… din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” (Ap.6/9-10). Văicărelile, plânsetele lumeşti, motivaţiile, acoperirea cu scuze, cu frunze, precum Adam şi Eva, nu ţin loc de pocăinţa, de iertare.

Nici o motivaţie, nici o scuză, nici o cârpeală nu ţine în faţa Focului Mistuitor, unde ne vom prezenta pe cont propriu dacă îl refuzăm pe Mijlocitor. Căci “Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.” (Marcu 2/21-22) Învăţătura nouă, sângele nou poate asigura transfuzia acolo unde toate cele vechi au fost date pe apa sâmbetei, murind faţă de pofte, senzaţii, răutăţi, urâţenii, pentru înnoirea necesară la Nunta la care toate sunt pregătiţi de a gata, dar oamenii sunt preocupări de…

Prăpădenii lumeşti. Golirea de sine a “vasului-om” este indispensamilă umplerii cu plinătatea dumnezeirii prin POCĂINŢĂ. “A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţare al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: “Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus. “Scoateţi acum”, le-a zis El, “şi aduceţi nunului.” Şi i-au adus: Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) – a chemat pe mire si i-a zis: “Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” (. Ioan 2/1-10), la răpire.

La nunta Fiului de Împărat este loc pentru oricine, dar fiecare trebuie să aibă haina Cristică, altfel, indiferent că este Poftit, Preafericit, Arhimandrit, Dar dezbrăcat de Costumul Isus…

La nunta Mielului este aşteptat oricine este dezbrăcat de costumul lui Adam cu toate poftele pământeşti. De trupul de moarte al păcatului scăpăm numai dacă “am murit faţă de Lege, că să trăim pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se căpăta prin Lege, degeaba a murit Hristos. (Galateni 2/19-21). La nuntă nu pătrund cei care au lingouri de aur, care au mâţani făcute până la Damasc, ori cei fardaţi, căci “toate sunt gata, veniţi la nuntă.” (Matei 22/4 b). Noi doar trebuie să credem că toate sunt dăruite gratis oricui, şi că toţi au accesul liber, dar nu prin eforturile proprii, prin cadourile proprii devii nuntaş, ci prin credinţa în El, prin sângele lui, prin voia lui, prin DARUL lui Isus. “Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. “Prietene”, i-a zis el, “cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?” Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: “Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” (Matei 22/11-14).

Vai de voi, … “slujbasi Domnesti”

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? “Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe
altar, este legat de jurământul lui. “Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul său altarul, care sfinţeşte darul? Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;

Cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;

Şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuiala din izma, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, milă şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămilă! Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată 27. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. (Matei 23/13- 27)

Pentru a participa la Nunta Lui nu ni se cere ceva greu, ci “ Vegheaţi, dar, caci nu stiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”(Matei 25/13)

Pentru că singurul din univers care ne iubeşte cu o iubire veşnică este Tata, prin Isus care şi-a dat Viaţa ca nici unul
să nu moară, să primim îndemnul părintesc:” Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu
sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41/10)
Îmbărbătarea dumnezeiască este presărată de la un capăt la altul al Bibliei dar trebuie să credem”… “Nicidecum n-am
să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”Aşa că putem zice plini de încredere: “Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13/5-6). Chiar dacă astăzi cel rău ne distrage atenţia pentru orice, numai
pentru îmbogăţirea cerească nu, să nucădem în capcanele amăgitoare.” Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua
Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: “Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platosa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. (1 Tes 5/2-8)

“… la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi”(1 Tes3/13)…“să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.”(1 Tes 2/12)

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvânte. (1 Tes 4/16-18). Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemnîn vase. Fiindcă mirele zăbovea,au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii,
s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”
Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu; că nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: “Doamne, Doamne, deşchide-ne!“ Dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” (Matei 25/1-25)

Tot aşa şi voi, preoţii pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi…

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi şi ziceţi: “Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.”Prin această mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci. Voi, dar, umpleţi măsura părinţilor voştri!

Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? (Matei 28-33)