Publicat la:
Octombrie 7, 2013
In Iacov 2: 19 -26 aflăm că nu este suficient să crezi, căci şi satana crede,dar nu făptuieşte roada credinţei.Nu se pocăieşte,nu se smereşte,nu se umileşte satana în faţa lui Dumnezeu. Dacă Satana face fapte rele,omul de ce nu face faptele bune ale credinţei?
Doar pentru că un creştin crede că există Dumnezeu şi nu acţionează pe baza a ceea ce crede, nu este nici o diferenţă dintre tine şi draci. Iadul va fi plin de oameni care vorbesc ca ei, cred în Dumnezeu, dar nu au pus în faptă credinţa. Credinţa cristică te şi îndeamnă la făptuire.” Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
…Vezi că credinţa lucră împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită…Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.” Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte? .”(Iacov 2/19-26). După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă”(Iacov 2/26, “Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.
Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţă veşnică rămânând în el. Exploatarea strămoşească de către(prea) Poftiţii Credinţei,ne-a luat minţile, ne-a lăsat fără cap pentru că “Aşa a-ţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră” (Marcu 7/13)
Exploatarea omului de către om este nimic, faţă de exploatarea de către (prea) “POFTIŢII”Domnului
“Pompierilor”,iubiţi pe păcătoşi nu pe bani,nu cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
Dacă suntem doctori în faptele RUŞINII, de ce nu suntem premianţi şi în Faptele Neprihănirii, ale HARULUI? Cum credeţi voi că pot fi minţiţi la infinit oamenii? Am aflat Adevărul din Biblie care ne face liberi:” Vreţi să intentăm PROCES ÎMPOTRIVA VOASTRĂ?De ce minţiţi şi urâţi pe aproapele vostru?
“ Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire. Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.”(1Ioan 2/9-11)
