“Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3)

Un subiect de interes special pentru mulţi este cel al unui presupus sfârşit al lumii.

Unii afirmă că acest sfârşit ar depinde de atitudinea oamenilor faţă de legile şi principiile divine; sfârşitul se va amâna, spun aceştia, dacă oamenii se vor întoarce spre Dumnezeu şi se va grăbi, dacă oamenii Îl vor nesocoti pe Dumnezeu.

Dar ne îndreptăţeşte oare Biblia să vorbim despre un sfârşit al lumii?

Iată ce declară Dumnezeu în legământul făcut cu Noe, după potop: “Fac un legământ cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pământul”. Şi Dumnezeu a zis: “Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi: curcubeul Meu, pe care L-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ” (Gen. 9:11-13). Constatăm, deci, că Dumnezeu nu are intenţia să nimicească lumea. Confirmarea acestui fapt o găsim în multe texte scripturale; astfel, în Psalmul 46 găsim scris: “Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile, pe care le-a făcut El pe pământ. El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El … a ars cu foc carele de război. “Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: … Eu stăpânesc pe pământ”” (Psalm 46:8-10). Deci, El intenţionează să pustiască ura, războaiele şi tot răul de pe pământ, cum ne spune şi profetul Isaia: “El va fi Judecătorul neamurilor, … aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug … şi nu vor mai învăţa războiul” (Isaia 2:4).

Din aceste profeţii, ca şi din multe altele, reiese că răul nu va dăinui veşnic pe pământ, că toate practicile rele vor înceta, lăsând loc păcii şi înţelegerii între oameni. Dar nu numai războaiele vor fi înlăturate, ci şi plânsul, suferinţa şi moartea: “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi … pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4).

Sentinţa rostită în Eden împotriva lui Adam, pentru neascultare, a fost: “… blestemat este acum pământul din pricina ta … În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat” (Genesa 3:17, 19). Prin moartea şi învierea lui Isus a fost ispăşită această sentinţă, după cum declară şi apostolul Pavel: “… care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Tim. 2:6) şi “Pe Isus Îl vedem “încununat cu slavă şi cinste” din pricina morţii, pe care a suferit-o” (Evrei 2:9). Iar apostolul Petru spune despre Isus: “… cerul trebuie să-L primească până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor” (Fapte 3:18-21). Aceste “vremi” sunt numite de Însuşi Domnul nostru: “înnoirea tuturor lucrurilor” (Matei 19:28). Conform Bibliei, aceste “vremi” de înnoire, de aşezare din nou a tuturor lucrurilor au început deja.

Toate lucrurile minunate, realizările ştiinţei şi tehnicii din ultima sută de ani, prin îngrijire dumnezeiască, au ca scop înlăturarea blestemului din Eden şi restaurarea omului şi a locuinţei lui, Pământul, la starea de perfecţiune prevăzută de Dumnezeu.

Din foarte multe declaraţii biblice extragem doar câteva dovezi că aceste realizări au fost prevăzute de Dumnezeu: “Tu, însă, Daniele, … pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4); “… pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul” (Isaia 35:1); “El va face pustia lui ca un Rai şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului” (Isaia 51:3).

Toate acestea ne arată că nu este vorba despre un sfârşit al lumii şi o pustiire a pământului, ci, în fond, despre începutul unei noi ere aşezate pe baze noi, de dreptate şi iubire: “Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute” (Isaia 65:17).

În Biblie, sfârşitul stărilor rele din prezent este denumit “sfârşit al veacului”, cum găsim în Matei 24:3: “… Spune-ne … care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (deci “sfârşitul veacului”, nu “sfârşitul lumii”). Din alte texte scripturale aflăm că această grandioasă operă de dărâmare a tot ce este rău şi corupt şi de restatornicire a păcii, dreptăţii şi fericirii pe pământ i-a fost încredinţată lui Isus: “El nu va slăbi, nici nu se va lăsa până va aşeza dreptatea pe pământ” (Isaia 42:4) şi “Toiagul de domnie nu se va îndepărta din Iuda … până va veni Şilo (adică Mesia) şi de El vor asculta popoarele” (Genesa 49:10).

Admirăm iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru om şi spunem şi noi cu profetul: “De aceea Te aşteptăm, Doamne … Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea” (Isaia 26:8,9).

Avem, dar, datoria de onoare pentru numele de om ce-l purtăm, să respectăm cuvintele lui Dumnezeu: “Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul” (Zaharia 7:9).

Dragi fraţi în Christos. Această întîlnire internaţională este pentru mine un privilegiu deosebit, acordîndu-mi-se onoarea să vorbesc în faţa unui auditoriu aşa de minunat. Este prima mea întîlnire în afara frontierelor României cu fraţi de alte naţionalităţi. Prin urmare vă rog să-mi înţelegeţi emoţia şi timiditatea care mă încearcă în aceste momente.

Vă aduc salutul de iubire al fraţilor din România şi în mod special salutul fraţilor din Călineşti, adunarea din care fac şi eu parte. Fie ca bunul Părinte ceresc să-şi reverse binecuvîntarea peste noi. Cu ajutorul şi harul Său vom încerca să analizăm cîteva afirmaţii scripturale, care atestă prezenţa a 2-a a marelui Rege Isus pentru a-şi stabili Împărăţia de dreptate şi iubire – unicul remediu pentru toate problemele complexe cu care se confruntă umanitatea la acest sfîrşit de mileniu. Aşadar, subiectul va fi “Despre a 2-a prezenţă a Domnului”.

Reîntoarcerea Domnului a doua doară este o temă de o importanţă deosebită pentru toţi credincioşii adevăraţi. Deoarece scopul primei veniri a fost să-şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru toţi, înţelegem că scopul celei de a 2-a prezenţe este de a “uni iarăşi într-unul, în Christos, toate lucrurile cele din ceruri şi cele de pe pămînt” Efeseni 1:10. În acest context Apostolul Pavel afirmă că ,,cerul trebuie să-l primească pînă la vremea aşezării din nou a tuturor lucrurilor” Fapte 3:21. A doua prezenţă a Domnului se extinde deci peste o periodă de timp mult mai lungă decît prima. Misiunea primei Sale veniri s-a terminat în mai puţin de 34 de ani, pe cînd opera pe care o are de îndeplinit în decursul prezenţei a 2-a necesită o mie de ani. Se poate de altfel uşor vedea că lucrarea celei de a 2-a prezenţe este tot atît de importantă ca şi lucrarea primei prezenţe, fiind rezultatul logic al răscumpărării. În acest sens ni se par potrivite cuvintele profetului Isaia din capitolul 53:10,11: “Dar după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mîinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu”

În timp ce căutăm dovezi biblice în legătură cu a 2-a prezenţă a Domnului să nu ne aşteptăm la evenimente extraordinare şi senzaţionale, care să atragă atenţia tuturor oamenilor la prezenţa Sa. Aceasta nu este metoda obişnuită a lui Dumnezeu de a lucra şi nu s-a întîmplat nici la prima venire. La a doua prezenţă El nu vine pentru a plăti tribut Cezarului şi a suferi umilinţă, nedreptate şi silnicie, ci vine pentru a domni, pentru a-şi pune în lucru toată puterea în cer şi pe pămînt.

Nu prin lumina ştiinţei omeneşti am ajuns noi la descoperirea prezenţei lui Christos, ci prin lumina cuvîntului lui Dumnezeu. Noi nu putem recunoaşte pe Christos prezent în felul cum se recunosc oamenii între ei. Dar ca creaturi noi, îl recunoaştem ca pe Mirele nostru, capul şi conducătorul nostru. Desigur nu-l putem vedea cu ochii naturali, dar îl “vedem” cu ochii înţelegerii, luminaţi de lumina candelei noastre Psalm 119:105. Aşa îl recunoaştem noi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru pe care-l iubim şi credem în El fără să-l vedem 1 Petru 1:8, şi ştim că El este prezent acum pentru a proba pe cei ce pretind că sînt ai Lui, adunînd la sine “fecioarele curate”, “mărgăritarele”, pe cei găsiţi vrednici, “care urmează Mielului oriunde merge, ca să fie moştenitori cu El, proslăviţi cu El ca mireasa Sa, Soţia Mielului. Apocalips 14:4,5, 21:9; Malachi 3:17.

Iată cîteva dovezi biblice care ne justifică a 2-a prezenţă a Domnului:

– Profeţia lui Daniel 12:11,12 unde se vorbeşte despre un eveniment istoric şi anume aşezarea urîciunii pustiitorului în locul Prea Sfînt, care a înlăturat jertfa necurmată prin instituirea liturghiei, eveniment ce şi-a avut aplicarea generală în anul 539. Tot în acel an a avut loc răsturnarea monarhiei ostrogoţilor în Roma (piedica dezvoltării marelui sistem papal), precum şi recunoaşterea episcopului din Roma ca şef suprem al întergii biserici. De la această dată a început socotirea zilelor sau a anilor profetici: 1260, 1290, 1335. Aşadar dacă adăugăm la cei 539 cei 1335 ani, ne conduc la anul 1874, data celei de a 2-a prezenţe a Domnului. Observăm din context că fericirea celor ce au aşteptat şi au ajuns, a avut loc la sfîrşitul celor 1335 de ani, cînd au recunoscut prezenţa a 2-a a Domnului, precum şi faptul că noi trăim acum în timpul secerişului acestei vîrste a evangheliei şi în timpul stabilirii Împărăţiei lui Mihail (Christos). Nu avem cuvinte pentru a exprima această fericire. Ea se poate mai bine simţi decît exprima. Numai cei ce au fost luminaţi de temeinicul cuvînt profetic, împrospătaţi în spirit de acest “vin nou” a împărăţiei pot s-o aprecieze.

– În Luca 12:36,37 citim: “Să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă, îndată cînd va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia pe care stăpînul îi va găsi veghind la venirea Lui. Adevărat vă spun că el se va încinge îi va pune să şeadă la masă şi se va apropia să le slujească”. De aici putem înţelege că Domnul la întoarcerea Sa va găsi servi veghind cînd El va bate la uşă. Promisiunea făcută acestora este că Domnul se va încinge şi îi va servi. Hrana spirituală abundentă, din acest sfîrşit de veac, dăruită casei credinţei de către Domnul prin servul laodician este o nouă mărturie a prezenţei sale a 2-a. Prin urmare prezenţa Sa a 2-a va fi tainică şi se va face cunoscut prin ceia ce exprimă metaforic cuvintele sale: “şi va bate la uşă”. Baterea la uşă este sigur că se referă la semnele prezenţei sale, pe care ni le dă cuvîntul profetic şi le confirmă evenimentele actuale. Astfel, Domnul voieşte să ne asigure că la a 2-a sa prezenţă va descoperi poporului Său adevăruri speciale, care înainte de această prezenţă nu era sosit timpul ca să poată fi înţelese. Aceste adevăruri sînt cele privitoare la taina Împărăţiei lui Dumnezeu şi la “Planul divin al vîrstelor”. Este sigur că toţi credincioşii se vor împărtăşi de o cină împărătească de care n-au gustat niciodată pînă atunci. Cred că este bine să precizăm că deşi hrana este dăruită întregii case a credinţei, totuşi împărtăşirea din ea este o lucrare individuală, aceasta reiese din cuvintele Domnului din Apocalips 3:22: “Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine”. Dat fiind faptul că sîntem binecuvîntaţi de Domnul într-un mod atît de copleşitor, să apreciem acest fapt, să asimilăm cu bucurie această hrană spirituală prin care să creştem tot mai mult în asemănarea Sa.

– În parabola din Matei 13:24-30, Domnul ne spune că grîul şi neghina au fost lăsate împreună pînă la seceriş, timp în care are loc despărţirea grîului de neghină. Cel ce studiază cu atenţie Scripturile va fi observat că trăim în timpul sfîrşitului, fiindcă în timpul acesta are loc secerişul veacului evanghelic, aşa cum spune Domnul în Matei 13:39: “Secerişul este sfîrşitul veacului”. Aceasta este o perioadă bogată în evenimente, deoarece în decursul acestui timp, toată recolta trebuie să fie în grînarul ceresc, iar neghina să fie legată în snopi. Lucrarea aceasta este spre încheiere şi se înfăptuieşte sub conducerea Domnului Isus, care este arătat avînd în mînă o seceră ascuţită Apocalips 14:14. Cît priveşte arderea neghinei sau călcarea teascului, aceasta va fi ultima lucrare ce se va sfîrşi în perioada secerişului, în ultima parte a timpului de strîmtorare, pe care toate naţiunile vor trebui să-l sufere. Atunci toate pretenţiile lor că sînt clasa grîu vor fi dispărut, rămînînd de fapt ce întotdeauna au fost, oameni naturali sau lumeşti.

– În Daniel capitolul 12 versetul 1 ni se spune: “În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău – căci aceasta va fi o vreme de stîmtorare cum nu a mai fost de cînd sînt neamurile”. Mihail înseamnă asemenea lui Dumnezeu şi se referă la Domnul Isus reîntors a 2-a oară. Se poate observa că atunci cînd Mihail va lua comanda va fi o vreme de stîmtorare. Timpul de strîmtorare sau ziua mîniei lui Dumnezeu este aceea perioadă de timp, în care Împărăţia lui Dumnezeu sub Christos se întemeiază pe pămînt, în timp ce împărăţiile acestei lumi de sub influienţa lui satan vor fi zdrobite, cum ni se spune în Daniel 2:44 şi în Psalmul 2:8,9. În acest timp de instabilitate politică şi socială de nimicire a structurilor vechi, Christos este prezent, dar nu ca prinţul păcii, binecuvîntînd omenirea, ci mai degrabă ca un mare comandant al oştirii lui Iehova, supunînu-şi toate lucrurile. Această gîndire este susţinută şi în profeţia lui Ieremia capitolul 1:10, unde stă scris: “Iată astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărîmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti, de profetul Habacuc 3:13: “Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf” precum şi de profetul Amos în capitolul 6:11 “căci iată Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare şi să se facă bucăţi casa cea mică”. Din aceste profeţii reiese în mod clar că lucrarea de nimicire a sistemelor nedrepte bazate pe egoism, cît şi cea de reconstrucţie a unei noi ordine sociale bazată pe dreptate şi iubire este încredinţată marelui rege Isus, care deţine toată autoritatea în cer şi pe pămînt. Evenimentele din ultimul secol, schimbările dramatice şi rapide din zilele noastre -“fulgerele care luminează lumea”-, adică principiile de libertate şi demnitate, acest strigăt nemaiîntîlnit al drepturilor omului sînt în totalitate argumente şi semne (dovezi) care confirmă prezenţa Domnului.

– Domnul însuşi a spus: “Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului” Luca 17:26-38; Matei 24:37. Această mărturisire a Domnului a fost răspunsul său la întrebarea ucenicilor: “care va fi semnul prezenţei Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?” Matei 24:3. Aici este de observat următorul fapt izbitor: Asemănarea nu se face între venirea lui Noe şi venirea Fiului Omului şi nici între venirea potopului şi venirea Domnului. Punctul de comparaţie este clar arătat şi poate fi uşor descoperit dacă se citeşte cu atenţie acest pasaj; poporul cu excepţia lui Noe şi a familiei lui, era în neştiinţă în ce priveşte venirea potopului şi nu credea ce spune Noe şi familia lui. Din cauza aceasta ei nu au ştiut nimic pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi. “Aşa va fi şi la venirea Fiului Omului”. Iată, deci punctul de comparaţie – neştiinţa lor – a celor din zilele lui Noe şi a celor din zilele Fiului Omului. Numai cei din familia lui Noe au crezut, la fel şi astăzi numai cei din familia Domnului vor crede lucrurile ce se pregătesc în zilele Fiului Omului. Ceilalţi nu vor şti nimic pînă cînd orînduirile omeneşti actuale se vor topi de marea căldură a focului strîmtorării, acum foarte aproape. Neştiinţa lor este ilustrată prin următoarele cuvinte: “În adevăr cum era în zilele dinainte de potop cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, cumpărau şi vindeau, sădeau şi zideau – şi n-au ştiut nimic – tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului” Luca 17:27-30. Despre toate aceste nu se spune că ar fi lucruri păcătoase sau de osîndit, ci ele sînt amintite spre a semnala neştiinţa şi indiferenţa în care se găsesc oamenii faţă de prezenţa Domnului şi de marea strîmtorare. Acesta este deci răspunsul Domnului la întrebarea ucenicilor. În esenţă El le-a răspuns: Pentru mulţimea de afară nu va fi nici un semn deosebit, ea nu va şti nimic despre venirea mea şi despre perioada de tranziţie, ea nu va da nici o atenţie evenimentelor care vor semnala prezenţa mea. Numai puţini vor cunoaşte şi vor crede aceste lucruri şi anume aceia care s-au lăsat învăţaţi de Dumnezeu prin cuvîntul său înainte de apariţia vreunui semn sau indici care să poată fi văzut de lume.

– Restabilirea lui Izrael în ţara făgădiunţei, eveniment ce se desfăşaoră în zilele noastre în mod impresionant este o nouă dovadă a prezenţei a 2-a a Domnului. În Isaia 11:13 citim: “Pizma lui Efraim va înceta şi vrăşmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda şi Iuda nu va mai fi vrăşmaşă lui Efraim”.

– În Apocalips 18:1 citim: “După aceia am văzut pogorîndu-se din cer un alt inger, care avea o mare putere şi pămîntul s-a luminat de slava lui”. Profetul Daniel spune că în timpul din urmă “cunoştinţa va creşte” Daniel 12:4.

Este evident că în timpul prezenţei a 2-a a Domnului asistăm la o explozie uimitoare a ştiinţei şi tehnicii. Lumea face salturi rapide în tehnologii avansate, în toate domeniile precum sînt: computerele, electrotehnica, construcţii.

Spre încheiere vreau să afirm că acestea sînt doar cîteva din multele dovezi profetice referitoare la acest subiect. Am observat dragi fraţi că:

1 – cele 1335 de zile sau ani profetici s-au îndeplinit în 1874

2 – Domnul la a 2-a sa venire a binecuvîntat poporul său cu hrană spirituală prin servul credincios şi înţelept

3 – că secerişul este actual şi se îndeplineşte sub conducerea şefului secerător Domnul Isus

4 – prezenţa Domnului este marcată de timpul de stîmtorare prin care El răstoarnă casa celui rău, punînd temelia celui de al 5-lea imperiu universal – Împărăţia Lui Dumnezeu

5 – asemănarea între evenimentele din zilele lui Noe şi cele ale Fiului Omului, sînt o mărturie convingătoare a prezenţei Lui a 2-a

6 – dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii confirmă mărturiile profetice şi timpul prezenţei Lui.

În concluzie am observat că prezenţa a 2-a este un fapt îndeplinit, că semnele profetice şi evenimentele actuale conglăsuiesc spre acest adevăr incontestabil, că Domnul este reîntors spre a-şi glorifica biserica şi spre aşi stabili regatul său despre care ne-a învăţat să ne rugăm “vie împărăţia Ta şi se facă voia Ta precum în cer aşa şi pe pămînt”

Fie ca această ocazie deosebită cu care am fost binecuvîntaţi să ne umplă inima cu apreciere şi dragoste, să fim harnici în serviciul onorat al Domnului, ca să putem fi păziţi de El fără prihană, fără vină şi în pace, gata de intrare în odihna care încă rămîne pentru poporul Său. Aceasta vă doresc din toată inima precum mi-o doresc şi mie. Dumnezeu să vă binecuvînteze. Amin.

Astăzi vom aborda noţiunea de noapte. Vom medita asupra acestui subiect din puct de vedere Biblic şi din punct de vedere al împrejurărilor în care ne aflăm. Acest termen noapte este folosit în Biblie pentru a desemna diferite perioade. Vom examina această noţiune din mai multe puncte de vedere. Prima semnificaţie a nopţii ar fi

1. noaptea de păcat: 6000 de ani

Perioada în cursul căreia păcatul a fost permis, a fost pentru omenirea întreagă o noapte sumbră care nu va fi uitată niciodată. Citim în Proverbe 7:9 „Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.” Această perioadă a fost şi o teribilă noapte de planşete şi suspine, dureri şi boli, necazuri şi strigăte, moarte. Scripturile ne explică în mai multe locuri că această perioadă este numită o noapte a morţii şi a somnului. În Romani 8:22 este scris: „Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.” De şase mii de ani creaţia gemândă se află în această stare, căci ea este incapabilă să se elibereze pe ea însăşi de stricăciunile păcatului şi de finalul ei: moartea. De-a lungul acestei perioade, omul a luptat în continuu şi el se luptă încă cu boala, suferinţele, moartea. Din fericire, această condiţie nu va fi veşnică, pentru că Dumnezeu a pus în lucrare un plan care va pune capăt acestei situaţii.

Această perioadă se numeşte de asemenea şi vârsta întunericului căci oamenii au fost orbiţi în mintea lor prin doctrine diavoleşti şi ei au fost împiedicaţi în progresul lor prin doctrinele trecutului. Ea este de asemenea o perioadă de sclavie, căci oamenii sunt sclavii păcatului. „Oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.” Ioan 8:34. Perioada de la creare până în zilele noastre este de fapt un timp de experienţe dure pentru om, o noapte de planşete şi suferinţe, o perioadă de întuneric şi negură. Cuvântul ne spune într-adevăr că „întunericul acoperă pământul şi negură deasă popoarele.” Isaia 60:2. De ce a lăsat Dumnezeu să se stabilească domnia păcatului şi a morţii? Apostolul Pavel demonstrează procesul care a dus la această stare de lucruri, în Romani 5:12, 18, 19: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii.. .după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi…” Această permisiune a răului are ca scop să educe omenirea, ca şi pe îngeri, cu privire la consecinţele răului şi să conceapă în ei un dezgust veşnic pentru rău. Scopul său esenţial este de a arăta perfecţiunea, maiestatea şi dreapta autoritate a Legii Divine.

Ps. 30:5 exprimă în mod simbolic această situaţie şi ne arată cauza ei. Citim: „Căci mânia Lui tine o clipă, dar îndurarea, Sa toată viata.” Seara despre care este vorba în acest verset corespunde cu perioada m timpul căreia existenţa păcatului a fost autorizata, eâ corespunde cu această perioadă de 6000 de ani.

Astfel, pentru a concluziona această parte, putem reţine că perioada care s-a scurs de la păcatul lui Adam până la reîntoarcerea Domnului, până la ceea ce noi numim a Doua Prezenţă, este o lungă noapte pe care putem s-o numim noapte de păcat.

Un alt gând în legătură cu noaptea este

2. Noaptea Individuală: Moartea

Domnul Isus a spus în Ioan 9:4: „Cât este ziuă trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze.” Din context înţelegem că aceste cuvinte au fost pronunţate de către învăţătorul atunci când s-a dus să facă o minune, adică o lucrare a lui Dumnezeu. Ziua când Domnul nostru avea posibilitatea să lucreze era scurtă, ea corespundea cu perioada trecerii Sale pe pământ, perioada primei veniri. Pentru fiecare dintre noi, care suntem consacraţi în serviciul Său, exisă de asemenea o zi în care putem lucra. Este o zi în cursul căreia noi avem posibilitatea să ne valorificăm talentele, să dezvoltăm roadele Spiritului, să propagăm Adevărul, să ajutăm pe fraţi. Trebuie să profităm de toate ocaziile oferite. într-adevăr, pentru fiecare dintre noi va veni de asemenea o noapte, atunci când moartea ne va ajunge; din acel moment, nu va mai fi posibil sa facem ceva pentru Adevăr, toate posibilităţile ne vor fi retrase. Iov a scris: „aşa am eu parte de luni de durere şi partea mea sânt nopţi de suferinţă.” Iov 7:3

De aceea cuvintele profetice din Eclesiastul sunt foarte potrivite: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune.” Această declaraţie foarte clară în ceea ce priveşte moartea se aplică nu numai celor răi, ci şi celor drepţi. Nu există nici lucrări bune, nici rele; nu mai laudă nimeni, nici nu mai blastămă pe Dumnezeu; nu există nici înţelepciune cerească, nici altă înţelepciune.

Ps. 115:17, 18 spune: „Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul care se coboară în locul tăcerii; ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de-acum şi până în veac.” Am putea să mai considerăm că diferite handicapuri fizice sau bătrâneţea sunt o formă de noapte, căci în aceste stări, activitatea pe care am dori s-o desfăşurăm poate fi foarte mult redusă, sau poate cu totul imposibilă, fiind o formă de noapte individuală în cursul căreia suntem foarte încercaţi în ceea ce priveşte răbdarea.

Pentru a concluziona şi acest gând, noi ne putem bucura că suntem în starea de-a putea fi activi şi şă ne îndemnăm reciproc la activitate, atât timp cât mai avem încă posibilitate.

Un alt gând în legătură cu noaptea este

3. Punctul Culminat al Strâmtorării

În Maleahi 4:2 este scris: „Va răsări Soarele Dreptăţii şi vindecarea va fi sub aripile Lui.” Este adevărat că în timpul primei veniri a lui Isus, a strălucit o mare lumină, totuşi ştim că foarte repede au coborât umbrele întunericului şi că Veacul Evanghelic a fost un timp de negură deasă. La această perioadă se aplică de altfel numele „Veacul întunericului.” Ca în toiul unei nopţi, ucenicii Domnului n-au beneficiat decât de iluminarea unei lămpi. Citim în Ps. 119:105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” Lumina care acum străluceşte într-un mod accentuat se asemănă cu cea care a strălucit asupra Bisericii primitive. In amândouă cazurile, este lumina Parousiei, Prezenţei Fiului Omului. Dar după cum spune profetul Isaia: „Străjeiule, cât mai este din noapte? Străjerul răspunde: Vine dimineaţa şi este tot noapte.” Astfel, în această dimineaţă a răsăritului luminii – consecinţa reîntoarcerii lui Cristos – noi trebuie să ne aşteptăm la un alt timp de negură deasă, la o altă noapte. Cea mai mare furtună a timpului de strâmtorare trebuie să aibă loc conform cu cuvintele profetice din Daniel: „Aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sânt neamurile şi până la vremea aceasta.” Înţelegem că trăim într-o strâmtorare care se desfăşoară treptat, totuşi noi putem să ne aşteptăm la ultima sa fază, perioada cea mai neagră a acestei strâmtorări, punctul său culminant, care se va manifesta printr-o anarhie fără precedent. Astfel, după exemplul învăţătorului, trebuie şi noi să lucrăm Lucrările Celui care ne-a trimis. Să facem aceasta cât timp mai e ziuă, adică, atâta timp cât mai este posibil, căci aceste posibilităţi ne vor fi foarte curând retrase, foarte sigur, cu forţa.

Există câteva

semne care ne vor arăta că noaptea (anarhia) a sosit.

În Volumul 3 ni se spune că „închiderea acestei uşi s-ar putea arăta în trei moduri:

1. Printr-o declaraţie biblică precisă asupra datei exacte

2. Printr-o astfel de schimbare a sentimentului public în ceea ce priveşte adevărul, încât credincioşia în serviciul Lui n-ar mai întâmpina opoziţie, şi când a suferi împreună cu Cristos pentru cauza adevărului n-ar mai fi cu putinţă
3. Prin ajungerea la o astfel de condiţie în afacerile lumii încât toate ocaziile pentru acest serviciu ar fi blocate, îndepărtând astfel orice prilej prin care candidaţii ar putea intra în lucrare, să-şi dovedească iubirea prin activitate şi suferinţă, adică constatarea închiderii uşii.

Ne vom referi pe scurt la fiecare din aceste trei puncte.

1. Privitor la data exactă. Cu toate că suntem clar informaţi că uşa se va închide la un anumit moment înlăuntrul timpului Secerişului sau al sfârşitului veacului, Biblia nu ne arată data exactă. Şi cu toate că după timpul de mare strâmtorare trebuie să se producă o mare schimbare în sentimentele maselor în favoarea adevărului şi a dreptăţii, nicăieri nu se arată că o asemenea stare de lucruri va fi realizată înainte de sfârşitul complet al secerişului. Avem însă tot motivul să credem că uşa se va închide în acest timp de strâmtorare, căci suntem înştiinţaţi că înainte ca ziua milenară să se crape de ziuă, va fi o noapte întunecoasă în care nimeni nu va putea să lucreze – „Vine dimineaţa şi este tot noapte.” (Ioan 9:4; Is. 21:12)
2. Când a suferi împreună cu Cristos n-ar mai fi cu putinţă. A merge pe calea îngustă înseamnă a avea privilegiul de a lucra acum cu Domnul nostru, dezvoltând în noi Roadele Spiritului, luând exemplu de la el, sacrificând interesele noastre pământeşti. Făcând astfel, este evident că nu suntem aprobaţi de lume în general. Dar această de lucruri rezultă din activitatea noastră: ceea ce suntem, ceea ce se vede, ceea ce se observă. Există o manifestare exterioară care creşte în noi: comportamentul nostru, cuvintele noastre, atitudinile noastre, aceasta este ceea ce lumea vede. Faptul că ei apreciază sau nu, puţin contează, noi putem încă acum să facem această lucrare. În legătură cu aceasta în vol. 3 pag. 221 se spune că „sosirea acestei nopţi va opri evident orice muncă de propagare a Adevărului, care, necunoscut de public în general, va fi probabil acuzat de a fi principala cauză a anarhiei şi a confuziei ce va domni atunci, în loc de a fi considerat sub adevărata sa lumină. Nu trebuie să ne aşteptăm nici la aceea că sosirea acestei nopţi şi închiderea uşii să se întâmple deodată, ci mai degrabă că va fi o închidere treptată a lucrării secerişului. Aici se spune că atunci când va veni noaptea va domni anarhia. Deci sosirea nopţii este în anarhie, iar la pag, 241 fratele Russell explica cum va fi anarhia, aşa cum i s-a descoperit lui din Scripturi: „Dar cu toate că ştim că un dezastru fără asemănare va prăbuşi toate legile şi ordinea în abisul anarhiei şi al confuziei totuşi nu avem teamă, căci Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în vremi de strâmtorare. Deci când noaptea de întunecimi şi de opoziţie intensă va fi aici, se va vedea. Atunci va fi imposibil de-a intra în serviciul lui Dumnezeu. Cât timp va găsi de bine Domnul să lase pe sfinţii săi într-o inactivitate forţată, noi nu ştim, dar în tot cazul va fi un timp suficient de lung pentru a permite credinţei şi răbdării să-şi desăvârşească lucrarea în inimi. Atunci aceste virtuţi vor fi pe deplin dezvoltate, încercate şi manifestate. Această încercare a răbdării va fi judecata finală a Bisericii.

3. Când ocaziile pentru acest serviciu ar fi blocate, adică constatarea închiderii uşii

Citim de la pag. 524 vol.3: „Când puterea politică, religioasă şi superstiţiile „Babilonului celui Mare” – „Creştinătatea” – vor păli, atunci probabil că într-un suprem efort de a se apăra şi de a se autoconserva, ea va opri lucrarea de răspândire şi de lăţire a adevărului, considerându-l ca vătămător şi periculos sistemului său. Şi e probabil, că în această împrejurare, clasa Ilie, stăruind până la capăt să proclame adevărul, va suferi violenţa şi va trece în glorie, scăpând astfel de suferinţele cele mai grele ale timpului de strâmtorare, aceasta tocmai în momentele critice când cei mari şi puternici ai zilei vor recurge la măsuri, disperate pentru salvarea edificiului şubred al „creştinătăţii.” Deci, soarta Bisericii, cel puţin în ceea ce priveşte restul carierei sale pământeşti, pare a fi perfect zugrăvită în ultimele etape ale vieţii lui Ilie şi a lui Ioan Botezătorul. Decapitarea unuia, carul de foc urmat de vârtejul care îl ridică la cer pe celălalt, arată probabil violenţa ce o vor suferi ultimii membri ai corpului lui Cristos. Explicarea Manei din 11 august ne spune „Noi trebuie să ne aşteptăm la un al doilea atac împotriva Bisericii adevărate (nu împotriva sistemului nominal) şi acesta poate însemna – ca în cazul lui Ioan Botezătorul – o a doua şi în aparenţă o completă victorie a femeii babilonice şi a iubitului ei, lumea, asupra membrilor credincioşi ai corpului lui Cristos care sunt încă în trup… Clasa Ilie de această parte a vălului trebuie să fie învinsă, dar această înfrângere aparentă grăbeşte numai gloriile împărăţiei. La acestea avem cuvintele de consolare ale Domnului Isus: Luca 21:28  Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Un alt aspect al temei este:

In ce punct am ajuns noi?

Procesul strâmtorării a început de la primul război mondial. El a accelerat creşterea cunoştinţei şi a crescut considerabil nemulţumirea printre oameni. Acest eveniment de anvergură mondială a fost de fapt prima pornire a strâmtorării. Apoi Biblia ne vorbeşte despre a doua fază exprimată prin termenul „cutremur de pământ” Acest termen desemnează într-un mod simbolic toate revoluţiile care zguduie zilnic diferitele părţi ale globului. Noi am fost şi suntem încă martori ai acestor evenimente. Este prevăzută a treia fază în acest proces al strâmtorării. Este faza cea mai sumbră. Ea este ilustrată prin termenul de „foc”.     .,

Este bineînţeles o imagine. Focul despre care ne informează Biblia nu este unul literal, ci un foc simbolic, o perioadă de anarhie. În cursul acestei perioade teribile, Stăpânul nostru se va arăta lumii, aducând pacea şi liniştea. După această scurtă descriere înţelegem la ce etapă ne aflăm noi. Ne aflăm la uşa celei de-a treia faze. Nemulţumirea oamenilor sporeşte, masa revoltaţilor creşte, cresc atacurile unor ţări împotriva altora folosindu-se de cele mai moderne mijloace de distrugere. Suntem martorii lipsei de respect a poporului faţă de autorităţi, faţă de poliţie, faţă de ierarhii. Numeroase sunt profeţiile referitoare la această zi de întuneric. Vedem cu cât timp în urmă au fost prezise aceste perioade tulburi, în Ioel este scris: „O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi întunecime…un popor mare şi puternic cum n-a mai fost din veac (mulţimea nemulţumiţilor) şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea Lui şi pâlpâie flacăra după el…Tremură popoarele înaintea lor şi toate feţele îngălbenesc…înaintea lor pământul tremură.” Iată o descriere a ceea ce trebuie să fie în perioada pe care o putem califica fiind punctul culminat al strâmtorării. Profeţia lui Ţefania arată de asemenea în ce mod progresează strâmtorarea, pentru a atinge în final punctul culminant în faza anarhică: „Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz, şi de groază, o zi de pustiire şi de nimicire, o zi de întuneric şi negură. O zi de nori şi de întunecime…Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească…ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.” Vedem că se menţionează noţiunea de foc, ceea ce ne sugerează ultima etapă a strâmtorării.

O ilustraţie a anarhiei este în Matei 8:23-26, atunci când Domnul cu apostolii fiind pe barcă au fost în mijlocul unei furtuni. După ce ucenicii l-au sculat pe Isus, El a oprit valurile mării înfuriate şi le-a zic ucenicilor „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Astfel înţelegem şi noi, că dacă ne aflăm în aceeaşi barcă cu Domnul nostru, nu există pericol, căci El are puterea să oprească furtuna şi să readucă liniştea. A opri furtuna va fi ceea ce va face învăţătorul când timpul de strâmtorare îşi va fi îndeplinit lucrarea sa în lume. Având în vedere un astfel de viitor, noi trebuie ca în timpul prezent să profităm de ocaziile care ne sânt oferite, să îmbrăcăm armătura lui Dumnezeu pentru a dezvolta credinţa noastră, şi a exersa răbdarea noastră.

Momentele de calm sau de pace pe care Dumnezeu ni le permite au ca scop chiar pentru a ne pregăti în vederea încercărilor viitoare, toată viaţa noastră creştină urmând acest proces: perioadă de pace, perioadă de furtună (sau de încercări), apoi iarăşi perioadă de pace şi din nou perioadă de furtună… Prezenţa Domnului nostru şi lucrarea Sa nu au fost înţelese şi nici apreciate în secerişul iudaic. Tot aşa este şi acum…Evenimentele de astăzi sunt manifestări ale prezenţei Sale. Aceste lucruri, precum şi adevărurile esenţiale ale Scripturii, acum mai clare şi mai luminoase ca niciodată, sunt pietre de poticnire pentru lume, dar sânt binecuvântări pentru cei credincioşi, pentru cei veghetori. Doctrina răscumpărării şi dovezile celei de a doua prezenţe a învăţătorului în acest timp sânt avantaje de nedescris pentru sfinţii Domnului. Noi găsim o mângâiere în cuvintele Psalmului 91: „El te va acoperi cu penele Lui… Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, … O mie sa cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.” Citim şi în versetul 15: „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” Da, adevărul Său – acest mare sistem al adevărului cuprins în Planul Divin al Veacurilor – este un scut şi o pavăză suficientă pentru toţi cei care, cu inimă sinceră, îl primesc şi se dovedesc credincioşi Lui, este armătura lui Dumnezeu. Cei apăraţi vor fi aceia care trăiesc foarte aproape de Domnul nu numai pe dinafară, ci şi în experienţa inimii lor. Aceşti aleşi au asigurarea că Dumnezeu va trimite mesagerii Săi să îi păzească astfel încât picioarele să nu se lovească de vreo piatră de poticnire, ci să fie susţinute, ridicate mai sus prin agenţii stabiliţi ai lui Iehova. „Fiindcă mă iubeşte (spune Dumnezeu) de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.”

Lăudaţi pe Domnul pentru o asemenea asigurare a grijii Sale iubitoare! Binecuvântează, o, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!

1. Iubiţilor în Mîntuitorul nostru! Dumnezeu în providenţa Sa ne permite să trăim în aceste timpuri în care are loc împlinirea profeţiei apocaliptice. Închinarea la “fiara” apocaliptică se petrece sub ochii noştri.
2. Vedeţi cum se umilesc naţiunile în faţa ei? Poate că nu remarcaţi sau nu vă daţi seama că aceste evenimente sînt un semn al sfîrşitului timpurilor?
3. În Apoc. 13:11-15 citim: “Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
4. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi. . . Săvîrşea semne mari. . . în faţa oamenilor.
5. Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană a fiarei. I s-a dat putere să dea suflare, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”.
6. Versetele precedente conţin cîteva componente sau elemente pentru studiul nostru. Trăim în timpul cînd puterea acestor două fiare lucrînd împreună influenţează mult naţiunile astăzi.
7. Ele nu numai că inspiră pe oameni, dar într-un sens influenţează unele guverne. Problemele economice şi politice depind în mare măsură de puterile clericale.
8. În ţara noastră, Polonia, acest lucru este foarte clar. Nu se poate nega că clerul catolic încearcă prin toate măsurile posibile legale şi ilegale să aibă controlul tuturor domeniilor sociale.
9. Mulţi cetăţeni au remarcat acţiunile clerului şi au comentat amestecul evident al clerului declărînd că aceasta nu este în armonie cu Evanghelia. Aceasta se referă cel mai mult la amestecul în domeniul guvernamental.
10. Se scrie mult despre aceasta. “Polonezilor nu le place nici o presiune în ce priveşte libertatea lor şi se vor îndepărta de biserică dacă aceasta încearcă să exercite prea multă putere”.
11. Clerul încearcă din răsuteri să-şi ascundă străduinţele de a obţine putere. Răspunzînd acuzaţiilor, conducătorii religioşi încearcă să explice poporului că biserica în Polonia nu vrea să se amestece în politică, acest amestec vine numai din dorinţa bisericii de a servi naţiunea cu care ea este atît de strîns unită.
12. Ei pretind că ajută doar la plănuirea unei case poloneze şi că, în privinţa activităţii politice, biserica stă la o parte.
13. O revistă săptămînală populară concluziona: “Nerăbdarea bisericii de a-şi folosi anvoanele în scop de propagandă politică nu arată un efort de a sta la o parte de politică”.
14. În mod sigur servirea societăţii de către biserică nu necesită acest fel de amestec. Are nevoie societatea poloneză de conducere spirituală în materie de politică?
15. Pe 27 august a avut loc o şedinţă plenară episcopală, la care episcopii au insistat că toţi credincioşii să participe la alegerea parlamentară.
16. S-a spus: “Alegerea reprezentanţilor de către oameni corecţi şi bine informaţi, care recunosc sistemul de valori evanghelic şi tradiţia creştină poloneză, dă credincioşilor ocazia adecvată de a influenţa chipul ţării”.
17. Episcopatul a declarat: “Trebuie să examinăm candidaţii şi să-i votăm pe aceia care corespund criteriilor cerute”.
18. Îngrijoraţi de credinţa patriei, părinţii spirituali s-au rugat pentru o campanie electorală paşnică.
19. Citim în declaraţie: “Construirea unui stat suveran fără Dumnezeu nu va rezista încercării timpului”. Aceasta este exact distanţa între religie şi politică.
20. În viaţa zilnică dăm peste fapte similare care au legături importante cu trăsăturile biblice ale ultimelor zile. Daţi-mi voie, dragi fraţi, să vă sugerez cîteva gînduri cu privire la simbolurile despre care am vorbit mai sus, care par să explice corect vederea Sfintelor Scripturi..
21. “Apoi am văzut o altă fiară – versiunea milenială catolică a Bibliei spune: “Am văzut o fiară diferită”.
22. Urmărind istoria creştinătăţii, pare logic să acceptăm gîndul că Biserica de Răsărit cu ritul ei bizantin a devenit această a doua fiară. Ca rezultat al lărgirii diferenţelor ideologice în impul Evului Mediu între Răsăritul Grec şi Apusul Latin şi de asemenea ca rezultat al bătăliei între Roma şi Constantinopol pentru proeminenţă în creştinătate, dezbinarea în biserică a survenit în 1054 e. n.
23. Această fiară era diferită de prima. Dacă prima este prezentată ca o creatură grozavă, care se luptă cu sfinţii, vorbind blasfenii împotriva lui Dumnezeu şi împotriva credincioşilor, atunci cea de a doua avea ” două coarne ca ale unui miel”
24. Noi filosofii de viaţă sînt oferite de către cele două coarne reprezentînd superioritatea spirituală a autorităţilor religioase – Ortodoxia şi Protestantismul – doi patriarhi – ţarul Rusiei ca şi cap al bisericii ortodoxe ruse şi regel Angliei ca şi cap al bisericii anglicane.
25. Coarnele “ca ale unui miel” indică tinereţe, inocenţă şi blîndeţe. Ea a ieşit “din pămînt” şi s-a ridicat dintr-o societate paşnică într-o regiune slab populată mai curînd decît “din mare” care reprezintă naţiunile turbulente.
26. De la început s-a caracterizat prin toleranţă şi umanitarism şi a respectat poporul şi demnitatea lui. Caracterul ei a fost mai curînd paşnic decît răpitor.
27. Caracteristica comună celor 2 fiare era că ambele au fost autorizate de balaur. Dar se deosebeau în aceea că balaurul a dat putere primei fiare, care reprezenta guvernele civile, în timp ce a doua fiară vorbea ca un balaur.
28. Coarnele mielului şi vocea balaurului

Aceastea ne indică o diferenţă vie între starea reală şi declaraţiile ei. Istoria a dovedit că toate bisericile devenind populare au început să strice principiile de pace şi toleranţă pe care înainte le învăţau.

29. Un exemplu pentru aceasta este Biserica anglicană care în sec. 16 şi 17 s-a caracterizat prin persecutarea inumană a creştinilor adevăraţi. Nici celelalte biserici protestante n-au procedat altfel.
30. Este cunoscut că Michael Servetus, o victimă a intoleranţei religioase a murit ars pe rug în 1553 la ordinul lui John Calvin.
31. Astfel a fost istoria, dar pe noi ne interesează evenimentele actuale, care fără îndoială sînt exprimate în viziunea apocaliptică.
32. După cum vedem aceasta a doua fiară trebuia să facă fapte mari: “Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei”. Această citaţie este demnă de remarcat pentru că arată că activitatea celei de a doua fiare trebuia să aibă loc în timp ce prima fiară exista.
33. Prima fiară, după cum ştim este sistemul papal. Eforturile şi străduinţele de unire nu vin de la prima fiară, ci de la a doua, adică de la bisericile protestante şi acum de la biserica greco-catolică.
34. Acum, ca niciodată înainte această problemă devine clară. Bisericile protestante admiră organizaţia papală şi caută legături mai stînse.
35. Ca rezultat al restaurării libertăţii religioase de către Gorbaciov, liderii religioşi ortodocşi încep să vorbească asemenea unui “balaur”, reprezentînd puterile civile şi vorbesc de pe o poziţie de putere. Toţi se străduiesc după unitate sub steagul mişcării ecumenice.
36. În acest scop bisericile îmblînzesc puterile civile şi în cooperare organizează vizite papale în timpul cărora “făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi”.
37. Închinarea înseamnă adorare, a adora, a măguli, a aproba, a sprijini material şi mintal sau a participa activ la serviciile de cult.
38. Actualul papă este foarte activ, Niciunul din predecesori n-au demonstrat acest grad de activitate. Nu cu atît de mult timp în urmă, predecesorii lui se numeau “prizonieri ai Vaticanului”. Acesta este în permanenţă în peregrinaj.
39. “Papamobilul” lui călătoreşte pe străzile oraşelor, prin colonii, stadioane, aeropoarte. Este prezent pretutindeni. A vizitat multe ţări din diferite continente şi îşi anunţă încă noi călătorii. Deja face planul unei vizite în Rusia în 1992.
40. Înţelegem că ecumenismul are nevoie de o astfel de persoană. Influenţa lui după căderea comunismului şi în acelaşi timp, după renaşterea democraţiei nu este ascunsă. În plus, totul a început în ţara natală a papei.
41. În ziarul din Roma “Tempo” citim: “Karol Woityla se identifică cu universalitatea bisericii, care n-are nici o graniţă geografică şi nu cunoaşte nici o barieră politică.
42. Dar în acelaşi timp, papa polonez este convins că ţara sa va juca un rol special pe scena europeană şi pînă acum istoria este de acord cu el”.
43. Papa a dat o mărturie pentru aceasta la întîlnirea lui cu tinerii care au venit la Jasna Gora în Czestochowa (Polonia) unde a spus: “În sfîrşit astăzi a sosit ceasul vostru şi a solicita participanţii lor la întîlnire să fie “vestitori ai speranţei”.
44. “După o lungă perioadă în care graniţele au fost închise, biserica în Europa poate în sfîrşit respira liber cu ambii plămîni, Răsăritul şi Apusul”, a spus papa.
45. Această remarcă îşi are semnificaţia ei deoarece astfel de circumstanţe confortabile fiind create, biserica astăzi n-are obstacole în calea realizării obiectivelor ei.
46. Cît priveşte Polonia, el a numit-o “copacul european”, care rezistă şi creşte. Papa a spus: “Nu este destul doar să ne amintim adevărul istoric al începuturilor Europei.
47. Vorbind despre rădăcini – rădăcinile fac să crească şi să trăiască un copac. Avem o nevoie constantă să ne convingem dacă copacul nostru european – fiinţa poloneză – n-a fost în realitate smulsă din aceste rădăcini”.
48. Preşedintele nostru polonez, Walesa, a remarcat aceste cuvinte ale papei şi a spus: “Europa se ridică în faţa ochilor noştri. Noi polonezii vrem să contribuim la acest proces cu ceeace avem, ceeace este cel mai preţios: întreaga noastră moştenire împreună cu o generaţie tînără”.
49. Preşedintele comitetului bisericii, preotul şi doctorul Marian Duda, care pregăteşte a şasea ediţie a Zilei mondiale a tineretului, a spus la începutul conferinţei de presă: “Czestochowa este astăzi un loc strategic al Europei şi al lumii.
50. Şi adcă cineva ar scrie o catre despre unificarea Europei, prima propoziţie din acea carte ar trebui să fie: August 1991 – Czestochowa”.
51. Ziarul La Stampa are o opinie similară: “Guvernul reprezentat aum prin Walesa nu poate fără conducători spirituali şi de asemenea nu poate rezista farmecelor regelui secret al Poloniei – Papa”.
52. El nu este numai regele secret al Poloniei ci şi al altor naţiuni. Oriunde merge, în orice ţară capătă tribut. Se pleacă înaintea lui întocmai cum au făcut odată egipenii în faţa zeiţei Isis, sau efesenii în faţa zeiţei Diana.
53. Un exemplu bun al acestei închinări sînt cuvintele “Legămîntului iubirii” rostit de tineri la Jasna Gora: “Vă salutăm cu cuventele lui Isus, tu eşti Petru, da sfinte părinte, tu eşti Petru – stînca.
54. Vă salutăm cu mare bucurie, bucurie nouă, neaşteptată, surprinzătoare. Vă salutăm cu o bucurie originală şi exclusivă”. Primatul polonez (arhiepiscopul) Glemp în cuvîntul lui de bun-venit a adăugat: “dumneavoastră mergeţi în capul bisericii care peregrinează”â
55. Domeavoastră staţi în capul peregrinajelor tineretului. Cel mai vrednic peregrin care se opreşte la diferite sanctuare, care ne-a adus într-un loc unde în liniştea amurgului este prezentă Madona neagră şi veghează împreună cu noi”.
56. Revista de ştiri Time a scris: “ziarele americane, radio şi televiziunea se ocupă de papa cînd vine în vizită mai mult decît de oricare alt om de stat. Popularitatea sfîntului părinte creşte în proporţii aproape gigantice.
57. Această popularitate neobişnuită pe care o cîştigă oriunde se duce, este un subiect de dezbateri pentru cei mai mari filozofi ai timpului nostru. Întocmai cum acum două mii de ani mulţimi nenumărate l-au urmat pe Isus Christos, tot aşa îl urmează pe Ioan Paul II.
58. Şi pare că un har special curge de la el, spre mulţimi. Prezenţa lui crează în oameni sentimente de fericire de nedescris”.
59. Filadelfia l-a întîmpinat cu strălucirea soarelui şi cu o mulţime de aproximativ două milioane de oameni. Din nou au fost mii de flori, ghirlande, confeti ţi imnuri corale de Aleluia, aleluia!”
60. Unul din comentatorii americani ai televiziunii, s-a exprimat: “după urmărirea misiunii lui Ioan Paul II în toată lumea pot spune că toată lumea este în mîinile lui!”
61. Nu este acesta împlinirea cuvintelor profetice din Apo. 13:3,12? “Şi am văzut o fiară. . . şi rana ei de moarte fusese vindecată; şi tot pămîntul se mira după fiară.
62. . . .Şi au început să se închine fiarei zicînd: Cine se poate asemăna fiarei şi cine se poate lupta cu ea?”
63. Se ridică întrebarea: ce încearcă Papa să realizeze prin vizitele lui? Care-i este scopul? Putem răspunde: succesul! . . . Succesul ideologic, succes în unificare şi succes politic. Acestea au însemnătate în ţelurile bisericii catolice. Ei ştiu că lumea prezentă are nevoie de vre-un anume fel de element moral.
64. Cercuri ideologice diferite au nevoie de factori diferiţi, de un anume sprijin moral în situaţiile complicate în care în care se află naţiunile datorită pericolului de cădere economică, politică şi religioasă. Papa realizează acel scop fără ezitare şi cu stăruinţă.
65. Întîi, îi creşte prestigiul bisericii pe care o conduce. Al doilea se străduieşte să obţină stăpînire şi superioritate în Consiliul Ecumenic Creştin. Al treilea este conştient de dictatura predecesorilor săi şi de faptul că conducătorii acestei lumi au trebuit să-i ia în considerare.
66. Tutuşi există locuri în care acest tip de activitate nu este binevenită. De exemplu Eorupa de Vest. Ei spun că Papa este fosrte conservator în privinţa stilului de viaţă din lume şi nu-i acceptă ideologia.
67. Papa totuşi nu dă atenţie acestor rezerve şi se străluieşte cu încăpăţinare să-şi atingă scopurile.
68. Fiecare călătorie devine încă o piatră de hotar pe drumul spre obiectivele Papei, pe drumul spre o creştinătate reînoită prin unirea tuturor creştinilor în spiritul ecumenismului sub steagul bisericii catolice. Acesta este scopul pincipal la care el ţinteşte cu inteligenţă şi persistenţă.
69. Acelaşi Papă caracterizat de opoziţie ca şi conservator şi care închide biserica în propriile ei structuri, pe de altă parte este deschis la contacte externe şi acceptă sub influenţa saaaa pe cei care erau departe de el.
70. Prin aceasta le spune că ar putea fi aproape. Aceasta este o acţiune delicată şi inteligentă folosită acolo unde nu sînt mulţi catolici. Acolo unde catolicii sînt în majoritate nu foloseşte această metodă înţeleaptă şi blîndă.
71. Polonia este un exemplu în acest sens. Nouăzeci, din o sută de polonezi sînt catolici. religia catolică se poate vedea în toată brutalitatea ei acolo unde sectorul public este integrat în biserică.
72. Conducerea religioasă controlează toate aspectele vieţii, toate structurile naţionale şi toate depaaartamentele guvernamentale. Chiar şi unde se învaţă războiul se pot găsi preoţi împreună cu “Sfintul Părinte”.
73. Remarcăm acest exemplu luat dintr-un nou duscurs ţinut de episcopul armatei poloneze în Koszalin: “trebuie să se facă mari schimbări în conştiinţa polonezilor şi să survină întîmplări semnificative în viaţa naţiunii, pentru ca oamenii în uniformă militară, soldaţii armatei poloneze să vină să se întîlnească cu succesorul sfîntului Petru.
74. Stau în faţa ta, sfinte Părinte, orînduit de tine ca (Feld)episcop şi trimis de tine la staulul militar. Îţi mulţumesc pentru darul restabilirii serviciilor bisericii în armata poloneză după cincizeci de ani de întrerupere.
75. Există aici prezenţi episcopi capelani care în sfîrşit pot propovădui învăţăturile lui Christos şi pot realiza cea mai sfîntă jertfă în cazărmi, spitale, instituţii militare şi în focul luptei.
76. Ei stau în faţa ta, sfinte Părinte, ca soldaţii ofiţeri, stegari, ca persoane particulare, ca angajaţi civili în armată, reprezentînd unităţi ale armatei ca şi toate tipurile puterii militare.
77. Toţi, ca număr şi însufleţire doresc să-ţi spună: “sîntem cavaleri sub stindardul Mariei şi stăm aici să te servim din nou; noi Polonia, noi naţiunea, poporul tău”.
78. Îţi oferim, sfinte Părinte, iubirea inimilor noastre răbdătoare şi credincioase de soldaţi ai armatei. Întocmai cum comandanţii supremi din trecut străbunii şi regii noştri au stat în faţa bătăliilor şi evenimentelor şi noi sîntem ordonanţele lui Christos şi servii Mariei.
79. Să se întărească binele care se trezeşte şi creşte în armata poloneză prin cuvintele şi binecuvîntările voastre apostolice”. Nimic nu s-ar putea adăuga sau scoate din aceste cuvinte. Religia, armata şi politica sînt unite.
80. Este greu de înţeles cum a putut să se întrunească la sfîntul Părinte o astfel de colecţie tridimensională şi să fie expusă în faţa întregii lumi prin mass media.
81. Mulţi politicieni la putere, incluzînd generali, miniştri, amirali, preşedinţi etc. se apleacă adesea şi încă cu o atitudine servilă în timpul vizitelor păstorului Karol Wojtyla.
82. Ceeace se întîmplă aici este asemănător incidentului din împărăţia Babiloneană în cîmpia Dura. Mari mase de oameni sînt cuprine de o psihoză religioasă crezînd că acest drum duce la mîntuire.
83. Mulţi observatori declară că s-au organizat manifestaţii asemănătoare cu mase de oameni; cu chitare, cîntece, artificii, urale şi strigăte de “Trăiască!” Astăzi aceste elemente nu mai sînt şi nimeni nu mai vrea să facă aşa.
84. S-a stabilit că aceia erau cei care au urmat pe profeţii mincinoşi, ideologii false care i-au rătacit. Şi de această dată acelaşi lucru s=a putut întîmpla din nou cu o diferenţă, steagul era diferit.
85. “Ca să înşele pe cei care locuiesc pe pămînt prin acele minuni”.
86. Cea mai mare minune a timpului nostru este lucrarea ecumenismului. Cine ar fi putut prevedea că bisericile care au fost duşmani de sute de ani, în cele din urmă vor încerca să vorbească aceeaşi limbă? Ele încearcă să îndepărteze barierele care le-au despărţit de veacuri.
87. De-a lungul veacurilor s-au combătut una pe alta cu hotărîre nechibzuită şi fiecare a refuzat celeilalte harul lui Dumnezeu. Fiecare a gîndit că nu există mîntuire în afara ei.
88. Dogmele au stabilit atît de multe prejudecăţi încît nici chiar cele mai bune hotărîri ale conciliului Ecumenic nu le pot elimina.
89. Va uni mişcarea ecumenică într-adevăr pe toţi creştinii? Vor dicuta şi vor trăi împreună în spiritul iubirii şi toleranţei lui Christos? Aceasta este o întrebare importantă şi răspunsul la ea este excepţional de greu.
90. Pare rezonabil să ne aşteptăm că această strîngere laolaltă va afecta numai aranjamentele şi organizarea sau cu alte cuvinte, va fi numai pe hîrtie. Unirea inimilor, membrilor diferitelor grupări bisericeşti nu va avea loc deoarece le desparte o foarte adîncă prăpastie de fanatism religios.
91. Aceasta îi înşeală pe cei ce trăiesc pe pămînt. Vocea toleranţei care este auzită astăzi foarte adesea, este numai o perdea de fum. ea induce în eroare opinia publică pentru a pregăti drumul pentru urmaşi.
92. Acestea sînt metodele folosite astăzi deoarece istoria a dovedit că arderea pe rug, inchiziţia, anatemele şi blestemele n-au reuşit să aducă rezultatele aşteptate. Astăzi se discută despre toleranţă în ciuda diferenţelor de dogmă.
93. Este posibil ca o persoană să tolereze pe alta care are altă vedere asupra vieţii după ce sute de ani a fost hrănită cu fierea urii? Cu cîteva duscursuri despre toleranţă se vor îndepărta prejudecăţile adînc înrădăcinate?
94. Avem mari îndoieli în privinţa aceasta! Motivul este că concepte de dogmă minoră au pătruns în conştiinţa umană aşa de adînc încît viaţa la nivelul legii lui Dumnezeu de iubire este departe în viitor.
95. Singura posibilitate a omului de a obţine aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu cu ajutorul Marelui mijlocitor Isus Christos.
96. Să remarcăm ura între cele două părţi ale bisericilor. Biserica Greco catolică şi Romano catolică au aproape aceleaşi ceremonii liturgice dar sub autorităţi diferite. Cît de fioroase şi de pline de ură sînt relaţiile între membrii acestei biserici.
97. Au avut conducătorii bisericii cu secole în urmă vreo influenţă asupra stării prezente de lucruri? Nu vedem (o armonie între) continuarea a ceeace a învăţat biserica şi misiunea ecumenică a Papei.
98. Deodată, le-ar plăcea să îndepărteze toate barierele care le despart. Dar adversitatea uneia împotriva celeilalte este greşeala bisericii. Acestea sînt consecinţele învăţăturilor rele.
99. Biserica a pierdut mult din autoritate şi nu mai este singura putere, ceeace bisericii i-ar plăcea (să restaureze) prin unificare. Să remarcăm aceasta prin exemplul a ceeace s-a întîmplat în oraşul polonez Przemysl.
100. Vechile conflicte între membrii bisericii Greco catolice şi Romano catolice pentru drepturile de proprietate asupra unei catedrale, s-au transformat în răscoală. Papa s-a folosit de vizita din iunie (1991) ca să facă pace între ei.
101. S-au rugat împreună şi s-a făcut o slujbă pentru pacea între cele două părţi şi a transferat oficial catedrala în mîinile ortodocşilor s-o păstreze ca posesiune. Dar imediat ce Papa a plecat situaţia a revenit la starea dinainte şi s-au reluat luptele religioase fioroase.
102. Oamenii care protestează o fac în numele păstrării valorilor lor mai degrabă decît din pur egoism. Ei gîndesc că acţiunile lor sînt bune şi nu-şi dau seama că sînt rele.
103. Ei cred că sînt corecţi şi nu-i putem judeca pentru aceasta. Ar fi o rezolvare prea simplă să-i judecăm. Problema este că oamenii ştiu atît de puţin unii despre alţii şi despre credinţa lor. Aceasta este greşală în învăţătură. Biserica trebuia să-i fi pregătit.
104. Această greşeală a bisericii a prejudiciat mult prestigiul Papei pentru că ei n-au apreciat decizia lui referitoare la o coexistenţă paşnică.
105. Acest conflict nu este o surpriză. Această lipsă de realizări şi neglijenţă a bisericii duc la urmări păgubitoare. Aceasta este o consecinţă a caracteristicilor Ortodoxe şi Romano cotolice.
106. Există nvoia de a cîntări bine dacă urmaşii de rînd – cu unele excepţii – au o mai mare încredere în Dumnezeu sau în biserică.
107. Există preocuparea că ei cred mai mult în biserică pentru că este mai atrăgătoare, mai solemnă şi înălţătoare. Aceasta este o bază a dărîmării fundamentului creştinătăţii care deja este fărîmiţat şi duce la o cădere morală completă.
108. Conducătorii bisericii văzînd pericolele viitoare încearcă prin toate mijloacele să întărească structurile bisericii în descompunere. Ei înalţă un chip mare a unei fortăreţe ecumenice.
109. Ei cred că prin această metodă vor salva sistemele creştine nominale de la nimicirea finală.
110. Încearcă să facă o minune de prelungire a succesiunii lor apostolice uzurpate prin care se înşeală pe ei şi turma lor.
111. Chipul este deja ridicat în cîmpia Dura (Dan. 3). Scheletul Consiliului mondial al bisericilor stabilit în 1965 se vede în gloria lui în cîmpia activităţilor bisericilor.
112. Două fiare s-au tîrît pe pămînt să facă minuni – ele se sprijină pe imperfecţiunile umane şi oferă împăcarea sub steagul unităţii creştine. Acesta este timpul înşelării şi ele vor fi atît de puternice încît să poată “înşela chiar şi pe cei aleşi”.
113. Aşteaptă ca “chipul fiarei” să-şi primească spiritul, să prindă viaţă, cînd bisericile protestante şi răsăritene îşi întăresc legătura organizatorică cu biserica Papei şi cînd vor primi putere legală ca să lucreze “împreună şi să capete sprijin de la “balaur” – puterea civilă.
114. Aceste evenimente ar putea fi accelerate prin viitoarea vizită a Papei în Rusia în 1992.
115. Totul ne indică apropierea timpului cînd credincioşii vor fi încercaţi în privinţa acceptării “semnului fiarei” pe frunte sau pe mînă (Apoc. 13:16).
116. Pare că aceasta s-ar putea face fie prin sprijin deschis izvorît din recpect fie prin frică.
117. Să ne stărduim să înlocuim semnul fiarei cu pecetea Spiritului Sfînt care ne va întări mintea trează şi ne va creşte zelul de a servi numai Domnului!
118. Dumnezeu va permite astfel de experienţe ca să separe pe învingătorii Lui de toţi cei care se vor supune puterilor înşelătoare de rătăcire şi se vor închina “Chipului Fiarei”. Dumnezeu ne asigură că aleşii vor fi feriţi de cădere.
119. Fie ca atitudinea adoptată de cei trei tineri, înregistrată în Daniel (3:17,18), să ne servească de sprijin: “Iată, Dumnezeul nostru căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mîna ta împărate.
120. Şi chiar dacă nu ne va scoate, să ştii împărate că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat”.
121. Preaiubiţi în Domnul! Cît este de important pentru noi să ne “păstrăm în iubirea Domnului”, să cunoaştem evenimentele viitoare, faptele la timp şi să încercăm să dezvoltăm spiritul lui Christos pentru că aceasta ne va permite să fim credincioşi pînă la sfîrşit.
122. Amin.

Când deschizi această carte şi citeşti despre fiare monstruase, despre foc din cer, şi grindină căzând pe pământ, cai înaripaţi sub formă de lăcuste, păsări necurate şi urâte, iaz de foc, fum de pucioasă, etc., stai şi te întrebi: dacă toate acestea sunt poveşti cu “pajuri şi cu zmei”, ne aşteaptă nenorociri apocaliptice? Ce legătură au toate acestea cu istoria Imperiului Roman şi cu istoria Europei? Această carte nu are numai un mesaj mistic, ci ea descrie alegoric şi evenimente istorice.

Nu cred că este locul aici, şi nici în altă parte să încerc o descifrare detaliată, a acestei cărţi, nu sunt capabil de acest lucru; dar comform declaraţiei Mântuitorului, ea este o carte “dechisă” pentru a putea fi cercetată. El i-a spus lui Ioan pe insula Patmos: “…Să nu pecetlueşti cuvintele prorociei din cartea aceasta, (Apocalipsa) căci timpul este aproape…”– “…Frice de cine citeşte, şi de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii, şi păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape…”- Apoc. 22:10; 1:3.

Deci cartea aceasta are legătură şi cu timpul. ” Timpul este aproape”. Cât de aproape a fost atunci, şi cât de aproape este acum? Ce sau cine este aproape?. Cine este acum la uşi? – Matei 24:33- După părerea mea putem încerca să înţelegem mesajul ei, cu o oarecare aproximaţie, şi deoarece această carte conţine istorie ilustrată prin alegorii, vom încerca să ne folosim cu prudenţă şi de istoria seculară, pentru a îmţelege simbolurile acestei cărţi

Ca o primă constatare: Dacă ea are un mesaj care vine de sus, acesta trebuie să fie în armonie cu toate mesajele care vin de sus, de la Dumnezeu. Prin mesaje care vin de sus eu înţeleg mesajul întreg al Sfintelor Scripturi şi nu mesajele care vin prin telepatie, horoscop sau alte tipuri de magie; prin medii spiritiste. “…Înţelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică,blândă,uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada dreptăţii este semănată în pace pentru cei care fac pace…”–Iacob 3:17-18. Mesajul care ne vine de sus, este: “…nu vă temeţi, iată vă aduc o veste bună, (Evanghelos în greacă) care va fi o mare bucurie pentru tot poporul; (de pe pământ) căci astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul…”–Luca 2:10-11.

Biblia are un mesaj de iubire, dar cei drept acesta nu peste tot în Scripturi este un mesaj de suprafaţă , ci unul ascuns. Este după cum zice apostolul Pavel “taina ţinută ascunsă din veacuri”–Coloseni 1:26-27. Acest mesaj sună din timpuri străvechi, chiar din grădina Edenului: –sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui.-Genesa 3:15 – Domnul Isus spune că: “…Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său fiu, pentruca ori cine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică…”–Ioan 3:16

Observăm în Apocalipsa şapte îngeri cu şapte trîmbiţe, şi când aceştia sună pe rînd, se întâmplă ceva acolo. Ei nu sună toţi deodată, aşa deci nici evenimentele descrise acolo nu se amestecă unele cu altele ci se succed unele după altele într-o înlănţuire istorică.. La început eu şi alţii am înţeles greşit că toate evenimentele descrise acolo sunt o ilustraţie a modului cum Dumnezeu va distruge lumea necredincioasă, în timp ce pe sfinţi îi va ridica la cer; şi că aceste evenimente se vor desfăşura într-un timp foarte scurt, probabil o zi de douăzeci şi patru de oare.

Poate pare bizar ceea ce spun, dar în mod sigur, aceste evenimente se desfăşoară pe o lungime de timp de trei mii de ani. Declaraţia Domnului din Luca 13:32 că El va lucra trei zile, şi cea a profetului Osea 6:2 că Dumnezeu ne va da viaţa în două zile şi a treia zi ne va ridica este o funie împletită în trei cu Apocalipsa. Două mii de ani de istorie creştină au trecut, aşa deci de multe nenorociri descrise în această carte am scăpat. Dacă istoria iudeilor se găseşte în paginile Bibliei, şi creştinii ar putea face săpături în Biblie nu numai săpături arheologice, pentrucă tot acolo ar da şi de istoria lor, iar cartea Apocalipsa este de fapt o carte de istorie scrisă în simboluri, exact cum scrie în Apocalipsa 1:1: ( Cornilescu revizuită, Nitzulescu, traducerea Lumii Noi etc.)”…Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând; şi El le-a făcut-o cunoscut prin semne…” adică simboluri, (metafore şi alegorii). “Cele şapte trâmbiţe, sunt şapte perioade şi evenimentele lor”.

Perioadele acestea nu încep decât după Cristos. Dacă ar fi să le rezumăm pe scurt am putea face trimitere la istoria seculară. Istoricii n-au dormit ci le-au descris cu lux de amănunte. Este vorba cum s-a mai spus de istoria ultimului imperiu din cele patru din cartea prorocului Daniel în cele două ipostaze: Roma păgână şi Sfântul Imperiu Roman, până la revoluţia franceză, deci până la Napoleon Bonaparte, care pune capăt domniei papale în Europa.

Apocalipsa descrie evenimentele de după Napoleon până în anul 1914 când acest imperiu sub forma diviziunilor sale reprezentate prin regatele Europei, cele zece coarne ale fiarei a patra, se prăbuşeşte definitiv în primul şi cel de al doilea război mondial; apoi spune că acest imperiu va căuta să se ridice din nou pentru scurt timp (foarte probabil într-o variantă modernă) sub forma de imagine a celui ce a fost. Această nouă formă este numită “Chipul” sau “imaginea” primei fiare.-Apocalipsa 13:11-18

Apocalipsa spune că în perioada a şaptea numită “trâmbiţă” va începe domnia lui Mesia (şi se pare că într-un sens a început pentrucă cartea lui Daniel, cartea Apocalipsa, profeţii Isaia, Mica Zaharia, chiar Domnul în relatarea evangheliştilor şi apstolii în epistolele lor, sugerează această opinie, spunând că aceste imperii nu se vor prăbuşi la voia întâmplării, ci datorită unei forţe invizibile venită de sus care se va implica la început indirect în afacerile lumii dirijând cursul evenimentelor Daniel 2:44; 12:1-4; Isaia 2:2; Mica 4:1; Zaharia 12:1-10; Luca 17:20-28 etc.) iar la final ea descrie un paradis terestru în care pot încăpea toţi oamenii care vor asculta de Cristos, după ce El va îndepărta puterile actuale de pe scena lumii, şi-l va lega pe Satan.Apoc 20:13. “…El (Cristos) va şterge orice lacrimă din ocii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintâi au trecut…”-Apocalipsa 21:4.

“Trâmbiţa a şaptea” nu se ocupă numai da Imperiul Roman şi de prăbuşirea lui, ci după ce-l lasă în ruină descrie ridicarea altui imperiu (Împărăţia lui Dumnezeu) pe ruinile celui vechi, imperiu care nu se va prăbuşi niciodată. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.- Daniel 2:44.

Evenimentele din cartea Apocalipsa, sunt evenimente terestre, deşi vom găsi scris ” în cer s-au auzit glasuri putrnice…” Apoc.11:15. …”o stea a căzut din cer.”etc. Apoc. 8:10.

Şapte Biserici, Şapte peceţi, Şapte trâmbiţe

“Drumuri paralele” sau istorii paralele este un termen care se potriveşte şi cărţii Apocalipsa în mod particular. Deşi în ansamblu istoria creştinilor se aseamănă cu istoria evreilor, Apocalipsa desparte chiar istoria creştinilor în două segmente: Partea de drum pe care o parcurge “grâul” şi partea de drum pe care o parcurge “neghina” în aceiaşi perioadă de timp care este Veacul (vârsta ) Evanghelic. Amândouă traversează acelaş spaţiu de timp, dar nu merg pe acelaş drum. Înţelegem aceasta, chiar din declaraţia Domnului Isus: “…Lăsaţi-le să crească împreună, până la seceriş…”–Matei 13:30.

“Grâul “ şi “neghina”, adevărul şi eroarea au conveţuit împreună o mare perioadă de timp. Între ele nu a existat niciodată o armonie, dar fiind obligate să împartă acelaş teritoriu, ( vezi pilda cu năvodul din Matei cap. 13) au avut o oarecare influenţă una aspra celeilalte. Influenţă pozitivă din partea clasei “grâului” asupra clasei “neghinei” şi invers; Erorile doctrinale au fost aşa de puternice şi formau o “ceaţă” aşa de densă încât Dumnezeu a intervenit la timp, cam pe la începutul secolului al şaisprezecelea, pentru a curăţii santuarul Său-Daniel 8:13-14. – dar această curăţire care a durat mai bine de trei secole, n-a fost o lucrare de “seceriş”, ci doar una care a deschis calea pentru a începe această lucrare, pe la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Curăţirea începută în Europa s-a extins şi pe alte continente, mai ales în America de nord unde s-a şi încheiat, după care din acelaş loc a început mai târziu “secerişul” perioadei sau vârstei evanghelice.
Partea de drum pe care o parcurge neghina se numeşte “cele şapte trâmbiţe”, acea care o parcurge grâul “cele şapte biserici”, iar ceea ce are legătura cu doctrina creştină se numeşte “cele şapte peceţi” Aceste toate se încadrează în acelaş spaţiu de timp. Cu alte cuvinte: crestinii adevarati si cei falsi au trait perioada evului mediu, a renasterii si o parte din perioada moderna sub o cupola protectoare numita POPORUL LUI DUMNEZEU. Dar incepind cu perioada a saptea numita si “trambita a saptea” Dumnezeu desparte “graul de neghina”, “pestii” buni de cei rai, pri mesajul cuvantului Sau: “Iesiti din Babilon poporul Meu”, pentru ca crestinismul a devenit un Babilon de crezuri contradictorii unele cu altele, dar mai ales cu cuvantul lui Dumnezeu.–Ieremia 51:6-11; Apocalipsa 18:4.

Dacă am face un test grilă, cu un şablon istoric şi l-am suprapune peste cele şapte biserici, şapte peceţi şi şapte trâmbiţe, am vedea ceea ce de fapt s-a întâmplat în perioada evului mediu, în timpul renaşterii până în zilele noastre şi mai departe, în Europa în special şi în America începând cu perioada de după colonizare, şi cu extensie pe tot teritoriu de pe glob, din punct de vedere al bisericii adevărate (grâul) al bisercii false ( neghina) legat de elementul doctrinar creştin şi pseudocreştin.

“Semănatul” s-a făcut în perioada primei “trâmbiţe” a primei prezenţe a Mântuitorului, iar “secerişul” se desfăşoară în perioada “trâmbiţei” a şaptea, şi acesta trebuie să fie inaugurat de Mântuitorului la a doua Sa prezenţă. El are potrivit Apocalips 14:14, dublă calitate de rege şi secerător şef.

1. Trâmbiţa nr.1 Apocalipsa 8:7

Şi cel dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi au venit foc amestecat cu sânge, care a fost aruncat pe pământ; şi a treia parte a pământului a fost arsă şi a treia parte din copaci a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.

(Să nu uităm că toate aceste sunt simboluri, sau cu alte cuvinte, realităţi reprezentate prin simboluri, le vom găsi în paginile de istorie ca evenimente dramatice care au schimbat cursul istoriei a unuia sau a mai multe popoare.)
2. Trâmbiţa nr.2 Apoc. 8:8

Şi al doilea înger a sunat din trîmbiţă. şi ceva ca un munte mare de foc aprins, a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare a devenit sânge. Şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au fost distrusă.

“Muntele” este simbolul unui imperiu. În cazul acesta pare a fi imperiul Roman de apus.
3. Trâmbiţa nr.3 Apoc. 8:10

“Şi al treilea înger a sunat din trâmbiţă. şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din din râuri şi peste izvoarele apelor.Şi numele stelei era Pelin. Şi a treia parte din ape a drvenit pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentrucă se făcuseră amare.” Otrăvirea apelor înseamnă otrăvirea învăţăturilor, care este acelaş lucru cu schimbarea culorii cailor la ruperea peceţilor. “Caii” însemnând doctrine care au suferit dealungul timpului, modificări. Adevarul curat calul alb, iar învăţăturile pagane altoite pe arborele crestin ilustrate de ceilalţi cai, ceea ce a produs o invatatura semi crestina, iar in unele cazuri lipseste total evanghelia crestina, cum este de fapt invatatura demonica a chinului vesnic.
Trâmbiţa nr.4 Apoc. 8:12

“Şi al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentruca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea de asemenea”.

Soarele şi luna reprezintă evanghelia lui Cristos şi legea lui Moise . Însemnătatea acestora a devenit parţial neclară, din cauza marei apostazii.

5.Trâmbiţa nr.5 Apoc. 9:1

“Şi îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului.Şi adeschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare.şi soarele şi văzduhl s-a întunecat de fumul fântânii. Şi din fum au ieşit nişte lăcuste”…..şamd.

Probabil aceasta reprezintă pe Mahomed şi adepţii săi care au creat mari probleme timp de secole Sfântului Imperiu Roman.

6. Trâmbiţa nr. 6 Apoc. 9:13

“Şi îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, zicând îngerului al şaselea care avea trâmbiţa: ” desleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat” Şi cei patru îngeri care stăteu gata pentru ciasul ziua luna şi anul acela au fost deslegaţi ca să omoare a treia parte din oameni…etc.
Moartea aici pare a fi un simbol al dispariţiei unui sistem de valori şi înlocuirea lui cu altul într-o anumită proporţie “atreia parte”. Nu o moarte a persoanelor fizice.

O altă mare problemă pentru acest imperiu creştin, a fost apariţia mişcării de protest în sânul bisericii Catolice, începută de către un călugăr Catolic din Germania, la 31 Octombrie 1517 Luther Martin şi care din Europa a traversat oceanul şi în America de nord.

7. Trâmbiţa a şaptea. Apocalipsa 11:15

Şi îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: “Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său. Şi el va împărăţi în vecii vecilor. şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stau înaintea lui Dumnezeu pe scaunul lor de domnie, s-au aruncat cu feţele în jos, şi s-au închinat lui Dumnezeu zicând: ” Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Şi neamurile se umplură de mânie, dar avenit domniaTa şi timpul ca cei morţi să fie judecaţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei care se tem de numele Tău, mici şi mari, şi să distrugi pe cei care distrug pământul! Şi templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare…”

Dacă cele şapte “trâmbiţe” sunt tot atâtea perioade istorice. Înseamnă că perioada “semănatului” începe de la botezul Domnului la Iordan, care corespunde cu prima “trâmbiţă” iar “secerişul” trebuie să se realizeze la a doua prezenţă a Mântuitorului, ceea ce corespunde perioadei “trâmbiţei” a şaptea. Mai mult de cât atât, acest seceriş este inaugurat chiar de El. Aşa descrie Apocalipsa acest eveniment. ” Apoi m-am uitat şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un Fiu al Omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână o seceră ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas tare celui care şedea pe nor: ” Trimite secera Ta şi seceră, pentrucă a venit ciasul să seceri şi secerişul pământului este copt” Atunci Cel care şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat….”Apoc. 14:14. Apocalipsa 11:15 “…şi îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă.şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau: Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său..” versetul 17: ” Îţi mulţumim Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti…”

Totul aici este legat de prezenţa a doua oară a Domnului Isus Cristos; atât domnia Sa începută, (dar deocamdată nediscernută de lume- Luca 17:20) reprezentată prin coroana de aur de pe cap cât şi începutul secerişului, simbolizat prin secera din mână.

Acest Fiu al Omului cu coroană de aur pe cap este regele Isus întors a doua oară în dubla sa calitate de rege şi secerător şef. Este vorba de începutul domniei lui Cristos concomitent cu despărţirea “grâului” de “neghină” în scerişul vârstei evanghelice, “seceriş” care se face la începutul domniei Sale. Să nu uităm de norul alb pe care şade Domnul. Acesta reprezintă necazuri mari. cartea lui Daniel spune că atunci când va începe să domnească Domnul vor fi un mare necaz în lume. Daniel 12:1

Când vorbim de seceriş, vedem şi aici asemănarea sau paralelismul dintre evrei şi creştini. Ioan Botezătorul spune că evreii au avut secerişul lor separat de cel al creştinilor. “…Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arunca într-un foc care nu se stinge…”-Matei 3:12

În acel secriş a fost despărţit “grâul” de “plevă” iar în acesta descris în Apocalipsa se desparte grâul de neghină. Focul din prima râmbiţă s-ar putea să fie în legătură cu “focul” în care a fost aruncată “pleava” poporului Evreu . Acel “foc” a cuprins şi Imperiul Roman “muntele de foc” căzut în mare” în timpul celei de a doua trâmbiţă. Istoricii spun că acest “munte” a căzut în anul 476 d. Cr. în “mare”, în mâna lui Odoacru căpetenia Herulilor, popor barbar, care a făcut parte din valul de popoare migratoare a acelor secole instabile ca marea. Acel “foc” despre care a profeţit Ioan botezătorul în Matei 3:12 reprezintă distrugerea Ierusalimului, şi a statului lor naţional . Domnul a spus la adresa lor : “…ţi se lasă casa pustie…” şi aşa a fost. Păstrând proporţiile un “foc” asemănător s-ar putea abate asupra creştinismului neregenerat, ” neghina “ din pildă. “Trâmbiţele” trei, patru cinci şi şase, sunt perioade care au urmat după cădera imperiului Roman de apus. În aceste perioade Imperiul Roman îmbracă haină creştină. Este perioada domniei papale în Europa. Aceasta este o perioadă zbuciumată; este perioada războaielor sfinte, numite “cruciade”pentru eliberarea Ierusalimului de sub stăpânirea necredincioşilor, perioada de exterminare a “ereticilor”de către Sfânta Inchiziţie- tribunalul eclesiastic-a peste cinzeci de milioane de rătăciţi de la credinta Catolica. Urmează invaziile de “lăcuste” din trâmbiţa a cincea care după unii sunt hoardele de tătari a lui Gingis Han şi Timur Lenk, iar mai târziu a turcilor selgiucizi şi otomani care au făcut viaţa grea Sfântul Imperiu Roman, de răsărit (bizantin) ceea ce a dus la căderea acestuia, în mâna Turcilor Otomani, odată cu cucerirea de către aceştia, a Constantinopolului în anul 1453 d. Cr.

Trâmbiţa a şasea pare a se ocupa de mişcarea de protest în sânul bisericii catolice începută în prima jumătate a secolului al xvi-lea ceea ce a dus la marea reformă.

Şapte biserici care sunt în ASIA-Apoc.1;4

Acum să aruncăm o privire asupra istoriei Imperiului Roman şi dintr-o altă perspectivă, acea a adevăraţilor creştini. Ce şi de la cine, au avut ei de suferit, în cei două mii de ani de creştinism.

“Cele şapte biserici care sunt în Asia”, este o descriere a întregii istorii a Bisericii lui Dumnezeu în starea ei de amestec: grâu şi neghină, dealungul vârstei evanghelice. Limbajul este simbolic dar este scris în aşa fel, ca să se poată înţelege şi în sen literal, pentru a ascunde pentru un timp însemnătatea înţelesului simbolic.
Dacă ne mărginim numai la sensul literal, pierdem adevăratul sens. De exemplu: Cele şapte comunităţi creştine din Asia Mică de pe vremea Apostolului Ioan, cele din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea nu puteau prelua numai pentru ele întregul mesaj al cărţii Apocalipsa, deşi nu ne îndoim că stările de credinţă sau de decădere s-au potrivit şi lor; şi să nu uităm că aceste localităţi sunt astăzi pe teritoriul Turciei care l-a cucerit la mijlocul secolului al xv-lea în timpul “trâmbiţei” a 5-a înlăturând religia creştină, şi întroducând Islamul.

Cuvântul “Asia” după dicţionarul biblic înseamnă: “mlăştinos” sau Europa. Aşa dar am putea traduce . ” cele şapte biserici care sunt de pe întreg teritoriului Imperiului Roman cu capitala in Europa în perioada celor “şapte trâmbiţe”, perioada creştină de circa două mii de ani, cu specificaţia că noi ne găsim astăzi tot în perioada “trâmbiţei” a şaptea, chiar dacă Imperiul Roman nu mai există.

In “Cele sapte Biserici care sunt in Asia” putem discerne mesajul divin adresat bisericii dea lungul istoriei creştine, în care este arătată pas cu pas proporţia de “grâu” şi “neghină.” Apocalipsa 2:1-7 Biserica EFES.–(prima perioadă sau”Tâmbiţă”)– Destrămarea statului iudeu.

Mesajul bisericii din Efes de pe timpul apostolilor în perioada primei “trâmbiţe”: Îngerului bisericii din Efes scrie-i: ” Iată ce zice Cel care ţine cele şapte stele în mâna Lui cea dreaptă, şi Cel care umblă prin mijlocul celor şapte sfetnice de aur: ” ştiu faptele, munca ta şi răbdarea ta,şi că nu poţi să suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei care zic că sunt apostoli şi nu sunt şi iai găsit mincinoşi; şi ai răbdare, ai soferit din cauza numelui Meu şi n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi aminte de unde ai căzut, pocăeştete şi fă faptele dintâi. Altfel voi veni la tine şi-ţi voi lua sfetnicul din locul lui, dacă nu te pocăeşti. Ai însă lucrlu acesta că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. Cine are urechi să asculte ce zice Duhul bisericilor: Celui care va birui, îi voi da să mânânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”      Aceasta este perioada evanghelică din timpul apostolilor, în perioada evenimentelor “trâmbiţei” a întâia, evenimente simbolizate prin “foc” etc , care au dus la distrugerea statului evreu, începând cu distrugerea Ierusalimului de către Titus. În această perioadă “neghina “ se arăta prin : “Apostoli mincinoşi” şi “nicolaiţi”
“Trâmbiţa (perioada) a doua corespunde cu perioada a doua a bisericii, numită: perioada “Smirna” Aceasta este perioada din timpul persecuţiilor care au provenit de la Roma păgână.
Apocalipsa 2:8-11—SMIRNA.—( perioada sau ” Trâmbiţa” a doua).- Căderea Imperiului Roman de Apus ” Îngerului bisercii din Smirna scriei: “Iată ce zice Cel dintâi şi cel de pe urmă, Cel care a murit şi a înviat:”ştiu necazul tău şi sărăcia ta ( dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanii.Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iată, diavolul va arunca în închisoare pe unii dintre voi, ca să fiţi încercaţi. Şi vei avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor.” “Iudeii” falşi de aici sunt creştinii falşi, iar cele “zece zile” sunt cei zece ani de persecuţii din timpul lui Diocleţian ultimul împărat al Romei păgâne.

Apocalipsa 2:12-17—PERGAM–( din perioada sau-“TRÂMBIŢA” A TREIA).- perioada de după Constantin cel Mare.–Corupţia celor de la putere în creştinism: Balaam-ii şi nicolaiţii. Din greacă: Nike+laos — conducători peste popor.

“şi îngerului bisericii din Pergam scriei: “Iată ce zice Cel care are sabia ascuţită cu două tăişuri: “Ştiu unde locuieşti, acolo unde este scaunul de domnie al satanei. Tu ţii numele Meu şi n-ai tăgăduit credinţa Mea, nici chiar în zilele când Antipa ( anti-PAPA) martorul meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locueşte satan.

Dar am câteva lucruri împotriva ta: tu ai acolo nişte oameni, care ţin învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac, să arunce o cursă înaintea fiilor lui Israel, ca ei să mânânce din lucruri jertfite idolilor, şi să comită desfrânare. Totaşa tu ai câţiva care, de asemenea ţin învăţătura nicolaiţilor. Pocăeşte-te deci, altfel voi veni tine curând şi mă voi război cu ei, cu sabia gurii Mele. Cine are urechi de ascultat cea ce zice Duhul bisericilor: ” Celui care va birui, îi voi da din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă, şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte. Observăm cât de izbitor răzbate din spusele Domnului asemănarea cu poporul lui Israel? Apocalipsa s-a scris cu multe secole după ce personaje ca Izabela , Balaam , Balac din perioada judaică erau dispărute de pe pământ; dar caracterul lor idolatru şi pervers se regăseşte în creştinismul apostat, începând chiar din timpul apostolilor. Pavel scria: “….taina fărădelegii a şi început să lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie dat la o parte...”–2 Tes. 2:7. şi din nou: “ ….Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi grozavi care nu vor cruţa turma…” Faptele Apostolilor 20: 29.. Pavel a plecat, iar lupii s-au strecurat, şi au devenit ciobani la oi.

Apocalipsa 2: 18-29—TIATIRA.–( din perioada sau”TRÂMBIŢA” A PATRA.)

” Şi îngerului bisericii din Tiatira scrie-i: “Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochi ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca bronzul strălucitor: “Ştiu faptele tale, dragostea ta, răbdarea ta, şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela , femeea aceea care îşi zice ea însăşi prorociţă, să înveţe şi să ducă pe căi greşite pe robii Mei, să comită desfrânare şi să mânânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat timp să de pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. Iată, o arunc bolnavă în pat.; şi celor care comit adulter cu ea, le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele ei. Voio lovi cu moartea pe copii ei; şi toate bisericile vor cunoaşte că “Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile”; şi voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre. Vouă însă tuturor celor din Tiatira care nu aveţi învăţătura aceasta, şi nu a-ţi cunoscut ” adâncimile satanei”, cum le numesc ei, vă zic: ” Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie până voi veni. Celui care va birui şi celui care va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va păstori cu toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luciafărul de dimineaţă. Cine are urechi să asculte ceea ce duhul zice bisericilor”.

Aici se face aluzie la regina idolatră a celor zece seminţii a lui Israel, cu capitala în Samaria, din vremea prorocului Ilie.

Dacă vom citi istoria acelei regine şi a prorocului Ilie din Vechiul Testanent în “1Împăraţi” începând de la capitolul 17, vom vedea în creştinism, o istorie asemănătoare cu cea descrisă mai sus. Apocalipsa spune aici că, la fel ca Israel odinioară, şi creştinii au apucat drumul idolatriei, călăuziţi chiar de către biserica ( Izabela) care trebuia să-i ducă la adevărata închinare. Istoria spune că cea mai puternică şi glorioasă biserică din toate timpurile, a fost biserica Romei. Dar paralel cu aceasta a existat adevărata biserică, reprezentată în Apoc. 12: 1 ca o femee învăluită în soare cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezce stele pe cap, în timp ce biserica Romei este ilustrată printr-o femee îmbrăcată în purpură regală călărind o fiară -(Imperiul Roman), fiara a patra, din cartea lui Daniel capitolul doi.-Apoc. capitolul 17.

Adevărata biserică este reprezentată şi prin prorocul Ilie, care în această ilustraţie, reprezintă pe adevăraţii creştini (grâul din pildă) care s-u opus idolatriei din biserica Catolică. În perioadele Pergam, Tiatira şi Sardes de după, cădera Imperiului Roman şi până la marea reformă, aceştia au fost vânaţi de faimoasa Inchiziţie papală şi exterminaţi fără milă prin torturi îngrozitoare şi ardere de vii pe rug. Spre cinstea lui defunctul Suveran Pontif ş-a cerut scuze în mod public, în numele Bisericii Catolice pentru ororile săvârşite da aceasta în Evul Mediu; dar se pare că Dumnezeu nu ş-a încheeat socotelile cu această biserică. “… i-am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. Iată o arunc bolnavă în pat; şi celor care comit adulter cu ea, le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele ei. Voi lovi cu moartea pe copii ei; şi toate bisericile vor cunoaşte că “Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile; şi voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre…”–Apo. 2:22-23.

Biserica “Sardes” din perioada “tâmbiţei” a cincea Apocalipsa 3:1-6.
Şi îngerului bisericii din Sardes scrie-i: ” Iată ce zice Cel care are şapte duhuri a lui Dumnezeu şi cele şapte stele: ” ştiu faptele tale că î-ţi merge numele că trăeşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-m găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, deci cum ai primit şi ai auzit. Păstrează şi pocăeştete!

Dacă nu veghezi voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care cias voi veni asupra ta. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu ş-au pătat hainele. Ei vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici…. Aceasta este perioada de dinaintea marii reforme iniţiată de Luther. Este perioada celor mai sângeroase persecuţii în care a căzut ca victimă a intoleranţei religioase Jan Hus (1369-1415) despre care Dicţionarul Enciclopedic spune că a fost: “…reformator Ceh. Magistru şi rector al universităţii din Praga… excomunicat în 1410 condamnat ca eretic de conciliul din Constantza şi ars pe rug.”

Dar înainte de aceasta, armatele sfinte ale Papei au trecut prin foc şi sabie comunităţi întregi de creştini din Piemont urmaşi ai lui Petru Valdo, un opozant al doctrinelor papale, din evul mediu timpuriu.
Nici evreii răspândiţi prin Europa, mai ales cei din Spania, n-au scăpat de ascuţişul sabiei papale, prin faptul că ei l-au restegnit pe Cristos; fiind forţaţi să se convertească la creştinism. Oamenii de ştiinţă ca Giordano Bruno sau Galileo Galilei n-au scăpat nici ei de mâna lungă a inchiziţiei. Apocalipsa 3: 7-11- Filadelfia în perioada sau”trâmbiţa” a şasea “Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ” Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheea lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce va închide şi nimeni nu va deschide: ” ştiu faptele tale: iată că ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni nu o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit cuvântul Meu. Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ciasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.

Eu vin curând. Păstreză ce ai ca nimeni să nu-ţi ia cununa…….” ( vom observa că la următoarea şi ultimă biserică, Laodicia, cap 3:20, i se spune: “Eu stau la uşă şi bat” cu alte cuvinte: ” M-am întors personal, sunt prezent pe pământ a doua oară”) “Pe pământ” nu înseamnă neapăret pe sol; ci nevăzut în atmosfera pământului.
Aceasta este perioada de la 1517-1846, finalul marii mişcări de reformă odată cu înfiiţarea “Alianţei Evanghelice”. Este în acelaş timp perioada renaşterii artei şi ştiinţei după o lungă hibernare din întunecatul ev mediu al ignoranţei şi misticismului religios.

Dar unde este Israel în toate aceste perioade istorice? Ca organizare statală, el nu a existat. “Casa” lui a rămas pustie, exact cum a profeţit Domnul Isus, şi Ierusalimul călcat în picioare de neamuri până când au expirat timpurile neamurilor (1914)–Luca 21:24. El va reapare ca “Smochin înverzit” (Matei 24:30-33) pe scena lumii în a şaptea mie de ani de la Adam sau “Trâmbiţa a şaptea” cum o numeşte Apocalipsa această perioadă. Ca indivizi au ajuns pe toate meridianile şi paralelele globului. Cimitirile lor sunt peste tot pământul. Au ajuns de batjocura lumii, dar totuşi Dumnezeu nu i-a uitat, şi i-a adus înapoi în ţara lor, exact cum a profeţit Moise în Deutoronom 4:30-31; Ieremia 16:14-18; Isaia 40:2 etc.

Anul 1517 este un an cunoscut, dar următorul mai puţin, deşi şi acesta este la fel de important, pentrucă în acest an 1846, a luat fiinţă ” Alianţa evanghelică” şi este în legătură cu profeţia din Daniel 8:14, de care nu este loc să ne ocupăm acum.

Biserica Laodicea, este biserica creştină în ansamblu de după reformă, şi mesajul adresat ei se adresează şi creştinilor acestui început de secol xxî. Timpul activităţii ei pe pământ, se suprapune peste evenimentele din timpul de început, a celei de a şaptea perioadă pe care Apocalipsa o numeşte generic: “Trâmbiţa a şaptea.” Din punct de vedere politic noi ne situăm în perioada a şaptea de la Ano Domini, dar şi din puct de vedere religios (bisericesc) suntem tot în a şaptea perioadă. “Trâmbiţa a şaptea” care este o perioadă de o mie de ani, este la începutul ei, aceiaşi perioadă cu perioada bisericii din Laodicea. De fapt în aceiaşi situaţie au fost şi celelalte “trâmbiţe” şi “biserici”, cu deosebirea că perioada bisericii din Laodicea nu va acoperi decât începutu-l celei de a şaptea “trâmbiţă” sau mie de ani. Cele lalte perioade sau “trâmbiţe” n-au fost de câte o mie de ani, ci istoria de la Domnul încoace până la anul 1874, an de început a celei de şaptea mie de ani de la Adam.

Cei mai mulţi oameni când se gândesc la biserică au în vedere clădirea, sau instituţia. De exemplu în expresiile: s-au construit multe biserici, biserica ortodoxă, catolică, reformată, penticostală etc. Se ridică aici nişte întrebări: Ce este de fapt biserica? De ce sunt aşa multe diviziuni? Care este biserica lui Cristos? Cum se alege ea? Care este scopul alegerii ei? Acest cuvânt apare prima dată în Noul Testament în Matei 16:18, unde Domnul nostru se adresează lui Petru: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (în greacă, Petros), şi pe această piatră (în greacă,petra) voi zidi Biserica Mea”. Apostolul Pavel scrie în epistolele sale adresându-se „către Biserica Laodiceenilor” (Coloseni 4:16), sau „către Biserica Tesalonicenilor” (1 Tesaloniceni 1:1). Desigur că el nu se adresa unei clădiri, nici unei instituţii, ci se adresa grupului de creştini din acea localitate. Deci acel grup de creştini erau numiţi biserică, şi nu purtau nume de sectă, cult, etc. Cuvântul vine din grecescul ecclesia,  care înseamnă scos afară, separat, ales, prin mesajul Evengheliei lui Cristos. De unde este scos afară? Desigur din lume, dintre mulţimea oamenilor. Despre aceasta vom vorbi mai târziu. În 1 Corinteni 12:12 se spune: “Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos”. Deci există un singur trup, o singură Biserică adevărată. Ce trebuie să înţelegem din expresia Domnului Isus, „pe această piatră (în greacă, petra) voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18)? Răspunsul Domnului a venit după o discuţie cu ucenicii, când i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”  Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din prooroci.” „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”. Mulţimile erau confuze în privinţa Domnlui nostru, ei nu ştiau cine este şi Îl asociau cu diferiţi proroci. Atunci Petru a spus: „Tu eşti Hristosul”. Apoi ca răspuns la această afirmaţie a lui Petru Domnul a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica mea”. Deci Domnul spune că pe acest mare adevăr, că El este Fiul lui Dumnezeu, Îşi va zidi Biserica, „trupul”, cum zice Ap. Pavel în 1 Cor. 12:12. Prin urmare, Isus Cristos este acea piatră, El este temelia Bisericii. Ap. Pavel (1 Corinteni 3:11) mărturiseşte acest lucru astfel: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos”. Spuneam că în Matei 16:18 sunt folosite două cuvinte greceşti diferite: Petros şi petra. Petros se referă la Petru, iar petra se referă la piatra de temelie a Bisericii, care după cum am văzut este Isus Cristos. În Matei 16:18, observăm că Isus spune „biserica Mea”, nu spune bisericile mele. Ca atare este numai o biserică adevărată, nu mai multe. De ce sunt aşa multe diviziuni astăzi? Să citim o scriptură care arată un fenomen din biserica timpurie. 1 Corinteni 3:3, 4: „Pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume?” Ce vedem aici? Vedem că deja în timpul apostolilor unii au început să facă diviziuni, spunând ca aparţin de diferiţi creştini, sau sunt ai lui Apolo sau ai lui Pavel. Ap. Pavel condamnă acest lucru spunând că este lumesc. Oare nu se întâmplă aşa şi astăzi? Când doi creştini se întâlnesc şi vorbesc despre religie, una din primele întrebări este: la ce biserică mergi, sau de ce biserică aparţii? A fost aceasta o întrebare în biserica timpurile? Desigur că nu! Potrivit Bibliei, să vedem care este acea Biserică adevărată. Citim: Evrei 12:23: „De Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi.” Observăm? „Biserica celor întâi născuţi.”

Mai citim despre aceasta în Coloseni 1:18: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” „Trupul Lui”, unica biserică, nu este divizată, este numai una.

Numele lor sunt scrise în ceruri”, adică răsplata celor care vor face parte din biserică va fi natura spirituală. Dar cum ajungem acolo, cum ajungem să facem parte din acea biserică a căror nume este scris în ceruri? Ap. Ioan spune: Apocalipsa 17:14: „Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” Ştim că Mielul Îl reprezintă pe Domnul Isus: „… Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29. Împreună cu Domnul Isus în ceruri trebuie să fie şi trupul Lui, biserica. Dar am observat că sunt trei lucruri importante pentru a face parte din acea biserică?

Chemat,Ales,Credincios

ACESTA este răspunsul la întrebarea noastră. DECI BISERICA LUI CRISTOS este compusă din acei creştini sinceri care sunt chemaţi, sunt aleşi şi rămân credincioşi până la moarte. Trei lucruri esenţiale. Această biserică nu este compusă din organizaţii omeneşti, adunări, congregaţii religioase, ci din persoane individuale, care împlinesc condiţiile cerute de Domnul.

Dar, va spune cineva, cum rămâne cu adunările, că doară nu putem sta separaţi. Trebuie să ne adunăm cu alţii de aceeaşi credinţă, fiindcă şi Ap. Pavel ne îndeamnă foarte serios să ne adunăm laolaltă pentru părtăsie spirituală, pentru zidire reciprocă în credinţă, spunând: „Să nu părăsim adunarea noastră” (Evrei 10:25). Deci, nu sunt toate acestea biserici? Sunt biserici într-adevar, din punctul de vedere uman, dar noi vorbim aici despre acel unic trup, acea unică biserică, pe care omul n-o poate vedea, care este cunoscută numai de Domnul.

Să vedem acum cele trei lucruri importante pentru a face parte din acea biserică:

Chemat

Vom menţiona câteva scripturi care ne lămuresc ce înseamnă a fi chemat.

Matei 22:14: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” Aici vedem cele două etape menţionate anterior: chemaţi apoi aleşi. Dar ce înseamnă a fi chemat, de unde sunt chemaţi aceştia?

1 Petru 2:9: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Deci aceştia sunt chemaţi din întuneric, din păcat, din lume. Domnul nostru ne spune acelaşi lucru: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea”. Ioan 15:19.

Aceştia sunt cei care:

Recunosc că sunt păcătoşi Îl acceptă pe Isus ca salvatorul lor Dau dovadă de credinţă în Domnul Isus

Ni se spune că sunt mulţi chemaţi. Ce înseamnă că sunt mulţi chemaţi?

Uitându-ne în jurul nostru vedem că sunt mulţi oameni care merg la biserică, cred în Isus şi încearcă în măsura puterii lor să se ferească de păcat. Sunt oare chemaţi toţi aceştia? Credem că nu. Cuvântul mulţi nu înseamnă că sunt mulţi în comparaţie cu cei necredincioşi, ci în comparaţie cu cei aleşi, care au acceptat chemarea. Unii rămân la acest pas al credinţei în Domnul Isus şi al pocăinţei, nu merg mai departe spre dedicare completă.

Oamenii din lume în general sunt chemaţi la pocăinţă, să se cureţe de păcate mai întâi. Chiar şi Apostolul Pavel ne spune că pocăinţa şi credinţa în Dumnezeu sunt subiecte începătoare. Evrei 6:1.

Dintre aceştia credincioşi în Dumnezeu şi în jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus, care se spală de păcate cât pot ei mai bine, Dumnezeu cheamă deci şi alege pe cei care primesc chemarea, dedicându-se complet lui Dumnezeu şi serviciului Său. „El ne cheamă să călcăm pe urmele Lui.” DA! Aceasta include mult mai mult decât numai o credinţă în El. Apostolul spune: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” 1 Petru 2:21.

Credinţa în Dumnezeu trebuie să fie urmată de fapte, de schimbări în viaţa noastră. Ap. Iacov ne spune: „Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.” Iacov 2:17.

Ce fapte aşteaptă Domnul de la noi? Exact această întrebare a fost adresată Domnului Isus. Citim în Ioan 6:28: „Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” Acum să vedem ce a răspuns Învăţătorul nostru:

Ioan 6:29  „Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

Aţi observat? Lucrarea şi faptele principale sunt „să credem în Isus Cristos”.

Cineva ar putea spune: „Eu cred în Isus de mult timp”. Da, e bine, e corect, dar Domnul nostru se referă la o credinţă adâncă, o credinţă care dezvoltă încredere, ascultare de poruncile Lui. Într-o împrejurare Isus le-a spus celor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Sunteţi într-adevăr ucenicii Mei”. Ioan 8:31.

Apoi această credinţă va creşte şi va cuprinde încă mai mult. Ap Pavel ne spune:

„Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” Filipeni 1:29. Asta va însemna lepădare de sine, sacrificiu.

Dar ce observăm când ne uităm la majoritatea creştinilor? Vedem că mulţi nu fac acest pas următor de a urma cu adevărat pe Domnul. Ei se opresc la primul pas, al pocăinţei şi al unei credinţe simple în Dumnezeu şi în Domnul Isus, fără faptele credinţei.

Domnul spune că „puţini sunt aleşi”. Matei 22:14.

Ce înseamnă a fi ales?

Aceştia sunt cei care, după cum am citit, „calcă pe urmele Domnului Isus”. 1 Petru 2:21.

Ce înseamnă a călca pe urmele Lui?

Avem un răspuns la întrebare: „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.” Matei 16:24.

Ce înseamnă a ne lepăda de noi înşine? Înseamnă a lepăda voinţa noastră veche şi a urma voinţa divină, exact cum a făcut Domnul nostru. „Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” Evrei 10:7.

Aceasta Domnul Isus a făcut-o de bună voie. El mărturiseşte acesta când spune: „…Pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” Ioan 5:30.

Aceasta înseamnă un proces de transformare a minţii noastre. Ap Pavel exprimă acest proces foarte clar: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:2.   Ce frumos standard este pus înaintea noastră!

Deci, ne vom transforma treptat gândirea de la una naturală, la una spre spirituală (Coloseni 3:2). Ambiţiile noastre pământeşti vor fi schimbate spre cele eterne, ne vom aduna comori în cer (Matei 6:20). Vom realiza că nu suntem ai noştri, ci am fost cumpăraţi cu sângele scump al Domnului Isus, şi aceasta va inspira în noi o dorinţă a de proslăvi pe Dumnezeu. „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 6:20.

Astfel vom fi aleşi să fim ambasadorii lui Cristos în această lume (2 Cor. 5:20). Aceasta înseamnă că va trebui să reprezentăm o altă ţară, o altă împărăţie, vom fi reprezentanţii lui Dumnezeu în această lume. Vom deveni o seminţie aleasă, cum spune Ap. Petru: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” 1 Petru 2:9.

Ap. Petru spune că vom deveni o preoţie împărătească. El face o coparaţie cu preoţii care erau aleşi din seminţia lui Levi ca să slujească în templu. Dar desigur ne vom întreba, ce trebuiau să facă acei preoţi pentru a fi în serviciul lui Dumnezeu?

Citim în Leviticul 8:33: „Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.”

Ce înseamnă a fi închinat în serviciul Domnului? În ebraică spune „Trebuiau să fie consacraţi în serviciul Domnului”.

Această „închinare” sau „consacrare” în serviciul Domnului este tocmai ce ne spune Domnul nostru în a doua parte a scripturii din Matei 16:24: „Să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.”

Această cruce nu se referă la o cruce literală. Ap. Pavel ne spune ce înseamnă aceasta: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Romani 12:1.

Desigur că Ap. Pavel nu îndemna pe creştini să fie sacrificaţi literal.

Această „jertfă vie” se referă la „trupurile noastre”, se referă la drepturile umane şi plăcerile trupului care sunt în lume, privilegiile pe care le avem pe drept în această lume. Toate acestea trebuie să fie jertfite pentru Dumnezeu. Aceasta va implica timp, efort, bani, talentele noastre, influenţa şi tot ce avem, fiindcă „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” Luca 12:48.

Într-o împrejurare un tânăr bogat s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Luca 18:18).  Domnul nostru i-a spus că mai întâi trebuie să păzească poruncile, aşa cum am amintit anterior, că primul pas este credinţa şi ascultarea. Tănărul bogat a spus că a făcut aceasta din tinereaţa lui. Apoi Domnul Isus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” Luca 18:22.

Desigur că Domnul Isus n-a avut în vedere ca el să vândă literalmente tot ce are. El a vrut să spună că tot ce are să fie folosit penrtu alţii, nu numai în folosul lui, ca viaţa lui să fie spre a servi pe alţii cu tot ceea ce are.

Lucrul acesta ni-l spune Domnul şi nouă. El îi alege pe acei care au o dorinţă sinceră de a-şi trăi viaţa în servicul Domnului şi a cauzei Lui.

Ap. Pavel ne spune aceasta prin cuvintele: „Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” 2 Corinteni 5:15.

La fel cum El a murit pentru noi toţi, murim şi noi faţă de păcat şi de lucrurile pământeşti trecătoare, „Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Şi numai atunci vom putea spune împreună cu Apostolul că „viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”.

Acesta este botezul adevărat, despre care spune Ap. Pavel în Romani 6:3: „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?” Această viaţă de sacrificiu începe cu un legământ între noi şi Dumnezeu, un legământ că Îl vom urma până la moarte orice nu s-ar întâmpla în viaţa noastră. „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.” Psalmi 25:14.

DA! Deci am văzut că aleşii sunt cei care au făcut pasul următor după credinţă – pasul de sacrificiu în urmele Domnului. Aceştia sunt aleşi de Dumnezeu pentru a fi poporul lui, „o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”.

Dar Ap. Ioan ne spune că şi după ce suntem aleşi mai avem o probă de trecut „de a fi găsiţi credincioşi” Apoc. 17:14.

După ce ne predăm în serviciul Domnului, un lucru important se întâmplă în viaţa noastră. Ap. Iacov (1:18) spune: „El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.” Adică începe o viaţă nouă. De la acest punct începe o viaţă nouă: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17).  DA, este o nouă creatură, care are nevoie de lucruri spirituale pentru a se dezvolta. Ap. Pavel spune Galateni 2:20: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”.

Deci este important ca după ce am fost chemaţi şi apoi aleşi de Dumnezeu, să progresăm, să stăm în picioare. Ap. Pavel, care a fost chemat într-un mod special de Dumnezeu şi a îndeplinit aşa o mare misiune, se îngrijora ca nu cumva să fie lepădat, adică să fie găsit necredincios până la urmă. Citim 1 Corinteni 9:27: „Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

Apoi în Efeseni 6:13 ne îndeamnă să luăm TOATĂ armătura lui Dumnezeu. De ce toată? El continuă: „Ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul”.

După cum am văzut, răsplata Bisericii va fi nemurirea, o înviere la natura spirituală, asemenea Domnului Isus Cristos. Ei vor fi înviaţi în trup spiritual „neputrezitor” – 1 Cor 15:53, 1 Ioan 3:2. Vor fi împăraţi şi preoţi împreună cu Domnul Isus (Apoc 20:6), şi vor şedea „pe scaune de Domnie” cu Domnul Isus (Luca 22:30).

Pe ei îi îndeamnă Despre Ap. Ioan, „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii” (Ap 2:10). Ca atare este important ca înainte de a primi această cunună, „să fim credincioşi până la moarte”, să fim credincioşi legământului pe care l-am făcut cu Dumnezeu. Iar în Filipeni 2:12: „Astfel, deci, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur”.

Dacă vom fi credincioşi până la moarte, dacă ne vom duce până la capăt, vom putea spune şi noi asemenea Domnului Isus:

Ioan 17:4, 5: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.”

Domnul Isus a ştiut că a făcut voia Tatălui din ceruri. La fel Ap. Pavel care L-a urmat pe Domnul, spune la sfârşitul vieţii lui:

2 Timotei 4:7,8: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

Mulţumim lui Dumnezeu că prin promisiunile Sale ne-a dat „o speranţă vie” şi putem înţelege cu adevărat care este adevărata Biserică despre care ne vorbeşte Biblia.

Deci, în lumina Scripturilor, să ne uităm fiecare la noi înşine şi să vedem unde ne aflăm, care este starea noastră, ce mai avem de făcut pentru a ne curăţi şi a trăi mai aproape de Tatăl Luminilor.

Numele Domnului Să fie slăvit în toate, AMIN!

Întâmplarea în discuţie o găsim în Ioan 8:1-11. În primul rând toţi cercetătorii sunt de acord că acest pasaj nu se află în cele mai vechi şi mai autentice manuscrise ale Sfintei Scripturi cum ar fi manuscrisul Alexandrian, Vatican, Ephrem, Syriac, şi altele; şi de asemenea acest pasaj nu este citat niciodată de nici un istoric şi comentator al Scripturilor care au trăit în primele secole cum ar fi Origen, Chrysostom. Acest pasaj se află doar în manuscrisul Cambridge.
Dar totuşi, să presupunem că s-ar fi întâmplat aşa caz, şi nu vedem nimic din relatarea în discuţie care să pară a fi în contradicţie cu restul literei şi spiritul Scripturii. Să vedem ce ar fi putut scrie Isus cu o astfel de ocazie?
Nici chiar în acest pasaj din Biblie nu avem relatat ce anume a scris Isus, de aceea nimeni nu are dreptul să declare că Isus a scris anume așa sau altfel, orice s-ar sugera că ar fi scris, trebuie recunoscut a fi doar presupunere.
1). Lecţia pe care am putea să o extragem, cu siguranţă este să fim înceţi la vorbire când ni se trage atenţia la un caz complicat, să nu ne exprimăm repede în glas părerea, şi când suntem provocaţi să luăm o pauză, să ne gândim înainte de a răspunde, să gândim de două ori până a răspunde odată. Prov.15:28: „Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă”.
2).  Se pare că unii presupun că prin acest gest Isus ca şi cum le-ar da de înţeles că le dispreţuieşte întrebarea, atitudinea lor şi pe ei; că are lucruri mai importante decât să-şi piardă timpul cu astfel de ispitiri ca împlinire al Ps. 38:12-14: „Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; cei ce-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii. Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut, care nu deschide gura. Sunt ca un om, care n-aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns”. În această direcţie sunt unele manuscrise mai contemporane care nu sunt atât de autentice dar care conţin cuvintele următoare: „Isus a scris cu degetul pe pământ, ca şi cum nu i-ar fi auzit”’.
3). Alţii presupun că Isus a scris cu degetul pe pământ „păcatele acuzatorilor femeii”. Mai există şi presupunerea că Isus a scris pe pământ numele acuzatorilor împreună cu păcatele lor astfel împlinind profeţia de la Ieremia 17:13 unde scrie: „Cei ce se abat de la Mine, vor fi scrişi pe pământ”. În aceeaşi ordine de idei este şi faptul că aici în original în Greacă, în expresia „Isus a scris” nu este folosit cuvântul grecesc obişnuit pentru a scrie – graphein, ci este folosit cuvântul katagraphein – care înseamnă a înscrie sau înregistra ceva împotriva cuiva, cum este folosit şi în traducerea corectă din Iov 13:26: „Căci înregistrezi (katagraphein) lucruri amare împotriva mea”. Adică Isus scria pe pământ păcatele acestor farisei care ar merge înainte împotriva lor în judecată.

4). Alţii presupun că el a scris „Fie ca numele acestor răi să fie scris în ţărână”. Alţii „Pământul acuză pământul: dar judecata este a mea”.

5). Alţii presupun că el a răspuns conform cu principiul enunţat în Deut.17:7: „Întâi mâna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare”. Şi dacă martorul nu este vinovat de acelaşi păcat poate pedepsi, dar dacă nu, lui i se cuvine aceeaşi pedeapsă, astfel că dacă omoară cu pietre femeia vinovată de acelaşi păcat ca al lui, ar trebui să se arunce pietre şi în el ca să-l omoare, dar dacă nu vrea sa se arunce pietre în el să fie omorât – să nu arunce pietre nici în acela care are aceeaşi vină, cum în cazul dat este femeia, deoarece avem cuvintele Domnului care îi numeşte şi pe aceşti cărturari şi Farisei „vicleni şi preacurvari” – Matei 12:39,16:4.
6). Alţii presupun că el a procedat ca un mare preot în armonie cu Numeri 5:11-31, şi anume că el trebuia să scrie blestemele femeii în carte şi apoi să le şteargă, ceea ce el a şi făcut scriind pe pământ apoi a şters şi după acest gest nu a mai fost nimic să se aducă împotriva ei.
7). Alţii presupun că există o adâncă semnificaţie în faptul că Isus a scris pe pământ de două ori, precum aflăm din Ioan 8:8: „Apoi S-a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pământ”. Arătând prin aceasta că Isus a scris jos pe pământ porunca din Lege: să nu preacurveşti, cu degetul Lui, precum şi Dumnezeu a scris această lege cu Degetul Său la prima dare a tăblilor legii – Exod 31:18, şi apoi prin întrebare a arătat că nimeni nu poate sta prin Lege, nu numai femeia, şi apoi scriind a doua oară pe pământ a semnificat scrierea a doua oară a legii pe table, deoarece primele table Moise le-a distrus, şi toate acestea în conformitate cu Exod. 40:20, unde spune că Legea a pus-o în chivot, şi a acoperit-o cu capacul ispăşirii stropit cu sânge, reprezentând că o vărsare de sânge a unui substituitor nevinovat va surveni între lege şi cei condamnaţi de ea.

„Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea Sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.” Noul Ierusalim este Biserica lui Cristos, aleasă de Dumnezeu în planul Său înainte de întemeierea lumii. În Efeseni 1:3,4 citim: Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, în dragostea Lui”. Apostolul Pavel de asemenea compară Biserica cu Mireasa lui Cristos. În 2 Corinteni 11:2 citim: “Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”.

În Efeseni 5:22-27 apostolul spune astfel: “Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană”. În Romani 15:4 apostolul scrie: “Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”.

În cartea Estera se povesteşte despre împăratul Ahaşveroş şi împărăteasa Vasti, care pentru neascultare a rămas fără titlul şi poziţia de împărăteasă, iar în locul ei avea să fie aleasă alta. Citim 1:19: “Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile Perşilor şi Mezilor, cu arătare că nu trebuie să se calce o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia, mai bună decât ea”. Mai departe citim 2:2-4: „Atunci cei ce slujeau împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat nişte fete, fecioare şi frumoase. Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strângă pe toate fetele fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit. Şi fata care-i va place împăratului, să fie împărăteasă în locul Vastiei. Părerea aceasta a fost primită de împărat, şi aşa a făcut”. Mai departe, începând cu versetul 5, se vorbeşte despre Mardoheu şi Estera. Citim: “În capitala Susa era un Iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin, care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutaţi împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadneţar împăratul Babilonului. El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n-avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet. Când s-a auzit porunca împăratului şi hotărârea lui, au fost strânse un mare număr de fete în capitala Susa, sub supravegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată şi Estera şi adusă în casa împăratului, sub supravegherea lui Hegai, păzitorul femeilor. Fata i-a plăcut, şi a căpătat trecere înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru găteală şi hrană, i-a dat şapte slujnice alese din casa împăratului, şi a pus-o împreună cu slujnicile ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor. Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri. Şi în fiecare zi Mardoheu se ducea şi venea înaintea curţii casei femeilor, ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se face cu ea. Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti. Aşa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia. Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor, sub supravegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul ţiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume. Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau. Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna zecea, adică luna Tebet, în al şaptelea an al domniei lui. Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap, şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastiei.”

Citim comentariul fratelui Russel: „În istoria mondială Ahaşveroş este cunoscut ca Xerxes. Acest nume înseamnă “rege/împărat”, şi tot ce e posibil ca el să prefigureze pe Cristos. Numele Mardoheu înseamnă “consacrat lui Marte”. Marte se află cel mai aproape de pământ. E posibil ca el să reprezinte pe sfinţii din vechime. Estera cu siguranţă ilustrează Mireasa lui Cristos. Numele Estera înseamnă „Planeta Venus”. Venus este cea mai minunată dintre planete, reflectând cel mai puternic lumina soarelui”.

Este de asemenea clar faptul că Venus este de asemenea numită steaua serii pentru că poate fi văzută doar seara înainte de apusul soarelui. Mai este numită şi strălucirea dimineţii, pentru că Venus poate fi văzută direct înainte de răsăritul soarelui.

Desigur, imaginea este clară doar atunci când este confirmată de Evanghelie, în învăţătura lui Isus Cristos şi a apostolilor. Din nou dorim să amintim cuvintele apostolului Pavel în 2 Corinteni 11:2: “Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”. Să ne îndreptăm atenţia spre faptul că apostolul spune „v-am”, deci se referă la mai multe persoane, iar expresia “fecioară curată” se referă la o persoană. Aceasta ne arată faptul că deşi Biserica este compusă din mulţi membri, în mod simbolic este reprezentată ca o singură Mireasă a lui Cristos. În Matei 22:14 ni se spune: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”.

În Cartea Esterei este descrisă chemarea şi alegerea Bisericii. Aveau să fie chemate fete fecioare, frumoase. Simbolic, aceasta vorbeşte despre faptul că veacul Evanghelic nu este pentru convertirea lumii, ci pentru alegerea Bisericii, a celor mai buni în ochii lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu se uită la inimă. Despre aceasta citim în 1 Samuel 16:7: “Şi Domnul i-a zis lui Samuel: “Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă””. Isus spune că Dumnezeu este acela care conduce pe om către Cristos. În Ioan 6:44 spune: “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”. Invitaţia lui Isus la El nu este adresată tuturor, ci doar celor zeloşi şi încărcaţi spiritual. În Matei 11:28-30 Isus spune: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”.

Mai sus am amintit despre chemarea Bisericii, care este aratată în Cartea Esterei în ceea ce priveşte alegerea fecioarelor frumoase. Mai departe dorim să vorbim despre pregătirea lor, pentru ca ele să se poată întâlni cu Împăratul. Să mai citim încă o dată în Estera 2:12: “Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti”. Să ne concentrăm atenţia asupra antitipului. Veacul Evanghelic este arătat de asemenea ca un an. Citim în Isaia 61:1, 2: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi”. Citim comentariul versetului 2: „Aceasta este o perioadă de timp, Veacul Evanghelic, pe parcursul căruia Dumnezeu primeşte jertfe pentru păcat”. Psalmul 50:5 spune: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”

Uitându-ne din punct de vedere figurat la cele 6 luni de ungere cu untdelemn de mirt, observăm aici revărsarea Duhului Sfânt asupra Bisericii în ziua Cincizecimii. Despre acest Duh le vorbeşte Isus ucenicilor (Ioan 14:26): „Dar mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. Aceasta este perioada pregătirii noastre, deoarece noi ne găsim în şcoala lui Cristos, El este Învăţătorul nostru. În Matei 23:8 citim: „Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi Sunteţi fraţi”. Isus a ales 12 apostoli, i-a învăţat şi i-a pregătit ca să fie Mireasa lui Cristos. În Efeseni 2:20 apostolul Pavel spune: „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”.

Următoarele 6 luni, fetele erau unse cu creme parfumate pentru pregătirea lor. În antitip, aceasta vorbeşte despre faptul că în timpul pregătirii nu suntem de la început aşa cum ar trebui să fim în final. Acest proces durează o anumită perioadă de timp – de la consacrarea până la moartea noastră. Aceasta nu înseamnă că vom fi pregătiţi numai înainte de moarte. Caracterul nostru trebuie să înceapă să se schimbe din momentul în care L-am cunoscut pe Cristos şi din momentul consacrării noastre. Deoarece nu toţi avem un caracter bun, ci avem caractere moştenite de la părinţii noştri. David, în Psalmul 51:5 spune: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”. După păcatul iniţial al lui Adam, nici unul dintre cei născuţi nu sunt perfecţi. Unele caractere s-au născut mai puţin degradate decât altele. De aceea, schimbarea caracterului pentru unii e mai uşoară decât pentru alţii. În orice caz, toţi trebuie să ne schimbăm caracterul, uitându-ne la Cristos. De asemenea, trebuie să fim unşi cu parfum, ca în vieţile noastre de zi cu zi să putem emana un miros plăcut pentru cei din jur şi să fim lumini în lume, epistole vii, văzute şi citite de către toată lumea. Apostolul Petru în 1 Petru 2:5 spune: „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute îca mirosş lui Dumnezeu, prin Isus Hristos”.

În Ziua Ispăşirii, Marele Preot a dus sângele viţelului dincolo de văl, a pus pe focul altarului de aur tămâia mirositoare, iar fumul mirositor a pătruns dincolo de văl, aceasta era imaginea rugăciunii către Dumnezeu. În Apocalipsa 5:8 este scris: „Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire din aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor”.

Mai devreme am vorbit despre faptul că niciunul dintre noi nu este perfect. Să ne îndreptăm atenţia către cuvintele apostolului Ioan (1 Ioan 1:7-9): „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”. Se ridică întrebarea: de ce sângele lui Cristos ne curăţeşte doar atunci când umblăm în lumină şi avem părtăşie unii cu alţii, adică, atunci când luăm parte la adunările poporului lui Dumnezeu? De aceea pentru că sângele lui Cristos ne curăţeşte doar atunci când ne mărturisim păcatul şi ne rugăm ca Tatăl Ceresc să ni-l ierte. Iar când nu avem părtăşie, nu are cine să ne arate păcatele noastre, deoarece singuri nu le vedem. Iar nevăzându-le, nu vom cere iertare pentru ele şi nu ne vor fi iertate. Atunci sângele lui Cristos nu ne curăţeşte.

Apostolul Ioan în 1 Ioan 2:1-5 spune: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El”.

Mai devreme am amintit că miresmele sunt rugăciunile sfinţilor. De aceea apostolul Pavel în Efeseni 6:18 spune: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii”.

Dorim să amintim încă o dată imaginea din cartea Esterei. Atunci au fost chemate şi alese cele mai frumoase fete. Ele au trecut printr-un proces lung de pregătire, pentru ca una dintre ele să poată fi aleasă ca împărăteasă. Fiecare dintre acele fete spera sa fie aleasă ca împărăteasă. Asemănător şi în antitip. În Matei 22:14 Isus Cristos spune: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”. Din Biblie ştim că Turma Mică şi Turma Mare vor fi compuse dintre cei chemaţi în timpul Veacului Evanghelic. Despre aceasta se vorbeşte în Apocalipsa 7:1-4: „După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. Şi de asemenea în Apocalipsa 7:9, 10: „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Această imagine a Esterei, care a fost aleasă ca împărăteasă, corespunde Bisericii alese, care este formată din 144 de mii. Fetele care au fost pregătite, dar nu au fost alese, corespund Turmei Mari care va fi în Templul lui Dumnezeu (care este Biserica), slujind zi şi noapte.

Dorim să subliniem faptul că este doar o chemare pentru a deveni membru al Bisericii, deşi mai târziu urmează o împărţire în două clase: Turma Mică (Biserica) şi Turma Mare. Despre aceasta vorbeşte apostolul Pavel în Efeseni 4:1-5: „Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”. Aceasta scoate în evidenţă faptul că şi Turma Mare face parte din această chemare.

Însă toţi cei chemaţi au duşmani, care se împotrivesc pregătirii lor. Acei duşmani sunt: în primul rând – corpul nostru. Către Galateni 5:16-26, apostolul Pavel spune: „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii”.

Cel de-al doilea duşman al nostru este lumea. În 1 Ioan 2:15-17 este scris: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lum e: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac”.

Iar cel de-al treilea şi cel mai mare duşman al nostru este diavolul. În 1 Petru 5:8-11 este scris astfel: „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin”.

Ce bine că avem un Dumnezeu atât de bun, un Dumnezeu plin de har! Apostolul spune: fie ca El să vă facă perfecţi, să va întărească, să va consolideze, deoarece singuri suntem lipsiţi de putere pentru a lupta împotriva duşmanilor noştri, dar în special împotriva celui de-al treilea duşman, Satan, şi împotriva puterilor lui demonice. În rugăciunea Tatăl nostru ne rugăm: şi nu ne duce în ispită (deci nu ne lăsa în încercări), ci izbăveşte-ne de cel rău (Matei 6:13). Nu de puţine ori cel rău se străduieşte să ne orbească nu doar în ceea ce priveste lucrurile pământeşti, dar şi în cele spirituale. Nouă ni se poate părea că facem binele, dar mai târziu să înţelegem că am fost orbiţi de el şi mai apoi suferim material sau fizic, deoarece Dumnezeu permite încercări asupra noastră ca să călcăm pe calea pe care El ne-a arătat-o în Cuvântul Său.

Apostolul Pavel în Evrei 12:4-8 spune: „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii”. Apostolul vorbeşte şi despre sine (2 Corinteni 12:7-9): „Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine”. Ştim că atunci când apostolul a orbit în drumul său către Damasc, iar mai apoi, după cum spune cuvântul Domnului, şi-a recăpătat vederea parţial, Apostolul aminteşte despre vederea sa în epistolele sale. În Galateni 6:11 el spune: „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea!” Iar în Galateni 4:15: „Unde este, deci, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat”. Acest „ţepuş” a fost probabil ceea ce i-a amintit despre persecuţia asupra Bisericii. În 1 Corinteni 15:9 apostolul scrie: „Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu”.

Alegerea şi pregătirea Bisericii este asemănată de apostolul Pavel cu întrecerile în alergare, cu scopul de a ajunge în final la premiu. În 1 Corinteni 9:24-27 el spune: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

Singura care primeşte premiul este Biserica, ilustrată în caracterul Esterei. Alegerea şi pregătirea Bisericii se va termina curând. Atunci se va îndeplini şi ilustraţia arătată prin Estera, şi prorocia arătată în Psalmul 45, care se numeşte „Unsul şi Mireasa Lui”: „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: “Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, podoaba şi slava, da, slava Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! Săgeţile tale sunt ascuţite: sub tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului. Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă. Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele; în casele tale împărăteşti de fildeş te înveselesc instrumentele cu coarde. Printre prea iubitele tale sunt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir. Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţa. Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale. Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta. Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur. Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef, şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine. Ele sunt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei, şi intră în casa împăratului. Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune domni în toată ţara. Din neam în neam îţi voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.” Amin.

ING. VIOREL ROŞU, DR CAMELIA ROŞU

DEZVĂLUIRI CUTREMURĂTOARE despre modul în care FRANCMASONERIA caută să distrugă ROMÂNIA

Editura ANANTA, 1997

Oferim această carte poporului român, popor greu încercat de-a lungul mileniilor, care are misiunea spirituală de a contracara acţiunile malefice ale Francmasoneriei.

Cuprins

1. Definiţia francmasoneriei
2. Originea francmasoneriei
3. Mod de organizare
4. Scopuri
– declarate
– ascunse
5. Sloganuri francmasonice
6. Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:
– economic
– social-demografic
– politic
– militar
– justiţie
– învăţământ
– cultural-artistic
– ideologie-filozofie
– religie
7. Soluţii pentru contracararea acţiunilor malefice ale francmasoneriei
8. Bibliografie

1.Definiţia francmasoneriei

Francmasoneria este o organizaţie secretă, o perfidă conspiraţie mondială cu scopuri malefice ascunse (singura organizaţie politică ce foloseşte în rău energiile naturii, prin ritualuri de magie neagră şi prin invocarea forţei Satanei), care urmăreşte să stăpânească într-un mod tiranic oamenii acestei planete (consideraţi simple animale cu faţă umană), prin instaurarea până la sfârşitul secolului a unei aşazise Noi Ordini Mondiale, în realitate noul haos al Satanei. Francmasoneria este de fapt condusă din umbră de mişcarea Sionistă prin intermediul aşa-zisului Guvern ultrasecret „invizibil” al Terrei numit şi Majestic 12 şi prin Marea Lojă Mamă şi Consiliul Suprem (formate numai din membri sionişti) B’NAI B’RITH. Mişcarea sionistă este formată din magnaţi evrei, adevăraţii bogătaşi ai Pământului, care controlează la ora actuală într-un mod diabolic finanţele şi aurul lumii. Membrii mişcării Sioniste utilizează tehnici subtile de magie neagră, se închină Satanei şi cu o inteligenţă diabolică stabilesc ierarhii ale răului între state şi puteri militare, organizează blocade economice şi de orice alt tip asupra ţărilor care îşi apără independenţa ameninţată, adesea ocupă teritorii şi ţări, creează conflicte interetnice în urma cărora fărâmiţează ţări (vezi tragedia din Yugoslavia pe care vor să o realizeze şi în România prin conflicte interetnice şi interreligioase în Transilvania, să nu uităm evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureş); francmasonii folosesc metode foarte perverse: şantaj economic, politic, militar, informaţional, manipularea unor întregi naţiuni prin metode clasice (propagandă deschisă, corupţie, şantaj şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea intereselor unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni sau între popoare diferite). Pentru a realiza acest plan diabolic, mişcarea Sionistă a elaborat în 1897 la Congresul masonic mondial din Elveţia, 24 de procese verbale cunoscute sub numele de „Protocoalele înţelepţilor Sionului”. Deşi francmasonii susţin în mod pervers că aceste protocoale sunt false şi au fost făcute de cei care vor să denigreze francmasoneria, totuşi este evident pentru orice om inteligent că ele sunt reale pentru simplul motiv că tot haosul actual al omenirii confirmă în mod izbitor în cele mai mici amănunte ideile Protocoalelor, care constituie chiar planul fundamental de acţiune al Francmasoneriei, elaborat cu o inteligenţă diabolică de „înţelepţii Sionului” în aceste 24 de protocoale încă din 1897. Este evident că nu este vorba de o simplă coincidenţă şi că aceste protocoale stau la baza acţiunilor mişcării Sioniste care conduce şi coordonează în realitate toate lojile masonice şi reprezintă de fapt ce vrea să spună sloganul masonic „Prin haos la ordine”.

Ideile fundamentale ale protocoalelor sunt:
1. Francmasonii nu admit alt drept decât cel al forţei; „liberalismul” propagat de ei printre creştini a distrus religia creştină şi autoritatea statului.
2. Aurul a intrat în mâinile mişcării Sioniste şi cu ajutorul lui aceasta a acaparat presa, dominând opinia publică ce comandă guvernele în statele aşa-zis democrate.

Membrii mişcării Sioniste sunt numiţi în cercurile lor: „iluminaţi”, „înţelepţi”, „eminenţe cenuşii”, „big-Brother”, „guvern ultra-secret din umbră”. Datorită faptului că francmasoneria acţionează ca o societate secretă (deşi francmasonii susţin că francmasoneria nu este secretă ci doar „discretă”) manipulând din umbră masele de oameni prin guvernele marionetă pe care le instalează la conducerea tuturor ţărilor, pentru că în spatele tuturor lojilor masonice se află membrii mişcării Sioniste (necunoscuţi de marile mase), pentru că în faţa oamenilor sunt împinşi oameni politici care respectă numai condiţiile impuse din umbră de membrii mişcării Sioniste infiltraţi sub nume adaptate poporului respectiv în toate partidele politice (indiferent de culoare şi orientare) şi pentru că se folosesc de sloganuri ca: „democraţie, libertate, fermitate, egalitate” în spatele cărora se ascund cele mai mari crime şi fărădelegi W. Churchill a definit mişcarea Sionistă şi francmasoneria „Fiară fără chip”.

Membrii mişcării Sioniste pentru a rămâne în umbră înfiinţează în toate ţările din lume loji masonice, le măresc neîncetat numărul, atrag în ele personalităţi ce pot urca sau sunt deja în funcţii publice folosindu-se de setea de putere şi de bani a acestora sau de naivitatea lor. Aceste loji sunt dirijate cu o inteligenţă diabolică din umbră de o administraţie centrală, pe care numai membrii Sionişti o cunosc. Ei merg pe principiul că nimeni nu se poate lupta cu o „putere necunoscută”. Masonii nesionişti, indiferent de rasă, naţionalitate şi funcţie folosesc drept paravan şi sunt pionii de sacrificiu (aşa cum a fost masonul Ceauşescu şi alţi lideri politici sacrificaţi) pentru masonii Sionişti şi scopurile lor malefice ascunse. Planul de acţiune al celor 13 lideri Sionişti care se închină diavolului este pentru toţi ceilalţi „fraţi masoni” un secret.

2.Originea francmasoneriei

Masoneria este una dintre cele mai vechi organizaţii malefice care există până în zilele noastre. În urma unor săpături făcute în 1888, în Libia, s-au găsit foi de papirus în care se menţionează date despre întruniri secrete de tip masonic, înainte de Cristos. Masonii, organizaţi în bresle, au ajutat la construirea templului lui Solomon. De asemeni, s-au găsit informaţii despre masoni şi în scrierile necrologice din Egipt. Masonii, încă de pe atunci, foloseau limbaje secrete pentru a comunica unii cu alţii, embleme, cifre (3, 6, 13, 33, 666). Cel mai important simbol era un şorţ scurt care a fost înlocuit cu o blăniţă albă de miel în timpul preoţilor din Melchisedec.

Strămoşii mişcării Sioniste de astăzi sunt fariseii care l-au răstignit pe Iisus.

3.Mod de organizare

Francmasoneria este organizată în loji care au diferite denumiri şi aparent se luptă între ele. Astfel putem întâlni denumiri ca Francmasonii fără şorţ, Lojile albastre, Grand Orient, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, Loja Naţională Română, Loja militară Cairo, loji parlamentare, loja italiană Propaganda Due, Rotary Club, Lions Club, Ritul York, Clubul celor 500, Clubul de la Roma, B’NAI B’RITH, Consiliul celor 33, Consiliul celor 13, Majestic 12, etc.

În realitate toate aceste loji şi grupări masonice sunt conduse la vârf de elita mişcării Sioniste într-un mod atât de diabolic încât nimeni din aceste loji masonice nu cunoaşte adevăratul plan satanic al celor care-i conduc din umbră.

4.Scopuri

Scopul declarat al francmasoneriei este de a ajuta umanitatea, de a face fapte caritabile, filantropice.

Scopul ascuns cunoscut doar de liderii mişcării Sioniste este de a omorî 5 miliarde de oameni pentru a-i putea controla pe cei care rămân şi pentru a-i exploata după cum doresc aceşti lideri Sionişti. Asta înseamnă de fapt sloganul „Noua Ordine Mondială”!

Înţelegerea acestor aspecte cutremurătoare vă va ajuta să deveniţi lucizi, să vă exprimaţi liber şi total necondiţionat opţiunile, să deveniţi stăpâni pe propriile dumneavoastră vieţi şi sisteme de valori. Dacă veţi deveni lucizi, vă veţi putea opune printr-o rezistenţă pasivă refuzând să faceţi jocurile satanice care servesc scopurilor monstruoase urmărite de Francmasonerie în această ţară.

Puţini sunt la ora actuală aceia care ştiu că mai mereu în spatele oricăror guverne oficiale se găsesc şi acţionează, nebănuite, din umbră, grupări francmasonice secrete care le dublează şi le manipulează în scopurile lor planetare îngrozitoare. Tăcerea francmasonilor şi ignoranţa noastră, ambele la fel de vinovate, îi ajută din plin pe francmasoni să ne scufunde şi mai mult într-o infernală prăpastie.

Scopul ascuns al Francmasoneriei este dominaţia asupra întregii planete, întemeierea unei republici mondiale cu desăvârşire laică, condusă de francmasoni cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite. Scopurile principale pe care ei intenţionează să le realizeze până în anul 2050, sub numele generic de Noua Ordine Mondială, sunt:
1) Stabilirea unei Noi „Ordini” Economice Internaţionale, sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
2) Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui guvern mondial francmasonic care va fi manipulat din umbră de Noua Ordine Mondială.
3) Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei ca aşa-zisă naţiune dominantă, guvernată de guvernul mondial.
4) Alegerea şi impunerea unui rege planetar unic, iniţiat de maeştrii francmasoni, pentru a conduce guvernul mondial.
5) Crearea şi promovarea unei aşa-zise „religii mondiale” care va coordona toate religiile pământului („religia” satanică) care va avea în frunte un fel de pontif mondial.

Fragmente din Protocoalele maeştrilor francmasoni:
1. Aurul este o putere irezistibilă. Mânuit de experţi va fi totdeauna cel mai util instrument pentru cei care îl au şi obiectul invidiei celor care nu-l au. Cu aur poţi cumpăra cele mai nestăpânite conştiinţe, poţi fixa valoarea tuturor lucrurilor, preţul tuturor produselor, poţi finanţa împrumuturi către state şi apoi ai statele la dispoziţie.
2. Deja principalele bănci, bursele întregii lumi, creditele tuturor guvernelor sunt în mâinile noastre.
3. Cealaltă mare forţă este presa, repetând fără încetare anumite idei, presa reuşeşte ca în cele din urmă să le impună de parcă ar fi fapte reale. Televiziunea, arta, învăţământul, toate aflate în mâinile noastre ne aduc servicii asemănătoare ajutându-ne să inoculăm în mintea oamenilor ceea ce noi dorim.
4. Lăudând într-una democraţia, îi vom diviza pe creştini în partide politice, le vom distruge unitatea naţională, vom semăna peste tot discordie. Reduşi la neputinţă, se vor prosterna în faţa LEGII BĂNCILOR NOASTRE.
5. Îi vom împinge pe creştini la război, exploatând mândria şi prostia lor, iar noi vom trage profite. Se vor masacra reciproc şi vor face loc unde să ne pună oamenii noştri.
6. Moşia totdeauna a însemnat influenţă şi putere. Von fărâmiţa marile domenii teritoriale în numele dreptăţii sociale şi al fraternităţii. Vom împărţi fragmentele la ţărani, care le doresc din tot sufletul, şi care curând ne vor fi datornici, ca urmare a costului de producţie. Capitalul nostru ne va face stăpânii lor. Atunci noi vom deveni marii latifundiari şi stăpânirea asupra pământului ne va consolida puterea.
7. Cu aur şi linguşeli vom câştiga proletariatul care se va angaja singur să distrugă capitalismul creştin. Le vom promite muncitorilor salarii pe care nici nu le-au visat, dar vom ridica şi preţul celor necesare pentru trai, astfel încât profitul nostru va fi şi mai mare. Astfel vom pregăti revoluţii pe care le vor face creştinii inconştienţi şi al căror fructe le vom culege noi.
8. Vom ataca şi le vom batjocori preoţii, făcându-i ridicoli, apoi odioşi, distrugându-le religia şi atunci vom fi stăpâni pe sufletul lor.
9. Monopolizând învăţământul, vom avea în mâna noastră mijlocul prin care vom forma minţile copiilor după cum ne convine nouă.
10. Umflaţi de ambiţie şi vanitate, conducătorii politici se înconjoară cu lux şi armate. Le vom pune la dispoziţie toţi banii de care are nevoie nebunia lor, şi astfel îi vom conduce de căpăstru.
11. Nevoia zilnică de pâine îi va face pe oameni să tacă, iar prin diferitele concursuri de Loto, sport, artă, frumuseţe etc., adormiţi şi hipnotizaţi de cuvântul magic progres, aceştia vor fi astfel distraşi şi îndepărtaţi de la problemele grave lăuntrice sau politice consumându-şi zi de zi în mod haotic şi inutil un imens şi preţios capital de energie psihomentală pe care îl vor investi, spre exemplu, în frenezia unui steril meci de fotbal.
12. Baroul trebuie să fie demoralizat, instituţiile publice trebuiesc compromise iar spionajul şi turnătoria trebuie să fie cultivate în mod sistematic.
13. Prestigiul persoanelor publice care sunt orientate în mod benefic şi divin trebuie să fie în mod sistematic desfiinţat ca şi propria lor fiinţă prin atentate, calomnii, denigrare sau folosind alte căi ascunse.
14. Crizele economice mondiale sunt în mod intenţionat întreţinute de către mişcarea Sionistă cu scopul de a retrage banii din circulaţie, determinând astfel guvernele să facă împrumuturi externe uriaşe cu dobânzi mari pentru a fi pe deplin la discreţia elitei Sioniste.

* * *

Acestea sunt câteva elemente sintetizate din Protocoalele Maeştrilor Francmasoni stabilite în cel mai mare secret în 1897 la Bassel cu ocazia Congresului Mondial al Francmasoneriei. Ele au străpuns cortina misterului şi secretului, fiind dezvăluite chiar de către unii masoni care, pe patul de moarte, îngroziţi de fărădelegile făcute şi de iminenţa Judecăţii Divine, şi-au mărturisit crimele înainte de a muri. Odată dezvăluite, francmasonii au urmărit să inoculeze ideea că acestea ar fi false, fiind o investiţie menită să discrediteze francmasoneria mondială. Însă, argumentul zdrobitor în favoarea autenticităţii protocoalelor, la îndemâna oricărui om inteligent care gândeşte şi ştie să privească în jurul său, este cumplita realitate pe care o trăim astfel cu toţii în ţara noastră şi pe întreaga planetă. O simplă coincidenţă?! Poate pentru cei ce doresc să rămână în obscuritatea ignoranţei. Pentru oamenii treji este de fapt o realitate zguduitoare pe care trebuie să o oprim neîntârziat prin forţa cunoaşterii, fermitatea deciziei şi curajul acţiunii.

INFORMAŢI-VĂ, REFLECTAŢI,
ALEGEŢI ŞI ACŢIONAŢI!
ÎNCĂ MAI ESTE TIMP!

5. Sloganuri francmasonice

„Prin haos la ordine”

„Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun”

„Dreptul constă în forţă”

„Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”

„Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”

„Democraţie, libertate, egalitate, fraternitate”

„Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”

„Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni”

„Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici”

„Libertatea este o idee himerică”

„Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor sionişti”

„Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni”

6. Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:

ECONOMIC

Mişcarea Sionistă care conduce din umbră toate lojile masonice (chiar dacă aparent acestea se luptă între ele pentru supremaţie) acţionează prin sistemul bancar mondial sionist Rotschild/Rockeffeller pentru îmbogăţirea fără limite şi fără scrupule a membrilor sionişti şi sărăcirea celorlalţi oameni, indiferent de rasă şi naţionalitate. Iată ce spune în acest sens unul din liderii masoni sionişti David Rockeffeller: „Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” Mişcarea Sionistă prin lojile masonice infiltrate în toate ţările lumii sub diferite nume şi măşti urmăreşte să aibă controlul total asupra finanţelor lumii. Pentru aceasta creează mari monopoluri particulare (Rotschild, Rockeffeller) care să fie rezervoarele imenselor bogăţii ale lumii, provoacă crize economice ca să destabilizeze statele lumii sustrăgând banii depuşi acolo, acumulează mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul bancar al statelor silind astfel aceste state să ia bani de la Banca Mondială, F.M.I. (instituţii create organizate şi coordonate de mişcarea Sionistă) sub formă de credit şi să accepte condiţii aberante care duc statele respective la haos. Creditele impuse de F.M.I. împovărează statele cu procente imense care le transformă în sclavi fără voinţă.

Nu întâmplător, pe clădirea FMI este aşezat simbolul satanic, 666! Acest aspect demonstrează o dată în plus că planurile satanice inspiră şi susţin activitatea FMI.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 27.02.1997 profesorul universitar Ilie Bădescu, preşedintele Asociaţiei Sociologilor din România afirmă: „După ştiinţa mea nu există nici o ţară care aflată în Criză economică să fi reuşit relansarea cu ajutorul FMI şi Băncii Mondiale! În condiţiile în care Guvernul va face cum a anunţat, o privatizare prin vânzare necondiţionată de întreprinderi se va produce în momentul respectiv o foarte rapidă şi primejdioasă înstrăinare a unei părţi din averea naţională fără posibilitatea ca vreodată să se mai poată interveni pentru recuperarea acestei părţi înstrăinate. Noi vom fi debitori pentru că împrumutăm, căutăm capitaluri şi alţii vor fi creditorii noştri. Deci se creează o situaţie de dependenţă prin decalaj nou, suntem din nou la periferia metropolei. Soluţia trebuie căutată înăuntru în forţele proprii, prin noi înşine.”

Tot în ziarul „Jurnalul Naţional” din 21.05.1997, profesorul universitar Dr. Gheorghe Ciulbea, specialist în gândire politică şi istorie a gândirii economice afirmă: „FMI, Banca Mondială, BIRD şi BERD vor să transforme România într-o neocolonie. Actuala conducere a ţării nu are habar de doctrinele economice, decide şi acţionează după cum o taie capul, după interesul zilei şi al forţei sociale pe care o reprezintă. USD-iştii lui Roman şi UDMR-iştii aşteaptă ordinele străinătăţii pentru a le aplica în România, iar România se îndreaptă irevocabil spre economia de piaţă tipică unei ţări arabe sau africane. Cu alte cuvinte situaţia de neocolonie a Occidentului. Economia liberă de piaţă este astăzi un nonsens în America şi aiurea pentru că cei care grăbesc fără discernământ reîntoarcerea la piaţa liberă de tip Smith greşesc în aşa măsură încât starea lor mintală dovedeşte un caz clinic. Ei vor ceva ce nu mai există în Occident, ceva ce nici nu ar putea fi tolerat şi care nu are puterea de a supravieţui. Aceste orientări se transpun la noi în ţară în domeniul privatizării, politicii industriale, agrare şi terminând cu acelea ale inflaţiei şi ale nivelului de trai. Este vorba de „reforma” românească!”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 3.04.1997 profesorul universitar, Dr. Ioan Radu, părintele informaţiei manageriale afirmă: „Criza managerială promovează în România o economie de Piaţa Obor. Recent a apărut o carte numită <> scrisă de trei mari economişti ai lumii, editată în 1995. Această carte critică şi prezintă greşelile ce se fac într-un program de guvernare în ţările Europei Centrale şi de Est. În această carte se critică tocmai obiectivele principale ale programului Ciorbea. Doresc să atrag acest semnal de alarmă: Trei măsuri forte – liberalizarea totală a preţurilor, eliminarea subvenţiilor şi atragerea cu orice preţ a capitalului străin sunt eficiente doar în situaţia în care piaţa internă este stabilă şi în al doilea rând managementul microeconomic este bine înregistrat. În caz contrar, spun cei trei specialişti, riscăm să cumpărăm produse fără alternativă. Altă problemă: Cum se justifică creşterea preţurilor din domeniul transportului? Nu a crescut calitatea serviciilor, nu au crescut nici lefurile salariaţilor. Atunci unde sunt banii? Altă problemă: Eu ca profesionist în management nu accept ideea domnului ministru al Telecomunicaţiilor conform căreia, dacă în Occident cheltuielile pentru un abonat sunt de 2,8 dolari trebuie să ajungem şi noi la acest nivel. De ce?! Poate că noi putem să avem aceleaşi servicii la un preţ mai mic. Sau dacă nu putem, explică! Dar asta nu este explicaţie trebuie să ajungem la acelaşi preţ cu ei! E ca şi când ai spune: Aşa vreau eu!”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 16.05.1997 profesorul universitar, Dr. Paul Bran, rectorul ASE afirmă: „La nivelul Guvernului nu se cunoaşte suficient situaţia din economie. FMI practică metoda asta, repet, şi în alte zone. Este ca şi când un om bolnav nu vrea să se opereze, îl iei de pe stradă şi îl operezi cu forţa. Nu ştii dacă scapă, dar operaţia trebuia, după părerea ta făcută. Aşa s-a procedat şi cu noi: eu nu spun că ne-au băgat într-un experiment ci hai să o numim etuvă.”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 11.06.1997 se afirmă: „Dinu Patriciu nu crede în politicile FMI şi ale Băncii Mondiale. Peste tot pe unde au fost aplicate, aceste politici au fost falimentare şi au împiedicat dezvoltarea capitalului autohton. Ele nu sunt o soluţie pentru România. Un program de guvernare bazat pe politicile impuse de aceste organisme internaţionale nu poate da rezultate în România. Potenţialul ţării precum şi măsurile liberale ce pot fi luate pentru a stimula politica autohtonă spre a deveni parteneră a capitalului străin pot fi mult mai eficiente decât o astfel de abordare. România nu se poate descurca fără infuzia de capital străin dar se poate descurca fără semnalul dat de FMI şi Banca Mondială.”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 26.02.1997 profesorul universitar Ilie Bădescu, preşedintele Asociaţiei Sociologilor din România afirmă: „Guvernul Ciorbea va rezista atâta vreme cât se va menţine starea de confuzie. Unul dintre instrumentele cele mai eficiente de a guverna populaţii aflate în situaţii limită este să le arunci în dezordine, în haos, în confuzie totală. Experienţa terapiei de şoc izvorâtă tot dintr-o concepţie monetaristă de reformare în Brazilia a făcut un dezastru. Adică, noi să fim tari, să reuşim să controlăm totul, noi facem reforma, voi acceptaţi-o! – este gândirea pe care o are la ora actuală Guvernul Ciorbea. Se laudă că sunt implicaţi specialişti români iar pe de altă parte se laudă că au făcut conceptul de reformă cu specialişti străini. Să spui că „reforma noastră este ultima salvare a României” este inadmisibil. Este o concepţie soteriologică de tip parareligios înspăimântătoare. Asta este o gândire de tip apocaliptic. Cum adică?! Să mă convingi tu pe mine că tu, guvern, vii să mă salvezi! Tu guvern şi clasă politică vii să mă salvezi pe mine, naţiune, popor cu 2000 de ani de istorie?! Este o concepţie mesianică, de tip neoleninist, şi foarte periculoasă.”

În „Jurnalul Naţional” din 22 aprilie 1997 Preşedintele Comisiei de agricultură din Senat, Triţă Făniţă afirmă că: „Subarendarea pământului de către străini poate face iobagi din ţăranii români. Ei (străinii) pot arenda suprafeţe mari de teren pe care apoi îl pot subarenda ţăranilor, făcând din aceştia iobagi.”

Este evident că se urmăreşte ca prin condiţiile aberante impuse de FMI, Banca Mondială, Uniunea Europeană şi NATO să se creeze haos în această ţară! Ne întrebăm de ce sunt acceptate aceste condiţii de cei care au jurat că vor apăra interesele şi integritatea României?

Ceea ce se urmăreşte să se realizeze la ora actuală în România de către mişcarea Sionistă prin oamenii politici cooptaţi în francmasonerie s-a realizat în anii trecuţi în Grecia. La ora actuală, întreprinderile greceşti care au fost cumpărate de investitori străini (manipulaţi de mişcarea Sionistă) sunt închise şi Grecia a devenit piaţă de desfacere pentru produsele realizate în exteriorul ţării!

Pentru a se îmbogăţi membrii mişcării Sioniste acţionează după principiile următorului sistem:
1. creează conflicte şi chiar războaie (războiul de secesiune din America, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Vietnam, războiul din Golful Persic, războiul din Iugoslavia) în care creştinii (goimii sau „dobitoacele creştine” cum îi numesc membrii mişcării Sioniste pe creştini) luptă unii contra altora, generând suferinţă, foamete, sărăcie, mizerie, boli, moarte, haos;
2. nu apar la vedere ca autori ai conflictului respectiv;
3. băncile sioniste susţin cu bani toate părţile beligerante pentru ca apoi să ceară dobânzi imense celor care au fost împrumutaţi, îmbogăţindu-i astfel pe membrii mişcării Sioniste;
4. apar apoi ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului;
5. în urma haosului astfel format de ei din umbră, impun condiţii statelor care au participat la respectivul conflict, emit pretenţii asupra unor teritorii ale statelor respective (în ce priveşte România vezi „Ultimatumul ruşilor” şi Dictatul de la Viena).

Un exemplu în această privinţă este războiul de secesiune american 1861-1865. Înainte de război, agenţii familiei sioniste Rotschild au dus o mare propagandă „pentru uniune” în statele din Nord. În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii sioniste Rotschild duceau o campanie „contra uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. În final, singurii care au câştigat foarte mulţi bani de pe urma împrumuturilor şi „războiul” au fost numai membrii familiei Sioniste Rotschild.

Un alt exemplu este al doilea război mondial, care a fost realizat de mişcarea Sionistă şi care l-a susţinut cu bani ai Băncilor Sioniste din Elveţia pe Hitler, preferând să sacrifice reprezentanţi ai poporului evreu pentru ca apoi, după război, să ceară pământul pe care se află acum Israelul şi daune imense care i-au îmbogăţit pe membrii mişcării Sioniste. Al doilea război mondial a fost o înscenare odioasă a mişcării Sioniste care s-a folosit de caracterul paranoic al lui Hitler manipulându-l fără ca acesta să-şi dea seama.

Al doilea război mondial demonstrează că liderii mişcării Sioniste acţionează fără scrupule omorând oamenii poporului din care provin.

SOCIAL – DEMOGRAFIC

Mişcarea Sionistă internaţională generează haos finanţând, susţinând şi răspândind: drogurile, alcoolul, tutunul, pornografia, prostituţia, homosexualitatea, desfrâul, viruşi mortali (SIDA, Ebola), violenţa, crimele, terorismul, conflictele interetnice. O carte publicată în S.U.A. de eminentul savant doctorul Horowitz „Emerging Viruses” demonstrează faptul că virusul SIDA a fost fabricat intenţionat în laboratoarele americane, începând cu experimentele asupra viruşilor de cancer spre sfârşitul anilor ’60. Analizând documentele „declasificate” şi contractele semnate de National Cancer Institute, dr. Horowitz este profund convins că SIDA a fost răspândită în mod intenţionat prin vaccinurile contra poliomielitei şi hepatitei. Această carte incriminează cele mai mari instituţii medicale americane şi pe cei mai mari cercetători care au fost manipulaţi pentru a crea agenţi biologici capabili să distrugă sistemul imunitar în contul NCI şi a Ministerului de apărare la sfârşitul anilor ’60. Pretenţiile conform cărora aceşti viruşi creaţi în laborator ar fi evoluat în mod natural şi ar fi trecut apoi de la maimuţă la om apare ca o manipulare grosolană în lumina informaţiilor copleşitoare reunite în această carte extraordinară. Cartea demonstrează rolul important jucat de anumiţi lideri politici (şi francmasoni în acelaşi timp): dr. Henry Kissinger, consilier pentru securitatea naţională, Frank Carlucci şi Joseph Califano, secretari la Departamentul de Sănătate, de Educaţie şi protecţie socială, preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford, Nelson şi Laurence Rockfeller, personalităţi din lumea economică şi membri ai mişcării Sioniste. Dr. Horowitz demonstrează că virusul SIDA a apărut subit şi simultan în timpul campaniilor de vaccinare în cadrul unor populaţii bine determinate, în zone geografice şi culturale atât de diferite precum SUA (vaccinările contra hepatitei la homosexuali) şi Zair sau Haiti (campania contra variolei). În România s-a constatat acelaşi fenomen şi anume harta cu copiii care au fost infectaţi cu SIDA se suprapune exact peste harta vaccinării copiilor împotriva hepatitei de tip B! Trebuie precizat faptul că România este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA! De asemeni s-a constatat că vaccinul împotriva hepatitei B care a fost refuzat de Ministerul Sănătăţii din Franţa (pe motiv că nu sunt bani pentru campania de vaccinare) a fost acceptat de fostul ministru al sănătăţii I. Mincu şi campania de vaccinare din România a fost sponsorizată de organizaţia masonică Rotary Club. Din cercetările făcute până acum reiese că toţi copiii din România au fost infestaţi cu aceeaşi tulpină de virus HIV! Acest lucru demonstrează că a fost o sursă unică de virus HIV pentru toţi copii infestaţi din toată ţara. Datorită faptului că virusul HIV se modifică şi devine specific persoanei infestate rezultă că este imposibil ca aceşti copii să fi fost infestaţi datorită neglijenţei personalului medical prin nesterilizarea corespunzătoare a seringilor ar fi transmis virusul HIV de la diferite persoane la copii. Acest lucru demonstrează că copiii din România au fost infestaţi în mod voit în timpul campaniei de vaccinări sponsorizate şi susţinute de masoni.

Activitatea Mafiei este ghidată şi controlată tot de membrii mişcării Sioniste. De asemenea, tot ei manipulează mass-media (presa, radio, televiziunea), generând printr-un anumit gen de reclame, publicitate, articole şi emisiuni diabolic concepute, dezinformarea şi manipularea marilor mase de oameni. Prin sisteme de tip Mind Control (controlul minţii) se induc în minţile oamenilor idei eronate, psihoze, obsesii, devieri psihice, amplificându-se astfel numărul celor care comit fapte antisociale, crime sau se sinucid. La ora actuală în Suedia, spre exemplu, au fost descoperite cipuri electromagnetice de tip Mind Control (care au rol de interfaţă între un calculator central şi creierul uman generând astfel anumite stări şi gânduri negative celor care le au în corpul lor) la sute de mii de oameni. Acestor oameni li s-au introdus respectivele cipuri când erau în stare inconştientă (în spitale, în puşcării) din ordinul Guvernului Suedez manipulat de membrii mişcării Sioniste internaţionale. La ora actuală se realizează de către aceeaşi mişcare Sionistă o diabolică monitorizare a oamenilor acestei planete prin buletine şi paşapoarte sub formă de cărţi de credit. Din tot ce se petrece la ora actuală în România reiese că această ţară este supusă unui cumplit război economic şi psihologic. Din păcate, datorită ignoranţei, românii nu-şi dau seama de modul în care sunt atacaţi psihologic şi din această cauză nu se pot apăra lăsându-se astfel manipulaţi şi conduşi ca o turmă. Mişcarea Sionistă urmăreşte constant să acţioneze în România în conformitate cu secretele sale „Protocoale”. Cei care vor lectura cu atenţie cartea lui Ioan Costin Grigore „Cucuveaua cu pene roşii” vor descoperi stupefiaţi transcrierea fidelă a unor înregistrări secrete făcute de fosta securitate, în care unii francmasoni şi membri Sionişti, care deja acţionau în România înainte de revoluţie, spun adevăruri cutremurătoare pe care deja acest popor le trăieşte acum. Pentru edificarea celor ignoranţi vom cita din aceste înregistrări câteva afirmaţii pline de cinism pe care le rostesc francmasonii şi membrii mişcării Sioniste: „să nu uitaţi că pământul României a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui Dumnezeu (care sunt românii). Nimic nu este mai rău decât împlinirea acestei profeţii pentru copiii lui Israel. Tocmai de aceea trebuie să luptăm şi să cucerim pământul făgăduinţei (România)”.

„Noi (Sioniştii) şedem acum în umbră cu organizaţia noastră secretă. Marile puteri nu mai pot hotărî acum nici cel mai neînsemnat acord fără ca noi să nu luăm parte. Autoritatea va trece în stradă adică într-un loc public şi noi ne vom însuşi!… Pentru a pune mâna pe opinia publică trebuie să o derutăm cu zvonuri contradictorii astfel încât creştinii obosiţi, să renunţe la a mai face politică! Acesta este primul secret. Al doilea secret constă în a înmulţi aşa de tare defectele poporului (alcoolismul, homosexualitatea, corupţia, dezbinarea, dependenţa de droguri, obiceiurile rele, pasiunile) încât să ajungă să nu se înţeleagă unii cu alţii!… Atunci vom avea puterea.”

În protocoale se vorbeşte despre fabricarea şi răspândirea (de către francmasoni) unei boli asemănătoare virusului SIDA. „Astfel neamul ales (Sioniştii) şi-a împlinit făgăduinţa! Înmulţirea dobitoacelor creştine trebuie stopată.”

„Cel mai bine aperi un adevăr declarându-l fals. Procedând astfel în timp ce ei se ceartă noi ne vedem de treabă!”

„Noi am ordonat uciderea informaţiei”

„Aşa vom supune şi presa, care va fi o forţă!… Mai întâi ea va cădea în mâinile celor îmbogăţiţi şi prin ei în mâinile puterii noastre (Sioniştii). Imbecilii care vor crede că repetă opinia unui ziar independent vor repeta părerea noastră (a Sioniştilor) sau pe aceea care ne place nouă.”

„Nevoia pâinii zilnice îi va face pe creştini să tacă şi îi va transforma în servitori umili!”.

„Dobitoacele creştine vor fi atrase în armata vizibilă a lojilor masonice pentru a deruta încrederea fraţilor lor!”.

„Dacă strică o parte din maşinăria Statului, Statul se va îmbolnăvi ca şi corpul uman şi va muri!”.

Aproape tot haosul care există la ora actuală în România şi în general pe această planetă a fost şi este în continuare dirijat într-un mod diabolic de mişcarea Sionistă. Întrebarea firească pe care şi-o poate pune orice om cu bun simţ este de ce provoacă ei atâta mizerie şi suferinţă? Răspunsul e simplu: datorită faptului că membrii mişcării Sioniste se închină diavolului, sunt susţinuţi în acţiunile lor de diavol, iar acesta urmăreşte prin ei să distrugă, să înrăiască, să subjuge, să exploateze, să se hrănească cu energia oamenilor de pe această planetă care permit prin comportamentul lor negativ să fie vampirizaţi şi folosiţi până la distrugere de către planurile satanice (vezi cartea lui FRANZ BARDON – „FRABATO MAGICIANUL”, Ed. Esoteria & Ed. VOX, 1995). Diavolul şi exponenţii săi în planul fizic (cei 13 conducători Sionişti) folosesc cu multă abilitate suprema înşelătorie (minciuna), a răului, care este: să-i facă pe oameni să creadă că el, răul, diavolul sau cei 13 nu există! În România mai mult decât în oricare altă ţară urmăreşte să înrobească poporul român (iniţiaţii Sionişti în magie neagră fac chiar ritualuri satanice pentru a adormi (înnăbuşi) sufletul naţional român), deoarece ei ştiu că pământul României va fi centrul spiritual al planetei. Conducătorii Sionişti consideră (în mediocritatea lor) că dacă vor stăpâni această ţară şi se vor stabili ei aici (pământul ales) vor deveni astfel poporul ales! Pentru aceasta ei se folosesc de unii oameni politici şi de metodele specifice războiului psihologic ca să genereze haosul şi mizeria care la ora actuală există din plin în România. Din păcate mişcarea Sionistă se bazează şi pe ignoranţa şi delăsarea multor români care pot fi astfel foarte uşor manipulaţi prin presă, radio, televiziune acţionând conform proverbului românesc: „s-a întâlnit hoţul cu prostul”.

Datorită impactului deosebit de mare pe care televiziunea îl are asupra marilor mase de oameni francmasoneria foloseşte emisiunile TV (abil şi malefic realizate) pentru a-i manipula şi „programa” pe cei ignoranţi. Omul modern, „homo televisiens”, a devenit dependent de televizor şi pierde cel puţin 3-4 ore pe zi în faţa micului ecran. La întocmirea programelor TV, alături de specialişti din cele mai diverse domenii de activitate, lucrează şi psihologi care în conformitate cu planurile malefice ale masoneriei manipulează prin sugestie conştiinţe, creează opinii de masă, influenţează politic şi educaţional telespectatorii. Prin repetare, prin prezentare în forme atractive imagine-muzică-sunet, prin sugestie, apar în subconştientul telespectatorilor germenii autosugestiei, care acţionează insidios, permanent şi distructiv.

Astfel, fără să-şi dea seama, telespectatorul se lasă condus, manipulat. Comoditatea preluării mesajului audio-vizual a făcut ca telespectatorii să accepte bucuroşi informaţii prefabricate subtil malefic, aranjate şi decupate, care le captează toată atenţia, transformându-i astfel, din fiinţe care ar trebui să gândească în fiinţe gândite.

Francmasoneria urmăreşte ca prin diverse şi atractive jocuri şi concursuri să abată atenţia oamenilor de la modul pervers în care urmăresc să instaureze noua „ordine mondială” prin care vor să exploateze oamenii acestei planete.

În timpul emisiunilor TV abil şi atractiv concepute, atunci când este captată atenţia conştientului (care ar trebui să cenzureze informaţiile care ajung în subconştient) prin fraze, cuvinte, sunete şi mai ales prin imagini special alese, se va produce implantarea în subconştient a mesajului urmărit a fi transmis, iar apoi oamenii vor reacţiona conform modului în care le-a fost programat subconştientul!

În faţa micului ecran, vrând-nevrând, fiinţa umană îşi formează psihologia de consumator, devine receptiv, iar televizorul va deveni o necesitate (generând boli psihice), aşa cum este alcoolul pentru un beţiv sau cum sunt ţigările pentru un fumător.

Libertatea telespectatorului de a alege este limitată, lui i se propun emisiuni special create, având scopuri prestabilite, fiecare din ele având un mesaj subtil ales. Un om care vine obosit de la servici este receptiv (pasiv) în faţa televizorului, iar psihologia lui este de a prelua fără nici un discernământ mesajul primit.

Francmasoneria urmăreşte ca majoritatea filmelor prezentate la televizor să aibă scene violente, de groază, care să genereze perturbări psihice celor care vizionează aceste filme. Reputatul psiholog japonez din Tokio, Seichi Tomojo, a făcut un studiu timp de 7 ani, observând 46 de femei însărcinate având vârste între 18 şi 40 de ani. Concluziile cercetătorilor sale sunt:
– Femeile însărcinate care privesc filme de groază şi poliţiste nasc prunci subponderali şi lipsiţi de farmec, pe când femeile care se delectează cu filme de dragoste sau spectacole muzicale vor avea bebeluşi grăsuţi, simpatici şi bine dispuşi.
– Femeile însărcinate care vizionează la televizor imagini violente, muzică metalic rock, au statistic şansa de a naşte copii nervoşi, perturbaţi psihic, scuturaţi de spasme musculare.
– Femeile gravide care urmăresc evenimente sportive, nasc copii mai bine dezvoltaţi fizic, bebeluşii lor fiind mai agresivi decât ai femeilor care nu privesc deloc la televizor.
– Copii femeilor care privesc emisiuni educative sunt mult mai armonioşi.

„Evitarea televizorului nu-i o soluţie”, spune reputatul psiholog japonez, „căci copiii mamelor care nu privesc la micul ecran sunt mult mai proşti şi mai inerţi decât orice alt grup de copii studiat”.

Mesajul audio-vizual al filmelor de groază, poliţiste, violente, spectacolele de metalic rock încurajate şi susţinute (sponsorizate) de masonerie, muzica rock în general, dar în special cea din ultimii ani (care de fapt nu este muzică ci doar nişte strigăte animalice ce pun fiinţa umană în rezonanţă cu ceea ce este malefic), generează grave dezechilibre psihice şi mentale.

Statistic s-a constatat că în urma spectacolelor metalic rock foarte mulţi fani devin violenţi, provoacă scandaluri şi bătăi violente, violuri, fapte antisociale, crime. Recent, în urma unor astfel de manifestări satanice ale fanilor formaţiilor rock, guvernul german a interzis pătrunderea în Germania a oricărei formaţii rock din afara ţării.

În cazul „trăirii televizate”, mesajul transmis copiilor şi adolescenţilor provoacă o contagiune emoţională imediată, propice pentru mimetism, şi chiar îndemnul de a trece imediat la fapte antisociale cum ar fi: furturi, tâlhării, spargeri de maşini, crime, acţiuni violente, etc. În acest sens putem da exemplul celor 29 de tineri din S.U.A. care şi-au tras câte un glonţ în cap, după vizionarea la TV a filmului „Voiaj la capătul infernului”. Acesta este doar unul din miile de exemple despre modul în care un film satanic perturbă psihicul oamenilor şi-i determină să se auto-distrugă.

În urma studiilor şi statisticilor făcute a reieşit clar că televiziunea poate realiza prin mesaje induse la copiii şi la adolescenţii care au structuri psihice mai fragile, stări de violenţă şi de agresivitate, tendinţe de teribilism, dar şi lucruri extrem de periculoase: dorinţa de sacrificiu suprem, tendinţa către terorism sau sinucidere.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 10.04.1997 se afirmă: „Karl Poper, autorul lucrării „Societatea deschisă şi duşmanii săi” avertiza în eseul „Un patent pentru a face TV” asupra relaţiei TV-democraţie. El spunea că <>.”

Mircea Moldovan, preşedintele Consiliului Naţional al Audio-Vizualului, cu privire la oribila crimă realizată de un tânăr de 15 ani care şi-a ucis prietenul inspirându-se dintr-un film dat pe TV afirmă: „Autorii morali ai crimei sunt televiziunile care transmit filme cu violenţă.”

Cu ajutorul televiziunii poţi dezinforma, forma opinii greşite, sau chiar impune puncte de vedere politice, economice, sociale etc, despre un grup de oameni, o societate sau un popor.

Un astfel de exemplu l-a dat televiziunea britanică, B.B.C., (care este dirijată şi controlată de Francmasonerie) prezentând maltratarea lui Mihail Cofariu la Târgu-Mureş ca fiind o acţiune de purificare etnică a românilor împotriva minoritarilor unguri. Acesta a fost o acţiune mascată a Francmasoneriei, de „manipulare ordinară” a opiniei telespectatorilor englezi în favoarea Ungariei, pentru a fărâmiţa teritoriul României. Francmasonii urmăresc prin tot felul de acţiuni politice să slăbească forţa poporului român, ce constă tocmai în unitatea sa.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 30.05.1997 se afirmă: „În judeţul Covasna, unul din sloganurile anilor 90-91 începe să prindă contur: „Vom studia şi limba română în limba maghiară!” În acele vremuri, profesori ca Gyrgy Ianoş îşi începea orele de fizică făcând următorul apel: „Elevii români nu au ce căuta la ora mea.” Profesorii români erau întâmpinaţi de elevii maghiari astfel: „Când pleci de-aici?” sau erau pur şi simplu daţi afară pe motiv că „Vom studia şi limba română în limba maghiară.” Profesoara Maria Oprea a notat tezele la română, foarte slabe de altfel, cu note de 4. Unul dintre elevi, cu acordul total al colegilor săi a scuipat pe caiet, l-a aruncat pe jos făcându-l ferfeniţă cu picioarele. <>”.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 19.05.197 se afirmă: „În judeţul Harghita legile şi Constituţia României sunt călcate în picioare.” În ziarul „Jurnalul Naţional” din 17.05.1997 Prea Sfinţia Sa Episcopul Ion Sălăjan afirmă: „În Harghita şi Covasna sunt locuitori care au conştiinţă de români dar nu mai ştiu româneşte.”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 13.05.1997 se afirmă: „Preşedintele Fundaţiei pentru Satul Secuiesc, Kiraly Karoly consideră că <>”!!!

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 5.03.1997 se afirmă: „<> al statului Israel, profesorul universitar Raoul Şerban afirmă: <>.”!!! Mişcarea Sionistă urmăreşte prin francmasoni şi prin anumiţi lideri ai UDMR-ului să-i păcălească pe maghiarii din România că dacă vor lupta pentru federalizarea Transilvaniei vor avea autonomie şi vor trăi mult mai bine. În acelaşi timp aceeaşi mişcare Sionistă a acţionat într-un mod perfid în Ungaria determinând din partea ungurilor din această ţară o atitudine rece, indiferentă şi uneori chiar ostilă faţă de ungurii din Transilvania. De asemenea, Sioniştii urmăresc să creeze conflicte artificiale în Transilvania, între români şi maghiari, între ortodocşi şi catolici. În felul acesta se urmăreşte să se fărâmiţeze teritoriul României. Ceea ce va rezulta în urma acestei fărâmiţări va putea fi mult mai uşor controlat şi manipulat de către mişcarea Sionistă. Atât românii cât şi maghiarii ştiu că s-au înţeles de veacuri unii cu alţii, că pot trăi împreună pe pământul Transilvaniei şi că uniţi, alături de poporul român pot rezista mult mai uşor în faţa atacurilor perverse ale mişcării Sioniste. De aceea, atât românii cât şi maghiarii trebuie să realizeze faptul că ar fi o mare prostie să se lupte între ei să fie victime omeneşti (ca în Iugoslavia) făcând astfel jocul diabolic al mişcării Sioniste. Locuitorii de naţionalitate maghiară din Transilvania trebuie să fie conştienţi că membrilor mişcării Sioniste şi francmasoneriei nu le pasă de maghiari şi că îi folosesc acum pentru a fărâmiţa România pentru ca apoi să-i exploateze şi pe ei (maghiarii) cum fac de altfel cu toate popoarele lumii inclusiv cu poporul evreu din care ei (Sioniştii) provin.

POLITIC

Mişcarea Sionistă urmăreşte să conducă oamenii acestei planete manipulând guvernele tuturor ţărilor lumii şi toate partidele politice. De asemenea, tot ei sunt autorii unor sisteme unice şi absolute de control mondial (O.N.U., UNESCO, Uniunea Europeană, N.A.T.O., F.M.I., Banca Mondială) prin care impun condiţii aberante popoarelor lumii pentru a crea haosul ce va duce la aşa-zisa Nouă Ordine Mondială (de exemplu României i s-a impus să legifereze homosexualitatea pentru a intra în Uniunea Europeană!). Deşi francmasonii susţin că nu se amestecă în politică există nenumărate dovezi că ei manipulează guvernele tuturor ţărilor lumii. În ceea ce priveşte România vă facem cunoscut următoarele:

– în „Evenimentul zilei” nr. 1466 din 22 aprilie 1997 senatorul Radu Timofte avertizează: „masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din România.” Vicepreşedintele Comisiei de apărare a Senatului Radu Timofte ne-a declarat ieri că tendinţa masoneriei din ce în ce mai vizibilă de a acapara toate funcţiile mai importante în Stat reprezintă un mare pericol pentru România.
„Este de remarcat că atât preşedintele Comisiei Senatoriale de Apărare cât şi ministrul apărării Victor Babiuc sunt masoni şi probabil că sunt mulţi alţii nu doar în ministerul respectiv ci şi în celelalte. Mi-e teamă însă că aceşti aşa-zis „fraţi” nu urmăresc altceva decât de a pune mâna pe tot ceea ce înseamnă putere în Stat aşa cum au reuşit în alte ţări. Mi-e teamă că vom ajunge într-o zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte din organizaţii şi atunci s-a dus naibii şi identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie românească.” – a afirmat senatorul Radu Timofte.
Deputatul Vasile Matei spune de asemenea că miniştrii Victor Babiuc şi Adrian Severin sunt masoni.
„Din punctul meu de vedere cred că nu este firesc şi normal ca dintr-o comisie ce controlează activitatea SRI care este prin excelenţă un serviciu secret să facă parte un om care în acelaşi timp aparţine unei organizaţii masonice internaţionale cu scopuri oculte care intră în contradicţie cu interesele României. Şi dacă ne gândim bine conform legii Mârzescu, partidul comunist din acea vreme a fost scos în afara legii exact din cauza apartenenţei la o organizaţie internaţională, Internaţionala comunistă, care era de esenţă masonică. Deci voi cere să dea explicaţii în legătură cu prezenţa lui Corneliu Ruse în comisia SRI şi într-o lojă masonică ca şi examinarea aspectului referitor la o asemenea posibilitate conform legii siguranţei naţionale şi Constituţiei. Dacă facem paralela între ceea ce a însemnat masoneria pentru Italia loja masonică „Propaganda due” şi ce complicaţii politice a avut activitatea lui Ligio Geli putem să ne gândim că apartenenţa la masonerie şi implicarea în activitatea politică executivă în România poate fi extrem de periculoasă.” – a declarat deputatul PUNR Vasile Matei.

– în Adevărul din 22 aprilie 1997 liderul Alternativei României Varujan Vosganian declară că acest partid recomandă oamenilor politici să se abţină să facă parte din lojile masonice. Vosganian susţine că lojile masonice se orientează spre „zonele strategice” precum Guvernul sau Banca Naţională şi a relatat că el personal a refuzat să facă parte dintr-o lojă masonică atunci când i s-a propus acest lucru. Senatorul PD Alexandru Nicolae şi deputatul PD Corneliu Ruse au fost înaintaţi în grad de loja masonică de Rit Scoţian Antic şi Acceptat.

– Radu Chesaru, fondatorul „Vulturului Brâncovenesc afirmă: „m-am retras din Partidul Alianţa Civică datorită orientării sale masonice.”

-Alexandru Paleologu, francmason de dinainte de război, om politic a declarat în presă: „De când m-am apropiat mai mult de Dumnezeu nu mă mai consider francmason.”

– În ziarul „Libertatea” din 22.04.1997 se spune „Paul Ghiţiu, secretarul general al partidului Alternativa României a criticat implicarea anumitor parlamentari în masonerie. La sfârşitul săptămânii trecute, trei parlamentari din comisii strategice – de externe, de apărare şi de control a S.R.I. au urcat în ierarhia lojii masonice Ritul Scoţian Antic şi Acceptat. Liderii A.R. au remarcat o apetenţă a organizaţiilor masonice spre sectoare strategice. Se constată şi un asalt asupra membrilor din guvern şi mai ales asupra angajaţilor B.N.R., indiferent de nivel.”

– În ziarul „Jurnalul Naţional” de vineri 14.02.1997 se afirmă: „Costel Iancu, Suveranul Mare Comandor, declară: <>”

Într-un buletin informativ internaţional se afirmă: „Conflictele etnice sunt plănuite, finanţate şi organizate de masoni. Combatanţii folosesc armament, muniţii, echipament şi alimente pe care le furnizează plutocraţia financiară masonică, organizând măceluri. Gorbaciov afirmă că aceste conflicte etnice sunt plănuite de „Consiliul Înţelepţilor” şi că toţi membrii consiliului au subliniat următoarea idee: „Creştinismul trebuie să dispară şi să fie înlocuit cu o religie mai cuprinzătoare (New Age) şi de asemenea naţiunile trebuie să dispară”. Masonul Sam Keen specialist în mediul înconjurător a explicat că „pentru buna funcţionare a Noii Ordini Mondiale din fiecare 10 oameni 9 trebuie să moară”. El a cerut secondat fiind de Carl Segan reducerea populaţiei globului cu 90%. Misiunea lui Gorbaciov în cadrul masoneriei internaţionale Sioniste a fost de a distruge sistemul comunist (creat tot de ei) care nu le mai era de folos. Analizând activitatea pe care o desfăşoară acum Gorbaciov se poate trage concluzia că el are sarcina de a distruge creştinismul şi de a crea toate premizele de înfeudare a lumii masoneriei internaţionale Sioniste. De asemenea este dovedit faptul că cei doi „mari” masoni care la vremea aceea „conduceau” destinele lumii, Gorbaciov şi Bush au urmărit ca în decembrie ’89 să dezmembreze România printr-un război civil dar nu au reuşit acest lucru deoarece prin comportamentul său poporul român şi oameni patrioţi şi curajoşi care au plătit cu viaţa opoziţia lor (de exemplu generalul Guşe) n-au permis aceasta.

De-a lungul istoriei mişcarea masonică Sionistă a urmărit să instaureze şi să răstoarne sisteme politice cum a fost de exemplu Comunismul. Datorită faptului că membrii mişcării Sioniste au acţionat din umbră folosindu-se de caracterul paranoic al lui Ceauşescu şi, în acelaşi timp, de ignoranţa, laşitatea şi inerţia unor români în momentul în care comunismul, în frunte cu Ceauşescu au picat, marea majoritate a românilor au fost păcăliţi că au scăpat de suferinţă. Ei neputând să-şi dea seama că, de fapt, atât timp cât mişcarea masonică Sionistă va continua să acţioneze în România şi, în general, pe întreaga planetă, vor avea de suferit chiar dacă, aparent, vor vota un aşa-zis guvern democrat. Deocamdată, datorită ignoranţei şi lipsei de curaj, oamenii nu realizează faptul că trebuie să-i depisteze şi să-i demaşte prin toate mijloacele pe membrii mişcării Sioniste care sunt de fapt adevăraţii vinovaţi pentru toate crimele şi fărădelegile realizate împotriva umanităţii. Atât timp cât nu este înlăturată cauza, efectele negative vor continua să existe chiar dacă, aparent, ele se vor manifesta sub altă formă. Deci nu are rost să ne mai „îmbătăm cu apă rece” considerând că dacă vine alt partid politic la putere viaţa noastră va fi mai bună, atât timp cât guvernanţii şi cei care sunt guvernaţi nu au luciditatea şi tăria morală de a demasca şi de a se opune acţiunilor extrem de perverse şi diabolice ale francmasoneriei şi mişcării Sioniste.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 13.05.1997 referindu-se la tratatul cu Ucraina, academicianul Dan Berindei consideră: „În anul 1997, România a renunţat la o parte din istoria sa.”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 21.05.1997 se afirmă: „Controversele privind Tratatul româno-ucrainean se amplifică – Mai mulţi intelectuali şi cercetători români se opun semnării unui document care ar compromite reîntregirea României.”

În tratatul de aderare la Uniunea Europeană (semnat şi de autorităţile române în 1995) se pun explicit următoarele două condiţii:
– orice ţară o dată intrată în Uniunea Europeană îşi cedează suveranitatea naţională Centrului de la Strasbourg;
– legislaţia Comunitară este deasupra legislaţiei naţionale;

În aceste condiţii ne întrebăm ce se urmăreşte prin semnarea acestor tratate? Ce motive îi determină pe oamenii politici să accepte orice condiţii oricât de aberante ar fi ele în privinţa României?

În „Jurnalul Naţional” din 23 mai 1997, vicepreşedintele Comisiei de Apărare a Senatului, Radu Timofte declară că: „Masoneria are ca scop să deţină controlul în domeniul economic, politic, cultural şi mai nou militar. Masoneria îşi propune să finanţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie, naţionale şi internaţionale […] şi chiar reuşeşte să deţină controlul în domeniul economic, politic, cultural şi mai nou militar. Şi, mai mult decât atât, jurământul masonic are în conţinutul său pedepse foarte severe pentru membrii care divulgă secretele, organizaţia având caracter secret. Protocoalele masoneriei, care au fost publicate, reprezintă pentru majoritatea celor care le citesc, motive foarte serioase de reflecţie, de reţinere, de tăcere şi de teamă. Nici măcar membrii suspuşi nu ştiu mare lucru. Bănuiesc că activităţile secrete nu sunt cunoscute decât de un grup foarte restrâns, iar celorlalţi mai mici şi mai mulţi nu le sunt prezentate adevăratele intenţii ale masoneriei, aceştia fiind simple unelte care doar îşi imaginează că ştiu ceva.”

Pentru a exemplifica ce spune senatorul Radu Timofte în legătură cu jurământul masonic vom prezenta în continuare conţinutul acestui jurământ:
<<jur, în=”” numele=”” arhitectului=”” suprem=”” al=”” tuturor=”” lumilor=”” (satana)=”” să=”” nu=”” descopăr=”” niciodată=”” secretele,=”” semnele,=”” cuvintele,=”” învăţăturile=”” sau=”” practicile=”” francmasoneriei=”” şi=”” păstrez=”” tăcere=”” veşnică=”” asupra=”” lor.=”” făgăduiesc=”” jur=”” trădez=”” nimic=”” din=”” acestea=”” nici=”” prin=”” scris,=”” grai,=”” gesturi,=”” pun=”” altcineva=”” scrie,=”” litografieze,=”” graveze,=”” tipărească=”” ceva,=”” dau=”” vileag=”” vreun=”” fel=”” ceea=”” ce=”” mi=”” s-a=”” descoperit=”” până=”” această=”” clipă=”” se=”” va=”” descoperi=”” viitor.=”” dacă=”” ni=”” mă=”” voi=”” ţine=”” de=”” cuvânt,=”” oblig=”” supun=”” la=”” următoarea=”” pedeapsă:=”” -=”” ardă=”” buzele=”” cu=”” fier=”” înroşit=”” taie=”” o=”” mână=”” smulgă=”” limba=”” gură=”” reteze=”” gâtul=”” cadavrul=”” meu=”” fie=”” spânzurat=”” lojă=”” timpul=”” primirii=”” unui=”” nou=”” frate,=”” iar=”” după=”” aceea=”” ars=”” cenuşa=”” aruncată=”” vânt=””>>

Teribilă şi criminală siluire a conştiinţei să juri că nu vei destăinui ceea ce încă nu ţi s-a spus!

MILITAR

În ziarul „Cronica Română” din 14.02.1997 notează: „Masonii români afirmă că au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”

Blocul NATO este format din două structuri masonice: una militară şi alta politică, coordonate de Marea Lojă supremă din New York, B’NAI B’RITH, formată numai din membrii Sionişti.

Baza militară din Frankfurt găzduieşte „filiala europeană” a lojei Sioniste B’NAI B’RITH. Emisari ai acestei filiare europene au fost trimişi în România pentru acţiuni ostile poporului român în perioada 1990-1991 şi acestora li s-a pus la dispoziţie pentru întâlnirile lor oculte secrete tocmai Cercul Militar Naţional! Oare de ce autorităţile române au făcut acest lucru?

Din punct de vedere militar mişcarea Sionistă internaţională acţionează în special prin războiul economic, psihologic şi prin arme biologice. Toată mascarada cu blocul NATO este realizată pentru a distruge capacitatea naţională de apărare a ţărilor care aderă la acest bloc militar, pentru a folosi oameni şi echipament militar (cumpărat cu eforturi financiare imense de ţările respective) în interesul mişcării Sioniste internaţionale şi străine intereselor popoarelor care fac sacrificii imense pentru a trimite soldaţi şi echipament militar în acele zone.

La ora actuală nu se mai pune problema unei agresiuni militare cu armament clasic sau nuclear deoarece acum se acţionează numai printr-un război economic şi psihologic. Este aberant să ne mai păcălim că integrarea în blocul NATO ar asigura o protecţie militară în cazul unei agresiuni cu arme clasice sau nucleare pentru simplul motiv că cei care au declanşat până acum războaiele clasice (mişcarea Sionistă internaţională) nu mai acţionează în acest fel şi folosesc povestea cu blocul NATO pentru a impune condiţii economice aberante ţărilor pe care vor să le subjuge în acest fel.

Membrii mişcării Sioniste cunosc faptul că în următorii ani după realizarea unei armate unice în cadrul Uniunii Europene, blocul NATO nu va mai avea nici un rol în Europa. Blocul NATO va deveni atunci o poliţie intercontinentală şi un organ de represiune internaţional. În aceste condiţii ne întrebăm oare de ce oamenii politici români se străduiesc atât de mult să integreze România în NATO, acceptând pentru aceasta condiţii aberante care se impun României pentru distrugerea acesteia. În condiţiile în care integrarea în NATO ar costa România peste 24 miliarde de dolari (bugetul României pe 5-6 ani), iar acţiunile militare pe care România va fi obligată să le întreprindă în alte ţări (vezi acţiunea din Albania) în scopuri străine intereselor poporului român, vor costa sute şi sute de milioane de dolari ar trebui ca guvernanţii şi poporul român să se gândească mai bine dacă este în interesul României să intrăm în NATO!

JUSTIŢIE

În cadrul justiţiei francmasoneria a urmărit să coopteze avocaţi, judecători, procurori în lojele masonice şi de asemenea în cadrul Ministerului de Justiţie, a urmărit să infiltreze cât mai mulţi francmasoni pentru a genera haosul care există la ora actuală în justiţie. Astfel, nu întâmplător, judecătorii sunt foarte prost plătiţi, au sute de dosare de rezolvat, procesele se întind pe ani de zile datorită birocraţiei judiciare, dreptul juridic este utilizat în mod intenţionat echivoc, legile, prin modul în care sunt formulate, permit interpretarea lor în funcţie de anumite interese etc.

ÎNVĂŢĂMÂNT

La ora actuală în Statele Unite învăţământul a fost atât de eficient degradat de mişcarea Sionistă, încât la aproape toate concursurile internaţionale studenţii şi elevii americani se califică pe ultimile locuri. Violenţa în clase a atins culmi greu de imaginat. Profesorii sunt bătuţi de elevii nemulţumiţi, utilizarea stupefiantelor este în floare, iar profesorii beau alcool şi fumează cot la cot cu elevii. În Franţa elevii din clasele mici ştiu să scrie numai pe calculator urmărindu-se să se formeze generaţii de tineri care să nu mai ştie să facă calcule (să nu cunoască tabla înmulţirii), să nu mai ştie să scrie. La ora actuală în România se constată o degradare din ce în ce mai evidentă a învăţământului, elevii beau alcool şi fumează cot la cot cu profesorii, se droghează (după unele statistici 50% din elevi în anumite şcoli şi licee folosesc stupefiante), au loc bătăi violente care nu pot fi oprite de profesori pentru că le este frică de „mafia” liceană, tinerii sunt preocupaţi în special de muzica satanică metalic-rock, aderă la grupări satanice care fac magie neagră şi apar din ce în ce mai multe cazuri de sinucideri în rândul elevilor care participă din inconştienţă la ritualuri satanice.

Ne întrebăm oare de ce poliţia şi organele abilitate ale statului (care sunt controlate de francmasonerie) nu iau măsuri pentru a opri răspândirea drogurilor şi depistarea reţelelor de tip mafiot din licee?

Ne întrebăm oare de ce mass-media (care este controlată de francmasonerie) nu realizează o campanie concentrată de prezentare a pericolelor majore pe care le reprezintă drogurile, reţelele de tip mafiot din licee şi grupările sataniste în rândul tinerilor din şcoli şi licee?

În luna mai 1997 un grup de tineri satanişti a plecat din Suceava la Neptun cu trenul şi în timpul călătoriei au devastat vagoane întregi dându-i jos din tren pe călătorii care au îndrăznit să le atragă atenţia că nu este bine ce fac.

Pe parcursul a 15-16 ore cât a durat călătoria din Suceava până la Neptun poliţia C.F.R. şi nici alte forţe de poliţie specializate nu au intervenit pentru a aresta pe cei care au devastat trenul respectiv! O dată ajunşi la Neptun, acelaşi grup de tineri satanişti au făcut ritualuri de magie neagră într-un hotel al staţiunii respective şi au organizat un concurs satanic: „Cine devastează mai repede o cameră de hotel”! În urma acestei acţiuni demente un întreg hotel a fost distrus (geamuri smulse, uşi distruse, pereţi deterioraţi, mochete sfâşiate, mobilier distrus, ars şi aruncat pe geam, etc.). Nici în această situaţie poliţia nu a intervenit pentru a opri aceste manifestări demente şi nici nu a luat măsuri pentru a-i prinde şi ancheta pe cei care au procedat în felul acesta.

Răspunsul poliţiei a fost că nu a putut interveni în cazul respectiv pentru că tinerii satanişti erau prea violenţi! Este hilar argumentul adus de poliţie dar în acelaşi timp este şi extrem de îngrijorător. Atitudinea poliţiei cât şi a mass-mediei în acest caz demonstrează o dată în plus că atât poliţia cât şi mass-media sunt controlate de francmasonerie care urmăreşte să încurajeze şi să susţină astfel de acţiuni satanice.

În Marea Britanie, ţară în care există peste 8500 de loji masonice, însumând peste 350000 de membri (mulţi dintre ei sunt infiltraţi în guvern, poliţie, servicii secrete) a fost publicată o carte (cu concursul francmasoneriei) ce a stârnit imediat controverse fără precedent în rândul oamenilor, relatează cotidianul „Daily Mail”. Este vorba despre un aşa-zis manual de „sexologie” care se ocupă strict de domeniu homosexualilor şi lesbienelor, manual destinat şcolarilor de peste 5 ani! Şi mai şocant este faptul că acest manual destinat şcolarilor între 5 şi 16 ani este prevăzut şi cu imagini edificatoare, pentru mai buna înţelegere a ceea ce reprezintă fenomenul de homosexualitate!

În Statele Unite, de asemenea, copiii din clasa I au în manuale imagini şi informaţii despre homosexuali, fiind obişnuiţi cu ideea că este absolut firesc să ai doi tătici sau două mămici!

Datorită faptului că guvernele Statelor Unite şi ale Marii Britanii sunt în totalitate controlate de mişcarea Sionistă, datorită faptului că Uniunea Europeană este un produs al aceleiaşi mişcări Sioniste şi datorită faptului că una din condiţiile acceptării României în Uniunea Europeană este să se legifereze homosexualitatea la noi în ţară, este evident că această organizaţie ocultă, satanică, care este mişcarea Sionistă promovează într-un mod diabolic homosexualitatea şi urmăreşte să realizeze şi în învăţământul din România ceea ce se petrece la ora actuală în Statele Unite, Anglia, Franţa şi alte ţări ale lumii.

Ne întrebăm până când vor mai dormi românii şi vor mai accepta acţiunile satanice de distrugere a acestui popor? Vor oare românii să-şi vadă copii învăţând despre homosexualitate şi să-i vadă cum devin homosexuali? Oare când se vor trezi oamenii acestei ţări şi vor lua atitudine împotriva francmasoneriei şi mişcării sioniste?

CULTURAL – ARTISTIC

Mişcarea Sionistă internaţională urmăreşte prin orice mijloace distrugerea tradiţiilor cultural-naţionale şi a identităţii naţionale de neam. Modifică tradiţia poporului respectiv şi ierarhia valorilor.

Finanţează, promovează şi susţine muzica, pictura, sculptura satanică, generând astfel în oameni rezonanţe malefice, demoniace. Mişcarea Sionistă prin reprezentanţii săi masoni măsluieşte istoria şi dovezile lingvistice, îndoctrinează tineretul în spirit Satanic, folosind pentru aceasta în special muzica satanică de tip metalic rock.

IDEOLOGIE – FILOZOFIE

Baza ideologică a mişcării Sioniste este următoarea:
„Studiul zilnic al Talmudului la evrei începea de la zece ani pentru a se sfârşi odată cu viaţa.” (A. Dormesteter, L. cit. pag. 393)

„Cei ce se măgulesc că prin ajutorul Bibliei vor cunoaşte religia noastră sunt într-o desăvârşită ignoranţă… Cărţile talmudice sunt acelea după care se organizează viaţa religioasă a evreului, de la prima respiraţie până la ultimul suspin.” (Singer, citat de Mislin în Les Saints Lieux, T.III pag.549 şi de A. Soubin în Le Talmud, pag.5)

Iată ce afirmă acum despre Talmud un alt evreu, haham convertit la creştinism: „Talmudul este codul complet, civil şi religios al Sinagogii… El este codul care reglementează, până în momentul actual comportamentul evreilor” şi pentru care ei au un respect religios, ce merge până la fanatism. (Drach, L. cit. T.I., pag.164 – vezi Mousseaux, Le juif, c.IV, pag.87)

Talmudul hărăzeşte numai evreilor întreg pământul cu toate bunurile din lume: „Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat evreilor pe goimi (adică pe cei care nu sunt evrei) cu tot ceea ce ei posedă.” (Talmud Babli, Tratatul Baba – Kamuna, F.32, c.2 – vezi Rohling, L. cit. pag.63 – cuvântul goi (la plural: goimi) este echivalent cu ghiaur al mahomedanilor şi reprezintă un apelativ de ură şi despreţ.)

„Dumnezeu a dat evreilor putere asupra averii şi vieţii tuturor popoarelor.” (Albo, Sepher. i.k., f.3 – c.25 – Jakuth – Chimeoni, Ad – Tab, f.83 – c.3, n.563 – Rohling, L. cit., pag.63)

„Israel este ca stăpâna casei căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii el trebuie să primească bani de la toate popoarele lumii.” (Talmud Babli – Traité Pes., f.119 şi Traité Souhérdin, f.110 – Rohling, L. cit., pag.55)

În consecinţă Talmudul dă evreilor dreptul de a fura de la goimi (creştinii):
„Este permis să despui un goi”. (creştin) (Talmud Babli – Tratatul Baba – Metzia, f.3 – c.2, Rohling, pag.64)

După Maimonide, perceptul biblic: „Să nu furi” semnifică „să nu furi pe nici un om, adică pe nici un evreu” (Maimonade, Sepher, miz, f.105 – c.2 – vezi Rohling, L cit., pag.64), goimii nefiind oameni. De altfel, când un evreu fură pe un goi el nu face decât să-şi reia avutul său.

După Talmud, „proprietatea unui ne-evreu e ca un lucru părăsit, ca un deşert, ca nisipul mării; adevăratul proprietar legitim este primul evreu care pune mâna pe ea.” (Pfefferoku (rabin convertit) Talmud Babli – Tratatul Baba Batra Dissert, psiholog., pag.11 – vezi Rupert, L. cit. pag. 19 şi Baba Metzia, f.114 (edit. Amsterd 1645) citat de G. de Mousseaux – Le Juif, pag.127,128)

După rabinul Solomon Iarchi sau Rachi „averile goimilor sunt ca nişte lucruri fără stăpân şi aparţin primului evreu care pune mâna pe ele”. (Rupert, L. cit., pag.19)

De asemenea Talmudul interzice evreului să dea înapoi goi-ului un lucru pe care acesta l-a pierdut.

„Este oprit să dai goi-ului un lucru pe care acesta l-a pierdut… Cel ce dă unui goi obiectul pierdut, nu va găsi iertare înaintea lui Dumnezeu.” (Talmud Babli, Traité Souhérdin, f.76 – c.2 şi Tratatul Baba Komuna, f.113 – c.2 – Rohling, L. cit., pag.67).

– Talmud, rugăciunea de dimineaţă: O, Doamne, dezrădăcinează, surpă, dărâmă şi nimiceşte pe toţi neevreii.

– Abarbanei Ad, Isaia V: Numai iudeii înseamnă ceva în lumea aceasta, ei sunt asemănători cu grâul; goimii (dobitoacele creştine) sunt pleava.

– Scheftal Horviz: Sufletul fiecărui iudeu în parte are valoare mai mare înaintea lui Dumnezeu decât sufletul unui întreg popor creştin.

– Abadath Lepkodes (Pasosa Cheleg chajiuchud V, 11b): Fiecare bărbat iudeu este fiu de rege, iar celelalte neamuri sunt sclave.

– Rabi Scheftel (sefatul): Iudeilor li se cuvine numele de om, dar cei nelegiuiţi cum sunt creştinii idolatri îşi atrag originea de la spiritul spurcat şi se numesc porci iar soţiile lor vite încălţate.

– Abarbanel (Benachoth 25b): Poporul ales este demn de viaţă eternă. Celelalte neamuri sunt identice măgarilor. Casele goimilor (dobitoacelor creştine) sunt nişte grajduri de vite.

– Maimonides zis Vulturul Sinagogii (Grittin 57): Poruncit este către datorii lui Israel şi eretici cum este Iisus Nazarineanul şi urmaşii lui să fie omorâţi şi zvârliţi în vâltoarea osândei veşnice.

– Rabbi Salman: Celui mai blând dintre şerpi scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre creştini ucide-l.

– John Clayton în The Chicago Tribune: Trotki conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument spre acest plan.

RELIGIA

Reprezentanţii mişcării Sioniste generează conflicte între diferite religii, susţin financiar diferite secte religioase. Se infiltrează în religia creştină pentru coruperea preoţilor, îi trimit la studii în străinătate pe banii francmasoneriei, îi cooptează în francmasonerie determinând astfel tăcerea totală (explicabilă doar în felul acesta) a Bisericii Ortodoxe faţă de acţiunile criminale ale mişcării sioniste şi ale francmasoneriei. În ziarul „Evenimentul zilei” din 1.07.1997 se afirmă: „o carte împotriva francmasoneriei declanşează un scandal de proporţii la Cluj. Autorul cărţii „Strategia diabolică a forţelor oculte pentru instaurarea noii ordini mondiale” se numeşte Nicolae Trofin, are 27 de ani şi este proaspăt absolvent, cu nota 10, al Facultăţii de Teologie din Cluj. Această carte a declanşat un adevărat scandal, încă înainte de lansarea oficială a cărţii. Nicolae Trofin a declarat că este prima lucrare de acest gen publicată de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, după lucrarea mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan din anul 1937. Nicolae Trofin afirmă că din cauza acestei cărţi a fost bătut în luna octombrie 1996 în plină stradă şi că înainte cu trei săptămâni de lansarea cărţii a fost convocat la sediul SRI Cluj, unde a fost ameninţat şi i s-a spus că în Germania ar fi fost arestat pentru atitudine revizionistă şi antisemită. „Am fost anchetat de mai multe ori dar am refuzat să dau o declaraţie. Apoi am fost la Arhiepiscopul Bartolomeu Anania care mi-a spus: <<da’ cine=”” eşti=”” tu=”” să=”” scrii=”” aşa=”” ceva?=”” te=”” crezi?=”” crezi=”” scriitor?=””>>”. Nicolae Trofin consideră că Bartolomeu Anania merge pe linia francmasonică, în predicile lui fiind lesne intuit acest lucru.

Ne întrebăm retoric din ce cauză oare din anul 1937 şi până în 1997, timp de 40 de ani, preoţii (în special din România) nu au luat atitudine împotriva francmasoneriei aşa cum au făcut preoţii greci de pe Muntele Athos care au mobilizat mase întrebi de oameni şi au făcut mitinguri împotriva mişcării Sioniste şi a francmasoneriei?

7. Soluţii pentru contracararea acţiunilor malefice ale francmasoneriei

Pentru a învinge răul trebuie să ştim că binele este absenţa răului iar răul este absenţa binelui deci ideea de bază pentru contracararea acţiunilor diabolice ale francmasoneriei este aceea a înlocuirii răului cu binele, sau altfel spus, a răului cultivat de ei cu binele în care noi ne ancorăm cu fermitate.

Astfel:
– viclenei lor dezinformări prin presă îi om răspunde prin urmărirea cu inteligenţă, luciditate şi atenţie a informaţiilor din presă pentru a putea delimita falsul de adevăr. Astfel să ne punem mereu întrebarea „Qui prodest?” – urmărind apoi să vedem faţa ascunsă a lucrurilor intuind perfida manipulare care se realizează la ora actuală prin mass-media. Vizionând programele de televiziune, să o facem în mod conştient, lucid, urmărind să identificăm elementele manipulării.
– declanşării şi amplificării conflictelor între ortodoxie şi catolicism îi vom opune o înţelegere profundă a adevărurilor sacre revelate de Iisus care ne ajută să trecem peste această falsă dihotomie apelând la ceea ce ne uneşte – iubirea creştinească a aproapelui.
– impunerii unor programe aberante de învăţământ i se va opune protestul ferm al profesorilor şi cadrelor didactice împotriva acestor măsuri antieducative.
– decimării populaţiei prin boli create în laborator i se va răspunde prin menţinerea cu fermitate şi voinţă a stării de sănătate în mod profilactic prin măsuri dietetice adecvate şi regim de viaţă ordonat.
– laşitatea, orgoliul, avariţia, setea de putere pot fi înlăturate prin transformarea lăuntrică a tuturor oamenilor în sensul structurării unor personalităţi ancorate în valorile morale creştine.
– satanismului cultivat prin aşa-zisă muzică metalic-rock şi prin ritualuri satanice i se vor răspunde prin cultivarea credinţei în dumnezeu, prin rugăciuni colective (vezi apariţiile Fecioarei Maria de la Fatima şi Metjugorge). Tineretul trebuie reorientat către muzica clasică şi modernă, armonioasă şi elevată. Trebuie să li se ofere cu răbdare tinerilor informaţia şi cunoaşterea necesară pentru a vedea faţa adevărată a mişcărilor metalic-rock şi sataniste.

Francmasonii au o iniţiere secretă ce le permite să-şi dezvolte o voinţă dizarmonioasă, malefică, ei dispunând de puternice mijloace în plan material şi social pentru a subjuga voinţa celorlalţi oameni. Sufletele lor sunt întunecate de orgoliu, egoism, ambiţii deşarte, dorinţa de a parveni, de setea de putere cu orice preţ, de dorinţa de a acumula bani şi putere politică, de a-i înrobi pe ceilalţi, etc.. Ei pot fi înfrânţi doar de fiinţe cu credinţă în Dumnezeu, care rezonează mai mereu cu binele şi adevărul, care sunt la unison cu voinţa divină.

De aceea orice om lucid şi credincios ar trebui să se mobilizeze cu toată forţa ca să rezoneze numai cu binele (să gândească, să vorbească, să acţioneze preponderent benefic), să se roage cât mai des la Dumnezeu, să evolueze spiritual şi dacă are forţa necesară să practice Yoga sau/şi anumite căi spirituale autentice (ceea ce l-ar ajuta considerabil să devină o fiinţă benefică excepţională).

Francmasonii se tem de unitatea planetară benefică. Ei se tem de unitatea oricărui popor, a oricărei naţiuni, urmărind dezbinarea tuturor naţiunilor pentru a le putea înrobi.

Toţi românii trebuie să fim uniţi în bine pentru ca în felul acesta francmasonii să nu ne mai poată dezbina.

Adevăraţii români ar trebui să desconspire acţiunile de tip masonic, să scrie articole şi cărţi despre aceste acţiuni malefice, să organizeze mitinguri de protest împotriva francmasoneriei, să strângă semnături de la oameni pentru scoaterea în afara legii a acestei organizaţii satanice internaţionale.

Francmasonii urmăresc să-i dezbine pe oameni şi tocmai de aceea, noi românii trebuie să fim uniţi şi cu toţii la unison să luăm atitudine împotriva francmasoneriei.

Francmasonerie urmăreşte distrugerea unităţii naţionale româneşti, tocmai de aceea trebuie să menţinem cu fervoare şi curaj patrimoniul culturii şi limbii naţionale.

Francmasoneria urmăreşte să realizeze conflicte interetnice iar noi românii pentru a contracara această tendinţă a francmasoneriei trebuie să avem sentimente de bunăvoinţă, iubire faţă de toţi oamenii alături de care trăim în acest teritoriu.

Acţiunile malefice ale francmasoneriei sunt posibile datorită ignoranţei şi necunoaşterii. Din această cauză trebuie să fim cât mai informaţi, să cunoaştem cât mai mult, să avem discernământ şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi să înţeleagă şi să cunoască.

Din această cauză este bine ca această carte să fie dată la cât mai mulţi oameni.

Francmasonii îşi acoperă faptele mârşave prin jurăminte de păstrare a secretului, prin ameninţări la adresa celor care vor să-i demaşte, demonstrând astfel că le este teamă că opinia publică ar putea să afle adevărul despre ei. Tocmai de aceea, noi, românii, trebuie să urmărim permanent să-i demascăm, să dezvăluim planurile criminale ale francmasoneriei.

ROMÂNI, ACŢIONAŢI, PENTRU CĂ ÎNCĂ MAI ESTE TIMP SĂ NE SALVĂM!

Fiecare îşi spune „Ce pot eu să fac? pentru că sunt mic, slab şi singur.” În realitate însă suntem mulţi şi puternici. Forţa noastră stă în unitatea noastră! În această privinţă Iisus a spus: „Unde se adună doi oameni în numele Meu, acolo sunt şi Eu.”
Trebuie doar să devenim conştienţi de forţa noastră şi să acţionăm!
Iisus a spus: „Cine are credinţă cât un bob de muştar va muta şi munţii din loc!”

8. Bibliografie

1. Radu Theodoru, „România ca o pradă”, Ed. Alma, 1996

2. Jan van Helsing, „Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX”, Ed. Alma, 1996

3. „Texte care au zguduit lumea”, Ed. Moldova, 1995

4. Alain Lallemand, „Organizaţia”, Ed. Aurelia, 1997

5. Ion Costin Grigore, „Cucuveaua cu pene roşii”, Ed. Miracol, 1994

6. „Protocoalele înţelepţilor Sionului”, Ed. Alma, 1997

7. Mitropolitul Irineu Mihălcescu, „Francmasoneria”, Bucureşti, 1941

8. „New Age – Mişcare ocultă îndreptată împotriva religiei creştine”, Bucureşti, 1993

9. „Satanismul în muzica rock”, Ed. Izvorul luminii, 1993

10. Richard Gleen, „Operaţiunea ultrasecretă <>”, Ed. Shambala

11. Gregorian Bivolaru, „Francmasoneria – misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare”, Ed. Shambala, 1995

12. Gregorian Bivolaru, „Dezvăluiri senzaţionale referitoare la acţiunile şi planurile satanice ale francmasoneriei”, Ed. Shambala, 1996

13. Onclair, „La Francmaçonnerie contemporaine”

14. Turinez, „La grande peril de notre temps ou la Francmaçonnerie”

15. Bernard Fay, „La Francmaçonnerie et la Revolution Intelectuelle du XVIII Siecle”

16. Iosif de Santo de Colmar, „La Chaine Infernale”, „La Francmaçonnerie contro l’Eglise”, „La Francmaçonnerie désaquée”.

17. Emil Barbier, „Infiltrations maçonniques dans l’Eglise”.

18. F.H.Thiriet, „Aperçu philosophique et historiqze de la Francmaçonnerie”

19. A. Preuss, „Etude sur la Francmaçonnerie”

20. A. Ralph Epperson, „Noua Ordien Mondială”

21. Gregorian Bivolaru, Viorel Roşu, „Căi şi tehnici de evoluţie spirituală a omului”

ANUNŢĂM PE CITITORII INTERESAŢI CĂ O PARTE DIN LUCRĂRILE CITATE ÎN ACEASTĂ BIBLIOGRAFIE POT FI CONSULTATE LA BIBLIOTECA CENTRULUI DE DOCUMENTARE AL MIŞCĂRII DE INTEGRARE SPIRITUALĂ ÎN ABSOLUT (M.I.S.A. – ŞOSEAUA SĂLAJ NR.2, BLOC 126-A, PARTER, SECTOR 5 BUCUREŞTI, TELEFON 01/420.52.99 ORAR ZILNIC ÎNTRE ORELE 10-22). TOTODATĂ ŢINEM SĂ ANUNŢĂM CĂ DEŢINEM UN EXCEPŢIONAL FILM-MĂRTURIE DESPRE CRIMELE ŞI FAPTELE SATANICE COMISE DE FRANCMASONI, INTITULAT „ÎN INTERIORUL FRĂŢIEI FRANCMASONICE” (INSIDE THE BRODERHOOD) TRADUS ÎN LIMBA ROMÂNĂ ŞI CARE CUPRINDE ŞASE EPISOADE PLINE DE DEZVĂLUIRI CUTREMURĂTOARE.

GRIGORE CARTIANU și alții – o ipoteză care trebuie luată foarte în serios: OMOR cu PREMEDITARE!!!

Cred că la Nașu TV s-au purtat discuțiile cele mai aplicate la subiectul tragediei de la Club Colectiv. Ultima oară, în urmă cu două seri, Grigore Cartianu, ziarist de investigații redutabil, care „știe mult mai multe decât spune”, a cerut ca pacienții morți în străinătate să fie examinați acolo unde au decedat și să se întoarcă în țară cu un raport de autopsie efectuată în străinătate, de medicii legiști din țara respectivă. De ce? Pentru că în IML-ul nostru nu putem avea încredere. Este o instituție iremediabil compromisă după „sinuciderea” lui Constantin Milea… Grigore Cartianu a fost categoric: să nu avem încredere în participarea corectă a IML la ancheta criminalistică legată de tragedia din 30 octombrie! Drept care ne întrebăm: ce ar putea fi ascuns prin complicitatea IML?!…

Mi-am adus aminte apoi de o declarație de la un post TV mai puțin cunoscut, am și uitat care,  reporterița afirma că s-ar fi identificat în trupul victimelor urme de acid cianhidric, rezultat din nu știu ce combinații chimice produse la fața locului, prin arderea buretelui de pe tavan… Raportând-o la insinuările lui Grigore Cartianu, mă întreb ce gaze au inhalat victimele de la Colectiv și în ce măsură proveniența acestor gaze nu ridică semne de întrebare!

Dacă la Club Colectiv s-a identificat prezența gazului Zyclon B, cum pretindea acea ziaristă, situația devine cel puțin tulburătoare. Precizez: când am auzit-o pe fătuca aceea explicându-ne, deloc profesionist, cum s-a ajuns la prezența sinistrului gaz în plămânii victimelor de la Club Colectiv, mi-am zis că aiurează, fabulează biata reporteriță, în căutare de audiență!

Grigore Cartianu însă nu se află în această situație! Iar cererea sa de a se efectua și în străinătate câteva autopsii independente, neutre, sunt convins că vine de la unele informații absente din circuitul public, dar pe care Cartianu le deține, informații care contrazic, pe ici, pe colo, în punctele esențiale, versiunea oficială!

L-aș invita pe domnul Grigore Cartianu să fie mai explicit: ce falsuri ar putea comite IML dacă nu va fi supravgheat cu atenție?

În seara în care l-am urmărit pe Grigore Cartianu despicând firul în patru împreună cu Radu Moraru și un invitat, un medic, n-am prea înțeles unde bat cei doi comentatori. Nu eram pregătit pentru o ipoteză atât de cumplită. Pe care, repet, Cartianu n-a formulat-o în termeni expliciți, ci prin insinuări abil strecurate, precum aceea că nu putem avea încredere în rapoartele IML cu privire la moartea victimelor de la Colectiv! Sunt, foarte probabil, mincinoase!… Care-i minciuna? Care-i omisiunea? Care-s probele ascunse? Ce ar putea dovedi un raport corect al IML?

A doua zi, întâmplarea face să mă întâlnesc cu două persoane care toată viața au avut de-a face cu nenorociri, cu omoruri, cu tâlhării: doi procurori. Și amândoi specialiștii mi-au mărturisit același lucru: cu cât află mai multe despre ce a fost acolo, cu atât se clatină mai tare versiunea inițială, pe care au acceptat-o la început, odată cu toată lumea, fără nicio ezitare!

Repet: este vorba de persoane care, nu ca mine, au experiență în domeniu! Mai mult: mi-au spus că au discutat și cu alți colegi, iar aceștia sunt tot mai suspicioși și mai neîncrezători în versiunea oficială…

Una din observațiile făcute de un specialist: este foarte probabil că „autorii” care au premeditat și provocat dezastrul, l-au programat la dimensiuni mult mai mici!… Au făcut greșeala să dozeze fără justă măsură cauzele care au dus la tragicul final…

În orice caz, în asemenea situații premeditarea, mâna și intenția criminală, nu poate fi ignorată. Or, din ce ne-au dat televiziunile, se pare că această eventualitate nu este cercetată de cei care fac ancheta penală. Aceștia urmăresc o singură țintă: identificarea unui număr cât mai mare de persoane care au dovedit „lipsă de răspundere”, care s-au abătut de la legile administrației locale, nu și-au făcut datoria, nu au respectat fișa postului etc, etc.

Evident, dacă a fost premeditare, înseamnă că s-a urmărit și un scop. Cui prodest? Se întreabă orice criminalist când ia cunoștință cu datele crimei. Cui i-a folosit masacrul de le club? (Cumplită eventualitate!!!)

Aceiași specialiști, fiecare, mi-au oferit o listă de „suspecți” neașteptat de lungă… Din această listă nu au exclus și acțiunea vreunui psihopat, greu de parat și de depistat…

Oricum, știm deja că foarte multe decesuri s-au produs din cauza gazelor inhalate. După mintea mea și la nivelul meu de informație și de „competență”, se impune și această pistă de cercetare: (1) să se stabilească ce gaze letale pot fi identificate prin autopsia corectă a cadavrelor și prin analiza urmelor rămase în club; (2) să se afle explicația prezenței acelor gaze în club. Dacă într-adevăr s-au identificat urme de „zyklon B”, nu aș crede că acidul cianhidric se poate obține așa de ușor, prin arderea celui mai banal burete aflat în comerț!

Or mai fi și alte suspiciuni, dar ele nu au ajuns la urechea mea încă. Am primit însă de la cei doi specialiști și un sfat: să nu mă grăbesc, precum mi-e obiceiul, să pun pe site toate aceste suspiciuni și bănuieli, atât de fragil argumentate… Să nu mă joc cu focul!… Să-i las pe cei de meserie să se pronunțe…

Iar eu adaug: să așteptăm să se pronunțe specialiștii noștri așa cum s-au mai pronunțat de atâtea ori în slujba adevărului, începând cu morții din decembrie!… Câți au fost? Cine a răspuns pentru ei, pentru cele peste o mie de victime?!

Mai fac și o propunere: este nevoie de o comisie neutră de anchetă, eventual parlamentară, în care să aibă loc și reprezentanții rudelor victimelor. Rolul acestei comisii fiind acela de a urmări felul cum autoritățile își desfășoară ancheta. În această comisie i-aș propune și pe ziariștii Grigore Cartianu și Cătălin Tolontan.