Publicat la:
Iulie 15, 2015
Aşa cum Dumnezeu a îngăduit ca omul să se lipească ,” şi se vor face un singur trup” (Gen.1/24), cu atât mai mult, cine se uneşte in Duh şi in Adevar cu Domnul, devine Una cu El, cum stă scris în 1 Cor.6/17: “Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El”. Pentru asta trebuie să ne înflăcărăm de la Focul Lui Mistuitor –
cainţa, pocăinţă, umilinţă, credinţa, nădejdea, dragostea, biruinţa, încrederea, şi să primim gratis naşterea din nou (Ioan, cap 3), dăruită fără bani, pomeni sau matanii- oricărui om de pe pământ. Şi dacă unii ne considerăm “curaţi”, să nu uităm că până şi cele mai bune fapte ale omului “sfânt” -sunt ca o cârpă murdară, şi că nimic bun nu locuieşte în omul nenăscut din nou. Oricât de mironosiţi am fi, să nu ascundem faptul că “purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru că şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.” (2 Cor.4/10).Pentru că plăcerile de o clipă ale păcatului nu au ce să caute în Împărăţia Lui Dumnezeu, să învăţăm cum ne putem goli de vicleniile şi mizeriile puse în noi de gunoierul cosmic, pentru că astfel, El să ne umple cu Plinătatea Dumnezeirii, căci Isus, nu satan-este Totul totului TOT.
“Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. Eşti legat de o nevastă? Nu cauta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu cauta nevastă.
Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru că cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; Cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucura, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; Cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.
Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.
Tot aşa, între femeia măritată şi fecioara este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.
Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un lat, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
Dacă crede cineva că este ruşinos pentru faţa lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.
Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiica sa fecioară, face bine.
Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face.
O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.
Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.” (1 Cor.7/26-40)
