“Fraţi Pompieri”, fără pocainţă, smerenia, umilinţa, voi ce faceţi preş din Har,” aflaţi că vi s-a luat Imparaţia” şi pe fiecare “am să te vărs din gura Mea” (Ap 3/16). Pe o vreme asemănătoare celei de azi, aici, asemeni la Turnul Babel, se ajunge răul cu rau; Nu se mai ştie de ruşine, nu se mai ajută frate pe frate, părinte pe fiu…

Totuşi Creatorul are milă de oamenii care nu cunosc pocăinţa, nu ştiu să-şi deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite…” Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca Împăratului şi mai marilor lui, următoarele: “Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc!

Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”

Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.(Iona ,cap 3,4) Dacă Dumnezeu se căieşte la porunca împăratului şi GUVERNANŢILOR săi, noi de ce nu ne-am căi ,mai ales că preoţii cei mai de seamă din România,au spus despre pocăinţă şi pocăiţi lucruri care nici nu sunt suportate de coala de ziar!

Dacă nu ieşim din felul nostru falit şi falimentar, Nimicitorul pregăteşte mai apocaliptice urgii ca ale Egiptului

Tata care ne-a creat şi ne-a dăruit spre administrare toată munca, jertfa Lui, care a sângerat pentru (ras) cumpărarea oricărui om, ne apără, căci ne vrea cu gelozie -inapoi- pentru sine. De ce nu ne lăsăm scoşi din cuptorul de foc al păcătuirii, de sub influenţa nefastă a celui rău, dacă Isus ne-a eliberat de robia păcatului? Isus a făcut robia roabă, s-a îmbrăcat cu ea, a dus-o în mormânt, şi a lăsat-o acolo. De ce dezgropăm şi primim seminţele de scandal ale păcătuirii, şi nu ne dezbrăcăm de faptele ruşinii ? De ce nu ieşim din crematoriul, din Casa Robiei? În Genesa 12/1 Domnul zisese lui Avram: “Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”. El, Creatorul, ne invită în Arca Salvatoare ca să ne ducă în Cananul Ceresc, dar noi încă suntem ocupaţi… şi amânăm să-l primim în inima creată de El, dar stăpânită de Satana. “Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: “Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. (Ap.18/4-5)

Pedepsele date de Nimicitor, să nu ne înrăiască, să ne pocăiască, să ne transforme din “căpoşi berbeci” în mieluşei “necornuţi”!

“Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”Faraon, nepocăitul, “nu şi-a pus la inimă aceste lucruri”, motiv pentru care “Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.”.  Nici sfetnicii vrăjitori, guvernanţii nu l-au putut despietri. Chiar dacă ghicitorii în cărţi şi în stele cu toţi vrăjitorii au zis lui Faraon: “Aici este degetul lui Dumnezeu!”, inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul..” (Ex 8/19)…

“Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii”, dar pentru că nu sau pocăit, au suferit

Şi lumea de azi este ca Egiptul de atunci, în crematoriul plăcerilor de o CLIPĂ. Dacă ni se împietresc inimile e jale.” Lui Faraon i s-a împietrit inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.” La miezul nopţii, Domnul a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiu născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul
lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă, şi până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor. Şi astfel, mult HULITA pocăinţă este chemată…

În aceeaşi noapte Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: “Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă de slujiţi Domnului, cum aţi zis. Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă.”

“Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui”(Ap 17/14)- pe Faraon(işti)-satan(işti)

Aşa cum a ieşit poporul lui Dumnezeu din cuptorul încins de păcate, tot aşa trebuie ca neamurile de azi s-o rupă cu păcătuirea, să iasă din actuala stare, întru pregătirea întâlnirii cu Domnul. Aşa cum Faraon – până la urmă a dat semne de pocăinţă, şi noi, urmaşii lui Faraon trebuie să ne pocăim. Nu trebuie să ne inervam, să ne mâniem, pentru că NIMICITORUL cere să treacă omenirea prin ciur şi sită cu grele urgii (Vezi Apocalipsa).
Cine rezistă până la capăt, cine nu se tulbură, nu se răzbună, nu cârteşte, nu se încăpăţânează, primeşte cununa veşniciei.
Cine vociferează, înjură, împunge în stânga şi în dreapta, are parte de chin veşnic. Suferinţa acceptată cu bucurie este singura monedă forte cu ajutorul căreia (prin single Mielului) îi putem strivi şi coada Satanei. Pentru că Isus i-a zdrobit capul în Grădina Ghetimani, ne-a dăruit şi nouă armele biruinţei. Să pornim biruitori prin sângele lui Isus şi mărturisirea Cuvântului, pentru a coparticipa la eliberarea universului de orice amprentă a celui rău.” Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: “Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărăţească. (Ap 19/6)