC). De asemenea, el a fost tinta acuzatiilor venite din partea sionistilor, acestia acuzandu-l de „antisemitism” deoarece ar fi insinuat ca, „evreii au fost avertizati sa nu se duca in acea zi la munca”. Liga anti-Defaimare din SUA este cea care-l infiera cu manie proletara.

Liga anti-Defaimare este o organizatie sionista alcatuita din khazari, care s-au autoinititulat „evrei”, acestia fiind platiti de catre familia Rothschild, avand scopul de a-i ataca si denigra punandu-le eticheta de „antisemiti” tuturor celor care discuta despre conspiratia sionistilor, Israel sau Mossad.

SURSE

https://en.wikipedia.org/wiki/Andreas_von_B%C3%BClow

Andreas von Bulow – „The CIA and September 11”, 2003.

http://www.ratical.org/ratville/CAH/VonBuelow.html

http://www.orwelltoday.com/wtc911book.shtml

https://en.wikipedia.org/wiki/The_CIA_and_September_11

Un parlamentar englez vrea sterilizarea persoanelor care cer ajutoare sociale

Ben Bradley in Parlament

Scandal la Londra, după o postare pe blogul unui important politician din partidul de guvernământ

Ben Bradley, vicepreşedinte al partidului conservator (Tory), a scris pe blogul său că ar trebui ca persoanele din Marea Britanie care cer ajutoare sociale ar trebui sterilizate. „Vasectomiile sunt gratis”, a scris Bradley, „familiile care nu au lucrat nici măcar o zi în viaţa lor, dar fac 4-5 copii, în vreme ce restul avem 1 sau 2 ne vor face să ne înecăm într-o mare de şomeri pe care va trebui să-i ţinem în spate!”

Politicianul a cerut ca beneficiile sociale acordate de guvernul de la Londra să fie limitate la 500 de lire pe săptămână, indiferent de numărul de copii. „E oribil că sunt familii care câştigă mult peste salariul mediu sau chiar peste un salariu bun doar pentru că au 10 copii. Îmi pare rău, dar câţi copii ai, e o alegere. Nu ţi-i permiţi, nu-i fă!”

Contactat de BuzzFeed pentru a comenta postarea, Bradley a preferat să-şi şteargă blogul, consbradders32, apoi a prezentat oficial scuze, spunând că e vorba de un articol mai vechi şi că între timp „s-a maturizat şi a realizat că un astfel de limbaj e nepotrivit!”

Bradley, ales în 2017 în Camera Comunelor în circumscripţia Mansfield, este una dintre vedetele Partidului Conservator iar premierul THeresa May l-a numit acum câteva zile vicepreşedinte pentru tineret. El a fost însărcinat cu îmbunătăţirea imaginii partidului de guvernământ în rândul tinerilor.

 

Cele mai mari zece economii ale lumii. O singură țară deține un sfert din avuția planetei

Cele mai mari zece economii ale lumii. O singură țară deține un sfert din avuția planetei

New York
Economia Statelor Unite este cea mai mare din lume. Cu o valoare de 18 trilioane de dolari, reprezintă un sfert (24,3%) din avuția globală, arată datele Băncii Mondiale, citate de World Economic Forum
SUA sunt urmate de China, a cărei economie a ajuns la o valoare de 11 trilioane de dolari, adică 14,8% din cea mondială. La mare distanță, locul 3 este ocupat de Japonia, cu 4,4 trilioane de dolari, adică aproximativ 6% din avuția globală.
Următoarele trei locuri în calsament sunt ocupate de țări europene: Germania (3,3 trilioane de dolari), Marea Britanie (2,9 trilioane de dolari) și Franța (2,4 trilioane de dolari).
India este cea de-a șaptea economie a lumii, cu 2 trilioane de dolari, urmată de Italia, cu 1,8 trilioane dolari. Locul 9 este ocupat de Brazilia (1,8 trilioane de dolari) și pe 10 se află Canada (1,5 trilioane de dolari).
Astfel, potrivit Băncii Mondiale, economia SUA este mai mare decât economiile combinate ale țărilor de pe locurile 3 și până la 10.
La capitolul ritm de creștere, SUA nu mai stau la fel de bine. Deși China este în urma Statelor Unite cu 7 trilioane de dolari, Beijingul avansează într-un ritm alert. Economia Chinei a crescut în 2016 cu 6,7%, comparativ cu cea a SUA, care a avansat cu doar 1,6%, potrivit FMI.
China a depășit, totodată, și India la ritmul de creștere anual, această din urmă ajungând la o creștere de 6,6% anul trecut. Economia Braziliei a fost singură din top 10 care a scăzut în 2016, cu 3,5%.
În imaginea de mai jos sunt prezentate economiile lumii grupate pe continente. Blocul asiatic deține cea mai mare podere în economia lumii, cu o treime din PIB-ul global. Urmează continentul american, cu aproape 28% și economiile Europei, cu 21,37%. Cele trei blocuri împreună reprezintă patru cincimi (83%) din totalul avuției globale.
India va devansa Marea Britanie și Franța
India se pregăteşte să devanseze Marea Britanie şi Franţa pentru a deveni, în 2018, cea de a cincea economie a lumii, potrivit un studiu publicat de institutul londonez Centre for Economics and Business Research (CEBR), potrivit Agerpres.
În condiţiile în care în prezent se situează pe locul 7 în topul marilor economii ale lumii, India va urca până pe locul cinci în anul 2018 pentru ca în 2032 să ajungă pe poziţia a treia, afirmă CEBR.
Ascensiunea Indiei face parte dintr-o tendinţă mai largă care, în următorii 15 ani, ar urma să se traducă printr-o dominaţie a ţărilor asiatice în topul celor mai importante economii ale planetei.
“În pofida unor eşecuri temporare, economia Indiei a ajuns din urmă economiile Franţei şi Marii Britanii, iar în 2018 le va depăşi pentru a deveni a cincea putere economică mondială calculată în dolari“, a declarat vicepreşedintele CEBR, Douglas McWilliams.
Acesta a apreciat că ritmul de creştere a Indiei a fost frânat de restricţiile privind circulaţia bancnotelor cu valoare mare, precum şi de o nouă taxă pe vânzări. Ritmul de creştere a coborât la 5,7% în al doilea trimestru, pentru a reveni la un avans de 6,3% în trimestrul al treilea.
China ajunge numărul 1, în 2032
La nivel general, studiul CEBR oferă o imagine optimistă asupra economiei globale, care în 2018 va fi stimulată de preţurile reduse la energie şi revoluţia digitală.
CEBR adaugă că SUA, prima economie a planetei, ar urma să fie depăşită de China în anul 2032.
Pentru că impactul preşedintelui Trump asupra comerţului a fost mai puţin sever decât ne aşteptam, SUA va păstra titlul de cea mai mare economie a lumii un an mai mult decât preconizam în precedentul raport“, subliniază analiştii CEBRD.
În ceea ce priveşte Europa, analiştii CEBR susţin că Marea Britanie va fi devansată de Franţa în următorii ani, dar, având în vedere că efectele Brexit-ului asupra economiei britanice vor fi mai puţin grave decât se preconiza, Marea Britanie va reveni în faţa Franţei în 2020.
În schimb, Rusia este vulnerabilă la preţul scăzut al petrolului şi mult prea dependentă pe sectorul energiei şi în consecinţă ar urma să coboare pe locul 17 în topul marilor economii ale lumii până în 2032, de pe poziţia 11 pe care o ocupă în prezent

„Ajutați-mă! Sunt șantajat și sechestrat la o stână! Trei polițiști sunt implicați”. Iată plângerea trimisă de un cioban către buzoienii.ro

Un cioban de 46 de ani din comuna buzoiană Racovițeni (vezi declarația olografă de mai jos) susține că este ținut prin șantaj de trei ani la o stână de lângă comuna Balta Albă.

Dumitru Tăbleț, alintat Crișu de către cunoscuți, afirmă că în această poveste ar fi implicați inclusiv trei agenți de poliție de pe la Rm. Sărat.

Scrisoarea ciobanului a ajuns azi prin intermediul unor cunoscuți la reporterul buzoienii.ro. Aceștia îi roagă pe șefii IPJ Buzău să trimită în control la fața locului polițiști de la Buzău și nu de la Rm. Sărat.

Lucrez ca cioban la numitul Croitoru Săndel de patru ani. Timp în care am fost șantajat, punându-mi-se la plată patruzeci de oi, șantaj organizat cu ajutorul a trei polițiști de la Poliția Rm. Sărat. Unul dintre acești a fost mutat disciplinar de la Poliția Municipală Buzău, fiind prins dând informații din dosare secrete. Ceilalți doi sunt foarte buni prieteni cu numitul Croitoru Săndel. Din acel moment, timp de trei ani am tot fost șantajat și forțat să lucrez în continuare la aces om, neplătit, forțat să mă duc la furat de diverse lucruri spre folosul lui (lemne din pădure, garduri metalice d epe domeniul public,etc.). Mi-au fost luate animalele mele: 20 de oi și doi viței. Acasă nu m-am putut duce în toți acești ani, acasă doar de două ori, ultima data în această vară, pentru două zile la înmormântarea mamei mele. Ultima amenințare a venit acum câteva zile, amenințând că-mi sparge ușa și geamurile de termopan pentru că el le-a pus, deși au fost puse din banii soției mele, ea fiind pensionată pe caz de boală.

Mai jos a fost inserată declarația olografă. De remarcat că bărbatul, în ciuda clișeului despre ciobani, scrie destul de citeț și de corect gramatical. Dacă sesizarea se va confirma va fi o dovadă în plus că, din păcate, unii dintre polițiști sunt în fapt niște lupi în blană de oaie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*