STATUL DE TIP MAFIOT ISI PROTEJEZA INFRACTORII;Capeteniile din Romania ajuta sa creasca decalajul între fermierii români și cei occidentali; Niciunde in Europa, strainii nu pot cumpara, in realitate, pamant arabil…Ce zic fermierii despre ciobanii  platiti sa deschida usa de la stana Ministerului Agriculturii …Mascarada subvenției UE – factori de pauperizare…Feudalizarea fondurilor europene…...Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie;666– Numărul Fiarei;Asaltul diavolilor;implanturi cu— ..etc

B) Aproape totul despre boli si tratamente la pomi/arbusti/capsun s a /  C) Komunismul a fost un inger fata de statul polietenesc global !D)Analiza care te ajuta sa nu faci infarct/ Doctorul necorupt-usturoi/Otetul/Fructe uscate/Branzeturi etc

Mai este România un stat suveran?!

Cum rămâne cu siguranța alimentară a românilor?!

România este un caz de bolnav unic în lume. Niciunde în lume străinii nu pot cumpăra terenuri fără niciun fel de restricții. Peste tot în lume statul are drept de preempțiune asupra terenurilor pe care le cumpără pentru a le închiria apoi celor care le pot lucra. Niciunde în lume miniștrii agriculturii nu își permit să afirme că “este bine că vin străinii să cumpere țara la hectar și, mai grav, că nu pot face nimic să împiedice acest lucru, pentru că așa s-a negociat cu UE”, așa cum se întâmplă în România.

      România a pierdut pe timp de pace un sfert din teritoriu fără să fi fost tras un singur glonț, lucru care nu s-a întamplat până acum niciodată în istoria noastră.

Din cauza străinilor și a trădătorilor de țară, bolșevici care s-au perindat la conducerea României în ultimii 23 de ani, am ajuns să pierdem un sfert din suprafața arabilă a țării, lucru care nu s-a întâmplat vreodată pana acum în vreo țară europeană și nici măcar în Africa. Suntem un caz unic la nivel mondial dacă avem în vedere rapiditatea procesului de deposedare de terenuri a românilor.

Țara noastră se situează, în fapt, pe primul loc în Europa şi pe locul zece în lume după procentul de teren agricol deţinut de companii străine. Si, pentru a vedea cat de bine functioneaza principiul “liberei-concurente” in UE, trebuie sa precizam din capul locului faptul ca, desi Romania a fost vanduta la hectar, fermierii romani nu detin nici macar un hectar de teren in vreo tara UE. Oare asta sa insemne concurenta loiala si constructie sustenabila a “proiectului european”?!

Și în acest timp, ”președintele” Traian Basescu și restul clicii bolșevice susțin sus și tare că ”agricultura este prioritatea zero a României”. Halucinant!!

Haideți să vedem unde am ajuns astăzi și să ne aplecăm puțin asupra cauzelor care au condus la acestă situație, luate didactic, punct cu punct. În plus, trebuie să analizăm și măsurile de contracarare a acestui fenomen, și ne referim aici în special la naționalizarea terenurilor cumpărate de la români prin fraudă. Și asta cu acordul Uniunii Europene care trebuie să înțeleagă că o astfel de situație este inacceptabilă și nesustenabilă, tocmai pentru că se bazează pe fraudă și pe o concurență neloială crasă, lucruri care contravin chiar principiilor de funcționare a pieței unice.

Situația terenurilor arabile din România:

Potrivit datelor “oficiale” ale MADR, la începutul anului 2012, așadar acum mai bine de un an, suprafaţa agricolă deţinută de străini în România era de circa 700.000 de hectare( 8,5% din suprafaţa arabilă). Între timp, procentul a depășit 10%, ajungând la aproape un milion de hectare de teren arabil dintr-un total de 9,5 milioane de hectare la nivel național. Prețul de achiziție variază între 300 de euro și 4.000 de euro hectarul, media fiind de 2.000 de euro hectarul. Media europeană este de 40.000 de euro hectarul, așadar de 20 de ori mai scump.

Cât costă terenurile agricole:

Serbia: 10.000 euro hectarul

Bulgaria: 6.400 euro hectarul

Slovacia: 12.900 euro hectarul

Olanda: 35.500 euro hectarul

România:– în zone mai puţin bune: 1.500-2.000 euro hectarul

– în zone bune: 4.000-5.000 euro hectarul
(sursa: finantistii.ro, business24.ro)

Într-un clasament al cumpărătorilor de teren în România, în 2012, pe primele locuri se află Italia, cu 24,29%, urmată de Germania cu 15,48% şi de ţările arabe cu 9,98%.

De asemenea, Ungaria deţine 8,17% din cele peste 700.000 de hectare deținute de străini, Spania (6,22%), Austria (6,13%), Danemarca (4,52%), Grecia şi Olanda câte 2,4% şi Turcia 0,78%.

Trebuie precizat, insa, ca nationalitatea afisata a cumparatorilor este irelevanta, pentru ca, in mai toate situatiile avem de-a face cu “fonduri de investitii”, cu actionari “discreti”, inregistrate doar in statele mai sus amintite.

Străinii dețin un sfert din România (proprietate + arendă)

Realitatea este, însă, mult mai crudă – străinii dețin în România între 25% și 30% dintre terenurile arabile, pentru că, pe lângă cele 10 procente cumpărate prin intermediul firmelor înregistrate în România, străinii mai controlează încă 15-20% din terenurile arabile care sunt luate în arendă cu drept de preempțiune în cazul vânzării de către proprietarii români. Situatia este la fel de tragica in ceea ce priveste fondul forestier.

Ce agricultură fac străinii în România

Italienii:

– Brăila: orez

– Banat: cereale

Danezii:

– Buzău, Teleorman, Timiş, Ialomiţa: ferme de vaci, horticultură

Olandezii:

– Arad, Giurgiu: ferme de vaci

Francezii:

– Călan, Bretea Mureşeană: cereale, floarea soarelui
(sursa: adevarul.ro)

Citeste si: El este danezul care controlează mii de hectare de teren şi pădure în România

Vezi si: Noi vrem pamant, please

Impartirea terenurilor:

– Romania incaseaza subventii agricole pe un total de 14.7 mil. de hectare, din care doar 10 mil.sunt arabile.
Romania are:

– 1.08 mil. de fermieri inregistrati APIA, incluzand toate sectoarele de activitate (agricol, apicol, avicol, viticol, pomicultura cresterea animalelor si pasarilor…etc…adica toate sectoarele pentru care se primesc subventii)

– 1.04 mil. de fermieri persoane fizice, care lucreaza doar terenurile aflate in proprietatea lor (deoarece pentru a arenda trebuie sa fi persoana juridical), cumuland in jur de 5.2 mil. ha.

– 40.000 fermieri persoane juridice (incluzand toate sectoarele agricole si cei aflati in Top 10 fermieri ai Romaniei si a persoanelor straine), care lucreaza terenuri aflate in proprietatea lor, arendate de la privat si concesionate din domeniul public sau privat al statului, cumuland 9.5 mil ha.

– 800.000 ha detinute de persoane straine, prin societati, avand in vedere ca ele nu se pot cumpara inca pe persoana fizica.

– 326.000 ha sunt detinute de doar 10 persoane (sau societatile lor).

Impartirea pe fermier sau societate:

– fiecare fermier privat detine o medie de 5 ha. de teren

– fiecare persoana juridica (incluzand strainii si excluzand pe cei din Top 10), detine o medie de 230 ha.

– fiecare din Top 10, detine o medie de 32.000 ha.

Deci terenurile, grosso modo, sunt detinute in proportii egale, jumatate de micii fermieri persoane fizice si jumatate de marii fermieri.

Cand “cainii de la stana” se fac frati cu lupii ca sa devoreze oile

Cum s-a ajuns aici. Care sunt cauzele care au condus la acest jaf de proporții fără precedent în istoria României:

1. Politica sălbatică de sărăcire a poporului roman

Politica constantă dusă în ultimii 23 de ani de către guvernele de sorginte bolșevică, care s-au permutat la conducerea țării, de sărăcire a populației, de împiedicare a formării clasei de mijloc și de ținerea agricultorilor într-o sărăcie și o dependență convenabilă din punct de vedere politic.

La acest lucru s-a ajuns prin:

Lipsa unei minime strategii de dezvoltare a agriculturii

Clasa politică neobolșevică ilegitima, emanată din FSN-ul lui Iliescu, nimic altceva decât o grupare de crimă organizată cu valori kominterniste care a gustat din plin beneficiile tranziției și ale așa-numitei economii de piață, n-a avut niciun interes să guverneze in beneficiul poporului român.

Acest lucru este de înțeles prin prisma faptului că acești neobolșevici nu sunt români(chiar dacă vorbesc bine limba română și au nume românești) si nu-i leagă nimic de acest popor. Singurul lor interes a fost să se mențină la putere în toți acești ani prin tot felul de vehicule politice care mai de care mai exotice, care mai de care mai ”de dreapta” sau mai de centru.

Citeste si: Alba-neagra dreptei bolsevice din Romania. O scurta analiza a piticilor ghebosi “de dreapta”

Lipsa sentimentului apartenentei la acest popor i-a predispus sa se puna rapid la dispozitia marilor retele financiare de crima organizata, care urmaresc, dupa o metoda aplicat la nivel global, spolierea resurselor natiunilor si concentrarea lor in curtea unor structuri private transnationale, care n-au nimic de-a face cu vreun stat anume, fiind vorba eminamente de un mare grup piramidal, privat, de crima organizata transnationala care si-a propus preluarea ostila a resurselor lumii. Si, in buna masura reuseste in Africa si in Orientul Mijlociu. Romania este, insa, cel mia de succes “proiect” din Europa.

2. Preocuparea constantă pentru satisfacerea clienților politici, ajunși între timp în postura de mari latifundiari

Cu excepția marilor exploatații deținute de străini, megafermele din România sunt controlate de foști secretari de partid și securiști, care au avut acces privilegiat la fonduri pe filieră politică. Să ne amintim doar de creditele favorizate la defuncta Bancorex, și câte alte asemenea. Bineînțeles că printre ei au mai scăpat și foști directori de CAP, bișnițari și chiar tractoriști, personaje ”adaptate” la tranziția originală către economia de piață. Singurii care au lipsit de aici au fost țăranii români, care au trăit în acest timp de pe o zi pe alta, decapitalizați programatic.

3. Transformarea unei întregi generații de agricultori în căpșunari și exodul țăranilor

Sărăcirea extremă și programatică a micilor fermieri de către clasa politcă neobolșevică i-a făcut pe aceștia să ia calea străinătății pentru a putea supraviețui și a-și putea întreține familiile. În loc să pună pe picioare ferme în România și să poată trăi decent, aceștia s-a văzut nevoiți să culeagă, în condiții degradante și pe mai nimic, căpșunile spaniolilor sau ale nemților.

Din păcate, cei care au plecat din satele românești au fost tinerii, adică chiar forța vitală a satului, o întregă generație fiind, astfel, ruptă de pământ. Astfel s-a ajuns ca țăranul să piardă proverbialul său simț al proprietății asupra pământului. Departe de țară, acești căpșunari sau țărani transformați în muncitori în construcții și badante au înstrăinat mult mai ușor pământul transmis din generație în generație.

Cititi si: Raport şocant la Rimini: “Dar puteai să accepţi, şi-aşa voi româncele sunteţi toate curve”

Ziliere românce, sclave în Puglia: “Ca să nu-şi piardă locul de muncă, acceptă orice”

Patronul hotelului le ameninţa pe lucrătoarele românce

Romanca in Irlanda: ca sa fiu acceptata pretend ca sunt din Republica Moldova
La fel, bătrânii, dezumanizați și sărăciți în ultimul hal, au preferat să vândă pământul cu o mie de euro hectarul ca să mai supraviețuiască câțiva ani. Pentru că de muncit nu-l mai puteau munci, iar arenda pe care le-o ofereau bolșevicii latifundiari era de mizerie.

4. Haosul funciar programatic

Chiar dacă pare greu de crezut, în România, la 23 de ani de la lovitura de stat bolșevică, milioane de hectare de teren au proprietari incerți. În acești ani, niciun guvern neobolșevic nu a fost interesat de clarificarea statutului proprietăților agricole, astfel că nu a fost rezolvată încă problema cadastrului și nici înscrierea în cartea funciară pentru suprafețe mari de teren.

De acest lucru se fac vinovați atât bolșevicii de la centru, cât și rețaua mafiotă a primarilor din teritoriu care, fie n-au avut nimic de câștigat din clarificarea dreptului de proprietate a țăranilor asupra terenurilor, fie confuzia le-a priit de minune și le-a permis să facă tot felul de abuzuri în beneficiul direct al nepoților, cumnaților și acoliților.

Evident, deși acestă situație este de-a dreptul criminală, nimeni nu a fost tras la răspundere. Încă.

Comasare = Jaf Criminal

Mai mult, noul proiect “de comasare” a terenurilor agricole propus de Ministerul Agricultrurii este, de fapt, un proiect de stimulare a jafului terenurilor. Proiectul prevede, absolut halucinant, “un ajutor” suplimnetar de stat de 200 de euro la hectar pentru toti cei care decid sa instraineze pamantul. Asadar, unde este comasarea si unde este jaful? Cat de mare poate sa fie perversiunea bolsevica si diferenta dintre declaratiile politice si actiunile politice?!

5. Refuzul creditării românilor de către sistemul bancar străin din România

Deși pare greu de crezut, pentru micii agricultori români, băncile cu capital străin din România nu pot, sau nu vor să ofere credite. Asta deși România “a împrumutat” de la FMI 25 de miliarde de euro din 2009 încoace și pentru ca aceste banci cu capital strain să-și poată diminua rezerva minimă obligatorie de la BNR și să poată repatria o parte din fonduri. Credite pe care românii le vor plăti cu vârf și îndesat.

Cu alte cuvinte, s-a aplicat reteta brevetata la nivel global de salvare a bancilor straine pe spinarea populatiei romanesti. Acele bănci care au fost lăsate de capul lor în perioada de boom economic și care au făcut profituri astronomice în România nu mai vor acum să-i crediteze pe români.

Condițiile pentru creditare sunt atât de stufoase, garanțiile cerute sunt atât de aberante, iar birocrația atât de înfiorătoare, încât este practic imposibil pentru o exploatație mică sau medie să acceseze credite. Și atunci când acordă credite, băncile din România fac acest lucru la dobânzi aberante.

Cititi si: Ce munte de acte iti cer bancile cand vrei sa cumperi teren pe credit

Pe de altă parte, puținii fermieri care au apucat să prindă vreun proiect cu fonduri europene sunt deja îndatorați până peste cap cu partea lor de finanțare, luată de regulă, de la bancă. Sau sunt plini de datorii pentru utilajele second-hand luate în rate ca să aibă cu ce să-și lucreze pământul.

           În aceste condiții nu este de mirare că 80-90% dintre fermierii români lucrează pe credit-furnizor, adică cumpără îngrășăminte, pesticide, ierbicide pe credit cu plata în rate, până la următoarea recoltă, dar la prețuri cam cu 30% mai mari decât prețurile de listă, cu banii jos. Pentru că altfel nu pot lucra nici așa.

Pe de altă parte, străinii care vin să cumpere terenuri în România au acces la credite cu dobânzi minime sau, pur și simplu, fără dobândă și pot garanta creditele chiar cu terenurile pe care le cumpără, lucru interzis romanilor de catre sistemul bancar “autohton”. Plus credite cu nemiluita în condiții extrem de avantajoase pentru investiții, retehnologizare, utilaje noi, etc. Cu alte cuvinte, un caz clar de concurență neloială pe care așa-zișii guvernați români și oficialii UE se prefac că nu-l văd. Vom vedea pentru cat timp…

6. Refuzul cu obstinatie a infiintarii unei banci pentru fermierii romani din filialele CEC din mediul rural

Fermierii mici și medii din România susțin că în acest moment sunt puternic decapitalizați și că statul ar fi înființat mai bine o bancă agricolă, după modelul celor constituite în perioada interbelică, în loc să aloce sute de milioane de euro pentru Fondul Mutual, o institutie de o candida inutilitate, dar scumpa. Numai ca acest demers s-ar opune intereselor bancilor straine, lucru de neconceput in Romania.

Aceștia cred că acestă bancă, constituită cu ajutorul sucursalelor CEC din mediul rural, i-ar putea ajuta să intre în competiție loială cu străinii pentru că ar putea cumpăra și ei terenuri și utilaje la dobânzi mici.

În plus, ar putea să lucreze terenurile la prețuri mai mici cu plata pe loc și nu aproape exclusiv prin credit-furnizor pentru pesticide, ierbicide și îngrălăminte, soluție la care apelează acum mai toți fermierii.

”Fermierii români ar fi susținuți mai bine dacă s-ar înființa o bancă pentru agricultori după modelul Băncii Naționale a Țăranilor, înființată de Carol al-II-lea în anul 1938, prin care țăranii români puteau cumpăra pământ la dobânzi mici.

Prin acestă bancă micii agricultori ar putea cumpăra terenuri de până la zece hectare cu o dobândă, să zicem, de 4% pe douăzeci de ani, așa cum este în Occident. Cu ajutorul acestei bănci, fermierii și-ar putea cumpăra utilaje, sisteme de irigații, teren, și-ar putea face solarii, ar putea planta pomi, etc. În plus, ar putea fi asigurată cofinanțarea pentru fonduri europene în perioada 2014-2010”, a declarat pentru Agrointel, George Lazăr, vicepreședinte al Cooperativei Micilor Fermieri Argeșeni.

Agricultorii considera că soluția ar fi una facilă pentru guvern pentru că infrastructura ar putea fi realizată prin transferul unor unități ale CEC Bank.

”Acesta ar putea deveni o adevărată bancă de credit agricol românesc. I-am făcut această propunere lui Isărescu (Mugur Isărescu, guvernatorul BNR-n.r.) acum 3-4 ani dar nu s-a ales nimic de ea. Sucursalele CEC din mediul rural ar putea fi cedate pentru acestă bancă nouă care să dea credite cu dobândă mică. În plus, având în vedere că populația de la țară este îmbătrânită, s-ar putea creea un sistem care să permită transferul acestor credite către copiii fermierilor”, a adăugat Lazăr.

În plus, cred fermierii, guvernul trebuie să aibă fonduri și pentru acest proiect, de vreme ce s-a găsit finațare pentru Fondul de Garantare.

”Așa cum au avut bani să dea 300 de milioane de euro pentru Fondul de Garantare ar trebui să găsească 300 de milioane de lei și pentru acestă bancă, mult mai utilă pentru fermieri decât acest fond”, a punctat Lazăr.

Ideea este îmbrățișată cu entuziasm și de alți agricultori care vin cu propriile idei care mai de care mai inedite.

”Este nevoie urgentă de crearea unui fond de cofinațare, pe principiul ”Prima Casă” pentru care garanția să fie afacerea în sine și la minister (Ministerul Agriculturii -n.r.) și la bancă. În felul acesta nu vom mai avea parte de condiții care mai de care mai ciudate. Acum banca nu mai trebuie decât să pună condiția de înălțime să aibă solicitantul, că în rest le cere pe toate”, susține Ion Cioroianu, președintele Asociației Fermierilor din România (AFR).

Dacă dobânzile ar fi ca în Occident, fermierii spun că ar apela imediat la serviciile acestei bănci.

”Este o idee excelentă pentru că știe omul că se poate dezvolta și că poate rambursa creditele la un moment dat. Cu condița ca dobânda să fie mică. Uitați că în Germania e de 2-3% sau că în Albania, de exemplu, TVA-ul este mai nimic. În acest fel agricultorii și-ar putea cumpăra utilaje, terenuri și ar putea face lucrările la momentul potrivit. În agricultură trebuie să fii rapid, să faci lucrările la timp și să ai tot ce îți trebuie la timp pentru că altfel pierzi producție”, este de părere Cristian Vlaicu, un agricultor din Mehedinți.

Înființarea unei astfel de bănci, chiar dacă, oarecum tardivă, ar relansa agricultura româneascăși ar stopa vânzarea terenurilor către străini, cred agricultorii.

”Nu avem bani să cumpărăm pământ. Singura șansă pentru țărani este banca. Numai că noi plătim o dobândă de 10%, iar un austriac una de 3%. Și, chiar și așa nu ne dă nimeni credite. Nu avem nicio soluție. Capitalul e în mâna lor. Nu ne mai vedem viitorul. Tocmai pentru că nu pot lua bani din bănci, 80% dintre fermieri apelează la credit furnizor pentru pesticide, semințe, etc. În aceste condiții, de unde să aibă bani ca să cumpere pământ?”, Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

Nu numai că nu pot să cumpere terenuri, dar românii vor fi forțați indirect să vândă, susțin fermierii din Călărași.

“Riscul ca agricultorii români să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România”, susține Ion Ciulinaru, un agricultor din Călărași.

Banca Țărănească, cu sediul în București pe strada Academiei, avea, în momentul înființării, un capital social de 60 de milioane de lei.

Cititi si: Agricultorii romani vor o banca a lor formata cu filialele CEC de la tara

 Mascarada subvenției UE – factori de pauperizare

Un element semnificativ de concurenta neloiala este subventia UE pe care fermierul roman o primeste comparativ cu fermierii occidentali cu care, cel putin teoretic, ar trebui sa intre in competitie.

Desi logic ar fi fost, pentru a se asigura o concurenta loiala in UE si, implicit, o constructie sustenabila pe termen mediu si lung, ca fermierii din statele sarace sa primeasca o subventie mai mare decat cei din statele bogate, pentru a-i ajunge din urma si a se omogeniza astfel sistemele agricole, potrivit reglementarilor UE se intampla exact invers – fermierii bogati din Occident primesc subventii de patru-cinci ori mai mari!? decat cei din centrul si estul Europei, crescand, astfel, si mai mult decalajul dintre agriculturile statelor membre UE si fiind incurajata o concurenta neloiala atroce.

         Cand li se reproseaza acest lucru, oficialii romani ridica din umeri si spun ca asa “s-a negociat”. Destul de impersonal si nesatisfacator, asa ca trebuie amintit ca “negocieirile” pentru subventiile europene au avut loc in timpul guvernarii Calin Popescu Tariceanu (29 dec. 2004-22 dec. 2008), cand la ministerul Agriculturii toceau scaunul de ministru domnii Gheorge Flutur si Dan Motreanu, iar la Integrare Europeana erau ministri Ene Dinga si pupila presedintelui, doamna Anca Boagiu(sic!).

In treacat fie spus, desi domnul Dan Motreanu este pe lista de asteptare pentru a fi judecat, mai devreme sau mai tarziu, pentru inalta tradare, nu se poate abtine sa nu deplanga astazi, din fotoliul sau de europarlamentar, soarta tragica in care se afla agricultorul roman. Cu alte cuvinte, nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-I miroase. Ridicol si, aparent, greu de crezut. Vezi AICI.

Mai mult, masonul Dacian Ciolos, “romanul” de la Agricultura de la CE, in loc sa sustina cauza romanilor si sa-i deranjeze putin pe sefii lui, incearca sa-i manipulaze tot pe bietii romani.

Cititi aici: Comisarul European pentru agricultura explica de ce nu trebuie sa se simta discriminati fermierii romani

Teoretic, un fermier roman ar trebui sa primeasca o subeventie de 191 de euro la hectar (vezi graficul alaturat).

Cu toate acestea, fermierii se plang ca, in acest an, au luat doar 139 de euro pe hectar(cu tot cu contributia din partea statului), adica, de departe, cei mai putini bani primiti de fermierii din UE.

Pentru comparatie, bulgarii primesc 320 de euro la hectar iar ungurii 420 de euro la hectar, adica dublu. Asadar, nu se pot invoca motive care tin de un anumit tip de sol sau de o anumita zona geografica. Din pacate pentru noi, ca si in alte cazuri antologice la nivel mondial (de exemplu Bechtel, RMCG, Chevron sau OMV-Petrom, ca sa le amintim pe cele mai flagrante) este vorba doar de coruptie la nivel inalt, inalta tradare, jaf programatic si ostilitate extrema la adresa romanilor. Pur si simplu, si nimic mai mult sau mai putin.

Campionii subventiilor sunt Malta – 1.526 euro la hectar, Grecia – 709 euro la hectar, Olanda – 529 euro/ hectra si Slovenia – 526 euro/ hectar. Marile tari ale UE primesc, de asemenea, subventii consistente – Italia – 456 euro, Germania – 428 euro, Austria – 403 euro. La aceste sume se dauga contributii suplimentare serioase ale statelor respective, lucru care nu se intampla in Romania.

Concluzia este simpla: UE a creat in mod deliberat un cadru viciat de functionare al agriculturii in zona Euro, in care concurenta neloiala este principalul atribut.

In aceste conditii de subfinantare crunta, nu este de mirare ca, desi avem printre cele mai bune terenuri din Europa, iar forta de munca lucreaza aproape gratis, comparativ cu tarile UE,  Romania importa cea mai mare parte a produselor agricole consumate pe piata interna, fapt care demonstreaza o situatie profund impotriva naturii, “agricultura” romaneasca fiind in pragul unei implozii iminente.

Pentru a vedea cat da si cat primeste Romania la/din bugetul UE sub forma de subventii, consultati acest calculator interatctiv AICI.

Chiar si banii acestia de mizerie ajung tot la clicile bolsevice

Aproximativ 1% dintre cei peste un milion de fermieri primesc jumătate din totalul subvenției pe care Comisia Europeană o acordă agricultorilor din România, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la o conferința organizată de Mediafax.

”Doar 1% dintre fermieri primesc 50% din totalul sprijinului de la Uniunea Europeană. Adică, din sprijinul de 1,4 miliarde de euro pentru 2013, jumătate, circa 700 de milioane de euro se duc către marile exploatații”, a arătat Constantin. El a precizat că numărul exploatațiilor cu suprefețe cuprinse între unul și cinci hectare este de 850.000.

În perioada 1 martie – 26 aprilie 2013, au fost depuse, în cadrul campaniei de primire a cererilor de sprijin pe suprafaţă în anul 2013, un număr de 753.168 cereri de plată, pentru o suprafaţă de aproximativ 4,3 milioane hectare, informează Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) intr-un comunicat de presă.

9. Mascarada fondurilor europene

Asa-numitul ajutor pentru fermieri adus de posibilitatea accesarii de fonduri europene nu este altceva decat o crunta utopie. Cel putin pentru micii fermieri romani care ar trebui sa fie coloana vertebrala a agriculturii romanesti.

Fondurile europene, pur si simplu, nu pot fi accesate de catre fermierii mici sau medii, fara conexiuni politice, si “se scurg” de ani de zile pe aceleasi filiere bolsevice in toate judetele tarii. Iar “statul” n-are niciun inters sa schimbe acesta stare de lucruri. Ba din contra!

Până la data de 16 august 2012, de pildă, au fost depuse 133.056 de proiecte, cu o valoare totală de 16.744,33 milioane de euro, deci cu 67% mai mult decât fondurile alocate – 10.015 milioane de euro, potențialii beneficiari manifestând un mare interes pentru programul FEADR. Cu toate acestea, gradul de absorbție raportat la plățile efectuate este de doar 39,5%.

Principalele cauze ale blocarii/ drenarii catre clientela politica a fondurilor europene 

Feudalizarea fondurilor europene

Fermierii acuză existența unui sistem ”de tip feudal” la nivelul județelor, care drenează fondurile doar către marii fermieri, mereu aceeași, care au relații politice.

De altfel, chiar oficialii Băncii Naționale a României au atras recent atenția asupra pericolului ”feudalizării” fondurilor europene în România, prin crearea unor adevărate filiere prin care autoritățile județene dirijează acești bani către clientela politică. De vină pentru acestă situeșie ar fi lipsa unui sistem eficient de absobție a fondurilor, care favorizează mai mult consultanții, dar și selecția defectuoasă a proiectelor.

”Fondurile europene sunt câștigate mereu cam de aceeași în fiecare județ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care își fac treaba defectuos sau cu rea-voință”, este de părere Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

El cataloghează drept ”utopică” tentativa de accesare a fondurilor UE de către micii fermieri. Fondurile europene sunt destinate, cu precădere, marilor agricultori care dețin complexe integrate, au conexiuni politice și pot accesa mai multe linii de finanțare.

”Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru micii fermieri români. La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituțiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanți. Există deja o adevărată castă a consultanților, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor”, adaugă Ciobanu.

Nici daca raman bani, nu exista fonduri pentru micii fermieri.

”Fondurile europene sunt câştigate mereu cam de aceeaşi în fiecare judeţ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care îşi fac treaba defectuos sau cu rea-voinţă”, a mai spus Ciobanu.

Coruptia crasa a functionarilor care gestioneaza fondurile europene

Fermierii susțin că sistemul de accesare a fondurilor europene pentru fermierii mici și medii, fără conexiuni politice este unul ”utopic”. Ei acuză funcționarii care getionează dosarele pentru proiecte cu fonduri UE că le caută în permenență nod în papură și că nu mișcă un deget dacă nu primesc anumite sume de bani.

Aceste plăți se daugă celor cu consultanții pentru întocmirea proiectelor, de multe ori, aflați într-o relație strânsă cu funcționarii care gestionează dosarele, cărora le revin aproximativ 30% din valoarea proiectelor, susțin agricultorii.

”Sistemul de accesare a fondurilor europene este unul mafiot. Gestionarii proiectelor de la APDRP nu mișcă un deget dacă nu sunt unși în permanență cu 1.000 – 2.000 de euro pe lună. Dacă te duci cu dosarul și nu le dai bani îți pun bețe-n roate la fiecare pas. Că de ce este ștampila în stânga și nu e în dreapta, ce de ce nu e aia, de ce nu e ailaltă, etc. Funcționarii trebuie unși în permanență ca să iasă proiectul. Asta, pe lângă banii dați consultanților”, susține Florin Ciobanu, președintele Asociației Tinerilor Fermieri din județul Olt.

Slaba instruire a functionarilor, in multe cazuri nepoti si amante

Slaba instruire și fuga de răspundere a unora dintre angajații APDRP, de altfel, printre cel mai bine platiti functionari publici din Romania, aspecte constatate de autorităţi în urma unor verificări, reprezintă o altă problemă cu care se confruntă beneficiarii.

Procedurile de lucru, în mare parte interpretabile, sunt aplicate astfel încât să fie aleasă cea mai dezavantajoasă soluție pentru beneficiar.

În alte cazuri, experții însărcinați cu aplicarea acestor proceduri nici măcar nu înţeleg logica în care ar trebui să funcționeze sistemul. Normele sunt aplicate de către oameni care nu le înțeleg și care abuzează de poziția în care se află, iar beneficiarii ajung deseori în situații absurde.

De asemenea, este de notorietate faptul că multe proceduri sunt interpretate diferit în funcție de fiecare centru regional și oficiu județean în parte. Nu există coerență la nivel național în ceea ce privește aplicarea acestor proceduri și fiecare autoritate locală are propria variantă.

Agricultorii români apreciază că adevărații beneficiari ai fondurilor europene sunt, de fapt, funcționarii publici și consultanții, care au format, în timp, o adevărată castă și derulează o adevărată ”industrie” a fondurilor europene.

Fermierii susțin că există firme de consultanță care au zeci, dacă nu chiar sute de angajați, deținute de multe ori de apropiați sau chiar de rude ale funcționarilor publici care gestionează dosarele.

Ei spun că s-a ajuns în acestă situație din cauza lipsei de implicare a statului, care nu a făcut nimic pentru a simplifica acestă birocrație. În acest fel, susțin agricultorii, a fost denaturat însăși scopul programelor europene pentru agricultură.

Industria consultantei. Firmele private de consultanta, detinute de functionarii statului sau in relatii de afaceri cu acestia. Miza: procentul de 30%

             In Romania, s-a dezvoltat, în timp, o adevărată industrie a consultanţei pentru accesarea de fonduri europene, care a denaturat chiar scopul programelor europene pentru agricultură.

”La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituţiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanţi. Există deja o adevărată castă a consultanţilor, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor. Am ridicat această problemă la o conferinţă şi imediat mi-a sărit în cap un consultant pe proiecte europene. Mi-a zis apoi că are 60-70 de angajaţi şi că face proiecte pe bandă rulantă. Consultanţii, nu fermierii sunt adevăraţii beneficiari ai fondurilor europene pentru că percep comisioane de până la 30% din valoarea proiectului”, adaugă Ciobanu.

Durata mare de aprobare si conditii multe, imposibil de indeplinit

Între depunerea proiectelor și semnarea contractelor de finanțare trece de multe ori o perioadă extrem de lungă, timp în care condițiile de realizare a investiției se modifică, prețurile utilajelor, valoarea investițiilor imobile fluctuând într-un sens sau altul. Adaptarea proiectului la noile condiții ale pieței necesită de obicei realocări între capitolele bugetare, acțiune greoaie, mare consumatoare de timp.

Corupția este generalizată și nu ține cont de particualaritățile proiectului, susțin fermierii. De acest lucru s-a convins și un agricultor din Călărași care a așteptat aproape cinci ani cu speranța că-și poate cumpăra două tractoare noi cu fonduri UE.

”Nu mai fac proiecte europene în viața mea. Am aplicat încă din 2008 cu două proiecte, de 150.000 și 300.000 de euro pentru achiziția de utilaje agricole și abia acum am aflat că nu primesc niciun ban, că proiectele sunt, cum au zis ei, eligibile, dar fără finanțare. Nu știu cum vine treaba asta. Până la urmă mi-am retras banii pe care-i țineam blocați de ani de zile și mi-am luat două tractoare second-hand”, a declarat Costel Loloț, un agricultor care lucrează 700 de hectare de teren la Jegălia, județul Călărași.

Nici pentru realizarea micilor ferme situația nu este diferită.

”Am un prieten care a vrut să-și facă o fermă de găini cu bani de la UE. A luat 50% bani din bancă și urma să primească cealaltă parte de 50% din fonduri UE. Numai că și-a dat seama că ar fi rămas cu banii blocați 2-3 ani de zile și că s-ar fi chinuit cu tot felul de acte, garanții, avize, etc. Așa că s-a descurcat cum a putut și toamna ferma era gata, iar din iarnă a și început producția și astfel a putut să plătească datoria la bancă. Așa că nu este foarte rentabil un proiect cu fonduri UE. Unde mai pui că peste 20% din banii pentru proiectele cu fonduri UE se pierd printre degete”, a declarat Radu Taus, un agricultor care cultivă 80 de hectare de sfeclă în județul Brașov.

Un alt fermier trezit brusc la crunta realitate a fondurilor europene a fost Cristian Vlaicu, care lucrează 400 de hectare de teren la Dârvari, în județul Mehedinți. Acesta a vrut să acceseze fonduri UE pentru construcția unei fabricuțe cu care să-și valorifice paiele rămase după recoltare.

”Nici nu se pune problema să poți lua bani de la bancă, iar de fonduri europene nici nu poate fi vorba. Este atâta birocrație, atâtea condiții, atâtea norme încât vezi banii, dar nu poți ajunge la ei. Trebuie să fii în zonă defavorizată, să fie start-up, să ai sub 40 de ani, etc ”, spune Vlaicu.

Cofinantarea privata, un alt obstacol in calea beneficiarilor privati ai proiectelor FEADR

”Fondurile europene nu pot fi accesate de fermierii mici sau medii. Este o iluzie. Începi să demarezi proiectul 1-2 ani iar apoi constaţi că nicio bancă nu-ţi finanţează partea ta de 20-30%. Apoi, consultantul trebuie plătit chiar dacă tu nu ai certitudinea că proiectul este eligibil. Clauzele de eligibilitate se schimbă mereu. De exemplu, îţi cer instalaţii de udare, chiar dacă nu există sistem de irigaţii în zonă. Sau, îţi cer moară chiar dacă proiectul tău n-are legătură cu producţia finală. Eu nu conosc cazuri de fermieri mici care să fi avut succes cu fondurile europene”, a declarat pentru Agrointel, Ion Mănăilă, preşedintele Asociaţiei de Marketing şi Consultanţă Agricolă ”ASOMAR” Teleorman.

Cel mai utilizat document pentru dovedirea capacității şi surselor de cofinanţare este scrisoarea de confort angajantă, emisă conform protocolului semnat de către băncile emitente cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, având de obicei un termen de valabilitate de 120 zile.

Multe bănci au, însă, proceduri greoaie în ceea ce privește analiza și emiterea scrisorii de confort, ceea ce a pus de multe ori în pericol însăși depunerea cererii de finanțare, solicitantul neputându-se încadra în sesiunea de depunere. Pe de altă parte, sesizând oportunitatea unor câștiguri, emit scrisori de confort în schimbul unui comision, fără o analiză reală a proiectului. De obicei, după selectarea proiectului pentru finanțare de către APDRP, banca nu este interesată de finanțarea acestuia, multe proiecte rămânând neimplementate, ceea ce conduce la un grad scăzut de absorbție reală a fondurilor.

Caracterul așa-zis angajant al scrisorii de confort este mai mult un aspect pur teoretic, fără implicații reale, băncile rezervându-și dreptul de a nu acorda creditul solicitat, fără a fi nevoite să prezinte un motiv concret al refuzului.

În alte cazuri, chiar criteriile de punctaj reprezintă cauze indirecte ale ratei scăzute de absorbție. Mulţi dintre solicitanți, promovați prin criteriile de selecție, sunt cei care au cele mai puține șanse în obținerea creditelor pentru acoperirea cofinanțării private, dată fiind reticența sectorului financiar-bancar de a acorda start-up-urilor de exemplu, credite de investiții. Toate acestea au loc în detrimentul solicitanților cu potențial și vechime în activitate, care ar fi avut acces mult mai ușor la sursele financiare necesare implementării proiectelor. Drd. Alexandru SIN, USAMV, București

Proiectele standard pentru fermieri, refuzate cu obstinatie de catre Ministerul Agriculturii…

Fermierii au dat exemplul tarilor din vestul Europei unde statul finanțează rețele de birouri de consultanță care se ocupă gratis de întocmirea unor proiecte standard pentru fermieri în funcție de marimea suprafețelor deținute, de culturile semănate sau de numărul de animale crescute în ferma respectivă.

Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru fermierii români. La cum arată sistemul acum, ai nevoie de foarte mulţi bani pentru a te gândi să accesezi fonduri UE.

În Spania, de exemplu, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au nişte proiecte standard pentru micii fermieri. Venea omul şi zicea: am cinci hectare de teren şi o vacă. La ce proiect m-aş putea încadra? Și autoritatea de acolo îi făcea toate actele pe loc, nu trebuia să mai alerge pe la zeci de instituţii pentru tot felul de documente”, a declarat pentru Agrointel Daniel Ciobanu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Bacău.

Cititi si: Fermierii acuza: sistemul de accesare a fondurilor europene este unul de tip mafiot

Fondurile europene pentru fermieri, o dulce himera

Cine blocheaza absorbtia fondurilor europene

Cititi si:

Jaful terenurilor arabile ale Romaniei. Daniel Constantin, cel mai slab manipulator al Varanului, sau cum se aburesc romanii in vreme ce strainii le cumpara terenurile de sub ei

Exterminarea micului fermier in varianta Ponta & clica de asasini economici. De ce trebuie sa-i tratam pe neobolsevici ca pe teroristi

Recent, asa-numitul ministru al Agriculturii declara senin, ca si cum asta l-ar absolvi de orice vină, următoarele:

“Din anul 2007, odată ce am devenit stat membru al UE, societăţile care s-au înfiinţat în România de către străini au putut cumpăra terenuri agricole. Aceasta chestiune se ştia încă din 2005, când s-a semnat tratatul de aderare, că se va liberaliza piaţa funciară, şi vă reamintesc că până acum nu s-a luat nicio măsură de toate guvernele precedente”, a spus Daniel Constantin care, bineînțeles, nu a luat nicio măsură pentru curățarea mizeriilor prietenilor lui bolșevici pentru că lui îi place să fie ministru doar pentru că are scaun moale de piele neagră.

Mii de martiri creştini crucificaţi în Siria

11. Niciunde in Europa, strainii nu pot cumpara, in realitate, pamant arabil…

Vă reamintim faptul că niciunde în Europa străinii nu pot cumpăra teren arabil. În unele state reglementările centrale se împletesc cu condițiile impuse la nivel local, astfel că este practic imposibil pentru un străin să dețină teren arabil în țări precum Germania, Italia, Franța, Polonia, etc. În Ungaria, leagea este chiar mai strictă și prevede pedepse cu închisoarea pentru cei care vând teren străinilor.

Ungurii au invocat recent principiul egalităţii de şanse în relaţia cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislaţia, astfel că, în ţara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislaţia protecţionistă din Austria şi Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori şi bancheri şi va favoriza deţinerea de terenuri de către exploataţiile agricole mici şi mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite şi “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziţie dubioase”.

În Germania sau Franţa, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poţi cumpăra niciun metru pătrat de teren.

Fiecare ţară are o agenţie care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemţiuni. Restricţiile merg până acolo încât, reglementările naţionale foarte stricte sunt dublate de condiţiile draconice impuse de autorităţile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naţionale şi cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nicio şansă să cumperi teren acolo.

Avem un exemplu recent. Între Germania şi Elveţia există un acord de liber schimb. Recent, o exploataţie elveţiană s-a extins peste graniţă, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puţin de trei instanţe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elveţiană nu plăteşte taxe în Germania. Asta înseamnă protecţia pământului chiar în interiorul Uniunii Europene.

12. Înaltă trădare străvezie, ușor de probat. Agentii de infuenta de la conducerea Romaniei

Toți miniștri care au frecat cu șezutul fotoliile de piele de la Agricultură se fac vinovați de înaltă trădare pentru facilitarea înstrăinării pământului României și promovarea unor măsuri ostile agricultorului român, și în final, sărăcirea acestuia și crearea unor situații evidente de concurență neloială în raport cu străinii. Vorbim aici de numiții Ilie Sârbu(alias tata socru), Dan Motreanu, Valeriu Tabără, Stelian Fuia și, mai nou, Daniel Constantin.

Aceștia se fac vinovați de încălcarea Art. 135, alin. 2 din Constitutia Romaniei care stipulează clar că ”STATUL TREBUIE SĂ ASIGURE PROTECȚIA CONCURENȚEI LOIALE și CREAREA CADRULUI FAVORABIL PENTRU VALORIFICAREA TUTUROR FACTORILOR DE PRODUCȚIE, respectiv PROTEJAREA INTERESELOR NAȚIONALE ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ și EXPLOTAREA RESURSELOR NATURALE ÎN CONCORDANȚĂ CU INTRERESUL NAȚIONAL.

Articolul 135 Economia

(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.

Mai mult ca sigur că acest articol este unul care-i deranjează foarte mult în acest moment și, foarte probabil, va suferi ceva schimbări la preconizata modificare a Constituției.

Trebuie precizat că acesti tradatori de tara enumerati mai sus s-au remarcat prin faptul că au minimalizat sau chiar au încercat să acopere problema jafului terenurilor arabile ale românilor și că au catalogat acest subiect drept ”unul de presă”. Mai mult, aceștia și-au manifestat în nenumărate rânduri satisfacția că străinii cumpără pe rupte terenuri în România, venind cu argumentul că aceștia vor veni cu tehnologie nouă(sic!), lucru care, evident, nu este la îndemâna românilor sărăciți în ultimul hal.

13. Societatea Inginerilor Agronomi: adoptați urgent legi pentru stoparea vânzării pământului către străini

Scrisoare deschisă adresată de Societatea Inginerilor Agronomi din România(SIAR), Comisiilor pentru Agricultură din Parlamentul României, Guvernului României, Ministerului Agriculturii. Societatea Inginerilor Agronomi din România, filiala Mureş, în cadrul adunării din 22.02.2013, luând în discuţie cele mai neplăcute, mai grave aspecte: economice, sociale, organi­zatorice şi chiar politice ale agriculturii din zonă, a hotărât să vă relateze unele dintre ele, cu câteva sugestii de rezolvare. Considerăm că una dintre cele mai grave situaţii este modul de mişcare, gospodărire, organizare, întreţinere şi exploatare a fondului funciar, îndeosebi a terenurilor arabile. Acestea şi multe altele ne arată necesitatea stringentă ca pământul să rămână în proprietatea românilor indiferent de etnie, fiind cel mai de preţ bun naţional.

Mulţi tineri, unii orăşeni, nesimţindu-se legaţi de pământ, îl vând la preţuri mult sub valoarea lui. Puterea de cumpărare a românilor, care ar dori să cumpere pământ, fiind scă­zută, dă posibilitatea speculanţilor străini, care direct sau indirect, prin intermediari locali – „cozi de topor“ – cumpără pământ la preţuri de 40-50 ori mai mici decât în ţara lor şi de 5-6 ori sub valoarea reală (de exemplu, un hectar din lunca Târnavelor s-a cumpărat, de aceiaşi samsari, cu 2.000 lei, faţă de 20.000 lei cât este valoarea reală).

Acum, în ceasul al 12-lea, vă cerem, cu multă insistenţă, să puneţi stavilă acestui jaf naţional de înstrăinare a patrimoniului funciar românesc. Dacă nu ştiţi cum, consultaţi vecinii, pe polonezi, slovaci, unguri, care nu-şi vând pământul străinilor. Cei care înstrăinează pământul, ilegal, sunt pedepsiţi penal în unele ţări, membre ale Uniunii Europene.

Reluarea în cultură a întregului fond funciar (arabil, fâneţe, păşuni, mlaştini etc.) se poate realiza prin măsuri concrete, acceptate, atractive pentru cultivatori şi nu represive, cuprinse în programe patriotice de scurtă durată (2-3 ani), medie (5-10 ani) şi lungă durată (15-30 ani), întocmite conform specificului şi cerinţelor naţionale, fără influenţe externe, fără conotaţii politice, să fie dorite şi acceptate de toate formaţiunile politice, sociale, de toţi românii. Măsuri care să nu se modifice odată cu schimbarea guvernelor sau a miniştrilor.

Dintre multiplele măsuri de punere în totalitate, în plină producţie, a întregului fond funciar amintim doar câteva:

• Să nu se poată înstrăina, vinde străinilor, fapt ce trebuie reglementat prin legi clare, precise, concrete şi ferme, urgent adoptate.

• Să se pună restricţii certe în posibilitatea de a fi scos din circuitul agricol sau silvic, cu reglementări şi atribuţii concrete în acest sens.

Exemple de scoatere din circuit, nejustificat, ineficient sunt destule. Amintim numai suprafeţele aprobate pentru amenajarea supermarketurilor, cărora li s-au acordat suprafeţe de 4-5 ori mai mari decât necesar, s-au amenajat în jurul lor, pe cele mai fertile terenuri, parcuri, spaţii verzi, parcări auto, care nu se vor popula în întregime niciodată, în loc să construiască parcări subterane sau etajate.

• Crearea de posibilităţi cultivatorilor de a lucra pământul cu mijloace moderne, având consum redus de energie şi eficienţă economică ridicată.

Aceasta se poate realiza prin:

– crearea de exploataţii agrozootehnice mari, prin asocierea proprietarilor, sub îndrumarea şi stimularea de către stat;

– cumpărarea de teren agricol de către tineri români, indiferent de etnie, la preţuri reale. Preţul pământului se poate stabili în funcţie de indicii de fertilitate şi pretabilitate, pe zone, în urma bonitării solelor de specialişti. Tinerii să primească credite cu dobândă subvenţionată, de 3-5%, pe termen mediu de 10-15 ani. Cu ce să garanteze creditele? Cu pământul şi utilajele cumpărate;

– pământul rămas nelucrat, neinclus în asociaţii, necumpărat de români, să fie cumpărat de stat, la preţuri stabilite prin bonitare. Să se comaseze în ferme de stat. După ce sunt puse la punct să se vândă tinerilor sau să rămână la stat.

Pământul ce rămâne nelucrat şi după această acţiune se poate concesiona străinilor pe o perioadă de 10-30 ani.

Ne oprim aici în înşirarea măsurilor majore de păstrare, protejare şi îmbunătăţire a pământului (în conceptul nostru sunt peste 30 de măsuri uşor de aplicat), spunând că proprietarii de pământ au obligaţia sfântă de a-l lucra, cultiva raţional, agronomic.

Nu uitaţi că încă mai avem specialişti care să conceapă, să aplice programele de redresare agriculturii. Trebuie doar să fie ascultaţi şi folosiţi.

14. Impozitarea agricultorilor, un nou vector de decapitalizare și fărâmițare a micii proprietăți

Impozitarea veniturilor în agricultură va conduce la accelerarea vânzării terenurilor micilor producători către marile exploatații controlate de străini și la prețuri tot mai mici, susțin fermierii locali.

Aceștia se tem că nu-și vor putea acoperi costurile. Stabirea pragului de impozitare de la două hectare în sus, adică impozitarea agriculturii de subzistență, este o măsură nerealistă pentru că în România nu se poate obține un venit constant de pe suprafețe mai mici de 10-20 de hectare, spun fermierii locali.

Ei susțin că modalitatea de calcul a normei de venit anual nu ține cont de realitățile economice și că agricultorii români, care deja primesc subvenții de patru ori mai mici decât cei occidentali, vor fi puși pe butuci de impozit.

“Cu certitudine agricultorii vor fi puternic afectați de acest impozit, în special micii producători. Nu știu cum s-a decis să fie impozitați de la două hectare în sus. Era mai logic de la cinci hectare în sus pentru că oricum cei cu loturi mici fac doar o agricultură de subzistență; nu își vând produsele. Micii producători vor fi puși pe butuci. Vor fi nevoiți să vândă, pur și simplu, terenurile, mai puțin să le arendeze, pentru că deja vor cheltui mai mult decât vor produce” , este de părere Ilie Popescu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.

El adaugă că guvernanții nu par deloc interesați de faptul că terenurile ajung pe mâna străinilor.

”Încercați să cumpărați ca cetațean UE terenuri în Germania sau Austria și o să vedeți că nu o să întruniți condițiile impuse de ei. Guvernanții noștri zic că statul nu poate să intervină, că e vorba de piață. Nu! Statul trebuie să intervină legislativ”, susține Popescu.

Părerea este susținută și de agricultorii din Călărași, un județ care trăiește mai ales din agricultură. Aceștia se plâng că guvernul român pune bețe în roate românilor, în vreme ce, străinii sunt puternic sprijiniți de guvernele proprii să cumpere terenuri agricole în România.

“Riscul ca agricultorii să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România. Orice bănuț luat din pungă te afectează indiferent de suprafață. Fermierii mici, cei neorganizați, vor fi nevoiți să vândă pentru că nu au cu ce să facă agricultură. În mod sigur, după impozitarea agricultorilor se vor vinde și mai multe terenuri, la prețuri mult mai mici decât până acum” , susține Ion Ciulinaru, președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale si Plante Tehnice Calarași.

Capeteniile din Romania ajuta sa creasca decalajul între fermierii români și cei occidentali

Agricultorii români nu aveau nici până acum nicio șansă să devină competitivi, în condițiile în care primesc subvenții de trei-patru ori mai mici decât fermierii din Occident cu care ar trebui să intre în competiție. Odată cu introducerea impozitului pe venitul agricol, acest decalaj va crește simțitor. Fermierii suțin că guvernații români adoptă măsuri în dauna țăranului român, deși susțin că agricultura este un domeniu de interes strategic.

”Micii agricultori n-au nicio șansă în România. Nu poți să obții un venit constant dacă ai doar 10-20 de hectare. Toate statele din Europa își susțin agricultorii, îi subvenționează, au reglementări clare care nu se schimbă timp de 7-10 ani.
Noi nu avem așa ceva. Îți spun că agricultura este un domeniu strategic. Prim-ministrul ne-a promis că va crește subvențiile.
Numai că, dacă anul trecut am primit 171 de euro, acum primim doar 139 de euro. Cum poți să fii competitiv și să te bați cu agricultorii occidentali când un francez, de exemplu, primește 400 de euro. Subvenția ar trebui să fie la fel ca în alte țări UE și trebuie acordată atât pe suprafață, cât și în funcție de performanță, de productivitatea agricultorilor” , continuă președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.

Fermierii sunt de părere că impozitarea fermierilor va conduce la o fărâmițare și mai mare a exploatațiilor pentru că agricultorii vor fi tentați să înstrăineze o parte dintre terenuri, în special către membrii aceleiași familii, pentru a nu depăși pragul de impozitare de două hectare. Acest lucru se datoreaza exlusiv masurilor luate de statul roman, recte de catre Ministerul Agriculturii care, in declaratii cel putin, are o pozitie opusa, in sensul ca trebuie combatuta faramitarea terenurilor si incurajata comsarea. Schizofrenie pura sau coruptie crasa?!

Cititi si: Fermierii romani: impozitarea agricultorilor va accelera vanzarea terenurilor catre straini la preturi mai mici decat pana acum

Fermierii: impozitul agricol ii va extermina pe micii agricultori

Varanul Felix, tatucul micului bolsevic de la Agricultura, cel mai rapace cumparator de terenuri din Romania

Felix Voiculescu, a carui pasiune pentru pamant este cunoscuta, fiind deja cercetat intr-un dosar de inselaciune in acest sens, este, se pare, un haiduc modern. Adica, ia de la sacarci, comaseaza si da la bogati. Potrivit surselor din piata, Voiculescu, parintele spiritual al schnautzerului de la Agricultura, domnul Daniel Constantin, isi trimite echipe de agenti pe la micii fermieri din tara cu care negociaza agresiv sa le cumpere terenurile la preturi de nimic.

Terenuri pe care apoi sa le comsaze si sa le vanda, evident, la preturi mult mai mari “fondurilor de investitii” cu care colaboreaza pentru vanzarea la hectar a Romaniei. In aceste conditii, nu este de mirare ca Daniel Consnatin ne spune ca “nu se mai poate face nimic” pentru oprirea vanzarii terenurilor catre straini, ca “este prea tarziu”, sau ca “vanzarea terenurilor catre straini este doar un subiect de presa”. Evident, acesti lupi agresivi, extrem de ostili la adresa romanilor trebuie sa-si primeasca nota de plata, cu toto cu dobanda, mai devreme sau mai tarziu. Preferabil mai devreme.

Cum reacționează bolșevicii la preconizata criză alimentară

Traian Basescu – România trebuie să urmărească nu doar dezvoltarea producției agricole, ci și a industriei alimentare, mai spune președintele, mai ales că hrana se va vinde oricând.

”Dacă va exista ceva ce se va vinde de acum și peste 1.000 de ani este hrana. Eu am convingerea că peste zece ani o să constatăm că nu se va mai cere la export ce dăm acum. Următoarea criza a lumii nu va fi cea de bani, ci de hrană, cu atât mai mult cu cât în Asia se trece tot mai mult la un sistem de alimentare apropiat de cel al europenilor sau al americanilor”, a precizat Băsescu.

Cele mai mari exporturi în cel mai prost an agricol. Oare de ce?!

Am exportat cu 18% mai mult grâu şi porumb în 2012. Exporturi mai mari in cel mai secetos an din ultimii 60?!

Marea criza alimentara care nu-i va ocoli pe romani este mult mai aproape decat ne-am putea inchipui. Iar vanzarea terenurilor arabile catre straini sunt ultimele cuie la cosciugul acestei natii.

Iata un exemplu. Cum se face ca Romania a avut anul trecut cele mai mari exporturi, in conditiile in care am avut parte de unul dintre cei mai prosti ani agricoli?

România a exportat în 2012 aproape 4,6 milioane de tone de grâu şi porumb, cu peste 18 procente mai mult decât în 2011, unul dintre cei mai buni ani, deşi seceta a înjumătăţit anul trecut producţiile acestor cereale, conform datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Din cantitatea de cereale plasată pe pieţele externe (piaţa UE şi ţările terţe), grâul şi meslinul au reprezentat 2,314 milioane tone, iar porumbul 2,272 milioane tone. Din exporturile de porumb s-au obţinut 596,5 milioane euro, iar din cele de grâu 544 de milioane euro.

Conform MADR, încasările totale din grâu şi porumb au depăşit 1,14 miliarde de euro, în perioada ianuarie – decembrie 2012, reprezentând aproape o treime din suma totală încasată anul trecut din exporturile de produse agroalimentare, care s-a cifrat la 3,9 miliarde de euro.

Anul trecut, încasările din exporturile de grâu şi porumb au crescut cu 28%, de la 888,47 milioane euro în 2011, la 1,14 miliarde euro în 2012, datorită preţurilor avantajoase de export de pe piaţa mondială.

Explicatia este cat se poate de simpla. Proprietarii straini din Romania isi duc productia in tarile de origine, indifferent daca avem un an bun sau unul prost. Sau, mai ales daca avem un an prost. In aceste conditii insasi siguranta alimentara a romanilor este pusa in pericol. Evident, CSAT-ul nu este preocupat de acest fenomen pentru ca, evident, nu-l percepe ca pe o amenintare la adresa securitatii nationale.

Dacă străinii vor să facă agricultură să arendeze, nu să cumpere

Agricultorii propun ca străinii care chiar vor să facă agricultură în România să poată arenda terenuri fără să fie însă şi proprietari pe acestea. O soluţie simplă, care nu contravine directivelor UE, după cum agricultorii.

”Dacă chiar vor să facă agricultură în România, şi nu speculă, străinii ar putea să arendeze terenuri, nu să fie proprietari. Arendarea terenurilor de către străini, fără posibilitatea acestora de a le cumpăra, nu ar contrazice directivele europene din moment ce fiecare stat are mecanisme de protecţie internă – italienii contra germanilor, germanii contra francezilor, cu atât mai mult după criza din 2007 când statele au înţeles că trebuie să-şi asigure siguranţa alimentară”, afirmă Daniel Ciobanu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Bacău.

Unde detin romanii terenuri in Europa?! E o gluma, desigur…

Aderarea Romaniei la UE a avut un singur scop – spolierea resurselor tarii. Si ne referim, in special, aici la petrol, aur, alte resurse minerale si teren arabil. Din cate se pare, planul de spoliere a functionat perfect. Clica bolsevica locala si-a dat mana cu gruparea internationala de crima organizata care a ajuns sa terorizeze si sa spolieze intreaga lume.

Ce am obtinut, in schimb?! Mai nimic – romanii nu pot lucra liber mai pe niciunde in Europa, iar povestea cu libera circulatie este o gluma pentru majoritatea romanilor, suficient de saraci chiar si pentru a da o fuga pana la mare, pe litoralul romanesc.

In aceste conditii, daca UE considera ca straini au cumparat legitim terenuri in Romania si ca nu a fost un caz cras de concurenta neloiala, dupa cum apreciem noi, cum se face ca romanii nu detin nici macar un hectar de teren in alte tari?!

De ce nu lucreaza romanii terenuri in Germania, in Italia, in Spania, in Danemarca, daca vorbim intr-adevar de o piata libera, asa cum proclama sus si tare contopistii UE?! Cred ca sunt intrebari la care trebuie sa raspunda urgent bolsevicii cocotati in fruntea tarii.

Poziţia României în raport cu UE

Agricultorii acuză Comisia Europeană de aplicarea unui dublu standard în relaţia cu România şi Bulgaria în raport cu celelalte state europene.

”În decembrie 2010 Comisia Europeană recomanda, la trei ani de la aderarea României la UE, doar României şi Bulgariei, să liberalizeze piaţa terenurilor agricole şi să permită nerezidenţilor să cumpere terenuri în România. Veneau cu nişte argumente de copii mici, că, vezi Doamne, străinii vor veni cu tehnologii de vârf şi va fi o adevărată revoluţie ştiinţifică. Atunci, noi agricultorii nu ne-am opus, pentru că n-am ştiut că am fost atât de proşti când s-a negociat tratatul de aderare. Spre deosebire de alte ţări europene, României şi Bulgariei le lipseşte articolul şapte din tratat cu privire la circulaţia terenurilor. Dacă nouă ni se impune să deschidem piaţa terenurilor agricole pentru străini de la 1 ianuarie 2014, nu aşa au stat lucrurile şi la alţii. Croaţilor (n. red.- Croaţia este în curs de aderare la UE) li s-a permis să prelungească tranziţia către liberalizarea pieţei terenurilor cu încă trei ani printr-o simplă notificare a Comisiei Europene. La fel şi în cazul Ungariei, care a notificat CE şi a fost prelungit termenul (n.red. -,ungurii au anunţat chiar că vor să interzică achiziţia de terenuri de către străini). Polonezii aveau negociat deja pe 12 ani de la aderare, până în 2016, deci n-au avut nevoie să notifice”, spune Ciobanu.

Schizofrenia de tip bolsevic. Declaratii politice la 180 de grade fata de actiunile politice

Perversiunea criminalilor pripasiti la conducerea Romaniei pare sa nu cunoasca limite. Diferente dintre politici si declaratiile politice a atins cel mai inalt grad de schizofrenie. Iata mai jos niste mostre:

Traian Basescu: Agricultura este prioritatea zero a Romaniei

Basescu: vreu sa vad ca romanii nu isi vand pamantul

Concluzie

Fermierii români susţin că lipsa de iniţiativă legislativă a ministerului este de neînţeles în condiţiile în care toate statele europene fac eforturi pentru a-şi proteja terenurile agricole în perspectiva preconizatei crize alimentare globale.

Ei arată că românii şi bulgarii sunt forţaţi să permită cumpărarea terenurilor de către străini, în vreme ce altor ţări europene li se permite să se protejeze.

Din analiza datelor statistice prezentate anterior se observă că deja o parte importantă a terenurilor agricole este deținută de cetățenii străini, ceea ce arată că există un interes în acest sens, și prin urmare, există riscul ca începând cu 1 ianuarie 2014 să se producă în România, pe fondul sărăciei, lipsei de capital și a unui sistem încurajator de creditare, un transfer masiv de proprietate către cetățenii străini.

Toate acestea arată că, cel puțin la acest moment, pentru cetățeanul român nu există egalitate de șanse, principiu fundamental al UE, pentru acumulare de capital si dezvoltare, având în vedere că prețurile actuale ale terenurilor agricole sunt relativ mari în raport cu puterea de cumpărare, iar sprijinul acordat este mult sub cel mediu primit de fermierii din alte tari UE.

Un alt risc care ar putea interveni, este acela în care o parte din investitorii străini să folosească această oportunitate doar pentru a crea o piață speculativă cu terenurile agricole în România, ceea ce ar pune în pericol securitatea agricolă a statului roman.

Și în prezent cetăţenii străini pot cumpăra terenuri în România, însă prin intermediul firmelor înregistrate în România, care figurează ca persoane juridice şi care pot avea în posesie terenuri agricole.

În lipsa unei agenţii de reglementare a vânzării terenurilor şi a unui cadru legislativ adecvat, singura şansă rămâne ca terenurile să fie cumpărate de români, însă aceştia sunt decapitalizaţi şi nu sunt sprijiniţi în niciun fel de stat, spre deosebire de fermierii străini care sunt încurajaţi de statele lor să cumpere terenuri în afara ţării de origine prin credite cu dobândă subvenţionată, fără dobândă sau chiar cu ajutorul fondurilor nerambursabile.

Asadar, considerati ca este deplasat sa fie tratati ca niste teroristi bolsevicii care s-au tot fatait pe la conducerea Romaniei?

 https:// www. youtube. com/ watch? v = G4b- EL4fyAo … Ce inseamna sa ai numarul 666 pe buletin…https:// www. youtube. com/ watch? v = BzNFyVl8tAQ…Cardul si cipul e botezul lui satan…https:// www. youtube. com/ watch? v= O7gB- M8wpcM…Cine este antihrist? https:// www. youtube. com/ watch? v= vqz3bfDEKfg…Ultimul Papa va fi antihristul biblic ?https:// www. youtube. com/ watch? v = vqz3bfDEKfg

Postat in Dezvaluiri, Se intampla azi | 21 comentarii

B) Aproape totul despre boli si tratamente la pomi/arbusti/capsun s a

 

Bolile pomilor fructiferi

PRODUSE FITOSANITARE RECOMANDATECAISUL

•  monilioza (Monilinia laxa)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• monilioza (Monilinia fructigena)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila)

Tratament: Topsin M70- Dithane M455 – Folpan

 

PIERSICUL

• monilioza (Monilinia laxa)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• monilioza (Monilinia fructigena)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• basicarea frunzelor (Taphrina deformans)

Tratament: Dithane M45, Captan

• ciuruirea frunzelor (Coryneum beijerinckii)

Tratament: Topsin M70 – Dithane M455 – Folpan 50WP

• fainarea piersicului (Sphaerotheca pannosa – persicae)

Tratament: Bavistin 50 WP

 

PRUNUL

• monilioza (Monilinia laxa)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• monilioza (Monilinia fructigena)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• patarea rosie frunzelor (Polystigma rubrum)

Tratament: Bravo 500SC, Dithane M45, Captadin 50PU

• ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila)

Tratament: Dithane M45, Captan 50WP

 

CIRESUL

• monilioza (Monilinia laxa)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• patarea frunzelor/antracnoza frunzelor ( Coccomyces hiemallis/Blumeriella Jaapii)

Tratament: Topsin M70 – Curzate Mannox

 

VISIN

• monilioza (Monilinia laxa)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• monilioza (Monilinia fructigena)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

• patarea frunzelor/antracnoza frunzelor ( Coccomyces hiemallis/Blumeriella Jaapii)

Tratament: Topsin M70 – Curzate Mannox

 

MARUL

• rapanul (Venturia inaequalis)

Tratament: Maccani – Stroby – Systhane 12E – Dithane M45

• fainarea (Podosphaera leucotricha)

Tratament: Systhane 12E, Bumper 250 CE, Folicur Solo

• focul bacterian (Erwinia amylovora)

Tratament: Kasumin 2L, Alcupral, Champion, Kocide 101, Aliette (doar in perioada florala – buton –>scuturare)

• monilioza (Monilinia fructicola)

Tratament: Dithane M45 – Rovral – Bravo 500SC – Folicur Solo

 

PARUL

• focul bacterian (Erwinia amylovora)

Tratament: Kasumin 2L, Alcupral, Champion, Kocide 101, Aliette (doar in perioada florala – buton –>scuturare)

• rapanul (Venturia inaequalis)

Tratament: Maccani – Stroby – Systhane 12E – Dithane M45

• patarea alba a frunzelor (Mycosphaerella sentina)

Tratament: Systhane 12E – Topsin 70 PU – Captadin 50PU

• patarea bruna a frunzelor (Diplocarpon soraueri)

Tratament: Systhane 12E – Topsin 70 PU – Captadin 50PU

 

GUTUIUL

• focul bacterian (Erwinia amylovora)

Tratament: Kasumin 2L, Alcupral, Champion, Kocide 101, Aliette (doar in perioada florala – buton –>scuturare)

• monilioza (Monilinia linhartiana)

Tratament: Dithane M45, Topsin 70 PU, Captadin 50PU

 

 

Monilioza – monilinia laxa – monilinia fructigena

    Perioada umeda si diferentele mari de temperatura intre noapte si zi sunt factori favorizanti aparitiei celei mai raspandite si grave boli ale samburoaselor – Monilioza – monilia laxa.Monilioza este una dintre cele mai rapide si agresive boli. Practic de la o zi la alta efectele se vad cu ochiul liber fara a fi un bun profesionist.Pentru pomii tineri, netratati, de obicei este fatala. Atacul este foarte rapid daca vremea favorizeaza conditiile raspandirii acestei ciuperci – umezeala excesiva si peste 15 grade.Raspandirea ciupercii se face pornind de la temperaturi de 10 grade si timp ploios.Monilioza afecteaza toate speciile de samburoase (cais, piersic, cires, visin, etc).Lastarii si fructele atacate se usuca ireversibil.Boala are o rezistenta mare pe pomii netratati, aproximativ 3 ani pe scoarta.Tratament preventiv Monilioza- se va aplica saptamanal din faza de buton floral pana la scuturarea petalelor (inclusiv):- Dithane M45 alternat cu Alcupral 50PU (sau orice alt produs cupric)Aceste produse sunt de contact – in consecinta efectul lor va fi inlaturat odata cu aparitia ploii.sau- Signum alternat cu Folicur Solo 250 EWAceste produse sunt sistemice, vor fi absorbite de pom in doar cateva ore de la aplicare si efectul tratamentului nu va fi afectat de ploaie.Tratament curativ Monilioza- se va aplica imediat dupa constatare si repetat dupa 10 – 14 zile:- Folicur Solo 250 EW combinat cu Dithane M45 (mancozeb 80%)

 

Focul bacterian (Erwinia amylovora)

     Este o boala foarte agresiva si dificil de combatut dupa infectarea pomilor, deoarece se fixeaza bine pe scoarta si pe sol, asadar va reveni usor in anul urmator daca nu se vor aplica tratamente corespunzatoare.- factori favorizanti : infestarea se va face in perioade cu umiditate crescuta si temperaturi cu medii de 20°-25°C, iar extinderea in orice luna din perioada mai – septembrie.- aceasta boala poate fi fatala pentru par si gutui – lastarii se inegresc si apoi se usuca- in lipsa tratamentului, productia se pierde in totalitate iar pomul moare.Schema de tratament: – preventiv sau curativ- Alcupral sau orice alt fungicid de contact care are ca substanta activa “cuprul metalic” minim 50%- se repeta, in perioade cu ploi frecvente, la 7-14 zile iar lastarii infectati se vor taia si arde- pentru cazuri mai grave, cand pomul este infestat in mai mult de 25% se va aplica tratament cu produse cuprice, cu repetare la 7 zile timp (min 4 ori) alternat cu un ingrasamant foliar pentru recuperarea pomilor (de preferat “Cropmax”).

Patarea frunzelor – Blumeriella jaapii

 Blumeriella jaapii este o boala intalnita nu doar la cires ci si la prun, visin, etc.Simptome:
– pe frunze apar pete ruginii, apoi se ingalbenesc (uneori se rasucesc) si cad
– boala ataca la inceput frunzele apoi stopeaza cresterea fructelor pe care le coace timpuriu nemaiavand proprietatile unui fruct normal, productia fiind ineficienta
Tratament:
– foarte eficient s-a dovedit a fi Topsin 70 PU sau Folpan 50 WP

Basicarea frunzelor de piersic/nectarin (taphrina deformans)

     Aceasta boala este foarte raspandita in tara noastra, este produsa de ciuperca “taphrina deformans, ataca intreg pomul si daca nu este stopata, va distruge frunzele si fructele in proportie de 100%.Se prezinta prin contorsionarea frunzelor dand senzatia de umflare (de aici si denumirea populara de “basicare”).Ciuperca taphrina deformans ataca frunzele si lastarii iremediabil – prin tratament protejam celelalte frunze care inca nu au fost afectate.Mentionam ca repetarea atacurilor de acest tip, netratate, vor duce la debilitarea pomului si implicit moartea acestuia.Tratament:Dithane M45 (mancozeb) simplu sau combinat cu Merpan 80 WDG (captan)- pentru recuperarea pomilor afectati, recomandam adaugarea de ingrasaminte foliare (Cropmax)

Fainarea la mar – “Podosphaera leucotricha”

 Este una dintre cele mai raspandite boli ale marului.Atacul  ciupercii “Podosphaera leucotricha” se manifesta pe frunze, lastari si flori prin aparitia unei pasle de culoare albicioasa care dupa o perioada
(de netratare) va fi galbuie.Lastarii atacati se curbeaza spre sol si se usuca, florile atacate vor fi sterile si vor pica.De obicei nu sunt atacate si fructele.Tratament preventiv: produse ce au in compozitie derivate de sulf – Kumulus DF, Sulphur 80WG, sulf muiabil.Tratament curativ: unul din fungicidele Systhane 12E (producator: Dow AgroSciences), Flint Plus 64 WG (producator Bayer), Clarinet (producator Bayer)

Monilioza la cais

Monilioza este o boala pe cat de raspandita pe atat de periculoasa pentru toate speciile de samburoase (cais, piersic, nectarin, prun, cires, etc). Aparitia ei este favorizata de umiditate indelungata combinata cu diferente mari de temperatura intre zi si noapte – de obicei primavara.Monilioza ataca lastarii tineri, florile si frunzele, pe toate uscandu-le iremediabil. Pentru pomii de 1- 2 ani poate fi fatala iar celor ce depasesc aceasta varsta le poate cauza  uscarea definitiva a unor ramuri, de asemenea si uscarea tuturor fructelor existente in zonele afectate.Tratamentul ar trebui sa fie mai degraba preventiv decat curativ. Odata instalata boala este mai greu de combatut.TRATAMENT MONILIOZA – PREVENTIV- toamna – imbaierea pomilor cu zeama bordeleza sau orice alte preparate ce au in compozitie sulfatul cupru.- primavara – la intrarea in vegetatie – in faza de buton roz si apoi la inceperea scuturarii petalelor – tratament cu Dithane M45, se va repeta acest tratament periodic (7 zile), dar dupa aparitia frunzelor i se va adauga si Folicur Solo 250EW sau Orius 25EW – maxim 3 tratamente pe an in aceasta combinatie.TRATAMENT MONILIOZA – CURATIV- la constatare,  indiferent de stadiul floral se va aplica tratament cu Signum combinat Dithane M45, cu repetare dupa 5-7 zile sau dupa ploi torentiale.- dupa caderea florilor se va aplica Dithane M45 combinat cu Folicur Solo 250 EW sau Orius 25 EW cu repetare dupa 7-10 zile.

Rapanul la mar (venturia inaequalis)

    Rapanul (venturia inaequalis) este cea mai grava boala a marului.Venturia inaequalis ataca atat frunzele cat si fructele, pagubele putand fi de la 10-20% la 95-100%, in functie de gradul de infestare si momentul interventiei cu produse de fitofarmacie curative.Rapanul marului se manifesta prin aparitia mai intai pe frunze si mai apoi pe fructe a unor pete maro (brune), in majoritatea cazurilor avand o forma sferica.Rapanul marului se extinde rapid, pomul lasat neprotejat va fi grav afectat in maxim 2 saptamani, frunzele bolnave cad, la fel si fructele.Efectele asupra productiei se vor vedea ulterior in toamna cand productia va fi redusa (fructe mai mici) datorita caderii in masa a frunzelor si vor aparea carente datorita hranirii insuficiente a pomului (numar redus de frunze), dar si in anul urmator cand productia va fi din nou diminuata datorita impiedicarii formarii mugurilor de rod din anul precedent.Cand atacul bacteriei “venturia inaequalis” nu este combatut boala va ataca partea lemnoasa a pomului si lastarii tineri, astfel se va slabi rezistenta la ger si o partea a pomului se va usca urmare a inghetului din iarna.Tratamente preventive rapanul marului:- produse de contact – Antracol, Bravo, Merpan- produse sistemice Topsin, Score, Systane – puteti combina unul din produsele de contact cu unul sistemic.- tratamente cu produse cuprice in luna noiembrie, dupa iesirea din vegetatie si din nou inaintea intrarii in vegetatie, in luna martie a anului urmator.Tratamente curative – rapanul marului- Maccani, Clarinet, Chorus sau Stroby – vor fi combinate cu Bravo sau Dithane M45 – produsele vor fi alternate pana la eradicarea infectiei –  pentru recuperare recomandam aplicarea unui ingrasamant foliar Cropmax sau Mix-Fyt.Exemplu pentru tratamentul curativ:- saptamana 1 – Maccani combinat cu Dithane M45 si Cropmax- saptamana 2 – Clarinet combinat cu Bravo si Cropmax- saptamana 4 – Maccani combinat cu Dithane M45

Afidele – “Paduchi verzi”

     Paduchii verzi (afidele) sunt insecte mici verzui, de aprox 1 mm care se hranesc cu seva frunzelor- pot fi gasiti in orice pom fructifer pe partea dorsala a frunzelor- frunzele se arcuiesc si apoi se usuca- de mentionat este faptul ca se raspandesc foarte repede in tot pomul si distrug productia (pomul isi va reveni abia in urmatorul an)Tratament:- insecticide sistemice – Calypso, Actara, etc – foarte eficiente, iar rezultatul este imediat, la nevoie se repeta dupa 10 – 14 zile

Cicada gheboasa – ceresa bubalus

Este un daunator deloc de neglijat al pomilor si al vitei de vie. Inteapa si suge seva din scoarta ramurilor tinere de 1-2 ani. Femelele fac incizii in scoarta ramurilor tinere si isi depun ouale (10-15 oua la fiecare incizie) – lunile iulie si august.Pentru pomii tineri un atac masiv poate fi fatal iar cei de peste 2 ani se debiliteaza, factor favorizant aparitiei altor daunatori.Pregatirea pentru iernare este grav afectata iar riscul inghetarii ramurilor principale este crescut.Combatere “cicada gheboasa” (ceresa bubalus):Tratament imediat(la constatare) cu Fastac 10 EC sau Reldan 40 EC combinat (oricare) cu Calypso 480 SC.- dupa 7 zile – Fastac 10 EC sau Reldan 40 EC combinat  (oricare) cu Calypso 480 SC si un ingrasamant foliar pentru recuperarea pomului (Cropmax, etc)- dupa 10-14 zile de la ultimul tratament – Fastac 10 EC sau Reldan 40 EC combinat  (oricare) cu Calypso 480 SC si un ingrasamant foliar pentru recuperarea pomului (Cropmax, etc)

Gandacul paros – epicometis hirta poda

     Primavara isi face simtita prezenta “gandacul paros” (epicometis hirta poda) in livezi, in pomii din curti, etc

Se hraneste cu florile pomilor fructiferi (prefera pistilul si staminele)

Recolta poate fi distrusa de la 50% la 100% depinde de gradul de infestare.

Tratament:

CURATIV

– pentru pomii fructiferi care au inflorit deja – Fastac 10 EC sau Mavrik 2F

• tratamentul va fi aplicat imediat ce ati observat insectele sau preventiv.
• tratamentul va fi repetat la 7-10 zile sau dupa fiecare ploaie

SCHEMA DE COMBATERE

• in faza de buton roz/alb – tratament cu Decis sau Faster (insecticide de contact) – tratamentul se va aplica pe tot pomul si pe sol pe o raza de aproximativ 2 metri
• in faza florala (daca apare daunatorul) se va aplica tratamnent cu Fastac 10EC, la nevoie se va repeta la 2-3 zile. (se va repeta si dupa fiecare ploaie)

Boli şi dăunători la pomi

Bolile şi dăunătorii mărului		Boala plumbului Făinarea mărului Focul bacterian Monilioza Putrezirea coletului Rapănul Ulceraţia ramurilor Gargarita florilor de mar Inelarul Paduchele din San Jose Paduchele verde al marului Puricele melifer al marului Viermele merelor Viespea merelor Cotarul verde Omida paroasa a stejarului sau fluturele stejarului Sfredelitorul ramurilor Sfredelitorul tulpinilor
Bolile părului		Rapănul părului Patarea alba a frunzelor de par
Bolile şi dăunatorii piersicului		Basicarea frunzelor Cancerul bacterian Ciuruirea bacteriana Fainarea piersicului Monilioza Mozaicul în benzi Păduchele verde al piersicului Molia orientala a fructelor Molia vărgată
Bolile caisului		Boala plumbului Vărsatul prunelor
Bolile şi dăunătorii prunului		Maturi de vrajitoare Monilioza Pătarea roşie a frunzelor de prun Pătarea şi ciuruirea bacteriană a frunzelor de prun Vărsatul prunelor Viermele prunelor
Bolile şi dăunătorii cireşului şi vişinului		Ciuruirea frunzelor Monilioza Musca cireşelor Păduchele negru Pătarea roşietica Răsucirea frunzelor de cireş
Bolile şi dăunătorii căpşunului		Fainarea capsunului Gărgăriţa neagră Pătarea purpurie a frunzelor Patarea roşie a frunzelor Putregaiul cenuşiu
Bolile şi dăunătorii zmeurului şi murului		Cancerul bazei lastarilor Gandacul zmeurului Patarea bruna violacee Putregaiul cenuşiu
Bolile şi dăunătorii coacăzului şi agrişului		Cotarul agrisului Antracnoza Fainarea americana Rugina coacăzului Sfredelitorul tulpinilor

Bolile şi dăunătorii mărului
Făinarea mărului
Denumire ştiinţifică Podosphaera leucotricha Oidium ou blanc du pommier; Powdery mildew of apple; Apfelmelthau; Mucinistaia rosa iabloni. Raspindire Semnalată în 1877 de către BESSEY în statul Yowa, s-a extins în toate plantaţiile de măr; în 1959 s-a observat în toate regiunile ţării. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de un parazit obligat, care este Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salm. F. C. Oidium farinosum. Pâsla albicioasă ce se dezvoltă la suprafaţa organelor atacate este constituită din miceliu, conidiofori şi conidiile ciupercii, care este ectoparazită. Miceliul hialin, septat şi ramificat, diferenţiază haustorii sferici, care pătrund în celulele epidermice şi conidioforii simpli, lungi, purtători de conidii unicelulare, de formă elipsoidală, trunchiate la capete. Forma conidiană Oidium farinosum Cke, asigură răspândirea ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaţie, cu un maxim de zbor în mai – iunie – iulie, dimineaţa şi în orele de prânz (Cimanovski), precum şi de la un an la altul. Forma perfectă a ciupercii o constituie cleistotecile (periteciile) care sunt sferice, cu 3-11 apendici (fucre), de cele mai multe ori cu vârfurile ramificate dicotomic, situaţi în partea superioară. Fiecare peritecie diferenţiază o singură ască cu 8 ascospori, elipsoidali, unicelulari. Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă, între solzii mugurilor, pe lăstari (Sorauer, 1889; Tubeuf, 1910; Vonica, 1966); de peritecii şi de conidii, din anul precedent, rămase la intersecţia ramurilor, mugurilor pe suprafaţa lăstarilor atacaţi. Periteciile se formează, de obicei la sfârşitul unor veri secetoase şi călduroase (sfârşitul lunii iunie). Când ajung la maturitate cad uşor de pe plante. Realizarea, atât a infecţiilor primare, cât şi secundare este asigurată de o umiditate atmosferică foarte ridicată şi nu de pelicula de apă de pe frunze. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe muguri, frunze, inflorescenţe, lăstari şi fructe. La începutul dezmuguritului atât mugurii florali, cât şi cei vegetativi de pe formaţiunile de rod infectaţi în anul precedent, prezintă atac de făinare. Ei nu mai evoluează normal; se acoperă cu o pâslă pulverulentă, albă cu aspect făinos, iar în cele din urmă se înroşesc, se usucă şi cad. O parte din mugurii florali evoluează până în faza de răsfirare a inflorescenţei, după care se usucă şi cad. Florile atacate de ciupercă prezintă petale alungite, de culoare verzuie; sunt sterile, se usucă repede şi cad; florile pot fi distruse 90 – 95%. Frunzele cu făinare sunt mai mici, deformate, se brunifică uşor, se copăiesc, sunt casante şi în cele din urmă cad. Lăstarii atacaţi sunt acoperiţi de o pâslă alb – murdară, nu cresc normal, lemnul nu se coace şi în majoritatea cazurilor degeră în timpul iernii. Atacul pe fructe este foarte rar. Erikson, în Suedia a semnalat prima dată pe mere (fructe), sub forma unor crăpături neregulate mai mult sau mai puţin adânci, (asemănătoare celor produse de Venturia), acoperite cu aceeaşi pâslă albicioasă, caracteristică speciei. Combatere Prevenirea şi combaterea făinării mărului se realizează printr-o serie de măsuri agrotehnice (tăierea şi distrugerea prin ardere a tuturor lăstarilor atacaţi, arături de toamnă, etc), precum şi prin tratamente chimice, aplicate la avertizare (în funcţie de biologia ciupercii, de fenofazele soiurilor şi sensibilitatea lor, de rezerva biologică, de remanenţa produselor corelate cu condiţiile de mediu). Acestea sunt între 4-8 tratamente; când în lunile mai – iunie nu sunt condiţii favorabile înmulţirii făinării sunt suficiente 3-4 tratamente; dacă în perioadele aprilie – mai şi august – septembrie sunt condiţii foarte favorabile atacului de Podosphaera leucotricha sunt necesare 7 – 10 tratamente; când condiţiile favorabile înmulţirii făinării au intervenit în lunile martie – septembrie sunt necesare 10 – 12 tratamente în cazul soiurilor sensibile.

Focul bacterian

Denumire ştiinţifică Erwinia amylovora Feu bacterien; fire blight; Feuerbrand; Ojog plodovîh dereviev Raspindire Semnalată pentru prima dată în America (1817) s-a extins în Canada, Mexic şi în ţările din vestul Europei (Anglia – 1957, Olanda – 1966, Polonia – 1966, Danemarca – 1968, R.F.G – 1971, Franţa – 1972, Belgia – 1972, R.D.G. 1974). La noi în ţară, începând cu 1991 este semnalată in livezile de seminţoase. Pierderile pricinuite de focul bacterian în zonele în care a apărut sunt incomensurabile (uscarea pomilor şi pierderea livezilor). Biologie Agentul patogen: Celulele bacteriene au formă de bastonaşe, scurte, peritriche cu capetele rotunjite. Pe mediul nutritiv agarizat, coloniile sunt mici, rotunde, cu o lucire caracteristică, de tipul S, albe. Sunt şi bacterii care formează colonii de tipul R, dar acestea sunt avirulente. Atacul de Erwinia amylovora se poate confunda uşor în natură cu cel de Pseudomonas spp., dar se stabileşte precis prin determinări de laborator, prin cultivarea pe mediu artificial, pe rondele de cartof sau pară. (Severin, V., 1984). Bacteria este destul de rezistentă în exsudatul organelor infectate când este ferit de uscăciune şi de razele soarelui. Peste iarnă bacteriile rezistă bine în zonele marginale ale ulcerelor care s-au format în sezonul anterior pe ramuri şi pe trunchi, îndeosebi la păr şi păducel (Crataegus), mai puţin în ulcerele de la măr. Primăvara, bacteriile care au supravieţuit devin active, se înmulţesc, constituind inocul primar în contaminarea unor noi ţesuturi. Dintre factorii meteorologici, ploaia este cel mai important în diseminarea patogenului, picăturile de ploaie realizând răspândirea inocului primar şi secundar. Deasemenea, insectele (albinele, viespile, muştele, furnicile, etc.) au un rol important în răspândirea bolii, şi nu în ultimul rând, păsările. Primăvara, în timpul înfloritului, bacteria transportată de diferiţi vectori, pătrunde prin deschideri naturale, îndeosebi prin stomatele nectarigene, stigmate necutinizate, antere nedeschise şi prin stomatele sepalelor. Bacteriile multiplicându-se invadează spaţiile intercelulare. Aici se realizează o afluenţă de masă lichidă, care după ce umple spaţiile intercelulare, iese afară sub formă de exsudat; celulele plantei gazde se necrozează, iar florile sunt complet distruse. Din floare, infecţia prin peduncul trece în lăstar, în frunze şi ramuri, când se exteriorizează prin producerea de ulceraţii. În timpul perioadei de vegetaţie se pot produce infecţiile secundare, bacteriile pătrund direct în ţesuturile plantei gazdă prin stomate, trichome, hidatode, lenticele, dar mai frecvent prin rănile produse de grindină sau vânt puternic, când acestea sunt proaspete. Soiurile se comportă diferit la atacul de Erwinia amylovora, fiind mult mai sensibile soiurile de gutui şi păr, decât cele de măr. Descriere Simptome: Boala poate ataca toate organele aeriene ale plantelor. Arsura inflorescenţelor este de obicei primul simptom şi apare primăvara devreme. Poate fi afectată o singură floare sau toată inflorescenţa. Florile apar hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifică şi se înnegresc. Boala progresează înspre peduncul care, în final se înnegreşte. Pe timp călduros şi umed, uneori din peduncul exsudează picături de lichid. Boala se extinde repede şi bacteriile invadează frunzele vecine. Pe lăstar, apare şi o ulceraţie mică. Frunzele se vestejesc şi întreg lăstarul se brunifică la măr sau se înnegreşte la păr. Inflorescenţele infectate pot să cadă sau să rămână ataşate de pom; după inflorescenţe, lăstarii sunt organele cele mai sensibile, boala progresând foarte rapid. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exsudat, care au culoare variabilă, de la alb până la roşu – închis, cu diferite nuanţe de brun-galben sau portocaliu. Boala apare numai pe fructele verzi şi cu totul ocazional pot să apară leziuni şi după recoltare. Penetrarea bacteriilor se realizează direct prin lenticele în scoarţă, prin răni sau prin vase. Perele prezintă de-a lungul zonei necrotice o margine verde – închis, hidrozată, în timp ce pe mere se produce o înroşire prematură, care înconjoară zona putredă. Fructele atacate se înnegresc la păr şi se brunifică la măr. La pomii mai sensibili la această boală, infecţia poate coborî de la inflorescenţe, lăstari sau fructe la ramurile mai vechi, şarpante sau trunchi producând leziuni, ulcere sau exsudări. Leziunile sunt uşor cufundate, de forme diferite, înconjurate de crăpături neregulate, bine delimitate de ţesut sănătos. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici, înconjurate de calus. Ele pot încercui întreaga şarpantă, producând moartea părţii superioare sau dacă sunt localizate pe trunchi, moare tot pomul. Combatere Combatere: Se impun măsuri ca: folosirea materialului de înmulţire sănătos, distrugerea prin ardere a întregului material infectat, tăierile obişnuite ale pomilor se vor face în perioada de repaus. În livezile contaminate, obligatoriu se va face dezinfectarea instrumentelor folosite (clorură de var 3%, formalină 4%, hipoclorit de sodiu 10%); tratamentele chimice preventive cu zeamă bordeleză 0,5%, Champion 50 wp, Funguran 0,2-0,3%, Alcupral 50PU 0,2- 0,3 %; distrugerea insectelor vectoare este o măsură importantă în prevenirea bolii (complexul de prevenire şi combatere a atacului bacterian).

Monilioza

Denumire ştiinţifică Monilinia fructigena Brown root of apple; Monilia rot; Brunfäule, Schwarzfäule der Apfel, Monilia Krankheit; Rot brun; Monililni Ojog iabloni. Raspindire Boala se găseşte frecvent în livezile de măr şi păr neîngrijite; infecţiile realizate în câmp evoluează şi în condiţii de depozit, pagubele ajungând la peste 60% din producţia de fructe. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Monilinia fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey (sin. Sclerotinia fructigena (Pers.) Aderh. et Ruhl.), F.C. Monilinia fructigena (Pers). Miceliul se dezvoltă intercelular, este septat, hialin, neregulat ramificat. În condiţii de temperatură şi umiditate corespunzătoare, filamentele miceliene se împletesc strâns, formând aglomerări (sporodochiile), albe la început, care presează şi erup la suprafaţă; pe sporodochii se formează numeroşi conidiofori scurţi, simpli sau puţin ramificaţi, slab diferenţiaţi de miceliu. În partea superioară a conidioforului apar şiraguri simple sau ramificate, constituite din conidii incolore, elipsoidale sau în formă de butoiaşe. Conidiile servesc la răspândirea ciupercii în timpul perioadei de vegetaţie; filamentul de infecţie nu este în stare să pătrundă în ţesut, decât dacă acesta prezintă leziuni (grindină, insecte, etc). La flori, infecţia se realizează prin stigmat, fiind favorizată de temperaturi scăzute însoţite de ploi persistente. Germinarea conidiilor are loc la temperaturi de 0 – 25 o C; conidiile rezistă peste iarnă, numai în anii cu ierni blânde (Rafăilă şi Szekely, 1964). În fructele bolnave prin împletirea miceliului, ciuperca formează strome sclerotiforme, formă sub care iernează; pe aceste fructe în primăvară apar perniţe cu conidii , principalele surse primare. Pe fructele de sub pomi, după 1-2 ierni se formează apoteciile, lung pedunculate, cu aspect de pâlnie, galben-brunii. Acestea se formează numai pe ţesut stromatic pseudoscleroţial. Formarea apoteciilor este condiţionată de umiditatea din sol şi apar 1-20 pe un fruct. În apotecie se diferenţiază numeroase asce cilindrice, uşor pedunculate, rotunjite la vârf, cu câte 8 ascospori fiecare, eliptici sau ovoidali, unicelulari, dispuşi oblic sau uniseriaţi. Infecţiile în primăvară sunt asigurate atât de conidiile formate pe stroma pseudoscleroţială cât şi de ascospori. Monilia fructigena atacă şi sâmburoasele (prun, vişin, cireş) destul de frecvent. Descriere Thumen încă din 1876 menţionează importanţa economică a bolii produsă de Monilinia spp., arătând că parazitează specii din 11 familii diferite. Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, ramuri şi fructe. În primăverile reci şi ploioase, florile şi frunzele se veştejesc, se brunifică şi se usucă. Pe organele atacate apar perniţe de mucegai (ca o gămălie de ac), galben – cenuşii, formate din conidiofori şi conidii. Lăstarii atacaţi se usucă şi atârnă cu vârful în jos. Fructele atacate în stadiul tânăr se brunifică şi putrezesc în întregime, acoperindu-se cu perniţe de mucegai; în final cad la pământ. Pe fructele ajunse la maturitate apar pete galben – cafenii, mai mult sau mai puţin circulare; pulpa se înmoaie şi putrezeşte; în dreptul petelor apar perniţe pufoase, de 1-3 mm diametru, alb-gălbui, apoi cenuşii – brunii, dispuse concentric. În funcţie de condiţiile de mediu (temperatură şi umiditatea atmosferică), boala se manifestă sub formă de: – putregaiul brun = brown rot – apare pe timp umed şi călduros; fructele putrezesc în 3 – 4 zile; se brunifică şi cad; prezintă perniţe alb – gălbui; apare vara; este cel mai frecvent, mai evident, mai păgubitor. – putregaiul negru = black rot – este mai rar, pe timp umed şi rece; apare pe fructe mai coapte; fructele mumifiate putrezesc, se înnegresc, devin pieloase şi nu mai prezintă fructificaţii. – putregaiul inimii = core rot; apare în condiţii de uscăciune, fructele atacate se zbârcesc, se usucă, se mumifică şi atârnă pe pom şi iarna; fenomenul se numeşte mumifierea fructelor. Combatere Combatere: Pentru prevenirea şi combaterea atacului de monilioză sunt necesare o serie de măsuri de igienă culturală precum şi tratamente, aplicate la avertizare.

Putrezirea coletului

Denumire ştiinţifică Phytophthora cactorum Mildiou du pommier, Pourriture du collet du pommier; Collar rot of apple, Phytophthora rot; Phytophthorafäule, Kragefäule, Fitoftoroy iabloni. Raspindire Putrezirea coletului şi fructelor mărului este o boală cunoscută în diferitele zone de cultură a speciei măr din Europa şi America de Nord. Este o boală foarte periculoasă, care s-a extins mult în ultimele două decenii. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Phytophthora cactorum (Leb. et Cohn.) Schröt. sin. Phytophthora omnivora De Bary, Phytophthora fagi Hartig. Miceliul intercelular este constituit din filamente continui, de grosime neuniformă. La suprafaţa organului atacat se diferenţiază fructificaţiile ciupercii (conidii şi conidiofori). Conidioforii sunt simpli sau ramificaţi simpodiali, conidiile sunt elipsoidale sau piriforme, prevăzute cu o papilă, hialine, cu peretele subţire. Ele germinează dând naştere la zoospori sau la un filament germinativ. În pulpa fructelor atacate ciuperca formează fructificaţiile sexuate-oosporii, sferici, de culoare galben-deschis, cu peretele gros. La formarea oosporilor participă anteridiile şi oogoanele (Blackweel şi Waterhouse, 1954). Oosporii sunt organe de durată, prin care ciuperca iernează şi rămâne în sol mai mulţi ani în stare viabilă. Infecţiile se realizează de cele mai multe ori de către zoospori sau zoosporangi şi mai rar prin oospori. Ciuperca pătrunde prin crăpăturile şi fisurile scoarţei în condiţii favorabile. Pericol mare de infecţie este în aprilie-iunie. Un atac mai important s-a observat în anii umezi, când se asigură o înmulţire în masă a zoosporilor. Descriere În ţara noastră, a fost constatată pentru prima dată în 1936. În ultimii ani, datorită extinderii în cultură a soiurilor şi portaltoilor sensibili s-a răspândit mult, găsindu-se aproape în toate zonele de cultură ale mărului (Voineşti, Vâlcea, Iaşi, Baia Mare, Prahova). În literatura de specialitate se găsesc numeroase publicaţii, în care sunt indicate ca plantă-gazdă pentru Ph. cactorum, în afară de măr, speciile: păr, prun, cais, piersic, cireş, nuc, coacăz, agriş, afin şi căpşun (peste 160 plante-gazdă, din diferite familii – Nienhaus, 1960. Simptome: Boala se manifestă pe tulpină, pe ramuri, fructe. Atacul începe frecvent deasupra punctului de altoire, sub forma unei pete umede. Scoarţa se colorează în violet, ţesutul devenind aspru şi crustos. Cu timpul scoarţa bolnavă devine brun – cenuşiu închis. Părţile atacate sunt spongioase şi moi, putând fi îndepărtate uşor cu un cuţit. Locurile atacate, secţionate au miros de lichid fermentat. Sub scoarţă, ţesutul este roşu sau bruniu alternând adesea cu porţiuni galbene, nedelimitate clar. În primăvară, când umiditatea solului favorizează mult atacul, ţesutul de culoare brun-deschis, umed şi moale, se desprinde uşor. Limita între părţile sănătoase şi cele bolnave se recunoaşte de obicei greu, ea fiind estompată printr-un atac neuniform, care se extinde continuu. Deseori, pomul prezintă o calusare puternică a rănilor, ca măsuri de prevenire, iar scoarţa crapă. Atacul uneori rămâne localizat. În condiţii foarte favorabile (căldură şi umiditate mare) poate ataca tulpina complet de jur-împrejur (Kragenfäule sau Collar rot). Pomii atacaţi parţial, se manifestă printr-o putere de lăstărire redusă, căderea timpurie a frunzelor, fructe mici, care se maturizează mai rapid. Atacul, de obicei este la punctul de altoire, dar în cazuri excepţionale se poate localiza şi la înălţimea coroanei, la ramificarea şarpantelor. Ocazional pot fi atacaţi şi lăstarii scurţi, când apar necroze şi crăpături ale scoarţei. În zona atacată, scoarţa se colorează, se afundă şi apare sub forma unor pliuri dispuse concentric (Amzăr, V.). Boala se extinde în plantaţii, când pomii sunt în plină producţie (aproximativ 8 ani); pomii tineri sunt predispuşi mai puţin. Infecţia produsă de Ph. cactorum pe mere, se manifestă printr-o pată brună, cu contur neregulat. Plecând de la epidermă, ciuperca se afundă în pulpă şi ajunge repede în inima fructului. Când mărul este complet putrezit, are o culoare brună, marmorată cu galben-verde, în funcţie de soi şi de gradul de maturitate. Mărul putred devine ferm în dreptul petei, îşi schimbă culoarea dar îşi păstrează gustul dulce. Phytophthora cactorum se întâlneşte adesea în livadă vara pe fructele căzute şi pe fructele de pe ramurile de jos, care vin în contact cu solul; infecţia din livadă evoluează in depozit (Amzăr, V.). Combatere Combatere: Se recomandă tratamente chimice la avertizare când condiţiile de mediu sunt optime pentru realizarea infecţiilor. De obicei, prin aplicarea complexului de protecţia plantelor la specia măr, concomitent cu prevenirea infecţiilor de Venturia inaequalis, care sunt frecvente pentru plantaţiile de măr, se previne şi atacul de Phytophthora cactorum, boală atât de importantă din punct de vedere economic. Deasemenea infecţiile cu Phytophthora cactorum pot fi evitate printr-o agrotehnică adecvată; îngrăşăminte echilibrate în N.P.K. (N-sensibilizează plantele); irigarea corespunzătoare astfel încât să nu băltească apa pe rândul de pomi; pentru înierbare să se folosească gramineele sau sfecla de zahăr care nu constituie plantă – gazdă pentru Phytophthora cactorum, ca sursă de infecţie; protejarea pomilor de diferite acţiuni mecanice, care pot provoca leziuni şi deci porţi de pătrundere a ciupercii în plantă.

Rapănul

Denumire ştiinţifică Venturia inaequalis (sin. Endostigme cinerascens (Fleisch) Jorst. Tavelure du pommier; Apple scab, Black spot; Scharfkrankheit Apfelschorf; Parşa iabloni. Raspindire Boala este cunoscută în toate ţările globului unde se cultivă mărul, fiind foarte păgubitoare în zonele cu climat umed, atât în plantaţii cât şi în depozitele de fructe (soiurile de măr depozitate pentru iarnă). Originară din Europa, a fost semnalată pentru prima dată de FRIES (1819) în Suedia; în SUA a apărut în 1834, în Anglia în 1945, iar în Austria în 1862. Biologie Agentul patogen: Ciuperca este un parazit facultativ, ea prezentând două faze, una parazitară şi una saprofită, fiecare având un rol în ciclul evolutiv al bolii. Faza parazitară corespunde cu dezvoltarea formei imperfecte (asexuată) cunoscută sub numele de Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck., iar faza saprofită cu dezvoltarea formei perfecte – Venturia inaequalis (Cke.) Wint. Ciclul evolutiv al ciupercii începe cu faza parazitară, din momentul realizării infecţiei primare. Miceliul ciupercii se dezvoltă în frunze, sub epidermă şi este constituit din filamente septate, cu ramificare abundentă, caracteristică; miceliul hialin devine cu timpul olivaceu, iar mai târziu capătă o culoare brun – olivacee – negricioasă. Miceliul pătrunde succesiv în interiorul celulelor epidermice, ajungând în ţesuturile lacunos si palisadic. În ramuri, hifele miceliului pătrund adânc în straturile parenchimului cortical. Subcuticular, miceliul formează strome, alcătuite din acumulări dense, la început hialine, apoi de culoare închisă. Pe aceste strome se diferenţiază conidioforii, care străbat cuticula, ajungând la suprafaţa ţesutului atacat, unde în vârful lor formează conidii. Conidioforii sunt aproape cilindrici, uniseptaţi, rareori biseptaţi, de culoare brună, reuniţi în grupe compacte. Conidiile se dezvoltă una câte una, în succesiunea acrogenă. După fiecare conidie formată şi desprinsă, conidioforul creşte puţin la extremitatea sporiferă, formând o ridicătură scurtă în formă de guler, unde se formează o nouă conidie. Conidiile sunt piriforme sau fusiforme, subţiate la vârf şi trunchiate la bază, uni sau bicelulare, la început hialine apoi brun – olivaceu. Faza saprofită începe din toamnă când hifele miceliene tinere pătrund în interiorul ţesutului, intercelular, unde dezvoltă un alt miceliu; el invadează parenchimul frunzei, unde, în urma copulării organelor sexuale ale ciupercii rezultă periteciile. Acestea încep să se formeze încă din toamnă, evoluează în timpul iernii, când se diferenţiază ascele şi ascosporii. Periteciile sunt globuloase, ovoide sau piriforme, cu pereţii exteriori mai groşi, de culoare închisă la periferie şi mai deschisă către interior. La început sunt cufundate în ţesut, iar când ajung la maturitate sunt foarte puţin cufundate sau chiar superficiale. Periteciile prezintă la vârf o ostiolă, în dreptul căreia se dezvoltă filamente rigide, brune, scurte. În peritecie se dezvoltă în medie 150 asce, oblong – clavate, uneori uşor curbate, hialine, cu câte 8 ascospori, bicelulari, la început hialini, apoi de culoare undelemnie. Proiectarea ascosporilor începe de la sfârşitul lunii martie, eşalonându-se până în iunie în funcţie de temperatura şi umiditatea mediului ambiant, fiind mai mare în prima parte a perioadei de vegetaţie. În cursul primăverii şi verii, ciuperca se mai poate înmulţi şi prin conidii de vară, care pot produce infecţii primare în paralel cu infecţiile prin ascospori. În cursul verii o parte din conidii pot pătrunde printre bracteele mugurilor vegetativi şi de rod, altele rămân la inserţia ramurilor sau pe frunzele moarte din pomi. Forma de iernare a ciupercii o constituie forma perfectă (periteciile) şi miceliul de rezistenţă, din ramuri, precum şi conidiile de vară rămase pe organele pomului. Descriere În ţara noastră este răspândită în toate bazinele pomicole unde sunt plantaţii de măr. În livezile neîngrijite, în anii cu primăveri şi veri ploioase, pierderile ajung la 30-98% (Şuta şi col.1974). Simptome: Boala se manifestă pe frunze, pe peduncul, pe sepale, pe fructe şi mai rar pe lăstari. Frunzele atacate sunt acoperite de pete caracteristice, cafenii – olivacee, pe ambele feţe, care cu timpul devin brun-negricioase, cu aspect catifelat; sunt multe şi mici, confluează, ocupând mare suprafaţă din frunză, reducând posibilitatea de hrănire a pomului. Forma de atac pe sepale şi peduncul se întâlneşte în anii cu primăveri călduroase, cu ploi frecvente. Fructele sunt atacate în toate stadiile de evoluţie prezentând pete de diferite dimensiuni, brun – măslinii, catifelate. Fructele atacate se deformează, crapă şi cele mai multe cad în lunile mai – iulie. La soiurile sensibile, în anii cu ploi frecvente în lunile mai-iunie – iulie, se înregistrează atac puternic de rapăn şi pe lăstari. Atacul, la început sub formă de pete, de culoare măslinie – catifelată se exteriorizează sub formă de ulceraţii, lăstarul având aspect crustos. Lăstarii atacaţi se usucă sau degeră în timpul iernii. Combatere Combatere: Rapănul se combate prin măsuri preventive: agrotehnice şi chimice. Pentru distrugerea rezervei biologice o importanţă deosebită au arăturile de toamnă pentru încorporarea frunzelor căzute pe sol, precum şi adunarea tuturor fructelor şi tăierea lăstarilor atacaţi de rapăn şi înlăturarea acestora din livadă. Pentru prevenirea pagubelor prin măsuri chimice este necesar să se aplice tratamentele, ţinând cont de biologia ciupercii corelată cu fenologia soiurilor, cu condiţiile climatice, precum şi cu modul de acţiune şi cu remanenţa fungicidelor folosite, determinate fiind de rezerva biologică a ciupercii din livada respectivă. Este necesar, după cercetările întreprinse de V. Şuta şi colab. (1974, 1982) să se aplice 4 -18 tratamente chimice preventive, în cazul soiurilor sensibile la avertizare din care 1 – 2 preflorale si 3 – 16 postflorale. În anii cu puţine precipitaţii, pagubele se pot preveni prin 3 – 5 tratamente, aplicate la avertizare. Ideală este extinderea în cultură a soiurilor rezistente la rapăn, ca Prima, Priscilla, Sir Prise, Florina, în toate zonele unde sunt condiţii climatice foarte favorabile rapănului, care nu mai necesită tratamente speciale pentru prevenirea bolii.

Ulceraţia ramurilor

Denumire ştiinţifică Nectria galligena Cancre du pommier, Chancre des arbres fruitiers a pepin; Nectriakrebs, Apflekrebs, Apple canker; Rak stova i vetvei iabloni nektrioznîi. Raspindire Este răspândită în toate zonele de cultură ale mărului; studiată pentru prima dată de Wiltshire în 1914-1915, s-a extins mult în Germania, datorită existenţei soiurilor sensibile (Cox Orange). La noi în ţară se întâlneşte sporadic în livezile de măr neîngrijite, dar poate apare şi în pepinieră, dacă nu se iau măsuri de carantină fitosanitară. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de Nectria galligena Bres., F.C. Cylindrocarpon mali (All.) WR. Miceliul trăieşte în scoarţă, în parenchimul cortical şi pătrunde până la vasele conducătoare. Sporodochiile care apar la suprafaţa organelor atacate sunt de culoare roz, de consistenţă ceroasă, constituite din stromă şi conidiofori ramificaţi. Pe conidifori se formează macroconidiile, alungite, cilindrice, drepte sau uşor curbate, cu vârfurile rotunjite, hialine, pluricelulare (cu 2-6 septe). Adesea se formează şi microconidii, ovoidale, unicelulare. Răspândirea ciupercii se realizează numai prin macroconidii. Forma sexuată a ciupercii o constituie periteciile, care apar împrăştiate sau grupate, roşii, globuloase, puţin turtite, la vârf papilate; ele se formează la 3-4 luni de la realizarea infecţiilor (M. Saure). În interiorul lor se diferenţiază asce alungite, cilindro – clavate, însoţite de parafize articulate; fiecare ască conţine 8 ascospori, hialini, ovoidali, bicelulari, uşor îngustaţi în dreptul septei. La maturitate, ascosporii sunt proiectaţi afară prin ostiolă, tot timpul anului, pe timp ploios, cu un maxim în ianuarie-februarie şi minim, vara. Pătrunderea ciupercii in ramuri se realizează cel mai mult în lunile octombrie şi aprilie. Infecţiile se realizează prin cicatricile rămase în urma recoltării fructelor, cât mai ales în urma căderii frunzelor, toamna şi prin rănile produse de alte ciuperci (Venturia), de insecte (Eriosoma lanigerum), de grindină şi în urma tăierilor. Prin cicatricile foliare, infecţia se realizează cu atât mai uşor cu cât acestea sunt mai proaspete. Descriere Simptome: Atacul se manifestă pe tulpină, pe şarpante (de obicei la unghiul de ramificare), pe ramuri şi mai rar pe fructe. În locul unde s-a produs infecţia apare la început o pată mică, brun – roşietică, cu suprafaţa puţin cufundată, care se extinde atât la suprafaţă, cât şi în profunzime; scoarţa este la început netedă, apoi se zbârceşte şi se brăzdează cu numeroase crăpături. Într-un stadiu mai avansat, se exfoliază, lemnul rămâne descoperit. La periferia acestor porţiuni canceroase, scoarţa sănătoasă reacţionează puternic, prin producerea în fiecare primăvară a unui val de ţesut de acoperire cu marginea revărsată spre interior şi umflată, care apare ca o îngroşare a marginilor plăgii. Când ţesutul de acoperire este oprit din creştere, înainte de a reuşi să acopere rana, aceasta evoluează în “cancer deschis”. Când ţesutul reuşeşte să acopere rana complet “plaga” are aspectul unui nod umflat, canceros, care poate avea diferite dimensiuni “cancer închis”. Cu timpul zona canceroasă se extinde şi poate înconjura parţial sau total ramura, care se usucă de la locul atacului în sus. În cazul ramurilor tinere, cancerul se extinde de jur-împrejur, producând uscarea acestora. De obicei, plăgile canceroase provocate de Nectria galligena se formează în dreptul unui mugure sau al unei leziuni produse mecanic, de grindină, de insecte (Eriosoma lanigerum) sau de alte ciuperci (Venturia), ea fiind un parazit de rană (Saure, M, Amzăr Valentina). La suprafaţa plăgilor tinere se formează perniţe sporodochiale de culoare alb – rozii, pe care în condiţii de umiditate, se formează tot timpul conidii. Pe suprafaţa plăgilor mai vechi, îndeosebi toamna şi iarna, apar nişte punctişoare de formă globuloasă, de culoare brun – roşietică, vizibile macroscopic, care sunt periteciile ciupercii. Ciuperca mai atacă şi fructele ajunse la maturitate, atât pe pom, cât şi în timpul păstrării, în depozite. Infecţia se realizează de obicei printr-o rană. Atacul se manifestă printr-o pată mică, brună, cu suprafaţa puţin cufundată. În condiţii favorabile, pata se extinde cuprinzând întregul fruct. Epiderma atacată se zbârceşte şi se acoperă de perniţe sporifere. Ciuperca poate să atace fructele nu numai de la exterior, ci poate pătrunde şi dezvolta şi in casa seminală. Combatere Combatere: Una din cele mai importante măsuri de igienă culturală este eliminarea focarelor de infecţie, prin tăierea şi distrugerea lor prin ardere. Necrozele şi cancerele de pe tulpini, şarpante, se vor extirpa, până la ţesut sănătos, badijonând rănile create cu o soluţie de sulfat de cupru 2% şi cu mastic sau cu fungicide sub formă de unguent (pastă) ca: Pancil Black sau Santar. Pentru prevenirea infecţiilor prin conidii şi ascospori se vor aplica tratamente chimice, imediat după recoltarea fructelor ca şi după căderea frunzelor, cu un produs cupric. De obicei prin efectuarea tratamentelor chimice pentru prevenirea infecţiilor de Venturia inaequalis (în timpul perioadei de vegetaţie) sunt protejate căile de infecţie de pătrundere a sporilor de Nectria galligena.

Gargarita florilor de mar

Denumire ştiinţifică Athonomus pomorum Raspindire Răspândire: Se găseşte răspândită în toate ţările europene, cultivatoare de măr; la noi în ţară, frecvent întâlnită în plantaţiile neîngrijite; în anii când nu se previne atacul, poate compromite total producţia de fructe. Daune Daune: Gărgăriţa florilor de măr, este o insectă monofagă. Pagubele sunt produse de adulţi, care se hrănesc cu mugurii vegetativi şi florali, producând sterilitatea florilor şi de larve, care distrug organele interne ale florilor. Bobocii atacaţi nu se deschid, se brunifică, se usucă şi rămân atârnaţi pe ramuri, fiind cunoscuţi sub numele de “cuişoare”. Pierderile pot ajunge 90-100%. Biologie Biologie: Are o generaţie pe an; iernează în stadiul de adult în scoarţa exfoliată a pomului. În primăvară, când temperatura ajunge la 5-6 gr C, înainte de umflarea mugurilor florali de măr, adulţii părăsesc locurile unde au iernat şi se hrănesc cu muguri. Când temperatura ajunge la 100C, gărgăriţele se răspândesc în toată livada prin zbor. După 10-12 zile de hrănire suplimentară pentru maturarea organelor sexuale, începe copulaţia şi apoi ponta. Femelele cu rostru fac un orificiu în bobocii florali, depun 2-5 ouă într-o inflorescenţă şi acoperă orificiu cu o substanţă cleioasă, care în contact cu aerul se întăreşte. O femelă depune aproximativ 100 ouă. Perioada de incubaţie este de 6-12 zile; larvele se dezvoltă în interiorul florilor, consumând organele interne. În interiorul florii, larvele mature se transformă în cocon. Apariţia noilor adulţi are loc de obicei în perioada căderii fiziologice a fructelor, în iunie. Aceştia se hrănesc 2-3 săptămâni cu frunze de măr, păr, etc., iar în iunie-iulie se retrag în diapauza estivală. Descriere Descriere: Adultul are corpul eliptic, de culoare cenuşie-brună, pe partea superioară prezintă o pubescenţă castaniu-roşcată. Capul este negru. Antenele şi picioarele sunt brun-roşcate. Femurele sunt prevăzute cu un pinten puternic. Elitrele sunt lăţite în partea posterioară, si prezintă două benzi transversale oblice, de culoare mai închisă. Oul este eliptic, alb – lucios. Larva alb-gălbuie, arcuită este apodă. Pe partea dorsală prezintă 8 rânduri longitudinale de peri. Pupa e alb-gălbuie, de 3-4 mm lungime. Combatere Combatere: Se recomandă măsuri de igienă culturală (tăierea ramurilor uscate, răzuirea scoarţei la pomii bătrâni, etc.), iar în perioada apariţiei adulţilor, scuturarea pomilor dimineaţa (când gândacii sunt amorţiţi) şi distrugerea gândacilor adunaţi. Vara, când gândacii se retrag pentru estivaţie, se vor aşeza brâie capcană. În perioada de hrănire a adulţilor se vor efectua tratamente chimice cu Carbetox 37 CE, Sinoratox 35 EC, Pyrinex 48 EC, Thionex 35 EC etc.

Inelarul

Denumire ştiinţifică Malacosoma neustria Raspindire Răspândire: Cu excepţia Australiei, se întâlneşte pe tot globul şi la noi, în toată ţara, frecvent în silvostepă şi în zona pădurilor de stejar. Daune Daune: Este o specie polifagă, care atacă toţi pomii fructiferi; în anii favorabili, inelarul poate provoca defolieri importante, pierderi de recoltă şi debilitarea pomilor. Biologie Biologie: Are o generaţie pe an; iernează ca ou, aşezate în rânduri concentrice pe ramuri (sub formă de inel); omizile apar în aprilie – mai , eşalonat, timp de 2 săptămâni; la început larvele stau grupate în cuiburi mătăsoase, care servesc ca adăpost; se hrănesc cu frunze şi flori; timp de 30-40 zile; larvele năpârlesc de 5 ori; omizile din primele vârste sunt foarte rezistente la intemperii; în iunie se retrag in diferite locuri, transformându-se în crisalide, în interiorul unui cocon mătăsos dublu, cel exterior mai rar; cel interior mai compact; după 1-2 săptămâni, apar fluturii; după împerechere, femelele depun ouăle în formă caracteristică de inel, care conţine 25 – 60 ouă; atacul poate fi în vetre sau generalizat. Descriere Descriere: Fluturele este de mărime mijlocie, cu anvergura aripilor de 20 -25 mm la mascul şi de 30-35 mm la femelă; culoarea aripilor este de galben – roşcat, până la brun – roşcat, cele anterioare fiind mai închise la culoare, şi cu o bandă transversală oblică, mai închisă la culoare decât fondul; nervurile sunt puternice şi vizibile; corpul este voluminos, acoperit cu perişori deşi; ouăle sunt cenuşii, aşezate în jurul ramurilor mai subţiri, sub formă de manşon sau inel; omizile sunt albăstrui – cenuşii, cu corpul de 55mm,acoperit cu peri rari şi moi; dorsal prezintă o dungă longitudinală albă, încadrată de dungi cărămizii şi albastre; lateral are o dungă lată, albăstruie; corpul este albastru cu 2 pete negre; crisalidele sunt brun – închis, aşezate în cocon alb – gălbui. Combatere Combatere: Tăierea şi arderea lăstarilor cu pontă (cu inele) pentru reducerea rezervei dăunătorului; distrugerea larvelor la eclozare printr-o singură strivire; tratamente chimice cu insecticide la depunerea ouălor şi eclozarea larvelor.

Paduchele din San Jose

Denumire ştiinţifică Quadraspidiotus perniciosus Raspindire Răspândire: Originar din China, s-a răspândit în toate zonele unde se cultivă pomi fructiferi. La noi în ţară, semnalat în 1933, s-a extins în toate zonele. Este considerat unul din cei mai importanţi dăunători ai pomilor fructiferi, fiind dăunător de carantină. Daune Daune: Păduchele de San Jose este polifag, atacând peste 200 specii de arbori, arbuşti şi plante ierboase; preferă speciile lemnoase; s-a semnalat pe căpşun, dar nu şi pe conifere. Atacă atât părţile lemnoase, frunzele, cât şi fructele. Se fixează cu ajutorul rostrului în ţesut şi suge conţinutul celular. O dată cu înţepătura este introdusă şi saliva, care conţine o substanţă toxică sub acţiunea căreia se produc o serie de modificări biochimice, din care cauză ţesuturile se necrozează, se roşesc, formându-se pete caracteristice. Pomii atacaţi au o vegetaţie redusă, frunze etiolate, fructe mici şi deformate. Biologie Biologie: Păduchele din San Jose, în condiţiile ţării noastre, are 2-3 generaţii, frecvent 2 generaţii. Iernează ca larvă de vârsta I-a sub scut, pe tulpinile şi ramurile pomilor. După o perioadă de hrănire, în aprilie, năpârlesc şi trec în larve de vârsta II-a, diferenţiindu-se în femele şi masculi. La sfârşitul lunii aprilie, începutul lui mai apar adulţii, care se împerechează; la sfârşitul lui mai, începutul lui iunie femelele depun larve, eşalonat timp de 6-7 săptămâni. Larvele neonate au o mobilitate foarte mare, răspândindu-se pe diferitele organe ale pomului. O data fixate, larvele îşi introduc rostrul în ţesutul plantelor, hrănindu-se cu seva. Concomitent, îşi formează scutul protector, constituit din fire de mătase şi ceară, secretate de glande filiere. Primele 2-3 săptămâni scutul larvar este mai puţin dens, larvele putând fi distruse prin tratamente chimice. Larvele năpârlesc şi se transformă în larve de vârsta a II-a; se hrănesc intens, îşi măresc scutul şi în 18-20 de zile se diferenţiază în femele şi masculi. Masculii apar înaintea femelelor şi trăiesc numai pentru copulaţie. Această generaţie se dezvoltă în lunile mai-iulie şi durează 65-70 de zile. După împerechere, în iulie-august, femelele încep depunerea larvelor generaţiei a II-a, care durează până în septembrie-octombrie. În stadiul acesta iernează şi îşi continuă evoluţia în primăvara următoare. În zonele mai călduroase din ţară se dezvoltă şi a III-a generaţie, din octombrie până în mai. Larvele generaţiei a II-a şi a III-a se fixează şi pe fructe. Păduchele din San Jose este parazitat natural de Prospaltella perniciosi, P. fasciata şi Aphytis proclia, iar ca prădători are din ordinul Coleoptera pe Chilocorus bipustulatus şi C. renipustulatus. Descriere Descriere: Femela are corpul cordiform, de culoare galben-portocaliu, acoperit cu un scut oval-circular, brun-cenuşiu, cu exuvia larvară conică, centrală sau puţin excentrică; nu are ochi, antene, picioare şi aripi, în schimb are un rostru bine dezvoltat. Pigidiul este prevăzut cu două perechi de palete. Paletele mediane sunt bine dezvoltate cu marginile interne drepte, iar cele externe cu o scobitură. De ambele părţi ale paletelor laterale există câte trei piepteni laţi, scurţi, dinţaţi la vârf. Pe partea dorsală a pigidiului sunt trei grupe de glande tubulare lungi şi subţiri, care secretă mătasea necesară scutului. Masculul are scutul de aceiaşi culoare, oval-alungit; corpul este galben-portocaliu; antenele păroase, sunt formate din 10 articole; prezintă picioarele bine dezvoltate şi o pereche de aripi membranoase; sunt şi forme aptere. Aparatul bucal este rudimentar şi nu se hrăneşte. Larva primară este ovală, portocalie, cu ochi, antene, picioare şi două setole anale lungi; larva secundară (vârsta a II-a) este apodă şi seamănă cu femela. Combatere Combatere: Se recomandă măsuri preventive şi curative. Plantaţiile vor fi înfiinţate numai cu material sănătos, liber de San Jose; se va aplica o tehnologie corespunzătoare şi tratamente chimice la avertizare, 1-3 pentru fiecare generaţie în perioada de vegetaţie. Tratamentul trebuie efectuat înainte ca scutul larvar să se îngroaşe şi să se întărească; pentru forma hibernantă – la pornirea pomilor în vegetaţie (martie – aprilie) se va face un tratament cu Oleocarbetox, Oleodiazol, Oleoekalux, etc.

Puricele melifer al marului

Denumire ştiinţifică Psylla mali Raspindire Răspândire: Este întâlnit în toată zona temperată, iar la noi în ţară frecvent în plantaţiile din Muntenia şi Transilvania. Daune Daune: În unii ani poate determina pagube mari; în urma înţepăturilor provocate de larve şi adulţi, lăstarii se răsucesc, frunzele se deformează, rămân mici şi capătă un aspect clorotic, iar butonii florali avortează, se usucă şi rămân atârnaţi pe pom. În urma atacului de Psylla, datorită excrementelor dulci ale insectei, se instalează diferite ciuperci saprofite (ex. Capnodium salicinum). Biologie Biologie: Are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiu de ou pe scoarţa pomilor; larvele apar în martie-aprilie fixându-se pe mugurii vegetativi şi floriferi, apoi pe frunzele tinere şi fructele de măr, rareori pe scoruş, păr, etc. Adulţii apar eşalonat în lunile mai-iunie; la început se hrănesc pe măr, apoi trec pe alte plante lemnoase şi ierboase; în august se reîntorc pe măr, se împerechează şi depun ouăle. Descriere Descriere: Adultul are toracele verde – închis până la brun-gălbui, iar abdomenul galben. Aripile sunt gălbui cu pterostigma verde spre bază. Capul este lăţit, cu lobii frontali dezvoltaţi, conici. Oul este oval, alungit, galben-portocaliu, pedunculat. Larva are corpul turtit, de culoare galbenă, cu pete brun-negricioase pe partea dorsală a abdomenului; ochii sunt roşii, iar extremitatea abdomenului este acoperită cu o secreţie ceroasă filamentoasă. Combatere Combatere: Prin aplicarea complexului de protecţia plantelor corespunzătoare speciei cultivate (măr, păr, etc.) se previne şi se combate concomitent şi atacul de Psylla mali.

Viermele merelor

Denumire ştiinţifică Cydia pomonella (sin. Carpocapsa pomonella L., sin. Lasperesia pomonella L.) Raspindire Răspândire: Viermele merelor, se întâlneşte în toate zonele pomicole, fiind frecvent în livezile de măr neîngrijite, unde determină pierderi importante, atât cantitativ cât şi calitativ. Daune Daune: Larvele de L. pomonella atacă fructele. Atacul se prezintă sub două forme: primar – când fructele sunt roase superficial şi secundar când fructele prezintă galerii cu excremente şi rosături în jurul orificiului de penetrare. Fructele atacate nu se mai dezvoltă normal, îşi pierd valoarea comercială şi nu se pot păstra. În livezile neîngrijite pagubele ajung la 70-80%. Biologie Biologie: În funcţie de zonă, în ţara noastră viermele merelor are 1-3 generaţii, frecvent 2 generaţii; iernează ca larvă în stadiul de cocon de iarnă, cu pereţii groşi. În primăvară larva construieşte o galerie spre exterior prin care va ieşi fluturele şi apoi se transformă în pupă (împuparea se eşalonează pe o perioadă de 40-45 zile). Din această cauză, şi apariţia fluturilor se face eşalonat. Obişnuit, primii fluturi apar în luna mai, crepusculari şi nocturni. Perioada preovipozitară durează 5-6 zile la prima generaţie şi 3-4 zile la a doua generaţie. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe mici, întotdeauna pe suprafeţe netede. Prolificitatea femelelor este de 20-80 ouă, ajungând şi la 300. Larvele neonate migrează către fructe, parcurgând 2-3 cm într-un minut. După Steiner (1939), larvele sunt capabile să se deplaseze în căutarea hranei până la 2 m distanţă de la locul eclozării. Larvele se hrănesc cu epiderma frunzelor şi fructelor. Ajunsă la fruct, larva perforează fructul în cavitatea calicială sau pedunculară. În momentul când larva a ajuns în casa seminală şi începe să consume seminţele, fructul se opreşte din creştere şi cade din pom, adesea cu larva care îşi continuă dezvoltarea. Obişnuit intr-un fruct se dezvoltă o singură larvă. În cursul evoluţiei, larvele năpârlesc de patru ori. Perioada de părăsire a fructelor este în funcţie de generaţie şi de regiune (obişnuit la sfârşitul lunii iunie sau iulie). Multe larve cad direct pe sol pe un fir de mătase şi apoi se retrag în diferite adăposturi. Larva trece în cocon mătăsos, în care se împupează. Adulţii apar obişnuit la sfârşitul lunii iunie şi dau naştere la generaţia a doua. Fluturii generaţiei estivale depun ouăle direct pe fructe, mai rar pe frunze. Larvele pătrund în fructe, obişnuit pe partea laterală unde de regulă se găseşte lipită o frunză sau un fruct alăturat. În toamnă, larvele ajunse la maturitate, părăsesc fructele şi migrează către adăposturile de hibernare, unde stau în diapauză până în primăvara următoare. Ca duşmani naturali ai acestei insecte sunt microorganismele. Bacillus cereus, Beauveria bassiana şi o serie de viespi parazite: Trichogramma embryophagum, Trichogramma cacoeciae. Descriere Descriere: Adulţii au aripile anterioare largi, subrectangulare, cenuşii-deschise cu numeroase striuri transversale sinuoase. Spre marginea externă prezintă o pată brun-închis, încadrată de două benzi semilunare galbene, cu luciu de bronz. Pe faţa ventrală, la masculi se observă o zonă de solzi, neagră, sub forma unei pete; aripile posterioare sunt brune-arămii cu reflexe aurii. Oul este subcircular, puţin bombat, alb-opalescent, în timpul incubaţiei trece prin faza de “cerc roşu”, apoi de “cap negru”, iar înainte de ecloziune are culoarea brun-închis. Pupa este galben-brună sau brun închis. Combatere Combatere: Se recomandă o serie de măsuri agrotehnice (arătura adâncă de toamnă, tăieri de întreţinere corespunzătoare, adunarea fructelor viermănoase căzute şi distrugerea lor, în vederea diminuării rezervei biologice) şi măsuri chimice, la avertizare. În general se avertizează 1-2 tratamente pentru generaţia I-a în perioada mai-iunie şi 2-3 tratamente pentru generaţia a II-a aplicate în iulie-august. Şi în ţara noastră se fac cercetări intense pentru folosirea unor procedee biologice în combaterea viermelui merelor, cum sunt: – folosirea unor preparate biotice pe bază de Bacillus thuringiensis (Thuringin); – folosirea unor viespi oofage (Trichogramma embryophagum); – folosirea feromonilor sexuali pentru stabilirea momentelor optime în avertizarea tratamentelor fitosanitare şi chiar şi pentru combatere.

Cotarul verde

Denumire ştiinţifică Operophtera brumata (sin. Cheimatobia brumata L.) Raspindire Răspândire: Se găseşte în Europa, Asia Centrală şi Siberia; la noi este frecvent în zona pădurilor de stejar. Daune Daune: Larvele sunt polifage, atacând toate speciile pomicole (şi arbuştii); pomii dezmuguriţi se dezvoltă încet, fructele rămân mici şi producţia scade. Biologie Biologie: Are o generaţie pe an; iernează ca ou, depus la baza mugurilor, izolat sau în grupuri mici; în aprilie apar larvele care se hrănesc cu muguri, cu frunze şi fructe; în mai-iunie, larvele mature coboară pe un fir mătăsos în sol; la aproximativ 20-25 cm se transformă în crisalidă şi rămân 4 – 5 luni, când se transformă în adult; de obicei femelele apar mai târziu decât masculii; după apariţia fluturilor, are loc copulaţia şi sunt depuse ouăle la baza mugurilor. Descriere Descriere: Fluturii prezintă dimorfism sexual accentuat. Masculul are aripi bine dezvoltate, cu anvergura de 25-30mm; aripile anterioare sunt de la galben-cenuşiu-până la brun-cenuşiu, cu dungi transversale mai închise la culoare, în zig – zag; aripile posterioare, rotunjite, sunt de culoare deschisă; corpul este subţire. Femela prezintă rudimente de aripi, care trec de jumătatea abdomenului, de culoare cenuşie-brunie, cu dungi transversale mai închise; abdomenul este mai gros, de culoare cenuşie, cu pete întunecate; femela nu poate zbura; oul este oval-alungit, galben-verziu, apoi portocaliu, iar înainte de ecloziune, este întunecat; larva de 25-30mm, verde-gălbuie, are o dungă dorsală de culoare închisă, cu 2 dungi laterale, albe; corpul este gălbui sau brun-deschis, cu 5 perechi de picioare, din care 2 perechi abdominale. Combatere Combatere: Arături şi discuiri pe rândul de pomi, pentru distrugerea larvelor şi crisalidelor; inele cleioase instalate la baza pomilor pentru captarea femelelor; tratamente pentru fluturii şi larvele eclozate cu diferite insecticide.

Sfredelitorul ramurilor

Denumire ştiinţifică Zeuzera pyrina (sin. Zeuzera aesculi L.) Raspindire Răspândire: Sfredelitorul ramurilor este răspândit în Europa, Asia, America; la noi în ţară este răspândit din zona de câmpie până la deal şi zona submontană. Daune Daune: Sfredelitorul ramurilor atacă peste 150 specii de arbori fructiferi şi forestieri; ramurile atacate se usucă, pomii se degarnisesc de ramuri şi se usucă. Biologie Biologie: Are o generaţie la 1 – 2 ani; fluturii apar în iunie şi zboară în lunile iunie şi iulie; împerecherea are loc imediat după apariţie, iar depunerea ouălor este îndată după împerechere; o femelă depune aprox. 1000 de ouă, în grupe mari pe lăstari, pe peţiolul frunzelor sau pe scoarţa ramurilor; incubaţia durează 1 – 3 săptămâni în funcţie de temperatură; după eclozare, larvele îşi ţes un cuib din fire de mătase, din care ies după 2 – 3 zile şi se răspândesc către vârful ramurilor, pe nervura principală, peţioli sau muguri, în care sapă galerii, unde se hrănesc cu ţesuturi vii; către toamnă, larvele îşi sapă galerii mai mari, către baza ramurilor, se izolează printr-un dop de rumeguş, unde iernează; în primăvară, larvele se dezvoltă în aceleaşi galerii lungi, de 30 – 40 cm, de regulă în adâncime; în primăvară, după 3 – 4 săptămâni de hrănire, se transformă în crisalide, de regulă în apropierea orificiului de ieşire; stadiul de crisalidă durează 2 – 3 săptămâni, după care în iunie apar fluturii. Descriere Descriere: Adultul este alb, cu aripile anterioare prevăzute cu macule negre – albăstrui – deschis; toracele prezintă pe partea dorsală pete negre – albăstrui, dispuse pe două rânduri longitudinale; deschizătura aripilor este de 50 – 70 mm; ouăle sunt roşcate, iar omizile gălbui, cu puncte negre şi cu capul, plăcile toracice şi ultimele segmente abdominale, de asemenea negre. Combatere Combatere: Când atacul este slab se recomandă tăierea şi arderea ramurilor; în cazul unui atac puternic, preventiv, în perioada ecloziunii larvelor, se fac tratamente cu insecticide.

Bolile părului
Rapănul părului
Denumire ştiinţifică Venturia pirina Tavelure du poirier; Pear scab; Black spot; Birnenschorf, Grind; Parsa gruşi. Raspindire Răspândire: Se găseşte răspândită în toate zonele de cultură ale părului, unde sunt condiţii climatice favorabile. În ţara noastră este frecventă în toate plantaţiile de păr; a fost studiată pentru prima dată de Prillieux în 1879. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Venturia pirina (Aderh.). (sin Endostigme pirina (Aderh.)). Parazitul iernează sub formă de: miceliu stromatic în lăstarii atacaţi; peritecii (forma sexuată); conidii de vară rămase pe ramuri sau pe frunzele din pom (forma asexuată de înmulţire a ciupercii). Venturia pirina are două faze: parazitară şi saprofitică. Se deosebeşte de Venturia inaequalis prin aceea că periteciile sunt prevăzute cu un por de deschidere (ostiol), în general fără peri (ţepi) sau cu puţini ţepi sub formă rudimentară. Într-o peritecie s-au găsit 80-260 asce, frecvent 140-150, fiecare conţinând câte 8 ascospori măslinii, cu două celule inegale. În ţara noastră maturarea ascosporilor începe încă din ianuarie şi creşte vertiginos în prima decadă a lunii martie. Golirea periteciilor începe în prima decadă a lunii aprilie. Golirea maximă a periteciilor, precum şi proiectarea ultimilor ascospori, indiferent de evoluţie, se realizează cam în acelaşi timp la toate soiurile de păr. Primele pete de rapăn pe frunze apar frecvent în timpul înfloritului sau la începutul scuturării petalelor. Pe fiecare denticul al conidioforului se formează o conidie piriformă, unicelulară, mai târziu bicelulară, măslinie – brunie; numărul conidiilor care se formează pe un conidiofor este în funcţie de condiţiile climatice, putând ajunge în condiţii foarte favorabile la 20 de conidii. O conidie poate emite lateral, în apropierea bazei sau pe la vârf 1-3 filamente germinative, dar numai unul ajunge în cele din urmă să formeze un apresoriu, care se fixează şi perforează cuticula. Descriere Simptome: Ciuperca atacă frunzele, pedunculii florali, sepalele, fructele şi lăstarii. Pe organele afectate apar pete măslinii – catifelate, care în condiţii de umiditate ridicată (peste 90%), cresc, se contopesc, putând acoperi porţiuni mari din suprafaţa acestora. Atacul pe lăstari se constată în perioada când aceştia sunt în stadiul erbaceu, de la începutul lunii mai, până în septembrie, sub forma unor pete măslinii. În scurt timp stratul de suber din dreptul petelor se ridică, formându-se vezicule mici, care crapă în partea superioară, dând astfel lăstarilor un aspect caracteristic, răpănos. Lăstarii puternic atacaţi se usucă începând de la vârf. Pe fructele tinere apar ca şi pe frunze pete măslinii – negricioase, care în condiţii de umiditate atmosferică ridicată se extind, confluează, acoperind o mare parte din suprafaţa fructelor. În dreptul petelor de pe organele atacate, pe strome reduse, se diferenţiază conidioforii şi conidiile ciupercii. Combatere Combatere: Pentru prevenirea atacului de rapăn sunt necesare o serie de măsuri agrotehnice (arături de toamnă, tăierea lăstarilor cu atac, etc.) şi tratamente chimice la avertizare (în funcţie de biologia ciupercii, fenologia soiurilor existente în cultură, sensibilitatea acestora, rezerva agentului patogen, remanenţa produselor, precum şi în funcţie de condiţiile de mediu). Numărul tratamentelor chimice oscilează între 4-8 din care 2-3 înainte de înflorit (în funcţie de precipitaţiile căzute)şi de sensibilitatea soiului.

 

Patarea alba a frunzelor de par

Denumire ştiinţifică Mycosphaerella sentina Septoriose du poirier; Ashy leaf spot, Leaf fleck of pear; Weissfleckenkrankheit der Birne; Septorioz gruşi Raspindire Răspândire: Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1850 în Franţa de către Desmazieres. Descriere În ţara noastră, se găseşte frecvent în plantaţiile de păr, în zonele cu climă umedă, îndeosebi în anii ploioşi, când atacul de Mycosphaerella sentina (Fuck.) Schröet. poate provoca pagube economice. Simptome: Atacul se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe fructe. Către sfârşitul primăverii, pe frunze apar pete brune, circulare, neregulate de 1-4 mm diametru, petele devin cenuşii – albicioase, înconjurate de o margine de culoare brun – roşcată; la soiurile sensibile ajung la 80 pete/frunză, dispuse în spaţiile dintre nervuri. Pe partea superioară a frunzelor, în dreptul petelor apar puncte mici, negricioase, care reprezintă picnidiile ciupercii. Pe fructe pot apare pete superficiale, identice cu cele de pe frunze, dar de dimensiuni mai mari. Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Mycosphaerella sentina (Fuck.) Schröet. În momentul fructificării, ciuperca formează picnidii de culoare brun – negricioasă, uşor cufundate în substrat, globuloase sau ovoide, prevăzute cu un ostiol larg la partea superioară. Pe vreme ploioasă sunt puşi în libertate picnosporii, uşor curbaţi, filamentoşi, incolori, mai subţiri la extremităţi, cu 2-3 pereţi transversali. Forma perfectă – periteciile apar pe frunzele atacate în primăvara următoare, sunt globuloase, cu numeroase asce, măciucate, cu 8 ascospori hialini, elipsoidali, bicelulari aşezaţi pe două rânduri. La sfârşitul primăverii, ascosporii, ajunşi la maturitate, sunt eliberaţi din asce producând primele infecţii, când temperatura este de 10-12 o C şi umiditatea atmosferică mare. Combatere Combatere: Prin măsurile agrotehnice şi chimice aplicate într-o livadă de păr pentru prevenirea şi combaterea atacului de Venturia pirina, se previn şi infecţiile de Mycosphaerella sentina.

 

Bolile şi dăunatorii piersicului
Basicarea frunzelor
Denumire ştiinţifică Taphrina deformans sin. Exoascus deformans Fuck. Cloque du pecher; Kraüselkrankheit der Pfirsiche; Peach leaf curl, Kurciavosti listiev persika Raspindire Răspândire: Originară din Europa, s-a extins mult în toate ţările cultivatoare de piersic. Descriere Simptome: Ciuperca atacă frunzele, lăstarii tineri şi în anii favorabili şi fructele. Pe frunze primele simptome apar la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. Parenchimul dintre nervuri, creşte mult mai puternic decât nervurile. Frunzele sunt hipertrofiate şi au o culoare roz-caracteristică, apoi devin violacei, prezentând pe ambele feţe o pulbere alb-murdară, constituită din ascele ciupercii. După câteva zile, frunzele capătă o coloraţie brunie, iar în decada a II-a a lunii mai, cad. În secţiune, se constată că o frunză bolnavă prezintă mezofilul sub forma unui ţesut aproape omogen, fără ţesut palisadic şi lacunar. Lăstarii foarte tineri atacaţi de Taphrina deformans, se îngroaşă, rămân scurţi, se încovoaie, prezintă frunze îngrămădite, iar la bază sunt complet desfrunziţi. Florile afectate prezintă petale hipertrofiate. Pe fructe atacul se manifestă în luna mai, când apar pete roşietice, uşor proeminente, cu marginile neregulate, bine delimitate. Pe măsură ce fructele cresc, ţesuturile atacate se brunifică şi crapă. Agentul patogen: Miceliul format din hife simple, septate şi ramificate se dezvoltă intercelular. Pe ambele feţe ale frunzei, se dezvoltă un himeniu subcuticular, din care se vor forma ascele, care sunt ovoide sau cilindrice, mai largi la vârf şi hialine; fiecare ască conţine 8 ascospori, sferici, hialini sau gălbui. Ascosporii pot înmugurii în interiorul ascei. După maturare, ascosporii sunt puşi în libertate prin gelificarea vârfului ascei. Prin germinare rezultă un miceliu haploid, care trăieşte saprofit pe scoarţa ramurilor sau între solzii mugurilor, stadiu sub care ciuperca iernează. Pe acest miceliu uninucleat se formează în primăvară celule de înmugurire, care după ce ajung pe frunzele tinere, copulează 2 câte 2, rezultând astfel celule binucleate, care prin germinare produc filamentele de infecţie, apte de a pătrunde prin stomate sau direct prin cuticulă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor. Perioada de incubaţie durează 3 săptămâni în cazul infecţiei primare şi 15 zile în cazul infecţiei secundare. Ciuperca iernează ca miceliu haploid, ca miceliu secundar în lăstarii atacaţi sau sub formă de ascospori (forma cea mai importantă de transmitere de la un an la altul) pe ramuri. Combatere Combatere: Boala se poate preveni printr-o serie de măsuri de igienă culturală, (pentru diminuarea sursei de infecţie) şi de tratamente chimice preventive atât la căderea frunzelor, cât şi în perioada de vegetaţie.

 

 

Cancerul bacterian

Denumire ştiinţifică Agrobacterium tumefaciens Descriere Boala este răspândită în pepiniere, piersicul fiind una din speciile cele mai atacate.

Fainarea piersicului

Denumire ştiinţifică Sphaerotheca pannosa Raspindire Răspândire: Este întâlnită în majoritatea plantaţiilor de piersic, afectând în mod deosebit nectarinele. Descriere Simptome: Atacul se manifestă pe frunze, lăstarii tineri şi pe fructe. Începând din luna iunie, pe ambele feţe ale frunzelor tinere de la vârful lăstarilor apar pete albicioase, cu aspect pâslos, de forme şi dimensiuni diferite, iniţial izolate apoi confluente, caz în care acoperă zone mari din limb. Frunzele atacate rămân mici, se răsucesc, se brunifică şi cad de timpuriu. Pe lăstarii tineri, în jumătatea dinspre vârf, se dezvoltă o pâslă albicioasă, care adeseori îi înveleşte de jur împrejur ca într-un manşon, pe porţiuni de 10 – 12 cm lungime. Lăstarii puternic atacaţi rămân debili, se veştejesc şi se usucă în timpul verii. Pe fructe, mai frecvent la nectarine, apar pete pâsloase, albicioase, de dimensiuni diferite, unele acoperind 2/3 din suprafaţă. Fructele atacate rămân mici, deformate, adesea crapă în dreptul petelor şi au gust amărui. Agentul patogen: Pâsla albicioasă de la suprafaţa organelor atacate este formată din miceliul ectoparazit al ciupercii, pe care se dezvoltă conidioforii şi conidiile, care sunt unicelulare, elipsoidale sau cilindrice, incolore. Spre sfârşitul verii, în pâsla de pe lăstari în special, apar periteciile ciupercii sub forma unor punctişoare mici, la început gălbui, apoi brun – negricioase. Ele conţin o singură ască cu 6 – 8 ascospori, ovoizi. Patogenul iernează ca miceliu de rezistenţă între solzii mugurilor din care în primăvară vor rezulta lăstari atacaţi, de la care se propagă boala, prin conidii, în timpul perioadei de vegetaţie. Pierderile cauzate de făinare constau în uscarea timpurie a lăstarilor şi a frunzelor atacate şi în deprecierea valorii fructelor. Combatere Combatere: Pentru prevenirea bolii se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaţi; în timpul repausului vegetativ se vor aplica tratamente cu Polisulfură de bariu 6%, iar ]n perioada de vegetaţie cu sulf muiabil0,4%, Bumper 250 EC 0,03%, Karathane 0,05%, Thiovit 0,5%, Microthiol 0,5%, Nimrod 0,05%. Tratamentele se repetă la 10 – 12 zile.

Monilioza

Denumire ştiinţifică Monilinia fructigena Raspindire Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord. Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară.

Mozaicul în benzi

Virusul mozaicului în benzi al prunului (Plum line pattern virus) Raspindire Răspândire: Boala se manifestă pe prun, piersic şi cais. Descriere Simptome: Atacul se manifestă primăvara, pe frunze sub forma unor pete punctiforme, a unor benzi galbene – verzui, unor inele sau desene de forma frunzei de stejar sau de culoare verde – deschis sau gălbuie. Pe unele soiuri de cais, virusul se găseşte în stare latentă. Virusul se transmite prin altoire. În natură este diseminat prin multiplicarea materialului infectat. Ca plante indicatoare se recomandă piersicii din sămânţă şi P kansuensis. Virusul inoculat la plante de Vigna cylindrica produce leziuni locale, necrotice, urmate de pătări şi necroze sistemice. Combatere Combatere: Se recomandă producerea materialului săditor liber de viroze în sistem organizat, cu plantaţii mamă producătoare de altoi, butaşi, marcote şi seminţe, testate, libere de virusuri.

 

Păduchele verde al piersicului

Denumire ştiinţifică Myzodes persicae (sin. Myzus persicae Sulz, Aphis persicae Sulz.) Raspindire Răspândire: Această insectă este răspândită pe tot globul, fiind frecventă în toate livezile de piersic. Daune Daune: Această specie este polifagă producând pagube în livezi şi pepiniere la speciile sâmburoase, dar şi în grădinile de legume şi sere. Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor, care datorită sugerii sevei, se necrozează şi se răsucesc, formând pseudocecidii. Pomii atacaţi suferă, iar puieţii în pepiniere, se debilitează. Biologie Biologie: Este o specie migratoare. Femelele depun ouăle toamna, la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarţei ramurilor speciilor sâmburoase. Primăvara apare fundatrixul, care dă naştere la mai multe generaţii de fundatrigene. Acestea se hrănesc pe partea inferioară a frunzelor producând pseudocecidii. Ultima generaţie de femele aripate migrează pe diferite plante ierboase cultivate şi spontane, unde se înmulţesc pe cale partenogenetică vivipară. În toamnă apar femelele sexupare, care migrează pe speciile sâmburoase şi dau naştere la formele sexuate. După împerechere femelele depun oul de iarnă. Descriere Descriere: Femelele aptere au corpul globulos, oval, verde- deschis sau verde – închis. Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul şi toracele negre, iar abdomenul verde gălbui sau roşcat. Pe partea dorsală prezintă o pată mare de culoare neagră cu 1-2 dungi transversale şi 4 pete laterale. Antenele sunt negre; picioarele sunt galben- deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune; coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor. Combatere Combatere: Atacul de Myzodes persicae Sulz., se previne şi se combate prin aceleiaşi metode recomandate la Aphis pomi.

Molia orientala a fructelor

Denumire ştiinţifică Grapholita molesta sin. Cydia molesta Raspindire Răspândire: Depistată în 1902 în plantaţiile de piersic şi păr, din NE Chinei şi Japoniei, s-a răspândit în majoritatea zonelor globului. În România a fost identificată în 1964 – în unele plantaţii de piersic şi prun, în SV ţării. Produce pagube mari în pepiniere şi livezi. Este un dăunător de carantină. Daune Daune: Larvele atacă lăstarii, frunzele şi fructele de piersic, cais şi prun, iar atacuri sporadice s-au semnalat şi la păr, gutui, migdal, măr şi cireş. În lăstari larvele formează galerii descendente de 5 – 18 cm lungime, care conduc la uscarea lăstarilor. Pe scoarţa lor se găseşte o secreţie gomoasă (clei); lăstarii au creşteri slabe. Pagube mari se înregistrează şi la fructe; larvele pătrund prin peduncul sau caliciu, şi se hrănesc săpând galerii în jurul sâmburelui. Fructele atacate nu se mai dezvoltă şi în final putrezesc. Biologie Biologie: Iernează ca larvă complet dezvoltată intr-un cocon mătăsos şi dens, în crăpăturile scoarţei ramurilor şi pe trunchi; are 3 generaţii pe an. În primăvară, în aprilie, larva se transformă în pupă. Adulţii apar la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai ; au un zbor crepuscular şi nocturn. Ponta începe la câteva zile după împerechere. Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor din vârful lăstarului şi uneori pe coaja acestuia. Incubaţia durează 7- 14 zile. Larvele neonate ajung în vârful lăstarilor prin galerii construite în nervura principală şi în peţiolul frunzei. Ajunsă în lăstar, larva continuă atacul printr-o galerie descendentă. Dezvoltarea larvară durează 16 – 24 zile. La completa dezvoltare, larvele părăsesc lăstarii şi se retrag în crăpăturile scoarţei ramurilor şi a trunchiului sau în alte locuri adăpostite, unde se transformă în pupe . Stadiul de pupă durează 7 – 13 zile, astfel că între 20 -30 iunie apar fluturii primei generaţii. Ouăle sunt depuse pe frunze, lăstari şi fructe. Larvele atacă lăstarii tineri şi fructele soiurilor de piersic cu coacere timpurie. Ele pătrund în fructe prin zona calicială sau pedunculară, prin locul de contact al fructelor cu o frunză sau cu un alt fruct. În fruct, larva roade o galerie către sâmbure şi se dezvoltă în neregularităţile acestuia, sau în interiorul lui, dacă pereţii sunt încă moi. Într-un fruct se dezvoltă 3 – 4 larve. Stadiul de larvă durează 15 – 18 zile. În ultima decadă a lunii iulie apar fluturii generaţiei a II-a. Larvele acestei generaţii se dezvoltă pe fructele soiurilor târzii. Ajunse la completa dezvoltare o parte din larve (10 – 30%) trec în diapauza hibernală. Majoritatea larvelor îşi continuă dezvoltarea şi în ultima decadă a lunii august, apar fluturii generaţiei a III-a. Larvele apar spre sfârşitul primei decade a lui septembrie, şi se găsesc pe păr, gutui şi uneori pe măr. Retragerea pentru diapauza hibernală, începe cu 20 – 30 septembrie. Durata dezvoltării unei generaţii este 27 – 30 de zile, la o temperatură de 21 oC. Descriere Descriere: Fluturii au anvergura aripilor de 10 – 15 mm; aripile anterioare sunt de culoare brună – închis. Spre mijlocul marginii posterioare se distinge o pată oblică, cu marginile mai mult sau mai puţin paralele. Aripile posterioare sunt mai deschise decât cele anterioare. Oul este eliptic, de 1mm lungime, de culoare albă, apoi de culoare galbenă. Larva are 12-14 mm lungime, de culoare roz-roşcată ca capul galben – brun, cu pete de culoare mai închisă. Pe toate tergitele abdominale, cu excepţia primului, prezintă patru plăci lipsite de spiculi. Pupa este de 6-6,5 mm lungime, de culoare brun – deschis, prezentând pe arcul dorsal al ultimului segment abdominal spini largi si tociţi. Combatere Combatere: Tăierea şi distrugerea lăstarilor infestaţi conduce la diminuarea rezervei biologice. Capcanele alimentare, luminoase şi cu feromoni (Atramol) contribuie la depistarea dăunătorului, la stabilirea curbei de zbor (avertizare), precum şi la combatere. Tratamentele chimice se fac la avertizare (t1 – la apariţia larvelor G1 aprox. 20 V, t2 – la 10 – 12 zile, t3 – la apariţia larvelor G2 aprox. 15 VII, t4 – la 8 – 10 zile, t5 – la apariţia larvelor G3) cu insecticide din grupul piretroizilor.

Molia vărgată

Denumire ştiinţifică Anarsia lineatella Raspindire Răspândire: Este de origină euro – asiatică, fiind răspândită în toate continentele globului, cu excepţia celui american; este un dăunător de carantină. Daune Daune: Molia vărgată a piersicului produce pagube cu importanţă economică în livezile de piersic, mai rar în cele de cais şi prun. Pagubele sunt provocate de larvele hibernante, care atacă mugurii şi lăstarii abia formaţi şi de larvele din generaţia I şi a II-a, care atacă fructele. Fructele atacate rămân mici, se coc de timpuriu şi cad. Biologie Biologie: Dăunătorul iernează ca larvă în cocon, sub scoarţa ramurilor sau la inserţia mugurilor. Primăvara timpuriu, la umflarea mugurilor, larvele după o scurtă perioadă de hrănire cu mugurii sâmburoaselor, migrează pe lăstarii abia formaţi şi pătrund în interiorul lor pe la partea terminală. În luna mai, fiind mature se împupează în pliurile frunzelor sau între frunze. Fluturii apar în prima decadă a lunii iunie şi zboară aproximativ 3 săptămâni. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe pe fructe, pe lăstari sau de-a lungul nervurii principale, pe faţa inferioară a frunzelor. Larvele apar în a II-a jumătate a lunii iunie şi se hrănesc cu fructele de piersic şi cais, cu pulpa din jurul sâmburelui. Împuparea se realizează în cavitatea pedunculară, adulţii apărând în iulie (generaţia a II-a). Fluturii, care apar în septembrie depun ouăle pe ramuri şi foarte rar pe fructe. Larvele după o scurtă perioadă de hrănire, intră în perioada hiemală. În condiţiile ţării noastre molia vărgată a piersicului are trei generaţii (G 1 = iunie – iulie; G 2 = august – septembrie; G 3 = octombrie – mai). Descriere Descriere: Adultul este un fluture cu aripile anterioare negre-cenuşii sau brune, cu linii longitudinale negre şi cu o pată în zona mediană. Aripile posterioare sunt mai mari, de culoare cenuşie-deschis. Oul la depunere este alb. Larva are corpul brun – închis cu capul negru. Combatere Combatere: Fiind un dăunător de carantină se impune respectarea măsurilor de carantină fitosanitară. În funcţie de gradul de infestare al livezii, este necesar ca atacul produs de insectă să fie prevenit prin tratamente chimice la avertizare, în cursul perioadei de vegetaţie, în funcţie de fenologia soiurilor şi biologia insectei, corelate fiind cu condiţiile climatice, cu unul din produsele: Sinoratox 35 CE conc. 0,1%, Zolone 35 CE conc. 0,2%, Decis 25 EC conc. 0,03%, etc.

Bolile caisului	înapoi
Boala plumbului
Denumire ştiinţifică Stereum purpureum Raspindire Boala se găseşte în toate zonele de cultură a speciilor seminţoase şi sâmburoase; iniţial, a apărut pe vişin şi prun, apoi a trecut pe măr, păr, cais, piersic, cireş, în livezi şi în pepiniere.

Vărsatul prunelor

Denumire ştiinţifică Plum pox Raspindire Răspândire: Vărsatul prunelor este una din cele mai grave boli ale prunului, precum si ale altor specii de sâmburoase cultivate. Boala determină pierderi importante de recoltă, depreciază calitatea fructelor şi scurtează viaţa pomilor. Semnalată pentru prima dată în 1916 în Macedonia, boala s-a extins rapid în Europa. În ţara noastră se găseşte frecvent în toate plantaţiile de prun, cais şi piersic.

Bolile şi dăunătorii prunului
Maturi de vrajitoare
Denumire ştiinţifică Taphrina institiae Balai de sorci’re du prunier; Witches broom of plums; Pflaumenhexenbesen; Vedmina metla. Raspindire Răspândire: Boala este cunoscută în Europa, America de Nord şi Asia. La noi în ţară se găseşte frecvent pe văile râurilor din Muntenia şi zona premontană. Biologie Agentul patogen: Pe miceliul ciupercii, care este intercelular, în luna mai se formează asce cilindrice, hialine, rotunjite la capete, care conţin câte 8 ascospori, unicelulari, ovoizi. Ascosporii înmuguresc în interiorul ascelor. Miceliul ciupercii iernează în ţesuturile infectate, astfel că boala reapare în fiecare primăvară, pe aceleaşi ramuri. Descriere Simptome: La pomii infectaţi de această ciupercă se observă ramuri lungi, subţiri, bogat şi neregulat ramificate, care pornesc din locuri foarte apropiate, sub forma unor tufe lungi de 1m şi late de aproximativ 40 cm. În iarnă, atacul se observă mai uşor. Acestea pornesc în vegetaţie primăvara, dar sunt lipsite de flori. Frunzele de pe aceste ramuri sunt mai mici, uşor băşicate spre partea superioară, iar pe cea inferioară prezintă un strat fin, cenuşiu – albicios, format din asce cu ascospori. Aceste frunze se brunifică şi cad mai devreme. Combatere Combatere: Boala se combate prin tăierea şi distrugerea prin ardere a focarelor de infecţie (mături de vrăjitoare) şi prin tratarea rănilor rezultate cu diferite substanţe dezinfectante (sulfat de cupru conc.1%) şi badijonarea lor cu fungicide sub formă de unguent (Santar, Pancil, etc.).

Monilioza

Denumire ştiinţifică Monilia laxa, Monilinia fructigena Moniliose (rot-brun) du prunier; Brown -rot, Blosom-wilt; Monilia Bluten und Zweigdürre, Monilia Fruchtfäule der Obstbäume. Raspindire Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord. Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară. Pe fructe, apar pete circulare, cafenii, care se extind repede, cuprinzând fructul; pulpa devine moale şi putrezeşte; fructificaţiile ciupercii apar sub formă de perniţe de 1-2 mm diametru, de culoare alb – gălbui sau cenuşiu – gălbui; acestea se dezvoltă la o umiditate atmosferică mare şi o temperatură de 10 -12 gr C. Fructele se infectează uşor prin leziunile provocate de grindină şi insecte, cât şi prin contactul direct dintre cele infectate şi cele sănătoase. Agentul patogen: Boala este produsă de Monilinia laxa (Aderh.et Ruhl.) Honey; (sin. Sclerotinia cinerea (Bon.) Schröet; F.C. Monilia laxa). Miceliul se dezvoltă în spaţiile intercelulare, având hifele hialine, septate şi ramificate. În sporodochii se formează numeroşi conidiofori scurţi, ce poartă conidii elipsoidale, unicelulare, hialine sau gălbui, dispuse în lanţuri simple sau ramificate. Conidiile sunt organe de propagare în timpul perioadei de vegetaţie, precum şi organe de iernare; prin germinare, ele produc filamente de infecţie, care străbat stilul şi ajung în ovar, de unde trec în scoarţa lăstarilor tineri, producând crăpături şi scurgeri cleioase. Infectarea fructelor se realizează prin răni cauzate de grindină, de insecte, de alte ciuperci. Pe fructele căzute, după 1-2 ani, se formează apoteciile ce conţin asce cu câte 8 ascospori, ovoizi, hialini, mai mici decât la M. fructigena. Conidiile de Monilinia laxa, iernează pe diferite organe, în coroana pomului sau pe suprafaţa solului, prezintă o facultate germinativă mai mare (83%) comparativ cu M. fructigena; captarea conidiilor de Monilinia laxa pe lame capcană se realizează cu o lună mai devreme decât la Monilia fructigena; Monilinia laxa formează conidii la 10 grC, în timp ce Monilinia fructigena la 15 – 20 gr C. Monilinia laxa atacă frecvent florile, ramurile şi fructele tinere în primăvară (formând perniţe cenuşii), în timp ce Monilinia fructigena infectează fructele mature (perniţe galben-brunii). Combatere Combatere: Pentru prevenire şi combaterea atacului de Monilinia laxa sunt necesare o serie de măsuri de igienă culturală, precum şi tratamente fitosanitare, aplicate la avertizare. Pentru protejarea lăstarilor de cireş, vişin, cais, rezultate foarte bune se obţin prin 3-4 tratamente, la intervale de 2-3 zile, de la începutul înfloritului până la scuturarea petalelor.

Pătarea roşie a frunzelor de prun

Denumire ştiinţifică Polistygma rubrum Taches rouges des feuilles; Fleischfleckenkrankheit der Zwetschke, Ojag listiev. Raspindire Răspândire: Se întâlneşte frecvent în plantaţiile de prun unde nu se aplică tratamente chimice, începând cu decada a III-a a lunii aprilie, îndeosebi la soiurile sensibile. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe frunze, prin apariţia unor pete galbene-verzui, apoi roşii-cărămizii (de unde vine numele bolii). Ţesutul este mai îngroşat, casant, uşor bombat spre faţa inferioară a limbului. Numărul petelor oscilează între 1 -13, frecvent 6 – 8. În condiţiile unui atac puternic se constată o defoliere timpurie, şi în final fructele cad. În dreptul petelor, pe faţa inferioară a frunzelor, apar nişte punctişoare, mici, brune ce reprezintă deschiderile picnidiilor. Către sfârşitul verii, ţesutul din dreptul petelor se colorează, începând din centru, în brun-negricios. Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Polystigma rubrum (Pers.) DC., formă picnidiană – Polystigmina rubra (Desm.) Sacc. Din loc în loc, în stromă se formează picnidiile, ovoide, cu numeroşi picnospori, filamentoşi, unicelulari, hialini, încovoiaţi la capăt, sub formă de bastonaş; prin picnospori se răspândeşte în cursul verii. Ioan Bobeş (1962), arată că picnosporii nu sunt capabili în orice condiţii să producă infecţia. Acestea sunt realizate numai de ascospori, pe măsură ce ajung la maturitate. În timpul iernii, în interiorul picnidiilor golite se formează un filament ascogonal, iar în primăvară apar periteciile, cu numeroase asce clavate, care conţin 8 ascospori, unicelulari, elipsoidali, incolori, ce se maturizează eşalonat şi sunt proiectaţi pe timp umed. În primăvară, aproape după scuturarea petalelor, ascosporii maturi germinează în picătură de apă şi produc infecţii pe frunză. Combatere Combatere: În prevenirea infecţiilor se recomandă arătura de toamnă şi tratamente chimice la avertizare, în funcţie de evoluţia parazitului şi condiţiile pluviohigrotermice. Rezultate bune se obţin când se folosesc tratamente preflorale cu produse cuprice (Turdacupral 50-0,4%, zeamă bordeleză – 0,5%, Captan 50 PU – 0,25%, Folpan 80 WP – 0,2%,Dithane M45 – 0,2%) şi postflorale cu produse fungicide de sinteză organică.

Pătarea şi ciuruirea bacteriană a frunzelor de prun

Denumire ştiinţifică Xanthomonas campestri (sin. Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dowson) Maladie bacterienne du prunier; Bacterial black spot of plum Bacterial of stone fruit; Fleckenbakteriose des Steinobstes; Bakterialnaia piatnistosti listiev kostocikovîh plodovîh dereviev. Raspindire Răspândire: Boala a fost semnalată şi descrisă pentru prima dată de E. F. Smith, pe prunul japonez (Prunus japonica Thurub) în anul 1902 în statul Michigan, SUA; apoi s-a răspândit mult în toate ţările cultivatoare de prun. Descriere În România, este răspândită în toate zonele pomicole, constatându-se şi pe alte specii de sâmburoase. Din cauza atacului s-au înregistrat pagube importante în livezile de prun, prin defolieri puternice şi căderea în masă a fructelor la soiurile de prun sensibile la atacul acestei bacterii. Simptome: Boala se manifestă pe frunze, fructe, lăstari tineri, pe ramuri şi tulpini. Pe frunze încă din luna mai, apar pete mici de 0,5 – 2mm în diametru, circulare sau unghiulare, cu aspect apos, translucid, de culoare verde, ceva mai închisă decât a ţesutului sănătos. La început petele apar în jurul stomatelor sau sunt limitate la ţesuturile dintre nervuri. Caracteristic, este faptul că ele sunt înconjurate de o zonă cu aspect sticlos şi transparent. De cele mai multe ori sunt acoperite cu un exsudat abundent, gălbui. Cu timpul, ţesuturile din dreptul petelor se necrozează, se usucă se desprind şi cad, iar frunzele rămân ciuruite. La un atac puternic, petele se unesc, se extind, mai ales către marginea frunzei, care în cele din urmă apar zdrenţuite. Când apar pete şi pe peţiolul frunzelor, se înregistrează o cădere în masă a acestora. Pe fructe, apar la început pete mici, de culoare brună, apoi negricioasă, circulare cu aspect apos, care se măresc în dimensiune, odată cu fructul. Ele sunt cufundate în pulpa fructului şi prezintă la suprafaţă un exsudat gălbui foarte bogat în bacterii. Uneori, petele de pe fructele necoapte apar înconjurate de un inel verde-închis. In dreptul acestor pete, ţesuturile fructului reacţionează prin secreţie de clei şi prin formarea la limita dintre ţesutul sănătos şi cel bolnav, a unui strat de suber separator. Cu timpul, petele se necrozează, plesnesc, formând crăpături mai mult sau mai puţin adânci. Agentul patogen: Boala este produsă de bacteria X. campestris pv. pruni (Smith) Dye, sin. Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dowson, sin. Pseudomonas pruni E. F. Smith; Bacterium pruni E. F. Smith; Bacillus pruni (E.F.Smith ) Holland. Celulele bacteriene au formă de bastonaşe, mici, Gram-negative, cu un flagel polar; pe agar, coloniile sunt circulare, convexe, netede, strălucitoare, galben – deschis. Pătrunderea bacteriei se realizează prin stomate, lenticele sau diferite răni, cicatrici peţiolare şi înţepături produse de insecte. Bacteria infectează natural prunul, piersicul, caisul, cireşul, corcoduşul şi migdalul. Combatere Combatere: Se recomandă stropiri cu produse cuprice prefloral, urmate de 1 – 2 tratamente la interval de 10-15 zile în funcţie de condiţiile climatice, cu fungicide de contact; de asemenea trebuie aplicat un tratament chimic după căderea frunzelor cu un produs cupric .

Vărsatul prunelor

Denumire ştiinţifică Plum-pox Sharka disease, Plum-pox; Sharka du prunier; Pockenkrankheit; Sharkakrankeit der Pflaume; Ospa slivi; Sarka po slivite; Sharka sljive. Raspindire Răspândire: Vărsatul prunelor este una din cele mai grave boli ale prunului, precum si ale altor specii de sâmburoase cultivate. Boala determină pierderi importante de recoltă, depreciază calitatea fructelor şi scurtează viaţa pomilor. Descriere Semnalată pentru prima dată în 1916 în Macedonia, boala s-a extins rapid în Europa. În ţara noastră se găseşte frecvent în toate plantaţiile de prun, cais şi piersic. Simptome: Virusul produce simptome tipice numai pe unele soiuri, pe altele infecţia rămânând latentă. Simptomul apare pe frunze şi pe fructe. Pe frunzele tinere apar pete inelare sau sinuoase, de culoare verde – deschis, de dimensiuni variabile, cu margini difuze, rareori distincte. Petele inelare prezintă o insulă de colorit normal în interior; decolorarea nu este totdeauna evidentă, iar simptomul se poate observa numai prin transparenţă. Petele sunt evidente în toată perioada de vegetaţie. La unele soiuri limbul foliar se gofrează, se ondulează, iar la altele apare o rarefiere a nervurilor şi o deformare accentuată a limbului. Boala se manifestă pe anumite ramuri, la început, apoi, se generalizează; viteza de migrare a virusului este în funcţie şi de vârsta pomilor; la cei mai bătrâni răspândirea este mai lentă. Pe fructe simptomele apar când au dimensiunile unei alune sub formă de pete inelare sau linii sinuoase, cu un colorit verde – deschis, crud. Este afectată şi pulpa, care devine mai deasă şi colorată. În dreptul petelor de pe fructe apar depresiuni, zone în care coloraţia specifică maturării apare mai devreme. Fructele atacate sunt mai mici, deformate, colorate neuniform, acumulează puţine zaharuri, au gust fad şi cad înainte de vreme. Agentul patogen: Vărsatul prunelor este produs de virusul vărsatului prunului Prunus virus 7 Christoff (sin. Annulus pruni Christoff; Marmor cerasi). Virusul se prezintă sub formă de particule flexuoase, în celulele vii ale plantei gazdă. Nu se transmite prin sol sau sămânţă. Se transmite uşor prin butăşire, altoire de muguri sau scoarţă, prin inoculare de suc sub scoarţă, cu ajutorul unor fitile şi prin polen. Pe cale naturală se transmite prin specii de afide: Myzus persicae, Phorodon humuli, Brachycaudus helychrisi, etc., prin unele specii de eriofide (Aculus fockeui), prin păianjenul comun Tetranychus urticae şi prin cicada Empoasca flavescens. Temperatura de inactivare în suc de Nicotiana clevelandii este între 52-55 oC. Ca plante indicatoare se utilizează soiurile: Pozegacea, Renclod verde, De Bistriţa, Iskra; dintre plantele ierbacee se folosesc ca indicatori: Chenopodium foetidum, Nicotiana clevelandii, Licium halimifolium, Cucurbita maxima, Chenopodium quinea. Pentru diagnoză rezultatele cele mai sigure se obţin prin reacţii serologice (Minoiu N.,1968). În afară de prun virusul mai atacă: Armeniaca vulgaris, Persica vulgaris, Prunus insititia, Amygdalus comunis (Minoiu, N. 1968). Soiurile de prun reacţionează foarte diferit. Sensibilitatea cea mai mare o au soiurile din grupa Vinete. Virusul produce importante modificări în procesele biochimice ale plantei gazdă. La plantele atacate, activitatea peroxidazei şi a catalazei se intensifică; deasemenea se intensifică activitatea respiraţiei. Combatere Combatere: Plantele bolnave prezintă simptome evidente sau rămân cu agentul patogen mascat. Virusul transmiţându-se prin vectori, se recomandă măsuri de combatere a acestora, în special a afidelor şi cicadelor. Transmiterea prin polen, impune distrugerea plantelor cu simptome în plantaţiile unde apar pomi izolaţi infectaţi. Plantaţiile mamă de unde se recoltează ramuri altoi, vor fi izolate, departe de plantaţiile comerciale; vor fi înfiinţate numai cu material sănătos, care va fi testat periodic pe plante indicatoare. Producerea de material săditor pomicol liber de boli virotice, reprezentând o sarcină de serviciu, constituie o măsură de bază pentru preîntâmpinarea răspândirii virusului. În pepinieră, în fiecare an, în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie se vor controla toate plantele şi se vor distruge cele cu simptome. Ideal este cultivarea de soiuri imune sau cu rezistenţă mare şi la atacul de plum – pox.

Viermele prunelor

Denumire ştiinţifică Cydia funebrana (sin Laspeyresia funebrana Tr., Grapholita funebrana Tr.) Raspindire Răspândire: Se întâlneşte în zona temperată frecvent în livezile de prun. La noi în ţară când nu se iau măsuri preventive, produce pagube importante din punct de vedere economic. Daune Daune: pagubele sunt produse de larve, ajungând la 50-80% din producţie. Fructele atacate prezintă scurgeri gomoase; se maturizează timpuriu şi sunt predispuse la infecţiile cu diferite ciuperci (ex. Monilia). Biologie Biologie: Iernează ca larvă în cocon mătăsos sub scoarţa pomilor sau sub alte adăposturi. În primăvară se transformă în pupă, iar fluturii apar în luna mai. Ponta are loc la 2-3 zile după apariţia fluturilor. O femelă depune aproximativ 45 ouă, în jumătatea inferioară a fructelor. Larva pătrunde în fructe, săpând o galerie spre peduncul. Fructul nu mai creşte şi cade înainte de a se matura. Larvele consumă întregul fruct şi chiar sâmburele. Dezvoltate complet larvele se retrag în crăpăturile scoarţei pomilor. Aici se transformă în pupe, construindu-şi un cocon din fire de mătase. Fluturii generaţiei a-II-a apar în iunie şi zboară până în august. Ponta are loc în cursul lunii iulie sau august; zborul este mai numeros decât al generaţiei hibernante. Larvele se dezvoltă în aproximativ 3 săptămâni, în august-septembrie, retrăgându-se pentru hibernare. În lunile călduroase de toamnă poate evolua şi generaţia a 3-a incomplet dezvoltată. Descriere Descriere: Fluturele prezintă aripile anterioare triunghiulare, mai înguste la bază, brun-cenuşiu – închis. În centrul petei marginale prezintă patru linii longitudinale, iar în porţiunea mijlocie, pe marginea posterioară are o pată cenuşie-deschis. Aripile posterioare sunt brun-cenuşiu, cu franjuri scurte. Oul este lenticular, eliptic, translucid, apoi devine galben. Larva este de culoare roşie-cărămizie pe partea dorsală şi roz-pal pe cea ventrală. Capul este brun-închis. Pupa este brună, de 6,2-6,6 mm lungime. Combatere Combatere: Preventiv se efectuează tratamente chimice la avertizare după schema 2 +3 sau 2 + 2 (generaţia I-a şi generaţia II-a), în funcţie de rezerva biologică a dăunătorului; tratamentul chimic se justifică la depăşirea pragului economic de dăunare (PED) de 3 – 5 fluturi/capcană/săptămână.

Bolile şi dăunătorii cireşului şi vişinului	înapoi
Monilioza
Denumire ştiinţifică Monilinia laxa Raspindire Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord. Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară.

Ciuruirea frunzelor

Denumire ştiinţifică Stigmina carpophila (sin. Ascospora beijerinkii; Qud., sin. Coryneum beijerinkii Qud.) Maladie criblee du cerisier; SchrotschuBkrankheit;.Plum shot hole; Gomosi. Raspindire Răspândire: Se găseşte frecvent în livezile de cireş, vişin, cais, piersic, prun din Europa, unde în condiţii favorabile produce pagube cu importanţă economică. Şi la noi în ţară este destul de răspândită. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Stigmina carpophila (Lev) M.B. Ellis sin. Ascospora beijerinckii Qud.; (sin. Coryneum beijerinckii Qud.; sin Clasterosporium carpophylum (Lev). Aderh.). Miceliul se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate; se prezintă sub formă de filamente cilindrice, galben-brunii, septate, de grosime variabilă, izolate în straturile mai profunde şi reunite la suprafaţă sub forma unei strome subepidermale. Pe această stromă la temperatura şi umiditatea optimă, se formează fructificaţiile ciupercii. Conidioforii şi conidiile formate, sfâşie epiderma şi ies la suprafaţă. Conidioforii sunt simpli, filamentoşi, septaţi, hialini sau galben-brunii, la capătul cărora se formează o singură conidie, oval-cilindrică, la început hialină şi neseptată, apoi galben-brunie, cu 2-6 pereţi transversali. Filamentele de germinare ale conidiilor pătrund în frunză prin perforarea cuticulei, în mod mecanic sau prin stomate. Umiditatea ridicată joacă un rol important în sporularea ciupercii, iar apa de ploaie desprinde şi răspândeşte conidiile. Ciuperca iernează sub formă de miceliu şi conidii, în lăstarii atacaţi. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe frunze, pe lăstarii tineri şi pe fructe.Pe frunze, după dezmugurire apar pete de dimensiuni şi culori diferite, în funcţie de specie şi anume: – la cais sunt pete mici de 0,5-3 mm diametru, roz – violacei, delimitate de un chenar brun – rosietic; la piersic petele sunt circulare, brunii, de 2-5 mm, mărginite de un contur brun-violaceu; la cireş – vişin, petele sunt mai mari de 2-7 mm diametru, circulare, brun-deschis cu marginile mai închise; la prun, petele sunt mai mici de 0,3-3 mm diametru, cenuşiu-brunii, înconjurate de un contur mai închis. Cu timpul, ţesutul din dreptul petelor se necrozează şi cade, astfel că, frunzele apar ciuruite; petele pot fi izolate sau pot să conflueze, caz în care perforaţiile sunt mai mari, neregulate. În condiţiile unui atac intens se produce o desfrunzire timpurie a pomilor. În perioadele cu umiditate atmosferică mare, boala se extinde şi pe lăstari verzi, pe fructe, în special la cais, prun, cireş, vişin, piersic şi migdal.Pe lăstari, primăvara apar numeroase pete mici, ovale, de 0,5 – 2,5 mm lungime, roşietice sau violacei, dispuse în jurul mugurilor; petele cresc, ajungând la 4 cm; ţesutul se necrozează, devine brun-cenuşiu, apoi cenuşiu albicios, uşor cufundat, cu marginile bine delimitate. În dreptul petelor apar numeroase punctişoare mici, negricioase, constituite din conidiofori şi conidii. În cazul atacurilor intense, lăstarii se usucă, începând de la vârf. Pe lăstarii de 1-3 ani, scoarţa din dreptul petelor crapă, provocând ulceraţii prin care se scurge clei.Atacul pe fructe şi peduncul se manifestă la toate sâmburoasele. La cireş şi vişin, infecţia se realizează de timpuriu, când apar pete mici, roşietice, uşor vizibile; în stare mai avansată, confluează şi acoperă porţiuni mari din fruct. Ţesutul din dreptul petelor devine brun-negricios, iar pulpa se usucă până la sâmbure. Pierderile datorită atacului pe fructe la cireş şi vişin, pot ajunge la 80% din producţie. Caisele pot fi atacate de la dimensiunea unei alune, până la pârgă. Atacul se manifestă numai pe o parte a fructului, prin apariţia unor pete mici, de 1-2 mm, brunii sau brun – roşietice, cu marginea uşor proeminentă, din care cauză fructul are un aspect crustos. Fructele tinere, atacate, rămân mai mici, asimetrice şi nu se maturează normal. Pe piersici apar pete izolate, circulare, brun-deschis, cu marginea brun-închisă, uşor cufundate, de 1-5 mm, cu secreţii gomoase la suprafaţă. Pe prune – mai rar – apar pete mici, cenuşii, superficiale cu marginea de culoare mai închisă; ţesuturile se rup şi apar secreţii cleioase. Combatere Combatere: Prin tăierea lăstarilor atacaţi şi răzuirea ulcerelor de pe şarpante se diminuează mult sursa de infecţie. După răzuire este indicat ca leziunile respective să fie tratate cu fungicid sub formă de pastă. Pentru prevenirea infecţiilor, se recomandă tratamente chimice la avertizare atât toamna după căderea frunzelor, cât şi în timpul perioadei de vegetaţie.

Musca cireşelor

Denumire ştiinţifică Rhagoletis cerasi (sin. Rhagoletis cerasorum Duf., Tripeta cerasi L.) Raspindire Răspândire: Se întâlneşte frecvent în livezile de cireş şi vişin în diferite ţări din Europa Centrală; la noi în ţară este răspândită în toate regiunile. Daune Daune: Pagubele sunt produse de larve, care atacă fructele de cireş şi vişin, consumând pulpa din jurul sâmburelui. Fructele atacate sunt depreciate calitativ; ele devin moi, putrezesc şi cad. Obişnuit soiurile timpurii de cireş, sunt neatacate de Rhagoletis cerasi. Biologie Biologie: Are o generaţie pe an şi iernează ca pupă în sol, în jurul pomilor. Adulţii apar înainte ca cireşele şi vişinele, să se coacă. După 2 săptămâni de la apariţie, femelele încep să depună ouă, introducându-le cu ovipozitorul sub cuticula fructului, în apropierea pedunculului. O femelă depune 100-150 ouă, în total, obişnuit, câte unul într-un fruct. După 6-12 zile apare larva, care se hrăneşte cu mezocarpul, astfel că fructele atacate devin moi şi se închid la culoare. După 10-20 zile, larvele părăsesc fructele, retrăgându-se în sol, unde la o adâncime de 4-5 cm se transformă în pupă. Descriere Descriere: Adultul este dipteră; are corpul brun-roşcat. Pe aripi sunt 4 benzi caracteristici, transversale, late, de culoare închisă. Larva (viermele) este albă, apodă, de 5-6 mm lungime. Combatere Combatere: Se recomandă arăturile adânci de toamnă, pentru distrugerea pupelor hibernante, şi un tratament chimic la avertizare în perioada apariţiei muştelor cu unul din următoarele insecticide: Sinoratox R 35 conc. 0,1%, Decis 25 EC conc. 0,03%, Diazol 60 EC conc. 0,15%.

Păduchele negru

Denumire ştiinţifică Myzus cerasi Raspindire Răspândire: Se găseşte răspândit pe tot globul; la noi în ţară, în livezile de cireş şi vişin neîngrijite produce pagube mari, dar şi în pepiniere. Daune Daune: Sunt produse de păduchii care colonizează frunzele şi lăstarii de cireş şi vişin. Frunzele se răsucesc, se ofilesc şi se usucă, influenţând negativ procesul de fotosinteză şi diferenţierea mugurilor de rod. Biologie Biologia: Iernează ca ou, depus toamna de formele sexupare pe ramurile tinere de cireş si vişin, la baza mugurilor sau pe solzii lor. În aprilie apare fundatrixul, care dă naştere la 3-5 generaţii fundatrigene aptere, care colonizează frunzele si formează pseudocecidii. În lunile mai-iunie apar şi virginogenele aripate, care migrează pe plantele gazdă secundare (Gallium, Asperula, etc.), unde se înmulţesc dând naştere la mai multe generaţii de femele aptere şi aripate. În toamnă apar formele sexupare, care diferenţiază sexele. După împerechere, femelele depun ouăle. Descriere Descriere: Femelele aptere au corpul globulos, brun – negricios, cu aspect lucios, de 1,8-2 mm lungime. Antenele sunt negre, exceptând articolele III şi IV, care sunt galben-deschis. Femelele aripate prezintă corpul brun-negru, lucios. Picioarele de asemenea negre, cu excepţia articolului III care este de culoare mai deschisă. Coada este neagră. Combatere Combatere: Se combate prin tratamente chimice la avertizare atât la pornirea pomilor în vegetaţie, cât şi în perioada de vegetaţie . (Sinoratox 35 conc. 0,1%, Zolone 35 EC conc. 0,2%, Decis EC conc 0,03% sau cu aficide – ex. Pirimor 25 WP.

Pătarea roşietica

Denumire ştiinţifică Blumeriella japii Cylindrosporiose du cerisier; Spähfleckenkrankheit der Kirsche Cherry leaf spot. Raspindire Răspândire: Semnalată pentru prima dată în America de Nord (Stewart, 1914) s-a răspândit mult în toate plantaţiile de cireş şi vişin din Europa producând pagube cu importanţă economică prin defoliere timpurie în lunile iunie – august. Descriere Simptome: Boala se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe lăstari. Acest parazit atacă cireşul, vişinul, prunul, mălinul, mahalebul şi uneori caisul. În luna mai, pe frunzele bazale apar pete mici, de 0,5 – 2 mm diametru, circulare, purpurii sau roşietice, izolate, cu un contur mai mult sau mai puţin diferenţiat. Petele confluează, ocupând în condiţii favorabile, tot limbul. Porţiunea centrală a petelor se decolorează, devenind albicioasă- cenuşie.Pe faţa inferioară a frunzelor petele sunt mai puţin clare, prezintă perniţe fine, albicioase – rozii, care cu timpul devin brune. Acestea sunt acervulii ciupercii, lagărele de conidii şi conidofori. În condiţii de atac intens trece pe peţiol şi pe lăstari, când la suprafaţa scoarţei distrusă de ciupercă, în crăpături sau în dreptul lenticelelor apar perniţe conidifere. Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Blumeriella jaapii (Rehm.) V. Arx. (sin. Coccomyces hiemalis Higg; Higginisia hiemalis (Higg.) Nannf F.C.Cilidrosporium padi – Karst.) Miceliul se dezvoltă intercelular. Conidioforii şi conidiile se formează pe perniţe stromatice ce erup prin epidermă. Conidioforii sunt scurţi, cilindrici, prelungiţi la extremitate cu 1 – 2 articole pe care se formează câte o conidie hialină, cilindrică, subţire, ascuţită la extremităţi. Conidiile la maturitate sunt bicelulare, mai rar tricelulare, arcuite. În condiţii speciale, toamna, Goidenich (1964), a identificat o formă microconidiană caracterizată prin spori unicelulari, hialini. La sfârşitul iernii pe frunzele căzute se formează apotecii, cu asce şi ascospori, capabili de a produce infecţii primare primăvara. Ciuperca iernează sub formă de: – miceliu în lăstarii atacaţi, pe care în mai-iunie se formează conidii; – apotecii pe frunzele bolnave, căzute sub pomi. Combatere Combatere: Rezultate bune în prevenirea şi combaterea atacului de antracnoză s-au obţinut prin tratamente chimice la avertizare cu fungicide anorganice (produse cuprice) şi organice : Topsin M70, Saprol 19 EC, Bavistin 50WP,etc.

Răsucirea frunzelor de cireş

Cherry leaf roll Raspindire Răspândire: Boala este întâlnită în multe ţări din Europa şi-n ţara noastră. Această viroză distruge repede pomii bătrâni, cei tineri fiind toleranţi. Descriere Simptome: La cireşii atacaţi, lăstarii au creştere încetinită, iar frunzele sunt grupate în rozete şi răsucite în sus. Soiurile: Napoleon, Bing, Sam, Lambert şi cele de vişin Montmorency şi Schattenmorelle, reacţionează prin răsucirea frunzelor, pete şi inele clorotice, înhibarea creşterii, înroşirea mugurilor şi apariţia de enaţiuni ca la pătarea inelară clorotică. Agentul patogen: Virusul este inactivat la 55 – 60 gr C, poate fi pus în evidenţă pe cale serologică la scurt timp după dezmugurire. Plante indicatoare sunt: Prunus avium F 12-1 şi soiul Bing; ca plantă ierboasă se foloseşte Chenopodium murale. Virusul se transmite prin altoire, inoculare de suc şi nematozi.

Fainarea capsunului

Denumire ştiinţifică Spaherotheca aphanis (sin. S. macularis (Wallr.) Jacz.) Oidium du fraisier, Oidio o mal bianco della fragola, Erdbeermehltau, Powdery mildew of strawberry, Mucinistaia rosa zemlianki. Raspindire Răspândire: Se găseşte frecvent în căpşunăriile înfiinţate cu soiuri sensibile la acest agent patogen, când pagubele sunt de importanţă economică. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Sphaerotheca aphanis (Wallr.) Br. U. (sin. S. macularis (Wallr.) Jacz, F. c. Oidium fragariae). Infecţiile sunt realizate în timpul perioadei de vegetaţie prin conidii, iar de la un an la altul prin miceliu persistent în frunzele atacate. Periteciile, globuloase, cu numeroşi apendici simpli, flexibili, lungi, de culoare brun-deschisă, conţin o singură ască ovoidă, cu 8 ascospori elipsoidali, unicelulari, incolori Descriere Simptome: Sunt atacate frunzele şi fructele . Pe faţa inferioară a limbului apare un înveliş albicios, fiind constituit din miceliu şi conidiile ciupercii. Cu timpul petele cresc, ocupând întreaga foliolă. Frunzele atacate rămân mici şi se răsucesc spre partea superioară. La plantele puternic atacate, boala poate invada florile şi chiar fructele. Fructele atacate nu se colorează şi se usucă. Combatere Combatere: Prin măsurile preventive, atât de igienă sanitară cât şi chimice ce se iau pentru pătarea roşie a frunzelor şi pentru putregaiul fructelor; se combate şi atacul de făinare.

Gărgăriţa neagră

Denumire ştiinţifică Anthonomus rubi Raspindire Răspândire: Se găseşte răspândită în toate zonele de cultură a căpşunului. Daune Daune: Gărgăriţa atacă căpşunul, zmeurul, fragii. Pagubele sunt provocate atât de adulţii, care consumă bobocii florali, cât şi de larvele care se dezvoltă în interiorul bobocilor florali. Biologie Biologie: Gărgăriţa iernează ca adult cu organele sexuale nematurate, sub frunzele căzute sau în stratul superficial al solului. Primăvara, gândacul se hrăneşte cu mugurii vegetativi şi floriferi. În luna mai are loc copulaţia şi ponta, femelele depunând câte un ou în butonii florali. Femela roade un orificiu până la stamine, depune oul, apoi astupă orificiul cu un dop format din excremente; face o incizie în peduncul, din care cauză circulaţia sevei fiind întreruptă, bobocul nu se mai dezvoltă; o femelă depune aproximativ 100 ouă. Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor uscaţi, hrănindu-se cu organele florale. La sfârşitul lunii iunie sau în iulie apar adulţii care se hrănesc 2 săptămâni, după care se retrag în diapauza hiemală. Descriere Descriere: Adultul are corpul negru, cu pubescenţă fină, cenuşie. Scutelul şi marginile pronotului sunt albe. Rostru este lung şi arcuit. Elitrele sunt rotunjite, în partea posterioară şi prezintă striuri longitudinale. Larva albă, cu capul brun este apodă. Pupa este albă. Combatere Combatere: Se recomandă strângerea bobocilor florali şi arderea lor înainte de a ieşi gărgăriţele; prin igiena culturală din căpşunării, se diminuază mult rezerva biologică a dăunătorului. Primăvara, la apariţia adulţilor, în perioada hrănirii suplimentare a adulţilor, se pot face tratamente chimice, la avertizare cu Thionex 35 EC, Zolone 35 EC, etc.

Pătarea purpurie a frunzelor

Denumire ştiinţifică Diplocarpon earliana Raspindire Răspândire: Pătarea purpurie a frunzelor de căpşun, menţionată prima dată în America de Nord, în anii 1921 – 1922, de către Stone, este întâlnită în prezent în numeroase ţări din Europa şi în Australia. Daune Daune: În condiţii de umiditate atmosferică abundentă, plantele sunt foarte puternic atacate, frunzele uscându-se prematur, fapt ce are repercusiuni negative asupra cantităţii şi calităţii producţiei. Biologie Agentul patogen: Miceliul ciupercii se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. Pe conidiofori scurţi, incolori, se formează în lagăre subcuticulare, conidii incolore, bicelulare, uşor curbate, subţiate la capete, care servesc la diseminarea patogenului în timpul perioadei de vegetaţie. De la un an la altul se transmite prin miceliul care rezistă peste iarnă în frunzele vii sau prin apoteciile care se diferenţiază în frunzele uscate. Descriere Simptome: Atacul se manifestă din primăvară până toamna, pe toate organele aeriene, fiind observat însă mai frecvent pe frunze sub forma unor pete brune – purpurii, cu contur neregulat, de 1 – 7 mm diametru. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a foliolelor, izolate sau confluente. În dreptul petelor, pe faţa superioară a limbului se observă punctişoare mici, brune, lagărele de conidiofori şi conidii. Pe peţioli, pedunculi florali şi bractee petele sunt mai alungite. Combatere Combatere: Măsurile de igienă culturală şi tratamentele recomandate pentru combaterea pătării roşii a frunzelor sunt eficace şi împotriva acestei boli. De asemenea se indică să se cultive soiuri rezistente la atacul acestui patogen.

Bolile şi dăunătorii căpşunului
Putregaiul cenuşiu
Denumire ştiinţifică Botrytis cinerea Pourriture grise des fraisier; Marciume grigio, Muffa grigia; Botrytisfäule, Graufäule, Granschimmel; Grey mould; Seraia plesnevidnaia gnil iagodnikov. Raspindire Răspândire: Putregaiul cenuşiu al fructelor este o boală, care poate provoca pierderi însemnate de recoltă (10-90%), în funcţie de condiţiile de umiditate. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Botrytis cinerea Pers. Conidioforii sunt filamentoşi, lungi, septaţi, olivacei la bază, incolori către vârf, ramificaţi în porţiunea superioară. Conidiile sunt ovoide, uşor gălbui. Pentru realizarea infecţiilor, umiditatea relativă a aerului, apropiată de punctul de rouă este suficientă. Descriere Simptome: Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantelor, însă se manifestă frecvent pe flori şi fructe. Ţesuturile atacate se brunifică şi în condiţii de umiditate mare, la suprafaţa lor apare un înveliş abundent, cenuşiu, format din conidioforii şi conidiile ciupercii. Infecţiile cele mai frecvente se realizează după înflorire prin atacarea petalelor în curs de uscare, apoi atacul trece pe fructele mici în curs de formare, boala evoluând favorabil. Combatere Combatere: Prin măsuri agrotehnice ca: distrugerea buruienilor, eliminarea excesului de apă din plantaţie, plantarea la distanţe mai mari, mulcirea plantelor cu paie, etc. Toate aceste măsuri trebuiesc completate prin tratamente chimice, aplicate la avertizare, cu unul din produsele: Topsin M 70, Euparen, Benlate, Fundazol, Vondozeb, etc.

Bolile şi dăunătorii zmeurului şi murului
Cancerul bazei lastarilor
Denumire ştiinţifică Leptosphaeria coniothyrium Necrose des blessures, Rak steblei. Raspindire Răspîndire: Boala se întâlneşte frecvent în plantaţiile de zmeur, mai ales în cele atacate de insecta Thomasiniana theobaldi, prin porţile de intrare create în plantă; este cea mai periculoasă boală micotică a zmeurului. Descriere Simptome: Atacul se manifestă mai ales la baza lăstarilor, prin apariţia unor pete de 10-15 cm, de culoare roz – brunii, apoi negricioase, cufundate, care evoluează în zone canceroase; în urma necrozării ţesutului cortical apar crăpături longitudinale. În stadiul mai avansat, ciuperca atacă în profunzime, invadând ţesuturile până la măduvă. La suprafaţa ţesutului necrozat apar fructificaţiile ciupercii – picnidiile – sub forma unor puncte mici, negricioase. Agentul patogen: Cancerul bazei lăstarilor de zmeur este produs de ciuperca Leptosphaeria coniothynium (Fck). Sacc. F. C. Coniothyrium fuckelii Sacc. Ciuperca este un parazit de rană (răni produse de insecte sau alte cauze). Picnidiile subepidermale, apoi erumpente, negre , globuloase , diferenţiază conidiile ciupercii, elipsoidale, unicelulare, la început hialine apoi olivacee şi în final brune . Periteciile, care încep să se formeze încă din toamnă, diferenţiază în primăvară, ascosporii, elipsoidali-alungiţi, bruni cu 3 septe transversale. Combatere Combatere: Se impun măsuri de igienă culturală (tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi), evitarea producerii leziunilor mecanice şi folosirea la plantare a unui material sănătos selectat. Se vor aplica la avertizare tratamente chimice preventive pentru protejarea rănilor (după tăieri) contra infecţiilor ciupercii, cât şi pentru prevenirea atacului de Thomasiniana theobaldi (ţânţarul lăstarilor).

Bolile şi dăunătorii zmeurului şi murului
Gandacul zmeurului
Denumire ştiinţifică Byturus tomentosus Raspindire Răspândire: Se găseşte frecvent în Europa şi Asia (China). La noi în ţară este răspândidt în toate plantaţiile de zmeur. Daune Daune: Pagubele mari sunt produse atât de gândaci, cât şi de larve. Fructele atacate sunt mici, se închid la culoare şi putrezesc repede. Biologie Biologie: Are o generaţie pe an sau una la doi ani. Iernează în stadiul de adult sau ca larvă în stratul superficial al solului. Gândacii apar primăvara în prima decadă a lunii mai; se hrănesc cu organele florale ale diferitelor specii lemnoase şi ierboase apoi trec pe zmeur, unde se hrănesc cu polenul şi nectarul florilor. Femelele depun ouăle în florile de zmeur la baza staminelor; o femelă depune 30 – 40 ouă, câte unul în fiecare floare; după 8 – 10 zile, apar larvele care se dezvoltă în receptacolul floral şi în interiorul drupelor formând galerii sinuoase; ajung la maturitate odată cu fructele, când migrează în sol. Adulţii apăruţi rămân în diapauză hiemală până în primăvara următoare. O mică parte din larve se împupează în anul următor (în august) având un ciclu bivoltin. Descriere Descriere: Adultul de culoare cenuşiu – negricios, acoperit cu o pubescenţă, are corpul alungit. Antenele sunt castanii, iar picioarele galbene. Larva de culoare castaniu – deschis sau gălbui, este acoperită cu perişori rari; dorsal, pe fiecare segment se găseşte câte o pată transversală de culoare brună; în vârful abdomenului prezintă 2 spinişori. Pupa este albă. Combatere Combatere: Prin lucrările agro – fitotehnice ce se fac în plantaţiie de zmeur se diminuează mult rezerva biologică a dăunătorului. La avertizare, se recomandă efectuarea de tratamente chimice în perioada zborului adulţilor. Se pot face 2 tratamente: unul înainte de înflorirea zmeurului, iar al doilea după înflorit.

Bolile şi dăunătorii zmeurului şi murului
Patarea bruna violacee
Denumire ştiinţifică Didymella applanata Didymella del lampone, Spur blight of raspberry, Rutenkrankheite der Himbeeren, Piatnistest purpurovia malini. Raspindire Răspândire: Boala se întâlneşte frecvent în plantaţiile de zmeur, unde când nu este tratată, cauzează pierderi importante. Descriere Simptom: Pe lăstarii de un an, în jurul mugurilor de la bază, la începutul verii apar pete alungite, roz-brunii sau violacee. Treptat petele se măresc, se adâncesc în ţesut şi se brunifică; epiderma se desprinde deseori. Miceliul ciupercii se dezvoltă în ţesuturile corticale, rareori ajungând în liber şi lemn. Părţile atacate, peste iarnă devin cenuşiu -argintiu. Ţesutul cortical crapă longitudinal şi se decojeşte. Pe frunze, ciuperca determină pete brune, unghiulare, care se extind de-a lungul nervurii principale. Plantele bolnave au puţine fructe, de calitate slabă. În stadiul avansat se dezvoltă slab şi în final se usucă. Agentul patogen: Pătarea brună – violacee a lăstarilor de zmeur este produsă de Didymella applanata (Niessl.) Sacc. , R.C. Phoma spp. Miceliul ciupercii se dezvoltă în ţesutul cortical şi în timpul iernii; în ţesuturile atacate, se diferenţiază în iarnă periteciile, globuloase, cu asce alungite, care conţin ascospori hialini, bicelulari, ovoidali, uşor strangulaţi în dreptul septei. Forma conidiană o reprezintă picnidiile în care se diferenţiază conidii hialine. Ciuperca iernează sub formă de miceliu şi de peritecii. Infecţiile în primăvară sunt produse de ascosporii diferenţiaţi în peritecii. Combatere Combatere: Pentru a proteja lăstarii tineri de infecţii trebuie aplicată o întreţinere corespunzătoare speciei. Preventiv, se recomandă efectuarea de tratamente chimice, la avertizare.

Bolile şi dăunătorii zmeurului şi murului
Putregaiul cenuşiu
Denumire ştiinţifică Botrytis cinerea Raspindire Răspândire: Putregaiul cenuşiu al fructelor este o boală, care poate provoca pierderi însemnate de recoltă (10-90%), în funcţie de condiţiile de umiditate. Descriere Simptome: Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantelor, însă se manifestă frecvent pe flori şi fructe.Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Botrytis cinerea Pers. Conidioforii sunt filamentoşi, lungi, septaţi, olivacei la bază, incolori către vârf, ramificaţi în porţiunea superioară. Conidiile sunt ovoide, uşor gălbui.

Bolile şi dăunătorii coacăzului şi agrişului
Cotarul agrisului
Denumire ştiinţifică Abraxas grossulariata Raspindire Răspândire: Se găseşte în toată regiunea palearctică; la noi este frecvent în culturile de agriş. Daune Daune: Pagubele sunt produse de larve care atacă frunzele de agriş şi coacăz. În cazul unui atac puternic se produce defolierea completă a tufelor de agriş, de coacăz, influenţând indirect producţia. Biologie Biologie: Are o generaţie pe an; iernează ca larvă de primele vârste în cuiburi, confecţionate din frunze şi fire de mătase sau sub frunze. Primăvara, larvele rod mugurii şi frunzele pe măsură ce se formează; pot ataca şi inflorescenţe; ele evoluează până în iunie când se retrag pentru împupare; împuparea are loc pe lăstari între frunze, etc. Adulţii nocturni apar în iulie – august. După împerechere depun ouăle în partea înferioară a frunzelor de agriş, coacăz, de-a lungul nervurilor. O femelă depune 230 – 280 ouă; incubaţia este 17 – 18 zile, după care apar larvele care se hrănesc cu frunze câteva săptămâni, după care se retrag. Descriere Descriere: Adultul este un fluture, cu aripile alb – gălbui, cu multe pete negre dispuse transversal; pe cele posterioare petele sunt în regiunea centrală şi la margine. Oul este oval, galben – deschis, cu chorionul granulat. Larva este albă, cu pete negre şi o bandă portocalie laterală pe abdomen. Capul şi picioarele sunt negre. Pupa este brun – roşcată, cu dungi transversale, galbene. Combatere Combatere: Se recomandă igienă culturală, strângerea frunzelor toamna şi distrugerea lor prin ardere. Se pot face tratamente chimice la avertizare în toamnă sau primăvara, la apariţia larvelor cu unul din produsele: Thiodan 35 CE, Sinoratox 35, Carbetox 37, Decis 2,5 CE, etc.

Bolile şi dăunătorii coacăzului şi agrişului
Antracnoza
Denumire ştiinţifică Pseudopeziza ribis Blattfallkrankheit der Ribesarten; Anthracnoze des groseilliers; Seccume delle foglie del Ribes; Gooseberry and currant leaf spot; Antraknoz smorodini I krijovinka. Raspindire Răspândire: Se găseşte frecvent în plantaţiile de coacăz şi agriş, unde în condiţii favorabile atacului, produce defoliere masivă a plantelor încă din lunile iulie-august (50-98%). Descriere Simptome: Boala se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe lăstari, pedunculi florali şi pe fructe. Pe limbul frunzelor infectate, începând din luna mai, apar pete brun – roşietice, de formă circulară sau neregulate, la început mici (1-2 mm diam), care cu timpul se măresc şi pot să conflueze şi să ocupe porţiuni mari din limb. Pe partea superioară a frunzei, în centrul petei se observă lagăre de conidii, mici, uneori de până la 0,5 mm în diametru, de culoare mai închisă; la început sunt acoperite de epidermă, când au aspectul de veziculă brună – ruginie, iar mai târziu, erup la suprafaţă. Frunzele puternic atacate, se îngălbenesc, se brunifică şi se usucă, căzând înainte de vreme (în luna august). Atacul se manifestă şi pe peţioluri, pe pedunculi şi pe fructe prin apariţia unor pete asemănătoare cu cele de pe frunze. Lăstarii tineri sunt atacaţi mai frecvent în partea superioară, unde prezintă pete brune, alungite. În cazul unui atac puternic, lemnul nu se lignifică suficient, fiind mai sensibili la îngheţ. Agentul patogen: Antracnoza e produsă de ciuperca Pseudopeziza ribis Kleb. (sin. Drepanopeziza ribis (Kleb.) v. Höhn) f. c. Gloeosporium ribis Kleb. Miceliul se dezvoltă în frunze, intercelular şi formează strome sporifere, la început subepidermale, apoi erumpente, din care se ridică conidiofori scurţi, simpli, hialini, cilindrici sau conici subţiaţi spre vârf. Conidiile sunt ovoide sau alungite, unicelulare, hialine uşor curbate, uneori cu vârful în formă de cioc; prin conidii, agentul patogen se răspândeşte în perioada de vegetaţie, producând infecţiile secundare. Deseori se diferenţiază şi microconidii de formă bacilară, în aceleaşi lagăre concomitent cu cele obişnuite. Ciuperca iernează în frunzele bolnave căzute, în care miceliul se dezvoltă saprofit şi formează în primăvara următoare fructificaţiile sexuate – apoteciile. Aceste sunt mici, cărnoase, roz sau cenuşii; ascele conţin câte 8 ascospori, unicelulari, ovoizi, hialini, simpli, cu două picături dispuse la extremităţi. Ascosporii asigură infecţiile în primăvară. Ciuperca mai iernează şi sub formă de conidii sau miceliu de rezistenţă în lăstarii atacaţi. Boala este favorizată de umiditate, fiind mai frecventă în regiunile bogate în precipitaţii. Combatere Combatere: Se recomandă, aplicarea măsurilor de igienă culturală şi tratamente chimice la avertizare cu produse şi fungicide de sinteză organică. Ideal este, cultivarea de soiuri rezistente.

Bolile şi dăunătorii coacăzului şi agrişului
Fainarea americana
Denumire ştiinţifică Sphaerotheca mors-uvae Oidium american du groseilliers Raspindire Răspândire: Se găseşte frecvent în plantaţiile de coacăz şi agriş, producând pagube importante în anii favorabili bolii, prin defolierea timpurie (iulie-august) a tufelor de coacăz şi agriş. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe frunze, lăstari şi fructe. Primele simptome apar către sfârşitul primăverii sub forma unei pâsle, la început albicioasă-cenuşiu, care apoi devine pulverulentă, din cauza formării conidiilor. Cu timpul, pâsla miceliană de pe lăstari se brunifică. Lăstari atacaţi nu se mai dezvoltă. Frunzele atacate sunt acoperite de obicei pe toată suprafaţa lor de o pâslă fină, albicioasă-gălbuie. Frunzele rămân mici, se încreţesc, si cad de timpuriu. Fructele, în condiţiile unui atac puternic, pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare, îndeosebi către maturare. Ele pot fi acoperite parţial sau total de o pâslă groasă, albicioasă-gălbuie la început apoi brună, datorită formării periteciilor ciupercii. Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Sphaerotheca mors-uvae (Schw) Berk; petele albicioase de pe suprafaţa organelor atacate sunt formate din miceliul ciupercii, care se dezvoltă ectoparazit. Pe miceliu se diferenţiază conidiofori purtătorii de conidii de tip oidium. Conidiile sunt unicelulare, incolore, cilindrice. În pâsla miceliană mai târziu se diferenţiază periteciile ciupercii, care sunt complet închise, brune, cu apendice simpli, bruni, filamentoşi. În interiorul periteciilor se formează o singură ască ovoidală, mare, cu câte 4-8 ascospori, elipsoidali, unicelulari, hialini. Timpul cald şi umed favorizează mult boala. Infecţiile de la un an la altul sunt asigurate de peritecii şi de miceliu de rezistenţă de pe lăstari. Combatere Combatere: Prevenirea infecţiilor de făinare se poate realiza foarte bine prin măsuri agro – fitotehnice de diminuare a sursei de infecţie şi prin tratamente chimice aplicate la avertizare, în funcţie de fenologia soiurilor existente în cultură, de biologia ciupercii corelată cu condiţiile de mediu (temperatură şi umiditate).

Bolile şi dăunătorii coacăzului şi agrişului
Rugina coacăzului
Denumire ştiinţifică Cronartium ribicola Säulchenrost der schwarzen Johannisbeere; Ruggine del ribes nero; Currant rust, Blister rust; Rouille en colonnettes du cassis; Rjavcina stolbciataia smorodini. Raspindire Răspândire: Pe coacăzul negru (Ribes nigrum) şi coacăzul roşu (R. ubrum) şi pe alte specii de Ribes cultivate, rugina se întâlneşte destul de frecvent. În unii ani, boala provocată de formă ecidiană ia frecvent un caracter epidemic şi poate provoca pagube importante în pădurile de conifere în componenţa cărora intră şi gazdele intermediare ale acestei rugini. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Cronartium ribicola Fischer d.W. (f. ec. Peridermium strobi Kleb.), care este o ciupercă heteroică, macrociclică, care în Europa şi la noi în ţară apare sub formă de ecidii pe Pinus strobus şi alte specii de pini cu 5 frunze şi sub formă de uredospori şi teleutospori pe diferite specii de Ribes. Miceliul ciupercii invadează ţesuturile scoarţei tulpinii de pin în dreptul umflăturilor, formând sub peridermul scoarţei, picnidiile, de culoarea mierei; din crăpături fine, greu perceptibile ale peridermului, ies picături cu gust dulceag, în care sunt eliminaţi la exterior picnosporii. Ecidiile se formează sub scoarţă în număr mare şi erup la suprafaţă; ele sunt de culoare galbenă-portocalie, de formă sferică sau alungită. Ecidiosporii germinează pe organele plantei gazdă şi dau naştere la uredospori sau direct la teleutospori; deoarece uredosporii se dezvoltă la o temperatură de aproximativ 12 oC, când vremea este noroasă şi ploioasă, iar la temperatură prea scăzută sau prea ridicată acest stadiu e sărit. Uredosporii sunt aproape sferici, elipsoidali, ovali sau neregulaţi, cu membrana prevăzută cu echinulaţii rare. În funcţie de condiţiile climatice în perioada mai-octombrie, se succed 3-7 generaţii. Teleutosporii se formează pe faţa inferioară a limbului în teleutosori, de forma unor colonade miniscule care se ridică din mijlocul uredosorilor. Teleutosporii au numai două generaţii: prima care apare paralel cu uredosporii, sau se substituie acestora şi a doua apare după ultima generaţie de uredospori. Diseminarea teleutosporilor începe odată cu căderea frunzelor. Ajunşi pe frunzele pinului cu 5 frunze, germinează şi produc câte un filament de infecţie, care pătrunde direct prin epidermă sau prin stomate. Pe frunzele infectate apar pete galbene pe partea inferioară. Miceliul ciupercii din frunză trece în ramuri şi tulpină (deci infecţia, nu se realizează prin scoarţa ramurilor). Incubaţia durează 2-4 ani (de la infecţie până la apariţia ecidiilor). Miceliul care se dezvoltă în ramuri provoacă leziuni canceroase, din care sunt puşi în libertate picnosporii şi ecidiosporii. În fiecare an, se dezvoltă noi ecidii cu ecidiospori, asigurându-se astfel trecerea ciupercii pe gazda principală (specii de Ribes). Picnidiile se formează în cutele scoarţei, începând din aprilie. Ecidiile sunt vizibile începând din luna iulie. Ecidiosporii sunt răspândiţi de vânt, de insecte. Ca plante gazdă intermediare sunt speciile de pin: Pinus cembra, Pinus strobus, Pinus pence. Descriere Simptome: Sunt afectate ramurile speciilor de pin cu 5 frunze, de cel puţin 2 ani. Pe partea inferioară a frunzelor apar pete galbene, care cu timpul se brunifică. Ciuperca trăieşte în tulpinile şi ramurile pinului. Sub peridermul scoarţei atacate se formează picnidiile. Leziunile se prezintă sub formă concentrică; zona circulară centrală este cea prin care s-a realizat infecţia, zona a doua-prezintă numeroase crăpături prin care ies ecidiile şi zona periferică, prezintă picnidiile ciupercii, dezvoltate subepidermal. Ecidiile, galben-portocalii se formează pe părţile mai umflate, erupând în luna iulie. În primăvară sunt atacate speciile coacăz şi agriş. Pe frunzele infectate de ecidiospori, apar pete de formă poligonală, gălbui – roşietice sau violacee. Pe faţa inferioară a limbului, apar fructificaţiile ciupercii sub forma unor pustule de culoare galbenă (uredosorii). La sfârşitul verii, pe faţa inferioară a limbului apar teleutosorii, constituiţi din numeroase celule îngrămădite unele în altele. Prezenţi pe întreaga suprafaţă a limbului, drepţi sau curbaţi, la început galben-portocalii devin galben-brunii si apoi brunii. Pe vreme umedă teleutosorii sunt galben-brunii, iar pe timp călduros şi uscat se zbârcesc, se usucă şi capătă o culoare brun-cenuşie. Atacul intens duce la uscarea parţială sau totală a acestora. Frunzele puternic atacate cad de timpuriu, iar fructele rămân mici, tari şi se zbârcesc. Uredosorii apar pe frunze din mai până în octombrie. Combatere Combatere: Se recomandă ca plantaţiile de coacăz, agriş să nu fie amplasate în apropierea speciilor de pin cu 5 frunze. Plantele gazdă bolnave, se recomandă să se distrugă prin ardere. Preventiv se vor efectua tratamente chimice la avertizare cu produse de sinteză organică.

SFATURI PENTRU GRADINA  BIO

Combaterea bilologica,metode de prevenire a :

-funingilor

-bacteriilor

-virusilor

-daunatorilor

Maceratul de usturoi, are un spectru larg de combatere a multor boli,baterii si daunatori.

Intr-un recipient de 2 litri se pune200 gr de usturoi necuratat dat prin masina de tocat.

Se acopera cu apa si se tine la cald o saptamana.

Se strecoara maceratul printr-o sita si se pastreaza in sticle inchise la culoare ,se depoziteaza la loc intunecat .

Preparare:pentru plante

60 ml de macerat la 10 l apa ,(apa de preferat apa de ploaie,sau apa statuta de cateva zile), se adauga  3 linguri de orice fel de sapun lichid si stropim rosiile,ardeii si vinetele.

Maceratul de rostopasca si tataneasa bun in tratarea preventiva a mai multor bacterii in special la toamte

800 grame de planta cruda macerata se fierbe in 10 litri de apa cateva minute dupa care o lasam acoperita 24 ore.

Preparare:pentru plante

Se strecoara lichidul si se stropesc direct plantele preventiv dar si pamantul,daca avem boala instalata se mai auga la 10 l de macerat si 30 ml pergament de potasiu.

Stropirea o facem saptamanal preventiv,iar daca boala sa instalat deja,smulgem plantele afectate dar si pe cele din jur chiar daca nu sunt afectate vizibil,se asterne un strat de paie uscate si se da foc,se curata apoi pamantul si presaram cenusa si var nestins.

Pentru intarirea tegumentului frunzelor este bine sa stropim plantele saptamanal pe toata perioada vegetatiei cu macerat de urzica si coada calului.

Macerat ,infuzie Coada Calului

Este un remediu excelent pentru  combatere si fortificare,lupta impotriva afidelor,acarienilor dar este recomandat si pentru fortificarea plantelor.

Macerat:2 kg planta la 10 l apa(se pune toata planta tanara fara radacini)

Preparare:pentru plante:la 1 litru macerat se pun 5 l de apa se stropesc atat plantele,cat si pamantul.

Infuzie Coada Calului: pentru sol

Se fierb in 10 litri de apa 500 gr planta uscata de coada calului,dupa racire adugam in componeta 3 l macerat de urzica,doua maini generoase de var nestins,si 30 ml de pergament de potasiu.

Cu aceasta solutie stropim solul.

Urzica

Macerat:Intr-un recipient de lemn,sau plastic se pun in cantitati egale apa si urzici crude,se lasa la macerat la cald o saptamana.

Sau la 1 kg planta uscata se aduga 10 l de apa si se lasa la macerat.

Este un tratament excelent in prevenirea frunzariozei,este un ingrasamant natural,plantele se stropesc direct,favorizand cresterea,intarirea plantelor,se insista si la baza tulpinei pentru favorizarea radacinilor.

Maceratul de urzica il mai folosim si combinat,este de preferat sa-l folosim mai ales in combinatiile cu solutiile pe baza de insecticid natural.

Maceratul de urzica,maceratul de coada calului,cenusa si var nestins il folosim inainte de semanarea semintelor.

Se pun 5 l macerat urzica,5 l macerat coada calului,o mana de cenusa de lemn si 2 linguri de var nestins,se introduc semintele in acest amestec apoi se seamana.

Macerat :Feriga de padure pentru:

-afide

-melci

-licmasi

50 gr planta uscata maruntita la 10 l apa de ploaie se tine la fermentat la cald.

Preparare plante:

La 1 l macerat se pun 10 l apa se stropesc atat plantele cat si pamantul.

Frunze de Tomate;pentru fluturele verzei.

2 pumni generosi de frunze maruntite si frecate bine,se pun  in 2 l de apa se tin infuzate la rece 2 ore se folseste concentrat.

Se mai foloseste si cenusa de lemn:se presara cenusa de lemn din abundenta pe varza,fasole,mazare dimineata devreme pe roua,seara udam plantele prin aspersie.

Tutun

Se foloste direct pe plante,contra larvelor,a gandacului de colorado,alte larve si omizi.

infuzie: 200 gr tutun la 1 l de apa fierbinte, se tine 24 de ore dupa care se filtreaza se aduga 9 l de apa

decoct:400 gr tutun la 10 l de apa ,se lasa la fiert timp de 3-4 ore,dupa fierbere adugam  12 l de apa ,1 l de sapun de rufe.

Lapte degresat ,zer de lapte

Zer si lapte proportie de 1/1 se amesteca bine,se stropeste saptamanl plantele nediluat

combate bolile foliare,virusuri in special la rosii, dar se foloseste si  pentru deficitul de calciu.

Humus

(este un pamant galben putin lutos ,sfaramicios,cu un gust dulceag,il gasim in special in padure la radacina copacilor maturi,in special la radacina tecarilor ).

1 kg humus de padure

15 l apa de ploaie sau apa de lac

o mana de tescovina(doar de la struguri)

2 maini generoase de frunza uscata de nuc

2 maini generoase de Frunze de frasin

2 maini generoase de vita de vie

Se lasa la fementat 1 saptamana (se amesteca zilnic)

Nediluat se foloseste contra atacului de agenti patogeni,dar mai ales este un excelent ingrasamant complex si un excelent fortifiant pentru plante.

Pentru virusuri

in faza incipienta a boli: o lingurita de bicarbonat de sodiu, o lingurita de sapun lichid la un litru de apa.(se pulverizeaza mereu dupa fiecare ploaie)

-lapte degresat,care sa contina minim3.5 % grasime de origine animala,se stropeste direct planta.

Combaterea daunatorilor

Combaterea lor se poate face prin anumite rotatii si asocieri diverse.

In caz de infestare puternica se planteaza toata brazda cu tagetes(craite),galbenele

Macerat din craite si galbenele:

Se pune in parti egale apa si  plantele inclusiv cu flori, 2 maini generose de frunze de nuc  se lasa la macerat 1 saptamana.,se foloseste si combinat cu insecticidul de usturoi pentru combaterea mai ales a gandacului de Colorado dar si altor daunatori.

extract de Begonia -o planta intreaga maruntita la 10 l de apa se lasa la macerat 2 ore ,se stropeste direct plantele si solul,

Extractul de Begonia il mai folosim si la tratarea si calirea  rasadurile inaintea plantari lor in camp.

alte masuri:irigarea abundenta a solului,

pulverizarea de var,

cenusa de lemn sau faina de roca,

stropirea plantelor cu jet puternic de apa,

extract de usturoi,

macerat de urzici

Stropirea are loc 3 zile consecutiv.

stropirea plantelor cu infuzie din foi de ceapa sau coji de cartofi.

Si nu uitati de rotatia culturi  ,pentru a avea plante sanatoase in gradina Bio, rotatia culturi pe fiecare an este foarte importanta.

CALIREA SEMINTELOR DE LEGUME \”metode Bio\”

Calirea Semintelor de Legume

“Metode Bio”

Tratarea semintelor inainte de semanat!

Tratarea semintelor la recoltare!

Pentru a avea rasaduri sanatoase si plante viguroase este necesar sa facem calirea semintelor.

Tratarea semintelor  la cald ,este o metoda la indemana fiecarui cultivator, dar trebuie respectata cu strictete temperatura fiecarei specii in parte.

Tratarea la cald ,are doua metode, pe baza de abur, sau apa incalzita.

Pe baza de abur ,se pregateste un vas mare in care punem apa la fiert,dupa fiert,masuram cu ajutorul unui termometru temperatura aburului care trebuie sa corespunda fiecarei specii in parte dupa care  punem deasupra oalei sita cu seminte si se acopera cu tifon ;la tomate,castraveti,dovleci,pepeni,dovlecei  tinem la abur timp de o ora,la ardei,vinete,varza,conopida,gulii,brocolii timp de 20 minute.

Temperatura aburului:Semintele de tomate se tin la temperatura de 45-50°C timp de o ora, cele de ardei, vinete, varza,conopida,gulii,brocolii la 40-45 °C timp de 30 de minute, cele de castraveti, dovleci,dovlecei, pepeni la 35°C timp de o ora. Temperatura se controleaza cu un termometru electronic.

Dupa tratament semintele se scot din sita si se intind pe un prosop pentru a se raci. 

Atentie aveti foarte mare grija la temperatura ,respectati temeratura potrivita fiecarei specii in parte.

Tratarea pe baza de apa calda :se incalzeste apa adaptata  fiecarei specii in parte, se introduc semintele ,pe care le punem in prealabil intr-un saculet  si se tin in apa dupa  cum urmeaza:

Temperatura apei: Semintele de tomate se tin la temperatura de 45-50°C timp de o ora, cele de ardei, vinete, varza,conopida,gulii,brocolii la 40-45 °C timp de 30 de minute, cele de castraveti, dovleci,dovlecei, pepeni la 35°C timp de o ora. Temperatura se controleaza cu ajutorul unui termometru electronic

Dupa tratament semintele se scot din saculet si se intind pentru a se raci. 

Tratamentul Soc

Un alt tratament la care putem supune semintele inainte de semanat,este tratamentul Soc.

Acest tratament se efectueaza de regula atunci cand semintele sunt deja calite la recoltare.

Pentru tratamentul Soc:tinem semintele 24 de ore la temperatura camerei,este necesar sa tinem neaparat intr-o incapere incalzita unde temperatura sa fie intre 20-30 de grade..Dupa ce au trecut cele 24 de ore semintele se vor introduce in frigider inca alte 24 de ore.

Dupa terminarea tratamentului Soc semintele pot fi semanate.

Calirea Semintelor la Recoltare:

Pentru calirea Semintelor la Recoltare este nevoie sa avem deja pregatite solutiile de imbaiere a semintelor.

Semintele se recolteaza doar de la legume mari si sanatoase,se pregatesc recipiente care se vor eticheta corespunzator soiului ,se pune  apa de cenusa in recipiente si se spala semintele,apa se va schimba de cateva ori.

Dupa spalare semintele se lasa la scurs in site si se trece la umplerea recipientelor cu solutiile dezifectante.

Semintele se vor tine timp de 24 de ore in solutie, si la temperaturi ce nu vor depasi 25 de grade Celsius.

Dupa dezifectare semintele se tin in site la scurs ,apoi se vor aseza pe plasele de uscare care au fost in prealabil etichetate corespunzator.

Si intr-un final uscarea semintelor se va face timp de cateva ore printr-o baie de soare .

Dupa uscare semintele se vor introduce in recipiente uscate de sticla care au fost in prealabil dezinfectate cu apa fiarta.

Preparare apa de Cenusa.

1 parte Cenusa de lemn(In special de lemn de frasin)  1 parte apa de ploaie(sau de lac)

Se pune intr-un vas de lemn sau plastic si se tine la soare inchis ermetic timp de 3 zile(in aceste zile se va amesteca bine cu ajutorul unei palete de lemn de 2 ori pe zi.

Dupa cele trei zile extragem doar apa de la suprafata care se va amesteca cu var nestins(de exemplu la 10 litri de  apa de cenusa, se pun 2 linguri lemn de var  nestins).

Prepararea solutiilor dezifectate:1 parte galbenele,1parte urzica,1parte craite,1parte busuioc,1parte salvie,1 parte rozmarin,1 parte musetel,1 parte coji de ceapa,1 parte coada calului, se pun intr-un recipient de lemn sau plastic  pana la jumatatea recipientului,cealalta jumatate se va umple cu apa de ploaie sau lac.

Macerarea lor se va face la cald in recipientul inchis ermetic timp de 5-7 zile in functie de temperatura mediului ambiant.

Folosirea solutiilor:1 parte solutie la 2 parti de apa de cenusa,acest amestec se foloseste pentru dezifectarea semintelor.

Atentie la solutiile naturale:pentru a fi eficiente ele trebuie sa fie folosite imediat ,o perioada de trecere de cel mult 2 zile va duce la scaderea drastica  a eficientei lor.

C) Komunismul a fost un inger fata de statul polietenesc global !

Capitalismul și Statul polițienesc global: Criza umanității și spectrul fascismului în secolul 21

Sistemul capitalist mondial se confruntă fără îndoială cu cea mai gravă criză din istoria sa de 500 ani. Capitalismul mondial a cunoscut o restructurare profundă, prin globalizare în ultimele decenii și a fost transformat într-un mod care-l face fundamental diferit față de cel anterior. În mod similar, criza actuală prezintă caracteristici care o diferențiază de crizele anterioare ale sistemului și ridică miza pentru umanitate.

Dacă vrem să evităm rezultatele dezastruoase trebuie să înțelegem atât natura noului capitalism global cât și natura crizei. Analiza globalizării capitaliste prevede un șablon pentru sondarea unor game largi de procese sociale, politice, culturale și ideologice, în acest secol 21. Urmându-l pe Marx, dorim să ne concentrăm pe dinamica internă a capitalismului pentru a înțelege criza. Și urmând perspectivele capitalismului global, vrem să vedem cum acesta a evoluat calitativ în ultimele decenii.

Criza la nivel de sistem cu care ne confruntăm nu este o repetare a unor episoade, precum cea a anilor 1930 sau 1970, tocmai pentru că capitalismul este fundamental diferit în secolul 21. Globalizarea constituie calitativ, o nouă epocă în evoluția continuă și deschisă a capitalismului mondial, marcat de o serie de schimbări calitative în sistemul capitalist și articulații noi de putere socială. Putem sublinia patru aspecte unice pentru această epocă :

În primul rând este creșterea de capital cu adevărat transnațională și o nouă producție la nivel mondial și a sistemului financiar în care au fost integrate toate națiunile și o mare parte din omenire, în mod direct sau indirect. Am trecut de la o economie mondială, în care țări și regiuni au fost legate între ele prin intermediul comerțului și fluxurilor financiare, într-o piață internațională integrată, la o economie globală, în care națiunile sunt legate fiecare mai organic prin transnaționalizarea procesului de producție , de finanțare, și a circuitelor de acumulare de capital. Nici un stat-națiune nu poate rămâne izolat de economia mondială sau să prevină pătrunderea suprastructurii sociale, politice și culturale ale capitalismului global.

Al doilea este apariția și ridicarea Clasei Capitaliste Transnaționale (CCT), un grup care a atras contingentele din majoritatea țărilor din întreaga lume, Nord și Sud, precum a și încercat să se poziționeze ca o clasă conducătoare globală. Această CCT este facțiunea hegemonică de capital la scară mondială.

În al treilea rând este ridicarea Aparatului Transnațional de Stat (ATS). ATS este constituit ca o rețea liberă formată din organizațiile trans și supranaționale, împreună cu statele naționale. Funcționează pentru a organiza condițiile pentru acumularea transnațională. CCT încearcă să organizeze și să exercite instituțional puterea acestei clase prin aparatul ATS.

    În al patrulea rând sunt relații noi de inegalitate, dominație și exploatare în societatea globală, inclusiv o importanță tot mai mare a inegalităților sociale și de clasă transnaționale în raport cu inegalitățile nord-sud.

      Crizele ciclice, structurale și sistemice  

Majoritatea comentatorilor cu privire la criza contemporană se referă la “Marea Recesiune” a anului 2008 și urmările acesteia. Cu toate acestea, originile cauzale ale crizei globale se regăsesc în supra-acumulare și de asemenea, în contradicții ale puterii de stat, sau în ceea ce marxiștii numesc contradicțiile interne ale sistemului capitalist. Mai mult decât atât, deoarece sistemul este acum global, criza într-un singur loc tinde să reprezinte criză pentru sistem în ansamblul său. Sistemul nu se poate extinde, deoarece marginalizând o parte semnificativă a omenirii de la participarea productivă directă, presiunea descendentă asupra salariilor și a consumului popular în întreaga lume, precum și polarizarea veniturilor, a redus capacitatea pieței mondiale de-a absorbi producția mondială. În același timp, având în vedere configurația deosebită a forțelor sociale și de clasă și corelarea acestor forțe la nivel mondial, statele naționale sunt greu de presat pentru a reglementa tranzacțiile circuitelor naționale de acumulare și cu decalaj în contradicțiile explozive construite în sistem.

Este criză ciclică, structurală, sau sistemică? Crizele ciclice sunt recurente la capitalism aproximativ o dată la fiecare 10 ani și implică recesiunile care  acționează ca mecanisme de auto-corectare, fără nici o restructurare majoră a sistemului. Recesiunilor de la începutul anilor 1980, începutul anilor 1990, și din 2001 au fost crize ciclice. În schimb, criza din 2008 a semnalat glisarea într-o criză structurală. Crizele structurale reflectă contradicții profunde, care pot fi rezolvate numai printr-o restructurare majoră a sistemului. Criza structurală din anii 1970 a fost rezolvată prin globalizarea capitalistă. Înainte de aceasta, criza structurală din anii 1930 a fost rezolvată prin crearea unui nou model de capitalism redistributiv, și înainte de aceasta criza structurală din 1870 a dus la dezvoltarea capitalismului corporatist. O criză sistemică presupune înlocuirea unui sistem cu un sistem complet nou sau un colaps pur și simplu. O criză structurală deschide posibilitatea pentru o criză sistemică. Dar dacă este de fapt un bulgăre de zăpadă într-o criză sistemică – în acest caz, ori capitalismul cedează pentru a fi înlocuit ori civilizația globală se prăbușește – nu este predeterminată și depinde în întregime de răspunsul forțelor sociale și politice la criză și la situații neprevăzute istorice care nu sunt ușor de prognozat. Acesta este un moment istoric de incertitudine extremă, în care răspunsurile colective ale forțelor sociale și de clasă distincte la criză sunt în mare flux.

Prin urmare, conceptul meu de criză globală este mai larg decât financiară. Există dimensiuni multiple și reciproc constitutive – economice, sociale, politice, culturale, ideologice și ecologice, să nu mai vorbim de criza existențială a conștiinței, a valorilor și ființei noastre. Există o criză a polarizării sociale. Sistemul nu poate satisface nevoile sau asigura supraviețuirea a milioane de oameni, poate o majoritate a umanității. Există criza de legitimitate a statului și a autorității politice, sau de hegemonie și dominație. Statele naționale se confruntă cu spirala crizei de legitimitate, deoarece nu îndeplinesc nemulțumirile sociale legate de locuri de muncă iar clasele populare se confruntă cu o mobilitate descendentă, șomaj, nesiguranță sporită și greutăți mari. Legitimitatea sistemului a fost tot mai contestată de milioane, poate chiar miliarde de oameni din întreaga lume, și se confruntă cu provocări extinse anti-hegemonice. Elitele mondiale au fost în imposibilitatea de a contracara această erodare a autorității sistemului în fața presiunilor peste tot în lume, pentru o economie globală morală.

Și un voal care învăluie toate aceste dimensiuni este o criză de sustenabilitate înrădăcinată în holocaust ecologic care a început deja, exprimată în schimbările climatice și prăbușirea iminentă a sistemelor agricole centralizate în mai multe regiuni ale lumii, printre alți indicatori. Este o criză a umanității, adică o criză de proporții sistemice, amenințând capacitatea a miliarde de oameni de a supraviețui, și creșterea spectrului de colaps al civilizației mondiale și degenerarea într-o nouă “Eră a Intunericului”-2. Această criză a omenirii împărtășește o serie de aspecte cu crize structurale anterioare, dar există, de asemenea mai multe caracteristici unice până în prezent:

1. Sistemul ajunge rapid la limitele ecologice ale reproducerii sale. Capitalismul global acum, a ajuns să aducă ceea ce ar fi a șasea dispariție în masă din istoria cunoscută a vieții pe Pământ. Această extincție în masă nu ar fi cauzată de o catastrofă naturală, cum ar fi un impact cu un meteorit sau de modificări evolutive, cum ar fi sfârșitul printr-o eră glaciară, ci de activitatea umană intenționată. Potrivit oamenilor de știință din domeniul mediului există nouă “granițe planetare” cruciale pentru menținerea unui sistem de mediu pe pământ în care oamenii pot exista, dintre care 4 se confruntă în acest moment cu debutul degradării ireversibile a mediului iar 3 dintre ele (schimbările climatice, ciclul azotului, și pierderea biodiversității) sunt “puncte de basculare”, ceea ce înseamnă că aceste procese au trecut deja limitele lor planetare.
2. Amploarea mijloacelor de violență și control social este fără precedent, cum este concentrarea mijloacelor de comunicare la nivel mondial, de producție simbolică și de circulație în mâinile a foarte puține grupuri puternice. Războaie computerizate, drone, bombe inteligente, Star Wars, și așa mai departe, au schimbat fața războiului. Războiul a devenit normalizat și motivat pentru cei care nu au fost implicați direct într-o agresiune armată. În același timp, am ajuns la societatea de supraveghere globală și era de control a gândirii de către cei care controlează fluxurile globale de comunicare, imagini și producția simbolică. Lumea lui Edward Snowden este lumea lui George Orwell; 1984 a sosit;
3. Capitalismul își atinge limitele aparente în expansiunea extinsă. Nu mai există noi teritorii de importanță, care pot fi integrate în capitalismul mondial, de-ruralizarea este acum foarte avansată, iar marfa de la țară și din spații pre- și non-capitaliste s-a intensificat, asta este, convertită în casa de modă din spații de capital, astfel încât expansiunea intensivă ajunge la  adâncimi niciodată văzute înainte. Capitalismul trebuie să se extindă sau să colapseze? Cum sau unde se va mai extinde?
4. Există apariția unui excedent mare a populației ce locuiește pe o “planetă de mahalale,” înstrăinată de economia productivă, marginalizată, și sub rezerva sistemelor sofisticate de control social și distrugere – la un ciclu de moarte, de deposedare, exploatare și excludere. Aceasta include complexe  industriale și de imigranți de detenție, poliție omniprezentă, pază militarizată, și așa mai departe;
5. Există o conciliere între economia globalizată și statul-națiune bazat pe sistemul autorității politice. Aparatul de stat transnațional este incipient și nu a fost în măsură să joace rolul de ceea ce sociologii numesc “hegemon”, sau un stat-națiune conducător, care are suficientă putere și autoritate de a organiza și a stabiliza sistemul. Răspândirea armelor de distrugere în masă și militarizarea fără precedent a vieții sociale și conflictele de pe tot globul face greu de imaginat că sistemul poate veni sub orice autoritate politică stabilă care să asigure reproducția.

Statul global polițienesc

Cum au răspuns forțele sociale și politice la nivel mondial la criză? Criza a dus la o polarizare politică rapidă în societatea globală. Atât forțele de dreapta cât și cele de stânga sunt ascendente. Trei răspunsuri par a fi în litigiu.

Unul este ceea ce am putea numi “reformismul de sus.” Acest reformism elită are ca scop stabilizarea sistemului, salvarea sistemului în sine. Cu toate acestea, în anii de după 2008, se pare că acești reformatori nu sunt capabili (sau nu doresc) să prevaleze asupra puterii capitalului financiar transnațional. Un al doilea răspuns este popular, la nivel local și rezistență de jos. Că conflicte sociale și politice escaladează în întreaga lume, se pare că există o revoltă la nivel mondial ce se dezvoltă de jos. În timp ce astfel de rezistență apare insurgentă în urma anului 2008, este răspândită foarte inegal între țări și regiuni și se confruntă cu multe probleme și provocări.

In acest context, o altă reacție este reapariția fascismului secolului 21. Ultra-dreapta este o forță insurgentă în multe țări. În linii mari, acest proiect urmărește să fuzioneze puterea politică reacționară cu capitalul transnațional și să organizeze o bază de masă în rândul sectoarelor privilegiate istoric al clasei muncitoare la nivel global – cum ar fi muncitorii albi din nord și straturile de mijloc din sud – care se confruntă acum cu sporită insecuritate și spectrul mobilității descendente. Aceasta implică militarism, masculinizarea extremă, homofobie, rasism și mobilizare rasistă, inclusiv căutarea de țapi ispășitori, cum ar fi muncitorii imigranți, iar în Occident musulmanii. Fascismul sec. al-XXI-lea evocă ideologii mistificatoare,  care implică de multe ori rasă / supremație a culturii și xenofobie, îmbrățișând un trecut idealizat și mitic. Cultura neo-fascistă normalizează și aduce într-o lumină favorabilă războiul și violența socială, și într-adevăr, generează o fascinație a dominației, care este portretizată chiar eroic.

Nevoia de grupuri dominante în întreaga lume asigură un control pe scară largă, a organizațiilor sociale de masă și a surplusului populației lumii și a forțelor rebele de jos care dau un impuls puternic pentru proiectele fasciste ale secolului 21. Pur și simplu imensele inegalități structurale ale politicii economice globale pot fi mai ușor menținute prin mecanisme consensuale de control social. Am fost martorii tranziției de la asistență socială la control social de stat în întreaga lume. Am intrat într-o perioadă de transformări mari, schimbări însemnate și incertitudini. Singura soluție viabilă la criza capitalismului global este o redistribuire masivă a bogăției și puterii în jos spre majoritatea slabă a omenirii de-a lungul unui socialism democratic al secolului 21, în care omenirea să nu mai fie în război cu ea însăși și cu natura.

Sursa : http://www.globalresearch.ca

Semne că intrăm în ultima fază a crizei economice mondiale

Chiar acum sunt semne de probleme economice cu ,,bulele (financiare) de la suprafață” peste tot în jurul nostru. Sunt 11 semne vizibile că intrăm în faza următoare a crizei economice mondiale …

• Este proiectat ca jumătate din toate companiile de fracking (extractie de hidrocarburi prin metoda fractionării hidraulice, n.b.) din Statele Unite vor fi “moarte sau vândute”, până la sfârșitul acestui anhttp://finance.yahoo.com/news/half-u-fracking-companies-dead-162143399.html

• Numărul aparatajelor continuă să scadă în industria petrolieră din SUA care implodează. Incredibil, numărul de platforme în funcțiune din Statele Unite a scăzut pentru 19 săptămâni la rândhttp://www.zerohedge.com/news/2015-04-17/us-rig-count-drops-record-19th-week-row

• McDonalds a anunțat că va închide 700 de restaurante “slab-performante”, în 2015. De ce ar face McDonald acest lucru dacă economia s-a redresat și este pe drumul cel bun, cum ni se induce în mass-media? http://www.newsmax.com/newswidget/mcdonalds-closing-hundreds-stores/2015/04/23/id

• Așa cum am scris și altă dată, pot confirma problema datoriilor Greciei. De fapt, am aflat că guvernul elen “funcționează pe gol” de luni de zile … http://www.dailymail.co.uk/news/article-3052332/Greece-running-Deputy-finance-minister-says-country-verge-bankruptcy-unable-pay-wages-tax

Grecia a avertizat că va intra în faliment săptămâna viitoare după ce a eșuat să găsească suficient numerar pentru a plăti milioane de lucrători din sectorul public și a datoriilor sale internaționale. Ministrul adjunct al finanțelor Dimitras Mardas trăgea clopotele de alarmă ieri (22 aprilie), când a declarat că țara “funcționează pe gol” din februarie. Cu un termen de rambursare a datoriilor ce se profilează la 1 mai, Grecia se confruntă cu perspectiva profund dăunătoare de a-și plăti proprii angajati și a face o plată 200 mil. Euro către Fondul Monetar Internațional.

• Cărbunele reprezintă aproximativ 40 % dintre mijloacele de generare a energiei electrice de pe întreaga planetă. Când prețul cărbunelui începe să scadă, este un semn că activitatea economică încetinește. Chiar înainte de ultima criza financiară din 2008, prețul cărbunelui a urcat dramatic și apoi s-a prăbușit brusc. Ei bine, ghici ce? Prețul cărbunelui s-a prăbușit din nou, și este deja mai mic decât a fost în orice moment din timpul ultimei recesiuni http://www.zerohedge.com/news/2015-04-23/these-two-assets-show-us-crash-coming

• Prețul minereului de fier s-a prăbușit, de asemenea. A scăzut cu 35 % în ultimele nouă luni, și David Stockman consideră că acest lucru este din cauza unei crize deflaționiste majore, care anunță apropierea unei furtuni (economico-financiare) în China … http://davidstockmanscontracorner.com/its-a-mania-behold-the-red-chips-and-the-big-macs/

Nu există nicio măsură mai bună a contracției în curs de desfășurare în China decât prețul minereului de fier. Brokerii de pe Wall Street vă vor spune să nu fiți tulburați de prăbușirea de la maximul de 70% din 2012 la 35% doar în ultimele nouă luni. Potrivit acestora, asta se întâmplă din vina companiilor globale miniere mari care deschid noi abataje de minereu de fier masive și infrastructuri miniere.

• În acest moment, China reprezintă mai mult decât oricine altcineva din lume, comerțul mondial. De aceea este atât de alarmant că importurile și exporturile Chinei colapsează …http://www.bbc.com/news/business-32281957

Date comerciale lunare ale Chinei prezintă că exporturile au scăzut în martie la acelasi nivel ca un an în urmă de 14,6% în yuani, în comparație cu așteptările pentru o creștere de mai mult de 8%. Importurile au scăzut între timp cu 12,3% în yuani, comparativ cu previziunile pentru o scădere de 11%.

• Numărul de companii cotate la bursă în Statele Unite, în faliment în primul trimestru al lui 2015 a fost mai mare decât dublu față de numărul celor care au intrat în faliment în primul trimestru al lui 2014.

• Vânzările de case noi în Statele Unite tocmai a scăzut într-un ritm rapid de aproape doi ani.

• Datele producției din SUA au fost șocant de slabe în utima vremehttp://www.zerohedge.com/print/505313

• Când prețul stocurilor din SUA sunt cele mai scumpe care au fost vreodată în istorie chiar acum, a spune că această bulă financiară întârzie să explodeze este o subestimare masivă.

Pentru o lungă perioadă de timp, am fost ghidați să credem că 2015 va fi un important “punct de cotitură” pentru sistemul financiar global, iar eu încă mai simt asta. Dar pentru primele patru luni ale acestui an, lucrurile au fost surprinzător de liniștite – cel puțin la suprafață. Deci, ce se întâmplă?

Ei bine, eu cred că ne confruntăm acum cu proverbialul “calm dinaintea furtunii”. Există tot felul de tulburări și lupte sub suprafață, dar pentru moment lucrurile par că acestea se desfășoară bine pentru majoritatea oamenilor. Din păcate, această perioadă de liniște nu va dura mult. Iar cei care sunt “în cunoștință” mișcă deja banii în anticiparea a ceea ce se apropie. Aceasta nu se poate întâmpla săptămâna viitoare, sau luna viitoare, dar problemele financiare mari se apropie. Și atunci când acestea ajung în cele din urmă la suprafață, ele vor șoca lumea, chiar dacă marea majoritate nu le văd sau se fac că nu văd mințindu-se singuri. Se va declanșa ultima fază a crizei care va fi cea mai dură pentru ,,noi cei mulți”. Problema de data asta, va fi de schimbare totală a sistemului și nu de susținere, așa cum a fost în 2008, iar această schimbare va fi la nivel planetar.

Nu vă faceți iluzii că România nu va fi afectată. Stiți ce proclama sus și tare președintele din 2008 (mi-e rușine să-i pronunț numele…), că România nu va fi afectată de criză și știți ce a urmat… Ca și sfat : Bazați-vă pe propriile puteri, pe prietenii adevărați, nu credeți nimic din ce vă prezintă autoritățile și credința de nezdruncinat că totul se va transforma într-un bine măreț până la urmă. Si până la urma nu supraviețuirea contează, puteți considera că până acum asta am facut cu toții, ci felul cum trăim toate aceste schimbări și cum ne ajutăm unii cu ceilalți…

Video cu subt. RO ,,Minciuna în care trăim”

Sursa : http://theeconomiccollapseblog.com/

Accelerarea evenimentelor odată cu apariția haosului

La începutul anului structurile financiare globale erau îngrijorate de posibile  întreruperi pe scară largă, și semne de fisuri în sistemul financiar. Prognozele au fost declarate și repetate în mod clar. Prognoza de siguranță s-a dovedit corectă.
Evenimentele disruptive și ritmul de defalcare sistemic cu siguranță va continua. Anul va rămâne în istorie ca fiind extrem de murdar, extrem de haotic, și extrem de important în dispariția USD. Verificați ciclul de 7 ani pentru o secvență uimitoare, care merge înapoi în 1973 – embargoul asupra petrolului arab, în 1980 – vârful de preț aur & argint, Hunt Brothers, 1987 – Lunea Neagră, în 1994 Exuberanța Irațională cu urmarea Asia Meltdown, 2001 operațiunea din interior 9/11 , iar în 2008 eșecul Lehman. Suntem în 2015 și acest an va fi cunoscut pentru dispariția USD cu focuri de artificii, sub auspiciile neofascismului din Ucraina și repetarea unui alt Waterloo pentru Europa. Ritmul accelerat al evenimentelor ne indică două tipuri naturale în natură, și anume la apropierea unui cutremur natural sau o naștere umană.

Cheia accelerării evenimentelor

Prognoza despre accelerarea rapidă a evenimentelor în luna ianuarie a avut loc conform programului. În mod normal, un eveniment foarte mare apare la fiecare câteva săptămâni, sau la fiecare câteva luni. În doar trei săptămâni zece au avut loc de mare semnificație. Ritmul accelerat este unul alarmant. Marea accelerare a început.

1. Rusia ocolește Petro-dolarul. Întregul lor comerț cu produse petroliere nu va mai fi făcut în USD. În schimb, acesta va fi schimbat imediat în ruble. Se așteaptă chiar la convertirea în RMB (renminbi, probabil viitoarea monedă de schimb internațional) pentru comerțul bilateral cu China. Acțiunea rusă este o parte integrantă a dispariției Petro-dolarului. Ei reacționează la boicotul condus de SUA.
2. Elveția a eliminat euro PEG (pegging – metodă de stabilizare a monedei naționale funcție de o altă monedă-în cazul acesta francul de euro, n.b.) la moneda lor Franc. De peste trei ani banca lor centrală a menținut un tezaur din monedă Euro acumulată, probabil cca. 800 de miliarde de euro. A devenit nesustenabilă. Au fugit de un comerț cu USD pentru unul cu aur, în cele din urmă va intra în marșarier. Echipa din Langley (CIA) avea miliarde de franci elvețieni înveliți în folie pe paleți. Ei au profitat frumos. Elvețienii  par să fi deschis porțile iadului pentru piața aurului.
3. Grecii s-au pregătit să iasă din Uniunea Europeană datorită valorilor datoriei externe. Partidul lor Syriza a câștigat sfidător un mandat, o majoritate clară de stânga. Urmează niște perturbări severe. S-ar putea tipări bani (trecerea la moneda națională, drahma, n.b.) pentru a-și plăti datoria externă, ceea ce ar fi o justiție ironică. Asteptați mari repercusiuni din Grecia în Europa, în același timp, rușii trec un gazoduct prin Grecia. Cu conducta vor veni taxele valoroase pentru națiunea greacă. Ei vor părăsi Uniunea Europeană, aproape cu certitudine. Ei vor exporta în curând produse alimentare în Rusia, ridicând astfel economia.
4. Banca Central-Europeană a anunțat detalii privind cele mai noi manipulări QE (Relaxare Cantitativă – termen folosit de marile bănci pentru operațiunea de a tipări bani fără acoperire și aruncarea lor pe piață pentru menținerea sistemului, n.b.). Ea trebuie să achiziționeze obligațiuni și active, cu o încercare de a evita sa fie destabilizat sistemul financiar european. BCE vor ,,arunca” lunar pe piață 60 miliarde de euro din tiparniță. Indiferent de detalii, germanii aduc critici dure procedurilor lui Mario Draghi (președintele BCE). Opoziția este între BCE și Bundesbank. Acest lucru va avea foarte curând următorul deznodământ: sigur Germania va părăsi UE, și moneda comună euro, și în cele din urmă vor părăsi și NATO. Obiecția la decizia QE a lui Draghi va conduce la o criză majoră în Uniunea Europeană.
5. Regele Abdullah al Arabiei Saudite a murit și tranziția familiei regale a început. El a fost înlocuit de Prințul Salman, care suferă de demență senilă, și va avea de trecut un timp teribil să dețină puterea. Bătălia pentru succesiune abia a început, așa cum triburile rivale luptă pentru putere, după mai multe decenii vei fi exclus. Evenimentele din interiorul granițelor saudite vor crește mai violent, și poate fi foarte perturbator. Presiunea pentru reformă va fi acerbă și fără sfârșit.
6. Merkel a oferit o propunere Rusiei, care înlătură Pactul Comercial Trans-Atlantic condus de SUA. La Summit-ul Economic de la Davos, cancelarul german a propus de fapt un pact comercial Rusiei, care a respins implicit Parteneriatul cu SUA. Partea ironică este că Merkel a propus exact ceea ce Rusia și China au dezvoltat de ceva timp, cunoscut sub numele de Zona Comercială Eurasia. Germania este în căutarea unei căi de ieșire din Uniunea Europeană, în același timp cu parteneriatul cu SUA.
7. Polițistul financiar german BaFin nu a gasit nicio manipulare necorespunzătoare în piața de aur. Ei spun asta din perspectiva DeutscheBank. Această decizie este un pas înapoi pentru tabăra care se opune piețelor corupte de obligațiuni, ratele de schimb valutar și contabilitate bancară. Jocul ar putea veni din numeroase flancuri, toate caută dreptatea și piețe corecte. Piața trucată nu pare să înceteze iar punctul culminant se apropie. În Germania, există două tabere. Politicienii sunt dominați de elita bancară. Concernele industriale germane doresc să evite deteriorarea economică profundă. Alianța cu SUA nu mai este spre beneficiul german. Tabăra industrială va prevala, dar cu o bătălie uriașă și cu multe necunoscute ce o să vină.
8. Elvețienii au înființat un important centru comercial RMB (moneda chineză de schimb comercial internațional, n.b.) în Zurich. O competiție interesantă se desfășoară acum între Londra, Zurich, și Frankfurt care concurează pentru  fluxul financiar chinez în termeni RMB. Se referă la schimb valutar, emiterea de obligațiuni, și investiții directe (ISD). În timp ce Londra are tradiția și Zurich-ul are prestigiul, germanii au ales direcția Kremlin și Beijing pentru a servi ca suport și creuzet pentru legătura europeană în Asia. Legăturile industriale cu Rusia și China se extind din Germania, împreună cu comerțul și investițiile mari care sunt în creștere.

Notă bloger : Cum explicam și în alte articole, mass-media minte de rupe ! Totdeauna când vreți să înțelegeți ceva luați urma banilor (este principiul lui David Icke). Ori acest război cu care suntem amenințați în interesul cui s-ar face? In interesul SUA desigur și atunci ce interes ar avea Germania? Niciunul, ba dimpotrivă, interesele ei sunt predominante în Asia, companiile americane sunt în competiție cu cele germane și atunci ce va face Germania? Dacă până acum nu a părăsit alianța nocivă, toxică NATO o va face foarte curând și economic se va alătura Alianței Estice. Momentul când o va face este o surpriză, poate va fi chiar lovitura de grație ce va fi dată imperiului american….vom trăi și vom vedea, dar sunt vremuri tare interesante !

9. Detaliile prelungirii conductelor Gazprom prin Marea Neagră spre Turcia au fost dezvăluite, cu un volum menționat în acele planuri. Printr-o mișcare genială, Gazprom a decis brusc să taie Ucraina cu privire la construcția de gazoducte (să fie mândră Ucraina de această realizare măreață, o să le furnizeze noii prieteni americanii gaze ieftine…de unde??). Acestea nu vor trece prin Europa de Est, unde tronează guverne proamericane corupte, care amenință Rusia, iar planurile de afaceri corupte sunt pentru a bloca aceste planuri (aceste guverne acționează de fapt în detrimentul popoarelor lor). În schimb, conducta va trece prin Turcia pe graniță cu Grecia. Aceasta este numită Turk Stream. Construcția va dura cel puțin 18 luni. Între timp, națiunile europene vor trebui să lupte pentru a găsi o modalitate de a se conecta la conductele de gaze, precum și de a evita eșuarea lor prin distructiva alianță cu SUA.

10. Economia SUA are un dor imens de comenzi de bunuri de folosință îndelungată. Lista de reduceri a locurilor de muncă și reduceri de proiecte din SUA, Canada, UK și economiile europene au fost de șase pagini lungime în ianuarie. Aceasta a fost rafinată la câteva pagini. Este o procesiune  veritabilă a eșecului în afaceri de insuficiența politicii monetare și economice. Economia SUA este blocată într-o recesiune puternica de mulți ani. QE agravează deteriorarea economică. Numeroase mari corporații vestite fac reduceri de locuri de muncă uimitoare, cel mai recent fiind IBM. Băncile mari și firmele cu impact energetic domină într-un astfel de top. Evenimentele curg extrem de rapid, chiar și într-un ritm amețitor. Nu se poate anticipa următorul eveniment critic, dar se poate aștepta cu siguranță ceva la fiecare două-trei zile, recent, ceva important cu consecințe extreme. În plus față de evenimentele de mai sus, sectorul petrolier și gaze de șist din SUA & Canada se închide, fără niciun singur argument.

Implozia datoriei este iminentă, deja s-a declanșat (datoria SUA este de vreo 18.000 de miliarde de dolari). Prejudiciul va fi progresiv mai rău în 2015, exact cum era de așteptat. Observați că nici unul dintre evenimentele de mai sus nu se referă la Alianța BRICS. Mișcarea lor va pune în mișcare schimbarea Paradigmei Globale prin introducerea Standardului de Aur. Deoarece bancherii SUA-Marea Britanie controlează sectorul financiar în monede FOREX, obligațiuni suverane și sisteme bancare, Orientul va face progrese  ferme în a aduce înapoi Standardul Aurului în comerțul mondial (amintesc că acesta a fost scos în 1971 de către SUA, pentru ca Fed Reserve să poată tipări dolari la propria voință, n.b.).

Pilonul regelui dolar se va prăbuși

Cu accelerarea evenimentelor în curs și având în vedere, presiunile ce vor crește în cetățile corupte din Wall Street și City of London (centrele financiare mondiale actuale), stupul sindicatului crimei financiare, USD nu va supraviețui acestui an. S-ar putea să nu dispară acest an, dar va arăta cu siguranță eventuala destinație, în lada de gunoi a istoriei. Cei patru piloni ai petrodolarului, ce sunt descriși ca fiind sistemul bancar, monedele FOREX, obligațiunile suverane, și țițeiul, se prăbușesc. Ratele ridicate de schimb văzute a favoriza USD nu înseamnă că acesta este puternic. Tendința mișcării rapide globale este clară, utilizarea mai largă a RMB chinez. Pe cel puțin 20 de direcții bilaterale diferite, comerțul chinez se face aproape exclusiv în termeni RMB. Facilitatea Swap Yuan cu numeroase națiuni, cum ar fi Australia și Noua Zeelandă, în ultima vreme Elveția, Germania și Canada, precum și mai multe națiuni mici din Asia asigură în mod constant o decontare mare a comerțului în RMB.

Chiar corporații din SUA fac conversia rapidă a USD la RMB pentru a asigura liniile de aprovizionare prin import. Standardul comercial în USD merge mai departe dar USD este pe moarte. Toate legăturile petrodolarului sunt sparte. Ca urmare, USD crește, și în mod corespunzător prețul petrolului scade. Cei mai mulți oameni sunt atașați acestui motiv, pentru mișcarea în sus, dar acest lucru este eronat. În schimb, mecanismele prețurilor sunt sparte și predomină un efect structural în majoritatea piețelor financiare printr-o evoluție alarmantă. Pierderea Controlului se manifestă într-un index USDX mai mare. Este paradoxală dovada unui rege dolar pe moarte și un eșec al curții sale. Presiuni mari se construiesc. Anul 2015 va fi anul când sistemul se va prăbuși complet, atunci când aliații statornici ai SUA vor rupe rândurile de regele Dolar, pentru a permite națiunilor lor să supraviețuiască. Aceasta va fi, atunci când întreaga lume (East & West) va solicita în mod deschis retragerea USD pentru a pune capăt distrugerii, fraudei, nebuniei, războiului, și haosului.

Mahatma Gandhi spunea : ,,Șapte păcate de moarte: avere fără muncă, plăcere fără conștiință, știință fără umanitate, cunoaștere fără caracter, politică fără  principiu, comerț fără moralitate, închinare fără sacrificiu.” Fără nicio ezitare, sau îndoială, toate aceste păcate sunt tendințele importante în creștere și prioritățile în moderna societate americană.

    Raliul aurului în moneda străină

Piața aurului se unește în Yeni, în Euro și în dolarul canadian. Elvețienii au aprins raliul aurului la nivel mondial. Au acoperit foarte probabil o poziție scurtă a aurului printr-un arbitraj complex. Ar putea fi ușor să concluzionăm că Banca Națională a Elveției a finanțat PEG cu Euro prin zdrobirea piaței aurului. Prețul aurului în ceea ce privește dolarul va fi ultimul eveniment, evenimentul final în confirmare.

Concluzie

Oamenii au avut timp să se pregătească pentru unele evenimente, în concluzie, înainte să apară focurile de artificii. USD în curând va pleca dintre noi. Ascensiunea lui semnalează defapt moartea acestuia. Demontarea mecanismului petrodolarului a fost stranie, misterioasă și plină de intrigi. Standardul aurului va reveni, dar prin fereastra de comerț. Soluția netratatei crize financiare mondiale este calea aurului. Zona Comercială Eurasiatică va fi construită pe calea aurului, și o  să vedem o revigorare a Drumului Mătăsii. Ea nu poate fi oprită, nici măcar de război. Limanul sigur nu este USD, ci mai degrabă aurul și argintul definit ca bani. Criza este mai bine descrisă ca Războiul Monetar Global. Orice națiune care dorește să stabilească comerțul sau sistemul monetar axat pe aur este marcată imediat ca națiune necinstită, și supusă unei propagande extreme. Tocmai de aceea Rusia este umilită, deoarece nu mai dorește USD în comerț sau bănci, și conduce o mișcare globală de a se debarasa de dolar ca monedă de rezervă la nivel mondial. Soluția este cu metale prețioase ca nucleu bancar, comerț, și monedă, chiar și conservarea averii. Anul 2015 va fi interesant. Agenții schimbării lucrează la hiper-viteză acum. USD este condamnat, iar căpeteniile se ocupă de viața lor. Ei nu sunt în poziția de negociere cu oferte mărinimoase. Mai bine să-i tratezi ca furnicile de foc, purici plicticoși, rozătoare bolnave sau câini turbați. Revenirea la standardul aurului este așteptată de mult timp…

Vom scăpa curând de sioniștii khazari, iar imperiul SUA se va prăbuși. Apoi ne vom implica deplin ca acest lucru să nu se mai repete, adică China să nu devină un nou stat hegemonic…

Sursa : http://www.gold-eagle.com/

2-Până acum am lucrat fără Dumnezeu cel Viu, necartonat! Din păcate, acum lucrăm contra Dumnezeului Adevarat, neiconat! Fiecare om şi orice popor păcătuieşte ca şi Poporul Ales, dar din c ăderea lor, şi prin “profesorul” Duh Sfânt învăţăm să răsplătim Bunătatea, Jertfa, Iubirea, Dărnicia Lui ! Căci  Noi TOŢI-avem mâinile murdare de sânge Dumnezeiesc, dar nu prin pomeni, bani, datini, ci prin pocăinţă şi Transfuzia Cristică redobândim Chipul şi Asemănarea Lui

1. Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!
2. În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. -
3. “La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – “dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
4. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
7. Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
9. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: “Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
10. Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei satura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!
11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
12. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit “Dregător de spărturi”, “Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”.
13. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmand căile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecarii,
14. Atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Îs.58/1-14)

1. Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,

2. ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedica să v-asculte!

3. Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.

4. Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea.
5. Clocesc ouă de basilic şi ţes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor moare; şi, dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă.
6. Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrarea lor; căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite, şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie.
7. Picioarele lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor.
8. Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea. -
9. De aceea, hotărârea de izbăvire este departe de noi, şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptam lumină, şi iată întunericul; lucirea, şi umblam în negură!
10. Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi suntem ca nişte morţi.
11. Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptam izbăvirea, şi nu este, aşteptam mântuirea, şi ea este departe de noi.
12. Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.
13. Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase;
14. şi astfel izbăvirea s-a întors înapoi, şi mântuirea a stat deoparte; căci adevărul s-a poticnit în piaţă de obşte, şi neprihănirea nu poate să se apropie.
15. Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede cu privirea mânioasă că nu mai este nicio neprihănire.
16. El vede că nu este niciun om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijină.
17. Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii; ia răzbunarea ca o haină şi Se acoperă cu gelozia ca şi cu o manta.
18. El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmaşilor Săi şi va da ostroavelor plata cuvenită!
19. Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui; când va năvăli vrăjmaşul ca un rău, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.
20. “Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov care se vor întoarce de la păcatele lor, zice Domnul.
21. Şi iată legământul Meu cu ei, zice Domnul: “Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac, zice Domnul.” (Îs.59/1-21)

1. Prorocia lui Isaia, fiul lui Amot, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.

2. Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: “Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.

3. Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”

4. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
5. Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima suferă de moarte!
6. Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn,
7. Ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici.
8. Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covergă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.
9. De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10. Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11. “Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
12. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine v ă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13. Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14. Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
16. Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! -
18. Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face că lana.
19. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
20. Dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”
21. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
22. Argintul tău s-a prefăcut în zgura, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.
24. De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: “Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.
25. Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi voi topi zgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
26. Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi, ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.”
27. Sionul va fi mântuit prin judecată, şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate.
28. Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.
29. Vă va fi ruşine de terebinţii în care găseaţi plăcere şi veţi roşi din pricina grădinilor în care vă desfătaţi;
30. Căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.
31. Omul tare va fi ca un câlţ, şi lucrarea lui, că o scânteie; amândoi vor arde împreună, şi nimeni nu-i va stinge.” (Îs.1/1-31)

Manipulări cu terorişti

Replică la articolele din revista 22 – „Asasinarea“ lui Trosca

„Teodor Brateş: Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Televiziunea este în pericol! Cerem urgent armata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!

Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea limitaţi în limitele impuse atâţia ani de dictatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!

George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia!“

(Televiziunea Română, 23 decembrie 1989)

Domnule Mădălin Hodor, am făcut tot po­si­bilul să înțeleg demersul domniei voas­tre (revista 22 – februarie/aprilie 2016) la 26 de ani de la evenimentele din fața Mi­nis­terului Apărării Naționale. Nu am reu­șit. Cu cine vă războiți acum? Și de ce? Cui folosește azi acest tip de manipulare? Sim­țindu-mă implicat, ca un „cons­pi­ra­tor“, așa cum scrieți, în câteva filme des­pre decembrie 1989, mă văd obligat să vă răspund.

Încă din titlu, primul cuvânt al ar­ti­co­lu­lui-serial: „Asasinarea“ lui Trosca…, pus între ghilimele, mă nedumerește. Oare nu a fost o crimă? Nu a fost un asasinat? Adi­că Trosca s-a lovit de gloanțele care zbu­rau prin aer? Dacă a fost un accident-in­cident, cum de omul Trosca, care se zbă­tea pe asfalt (conform tuturor mărtu­rii­lor), a fost găsit cu un glonț în frunte? Și cum de au fost lăsate cadavrele la ne­cro­filia indusă a populației, manipulată că ei sunt teroriștii, timp de cinci zile, până s-au făcut una cu zăpada și noroiul?

Domnule Hodor, încercați să de­monstrați, ca într-un roman po­lițist, că vina totală în ce pri­vește incidentul din fața MApN o are colonelul Ardeleanu, șe­ful USLA. El, semiarestat, era responsabil de sistemul de legătură și de stabilirea sem­nalelor de recunoaștere, el putea or­do­na dispozitivului de apărare? El l-a ucis pe Trosca, aducându-l în bătaia gloanțelor și tancurilor armatei? El putea opri pro­fanarea cadavrelor din stradă timp de cinci zile? Îi „convenea“ să fie șeful unor „teroriști“ morți? E un roman prost, dom­nule istoric. Elucubrant.

Vreți să demonstrați că generalul Nicolae Mi­litaru nu avea cunoștință de existența lui Gh. Trosca de la Direcția a IV-a a Se­cu­rității, până în 1986 și apoi la USLA. Pentru dumneavoastră, Dosarul Corbii nu există, CADA a fost superfluă – niște ca­rieriști, care doreau locurile ocupate de cei 26 de generali de la pensie, reactivați de Militaru (nicio treabă cu GRU – Pacepa minte… luminată).

Scrieți, negru pe alb, că „timp de 26 de ani, nimeni, fie instituţie de stat, istoric sau ziarist, nu a produs dovada irefutabilă că ge­neralul Nicolae Militaru a fost spion KGB sau GRU“.

Ion Iliescu în decembrie 1989

Apoi, îl admonestați pe general: „În mod ne­fericit, însuşi Nicolae Militaru a fur­nizat suficientă muniţie pentru cei care îl vor acuza de «trădare» şi de parti­ci­pare la un complot KGB în timpul eve­ni­mentelor din 1989. Declaraţiile lui au fost în realitate dictate de necesităţile mo­mentului. În primul rând, toţi cei care au ajuns în poziţii cheie după Revoluţia din 1989 au încercat să-şi confecţioneze un trecut «dizident» (…) I-a ajutat însă, involuntar, pe cei care vor folosi ieşirile lui publice în sprijinul teoriei complotului KGB din decembrie 1989“. Adică, traduc, îl acuzați de minciună și mistificare pe un general care a venit cu hainele în pungă la Televiziune în 22 decembrie 1989 și a luat cuvântul în Studioul 5 strigând: „Opriți mă­celul! Dacă s-a făcut crima până acu­ma opriți-o!!!“. Îi negați propriile afirmații despre apartenența la un complot militar sprijinit din exterior.

Îl acuzați de minciună și mistificare pe pri­mul revoluționar al țării, Ion Iliescu, care apare la Televiziune la două ore după ce începuse transmisia liberă, nicio legătură cu revoluția, om trimis obligatoriu în pro­vincie când a venit Gorbaciov, om urmărit de ani de zile de trei mașini ale Securității, care poate îl apărau, poate îl protejau, mă puteți combate în ideea asta, domnule Ho­dor?

Iată o probă din chiar revista 22, 6 mai 2002: Întrebat dacă Militaru era agent so­vietic, Silviu Brucan, eminența cenușie a FSN, declara: „…majoritatea generalilor ro­mâni din perioada aceea și-au făcut școala la Moscova. În ce-l privește pe Militaru, cred că era într-adevăr foarte aproa­pe de serviciile secrete. Dar ce m-a interesat pe mine era poziția lui îm­po­triva lui Ceaușescu, pentru că partea so­vietică începuse și ea să fie împotriva lui Ceaușescu. Iar Militaru a mers pe linia asta, îmbinând și trecutul lui de om al serviciului militar sovietic – GRU – cu poziția anti-Ceaușescu“.

Așadar, cu tot acest pedigree, Nicolae Mi­litaru (care a fost învestit prin televiziune ministru al Apărării și comandantul ar­matei, la ora 14 în 22 decembrie, de către un apropiat al Moscovei – căpitan Mihai Lu­poi) devine șeful Consiliului Militar Superior, adică șeful Armatei, Securității, USLA, miliției, gărzilor patriotice, gră­ni­cerilor, al tuturor instituțiilor de forță ale României, până în 16 februarie 1990.

Iată altă probă, tot din revista 22, 2 fe­bruarie 2010 – „În decembrie 1989, Ili­escu şi Brucan au cerut ajutor mi­litar de la sovietici“ de Adam Bu­rakowski: „… Acum se ştie că te­ro­riştii nu au existat, că implicarea lor în aşa-zisa susţinere a lui Ceauşescu a fost doar o diversiune, iar victimele sunt sin­gurele certitudini de pe urma haosului din decembrie 1989 (…) Documentul aces­ta, desecretizat în temeiul Legii din 22 ia­nuarie 1999 privind protecţia infor­ma­ţii­lor clasificate (art. 86 al. 2), reprezintă un mesaj cifrat trimis de la Ambasada Re­publicii Populare Polone din Bucureşti că­tre ministerul de la Varşovia, în ziua de 23 decembrie 1989. Din text reiese că unul dintre diplomaţii ambasadei s-a întâlnit cu un angajat al reprezentanţei di­plomatice sovietice din România, al că­rui nume nu este menţionat în document. Acesta l-a informat pe diplomatul po­lo­nez că la Ambasada URSS s-au prezentat Ion Iliescu şi Silviu Brucan, în numele FSN. Ei au cerut ajutor militar, însă Am­basada sovietică a răspuns că URSS este gata să acorde orice fel de ajutor, cu ex­cepţia intrării cu forţe armate pe te­ri­to­riul României, în acest fel respingând, prac­tic, cererea de ajutor militar.

(…) De ce Iliescu şi Brucan s-au hotărât să facă acest pas riscant?

Trebuia să fie conştienţi că solicitările de ajutor militar sovietic se înscriu în ne­demna tradiţie a regimurilor comuniste din 1956 în Ungaria şi din 1968 în Ce­ho­slovacia, când nucleele conservatoare ale partidelor comuniste s-au adresat Moscovei, cerându-i să intervină mi­li­tar.“ - scrie Burakowski.

Iată documentul:

„Ministerul Afacerilor Externe

După utilizare, mesajul cifrat trebuie dis­trus conform prevederilor referitoare la uti­lizarea documentelor secrete

SECRETExemplar 12

Mesaj cifrat nr. …din Bucureşti 23.12.89

URGENT

Către dir. J. Mąkosa

Însărcinat cu afaceri, Bauer informează prin depeşa nr. 189 din data de 23 luna cu­rentă:

Ora 15.00.

1. De la sovietici:

În numele Frontului Salvării Naţionale, I. Iliescu şi S. Brucan au solicitat ajutor mi­li­tar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca.

Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul.
Răs­punsul URSS: sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei tru­pelor.“

Doriți o probă solidă? V-o dă­ru­iesc: în Cartea albă a Armatei, intitulată Armata în Revoluția din Decembrie 1989, prima ediție, Editura Militară, 1994, pag. 120, se scrie – „În dimineața zilei de 23 decembrie, crainicii de televiziune au solicitat, alarmați, ajutor militar de ur­gență, afirmând că Televiziunea este pe cale de a fi ocupată de teroriști, deși da­tele operative nu îndreptățeau o ase­me­nea stare alarmistă. În aceeași zi, s-a trans­mis că, datorită apariției în spațiul aerian al țării a numeroase ținte ne­iden­tificate, s-a cerut ajutor militar din par­tea URSS, lăsând să se înțeleagă că si­tuația militară a scăpat de sub control, iar forțele Ministerului Apărării Na­țio­na­le nu mai pot rezista atacurilor cu care aceștia se confruntă. Informația a pro­dus confuzie și derută“.

Ce se întâmplă în ediția a doua a aceleiași cărți, Armata în Revoluția din Decembrie 1989, Editura Militară, 1998, pag. 169? Fra­za cu pricina dispare. De ce?: „În di­mi­neața zilei de 23 decembrie, crainicii de televiziune au solicitat, alarmați, ajutor militar de urgență, afirmând că Te­le­vi­ziunea este pe cale de a fi ocupată de te­roriști, deși datele operative nu îndrep­tățeau o asemenea stare alarmistă. In­formația a produs confuzie și derută“. Un­de și de ce a dispărut informația cu aju­torul militar din partea URSS?

În dimineața zilei de 23 decembrie, în studioul Televiziunii Libere, este adus, pen­tru nevoia imperioasă de a prezenta un terorist, numitul Dan Marin, campion mondial la handbal și lucrător al Se­cu­ri­tății la Agerpres. După prezentarea pe­ni­bilă a acestuia și scoaterea lui din studio, cei trei prezentatori ai Televiziunii con­tinuă (secvență din filmul Piepturi goale și buzunare pline – scenariul și regia Cor­nel Mihalache):

„Teodor Brateş: Vă rog, linişte! Vă rugăm linişte! Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Te­le­vi­ziunea este în pericol! Cerem urgent ar­mata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!

Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta nea­părat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea li­mi­taţi în limitele impuse atâţia ani de dic­tatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!

George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia! Aduceţi de urgenţă ajutoare!

Victor Ionescu: Există aruncătoare de grenade care nu au fost puse în acţiune! Să intre…

Teodor Brateş: Să intre tancurile şi să dărâme clădirile în care se află aceşti cri­minali! Să se acţioneze cu toată fer­mi­tatea, nu mai este timp de pierdut!“

Apoi, stimați concetățeni, ur­mează un anunț pe care cu greu l-am găsit în arhiva TVR. Înainte de asta, trebuie să citez din două cărți ale lui Teodor Brateș, prima: Cui îi e frică de adevăr?, conlucrare cu Constantin Bebe Ivanovici, pag. 172:

„T.B.: Până atunci cred că este necesar să discutăm încă o temă delicată. Mă re­fer la știrea pe care a citit-o George Ma­rinescu pe post în jurul orei 10,30, poate chiar 11, prin care se anunța că a fost solicitat ajutor militar sovietic, ce știți despre această știre? Cine a redactat-o? Cine a trimis-o în studioul 4?

C.B.I.: Nu vă pot răspunde la aceste în­trebări pentru simplul motiv că nu știu cine a redactat-o, nici cine a trimis-o.

T.B.: Atunci să spun eu ce știu. Știrea cu pri­cina a fost remisă lui George Ma­ri­nes­cu, într-un moment când mă aflam la WC. Când am revenit în studio am auzit-o și, imediat, am făcut semn regizorului să pu­nă cartonul cu sigla Televiziunii. L-am întrebat pe George Marinescu ce este cu știrea respectivă. A precizat că a primit-o de la etajul XI, conform procedurilor sta­bilite. I-am spus să nu o mai citească pâ­nă nu ne lămurim despre ce este vorba“.

În volumul doi al Trilogiei Revoluției ro­mâ­ne în direct, 23 decembrie 1989, dom­nul Teodor Brateș reia minciuna cu mo­men­tul în care dumnealui era la WC când George Marinescu a citit știrea. Deci, două cărți, două mărturii mincinoase. Pentru că, pe o casetă video existentă în arhiva TVR, se aude clar cum, înainte de a-i în­mâ­na grăbit și important lui George Ma­ri­nescu o hârtie, Teodor Brateș îi spune: „Ci­tește asta!“. Iar Marinescu citește de trei ori comunicatul cu ajutorul militar so­vie­tic (Televiziunea la zidul revoluției, do­cu­mentar TVR de Cornel Mihalache – 2014). Acum, dacă tot s-a redeschis Dosarul Revoluției din 1989, poate va investiga cineva competent acest lucru. Iată-l:

George Marinescu: „Dragi concetățeni, permiteţi-mi să repet un anunț pe care l-am făcut în urmă cu un minut. Suntem informați că s-a luat legătura cu am­ba­sada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenții străini și-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmați pentru a distruge ceea ce poporul român a cucerit.“

Ar fi degradant să răspund oricărei ma­nipulări a domnului M. Hodor, care știe, ia­tă, foarte multe lucruri despre„in­ci­den­tul“ de la MApN din 23/24 decembrie 1989. Gheorghe Trosca, mai grăsuț, nu avea un combinezon de luptă. De altfel, un șef de stat major care primește o ase­menea misiune, să împresureze blocurile dimprejurulMApN din Drumul Taberei cu 600 de luptători împotriva unor teroriști, ca orice om cu mintea la el, vine să lă­mu­rească misiunea și ordinul cu cei care l-au dat. Una, că nu existau 600 de luptători ai USLA, apoi, nu poți strânge ca în chingă blocurile dimprejurul MApN, fără să sta­bi­lești cu cei de pe partea cealaltă, apă­ră­torii MApN, că nu vii cumva și împotriva lor. Deci un sistem de parole și recu­noaș­teri inerente oricărei aplicații. La ordinul primit, de a veni cu 600 de uslași îm­po­triva teroriștilor, orice șef de stat major, orice luptător cu bun-simț militar vine în recunoaștere și în stabilirea situației din teren. Da, cred că vroia să intre în MApN, „să facă o escală“ și să stabilească inamic, hărți, parole, conlucrare etc. Pentru că erau profesioniști.

Sunt aberante declarațiile lui Nic­o­lae Militaru și ale lui Silviu Bru­can, care atestă faptul că au ce­rut, prin ordin, capacitarea a 600 de uslași care să atace blo­curile dimprejur și să anihileze teroriștii, iar Trosca, dimpotrivă, a venit cu 11 oa­meni care să îi atace pe ei în minister și să-i omoare, în prezența apărătorilor mi­nisterului: 2.137 de militari, 63 de tancuri, 49 de TAB-uri şi două baterii de an­ti­ae­ria­nă. Precum și a parașutiștilor de cerce­tare-diversiune de la Buzău, conduși de Gheorghe Truțulescu, specialiști în lupta de gherilă urbană, dar nefolosiți inex­pli­ca­bil în acest război.

Atacul dumneavoastră asupra lui Cons­tan­tin Isac este degradant, personajul revo­lu­ționar fiind prezent în Studioul 4, de la începutul emisiei libere, apoi la MApN, dus în mașina cu primii revoluționari, în brațele lui Petre Roman, viitor prim-mi­nistru, apoi în capul mesei la discuțiile cu principalii oameni militari și politici ai momentului, la înființarea CFSN, în discu­ția secretă de la MApN, apoi în CC la propriu în cârca lui Petre Roman, care era în cârca lui Gelu Voican Voiculescu, care era în cârca lui Ion Iliescu la revenirea de la ora 17 la Comitetul Central (secvență vi­deo), și apoi vajnic apărător al ușii de la marea discuție filmată de Adrian Sârbu cu camera video a colegului meu (nostru) Pa­ul Cozîghian. Da, Constantin Isac s-a aflat în miezul unor evenimente istorice. Nefă­când parte din gașcă, puteți scrie despre el la mișto, chiar dacă are o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu a făcut poliție politică: „«Ro­lul de­ter­mi­nant» al lui «Ionescu» în Revoluţie se ter­minase“.

Acum urmează ceva ce ține de ma­nipulare sau poate de… ui­tare. Citat din primul episod al serialului domnului Hodor:

„Trebuie spus că psihoza «te­roriştilor de la USLA» nu a fost creaţia exclusivă a unei manipulări televizate, aşa cum se acreditează astăzi. Când a fost chestionat, ime­diat după primele schimburi de focuri din Piaţa Palatului[deci în 22 decembrie!!! n.m.], în legătură cu identitatea celor care trag, însuşi Iu­lian Vlad a afirmat că ei ar putea pro­ve­ni de la Direcţia a V-a sau de la USLA“. (februarie 2016)

Dar în episodul 4 al serialului său despre Tros­ca și USLA (aprilie 2016), domnul Ho­dor recidivează cu manipularea, vorba lui, grosolană:

„De ce nu a pomenit nimic despre aceste «elemente» Iulian Vlad atunci când a fost întrebat pe 22, apoi pe 23 decembrie 1989? [păi tocmai ați spus că asta a afirmat!!! n.m.] Pentru că nu era sigur cine va câştiga lupta şi nici dacă grupul lui Ion Iliescu va supravieţui pentru a pre­lua conducerea…“

Domnul istoric Mădălin Hodor ma­ni­pu­lea­ză de la un episod la altul, pentru că, în epi­sodul 4 al articolului domniei-sale, scrie:

„Revenind la «fantomele» din decembrie 1989, existenţa lor trebuie că era cu­nos­cută de şefii Securităţii cu mult anterior evenimentelor, pregătirea lor neputând să se desfăşoare fără ştiinţa şi sprijinul logistic al acestora.

Astfel încât este probabil ca declaraţia dată de Iulian Vlad, la 29 ianuarie 1990, în faţa procurorului Diaconescu şi re­pro­dusă apoi de generalul magistrat Ioan Dan în cartea sa Teroriştii din ‘89 să fie o dovadă în acest sens. Fostul şef al Securităţii afirma următoarele: «Ana­li­zând modul în care au început şi s-au des­făşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de: 1) Elemente din Di­recţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale. (…)»“.

Și vă opriți aici, că atât vă convine…

Păi, domnule Hodor, când a spus Iulian Vlad că teroriștii pot fi de la USLA sau de la Direcția a V-a? Deci, dumneavoastră folosiți o declarație din 29 ianuarie și zi­ceți că ar fi fost spusă în 22 decembrie ‘89, după ce a început să se tragă? 1990? Și cum ar fi putut determina o declarație din 29 ianuarie 1990 „psihoza «USLA = te­rorişti»“ din 22 și 23 decembrie 1989 care „nu a emanat de la «civilii speriaţi şi mi­litarii dezorientaţi», nici de la agen­ţii KGB/GRU, ci chiar de la şeful Se­cu­ri­tăţii, care a indicat exact acele unităţi din structura aflată sub comanda sa, ca­re ar fi putut acţiona în modul res­pec­tiv.“? Dumneavoastră numiți asta cer­ce­tare istorică?

Una la mână. Apoi, citarea trunchiată a de­clarației generalului Iulian Vlad din car­tea domnului Ioan Dan Teroriștii din ‘89 este de nepermis… Domnul magistrat Ioan Dan citează din documentul de 10 pa­gini din 29 ianuarie ‘90, scris îngrijit și logic de Iulian Vlad în pușcărie:

„… analizând modul în care au început și s-au desfășurat acțiunile teroriste în Ca­pitală, pe baza acelor date și in­for­mații ce le-am avut la dispoziție, con­sider că acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elemente din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, in­clusiv speciale.

(urmează de la A la E supoziții cu struc­turi din care ar fi putut face parte, ca pregătire, «teroriștii»).

2) Ofițeri și subofițeri din Miliție, atât de la Capitală cât și de la IGM…

3) Trăgători de elită din toate unitățile Mi­nisterului de Interne, chiar lunetiști de la Dinamo sau alte cluburi sportive.

4) unele cadre militare de rezervă ale Securității, Miliției și Armatei, precum și actuali și foști activiști de partid sau UTC (anturajul și familia dictatorului).

5) anumite cadre militare sau luptători din Gărzile Patriotice.

6) Străini.

a) la studii în România (arabi, pa­les­ti­nieni care sunt la pregătire pe linia Ar­matei (…)

b) Special infiltrați (…)

c) alți străini aflați în țară cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice.

d) foști cetățeni români (…)

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au pro­cu­rat în primele ore din 22 decembrie după prânz (…)“

Iată că sunt trecuți toți cei care fi putut avea arme și care ar fi trebuit investigați.

Domnul Mădălin Hodor știe ade­vărul mult căutat despre Re­voluția Română din Decembrie 1989: „Existenţa unor struc­turi paralele şi deplin cons­pi­rate alcătuite din cadre active şi în re­zervă ale Securităţii, a căror loialitate, in­­teresată sau determinată de «con­si­derente patriotice» prost înţelese, era dirijată exclusiv spre Nicolae Ceauşescu şi clanul acestuia, este, în opinia mea, singura explicaţie raţională pentru «fe­nomenul terorist» din decembrie 1989.“ Ați găsit vinovații pentru morții revo­lu­ției: Iulian Vlad și USLA. Domnule Hodor, sunteți un istoric străveziu. Nu o luați ca pe o jignire, vă rog.

Domnule Hodor, când scrieți, la 26 de ani de la eveniment, că „Ilegală şi discutabilă moral, decizia de a-l executa pe Ceau­şes­cu s-a bucurat atunci, ne convine sau nu să recunoaştem, de susţinerea întregii [subl.m.] populaţii“, trebuie să scrieți – în­treaga populație minus Mihalache, adică eu. Nu mă faceți dumneavoastră criminal din­tr-un patriotism global. Și nu vă sfă­tuiesc să faceți azi un sondaj de opinie pe tema asta. Și pentru că teroriștii nu au nume și chip nici azi, cum puteți scrie că „A fost singurul mod practic de a opri mă­celul. Dovadă că, după difuzarea exe­cu­ţiei la televizor, activitatea teroriştilor, cu rare excepţii, a încetat“? Îi acuzați di­rect pe cei care au luat puterea de di­ver­siune terorist militară. Mulțumesc.

Analiza care te ajuta sa nu faci infarct/ Doctorul necorupt-usturoi/Otetul/Fructe uscate/Branzeturi etc

O simpla analiza de sange ar putea scoate la iveala daca o persoana risca sa sufere un atac de cord in decurs de cinci ani.

Cel putin asta cred oamenii de stiinta care au descoperit ca nivelul crescut de anticorpi – molecule produse de sistemul imunitar – determina o scadere a riscului de aparitie a problemelor cardiace, potrivit unui studiu publicat in The Telegraph.

Usturoiul imbunatateste vederea. Iata cat trebuie sa consumi zilnic

Odata cu inaintarea in varsta sanatatea organismului uman incepe sa se clatine. Astazi locuitorii din toate tarile dezvoltate se confrunta cu o noua problema grava: scaderea vederii. Pe la varsta de 50 de ani, incepe sa fie afectata cea mai importanta parte a retinei. Pe parcursul unui an o persoana isi pierde vederea in mod ireversibil. La inceput imaginea devine neclara si apar pete intunecate. Vederea devine distorsionata, se agraveaza perceptia culorilor si persoana nu poate vedea in intuneric. Cercetarile stiintifice ne dau insa vesti bune!

Cum sa pastram vederea sanatoasa

Un studiu efectuat de scoala de Medicina de la Harvard arata ca problemele de vedere legate de varsta pot fi evitate prin reducerea nivelului de colesterol din organism. Acest lucru se datoreaza faptului ca depozitele de grasime ce se acumuleaza sub retina cauzeaza scaderea vederii.

23 de pacienti carora li s-a administrat remedii pentru scaderea colesterolului, au simtit o imbunatatire semnificativa a vederii. Consumul zilnic a unei jumatati de catel de usturoi este capabil sa reduca semnificativ colesterolul in mod natural. Astfel vederea poate fi restabilita!

De asemenea, pentru a avea o vedere agera, retina trebuie sa fie mereu alimentata cu oxigen. Usturoiul ajuta la normalizarea tensiunii arteriale.

Otetul din cidru de mere e cel mai bun remediu

Otetul din cidru de mere a fost utilizat ca remediu si medicament pentru o varietate de afectiuni inca din cele mai vechi timpuri. Iar parintele medicinii, Hipocrate il folosea pentru tratarea unor afectiuni digestive.

Otetul este un produs obtinut prin fermentatie, proces prin care zaharurile din alimente sunt descompuse de bacterii si drojdie. In prima faza a fermentatiei, zaharurile sunt transformate in alcool, ca apoi acesta sa devina otet (ingredientul principal este acidul acetic). Iata cum te poate ajuta otetul din cidru de mere.

Tratarea gatului iritat

Daca gatul iti este iritat din cauza alergiilor, a vremii de afara sau a unei raceli otetul din cidru de mere iti poate fi de un real folos. Fa o gargara cu acest produs care are proprietati astrigente ceea ce ajuta gatul sa produca mai putin mucus.

Sau ai putea combina otetul cu mierea pentru a obtine si mai multe beneficii.

Stomac deranjat

Otetul din cidru de mere face adevarate minuni in cazul unui stomac deranjat. Indiferent ca te confrunti cu un reflux gastric, balonare ori diaree otetul din cidru de mere poate fi solutia acestor probleme.

Acidul acetic pe care il contine ajuta la reechilibrarea nivelului de acid din sistemul digestiv.

Nas cu secretii

Otetul din cidru de mere este folositor si acum ca si in cazul gatului iritat intrucat incetineste productia de mucus. Cand este bolnav oganismul produce mai mult mucus pentru a prinde virusii si germenii. Insa, uneori cantitatea de mucus devine atat de mare incat blocheaza nasul si incepe sa coboare pe gat.

Piele cu probleme

Cosurile sunt un lucru obisnuit. Din cand in cand oricine se confrunta cu ele. Bineinteles, o rutina de ingrijire a tenului inainte de a merge la culcare poate fi de un real folos. Poti folosi si otetul din cidru de mere pentru curatarea fetei. Nu doar ca distruge bacteriile care cauzeaza acnee, ci inchide si porii.

Respiratie urat mirositoare

Nu este nimic mai jenant decat sa descoperi ca iti miroase gura. Cel mai bun tratament este adoptarea unei igiene dentare corespunzatoare, inclusiv periajul regulat si folosirea atei dentare. Insa, din cand in cand, iti poti clati gura cu otet din cidru de mere diluat in apa.

Picioare urat mirositoare

Cand te intorci acasa dupa o plimbare mai lunga si iti scoti pantofii iti miros picioarele? Daca da, ai putea sa ti le inmoi intr-un lighean cu apa in care ai turnat si o lingura de otet din cidru de mere. Tine picioarele in lichid timp de 15 minute. In acest fel, bacteriile care provoaca mirosul neplacut vor fi distruse.

Alunite si pete pe piele

Sunt multe persoane care sustin ca otetul din cidru de mere te ajuta sa scapi de alunite si pete. Cum faci asta? Aplica in fiecare zi otetul pe zona pe care o vrei curatata si apoi acoper-o cu un bandaj. Dupa cel mult trei saptamani pata va dispare.

Pete pe covor

Daca ai varsat vreodata ceva pe covorul nou stii cat de important este sa ai la indemana o solutie care sa te ajute sa inlaturi murdaria. Puterea acidului acetic din otetul din cidru de mere face minuni cand este vorba despre indepartarea petelor de pe carpete sau chiar de pe suprafetele ceramice. Daca materialul pe care rmeaza sa il curatii este delicat dileaza otetul.

Cele mai sanatoase fructe uscate

Inainte de a cumpara fructe uscate, trebuie intotdeauna sa verifici eticheta si sa te asiguri ca nu sunt indulcite. Prin procesul de uscare, fructele devin foarte concentrate, avand mult mai multe calorii pentru aceeasi cantitate de fruct. De exemplu, 100 de grame de prune proaspete contin cam 46 de calorii, in vreme ce aceeasi cantitate de prune uscate contin circa 250 de calorii.

7.  Rosii uscate

Spre mirarea multora, rosiile sunt fructe, nu legume. Nici nu conteaza neaparat in ce categorie intra, ci ce nutrienti contin, iar la acest capitol nu duc lipsa deloc. Rosiile uscate sunt cele mai putin calorice dintre toate fructele uscate, o portie avand doar 60 de calorii. Ele sunt pline de vitamina C, niacina, potasiu, fier, magneziu si mangan. Adauga-le la salate sau la sandviciuri si iti vor intari sistemul imunitar.

6. Pere

Perele sunt bune oricum le-ai manca, iar varianta uscata are foarte multi nutrienti: vitamina C, fier, vitamina K si cupru. O portie de pere uscate are 236 de calorii si 7 grame de fibre. O varianta buna de a le consuma este la salate, dar si la iaurt cu cereale.

5. Stafide

Exista oameni care nu suporta stafidele si oameni care le adora. Daca si tu te incadrezi in ultima categorie, afla ca o portie mica de stafide poate sa iti ofere o doza sanatoasa de potasiu si mangan, dar si fibre. Din punct de vedere caloric, stafidele au 217 calorii/portie, asa ca mananca doar cateva, nu o punga intreaga!

4. Piersici

Aceste fructe uscate nu sunt atat de populare precum caisele, de pilda, insa ar trebui, pentru ca sunt delicioase si sanatoase. O portie de piersici uscate are 191 de calorii, 6.5 grame de fibre, dar si 34% din doza zilnica recomandata de vitamina A si 18% din DZR de fier. Ar fi o idee buna sa le adaugi la salate sau la iaurt ori pur si simplu sa le mananci ca gustare.

3. Caise

Caisele uscate sunt consumate de un numar mare de oameni, in primul rand pentru ca sunt foarte dulci si gustoase. O portie contine 156 de calorii si 4.5 grame de fibre. Sunt foarte bogate in vitamina A, care mentine sanatatea vederii, dar si in potasiu, care regleaza pulsul si tensiunea arteriala.

2. Merisoare

Merisoarele sunt fructe pline de vitamine. Chiar daca nu prea vei gasi sortimente neindulcite, ele tot sunt un izvor de sanatate daca mananci foarte putine. O portie de merisoare are 185 de calorii si 3 grame de fibre. Ele sunt pline de fitonutrienti, care iti mentin echilibrul hormonal si previn bolile grave. in plus, merisoarele sunt recomandate si daca ai probleme cu infectiile urinare.

1. Prune uscate

Prunele uscate nu sunt cele mai dietetice produse pe care le poti consuma, ele avand 223 de calorii per portie. Atunci de ce se afla pe locul I in topul celor mai sanatoase fructe uscate? Ei bine, in afara de faptul ca sunt bogate in fier si contin proteine, studiile recente arata ca prunele stimuleaza digestia, avand un efect laxativ, dar echilibreaza si flora intestinala. De fapt, ele sunt atat de bune pentru sistemul digestiv, incat ajuta la prevenirea cancerului de colon. Prin procesul de uscare, prunele devin bogate in sorbitol, o substanta care ajuta la dezvoltarea bacteriilor benefice de la nivelul colonului.sursa: sanatate.bzi.ro

Branzeturile de la raft sunt pline de ingrediente nesanatoase si alergeni

Un studiu privind calitatea brânzeturilor a scos la iveală faptul că multe produse conțin o serie întreagă de ingrediente care ne pot afecta sănătatea. Consumatorii se pot feri de acestea dacă citesc cu atenție etichetele și fac achiziții în cunoștință de cauză.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat din marile centre comerciale 34 tipuri de brânzeturi, pentru a realiza un studiu menit să atragă atenția asupra modului în care producătorii denaturează unele sortimente de brânzeturi.

În urma analizelor, cercetătorii au descoperit că în unele sortimente mozzarella se folosește amidonul, deși acest tip de brânză se obține numai din lapte, fără adaosuri de altă natură.

De asemenea, specialiștii atrag atenția asupra folosirii natamicinei (E 235) de unii producători de brânză maturată cu pastă semitare, acest aditiv alimentar fiind folosit ca și conservant artificial cu acțiune antibiotică, antifungică, fiind suspect de favorizarea dezvoltării unor agenți microbieni patogeni. Totodată, poate provoca greață, vomă, anorexie, diaree și iritarea pielii.

În alte mostre de brânză analizate s-a găsit un aditiv (E 1105) realizat din proteine extrase din ouă, cunoscut sub denumirea de lysozyme, care poate provoca reacții alergice. Și nitratul de sodiu se găsește în unele sortimente de brânzeturi semitari, iar studiile au arătat că această substanță este asociată în unele studii cu riscuri cancerigene.

Clorura de calciu în cașcaval

O ”practică” asupra căreia specialiștii APC atrag atenția este folosirea clorurii de calciu (E509) în unele sortimente de cașcaval, ca înlocuitor al cheagului. Această substanță are numeroase întrebuințări în diverse industrii, însă cel mai mult se utilizază pentru a degaja gheața de pe șosele, clorura de calciu fiind mult mai eficientă decât sarea obișnuită.

Este considerat un aditiv nepericulos, chiar sigur, deși legislația americană nu permite folosirea sa în produsele ecologice. Mai este cunoscut însă că dă alergii, este bănuit de favorizarea cancerului mamar și este considerat un factor de scădere a fertilității masculine. Limita zilnică admisă în consumul unui adult este estimată la nivelul a 160-345 mg, se arată în studiul APC.

Consumatorii sunt avertizați și în privința lactatelor ”fără lapte”, ”brânza de cauciuc” și alte ”creații” care, dacă s-ar vinde cu informarea corectă și la prețul corect, nimeni nu ar avea ceva împotriva lor. Dar când aceste produse sunt vândute ca produse din lapte și sub denumiri bine conotate în mentalul colectiv, avem de-a face cu falsuri grosolane și cu infractori care ar trebui pedepsiți aspru”, se arată în studiu.

Atenție la bânzeturile foarte ieftine

Pentru obținerea unui kilogram de brânză de cheag este nevoie de 6-10 litri lapte, la care se adaugă manopera și întregul proces de pregătire pentru vânzare, transportul și prezentarea pentru comercializare sunt activități în care lucrează oameni și care costă. Chiar dacă laptele ar fi socotit la un leu pe litru de către fermierul care nu are posibilitatea să-l vândă într-o rețea de producție, iar toate activitățile le-ar suporta el și familia sa, kilogramul de brânză ar costa cel puțin 12-15 lei. Dacă însă se adaugă marje de profit minim, nu s-ar putea obține brânză sub 15 lei/kg.

Acest calcul simplificat arată că o mare parte a sortimentului de brânzeturi, vândut la prețuri foarte modeste (7-12 lei/kg), nu conține decât puțin lapte sau constituie produse realizate din alte materii prime, îndeosebi din uleiuri hidrogenate sau nehidrogenate, folosind ingrediente care asigură precipitatului o consistență și proprietăți organoleptice specifice brânzei.

Toppingurile pentru pizza, cu «de toate»

În același timp, alte produse care le-au atras atenția experților APC au fost cele grupate generic sub denumirea de ”topping pentru pizza”, care sunt prezentate ca specialități pe bază de grăsimi vegetale și proteine din lapte, dar care mai au în compoziție  alte substanțe și aditivi alimentari, cum ar fi: amidon, arome alimentare, guma locust, caragenan, acid citric, polifosfați de sodiu, citrați de sodiu, fosfați de sodiu și sorbat de sodiu. Potrivit studiului, aceste produse induc în eroare consumatorii, pentru că imită foarte bine cașcavalul, dar și pentru faptul că sunt așezate lângă sortimentele de cașcaval în cadrul marilor magazine.

Unii producători comercializează chiar amestecuri formate din cașcaval și grăsimi vegetale, în speță ulei de palmier, cărora le-au găsit și denumiri specifice, cum ar fi: preparat alimentar pe bază de cașcaval și grăsimi vegetale. Compoziția unor astfel de produse este formată din: cașcaval afumat (27,5%), ulei de palmier (25%), apă, amidon din porumb, derivați din lapte, gelatină, sare iodată, aromă de fum și săruri de topire (fosfați de sodiu-E339 și difosfați de sodiu și potasiu-E450).sursa: stiri.com.ro

Alimente puternice care te feresc de boli grave

Alimente precum ceapa rosie, varza sau iarba de grau aduc un beneficiu major sanatatii atunci cand sunt consumate cu regularitate. Cercetarile arata ca multe alimente contin anumite substante care au fost indelung studiate si s-a constatat ca feresc corpul de boli grave.

1. Patrunjelul te apara de cancerul ovarian

Cercetatorii au descoperit ca patrunjelul verde contine o substanta anticancerigena, numita apigenina, care infometeaza celuele canceroase care se dezvolta la nivelul ovarelor. Nu uita sa adaugi patrunjelul verde zilnic in alimentatia ta, atat in salate de cruditati cat si presarat peste mancarurile gatite!

2. Iarba de grau curata sangele de toxine

Este una dintre cele mai bune surse de clorofila cu numeroase beneficii pentru sanatatea organismului.

Clorofila este pigmentul care confera culoarea verde plantelor si are un puternic efect detoxifiant. De asemenea, aduce un plus de antioxidanti care apara corpul de boli. Consuma iarba de grau sub forma de suc, tablete sau pudra!

3. Lamaile verzi te apara de cancerul pulmonar

Lamaile verzi cunoscute si sub denumirea de “lime” contin hesperadina, un compus care impiedica dezvoltarea celulelor canceroase la plamani. Sucul de lime merge de minune la salate sau poti sa il adaugi in apa, avand un efect alcalin si antiinflamator.

4. Ceapa te apara de orice tip de cancer

Numeroase studii au scos la iveala faptul ca ceapa este printre cele mai puternice alimente care ne protejeaza de cancer. In special ceapa rosie este recunoscuta pentru faptul ca reduce cu 60% riscul de orice tip de cancer.

 

5. Semintele de in mentin un nivel optim al glicemiei

Sunt bogate in proteine si fibre, favorizand eliminarea eficienta a toxinelor din corp. De asemenea, semintele de in se numara printre acele alimente puternice care te feresc de boli grave, deoarece contin acizi grasi omega-3 care sunt recunoscuti pentru faptul ca previn inflamatiile in corp si ajuta la mentinerea unui nivel normal al glicemiei.sursa:

In : Stiri din Sanatate

Ce trebuie sa stii despre ciuperca piciorului

Ciuperca piciorului este o infecţie fungică obişnuită care afectează pielea piciorului. Aceasta poate fi tratată şi acasă, însă dacă nu trece cu remediile naturiste trebuie să faceţi o vizită medicului.

Este foarte contagioasă şi se dezvoltă în medii calde şi umede, cum ar fi festiarele şi duşurile de la piscine sau de la sălile de sport.

Iată care sunt simptomele

Cum arată ciuperca piciorului? Este vorba despre o iritaţie roşie cu mâncărime între degetele de la picioare, care se pot transforma în băşici. De asemenea, aceasta se poate răspândi la unghiile degetelor de la picioare, fâcându-le să capete culoarea galbenă şi să fie solzsoase.

Cel mai important este să menţii zona afectată răcoroasă şi uscată. În plus, trebuie să acorzi o atenţie deosebită igienei, deoarce ciuperca se poate întinde şi sub unghii, făcând ca infecţia să se întindă între degete.

Există câteva remedii naturiste care te pot ajuta să scapi de această problemă. Iată despre ce este vorba:

Aplică tinctură de gălbenele sau smirnă pe zona afectată

Gălbenele şi smirna au proprietăţi antifungice şi se pot aplica direct pe piele, sub formă de tincturi. Iată cum  se prepară: ai nevoie de 100 de grame de plante uscate sau de 300 de grame de plante proaspete, 250 ml de votcă şi 100 de ml de apă.

Pune într-un borcan o treime din cantitatea de plante, amestecă apa şi alcoolul şi apoi toarnă amestecul obţinut peste plante. Lasă plantele să se îmbibe în lichid timp de o săptămână, apoi strecoară şi elimină plantele.

Se îmbibă o bucată de material curat în tinctură şi se aplică pe zona afectată. Tinctura de gălbenele sau smirnă se poate cumpăra şi din farmacii.

Consumă ceaiuri  de cimbru, muşeţel sau trandafir

Şi sucul de aloe verde poate fi de ajutor în această situaţie. Mai poţi bea ceaiuri cu proprietăţi antifungice şi diareice, precum cimbrul, muşeţelul, gălbenelele sau trandafirul.

Fă o baie antifungică

Prepară o infuzie concentrată de gălbenele şi cimbru sau de ghimbir şi scorţişoară. Pune această infuzie într-un lighean şi bagă-ţi acolo picioarele, de două ori pe zi, timp de 15 minute. Apoi, usucă-le bine şi aplică pudră antifungică. Poţi adăuga în această infuzie şi oţet de mere. Acesta are proprietatea de a echilibra pH-ul pielii (acesta fiind afectat de către ciuperca piciorului).

Câteva sfaturi de prevenţie

- Nu împărţi prosopul cu alte persoane;

- Poartă papuci din plastic în vestiare şi la duşuri;

- Spală-ţi zilnic picioarele şi şterge-le între degete;

- Nu purta pantofi sau adidaşi fără şosete;

- Schimbă-ţi zilnic şosetele sau ciorapii.sursa: stiri.com.ro

Din ce cauze ne dor picioarele si cum scapam de problema

La finalul unei zile pline de activitati, cu totii resimtim oboseala acumulata si apare senzatia neplacuta de picioare obosite si grele.

Picioarele reprezinta o parte importanta a corpului uman, intrucat sprijina toata greutatea noastra pe parcurcul intregii zile si trebuie ingrijite suficient pentru a ne putea desfasura activitatile zilnice in continuare fara niciun disconfort.

Atunci cand nu le acordam atentie ajungem sa simtim disconfort, oboseala si greutate in picioare, insotite de dureri la sfarsitul zilei. Acestea se intensifica daca ramanem in picioare mult timp si la contactul cu caldura. Mai pot aparea in timpul noptii de senzatiile de furnicaturi si crampele musculare.

Care pot fi cauzele?

Senzatia de picioare grele si obosite poate fi cauzata de mai multi factori, cei mai comuni fiind:

- Suprasolicitarea prin efectuarea anumitor activitati fizice extenuante, cum ar fi statul prea mult in picioare;

- Circulatia sanguina deficitara, cu pierderea tonicitatii si a elasticitatii peretelui vascular;

- Incaltamintea neadecvata – prea stramta sau purtarea tocurilor prea inalte;

- Obezitatea – in acest caz, picioarele suporta o greutate mai mare;

- Imbracamintea prea stramta care impiedica miscarea picioarelor in mod natural.

Cum sa prevenim

- Sa nu se poarte incaltaminte prea stramta sau tocuri prea inalte. Sunt recomandate tocuri de maxim trei cm, mai ales daca se merge mult pe jos;

- Un regim alimentar sanatos, care sa includa alimente bogate in potasiu, magneziu si calciu si sa se evite alimentele sarate, deoarece provoaca retentia de apa din organism care duce la umflarea picioarelor.

- Odihna suficienta zilnica.

- Bai calde la sfarsitul zilei, urmate de masaj cu diverse uleiuri relaxante.

- Slabire in cazul celor care au cateva kilograme in plus;

- Cat mai multa miscare – cele mai potrivite sporturi pentru sanatatea picioarelor sunt inotul, alergarea, mersul pe jos minim 30 de minute pe zi, stretching-ul sau yoga.

- Evitatea pozitiei picior peste picior.

Daca picioarele dor in continuare si starea lor nu se amelioreaza in urma adoptarii recomandarilor, este necesar sa consultati un medic pentru a constata cauza exacta, a va prescrie un tratament potrivit si bineinteles pentru a evita problemele mai grave care pot sa apara: varice, edeme si altele.

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie si traumatologie, specialist in chirurgie artroscopica, leziuni sportive si proteze personalizate. Medic ortoped cu experienta de cinci ani in unele dintre cele mai mari spitale din Anglia si vicepresedinte al Asociatiei Sanatate la Nivel European. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.sursa: stiri.com.ro

Produse pe care le folosesti zilnic si care pot produce cancer

Foloseşti zilnic o serie de produse fără să ştii că acestea pot provoca în timp cancer. În acest articol vei afla care sunt cele 7 lucruri extrem de periculoase pentru organismul uman.

1. Conservele

Un număr mare de ambalaje din plastic, hârtie termică şi multe compozite dentare conţin Bisfenol-A (BPA) – care este cunoscut ca fiind cancerigen. Testele de laborator arată că BPA prezent în conserve modifică celulele creierului la şobolani.

2. Îndulcitorii artificiali

Îndulcitorii artificiali sunt realizaţi din sfeclă de zahăr modificată genetic şi sunt extrem de dăunători, deoarece aceştia cresc rapid nivelul de insulină în sânge. De altfel, fructoza, îndulcitorul artificial găsit în sucurile acidulate, este un factor important în dezvoltarea cancerului, iar culoarea caramel conține, de asemenea, un cunoscut cancerigen. Soda acidifică organismul, ceea ce duce la diviziunea celulelor canceroase.

3. Aluminiul din deodorante și antiperspirante

Este recomandabil să foloseşti deodorante făcute în casă sau organice, fiindcă, potrivit datelor statistice, cea mai mare incidenţă a cancerului de sân este în cadranul superior, aproape de axilă, adică acolo unde se aplică, în mod normal, deodorant cu aluminiu.

4. Hormonii din carne și lapte

Hormonii artificiali, utilizaţi în hrana animalelor din ferme, pentru a crește producţia de lapte și cantitatea de carne, pot cauza cancer şi o serie de alte boli.

5. Soia şi porumbul modificate genetic

Este bine cunoscut faptul că soia modificată genetic crește nivelul de estrogen din organism, la fel şi porumbul. În plus, laptele de soia conține hemaglutinină, un ingredient care transformă celulele roşii din sânge în cheaguri. Prin urmare, optează întotdeauna pentru laptele organic.

6. Fluorul din apă

Apa de izvor, fără fluorură, este cea mai sănătoasă alegere pe care o poţi face. Fluorura privează corpul de minerale, slăbind astfel sistemul imunitar.

7. Săpunurile comerciale, şampoanele, pastele de dinți şi cremele

Este un fapt cunoscut acela că tot ce aplici pe piele, păr sau dinţi ajunge în sânge. Versiunile preferate sunt cele preparate în casă sau cosmeticele organice şi naturale. Parfumul, coloranţii, subproduselor de origine animală și alte substanțe suspecte pot cauza cancer.sursa: stiri.com.ro

Ce nu stiai ca poti trata cu scortisoara

O folosim deseori pentru a da un plus de savoare cafelei sau deserturilor pe care le preparăm. Știai însă că scoțișoara este și un veritabil medicament? Inclusă în alimentație, mirodenia are grijă de sănătatea inimii, are efect antiinflamator și antioxidant.

 

Ajută la prevenirea bolilor de inimă

Conținutul ridicat de fibre și de calciu face ca scoțișoară să se numere printre mirodeniile care au grijă de sănătatea cardiacă. Mai exact, o lingură de scorțișoară conține aproximativ 4 g de fibre și 78 mg de calciu.

Inclus în alimentație, condimentul poate reduce în timp nivelul de colesterol „rău“, dar și riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare.

În plus, numeroase studii recente au arătat că nutrimenții din scorțișoară au rolul și de a preveni apariția celulelor canceroase la nivelul colonului. Nu ezita să folosești scorțișoară când pregătești dulciuri sau pentru a da aroma băuturilor.

Are efect antiinflamator

Răspunsul inflamator al organismului este foarte important, cu atât mai mult cu cât ajută în lupta împotriva infecțiilor și favorizează vindecarea țesuturilor deteriorate.

Cu toate acestea, când nivelul markerilor inflamatorii din corp este ridicat (se poate observa în urma analizelor de sânge), persoana poate să aibă mai multe probleme de sănătate.

Bine de știut că scorțișoara completează lista alimentelor care au proprietăți antiinflamatorii, dar și a celor care poate ajuta la ameliorarea senzației de durere.

Poate regla nivelul zahărului din sânge

Printre beneficiile consumului de scorțișoară se numără și normalizarea nivelului de zahăr din sânge, fapt ce se datorează compușilor din conținut.

De asemenea, mirodenia conține o substanță care acționează asupra celulelor, imitând funcția insulinei, ceea ce îmbunătățește absorbția glucozei și ajută la transformarea ei în insulină.

Este dovedit faptul că persoanele diabetice care includ scorțișoara în alimentație ajung să aibă un nivel optim al zahărului din sânge. Doza recomandată de scorțișoară este între 1 și 5 grame pe zi.

Îmbunătățește funcția cerebrală

Știai că mirosul scorțișoarei ajută la îmbunătățirea funcției creierului? În plus, doi dintre compușii din condiment ajută la inhibarea proteinelor la nivelului creierului, anume a celor care pot duce în timp la apariția maladiei Alzheimer.

Scorțișoara mai este recunoscută și pentru faptul că poate proteja neuronii, echilibrează nivelul neurotransmițătorilor și aduce beneficii funcțiilor motorii la pacienții diagnosticați cu Alzhiemer.

Este un puternic antioxidant

Este bine de știut că acest condiment este în top 10 cei mai puternici antioxidanți pe care îi putem include în alimentație.

Consumată des, scorțișoara poate preveni daunele radicalilor liberi, cei care sunt responsabili de apariția mai multor afecțiuni, printre care și cancerul.sursa: stiri.com.ro

Cum pregătesc Societățile secrete pe ascuns Guvernul mondial

 

Grupul Bilderberg

Unul dintre cele mai mari grupuri de fațadă ale grupării satanice a așa-zișilor „Iluminați”, care își desfășoară activitatea și ca societate secretă, este Grupul Bilderberg. Acesta a fost creat la începutul anilor ’50, de către Prințul Bernhard al Olandei (fost ofițer SS) și socialistul polonez Joseph Retinger, unul dintre fondatorii „Mișcării europene”. Aceste două personaje au luat decizia să organizeze întâlniri regulate ale celor mai puternici oameni ai planetei. Prima lor întâlnire s-a desfășurat în Olanda, la luxosul hotel Bilderberg din localitatea Oosterbreck, între 29 aprilie și 21 mai 1954, și de aici provine numele grupului.

Conducerea Grupului este alcătuită din 39 de persoane, elite ale națiunilor, și poartă numele de „Comitetul de conducere”. Acești indivizi nu sunt aleși prin vot, și la început au fost dirijați de Prințul Bernhard, un prieten apropiat al Coroanei Angliei. Din 1954 încoace, întâlnirile grupului au fost aranjate întotdeauna în secret și în locuri diferite. Membrii Grupului Bilderberg, în număr de aproximativ 120, sunt persoane cu o mare influență, aparținând cercurilor financiare ale Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii și Canadei. La fiecare reuniune anuală a sa, Grupul Bilderberg invită reprezentanți ai companiilor transnaționale, precum British Petroleum, Exxon, Shell sau Unilever.

Reuniunile Grupului Bilderberg sunt întotdeauna secrete și foarte bine disimulate, și mass-media (care, bineînțeles, le aparține aproape în întregime) abia de câțiva ani le menționează în treacăt. Totuși, revista de actualități independentă Spotlight a reușit să transmită publicului informații de la unele întâlniri, prin plasarea la fața locului de aparatură minusculă de ascultat. Invitații la reuniunile Grupului Bilderberg sunt, de regulă, conducători politici din diverse țări și oameni ce ocupă poziții cheie în domenii de interes, costurile deplasării fiind suportate în întregime de Comitetul grupului.

Scopul Grupului Bilderberg este acela de a decide viitorul omenirii, prin crearea unui Guvern Mondial și a unei Armate Mondiale, aflată sub conducerea Organizației Națiunilor Unite, iar pentru preluarea controlului total, ei au plănuit să se folosească de performanțele calculatoarelor. Bill Gates, directorul Microsoft, este cunoscut ca fiind membru al ordinului așa-zișilor „Iluminați”.

Având în vedere personajele care participă la întâlnirile lui, Grupul Bilderberg mai este numit și „guvernul mondial invizibil”, și este limpede că politicienii invitați la întâlnirile grupului sunt corupți. Acestora li se propune să-și trădeze propriul popor, vânzându-i suveranitatea organismelor internaționale. Este ceea ce mai mulți șefi de state și guverne au și făcut, și continuă să facă, în secret.

Comisia Trilaterală

Fondată oficial în iunie 1973 de către David Rockefeller și Zbigniew Brzezinski (amândoi membri ai Ordinului așa-zișilor „Iluminați”), Comisia Trilaterală a fost creată la recomandarea Grupului Bilderberg, deoarece organizațiile deja înființate se dovediseră a fi prea lente în instituirea Guvernului Mondial. Această comisie este formată din giganții industriei și comerțului „națiunilor trilaterale”, și anume: Statele Unite, Japonia și Europa de Vest.

Membrii Comisiei Trilaterale fac parte din elita mondială, provenind din diferite ramuri ale sectei satanice a Francmasoneriei, iar scopul lor este acela de a pune la dispoziția bilderbergilor o bază politică mai largă. Toți cei 200 de membri ai Comisiei Trilaterale sunt permanenți, spre deosebire de bilderbergi, care sunt invitați pe rând în Comitetul de conducere.

Comisia Trilaterală, cu ajutorul membrilor Consiliului pentru Relații Externe (descris mai jos) controlează toată politica, economia, armata, energia și mass- media din Statele Unite. Membrii Comisiei Trilaterale sunt directori de companii, economiști, bancheri, agenți imobiliari, oameni de știință, politicieni, lideri sindicali, președinți de fundații sau editorialiști din presă.

Și dacă tot nu credeți că aceste persoane vor distrugerea suveranității popoarelor și un Guvern Mondial, citiți biografia lui David Rockefeller, Memorii, apărută în 2002. În această carte, printre alte lucruri demne de luat în seamă, el spune:
,,De mai bine de un secol, ideologii extremiști de la ambele capete ale spectrului politic s-au folosit de diferite evenimente, mediatizate distorsionat, ca să atace familia Rockefeller pentru influența excesivă pe care ar exercita-o asupra instituțiilor americane, politice și economice. Unii cred chiar că facem parte dintr-o cabală secretă, care acționează împotriva intereselor Statelor Unite, caracterizându-ne, pe mine și familia mea, drept «internaționaliști», care conspiră, împreună cu alți capitaliști ai lumii pentru a construi o structură politică și economică mai integrată mondial, o singură lume, dacă vreți. Ei bine, dacă acestea sunt acuzațiile care mi se aduc, pledez vinovat și sunt mândru să fiu numit astfel.”

Adevărul însă este că ideile economice și politice promovate de Comisia Trilaterală sunt printre cele mai radicale: hegemonia economică a companiilor transnaționale, intensificarea exploatării mondiale a forței de muncă și hegemonia militară mondială a țărilor bogate ale planetei.

Consiliul Pentru Relații Externe (CFR)

Council of Foreign Relations (CFR) este o organizație semisecretă, care a luat ființă în 1971, iar membrii ei sunt exclusiv americani și canadieni. Astăzi, Consiliul pentru Relații Externe deține un control strâns asupra țărilor occidentale, împreună cu organizația mamă din Marea Britanie, Institutul Regal al Afacerilor Internaționale (Royal Institute of International Affairs – RIIA), care o are în frunte pe Regina Elisabeta a II-a, aceasta fiind și unul dintre așa-zișii „Iluminați” de top de pe Terra. La rândul lui, Consiliul pentru Relații Externe e controlat de familia Rockefeller și de Guvernul Mondial din umbră. Alături de CFR se află tristul Ordin Skull & Bones (Craniu și Oase), care îi are printre membrii săi pe doi foști președinți ai Statelor Unite, Bill Clinton și George W. Bush, și pe senatorul și candidatul din anul 2004 la alegerile prezidențiale John Kerry, ultimii doi recunoscându-și într-un interviu televizat apartenența la acest ordin.

Comitetul Celor 300

Cunoscut și sub numele de „Olimpienii”, Comitetul celor 300 este o societate secretă foarte veche. Ea a fost înființată în anul 1729 de către aristocrația britanică, cu scopul de a-și facilita comerțul, în general, și traficul de opiu al British East India Company, în special. Analiștii îl definesc ca fiind un consiliu internațional ce influențează politicile, comerțul, sistemul bancar, armatele națiunilor și mass-media, în vederea centralizării la nivel global a acestora.

Comitetul celor 300 este condus de Coroana Marii Britanii și include toate sistemele bancare din lume și pe cei mai importanți reprezentanți ai națiunilor occidentale. Prin acest Comitet, toate băncile din lume sunt conectate cu familia Rothschild. Dr. John Coleman, fost ofițer în cadrul MI6 (Serviciile secrete britanice), a publicat în anul 1992 cartea intitulată Ierarhia conspiratorilor – Istoria Comitetului celor 300, în care explică aceste conexiuni, incluzând totodată o listă cu cele 21 de obiective principale ale așa-zișilor „Iluminați” și ale Comitetului celor 300. Din analiza lui Coleman reiese că acest comitet este o ramură importantă a așa-zișilor „Iluminați”, fiind plasat foarte sus în piramida lor politică.

Iată cum explică Coleman ce l-a determinat să scrie această carte: „De-a lungul carierei mele de ofițer profesionist de informații am avut ocazia să accesez documente top secret. În perioada în care am lucrat în Angola, am avut prilejul de a vedea o serie de documente strict confidențiale, care erau foarte explicite. Ceea ce am citit acolo m-a umplut de furie și revoltă, făcându-mă să mă lansez pe un drum de la care nu m-am mai abătut, anume acela de a descoperi puterea care controlează și administrează guvernele Marii Britanii și Statelor Unite”.

Citiți și:

Grupul Bilderberg – Guvernul mondial secret
Comitetul celor 300: dezvăluiri despre ierarhia conspiratorilor
Familia Rockefeller, Noua Ordine Mondială şi Guvernul Mondial (I)

Illuminati-i şi sinistra aristocraţie neagră a planetei

13 familii, cele mai bogate din lume, controlează planeta

de Maria Nicola

Illuminati-i sau „Iluminaţii” reprezintă aşa-numita elită planetară, grupul persoanelor care îşi autoarogă supremaţia asupra destinului umanităţii. Faptul că au ales tocmai termenul „iluminat”, folosit în tradiţia spirituală pentru fiinţele care au avut acces la anumite revelaţii divine esenţiale, nu este decât o dovadă în plus a imensei aroganţe a Illuminati-lor. Această grupare ultrasecretă are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani.

Aceşti oameni sunt principalii jucători pe tabla de joc pe care ei înşişi au configurat-o pe întreaga planetă. Cei mai bogaţi, influenţi şi puternici oameni de pe Pământ fac parte cu toţii în principal din aceleaşi 13 familii şi sunt principalele personaje care conduc din umbră lumea. Aceste familii au creat Ordinul secret al Illuminati-lor şi îl controlează în totalitate. Cu foarte puţine excepţii, Illuminati-i sunt bărbaţi. Ei sunt cei care iau deciziile, trag sforile şi stabilesc regulile pe care trebuie să le urmeze toate guvernele, preşedinţii, corporaţiile şi organizaţiile internaţionale.

Un grup ultrasecret reuneşte cei mai puternici oameni din lume

Illuminati sunt un grup ultrasecret care practică ştiinţele oculte; acest grup s-a structurat cu mii de ani în urmă, deşi informaţii despre existenţa sa au apărut numai de 2-300 de ani. „Iluminaţii din Bavaria” nu reprezintă nicidecum originea acestui Ordin, aşa cum afirmă unii autori, ci o organizaţie creată special la comada baronului Rotschild, pentru a-i deruta pe aceia care aflaseră de existenţa Illuminati-lor. Se afirmă chiar că fondatorul „Iluminaţilor din Bavaria” a fost în cele din urmă asasinat ritual ca pedeapsă pentru că a continuat să folosească denumirea de „iluminat” după desfiinţarea acestei organizaţii secrete.

Illuminati-i ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii.

Liniile „de sânge” ale arborilor genealogici ale celor 13 familii care controlează Ordinul Illuminati merg înapoi cu mii de ani în urmă. Din acest motiv, David Icke scrie în lucrarea „Secretul Suprem” că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de „rasă în interiorul rasei”. Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[…] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”

Legături „de sânge”: toate casele regale europene sunt înrudite

Pentru a înţelege aceste informaţii care la prima vedere sunt şocante, să analizăm un exemplu simplu: arborele genealogic al familiei Windsor. Actualmente în Europa majoritatea statelor sunt organizate ca republici si sunt conduse de un preşedinte ales prin vot popular. În schimb, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Olanda, Danemarca şi Norvegia sunt regate – fiind conduse de un rege sau de o regină. Descendenţele regale, aşa cum ştim, sunt stabilite prin diverse legi sau reguli specifice în fiecare ţară şi nu sunt sub nici o formă sub incidenţa unor decizii mai mult sau mai puţin „democratice”.

Înainte de a deveni republici, şi celelalte ţări europene au fost regate sau imperii. Prin divizarea acestora şi/sau răsturnarea de la putere a caselor regale sau imperiale prin revoluţii, s-au format republicile europene de astăzi.

Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei SUNT CU TOŢII RUDE DE SÂNGE, TRĂGÂNDU-SE DIN FAMILIA WINDSOR. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Cu siguranţă aceasta nu poate fi o coincidenţă!

Forţe oculte malefice şi banii le susţin puterea

Puterea pe care au ajuns să o aibă Illuminati se bazează pe de o parte pe cunoaşterea anumitor aspecte oculte şi pe de altă parte pe forţa banului prin care ei controlează întreaga economie mondială. Ei sunt cei care deţin băncile internaţionale, afacerile cu petrol, cele mai importante corporaţii din industrie şi comerţ. Ei controlează şi manipulează politicienii şi deţin efectiv majoritatea guvernelor, sau măcar le controlează. Un exemplu foarte bun este modul în care se fac alegerile prezidenţiale în majoritatea ţărilor aşa-zis democratice.

Nu mai este un secret pentru nimeni că acel candidat care dispune de cea mai consistentă sponsorizare este cel care câştigă alegerile, cu extrem de rare excepţii. În acest mod, politica este controlată prin forţa banului. De cele mai multe ori, Illuminati susţin principalii candidaţi doar pentru a fi siguri că vor câştiga. Acest mecanism simplu de control explică faptul că în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie.

Illuminati-i urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, în care planeta va fi condusă de un unic guvern mondial, controlat de ei. În acest sens, în ultimele decade au avansat mai mult decât în sute de ani. Pentru sceptici, cel mai bun exemplu este crearea Uniunii Europene, care face ca toate ţările europene să aibă un guvern unic – Comisia Europeană. Niciunul dintre adevăraţii conducători ai Europei de azi nu este ales şi nu există nici un mecanism efectiv prin care popoarele europene pot controla deciziile acestui guvern european.

Cele 13 odioase familii care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei

În istorie este binecunoscută perioada neagră din istoria Veneţiei şi a Genovei în care aşa-numita Aristocraţie Neagră a preluat monopolul afacerilor (sec.XII). Interesant este că descendenţii acesteia deţin şi acum monopolurile legiferate în secolul XII şi sunt adevăraţii stăpâni ai Mafiei italiene. Ei se înrudesc cu cele mai bogate familii europene.

Nucleul Illuminatilor îl constituie cele 13 familii, cele mai bogate din lume, care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei. Numele de „aristocraţie neagră” asociat acestora vine din faptul că metodele lor predilecte de acţiune sunt uneltirile, minciunile, înşelătoriile, crimele, terorismul, magia neagră (satanismul).

Fritz Springmeier, în exelenta lucrare „Bloodlines of the Illuminati” (Liniile de sânge ale Illuminati-lor) enumeră aceste 13 familii ca făcând parte din „Elita” planetară:

1. Astor
2. Bundy
3. Collins
4. DuPont
5. Freeman
6. Kennedy
7. Li (China)
8. Onassis
9. Rockefeller
10. Rothschild
11. Russell
12. van Duyn
13. Merovingian (Casele Regale europene)

Următoarele familii sunt de asemenea înrudite cu acestea (desigur că mai există sute de familii înrudite, dar ele sunt mai puţin importante şi influente):

1. Reynolds
2. Disney
3. Krupp
4. McDonald

„În bătaie de joc, pentru a imita cele 12 triburi biblice ale lui Dumnezeu, Satan şi-a ales şi el 12 familii, 12 linii de sânge. Una dintre acestea era cea numită Ishmaeli, ai cărei descendenţi au pus la punct tehnicile de asasinare prin practici oculte de magie neagră . O altă linie are origine egipteană şi este cea care a dezvoltat anumite practici druidice. O altă familie, orientală, a dezvoltat magia neagră orientală. O altă linie se trăgea din Canaan şi se numea Astarte, apoi şi-a schimbat numele în Astorga, Ashdor, şi apoi Astor. […] Dacă primele 12 familii sunt imitaţia celor 12 triburi iudaice, cea de-a 13-a este „copiată” după descendenţa regală a lui Iisus însuşi şi este înrudită direct cu casa regală a lui David, căreia îi aparţinea acesta.” – Fritz Springmeier, „The Satanic Bloodlines”

Dincolo de aceste considerente esoterice, Springmeier analizează în detaliu genealogia şi afacerile celor 17 (13 + 4)  familii menţionate, bazându-se printre altele pe mărturiile unor foşti Illuminati – aceia care au încercat să părăsească acest ordin criminal.

Societăţile secrete, instrumentul Illuminati-lor

Desigur că aceste informaţii, precum şi scopurile mârşave ale Illuminati-lor sunt ascunse publicului larg – acesta este unul dintre motivele pentru care societatea modernă este împânzită de societăţi secrete. Putem chiar afirma că toate societăţile secrete care sunt structurate pe sistemul „iniţierilor oculte secrete” sunt controlate de către Illuminati. Francmasoneria este cea mai cunoscută astfel de grupare, dar nu este nicidecum unica.

Controlul acestor societăţi secrete este realizat prin practici oculte de magie neagră. Fără excepţie, toate acestea sunt sataniste – adică „divinitatea” cărora ei se închină este Satana, chiar dacă îl numesc „Purtătorul de lumină” sau „Marele Arhitect”. Practicile de magie neagră sunt la originea tuturor tehnicilor de manipulare şi influenţare a maselor. Practic putem spune că în acest mod planeta noastră este actualmente condusă şi controlată prin magie neagră, deşi maşina de propagandă a avut grijă să îndoctrineze oamenii cu ideea că nu există forţe supranaturale, fenomene paranormale şi nici un fel de magie.

Citiţi şi:
Iluminaţii din Bavaria şi Testamentul lor diabolic
Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică
Comitetul celor 300: dezvăluiri despre ierarhia conspiratorilor

 

Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică

Albert Pike, demonul-păianjen şi „îngerii” cu copite

de Mihaela Gheorghiu

Cu cât aflăm mai multe despre francmasonerie, cu atât ne convingem cât de malefică este această organizaţie. Zugrăvită pe dinafară în frumoasele culori ale unei societăţi de caritate şi întrajutorare, francmasoneria se revelează la o cercetare mai atentă în adevărata ei lumină, aceea a unei secte satanice.

Francmasoneria îl venerează pe Lucifer – Satan

Francmasoneria a susţinut mereu că se închină Marelui Arhitect pe care îl prezintă ca fiind Dumnezeu. Afirmaţiile unor francmasoni importanţi, simbolurile utilizate în ritualurile şi emblemele masonice demonstrează că masoneria este o sectă satanică şi că acest Mare Arhitect nu este Dumnezeu Tatăl, ci Satan-Lucifer.

Albert Pike (foto) a fost şi este încă una din cele mai proeminente figuri masonice ale Ritului Scoţian, iar ideile sale au fost de multe ori catalogate drept sataniste. Cu toate acestea în numărul din ianuarie 1990 al revistei New Age Magazine, editată de aripa din Charleston SUA a Ritului Scoţian, lucrarea cea mai importantă a lui Albert Pike – „Morală şi dogmă”, scrisă în 1871 – este prezentată ca fiind „un ghid masonic pentru viaţa de zi cu zi.” (1) Într-un alt jurnal masonic publicat pe Internet, aparţinând tot Ritului Scoţian (Scottish Rite Journal) găsim următoarele elogii la adresa lui Albert Pike, care demonstrează ce rol important joacă acesta şi astăzi în cadrul Ritului: „Cândva fratele Mark Twain observa că se poate stabili caracterul unui popor după caracterul oamenilor sau evenimentelor pentru care acesta ridică monumente. Acest lucru este probabil adevărat. În cazul lui Albert Pike este. Numele său a fost atribuit unor şcoli, străzi, burse, vitralii, loji masonice, unui parc şi chiar unui parfum pentru bărbaţi.” (2)

Acest citat semnificativ ne face să realizăm cât de mult şi-au pus amprenta „valorile” masonice asupra societăţii moderne. Îngrijorător, dat fiind ce idei propovăduia Albert Pike. Francmasonii se apără încercând să îl prezinte pe Albert Pike drept un personaj marginal, puţin citit şi cunoscut. Cum se face atunci că acestui personaj atât de „puţin important” pentru francmasonerie i s-a ridicat drept memorial, loc în care este şi înmormântat, House of Temple (foto) din Washington DC, adică exact sediul central al Consiliului Suprem de grad 33 al Ritului Scoţian? Parafrazând citatul de mai sus am putea spune că putem cunoaşte natura francmasoneriei după persoanele căreia îi ridică monumente.

În iulie 1889 Albert Pike trebuia să participe în calitate de Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale (un rang foarte înalt în francmasonerie) la Convenţia Supremului Consiliu de la Paris, unde urma să se găsească soluţia pentru o dispută dintre lojile franceze şi cele engleze. Conflictul izbucnise pe marginea unei probleme cheie, aceea a zeităţii sau divinăţii căreia i se închină masonii. Francezii considerau că nu trebuie să existe alt Dumnezeu decât omul sau omenirea, concepţie care a dat naştere apoi unui nou curent cultural, impus sub numele de umanism. Englezii nu erau de acord şi susţineau necesitatea existenţei unei componente religioase.

Albert Pike avea rolul de a concilia cele două tabere, gradul înalt pe care îl deţinea permiţându-i să cunoască natura adevăratei „zeităţi” căreia i se închinaseră fără să ştie masonii dintotdeauna. Întrucât sănătatea nu îi permitea să facă drumul până în Franţa, Albert Pike a trimis o scrisoare din care au fost reproduse fragmente în publicaţiile masonice ale vremii, atât în Franţa cât şi în Anglia. Iată ce scria el: „Ceea ce trebuie să spuneţi mulţimii este că îl venerăm pe Dumnezeu, dar că este vorba de acel Dumnezeu care este adorat fără nici un fel de superstitiţie. Pentru voi însă, Suverani Mari Inspectori Generali (adică gradul 33 în Ritul Scoţian n.n) vom spune aşa, şi aşa veţi repeta iniţiaţilor de grad 32, 31 şi 30: religia masonică trebuie să fie menţinută de către toţi iniţiaţii gradelor înalte în puritatea doctrinei luciferice.[…] Adevărata şi pura religie filozofică (masonii îşi spuneau şi filozofi n.n.) este credinţa în Lucifer, egalul lui Dumnezeu.” (3)

Un monstru oribil îşi ţese plasa în jurul Pământului

Oricât s-a strădui masonii să dezmintă sau să ascundă teribilul adevăr dezvăluit de la cel mai înalt nivel al francmasoneriei de Albert Pike, simbolurile, ritualurile şi efectele acţiunilor lor îi trădează. În mod cert cea mai mare parte a masonilor sunt doar o masă de manevră pentru cei aflaţi la nivelele înalte care cunosc natura fiinţei pe care o slujesc şi în mod deliberat îi atrag şi pe alţii în această imensă înşelăciune. Acesta este, evident, satanism.

De-abia la nivelul gradului 13 din ritul scoţian, numit Arca Regală masonii primesc dovada explicită că venerează un demon, un monstru oribil. La acest grad li se revelează numele şi înfăţişarea Marelui Arhitect. Iată ce a descoperit Iuri Lina: „Realitatea din spatele scenei se arată a fi complet diferită pe măsură ce urci în grad. În ţările creştine francmasoneria este zugrăvită într-o haină creştină, în ţările islamice într-una musulmană, etc. În realitate ordinul venerează o altă fiinţă, pe Marele Arhitect al Universului, numit Jahbulon (foto) a cărui natură seamănă foarte mult cu cea a lui Lucifer. Doar după ce ajunge la gradele înalte, francmasonul este informat că Marele Arhitect al Universului este numit Jahbulon. La gradul Royal Arch este revelată înfăţişarea lui. El are corp de păianjen şi trei capete, unul de pisică, al doilea de broască şi al treilea de om.” (4)

Cercetătorul englez Stephen Knight a realizat un interviu cu 57 de francmasoni care trecuseră de gradul 13. Aceştia au răspuns fără probleme la toate întrebările până când s-a ajuns la subiectul Jahbulon şi au fost întrebaţi „Şi cu Jahbulon cum e?” „În acel moment, relatează autorul, situaţia a devenit tensionată, au încercat să schimbe subiectul, nu au vrut să mai continue interviul sau au spus minciuni jenante.” (5)

E de înţeles deci de ce francmasonii evită să vorbească despre acest subiect. Ei venerează un demon îngrozitor, a cărui reprezentare este o cumplită pervertire a Treimii divine. Acest păianjen cu trei capete îşi întinde plasa peste întreaga planetă pentru a prinde în capcana sa cât mai multe suflete. De aceea deasupra uneia din cele două coloane care stau la intrarea în orice templu masonic se află un glob pământesc prins într-o plasă. Acelaşi simbol apare şi pe steagurile unor organizaţii mondiale de origine masonică ca o expresie a capcanei masonice planetare actuale.

Demoni pe frontispiciul masoneriei britanice

Simboluri sataniste apar pe clădirile cele mai importante ale masoneriei. Sediul central al Marii Loji Unite a Angliei din Londra, numit Masonic Hall, leagănul francmasoneriei mondiale moderne poartă chiar deasupra intrării o emblemă masonică (foto) pe care a răspândit-o apoi în întreaga lume. Aceeaşi emblemă serveşte drept firmă şi pentru un restaurant (foto) din apropiere destinat masonilor. Pe aceasta din urmă se vede şi mai clar că fiinţele care ţin scutul din mijloc au aripi de înger şi copite în loc de picioare, ca şi cum ar fi demoni.

Sub aceşti îngeri cu copite, adică îngeri decăzuţi se află următoarea inscripţie definitorie pentru doctrina francmasonică:  „Audi, Vide, Tace”  adică „Auzi, Vezi şi Taci” sau mai precis păstrează secretul indiferent de ceea ce vezi şi auzi în interiorul francmasoneriei. Acest motto este o formă prescurtată a unui proverb latin “Audi, vide, tace, si vis vivere (remanere) in pace” – „auzi, vezi şi taci dacă vrei să trăieşti/să fi lăsat în pace”. Semnificativ, putem spune şi perfect ilustrat de faptul că toţi cei care nu tac cu privire la adevărata natură a masoneriei nu sunt lăsaţi să trăiască în pace.

A fost nevoie ca francmasoneria să îşi creeze în jur această veritabilă conspiraţie a tăcerii tocmai din cauza naturii sale satanice, pentru a-şi ascunde oribilul secret. Dacă ar fi doar o organizaţie de caritate şi întrajutorare aşa cum vrea să pară, ar mai fost necesare jurămintele teribile pe care le impune membrilor săi pentru ca aceştia să păstreze tăcerea? „Jur că nu voi revela niciodată secretul francmasonilor decât unui frate de lojă şi în prezenţa venerabilului mare maestru. În caz de abatere mă supun la următoarea pedeapsă: limba mea să fie smulsă, inima mea străpunsă, iar corpul meu zdobit şi transformat în cenuşă pentru a fi aruncată în vânt”… aşa sună unul din jurămintele depus de un mason.

Asemenea „jurăminte” pot aparţine numai unei organizaţii diabolice. Iar faptul că ele nu sunt doar o figură de stil este demonstrat din plin de moartea în condiţii suspecte a unor persoane care au trădat francmasoneria. (6)

Mai sunt multe lucruri de spus pe marginea acestui subiect, întrucât toate simbolurile şi ritualurile masonice sunt puternic încărcate de această semnificaţie satanică. În toate scrierile masonice vom găsi timpul măsurat în Anno Lucis nu în Anno Domini-care ia ca an zero naşterea lui Isus Christos. Anno Lucis se obţine adăugând 4000 de ani la Anno Domini, astfel că anul 2006 devine anul 6006. Masonii dezmint faptul că îşi măsoară până şi timpul raportat la Lucifer, susţinând că Lucis înseamnă lumină, şi că ar fi vorba de lumina cunoaşterii care este ceva bun.

Care este natura acestei lumini putem vedea în ilustraţiile masonice alăturate în care  este prezentat într-o formă simbolică ritualul de iniţiere în primul grad. În partea de sus a ambelor desene se află Soarele şi Luna, însă nu Soarele – care a fost dintotdeauna asociat cu Dumnezeu Tatăl luminează loja ci o altă lumină, cea a unei stele. Steaua care răsare strălucitoare şi marchează începerea unei noi ere, Noua Ordine Mondială este un simbol central în masonerie. Această stea strălucitoare este Luceafărul de dimineaţă, numit aşa de astronomii din vechime tocmai pentru este ultima stea care rămâne pe cer dimineaţa concurând lumina Soarelui, exact aşa cum Lucifer, numit şi „fiul dimineţii” se consideră egalul lui Dumnezeu.

Vedem deci cum încă de la primii paşi în masonerie totul se învârte în jurul unor concepte şi doctrine luciferico-satanice. Ceea ce uită însă francmasonii şi cei care îi conduc este că în cele din urmă lumina Soarelui devine atât de puternică încât oricât de strălucitor ar fi putut părea la un moment dat Luceafărul, în cele din urmă acesta dispare cu totul. Puterea sa nu este decât una trecătoare, iar lumina care îl face să strălucească nu este decât o palidă reflectare a luminii Soarelui. La fel se va petrece şi cu francmasoneria, care a reuşit temporar să îşi ţeasă plasa în jurul acestei planete, dar care după cum se exprima un bine cunoscut autor de dezvăluiri (4) „poartă în ea sămânţa propriei autodistrugeri” prin chiar venerarea unei fiinţe care se opune ordinii divine.

Bibliografie:

(1) John Daniel, Scarlet and the beast – A history of the war between enghlish and french masonry, vol 1, 1993, pag.52
(2) http://www.srmason-sj.org/web/journal-files/Issues/jun03/
(3) Leon de Poncis citat de John Daniel – Two faces of freemasonry, Day Publishing, Longview Texas, 2005, pag. 81-82
(4) Iuri Lina, Architects of deception – Secret history of freemasonry, 2004, pag .76, 105
(5) Stephen Knight – The Brotherhood – the secret world of the freemasonry, London, 1983 pag 273-240
(6) Mărturii cutremurătoare ale unor foşti masoni

Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie;

articol de Pr. Matei Boila,
preluat din ROMANIA LIBERA 8 iulie 2005

Doresc să demonstrez în cele ce urmează că apartenenţa la francmasonerie este cel puţin imorală. Voi pune în paranteză toată controversa în legatură cu contribuţia reală şi potenţială, negativă sau pozitivă, a francmasoneriei la istoria omenirii pentru că aceasta nu schimbă cu nimic concluzia în problema pe care am pus-o.

Pentru sprijinitorii francmasoneriei, aceasta a contribuit, printre altele, la realizarea unui climat de toleranţă şi libertate politică (?), la constituirea statelor naţionale, la evitarea unor conflicte. Pentru adversarii francmasoneriei, aceasta a fost o forţă în principal ocultă, prin care răul major s-a revărsat asupra lumii. Ea ar fi contribuit la izbucnirea războaielor mondiale din ultimele secole, la împărţirea lumii în zone de influenţă, la vânzarea unei părţi a Europei comunismului sovietic, chiar la fundamentarea şi biruinţa acestuia, la triumful nu al toleranţei benefice, ci la încurajarea imoralităţii, pornografiei, homosexualităţii, în numele unei false lupte împotriva discriminării şi sprijinirii aşa-ziselor minorităţi, la tendinţele anticreştine în numele democraţiei, în realitate a unui libertinaj criminal.

Aşa cum am spus, nu voi intra în această controversă care deschide calea unei discuţii niciodată terminate şi în realitate nesemnificative pentru ceea ce vreau să demonstrez. Voi arăta că, indiferent ce părere avem despre contribuţia francmasoneriei, pozitivă sau negativă, la viaţa societăţii din ultimele secole, participarea la ea este imorală în sine. Indiferent că vedem jumătatea plină sau cea goală a paharului, contează doar responsabilitatea pentru ce lipseşte.

În fond, ce este francmasoneria? Plecăm de la ceea ce se ştie fără nici un dubiu. Francmasoneria este o asociaţie prezentă în toată lumea, care dispune de fonduri uriaşe, sursa unei influenţe viu simţite, cel puţin aceasta este mărturia a foarte mulţi oameni, peste care nu se poate trece fără a friza absurdul, şi care, cu toate acestea, nu este cunoscută în toate aspectele ei, deşi s-au spus şi s-au scris despre ea milioane de pagini şi de emisiuni televizate şi relatări pe Internet.

Să plecăm de la ceea ce se vede: asociaţiile văzute care, chiar dacă par a fi doar de faţadă, mascând centrele veritabile de putere şi influenţă, sunt totuşi singurele de necontestat pentru toată lumea, inclusiv pentru cei neiniţiaţi. Luăm deci de bună, aşa cum am făcut de la început, ceea ce se vede. Astăzi, membrii francmasoneriei văzute pretind că ea este un fel de asociaţie nevinovată, care nu are nici un fel de caracter sau ţeluri politice, religioase, estetice etc. Este greu, dacă nu imposibil de imaginat şi admis că miliardele de dolari din dosul acestor asociaţii sau loje, răspândite în toată lumea, nu urmăresc şi nu cer membrilor lor nimic politic, religios sau artistic. Simple asociaţii eventual de jucat golf sau bridge. Dar pentru a demonstra fără drept de apel şi a stabili ca ultimă concluzie posibilă caracterul imoral al participării la francmasonerie, să luăm ca bune aceste afirmaţii.

Ceea ce se pretinde în fond este că francmasoneria nu este în ultimă instanţă decât o asociaţie frăţească, tinzând spre a generaliza în toată lumea spiritul de maximă toleranţă. Dar toleranţa faţă de ce şi de pe ce poziţie? Toleranţa ca atare, fără a lămuri în prealabil aceste elemente şi fără a avea o poziţie faţă de ele este o noţiune goală. Înainte de a avea o credinţă, toleranţa ta este o atitudine inutilă, care face să zăngănească o monedă calpă. De altfel, ceea ce este valoros în atitudinea de toleranţă este îmbrăţisat astăzi, cel puţin declarativ, de majoritatea societăţilor civilizate.

S-a renunţat, cel puţin în marea majoritate a societăţilor civilizate, şi în primul rând în zona creştină, la impunerea concepţiei de viaţă prin forţa statală. Fiecare trebuie să fie liber în raport cu puterea politică, să gândească asupra lumii, a vieţii şi a organizării societăţii aşa cum doreşte. În orice caz, valoroasă este această toleranţă, acest respect al credinţei celorlalţi, neutilizarea în nici un fel a forţei sau a ascendentului pe care ţi-l dă puterea politică pentru alinierea celorlalţi la propriile tale convingeri, în măsura şi numai în măsura în care ai o convingere pe care firesc doreşti să o răspândeşti, însă exclusiv pe cale spirituală, a argumentelor. Adevărul în care nu crezi şi pe care nu doreşti să-l împărtăşeşti altora nu este decât o caricatură de adevăr.

De aceea, o asociaţie care pretinde că nu militează pentru nici o concepţie religioasă sau politică, ci exclusiv pentru toleranţă, este o imensă cacealma dăunătoare şi absurdă. Această poziţie afirmată declarativ de partea văzută a francmasoneriei, posibil pentru uzul naivilor, şi care are menirea de a acoperi atitudini mult mai grave nemărturisite, este ea însăşi de o mare nocivitate pentru că ea conduce la slăbirea şi în final abandonarea oricărei credinţe. Atitudine sterilizantă şi cel puţin la fel de nocivă ca şi fanatismul intransigent de care francmasoneria pretinde că ne apără.

Nu ar fi de mirare ca această poziţie, transparent afirmată, să ascundă, aşa cum mulţi cred, un ţel ocult, mergând până la dorinţa de dominaţie a lumii, de anihilare a credinţelor religioase, îndeosebi a creştinismului, şi chiar aşa cum unii o susţin, de satanizare a societăţii noastre. Este atât de aberantă afirmaţia că francmasoneria nu doreşte decât să răspândească toleranţa încât toate aceste suspiciuni îţi găsesc justificarea.

Dar din nou să renunţăm la orice alte învinuiri şi suspiciuni şi să rămânem strict la ceea ce se recunoaşte de către partea văzută a francmasoneriei şi chiar să plecăm de la premisa că nu există parte ocultă a francmasoneriei, oricât de improbabilă este această ipoteză, pentru a vedea că acest “rest” de necontestat este el însuşi profund imoral, aşa cum şi mai imorală ar fi şi alternativa unor acţiuni politice sau (anti)religioase oculte, caracter care ar face-o profund dăunătoare societăţii omeneşti.

S-a ajuns cu greu la convingerea acum de necontestat că cele mai mari şanse pentru ca politica să fie benefică este transparenţa. În societăţile moderne, centrele de iniţiativă politică trebuie să fie la lumina zilei şi să acţioneze pe baza unor reguli cunoscute pentru a mări şansele de reuşită a lor. Desigur, nu totdeauna această transparenţă şi aceste reguli sunt respectate şi nu totdeauna, chiar când se respectă, ele conduc la cele mai bune soluţii şi la eliminarea elementelor nocive şi chiar imorale din viaţa publică.

Totuşi, şansele cele mai mari pentru optimizarea vieţii publice o constituie transparenţa şi respectarea unor reguli minimale.
Este posibil ca initiativele politice pornind din centre oculte să fie bune în anumite momente. Aceasta nu împiedică ca o astfel de politică să fie per sold rea şi mai ales să nu conţină în mult mai mare proporţie primejdii nemăsurate, unele cu caracter criminal şi potenţial fatale civilizaţiilor în cadrul cărora se manifestă.

Ce sunt deci şi ce justificare au asociaţiile francmasone după ce am eliminat, aşa cum susţin francmasonii, chiar frizând absurdul, orice caracter militant al lor pe diferite planuri şi de asemenea după ce am văzut că justificarea aşa-zisei “lupte pentru toleranţă” este goală de conţinut.

Singura justificare, de neînlăturat, de fapt liantul şi forţa pe care o au şi pe care o mărturisesc formal de la început societăţile masonice, rămâne organizarea, în mijlocul unor societăţi mai mari, de nuclee cu oameni ce se ajută reciproc, transferând criteriile de selecţie şi promovare sociale.

Aceasta este de fapt singura justificare posibilă, chiar dacă aceasta nu se recunoaşte deschis, pentru apartenenţa la francmasonerie, în condiţiile în care se ia în serios afirmaţia că ea a renunţat la orice ţeluri politice, religioase sau chiar estetice sau sportive.

Analizăm deci imoralitatea apartenenţei la francmasonerie, în condiţiile în care dăm crezare afirmaţiei că ea nu mai are ţeluri religioase sau politice. Dacă aceste ţeluri există totuşi, bine mascate, aceasta nu ar face decât să agraveze caracterul imoral şi dăunător al apartenenţei la francmasonerie.

Prin urmare, din nou şi din nou, vom porni, chiar frizând absurdul, de la această afirmaţie de totală neutralitate a francmasoneriei pentru a arăta fără dubiu ca în orice caz apartenenţa la francmasonerie este imorală. De mii şi sute de ani, omenirea încearcă, în ciuda nenumăratelor ratări, să stabilească criteriile obiective, cât mai oportune pentru societate, a selecţiei şi promovării în cadrul ei.

O asociaţie cum ar fi cea a francmasoneriei, care nu are nici un alt scop decât cel al întrajutorării reciproce a membrilor săi prin eludarea sau în orice caz transgresarea criteriilor transparente de promovare în societate este evident imorală.
Negarea unor scopuri politice sau religioase, pe lângă că este pentru un om cât de cât lucid şi informat total inacceptabilă, nu înlătură cu nimic caracterul imoral şi antisocial al apartenenţei la francmasonerie.

Admiţând, chiar împotriva evidenţei şi a bunului simţ, neutralitatea politică şi religioasă a francmasoneriei, nu se face altceva decât să se pună în relief că motivaţia atitudinii lor este una interesată, imorală şi antisocială. Prin urmare, pentru un creştin nici nu se pune problema justificării participării la francmasonerie, dar chiar pentru un necreştin situaţia este inacceptabilă moral.

În general, cei care intră astăzi în francmasonerie sunt intelectuali şi, din păcate, aceştia au în general o mare capacitate ca, atunci când interesele lor o cer, să-şi justifice poziţia. Totuşi mi se pare că argumentele care condamnă din punct de vedere moral apartenenţa la francmasonerie sunt atât de pertinente încât este imposibil ca măcar o urmă de îndoială să nu răzbată pentru cel ce optează pentru apartenenţa la ea şi căruia i-a mai rămas o fărâmă de bun simţ.

Acestuia, daca se uită cu luciditate în oglindă, este imposibil să nu-şi apară sieşi penibil. Pentru ca acest sentiment al penibilului să mijească în conştiinţa celor cărora le-a mai rămas o urmă de bun simţ şi sunt membri ai francmasoneriei, am scris, poate cu naivitate şi în zadar, aceste rânduri.

666 – Numărul Fiarei;

Implementarea „semnului fiarei” în viaţa de zi cu zi a oamenilor, face parte dintr-un plan diabolic al sectei satanice planetare, francmasoneria

de Ariana Anghel

Motto: „Şi această fiară a făcut aproape ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi,
să primească un semn anume pe mâna dreaptă sau pe frunte şi, făcându-se aceasta, s-a urmărit
ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul secret
al numelui ei. Aici este necesară priceperea şi înţelepciunea. Cine cu adevărat pricepe, să socotească numărul fiarei. Căci acesta este un număr de om. Şi numărul  ei este şase sute şaizeci şi şase.”
- Apocalipsa lui Ioan

„Semnul fiarei”, 666, este un simbol teribil, folosit de francmasonerie şi instituţiile aservite acesteia. Este în mod excesiv utilizat de toate organizaţiile masonice de talie mondială. Barele de cod pentru preţurile produselor, stemele şi bancnotele multor state, telecomunicaţiile, siglele unor companii transnaţionale poartă semnul fiarei (666) sub diferite forme. Unii autori afirmă că numărul 666 corespunde ocult celebrului www din adresele de internet şi că acelaşi număr malefic va fi imprimat oamenilor în cipurile pentru monitorizarea amănunţită cu privire la informaţii personale, sănătate, comportament.

Dincolo de toate speculaţiile care s-au făcut pe marginea acestui subiect, acest articol îşi propune să vă atragă atenţia asupra modalităţilor prin care acest număr apocaliptic a fost introdus în mod insidios şi aproape pe nesimţite în vieţile noastre, de către cei care vor să supună şi să conducă această planetă, prin instaurarea aşa-numitei Noii Ordini Mondiale.

Implementarea acestei cifre satanice în viaţa de zi cu zi a oamenilor face parte, fără îndoială, dintr-un plan diabolic, bine pus la punct de această sectă satanică planetară, care este francmasoneria şi care are ca scop ultim crearea unui guvern fascist planetar şi subjugarea populaţiei întregii planete.

Semnificaţiile esoterice ale lui 666

Există în Biblie o profeţie – Apocalipsa lui Ioan – care pomeneşte despre un mare guvern mondial. O caracteristică fundamentală a acestei guvernări va fi un sistem economic în care fiecare om va avea asociat un număr. Fără acest număr, nimeni nu va putea cumpăra sau vinde. Pentru a obţine acest număr, oamenii vor trebui să jure credinţă şi loialitate faţă de acest guvern mondial şi faţă de religia mondială stabilită atunci. Biblia spune că persoana care va primi acest număr nu va mai putea fi salvată.
De ce primirea acestui număr este un act atât de greşit? Apocalipsa lui Ioan spune că oamenii vor primi acest număr numai cu condiţia de a se supune şi de a jura credinţă guvernului mondial unic şi dictatorului acestuia. Cine nu va face aceasta, nu va putea obţine numărul respectiv, va fi sancţionat de noul sistem economic al Noii Ordini Mondiale şi nu va putea cumpăra sau vinde nimic. Însă supunerea faţă de acel dictator mondial şi faţă de guvernul său va însemna un act împotriva lui Dumnezeu, căci va fi, de fapt, supunerea faţă de Anticrist.

Numărul fiarei la loc de cinste

Ce înseamnă de fapt primirea acestui număr? Priviţi cu atenţie în jur. Până să ne dăm noi seama ce anume se petrece cu adevărat, aproape toate magazinele din care ne facem cumpărăturile au devenit pline de alimente, tricouri, agende, genţi, postere, reclame etc., inscripţionate cu tot felul de lozinci diabolice, care mai de care mai oribile, capete de morţi, diavoli în flăcări şi alte astfel de grozăvii cu chip de demon, care încet, încet au devenit o modă foarte apreciată, mai ales de către cei tineri. Am devenit atât de obişnuiţi cu aceste bizarerii malefice, încât prezenţa lor la tot pasul a ajuns să ni se pară normală.

Trupe de muzică modernă sau cântăreţi, care au un foarte mare succes la publicul tânăr, afişează cu naturaleţe numele sau numărul Anticristului; firmele ale căror logo conţine în mod stilizat, ascuns, acest număr satanic sunt din ce în ce mai numeroase; jocurile pe calculator pentru copii îi invită pe aceştia în lumile infernale; diverse jocuri pentru copii ce se vând în librării, în care ei sunt învăţaţi cum să facă magie neagră etc. Să nu mai vorbim despre diversele sisteme computerizate, codul de bare, cipurile biometrice etc. Toate acestea ne impregnează întreaga viaţă, zi de zi, cu numărul şi cu chipul fiarei, fără ca noi să fim conştienţi de acest lucru. Nu trebuie decât să fim puţin atenţi, pentru a observa peste tot în jurul nostru prezenţa acestuia.

Ştiinţa, în loc să facă eforturi să descopere, de exemplu, răspunsurile la întrebările esenţiale ale omenirii, munceşte cu râvnă să găsească cea mai bună modalitate de a ne însemna ca pe nişte vite, cu semnul fiarei, sub pretextul necesităţii odioaselor cipuri biometrice.

Iată doar câteva exemple din zilele noastre de vedete sau formaţii care proliferează din plin Numărul Fiarei:

Există numeroase trand-uri satanice foarte popularizate pe internet, unde site-uri întregi cu firme specializate în realizarea de logo-uri, fac reclamă la demoni.

Există produse din diverse domenii ce poartă chiar Numărul Fiarei: „Flamingo Computers anunţă lansarea oficială pe piaţa românească a sistemului Flamingo Diablo 666G, cea mai puternică configuraţie a acestui sistem…. Flamingo Diablo, câstigător a numeroase premii decernate de revistele de specialitate, se numără printre favoritele cititorilor acestor publicaţii…
Aprecierea şi succesul de care se bucură sistemul Diablo, încă de la lansarea primei variante în urmă cu opt ani, ne-a determinat să îmbunătăţim permanent acest sistem, care a devenit un adevărat trade mark pentru Flamingo.”

De parcă acestea nu ar fi îndeajuns, există până şi restaurante care şi-au luat astfel de nume diabolice, care mai de care mai oripilante („Sat-an”), care te invită să iei masa în Iad sau chiar să stai la masă cu Lucifer.
Şi lumea nu ia în seamă semnificaţia acestui nou trend, ba chiar agreează aceste bizare distorsiuni demoniace ca fiind ceva la modă, ceva cool!!! Aceasta este problema! Intrăm în lumea demonilor de bună voie, în mod inconştient, pentru că nu facem nici măcar minimul de efort de a judeca singuri ce se petrece de fapt şi ne lăsăm duşi de valul „noului”, al „ineditului”. Am face bine să deschidem larg ochii, căci direcţia în care merge societatea acum, nu este deloc una bună, pentru niciunul dintre noi!

Codul de bare a făcut ceva foarte important pentru a ajuta aducerea în scenă a numărului 666, Semnul Fiarei

Codul de bare a deschis uşa (de fapt nu numai că a deschis-o, ci chiar a dărâmat uşa) către intrarea în „lumea digitală”. Acum totul este un număr. Totul primeşte un cod de bare. După cum a spus cineva, cu tristeţe, „Dacă există, pune-i cod de bare”. Nu este uluitor faptul că după 25 de ani nimeni nu se mai gândeşte la codul de bare ca fiind un semn clar al implementării pretutindeni a numărului fiarei şi toată lumea îl acceptă ca fiind ceva firesc?

Companii demonice, produse demonice, logo-uri demonice

Ce mesaje transmit unele din cele mai mari corporaţii ale lumii prin alegerea numelor companiilor şi a logo-urilor lor? De exemplu, numele companiei „Lucent” este prin el însuşi îndoielnic. Unii spun că înseamnă Lucifer’s Enterprises (Fabricile lui Lucifer). Bineînţeles că purtătorul de cuvânt al companiei neagă cu vehemenţă această asociere.Lucent Technologies testează pe piaţă cea mai nouă inovaţie în materie de software, ce poartă marca „Inferno”. Inferno! Ce mesaj încearcă să ne transmită această companie mega-gigant, cunoscută anterior sub numele de AT&T’s Bell Labs?

Lucent poate fi sau nu o firmă malefică, dar dacă este, ea are cu siguranţă multe surate. De exemplu, binecunoscuta firmă Reebok International, compania producătoare de încălţăminte atletică a lansat recent pe piaţă o nouă linie de încălţăminte de alergat pentru femei, cu numele Incubus. În tradiţia medievală, incubus este un demon care violează femeile în timpul somnului!
Când acest fapt a fost adus în mod public în atenţia managementului companiei, purtătorul de cuvânt a afirmat că nu ei aveau nicio cunoştinţă despre semnificaţia cuvântului incubus. Cât de credibilă este această afirmaţie în cazul acestei mega-companii care nu lasă cu siguranţă nimic la voia întâmplării, cu atât mai puţin numele unui nou produs lansat pe piaţă?

Honeywell, firma gigant de computere din Minnesota îşi obligă, mai nou, angajaţii (mare parte dintre ei creştini scandalizaţi de această iniţiativă anti-creştină) să participe la un nou program, numit „Diversity Training” (Pregătire în Materie de Diversitate), un seminar în cadrul căruia sunt ridicate în slăvi virtuţile şi beneficiile vieţii homosexuale.
De ani de zile, Honeywell deţine o companie subsidiară în Europa numită –credeţi sau nu – Lucifer Manufacturing! Exact, Lucifer. Probabil o altă surpriză stânjenitoare. Ar trebui să credem că executivii de la Honeywell nu aveau nicio idee despre cine este Lucifer?
Honeywell lucrează îndeaproape cu Oracle, o corporaţie de software activă în producerea tehnologiilor Big Brother. Împreună, Honeywell şi Oracle produc sisteme computerizate de control pentru Noua Ordine Mondială, inclusiv echipament de scanare pentru operaţiuni de securitate.
În SUA există şi alte companii care folosesc numele lui Lucifer, cum este, spre exemplu, Lucifer Lighting Co. Să fim serioşi! Ce proprietar de companie în toate minţile ar da companiei sale producătoare de becuri numele „Lucifer”?

Doar o coincidenţă?

Peste tot în lume, logo-urile diverselor companii par să ne transmită mesaje. Sunt oare formele acestor logo-uri doar nişte coincidenţe? Trebuie să admitem faptul că simbolurile asociate diverselor companii au semnificaţiile lor. Iată că Satana, „stăpânul temporar al acestei lumi” (II Corinteni 4:4), împreună cu „agenţii” săi este foarte ocupat în aceste vremuri să condiţioneze minţile oamenilor şi să le programeze simţurile cu tot felul de efecte vizuale şi sonore magice, captivante, fascinante, halucinante, pentru a le distrage atenţia de la ceea ce se petrece cu adevărat în lume.

Vi se pare normal ca demonii să fie atât de prezenţi în viaţa noastră?

Prezentat şi perceput ca fiind foarte la modă, numărul fiarei a căpătat o popularitate extraordinară, mai ales în rândul tinerilor. Vremurile în care oamenii preferau imaginile cu îngeri sau cu zâne, imaginile care evocă sentimente frumoase, înălţătoare, care te fac să simţi o stare de bine, de fericire sunt demult apuse. Locul acestora au fost luate de aceste vremuri în care demonii sunt la rang de cinste, iar îngerii sunt consideraţi demodaţi, fiind chiar ridiculizaţi. Ceea ce vedem în lume în aceste timpuri sunt de fapt semnele slăbiciunii noastre spirituale, îndepărtarea noastră de Dumnezeu, îndepărtarea de ceea ce este frumos şi sublim în fiinţa noastră şi în Universul în care trăim.

Neatenţia, nepăsarea şi lipsa de reacţie ne vor costa, până la urmă, libertatea!

Pentru cineva care priveşte cu atenţie în jur la ceea ce se petrece în societatea noastră modernă la ora actuală, este foarte lesne de observat că valorile morale şi spirituale au fost în mod evident răsturnate şi înlocuite cu opusul lor. Acesta este rezultatul de necontestat al planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale, planuri ce au fost consemnate în protocoalele maeştrilor francmasoni şi care urmăresc cu încrâncenare să subjuge şi să îndobitocească întreaga planetă, pentru a o aduce la sclavie şi a o conduce astfel cu uşurinţă, în spiritul răului, al diabolicului, al satanicului şi împotriva lui Dumnezeu.

Toate aceste manipulări criminale, care au fost aplicate şi implementate pas cu pas, aproape pe nesimţite, în decursul timpului şi care ne pavează realmente drumul către o societate subjugată, anticristică, întunecată, ne-au adus în situaţia în care răul predomină – datorită ignoranţei majorităţii oamenilor, care sunt letargici, nepăsători sau ahtiaţi după bani şi interese proprii – în detrimentul binelui, al frumosul, al sublimului şi  dumnezeiescului.

Răspunsul majorităţii societăţii noastre la toate acestea este încă, din nefericire, aproape inexistent. Lipsa de reacţie a maselor de oameni vizavi de această situaţie realmente dezastruoasă, decadentă, în care a ajuns la ora actuală omenirea, încurajează şi chiar ajută extraordinar de mult implementarea continuă a planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale pe întreaga planetă. Nepăsarea şi lipsa noastră de reacţie la ceea ce se petrece în jurul nostru ne va costa, în cele din urmă, libertatea, sub toate aspectele ei!

Implanturi cu microcipuri: răspunsuri la întrebări frecvente (I)

un studiu realizat de dr. Katherine Albrecht, expert în RFID
www.antichip.com
traducere de Lia Stoica

I. VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA IMPLATURILOR UMANE

Ce este mai exact implantul cu VeriChip?

VeriChip este un dispozitiv implantabil în corpul uman, bazat pe tehnologie RFID. VeriChip-ul, ce conţine un microcip RFID închis în sticlă, este proiectat pentru a rămâne în permanenţă sub piele. Este vândut şi comercializat de VeriChip Corporation din Delray Beach, Florida.
VeriChip-ul conţine un dispozitiv de identificare prin frecvenţă radio – RFID (sau microcip), un condensator şi o antenă înfăşurată în jurul unui miez de ferită (compus al unor metale cu oxizi de fier). Aceste componente sunt sigilate într-o capsulă din sticlă, care este parţial acoperită de un material plastic uşor şi rezistent numită Biobond, pentru a preveni migrarea dispozitivului prin corp.

Care este scopul acestui VeriChip şi cum funcţionează el?

VeriChip Corporation comercializează implantul ca metodă de accesare a unor înregistrări medicale în caz de urgenţă, ca dispozitiv de plată şi pentru a controla accesul la facilităţi sigure.

Când un scaner VeriChip intră în aria de acoperire a unui implant, scanerul emite un semnal radio care stimulează implantul, făcându-l să emită propriul său semnal radio ca răspuns. Acest semnal este receptat de scaner şi transformat într-un număr de identificare unic, format din 16 cifre. Numărul este folosit pentru identificarea respectivei persoane sau pentru a menţiona o înregistrare conexă.

Ce informaţii sunt stocate pe un VeriChip?

În prezent, implantul cu VeriChip-ul conţine un număr de identificare unic format din 16 cifre. Acest număr este asemănător cu un număr de asigurare socială sau cu un cod de bare, care poate fi folosit pentru a căuta o înregistrare în baza de date.

Cum este introdus în corp un VeriChip?

Implantul este o procedură ambulatorie, care în mod normal durează 15 minute sau mai puţin. Oamenilor le-au fost implantate VeriChip-uri în cabinete medicale, în standuri la diverse convenţii şi chiar în anumite cluburi de noapte europene.
Locul de implantare este mai întâi şters cu un tampon cu alcool şi amorţit cu o injecţie ce conţine un anestezic local. Când zona este amorţită, cu o seringă se introduce implantul în ţesutul subcutanat.

Unde anume în corp este introdus VeriChip-ul?

VeriChip-ul este, în mod normal, injectat în tricepsul braţului, între cot şi umăr. În anumite cazuri, implantul este injectat în muşchiul bicepsului, între cot şi încheietura mâinii. (Se pare că Sean Darks din CityWatcher şi-a implantat VeriChip-ul în biceps.)
Mai sunt şi teribiliştii care s-au cip-uit cu implanturi RFID obţinute din alte surse,  folosind în general implanturi vândute pentru uz animal. Mai mulţi asemenea indivizi şi-au introdus cipurile în mâini. Iată ce declara Amal Graafstra, unul din aceşti indivizi care şi-a făcut implant: „Este mult mai uşor să deschizi uşa sau să descui maşina făcând un semn cu mâna, decât să îţi mişti bicepsul înainte şi înapoi .”

Câţi oameni au fost implantaţi cu VeriChip?

Când VeriChip Corporation a devenit oficial o companie comercială, la începutul anului 2007, a dezvăluit faptul ca 222 de persoane din Statele Unite ale Americii au fost implantate cu produsele sale. La începutul anului 2008, această cifră a fost estimată la aproximativ 300 de persoane. Multe persoane dintre cele cărora li s-a făcut implantul sunt angajaţi ai VeriChip Corporation sau pacienţi care participă la studii experimentale ale dispozitivului.
VeriChip Corporation a declarat oficial că mii de persoane din toată lumea au fost implantate cu produsul său. Totuşi, compania nu a oferit detalii cu privire la implantările din străinătate şi nu a pus la dispoziţie nicio verificare individuală a acestor cifre.

Există şi alte companii ce comercializează microcipuri RFID pentru uz uman?

Din informaţiile pe care le deţinem, nu. VeriChip Corporation pretinde că VeriChip este „singura tehnologie RFID implantabilă, cu aprobare de la FDA (Food and Drug Administration – Agenţia pentru Alimentaţie şi Medicamente din SUA), iar noi nu suntem la curent cu producerea sau comercializarea altui produs RFID implantabil.

VeriChip este un dispozitiv RFID „pasiv”. Ce înseamnă acest lucru?

Un dispozitiv RFID „pasiv” nu are baterie sau altă sursa internă de alimentare. Se alimentează de la semnalul trimis de cititorul sau scanerul care îl citeşte. În schimb, un dispozitiv RFID „activ” are o baterie sau altă sursă care îi permite să emită un semnal continuu sau la comandă, independent de prezenţa unui cititor sau scaner. Etichetele RFID active au o arie mai mare de citire decât etichetele pasive, dar în final acestea încetează să mai funcţioneze atunci când li se termină bateria. Spre deosebire de acestea, etichetele „pasive” pot funcţiona, teoretic, pe termen neliminat.

Care este aria de citire a unui VeriChip?

Aria de citire a unui implant VeriChip este situată cu aproximaţie între 9 şi 36 cm, atunci când este folosit un scaner de mână. Acest lucru înseamnă că scanerul trebuie să fie adus la o distanţă de aproximativ 9 – 36 cm de partea corpului în care a fost implantat cipul, pentru a citi VeriChip-ul şi pentru a intercepta informaţiile stocate în el. Când este folosită o antenă mai mare, precum un program de intrare pe poartă, aria de citire poate fi teoretic extinsă la aproximativ 100 de cm. Conform legilor fizicii, un implant VeriChip nu poate fi citit de la o distanţă mai mare.

II. VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA IMPLANTURILOR DE MICROCIPURI ASUPRA ANIMALELOR

Ce este un implant cu microcip pentru animale?

Un implant pentru animale este în esenţă identic cu implantul cu microcip pentru oameni. Încă din 1990, implanturile au fost comercializate si vândute pentru a fi folosite pentru câini, pisici, cai, vite etc.

Care este scopul unui implant animal şi cum funcţionează acesta?

Implantul este folosit pentru identificarea animalelor. El funcţionează la fel ca implantul uman, descris anterior. Când un scaner este adus în raza de acoperire a implantului, acesta emite un semnal radio, care stimulează implantul, făcându-l să emită propriul său semnal radio, ca răspuns. Acest semnal este recepţionat de scaner şi transformat într-un număr unic de identificare. Numărul este folosit pentru a identifica animalul sau pentru a accesa o înregistrare conexă.

Unde este injectat microcipul?

La câini şi pisici, cipurile sunt introduse în ţesuturile subcutanate, în general între omoplaţi sau în partea stângă a capului. Caii sunt implantaţi în partea stânga a gâtului.

Câte animale au fost implantate cu microcipuri în SUA?

În ultima decadă, milioane de somoni sălbatici au fost implantaţi cu microcipuri RFID pentru a li se monitoriza mişcarea prin ape. Nenumărate laboratoare de animale au folosit implantul cu microcip şi multe ferme de animale din întreaga lume au folosit de asemenea implantul cu microcip.
Aproape 5% din cele 164 de milioane de câini şi pisici estimate din Statele Unite ale Americii au microcipuri. Adăposturile de animale din Statele Unite ale Americii implantează cipuri în mod regulat animalelor de companie înainte de a le da spre adopţie. În plus, guvernele, inclusiv cele ale districtului Los Angeles şi El Paso, Texas au adoptat ordonanţe care impun ca tuturor câinilor din jurisdicţia lor să le fie aplicate micropuri. El Paso a extins implantarea cipurilor şi la pisici şi dihori.

Microcipul poate ajuta la localizarea unui animal de companie pierdut?

Nu aşa cum cred mulţi oameni. Implantul cu microcip nu are GPS pentru localizarea unui animal de companie pierdut. Aria de citire pentru un implant VeriChip este de numai aproximativ 9 – 36 cm, deci un scaner ar trebui să se afle foarte aproape de animal pentru a citi cipul implantat.
Un implant cu microcip poate ajuta la recuperarea animalului de companie dacă şi numai dacă animalul ajunge la un adăpost pentru animale sau la un veterinar. Când membrii echipei din cadrul adăpostului găsesc un animal rătăcit, ei caută mai întâi să vadă dacă animalul nu poartă o zgardă. Dacă nu are nicio zgardă, angajaţii trec un cititor RFID peste corpul animalului pentru a căuta un implant cu microcip. Dacă animalul a fost implantat cu cip, implantul va emite un cod numeric care poate fi căutat într-un registru pentru identificare şi contactarea proprietarului.
Din cauză că scanerul trebuie adus foarte aproape de animal pentru a citi implantul cu RFID, implantul nu ar ajuta la găsirea unui animal care s-a pierdut în pădure sau care a scăpat pe străzile oraşului.

Există mai multe mărci de microcipuri pentru animale de companie?

Da, există patru tipuri principale de microcipuri care au fost comercializate pentru a fi folosite pentru animale de companie:

•     cipul ISO Conformant Full-Duplex
•     cipul AVID Securizat/Criptat „FriendChip”
•     U.S. HomeAgain, AVID „Eurochip”: sau FECAVA
•     „Trovan Unique” şi actualele cipurile AKC CAR

Aceste cipuri sunt în general incompatibile. E posibil ca un fel de cititor să nu poată fi capabil să citească un microcip aparţinând concurenţei. Totuşi, unele scanere pot citi mai multe feluri de cipuri.

Cine produce şi vinde implanturile pentru animalele de companie?

Wikipedia oferă o vedere de ansamblu destul de bună asupra complexei pieţe – şi adesea controversate – pentru implanturi animale.
Cele două companii care domină piaţa S.U.A. – AVID şi HomeAgain – ambele vând microcipuri care sunt optimizate pentru a opera pe o frecvenţă de 125kHZ. Acest fapt permite scanerului fiecăruia să detecteze prezenţa altor microcipuri, chiar dacă nu poate concret decoda numărul de identificare codat sau criptat al cipului. Unele scanere produse de Digital Angel/Destron Co. şi distribuite de HomeAgain pentru a fi folosite în adăposturi, au fost uneori capabile, ambele, să detecteze şi să decripteze numărul de identificare AVID „încriptat” al cipului.
Se pare că Digital Angel/Destron Co. a fost prima, chiar după AVID, care s-a alăturat grupului de producători care deţin secretele necesare pentru a recupera codurile de înregistrare de la aceste cipuri. Totuşi, unele modele Digital Angel/Destron, (adesea cele folosite mai degrabă de veterinari decât în adăposturi) poate doar semnaliza găsirea unui cip AVID, cu niciun număr alocat. Cu toate astea, modelul de bază de scanner AVID nici măcar nu indică prezenţa unui cip de tipul celui folosit de HomeAgain, deşi nu sunt necesare secrete pentru a le decoda în totalitate. Un model de scanner AVID de lux le citeşte pe amândouă.
În 2004, când Banfield Pet Hospitals a început să vândă microcipuri Cristal Tag în SUA – cipuri produse în compania elveţiană DATAMARS, şi conform standardele ISO – nu erau distribuite destul de multe scanere pentru a asigura detectarea acestor cipuri. Clienţii nu ştiau că mult mai puţine adăposturi şi clinici erau dotate cu echipamente pentru detectarea acestor cipuri decât a altor tipuri. Ulterior Banfield a susţinut acţiunea de implantare dublă de cipuri.
În 2007, când AKC Companion Animal Registry a intrat în afacerea de distribuţie de microcipuri, a ales cipuri marca Trovan. Acest lucru i-a făcut pe unii să se grăbească să tragă un semnal de alarmă asupra faptului că nici acestea nu pot fi în totalitate citite de infrastructura americană de securitate. O sursă pare să indice faptul că multe modele actuale de scanere nu le citesc pe cele de tipul Trovan.  

III. CANCERUL ŞI IMPLANTURILE CU CIPURI

Implanturile cu microcipuri au cauzat cancer la animale?

Da. Într-o serie de studii ştiinţifice publicate între 1996 şi 2006, cercetătorii au găsit o legătură între microcipurile implantate şi cancer în laboratoarele de cercetări pe animale. Între 1 – 10% din şoarecii şi şobolanii implantaţi cu cipuri în scop de identificare au suferit ulterior de sarcoame, fibrosarcoame şi alte cancere invazive în jurul sau ataşate implanturilor. Aceste tumori maligne care avansează rapid au ajuns adesea în faza de metastază (s-au extins) la organele interne, ganglionii limfatici şi musculatură şi s-a ajuns frecvent la moartea acestor animale.
În două cazuri confirmate – şi posibil mult mai multe – şi câini au dezvoltat cancer în jurul sau ataşat de implanturile cu microcip folosite în scopuri de identificare.

Implanturile cu microcipuri cauzează tumori?

Da. În aproape toate cazurile, cercetătorii au ajuns la concluzia că implanturile cu microcipuri au cauzat tumori maligne. Iată câteva citate ale oamenilor de ştiinţă implicaţi în studii:

„Transponderele (aparatele radio) au fost cauza tumorilor.”

- Dr. Keith Johnson, patolog – toxicolog pensionat, într-un interviu la telefon cu Associated Press privind rezultatele cercetărilor unui studiu din 1996 pe care l-a efectuat Dow Chemical Co. din Midland, Michigan.

„Fără dubiu există o legătură între implantul cu microcip şi sarcom (tumoare malignă care apare în celulele ţesuturilor conjunctive la oameni şi la animale)”.

- Dr. Kerry Blanchard şi colegii din rezultatele studiul lor din 1999 care a revelat faptul că 10,2% din şoarecii studiaţi au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor (p. 526)

Tumorile „sunt cauzate în mod cert de microcipurile implantate”

- Dr. Thomas Tillman şi colegii, din studiul lor din 1997 care a găsit cancere în jurul microcipurilor la şoareci în procent de 0,8% din cei 4,279 implantaţi cu cipuri (p. 200)

Unde s-au format tumorile?

În toate cazurile, tumorile canceroase au fost localizate ori în jurul microcipului, ori imediat în sa apropiere. Oamenii de ştiinţă care au examinat tumorile la microscop au descoperit că tumorile îşi au originea în ţesutul care s-a format în jurul microcipurilor.

„Toate tumorile au fost observate… în sau în apropierea locului implantului… [tumorile] erau ataşate implantului înconjurând fie parţial, fie total implantul.”

- Palmer et al. din studiul lor din 1998 care a găsit fibrosarcoame maligne la 2% din cei 800 de şoareci studiaţi (p. 170)

„Microcipul a fost găsit intact şi complet înconjurat în masa malignă.”

- Vascellari et al. din studiul lor din 2004 care a găsit cancer la un câine (p. 188)

Numeroase studii au ajuns la aceleaşi concluzii. Aceste studii, care detaliază formarea cancerului în jurul implanturilor cu microcipuri, sunt descrise în detaliu în analiza noastră exhaustivă intitulată intitulat  „Tumori produse de microcipuri în laboratoare de rozătoare şi câini: o recenzie a literaturii 1990-2006” –  „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”.

Cum produce cancer microcipul?

Cercetătorii au propus mai multe explicaţii pentru tumorile canceroase găsite în jurul implanturilor cu microcipuri la animale, după cum urmează:
(1)    Tumorogeneză cauzată de corp străin: Prezenţa unui corp străin sub piele poate cauza schimbări celulare care duc la cancer.
(2)    Sarcom post-injectare: Inflamare de la procedura de injectare a cipului poate duce la apariţia cancerului.
(3)    Posibile proprietăţi genotoxice ale implantului: Microcipul poate avea proprietăţi carcinogenice sau poate determina corpul să producă biproduse carcinogenice.
(4)    Emisii de energie de frecvenţă radio de la transponder sau cititor: Energia de frecvenţă radio care implică acest dispozitiv poate contribui la formarea tumorii.

Fiecare dintre aceste ipoteze se regăseşte în detaliu  în lucrarea „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”. În prezent nu se ştie cu precizie care dintre aceste ipoteze este corectă.

Microcipurile care au cauzat tumori sunt la fel cu implanturile umane VeriChip?

Da, microcipurile care au cauzat cancer la animale sunt practic identice cu microcipurile implantabile pentru oameni. Digital Angel, compania-mamă a VeriChip Corporation, produce implantul pentru animale HomeAgain, precum şi implantul uman VeriChip.
Singura diferenţă semnificativă dintre microcipul animal şi implantul uman VeriChip rezidă în informaţiile codate din interiorul microcipurilor. În general, implanturile animale transmit un număr de identificare de 10 cifre, în timp ce implantul uman este codat pentru a transmite un număr de identificare format din 16 cifre.
Microcipurile care au cauzat cancer la animalele studiate în laborator au fost furnizate de BioMedic Data Systems, Inc. şi sunt identice cu implanturile umane VeriChip. Ambele conţin un microcip şi o antenă, sigilată într-un cilindru din sticlă borosilicat de 12 mm. Acestea sunt parţial acoperite cu un strat de polipropilenă anti-migrare şi se injectează în corp cu un ac de 12 cm.

Aş dori să verific personal dovezile. Unde pot găsi studiile de cercetare originale?

Studiile au fost publicate iniţial în diverse ziare de patologie, veterinare şi toxicologice, între anii 1996 şi 2006. Autoarea acestei colecţii de întrebări frecvente, Katherine Albrecht, doctor în educaţie, a realizat un raport exhaustiv de 52 de pagini referitor la studiile care au fost publicate pe website-ul AntiChips.com şi el este distribuit gratuit.  Textul integral al articolelor originale referitoare la aceste cercetări a fost scanat şi postat pe site-ul nostru.

Ar trebui să ne îngrijoreze dezvoltarea cancerului la oameni în urma implantului cu microcipuri?

Faptul că rozătoarele şi câinii au dezvoltat cancer în jurul implanturilor cu microcipuri nu înseamnă în mod necesar că aceasta se va petrece şi la oameni. Totuşi, cercetările anterioare au arătat că oamenii sunt predispuşi apariţiei de tumori maligne ca urmare a implantărilor de corpuri străine. În câteva cazuri, oamenii au dezvoltat sarcoame foarte agresive şi carcinoame în jurul stimulatoarelor cardiace şi a altor dispozitive implantate în corp.

Majoritatea tumorilor maligne depistate la rozătoare, cauzate de microcipuri, au fost sarcoame – cancere ale ţesuturilor moi. Deşi sarcoamele sunt relativ rare în cazul oamenilor, ele constituie cauza majorităţii deceselor rezultate în urma cancerului testicular, a bolii Hodgkin şi a cancerului de tiroidă. De asemenea, sarcoamele sunt cunoscute pentru recurenţa lor şi pentru faptul că produc metastaze cu efecte devastatoare.

Trebuie remarcat faptul că aceeaşi companie care produce implantul uman VeriChip, a produs şi a vândut microcipuri identice care au produs cancer la câini.

Dat fiind faptul că implantarea microcipului a fost realizată la oameni începând cu anul 2001 unui număr destul de mic de indivizi, se cunosc foarte puţine lucruri despre reacţia pe lungă durată a implantului la fiinţele umane. Conform spuselor mai multor persoane care au fost implantate, VeriChip Corporation nu a elaborat nicio procedură legală de monitorizare a reacţiilor pacienţilor la aceste dispozitive.

IV. CONTROVERSĂ ASUPRA CANCERULUI:
EUFEMISME ALE PRODUCĂTORILOR DE IMPLANTURI HOMEAGAIN PENTRU ANIMALELE DE COMPANIE

Cum a răspuns VeriChip Corporation la disputa privind cancerul?

De când rezultatele cercetărilor ce au corelat microcipurile implantabile cu cancerul au ajuns în atenţia publicului larg (în septembrie 2007) – vezi secţiunea anterioară a acestui document, pentru detalii privind cancerul produs de cipuri -, reprezentanţii VeriChip Corporation şi companiile afiliate au făcut câteva declaraţii inexacte presei, privind rezultatele cercetărilor.

Declaraţiile inexacte ale conducerii companiei producătoare de microcipuri

VeriChip Corporation şi companiile afiliate, Digital Angel şi Destron Fearing, au făcut nenumărate declaraţii inexacte referitoare la studiile privind cancerul, în Business Week, Time Magazine, the RFID Journal  şi alte publicaţii din mass-media. Poate cea mai lungă şi mai incriminatoare dintre ele este cea făcută de către directorul VeriChip, Scott Silverman, într-un articol pe care l-a scris pentru Business Week Magazine, în ianuarie 2008. Articolul, intitulat „Mituri despre cipul implantabil” – „Myths About Implantable Chips”, conţine afirmaţiile de mai jos. Sub fiecare afimraţie este prezentată şi varianta adevărată.

Dl. Silverman a scris:
„Anul trecut s-a publicat de către Associated Press un articol care susţinea că microcipurile implantabile cauzează cancer – o acuzaţie pe care noi o combatem în mod ferm. Această “poveste” se referea la rezultatele a trei studii ce corelau microcipurile implantabile cu formarea tumorilor maligne.”

Inexact. AP a realizat, de fapt, recenzia a opt studii ce legau microcipurile implantabile de apariţia cancerului.

„Este important să scoatem în evidenţă faptul că aceste studii au fost efectuate pentru a face cercetări privind microcipul ca şi potenţială cauză a creşterii tumorii, iar rezultatele au fost nesemnificative pentru cercetare.”

Deşi acest lucru este corect din punct de vedere tehnic, întrucât cercetătorii au descoperit cancerul în timpul altor cercetări, el nu are nicio relevanţă în cazul rezultatelor publicate.

„De asemenea, este foarte important de observat faptul că aceste studii au folosit şoareci şi şobolani crescuţi special pentru aceasta şi modificaţi genetic astfel încât posibilitatea apariţiei cancerului să crească.”

Declaraţia este incorectă. Numai unul dintre cele şase studii realizate pe rozătoare, care au depistat cancer, au implicat şoareci modificaţi genetic. Acesta este însă un argument în plus în defavoarea microcipurilor, întrucât şoarecii modificaţi genetic fuseseră crescuţi pentru a dezvolta cancer numai în prezenţa anumitor toxine, iar rata crescută a cancerului la şoarecii respectivi este o dovadă în plus care evidenţiază pericolul implanturilor.

„Este de asemenea important de remarcat faptul că şoarecii şi şobolanii care au fost utilizaţi iniţial în aceste studii au fost expuşi la mai mulţi agenţi cauzatori de cancer, precum radiaţiile cu raze X şi carcinogenii chimici.”

Este incorect şi irelevant. Atât animalele folosite exclusiv pentru acest experiment, cât cele pentru control (animale care nu au fost expuse la agenţi chimici sau raze X) au dezvoltat cancer de la microcipuri.

„Prin urmare este imposibil ca aceste trei studii să facă legătura cu dezvoltarea tumorilor având ca şi cauză directă implantul de microcipuri.”

Fals. Cercetătorii au arătat clar că tumorile au fost cauzate de microcipuri.

„Medicii care sunt familiarizaţi cu cercetările de laborator înţeleg aceste diferenţe semnificative, iar publicul larg trebuie să facă la fel.”

Dimpotrivă, membrii comunităţii medicale, inclusiv Dr. Robert Benezra, şeful Programului pentru Genetica Cancerului Biologic, din cadrul Spitalului de Cancer Sloan-Kettering din New York şi Dr. George Demetri, directorul Centrului pentru Sarcoame şi Oncologie osoasă, din cadrul Institutului de Cancer Dana-Farber au fost printre medicii alarmaţi de rezultatele privind cancerul rezultat în urma implantării microcipurilor.

„Şi cel mai important este faptul că FDA continuă să sprijine aprobarea produsului.”

Aceasta arată faptul că FDA (Agenţia pentru Alimentaţie şi Medicamente din Statele Unite ale Americii) nu era la curent cu studiile privind cancerul, atunci când a aprobat implantul VeriChip la oameni, în anul 2004.

Următoarele întrebări se referă la problemele ridicate de VeriChip şi companiile afiliate acesteia, publicate în Business Week, Time Magazine şi altele.

Associated Press a consultat rezultatele a doar trei studii, aşa cum susţine Dl. Silverman?

Nu. Deşi Scott Silverman susţine în mod eronat în articolul său din Business Week că Associated Press a recenzat numai trei studii, de fapt, AP a consultat opt studii care făceau legătura între implanturile cu microcipuri şi apariţia cancerului.  Şase dintre acestea au raportat faptul că în laboratoarele de cercetări realizate pe şoareci şi şobolani, aceştia au dezvoltat tumori în jurul implanturilor cu microcipuri, iar alte două studii au raportat despre câinii implantaţi care au dezvoltat cancer în jurul implanturilor sau în imediata apropiere a acestora.
Aceste opt studii au fost discutate în secţiunea anterioară acestui set de întrebări frecvente şi au fost analizate în detaliu în vederea realizării studiului nostru exhaustiv asupra acestor cercetări, intitulat „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006”

Studiile referitoare la cancer au fost efectuate pe animale predispuse la cancer?

Nu. În cinci dintre cele şase studii în care animalele de laborator au dezvoltat cancer au fost folosite rozătoare de laborator obişnuite. Aceste rozătoare sunt crescute pentru a obţine uniformitate şi rezistenţă şi sunt folosite în studiile privind cancerul, pentru capacitatea lor de a răspunde la substanţele carcinogene, rămânând în acelaşi timp relativ imune la tumorile spontane care nu au legătură cu substanţele carcinogene folosite la teste. Când rozătoarele dezvoltă cancer, acesta este un indiciu clar că au fost expuse la agenţi cauzatori de cancer.
Detalii despre presiunea exactă aplicată în fiecare dintre studii sunt oferite într-un tabel în studiul nostru exhaustiv asupra cercetărilor intitulat „Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006” .
Cele două cazuri în care câinii au dezvoltat cancer de la microcip se referă la un buldog francez şi la un metis. Aceşti câini au fost crescuţi în casă, fără vreo predispoziţie specială pentru dezvoltarea tumorilor.

Şoarecii modificaţi genetic au fost folosiţi într-un studiu în care au fost special crescuţi pentru a dezvolta tumori?

Nu. Şoarecii p53+/- folosiţi în studiul Blanchard din 1999 – nu sunt „special crescuţi pentru a dezvolta tumori” aşa cum pretinde VeriChip. Dimpotrivă, aceştia au fost modificaţi genetic pentru a avea o predispoziţie ridicată la cancer numai când sunt expuşi la genotoxine sau la substanţe care dăunează materialului genetic. S-a constatat că, în primele şase luni de viaţă, aceşti şoareci nu dezvoltă tumori spontane în absenţa genotoxinelor,  însă,  la scurt timp după implantarea microcipurilor (mai devreme de şase luni de zile), ei au dezvoltat tumori în jurul microcipurilor sau ataşate de acestea.
Rata ridicată de dezvoltare a cancerului la aceşti şoareci (10,2%) în numai şase luni, sugerează clar faptul că microcipurile implantate sunt genotoxice sau generatoare de biproduse genotoxice.  Cercetătorii au declarat că „prezenţa corpului străin [implantul cu microcip] poate declanşa reacţii ale ţesuturilor, capabile să genereze biproduse genotoxice”.
Rata foarte ridicată de cancer la aceşti şoareci este o descoperire cutremurătoare, care reprezintă un mare semnal de alarmă în ceea ce priveşte pericolul implantării microcipului.
    
Este posibil ca aceste cancere să fi fost cauzate de diverse substanţe chimice şi nu de microcip?

Nu. Este clar faptul că sarcoamele maligne care s-au format în jurul microcipurilor au fost cauzate chiar de microcipuri şi nu de alţi compuşi chimici care au fost administraţi unora dintre animale. Ştim asta pentru că şi animalele pentru experiment şi cele pentru control au dezvoltat cancere în jurul implantelor. Cu alte cuvinte, animale care nu au fost expuse la niciun fel de chimicale au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor.
În câteva dintre studii, cercetătorii nu îşi propuseseră iniţial să cerceteze efectele implanturilor cu microcipuri. În schimb, ei analizau siguranţa mai multor compuşi chimici. Ca o procedură de rutină, aceştia au implantat microcipuri tuturor animalelor în scop de identificare, apoi au stabilit un număr al acestora alături pentru a servi drept grup de control în timp ce au administrat compuşi experimentali celorlalte. După o anumită perioadă de timp, cercetătorii au fost surprinşi să descopere că animalele din ambele grupuri de control şi cel experimental dezvoltaseră tumori maligne în jurul microcipurilor. Au considerat că aceste cancere cauzate de cipuri sunt atât de semnificative încât au publicat descoperirile lor, deşi rezultatul nu era ceea ce îşi propuseseră iniţial să cerceteze.

Este adevărat, aşa cum susţine VeriChip, că nu poate fi făcută nicio legătură între tumori şi microcipurile implantate?

Nu. Conform celor anterior expuse în acest document, cercetătorii au declarat clar că tumorile au fost cauzate de microcipuri. Sunt foarte fermi asupra acestui punct.

Este adevărat că tumorile au fost benigne şi inofensive?

Nu, nu este adevărat. Benign înseamnă necanceros. Tumorile descoperite la animalele de laborator nu au fost benigne. Acestea erau sarcoame maligne, fibrosarcoame şi alte forme mortale de cancer. Tumorile cauzate de microcipuri au avansat repede, erau cancere maligne care adesea au dus la moartea rapidă a animalelor pe care le-au atins. De fapt, majoritatea animalelor care au dezvoltat tumori asociate microcipurilor au murit prematur ca urmare a acestor tumori, după cum aceste declaraţii ale cercetătorilor afirmă:

„Majoritatea animalelor cu tumori asociate microcipurilor au murit prematur.”

- Cercetătorul Sophie Le Calvez şi colegii (p. 258)

„Tehnologia electronică a microcipurilor… poate afecta rata animalelor muribunde şi cea a mortalităţii [i.e., rata de îmbolnăvire şi cea de deces], din cauza mărimii mari şi a creşterii rapide a tumorilor cauzate de microcipuri precum şi ocurenţa metastazelor.”  

- Cercetătorul Laura Elcock şi colegii (p. 491)

“Majoritatea tumorilor apărute din cauza corpurilor străine sunt maligne… şi au o rată de creştere rapidă, omorând animalul în câteva săptămâni.”

- Elcock şi colegii (p. 491)

Au fost studii în care animalele cărora le-au fost implantate cipuri nu au dezvoltat cancer?

Da, mai multe studii în care animale cărora le-au fost implantate microcipuri nu au dezvoltat cancer au fost citate ca dovadă pentru a susţine faptul că dispozitivele cu microcip sunt sigure (vezi Tabelul 1 dedesubt). Totuşi, aceste studii au implicat un număr foarte mic de animale sau animalele doar au fost observate doar pentru o scurtă perioadă de timp. În majoritatea studiilor în care a fost depistat cancerul, acesta a apărut în timpul celui de-al doilea an de la expunerea la dispozitiv sau în a doua jumătate a vieţii animalelor. Dezvoltarea cancerului la animale nu este preconizată să apară la numai câteva zile sau câteva săptămâni de la expunere.

TABELUL 1: Studii în care nu a fost depistat cancer cauzat de microcipuri

Autor(i)	Specii	#animale	Durata expunerii	Rata cancerului
Murasugi et al., 2003	Câini	2 2 2 2 1	3 zile 3 luni 1 an 3 ani 6 ani	Nici una depistată
Ball et al., 1991	Şobolani	10 10 10 10	2 săptămâni 3 luni 6 luni 1 an	Nici una depistată
Rao & Edmondson, 1990	Şoareci	10 10 39 74	3 luni 15 luni Mai puţin de 2 ani 2 ani	Nici una depistată

În schimb, când cercetătorii au urmărit evoluţia a mii de animale pe o perioadă mai lungă de timp au găsit dovezi solide care legau cancerul de microcipuri, după cum este ilustrat în Tabelul 2.

TABELUL 2: Studii care au descoperit cancer cauzat de microcipuri

Autor(i)	Specii	#animale	Durata expunerii	Rata cancerului
Le Calcez et al., 2006	Şoareci	1,260	2 ani	4,1%
Vascellari et al., 2006	Câine	N/A	7 luni (la 9 ani)	1 câine
Vascellari et al., 2004	Câine	N/A	18 luni (la 11 ani)	1 câine
Elcock et al., 2001	Şobolani	1,040	2 ani	0,8%
Blanchard et al., 1999	Şoareci	177	6 luni	10,2%
Palmer et al., 1998	Şoareci	800	2 ani	2,0%
Tillmann et al., 1997	Şoareci	4,279	Întreaga durată de viaţă	0,8%
Johnson, 1996	şoareci	2,000	2 ani	˜1,0%

FDA ştia de legătura cu cancerul când a aprobat VeriChip pentru uz uman?

Conform dovezilor disponibile, se pare că FDA nu ştia de studiile privind cancerul. Când FDA a aprobat VeriChip pentru uz uman în octombrie 2004, s-a bizuit pe companie pentru a revela orice riscuri asociate dispozitivului.  A fost responsabilitatea VeriChip să tragă semnale de alarmă la FDA cu privire la descoperirile privind cancerul şi să pună la dispoziţie copii ale studiilor la FDA pentru ca aceasta să le analizeze. Cu toate acestea, din moment ce directorii generali ai VeriChip au declarat oficial că nici ei, nici compania nu a ştiut de studii la acea vreme, nu ar fi avut cum să le pună la dispoziţia FDA.
Administratorul VeriChip, Scott Silverman şi directorul departamentului medical, Dr. Jonathan Musher au declarat amândoi că nu ştiau de studiile de cancer înainte ca Associated Press să facă dezvăluirile din septembrie 2007. Într-o declaraţie scrisă către Associated Press, Dl. Silverman a declarat că VeriChip nu „ştia de niciun studiu care să fi descoperit tumori maligne în laboratoare la şobolani, şoareci şi cu siguranţă nu la câini sau pisici.”  Acesta şi-a reafirmat dezminţirea în timpul unui interviu televizat la canalul naţional ABC în emisiunea „Good Morning America” în septembrie 2007.  Şi directorul departamentului medical, Dr. Jonathan Musher, a negat orice cunoştinţă privind studiile într-un interviu din 2007 la WGCL, televiziunea afiliată CBS din Atlanta.  

VeriChip Corporation (atunci desfăşurându-şi activitatea sub numele de „Applied Digital Solutions”) nu a pus la dispoziţia FDA în mod intenţionat studiile despre cancer?

Da, se pare că reprezentanţii VeriChip au ascuns intenţionat cel puţin două din studiile despre cancer în formularul de la FDA. În ciuda dezminţirilor repetate ale companiei cum că nu ar fi ştiut de niciun studiu care să lege microcipurile de cancer, dl. Silverman a recunoscut ulterior pentru Time Magazine că VeriChip era la curent cu unul dintre cele mai incriminatoare studii asupra cancerului, studiul din 1999 al lui Blanchard – şi a ales intenţionat să ascundă informaţiile de FDA.

Conform Time Magazine:
„Cât despre cel de-al treilea studiu [cel din 1999 al lui Blanchard în care 10,2% din şoarecii implantaţi cu cipuri au dezvoltat cancer în jurul microcipurilor], Silverman spune că a fost realizat pe şoareci crescuţi special pentru a dezvolta tumori, şi prin urmare a fost omis din ansamblul studiilor incluse în formularul de la FDA.”

Compania nu ar fi putut să ia decizia de a omite un studiu din formularul de la FDA decât dacă ar fi ştiut că există. Şi din moment ce compania ştia de unul din studiile lui Blanchard, trebuie să fi ştiut şi că cercetătorul Keith Johnson în cursul investigaţiilor sale descoperise independent că „sarcoamele subcutanate din locul în care fuseseră implantate transponderele au fost depistate la aproximativ 1% din şoareci”, din moment ce această informaţie era clar tipărită în articolul lui Blanchard. Chiar dacă VeriChip trebuie să fi fost la curent cu cercetările lui Johnson, există dovezi solide (analizate ulterior în această colecţie de ÎF) care sugerează că VeriChip a ascuns acel studiu şi de FDA.

înainte

Citiţi şi:
Expertul în RFID, Katherine Albrecht, face apel la poporul român pentru a respinge implementarea paşapoartelor biometrice
Dispozitivele RFID reprezintă o mare ameninţare la adresa vieţii private şi a libertăţii, afirmă un raport CESE

Implanturi cu microcipuri: răspunsuri la întrebări frecvente (II)

Studiul Blanchard ar fi trebuit inclus în formularul de la FDA?

Absolut. Conform autorilor studiului, rata mare de cancer dezvoltat (10,2%) la şoarecii modificaţi genetic p53+/-, la numai şase luni de la expunere, sugerează că microcipurile implantate pot avea atribute genotoxice sau pot favoriza producerea de genotoxine în gazdă. Acest fapt ridică semne mari de întrebare privind siguranţa microcipului şi ar putea ajuta la explicarea descoperirilor referitoare la cancer din alte studii. În plus, studiul Blanchard conţinea o referinţă la studiul Johnson, în care şoarecii implantaţi cu microcipuri au dezvoltat şi ei cancer.

Dacă VeriChip ar fi pus la dispoziţia FDA aceste studii, este aproape sigur faptul că agenţia ar fi realizat o cercetare exhaustivă pentru a descoperi toate studiile care au fost publicate cu privire la implanturile cu microcipuri şi  apariţia cancerului. Acea căutare ar fi scos la iveală studiile Elcock, Palmer şi Tillmann, care fuseseră publicate atunci, despre programul VeriChip din 2004.
În concluzie, informaţiile din studiul Blanchard ar fi trebuit puse la dispoziţia FDA, pentru a fi supuse unei analize mai atente, atunci când agenţia a evaluat siguranţa implanturilor cu microcipuri pentru uz uman. Faptul că VeriChip a omis această informaţie importantă din formularul FDA a fost o acţiune nepotrivită, neglijentă şi dezamăgitoare.

Există informaţii suplimentare referitoare la faptul că VeriChip nu a adus la cunoştinţa FDA studiile despre cancer?

Da. Dl. Silverman a făcut declaraţii în articolul său din Business Week, care indică şi mai mult faptul că această companie nu a pus la dispoziţia FDA niciunul dintre studiile privind cancerul.

Acesta a scris:
În timpul procesului de aprobare al FDA am pus la dispoziţia acestei organizaţii 34 de studii care demonstrau siguranţa microcipurilor implantabile. Au fost multe studii realizate pe şoareci, şobolani, marmote, iepuri, porci de guineea, porci şi câini, studii care au cercetat microcipul şi posibilele efecte adverse ale implantării lui în ţesutul subcutanat. Niciunul din aceste studii nu arată depistarea vreunei tumori sau alte probleme semnificative.

FDA a fost întrebată dacă a analizat studiile privind cancerul înainte de a aproba VeriChip?

Da, această întrebare a fost adresată în repetate rânduri FDA, dar şi la în acest caz agenţia a refuzat să ofere un răspuns direct. Conform Associated Press (AP), FDA a refuzat mai multe cereri ale AP care îi cerea să specifice ce studii a analizat înainte de a aproba VeriChip. În octombrie 2004, acest cercetător (Katherine Albrecht) a înaintat la FDA o cerere vizând Dreptul la Libera Informare (FOIA), cerând documentele pe care agenţia le-a analizat în timpul procesului de aprobare. După mai mult de un an, agenţia a răspuns cu o scrisoare tip, declarând că nu au existat documente care să răspundă cererii respective. AP a înaintat o cerere FOIA asemănătoare la începutul lui 2007 şi încă mai aşteaptă un răspuns. (Todd Lewan, declaraţie personală)

Referitor la aceste cercetări au mai fost făcute şi alte declaraţii false sau care induc în eroare?

Da. Declaraţiile care urmează se numără printre alte afirmaţii inexacte ale lui Scott Silverman şi ale lui Destron Fearing, pe care aceştia le-au făcut în legătură cu studiile privind cancerul.
•    Tumorile din studiul Le Calvez nu erau maligne
•    Şoarecii cu tumori din studiul Tillman erau „sănătoşi”
•    Majoritatea tumorilor din studiul Tillman erau „benigne”
Fiecare dintre aceste declaraţii este analizată în următoarele pagini.

DECLARAŢIE INEXACTĂ – Tumorile din studiul Le Calvez nu erau maligne
La puţin timp după ce reporterul AP, Todd Lewan, a scos la iveală povestea despre cancer, directorul tehnic Zeke Mejia a fost intervievat de RFID Journal. În acel interviu, Dl. Mejia a acuzat AP de denaturarea studiilor de cercetare şi a pretins faptul că tumorile găsite într-un dintre studiile realizate nu erau maligne.
„ …Mejia spune că e posibil ca studiile în sine să fi fost denaturate de [reporterul AP Robert Todd] Lewan. Un exemplu în acest sens l-a constituit un studiu francez, citat în articolul AP, care a descoperit faptul că aproape 4,1% din 1260 de şoareci implantaţi au dezvoltat tumori. Deşi studiul nu afirma faptul că vreuna dintre tumori ar fi fost canceroase, ştirea prezentată a concluzionat că ele erau maligne. Mejia a declarat că o asemenea concluzie „distorsionează realitatea şi demoralizează”.
„Nu vreau decât să se publice adevărul”, spune Mejia. “Şi plecând de la acest punct, adevărul este că studiile nu dovedesc nicio legătură între tumori la animale şi implanturile cu microcipuri RFID.” O lună mai târziu, Administratorul VeriChip, Scott Silverman a făcut o declaraţie asemănătoare pentru Time Magazine în timpul unui interviu în exclusivitate pe care l-a dat acestei reviste:
„Al doilea studiu, realizat în Franţa în 2006, la doi ani de la aprobarea formularului VeriChip de către FDA, a descoperit că deşi 4% din cei 1260 de şoareci folosiţi în studiu au dezvoltat tumori, niciuna nu era malignă.”

FAPT – Tumorile erau sarcoame maligne care au omorât multe dintre animale
Declaraţiile sunt false. Nu numai că tumorile din studiul francez erau maligne, dar au fost şi mortale. Cercetătorul Sophie Le Calvez şi colegii săi au fost şocaţi să descopere că mai mult de 4% din şoarecii pe care i-au implantat cu microcipuri au dezvoltat sarcoame maligne în jurul sau în apropierea implanturilor, în doi ani de la expunere. Majoritatea animalelor care au dezvoltat tumorile,  au murit prematur ca urmare a acestora. Iniţial, tumorile au fost identificate după morfologie ca fiind fibrosarcoame (17 cazuri), rabdomiosarcoame (12 cazuri), leiomiosarcoame (2 cazuri), histiocitom malign fibros (3 cazuri), adenocarcinom al glandelor mamare (2 cazuri) şi alte sarcoame (16 cazuri). Ulterior, după teste suplimentare, cercetătorii au reclasificat tumorile ca „sarcoame neclasificate altfel (NOS), cu o componentă miofibroblastică mare”. Un sarcom este o tumoare malignă a ţesutului moale, cel care face legătura, sprijină sau înconjoară alte structuri şi organe ale corpului.
Odată apărute, tumorile maligne se dezvoltă rapid. Nu numai că tumorile erau maligne, dar erau adesea infiltrate în apropierea ţesutului muscular, iar numeroase altele au atins faza de metastază (s-au extins) cauzând cancer la plămânii, pancreasul şi stomacul animalelor.
În plus, multe dintre implanturi au migrat din locul iniţial de implantare (spatele şoarecilor), cauzând cancer şi în alte părţi ale corpului. 19% din cancerele găsite au implicat microcipuri care au migrat din spate în membrele, abdomenul sau capul animalelor. Animalele erau ciuruite la propriu cu tumori canceroase.

DECLARAŢIE INEXACTĂ – Şoarecii cu tumori din studiul Tillmann erau „sănătoşi”
Într-un interviu oferit în exclusivitate revistei Time Magazine, administratorul VeriChip Scott Silverman a menţionat unul din studiile din articolul AP, care arăta că mai puţin de 1% din cei 4.279 de şoareci cărora le-au fost implantate microcipuri au dezvoltat tumori „cauzate în mod evident de microcipurile implantate”, dar în rest erau sănătoşi şi „nu prezentau niciun simptom clinic cu excepţia nodulului de pe spate”.

FAPT – Şoarecii prezentau cancer invaziv
Şoarecii în cauză prezentau cancer invaziv, indiferent de orice alte probleme de sănătate pe care le-ar fi putut avea sau nu. Studiul Tillmann din 1997, la care se referă acest pasaj, a raportat că din cei 4.279 de şoareci implantaţi cu microcipuri, 0.8% (sau 36 dintre ei) au dezvoltat cancere maligne, care au fost evident cauzate de microcipuri. Aceste tumori au fost identificate ca fiind de două tipuri principale: fibrosarcoame implicând „invazia locală extinsă a ţesuturilor înconjurătoare” şi histiocitoame fibroase maligne cu „zone de necroză şi activitate mitotică ridicată”. Nu numai că tumorile erau maligne, dar  ele creşteau  adesea, atingând un diametru de aproximativ un centimentru sau mai mult, după cum se poate vedea din fotografia care a apărut în articolul original. Nu ar fi corect să clasificăm şoarecii cu tumori maligne ca fiind „sănătoşi”.

DECLARAŢIE INEXACTĂ – Majoritatea tumorilor din studiul Tillmann au fost „benigne”
La sfârşitul anului 2007, Destron Fearing, producător ai implantului HomeAgain  pentru animale de companie, a realizat un raport despre studiile realizate asupra cancerului, care conţinea următoarea declaraţie, evident eronată:
„Majoritatea tumorilor [din studiul Tillmann din 1997] au fost fibrosarcoame benigne…”

FAPT – Tumorile au fost sarcoame maligne (canceroase)
Nu există „fibrosarcoame benigne”. Un fibrosarcom este un tip de sarcom, o tumoare malignă a ţesutului moale, care leagă, sprijină sau înconjoară alte structuri şi organe ale corpului. El este, prin definiţie, malign. După cum s-a discutat anterior, tumorile găsite în studiul realizat de Tillmann în 1997 au fost în primul rând fibrosarcoame şi histiocitoame fibroase maligne.
Dr. Timothy Jennings, expert în cancere provocate de implanturi la oameni, a confirmat că nu există boală numită „fibrosarcom benign” şi că „orice tumoare clasificată ca sarcom ar trebui considerată malignă.”

V. ALTE PROBLEME CU IMPLANTURILE UMANE

În afară de chestiunile legate de cancer, implantul VeriChip ridică alte riscuri medicale?Da. Riscuri electrice, incompatibilitate IRM, reacţie adversă tisulară, precum şi migrarea transponderului implantat sunt numai câteva dintre riscurile potenţiale asociate implantului VeriChip, conform unei scrisori din 12 octombrie 2004 emise de Agenţia pentru Alimentaţie şi Medicamente din Statele Unite ale Americii (FDA).
Incompatibilitatea IRM este una din cele mai serioase probleme identificate de FDA. Un aparat IRM foloseşte câmpuri magnetice puternice legate la  frecvenţe radio (FR), pentru înregistrarea pulsaţiilor. Conform manualului FDA privind Interacţiunile medicale ale dispozitivelor cu Sistemele de Imagerie prin Rezonanţă Magnetică, „curenţii electrici pot fi induşi prin implanturile din metale conductibile” şi pot cauza „chiar arsuri severe pacientului”. Există, de asemenea, dovezi care indică faptul că dispozitivul VeriChip nu mai poate funcţiona după expunerea la puterea mare de scanare folosită în IRM.La ce se referă „migrarea”? Este ea o problemă gravă?

Migrarea are loc atunci când un microcip creează un tunel prin carne şi se mişcă către o altă parte a corpului. Migrarea cipului este o problemă de actualitate pentru animalele implantate, în ciuda folosirii unui înveliş proiectat pentru a stabiliza implantul. În 1999, o echipă de cercetători a descoperit că aproximativ jumătate din transponderele implantate în câinii de vânătoare au migrat, în timpul unui studiu ce s-a desfăşurat pe durata a 4 luni. Asociaţia Veterinară pentru Animale Mici din Marea Britanie, care înregistrează reacţiile adverse la microcipuri în Anglia, raportează faptul că a primit peste 180 de plângeri de asemenea tipuri de migrări ale cipurilor în interiorul corpului animalelor de companie. Din păcate, nu există nicio înregistrare similară în Statele Unite ale Americii, astfel că incidentele legate de migrarea cipurilor nu sunt raportate în această ţară.

Semnificativ este faptul că, atunci când cipurile migrează în corpul animalelor, acestea pot cauza cancer acolo unde se deplasează, după cum a descoperit cercetătoarea Sophie Le Calvez, în studiile sale de laborator. Deşi echipa ei a injectat iniţial cipurile în spatele şoarecilor, un număr mare de dispozitive a fost găsit în leziunile canceroase ce s-au dezvoltat în membrele animalelor, în abdomen şi în cap. 19,3% din cancerele depistate s-au format în jurul acestor aşa-numite „cipuri migrate”.

Au fost depuse plângeri la FDA cu privire la VeriChip?

Da, sunt la curent cu cel puţin un raport de reacţie adversă depus la FDA, în care o pacientă a experimentat dureri prelungite şi disconfort din cauza microcipului. Ulterior, aceasta şi-a scos implantul, iar durerea a dispărut. Din motive de confidenţialiate, numele pacientei nu poate fi dezvăluit în acest document.
Persoanele care au participat voluntar la cercetarea sponsorizată de VeriChip sau care au participat la programele de implantare a cipurilor, în care era implicată compania VeriChip sunt rugate să ne contacteze de urgenţă dacă experimentează orice fel de efecte adverse.

Este posibilă îndepărtarea implantului VeriChip? Cât de dificilă este procedura?

Administratorul VeriChip Scott Silverman a declarat presei că îndepărtarea implantului VeriChip este o procedură simplă, aproape banală. Într-un interviu din anul 2006, acesta a spus:

„Dacă o persoană solicită îndepărtarea sa, microcipul poate fi scos printr-o procedură simplă, ambulatorie. Poate fi asemănată îndepărtării unei aşchii mari sau unei bucăţi de sticlă.” (Scott Silverman, Administrator Compania VeriChip)

Cei care chiar au trecut prin procedura de îndepărtare a cipului spun altceva. Îndepărtarea unui dispozitiv VeriChip implantat necesită o operaţie care te supune la dureri, procedură descrisă de pacienţi ca fiind dificilă, ce consumă timp şi este scumpă. Una dintre probleme este localizarea microcipului, care în general nu poate fi simţit sub piele. De asemenea, este posibil ca microcipul să fi migrat în altă parte a corpului. Odată găsit, cipul nu poate fi pur şi simplu tras din corp ca o bucată de sticlă, din moment ce învelişul împotriva migrării de pe implant se leagă de ţesutul subcutanat. Prin urmare, pentru a-l putea îndepărta trebuie tăiată carnea din jurul implantului .

Îndepărtarea implantului VeriChip

Imagini dintr-un documentar francez arată îndepărtarea chirurgicală a unui implant VeriChip din braţul unui jurnalist. Din cauza faptului că învelişul împotriva migrării de pe implant se leagă de ţesutul subcutanat, carnea trebuie tăiată de pe implant, pentru a-l putea îndepărta.

Reporterul CNN, Robyn Curnow, confirmă faptul că îndepărtarea cipului este dificilă. Aceasta a fost implantată cu un VeriChip într-un club de noapte din Spania, în anul 2004, şi şi-a scos ulterior dispozitivul, în cursul aceluiaşi an. Ea a declarat că operaţia a fost o provocare pentru doctorii implicaţi – departe de a fi ca „îndepărtarea unei aşchii”. Iată declaraţia ei:

“Odată întoarsă acasă la Londra, am început să simt discomfort şi nesiguranţă din cauza implantului cu microcip. Site-ul Baja Beach Club asigură că îndepărtarea microcipului este o procedură simplă, care nu doare, la fel ca îndepărtarea unei aşchii. Dar cei doi doctori la care am fost la Londra, nu sunt de acord. Îndepărtarea microcipului a devenit o problemă serioasă.
Medicul primar Dr. Stuart Sanders mi-a recomandat să merg la chirurgul plastic consultant, Lena Andersson, imediat ce şi-a dat seama că nu poate simţi microcipul. Era băgat atât de adânc în braţul meu, încât doctorul m-a trimis să fac o radiografie. Dar nici aceasta nu i-a ajutat să detecteze cipul.
Deşi microcipul era vizibil pe radiografie, era imposibil de localizat în mod precis în braţul meu, căci nu era deloc în apropierea locului în care fusese introdus. Găsirea sa a implicat o operaţie la o clinică şi o doză mare de regret post-Baja. O noapte de distracţie în Barcelona a ars definitiv în braţul meu. În timp ce eram întinsă pe o masă de operaţie – din nou anesteziată – Andersson a reuşit în cele din urmă să-mi scoată cipul, orientându-se cu ajutorul unui senzor cu raze X de înaltă tehnologie şi a două monitoare.”

Un jurnalist francez, la rândul său, şi-a îndepărtat un implant VeriChip şi a înregistrat operaţia. Avem cunoştinţă de cel puţin un pacient din SUA, care şi-a îndepărtat un microcip. Aceasta a semnalat dureri post-operatorii şi arsuri majore ca urmare a operaţiei de îndepărtare. Surse pe care le-am contactat în legătură cu acest caz, au dezvăluit faptul că mai mulţi pacienţi care au participat la studii medicale ale VeriChip au suferit operaţii pentru a li se îndepărta implanturile, ori aşteaptă să li se facă o astfel de operaţie.Poate fi dezactivat un implant VeriChip?Nu există o procedură oficială pentru dezactivarea unui microcip implantat. Dat fiind faptul că dispozitivul nu are sursă de curent sau părţi mobile care să se uzeze, acesta ar putea funcţiona, teoretic, pe termen nedefinit.
Dacă un implant cu microcip este supus unui curent electromagnetic puternic, acesta poate să devină nefuncţional. Conform testelor, un VeriChip care a trecut, de exemplu, printr-o procedură de scanare IRM de putere înaltă, nu mai este detectat de cititorul de cipuri. Totuşi, expunerea la un câmp electromagnetic nu este o metodă recomandată pentru dezactivarea cipului implantat, căci acest lucru ar putea determina încălzirea sa în corp, producând eventuale arsuri interne.

Au existat cazuri în care cipul să iasă singur din corp?

Da. Pompierul John Centola din Atlanta şi-a introdus un cip în braţ în timpul unei conferinţe în 2007, care ulterior a ieşit prin piele în timp ce acesta înota. A vorbit despre acest lucru la postul de televiziune Atlanta CBS 46 şi într-un interviu de o oră la radio cu autoarea acestei sesiuni de întrebări şi răspunsuri.
Problema cipurilor care au ieşit prin piele sau care au fost „pierdute” a fost una din cele des întâlnie majoritatea studiilor realizate pe animale. Rao şi Edmondson au raportat că două dintre cele 140 de microcipuri pe care le-au implantat în şoareci, au ieşit ulterior din corpurile animalelor. Unul dintre microcipuril, aflat în ţesutul subcutanat deasupra vertebrelor lombare ale animalului, a fost împins afară din corp cu ajutprul cicatricii rămase în locul injecţiei, la zece luni de la implantare.
În studiul Tillmann, 1.5% din cele 4.279 (aproximativ 64) de microcipuri implantate au trebuit să fie înlocuite cu transpondere noi, atunci când acestea fie au încetat să mai funcţioneze, fie au ieşit din corpurile animalelor şi au fost găsite ulterior în cuştile acestora. Majoritatea cipurilor au ieşit din corpul animalelor în primele două zile de la implantare, iar în unele cazuri şi după şapte luni.
Cercetătorul Keith Johnson a raportat de asemenea că pierderea este una dintre problemele majore ale implanturilor, declarând: „Au fost câteva cazuri la începutul studiilor, în care cipurile au migrat în afară, în cazurile în care rana cauzată de introducerea lor nu s-a vindecat cum ar fi trebuit”.

Informaţiile oferite de VeriChip ar fi disponibile în cazul unui dezastru natural?

Nu este un lucru înţelept să ne bazăm pe un implant VeriChip pentru informaţii medicale importante necesare în situaţii critice – în timpul sau imediat după un dezastru natural – atunci când conexiunea la internet este lentă sau inaccesibilă. Implantul VeriChip nu conţine informaţii medicale despre pacient, ci doar un număr de identificare din 16 cifre. Pentru a accesa înregistrările unui pacient, un asistent medical trebuie să se conecteze la internet pentru a accesa o bază de date. Dacă conexiunea la internet nu este accesibilă, informaţiile medicale nu vor putea fi accesate. După un dezastru cum ar fi un uragan, un cutremur, o tornadă sau un incident terorist, conexiunea la internet poate fi întreruptă. Paradoxal, este exact momentul în care înregistrările medicale urgente ar fi foarte necesare.
Compania VeriChip a recunoscut existenţa acestei posibile probleme, menţionând că  poate fi dată în judecată dacă pacienţii nu pot accesa datele medicale atunci când le sunt necesare. La pagina 23 din declaraţia de înregistrare SEC a VeriChip, compania scrie: „este posibil ca baza de date să nu funcţioneze corect, dacă vreun sistem terţ necesar nu funcţionează sau dacă apar acţiuni neprevăzute sau dezastre naturale.” La aceasta se adaugă şi faptul că „în trecut au existat perioade scurte de timp în care baza de date a fost inaccesibilă”.

Baza de date VeriChip va fi disponibilă în alte momente în care am nevoie să o accesez?

Este posibil să nu fie disponibilă, conform VeriChip. Compania a detaliat apariţia riscului ca o întrerupere în reţea să poată cauza imposibilitatea accesării bazei de date:

„Întreruperile accesului la baza noastră de date VeriMed, ce conţine informaţii despre pacienţi pot avea un impact negativ asupra venitului nostru, precum şi a reputaţiei noastre, expunându-ne riscului de a ni se intenta proces.
Accesul garantat la baza de date VeriMed cu informaţiile pacienţilor este o componentă cheie a funcţionării sistemului nostru VeriMed. Capacitatea noastră de a oferi acces neîntrerupt la baza de date, operată de noi sau de terţe părţi cu care încheiem contracte, va depinde de operarea eficientă şi neîntreruptă a computerului şi a sistemelor de comunicare implicate. Deşi anumite elemente legate de tehnologie, curent, comunicaţii, personal şi site sunt redundante, baza de date nu poate fi în totalitate redundantă.  În plus, este posibil ca baza de date să nu poată funcţiona corect dacă anumite sisteme necesare care ţin de terţi nu funcţionează sau dacă au loc dezastre naturale sau alte evenimente neprevăzute. În trecut au existat scurte perioade de timp în care baza de date a fost inaccesibilă, ca urmare a activităţii de dezvoltare, întreţinere a sistemului sau din cauza unor căderi de curent. Orice întrerupere a serviciilor bazei de date, a sistemelor de operare, a reţelelor de comunicare sau cele ale terţilor pe care ne bazăm, ar putea avea ca rezultat imposibilitatea accesării bazei de date de către utilizatori, pentru o perioadă nedeterminată de timp. În plus, acest lucru ar putea determina pierderea încrederii comunităţii medicale în compania noastră, precum şi a persoanelor care au trecut prin procedura de implantare a microcipurilor, fapt care va conduce la pierdere de bani şi intentarea unor eventuale procese.
De asemenea, dacă programul care protejează informaţia conţinută în baza noastră de date nu face faţă sau dacă cineva neautorizat pătrunde în baza de date, ne-am putea confrunta cu mari daune aduse afacerii noastre şi am fi pasibili de intentarea unor procese.”

Acesta este numai unul din factorii de risc identificaţi de Compania VeriChip. În 2007, compania a prezentat aproape 20 de pagini de factori de risc în Formularul S-1 din Declaraţia de înregistrare, un document care este cerut de lege pentru a dovedi conformitatea cu declararea publică a stocului.

Personalul de urgenţă va putea citi VeriChip-ul meu în ambulanţă?

Nu neapărat, conform manualului de implantare a VeriChip. Se pare că undele radio precum cele din ambulanţe pot interfera cu echipamentul care citeşte etichetele implantate. Iată declaraţia exactă a companiei:

“În mediile în care există emisii de frecvenţe radio (FR), precum transportul mobil (ambulanţe sau elicoptere), IRM sau echipamentele de scanare de siguranţă, aceste FR pot interfera cu capacitatea de citire a numărul de identificare, folosind un scaner de mână (VeriChip Pocket Reader). În asemenea situaţii, pacientul şi cititorul ar trebui să fie mutat din zona cu activitate de FR sau, dacă este posibil, să se mute sau să se închidă echipamentul cu FR şi apoi să se încerce din nou citirea numărului de identificare.”

Implanturi cu microcipuri: răspunsuri la întrebări frecvente (III)

un studiu realizat de dr. Katherine Albrecht, expert în RFID
www.antichip.com
traducere de Lia Stoica

Ce acţiune juridică pot demara dacă mi se petrece ceva din cauza implantului VeriChip?

Din păcate, este posibil să nu puteţi demara nicio acţiune juridică dacă păţiţi ceva din cauza implantului VeriChip. Înainte de a primi implantul, persoanelor în cauză li se cere să semneze un contract prin care VeriChip este absolvită de orice responsabilitate în eventualitatea unei răni sau a vreunei vătămări. De fapt, documentul prevede faptul că VeriChip nu prezintă nicio „garanţie de vandabilitate ori conformitate” pentru niciun scop şi absolvă în mod expres compania de la intentarea vreunui proces – inclusiv în cazul neglijenţei sau a încălcării contractului din partea companiei. Formularul VeriChip care trebuie semnat de pacient conţine următoarele:

„Pacientul ……. este în totalitate conştient de toate riscurile, complicaţiile, riscurile de pierdere, vătămare de orice natură şi rănire, care ar putea fi asociate acestei implantări. Pacientul renunţă la orice plângeri, scuteşte VeriChip de orice responsabilitate care ar putea decurge din această implantare şi atestă faptul că nu i-a fost oferită nicio garanţie în legătură cu această implantare. „ORICE FEL DE GARANŢIE, FIE EA EXPRESĂ SAU IMPLICITĂ, ORICUM AR DECURGE EA, FIE PRIN LEGE SAU ALTFEL, ORICE FEL DE GARANŢIE DE VANDABILITATE ORI CONFORMITATE ÎN ORICE SCOP ESTE EXCLUSĂ ŞI SE RENUNŢĂ LA ACEASTA. COMPANIA NU ESTE RESPONSABILĂ ÎN NICIUN CAZ, PENTRU NICIUN FEL DE DAUNE INCIDENTALE, SPECIALE SAU ULTERIOARE (INCLUSIV PENTRU PIERDEREA VENITULUI SAU A ECONOMIILOR), – CARE AR PUTEA APARE DUPĂ IMPLEMENTAREA CIPULUI – DE ORICE NATURĂ AR FI ELE, CHIAR ŞI ÎN CAZUL ÎN CARE CLIENTUL A FOST AVERTIZAT ASUPRA ACESTOR POSIBILITĂŢI, INDIFERENT DACĂ ASTFEL DE DAUNE SUNT CAUZATE DE ÎNCĂLCAREA CONTRACTULUI, NEGLIJENŢA COMPANIEI SAU DE ORICE CLAUZĂ JURIDICĂ.” – citat din contractul original

Limbajul juridic folosit în contract este năucitor. Oameni ca pompierul John Centola, de exemplu, declară că nu au fost informaţi despre niciun fel de risc, complicaţie, risc de pierdere, vătămare sau posibilă rănire, care ar putea să apară ca urmare a implantării, atunci când le-a fost introdus cipul. De asemenea, domnul Centola nu ştia că a renunţat la dreptul său la a acţiona în justiţie compania VeriChip în cazul în care păţeşte ceva din cauza implantului.

Date fiind riscurile prezentate de VeriChip, există vreo alternativă la îndemâna oamenilor de a transmite rapid starea lor medicală către instituţiile medicale, în caz de urgenţe?

Da, brăţara MedicAlert a fost cea care a răspuns „de peste de 50 de ani”  nevoilor populaţiei, în ceea ce priveşte informaţiile de natură medicală. Este o brăţară de metal, non-invazivă, care permite pacienţilor să transmită informaţii privind starea lor de sănătate secţiilor de urgenţă şi personalului medical, în caz de urgenţă.
MedicAlert a format un parteneriat cu Alzheimer’s Foundation of America, pentru a crea o brăţară specială, albastru-verzuie, care se adresează în mod deosebit nevoilor pacienţilor bolnavi de Alzheimer. Brăţara MedicAlert transmite informaţii medicale vitale şi poate fi folosită pentru a identifica, de exemplu, un pacient hoinar. Brăţara nu este invazivă şi elimină nevoia de a implanta ceva în corp.
Un aspect şi mai important este acela că, datorită faptului că o brăţară MedicAlert nu necesită acces la Internet, pacienţii în stare critică pot beneficia în orice moment de informaţiile lor medicale complete, ce pot fi vitale pentru ei în situaţii critice.

VI. ALTE ÎNTREBĂRI DESPRE IMPLANTURILE ANIMALE

Proprietarii de animale de companie ar trebui să fie îngrijoraţi de faptul că implanturile din animalele lor de companie le-ar putea cauza acestora cancer?

Nu au fost efectuate studii experimentale la scară largă, care să fie aprobate din punct de vedere statistic şi controlate clinic, privind implanturile cu microcipuri la câini şi pisici, prin urmare ştim foarte puţine lucruri despre siguranţa lor pe termen lung.
Totuşi, faptul că nu a apărut o epidemie de cancer la animalele de companie sugerează faptul că doar un număr mic de animale de companie au fost afectate de implantul cu chip. Dat fiind faptul că procedura de îndepărtare a cipului este şi costisitoare, şi invazivă, proprietarii de animale de companie ar trebui să opteze pentru păstrarea intactă a microcipurilor implantate în corpurile animalelor lor, dacă nu apare nicio problemă.

Proprietarii animalelor de companie care au fost implantate cu cipuri ar trebui să se preocupe să verifice în mod regulat zona în care a fost introdus cipul, pentru a observa dacă nu a apărut ceva neobişnuit. Umflăturile, ţesuturile fibroase, febra şi simptomele de durere, de exemplu, sunt toate indicii ale existenţei unei probleme.
Ţineţi minte faptul că microcipurile au tendinţa de a migra din locul iniţial de implantare, astfel că proprietarii de animale de companie ar trebui să verifice cu atenţie zona din jurul cipului implantat.

Dacă este depistat vreun lucru neobişnuit, acesta ar trebui raportat imediat unui veterinar şi ar trebui efectuate teste pentru a elimina posibilitatea existenţei cancerului. Proprietarul animalului de companie este cheia în depistarea unei probleme în fazele incipiente şi în salvarea vieţii animalului. În cele două cazuri publicate, în care câinii au dezvoltat tumori în jurul implanturilor şi în apropierea lor, proprietarul a fost cel care a depistat cancerul şi nu medicul veterinar. Singurul indiciu că ar exista o problemă, a fost o umflătură; rezultatele tuturor celorlalte analize de laborator au ieşit în limitele normale.

Câinele meu are cancer în altă parte a corpului. Este posibil ca acesta să aibă legătura cu microcipul?

Probabil că nu microcipul este cauza cancerului câinelui dvs. Cancerele cauzate de cipuri, raportate în literatura aferentă s-au format chiar în jurul microcipurilor, nu în alte părţi ale corpului. Dacă o tumoare malignă s-a format în jurul implantului şi a crescut destul de mult încât să ajungă la metastază (să se răspândească) în altă parte a corpului, probabil că aţi fi putut simţi cu degetele umflătura iniţială din locul implantului.
Este posibil ca o tumoare cauzată de cip să ajungă eventual la metastază şi să se răspândească şi în altă parte a corpului, numai dacă câinele dumneavoastră are un sarcom sau un ţesut asemănător cancerului în locul implantării microcipului, însă nu este posibil ca cipul introdus să aibă vreo legătură cu cancerul din altă parte a corpului, dacă în jurul cipului nu s-a format o tumoare. O biopsie a tumorii ar putea diagnostica sursa sa şi confirma sau infirma această posibilitate.

Procedura de injectare prezintă riscuri pentru animalele de companie?

Este posibil. Asociaţia Britanică pentru Animale Mici raportează un incident din anul 2004, când un pisoi care s-a mişcat în timpul procedurii a murit după ce i-a fost implantat un microcip. Autopsia a scos la iveală faptul că microcipul a fost introdus din greşeală în trunchiul cerebral al pisoiaşului. O greşeală asemănătoare i-a cauzat o afecţiune severă neurologică şi unei pisici, când i-a fost injectat din greşeală  un microcip în coloana vertebrală.

Afecţiuni neurologice permanente, cauzate de implanturile cu microcipuri au fost raportate şi la cai. Chiar şi cercetătorii, care efectuează în mod frecvent implanturi la animale pot face greşeli grave. Cercetătorii Rao şi Edmondson declară că 5% (7 din 140) din microcipurile implantate în spinarea şoarecilor, au fost recuperate ulterior din apropierea rinichilor acestora. Un alt cercetător a recunoscut faptul că „uneori, unele microcipuri au fost implantate prea adânc, cel mai probabil datorită faptului că acul a fost introdus dintr-un unghi greşit.”

Am auzit că implanturile pot migra. Este adevărat?

Da, cipurile pot migra sau pot să se deplaseze prin carne către altă parte a corpului. Pentru detalii şi dovezi, vă rugăm să consultaţi secţiunea despre implantarea cipurilor la oameni, din partea a doua acestui raport, secţiunea „La ce se referă migraţia?”.

Ce alte probleme pot cauza animalelor implanturile cu microcipuri?

În afara afectării nervilor şi în afara posibilei migrări a acestuia, despre care s-a vorbit anterior, implanturile cu microcipuri pot cauza infecţii, abcese, umflături anormale şi alte reacţii adverse în interiorul ţesuturilor.

Ce alternative există pentru implantarea animalelor cu cipuri?

Există alte modalităţi prin care animalele pierdute sau care se pierd să fie înapoiate proprietarilor. O zgardă rezistentă şi o plăcuţă de identificare curată şi lizibilă, cu datele de contact ale proprietarului sunt instrumente eficiente, care au funcţionat întotdeauna. Câinii de rasă pură, caii şi animalele de la toate fermele pot avea, de asemenea, inscripţionate aceste date şi există registre care înregistrează numărul lor de identificare, tocmai pentru acest scop.
Dacă un animal de companie se pierde, în prezent există servicii şi centre specializate care folosesc tehnologie de ultimă oră şi care au cunoştinţe temeinice privind comportamentul animalelor de companie pierdute, pentru a ajuta la găsirea acestora. Cartea „The Lost Pet Chronicles” scrisă de detectivul Kat Albrecht oferă o vedere excelentă de ansamblu asupra acestui serviciu. (Deşi au acelaşi anume, detectiva de animale de companie Kat Albrecht, autoarea cărţii „The Lost Pet Chronicles” nu are nicio legătură cu Katherine Albrecht, autoarea acestui document.)

VII.  PROBLEME LEGATE DE SIGURANŢĂ ŞI CONFIDENŢIALITATE

VeriChip ridică probleme legate de confidenţialitate?

Da, există probleme serioase asociate implanturilor cu microcipuri, care pot fi citite de la distanţă, inclusiv riscul ca implantul să fie folosit pe ascuns, pentru a realiza localizarea purtătorului printr-o reţea de cititoare locale.
Deşi VeriChip nu conţine numele persoanei, el conţine un număr unic de identificare, care poate fi cu uşurinţă asociat cu persoana respectivă. Dacă de fiecare dată când apare Joe Smith, apare şi numărul pe un scaner, se poate deduce că, de exemplu, #1234567 înseamnă „Joe Smith”. Când acest număr este văzut ulterior într-o locaţie diferită, să zicem, intrând pe o uşă echipată cu cititor de implant, se poate constata că Joe Smith tocmai a trecut pe acolo.

Cât de uşor este de citit informaţia de pe implantul VeriChip al altei persoane?

Este destul de uşor. Informaţiile de pe implantul VeriChip sunt transmise prin unde radio, prin aer şi pot fi cu uşurinţă interceptate de oricine are un dispozitiv de citire, de la o distanţă de câţiva centimetri de implant. Un hacker cu experienţă în electronică poate asambla un asemenea cititor, folosind componente electronice care sunt deja disponibile pe piaţă.
Compania VeriChip recunoaşte că baza sa de date poate cădea pradă hackerilor şi că un asemenea atac ar putea „avea un impact negativ asupra venitului nostru, ar dăuna reputaţiei noastre şi ne-ar expune unui proces.” Declaraţia de înregistrare pe care compania a depus-o la SEC (Comisia pentru valori mobiliare şi burse de valori din SUA) cuprinde şi faptul că „am putea întâmpina daune în ceea ce priveşte reputaţia afacerii noastre şi intentarea de procese din partea clienţilor„ dacă „firewall-ul programului ce protejează informaţiile conţinute în baza noastră de date nu funcţionează sau dacă cineva pătrunde fraudulos în baza noastră de date.”

De ce este important faptul că un hacker sau un infractor intră în posesia unui număr de 16 cifre?

Infractorii sau hărţuitorii nu ar avea nevoie să acceseze baza de date VeriChip pentru a urmări oamenii prin intermediul cipurilor pe care aceştia le au implantate. Este suficient ca ei să parcurgă numerele de identificare VeriChip ale oamenilor şi să îşi creeze propria lor bază de date despre oamenii implantaţi cu cipuri.
„Siguranţa informaţiilor compromise” a fost unul dintre riscurile identificate de FDA, în ceea ce priveşte VeriChip. Pentru a înţelege de ce nu este o idee bună să strigi în gura mare un număr de identificare unic şi întâlnit constant, este de ajutor să ne gândim la codul numeric personal. Nu aţi vrea să vă imprimaţi CNP-ul pe tricoul pe care îl purtaţi, pentru că ştiţi că acest număr este unic şi este numai al dumneavoastră, şi el poate fi folosit pentru a accesa informaţii personale despre dumneavoastră. Nu aţi vrea ca un implant VeriChip să ofere pe tavă un număr unic de identificare, din acelaşi motiv.
În plus, dacă hackerii pot citi acest număr format din 16 cifre din implantul unei persoane, ei îl pot duplica şi pot începe să emită acelaşi număr în folosul lor, într-o formă high-tech de furt de identitate.

Chiar este posibil ca un infractor să duplice informaţiile de pe implantul VeriChip al altcuiva?

Da. După parcurgerea informaţiilor cu un cititor ţinut în mână, este posibilă duplicarea semnalului şi apoi trecerea drept persoana implantată cu respectivul cip, în scopuri infracţionale. Doi cercetători diferiţi în materie de siguranţă, Jonathan Westhues (în 2006) şi Adam Laurie (în 2007) au demonstrat această posibilitate în public.

Implantul VeriChip ar putea contribui la siguranţa clădirilor de birouri şi a uzinelor de energie nucleară?

Nu. Deşi Compania VeriChip şi-a comercializat produsul ca pe o modalitate de asigurare a centrelor de interes major precum uzinele nucleare, aceasta ar fi o idee foarte proastă. După cum am arătat anterior, un infractor ar putea cu destul de mare uşurinţă să se folosească de punctele vulnerabile ale unui sistem de securitate pe bază de VeriChip pentru a duplica semnalul cipului unui angajat şi având astfel acces la o instalaţie secretă. Din această cauză nu este recomandată folosirea unui dispozitiv VeriChip pentru acces în clădiri sau în scopuri de securitate.

VeriChip ar putea fi de folos în prevenirea răpirilor, găsirea persoanelor rătăcite pe munte sau salvarea soldaţilor capturaţi?

Nu. Sistemul VeriChip nu este un „eye in the sky” (ochi din cer) care să poată localiza pe cineva de la distanţă. Limita ariei de citire a unui implant VeriChip este în mod normal mai mică de 30 cm, astfel că un scaner ar trebui să se afle foarte aproape de persoana implantată cu cip, pentru a-i putea citi cipul implantat. Nu numai că un VeriChip nu ar putea fi scanat dintr-un satelit, el nu poate fi scanat nici măcar dintr-o cameră alăturată.

VIII. PROBLEME CULTURALE ŞI RELIGIOASE

Am auzit că anumiţi creştini protestează împotriva implantului VeriChip. De ce?

Mulţi creştini cred că VeriChip se aseamănă foarte mult sau prevesteşte „semnul fiarei” descris în Apocalipsă. Îngrijorarea lor vine de la pasajul biblic, care descrie semnul fiarei după cum urmează:

„Şi ea [o persoană coruptă care conduce lumea] îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase”. Apocalipsa: 13:16-18

Modalitatea prin care un număr poate fi înscris în corp şi folosit pentru a cumpăra şi a vinde,  a ridicat din partea creştinilor întrebări cărora nu li s-a putut răspunde timp de două milenii. Faptul că tehnologia actuală creează un asemenea sistem, care teoretic este posibil de pus în aplicare, este de o relevanţă aparte pentru creştini, cărora li se cere de către conducătorii religioşi, în virtutea credinţei lor, să nu participe la un asemenea sistem de plată. Nu este însă nevoie să fii creştin ca să consideri asemănările cu citatele din Apocalipsă stranii. Privind şi numai dintr-o perspectivă academică şi istorică, dezvoltarea societăţii în direcţia descrisă în Biblie este remarcabilă.

Ce cred aceşti creştini că li se va petrece oamenilor care acceptă numărul fiarei?

Biblia descrie pedepse pentru oamenii care acceptă semnul fiarei şi care venerează fiara sau imaginea sa şi îi răsplăteşte pe cei care refuză să facă acestea:

Pedepse fizice. O durere mare se va abate asupra fiinţelor însemnate: „Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.” Apocalipsa: 16:1-2

Pedeapsă spirituală. Asupra fiinţelor însemnate se va abate mânia lui Dumnezeu: „Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Sale şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se simte în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.”  Apocalipsa 14:9-11

Recompense pentru  cei care refuză să accepte însemnul fiarei: „Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani.”  Apocalipsa 20:4

În prezent VeriChip este folosit pentru a vinde şi a cumpăra?

A fost la un moment dat. Până în vara lui 2007, Baja Beach Club, o discotecă cu sedii în Barcelona, Spania şi Rotterdam, Olanda îi implanta pe clienţii fideli cu dispozitive VeriChip, conectate la conturi cu plată în avans, pentru a plăti consumaţia. Conrad Chase, proprietarul lanţului Baja Beach Club de atunci şi-a exprimat la un moment dat interesul în a implementa un sistem pilot, care consta în carduri de credit ce se bazau pe implanturi, declarând că: „Suntem în negocieri cu un producător mare de carduri de credit şi am dori să introducem un sistem pilot, de fapt un test, care constă efectiv în folosirea unei cărţi de credit cu care ai putea să plăteşti, având-o implantată sub piele.”De atunci dispozitivele Baja Beach Club au fost vândute. Noul proprietar nu mai foloseşte sistemul VeriChip.

Acceptarea Implantului VeriChip este o încălcare a legii iudaice?

Mulţi evrei ortodocşi şi conservatori cred că tăierea, găurirea sau însemnarea cărnii este contrară B’tzelem Elokim, noţiunea conform căreia oamenii au fost făcuţi „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” şi prin urmare corpurile lor nu ar trebui modificate. Implantarea unui microcip ar putea, de asemenea, implica şi interdicţia iudaică referitoare la tatuaje şi alte însemne, care reiese din următorul pasaj din Tora: „Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.” Levitic 19:28
Această interdicţie este respectată în mod deosebit în comunităţile de evrei ortodocşi şi conservatori. Liceul evreiesc conservator Solomon Schechter din Westchester, New York, de exemplu, interzice elevilor să aibă piercing-uri sau tatuaje: „În afara găurilor din urechilor fetelor, orice altă găurire vizibilă a corpului este interzisă. În plus, tatuajele sau alte însemne permanente făcute pe corp sunt interzise. Aceste reguli au la bază modestia, respectul şi demnitatea faţă de corpul uman prin halacha (legea iudaică), care derivă din credinţa că toţi bărbaţii şi toate femeile sunt creaţi B’tzelem Elokim, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.”

Altă publicaţie evreiască descrie aceasta după cum urmează: „Una din cele mai mari probleme ridicate de introducerea unui piercing sau realizarea unui tatuaj pe corp din punctul de vedere al legii evreieşti este faptul că ne desfigurăm corpurile şi îi modificăm forma sa naturală, formă care i-a fost dată după asemănarea lui Dumnezeu….
Conform Torei, toţi suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu, iar schimbarea sau mutilarea sa în orice fel este desconsiderată. Dumnezeu ne-a făcut aşa cum El se presupune că a dorit să arătăm, aşa că faptul că am vrea să ne schimbăm, în orice fel, este o lipsă de respect. În mod special, ca evrei, că nu trebuie să facem schimbări în trupurile noastre. Şi în prezent şi în trecut, această „mutilare” este şi a fost dezaprobată.” Deşi în Tora nu se prevede explicit acest lucru, aceste comunităţi vor respinge probabil modificarea corpului, prin implanturi cu microcipuri.

Şi alte tradiţii religioase interzic sau descurajează folosirea implanturilor cu microcipuri?

Se pare că musulmanii au o interdicţie asemănătoare privind modificarea corpului, precum cea care se regăseşte în tradiţia evreiască descrisă mai sus. Tatuajele şi alte modificări ale corpului sunt numite „haram” sau „haraam”, un termen arab care înseamnă „interzis”, în legea expusă în sahih hadith sau tradiţiile orale privind vorbele sau faptele profetului musulman Mohamed. O analiză completă a tuturor religiilor depăşeşte scopul acestui document. Totuşi, autoarea primeşte cu bucurie orice informaţii despre acest subiect de la experţi şi aderenţi la alte religii.

Implanturi cu microcipuri: răspunsuri la întrebări frecvente (IV)

un studiu realizat de dr. Katherine Albrecht, expert în RFID
www.antichip.com
traducere de Lia Stoica

IX. IMPLICAŢIILE BIG BROTHER

Implantul VeriChip ar putea fi folosit pentru a urmări deplasările făcute de cineva?

Da, o reţea de cititoare locale VeriChip ar putea fi folosită pentru a monitoriza locuinţele oamenilor. Chiar dacă implantul are o arie de acoperire relativ mică, ar putea fi plasate cititoare în locuri strategice, pentru a identifica oamenii implantaţi cu cipuri atunci când aceștia trec prin acel loc. VeriChip a creat cititoare speciale pentru uşi destinate acestui scop.

Angajatorii le-au cerut angajaţilor să îşi implanteze dispozitive VeriChip?

Suntem la curent cu două cazuri de angajaţi cărora le-au fost implantate cipuri, pentru a-şi realiza munca. În 2004, biroul procurorului general din Mexic a implantat cipuri la 18 dintre angajaţii săi (şi nu la 160, după cum s-a spus peste tot).
În 2006, o companie de supraveghere video, numită City Watcher, (care a fost închisă atunci) a implantat cipuri la doi dintre angajaţii săi pentru accesul la arhivele securizate.

Guvernul SUA vrea implantarea cu cipuri a populaţiei?

Din câte ştim noi, niciun membru al guvernului Statelor Unite nu a sugerat în mod serios implantarea cu cipuri a populaţiei. Totuşi, cel puţin doi înalţi demnitari, care au legătură cu guvernul, au discutat despre implantarea cipurilor, iar acest lucru este un motiv de îngrijorare.
Primul este Tommy Thompson, fost Secretar al Health and Human Services (Departamentul pentru Asigurări Sociale) şi candidat o dată la nominalizările republicane pentru alegerile prezidenţiale din 2008. Thompson se ocupa cu conducerea FDA când a aprobat VeriChip din motive medicale în 2004, apoi a devenit membru al consiliului de conducere al VeriChip până în martie 2007.
În apariţiile sale publice, Thompson a sugerat injectarea cu microcipuri a americanilor, pentru a face legătura cu înregistrările lor medicale electronice, declarând:

„Este o acţiune foarte benefică şi ar fi de foarte mare ajutor, fiind un pas imens înainte către obţinerea a ceea ce numim o bază de date medicală electronică pentru toţi americanii.” Această declaraţie a fost făcută într-un interviu televizat pentru CBS MarketWatch, în iulie 2005.

Al doilea reprezentat al guvernului, care a adus în discuţie implantarea cu cipuri, este senatorul american Joe Biden, care a făcut acest comentariu tulburător faţă de Justice John Roberts în timpul audierilor pentru confirmarea sa la Curtea Supremă de Justiţie, în 12 septembrie 2005:

„Poate fi implantată o etichetă microscopică într-o persoană, pentru a-i urmări fiecare mişcare? Chiar în prezent se poartă discuţii referitoare la acest lucru. Dvs. veţi decide asupra acestui fapt – vă promit – înainte de expirarea actualului dvs. mandat..” 
– Senatorul S.U.A. Joe Biden

Totuşi, senatorul Biden nu a făcut o declaraţie în totalitate corectă. Antena de pe „eticheta microscopică” nu poate fi folosită pentru scopuri de urmărire, dată fiind aria foarte mică de acoperire de care dispune acest dispozitiv.

Preşedintele Columbiei a sugerat implantarea cu cipuri a oamenilor?

Nu este clar dacă preşedintele columbian Alvaro Uribe vrea să implanteze cu cipuri populaţia columbiană sau nu, dar a lăsat însă să se înţeleagă clar că nu are nimic împotriva acestei idei. Conform mărturiei senatorului american Arlen Specter, Uribe s-a oferit să implanteze cu microcipuri muncitorii columbieni, a căror invitaţie de a lucra în Statele Unite a fost acceptată. Iată comentariile lui Specter, aşa cum au fost ele înregistrate în Arhiva Congresului Statelor Unite:
Preşedintele Uribe a declarat că ar lua în considerare implantarea cu microcipuri a muncitorilor columbieni, înainte de a li se permite să intre în Statele Unite pentru a lucra ca sezonieri. M-am îndoit asupra eficienţei implantării cu microcipuri, din moment ce un muncitor imigrant ar putea oricând să şi-l scoată. – Senatorul american Arlen Spector.
Populaţia columbiană a fost pe drept supărată din cauza acestor comentarii. Probabil din motive politice de autoapărare, Uribe a refuzat ulterior să confirme aceste declaraţii.
Trebuie menţionat faptul că senatorul Specter nu a respins ideea implanturilor umane pentru motive umanitare, de drepturi ale omului, confidenţialitate sau sănătate, ci dintr-un motiv mult mai practic. Acesta se pare că îşi doreşte ca cipurile să fie mai greu de scos.

Bebeluşii sunt implantaţi cu microcipuri?

În ceea ce priveşte acest document, nu există niciun raport credibil referitor la bebeluşi implantaţi cu VeriChip sau alte dispozitive implantabile cu microcipuri. Totuşi, spitalele din SUA (inclusiv spitalele din Ohio) au început de curând să ataşeze o brăţară RFID cunoscută ca “Xmark” la gleznele bebeluşilor, la naştere, pentru identificarea acestora şi împotriva răpirilor. Brăţările RFID puse la gleznă sunt distribuite de Compania Xmark, o filială a VeriChip. În mai 2008, Compania VeriChip a început negocierile pentru vânzarea diviziei Xmark către Stanley Works.
Trebuie menţionat şi faptul că răpirile bebeluşilor din spitale sunt extrem de rare. Conform unui raport al Centrului Naţional pentru Copiii Dispăruţi şi Exploataţi (NCMEC), din ianuarie 2003, din aproximativ 4,2 milioane de naşteri pe an în 3500 maternităţi din Statele Unite, răpirile realizate de străini sunt estimate între 0 şi 12 copii pe an. Dintre acestea, bebeluşul este readus mamei în 95% dintre cazuri. În mod ironic, a ne baza pe RFID pentru prevenirea răpirilor copiilor ar putea rezulta într-o situaţie bizară, în care astfel de cazuri să fie şi mai des întâlnite. Odată ce personalul spitalelor se va baza pe sistemele computerizate pentru urmărirea inventarului uman din grija lor, este foarte posibil ca acesta să fie mai puţin vigilent. Conform NCMEC, majoritatea răpirilor au loc în spitalele mari.

Un microcip ar putea fi implantat în timpul unui vaccin de rutină sau al unei injecţii?

Nu. VeriChip este un dispozitiv destul de mare, care necesită un ac de mărimea 12, cunoscut sub numele de canulă, pentru a fi implantat. Spre deosebire de acesta, pentru vaccinuri şi alte injecţii de rutină se folosesc ace mult mai mici, de obicei cu o mărime cuprinsă între 22 şi 25. (Notă: Cu cât mărimea este mai mare, cu atât mai mare este acul)
De fapt, canula VeriChip este atât de mare, încât implantarea ei ar fi extrem de dureroasă dacă nu ar fi precedată de mai multe injecţii pentru anestezie locală. Anestezicul este administrat printr-un ac mult mai mic, de mărime standard, hipodermic, înainte de procedura de implantare a cipului.
Deşi sunt aproape microscopice, etichetele RFID care au fost create de Hitachi şi de alte companii similare, nu sunt închise în capsule din sticlă şi ele nu ar fi potrivite pentru implantul uman. Acest tip de etichete RFID „de mărimea unor fire de nisip” au, de asemenea, antene extrem de mici, prin care nu pot transmite un semnal la o distanţă mai mare de câţiva milimetri. Pentru a le citi semnalele, cititoarele RFID trebuie să se apropie foarte mult, până ajung să fie aproape în contact cu etichetele. Etichetele RFID extrem de mici ar fi inutile pentru urmărirea sau identificarea oamenilor, deoarece ele nu ar putea fi citite din afara corpului.

A existat vreo persoană care a fost implantată cu cip fără consimţământul ei?

Da. În cadrul unui experiment medical aflat în desfăşurare cu Compania VeriChip, un centru de îngrijire numit Alzheimer’s Community Care, Inc. Din West Palm Beach, Florida, a implantat persoane în vârstă cu dispozitive VeriChip încă din 2007. Această implantare cu cipuri se realizează cu consimţământul membrilor familiei şi al tutorilor, dar, în cele multe cazuri, fără consimţământul pacienţilor, care să fi fost în prealabil informaţi în totalitate. Aceasta se petrece datorită faptului că boala lor îi împiedică să înţeleagă sau să îşi manifeste consimţământul faţă de această procedură. De asemenea, este posibil ca pacienţilor şi membrilor familiilor lor să nu li se fi spus faptul că s-a descoperit în laboratoarele de animale că cipurile produc cancer, din moment ce reprezentanţii VeriChip au negat în mod repetat acest lucru.

Cu mai mulţi ani în urmă, Compania VeriChip (pe atunci cunoscută sub numele de Applied Digital Solutions) a încercat şi ea să implanteze cu cipuri adulţi bolnavi mintal din Orange Grove Center din Tennessee. Nici acei pacienţi nu au putut să îşi exprime consimţământul, din cauza dizabilităţii lor mentale, înainte de a fi implantaţi. Expunerea publică şi opoziţia membrilor familiilor acestora a determinat anularea proiectului centrului Tennesse. Din câte ştim noi, niciun adult sau copil aflat în deplinătatea facultăţilor mentale nu a fost implantat cu forţa, fără a-şi exprima consimţământul, cu un implant VeriChip sau cu un alt dispozitiv de urmărire sau monitorizare.

Cred că mi-a fost implantat un microcip. Mă puteţi ajuta?

Probabil că nu. În afara cazului în care faceţi parte dintr-un experiment VeriChip (caz în care am dori foarte mult să luăm legătura cu dvs.), e puţin probabil să vă putem ajuta cu ceva. Nu suntem specialişti în găsirea de implanturi în corpul oamenilor implantaţi şi nu am făcut niciodată aceasta.
Vestea bună este că probabil grijile dvs. sunt nefondate. Nu ar fi de câştigat prea multe din implantarea clandestină a vreunei persoane cu un VeriChip, din moment ce aria sa de acoperire este de numai câţiva cm, iar dispozitivul nu poate fi accesat de la depărtare.

O radiografie ar putea să scoată la iveală prezenţa unui implant VeriChip, după cum s-a văzut în radiografiile cu microcipuri, pe care colecţionarul Amal Graafstra şi le-a implantat în mâini. Totuşi, nu am primit nicio dovadă credibilă de la vreo persoană care să fi fost implantată cu un microcip, fără ştirea sau consimţământul acesteia. Drept urmare, în prezent primim numai anchete de la medicii sau avocaţii persoanelor care sunt îngrijorate de implantarea clandestină.

Proprietarii de animale de companie sunt obligaţi să îşi implanteze animalele cu cipuri?

Da, în multe zone, proprietarii de animale de companie sunt obligaţi să îşi implanteze cu microcipuri animalele. Anumite guverne, inclusiv cele ale Portugaliei, Noii Zeelande, Singaporelui, Bangkokului, al districtului Los Angeles şi El Paso, Texas, au aprobat ordonanţe, prin care se cere ca toţi câinii care se află sub jurisdicţia lor să fie implantaţi cu microcipuri (deşi în Noua Zeelandă, câinii de la ferme sunt scutiţi în mod expres de la implantare). El Paso a extins implantarea cu cipuri chiar şi la pisici şi la dihori. Alte municipii şi oraşe de pe teritoriul Statelor Unite iau şi ele în considerare aceste impuneri.

Din fericire, anumiţi reprezentanţi ai guvernului, precum cei din Waco, Texas, au ales să nu impună proprietarilor de animale de companie implantarea acestora în lumina dovezilor care leagă microcipurile de cancerul descoperit în laboratoarele de animale.

Ce se poate spune despre etichetarea cu VeriChip a infractorilor?

Un implant VeriChip ar avea valoare redusă în determinarea unei infracţiuni, căci aria sa de citire este de numai câţiva centimetri. Dar chiar dacă implanturile ar putea fi folosite cândva pentru a identifica şi urmări de la distanţă oameni, riscurile medicale ale implantării ar fi suficient de serioase pentru stoparea folosirii lor.
De asemenea, trebuie luate în considerare şi problemele serioase care au implicaţii la nivel social. Când este vorba despre tehnologii care în mod evident pot fi folosite în mod abuziv, am face bine să luăm în considerare proverbului: „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.”
Dacă ar fi permisă implantarea obligatorie cu cipuri a prizonierilor, impunerea din partea guvernului a implantării celorlalţi cetăţeni, ar urma curând după aceea. Nu ar dura mult până când legislatorii ar începe să impună implantarea muncitorilor din uzinele nucleare, a oamenilor de ştiinţă care lucrează cu agenţi biologici sau chimici, a şoferilor care transportă materiale periculoase, a proprietarilor de arme, a oamenilor care lucrează cu copii, a celor care fac mâncare pentru consum public şi aşa mai departe până când, într-un final, obligativitatea ne va include pe toţi.
A fi etichetaţi şi urmăriţi de reprezentanţii guvernului ar fi un coşmar din punctul de vedere al intimităţii şi al libertăţii şi ar reprezenta sfârşitul acestora. Există anumite limite care nu ar trebui niciodată încălcate într-o societate liberă şi democrată. Implantarea obligatorie cu microcipuri a oricărei persoane este una dintre acestea.

X. SOLUŢII

Ce ar trebui să facă pacienţii implantaţi şi doctorii lor?

Există multe întrebări fără răspuns despre siguranţa implanturilor cu microcipuri la oameni, dar ceea ce ştim din studiile realizate pe animale este îngrijorător. În lumina descoperirilor care arată că implanturile cu microcipuri pot cauza reacţii adverse severe la animale, acţiunea de a implanta cipuri oamenilor ar trebui imediat oprită, până când procesul tumorogenezei va fi pe deplin înţeles.
În plus, toţi pacienţii, voluntarii din rândurile populaţiei sau ale cadrelor medicale care au fost implantaţi cu microcipuri până acum (aproximativ 300 de persoane din Statele Unite şi 2.000 de persoane din lumea întreagă) ar trebui imediat informaţi în scris despre legătura cauzală care există între microcipuri şi cancerul apărut la rozătoare şi câini. Persoanelor implantate ar trebui să li se ofere o procedură de îndepărtare a microcipului pe cheltuiala centrului care i-a efectuat implantul. Conform sfatului dat de Jennings, ţesutul care înconjoară toate implanturile extrase ar trebui examinat în vederea detectării ţesuturilor canceroase sau precanceroase.
Persoanele care optează să păstreze microcipurile ar trebui să verifice periodic ţesutul din jurul implantului de umflături, inflamări, semne de migrare ale microcipului şi durere. Orice senzaţie neobişnuită, umflătură sau alte anomalii ar trebui imediat raportate unui doctor şi analizate. Orice reacţie adversă, fie că este legată de cancer sau alte probleme, ar trebui imediat raportată la FDA pentru a fi anunţată public.

Ce ar trebui să facă legislatorii?

Dat fiind faptul că s-a demonstrat că microcipurile cauzează tumori maligne în laboratoarele de rozătoare şi cercetările publicate au arătat că tumorile maligne se pot forma în jurul sau în apropierea implanturilor cu microcipuri la câini, este foarte recomandat ca legislatorii să anuleze toate legile prin care se impune implantarea cu microcipuri a animalelor din jurisdicţia lor sau care se află sub controlul lor. Acestea includ ordonanţe aprobate de stat şi de autorităţile locale, politici implementate în cadrul adăposturilor de animale şi poziţii formale adoptate de sistemele de protecţie a animalelor, de grupurile interesate de acest subiect şi conexe de pe teritoriul Statelor Unite şi de pe tot globul.

Părerea acestui cercetător este că ordonanţele prin care se impune implantarea cu microcipuri ar trebui revocate şi înlocuite cu un sistem voluntar de implantare cu microcipuri, care să fie la dispoziţia proprietarilor de animale de companie. Orice proprietar de animale de companie care alege să îşi implanteze cu microcip animalul de companie, ar trebui să fie pe deplin informat asupra riscurilor potenţiale ale acestei proceduri. Nimeni nu ar trebui să fie forţat prin lege sau obligat în alt fel să îşi implanteze animalul de companie împotriva conştiinţei sau a discernământului său.

Ce ar trebui să facă veterinarii?

Cabinetele de veterinari sunt unul din locurile cele mai frecvente unde se realizează procedurile de implantare. Dat fiind faptul că veterinarii sunt adesea primul loc în care proprietarii de animale iau contact cu procedura de implantare a microcipurilor, veterinarii ar trebui să se familiarizeze cu rezultatele cercetărilor şi să ia în serios potenţialele reacţii adverse ale implantării acestora, înainte de a le recomanda pacienţilor lor.

Proprietarii de animale ar trebui să fie informaţi în mod clar în ceea ce priveşte legătura dintre microcipuri şi cancerul la rozătoare şi câini, când vor cere sfaturi referitoare la implantarea acestora şi înainte de efectuarea procedurii asupra animalelor lor de companie.
În cazul animalelor care au fost deja implantate se sugerează ca veterinarii să palpeze ţesutul din jurul implanturilor cu microcipuri, ca parte a controlului medical de rutină. Orice umflătură sau inflamare ar trebui analizată pentru a detecta eventualele modificări canceroase sau precanceroase ale ţesutului respectiv. Pentru a evita riscurile complicaţiilor legate de sarcoamele produse de injecţii, veterinarii ar trebui, de asemenea, să evite să facă vaccinuri sau alte injecţii în apropierea locului în care a fost implantat microcipul.
În sfârşit, veterinarii ar trebui să îi sfătuiască pe proprietarii de animale să analizeze în mod regulat locul de implantare a microcipului şi să raporteze imediat orice anomalii.

Ce ar trebui să facă proprietarii de animale de companie?

După cum am spus anterior în acest document, proprietarii de animale de companie care au fost implantate ar trebui să verifice regulat zona de implantare a cipului de orice umflătură anormală. Dacă găsiţi ceva anormal, trebuie să anunţaţi imediat un veterinar şi să faceţi teste pentru depistarea cancerului.
Dacă un animal nu a fost încă implantat cu microcip, e mai bine să rămână aşa. Conform cercetărilor publicate, care leagă implanturile cu microcipuri de cancer la rozătoare şi câini, proprietarii de animale de companie sunt sfătuiţi să se gândească bine dacă avantajele implanturilor merită asumarea potenţialelor riscuri de sănătate precum cele care se pare că sunt cauzate de implanturi.
Conform acestui cercetător, toate implanturile realizate asupra animalelor ar trebui oprite până când toate animalele care au fost deja implantate vor fi atent verificate şi evaluate de eventualele reacţii adverse, inclusiv cancer.

Implanturile la oameni ar trebui să fie interzise?

Da, suntem de părere că folosirea implanturilor cu microcipuri şi a dispozitivelor similare la oameni ar trebui imediat oprite. Cel puţin procedura ar trebui strict limitată la persoanele care au discernământul necesar pentru a-şi exprima consimţământul în scris, în mod legal după ce au fost informaţi asupra riscurilor medicale potenţiale asociate dispozitivului. Implantarea nu ar trebui să fie niciodată obligatorie, realizată sub presiune sau obţinută prin orice stimulent sau ameninţare de discriminare.

Legislatorii sunt îngrijoraţi de această problemă?

Da. Anumite state, inclusiv Wisconsin, North Dakota şi California, au aprobat legi prin care se interzice implantarea forţată a microcipurilor în oameni. Legislatori din multe alte state, incluzând Missouri, California, Georgia, New Hampshire, Ohio, Oklahoma, Colorado, Washington şi Florida au introdus o legislaţie asemănătoare.

Puteţi să ne recomandaţi un model legislativ prin care să ne putem adresa  îngrijorările?

Da. Am realizat un proiect de lege numit Bodily Integrity Act, care a fost creat pentru a ridica ştacheta în ceea ce priveşte implanturile şi alte dispozitive de urmărire. Iată câteva dintre punctele cheie ale proiectului de lege:

– Lărgeşte definiţia dată „dispozitivului de urmărire”, pentru a include şi alte dispozitive în afara microcipurilor. Acest lucru este necesar în lumina apariţiei noilor tehnologii precum tatuajul Somark RFID care poate fi citit de la distanţă.
– Interzice angajatorilor, corpurilor guvernamentale, organizaţiilor pentru menţinerea sănătăţii şi altora să impună implanturile.
– Îi interzice unui părinte sau tutore să implanteze un chip copilului său sau altor persoane dependente de acesta sau cu dizabilităţi.
– Interzice implantarea cu cipuri a rămăşiţelor unei persoane după moarte.
– Interzice discriminarea de către angajatori sau a altora din cauza implanturilor cu cipuri.

Proiectul de lege este scris într-un limbaj uşor de înţeles şi are doar o pagină. Poate fi descărcat de pe website-ul nostru la http://www.antichips.com/legislation.htm

Unde mă pot adresa pentru a afla mai multe despre implanturile cu microcipuri şi RFID?

Website-ul organizaţiei CASPIAN de la adresa AntiChips.com (CASPIAN vine de la „Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering” – Consumatorii împotriva Invaziei Confidenţialităţii din partea Supermarket-urilor şi a Numerotării – [este o organizaţie de consumatori locali cu 15.000 de membri, fondată de Dr. Katherine Albrecht în 1999]) conţine informaţii detaliate despre implanturile cu microcipuri şi enumeră paşii pe care îi puteţi urma pentru a vă implica şi dumneavoastră. În această acţiune. Website-ul nostru RFID Spychips.com, are multe conferinţe de presă referitoare la implanturi şi raporturi realizate în urma cercetărilor realizate de Dr. Katherine Albrecht şi Liz McIntyre, datând din 2003. Website-ul Spychips conţine, de asemenea, o sumedenie de informaţii despre planurile de folosire a RFID în produsele de larg consum şi analizează riscurile ridicate în ceea ce priveşte confidenţialitatea şi libertăţile civile.
Cea mai vândută carte a noastră, „Spychips: How Major Corporations and Government Plan to Watch Your Every Move with RFID”, evidenţiază cercetările realizate asupra mai mult de 30.000 de documente legate de RFID, caracteristici tehnice, cărţi albe, ştiri, patentări şi altele. Spychips este cea mai amplă critică adusă RFID şi reprezintă cel mai convingător argument împotriva supravegherii, pe care tehnologia ameninţă să o creeze pentru viitor. Cartea este disponibilă la vânzătorii de cărţi de peste tot şi copii semnate pot fi comandate de pe website-ul Spychips.

Mai e ceva ce pot face pentru a ajuta?

Da. Vă rugăm să distribuiţi copii ale acestui document peste tot şi link-uri directe colegilor către website-urile noastre. Puteţi, de asemenea, să vă alăturaţi organizaţiei CASPIAN, să vă alăturaţi ca voluntar şi să vă înscrieţi în baza noastră de date pentru actualizări gratuite la AntiChips.com sau la Spychips.com.

De asemenea, dacă consideraţi că acest document este valoros, vă rugăm să luaţi în considerare sprijinirea muncii noastre cu donaţii în bani. Dat fiind faptul că avem numai membri voluntari şi nu primim fonduri din afara organizaţiei, generozitatea dvs. face posibilă continuarea aducerii la cunoştinţa populaţiei a muncii celor de la CASPIAN. Donaţiile pot fi făcute prin website-ul nostru sau contactându-ne direct.

XI. DESPRE NOI

Cine a scris acest document?

Acest document a fost scris de Katherine Albrecht, (foto) Doctor în Educaţie, care este larg cunoscută ca fiind unul din experţii de vârf la nivel mondial în ceea ce priveşte confidenţialitatea consumatorilor, probleme legate de vânzarea cu amănuntul şi tehnologia folosită pentru identificare prin frecvenţă radio sau RFID. Katherine şi-a obţinut doctoratul în Educaţie la Universitatea Harvard şi este directoarea organizaţiei CASPIAN, o organizaţie de 15.000 de membri. Aceasta are ca scop susţinerea confidenţialităţii consumatorilor şi a fost fondată în 1999. De asemenea, Katherine Albrecht este gazda unei emisiuni radio zilnice numite „Dezvăluirea Adevărului” şi este coautoarea cărţii „Spychips” despre RFID, care a fost premiată.
Din 2003, Dr. Albrecht a condus lupta împotriva folosirii lipsite de etică a RFID în produse şi în cazul oamenilor. Ea depune frecvent mărturie înaintea legislatorilor de pe tot globul, inclusiv a Comisie Federale pentru Comerţ, a Comisiei Europene, a Biroului Comisarului Federal al Canadei pentru protecţia vieţii private şi a altor numeroase legislaturi statale şi a fost numită de Guvernatorul John Lynch, din New Hampshire, pentru a acţiona în cadrul Comisiei statale de Studiere a RFID.
Dr. Albrecht a acordat mai multe de două mii de interviuri televizate la radio sau în scris la canale de ştiri precum CNN, NPR, Good Morning America, Business Week şi the London Times, pentru a menţiona doar câteva dintre ele. Executive Technology Magazine o numeşte „poate singurul avocat, cel mai înverşunat din ţară, în materie de confidenţialitate”, iar Wired magazine o numeşte „Erin Brockovich a RFID”.

Sunteţi disponibilă pentru a vorbi public despre această problemă?

Da. Fondatoarea şi directoarea organizaţiei CASPIAN, Dr. Katherine Albrecht, este disponibilă pentru a depune mărturie în calitate de expert înaintea legislatorilor, a oferi interviuri presei şi a se adresa organizaţiilor civice, religioase şi comerciale. Informaţiile sale de contact pot fi găsite pe website-urile AntiChips.com şi Spychips.com.

Asaltul diavolilor;

de Laurenţiu Ionescu

„Diavolul l-a urcat pe Iisus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Dacă te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta.” Drept răspuns Iisus i-a zis: „Piei, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui să-i slujeşti.” Luca, cap.4, versetele 5-8

Biblia şi celelalte cărţi sfinte ale omenirii susţin existenţa unui singur Creator şi Conducător al întregului Univers: Dumnezeu Tatăl. Dorinţa unei persoane sau a unui grup de a se substitui Lui pentru a domina lumea, se bazează exclusiv pe adorarea lui Lucifer.

Satana, Lucifer (cum mai este numit) este o entitate pomenită atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament din Biblie. Mai întâi a fost un heruvim care, aflându-se la un moment dat deasupra Muntelui Sfânt al lui Dumnezeu, s-a răzvrătit dorindu-şi accesul direct în centrul Puterii Cereşti – jilţul lui Dumnezeu. Acesta l-a pedepsit alungându-l din cer, azvârlindu-l la pământ şi preschimbându-i numele în Satana, deoarece a pângărit înţelepciunea, în virtutea propriei străluciri. A mai fost numit fiul dimineţii, datorită asemănării sale cu Luceafărul de dimineaţă care doreşte parcă să concureze Soarele la răsărit. Se spune despre el că poate face “minuni mincinoase”, deci poate înşela; el este de fapt doar un înger decăzut.

Dumnezeu i-a îngăduit pe mai departe existenţa, încredinţându-i chiar o misiune importantă: aceea de a încerca credinţa celor aflaţi pe o cale spirituală prin tentaţii lumeşti aşa cum s-a petrecut şi cu Iisus Hristos în episodul citat mai sus. Au existat însă şi fiinţe care nu l-au respins, s-au lăsat pradă tentaţiilor şi au fost pedepsiţi pentru asta, aşa cum relatează apostolul Petru despre îngerii care au păcătuit implicându-se în revolta lui Lucifer; Dumnezeu nu i-a cruţat, aruncându-i şi pe ei în iad.

Celui necurat i se închină cu bună ştiinţă masonii, „iluminiştii”, curentele pseudoreligioase.

Satanismul în literatură

În timpurile moderne, satanismul a fost propagat şi popularizat prin literatură şi artă, tipărindu-se chiar şi liturghii ale cultului satanic. J. K. Huysman – poet convertit la satanism – dezvăluie „Bucuria oprită de a transfera Satanei omagiile şi rugăciunile lui Dumnezeu…; comiterea, pentru a-l insulta mai grav pe Hristos, a păcatelor pe care el le-a condamnat în mod deosebit; pervertirea cultului şi orgia carnală.”

Iluminismul – curent filozofic şi literar de origine masonică – îl preamăreşte în literatură pe Satana ca simbol-model al revoltei împotriva lui Dumnezeu, al negării legilor morale, al “eliberării” de orice constrângere şi de orice legătură cu Dumnezeu; model pentru omul care se vrea titan, care vrea să-l răstoarne pe Dumnezeu de pe tronul său, pentru a-i lua locul.

G. Byron (Manfredi şi Cain) este iniţiatorul exaltării depline a Satanei, urmat de Shelley, Lenau (Faust) şi M. Lermontov (Demonul).
Baudelaire îl numeşte „cel mai frumos şi cel mai mare dintre îngeri”, victimă a geloziei divine.
V. Hugo, în „La fin de Satan” îşi exprimă credinţa că Dumnezeu şi Satana vor deveni egali, prin intermediul îngerului născut din amândoi numit Libertate.
G. Carducci, în „Imnul către Satana” îl glorifică, văzând în el forţa vitală şi progresul modern.
A. Gide, J. P. Sartre, A. Camus şi A. France sunt existenţialişti şi atei ai zilelor noastre; ei merg pe aceeaşi linie.
Împotriva satanismului modern s-au ridicat numeroşi scriitori, printre care N. Gogol, Dostoievski, L. Bloy, G. Bernanos, G. Papini.

Satanismul în muzică

Curentul satanist este promovat foarte mult şi prin intermediul muzicii. Nu avem aici nimic împotriva vreunui stil muzical. Şi desigur că vor fi mulţi fani ai acestor stiluri şi curente muzicale care nu sunt de acord că această muzică- rock, pop, heavy-metal- etc., ar fi satanistă sau malefică.

Dar, în continuare, nu putem decât să analizăm, în mod obiectiv, ceea ce exprimă prin versuri şi prin faptele fanilor săi aceste formaţii de muzică rock.

Încă de acum câteva decenii, s-a atras atenţia asupra mesajului satanic pe care îl transmite muzica rock. Astfel, în 1984, jurnalul „Liberation” profetiza despre „întoarcerea lui Satan”, făcând aluzie la concertele rock. În timpul unui colocviu intitulat „Istoria artelor de vrăjitorie” organizat la abaţia Fontevrault în octombrie 1984, preşedintele asociaţiei Franceze a Exorciştilor, abatele Chenesseau, acuza anumite grupuri rock, cum ar fi AC/DC (Anti Christ, Death to Christ) că difuzează muzică pe care erau suprapuse mesaje subliminale satanice.

Cântăreţii de muzică rock dau glas fanteziei depravate a unui public „format”. Unele dintre versurile melodiilor sunt imposibil de publicat. Promotorii heavy-metal-ului glorifică atitudini excentrice cu privire la sex, violenţă şi ură. Muzica rapp se concentrează asupra răzvrătirii de orice natură. Multe piese conţin obscenităţi şi descrieri vulgare ale actului sexual.

Aceste genuri muzicale pot servi, din păcate, drept catalizatori negativi, care îi încurajează pe tinerii vulnerabili să facă lucruri la care altminteri nici nu s-a fi gândit măcar.

Ozzy Osbourne, cel care a creat curentul heavy-metal, a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să compun această muzică. Sper ca puterea aceasta să nu fie a Diavolului.” Cu toate acestea, majoritatea cântecelor compuse de el sunt dedicate diavolului, având chiar un album intitulat „Speak With The Devil” (Vorbind cu Diavolul), iar în timpul concertelor sale are manifestări diabolice care scot foarte clar în evidenţă puterea supranaturală care îl „utilizează”: în entuziasmul delirant al spectatorilor, a smuls cu dinţii, pe scenă, capul unui liliac viu.

Celebrul cântăreţ Alice Cooper a declarat: „Cu puţini ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-i las corpul meu să-l stăpânească.” Şi l-a lăsat, fiind deplin devotat lui Satan, dedicându-i albumul „House of Fire” (Casa de foc). Un alt exemplu care te îngrozeşte este cel al formaţiei W.A.S.P. În timpul spectacolelor, membrii ei beau sânge dintr-un craniu, taie carne cu toporul şi aruncă bucăţile crude fanilor isterizaţi, care le devorează. O revistă americană scria: „Ascultând cântecul „I wanna be somebody” îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…” Formaţia Kiss, în cântecul „The God of Thunder”, spune „Am fost crescut de către un demon/ Pregătit să guvernez lumea/ Sunt stăpânitorul pustiului/ Un om de fier al zilelelor noastre/ Adun întunericul pentru plăcerea mea!”

Membrii formaţiei Led Zeppelin au cumpărat vila din Londra a lui Aleister Crowley, un celebru ocultist care a deviat către orientări satanice, unde au locuit o bună perioadă de timp. Ei au introdus în piesele muzicale versuri satanice inserate sub formă de mesaje subliminale, neanunţate pe coperta discului – o metodă de inducere în mod insidios în conştiinţa unui ascultător a unor mesaje fără ca el să-şi poată da seama, şi care îl pot determina ulterior să le ducă la îndeplinire. Ele sunt suprapuse pe fondul muzical prin tehnici speciale, astfel că ascultătorul percepe conştient numai muzica, nedându-şi seama de existenţa mesajelor. Au fost intentate procese formaţiilor Led Zeppelin, Metallica şi Judas Priest pentru introducerea de mesaje subliminale sataniste în piesele lor muzicale.

În cele prezentate mai sus se evidenţiază foarte clar modul în care entităţile universurilor paralele infernale îi „posedă” pe aceşti cântăreţi. Cu formaţiile care folosesc astfel de texte se petrece acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Entităţile infernale îi folosesc ca medium pentru a-şi transmite  mesajele lor malefice, ducându-i, în cele din urmă, la suferinţă, alienări sau sinucidere.

Dar, ne vom pune întrebarea: cine sunt cei care au interesul ca această muzică, care s-a dovedit a fi nocivă, să fie promovată şi susţinută? John Todd care, conform propriilor declaraţii, a fost iniţiat în puternicul cerc ocult al „Iluminaţilor” (Sfatul celor 13) era directorul unei mari corporaţii producătoare de discuri şi societăţi de înregistrare a concertelor şi anume Zodiaco Production. Din relatarea sa a reieşit cu claritate şi certitudine faptul că fiecare matriţă a oricărui disc – clasic, country, rock, de revistă, meditativă, disco etc. – deci orice fel de muzică (nu numai rock sau heavy -metal) este prelucrată de 13 persoane, prin ritualuri de magie neagră satanică!

În spatele acestor practici se află unii dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, care sunt totodată şi membrii importanţi ai Francmasoneriei. De aceea, ei nu fac acest lucru din motive financiare, ci pentru a controla minţile şi conştiinţa oamenilor, ascultătorul fiind influenţat de „frecvenţele” pe care urechea umană nu le percepe, însă subconştientul le înregistrează şi le asimilează. Aceste practici au un impact puternic, în special asupra tineretului, deoarece, după cum ştia şi Hitler, „Cine are tineretul, are viitorul.”

Satanismul în Francmasonerie

Satanismul este bine ascuns în ritualurile secrete ale Francmasoneriei, care a moştenit credinţa şi practicile gnosticismului cainit, în special în loja Misraim de rit egiptean. El a mers şi merge mână în mână cu francmasoneria până la identificare, care prin natura practicilor sale este o sectă satanică. Francmasonii au obiceiul de a-l preamări pe Satana mascat sub alt nume (“Marele Arhitect”) şi de a-i face pe plac: urăsc, fac rău de dragul răului, parodiază şi batjocoresc religiile cu orientare divină şi lucrurile sfinte, comit crime, pervertesc binele în rău şi caută autonomia  şi independenţa faţă de Dumnezeu.

Zecile  sau chiar sutele de milioane de victime ale războaielor, pe care masonii recunosc că le-au generat, reprezintă, de fapt, ofranda adusă Satanei, contrar iubirii faţă de aproape afişate public cu scop propagandistic de aşa-zisele loje albastre.

Marele Arhitect al Universului – entitatea supremă venerată de masoni în ritualurile lor, nu este Dumnezeu, ci Diavolul, căruia ei îi consacră toată activitatea. Rene Guenon, filosof şi matematician, pentru o scurtă perioadă prins în mrejele masoneriei, nu scapă nici un prilej în lucrările sale de a aduce argumente care să demonstreze acest lucru. Din punct de vedere subtil, pentru a obţine protecţie şi susţinere în acţiuni, ritualul de deschidere a lucrărilor secrete ale unei loje masonice apelează la entităţi inferioare din planurile subtile, numite entităţi elementale.

De exemplu, pentru întronarea în lume a ideilor sale, revoluţia masonică franceză din 1789 a stropit Europa cu sânge nevinovat.

Având în vedere caracterul strict secret al sectelor satanice, nu se poate face dovada absolută a apartenenţei unor persoane publice la acestea, însă scrierile şi viaţa lor fac foarte probabilă ipoteza. În toate timpurile au existat satanişti celebri strâns legaţi, prin activitatea lor, de francmasonerie.

Albert Pike, mason şi satanist scria: „Convingerea tuturor oamenilor că Dumnezeu e bun a adus la o credinţă într-un Diavol, Lucifer cel căzut sau purtătorul luminii.” Într-o scrisoare adresată celor 23 de Consilii Supreme ale lumii, Pike arăta că Lucifer  este Dumnezeul secret al masonilor; atunci când cineva din afara organizaţiei sau chiar un mason cu grad inferior cere explicaţii despre satanismul masoneriei, el recomandă ca acela să fie întâmpinat cu o negare instantanee şi vehementă, care anulează astfel orice suspiciune. Pike mai afirmă: „Le-o puteţi repeta doar gradelor 32, 31 şi 30 – religia masonică trebuie să fie menţinută de către noi toţi, iniţiaţii înaltelor grade, în puritatea doctrinei luciferice.”

Deci gradelor 30, 31 şi 32 le este predată doctrina luciferică, iar gradul 33 este învăţat formal că Lucifer este Marele Arhitect al Universului. „Dacă Lucifer nu ar fi Dumnezeu, atunci oare Adonai (Dumnezeul creştinilor şi al evreilor) şi preoţii lui l-ar mai calomnia?”; „Adevărata şi pura religie filosofică este credinţa în Lucifer, egalul lui Adonai”. Pike îndrăzneşte chiar să inverseze scara valorilor la nivelul suprem: „dar Lucifer, Dumnezeu al Luminii şi Dumnezeu al Binelui, se luptă pentru omenire împotriva lui Adonai, Dumnezeul Întunericului şi al Răului.”

Manly P. Hall – scriitor mason – dezvăluie la rândul său aceleaşi simpatii satanice ca şi Pike, enunţându-le chiar ca doctrine masonice.

Texe Marrs referindu-se la anumiţi lideri a mişcării New Age, spune: „Lucifer este şeful unei secrete Frăţii a spiritelor… Frăţia e denumită după Lucifer, fiindcă marele Înger Lucifer a fost răspunzător pentru abolirea Edenului, în scopul ca oamenii să poată porni pe drumul spre progres spiritual.”

La Bruxelles, în timpul unui congres masonic s-a strigat: „Război lui Dumnezeu”, „Să zdrobim Infamul!”

Jurămintele masonice conţin şi angajamentul de a-l nega pe Dumnezeu; de-a lungul existenţei ei, Francmasoneria a luptat şi luptă permanent împotriva bisericii şi a credinţei autentice.

De exemplu, Francmasoneria nu-şi va oferi niciodată serviciile pentru a unifica credinţa creştină şi a o readuce la forma dată iniţial de Iisus Hristos, dar investeşte în schimb enorm pentru manipularea şi convingerea europenilor să accepte unificarea artificială a Europei şi globalizarea. Credinţa autentică fiind duşmanul de temut, Francmasoneria este mulţumită că lucrurile decurg conform celebrelor „Protocoale secrete ale maeştrilor francmasoni”, dezbinarea creştinismului fiind chiar unul dintre planurile sale.

Pentru crearea haosului în creştinism, francmasoneria subvenţionează de asemenea curente pseudoreligioase şi pseudocreştine, unde oamenii sunt atraşi de avantaje materiale, apoi îndoctrinaţi cu percepte care contrazic şi îndepărtează fiinţa de creştinismul autentic.

În secolele trecute, catolicismul s-a ridicat făţiş împotriva francmasoneriei, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a avut curajul în 1937 să demaşte şi să osândească Francmasoneria ca fiind „un germen de continuă şi subversivă subminare a ordinii sociale, care practică o luptă nesinceră”. Din păcate, oamenii de azi ai Bisericii nu mai manifestă acelaşi curaj, sugerându-ne în schimb să-i uităm şi să-i iertăm pe francmasoni, deoarece ei „nu sunt chiar atât de răi pe cât se zice”. Deşi deosebirea fundamentală dintre Francmasonerie şi Biserică începe de la cel căruia aceştia i se închină, masonii mediatizează cu mândrie că au printre ei mulţi „fraţi” preoţi, ceea ce este în totală contradicţie cu dogma creştină (să nu fii slugă la doi stăpâni).

Homosexualitatea, care este condamnată şi pedepsită de Dumnezeu în Vechiul Testament, şi despre care în toate religiile se spune că este o orientare malefică cu efecte dezastruoase pentru fiinţele umane, este însă protejată şi propagată de francmasonerie. Alături de propaganda favorabilă, au fost eliminate din legislaţia majorităţii statelor pedepsele pentru homosexualitate, apoi au fost legalizate unele deviaţii aberante de la normal, degradante atât pentru fiinţa umană, cât şi pentru societate, cum ar fi oficierea căsătoriilor între homosexuali şi permisiunea adoptării copiilor de către cuplurile de homosexuali.

Steaua cu cinci colţuri inversată (cu vârful în jos) este un simbol masonic şi satanist. Este imprimată pe coperta aşa-zisei biblii satanice şi utilizată în ritualuri. În acelaşi timp steaua este supremul simbol comunist, figurând pe stemele statelor şi în special ale partidelor comuniste. Aşa cum bine se ştie, „religia comunistă” a fost preparată şi lansată din laboratoarele lojilor Marelui Orient.

Semnul fiarei: 666 este un alt simbol teribil, folosit de francmasonerie şi instituţiile care sunt aservite acesteia. Este în mod excesiv utilizat de toate organizaţiile masonice de talie mondială. Barele de cod pentru preţurile produselor, stemele şi bancnotele multor state, telecomunicaţiile, siglele unor companii transnaţionale poartă semnul fiarei (666) sub diferite forme. Unii autori afirmă că pe numărul 666 corespunde ocult celebrului www din adresele de internet şi acelaşi număr malefic va fi imprimat oamenilor în cipurile pentru monitorizarea amănunţită cu privire la informaţii personale, sănătate, comportament. VISA – sigla renumitei cărţi de credit, după unele interpretări, este o transpunere a semnului satanic al fiarei: 666.

Satanismul comunist

Whittaker Chambers – fost membru al Partidului Comunist American – care s-a despărţit  de această ideologie, spune: „comunismul e ceea ce se produce atunci când, în numele Minţii, oamenii renunţă la Dumnezeu.”

După filosofii iluminişti, promotorii satanismului sunt socialiştii şi comuniştii de toate nuanţele şi culorile: utopici, anarhici, nihilişti, atei militanţi, indivizi precum Saint Simon, Proudhon, Marx, Engels ş.a. Expresive şi semnificative sunt titlurile publicaţiilor lor: Satana, Lucifer, Anticristul, Ateul etc.

Karl Marx, Buharin, care împreună cu Marx şi Engels au creat oficial prima internaţională comunistă, scria: „Satan este primul liber cugetător şi mântuitor al omenirii. El îl eliberează pe Adam şi îi imprimă sigiliul umanităţii pe frunte, făcându-l să fie nesupus.” Parcă ne mai amintim că era şi prin România o personalitate care afirma că el este „liber cugetător”.

Buharin, care a scris printre altele şi biografia lui Karl Marx, nota că la 12 ani, după ce a citit Cartea Apocalipsei, Marx era stăpânit de dorinţa de a deveni Anticristul; aflând că pentru aceasta trebuia să fie fiul marii prostituate, Marx insista pe lângă mama sa să mărturisească deschis că a fost prostituată. Toate textele şi poeziile lui Marx descriu tărâmuri satanice, au tente şi fac aluzie la ritualuri şi obiecte ale cultului satanic. Există dovezi că Marx intrase în cultul satanic al Joanei Southcott, preoteasă satanistă, considerată a fi în contact cu un demon numit Shiloh; semnele distinctive purtate de membrii sectei erau părul lung şi barba neîngrijită, adică exact portretul arhicunoscut al lui Marx.

Un prieten al său scria că: „Marx, fără îndoială, îl va izgoni pe Dumnezeu din cer şi chiar îl va aduce în faţa judecăţii. Marx declară religia creştină una dintre cele mai imorale religii.”

Marx, care  era  un alcoolic în veşnică lipsă de bani, a avut rudele marcate de destine cumplite, poate datorită faptului că el a militat pentru abolirea familiei. Trei dintre copiii săi au murit de subnutriţie. Fiica sa, Laura, căsătorită cu socialistul Leforgue, şi-a îngropat la rândul ei alţi trei copii, după care soţul ei s-a sinucis. Fiica sa Eleonora s-a hotărât împreună cu soţul ei să se sinucidă: ea a murit, el s-a răzgândit în ultimul moment.

Deşi Marx provenea dintr-o familie religioasă de evrei convertiţi la creştinism chiar înaintea naşterii sale, a avut mereu idei ciudate despre religie. „Abolirea religiei ca fericire iluzorie a omului este o cerinţă pentru adevărata lui fericire.” „Aş dori să mă răzbun pe Cel care domneşte sus.” „Trebuie să pornim războiul împotriva tuturor ideilor precumpănitoare despre religie, stat, ţară, patriotism. Ideea de Dumnezeu este cheia sol a unei civilizaţii pervertite. Trebuie distrusă.”

A devenit critic, dorind un război împotriva preceptelor despre cum trebuie adorat Dumnezeu, formarea unei naţiuni apărătoare a drepturilor primite de la Dumnezeu, stabilirea şi menţinerea frontierelor naţionale, crearea condiţiilor în care toţi oamenii să fie liberi pentru a-şi iubi Creatorul. Originea ideilor enumerate mai sus a fost descoperită în adoraţia satanistă pe care el o practica, iar poziţia sa faţă de preceptele credinţei creştine se regăsesc integral în cultul satanic.

Lenin provenea dintr-o familie religioasă, dar considera în mod categoric că religia trebuie combătută: „Trebuie să combatem religia. Jos religia. Trăiască ateismul”.

Nikita Hruşciov, unul dintre preşedinţii URSS, spunea că „sarcina ateilor ruşi era aceea de a-i elibera pe oamenii cu frica lui Dumnezeu de Dumnezeul lor”. Acesta este ţelul comun al francmasoneriei mondiale şi al satanismului.

Zbigniew Brzezinski, fost consilier al preşedintelui SUA pentru afacerile de securitate naţională, actualmente director al Institutului de Cercetări pentru Schimbările Internaţionale, face câteva observaţii surprinzătoare asupra marxismului:
– reprezintă un alt stadiu vital şi creator în maturizarea viziunii universale a omului;
– totalitarismul modern nu este în realitate decât deformarea a ceva magnific şi astfel foarte apropiat de adevăr;
– marxismul, diseminat la nivel popular sub forma comunismului, a reprezentat un progres major în capacitatea omului de a-şi conceptualiza relaţia cu lumea;
– marxismul a oferit un instrument intelectual unic pentru înţelegerea şi înhămarea forţelor fundamentale ale vremurilor noastre;
– marxismul este o victorie a raţiunii asupra credinţei.

Stalin a practicat şi el satanismul. Acelaşi Buharin scria că Stalin nu este un om, ci un diavol, primele sale pseudonime în gruzină fiind Demonoşvii (Îndrăcitul) şi Besoşvii (Diabolicul).

În Uniunea Sovietică, bolşevicii au practicat cultul satanist. Ziarul Pravoslavnaia scria în 1977; „Catedrala ortodoxă din Odessa, atât de iubită de locuitorii oraşului, a devenit un loc satanist la puţin timp după luarea puterii de către comunişti.”

Hitler şi generalii săi practicau magia neagră avându-l mentor pe Dietrich Eckart, care experimentase o gamă largă de droguri pentru a atinge stări alterate de conştiinţă. Ulterior s-a descoperit că şi Hitler încercase droguri. De pe urma acestor învăţături satanice au murit circa 50 milioane de oameni sacrificaţi religiei lui Lucifer.

Amploarea satanismului

În 1971 se înregistrau oficial în lume 2345 publicaţii sataniste.
În 1991, la un congres din Perugia s-a afirmat că există 40 de milioane de închinători ai lui Lucifer.

Aleister Crowley, celebrul ocultist, a fost fondatorul revistei „Lucifer”. În templul lui satanic din Londra se cântă „Imnul către Pan”, se rostesc rugăciunile pentru liturghia compusă de Crowley, pe mormântul său, discipolii rostesc formule sataniste şi cântă „Imnul către Satana” al lui Carducci, iar formaţii celebre de muzică rock l-au avut idol pe Carducci.

Anton Şandor Le Vey a fost dresor şi autor al unei „Biblii satanice”. În 1996 a fondat o biserică a lui Satana la Los Angeles. Se pretinde reprezentantul exclusiv al lui Belzebut pe pământ. Din această biserică face parte şi Charles Manson – teribilul asasin al lui Sharon Tate, soţia regizorului Roman Polanski.

Organizarea cultului satanic

Ritul satanic este organizat cu „preoţi”, „pontifi”, rituri de iniţiere, liturghii negre – parodii ale slujbelor bisericii creştine, săvârşite de regulă de preoţi apostaţi (renegaţi), cooptaţi în sectă.

Ritualurile se fac la miezul nopţii, cu lumânări negre şi cranii de mort, în special în nopţile cu lună plină. „Preotul” se îmbracă în veşminte preoţeşti cu căptuşeala pe dinafară. Rugăciunile sunt rostite de la sfârşit la început. Un crucifix este fixat cu capul în jos, călcat în picioare, scuipat şi un cuplu face sex pe el, în timpul liturghiei se arde o Biblie, iar toţi cei prezenţi promit că vor comite toate păcatele capitale şi că nu vor face niciodată vreo faptă bună.

În cadrul cultului satanist se practică perversităţile sexuale, zoofilia, jertfele de animale şi nu de puţine ori sacrificiile de vieţi omeneşti (de preferinţă fecioare), precum şi vandalismul, profanarea de cimitire etc.
Cultul satanist nu este interzis de lege în statele care se pretind democratice.

Un fapt demn de menţionat s-a petrecut în SUA unde, un deţinut satanist a acţionat în justiţie conducerea închisorii, deoarece nu-i permitea practicarea ritualului. A câştigat procesul, instanţa impunând conducerii închisorii să-i permită efectuarea ritualurilor satanice şi chiar să-i procure obiectele de cult necesare.

Citiţi şi:

Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică

Catafalcul, sicriul, scheletul – decoruri sataniste în templele masonice