Publicat la:
Iulie 20, 2017
Într-un apartament modest din Toplița, ticsit cu cărți și documente de arhivă, locuiește Ilie Șandru, un scriitor și istoric în vârstă 80 de ani. De câțiva ani, scriitorul e martorul unei situații pentru care încă nu a găsit un nume: orașul în care locuiește a fost retrocedat bucată cu bucată. “Parcul, primăria, biblioteca au fost date, spitalul la fel. Toate pădurile, cum te duci pe munte, nu mai sunt ale Topliței. Sunt ale acestui urmaș al familiei Urmanczy, care a cerut să i se dea tot și i s-a dat”, spune cu voce tremurând.
Cum a fost posibil să se ajungă aici? O dată cu legile retrocedării, care ar fi trebuit să repare nedreptățile făcute de regimul comunist, au apărut situații aberante. “ Nu s-a precizat în legile de restitutio in integrum până unde merge moștenirea. Păi înseamnă că orice individ poate să vină să ceară, și eu sunt urmașul lui Ștefan cel Mare, pot să cer Moldova?”, explică revoltat Șandru.
La Toplița nu a venit urmașul lui Ștefan cel Mare să revendice moșteniri, ci urmașul unui anume nobil maghiar Urmanczy. Nu era prima controversă legată de acest nume. În urmă cu câțiva ani, Șandru și câțiva intelectuali de pe plan local s-au împotrivit ca bustul nobilului maghiar, Nandor Urmanczy, să fie expus în parcul orașului, alături de Eminescu și Miron Costin. Din cercetările istorice reieșea că familia Urmanczy n-a prea iubit românii. “Nandor Urmanczy a înființat batalioanele Urmanczy, în 1918-1919 au intrat în Ardeal și au făcut 157 de crime. Pur și simplu au intrat și au atacat populația civilă,” precizează istoricul. Între timp, Transilvania devine parte a României și mulți nobili maghiari aleg să plece în Ungaria: li se spune optanți unguri. Majoritatea primesc despăgubiri pentru pământurile rămase în România, iar din aceste pământuri li se va da țăranilor câte o bucată, o dată cu reforma agrară. Așa s-a întâmplat și cu cei din familia Urmanczy. Dar, în anul 1940, când în Transilvania se instaurează regimul lui Horthy, același Nandor Urmanczy vine cu armata de ocupație în Toplița și pedepsește toți țăranii împroprietăriți din pământurile lui. “A arestat și a maltratat vreo 17 țărani, a omorât vreo patru sau cinci. După care și el se retrage cu armata ungară, o dată cu Horthy, și este declarat criminal de război. Dar nu este judecat pentru că moare în anul 1945”, ne explică Ilie Șandru.
Conform unei legi adoptate imediat după război, toate proprietățile criminalilor de război intră în patrimoniul statului. Prin urmare, nici vorbă ca regimul comunist să fi confiscat mare parte din averile nobililor Urnaczy.
Atunci când istoria se întoarce pe dos
Când urmașii familei Urmanczy au venit să revendice toate pădurile din jurul Topliței și tot ce are mai de preț orașul, Ilie Șadru și-a zis că istoria s-a întors pe dos. “Szabo Kalman, urmașul familiei Urmanczy, a prezentat acte din timpul ocupației maghiare în Ardealul de Nord. Atunci Nandor și-a trecut din nou în cartea funciară pământurile. Dar aceste pământuri au fost o dată expropriate prin Reforma Agrară din anul 1921 și s-au dat și despăgubiri. Apoi, pentru că a fost criminal de război, iar i-au fost luate pe drept. Am arătat documente doveditoare, dar nu a interesat pe nimeni”, concluzionează cu amărăciune Ilie Șandru.
Istoricul a găsit probleme și în linia de moștenire a celui care azi a devenit stăpân pe toată Toplița. “Urmanczy Nandor nu a avut urmasi direcți. Atunci s-a mers pe un alt arbore genalogic, fals. După legile statului român și după legile oricărui stat, moștenește unul care este în viață, nu unul care este decedat. Deci Urmanczy ăsta moare în 1945 și el este moștenit de un văr al lui mort în 1911. Se merge pe firul celuilalt de se ajunge la actualul moștenitor din Toplița”, spune Șandru.
Cum s-a ajuns la o astfel de situaţie
“Urmanczy Nandor era fratele strabunicului meu care a fost in Parlamentul Ungariei deputat, deci sunt ultimul urmaș din Toplița al familiei Urmanczy…”, tranșează scurt problema eredității Szabo Kalman, moștenitorul familiei Urmanczy, arătându-ne castelul pe care l-a recuperat și care a fost în perioada comunistă spital orășenesc. Pe lângă această clădire impunătoare și toate instituțiile importante din oraș, Kalman spune ca a recuperat și 900 de hectare de pădure și alte câteva hectare de teren. Și că urmează să mai solicite.
Oamenii din Toplița vorbesc că pe Kalman l-a ajutat foarte mult și faptul că a fost mulți ani viceprimar în Toplița. Și așa a avut acces la documente pe care le-a putut interpreta în favoarea sa,fără să întâmpine vreo rezistență din partea autorităților române. Szabo Kalman își dezvăluie filosofia de viață: “ Noi tăcem. Și ne vedem de treaba”. Cât despre faptul că ar fi urmașul unui criminal de război, neagă categoric: „Propriu-zis despre Urmanczy Nandor s-a zis că a fost criminal de război, dar nu s-a găsit nimic”. Aflat în fața acestor controverse, Kalman neagă acum că ar fi cerut vreodată retrocedări de pe urma lui Nandor, ci de la alți înaintași, Ieronim șI Istvan.
„ În toate aceste retrocedări fără cap, eu nu știu dacă statul român mai știe pe ce este stăpân în țara asta. Mă îndoiesc”
Ilie Șandru.
Reprezentanţii Forumului Transilvania Furată, ai Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni şi ai Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş au solicitat recent anchetarea de către DNA a retrocedărilor ilegale din Transilvania şi recuperarea de către statul român a miilor de proprietăţi care au intrat în posesia unor persoane care nu aveau acest drept.
Cum ne ajuta STATUL ROMÂN SĂ PLĂTIM 200 DE EURO PE AN!
Sănătatea publică din România mai este publică doar cu numele, pentru că în realitate totul se plătește în spitalele publice, de la lenjeria de pat, pansamente și până la operații.Cu toate acestea, statul român îi va obliga pe toți cetățenii, inclusiv pe cei care nu au venituri, să plătească asigurări publice de sănătate.
În această categorie intră și românii din străinătate, care muncesc și trăiesc afară, dar continuă să aibă carte de identitate cu domiciliul legal în România.
„Persoanele cu rezidenta fiscala in Romania, cu domiciliul in tara, sunt obligate la plata acestei contributii calculata prin procentul de 5.5% x valoarea salariului minim pe economie, chiar daca se afla in strainatate. Contributia este de circa 67 de lei/luna, corespunzator sumei de 792 de lei pentru un salariu minim pe economie din 2016 de 1200 de lei„, a spus consultantul fiscal Adrian Benta pentru Hotnews.ro
Noua regulă, prevăzută în Codul Fiscal promulgat de președintele României, Klaus Iohannis, îi vizează pe toți cetățenii români din țară sau străinătate, indiferent dacă au venituri sau nu.
„Articolele 180 – 182 din noul Cod Fiscal impun plata unei contributii la asigurarile de sanatate de catre persoanele fizice ce nu realizeaza venituri si nici nu sunt scutite de plata contributiei de sanatate prin efectul legii. Este vorba de minorii sau doamnele insarcinate care nu au venituri. In acest sens, cetatenii romani care isi pastreaza rezidenta fiscala in tara sunt in sfera contributiei la aceasta asigurare de sanatate”, a mai precizat Adrian Benta.
Românii din străinătate care nu au venituri în țară și care vor să evite plata acestei contribuții ar trebui să renunțe la domiciliul din România, prin obținerea unui pașaport CRDS sau să obțină calitatea de co-asigurat
DACĂ AI LUCRAT UN AN ÎN STRĂINĂTATE POȚI PRIMI PENSIE. CE TREBUIE FĂCUT!
Cei care au lucrat cel puțin un an peste graniță cu acte în regulă pot să solicite pensie de la statul respectiv pentru perioada lucrată, dacă îndeplinesc toate condițiile de pensionare din țara respectivă și din țara de origine. Veniturile din pensia din străinătate li se plătesc de statul în care au lucrat și se pot transfera în România în lei, la cursul BNR din ziua plății. Iată cum poate să procedeze o persoană care vrea să-i fie luați în calculul vechimii și anii lucrați în străinătate, dar și cei din țară.
Unii dintre românii care muncesc în străinătate încep să se gândească la vârsta pensionării, iar alții chiar ajung la respectiva vârstă. Cum ei au lucrat în două sau chiar mai multe state, atunci și pensia lor va fi una comunitară, adică plătită de mai multe state.
Persoanele care muncesc în străinătate pot să își depună dosarul de pensionare la Casa Județeană de Pensii (CJP) din județul în care au domiciliul la data la care întrunesc condițiile legislative din România pentru a ieși la pensie. „De exemplu, un bărbat care acum lucrează în străinătate și face 65 de ani în februarie își poate depune dosar de pensionare la Casa de Pensii din județul unde are domiciliul pe buletin și la calculul pensiei se ia în considerare vechimea realizată în România și vechimea realizată într-un alt stat cu care România are încheiate convenții. Noi avem încheiate acorduri bilaterale cu toate statele din Uniunea Europeană și cu multe alte state din lume, cum ar fi Canada, Elveția etc.“, a precizat Daniela Licu, directorul CJP Dolj. Dar atenție! Aceia care au lucrat sau lucrează peste graniță vor primi pensie de la statul respectiv pe perioada lucrată acolo când îndeplinesc și condițiile de pensionare din statul respectiv (vârstă, vechime minimă).
Statul în care ați lucrat vă plătește pensia pe perioada respectivă
În cazul în care persoana decide să se pensioneze și a lucrat în alt stat cinci – zece ani sau orice altă perioadă, atunci își depune dosarul în România, dar i se vor lua în calcul ca și vechime anii munciți peste graniță. Condiția principală pe care trebuie să o îndeplinească o persoană pentru a i se lua în calcul vechimea dintr-un alt stat este aceea să fi lucrat mai mult de un an în acel stat cu acte în regulă (cu contract de muncă). În România este nevoie de un stagiu minim de cotizare de cel puțin 15 ani pentru ca o persoană să poată să iasă la pensie atunci când îndeplinește condițiile de vârstă. „Dacă o persoană a lucrat doar zece ani în România și alți cinci ani în Italia, de exemplu, atunci perioada din Italia sau din altă țară i se ia în calcul pentru a i se deschide drepturile de pensie, dar pentru cei cinci ani lucrați acolo nu îi va plăti pensia statul român, ci statul în care a lucrat, când va îndeplini condițiile de pensionare din statul respectiv“, a mai explicat Daniela Licu. Există condiții de vechime minimă și de limită de vârstă specifice fiecărui stat. Deci, românii care lucrează peste graniță trebuie să se intereseze de condițiile de pensionare din țările în care muncesc, pentru a li se putea lua în calcul la pensie acea vechime.
De asemenea, dacă oamenii îndeplinesc condițiile de pensionare din statul respectiv, ei depun acolo dosarul de pensionare, inclusiv cu documentele din România, pentru perioada în care au lucrat și în România.
Pe lângă acel an minim care trebuie lucrat într-o țară străină pentru ca acel stat să plătească pensie persoanei care cere acest lucru, mai trebuie îndeplinite condiții de vechime minimă. În fiecare stat european există un minim de vechime, dar acel stagiu de cotizare este cumulat cu perioada pe care omul a lucrat-o în România sau în altă țară. Deci dacă într-un stat este nevoie de o vechime minimă de 15 ani, de exemplu, atunci persoana care este doar de patru ani în acel stat trebuie să mai fi lucrat în România cel puțin 11 ani ca să beneficieze de pensie de acolo.
Când nu se plătește CAS pentru pensia comunitară
Acele persoane care au ales să primească pensia în străinătate pentru vechimea realizată în România și au o pensie de peste 740 de lei sunt scutite de plata contribuției la asigurările de sănătate (CAS) către statul român, pentru că virează acele contribuții în statul în care au reședința. Ideea este că acolo beneficiază de servicii de sănătate respectivele persoane. Se aplică acest lucru pentru a se evita dubla impunere.
Dacă o persoană obține venituri din pensia din România în străinătate și mai lucrează încă acolo în diverse domenii, atunci trebuie să cunoască foarte bine legislația acelei țări pentru că în multe state se impozitează toate veniturile, se cumulează la final de an și se adună inclusiv veniturile din România. Pentru astfel de impozite ale diverselor state, românii care primesc și pensie de la statul român trebuie să ducă în țara respectivă o adeverință anuală eliberată de Casa Județeană de Pensii.
Pensia comunitară, mai mare în alte state
Cei care primesc pensie din alte state vor mai mulți bani, pentru că în acele state există un punct de pensie mai mare, pentru că și salariile minime sunt mai mari și alte venituri sunt diferite.
În cazul în care o persoană primește pensie din străinătate în România, atunci transferul din valută în lei se face la cursul BNR din ziua plății.
Daniela Licu a mai precizat că în Dolj există câteva mii de oameni care primesc pensie comunitară, adică o parte din pensie este virată de statul sau statele în care persoana respectivă a mai lucrat, în afara României. Există și doljeni care și-au cerut transferarea pensiei din România în străinătate. În astfel de cazuri, ei primesc acolo cuantumul pensiei din România, transformată în moneda națională a țării respective.
Pensia din România se poate muta în orice alt stat
Dacă o persoană decide ca la bătrânețe să își urmeze copiii care s-au stabilit în alte țări, atunci ea poate să își transfere pensia în ce țară dorește, indiferent dacă există sau nu convenții bilaterale cu acel stat. Persoana respectivă își depune cererea de deschidere a drepturilor de pensie în România, își deschide un cont la o bancă din străinătate, iar toate viramentele din România se fac prin intermediul City Bank, spune Daniela Licu, directoarea CJP Dolj. Ea a mai precizat că în afară de acest cont deschis în străinătate, persoana care vrea să își mute pensia trebuie să completeze anual un document numit „Certificat de viață“, un formular tipizat care se găsește la casele de pensii și prin care se arată an de an că beneficiarul pensiei este în viață. Aceasta se trimite Casei de Pensii la care s-a pensionat și care îi plătește pensia. Respectivul formular trebuie semnat de pensionarul român din străinătate în fața unei autorități din țara respectivă, care poate fi un notar de acolo, o casă de pensii etc. La fel, persoanele care primesc o pensie din străinătate și trăiesc în România merg la Casa de Pensii de care aparțin și semnează „Certificatul de viață“ în fața reprezentanților instituției, pentru a fi trimis la autoritățile din străinătate care plătesc acea pensie.
Sursa: http://cititulnudoare.ro/daca-ai-lucrat-un-an-in-strainatate-poti-primi-pensie-ce-trebuie-facut/
ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII
Pietrele gravate din Inca (Peru) stau mărturie că istoria omenirii a fost falsificată. Din cauza orgoliului de “cuceritori” ai planetei Pământ, omenirea refuză să admită că au mai existat pe Terra civilizații comparabile cu civilizația tehnologică actuală. În fapt este vorba de o alternare a civilizațiilor tehnologice terestre. Legea nescrisă a vieții pe Pământ – și pe alte planete din Univers – presupune acumulări progresive de cunoștințe științifice și tehnice, după care urmează autodistrugerea civilizației tehnologice prin ea însăși. Nu trebuie să ne mire că au mai existat în vremi îndepărtate avioane, elicoptere, nave sofisticate și alte mijloace de transport și de luptă. Nu ar trebui să ne surprindă nici faptul, că produsele tehnologice ale speciei umane din toate timpurile seamănă între ele. Programul cerebral al omenirii a rămas același; invențiile tehnologice își urmează calea, potrivit programului existent pe “hard disk-ul” cerebral al omului.Oamenii de știință se referă numai la un ciclu al civilizațiilor ce s-au succedat pe Pământ – și la modul superficial -, de la era “primitivă” până la apogeul tehnologic din zilele noastre, fără să se întrebe cum a ajuns omenirea în era “primitivă”. Restul dovezilor istorice existente le ignoră cu desăvârșire, trecându-le la capitolul ciudățeniilor. De pildă, elicoptere, avioane, nave maritime comparabile cu cele existente în zilele noastre incizate în temple din vechime, sunt persiflate de către arheologi pentru că, după opinia lor “așa ceva nu putea să exista la vremea respectivă”. (A se consulta în cest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Enigme ale preistoriei. Relicve aeronautice și astronautice.) Frapantă este similitudinea dintre elicopterul figurat pe pereții templelor lui Seti I din Abydos și lui Amon Ra din Karnak (Egipt), cu elicopterele din zilele noastre, utilizate la ridicarea şi transportarea unor obiecte grele (foto 1).
 |
| Foto 1 |
Pe același perete din templul lui Seti I, la înălțimea de 10 m, există și alte vehicule tehnice redate deasupra unor hieroglife indescifrabile (foto 2).
 |
| Foto 2 |
 |
| Foto 3 |
Cât despre ipoteza lansată de arheologi, cum că ar fi vorba de reprezentările unor albine, pentru că faraonul Seti I ar fi fost poreclit la vremea sa „albină” datorită hărniciei sale, iată cum arăta o albină ce există pe același perete (foto 3) . Arheologii nu își pun nici întrebarea, cum de au lucrat vechii egipteni în interiorul piramidelor, făurind în piatră texte și imagini, fără să lase nici o urmă de fum din “făcliile” folosite pentru iluminarea încăperilor. În privința vechimii omului pe Pământ, lucrurile sunt și mai încurcate. Savanții au stabilit, în baza teoriei evoluțiilor speciilor elaborată de Charles Darwin (teorie expirată în prezent) și a unor fosile cu valoare documentară îndoielnică, că vechimea omului pe Terra este de aproximativ 200.000 de ani. Drept care, artefactele preistorice care vin în contradicție cu această ipoteză sunt, ca să folosim un eufemism, ignorate. În realitate sunt distruse sau în cel mai fericit caz sunt ascunse de ochii celorlalți semeni, în depozite secrete. Așa s-a întâmplat și cu pietrele gravate de la Inca (Peru), de importanță majoră pentru istoria omenirii.
 |
| Foto 4. Savantul peruan Javier Cabrera, care a ascuns artefactele de la Inca. |
În anii ’70 ai secolului trecut, în urma secării râului Inca din Peru, a fost descoperită o așezare umană ce prezenta un înalt nivel de cultură, cu vechimea estimată la peste 65.000.000 de ani! Cele aproximativ 10.000 de artefacte prelevate din așezare au fost luate în păstrare de un arheolog renumit din Peru, dr. Javier Cabrera, și închise într-o încăpere ascunsă. Pentru că, după cum afirma savantul peruan, “Nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete”. Este vorba de o civilizație necunoscută, dificil de încadrat din punct de vedere istoric, ale cărei artefacte depășesc imaginația arheologilor. Înainte de a muri în anul 2001, Javier Cabrera s-a destăinuit unor oameni de știință europeni, că a ținut într-o camera secretă aflată la subsolul muzeului, “obiecte cu totul speciale, a căror semnificație este imposibil de deslușit prin cunoștințele actuale”. Să vedem despre ce este vorba. Cele peste 10.000 de pietre de diferite dimensiuni descoperite la Inca au suprafața neagră și fină, pe care sunt gravate diferite imagini. Pietrele au greutate mai mare decât rocile actuale, având același volum. Pe suprafața pietrei din foto 5 este incizat globul pământesc, probabil așa cum era cu aproximativ 65.000.000 de ani în urmă. De reținut că între cele două Americi și continentul Africa, oceanul Atlantic a fost redat sub forma unei fășii înguste (geologic vorbind), reprezentând perioada geologică când începuse deriva continentelor. Pe rocă este înfățișat conturul continentului Africa, desprins din America de Sud. În interiorul continentelor, printre meridiane și paralele, se văd imagini ce reprezintă figuri umane, locuințe și edificii publice, dinozauri și alte animale de epocă. 
Foto 5. Globul pământesc, așa cum arăta cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă. 
Foto 6. Figuri umane: unele sunt îmbrăcate cu decență, altele sunt îmbrăcate sumar, la fel ca în zilele noastre pe diferite meridiane ale globului. 
Foto 7. Dinozaurii, animale dispărute cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă, incizate pe suprafața pietrelor de la Inca. 
Foto 8. Canguri de acum 65 milioane de ani, figurați pe pietrele de la Inca, identici cu cei vii din zilele noastre. 
Foto 9, 10. Lupta oamenilor cu dinozauri. 
Foto 11. Ființă umană călare pe un dinozaur erbivor (domesticit?). 
Foto 12. Intervenții medicale umane. 
Foto 13. Intervenții medicale umane. 
Foto 14. Simbolul medicinii, cu șarpele încolăcit pe piciorul cupei cu venin, incizat pe rocile de la Inca. Veninul de șarpe se folosește și în zilele noastre în tratamente medicale. 
Foto 15. Astronom studiind bolta cerului, incizat pe pietrele de la Inca. 
Foto 16. Viața spirituală a omului de acum circa 65 milioane de ani. Incizie pe rocile din Inca. Figuri similare existente pe petroglifele de la Inca și geoglifele din deșertul Nazca, din Peru. Unele dintre petroglife (desene incizate pe roci) de la Inca prezintă similitudini cu geoglife (figurile uriașe trasate pe sol, vizibile îndeobște din aer) descoperite în deșertul Nazca (Peru). Ceea ce ar permite o estimare a vechimii desenelor de la Nazca la circa 65 milioane de ani. În continuare, prezentăm câteva exemple în acest sens. Maimuțele, păsările colibri, tarantulele figurate pe solul de la Nazca, sunt similare cu petroglifele de la Inca; și sunt identice cu cele ce trăiesc în zilele noastre. 
Foto 17. Figuri de animale și siluete umane, incizate pe petroglifele de la Inca. 
Foto 18. Maimuță incizată pe pietrele descoperite la Inca. 
Foto 19. Aceeași figură de maimuță existentă în deșertul Nazca. 
Foto 20. Pasărea colibri incizată pe pietrele de la Inca. 
Foto 21. Aceeași pasăre colibri realizată în deșertul Nazca. 
Foto 22. Pietrele din Inca. În stânga imaginii și în colțurile de jos, în dreapta și stânga, se văd incizate tarantule. 
Foto 23. Tarantulă similară, realizată în deșertul Nazca. 
Foto 24. Zid preincaș din pietre, fără mortar, în rosturile căruia nu se poate strecura nici o lamă de cuțit. Este practic indestructibil. Prin ce mijloace tehnice a fost realizat? Istoria speciei umane așa cum a fost concepută după teoria darwinistă, reprezintă un fals monumental. La ora actuală, darwinismul fost redus la o simplă ipoteză; și ca toate prezumțiile, nu mai este obligatoriu a se preda în școli. Printr-un nefericit concurs de împrejurări, Darwin a stabilit filiația omului din maimuță. Cu teoria darwinistă și-au luat doctorate zeci de mii de oameni de știință, care i-au ținut isonul “părintelui” teoriei evoluționiste. De pildă, omul de știință român, prof. univ. dr. Marcian David Bleahu, declara în cartea sa căpătâi, întitulată Omul și peștera, apărută în anul 1978, că dânsul este mândru că se trage din maimuță (!) Ce fac oamenii de știință nu este întotdeauna știință. Toată viața lor se canonesc să-și apere titlurile științifice, luate nu rareori pe ipoteze care se dovedesc ulterior a fi false. La rândul lor, ei conduc doctorate cu teze care au ca obiect aceleași teorii fără acoperire științifică, școlind discipoli care să le ducă pe mai departe “învățăturile”, în pofida progresului științific. De exemplu, cu teoria evoluției speciilor elaborată de Charles Darwin, savanții au ținut în loc omenirea peste un secol; și nu au de gând să renunțe. Reputația și remunerația lor fiind în funcție de cât vor reuși să-i păcălească pe semeni. La care se adaugă curente religioase, ce mențin de secole omenirea în cel mai crunt obscurantism medieval. Gestul făcut de dr. Javier Cabrera cu cele peste 10.000 de artefacte de importanță excepțională pentru omenire, se încadrează în procedeele nefaste pe care le fac uneori oamenii de știință, pentru a își păstra intactă reputația. Probabil și titlul de doctor în științe pe care a avut Javier Cabrera, s-a bazat tot pe o teză darwinistă. Dar inciziile de pe pietrele din Inca, prin animale pe care le au figurate – căprioare, canguri, girafe, păsări colibri, etc., contrazic teoria evoluționistă a lui Darwin. La care se adaugă implacabil albine, libelule, țânțari, pești, ornitorinci, crocodili, rechini, crabi-potcoavă, etc., găsiți fosilizați de sute de milioane de ani și care mai trăiesc, bine-mersi, și în zilele noastre. La finalul acestui articol, merită reținută concluzia academicianului român, Radu Vulpe, exprimată la încheierea unei discuții cu autorul acestor rânduri: “Este greu pentru un om de știință când își dă seama, la sfârșitul carierei sale științifice, că a mers pe un drum greșit. Însă un om de știință adevărat, ar trebui să recunoască greșeala pe care a făcut. Dar câți au puterea să o facă?” – s-a întrebat, meditativ, octogenarul istoric. Prin urmare, ce este de făcut într-o atare situație? Să defilăm în continuare în sens giratoriu – via Papua Nova Guinee –, sau să apucăm taurul de coarne și să trezim pe săpătorii istoriei omenirii din letargia suficienței?
Cum se jongleaza cu banii contribuabililor!
HARTA BANILOR din România. Cât dă şi cât primeşte înapoi de la bugetul de stat judeţul tău
Statul a încasat anul trecut de la toate judeţele şi Municipiul Bucureşti taxe şi impozite în valoare de peste 25,5 miliarde de euro. Către judeţe s-au întors de la bugetul de stat, sub forma cotelor defalcate din impozitul pe venit şi din taxa pe valoare adăugată, circa 6,5 miliarde de euro, potrivit datelor furnizate gândul de către Ministerul Finanţelor Publice.
Astfel, la nivel naţional din fiecare 100 de euro încasaţi la bugetul central, în judeţ s-au întors în medie 25 de euro, reiese din datele oficiale. Cu toate acestea, în 15 judeţe sumele virate către bugetele locale au fost mai mari decât taxele şi impozitele plătite statului.
În Vaslui, Botoşani, Teleorman, Călăraşi, Vrancea, Caraş-Severin, Suceava, Neamţ, Mehedinţi, Dâmboviţa, Ialomiţa, Tulcea, Gorj, Maramureş şi Olt sumele care s-au întors de la bugetul de stat la bugelete locale au depăşit valoarea taxelor şi impozitelor colectate la nivel judeţean.
În alte şase judeţe şi în Municipiul Bucureşti, sumele primite înapoi de la stat au reprezentat mai puţin de 50% din valoarea taxelor şi impozitelor colectate la nivel judeţean şi virate la bugetul central. Valoarea taxelor şi impozitelor încasate la bugetul central din fiecare judeţ în parte este direct proporţională cu populaţia, cu numărul de angajaţi şi cu mărimea mediului de afaceri.
Sursă date: Ministerul Finanţelor Publice // Notă: Procentul însemnat pe hartă reprezintă raportul dintre 1) banii viraţi la bugetul de stat din taxele şi impozitele colectate în fiecare judeţ în parte şi 2) banii care s-au întors de la bugetul central la bugetele locale în 2011.
Pentru fiecare 100 de euro încasaţi de stat, Vasluiul a primit înapoi 158 de euro
Din punct de vedere al raportului dintre banii primiţi de la stat şi banii încasaţi de stat prin taxe şi impozite, Vasluiul se află în topul clasamentului. Astfel, în 2011, judeţul Vaslui a contribuit la bugetul de stat cu circa 66,1 milioane de euro şi a încasat 104,9 milioane de euro. Practic a primit înapoi 158,6% din totalul veniturilor trimise către stat.
“Este un judeţ sărăcuţ, fără resurse, fără industrie. Una e să ai Valea Prahovei şi să treacă mii de oameni pe acolo, alta e să fii judeţul Vaslui şi să nu se oprească la tine nici măcar pentru a cumpăra un pachet de ţigări”, a declarat pentru gândul Vasile Mihalachi, preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui (PSD).
Întrebat dacă banii primiţi anul trecut de la bugetul de stat au fost suficienţi, Mihalachi ne-a explicat că “nici aceşti bani pe care îi primim nu ne ajung” şi a subliniat că “dacă statul ia mâna de pe noi, am murit”. Preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui susţine că s-a văzut nevoit să apeleze la un împrumut de 35 de milioane de euro pentru a achita cotele de finanţare pentru fondurile europene atrase în ultimii ani, aceasta fiind singura soluţie care i-a rămas pentru a sprijini economia locală.
“Până acum am primit fonduri europene în valoare de 200 de milioane de euro. Anul acesta şi în prima jumătate a anului viitor vom mai atrage alte 200 de milioane de euro. Altă soluţie nu văd. În nord-estul ţării suntem pe primul loc în ceea ce priveşte fondurile atrase pe cap de locuitor”, a mai precizat Mihalachi.
Bucureştiul primeşte 11 euro pentru fiecare 100 de euro vărsaţi la bugetul de stat
Municipiul Bucureşti are cel mai slab procentaj în ceea ce priveşte raportul dintre banii primiţi de la bugetul de stat şi banii vărsaţi sub formă de taxe şi impozite, respectiv 11,2%, reiese din informaţiile furnizate de Ministerul Finanţelor.
“Dacă priveşti din punctul de vedere al Bucureştiului poate, într-adevăr, să pară incorect, puţin frustrant. În acelaşi timp însă, suntem conştienţi că trebuie să funcţioneze principiul solidarităţii între judeţe şi regiuni, pentru a reduce diferenţele de nivel de trai”, a declarat pentru gândul Mircea Raicu, viceprimar general al Capitalei (PDL).
Întrebat ce s-ar întâmpla dacă Bucureştiul ar primi înapoi toţi banii încasaţi de stat, viceprimarul general al Capitalei ne-a răspuns că se va întâmpla “ceea ce trebuie să se întâmple, adică s-ar investi masiv în special în infrastructură, fie că este rutieră, de energie sau de apă şi canalizarea”.
Click pe imagine pentru a mări
Sursă date: Ministerul Finanţelor Publice
Oficialii din Vrancea se plâng de lipsa investiţiilor străine şi absenţa unor programe care să reducă decalajele economice
În 2011 Vrancea a contribuit la bugetul de stat cu circa 63,2 milioane de euro şi a primit înapoi în jur de 81,6 milioane de euro, potrivit datelor de la Minister. Oficialii din Vrancea se aşteaptă ca decalajele faţă de celelalte judeţe să se menţină şi în 2012, pe fondul lipsei unor programe naţionale prin care să fie stimulate invesţiile străine în regiunile mai sărace din România.
“Vrancea nu are rafinării, nu are porturi, nu are aeroporturi, nu produce venituri mari pentru că în România este vorba despre o dezorganizare regională. Guvernele ultimilor 20 de ani nu au redus decalajele economice. Nu există programe naţionale în acest sens, nu există investiţii. Anul trecut a fost jale, iar anul acesta va fi şi mai jale”, a declarat pentru gândul Marian Oprişan, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea (PSD).
Constantinescu, CJ Constanţa: Trebuie schimbată mentalitatea că în judeţul care aduce bani nu trebuie să se mai întoarcă banii, că are destui
Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa s-a arătat nemulţumit de felul în care s-au repartizat banii de la bugetul de stat către bugetul local. Astfel, în Constanţa se întorc în jur de 14 euro pentru fiecare 100 de euro colectaţi de stat din impozitele şi taxele de la constănţeni.
“În loc să fie hrănită vaca ce dă lapte, să îi mai dai şi ăleia să mănânce ca să o mulgi şi mâine, i se ia laptele”, a declarat pentru gândul Nicuşor Constantinescu, preşedintele CJ Constanţa (PSD).
În opinia sa repartizarea banilor “nu este o chestiune de echitate, de solidaritate”, ci una care urmăreşte o agendă politică şi afectează astfel judeţele care ar avea potenţial să aducă mai mulţi bani la bugetul de stat.
“Faptul că autostrada Cernavodă Constanţa nu este gata, afectează judeţul. Am avea un circuit economic mult mai mare, mai multe locuri de muncă, mai multe oportunităţi economice, ar însemna pentru România mai mulţi bani la buget”, a arătat Constantinescu. Preşedintele CJ Constanţa este de părere că “trebuie schimbată mentalitatea că în judeţul care aduce bani nu trebuie să se mai întoarcă banii, că are destui” şi că trebuie găsite soluţii astfel încât banii să meargă atât la judeţele sărace cât şi acolo unde există proiecte care pot genera plus valoare.
Tişe, CJ Cluj: Preocuparea CJ ar trebui să fie să aducă bani, nu să stea cu mâna întinsă la Guvern
Preşedintele Consiliul Judeţean Cluj a fost diplomat în ceea ce primeşte modul în care sunt repartizaţi banii de la bugetul de stat către bugetele locale: “Este o chestiune normală, aşa funcţionează administraţia financiară într-un stat unitar”. Cu toate acestea, el a atras atenţia că “preocuparea consiliilor judeţene ar trebui să fie să aducă bani, să producă bani, nu să stea cu mâna întinsă la Guvern. Rolul lor este să găsească soluţii alternative”, a declarat Alin Tişe (PDL) pentru gândul.
Judeţul Cluj primeşte de la bugetul de stat mai puţin de jumătate din suma totală a taxele şi impozitelor vărsate către bugetul central. Astfel, pentru fiecare 100 de euro încasaţi de la clujeni, în judeţ se întorc circa 44 de euro.
Alexandra Pele este redactor al ziarului Gândul
GENOCIDUL FĂRĂ PERDEA face MII DE MARTIRI CREŞTINI CRUCIFICAŢI ÎN SIRIA
Ediţia online a cotidianului Daily Express a publicat un articol cutremurător despre genocidul la care sunt supuşi creştinii din Siria. Cititorii sunt avertizaţi chiar din debutul articolului că, deşi mulţi cititori vor găsi imaginea asociată acestuia şocantă, acest lucru este vital să fie arătat pentru ca toată lumea să cunoască adevărata oroare reprezentată de ISIS.
La doar 70 de ani de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, un genocid are loc din nou, de data aceasta împotriva creştinilor. În timp ce foarte mulţi au fost deja ucişi de Statul Islamic, mii de creştini sunt nevoiţi să plece din comunităţile creştine antice din nord-estul Siriei şi vestul Irakului, deoarece extremiştii le cer să se convertească la Islam, să plătească impozite exorbitante sau pur şi simplu îi execută fără motiv.
În ciuda preocupărilor faţă de aceşti creştini persecutaţi (problema fiind ridicată de înalţi lideri religioşi inclusiv Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby), situaţia refugiaţilor creştini este în mare parte ignorată de lumea occidentală. Acum, însă, o organizaţie de caritate, care este finanţată de Lordul de origine evreiască, George Weidenfeld (care a evadat din Austria ocupată de nazişti cu ajutorul creştinilor britanici) a luat problema în propriile sale mâini, prin iniţierea unor misiuni de salvare a vieţii creştinilor sirieni. Lordul Weidenfeld, care a fost salvat de o sectă creştină la vârsta de cinci ani din mâinile naziştilor, a declarat: “Am o datorie de rambursat”.
Până în prezent, Asociaţia de Caritate Barnaba, a eliberat 158 de creştini din Siria şi le-a găsit o casă nouă în Polonia. Fondatorul şi directorul internaţional al acestei organizaţii, Patrick Sookhdeo, s-a întors recent dintr-o vizită pe care a făcut-o în Europa de Est, unde a fost să caute refugiu pentru sute de mii de creştini sirieni care continuă să trăiască sub tirania Statului Islamic.
Potrivit lui Sookhdeo, oferta Marii Britanii de a prelua până la 20.000 de refugiaţi sirieni fără condiţii, discriminează comunităţile creştine cele mai afectate de măcelarii din Statul Islamic. Deşi toată legislaţia europeană spune că nu se pot face discriminări între o comunitate religioasă şi alta, conducătorii acestei asociaţii de caritate consideră că în situaţia dată creştinii sunt cu siguranţă mai vulnerabili, iar guvernul trebuie să aibă o abordare diferită în aceste cazuri, dar premierul Cameron ezită să ia o poziţie tranşantă în această problemă ceea ce este nedrept.
În zonele controlate de ISIS, creştinii au fost răstigniţi, decapitaţi, femeile violate şi au fost supuşi la convertire forţată. Copiii creştini sunt, de asemenea, vânduţi ca sclavi iar fetele devin sclave sexuale. “Văzând barbaria cu care sunt trataţi creştinii este ca şi cum te-ai întoarce cu 1.000 de ani în timp. Cred că suntem martorii unui grup ale cărui acţiuni fac ca nazismul să pălească în comparaţie cu ei, grup care a pierdut tot respectul pentru viaţa umană”, a spus Sookhdeo. Săptămâna trecută el a fost în Ungaria, unde a făcut apel la liderii religioși și politici pentru a oferi vize pentru creștinii sirieni, după care a vizitat România, ca parte a aceleiaşi misiuni umanitare.
