Dacă inima Lui zdrobită, împovărată cu noi, TOŢI, ne abandona/trada, când urca greul crucii pe culmile suferinţei, şi nu se făcea „deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,” nu eram Îndumnezeiţi; Dacă nu privea dincolo de uşa crucii, nu mai eram copii ai Lui Dumnezeu (Ioan, cap.1/12-13); Dacă nu sângera El în locul fiecăruia dintre noi, când a luptat cu orice fărădelege, ca să nu mai păcătuim niciodată, rămâneam „protejaţi” doar de sângele neputincos de animal… Dacă ocolea chinurile pironirii, nu am fi fost răstigniţi, îngropaţi şi înviaţi cu El, eliberaţi de tirania eului şi autoritatea gunoierului uzurpator… Dacă nu facea Voia Lui, n-ar fi dezbrăcat trupul păcatului, nu i-ar fi zdrobit capul satanei şi nu l-ar fi făcut de ruşine în faţa lumii, a cosmosului şi nu ne-ar fi ajutat să-i dăm Lui toate mădularele ca unelte ale neprihănirii, nu ale păcătuirii… Aşadar, pregatirea pentru iubirea Venirii Lui:Altfel… “cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care…” (Evrei, cap..2/3-14)

 JOHN PERKINS recunoaste ca “România este infestată cu «asasini economici»”, inca de la preluarea puterii de catre Iliescu si Iscariotenii sai! Regulile ciudate ale masoneriei…Dezvaluiri cutremuratoare despre modul in care francmasoneria cauta sa distruga Romania…Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei…Inventarul crimelor post-decembriste
rr
Timpul de pregatire al celor chemati si consacrati, pentru a deveni Mireasa lui Cristos…Ce scria ISUS cu degetul sau cu băţul în ţărână, atunci când era întrebat ceva și EL apoi răspundea?Biserica lui Christos

o2

Despre a doua prezenţă a Domnului- Fr. Nicoară Năneştean, România… “Vine noaptea”-Fr. Gheorghe Bivol…Inchinandu-se fiarei- Fr. Roman Rorata, Polonia…Cartea Apocalipsa…C e spune Biblia despre sfârşitul lumii?Împărăția lui Dumnezeu

rb

 

Ce spune Biblia despre sfârşitul lumii?

“Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3)

Un subiect de interes special pentru mulţi este cel al unui presupus sfârşit al lumii.

Unii afirmă că acest sfârşit ar depinde de atitudinea oamenilor faţă de legile şi principiile divine; sfârşitul se va amâna, spun aceştia, dacă oamenii se vor întoarce spre Dumnezeu şi se va grăbi, dacă oamenii Îl vor nesocoti pe Dumnezeu.

Dar ne îndreptăţeşte oare Biblia să vorbim despre un sfârşit al lumii?

Iată ce declară Dumnezeu în legământul făcut cu Noe, după potop: “Fac un legământ cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pământul”. Şi Dumnezeu a zis: “Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi: curcubeul Meu, pe care L-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ” (Gen. 9:11-13). Constatăm, deci, că Dumnezeu nu are intenţia să nimicească lumea. Confirmarea acestui fapt o găsim în multe texte scripturale; astfel, în Psalmul 46 găsim scris: “Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile, pe care le-a făcut El pe pământ. El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El … a ars cu foc carele de război. “Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: … Eu stăpânesc pe pământ”” (Psalm 46:8-10). Deci, El intenţionează să pustiască ura, războaiele şi tot răul de pe pământ, cum ne spune şi profetul Isaia: “El va fi Judecătorul neamurilor, … aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug … şi nu vor mai învăţa războiul” (Isaia 2:4).

Din aceste profeţii, ca şi din multe altele, reiese că răul nu va dăinui veşnic pe pământ, că toate practicile rele vor înceta, lăsând loc păcii şi înţelegerii între oameni. Dar nu numai războaiele vor fi înlăturate, ci şi plânsul, suferinţa şi moartea: “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi … pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4).

Sentinţa rostită în Eden împotriva lui Adam, pentru neascultare, a fost: “… blestemat este acum pământul din pricina ta … În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat” (Genesa 3:17, 19). Prin moartea şi învierea lui Isus a fost ispăşită această sentinţă, după cum declară şi apostolul Pavel: “… care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Tim. 2:6) şi “Pe Isus Îl vedem “încununat cu slavă şi cinste” din pricina morţii, pe care a suferit-o” (Evrei 2:9). Iar apostolul Petru spune despre Isus: “… cerul trebuie să-L primească până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor” (Fapte 3:18-21). Aceste “vremi” sunt numite de Însuşi Domnul nostru: “înnoirea tuturor lucrurilor” (Matei 19:28). Conform Bibliei, aceste “vremi” de înnoire, de aşezare din nou a tuturor lucrurilor au început deja.

Toate lucrurile minunate, realizările ştiinţei şi tehnicii din ultima sută de ani, prin îngrijire dumnezeiască, au ca scop înlăturarea blestemului din Eden şi restaurarea omului şi a locuinţei lui, Pământul, la starea de perfecţiune prevăzută de Dumnezeu.

Din foarte multe declaraţii biblice extragem doar câteva dovezi că aceste realizări au fost prevăzute de Dumnezeu: “Tu, însă, Daniele, … pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4); “… pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul” (Isaia 35:1); “El va face pustia lui ca un Rai şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului” (Isaia 51:3).

Toate acestea ne arată că nu este vorba despre un sfârşit al lumii şi o pustiire a pământului, ci, în fond, despre începutul unei noi ere aşezate pe baze noi, de dreptate şi iubire: “Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute” (Isaia 65:17).

În Biblie, sfârşitul stărilor rele din prezent este denumit “sfârşit al veacului”, cum găsim în Matei 24:3: “… Spune-ne … care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (deci “sfârşitul veacului”, nu “sfârşitul lumii”). Din alte texte scripturale aflăm că această grandioasă operă de dărâmare a tot ce este rău şi corupt şi de restatornicire a păcii, dreptăţii şi fericirii pe pământ i-a fost încredinţată lui Isus: “El nu va slăbi, nici nu se va lăsa până va aşeza dreptatea pe pământ” (Isaia 42:4) şi “Toiagul de domnie nu se va îndepărta din Iuda … până va veni Şilo (adică Mesia) şi de El vor asculta popoarele” (Genesa 49:10).

Admirăm iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru om şi spunem şi noi cu profetul: “De aceea Te aşteptăm, Doamne … Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea” (Isaia 26:8,9).

Avem, dar, datoria de onoare pentru numele de om ce-l purtăm, să respectăm cuvintele lui Dumnezeu: “Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul” (Zaharia 7:9).

Despre a doua prezenţă a Domnului- Fr. Nicoară Năneştean, România

Dragi fraţi în Christos. Această întîlnire internaţională este pentru mine un privilegiu deosebit, acordîndu-mi-se onoarea să vorbesc în faţa unui auditoriu aşa de minunat. Este prima mea întîlnire în afara frontierelor României cu fraţi de alte naţionalităţi. Prin urmare vă rog să-mi înţelegeţi emoţia şi timiditatea care mă încearcă în aceste momente.

Vă aduc salutul de iubire al fraţilor din România şi în mod special salutul fraţilor din Călineşti, adunarea din care fac şi eu parte. Fie ca bunul Părinte ceresc să-şi reverse binecuvîntarea peste noi. Cu ajutorul şi harul Său vom încerca să analizăm cîteva afirmaţii scripturale, care atestă prezenţa a 2-a a marelui Rege Isus pentru a-şi stabili Împărăţia de dreptate şi iubire – unicul remediu pentru toate problemele complexe cu care se confruntă umanitatea la acest sfîrşit de mileniu. Aşadar, subiectul va fi “Despre a 2-a prezenţă a Domnului”.

Reîntoarcerea Domnului a doua doară este o temă de o importanţă deosebită pentru toţi credincioşii adevăraţi. Deoarece scopul primei veniri a fost să-şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru toţi, înţelegem că scopul celei de a 2-a prezenţe este de a “uni iarăşi într-unul, în Christos, toate lucrurile cele din ceruri şi cele de pe pămînt” Efeseni 1:10. În acest context Apostolul Pavel afirmă că ,,cerul trebuie să-l primească pînă la vremea aşezării din nou a tuturor lucrurilor” Fapte 3:21. A doua prezenţă a Domnului se extinde deci peste o periodă de timp mult mai lungă decît prima. Misiunea primei Sale veniri s-a terminat în mai puţin de 34 de ani, pe cînd opera pe care o are de îndeplinit în decursul prezenţei a 2-a necesită o mie de ani. Se poate de altfel uşor vedea că lucrarea celei de a 2-a prezenţe este tot atît de importantă ca şi lucrarea primei prezenţe, fiind rezultatul logic al răscumpărării. În acest sens ni se par potrivite cuvintele profetului Isaia din capitolul 53:10,11: “Dar după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mîinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu”

În timp ce căutăm dovezi biblice în legătură cu a 2-a prezenţă a Domnului să nu ne aşteptăm la evenimente extraordinare şi senzaţionale, care să atragă atenţia tuturor oamenilor la prezenţa Sa. Aceasta nu este metoda obişnuită a lui Dumnezeu de a lucra şi nu s-a întîmplat nici la prima venire. La a doua prezenţă El nu vine pentru a plăti tribut Cezarului şi a suferi umilinţă, nedreptate şi silnicie, ci vine pentru a domni, pentru a-şi pune în lucru toată puterea în cer şi pe pămînt.

Nu prin lumina ştiinţei omeneşti am ajuns noi la descoperirea prezenţei lui Christos, ci prin lumina cuvîntului lui Dumnezeu. Noi nu putem recunoaşte pe Christos prezent în felul cum se recunosc oamenii între ei. Dar ca creaturi noi, îl recunoaştem ca pe Mirele nostru, capul şi conducătorul nostru. Desigur nu-l putem vedea cu ochii naturali, dar îl “vedem” cu ochii înţelegerii, luminaţi de lumina candelei noastre Psalm 119:105. Aşa îl recunoaştem noi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru pe care-l iubim şi credem în El fără să-l vedem 1 Petru 1:8, şi ştim că El este prezent acum pentru a proba pe cei ce pretind că sînt ai Lui, adunînd la sine “fecioarele curate”, “mărgăritarele”, pe cei găsiţi vrednici, “care urmează Mielului oriunde merge, ca să fie moştenitori cu El, proslăviţi cu El ca mireasa Sa, Soţia Mielului. Apocalips 14:4,5, 21:9; Malachi 3:17.

Iată cîteva dovezi biblice care ne justifică a 2-a prezenţă a Domnului:

– Profeţia lui Daniel 12:11,12 unde se vorbeşte despre un eveniment istoric şi anume aşezarea urîciunii pustiitorului în locul Prea Sfînt, care a înlăturat jertfa necurmată prin instituirea liturghiei, eveniment ce şi-a avut aplicarea generală în anul 539. Tot în acel an a avut loc răsturnarea monarhiei ostrogoţilor în Roma (piedica dezvoltării marelui sistem papal), precum şi recunoaşterea episcopului din Roma ca şef suprem al întergii biserici. De la această dată a început socotirea zilelor sau a anilor profetici: 1260, 1290, 1335. Aşadar dacă adăugăm la cei 539 cei 1335 ani, ne conduc la anul 1874, data celei de a 2-a prezenţe a Domnului. Observăm din context că fericirea celor ce au aşteptat şi au ajuns, a avut loc la sfîrşitul celor 1335 de ani, cînd au recunoscut prezenţa a 2-a a Domnului, precum şi faptul că noi trăim acum în timpul secerişului acestei vîrste a evangheliei şi în timpul stabilirii Împărăţiei lui Mihail (Christos). Nu avem cuvinte pentru a exprima această fericire. Ea se poate mai bine simţi decît exprima. Numai cei ce au fost luminaţi de temeinicul cuvînt profetic, împrospătaţi în spirit de acest “vin nou” a împărăţiei pot s-o aprecieze.

– În Luca 12:36,37 citim: “Să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă, îndată cînd va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia pe care stăpînul îi va găsi veghind la venirea Lui. Adevărat vă spun că el se va încinge îi va pune să şeadă la masă şi se va apropia să le slujească”. De aici putem înţelege că Domnul la întoarcerea Sa va găsi servi veghind cînd El va bate la uşă. Promisiunea făcută acestora este că Domnul se va încinge şi îi va servi. Hrana spirituală abundentă, din acest sfîrşit de veac, dăruită casei credinţei de către Domnul prin servul laodician este o nouă mărturie a prezenţei sale a 2-a. Prin urmare prezenţa Sa a 2-a va fi tainică şi se va face cunoscut prin ceia ce exprimă metaforic cuvintele sale: “şi va bate la uşă”. Baterea la uşă este sigur că se referă la semnele prezenţei sale, pe care ni le dă cuvîntul profetic şi le confirmă evenimentele actuale. Astfel, Domnul voieşte să ne asigure că la a 2-a sa prezenţă va descoperi poporului Său adevăruri speciale, care înainte de această prezenţă nu era sosit timpul ca să poată fi înţelese. Aceste adevăruri sînt cele privitoare la taina Împărăţiei lui Dumnezeu şi la “Planul divin al vîrstelor”. Este sigur că toţi credincioşii se vor împărtăşi de o cină împărătească de care n-au gustat niciodată pînă atunci. Cred că este bine să precizăm că deşi hrana este dăruită întregii case a credinţei, totuşi împărtăşirea din ea este o lucrare individuală, aceasta reiese din cuvintele Domnului din Apocalips 3:22: “Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine”. Dat fiind faptul că sîntem binecuvîntaţi de Domnul într-un mod atît de copleşitor, să apreciem acest fapt, să asimilăm cu bucurie această hrană spirituală prin care să creştem tot mai mult în asemănarea Sa.

– În parabola din Matei 13:24-30, Domnul ne spune că grîul şi neghina au fost lăsate împreună pînă la seceriş, timp în care are loc despărţirea grîului de neghină. Cel ce studiază cu atenţie Scripturile va fi observat că trăim în timpul sfîrşitului, fiindcă în timpul acesta are loc secerişul veacului evanghelic, aşa cum spune Domnul în Matei 13:39: “Secerişul este sfîrşitul veacului”. Aceasta este o perioadă bogată în evenimente, deoarece în decursul acestui timp, toată recolta trebuie să fie în grînarul ceresc, iar neghina să fie legată în snopi. Lucrarea aceasta este spre încheiere şi se înfăptuieşte sub conducerea Domnului Isus, care este arătat avînd în mînă o seceră ascuţită Apocalips 14:14. Cît priveşte arderea neghinei sau călcarea teascului, aceasta va fi ultima lucrare ce se va sfîrşi în perioada secerişului, în ultima parte a timpului de strîmtorare, pe care toate naţiunile vor trebui să-l sufere. Atunci toate pretenţiile lor că sînt clasa grîu vor fi dispărut, rămînînd de fapt ce întotdeauna au fost, oameni naturali sau lumeşti.

– În Daniel capitolul 12 versetul 1 ni se spune: “În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău – căci aceasta va fi o vreme de stîmtorare cum nu a mai fost de cînd sînt neamurile”. Mihail înseamnă asemenea lui Dumnezeu şi se referă la Domnul Isus reîntors a 2-a oară. Se poate observa că atunci cînd Mihail va lua comanda va fi o vreme de stîmtorare. Timpul de strîmtorare sau ziua mîniei lui Dumnezeu este aceea perioadă de timp, în care Împărăţia lui Dumnezeu sub Christos se întemeiază pe pămînt, în timp ce împărăţiile acestei lumi de sub influienţa lui satan vor fi zdrobite, cum ni se spune în Daniel 2:44 şi în Psalmul 2:8,9. În acest timp de instabilitate politică şi socială de nimicire a structurilor vechi, Christos este prezent, dar nu ca prinţul păcii, binecuvîntînd omenirea, ci mai degrabă ca un mare comandant al oştirii lui Iehova, supunînu-şi toate lucrurile. Această gîndire este susţinută şi în profeţia lui Ieremia capitolul 1:10, unde stă scris: “Iată astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărîmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti, de profetul Habacuc 3:13: “Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf” precum şi de profetul Amos în capitolul 6:11 “căci iată Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare şi să se facă bucăţi casa cea mică”. Din aceste profeţii reiese în mod clar că lucrarea de nimicire a sistemelor nedrepte bazate pe egoism, cît şi cea de reconstrucţie a unei noi ordine sociale bazată pe dreptate şi iubire este încredinţată marelui rege Isus, care deţine toată autoritatea în cer şi pe pămînt. Evenimentele din ultimul secol, schimbările dramatice şi rapide din zilele noastre -“fulgerele care luminează lumea”-, adică principiile de libertate şi demnitate, acest strigăt nemaiîntîlnit al drepturilor omului sînt în totalitate argumente şi semne (dovezi) care confirmă prezenţa Domnului.

– Domnul însuşi a spus: “Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului” Luca 17:26-38; Matei 24:37. Această mărturisire a Domnului a fost răspunsul său la întrebarea ucenicilor: “care va fi semnul prezenţei Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?” Matei 24:3. Aici este de observat următorul fapt izbitor: Asemănarea nu se face între venirea lui Noe şi venirea Fiului Omului şi nici între venirea potopului şi venirea Domnului. Punctul de comparaţie este clar arătat şi poate fi uşor descoperit dacă se citeşte cu atenţie acest pasaj; poporul cu excepţia lui Noe şi a familiei lui, era în neştiinţă în ce priveşte venirea potopului şi nu credea ce spune Noe şi familia lui. Din cauza aceasta ei nu au ştiut nimic pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi. “Aşa va fi şi la venirea Fiului Omului”. Iată, deci punctul de comparaţie – neştiinţa lor – a celor din zilele lui Noe şi a celor din zilele Fiului Omului. Numai cei din familia lui Noe au crezut, la fel şi astăzi numai cei din familia Domnului vor crede lucrurile ce se pregătesc în zilele Fiului Omului. Ceilalţi nu vor şti nimic pînă cînd orînduirile omeneşti actuale se vor topi de marea căldură a focului strîmtorării, acum foarte aproape. Neştiinţa lor este ilustrată prin următoarele cuvinte: “În adevăr cum era în zilele dinainte de potop cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, cumpărau şi vindeau, sădeau şi zideau – şi n-au ştiut nimic – tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului” Luca 17:27-30. Despre toate aceste nu se spune că ar fi lucruri păcătoase sau de osîndit, ci ele sînt amintite spre a semnala neştiinţa şi indiferenţa în care se găsesc oamenii faţă de prezenţa Domnului şi de marea strîmtorare. Acesta este deci răspunsul Domnului la întrebarea ucenicilor. În esenţă El le-a răspuns: Pentru mulţimea de afară nu va fi nici un semn deosebit, ea nu va şti nimic despre venirea mea şi despre perioada de tranziţie, ea nu va da nici o atenţie evenimentelor care vor semnala prezenţa mea. Numai puţini vor cunoaşte şi vor crede aceste lucruri şi anume aceia care s-au lăsat învăţaţi de Dumnezeu prin cuvîntul său înainte de apariţia vreunui semn sau indici care să poată fi văzut de lume.

– Restabilirea lui Izrael în ţara făgădiunţei, eveniment ce se desfăşaoră în zilele noastre în mod impresionant este o nouă dovadă a prezenţei a 2-a a Domnului. În Isaia 11:13 citim: “Pizma lui Efraim va înceta şi vrăşmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda şi Iuda nu va mai fi vrăşmaşă lui Efraim”.

– În Apocalips 18:1 citim: “După aceia am văzut pogorîndu-se din cer un alt inger, care avea o mare putere şi pămîntul s-a luminat de slava lui”. Profetul Daniel spune că în timpul din urmă “cunoştinţa va creşte” Daniel 12:4.

Este evident că în timpul prezenţei a 2-a a Domnului asistăm la o explozie uimitoare a ştiinţei şi tehnicii. Lumea face salturi rapide în tehnologii avansate, în toate domeniile precum sînt: computerele, electrotehnica, construcţii.

Spre încheiere vreau să afirm că acestea sînt doar cîteva din multele dovezi profetice referitoare la acest subiect. Am observat dragi fraţi că:

1 – cele 1335 de zile sau ani profetici s-au îndeplinit în 1874

2 – Domnul la a 2-a sa venire a binecuvîntat poporul său cu hrană spirituală prin servul credincios şi înţelept

3 – că secerişul este actual şi se îndeplineşte sub conducerea şefului secerător Domnul Isus

4 – prezenţa Domnului este marcată de timpul de stîmtorare prin care El răstoarnă casa celui rău, punînd temelia celui de al 5-lea imperiu universal – Împărăţia Lui Dumnezeu

5 – asemănarea între evenimentele din zilele lui Noe şi cele ale Fiului Omului, sînt o mărturie convingătoare a prezenţei Lui a 2-a

6 – dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii confirmă mărturiile profetice şi timpul prezenţei Lui.

În concluzie am observat că prezenţa a 2-a este un fapt îndeplinit, că semnele profetice şi evenimentele actuale conglăsuiesc spre acest adevăr incontestabil, că Domnul este reîntors spre a-şi glorifica biserica şi spre aşi stabili regatul său despre care ne-a învăţat să ne rugăm “vie împărăţia Ta şi se facă voia Ta precum în cer aşa şi pe pămînt”

Fie ca această ocazie deosebită cu care am fost binecuvîntaţi să ne umplă inima cu apreciere şi dragoste, să fim harnici în serviciul onorat al Domnului, ca să putem fi păziţi de El fără prihană, fără vină şi în pace, gata de intrare în odihna care încă rămîne pentru poporul Său. Aceasta vă doresc din toată inima precum mi-o doresc şi mie. Dumnezeu să vă binecuvînteze. Amin.

“Vine noaptea”-Fr. Gheorghe Bivol

 

Astăzi vom aborda noţiunea de noapteVom medita asupra acestui subiect din puct de vedere Biblic şi din punct de vedere al împrejurărilor în care ne aflăm. Acest termen noapte este folosit în Biblie pentru a desemna diferite perioade. Vom examina această noţiune din mai multe puncte de vedere. Prima semnificaţie a nopţii ar fi

  1. noaptea de păcat: 6000 de ani

Perioada în cursul căreia păcatul a fost permis, a fost pentru omenirea întreagă o noapte sumbră care nu va fi uitată niciodată. Citim în Proverbe 7:9 „Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.” Această perioadă a fost şi o teribilă noapte de planşete şi suspine, dureri şi boli, necazuri şi strigăte, moarte. Scripturile ne explică în mai multe locuri că această perioadă este numită o noapte a morţii şi a somnului. În Romani 8:22 este scris: „Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.” De şase mii de ani creaţia gemândă se află în această stare, căci ea este incapabilă să se elibereze pe ea însăşi de stricăciunile păcatului şi de finalul ei: moartea. De-a lungul acestei perioade, omul a luptat în continuu şi el se luptă încă cu boala, suferinţele, moartea. Din fericire, această condiţie nu va fi veşnică, pentru că Dumnezeu a pus în lucrare un plan care va pune capăt acestei situaţii.

Această perioadă se numeşte de asemenea şi vârsta întunericului căci oamenii au fost orbiţi în mintea lor prin doctrine diavoleşti şi ei au fost împiedicaţi în progresul lor prin doctrinele trecutului. Ea este de asemenea o perioadă de sclavie, căci oamenii sunt sclavii păcatului. „Oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.” Ioan 8:34. Perioada de la creare până în zilele noastre este de fapt un timp de experienţe dure pentru om, o noapte de planşete şi suferinţe, o perioadă de întuneric şi negură. Cuvântul ne spune într-adevăr că „întunericul acoperă pământul şi negură deasă popoarele.” Isaia 60:2. De ce a lăsat Dumnezeu să se stabilească domnia păcatului şi a morţii? Apostolul Pavel demonstrează procesul care a dus la această stare de lucruri, în Romani 5:12, 18, 19: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii.. .după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi…” Această permisiune a răului are ca scop să educe omenirea, ca şi pe îngeri, cu privire la consecinţele răului şi să conceapă în ei un dezgust veşnic pentru rău. Scopul său esenţial este de a arăta perfecţiunea, maiestatea şi dreapta autoritate a Legii Divine.

Ps. 30:5 exprimă în mod simbolic această situaţie şi ne arată cauza ei. Citim: „Căci mânia Lui tine o clipă, dar îndurarea, Sa toată viata.” Seara despre care este vorba în acest verset corespunde cu perioada m timpul căreia existenţa păcatului a fost autorizata, eâ corespunde cu această perioadă de 6000 de ani.

Astfel, pentru a concluziona această parte, putem reţine că perioada care s-a scurs de la păcatul lui Adam până la reîntoarcerea Domnului, până la ceea ce noi numim a Doua Prezenţă, este o lungă noapte pe care putem s-o numim noapte de păcat.

 

Un alt gând în legătură cu noaptea este

  1. Noaptea Individuală: Moartea

Domnul Isus a spus în Ioan 9:4: „Cât este ziuă trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze.” Din context înţelegem că aceste cuvinte au fost pronunţate de către învăţătorul atunci când s-a dus să facă o minune, adică o lucrare a lui Dumnezeu. Ziua când Domnul nostru avea posibilitatea să lucreze era scurtă, ea corespundea cu perioada trecerii Sale pe pământ, perioada primei veniri. Pentru fiecare dintre noi, care suntem consacraţi în serviciul Său, exisă de asemenea o zi în care putem lucra. Este o zi în cursul căreia noi avem posibilitatea să ne valorificăm talentele, să dezvoltăm roadele Spiritului, să propagăm Adevărul, să ajutăm pe fraţi. Trebuie să profităm de toate ocaziile oferite. într-adevăr, pentru fiecare dintre noi va veni de asemenea o noapte, atunci când moartea ne va ajunge; din acel moment, nu va mai fi posibil sa facem ceva pentru Adevăr, toate posibilităţile ne vor fi retrase. Iov a scris: „aşa am eu parte de luni de durere şi partea mea sânt nopţi de suferinţă.” Iov 7:3

De aceea cuvintele profetice din Eclesiastul sunt foarte potrivite: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune.” Această declaraţie foarte clară în ceea ce priveşte moartea se aplică nu numai celor răi, ci şi celor drepţi. Nu există nici lucrări bune, nici rele; nu mai laudă nimeni, nici nu mai blastămă pe Dumnezeu; nu există nici înţelepciune cerească, nici altă înţelepciune.

Ps. 115:17, 18 spune: „Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul care se coboară în locul tăcerii; ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de-acum şi până în veac.” Am putea să mai considerăm că diferite handicapuri fizice sau bătrâneţea sunt o formă de noapte, căci în aceste stări, activitatea pe care am dori s-o desfăşurăm poate fi foarte mult redusă, sau poate cu totul imposibilă, fiind o formă de noapte individuală în cursul căreia suntem foarte încercaţi în ceea ce priveşte răbdarea.

Pentru a concluziona şi acest gând, noi ne putem bucura că suntem în starea de-a putea fi activi şi şă ne îndemnăm reciproc la activitate, atât timp cât mai avem încă posibilitate.

 

Un alt gând în legătură cu noaptea este

  1. Punctul Culminat al Strâmtorării

În Maleahi 4:2 este scris: „Va răsări Soarele Dreptăţii şi vindecarea va fi sub aripile Lui.” Este adevărat că în timpul primei veniri a lui Isus, a strălucit o mare lumină, totuşi ştim că foarte repede au coborât umbrele întunericului şi că Veacul Evanghelic a fost un timp de negură deasă. La această perioadă se aplică de altfel numele „Veacul întunericului.” Ca în toiul unei nopţi, ucenicii Domnului n-au beneficiat decât de iluminarea unei lămpi. Citim în Ps. 119:105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” Lumina care acum străluceşte într-un mod accentuat se asemănă cu cea care a strălucit asupra Bisericii primitive. In amândouă cazurile, este lumina Parousiei, Prezenţei Fiului Omului. Dar după cum spune profetul Isaia: „Străjeiule, cât mai este din noapte? Străjerul răspunde: Vine dimineaţa şi este tot noapte.” Astfel, în această dimineaţă a răsăritului luminii – consecinţa reîntoarcerii lui Cristos – noi trebuie să ne aşteptăm la un alt timp de negură deasă, la o altă noapte. Cea mai mare furtună a timpului de strâmtorare trebuie să aibă loc conform cu cuvintele profetice din Daniel: „Aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sânt neamurile şi până la vremea aceasta.” Înţelegem că trăim într-o strâmtorare care se desfăşoară treptat, totuşi noi putem să ne aşteptăm la ultima sa fază, perioada cea mai neagră a acestei strâmtorări, punctul său culminant, care se va manifesta printr-o anarhie fără precedent. Astfel, după exemplul învăţătorului, trebuie şi noi să lucrăm Lucrările Celui care ne-a trimis. Să facem aceasta cât timp mai e ziuă, adică, atâta timp cât mai este posibil, căci aceste posibilităţi ne vor fi foarte curând retrase, foarte sigur, cu forţa.

 

Există câteva

semne care ne vor arăta că noaptea (anarhia) a sosit.

În Volumul 3 ni se spune că „închiderea acestei uşi s-ar putea arăta în trei moduri:

  1. Printr-o declaraţie biblică precisă asupra datei exacte
  1. Printr-o astfel de schimbare a sentimentului public în ceea ce priveşte adevărul, încât credincioşia în serviciul Lui n-ar mai întâmpina opoziţie, şi când a suferi împreună cu Cristos pentru cauza adevărului n-ar mai fi cu putinţă
  2. Prin ajungerea la o astfel de condiţie în afacerile lumii încât toate ocaziile pentru acest serviciu ar fi blocate, îndepărtând astfel orice prilej prin care candidaţii ar putea intra în lucrare, să-şi dovedească iubirea prin activitate şi suferinţă, adică constatarea închiderii uşii.

Ne vom referi pe scurt la fiecare din aceste trei puncte.

  1. Privitor la data exactă. Cu toate că suntem clar informaţi că uşa se va închide la un anumit moment înlăuntrul timpului Secerişului sau al sfârşitului veacului, Biblia nu ne arată data exactă. Şi cu toate că după timpul de mare strâmtorare trebuie să se producă o mare schimbare în sentimentele maselor în favoarea adevărului şi a dreptăţii, nicăieri nu se arată că o asemenea stare de lucruri va fi realizată înainte de sfârşitul complet al secerişului. Avem însă tot motivul să credem că uşa se va închide în acest timp de strâmtorare, căci suntem înştiinţaţi că înainte ca ziua milenară să se crape de ziuă, va fi o noapte întunecoasă în care nimeni nu va putea să lucreze – „Vine dimineaţa şi este tot noapte.” (Ioan 9:4; Is. 21:12)
  2. Când a suferi împreună cu Cristos n-ar mai fi cu putinţă. A merge pe calea îngustă înseamnă a avea privilegiul de a lucra acum cu Domnul nostru, dezvoltând în noi Roadele Spiritului, luând exemplu de la el, sacrificând interesele noastre pământeşti. Făcând astfel, este evident că nu suntem aprobaţi de lume în general. Dar această de lucruri rezultă din activitatea noastră: ceea ce suntem, ceea ce se vede, ceea ce se observă. Există o manifestare exterioară care creşte în noi: comportamentul nostru, cuvintele noastre, atitudinile noastre, aceasta este ceea ce lumea vede. Faptul că ei apreciază sau nu, puţin contează, noi putem încă acum să facem această lucrare. În legătură cu aceasta în vol. 3 pag. 221 se spune că „sosirea acestei nopţi va opri evident orice muncă de propagare a Adevărului, care, necunoscut de public în general, va fi probabil acuzat de a fi principala cauză a anarhiei şi a confuziei ce va domni atunci, în loc de a fi considerat sub adevărata sa lumină. Nu trebuie să ne aşteptăm nici la aceea că sosirea acestei nopţi şi închiderea uşii să se întâmple deodată, ci mai degrabă că va fi o închidere treptată a lucrării secerişului. Aici se spune că atunci când va veni noaptea va domni anarhia. Deci sosirea nopţii este în anarhie, iar la pag, 241 fratele Russell explica cum va fi anarhia, aşa cum i s-a descoperit lui din Scripturi: „Dar cu toate că ştim că un dezastru fără asemănare va prăbuşi toate legile şi ordinea în abisul anarhiei şi al confuziei totuşi nu avem teamă, căci Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în vremi de strâmtorare. Deci când noaptea de întunecimi şi de opoziţie intensă va fi aici, se va vedea. Atunci va fi imposibil de-a intra în serviciul lui Dumnezeu. Cât timp va găsi de bine Domnul să lase pe sfinţii săi într-o inactivitate forţată, noi nu ştim, dar în tot cazul va fi un timp suficient de lung pentru a permite credinţei şi răbdării să-şi desăvârşească lucrarea în inimi. Atunci aceste virtuţi vor fi pe deplin dezvoltate, încercate şi manifestate. Această încercare a răbdării va fi judecata finală a Bisericii.

 

  1. Când ocaziile pentru acest serviciu ar fi blocate, adică constatarea închiderii uşii

Citim de la pag. 524 vol.3: „Când puterea politică, religioasă şi superstiţiile „Babilonului celui Mare” – „Creştinătatea” – vor păli, atunci probabil că într-un suprem efort de a se apăra şi de a se autoconserva, ea va opri lucrarea de răspândire şi de lăţire a adevărului, considerându-l ca vătămător şi periculos sistemului său. Şi e probabil, că în această împrejurare, clasa Ilie, stăruind până la capăt să proclame adevărul, va suferi violenţa şi va trece în glorie, scăpând astfel de suferinţele cele mai grele ale timpului de strâmtorare, aceasta tocmai în momentele critice când cei mari şi puternici ai zilei vor recurge la măsuri, disperate pentru salvarea edificiului şubred al „creştinătăţii.” Deci, soarta Bisericii, cel puţin în ceea ce priveşte restul carierei sale pământeşti, pare a fi perfect zugrăvită în ultimele etape ale vieţii lui Ilie şi a lui Ioan Botezătorul. Decapitarea unuia, carul de foc urmat de vârtejul care îl ridică la cer pe celălalt, arată probabil violenţa ce o vor suferi ultimii membri ai corpului lui Cristos. Explicarea Manei din 11 august ne spune „Noi trebuie să ne aşteptăm la un al doilea atac împotriva Bisericii adevărate (nu împotriva sistemului nominal) şi acesta poate însemna – ca în cazul lui Ioan Botezătorul – o a doua şi în aparenţă o completă victorie a femeii babilonice şi a iubitului ei, lumea, asupra membrilor credincioşi ai corpului lui Cristos care sunt încă în trup… Clasa Ilie de această parte a vălului trebuie să fie învinsă, dar această înfrângere aparentă grăbeşte numai gloriile împărăţiei. La acestea avem cuvintele de consolare ale Domnului Isus: Luca 21:28  Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Un alt aspect al temei este:

In ce punct am ajuns noi?

Procesul strâmtorării a început de la primul război mondial. El a accelerat creşterea cunoştinţei şi a crescut considerabil nemulţumirea printre oameni. Acest eveniment de anvergură mondială a fost de fapt prima pornire a strâmtorării. Apoi Biblia ne vorbeşte despre a doua fază exprimată prin termenul „cutremur de pământ” Acest termen desemnează într-un mod simbolic toate revoluţiile care zguduie zilnic diferitele părţi ale globului. Noi am fost şi suntem încă martori ai acestor evenimente. Este prevăzută a treia fază în acest proces al strâmtorării. Este faza cea mai sumbră. Ea este ilustrată prin termenul de „foc”.     .,

Este bineînţeles o imagine. Focul despre care ne informează Biblia nu este unul literal, ci un foc simbolic, o perioadă de anarhie. În cursul acestei perioade teribile, Stăpânul nostru se va arăta lumii, aducând pacea şi liniştea. După această scurtă descriere înţelegem la ce etapă ne aflăm noi. Ne aflăm la uşa celei de-a treia faze. Nemulţumirea oamenilor sporeşte, masa revoltaţilor creşte, cresc atacurile unor ţări împotriva altora folosindu-se de cele mai moderne mijloace de distrugere. Suntem martorii lipsei de respect a poporului faţă de autorităţi, faţă de poliţie, faţă de ierarhii. Numeroase sunt profeţiile referitoare la această zi de întuneric. Vedem cu cât timp în urmă au fost prezise aceste perioade tulburi, în Ioel este scris: „O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi întunecime…un popor mare şi puternic cum n-a mai fost din veac (mulţimea nemulţumiţilor) şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea Lui şi pâlpâie flacăra după el…Tremură popoarele înaintea lor şi toate feţele îngălbenesc…înaintea lor pământul tremură.” Iată o descriere a ceea ce trebuie să fie în perioada pe care o putem califica fiind punctul culminat al strâmtorării. Profeţia lui Ţefania arată de asemenea în ce mod progresează strâmtorarea, pentru a atinge în final punctul culminant în faza anarhică: „Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz, şi de groază, o zi de pustiire şi de nimicire, o zi de întuneric şi negură. O zi de nori şi de întunecime…Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească…ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.” Vedem că se menţionează noţiunea de foc, ceea ce ne sugerează ultima etapă a strâmtorării.

O ilustraţie a anarhiei este în Matei 8:23-26, atunci când Domnul cu apostolii fiind pe barcă au fost în mijlocul unei furtuni. După ce ucenicii l-au sculat pe Isus, El a oprit valurile mării înfuriate şi le-a zic ucenicilor „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Astfel înţelegem şi noi, că dacă ne aflăm în aceeaşi barcă cu Domnul nostru, nu există pericol, căci El are puterea să oprească furtuna şi să readucă liniştea. A opri furtuna va fi ceea ce va face învăţătorul când timpul de strâmtorare îşi va fi îndeplinit lucrarea sa în lume. Având în vedere un astfel de viitor, noi trebuie ca în timpul prezent să profităm de ocaziile care ne sânt oferite, să îmbrăcăm armătura lui Dumnezeu pentru a dezvolta credinţa noastră, şi a exersa răbdarea noastră.

Momentele de calm sau de pace pe care Dumnezeu ni le permite au ca scop chiar pentru a ne pregăti în vederea încercărilor viitoare, toată viaţa noastră creştină urmând acest proces: perioadă de pace, perioadă de furtună (sau de încercări), apoi iarăşi perioadă de pace şi din nou perioadă de furtună… Prezenţa Domnului nostru şi lucrarea Sa nu au fost înţelese şi nici apreciate în secerişul iudaic. Tot aşa este şi acum…Evenimentele de astăzi sunt manifestări ale prezenţei Sale. Aceste lucruri, precum şi adevărurile esenţiale ale Scripturii, acum mai clare şi mai luminoase ca niciodată, sunt pietre de poticnire pentru lume, dar sânt binecuvântări pentru cei credincioşi, pentru cei veghetori. Doctrina răscumpărării şi dovezile celei de a doua prezenţe a învăţătorului în acest timp sânt avantaje de nedescris pentru sfinţii Domnului. Noi găsim o mângâiere în cuvintele Psalmului 91: „El te va acoperi cu penele Lui… Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, … O mie sa cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.” Citim şi în versetul 15: „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” Da, adevărul Său – acest mare sistem al adevărului cuprins în Planul Divin al Veacurilor – este un scut şi o pavăză suficientă pentru toţi cei care, cu inimă sinceră, îl primesc şi se dovedesc credincioşi Lui, este armătura lui Dumnezeu. Cei apăraţi vor fi aceia care trăiesc foarte aproape de Domnul nu numai pe dinafară, ci şi în experienţa inimii lor. Aceşti aleşi au asigurarea că Dumnezeu va trimite mesagerii Săi să îi păzească astfel încât picioarele să nu se lovească de vreo piatră de poticnire, ci să fie susţinute, ridicate mai sus prin agenţii stabiliţi ai lui Iehova. „Fiindcă mă iubeşte (spune Dumnezeu) de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.”

Lăudaţi pe Domnul pentru o asemenea asigurare a grijii Sale iubitoare! Binecuvântează, o, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!

Închinîndu-se fiarei- Fr. Roman Rorata, Polonia

 

  1. Iubiţilor în Mîntuitorul nostru! Dumnezeu în providenţa Sa ne permite să trăim în aceste timpuri în care are loc împlinirea profeţiei apocaliptice. Închinarea la “fiara” apocaliptică se petrece sub ochii noştri.
  2. Vedeţi cum se umilesc naţiunile în faţa ei? Poate că nu remarcaţi sau nu vă daţi seama că aceste evenimente sînt un semn al sfîrşitului timpurilor?
  3. În Apoc. 13:11-15 citim: “Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
  4. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi. . . Săvîrşea semne mari. . . în faţa oamenilor.
  5. Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană a fiarei. I s-a dat putere să dea suflare, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”.
  6. Versetele precedente conţin cîteva componente sau elemente pentru studiul nostru. Trăim în timpul cînd puterea acestor două fiare lucrînd împreună influenţează mult naţiunile astăzi.
  7. Ele nu numai că inspiră pe oameni, dar într-un sens influenţează unele guverne. Problemele economice şi politice depind în mare măsură de puterile clericale.
  8. În ţara noastră, Polonia, acest lucru este foarte clar. Nu se poate nega că clerul catolic încearcă prin toate măsurile posibile legale şi ilegale să aibă controlul tuturor domeniilor sociale.
  9. Mulţi cetăţeni au remarcat acţiunile clerului şi au comentat amestecul evident al clerului declărînd că aceasta nu este în armonie cu Evanghelia. Aceasta se referă cel mai mult la amestecul în domeniul guvernamental.
  10. Se scrie mult despre aceasta. “Polonezilor nu le place nici o presiune în ce priveşte libertatea lor şi se vor îndepărta de biserică dacă aceasta încearcă să exercite prea multă putere”.
  11. Clerul încearcă din răsuteri să-şi ascundă străduinţele de a obţine putere. Răspunzînd acuzaţiilor, conducătorii religioşi încearcă să explice poporului că biserica în Polonia nu vrea să se amestece în politică, acest amestec vine numai din dorinţa bisericii de a servi naţiunea cu care ea este atît de strîns unită.
  12. Ei pretind că ajută doar la plănuirea unei case poloneze şi că, în privinţa activităţii politice, biserica stă la o parte.
  13. O revistă săptămînală populară concluziona: “Nerăbdarea bisericii de a-şi folosi anvoanele în scop de propagandă politică nu arată un efort de a sta la o parte de politică”.
  14. În mod sigur servirea societăţii de către biserică nu necesită acest fel de amestec. Are nevoie societatea poloneză de conducere spirituală în materie de politică?
  15. Pe 27 august a avut loc o şedinţă plenară episcopală, la care episcopii au insistat că toţi credincioşii să participe la alegerea parlamentară.
  16. S-a spus: “Alegerea reprezentanţilor de către oameni corecţi şi bine informaţi, care recunosc sistemul de valori evanghelic şi tradiţia creştină poloneză, dă credincioşilor ocazia adecvată de a influenţa chipul ţării”.
  17. Episcopatul a declarat: “Trebuie să examinăm candidaţii şi să-i votăm pe aceia care corespund criteriilor cerute”.
  18. Îngrijoraţi de credinţa patriei, părinţii spirituali s-au rugat pentru o campanie electorală paşnică.
  19. Citim în declaraţie: “Construirea unui stat suveran fără Dumnezeu nu va rezista încercării timpului”. Aceasta este exact distanţa între religie şi politică.
  20. În viaţa zilnică dăm peste fapte similare care au legături importante cu trăsăturile biblice ale ultimelor zile. Daţi-mi voie, dragi fraţi, să vă sugerez cîteva gînduri cu privire la simbolurile despre care am vorbit mai sus, care par să explice corect vederea Sfintelor Scripturi..
  21. “Apoi am văzut o altă fiară – versiunea milenială catolică a Bibliei spune: “Am văzut o fiară diferită”.
  22. Urmărind istoria creştinătăţii, pare logic să acceptăm gîndul că Biserica de Răsărit cu ritul ei bizantin a devenit această a doua fiară. Ca rezultat al lărgirii diferenţelor ideologice în impul Evului Mediu între Răsăritul Grec şi Apusul Latin şi de asemenea ca rezultat al bătăliei între Roma şi Constantinopol pentru proeminenţă în creştinătate, dezbinarea în biserică a survenit în 1054 e. n.
  23. Această fiară era diferită de prima. Dacă prima este prezentată ca o creatură grozavă, care se luptă cu sfinţii, vorbind blasfenii împotriva lui Dumnezeu şi împotriva credincioşilor, atunci cea de a doua avea ” două coarne ca ale unui miel”
  24. Noi filosofii de viaţă sînt oferite de către cele două coarne reprezentînd superioritatea spirituală a autorităţilor religioase – Ortodoxia şi Protestantismul – doi patriarhi – ţarul Rusiei ca şi cap al bisericii ortodoxe ruse şi regel Angliei ca şi cap al bisericii anglicane.
  25. Coarnele “ca ale unui miel” indică tinereţe, inocenţă şi blîndeţe. Ea a ieşit “din pămînt” şi s-a ridicat dintr-o societate paşnică într-o regiune slab populată mai curînd decît “din mare” care reprezintă naţiunile turbulente.
  26. De la început s-a caracterizat prin toleranţă şi umanitarism şi a respectat poporul şi demnitatea lui. Caracterul ei a fost mai curînd paşnic decît răpitor.
  27. Caracteristica comună celor 2 fiare era că ambele au fost autorizate de balaur. Dar se deosebeau în aceea că balaurul a dat putere primei fiare, care reprezenta guvernele civile, în timp ce a doua fiară vorbea ca un balaur.
  28. Coarnele mielului şi vocea balaurului

Aceastea ne indică o diferenţă vie între starea reală şi declaraţiile ei. Istoria a dovedit că toate bisericile devenind populare au început să strice principiile de pace şi toleranţă pe care înainte le învăţau.

  1. Un exemplu pentru aceasta este Biserica anglicană care în sec. 16 şi 17 s-a caracterizat prin persecutarea inumană a creştinilor adevăraţi. Nici celelalte biserici protestante n-au procedat altfel.
  2. Este cunoscut că Michael Servetus, o victimă a intoleranţei religioase a murit ars pe rug în 1553 la ordinul lui John Calvin.
  3. Astfel a fost istoria, dar pe noi ne interesează evenimentele actuale, care fără îndoială sînt exprimate în viziunea apocaliptică.
  4. După cum vedem aceasta a doua fiară trebuia să facă fapte mari: “Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei”. Această citaţie este demnă de remarcat pentru că arată că activitatea celei de a doua fiare trebuia să aibă loc în timp ce prima fiară exista.
  5. Prima fiară, după cum ştim este sistemul papal. Eforturile şi străduinţele de unire nu vin de la prima fiară, ci de la a doua, adică de la bisericile protestante şi acum de la biserica greco-catolică.
  6. Acum, ca niciodată înainte această problemă devine clară. Bisericile protestante admiră organizaţia papală şi caută legături mai stînse.
  7. Ca rezultat al restaurării libertăţii religioase de către Gorbaciov, liderii religioşi ortodocşi încep să vorbească asemenea unui “balaur”, reprezentînd puterile civile şi vorbesc de pe o poziţie de putere. Toţi se străduiesc după unitate sub steagul mişcării ecumenice.
  8. În acest scop bisericile îmblînzesc puterile civile şi în cooperare organizează vizite papale în timpul cărora “făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi”.
  9. Închinarea înseamnă adorare, a adora, a măguli, a aproba, a sprijini material şi mintal sau a participa activ la serviciile de cult.
  10. Actualul papă este foarte activ, Niciunul din predecesori n-au demonstrat acest grad de activitate. Nu cu atît de mult timp în urmă, predecesorii lui se numeau “prizonieri ai Vaticanului”. Acesta este în permanenţă în peregrinaj.
  11. “Papamobilul” lui călătoreşte pe străzile oraşelor, prin colonii, stadioane, aeropoarte. Este prezent pretutindeni. A vizitat multe ţări din diferite continente şi îşi anunţă încă noi călătorii. Deja face planul unei vizite în Rusia în 1992.
  12. Înţelegem că ecumenismul are nevoie de o astfel de persoană. Influenţa lui după căderea comunismului şi în acelaşi timp, după renaşterea democraţiei nu este ascunsă. În plus, totul a început în ţara natală a papei.
  13. În ziarul din Roma “Tempo” citim: “Karol Woityla se identifică cu universalitatea bisericii, care n-are nici o graniţă geografică şi nu cunoaşte nici o barieră politică.
  14. Dar în acelaşi timp, papa polonez este convins că ţara sa va juca un rol special pe scena europeană şi pînă acum istoria este de acord cu el”.
  15. Papa a dat o mărturie pentru aceasta la întîlnirea lui cu tinerii care au venit la Jasna Gora în Czestochowa (Polonia) unde a spus: “În sfîrşit astăzi a sosit ceasul vostru şi a solicita participanţii lor la întîlnire să fie “vestitori ai speranţei”.
  16. “După o lungă perioadă în care graniţele au fost închise, biserica în Europa poate în sfîrşit respira liber cu ambii plămîni, Răsăritul şi Apusul”, a spus papa.
  17. Această remarcă îşi are semnificaţia ei deoarece astfel de circumstanţe confortabile fiind create, biserica astăzi n-are obstacole în calea realizării obiectivelor ei.
  18. Cît priveşte Polonia, el a numit-o “copacul european”, care rezistă şi creşte. Papa a spus: “Nu este destul doar să ne amintim adevărul istoric al începuturilor Europei.
  19. Vorbind despre rădăcini – rădăcinile fac să crească şi să trăiască un copac. Avem o nevoie constantă să ne convingem dacă copacul nostru european – fiinţa poloneză – n-a fost în realitate smulsă din aceste rădăcini”.
  20. Preşedintele nostru polonez, Walesa, a remarcat aceste cuvinte ale papei şi a spus: “Europa se ridică în faţa ochilor noştri. Noi polonezii vrem să contribuim la acest proces cu ceeace avem, ceeace este cel mai preţios: întreaga noastră moştenire împreună cu o generaţie tînără”.
  21. Preşedintele comitetului bisericii, preotul şi doctorul Marian Duda, care pregăteşte a şasea ediţie a Zilei mondiale a tineretului, a spus la începutul conferinţei de presă: “Czestochowa este astăzi un loc strategic al Europei şi al lumii.
  22. Şi adcă cineva ar scrie o catre despre unificarea Europei, prima propoziţie din acea carte ar trebui să fie: August 1991 – Czestochowa”.
  23. Ziarul La Stampa are o opinie similară: “Guvernul reprezentat aum prin Walesa nu poate fără conducători spirituali şi de asemenea nu poate rezista farmecelor regelui secret al Poloniei – Papa”.
  24. El nu este numai regele secret al Poloniei ci şi al altor naţiuni. Oriunde merge, în orice ţară capătă tribut. Se pleacă înaintea lui întocmai cum au făcut odată egipenii în faţa zeiţei Isis, sau efesenii în faţa zeiţei Diana.
  25. Un exemplu bun al acestei închinări sînt cuvintele “Legămîntului iubirii” rostit de tineri la Jasna Gora: “Vă salutăm cu cuventele lui Isus, tu eşti Petru, da sfinte părinte, tu eşti Petru – stînca.
  26. Vă salutăm cu mare bucurie, bucurie nouă, neaşteptată, surprinzătoare. Vă salutăm cu o bucurie originală şi exclusivă”. Primatul polonez (arhiepiscopul) Glemp în cuvîntul lui de bun-venit a adăugat: “dumneavoastră mergeţi în capul bisericii care peregrinează”â
  27. Domeavoastră staţi în capul peregrinajelor tineretului. Cel mai vrednic peregrin care se opreşte la diferite sanctuare, care ne-a adus într-un loc unde în liniştea amurgului este prezentă Madona neagră şi veghează împreună cu noi”.
  28. Revista de ştiri Time a scris: “ziarele americane, radio şi televiziunea se ocupă de papa cînd vine în vizită mai mult decît de oricare alt om de stat. Popularitatea sfîntului părinte creşte în proporţii aproape gigantice.
  29. Această popularitate neobişnuită pe care o cîştigă oriunde se duce, este un subiect de dezbateri pentru cei mai mari filozofi ai timpului nostru. Întocmai cum acum două mii de ani mulţimi nenumărate l-au urmat pe Isus Christos, tot aşa îl urmează pe Ioan Paul II.
  30. Şi pare că un har special curge de la el, spre mulţimi. Prezenţa lui crează în oameni sentimente de fericire de nedescris”.
  31. Filadelfia l-a întîmpinat cu strălucirea soarelui şi cu o mulţime de aproximativ două milioane de oameni. Din nou au fost mii de flori, ghirlande, confeti ţi imnuri corale de Aleluia, aleluia!”
  32. Unul din comentatorii americani ai televiziunii, s-a exprimat: “după urmărirea misiunii lui Ioan Paul II în toată lumea pot spune că toată lumea este în mîinile lui!”
  33. Nu este acesta împlinirea cuvintelor profetice din Apo. 13:3,12? “Şi am văzut o fiară. . . şi rana ei de moarte fusese vindecată; şi tot pămîntul se mira după fiară.
  34. . . .Şi au început să se închine fiarei zicînd: Cine se poate asemăna fiarei şi cine se poate lupta cu ea?”
  35. Se ridică întrebarea: ce încearcă Papa să realizeze prin vizitele lui? Care-i este scopul? Putem răspunde: succesul! . . . Succesul ideologic, succes în unificare şi succes politic. Acestea au însemnătate în ţelurile bisericii catolice. Ei ştiu că lumea prezentă are nevoie de vre-un anume fel de element moral.
  36. Cercuri ideologice diferite au nevoie de factori diferiţi, de un anume sprijin moral în situaţiile complicate în care în care se află naţiunile datorită pericolului de cădere economică, politică şi religioasă. Papa realizează acel scop fără ezitare şi cu stăruinţă.
  37. Întîi, îi creşte prestigiul bisericii pe care o conduce. Al doilea se străduieşte să obţină stăpînire şi superioritate în Consiliul Ecumenic Creştin. Al treilea este conştient de dictatura predecesorilor săi şi de faptul că conducătorii acestei lumi au trebuit să-i ia în considerare.
  38. Tutuşi există locuri în care acest tip de activitate nu este binevenită. De exemplu Eorupa de Vest. Ei spun că Papa este fosrte conservator în privinţa stilului de viaţă din lume şi nu-i acceptă ideologia.
  39. Papa totuşi nu dă atenţie acestor rezerve şi se străluieşte cu încăpăţinare să-şi atingă scopurile.
  40. Fiecare călătorie devine încă o piatră de hotar pe drumul spre obiectivele Papei, pe drumul spre o creştinătate reînoită prin unirea tuturor creştinilor în spiritul ecumenismului sub steagul bisericii catolice. Acesta este scopul pincipal la care el ţinteşte cu inteligenţă şi persistenţă.
  41. Acelaşi Papă caracterizat de opoziţie ca şi conservator şi care închide biserica în propriile ei structuri, pe de altă parte este deschis la contacte externe şi acceptă sub influenţa saaaa pe cei care erau departe de el.
  42. Prin aceasta le spune că ar putea fi aproape. Aceasta este o acţiune delicată şi inteligentă folosită acolo unde nu sînt mulţi catolici. Acolo unde catolicii sînt în majoritate nu foloseşte această metodă înţeleaptă şi blîndă.
  43. Polonia este un exemplu în acest sens. Nouăzeci, din o sută de polonezi sînt catolici. religia catolică se poate vedea în toată brutalitatea ei acolo unde sectorul public este integrat în biserică.
  44. Conducerea religioasă controlează toate aspectele vieţii, toate structurile naţionale şi toate depaaartamentele guvernamentale. Chiar şi unde se învaţă războiul se pot găsi preoţi împreună cu “Sfintul Părinte”.
  45. Remarcăm acest exemplu luat dintr-un nou duscurs ţinut de episcopul armatei poloneze în Koszalin: “trebuie să se facă mari schimbări în conştiinţa polonezilor şi să survină întîmplări semnificative în viaţa naţiunii, pentru ca oamenii în uniformă militară, soldaţii armatei poloneze să vină să se întîlnească cu succesorul sfîntului Petru.
  46. Stau în faţa ta, sfinte Părinte, orînduit de tine ca (Feld)episcop şi trimis de tine la staulul militar. Îţi mulţumesc pentru darul restabilirii serviciilor bisericii în armata poloneză după cincizeci de ani de întrerupere.
  47. Există aici prezenţi episcopi capelani care în sfîrşit pot propovădui învăţăturile lui Christos şi pot realiza cea mai sfîntă jertfă în cazărmi, spitale, instituţii militare şi în focul luptei.
  48. Ei stau în faţa ta, sfinte Părinte, ca soldaţii ofiţeri, stegari, ca persoane particulare, ca angajaţi civili în armată, reprezentînd unităţi ale armatei ca şi toate tipurile puterii militare.
  49. Toţi, ca număr şi însufleţire doresc să-ţi spună: “sîntem cavaleri sub stindardul Mariei şi stăm aici să te servim din nou; noi Polonia, noi naţiunea, poporul tău”.
  50. Îţi oferim, sfinte Părinte, iubirea inimilor noastre răbdătoare şi credincioase de soldaţi ai armatei. Întocmai cum comandanţii supremi din trecut străbunii şi regii noştri au stat în faţa bătăliilor şi evenimentelor şi noi sîntem ordonanţele lui Christos şi servii Mariei.
  51. Să se întărească binele care se trezeşte şi creşte în armata poloneză prin cuvintele şi binecuvîntările voastre apostolice”. Nimic nu s-ar putea adăuga sau scoate din aceste cuvinte. Religia, armata şi politica sînt unite.
  52. Este greu de înţeles cum a putut să se întrunească la sfîntul Părinte o astfel de colecţie tridimensională şi să fie expusă în faţa întregii lumi prin mass media.
  53. Mulţi politicieni la putere, incluzînd generali, miniştri, amirali, preşedinţi etc. se apleacă adesea şi încă cu o atitudine servilă în timpul vizitelor păstorului Karol Wojtyla.
  54. Ceeace se întîmplă aici este asemănător incidentului din împărăţia Babiloneană în cîmpia Dura. Mari mase de oameni sînt cuprine de o psihoză religioasă crezînd că acest drum duce la mîntuire.
  55. Mulţi observatori declară că s-au organizat manifestaţii asemănătoare cu mase de oameni; cu chitare, cîntece, artificii, urale şi strigăte de “Trăiască!” Astăzi aceste elemente nu mai sînt şi nimeni nu mai vrea să facă aşa.
  56. S-a stabilit că aceia erau cei care au urmat pe profeţii mincinoşi, ideologii false care i-au rătacit. Şi de această dată acelaşi lucru s=a putut întîmpla din nou cu o diferenţă, steagul era diferit.
  57. “Ca să înşele pe cei care locuiesc pe pămînt prin acele minuni”.
  58. Cea mai mare minune a timpului nostru este lucrarea ecumenismului. Cine ar fi putut prevedea că bisericile care au fost duşmani de sute de ani, în cele din urmă vor încerca să vorbească aceeaşi limbă? Ele încearcă să îndepărteze barierele care le-au despărţit de veacuri.
  59. De-a lungul veacurilor s-au combătut una pe alta cu hotărîre nechibzuită şi fiecare a refuzat celeilalte harul lui Dumnezeu. Fiecare a gîndit că nu există mîntuire în afara ei.
  60. Dogmele au stabilit atît de multe prejudecăţi încît nici chiar cele mai bune hotărîri ale conciliului Ecumenic nu le pot elimina.
  61. Va uni mişcarea ecumenică într-adevăr pe toţi creştinii? Vor dicuta şi vor trăi împreună în spiritul iubirii şi toleranţei lui Christos? Aceasta este o întrebare importantă şi răspunsul la ea este excepţional de greu.
  62. Pare rezonabil să ne aşteptăm că această strîngere laolaltă va afecta numai aranjamentele şi organizarea sau cu alte cuvinte, va fi numai pe hîrtie. Unirea inimilor, membrilor diferitelor grupări bisericeşti nu va avea loc deoarece le desparte o foarte adîncă prăpastie de fanatism religios.
  63. Aceasta îi înşeală pe cei ce trăiesc pe pămînt. Vocea toleranţei care este auzită astăzi foarte adesea, este numai o perdea de fum. ea induce în eroare opinia publică pentru a pregăti drumul pentru urmaşi.
  64. Acestea sînt metodele folosite astăzi deoarece istoria a dovedit că arderea pe rug, inchiziţia, anatemele şi blestemele n-au reuşit să aducă rezultatele aşteptate. Astăzi se discută despre toleranţă în ciuda diferenţelor de dogmă.
  65. Este posibil ca o persoană să tolereze pe alta care are altă vedere asupra vieţii după ce sute de ani a fost hrănită cu fierea urii? Cu cîteva duscursuri despre toleranţă se vor îndepărta prejudecăţile adînc înrădăcinate?
  66. Avem mari îndoieli în privinţa aceasta! Motivul este că concepte de dogmă minoră au pătruns în conştiinţa umană aşa de adînc încît viaţa la nivelul legii lui Dumnezeu de iubire este departe în viitor.
  67. Singura posibilitate a omului de a obţine aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu cu ajutorul Marelui mijlocitor Isus Christos.
  68. Să remarcăm ura între cele două părţi ale bisericilor. Biserica Greco catolică şi Romano catolică au aproape aceleaşi ceremonii liturgice dar sub autorităţi diferite. Cît de fioroase şi de pline de ură sînt relaţiile între membrii acestei biserici.
  69. Au avut conducătorii bisericii cu secole în urmă vreo influenţă asupra stării prezente de lucruri? Nu vedem (o armonie între) continuarea a ceeace a învăţat biserica şi misiunea ecumenică a Papei.
  70. Deodată, le-ar plăcea să îndepărteze toate barierele care le despart. Dar adversitatea uneia împotriva celeilalte este greşeala bisericii. Acestea sînt consecinţele învăţăturilor rele.
  71. Biserica a pierdut mult din autoritate şi nu mai este singura putere, ceeace bisericii i-ar plăcea (să restaureze) prin unificare. Să remarcăm aceasta prin exemplul a ceeace s-a întîmplat în oraşul polonez Przemysl.
  72. Vechile conflicte între membrii bisericii Greco catolice şi Romano catolice pentru drepturile de proprietate asupra unei catedrale, s-au transformat în răscoală. Papa s-a folosit de vizita din iunie (1991) ca să facă pace între ei.
  73. S-au rugat împreună şi s-a făcut o slujbă pentru pacea între cele două părţi şi a transferat oficial catedrala în mîinile ortodocşilor s-o păstreze ca posesiune. Dar imediat ce Papa a plecat situaţia a revenit la starea dinainte şi s-au reluat luptele religioase fioroase.
  74. Oamenii care protestează o fac în numele păstrării valorilor lor mai degrabă decît din pur egoism. Ei gîndesc că acţiunile lor sînt bune şi nu-şi dau seama că sînt rele.
  75. Ei cred că sînt corecţi şi nu-i putem judeca pentru aceasta. Ar fi o rezolvare prea simplă să-i judecăm. Problema este că oamenii ştiu atît de puţin unii despre alţii şi despre credinţa lor. Aceasta este greşală în învăţătură. Biserica trebuia să-i fi pregătit.
  76. Această greşeală a bisericii a prejudiciat mult prestigiul Papei pentru că ei n-au apreciat decizia lui referitoare la o coexistenţă paşnică.
  77. Acest conflict nu este o surpriză. Această lipsă de realizări şi neglijenţă a bisericii duc la urmări păgubitoare. Aceasta este o consecinţă a caracteristicilor Ortodoxe şi Romano cotolice.
  78. Există nvoia de a cîntări bine dacă urmaşii de rînd – cu unele excepţii – au o mai mare încredere în Dumnezeu sau în biserică.
  79. Există preocuparea că ei cred mai mult în biserică pentru că este mai atrăgătoare, mai solemnă şi înălţătoare. Aceasta este o bază a dărîmării fundamentului creştinătăţii care deja este fărîmiţat şi duce la o cădere morală completă.
  80. Conducătorii bisericii văzînd pericolele viitoare încearcă prin toate mijloacele să întărească structurile bisericii în descompunere. Ei înalţă un chip mare a unei fortăreţe ecumenice.
  81. Ei cred că prin această metodă vor salva sistemele creştine nominale de la nimicirea finală.
  82. Încearcă să facă o minune de prelungire a succesiunii lor apostolice uzurpate prin care se înşeală pe ei şi turma lor.
  83. Chipul este deja ridicat în cîmpia Dura (Dan. 3). Scheletul Consiliului mondial al bisericilor stabilit în 1965 se vede în gloria lui în cîmpia activităţilor bisericilor.
  84. Două fiare s-au tîrît pe pămînt să facă minuni – ele se sprijină pe imperfecţiunile umane şi oferă împăcarea sub steagul unităţii creştine. Acesta este timpul înşelării şi ele vor fi atît de puternice încît să poată “înşela chiar şi pe cei aleşi”.
  85. Aşteaptă ca “chipul fiarei” să-şi primească spiritul, să prindă viaţă, cînd bisericile protestante şi răsăritene îşi întăresc legătura organizatorică cu biserica Papei şi cînd vor primi putere legală ca să lucreze “împreună şi să capete sprijin de la “balaur” – puterea civilă.
  86. Aceste evenimente ar putea fi accelerate prin viitoarea vizită a Papei în Rusia în 1992.
  87. Totul ne indică apropierea timpului cînd credincioşii vor fi încercaţi în privinţa acceptării “semnului fiarei” pe frunte sau pe mînă (Apoc. 13:16).
  88. Pare că aceasta s-ar putea face fie prin sprijin deschis izvorît din recpect fie prin frică.
  89. Să ne stărduim să înlocuim semnul fiarei cu pecetea Spiritului Sfînt care ne va întări mintea trează şi ne va creşte zelul de a servi numai Domnului!
  90. Dumnezeu va permite astfel de experienţe ca să separe pe învingătorii Lui de toţi cei care se vor supune puterilor înşelătoare de rătăcire şi se vor închina “Chipului Fiarei”. Dumnezeu ne asigură că aleşii vor fi feriţi de cădere.
  91. Fie ca atitudinea adoptată de cei trei tineri, înregistrată în Daniel (3:17,18), să ne servească de sprijin: “Iată, Dumnezeul nostru căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mîna ta împărate.
  92. Şi chiar dacă nu ne va scoate, să ştii împărate că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat”.
  93. Preaiubiţi în Domnul! Cît este de important pentru noi să ne “păstrăm în iubirea Domnului”, să cunoaştem evenimentele viitoare, faptele la timp şi să încercăm să dezvoltăm spiritul lui Christos pentru că aceasta ne va permite să fim credincioşi pînă la sfîrşit.
  94. Amin.

Cartea Apocalipsa

Când deschizi această carte şi citeşti despre fiare monstruase, despre foc din cer, şi grindină căzând pe pământ, cai înaripaţi sub formă de lăcuste, păsări necurate şi urâte, iaz de foc, fum de pucioasă, etc., stai şi te întrebi: dacă toate acestea sunt poveşti cu “pajuri şi cu zmei”, ne aşteaptă nenorociri apocaliptice? Ce legătură au toate acestea cu istoria Imperiului Roman şi cu istoria Europei? Această carte nu are numai un mesaj mistic, ci ea descrie alegoric şi evenimente istorice.

Nu cred că este locul aici, şi nici în altă parte să încerc o descifrare detaliată, a acestei cărţi, nu sunt capabil de acest lucru; dar comform declaraţiei Mântuitorului, ea este o carte “dechisă” pentru a putea fi cercetată. El i-a spus lui Ioan pe insula Patmos: “…Să nu pecetlueşti cuvintele prorociei din cartea aceasta, (Apocalipsa) căci timpul este aproape…”– “…Frice de cine citeşte, şi de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii, şi păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape…”- Apoc. 22:10; 1:3.

Deci cartea aceasta are legătură şi cu timpul. ” Timpul este aproape”. Cât de aproape a fost atunci, şi cât de aproape este acum? Ce sau cine este aproape?. Cine este acum la uşi? – Matei 24:33- După părerea mea putem încerca să înţelegem mesajul ei, cu o oarecare aproximaţie, şi deoarece această carte conţine istorie ilustrată prin alegorii, vom încerca să ne folosim cu prudenţă şi de istoria seculară, pentru a îmţelege simbolurile acestei cărţi

Ca o primă constatare: Dacă ea are un mesaj care vine de sus, acesta trebuie să fie în armonie cu toate mesajele care vin de sus, de la Dumnezeu. Prin mesaje care vin de sus eu înţeleg mesajul întreg al Sfintelor Scripturi şi nu mesajele care vin prin telepatie, horoscop sau alte tipuri de magie; prin medii spiritiste. “…Înţelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică,blândă,uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada dreptăţii este semănată în pace pentru cei care fac pace…”–Iacob 3:17-18. Mesajul care ne vine de sus, este: “…nu vă temeţi, iată vă aduc o veste bună, (Evanghelos în greacă) care va fi o mare bucurie pentru tot poporul; (de pe pământ) căci astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul…”–Luca 2:10-11.

Biblia are un mesaj de iubire, dar cei drept acesta nu peste tot în Scripturi este un mesaj de suprafaţă , ci unul ascuns. Este după cum zice apostolul Pavel “taina ţinută ascunsă din veacuri”–Coloseni 1:26-27. Acest mesaj sună din timpuri străvechi, chiar din grădina Edenului: –sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui.-Genesa 3:15 – Domnul Isus spune că: “…Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său fiu, pentruca ori cine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică…”–Ioan 3:16

Observăm în Apocalipsa şapte îngeri cu şapte trîmbiţe, şi când aceştia sună pe rînd, se întâmplă ceva acolo. Ei nu sună toţi deodată, aşa deci nici evenimentele descrise acolo nu se amestecă unele cu altele ci se succed unele după altele într-o înlănţuire istorică.. La început eu şi alţii am înţeles greşit că toate evenimentele descrise acolo sunt o ilustraţie a modului cum Dumnezeu va distruge lumea necredincioasă, în timp ce pe sfinţi îi va ridica la cer; şi că aceste evenimente se vor desfăşura într-un timp foarte scurt, probabil o zi de douăzeci şi patru de oare.

Poate pare bizar ceea ce spun, dar în mod sigur, aceste evenimente se desfăşoară pe o lungime de timp de trei mii de ani. Declaraţia Domnului din Luca 13:32 că El va lucra trei zile, şi cea a profetului Osea 6:2 că Dumnezeu ne va da viaţa în două zile şi a treia zi ne va ridica este o funie împletită în trei cu Apocalipsa. Două mii de ani de istorie creştină au trecut, aşa deci de multe nenorociri descrise în această carte am scăpat. Dacă istoria iudeilor se găseşte în paginile Bibliei, şi creştinii ar putea face săpături în Biblie nu numai săpături arheologice, pentrucă tot acolo ar da şi de istoria lor, iar cartea Apocalipsa este de fapt o carte de istorie scrisă în simboluri, exact cum scrie în Apocalipsa 1:1: ( Cornilescu revizuită, Nitzulescu, traducerea Lumii Noi etc.)”…Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând; şi El le-a făcut-o cunoscut prin semne…” adică simboluri, (metafore şi alegorii). “Cele şapte trâmbiţe, sunt şapte perioade şi evenimentele lor”.

Perioadele acestea nu încep decât după Cristos. Dacă ar fi să le rezumăm pe scurt am putea face trimitere la istoria seculară. Istoricii n-au dormit ci le-au descris cu lux de amănunte. Este vorba cum s-a mai spus de istoria ultimului imperiu din cele patru din cartea prorocului Daniel în cele două ipostaze: Roma păgână şi Sfântul Imperiu Roman, până la revoluţia franceză, deci până la Napoleon Bonaparte, care pune capăt domniei papale în Europa.

Apocalipsa descrie evenimentele de după Napoleon până în anul 1914 când acest imperiu sub forma diviziunilor sale reprezentate prin regatele Europei, cele zece coarne ale fiarei a patra, se prăbuşeşte definitiv în primul şi cel de al doilea război mondial; apoi spune că acest imperiu va căuta să se ridice din nou pentru scurt timp (foarte probabil într-o variantă modernă) sub forma de imagine a celui ce a fost. Această nouă formă este numită “Chipul” sau “imaginea” primei fiare.-Apocalipsa 13:11-18

Apocalipsa spune că în perioada a şaptea numită “trâmbiţă” va începe domnia lui Mesia (şi se pare că într-un sens a început pentrucă cartea lui Daniel, cartea Apocalipsa, profeţii Isaia, Mica Zaharia, chiar Domnul în relatarea evangheliştilor şi apstolii în epistolele lor, sugerează această opinie, spunând că aceste imperii nu se vor prăbuşi la voia întâmplării, ci datorită unei forţe invizibile venită de sus care se va implica la început indirect în afacerile lumii dirijând cursul evenimentelor Daniel 2:44; 12:1-4; Isaia 2:2; Mica 4:1; Zaharia 12:1-10; Luca 17:20-28 etc.) iar la final ea descrie un paradis terestru în care pot încăpea toţi oamenii care vor asculta de Cristos, după ce El va îndepărta puterile actuale de pe scena lumii, şi-l va lega pe Satan.Apoc 20:13. “…El (Cristos) va şterge orice lacrimă din ocii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintâi au trecut…”-Apocalipsa 21:4.

“Trâmbiţa a şaptea” nu se ocupă numai da Imperiul Roman şi de prăbuşirea lui, ci după ce-l lasă în ruină descrie ridicarea altui imperiu (Împărăţia lui Dumnezeu) pe ruinile celui vechi, imperiu care nu se va prăbuşi niciodată. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.- Daniel 2:44.

Evenimentele din cartea Apocalipsa, sunt evenimente terestre, deşi vom găsi scris ” în cer s-au auzit glasuri putrnice…” Apoc.11:15. …”o stea a căzut din cer.”etc. Apoc. 8:10.

Şapte Biserici, Şapte peceţi, Şapte trâmbiţe

“Drumuri paralele” sau istorii paralele este un termen care se potriveşte şi cărţii Apocalipsa în mod particular. Deşi în ansamblu istoria creştinilor se aseamănă cu istoria evreilor, Apocalipsa desparte chiar istoria creştinilor în două segmente: Partea de drum pe care o parcurge “grâul” şi partea de drum pe care o parcurge “neghina” în aceiaşi perioadă de timp care este Veacul (vârsta ) Evanghelic. Amândouă traversează acelaş spaţiu de timp, dar nu merg pe acelaş drum. Înţelegem aceasta, chiar din declaraţia Domnului Isus: “…Lăsaţi-le să crească împreună, până la seceriş…”–Matei 13:30.

“Grâul “ şi “neghina”, adevărul şi eroarea au conveţuit împreună o mare perioadă de timp. Între ele nu a existat niciodată o armonie, dar fiind obligate să împartă acelaş teritoriu, ( vezi pilda cu năvodul din Matei cap. 13) au avut o oarecare influenţă una aspra celeilalte. Influenţă pozitivă din partea clasei “grâului” asupra clasei “neghinei” şi invers; Erorile doctrinale au fost aşa de puternice şi formau o “ceaţă” aşa de densă încât Dumnezeu a intervenit la timp, cam pe la începutul secolului al şaisprezecelea, pentru a curăţii santuarul Său-Daniel 8:13-14. – dar această curăţire care a durat mai bine de trei secole, n-a fost o lucrare de “seceriş”, ci doar una care a deschis calea pentru a începe această lucrare, pe la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Curăţirea începută în Europa s-a extins şi pe alte continente, mai ales în America de nord unde s-a şi încheiat, după care din acelaş loc a început mai târziu “secerişul” perioadei sau vârstei evanghelice.
Partea de drum pe care o parcurge neghina se numeşte “cele şapte trâmbiţe”, acea care o parcurge grâul “cele şapte biserici”, iar ceea ce are legătura cu doctrina creştină se numeşte “cele şapte peceţi” Aceste toate se încadrează în acelaş spaţiu de timp. Cu alte cuvinte: crestinii adevarati si cei falsi au trait perioada evului mediu, a renasterii si o parte din perioada moderna sub o cupola protectoare numita POPORUL LUI DUMNEZEU. Dar incepind cu perioada a saptea numita si “trambita a saptea” Dumnezeu desparte “graul de neghina”, “pestii” buni de cei rai, pri mesajul cuvantului Sau: “Iesiti din Babilon poporul Meu”, pentru ca crestinismul a devenit un Babilon de crezuri contradictorii unele cu altele, dar mai ales cu cuvantul lui Dumnezeu.–Ieremia 51:6-11; Apocalipsa 18:4.

Dacă am face un test grilă, cu un şablon istoric şi l-am suprapune peste cele şapte bisericişapte peceţi şi şapte trâmbiţe, am vedea ceea ce de fapt s-a întâmplat în perioada evului mediu, în timpul renaşterii până în zilele noastre şi mai departe, în Europa în special şi în America începând cu perioada de după colonizare, şi cu extensie pe tot teritoriu de pe glob, din punct de vedere al bisericii adevărate (grâul) al bisercii false ( neghina) legat de elementul doctrinar creştin şi pseudocreştin.

“Semănatul” s-a făcut în perioada primei “trâmbiţe” a primei prezenţe a Mântuitorului, iar “secerişul” se desfăşoară în perioada “trâmbiţei” a şaptea, şi acesta trebuie să fie inaugurat de Mântuitorului la a doua Sa prezenţă. El are potrivit Apocalips 14:14, dublă calitate de rege şi secerător şef.

  1. Trâmbiţa nr.1 Apocalipsa 8:7

Şi cel dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi au venit foc amestecat cu sânge, care a fost aruncat pe pământ; şi a treia parte a pământului a fost arsă şi a treia parte din copaci a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.

(Să nu uităm că toate aceste sunt simboluri, sau cu alte cuvinte, realităţi reprezentate prin simboluri, le vom găsi în paginile de istorie ca evenimente dramatice care au schimbat cursul istoriei a unuia sau a mai multe popoare.)
2. Trâmbiţa nr.2 Apoc. 8:8

Şi al doilea înger a sunat din trîmbiţă. şi ceva ca un munte mare de foc aprins, a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare a devenit sânge. Şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au fost distrusă.

“Muntele” este simbolul unui imperiu. În cazul acesta pare a fi imperiul Roman de apus.
3. Trâmbiţa nr.3 Apoc. 8:10

“Şi al treilea înger a sunat din trâmbiţă. şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din din râuri şi peste izvoarele apelor.Şi numele stelei era Pelin. Şi a treia parte din ape a drvenit pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentrucă se făcuseră amare.” Otrăvirea apelor înseamnă otrăvirea învăţăturilor, care este acelaş lucru cu schimbarea culorii cailor la ruperea peceţilor. “Caii” însemnând doctrine care au suferit dealungul timpului, modificări. Adevarul curat calul alb, iar învăţăturile pagane altoite pe arborele crestin ilustrate de ceilalţi cai, ceea ce a produs o invatatura semi crestina, iar in unele cazuri lipseste total evanghelia crestina, cum este de fapt invatatura demonica a chinului vesnic.
Trâmbiţa nr.4 Apoc. 8:12

“Şi al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentruca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea de asemenea”.

Soarele şi luna reprezintă evanghelia lui Cristos şi legea lui Moise . Însemnătatea acestora a devenit parţial neclară, din cauza marei apostazii.

5.Trâmbiţa nr.5 Apoc. 9:1

“Şi îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului.Şi adeschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare.şi soarele şi văzduhl s-a întunecat de fumul fântânii. Şi din fum au ieşit nişte lăcuste”…..şamd.

Probabil aceasta reprezintă pe Mahomed şi adepţii săi care au creat mari probleme timp de secole Sfântului Imperiu Roman.

  1. Trâmbiţa nr. 6 Apoc. 9:13

“Şi îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, zicând îngerului al şaselea care avea trâmbiţa: ” desleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat” Şi cei patru îngeri care stăteu gata pentru ciasul ziua luna şi anul acela au fost deslegaţi ca să omoare a treia parte din oameni…etc.
Moartea aici pare a fi un simbol al dispariţiei unui sistem de valori şi înlocuirea lui cu altul într-o anumită proporţie “atreia parte”. Nu o moarte a persoanelor fizice.

O altă mare problemă pentru acest imperiu creştin, a fost apariţia mişcării de protest în sânul bisericii Catolice, începută de către un călugăr Catolic din Germania, la 31 Octombrie 1517 Luther Martin şi care din Europa a traversat oceanul şi în America de nord.

  1. Trâmbiţa a şaptea. Apocalipsa 11:15

Şi îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: “Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său. Şi el va împărăţi în vecii vecilor. şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stau înaintea lui Dumnezeu pe scaunul lor de domnie, s-au aruncat cu feţele în jos, şi s-au închinat lui Dumnezeu zicând: ” Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Şi neamurile se umplură de mânie, dar avenit domniaTa şi timpul ca cei morţi să fie judecaţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei care se tem de numele Tău, mici şi mari, şi să distrugi pe cei care distrug pământul! Şi templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare…”

Dacă cele şapte “trâmbiţe” sunt tot atâtea perioade istorice. Înseamnă că perioada “semănatului” începe de la botezul Domnului la Iordan, care corespunde cu prima “trâmbiţă” iar “secerişul” trebuie să se realizeze la a doua prezenţă a Mântuitorului, ceea ce corespunde perioadei “trâmbiţei” a şaptea. Mai mult de cât atât, acest seceriş este inaugurat chiar de El. Aşa descrie Apocalipsa acest eveniment. ” Apoi m-am uitat şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un Fiu al Omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână o seceră ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas tare celui care şedea pe nor: ” Trimite secera Ta şi seceră, pentrucă a venit ciasul să seceri şi secerişul pământului este copt” Atunci Cel care şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat….”Apoc. 14:14. Apocalipsa 11:15 “…şi îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă.şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau: Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său..” versetul 17: ” Îţi mulţumim Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti…”

Totul aici este legat de prezenţa a doua oară a Domnului Isus Cristos; atât domnia Sa începută, (dar deocamdată nediscernută de lume- Luca 17:20) reprezentată prin coroana de aur de pe cap cât şi începutul secerişului, simbolizat prin secera din mână.

Acest Fiu al Omului cu coroană de aur pe cap este regele Isus întors a doua oară în dubla sa calitate de rege şi secerător şef. Este vorba de începutul domniei lui Cristos concomitent cu despărţirea “grâului” de “neghină” în scerişul vârstei evanghelice, “seceriş” care se face la începutul domniei Sale. Să nu uităm de norul alb pe care şade Domnul. Acesta reprezintă necazuri mari. cartea lui Daniel spune că atunci când va începe să domnească Domnul vor fi un mare necaz în lume. Daniel 12:1

Când vorbim de seceriş, vedem şi aici asemănarea sau paralelismul dintre evrei şi creştini. Ioan Botezătorul spune că evreii au avut secerişul lor separat de cel al creştinilor. “…Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arunca într-un foc care nu se stinge…”-Matei 3:12

În acel secriş a fost despărţit “grâul” de “plevă” iar în acesta descris în Apocalipsa se desparte grâul de neghinăFocul din prima râmbiţă s-ar putea să fie în legătură cu “focul” în care a fost aruncată “pleava” poporului Evreu . Acel “foc” a cuprins şi Imperiul Roman “muntele de foc” căzut în mare” în timpul celei de a doua trâmbiţă. Istoricii spun că acest “munte” a căzut în anul 476 d. Cr. în “mare”, în mâna lui Odoacru căpetenia Herulilor, popor barbar, care a făcut parte din valul de popoare migratoare a acelor secole instabile ca marea. Acel “foc” despre care a profeţit Ioan botezătorul în Matei 3:12 reprezintă distrugerea Ierusalimului, şi a statului lor naţional . Domnul a spus la adresa lor : “…ţi se lasă casa pustie…” şi aşa a fost. Păstrând proporţiile un “foc” asemănător s-ar putea abate asupra creştinismului neregenerat, ” neghina “ din pildă. “Trâmbiţele” trei, patru cinci şi şase, sunt perioade care au urmat după cădera imperiului Roman de apus. În aceste perioade Imperiul Roman îmbracă haină creştină. Este perioada domniei papale în Europa. Aceasta este o perioadă zbuciumată; este perioada războaielor sfinte, numite “cruciade”pentru eliberarea Ierusalimului de sub stăpânirea necredincioşilor, perioada de exterminare a “ereticilor”de către Sfânta Inchiziţie- tribunalul eclesiastic-a peste cinzeci de milioane de rătăciţi de la credinta Catolica. Urmează invaziile de “lăcuste” din trâmbiţa a cincea care după unii sunt hoardele de tătari a lui Gingis Han şi Timur Lenk, iar mai târziu a turcilor selgiucizi şi otomani care au făcut viaţa grea Sfântul Imperiu Roman, de răsărit (bizantin) ceea ce a dus la căderea acestuia, în mâna Turcilor Otomani, odată cu cucerirea de către aceştia, a Constantinopolului în anul 1453 d. Cr.

Trâmbiţa a şasea pare a se ocupa de mişcarea de protest în sânul bisericii catolice începută în prima jumătate a secolului al xvi-lea ceea ce a dus la marea reformă.

Şapte biserici care sunt în ASIA-Apoc.1;4

Acum să aruncăm o privire asupra istoriei Imperiului Roman şi dintr-o altă perspectivă, acea a adevăraţilor creştini. Ce şi de la cine, au avut ei de suferit, în cei două mii de ani de creştinism.

“Cele şapte biserici care sunt în Asia”, este o descriere a întregii istorii a Bisericii lui Dumnezeu în starea ei de amestec: grâu şi neghină, dealungul vârstei evanghelice. Limbajul este simbolic dar este scris în aşa fel, ca să se poată înţelege şi în sen literal, pentru a ascunde pentru un timp însemnătatea înţelesului simbolic.
Dacă ne mărginim numai la sensul literal, pierdem adevăratul sens. De exemplu: Cele şapte comunităţi creştine din Asia Mică de pe vremea Apostolului Ioan, cele din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea nu puteau prelua numai pentru ele întregul mesaj al cărţii Apocalipsa, deşi nu ne îndoim că stările de credinţă sau de decădere s-au potrivit şi lor; şi să nu uităm că aceste localităţi sunt astăzi pe teritoriul Turciei care l-a cucerit la mijlocul secolului al xv-lea în timpul “trâmbiţei” a 5-a înlăturând religia creştină, şi întroducând Islamul.

Cuvântul “Asia” după dicţionarul biblic înseamnă: “mlăştinos” sau Europa. Aşa dar am putea traduce . ” cele şapte biserici care sunt de pe întreg teritoriului Imperiului Roman cu capitala in Europa în perioada celor “şapte trâmbiţe”, perioada creştină de circa două mii de ani, cu specificaţia că noi ne găsim astăzi tot în perioada “trâmbiţei” a şaptea, chiar dacă Imperiul Roman nu mai există.

In “Cele sapte Biserici care sunt in Asia” putem discerne mesajul divin adresat bisericii dea lungul istoriei creştine, în care este arătată pas cu pas proporţia de “grâu” şi “neghină.” Apocalipsa 2:1-7 Biserica EFES.–(prima perioadă sau”Tâmbiţă”)– Destrămarea statului iudeu.

Mesajul bisericii din Efes de pe timpul apostolilor în perioada primei “trâmbiţe”: Îngerului bisericii din Efes scrie-i: ” Iată ce zice Cel care ţine cele şapte stele în mâna Lui cea dreaptă, şi Cel care umblă prin mijlocul celor şapte sfetnice de aur: ” ştiu faptele, munca ta şi răbdarea ta,şi că nu poţi să suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei care zic că sunt apostoli şi nu sunt şi iai găsit mincinoşi; şi ai răbdare, ai soferit din cauza numelui Meu şi n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi aminte de unde ai căzut, pocăeştete şi fă faptele dintâi. Altfel voi veni la tine şi-ţi voi lua sfetnicul din locul lui, dacă nu te pocăeşti. Ai însă lucrlu acesta că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. Cine are urechi să asculte ce zice Duhul bisericilor: Celui care va birui, îi voi da să mânânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”      Aceasta este perioada evanghelică din timpul apostolilor, în perioada evenimentelor “trâmbiţei” a întâia, evenimente simbolizate prin “foc” etc , care au dus la distrugerea statului evreu, începând cu distrugerea Ierusalimului de către Titus. În această perioadă “neghina “ se arăta prin : “Apostoli mincinoşi” şi “nicolaiţi”
“Trâmbiţa (perioada) a doua corespunde cu perioada a doua a bisericii, numită: perioada “Smirna” Aceasta este perioada din timpul persecuţiilor care au provenit de la Roma păgână.
Apocalipsa 2:8-11—SMIRNA.—( perioada sau ” Trâmbiţa” a doua).- Căderea Imperiului Roman de Apus ” Îngerului bisercii din Smirna scriei: “Iată ce zice Cel dintâi şi cel de pe urmă, Cel care a murit şi a înviat:”ştiu necazul tău şi sărăcia ta ( dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanii.Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iată, diavolul va arunca în închisoare pe unii dintre voi, ca să fiţi încercaţi. Şi vei avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor.” “Iudeii” falşi de aici sunt creştinii falşi, iar cele “zece zile” sunt cei zece ani de persecuţii din timpul lui Diocleţian ultimul împărat al Romei păgâne.

Apocalipsa 2:12-17—PERGAM–( din perioada sau-“TRÂMBIŢA” A TREIA).- perioada de după Constantin cel Mare.–Corupţia celor de la putere în creştinism: Balaam-ii şi nicolaiţii. Din greacă: Nike+laos — conducători peste popor.

“şi îngerului bisericii din Pergam scriei: “Iată ce zice Cel care are sabia ascuţită cu două tăişuri: “Ştiu unde locuieşti, acolo unde este scaunul de domnie al satanei. Tu ţii numele Meu şi n-ai tăgăduit credinţa Mea, nici chiar în zilele când Antipa ( anti-PAPA) martorul meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locueşte satan.

Dar am câteva lucruri împotriva ta: tu ai acolo nişte oameni, care ţin învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac, să arunce o cursă înaintea fiilor lui Israel, ca ei să mânânce din lucruri jertfite idolilor, şi să comită desfrânare. Totaşa tu ai câţiva care, de asemenea ţin învăţătura nicolaiţilor. Pocăeşte-te deci, altfel voi veni tine curând şi mă voi război cu ei, cu sabia gurii Mele. Cine are urechi de ascultat cea ce zice Duhul bisericilor: ” Celui care va birui, îi voi da din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă, şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte. Observăm cât de izbitor răzbate din spusele Domnului asemănarea cu poporul lui Israel? Apocalipsa s-a scris cu multe secole după ce personaje ca Izabela , Balaam , Balac din perioada judaică erau dispărute de pe pământ; dar caracterul lor idolatru şi pervers se regăseşte în creştinismul apostat, începând chiar din timpul apostolilor. Pavel scria: “….taina fărădelegii a şi început să lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie dat la o parte...”–2 Tes. 2:7. şi din nou: “ ….Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi grozavi care nu vor cruţa turma…” Faptele Apostolilor 20: 29.. Pavel a plecat, iar lupii s-au strecurat, şi au devenit ciobani la oi.

Apocalipsa 2: 18-29—TIATIRA.–( din perioada sau”TRÂMBIŢA” A PATRA.)

” Şi îngerului bisericii din Tiatira scrie-i: “Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochi ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca bronzul strălucitor: “Ştiu faptele tale, dragostea ta, răbdarea ta, şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela , femeea aceea care îşi zice ea însăşi prorociţă, să înveţe şi să ducă pe căi greşite pe robii Mei, să comită desfrânare şi să mânânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat timp să de pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. Iată, o arunc bolnavă în pat.; şi celor care comit adulter cu ea, le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele ei. Voio lovi cu moartea pe copii ei; şi toate bisericile vor cunoaşte că “Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile”; şi voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre. Vouă însă tuturor celor din Tiatira care nu aveţi învăţătura aceasta, şi nu a-ţi cunoscut ” adâncimile satanei”, cum le numesc ei, vă zic: ” Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie până voi veni. Celui care va birui şi celui care va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va păstori cu toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luciafărul de dimineaţă. Cine are urechi să asculte ceea ce duhul zice bisericilor”.

Aici se face aluzie la regina idolatră a celor zece seminţii a lui Israel, cu capitala în Samaria, din vremea prorocului Ilie.

Dacă vom citi istoria acelei regine şi a prorocului Ilie din Vechiul Testanent în “1Împăraţi” începând de la capitolul 17, vom vedea în creştinism, o istorie asemănătoare cu cea descrisă mai sus. Apocalipsa spune aici că, la fel ca Israel odinioară, şi creştinii au apucat drumul idolatriei, călăuziţi chiar de către biserica ( Izabela) care trebuia să-i ducă la adevărata închinare. Istoria spune că cea mai puternică şi glorioasă biserică din toate timpurile, a fost biserica Romei. Dar paralel cu aceasta a existat adevărata biserică, reprezentată în Apoc. 12: 1 ca o femee învăluită în soare cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezce stele pe cap, în timp ce biserica Romei este ilustrată printr-o femee îmbrăcată în purpură regală călărind o fiară -(Imperiul Roman), fiara a patra, din cartea lui Daniel capitolul doi.-Apoc. capitolul 17.

Adevărata biserică este reprezentată şi prin prorocul Ilie, care în această ilustraţie, reprezintă pe adevăraţii creştini (grâul din pildă) care s-u opus idolatriei din biserica Catolică. În perioadele Pergam, Tiatira şi Sardes de după, cădera Imperiului Roman şi până la marea reformă, aceştia au fost vânaţi de faimoasa Inchiziţie papală şi exterminaţi fără milă prin torturi îngrozitoare şi ardere de vii pe rug. Spre cinstea lui defunctul Suveran Pontif ş-a cerut scuze în mod public, în numele Bisericii Catolice pentru ororile săvârşite da aceasta în Evul Mediu; dar se pare că Dumnezeu nu ş-a încheeat socotelile cu această biserică. “… i-am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. Iată o arunc bolnavă în pat; şi celor care comit adulter cu ea, le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele ei. Voi lovi cu moartea pe copii ei; şi toate bisericile vor cunoaşte că “Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile; şi voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre…”–Apo. 2:22-23.

Biserica “Sardes” din perioada “tâmbiţei” a cincea Apocalipsa 3:1-6.
Şi îngerului bisericii din Sardes scrie-i: ” Iată ce zice Cel care are şapte duhuri a lui Dumnezeu şi cele şapte stele: ” ştiu faptele tale că î-ţi merge numele că trăeşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-m găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, deci cum ai primit şi ai auzit. Păstrează şi pocăeştete!

Dacă nu veghezi voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care cias voi veni asupra ta. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu ş-au pătat hainele. Ei vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici…. Aceasta este perioada de dinaintea marii reforme iniţiată de Luther. Este perioada celor mai sângeroase persecuţii în care a căzut ca victimă a intoleranţei religioase Jan Hus (1369-1415) despre care Dicţionarul Enciclopedic spune că a fost: “…reformator Ceh. Magistru şi rector al universităţii din Praga… excomunicat în 1410 condamnat ca eretic de conciliul din Constantza şi ars pe rug.”

Dar înainte de aceasta, armatele sfinte ale Papei au trecut prin foc şi sabie comunităţi întregi de creştini din Piemont urmaşi ai lui Petru Valdo, un opozant al doctrinelor papale, din evul mediu timpuriu.
Nici evreii răspândiţi prin Europa, mai ales cei din Spania, n-au scăpat de ascuţişul sabiei papale, prin faptul că ei l-au restegnit pe Cristos; fiind forţaţi să se convertească la creştinism. Oamenii de ştiinţă ca Giordano Bruno sau Galileo Galilei n-au scăpat nici ei de mâna lungă a inchiziţiei. Apocalipsa 3: 7-11- Filadelfia în perioada sau”trâmbiţa” a şasea “Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ” Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheea lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce va închide şi nimeni nu va deschide: ” ştiu faptele tale: iată că ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni nu o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit cuvântul Meu. Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ciasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.

Eu vin curând. Păstreză ce ai ca nimeni să nu-ţi ia cununa…….” ( vom observa că la următoarea şi ultimă biserică, Laodicia, cap 3:20, i se spune: “Eu stau la uşă şi bat” cu alte cuvinte: ” M-am întors personal, sunt prezent pe pământ a doua oară”) “Pe pământ” nu înseamnă neapăret pe sol; ci nevăzut în atmosfera pământului.
Aceasta este perioada de la 1517-1846, finalul marii mişcări de reformă odată cu înfiiţarea “Alianţei Evanghelice”. Este în acelaş timp perioada renaşterii artei şi ştiinţei după o lungă hibernare din întunecatul ev mediu al ignoranţei şi misticismului religios.

Dar unde este Israel în toate aceste perioade istorice? Ca organizare statală, el nu a existat. “Casa” lui a rămas pustie, exact cum a profeţit Domnul Isus, şi Ierusalimul călcat în picioare de neamuri până când au expirat timpurile neamurilor (1914)–Luca 21:24. El va reapare ca “Smochin înverzit” (Matei 24:30-33) pe scena lumii în a şaptea mie de ani de la Adam sau “Trâmbiţa a şaptea” cum o numeşte Apocalipsa această perioadă. Ca indivizi au ajuns pe toate meridianile şi paralelele globului. Cimitirile lor sunt peste tot pământul. Au ajuns de batjocura lumii, dar totuşi Dumnezeu nu i-a uitat, şi i-a adus înapoi în ţara lor, exact cum a profeţit Moise în Deutoronom 4:30-31; Ieremia 16:14-18; Isaia 40:2 etc.

Anul 1517 este un an cunoscut, dar următorul mai puţin, deşi şi acesta este la fel de important, pentrucă în acest an 1846, a luat fiinţă ” Alianţa evanghelică” şi este în legătură cu profeţia din Daniel 8:14, de care nu este loc să ne ocupăm acum.

Biserica Laodicea, este biserica creştină în ansamblu de după reformă, şi mesajul adresat ei se adresează şi creştinilor acestui început de secol xxî. Timpul activităţii ei pe pământ, se suprapune peste evenimentele din timpul de început, a celei de a şaptea perioadă pe care Apocalipsa o numeşte generic: “Trâmbiţa a şaptea.” Din punct de vedere politic noi ne situăm în perioada a şaptea de la Ano Domini, dar şi din puct de vedere religios (bisericesc) suntem tot în a şaptea perioadă. “Trâmbiţa a şaptea” care este o perioadă de o mie de ani, este la începutul ei, aceiaşi perioadă cu perioada bisericii din Laodicea. De fapt în aceiaşi situaţie au fost şi celelalte “trâmbiţe” şi “biserici”, cu deosebirea că perioada bisericii din Laodicea nu va acoperi decât începutu-l celei de a şaptea “trâmbiţă” sau mie de ani. Cele lalte perioade sau “trâmbiţe” n-au fost de câte o mie de ani, ci istoria de la Domnul încoace până la anul 1874, an de început a celei de şaptea mie de ani de la Adam.

Biserica lui Christos

Cei mai mulţi oameni când se gândesc la biserică au în vedere clădirea, sau instituţia. De exemplu în expresiile: s-au construit multe biserici, biserica ortodoxă, catolică, reformată, penticostală etc. Se ridică aici nişte întrebări: Ce este de fapt biserica? De ce sunt aşa multe diviziuni? Care este biserica lui Cristos? Cum se alege ea? Care este scopul alegerii ei? Acest cuvânt apare prima dată în Noul Testament în Matei 16:18, unde Domnul nostru se adresează lui Petru: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (în greacă, Petros), şi pe această piatră (în greacă,petra) voi zidi Biserica Mea”. Apostolul Pavel scrie în epistolele sale adresându-se „către Biserica Laodiceenilor” (Coloseni 4:16), sau „către Biserica Tesalonicenilor” (1 Tesaloniceni 1:1). Desigur că el nu se adresa unei clădiri, nici unei instituţii, ci se adresa grupului de creştini din acea localitate. Deci acel grup de creştini erau numiţi biserică, şi nu purtau nume de sectă, cult, etc. Cuvântul vine din grecescul ecclesia,  care înseamnă scos afară, separat, ales, prin mesajul Evengheliei lui Cristos. De unde este scos afară? Desigur din lume, dintre mulţimea oamenilor. Despre aceasta vom vorbi mai târziu. În 1 Corinteni 12:12 se spune: “Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos”. Deci există un singur trup, o singură Biserică adevărată. Ce trebuie să înţelegem din expresia Domnului Isus, „pe această piatră (în greacă, petra) voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18)? Răspunsul Domnului a venit după o discuţie cu ucenicii, când i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”  Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din prooroci.” „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”. Mulţimile erau confuze în privinţa Domnlui nostru, ei nu ştiau cine este şi Îl asociau cu diferiţi proroci. Atunci Petru a spus: „Tu eşti Hristosul”. Apoi ca răspuns la această afirmaţie a lui Petru Domnul a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica mea”. Deci Domnul spune că pe acest mare adevăr, că El este Fiul lui Dumnezeu, Îşi va zidi Biserica, „trupul”, cum zice Ap. Pavel în 1 Cor. 12:12. Prin urmare, Isus Cristos este acea piatră, El este temelia Bisericii. Ap. Pavel (1 Corinteni 3:11) mărturiseşte acest lucru astfel: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos”. Spuneam că în Matei 16:18 sunt folosite două cuvinte greceşti diferite: Petros şi petra. Petros se referă la Petru, iar petra se referă la piatra de temelie a Bisericii, care după cum am văzut este Isus Cristos. În Matei 16:18, observăm că Isus spune „biserica Mea”, nu spune bisericile mele. Ca atare este numai o biserică adevărată, nu mai multe. De ce sunt aşa multe diviziuni astăzi? Să citim o scriptură care arată un fenomen din biserica timpurie. 1 Corinteni 3:3, 4: „Pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume?” Ce vedem aici? Vedem că deja în timpul apostolilor unii au început să facă diviziuni, spunând ca aparţin de diferiţi creştini, sau sunt ai lui Apolo sau ai lui Pavel. Ap. Pavel condamnă acest lucru spunând că este lumesc. Oare nu se întâmplă aşa şi astăzi? Când doi creştini se întâlnesc şi vorbesc despre religie, una din primele întrebări este: la ce biserică mergi, sau de ce biserică aparţii? A fost aceasta o întrebare în biserica timpurile? Desigur că nu! Potrivit Bibliei, să vedem care este acea Biserică adevărată. Citim: Evrei 12:23: „De Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi.” Observăm? „Biserica celor întâi născuţi.”

Mai citim despre aceasta în Coloseni 1:18: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” „Trupul Lui”, unica biserică, nu este divizată, este numai una.

Numele lor sunt scrise în ceruri”, adică răsplata celor care vor face parte din biserică va fi natura spirituală. Dar cum ajungem acolo, cum ajungem să facem parte din acea biserică a căror nume este scris în ceruri? Ap. Ioan spune: Apocalipsa 17:14: „Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” Ştim că Mielul Îl reprezintă pe Domnul Isus: „… Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29. Împreună cu Domnul Isus în ceruri trebuie să fie şi trupul Lui, biserica. Dar am observat că sunt trei lucruri importante pentru a face parte din acea biserică?

Chemat,Ales,Credincios

ACESTA este răspunsul la întrebarea noastră. DECI BISERICA LUI CRISTOS este compusă din acei creştini sinceri care sunt chemaţi, sunt aleşi şi rămân credincioşi până la moarte. Trei lucruri esenţiale. Această biserică nu este compusă din organizaţii omeneşti, adunări, congregaţii religioase, ci din persoane individuale, care împlinesc condiţiile cerute de Domnul.

Dar, va spune cineva, cum rămâne cu adunările, că doară nu putem sta separaţi. Trebuie să ne adunăm cu alţii de aceeaşi credinţă, fiindcă şi Ap. Pavel ne îndeamnă foarte serios să ne adunăm laolaltă pentru părtăsie spirituală, pentru zidire reciprocă în credinţă, spunând: „Să nu părăsim adunarea noastră” (Evrei 10:25). Deci, nu sunt toate acestea biserici? Sunt biserici într-adevar, din punctul de vedere uman, dar noi vorbim aici despre acel unic trup, acea unică biserică, pe care omul n-o poate vedea, care este cunoscută numai de Domnul.

Să vedem acum cele trei lucruri importante pentru a face parte din acea biserică:

Chemat

Vom menţiona câteva scripturi care ne lămuresc ce înseamnă a fi chemat.

Matei 22:14: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” Aici vedem cele două etape menţionate anterior: chemaţi apoi aleşi. Dar ce înseamnă a fi chemat, de unde sunt chemaţi aceştia?

1 Petru 2:9: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Deci aceştia sunt chemaţi din întuneric, din păcat, din lume. Domnul nostru ne spune acelaşi lucru: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea”. Ioan 15:19.

Aceştia sunt cei care:

Recunosc că sunt păcătoşi Îl acceptă pe Isus ca salvatorul lor Dau dovadă de credinţă în Domnul Isus

Ni se spune că sunt mulţi chemaţi. Ce înseamnă că sunt mulţi chemaţi?

Uitându-ne în jurul nostru vedem că sunt mulţi oameni care merg la biserică, cred în Isus şi încearcă în măsura puterii lor să se ferească de păcat. Sunt oare chemaţi toţi aceştia? Credem că nu. Cuvântul mulţi nu înseamnă că sunt mulţi în comparaţie cu cei necredincioşi, ci în comparaţie cu cei aleşi, care au acceptat chemarea. Unii rămân la acest pas al credinţei în Domnul Isus şi al pocăinţei, nu merg mai departe spre dedicare completă.

Oamenii din lume în general sunt chemaţi la pocăinţă, să se cureţe de păcate mai întâi. Chiar şi Apostolul Pavel ne spune că pocăinţa şi credinţa în Dumnezeu sunt subiecte începătoare. Evrei 6:1.

Dintre aceştia credincioşi în Dumnezeu şi în jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus, care se spală de păcate cât pot ei mai bine, Dumnezeu cheamă deci şi alege pe cei care primesc chemarea, dedicându-se complet lui Dumnezeu şi serviciului Său. „El ne cheamă să călcăm pe urmele Lui.” DA! Aceasta include mult mai mult decât numai o credinţă în El. Apostolul spune: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” 1 Petru 2:21.

Credinţa în Dumnezeu trebuie să fie urmată de fapte, de schimbări în viaţa noastră. Ap. Iacov ne spune: „Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.” Iacov 2:17.

Ce fapte aşteaptă Domnul de la noi? Exact această întrebare a fost adresată Domnului Isus. Citim în Ioan 6:28: „Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” Acum să vedem ce a răspuns Învăţătorul nostru:

Ioan 6:29  „Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

Aţi observat? Lucrarea şi faptele principale sunt „să credem în Isus Cristos”.

Cineva ar putea spune: „Eu cred în Isus de mult timp”. Da, e bine, e corect, dar Domnul nostru se referă la o credinţă adâncă, o credinţă care dezvoltă încredere, ascultare de poruncile Lui. Într-o împrejurare Isus le-a spus celor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Sunteţi într-adevăr ucenicii Mei”. Ioan 8:31.

Apoi această credinţă va creşte şi va cuprinde încă mai mult. Ap Pavel ne spune:

„Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” Filipeni 1:29. Asta va însemna lepădare de sine, sacrificiu.

Dar ce observăm când ne uităm la majoritatea creştinilor? Vedem că mulţi nu fac acest pas următor de a urma cu adevărat pe Domnul. Ei se opresc la primul pas, al pocăinţei şi al unei credinţe simple în Dumnezeu şi în Domnul Isus, fără faptele credinţei.

Domnul spune că „puţini sunt aleşi”. Matei 22:14.

Ce înseamnă a fi ales?

Aceştia sunt cei care, după cum am citit, „calcă pe urmele Domnului Isus”. 1 Petru 2:21.

Ce înseamnă a călca pe urmele Lui?

Avem un răspuns la întrebare: „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.” Matei 16:24.

Ce înseamnă a ne lepăda de noi înşine? Înseamnă a lepăda voinţa noastră veche şi a urma voinţa divină, exact cum a făcut Domnul nostru. „Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” Evrei 10:7.

Aceasta Domnul Isus a făcut-o de bună voie. El mărturiseşte acesta când spune: „…Pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” Ioan 5:30.

Aceasta înseamnă un proces de transformare a minţii noastre. Ap Pavel exprimă acest proces foarte clar: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:2.   Ce frumos standard este pus înaintea noastră!

Deci, ne vom transforma treptat gândirea de la una naturală, la una spre spirituală (Coloseni 3:2). Ambiţiile noastre pământeşti vor fi schimbate spre cele eterne, ne vom aduna comori în cer (Matei 6:20). Vom realiza că nu suntem ai noştri, ci am fost cumpăraţi cu sângele scump al Domnului Isus, şi aceasta va inspira în noi o dorinţă a de proslăvi pe Dumnezeu. „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 6:20.

Astfel vom fi aleşi să fim ambasadorii lui Cristos în această lume (2 Cor. 5:20). Aceasta înseamnă că va trebui să reprezentăm o altă ţară, o altă împărăţie, vom fi reprezentanţii lui Dumnezeu în această lume. Vom deveni o seminţie aleasă, cum spune Ap. Petru: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” 1 Petru 2:9.

Ap. Petru spune că vom deveni o preoţie împărătească. El face o coparaţie cu preoţii care erau aleşi din seminţia lui Levi ca să slujească în templu. Dar desigur ne vom întreba, ce trebuiau să facă acei preoţi pentru a fi în serviciul lui Dumnezeu?

Citim în Leviticul 8:33: „Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului; căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului.”

Ce înseamnă a fi închinat în serviciul Domnului? În ebraică spune „Trebuiau să fie consacraţi în serviciul Domnului”.

Această „închinare” sau „consacrare” în serviciul Domnului este tocmai ce ne spune Domnul nostru în a doua parte a scripturii din Matei 16:24: „Să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.”

Această cruce nu se referă la o cruce literală. Ap. Pavel ne spune ce înseamnă aceasta: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Romani 12:1.

Desigur că Ap. Pavel nu îndemna pe creştini să fie sacrificaţi literal.

Această „jertfă vie” se referă la „trupurile noastre”, se referă la drepturile umane şi plăcerile trupului care sunt în lume, privilegiile pe care le avem pe drept în această lume. Toate acestea trebuie să fie jertfite pentru Dumnezeu. Aceasta va implica timp, efort, bani, talentele noastre, influenţa şi tot ce avem, fiindcă „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” Luca 12:48.

Într-o împrejurare un tânăr bogat s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Luca 18:18).  Domnul nostru i-a spus că mai întâi trebuie să păzească poruncile, aşa cum am amintit anterior, că primul pas este credinţa şi ascultarea. Tănărul bogat a spus că a făcut aceasta din tinereaţa lui. Apoi Domnul Isus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” Luca 18:22.

Desigur că Domnul Isus n-a avut în vedere ca el să vândă literalmente tot ce are. El a vrut să spună că tot ce are să fie folosit penrtu alţii, nu numai în folosul lui, ca viaţa lui să fie spre a servi pe alţii cu tot ceea ce are.

Lucrul acesta ni-l spune Domnul şi nouă. El îi alege pe acei care au o dorinţă sinceră de a-şi trăi viaţa în servicul Domnului şi a cauzei Lui.

Ap. Pavel ne spune aceasta prin cuvintele: „Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” 2 Corinteni 5:15.

La fel cum El a murit pentru noi toţi, murim şi noi faţă de păcat şi de lucrurile pământeşti trecătoare, „Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Şi numai atunci vom putea spune împreună cu Apostolul că „viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”.

Acesta este botezul adevărat, despre care spune Ap. Pavel în Romani 6:3: „Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?” Această viaţă de sacrificiu începe cu un legământ între noi şi Dumnezeu, un legământ că Îl vom urma până la moarte orice nu s-ar întâmpla în viaţa noastră. „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.” Psalmi 25:14.

DA! Deci am văzut că aleşii sunt cei care au făcut pasul următor după credinţă – pasul de sacrificiu în urmele Domnului. Aceştia sunt aleşi de Dumnezeu pentru a fi poporul lui, „o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”.

Dar Ap. Ioan ne spune că şi după ce suntem aleşi mai avem o probă de trecut „de a fi găsiţi credincioşi” Apoc. 17:14.

După ce ne predăm în serviciul Domnului, un lucru important se întâmplă în viaţa noastră. Ap. Iacov (1:18) spune: „El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.” Adică începe o viaţă nouă. De la acest punct începe o viaţă nouă: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17).  DA, este o nouă creatură, care are nevoie de lucruri spirituale pentru a se dezvolta. Ap. Pavel spune Galateni 2:20: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”.

Deci este important ca după ce am fost chemaţi şi apoi aleşi de Dumnezeu, să progresăm, să stăm în picioare. Ap. Pavel, care a fost chemat într-un mod special de Dumnezeu şi a îndeplinit aşa o mare misiune, se îngrijora ca nu cumva să fie lepădat, adică să fie găsit necredincios până la urmă. Citim 1 Corinteni 9:27: „Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

Apoi în Efeseni 6:13 ne îndeamnă să luăm TOATĂ armătura lui Dumnezeu. De ce toată? El continuă: „Ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul”.

După cum am văzut, răsplata Bisericii va fi nemurirea, o înviere la natura spirituală, asemenea Domnului Isus Cristos. Ei vor fi înviaţi în trup spiritual „neputrezitor” – 1 Cor 15:53, 1 Ioan 3:2. Vor fi împăraţi şi preoţi împreună cu Domnul Isus (Apoc 20:6), şi vor şedea „pe scaune de Domnie” cu Domnul Isus (Luca 22:30).

Pe ei îi îndeamnă Despre Ap. Ioan, „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii” (Ap 2:10). Ca atare este important ca înainte de a primi această cunună, „să fim credincioşi până la moarte”, să fim credincioşi legământului pe care l-am făcut cu Dumnezeu. Iar în Filipeni 2:12: „Astfel, deci, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur”.

Dacă vom fi credincioşi până la moarte, dacă ne vom duce până la capăt, vom putea spune şi noi asemenea Domnului Isus:

Ioan 17:4, 5: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.”

Domnul Isus a ştiut că a făcut voia Tatălui din ceruri. La fel Ap. Pavel care L-a urmat pe Domnul, spune la sfârşitul vieţii lui:

2 Timotei 4:7,8: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

Mulţumim lui Dumnezeu că prin promisiunile Sale ne-a dat „o speranţă vie” şi putem înţelege cu adevărat care este adevărata Biserică despre care ne vorbeşte Biblia.

Deci, în lumina Scripturilor, să ne uităm fiecare la noi înşine şi să vedem unde ne aflăm, care este starea noastră, ce mai avem de făcut pentru a ne curăţi şi a trăi mai aproape de Tatăl Luminilor.

Numele Domnului Să fie slăvit în toate, AMIN!

Ce scria ISUS cu degetul sau cu băţul în ţărână, atunci când era întrebat ceva și EL apoi răspundea?

Întâmplarea în discuţie o găsim în Ioan 8:1-11. În primul rând toţi cercetătorii sunt de acord că acest pasaj nu se află în cele mai vechi şi mai autentice manuscrise ale Sfintei Scripturi cum ar fi manuscrisul Alexandrian, Vatican, Ephrem, Syriac, şi altele; şi de asemenea acest pasaj nu este citat niciodată de nici un istoric şi comentator al Scripturilor care au trăit în primele secole cum ar fi Origen, Chrysostom. Acest pasaj se află doar în manuscrisul Cambridge.
Dar totuşi, să presupunem că s-ar fi întâmplat aşa caz, şi nu vedem nimic din relatarea în discuţie care să pară a fi în contradicţie cu restul literei şi spiritul Scripturii. Să vedem ce ar fi putut scrie Isus cu o astfel de ocazie?
Nici chiar în acest pasaj din Biblie nu avem relatat ce anume a scris Isus, de aceea nimeni nu are dreptul să declare că Isus a scris anume așa sau altfel, orice s-ar sugera că ar fi scris, trebuie recunoscut a fi doar presupunere.
1). Lecţia pe care am putea să o extragem, cu siguranţă este să fim înceţi la vorbire când ni se trage atenţia la un caz complicat, să nu ne exprimăm repede în glas părerea, şi când suntem provocaţi să luăm o pauză, să ne gândim înainte de a răspunde, să gândim de două ori până a răspunde odată. Prov.15:28: „Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă”.
2).  Se pare că unii presupun că prin acest gest Isus ca şi cum le-ar da de înţeles că le dispreţuieşte întrebarea, atitudinea lor şi pe ei; că are lucruri mai importante decât să-şi piardă timpul cu astfel de ispitiri ca împlinire al Ps. 38:12-14: „Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; cei ce-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii. Iar eu sunt ca un surd, n-aud; sunt ca un mut, care nu deschide gura. Sunt ca un om, care n-aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns”. În această direcţie sunt unele manuscrise mai contemporane care nu sunt atât de autentice dar care conţin cuvintele următoare: „Isus a scris cu degetul pe pământ, ca şi cum nu i-ar fi auzit”’.
3). Alţii presupun că Isus a scris cu degetul pe pământ „păcatele acuzatorilor femeii”. Mai există şi presupunerea că Isus a scris pe pământ numele acuzatorilor împreună cu păcatele lor astfel împlinind profeţia de la Ieremia 17:13 unde scrie: „Cei ce se abat de la Mine, vor fi scrişi pe pământ”. În aceeaşi ordine de idei este şi faptul că aici în original în Greacă, în expresia „Isus a scris” nu este folosit cuvântul grecesc obişnuit pentru a scrie – graphein, ci este folosit cuvântul katagraphein – care înseamnă a înscrie sau înregistra ceva împotriva cuiva, cum este folosit şi în traducerea corectă din Iov 13:26: „Căci înregistrezi (katagraphein) lucruri amare împotriva mea”. Adică Isus scria pe pământ păcatele acestor farisei care ar merge înainte împotriva lor în judecată.

4). Alţii presupun că el a scris „Fie ca numele acestor răi să fie scris în ţărână”. Alţii „Pământul acuză pământul: dar judecata este a mea”.

5). Alţii presupun că el a răspuns conform cu principiul enunţat în Deut.17:7: „Întâi mâna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare”. Şi dacă martorul nu este vinovat de acelaşi păcat poate pedepsi, dar dacă nu, lui i se cuvine aceeaşi pedeapsă, astfel că dacă omoară cu pietre femeia vinovată de acelaşi păcat ca al lui, ar trebui să se arunce pietre şi în el ca să-l omoare, dar dacă nu vrea sa se arunce pietre în el să fie omorât – să nu arunce pietre nici în acela care are aceeaşi vină, cum în cazul dat este femeia, deoarece avem cuvintele Domnului care îi numeşte şi pe aceşti cărturari şi Farisei „vicleni şi preacurvari” – Matei 12:39,16:4.
6). Alţii presupun că el a procedat ca un mare preot în armonie cu Numeri 5:11-31, şi anume că el trebuia să scrie blestemele femeii în carte şi apoi să le şteargă, ceea ce el a şi făcut scriind pe pământ apoi a şters şi după acest gest nu a mai fost nimic să se aducă împotriva ei.
7). Alţii presupun că există o adâncă semnificaţie în faptul că Isus a scris pe pământ de două ori, precum aflăm din Ioan 8:8: „Apoi S-a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pământ”. Arătând prin aceasta că Isus a scris jos pe pământ porunca din Lege: să nu preacurveşti, cu degetul Lui, precum şi Dumnezeu a scris această lege cu Degetul Său la prima dare a tăblilor legii – Exod 31:18, şi apoi prin întrebare a arătat că nimeni nu poate sta prin Lege, nu numai femeia, şi apoi scriind a doua oară pe pământ a semnificat scrierea a doua oară a legii pe table, deoarece primele table Moise le-a distrus, şi toate acestea în conformitate cu Exod. 40:20, unde spune că Legea a pus-o în chivot, şi a acoperit-o cu capacul ispăşirii stropit cu sânge, reprezentând că o vărsare de sânge a unui substituitor nevinovat va surveni între lege şi cei condamnaţi de ea.

 

Cum să înțelegem scriptura din Ioan 20:22,23: „După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”

Acest text din Ioan 20:22, 23 sunt cuvintele Domnului redate de apostolul Ioan, care sunt redate și de Matei, în capitolul 18:18: “Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi […]

Vă rog să-mi explicați mai pe inteles despre Arhanghelul Mihail, eu inteleg ca e vorba de Isus, care în mai multe versete e numit Silo, Miel, Leu, Fiul omului, Fiul lui David.

Arhanghelul Mihail sau Micha-EL este un personaj biblic de o mare importanță. Suntem îndreptățiți să credem că este vorba de Domnul Isus Cristos întrucât numele în sine înseamnă: Asemenea lui Dumnezeu. Mich înseamnă Asemănător și […]

Ce înseamnă răspunsul Domnului nostru Isus Cristos: “Le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n-a murit, ci doarme!”

Întrebarea completă: Ce înseamnă răspunsul Domnului nostru Isus Cristos: “Le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.”  Cunoscând versetul  “sufletul care păcătuiește acela va muri”…  cum înțelegem […]

Ce vrea să spună Isus când zice: „Fericiți cei săraci în duh, căci aceia vor intra în Împărăția cerurilor”?

“Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!” (Mat.5:3). Varianta Ortodoxă spune: “Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor.” (Mat.5:3). Cea mai proaspătă apa este întotdeauna la izvor. Izvorul nostru […]

Ce este harul și cum se definește?

Această  întrebare se pune foarte rar, deoarece toţi credem că este ceva atât de clar încât nu necesită explicaţii. Şi totuşi, acest cuvânt are atât de multe înţelesuri, atât în Biblie cât şi în afara Bibliei, […]

 

Timpul de pregatire al celor chemati si consacrati, pentru a deveni Mireasa lui Cristos

„Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea Sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.” Noul Ierusalim este Biserica lui Cristos, aleasă de Dumnezeu în planul Său înainte de întemeierea lumii. În Efeseni 1:3,4 citim: Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, în dragostea Lui”. Apostolul Pavel de asemenea compară Biserica cu Mireasa lui Cristos. În 2 Corinteni 11:2 citim: “Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”.

În Efeseni 5:22-27 apostolul spune astfel: “Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană”. În Romani 15:4 apostolul scrie: “Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”.

În cartea Estera se povesteşte despre împăratul Ahaşveroş şi împărăteasa Vasti, care pentru neascultare a rămas fără titlul şi poziţia de împărăteasă, iar în locul ei avea să fie aleasă alta. Citim 1:19: “Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile Perşilor şi Mezilor, cu arătare că nu trebuie să se calce o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia, mai bună decât ea”. Mai departe citim 2:2-4: „Atunci cei ce slujeau împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat nişte fete, fecioare şi frumoase. Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strângă pe toate fetele fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit. Şi fata care-i va place împăratului, să fie împărăteasă în locul Vastiei. Părerea aceasta a fost primită de împărat, şi aşa a făcut”. Mai departe, începând cu versetul 5, se vorbeşte despre Mardoheu şi Estera. Citim: “În capitala Susa era un Iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin, care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutaţi împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadneţar împăratul Babilonului. El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n-avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet. Când s-a auzit porunca împăratului şi hotărârea lui, au fost strânse un mare număr de fete în capitala Susa, sub supravegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată şi Estera şi adusă în casa împăratului, sub supravegherea lui Hegai, păzitorul femeilor. Fata i-a plăcut, şi a căpătat trecere înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru găteală şi hrană, i-a dat şapte slujnice alese din casa împăratului, şi a pus-o împreună cu slujnicile ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor. Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri. Şi în fiecare zi Mardoheu se ducea şi venea înaintea curţii casei femeilor, ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se face cu ea. Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti. Aşa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia. Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor, sub supravegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul ţiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume. Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau. Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna zecea, adică luna Tebet, în al şaptelea an al domniei lui. Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap, şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastiei.”

Citim comentariul fratelui Russel: „În istoria mondială Ahaşveroş este cunoscut ca Xerxes. Acest nume înseamnă “rege/împărat”, şi tot ce e posibil ca el să prefigureze pe Cristos. Numele Mardoheu înseamnă “consacrat lui Marte”. Marte se află cel mai aproape de pământ. E posibil ca el să reprezinte pe sfinţii din vechime. Estera cu siguranţă ilustrează Mireasa lui Cristos. Numele Estera înseamnă „Planeta Venus”. Venus este cea mai minunată dintre planete, reflectând cel mai puternic lumina soarelui”.

Este de asemenea clar faptul că Venus este de asemenea numită steaua serii pentru că poate fi văzută doar seara înainte de apusul soarelui. Mai este numită şi strălucirea dimineţii, pentru că Venus poate fi văzută direct înainte de răsăritul soarelui.

Desigur, imaginea este clară doar atunci când este confirmată de Evanghelie, în învăţătura lui Isus Cristos şi a apostolilor. Din nou dorim să amintim cuvintele apostolului Pavel în 2 Corinteni 11:2: “Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”. Să ne îndreptăm atenţia spre faptul că apostolul spune „v-am”, deci se referă la mai multe persoane, iar expresia “fecioară curată” se referă la o persoană. Aceasta ne arată faptul că deşi Biserica este compusă din mulţi membri, în mod simbolic este reprezentată ca o singură Mireasă a lui Cristos. În Matei 22:14 ni se spune: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”.

În Cartea Esterei este descrisă chemarea şi alegerea Bisericii. Aveau să fie chemate fete fecioare, frumoase. Simbolic, aceasta vorbeşte despre faptul că veacul Evanghelic nu este pentru convertirea lumii, ci pentru alegerea Bisericii, a celor mai buni în ochii lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu se uită la inimă. Despre aceasta citim în 1 Samuel 16:7: “Şi Domnul i-a zis lui Samuel: “Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă””. Isus spune că Dumnezeu este acela care conduce pe om către Cristos. În Ioan 6:44 spune: “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”. Invitaţia lui Isus la El nu este adresată tuturor, ci doar celor zeloşi şi încărcaţi spiritual. În Matei 11:28-30 Isus spune: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”.

Mai sus am amintit despre chemarea Bisericii, care este aratată în Cartea Esterei în ceea ce priveşte alegerea fecioarelor frumoase. Mai departe dorim să vorbim despre pregătirea lor, pentru ca ele să se poată întâlni cu Împăratul. Să mai citim încă o dată în Estera 2:12: “Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti”. Să ne concentrăm atenţia asupra antitipului. Veacul Evanghelic este arătat de asemenea ca un an. Citim în Isaia 61:1, 2: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi”. Citim comentariul versetului 2: „Aceasta este o perioadă de timp, Veacul Evanghelic, pe parcursul căruia Dumnezeu primeşte jertfe pentru păcat”. Psalmul 50:5 spune: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”

Uitându-ne din punct de vedere figurat la cele 6 luni de ungere cu untdelemn de mirt, observăm aici revărsarea Duhului Sfânt asupra Bisericii în ziua Cincizecimii. Despre acest Duh le vorbeşte Isus ucenicilor (Ioan 14:26): „Dar mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. Aceasta este perioada pregătirii noastre, deoarece noi ne găsim în şcoala lui Cristos, El este Învăţătorul nostru. În Matei 23:8 citim: „Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi Sunteţi fraţi”. Isus a ales 12 apostoli, i-a învăţat şi i-a pregătit ca să fie Mireasa lui Cristos. În Efeseni 2:20 apostolul Pavel spune: „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”.

Următoarele 6 luni, fetele erau unse cu creme parfumate pentru pregătirea lor. În antitip, aceasta vorbeşte despre faptul că în timpul pregătirii nu suntem de la început aşa cum ar trebui să fim în final. Acest proces durează o anumită perioadă de timp – de la consacrarea până la moartea noastră. Aceasta nu înseamnă că vom fi pregătiţi numai înainte de moarte. Caracterul nostru trebuie să înceapă să se schimbe din momentul în care L-am cunoscut pe Cristos şi din momentul consacrării noastre. Deoarece nu toţi avem un caracter bun, ci avem caractere moştenite de la părinţii noştri. David, în Psalmul 51:5 spune: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”. După păcatul iniţial al lui Adam, nici unul dintre cei născuţi nu sunt perfecţi. Unele caractere s-au născut mai puţin degradate decât altele. De aceea, schimbarea caracterului pentru unii e mai uşoară decât pentru alţii. În orice caz, toţi trebuie să ne schimbăm caracterul, uitându-ne la Cristos. De asemenea, trebuie să fim unşi cu parfum, ca în vieţile noastre de zi cu zi să putem emana un miros plăcut pentru cei din jur şi să fim lumini în lume, epistole vii, văzute şi citite de către toată lumea. Apostolul Petru în 1 Petru 2:5 spune: „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute îca mirosş lui Dumnezeu, prin Isus Hristos”.

În Ziua Ispăşirii, Marele Preot a dus sângele viţelului dincolo de văl, a pus pe focul altarului de aur tămâia mirositoare, iar fumul mirositor a pătruns dincolo de văl, aceasta era imaginea rugăciunii către Dumnezeu. În Apocalipsa 5:8 este scris: „Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire din aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor”.

Mai devreme am vorbit despre faptul că niciunul dintre noi nu este perfect. Să ne îndreptăm atenţia către cuvintele apostolului Ioan (1 Ioan 1:7-9): „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”. Se ridică întrebarea: de ce sângele lui Cristos ne curăţeşte doar atunci când umblăm în lumină şi avem părtăşie unii cu alţii, adică, atunci când luăm parte la adunările poporului lui Dumnezeu? De aceea pentru că sângele lui Cristos ne curăţeşte doar atunci când ne mărturisim păcatul şi ne rugăm ca Tatăl Ceresc să ni-l ierte. Iar când nu avem părtăşie, nu are cine să ne arate păcatele noastre, deoarece singuri nu le vedem. Iar nevăzându-le, nu vom cere iertare pentru ele şi nu ne vor fi iertate. Atunci sângele lui Cristos nu ne curăţeşte.

Apostolul Ioan în 1 Ioan 2:1-5 spune: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El”.

Mai devreme am amintit că miresmele sunt rugăciunile sfinţilor. De aceea apostolul Pavel în Efeseni 6:18 spune: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii”.

Dorim să amintim încă o dată imaginea din cartea Esterei. Atunci au fost chemate şi alese cele mai frumoase fete. Ele au trecut printr-un proces lung de pregătire, pentru ca una dintre ele să poată fi aleasă ca împărăteasă. Fiecare dintre acele fete spera sa fie aleasă ca împărăteasă. Asemănător şi în antitip. În Matei 22:14 Isus Cristos spune: „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”. Din Biblie ştim că Turma Mică şi Turma Mare vor fi compuse dintre cei chemaţi în timpul Veacului Evanghelic. Despre aceasta se vorbeşte în Apocalipsa 7:1-4: „După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. Şi de asemenea în Apocalipsa 7:9, 10: „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Această imagine a Esterei, care a fost aleasă ca împărăteasă, corespunde Bisericii alese, care este formată din 144 de mii. Fetele care au fost pregătite, dar nu au fost alese, corespund Turmei Mari care va fi în Templul lui Dumnezeu (care este Biserica), slujind zi şi noapte.

Dorim să subliniem faptul că este doar o chemare pentru a deveni membru al Bisericii, deşi mai târziu urmează o împărţire în două clase: Turma Mică (Biserica) şi Turma Mare. Despre aceasta vorbeşte apostolul Pavel în Efeseni 4:1-5: „Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”. Aceasta scoate în evidenţă faptul că şi Turma Mare face parte din această chemare.

Însă toţi cei chemaţi au duşmani, care se împotrivesc pregătirii lor. Acei duşmani sunt: în primul rând – corpul nostru. Către Galateni 5:16-26, apostolul Pavel spune: „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii”.

Cel de-al doilea duşman al nostru este lumea. În 1 Ioan 2:15-17 este scris: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lum e: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac”.

Iar cel de-al treilea şi cel mai mare duşman al nostru este diavolul. În 1 Petru 5:8-11 este scris astfel: „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin”.

Ce bine că avem un Dumnezeu atât de bun, un Dumnezeu plin de har! Apostolul spune: fie ca El să vă facă perfecţi, să va întărească, să va consolideze, deoarece singuri suntem lipsiţi de putere pentru a lupta împotriva duşmanilor noştri, dar în special împotriva celui de-al treilea duşman, Satan, şi împotriva puterilor lui demonice. În rugăciunea Tatăl nostru ne rugăm: şi nu ne duce în ispită (deci nu ne lăsa în încercări), ci izbăveşte-ne de cel rău (Matei 6:13). Nu de puţine ori cel rău se străduieşte să ne orbească nu doar în ceea ce priveste lucrurile pământeşti, dar şi în cele spirituale. Nouă ni se poate părea că facem binele, dar mai târziu să înţelegem că am fost orbiţi de el şi mai apoi suferim material sau fizic, deoarece Dumnezeu permite încercări asupra noastră ca să călcăm pe calea pe care El ne-a arătat-o în Cuvântul Său.

Apostolul Pavel în Evrei 12:4-8 spune: „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii”. Apostolul vorbeşte şi despre sine (2 Corinteni 12:7-9): „Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine”. Ştim că atunci când apostolul a orbit în drumul său către Damasc, iar mai apoi, după cum spune cuvântul Domnului, şi-a recăpătat vederea parţial, Apostolul aminteşte despre vederea sa în epistolele sale. În Galateni 6:11 el spune: „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea!” Iar în Galateni 4:15: „Unde este, deci, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat”. Acest „ţepuş” a fost probabil ceea ce i-a amintit despre persecuţia asupra Bisericii. În 1 Corinteni 15:9 apostolul scrie: „Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu”.

Alegerea şi pregătirea Bisericii este asemănată de apostolul Pavel cu întrecerile în alergare, cu scopul de a ajunge în final la premiu. În 1 Corinteni 9:24-27 el spune: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

Singura care primeşte premiul este Biserica, ilustrată în caracterul Esterei. Alegerea şi pregătirea Bisericii se va termina curând. Atunci se va îndeplini şi ilustraţia arătată prin Estera, şi prorocia arătată în Psalmul 45, care se numeşte „Unsul şi Mireasa Lui”: „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: “Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, podoaba şi slava, da, slava Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! Săgeţile tale sunt ascuţite: sub tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului. Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă. Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele; în casele tale împărăteşti de fildeş te înveselesc instrumentele cu coarde. Printre prea iubitele tale sunt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir. Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţa. Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale. Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta. Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur. Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef, şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine. Ele sunt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei, şi intră în casa împăratului. Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune domni în toată ţara. Din neam în neam îţi voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.” Amin.

 

 

Isus, un dar minunat în folosul tuturor

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Ioan 3:16

Dumnezeul cel atotputernic, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos este izvorul oricărui dar bun şi desăvârşit.

Dintre toate darurile Sale, cel mai mare dar pentru noi este acela că ne-a dat pe fiul Său ca mântuitor.

Este vrednic de remarcat, că toţi creştinii recunosc că moartea şi învierea Domnului Isus sunt punctele centrale ale operei de mântuire a omului şi constituie bazele credinţei creştine (Ioan 3:16, 1 Ioan 2:2).

Ne întrebăm însă, de ce oare a fost necesar să moară Isus pentru omenire?

Răspunsul la această întrebare îl găsim în Biblie, considerând-o în totalitatea sa de inspiraţie divină.

Datorită neascultării, părintele nostru Adam a fost condamnat la moarte, această condamnare trecând asupra tuturor urmaşilor săi (Romani 5:12).

Pentru ca Adam şi urmaşii săi să poată fi răscumpăraţi (eliberaţi) din sentinţa morţii, trebuia să se plătească un preţ egal: un om desăvârşit pentru un om desăvârşit (cum a fost Adam înainte de cădere) — Exod 21:23. Deoarece nu era nici un om perfect pe pământ, Dumnezeu în marea Sa iubire a pregătit acest preţ corespunzător în persoana fiului Său, Isus. Astfel, Isus a lăsat mărirea cerească (2 Corinteni 8:9), a venit aici pe pământ şi a murit, “El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi” (1 Petru 3:18), pentru a câştiga omului drepturile pierdute: viaţa, fericirea şi domnia asupra pământului, pe care le-a avut la început (Genesa 1:28). Despre acest fapt Isus ne spune că “Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut (Luca 19:10), iar marele apostol Pavel spune că prin harul lui Dumnezeu “El   să guste moartea pentru toţi” (Evrei 2:9).

Ce valoare are pentru omenire moartea şi învierea Domnului?

Mulţi creştini cred că Isus a gustat moartea numai pentru cei care, în această eră creştină, acceptă pe Isus ca Mântuitorul lor, motiv pentru care toţi aceştia vor primi răsplată cerească. În cazul acesta ce se va întâmpla cu milioanele de oameni care au trăit înainte de Isus sau cu cei care au o altă religie decât cea creştină?

În baza autorităţii Bibliei, noi susţinem că în această eră creştină are loc o alegere şi mântuire prin credinţă, în condiţii nefavorabile, a unui popor deosebit despre care Isus spune că este compus dintr-un număr mic: “îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:14). Numai acestora le este promisă schimbarea naturii umane în natură spirituală, spre a fi pentru totdeauna cu Domnul în cer (Ioan 14:2).

Pentru restul omenirii Dumnezeu n-a intenţionat să-i schimbe “locuinţa” de pe pământ în cer. Dimpo-trivă, omul a fost creat pentru pământ şi urmează ca pământul să fie transformat pentru a deveni o “locuinţă” perfectă pentru om (Ezechiel 36:35).

Ar fi în totală contradicţie cu minunata însuşire a lui Dumnezeu — iubirea — dacă am crede că învierea celorlalţi oameni, care nu fac parte din cei aleşi, ar fi numai cu scopul de a-i pedepsi şi încă cu un chin veşnic pentru păcate comise “în vremurile trăite în neştiinţă” (Faptele Apostolilor 17:30).

Apostolul Ioan spune despre Isus: “Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume” (Ioan 1:9). Fără îndoială, “Lumina”   n-a luminat pe cei dinainte de Isus, după cum nu toţi au fost luminaţi nici în cursul erei creştine (Matei 11:25; 13:11). Rezultă, deci, că în acord cu dreptatea şi iubirea absolută a Creatorului, El va da posibilitate tuturor să dobândească viaţă veşnică în Împărăţia de o mie de ani, sub conducerea gloriosului Rege al Regilor, Isus (Apocalips 20:2,6; 19:16; Daniel 7:27). De aceea luminarea tuturor popoarelor şi ajungerea lor, treptat, în condiţii favorabile, la cunoştinţa adevărului, face parte din programul divin de readucere a omenirii la starea de perfecţiune pierdută în Eden. “Despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime” (Faptele Apostolilor 3:21).

Iată câteva profeţii care ne vorbesc despre acest timp binecuvântat, ca fiind singurul remediu în vederea eliberării creaturii gemânde: “Nu se va face nici un rău … pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele ca-re-l acopăr” (Isaia 11:9), “… oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pământului” (Psalmul 72:16), “… după cum pământul face să răsară lăstarul lui … aşa va face Domnul Dumnezeu, să răsară mântuirea şi lauda, în faţa tuturor neamurilor” (Isaia 61:11).

S-au îndeplinit aceste preziceri profetice până în prezent? Este evident că nu. Pentru aceasta, noi creştinii “studenţi în Biblie” aşteptăm înnoirea tuturor lucrurilor (Matei 19:28) pe acest pământ, binefăcătoare pentru toţi cei care vor respecta legile divine, venite atunci din Sion (Isus cu Biserica — Apocalipsa 20:6) şi cuvântul lui Dumnezeu venit din Ierusalim (Mica 4:2, Isaia 2:3).

Realizarea acestor scopuri divine va convinge pe fiecare om că, într-adevăr, Isus este cel mai minunat dar făcut vreodată omenirii.

 

 

Iosif, salvatorul vieţii

                                                                             Fr. Lutz Ruthmann, Germania   Astăzi am vrea să analizăm povestea vieţii patriarhului Iosif aşa cum este înregisrtată în Genesa cap. 37 pînă la 50. Această istorie biblică poate fi numită mai corect istoria […]

Desăvîrşiţi prin suferinţă

                                                                               Fr. Ioan Hosu, România “Binecuvîntat să fie Dummnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngăieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentru ca prin mîngăierea cu care noi înşine […]

REZULTATUL FINAL AL LEGII ESTE IUBIREA

   Mana pe data de 24 Noiembrie, R2733 – 1 Decembrie 1900, pag. 358 ,,Acum ţinta (scopul final al) Legii este iubirea care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută – […]

Dezvaluiri cutremuratoare despre modul in care francmasoneria cauta sa distruga Romania

ING. VIOREL ROŞU, DR CAMELIA ROŞU

DEZVĂLUIRI CUTREMURĂTOARE despre modul în care FRANCMASONERIA caută să distrugă ROMÂNIA

Editura ANANTA, 1997

Oferim această carte poporului român, popor greu încercat de-a lungul mileniilor, care are misiunea spirituală de a contracara acţiunile malefice ale Francmasoneriei.

Cuprins

1. Definiţia francmasoneriei
2. Originea francmasoneriei
3. Mod de organizare
4. Scopuri
– declarate
– ascunse
5. Sloganuri francmasonice
6. Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:
– economic
– social-demografic
– politic
– militar
– justiţie
– învăţământ
– cultural-artistic
– ideologie-filozofie
– religie
7. Soluţii pentru contracararea acţiunilor malefice ale francmasoneriei
8. Bibliografie

1.Definiţia francmasoneriei

Francmasoneria este o organizaţie secretă, o perfidă conspiraţie mondială cu scopuri malefice ascunse (singura organizaţie politică ce foloseşte în rău energiile naturii, prin ritualuri de magie neagră şi prin invocarea forţei Satanei), care urmăreşte să stăpânească într-un mod tiranic oamenii acestei planete (consideraţi simple animale cu faţă umană), prin instaurarea până la sfârşitul secolului a unei aşazise Noi Ordini Mondiale, în realitate noul haos al Satanei. Francmasoneria este de fapt condusă din umbră de mişcarea Sionistă prin intermediul aşa-zisului Guvern ultrasecret „invizibil” al Terrei numit şi Majestic 12 şi prin Marea Lojă Mamă şi Consiliul Suprem (formate numai din membri sionişti) B’NAI B’RITH. Mişcarea sionistă este formată din magnaţi evrei, adevăraţii bogătaşi ai Pământului, care controlează la ora actuală într-un mod diabolic finanţele şi aurul lumii. Membrii mişcării Sioniste utilizează tehnici subtile de magie neagră, se închină Satanei şi cu o inteligenţă diabolică stabilesc ierarhii ale răului între state şi puteri militare, organizează blocade economice şi de orice alt tip asupra ţărilor care îşi apără independenţa ameninţată, adesea ocupă teritorii şi ţări, creează conflicte interetnice în urma cărora fărâmiţează ţări (vezi tragedia din Yugoslavia pe care vor să o realizeze şi în România prin conflicte interetnice şi interreligioase în Transilvania, să nu uităm evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureş); francmasonii folosesc metode foarte perverse: şantaj economic, politic, militar, informaţional, manipularea unor întregi naţiuni prin metode clasice (propagandă deschisă, corupţie, şantaj şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea intereselor unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni sau între popoare diferite). Pentru a realiza acest plan diabolic, mişcarea Sionistă a elaborat în 1897 la Congresul masonic mondial din Elveţia, 24 de procese verbale cunoscute sub numele de „Protocoalele înţelepţilor Sionului”. Deşi francmasonii susţin în mod pervers că aceste protocoale sunt false şi au fost făcute de cei care vor să denigreze francmasoneria, totuşi este evident pentru orice om inteligent că ele sunt reale pentru simplul motiv că tot haosul actual al omenirii confirmă în mod izbitor în cele mai mici amănunte ideile Protocoalelor, care constituie chiar planul fundamental de acţiune al Francmasoneriei, elaborat cu o inteligenţă diabolică de „înţelepţii Sionului” în aceste 24 de protocoale încă din 1897. Este evident că nu este vorba de o simplă coincidenţă şi că aceste protocoale stau la baza acţiunilor mişcării Sioniste care conduce şi coordonează în realitate toate lojile masonice şi reprezintă de fapt ce vrea să spună sloganul masonic „Prin haos la ordine”.

Ideile fundamentale ale protocoalelor sunt:
1. Francmasonii nu admit alt drept decât cel al forţei; „liberalismul” propagat de ei printre creştini a distrus religia creştină şi autoritatea statului.
2. Aurul a intrat în mâinile mişcării Sioniste şi cu ajutorul lui aceasta a acaparat presa, dominând opinia publică ce comandă guvernele în statele aşa-zis democrate.

Membrii mişcării Sioniste sunt numiţi în cercurile lor: „iluminaţi”, „înţelepţi”, „eminenţe cenuşii”, „big-Brother”, „guvern ultra-secret din umbră”. Datorită faptului că francmasoneria acţionează ca o societate secretă (deşi francmasonii susţin că francmasoneria nu este secretă ci doar „discretă”) manipulând din umbră masele de oameni prin guvernele marionetă pe care le instalează la conducerea tuturor ţărilor, pentru că în spatele tuturor lojilor masonice se află membrii mişcării Sioniste (necunoscuţi de marile mase), pentru că în faţa oamenilor sunt împinşi oameni politici care respectă numai condiţiile impuse din umbră de membrii mişcării Sioniste infiltraţi sub nume adaptate poporului respectiv în toate partidele politice (indiferent de culoare şi orientare) şi pentru că se folosesc de sloganuri ca: „democraţie, libertate, fermitate, egalitate” în spatele cărora se ascund cele mai mari crime şi fărădelegi W. Churchill a definit mişcarea Sionistă şi francmasoneria „Fiară fără chip”.

Membrii mişcării Sioniste pentru a rămâne în umbră înfiinţează în toate ţările din lume loji masonice, le măresc neîncetat numărul, atrag în ele personalităţi ce pot urca sau sunt deja în funcţii publice folosindu-se de setea de putere şi de bani a acestora sau de naivitatea lor. Aceste loji sunt dirijate cu o inteligenţă diabolică din umbră de o administraţie centrală, pe care numai membrii Sionişti o cunosc. Ei merg pe principiul că nimeni nu se poate lupta cu o „putere necunoscută”. Masonii nesionişti, indiferent de rasă, naţionalitate şi funcţie folosesc drept paravan şi sunt pionii de sacrificiu (aşa cum a fost masonul Ceauşescu şi alţi lideri politici sacrificaţi) pentru masonii Sionişti şi scopurile lor malefice ascunse. Planul de acţiune al celor 13 lideri Sionişti care se închină diavolului este pentru toţi ceilalţi „fraţi masoni” un secret.

2.Originea francmasoneriei

Masoneria este una dintre cele mai vechi organizaţii malefice care există până în zilele noastre. În urma unor săpături făcute în 1888, în Libia, s-au găsit foi de papirus în care se menţionează date despre întruniri secrete de tip masonic, înainte de Cristos. Masonii, organizaţi în bresle, au ajutat la construirea templului lui Solomon. De asemeni, s-au găsit informaţii despre masoni şi în scrierile necrologice din Egipt. Masonii, încă de pe atunci, foloseau limbaje secrete pentru a comunica unii cu alţii, embleme, cifre (3, 6, 13, 33, 666). Cel mai important simbol era un şorţ scurt care a fost înlocuit cu o blăniţă albă de miel în timpul preoţilor din Melchisedec.

Strămoşii mişcării Sioniste de astăzi sunt fariseii care l-au răstignit pe Iisus.

3.Mod de organizare

Francmasoneria este organizată în loji care au diferite denumiri şi aparent se luptă între ele. Astfel putem întâlni denumiri ca Francmasonii fără şorţ, Lojile albastre, Grand Orient, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, Loja Naţională Română, Loja militară Cairo, loji parlamentare, loja italiană Propaganda Due, Rotary Club, Lions Club, Ritul York, Clubul celor 500, Clubul de la Roma, B’NAI B’RITH, Consiliul celor 33, Consiliul celor 13, Majestic 12, etc.

În realitate toate aceste loji şi grupări masonice sunt conduse la vârf de elita mişcării Sioniste într-un mod atât de diabolic încât nimeni din aceste loji masonice nu cunoaşte adevăratul plan satanic al celor care-i conduc din umbră.

4.Scopuri

Scopul declarat al francmasoneriei este de a ajuta umanitatea, de a face fapte caritabile, filantropice.

Scopul ascuns cunoscut doar de liderii mişcării Sioniste este de a omorî 5 miliarde de oameni pentru a-i putea controla pe cei care rămân şi pentru a-i exploata după cum doresc aceşti lideri Sionişti. Asta înseamnă de fapt sloganul „Noua Ordine Mondială”!

Înţelegerea acestor aspecte cutremurătoare vă va ajuta să deveniţi lucizi, să vă exprimaţi liber şi total necondiţionat opţiunile, să deveniţi stăpâni pe propriile dumneavoastră vieţi şi sisteme de valori. Dacă veţi deveni lucizi, vă veţi putea opune printr-o rezistenţă pasivă refuzând să faceţi jocurile satanice care servesc scopurilor monstruoase urmărite de Francmasonerie în această ţară.

Puţini sunt la ora actuală aceia care ştiu că mai mereu în spatele oricăror guverne oficiale se găsesc şi acţionează, nebănuite, din umbră, grupări francmasonice secrete care le dublează şi le manipulează în scopurile lor planetare îngrozitoare. Tăcerea francmasonilor şi ignoranţa noastră, ambele la fel de vinovate, îi ajută din plin pe francmasoni să ne scufunde şi mai mult într-o infernală prăpastie.

Scopul ascuns al Francmasoneriei este dominaţia asupra întregii planete, întemeierea unei republici mondiale cu desăvârşire laică, condusă de francmasoni cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite. Scopurile principale pe care ei intenţionează să le realizeze până în anul 2050, sub numele generic de Noua Ordine Mondială, sunt:
1) Stabilirea unei Noi „Ordini” Economice Internaţionale, sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
2) Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui guvern mondial francmasonic care va fi manipulat din umbră de Noua Ordine Mondială.
3) Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei ca aşa-zisă naţiune dominantă, guvernată de guvernul mondial.
4) Alegerea şi impunerea unui rege planetar unic, iniţiat de maeştrii francmasoni, pentru a conduce guvernul mondial.
5) Crearea şi promovarea unei aşa-zise „religii mondiale” care va coordona toate religiile pământului („religia” satanică) care va avea în frunte un fel de pontif mondial.

Fragmente din Protocoalele maeştrilor francmasoni:
1. Aurul este o putere irezistibilă. Mânuit de experţi va fi totdeauna cel mai util instrument pentru cei care îl au şi obiectul invidiei celor care nu-l au. Cu aur poţi cumpăra cele mai nestăpânite conştiinţe, poţi fixa valoarea tuturor lucrurilor, preţul tuturor produselor, poţi finanţa împrumuturi către state şi apoi ai statele la dispoziţie.
2. Deja principalele bănci, bursele întregii lumi, creditele tuturor guvernelor sunt în mâinile noastre.
3. Cealaltă mare forţă este presa, repetând fără încetare anumite idei, presa reuşeşte ca în cele din urmă să le impună de parcă ar fi fapte reale. Televiziunea, arta, învăţământul, toate aflate în mâinile noastre ne aduc servicii asemănătoare ajutându-ne să inoculăm în mintea oamenilor ceea ce noi dorim.
4. Lăudând într-una democraţia, îi vom diviza pe creştini în partide politice, le vom distruge unitatea naţională, vom semăna peste tot discordie. Reduşi la neputinţă, se vor prosterna în faţa LEGII BĂNCILOR NOASTRE.
5. Îi vom împinge pe creştini la război, exploatând mândria şi prostia lor, iar noi vom trage profite. Se vor masacra reciproc şi vor face loc unde să ne pună oamenii noştri.
6. Moşia totdeauna a însemnat influenţă şi putere. Von fărâmiţa marile domenii teritoriale în numele dreptăţii sociale şi al fraternităţii. Vom împărţi fragmentele la ţărani, care le doresc din tot sufletul, şi care curând ne vor fi datornici, ca urmare a costului de producţie. Capitalul nostru ne va face stăpânii lor. Atunci noi vom deveni marii latifundiari şi stăpânirea asupra pământului ne va consolida puterea.
7. Cu aur şi linguşeli vom câştiga proletariatul care se va angaja singur să distrugă capitalismul creştin. Le vom promite muncitorilor salarii pe care nici nu le-au visat, dar vom ridica şi preţul celor necesare pentru trai, astfel încât profitul nostru va fi şi mai mare. Astfel vom pregăti revoluţii pe care le vor face creştinii inconştienţi şi al căror fructe le vom culege noi.
8. Vom ataca şi le vom batjocori preoţii, făcându-i ridicoli, apoi odioşi, distrugându-le religia şi atunci vom fi stăpâni pe sufletul lor.
9. Monopolizând învăţământul, vom avea în mâna noastră mijlocul prin care vom forma minţile copiilor după cum ne convine nouă.
10. Umflaţi de ambiţie şi vanitate, conducătorii politici se înconjoară cu lux şi armate. Le vom pune la dispoziţie toţi banii de care are nevoie nebunia lor, şi astfel îi vom conduce de căpăstru.
11. Nevoia zilnică de pâine îi va face pe oameni să tacă, iar prin diferitele concursuri de Loto, sport, artă, frumuseţe etc., adormiţi şi hipnotizaţi de cuvântul magic progres, aceştia vor fi astfel distraşi şi îndepărtaţi de la problemele grave lăuntrice sau politice consumându-şi zi de zi în mod haotic şi inutil un imens şi preţios capital de energie psihomentală pe care îl vor investi, spre exemplu, în frenezia unui steril meci de fotbal.
12. Baroul trebuie să fie demoralizat, instituţiile publice trebuiesc compromise iar spionajul şi turnătoria trebuie să fie cultivate în mod sistematic.
13. Prestigiul persoanelor publice care sunt orientate în mod benefic şi divin trebuie să fie în mod sistematic desfiinţat ca şi propria lor fiinţă prin atentate, calomnii, denigrare sau folosind alte căi ascunse.
14. Crizele economice mondiale sunt în mod intenţionat întreţinute de către mişcarea Sionistă cu scopul de a retrage banii din circulaţie, determinând astfel guvernele să facă împrumuturi externe uriaşe cu dobânzi mari pentru a fi pe deplin la discreţia elitei Sioniste.

* * *

Acestea sunt câteva elemente sintetizate din Protocoalele Maeştrilor Francmasoni stabilite în cel mai mare secret în 1897 la Bassel cu ocazia Congresului Mondial al Francmasoneriei. Ele au străpuns cortina misterului şi secretului, fiind dezvăluite chiar de către unii masoni care, pe patul de moarte, îngroziţi de fărădelegile făcute şi de iminenţa Judecăţii Divine, şi-au mărturisit crimele înainte de a muri. Odată dezvăluite, francmasonii au urmărit să inoculeze ideea că acestea ar fi false, fiind o investiţie menită să discrediteze francmasoneria mondială. Însă, argumentul zdrobitor în favoarea autenticităţii protocoalelor, la îndemâna oricărui om inteligent care gândeşte şi ştie să privească în jurul său, este cumplita realitate pe care o trăim astfel cu toţii în ţara noastră şi pe întreaga planetă. O simplă coincidenţă?! Poate pentru cei ce doresc să rămână în obscuritatea ignoranţei. Pentru oamenii treji este de fapt o realitate zguduitoare pe care trebuie să o oprim neîntârziat prin forţa cunoaşterii, fermitatea deciziei şi curajul acţiunii.

INFORMAŢI-VĂ, REFLECTAŢI,
ALEGEŢI ŞI ACŢIONAŢI!
ÎNCĂ MAI ESTE TIMP!

5. Sloganuri francmasonice

„Prin haos la ordine”

„Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun”

„Dreptul constă în forţă”

„Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”

„Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”

„Democraţie, libertate, egalitate, fraternitate”

„Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”

„Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni”

„Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici”

„Libertatea este o idee himerică”

„Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor sionişti”

„Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni”

6. Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:

ECONOMIC

Mişcarea Sionistă care conduce din umbră toate lojile masonice (chiar dacă aparent acestea se luptă între ele pentru supremaţie) acţionează prin sistemul bancar mondial sionist Rotschild/Rockeffeller pentru îmbogăţirea fără limite şi fără scrupule a membrilor sionişti şi sărăcirea celorlalţi oameni, indiferent de rasă şi naţionalitate. Iată ce spune în acest sens unul din liderii masoni sionişti David Rockeffeller: „Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” Mişcarea Sionistă prin lojile masonice infiltrate în toate ţările lumii sub diferite nume şi măşti urmăreşte să aibă controlul total asupra finanţelor lumii. Pentru aceasta creează mari monopoluri particulare (Rotschild, Rockeffeller) care să fie rezervoarele imenselor bogăţii ale lumii, provoacă crize economice ca să destabilizeze statele lumii sustrăgând banii depuşi acolo, acumulează mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul bancar al statelor silind astfel aceste state să ia bani de la Banca Mondială, F.M.I. (instituţii create organizate şi coordonate de mişcarea Sionistă) sub formă de credit şi să accepte condiţii aberante care duc statele respective la haos. Creditele impuse de F.M.I. împovărează statele cu procente imense care le transformă în sclavi fără voinţă.

Nu întâmplător, pe clădirea FMI este aşezat simbolul satanic, 666! Acest aspect demonstrează o dată în plus că planurile satanice inspiră şi susţin activitatea FMI.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 27.02.1997 profesorul universitar Ilie Bădescu, preşedintele Asociaţiei Sociologilor din România afirmă: „După ştiinţa mea nu există nici o ţară care aflată în Criză economică să fi reuşit relansarea cu ajutorul FMI şi Băncii Mondiale! În condiţiile în care Guvernul va face cum a anunţat, o privatizare prin vânzare necondiţionată de întreprinderi se va produce în momentul respectiv o foarte rapidă şi primejdioasă înstrăinare a unei părţi din averea naţională fără posibilitatea ca vreodată să se mai poată interveni pentru recuperarea acestei părţi înstrăinate. Noi vom fi debitori pentru că împrumutăm, căutăm capitaluri şi alţii vor fi creditorii noştri. Deci se creează o situaţie de dependenţă prin decalaj nou, suntem din nou la periferia metropolei. Soluţia trebuie căutată înăuntru în forţele proprii, prin noi înşine.”

Tot în ziarul „Jurnalul Naţional” din 21.05.1997, profesorul universitar Dr. Gheorghe Ciulbea, specialist în gândire politică şi istorie a gândirii economice afirmă: „FMI, Banca Mondială, BIRD şi BERD vor să transforme România într-o neocolonie. Actuala conducere a ţării nu are habar de doctrinele economice, decide şi acţionează după cum o taie capul, după interesul zilei şi al forţei sociale pe care o reprezintă. USD-iştii lui Roman şi UDMR-iştii aşteaptă ordinele străinătăţii pentru a le aplica în România, iar România se îndreaptă irevocabil spre economia de piaţă tipică unei ţări arabe sau africane. Cu alte cuvinte situaţia de neocolonie a Occidentului. Economia liberă de piaţă este astăzi un nonsens în America şi aiurea pentru că cei care grăbesc fără discernământ reîntoarcerea la piaţa liberă de tip Smith greşesc în aşa măsură încât starea lor mintală dovedeşte un caz clinic. Ei vor ceva ce nu mai există în Occident, ceva ce nici nu ar putea fi tolerat şi care nu are puterea de a supravieţui. Aceste orientări se transpun la noi în ţară în domeniul privatizării, politicii industriale, agrare şi terminând cu acelea ale inflaţiei şi ale nivelului de trai. Este vorba de „reforma” românească!”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 3.04.1997 profesorul universitar, Dr. Ioan Radu, părintele informaţiei manageriale afirmă: „Criza managerială promovează în România o economie de Piaţa Obor. Recent a apărut o carte numită <> scrisă de trei mari economişti ai lumii, editată în 1995. Această carte critică şi prezintă greşelile ce se fac într-un program de guvernare în ţările Europei Centrale şi de Est. În această carte se critică tocmai obiectivele principale ale programului Ciorbea. Doresc să atrag acest semnal de alarmă: Trei măsuri forte – liberalizarea totală a preţurilor, eliminarea subvenţiilor şi atragerea cu orice preţ a capitalului străin sunt eficiente doar în situaţia în care piaţa internă este stabilă şi în al doilea rând managementul microeconomic este bine înregistrat. În caz contrar, spun cei trei specialişti, riscăm să cumpărăm produse fără alternativă. Altă problemă: Cum se justifică creşterea preţurilor din domeniul transportului? Nu a crescut calitatea serviciilor, nu au crescut nici lefurile salariaţilor. Atunci unde sunt banii? Altă problemă: Eu ca profesionist în management nu accept ideea domnului ministru al Telecomunicaţiilor conform căreia, dacă în Occident cheltuielile pentru un abonat sunt de 2,8 dolari trebuie să ajungem şi noi la acest nivel. De ce?! Poate că noi putem să avem aceleaşi servicii la un preţ mai mic. Sau dacă nu putem, explică! Dar asta nu este explicaţie trebuie să ajungem la acelaşi preţ cu ei! E ca şi când ai spune: Aşa vreau eu!”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 16.05.1997 profesorul universitar, Dr. Paul Bran, rectorul ASE afirmă: „La nivelul Guvernului nu se cunoaşte suficient situaţia din economie. FMI practică metoda asta, repet, şi în alte zone. Este ca şi când un om bolnav nu vrea să se opereze, îl iei de pe stradă şi îl operezi cu forţa. Nu ştii dacă scapă, dar operaţia trebuia, după părerea ta făcută. Aşa s-a procedat şi cu noi: eu nu spun că ne-au băgat într-un experiment ci hai să o numim etuvă.”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 11.06.1997 se afirmă: „Dinu Patriciu nu crede în politicile FMI şi ale Băncii Mondiale. Peste tot pe unde au fost aplicate, aceste politici au fost falimentare şi au împiedicat dezvoltarea capitalului autohton. Ele nu sunt o soluţie pentru România. Un program de guvernare bazat pe politicile impuse de aceste organisme internaţionale nu poate da rezultate în România. Potenţialul ţării precum şi măsurile liberale ce pot fi luate pentru a stimula politica autohtonă spre a deveni parteneră a capitalului străin pot fi mult mai eficiente decât o astfel de abordare. România nu se poate descurca fără infuzia de capital străin dar se poate descurca fără semnalul dat de FMI şi Banca Mondială.”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 26.02.1997 profesorul universitar Ilie Bădescu, preşedintele Asociaţiei Sociologilor din România afirmă: „Guvernul Ciorbea va rezista atâta vreme cât se va menţine starea de confuzie. Unul dintre instrumentele cele mai eficiente de a guverna populaţii aflate în situaţii limită este să le arunci în dezordine, în haos, în confuzie totală. Experienţa terapiei de şoc izvorâtă tot dintr-o concepţie monetaristă de reformare în Brazilia a făcut un dezastru. Adică, noi să fim tari, să reuşim să controlăm totul, noi facem reforma, voi acceptaţi-o! – este gândirea pe care o are la ora actuală Guvernul Ciorbea. Se laudă că sunt implicaţi specialişti români iar pe de altă parte se laudă că au făcut conceptul de reformă cu specialişti străini. Să spui că „reforma noastră este ultima salvare a României” este inadmisibil. Este o concepţie soteriologică de tip parareligios înspăimântătoare. Asta este o gândire de tip apocaliptic. Cum adică?! Să mă convingi tu pe mine că tu, guvern, vii să mă salvezi! Tu guvern şi clasă politică vii să mă salvezi pe mine, naţiune, popor cu 2000 de ani de istorie?! Este o concepţie mesianică, de tip neoleninist, şi foarte periculoasă.”

În „Jurnalul Naţional” din 22 aprilie 1997 Preşedintele Comisiei de agricultură din Senat, Triţă Făniţă afirmă că: „Subarendarea pământului de către străini poate face iobagi din ţăranii români. Ei (străinii) pot arenda suprafeţe mari de teren pe care apoi îl pot subarenda ţăranilor, făcând din aceştia iobagi.”

Este evident că se urmăreşte ca prin condiţiile aberante impuse de FMI, Banca Mondială, Uniunea Europeană şi NATO să se creeze haos în această ţară! Ne întrebăm de ce sunt acceptate aceste condiţii de cei care au jurat că vor apăra interesele şi integritatea României?

Ceea ce se urmăreşte să se realizeze la ora actuală în România de către mişcarea Sionistă prin oamenii politici cooptaţi în francmasonerie s-a realizat în anii trecuţi în Grecia. La ora actuală, întreprinderile greceşti care au fost cumpărate de investitori străini (manipulaţi de mişcarea Sionistă) sunt închise şi Grecia a devenit piaţă de desfacere pentru produsele realizate în exteriorul ţării!

Pentru a se îmbogăţi membrii mişcării Sioniste acţionează după principiile următorului sistem:
1. creează conflicte şi chiar războaie (războiul de secesiune din America, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Vietnam, războiul din Golful Persic, războiul din Iugoslavia) în care creştinii (goimii sau „dobitoacele creştine” cum îi numesc membrii mişcării Sioniste pe creştini) luptă unii contra altora, generând suferinţă, foamete, sărăcie, mizerie, boli, moarte, haos;
2. nu apar la vedere ca autori ai conflictului respectiv;
3. băncile sioniste susţin cu bani toate părţile beligerante pentru ca apoi să ceară dobânzi imense celor care au fost împrumutaţi, îmbogăţindu-i astfel pe membrii mişcării Sioniste;
4. apar apoi ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului;
5. în urma haosului astfel format de ei din umbră, impun condiţii statelor care au participat la respectivul conflict, emit pretenţii asupra unor teritorii ale statelor respective (în ce priveşte România vezi „Ultimatumul ruşilor” şi Dictatul de la Viena).

Un exemplu în această privinţă este războiul de secesiune american 1861-1865. Înainte de război, agenţii familiei sioniste Rotschild au dus o mare propagandă „pentru uniune” în statele din Nord. În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii sioniste Rotschild duceau o campanie „contra uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. În final, singurii care au câştigat foarte mulţi bani de pe urma împrumuturilor şi „războiul” au fost numai membrii familiei Sioniste Rotschild.

Un alt exemplu este al doilea război mondial, care a fost realizat de mişcarea Sionistă şi care l-a susţinut cu bani ai Băncilor Sioniste din Elveţia pe Hitler, preferând să sacrifice reprezentanţi ai poporului evreu pentru ca apoi, după război, să ceară pământul pe care se află acum Israelul şi daune imense care i-au îmbogăţit pe membrii mişcării Sioniste. Al doilea război mondial a fost o înscenare odioasă a mişcării Sioniste care s-a folosit de caracterul paranoic al lui Hitler manipulându-l fără ca acesta să-şi dea seama.

Al doilea război mondial demonstrează că liderii mişcării Sioniste acţionează fără scrupule omorând oamenii poporului din care provin.

SOCIAL – DEMOGRAFIC

Mişcarea Sionistă internaţională generează haos finanţând, susţinând şi răspândind: drogurile, alcoolul, tutunul, pornografia, prostituţia, homosexualitatea, desfrâul, viruşi mortali (SIDA, Ebola), violenţa, crimele, terorismul, conflictele interetnice. O carte publicată în S.U.A. de eminentul savant doctorul Horowitz „Emerging Viruses” demonstrează faptul că virusul SIDA a fost fabricat intenţionat în laboratoarele americane, începând cu experimentele asupra viruşilor de cancer spre sfârşitul anilor ’60. Analizând documentele „declasificate” şi contractele semnate de National Cancer Institute, dr. Horowitz este profund convins că SIDA a fost răspândită în mod intenţionat prin vaccinurile contra poliomielitei şi hepatitei. Această carte incriminează cele mai mari instituţii medicale americane şi pe cei mai mari cercetători care au fost manipulaţi pentru a crea agenţi biologici capabili să distrugă sistemul imunitar în contul NCI şi a Ministerului de apărare la sfârşitul anilor ’60. Pretenţiile conform cărora aceşti viruşi creaţi în laborator ar fi evoluat în mod natural şi ar fi trecut apoi de la maimuţă la om apare ca o manipulare grosolană în lumina informaţiilor copleşitoare reunite în această carte extraordinară. Cartea demonstrează rolul important jucat de anumiţi lideri politici (şi francmasoni în acelaşi timp): dr. Henry Kissinger, consilier pentru securitatea naţională, Frank Carlucci şi Joseph Califano, secretari la Departamentul de Sănătate, de Educaţie şi protecţie socială, preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford, Nelson şi Laurence Rockfeller, personalităţi din lumea economică şi membri ai mişcării Sioniste. Dr. Horowitz demonstrează că virusul SIDA a apărut subit şi simultan în timpul campaniilor de vaccinare în cadrul unor populaţii bine determinate, în zone geografice şi culturale atât de diferite precum SUA (vaccinările contra hepatitei la homosexuali) şi Zair sau Haiti (campania contra variolei). În România s-a constatat acelaşi fenomen şi anume harta cu copiii care au fost infectaţi cu SIDA se suprapune exact peste harta vaccinării copiilor împotriva hepatitei de tip B! Trebuie precizat faptul că România este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA! De asemeni s-a constatat că vaccinul împotriva hepatitei B care a fost refuzat de Ministerul Sănătăţii din Franţa (pe motiv că nu sunt bani pentru campania de vaccinare) a fost acceptat de fostul ministru al sănătăţii I. Mincu şi campania de vaccinare din România a fost sponsorizată de organizaţia masonică Rotary Club. Din cercetările făcute până acum reiese că toţi copiii din România au fost infestaţi cu aceeaşi tulpină de virus HIV! Acest lucru demonstrează că a fost o sursă unică de virus HIV pentru toţi copii infestaţi din toată ţara. Datorită faptului că virusul HIV se modifică şi devine specific persoanei infestate rezultă că este imposibil ca aceşti copii să fi fost infestaţi datorită neglijenţei personalului medical prin nesterilizarea corespunzătoare a seringilor ar fi transmis virusul HIV de la diferite persoane la copii. Acest lucru demonstrează că copiii din România au fost infestaţi în mod voit în timpul campaniei de vaccinări sponsorizate şi susţinute de masoni.

Activitatea Mafiei este ghidată şi controlată tot de membrii mişcării Sioniste. De asemenea, tot ei manipulează mass-media (presa, radio, televiziunea), generând printr-un anumit gen de reclame, publicitate, articole şi emisiuni diabolic concepute, dezinformarea şi manipularea marilor mase de oameni. Prin sisteme de tip Mind Control (controlul minţii) se induc în minţile oamenilor idei eronate, psihoze, obsesii, devieri psihice, amplificându-se astfel numărul celor care comit fapte antisociale, crime sau se sinucid. La ora actuală în Suedia, spre exemplu, au fost descoperite cipuri electromagnetice de tip Mind Control (care au rol de interfaţă între un calculator central şi creierul uman generând astfel anumite stări şi gânduri negative celor care le au în corpul lor) la sute de mii de oameni. Acestor oameni li s-au introdus respectivele cipuri când erau în stare inconştientă (în spitale, în puşcării) din ordinul Guvernului Suedez manipulat de membrii mişcării Sioniste internaţionale. La ora actuală se realizează de către aceeaşi mişcare Sionistă o diabolică monitorizare a oamenilor acestei planete prin buletine şi paşapoarte sub formă de cărţi de credit. Din tot ce se petrece la ora actuală în România reiese că această ţară este supusă unui cumplit război economic şi psihologic. Din păcate, datorită ignoranţei, românii nu-şi dau seama de modul în care sunt atacaţi psihologic şi din această cauză nu se pot apăra lăsându-se astfel manipulaţi şi conduşi ca o turmă. Mişcarea Sionistă urmăreşte constant să acţioneze în România în conformitate cu secretele sale „Protocoale”. Cei care vor lectura cu atenţie cartea lui Ioan Costin Grigore „Cucuveaua cu pene roşii” vor descoperi stupefiaţi transcrierea fidelă a unor înregistrări secrete făcute de fosta securitate, în care unii francmasoni şi membri Sionişti, care deja acţionau în România înainte de revoluţie, spun adevăruri cutremurătoare pe care deja acest popor le trăieşte acum. Pentru edificarea celor ignoranţi vom cita din aceste înregistrări câteva afirmaţii pline de cinism pe care le rostesc francmasonii şi membrii mişcării Sioniste: „să nu uitaţi că pământul României a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui Dumnezeu (care sunt românii). Nimic nu este mai rău decât împlinirea acestei profeţii pentru copiii lui Israel. Tocmai de aceea trebuie să luptăm şi să cucerim pământul făgăduinţei (România)”.

„Noi (Sioniştii) şedem acum în umbră cu organizaţia noastră secretă. Marile puteri nu mai pot hotărî acum nici cel mai neînsemnat acord fără ca noi să nu luăm parte. Autoritatea va trece în stradă adică într-un loc public şi noi ne vom însuşi!… Pentru a pune mâna pe opinia publică trebuie să o derutăm cu zvonuri contradictorii astfel încât creştinii obosiţi, să renunţe la a mai face politică! Acesta este primul secret. Al doilea secret constă în a înmulţi aşa de tare defectele poporului (alcoolismul, homosexualitatea, corupţia, dezbinarea, dependenţa de droguri, obiceiurile rele, pasiunile) încât să ajungă să nu se înţeleagă unii cu alţii!… Atunci vom avea puterea.”

În protocoale se vorbeşte despre fabricarea şi răspândirea (de către francmasoni) unei boli asemănătoare virusului SIDA. „Astfel neamul ales (Sioniştii) şi-a împlinit făgăduinţa! Înmulţirea dobitoacelor creştine trebuie stopată.”

„Cel mai bine aperi un adevăr declarându-l fals. Procedând astfel în timp ce ei se ceartă noi ne vedem de treabă!”

„Noi am ordonat uciderea informaţiei”

„Aşa vom supune şi presa, care va fi o forţă!… Mai întâi ea va cădea în mâinile celor îmbogăţiţi şi prin ei în mâinile puterii noastre (Sioniştii). Imbecilii care vor crede că repetă opinia unui ziar independent vor repeta părerea noastră (a Sioniştilor) sau pe aceea care ne place nouă.”

„Nevoia pâinii zilnice îi va face pe creştini să tacă şi îi va transforma în servitori umili!”.

„Dobitoacele creştine vor fi atrase în armata vizibilă a lojilor masonice pentru a deruta încrederea fraţilor lor!”.

„Dacă strică o parte din maşinăria Statului, Statul se va îmbolnăvi ca şi corpul uman şi va muri!”.

Aproape tot haosul care există la ora actuală în România şi în general pe această planetă a fost şi este în continuare dirijat într-un mod diabolic de mişcarea Sionistă. Întrebarea firească pe care şi-o poate pune orice om cu bun simţ este de ce provoacă ei atâta mizerie şi suferinţă? Răspunsul e simplu: datorită faptului că membrii mişcării Sioniste se închină diavolului, sunt susţinuţi în acţiunile lor de diavol, iar acesta urmăreşte prin ei să distrugă, să înrăiască, să subjuge, să exploateze, să se hrănească cu energia oamenilor de pe această planetă care permit prin comportamentul lor negativ să fie vampirizaţi şi folosiţi până la distrugere de către planurile satanice (vezi cartea lui FRANZ BARDON – „FRABATO MAGICIANUL”, Ed. Esoteria & Ed. VOX, 1995). Diavolul şi exponenţii săi în planul fizic (cei 13 conducători Sionişti) folosesc cu multă abilitate suprema înşelătorie (minciuna), a răului, care este: să-i facă pe oameni să creadă că el, răul, diavolul sau cei 13 nu există! În România mai mult decât în oricare altă ţară urmăreşte să înrobească poporul român (iniţiaţii Sionişti în magie neagră fac chiar ritualuri satanice pentru a adormi (înnăbuşi) sufletul naţional român), deoarece ei ştiu că pământul României va fi centrul spiritual al planetei. Conducătorii Sionişti consideră (în mediocritatea lor) că dacă vor stăpâni această ţară şi se vor stabili ei aici (pământul ales) vor deveni astfel poporul ales! Pentru aceasta ei se folosesc de unii oameni politici şi de metodele specifice războiului psihologic ca să genereze haosul şi mizeria care la ora actuală există din plin în România. Din păcate mişcarea Sionistă se bazează şi pe ignoranţa şi delăsarea multor români care pot fi astfel foarte uşor manipulaţi prin presă, radio, televiziune acţionând conform proverbului românesc: „s-a întâlnit hoţul cu prostul”.

Datorită impactului deosebit de mare pe care televiziunea îl are asupra marilor mase de oameni francmasoneria foloseşte emisiunile TV (abil şi malefic realizate) pentru a-i manipula şi „programa” pe cei ignoranţi. Omul modern, „homo televisiens”, a devenit dependent de televizor şi pierde cel puţin 3-4 ore pe zi în faţa micului ecran. La întocmirea programelor TV, alături de specialişti din cele mai diverse domenii de activitate, lucrează şi psihologi care în conformitate cu planurile malefice ale masoneriei manipulează prin sugestie conştiinţe, creează opinii de masă, influenţează politic şi educaţional telespectatorii. Prin repetare, prin prezentare în forme atractive imagine-muzică-sunet, prin sugestie, apar în subconştientul telespectatorilor germenii autosugestiei, care acţionează insidios, permanent şi distructiv.

Astfel, fără să-şi dea seama, telespectatorul se lasă condus, manipulat. Comoditatea preluării mesajului audio-vizual a făcut ca telespectatorii să accepte bucuroşi informaţii prefabricate subtil malefic, aranjate şi decupate, care le captează toată atenţia, transformându-i astfel, din fiinţe care ar trebui să gândească în fiinţe gândite.

Francmasoneria urmăreşte ca prin diverse şi atractive jocuri şi concursuri să abată atenţia oamenilor de la modul pervers în care urmăresc să instaureze noua „ordine mondială” prin care vor să exploateze oamenii acestei planete.

În timpul emisiunilor TV abil şi atractiv concepute, atunci când este captată atenţia conştientului (care ar trebui să cenzureze informaţiile care ajung în subconştient) prin fraze, cuvinte, sunete şi mai ales prin imagini special alese, se va produce implantarea în subconştient a mesajului urmărit a fi transmis, iar apoi oamenii vor reacţiona conform modului în care le-a fost programat subconştientul!

În faţa micului ecran, vrând-nevrând, fiinţa umană îşi formează psihologia de consumator, devine receptiv, iar televizorul va deveni o necesitate (generând boli psihice), aşa cum este alcoolul pentru un beţiv sau cum sunt ţigările pentru un fumător.

Libertatea telespectatorului de a alege este limitată, lui i se propun emisiuni special create, având scopuri prestabilite, fiecare din ele având un mesaj subtil ales. Un om care vine obosit de la servici este receptiv (pasiv) în faţa televizorului, iar psihologia lui este de a prelua fără nici un discernământ mesajul primit.

Francmasoneria urmăreşte ca majoritatea filmelor prezentate la televizor să aibă scene violente, de groază, care să genereze perturbări psihice celor care vizionează aceste filme. Reputatul psiholog japonez din Tokio, Seichi Tomojo, a făcut un studiu timp de 7 ani, observând 46 de femei însărcinate având vârste între 18 şi 40 de ani. Concluziile cercetătorilor sale sunt:
– Femeile însărcinate care privesc filme de groază şi poliţiste nasc prunci subponderali şi lipsiţi de farmec, pe când femeile care se delectează cu filme de dragoste sau spectacole muzicale vor avea bebeluşi grăsuţi, simpatici şi bine dispuşi.
– Femeile însărcinate care vizionează la televizor imagini violente, muzică metalic rock, au statistic şansa de a naşte copii nervoşi, perturbaţi psihic, scuturaţi de spasme musculare.
– Femeile gravide care urmăresc evenimente sportive, nasc copii mai bine dezvoltaţi fizic, bebeluşii lor fiind mai agresivi decât ai femeilor care nu privesc deloc la televizor.
– Copii femeilor care privesc emisiuni educative sunt mult mai armonioşi.

„Evitarea televizorului nu-i o soluţie”, spune reputatul psiholog japonez, „căci copiii mamelor care nu privesc la micul ecran sunt mult mai proşti şi mai inerţi decât orice alt grup de copii studiat”.

Mesajul audio-vizual al filmelor de groază, poliţiste, violente, spectacolele de metalic rock încurajate şi susţinute (sponsorizate) de masonerie, muzica rock în general, dar în special cea din ultimii ani (care de fapt nu este muzică ci doar nişte strigăte animalice ce pun fiinţa umană în rezonanţă cu ceea ce este malefic), generează grave dezechilibre psihice şi mentale.

Statistic s-a constatat că în urma spectacolelor metalic rock foarte mulţi fani devin violenţi, provoacă scandaluri şi bătăi violente, violuri, fapte antisociale, crime. Recent, în urma unor astfel de manifestări satanice ale fanilor formaţiilor rock, guvernul german a interzis pătrunderea în Germania a oricărei formaţii rock din afara ţării.

În cazul „trăirii televizate”, mesajul transmis copiilor şi adolescenţilor provoacă o contagiune emoţională imediată, propice pentru mimetism, şi chiar îndemnul de a trece imediat la fapte antisociale cum ar fi: furturi, tâlhării, spargeri de maşini, crime, acţiuni violente, etc. În acest sens putem da exemplul celor 29 de tineri din S.U.A. care şi-au tras câte un glonţ în cap, după vizionarea la TV a filmului „Voiaj la capătul infernului”. Acesta este doar unul din miile de exemple despre modul în care un film satanic perturbă psihicul oamenilor şi-i determină să se auto-distrugă.

În urma studiilor şi statisticilor făcute a reieşit clar că televiziunea poate realiza prin mesaje induse la copiii şi la adolescenţii care au structuri psihice mai fragile, stări de violenţă şi de agresivitate, tendinţe de teribilism, dar şi lucruri extrem de periculoase: dorinţa de sacrificiu suprem, tendinţa către terorism sau sinucidere.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 10.04.1997 se afirmă: „Karl Poper, autorul lucrării „Societatea deschisă şi duşmanii săi” avertiza în eseul „Un patent pentru a face TV” asupra relaţiei TV-democraţie. El spunea că <>.”

Mircea Moldovan, preşedintele Consiliului Naţional al Audio-Vizualului, cu privire la oribila crimă realizată de un tânăr de 15 ani care şi-a ucis prietenul inspirându-se dintr-un film dat pe TV afirmă: „Autorii morali ai crimei sunt televiziunile care transmit filme cu violenţă.”

Cu ajutorul televiziunii poţi dezinforma, forma opinii greşite, sau chiar impune puncte de vedere politice, economice, sociale etc, despre un grup de oameni, o societate sau un popor.

Un astfel de exemplu l-a dat televiziunea britanică, B.B.C., (care este dirijată şi controlată de Francmasonerie) prezentând maltratarea lui Mihail Cofariu la Târgu-Mureş ca fiind o acţiune de purificare etnică a românilor împotriva minoritarilor unguri. Acesta a fost o acţiune mascată a Francmasoneriei, de „manipulare ordinară” a opiniei telespectatorilor englezi în favoarea Ungariei, pentru a fărâmiţa teritoriul României. Francmasonii urmăresc prin tot felul de acţiuni politice să slăbească forţa poporului român, ce constă tocmai în unitatea sa.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 30.05.1997 se afirmă: „În judeţul Covasna, unul din sloganurile anilor 90-91 începe să prindă contur: „Vom studia şi limba română în limba maghiară!” În acele vremuri, profesori ca Gyrgy Ianoş îşi începea orele de fizică făcând următorul apel: „Elevii români nu au ce căuta la ora mea.” Profesorii români erau întâmpinaţi de elevii maghiari astfel: „Când pleci de-aici?” sau erau pur şi simplu daţi afară pe motiv că „Vom studia şi limba română în limba maghiară.” Profesoara Maria Oprea a notat tezele la română, foarte slabe de altfel, cu note de 4. Unul dintre elevi, cu acordul total al colegilor săi a scuipat pe caiet, l-a aruncat pe jos făcându-l ferfeniţă cu picioarele. <>”.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 19.05.197 se afirmă: „În judeţul Harghita legile şi Constituţia României sunt călcate în picioare.” În ziarul „Jurnalul Naţional” din 17.05.1997 Prea Sfinţia Sa Episcopul Ion Sălăjan afirmă: „În Harghita şi Covasna sunt locuitori care au conştiinţă de români dar nu mai ştiu româneşte.”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 13.05.1997 se afirmă: „Preşedintele Fundaţiei pentru Satul Secuiesc, Kiraly Karoly consideră că <>”!!!

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 5.03.1997 se afirmă: „<> al statului Israel, profesorul universitar Raoul Şerban afirmă: <>.”!!! Mişcarea Sionistă urmăreşte prin francmasoni şi prin anumiţi lideri ai UDMR-ului să-i păcălească pe maghiarii din România că dacă vor lupta pentru federalizarea Transilvaniei vor avea autonomie şi vor trăi mult mai bine. În acelaşi timp aceeaşi mişcare Sionistă a acţionat într-un mod perfid în Ungaria determinând din partea ungurilor din această ţară o atitudine rece, indiferentă şi uneori chiar ostilă faţă de ungurii din Transilvania. De asemenea, Sioniştii urmăresc să creeze conflicte artificiale în Transilvania, între români şi maghiari, între ortodocşi şi catolici. În felul acesta se urmăreşte să se fărâmiţeze teritoriul României. Ceea ce va rezulta în urma acestei fărâmiţări va putea fi mult mai uşor controlat şi manipulat de către mişcarea Sionistă. Atât românii cât şi maghiarii ştiu că s-au înţeles de veacuri unii cu alţii, că pot trăi împreună pe pământul Transilvaniei şi că uniţi, alături de poporul român pot rezista mult mai uşor în faţa atacurilor perverse ale mişcării Sioniste. De aceea, atât românii cât şi maghiarii trebuie să realizeze faptul că ar fi o mare prostie să se lupte între ei să fie victime omeneşti (ca în Iugoslavia) făcând astfel jocul diabolic al mişcării Sioniste. Locuitorii de naţionalitate maghiară din Transilvania trebuie să fie conştienţi că membrilor mişcării Sioniste şi francmasoneriei nu le pasă de maghiari şi că îi folosesc acum pentru a fărâmiţa România pentru ca apoi să-i exploateze şi pe ei (maghiarii) cum fac de altfel cu toate popoarele lumii inclusiv cu poporul evreu din care ei (Sioniştii) provin.

POLITIC

Mişcarea Sionistă urmăreşte să conducă oamenii acestei planete manipulând guvernele tuturor ţărilor lumii şi toate partidele politice. De asemenea, tot ei sunt autorii unor sisteme unice şi absolute de control mondial (O.N.U., UNESCO, Uniunea Europeană, N.A.T.O., F.M.I., Banca Mondială) prin care impun condiţii aberante popoarelor lumii pentru a crea haosul ce va duce la aşa-zisa Nouă Ordine Mondială (de exemplu României i s-a impus să legifereze homosexualitatea pentru a intra în Uniunea Europeană!). Deşi francmasonii susţin că nu se amestecă în politică există nenumărate dovezi că ei manipulează guvernele tuturor ţărilor lumii. În ceea ce priveşte România vă facem cunoscut următoarele:

– în „Evenimentul zilei” nr. 1466 din 22 aprilie 1997 senatorul Radu Timofte avertizează: „masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din România.” Vicepreşedintele Comisiei de apărare a Senatului Radu Timofte ne-a declarat ieri că tendinţa masoneriei din ce în ce mai vizibilă de a acapara toate funcţiile mai importante în Stat reprezintă un mare pericol pentru România.
„Este de remarcat că atât preşedintele Comisiei Senatoriale de Apărare cât şi ministrul apărării Victor Babiuc sunt masoni şi probabil că sunt mulţi alţii nu doar în ministerul respectiv ci şi în celelalte. Mi-e teamă însă că aceşti aşa-zis „fraţi” nu urmăresc altceva decât de a pune mâna pe tot ceea ce înseamnă putere în Stat aşa cum au reuşit în alte ţări. Mi-e teamă că vom ajunge într-o zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte din organizaţii şi atunci s-a dus naibii şi identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie românească.” – a afirmat senatorul Radu Timofte.
Deputatul Vasile Matei spune de asemenea că miniştrii Victor Babiuc şi Adrian Severin sunt masoni.
„Din punctul meu de vedere cred că nu este firesc şi normal ca dintr-o comisie ce controlează activitatea SRI care este prin excelenţă un serviciu secret să facă parte un om care în acelaşi timp aparţine unei organizaţii masonice internaţionale cu scopuri oculte care intră în contradicţie cu interesele României. Şi dacă ne gândim bine conform legii Mârzescu, partidul comunist din acea vreme a fost scos în afara legii exact din cauza apartenenţei la o organizaţie internaţională, Internaţionala comunistă, care era de esenţă masonică. Deci voi cere să dea explicaţii în legătură cu prezenţa lui Corneliu Ruse în comisia SRI şi într-o lojă masonică ca şi examinarea aspectului referitor la o asemenea posibilitate conform legii siguranţei naţionale şi Constituţiei. Dacă facem paralela între ceea ce a însemnat masoneria pentru Italia loja masonică „Propaganda due” şi ce complicaţii politice a avut activitatea lui Ligio Geli putem să ne gândim că apartenenţa la masonerie şi implicarea în activitatea politică executivă în România poate fi extrem de periculoasă.” – a declarat deputatul PUNR Vasile Matei.

– în Adevărul din 22 aprilie 1997 liderul Alternativei României Varujan Vosganian declară că acest partid recomandă oamenilor politici să se abţină să facă parte din lojile masonice. Vosganian susţine că lojile masonice se orientează spre „zonele strategice” precum Guvernul sau Banca Naţională şi a relatat că el personal a refuzat să facă parte dintr-o lojă masonică atunci când i s-a propus acest lucru. Senatorul PD Alexandru Nicolae şi deputatul PD Corneliu Ruse au fost înaintaţi în grad de loja masonică de Rit Scoţian Antic şi Acceptat.

– Radu Chesaru, fondatorul „Vulturului Brâncovenesc afirmă: „m-am retras din Partidul Alianţa Civică datorită orientării sale masonice.”

-Alexandru Paleologu, francmason de dinainte de război, om politic a declarat în presă: „De când m-am apropiat mai mult de Dumnezeu nu mă mai consider francmason.”

– În ziarul „Libertatea” din 22.04.1997 se spune „Paul Ghiţiu, secretarul general al partidului Alternativa României a criticat implicarea anumitor parlamentari în masonerie. La sfârşitul săptămânii trecute, trei parlamentari din comisii strategice – de externe, de apărare şi de control a S.R.I. au urcat în ierarhia lojii masonice Ritul Scoţian Antic şi Acceptat. Liderii A.R. au remarcat o apetenţă a organizaţiilor masonice spre sectoare strategice. Se constată şi un asalt asupra membrilor din guvern şi mai ales asupra angajaţilor B.N.R., indiferent de nivel.”

– În ziarul „Jurnalul Naţional” de vineri 14.02.1997 se afirmă: „Costel Iancu, Suveranul Mare Comandor, declară: <>”

Într-un buletin informativ internaţional se afirmă: „Conflictele etnice sunt plănuite, finanţate şi organizate de masoni. Combatanţii folosesc armament, muniţii, echipament şi alimente pe care le furnizează plutocraţia financiară masonică, organizând măceluri. Gorbaciov afirmă că aceste conflicte etnice sunt plănuite de „Consiliul Înţelepţilor” şi că toţi membrii consiliului au subliniat următoarea idee: „Creştinismul trebuie să dispară şi să fie înlocuit cu o religie mai cuprinzătoare (New Age) şi de asemenea naţiunile trebuie să dispară”. Masonul Sam Keen specialist în mediul înconjurător a explicat că „pentru buna funcţionare a Noii Ordini Mondiale din fiecare 10 oameni 9 trebuie să moară”. El a cerut secondat fiind de Carl Segan reducerea populaţiei globului cu 90%. Misiunea lui Gorbaciov în cadrul masoneriei internaţionale Sioniste a fost de a distruge sistemul comunist (creat tot de ei) care nu le mai era de folos. Analizând activitatea pe care o desfăşoară acum Gorbaciov se poate trage concluzia că el are sarcina de a distruge creştinismul şi de a crea toate premizele de înfeudare a lumii masoneriei internaţionale Sioniste. De asemenea este dovedit faptul că cei doi „mari” masoni care la vremea aceea „conduceau” destinele lumii, Gorbaciov şi Bush au urmărit ca în decembrie ’89 să dezmembreze România printr-un război civil dar nu au reuşit acest lucru deoarece prin comportamentul său poporul român şi oameni patrioţi şi curajoşi care au plătit cu viaţa opoziţia lor (de exemplu generalul Guşe) n-au permis aceasta.

De-a lungul istoriei mişcarea masonică Sionistă a urmărit să instaureze şi să răstoarne sisteme politice cum a fost de exemplu Comunismul. Datorită faptului că membrii mişcării Sioniste au acţionat din umbră folosindu-se de caracterul paranoic al lui Ceauşescu şi, în acelaşi timp, de ignoranţa, laşitatea şi inerţia unor români în momentul în care comunismul, în frunte cu Ceauşescu au picat, marea majoritate a românilor au fost păcăliţi că au scăpat de suferinţă. Ei neputând să-şi dea seama că, de fapt, atât timp cât mişcarea masonică Sionistă va continua să acţioneze în România şi, în general, pe întreaga planetă, vor avea de suferit chiar dacă, aparent, vor vota un aşa-zis guvern democrat. Deocamdată, datorită ignoranţei şi lipsei de curaj, oamenii nu realizează faptul că trebuie să-i depisteze şi să-i demaşte prin toate mijloacele pe membrii mişcării Sioniste care sunt de fapt adevăraţii vinovaţi pentru toate crimele şi fărădelegile realizate împotriva umanităţii. Atât timp cât nu este înlăturată cauza, efectele negative vor continua să existe chiar dacă, aparent, ele se vor manifesta sub altă formă. Deci nu are rost să ne mai „îmbătăm cu apă rece” considerând că dacă vine alt partid politic la putere viaţa noastră va fi mai bună, atât timp cât guvernanţii şi cei care sunt guvernaţi nu au luciditatea şi tăria morală de a demasca şi de a se opune acţiunilor extrem de perverse şi diabolice ale francmasoneriei şi mişcării Sioniste.

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 13.05.1997 referindu-se la tratatul cu Ucraina, academicianul Dan Berindei consideră: „În anul 1997, România a renunţat la o parte din istoria sa.”

În ziarul „Jurnalul Naţional” din 21.05.1997 se afirmă: „Controversele privind Tratatul româno-ucrainean se amplifică – Mai mulţi intelectuali şi cercetători români se opun semnării unui document care ar compromite reîntregirea României.”

În tratatul de aderare la Uniunea Europeană (semnat şi de autorităţile române în 1995) se pun explicit următoarele două condiţii:
– orice ţară o dată intrată în Uniunea Europeană îşi cedează suveranitatea naţională Centrului de la Strasbourg;
– legislaţia Comunitară este deasupra legislaţiei naţionale;

În aceste condiţii ne întrebăm ce se urmăreşte prin semnarea acestor tratate? Ce motive îi determină pe oamenii politici să accepte orice condiţii oricât de aberante ar fi ele în privinţa României?

În „Jurnalul Naţional” din 23 mai 1997, vicepreşedintele Comisiei de Apărare a Senatului, Radu Timofte declară că: „Masoneria are ca scop să deţină controlul în domeniul economic, politic, cultural şi mai nou militar. Masoneria îşi propune să finanţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie, naţionale şi internaţionale […] şi chiar reuşeşte să deţină controlul în domeniul economic, politic, cultural şi mai nou militar. Şi, mai mult decât atât, jurământul masonic are în conţinutul său pedepse foarte severe pentru membrii care divulgă secretele, organizaţia având caracter secret. Protocoalele masoneriei, care au fost publicate, reprezintă pentru majoritatea celor care le citesc, motive foarte serioase de reflecţie, de reţinere, de tăcere şi de teamă. Nici măcar membrii suspuşi nu ştiu mare lucru. Bănuiesc că activităţile secrete nu sunt cunoscute decât de un grup foarte restrâns, iar celorlalţi mai mici şi mai mulţi nu le sunt prezentate adevăratele intenţii ale masoneriei, aceştia fiind simple unelte care doar îşi imaginează că ştiu ceva.”

Pentru a exemplifica ce spune senatorul Radu Timofte în legătură cu jurământul masonic vom prezenta în continuare conţinutul acestui jurământ:
<<jur, în=”” numele=”” arhitectului=”” suprem=”” al=”” tuturor=”” lumilor=”” (satana)=”” să=”” nu=”” descopăr=”” niciodată=”” secretele,=”” semnele,=”” cuvintele,=”” învăţăturile=”” sau=”” practicile=”” francmasoneriei=”” şi=”” păstrez=”” tăcere=”” veşnică=”” asupra=”” lor.=”” făgăduiesc=”” jur=”” trădez=”” nimic=”” din=”” acestea=”” nici=”” prin=”” scris,=”” grai,=”” gesturi,=”” pun=”” altcineva=”” scrie,=”” litografieze,=”” graveze,=”” tipărească=”” ceva,=”” dau=”” vileag=”” vreun=”” fel=”” ceea=”” ce=”” mi=”” s-a=”” descoperit=”” până=”” această=”” clipă=”” se=”” va=”” descoperi=”” viitor.=”” dacă=”” ni=”” mă=”” voi=”” ţine=”” de=”” cuvânt,=”” oblig=”” supun=”” la=”” următoarea=”” pedeapsă:=”” -=”” ardă=”” buzele=”” cu=”” fier=”” înroşit=”” taie=”” o=”” mână=”” smulgă=”” limba=”” gură=”” reteze=”” gâtul=”” cadavrul=”” meu=”” fie=”” spânzurat=”” lojă=”” timpul=”” primirii=”” unui=”” nou=”” frate,=”” iar=”” după=”” aceea=”” ars=”” cenuşa=”” aruncată=”” vânt=””>>

Teribilă şi criminală siluire a conştiinţei să juri că nu vei destăinui ceea ce încă nu ţi s-a spus!

MILITAR

În ziarul „Cronica Română” din 14.02.1997 notează: „Masonii români afirmă că au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”

Blocul NATO este format din două structuri masonice: una militară şi alta politică, coordonate de Marea Lojă supremă din New York, B’NAI B’RITH, formată numai din membrii Sionişti.

Baza militară din Frankfurt găzduieşte „filiala europeană” a lojei Sioniste B’NAI B’RITH. Emisari ai acestei filiare europene au fost trimişi în România pentru acţiuni ostile poporului român în perioada 1990-1991 şi acestora li s-a pus la dispoziţie pentru întâlnirile lor oculte secrete tocmai Cercul Militar Naţional! Oare de ce autorităţile române au făcut acest lucru?

Din punct de vedere militar mişcarea Sionistă internaţională acţionează în special prin războiul economic, psihologic şi prin arme biologice. Toată mascarada cu blocul NATO este realizată pentru a distruge capacitatea naţională de apărare a ţărilor care aderă la acest bloc militar, pentru a folosi oameni şi echipament militar (cumpărat cu eforturi financiare imense de ţările respective) în interesul mişcării Sioniste internaţionale şi străine intereselor popoarelor care fac sacrificii imense pentru a trimite soldaţi şi echipament militar în acele zone.

La ora actuală nu se mai pune problema unei agresiuni militare cu armament clasic sau nuclear deoarece acum se acţionează numai printr-un război economic şi psihologic. Este aberant să ne mai păcălim că integrarea în blocul NATO ar asigura o protecţie militară în cazul unei agresiuni cu arme clasice sau nucleare pentru simplul motiv că cei care au declanşat până acum războaiele clasice (mişcarea Sionistă internaţională) nu mai acţionează în acest fel şi folosesc povestea cu blocul NATO pentru a impune condiţii economice aberante ţărilor pe care vor să le subjuge în acest fel.

Membrii mişcării Sioniste cunosc faptul că în următorii ani după realizarea unei armate unice în cadrul Uniunii Europene, blocul NATO nu va mai avea nici un rol în Europa. Blocul NATO va deveni atunci o poliţie intercontinentală şi un organ de represiune internaţional. În aceste condiţii ne întrebăm oare de ce oamenii politici români se străduiesc atât de mult să integreze România în NATO, acceptând pentru aceasta condiţii aberante care se impun României pentru distrugerea acesteia. În condiţiile în care integrarea în NATO ar costa România peste 24 miliarde de dolari (bugetul României pe 5-6 ani), iar acţiunile militare pe care România va fi obligată să le întreprindă în alte ţări (vezi acţiunea din Albania) în scopuri străine intereselor poporului român, vor costa sute şi sute de milioane de dolari ar trebui ca guvernanţii şi poporul român să se gândească mai bine dacă este în interesul României să intrăm în NATO!

JUSTIŢIE

În cadrul justiţiei francmasoneria a urmărit să coopteze avocaţi, judecători, procurori în lojele masonice şi de asemenea în cadrul Ministerului de Justiţie, a urmărit să infiltreze cât mai mulţi francmasoni pentru a genera haosul care există la ora actuală în justiţie. Astfel, nu întâmplător, judecătorii sunt foarte prost plătiţi, au sute de dosare de rezolvat, procesele se întind pe ani de zile datorită birocraţiei judiciare, dreptul juridic este utilizat în mod intenţionat echivoc, legile, prin modul în care sunt formulate, permit interpretarea lor în funcţie de anumite interese etc.

ÎNVĂŢĂMÂNT

La ora actuală în Statele Unite învăţământul a fost atât de eficient degradat de mişcarea Sionistă, încât la aproape toate concursurile internaţionale studenţii şi elevii americani se califică pe ultimile locuri. Violenţa în clase a atins culmi greu de imaginat. Profesorii sunt bătuţi de elevii nemulţumiţi, utilizarea stupefiantelor este în floare, iar profesorii beau alcool şi fumează cot la cot cu elevii. În Franţa elevii din clasele mici ştiu să scrie numai pe calculator urmărindu-se să se formeze generaţii de tineri care să nu mai ştie să facă calcule (să nu cunoască tabla înmulţirii), să nu mai ştie să scrie. La ora actuală în România se constată o degradare din ce în ce mai evidentă a învăţământului, elevii beau alcool şi fumează cot la cot cu profesorii, se droghează (după unele statistici 50% din elevi în anumite şcoli şi licee folosesc stupefiante), au loc bătăi violente care nu pot fi oprite de profesori pentru că le este frică de „mafia” liceană, tinerii sunt preocupaţi în special de muzica satanică metalic-rock, aderă la grupări satanice care fac magie neagră şi apar din ce în ce mai multe cazuri de sinucideri în rândul elevilor care participă din inconştienţă la ritualuri satanice.

Ne întrebăm oare de ce poliţia şi organele abilitate ale statului (care sunt controlate de francmasonerie) nu iau măsuri pentru a opri răspândirea drogurilor şi depistarea reţelelor de tip mafiot din licee?

Ne întrebăm oare de ce mass-media (care este controlată de francmasonerie) nu realizează o campanie concentrată de prezentare a pericolelor majore pe care le reprezintă drogurile, reţelele de tip mafiot din licee şi grupările sataniste în rândul tinerilor din şcoli şi licee?

În luna mai 1997 un grup de tineri satanişti a plecat din Suceava la Neptun cu trenul şi în timpul călătoriei au devastat vagoane întregi dându-i jos din tren pe călătorii care au îndrăznit să le atragă atenţia că nu este bine ce fac.

Pe parcursul a 15-16 ore cât a durat călătoria din Suceava până la Neptun poliţia C.F.R. şi nici alte forţe de poliţie specializate nu au intervenit pentru a aresta pe cei care au devastat trenul respectiv! O dată ajunşi la Neptun, acelaşi grup de tineri satanişti au făcut ritualuri de magie neagră într-un hotel al staţiunii respective şi au organizat un concurs satanic: „Cine devastează mai repede o cameră de hotel”! În urma acestei acţiuni demente un întreg hotel a fost distrus (geamuri smulse, uşi distruse, pereţi deterioraţi, mochete sfâşiate, mobilier distrus, ars şi aruncat pe geam, etc.). Nici în această situaţie poliţia nu a intervenit pentru a opri aceste manifestări demente şi nici nu a luat măsuri pentru a-i prinde şi ancheta pe cei care au procedat în felul acesta.

Răspunsul poliţiei a fost că nu a putut interveni în cazul respectiv pentru că tinerii satanişti erau prea violenţi! Este hilar argumentul adus de poliţie dar în acelaşi timp este şi extrem de îngrijorător. Atitudinea poliţiei cât şi a mass-mediei în acest caz demonstrează o dată în plus că atât poliţia cât şi mass-media sunt controlate de francmasonerie care urmăreşte să încurajeze şi să susţină astfel de acţiuni satanice.

În Marea Britanie, ţară în care există peste 8500 de loji masonice, însumând peste 350000 de membri (mulţi dintre ei sunt infiltraţi în guvern, poliţie, servicii secrete) a fost publicată o carte (cu concursul francmasoneriei) ce a stârnit imediat controverse fără precedent în rândul oamenilor, relatează cotidianul „Daily Mail”. Este vorba despre un aşa-zis manual de „sexologie” care se ocupă strict de domeniu homosexualilor şi lesbienelor, manual destinat şcolarilor de peste 5 ani! Şi mai şocant este faptul că acest manual destinat şcolarilor între 5 şi 16 ani este prevăzut şi cu imagini edificatoare, pentru mai buna înţelegere a ceea ce reprezintă fenomenul de homosexualitate!

În Statele Unite, de asemenea, copiii din clasa I au în manuale imagini şi informaţii despre homosexuali, fiind obişnuiţi cu ideea că este absolut firesc să ai doi tătici sau două mămici!

Datorită faptului că guvernele Statelor Unite şi ale Marii Britanii sunt în totalitate controlate de mişcarea Sionistă, datorită faptului că Uniunea Europeană este un produs al aceleiaşi mişcări Sioniste şi datorită faptului că una din condiţiile acceptării României în Uniunea Europeană este să se legifereze homosexualitatea la noi în ţară, este evident că această organizaţie ocultă, satanică, care este mişcarea Sionistă promovează într-un mod diabolic homosexualitatea şi urmăreşte să realizeze şi în învăţământul din România ceea ce se petrece la ora actuală în Statele Unite, Anglia, Franţa şi alte ţări ale lumii.

Ne întrebăm până când vor mai dormi românii şi vor mai accepta acţiunile satanice de distrugere a acestui popor? Vor oare românii să-şi vadă copii învăţând despre homosexualitate şi să-i vadă cum devin homosexuali? Oare când se vor trezi oamenii acestei ţări şi vor lua atitudine împotriva francmasoneriei şi mişcării sioniste?

CULTURAL – ARTISTIC

Mişcarea Sionistă internaţională urmăreşte prin orice mijloace distrugerea tradiţiilor cultural-naţionale şi a identităţii naţionale de neam. Modifică tradiţia poporului respectiv şi ierarhia valorilor.

Finanţează, promovează şi susţine muzica, pictura, sculptura satanică, generând astfel în oameni rezonanţe malefice, demoniace. Mişcarea Sionistă prin reprezentanţii săi masoni măsluieşte istoria şi dovezile lingvistice, îndoctrinează tineretul în spirit Satanic, folosind pentru aceasta în special muzica satanică de tip metalic rock.

IDEOLOGIE – FILOZOFIE

Baza ideologică a mişcării Sioniste este următoarea:
„Studiul zilnic al Talmudului la evrei începea de la zece ani pentru a se sfârşi odată cu viaţa.” (A. Dormesteter, L. cit. pag. 393)

„Cei ce se măgulesc că prin ajutorul Bibliei vor cunoaşte religia noastră sunt într-o desăvârşită ignoranţă… Cărţile talmudice sunt acelea după care se organizează viaţa religioasă a evreului, de la prima respiraţie până la ultimul suspin.” (Singer, citat de Mislin în Les Saints Lieux, T.III pag.549 şi de A. Soubin în Le Talmud, pag.5)

Iată ce afirmă acum despre Talmud un alt evreu, haham convertit la creştinism: „Talmudul este codul complet, civil şi religios al Sinagogii… El este codul care reglementează, până în momentul actual comportamentul evreilor” şi pentru care ei au un respect religios, ce merge până la fanatism. (Drach, L. cit. T.I., pag.164 – vezi Mousseaux, Le juif, c.IV, pag.87)

Talmudul hărăzeşte numai evreilor întreg pământul cu toate bunurile din lume: „Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat evreilor pe goimi (adică pe cei care nu sunt evrei) cu tot ceea ce ei posedă.” (Talmud Babli, Tratatul Baba – Kamuna, F.32, c.2 – vezi Rohling, L. cit. pag.63 – cuvântul goi (la plural: goimi) este echivalent cu ghiaur al mahomedanilor şi reprezintă un apelativ de ură şi despreţ.)

„Dumnezeu a dat evreilor putere asupra averii şi vieţii tuturor popoarelor.” (Albo, Sepher. i.k., f.3 – c.25 – Jakuth – Chimeoni, Ad – Tab, f.83 – c.3, n.563 – Rohling, L. cit., pag.63)

„Israel este ca stăpâna casei căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii el trebuie să primească bani de la toate popoarele lumii.” (Talmud Babli – Traité Pes., f.119 şi Traité Souhérdin, f.110 – Rohling, L. cit., pag.55)

În consecinţă Talmudul dă evreilor dreptul de a fura de la goimi (creştinii):
„Este permis să despui un goi”. (creştin) (Talmud Babli – Tratatul Baba – Metzia, f.3 – c.2, Rohling, pag.64)

După Maimonide, perceptul biblic: „Să nu furi” semnifică „să nu furi pe nici un om, adică pe nici un evreu” (Maimonade, Sepher, miz, f.105 – c.2 – vezi Rohling, L cit., pag.64), goimii nefiind oameni. De altfel, când un evreu fură pe un goi el nu face decât să-şi reia avutul său.

După Talmud, „proprietatea unui ne-evreu e ca un lucru părăsit, ca un deşert, ca nisipul mării; adevăratul proprietar legitim este primul evreu care pune mâna pe ea.” (Pfefferoku (rabin convertit) Talmud Babli – Tratatul Baba Batra Dissert, psiholog., pag.11 – vezi Rupert, L. cit. pag. 19 şi Baba Metzia, f.114 (edit. Amsterd 1645) citat de G. de Mousseaux – Le Juif, pag.127,128)

După rabinul Solomon Iarchi sau Rachi „averile goimilor sunt ca nişte lucruri fără stăpân şi aparţin primului evreu care pune mâna pe ele”. (Rupert, L. cit., pag.19)

De asemenea Talmudul interzice evreului să dea înapoi goi-ului un lucru pe care acesta l-a pierdut.

„Este oprit să dai goi-ului un lucru pe care acesta l-a pierdut… Cel ce dă unui goi obiectul pierdut, nu va găsi iertare înaintea lui Dumnezeu.” (Talmud Babli, Traité Souhérdin, f.76 – c.2 şi Tratatul Baba Komuna, f.113 – c.2 – Rohling, L. cit., pag.67).

– Talmud, rugăciunea de dimineaţă: O, Doamne, dezrădăcinează, surpă, dărâmă şi nimiceşte pe toţi neevreii.

– Abarbanei Ad, Isaia V: Numai iudeii înseamnă ceva în lumea aceasta, ei sunt asemănători cu grâul; goimii (dobitoacele creştine) sunt pleava.

– Scheftal Horviz: Sufletul fiecărui iudeu în parte are valoare mai mare înaintea lui Dumnezeu decât sufletul unui întreg popor creştin.

– Abadath Lepkodes (Pasosa Cheleg chajiuchud V, 11b): Fiecare bărbat iudeu este fiu de rege, iar celelalte neamuri sunt sclave.

– Rabi Scheftel (sefatul): Iudeilor li se cuvine numele de om, dar cei nelegiuiţi cum sunt creştinii idolatri îşi atrag originea de la spiritul spurcat şi se numesc porci iar soţiile lor vite încălţate.

– Abarbanel (Benachoth 25b): Poporul ales este demn de viaţă eternă. Celelalte neamuri sunt identice măgarilor. Casele goimilor (dobitoacelor creştine) sunt nişte grajduri de vite.

– Maimonides zis Vulturul Sinagogii (Grittin 57): Poruncit este către datorii lui Israel şi eretici cum este Iisus Nazarineanul şi urmaşii lui să fie omorâţi şi zvârliţi în vâltoarea osândei veşnice.

– Rabbi Salman: Celui mai blând dintre şerpi scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre creştini ucide-l.

– John Clayton în The Chicago Tribune: Trotki conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument spre acest plan.

RELIGIA

Reprezentanţii mişcării Sioniste generează conflicte între diferite religii, susţin financiar diferite secte religioase. Se infiltrează în religia creştină pentru coruperea preoţilor, îi trimit la studii în străinătate pe banii francmasoneriei, îi cooptează în francmasonerie determinând astfel tăcerea totală (explicabilă doar în felul acesta) a Bisericii Ortodoxe faţă de acţiunile criminale ale mişcării sioniste şi ale francmasoneriei. În ziarul „Evenimentul zilei” din 1.07.1997 se afirmă: „o carte împotriva francmasoneriei declanşează un scandal de proporţii la Cluj. Autorul cărţii „Strategia diabolică a forţelor oculte pentru instaurarea noii ordini mondiale” se numeşte Nicolae Trofin, are 27 de ani şi este proaspăt absolvent, cu nota 10, al Facultăţii de Teologie din Cluj. Această carte a declanşat un adevărat scandal, încă înainte de lansarea oficială a cărţii. Nicolae Trofin a declarat că este prima lucrare de acest gen publicată de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, după lucrarea mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan din anul 1937. Nicolae Trofin afirmă că din cauza acestei cărţi a fost bătut în luna octombrie 1996 în plină stradă şi că înainte cu trei săptămâni de lansarea cărţii a fost convocat la sediul SRI Cluj, unde a fost ameninţat şi i s-a spus că în Germania ar fi fost arestat pentru atitudine revizionistă şi antisemită. „Am fost anchetat de mai multe ori dar am refuzat să dau o declaraţie. Apoi am fost la Arhiepiscopul Bartolomeu Anania care mi-a spus: <<da’ cine=”” eşti=”” tu=”” să=”” scrii=”” aşa=”” ceva?=”” te=”” crezi?=”” crezi=”” scriitor?=””>>”. Nicolae Trofin consideră că Bartolomeu Anania merge pe linia francmasonică, în predicile lui fiind lesne intuit acest lucru.

Ne întrebăm retoric din ce cauză oare din anul 1937 şi până în 1997, timp de 40 de ani, preoţii (în special din România) nu au luat atitudine împotriva francmasoneriei aşa cum au făcut preoţii greci de pe Muntele Athos care au mobilizat mase întrebi de oameni şi au făcut mitinguri împotriva mişcării Sioniste şi a francmasoneriei?

7. Soluţii pentru contracararea acţiunilor malefice ale francmasoneriei

Pentru a învinge răul trebuie să ştim că binele este absenţa răului iar răul este absenţa binelui deci ideea de bază pentru contracararea acţiunilor diabolice ale francmasoneriei este aceea a înlocuirii răului cu binele, sau altfel spus, a răului cultivat de ei cu binele în care noi ne ancorăm cu fermitate.

Astfel:
– viclenei lor dezinformări prin presă îi om răspunde prin urmărirea cu inteligenţă, luciditate şi atenţie a informaţiilor din presă pentru a putea delimita falsul de adevăr. Astfel să ne punem mereu întrebarea „Qui prodest?” – urmărind apoi să vedem faţa ascunsă a lucrurilor intuind perfida manipulare care se realizează la ora actuală prin mass-media. Vizionând programele de televiziune, să o facem în mod conştient, lucid, urmărind să identificăm elementele manipulării.
– declanşării şi amplificării conflictelor între ortodoxie şi catolicism îi vom opune o înţelegere profundă a adevărurilor sacre revelate de Iisus care ne ajută să trecem peste această falsă dihotomie apelând la ceea ce ne uneşte – iubirea creştinească a aproapelui.
– impunerii unor programe aberante de învăţământ i se va opune protestul ferm al profesorilor şi cadrelor didactice împotriva acestor măsuri antieducative.
– decimării populaţiei prin boli create în laborator i se va răspunde prin menţinerea cu fermitate şi voinţă a stării de sănătate în mod profilactic prin măsuri dietetice adecvate şi regim de viaţă ordonat.
– laşitatea, orgoliul, avariţia, setea de putere pot fi înlăturate prin transformarea lăuntrică a tuturor oamenilor în sensul structurării unor personalităţi ancorate în valorile morale creştine.
– satanismului cultivat prin aşa-zisă muzică metalic-rock şi prin ritualuri satanice i se vor răspunde prin cultivarea credinţei în dumnezeu, prin rugăciuni colective (vezi apariţiile Fecioarei Maria de la Fatima şi Metjugorge). Tineretul trebuie reorientat către muzica clasică şi modernă, armonioasă şi elevată. Trebuie să li se ofere cu răbdare tinerilor informaţia şi cunoaşterea necesară pentru a vedea faţa adevărată a mişcărilor metalic-rock şi sataniste.

Francmasonii au o iniţiere secretă ce le permite să-şi dezvolte o voinţă dizarmonioasă, malefică, ei dispunând de puternice mijloace în plan material şi social pentru a subjuga voinţa celorlalţi oameni. Sufletele lor sunt întunecate de orgoliu, egoism, ambiţii deşarte, dorinţa de a parveni, de setea de putere cu orice preţ, de dorinţa de a acumula bani şi putere politică, de a-i înrobi pe ceilalţi, etc.. Ei pot fi înfrânţi doar de fiinţe cu credinţă în Dumnezeu, care rezonează mai mereu cu binele şi adevărul, care sunt la unison cu voinţa divină.

De aceea orice om lucid şi credincios ar trebui să se mobilizeze cu toată forţa ca să rezoneze numai cu binele (să gândească, să vorbească, să acţioneze preponderent benefic), să se roage cât mai des la Dumnezeu, să evolueze spiritual şi dacă are forţa necesară să practice Yoga sau/şi anumite căi spirituale autentice (ceea ce l-ar ajuta considerabil să devină o fiinţă benefică excepţională).

Francmasonii se tem de unitatea planetară benefică. Ei se tem de unitatea oricărui popor, a oricărei naţiuni, urmărind dezbinarea tuturor naţiunilor pentru a le putea înrobi.

Toţi românii trebuie să fim uniţi în bine pentru ca în felul acesta francmasonii să nu ne mai poată dezbina.

Adevăraţii români ar trebui să desconspire acţiunile de tip masonic, să scrie articole şi cărţi despre aceste acţiuni malefice, să organizeze mitinguri de protest împotriva francmasoneriei, să strângă semnături de la oameni pentru scoaterea în afara legii a acestei organizaţii satanice internaţionale.

Francmasonii urmăresc să-i dezbine pe oameni şi tocmai de aceea, noi românii trebuie să fim uniţi şi cu toţii la unison să luăm atitudine împotriva francmasoneriei.

Francmasonerie urmăreşte distrugerea unităţii naţionale româneşti, tocmai de aceea trebuie să menţinem cu fervoare şi curaj patrimoniul culturii şi limbii naţionale.

Francmasoneria urmăreşte să realizeze conflicte interetnice iar noi românii pentru a contracara această tendinţă a francmasoneriei trebuie să avem sentimente de bunăvoinţă, iubire faţă de toţi oamenii alături de care trăim în acest teritoriu.

Acţiunile malefice ale francmasoneriei sunt posibile datorită ignoranţei şi necunoaşterii. Din această cauză trebuie să fim cât mai informaţi, să cunoaştem cât mai mult, să avem discernământ şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi să înţeleagă şi să cunoască.

Din această cauză este bine ca această carte să fie dată la cât mai mulţi oameni.

Francmasonii îşi acoperă faptele mârşave prin jurăminte de păstrare a secretului, prin ameninţări la adresa celor care vor să-i demaşte, demonstrând astfel că le este teamă că opinia publică ar putea să afle adevărul despre ei. Tocmai de aceea, noi, românii, trebuie să urmărim permanent să-i demascăm, să dezvăluim planurile criminale ale francmasoneriei.

ROMÂNI, ACŢIONAŢI, PENTRU CĂ ÎNCĂ MAI ESTE TIMP SĂ NE SALVĂM!

Fiecare îşi spune „Ce pot eu să fac? pentru că sunt mic, slab şi singur.” În realitate însă suntem mulţi şi puternici. Forţa noastră stă în unitatea noastră! În această privinţă Iisus a spus: „Unde se adună doi oameni în numele Meu, acolo sunt şi Eu.”
Trebuie doar să devenim conştienţi de forţa noastră şi să acţionăm!
Iisus a spus: „Cine are credinţă cât un bob de muştar va muta şi munţii din loc!”

8. Bibliografie

1. Radu Theodoru, „România ca o pradă”, Ed. Alma, 1996

2. Jan van Helsing, „Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX”, Ed. Alma, 1996

3. „Texte care au zguduit lumea”, Ed. Moldova, 1995

4. Alain Lallemand, „Organizaţia”, Ed. Aurelia, 1997

5. Ion Costin Grigore, „Cucuveaua cu pene roşii”, Ed. Miracol, 1994

6. „Protocoalele înţelepţilor Sionului”, Ed. Alma, 1997

7. Mitropolitul Irineu Mihălcescu, „Francmasoneria”, Bucureşti, 1941

8. „New Age – Mişcare ocultă îndreptată împotriva religiei creştine”, Bucureşti, 1993

9. „Satanismul în muzica rock”, Ed. Izvorul luminii, 1993

10. Richard Gleen, „Operaţiunea ultrasecretă <>”, Ed. Shambala

11. Gregorian Bivolaru, „Francmasoneria – misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare”, Ed. Shambala, 1995

12. Gregorian Bivolaru, „Dezvăluiri senzaţionale referitoare la acţiunile şi planurile satanice ale francmasoneriei”, Ed. Shambala, 1996

13. Onclair, „La Francmaçonnerie contemporaine”

14. Turinez, „La grande peril de notre temps ou la Francmaçonnerie”

15. Bernard Fay, „La Francmaçonnerie et la Revolution Intelectuelle du XVIII Siecle”

16. Iosif de Santo de Colmar, „La Chaine Infernale”, „La Francmaçonnerie contro l’Eglise”, „La Francmaçonnerie désaquée”.

17. Emil Barbier, „Infiltrations maçonniques dans l’Eglise”.

18. F.H.Thiriet, „Aperçu philosophique et historiqze de la Francmaçonnerie”

19. A. Preuss, „Etude sur la Francmaçonnerie”

20. A. Ralph Epperson, „Noua Ordien Mondială”

21. Gregorian Bivolaru, Viorel Roşu, „Căi şi tehnici de evoluţie spirituală a omului”

ANUNŢĂM PE CITITORII INTERESAŢI CĂ O PARTE DIN LUCRĂRILE CITATE ÎN ACEASTĂ BIBLIOGRAFIE POT FI CONSULTATE LA BIBLIOTECA CENTRULUI DE DOCUMENTARE AL MIŞCĂRII DE INTEGRARE SPIRITUALĂ ÎN ABSOLUT (M.I.S.A. – ŞOSEAUA SĂLAJ NR.2, BLOC 126-A, PARTER, SECTOR 5 BUCUREŞTI, TELEFON 01/420.52.99 ORAR ZILNIC ÎNTRE ORELE 10-22). TOTODATĂ ŢINEM SĂ ANUNŢĂM CĂ DEŢINEM UN EXCEPŢIONAL FILM-MĂRTURIE DESPRE CRIMELE ŞI FAPTELE SATANICE COMISE DE FRANCMASONI, INTITULAT „ÎN INTERIORUL FRĂŢIEI FRANCMASONICE” (INSIDE THE BRODERHOOD) TRADUS ÎN LIMBA ROMÂNĂ ŞI CARE CUPRINDE ŞASE EPISOADE PLINE DE DEZVĂLUIRI CUTREMURĂTOARE.

Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei

By |27 ianuarie 2011|Textele altora

Nicusor Furdui

Motto: „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.”

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria.. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”
Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.
Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi , undePoliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii , unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform declaraţiilor lui Ventura , Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura , în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni.. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti.. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă.. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi , şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii , care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.
Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic . Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală.. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu… Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero.. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alienat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi , sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame .

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice, şi în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr.. Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889.. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh.. Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes.. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.
„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de ‘nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare . . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o ‘ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. . . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a ‘nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude ‘n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

Bibliografie:
1. Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: „Boala şi moartea lui Eminescu,Criterion, 2007”

 

Inventarul crimelor post-decembriste

Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de ţară. După asasinarea Ceauseştilor România a intrat în stare de ocupaţie nedeclarată şi plăteşte tribut.

 


Cum altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul B.N.R. au dat o treime, etc. In Romnia nu se mai produce nimic.

 

Între cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu. adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion Iliescu. 
În ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu reprezentanţi marcanţi ai partidelor de guvernământ.

Isărescu era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu, Bercovici-Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold Corporation, la fel ca şi mulţi reprezentanţi ai guvernului de atunci.După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă, (fiindcâ are o mână atrofiata) bătea elevii în calitate de şef UTM, amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cirdasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., au decis vinzarea pe şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii privind prospecţiunile geologice şi zăcămintele de aur ale României,aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai preţioase, nu doar aur şi argint.Actualmente, întreaga documentaţie privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele jidoveşti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din România .


Mugur Isarescu a trimis aurul României din B.N.R. în bănci străine, pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut neaprobat în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe generaţii. 

În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la Moscova.

Din ordinul lui Ceauşescu, în minele de aur, atunci când se dădea de un filon, se sigila capătul filonului de aur şi se punea sigiliul Băncii Naţionale a României. Exploatarea filoanelor era interzisă. Periodic erau trimise echipe care verificau dacă sigiliile puse erau la locul lor şi se treceau în inventar şi filoanele nou descoperite. În minele de aur din România sunt zeci de mii de filoane de aur sigilate în vremea lui Ceauşescu. Înainte de 1990, periodic erau delegate echipe de securişti care inventariau sigiliile filoanelor de aur din mine.

Anual numai din aluviuni, erau înregistrate la Banca Naţionala peste zece tone de aur. Aurul colectat din aluviuni în 1989 nu a mai fost înregistrat de noul guvernator al B.N.R., Mugur Isărescu, fiind scos lingou cu lingou din ţara de către persoane aflate sub directa supraveghere a lui Stănculescu şi Chiţac. Din pricina că un lingou a dispărut, a avut loc crima din Precupeţii Vechi.

 

După ce Ceauşescu a anunţat, în martie 1989, achitarea datoriilor externe şi în aprilie acelaşi an a sters toate datoriile C.A.P.-urilor şi I.A.S.-urilor. În fiecare săptămână soseau, pe aeroportul Otopeni, lingourile din aur cu care România garantase împrumuturile externe.
Mai mult, statului român revenindu-i foarte puţin din zăcământ, înseamnă să dam aurul pe gratis. Mai ales cu contribuţia lui Isărescu, cel care spune ca România şi B.N.R. nu au nevoie de rezerve de aur. Întrebaţi-vă de ce nu fac referiri la dezvoltarea durabilă?

Când a venit pentru cesionarea zăcămintelor de la Roşia Montanp, Gold Co, a spăguit în mod special pe reprezentanţii puterii, mai ales membrii P.D., care au acţiuni la firma, mai multe decât statul român. Cum explicaţi faptul că, în 2004, Berceanu a zis că exploatarea de la Roşia Montană trebule să continuie. Băsescu în vizita la Roşia Montană, chiar înainte de alegeri a zis acelaşi lucru.
Director pe bani mulţi şi cu acţiuni la Gold Corporation a fost numit un membru marcant al P.D., plecat de la Ministerul Mediului, Gabriel Dumitraşcu. Cum au facut averi colosale cei cu funcţii? Un mic exemplu. Era pe vremea când prim-ministru era Stolojan. Băsescu, ministru la transporturi, l-a trimis pe frate-său pe o navă, pentru reparaţii în Japonia, (de parcă noi n-am fi avut şantiere navale), cu 3.000.000 dolari. Ajuns acolo, Mirciulică a trimis un fax lui frate-sau, la minister, cum că ar fi necesari încă 3.000.000 dolari pentru reparaţii, fără notă justificativă sau deviz de lucrări. Frate-său, Trăienică, a dat aviz favorabil, fără nicio notă justificativă şi a trimis-o lui Stolo. Acesta, fără a solicita lămuriri ori notă justificativă, a semnat favorabil şi a trimis-o lui Isărescu, cel care a aprobat trimiterea în contul lui Mirciulica a încă 3.000.000 dolari. Poate aşa întelegeţi de ce „Dragă Stolo” şi Isărescu sunt aşa de mediatizaţi ca tehnocraţi. La corpul de control al guvernului lucra pe atunci Ionel Blănculescu şivă poate confirma.

În dec 1989, în C.C. era un metru cub de dolari care au fost depozitaţi într-o cameră si paziti de Pluto şi Furdea Dumitru. În camera au fost iniţial depuse şi trei mape din piele continând conturile secrete ale Romaniei în străinătate. La câteva ore după depunerea acestora, a venit Petre Roman şi a cerut cele trei mape şi i-a spus lui Furdea să zică, daca va fi întrebat, că nu ştie nimic despre mape.

Crin Antonescu la nunta cu Vlădean, a primit cadou de nuntă de la Dinu Patriciu acţiuni la Roşia Montană în valoare de 100.000 euro. Şi Daciana Sârbu, europarlamentar ca şi Vlădean, susţin deschiderea exploatărilor la Roşia Montană.

Credeţi cumva că refuzul lui Isarescu de a mai înregistra la B.N.R. aurul din exploatări a fost întâmplător? Asta a dus la închiderea minelor de aur. Tot Isărescu a dispus vânzarea rezervelor de argint ale României. Rezervele de aur ale Romaniei sunt pentru generaţii, iar cei care au devastat România, în schimbul unor comisioane personale substanţiale, au avut şi au dreptul de semnătura şi stampilă.

Nu Ceauşescu a subminat economia naţionala ci cei ce au luat frâiele păterii, au păstrat dreptul de semnătură şi ştampilă ca să-şi umfle buzunarele şi conturile din străinătate. 


Ceauşescu nu a avut conturi personale în străinătate, dar cei care au păstrat după 1990 funcţiile la stat, sunt multimiliardari, pentru ca şi-au însuşit drepturile de proprietate ale românilor şi au înstrăinat tot ce se poate, determinând pe tineri şi pe cei apţi de muncă să părăsească ţara, ca ei să jefuiască liniştiţi. 

 

Noi nu mai producem aproape nimic, iar din cei  20 miliarde euro împrumutaţi nu se fac nici un fel de investiţii pentru a avea producţie, dar vindem tot. Ei ştiu doar să vândă ce nu le aparţine.Dacă după război sovieticii, ca armată de ocupaţie au impus numirea în funcţiile de conducere în majoritate evrei, care au dispus arestarea şi uciderea a aproape 2.000.000 de romani, dupa uciderea Ceauşeştilor, s-au cocoţat în funcţii tot evrei. Ei şi masoneria coordonează exterminarea romanilor.
Nu-i de ajuns că Israelul ne-a cerut şi ne obligă să-i plătim peste 60.000.000.000 dolari în contul falsului holocaust. Tocmai ei, care au făcut holocaust cu românii după 1944.  Evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului.

 

Dacă Ion Iliescu, în 2001, a acceptat falsa recunoaştere a holocaustului, iar Băsescu a dispus plata a o treime din suma promisă Israelului, acesta din urma, prin Mihai Razvan Ungureanu au refuzat recuperarea tezaurului de la Moscova. În acest timp, evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului. Ce mai contează după ce Băsescu a îndatorat România pentru generaţii, iar U.S.L. a facut împrumuturi suplimentare şi ne-a îndatorat şi mai mult. Străinii ştiu cât de corupţi sunt cei ce ne conduc, îi susţin în ticăloşiile lor şi se folosesc de ei

Zăcămintele de aur sunt ale românilor! N-au ce cauta străinii

Puteti cere Naţionalizarea. Verificati daca nu credeti! Formulati cit mai multe plingeri penale la Parchet, D.I.I.C.O.T. şi D.N.A.!

Notă: Mă pregăteam să scriu un text pe subiectul Emil Constantinescu și Roșia Montană. De ce nu se aude vocea, opinia legitimă a geologului, a primului geolog din România? Au circulatdespre nevrednicul nostru președinte acuzații că a avut, înainte de 1990, probleme cu Securitatea, suspectat fiind că a vândut secrete de stat privind zăcămintele prețioase din subsolul României. Se cam leagă lucrurile.

Personal, am o nedumerire: cum de a făcut Emil Constantinescu două facultăți la zi? Legile de atunci nu dădeau voie să faci a doua facultate decât la F.F., la „Fără Frecvență”. A făcut mai întâi facultatea de drept, apoi pe cea de geologie! Cumva cu misiune? Ce se știe sigur este că mama lui Emil vorbea stricat românește. Asta am aflat de la un coleg de grupă al neisprăvitului. Se trăgea dintr-o familie de evrei expulzați din Elveția pentru activități anarhiste, teroriste, inspirate de isprăvile evreilor din Rusia. Ajunși în Rusia, bunicii lui Emil al nostru, dar mai mult al altora, s-au stabilit în Basarabia. N-a avut curajul să spună că bunicii săi erau franțuji, minciuna ar fi fost prea mare, a zis că erau „francofoni!”

Francmasoneria, securitatea şi regimul comunist. Operatiunea Oculata:

Activitatea de represiune impotriva francmasoneriei a organelor Sigurantei si, ulterior, ale Securitatii, nu a fost declansata imediat dupa preluarea puterii de regimul comunist. Justificarea oficiala, data ulterior de Securitate, a acestei aparente indiferente fata de actiunile francmasoneriei este legata de revenirea, dupa 1944, in functia de Inspector General la Siguranta a lui Romulus Voinescu, el insusi francmason, care nu  putea lua masuri impotriva fratilor sai si care, in momentul indepartarii sale din functie, ar fi sustras din arhiva Sigurantei toate dosarele si documentele privitoare la problema francmasoneriei. Materialul documentar sustras de acesta a fost redescoperit  de organele Securitatii abia in 1951-1952, cand incepusera deja arestarile masive in randul masonilor. Consecinta acestei situatii a fost ca nu s-au luat niciun fel de masuri impotriva francmasoneriei mai multi ani dupa 1945, situatia ramanand neschimbata chiar si dupa arestarea membrilor organizatiei contrarevolutionare Miscarea Nationala de Rezistenta, cand s-a descoperit implicarea unor vechi masoni in sustinerea acesteia.

Arestarea conducerii francmasoneriei romane
Situatia nu a cunoscut o schimbare semnificativa, din acest punct de vedere, nici dupa infiintarea, in 1948, a Securitatii Poporului. Aceasta s-ar fi datorat faptului ca organele Securitatii au preluat aceasta problema fara a dispune de niciun informator – sau, cel putin, aceasta era justificarea oficiala in 1956. La aceste lipsuri mostenite de la structurile fostei Sigurante, se adauga atitudinea noilor cadre ale institutiei, care ar fi abordat problema cu superficialitate, lasandu-se influentati de conceptia gresita, mostenita de la Siguranta, potrivit careia masonii – oameni in varsta si neseriosi prin ritualul lor absurd – ar fi incetat singuri orice activitate.

Totul s-a schimbat incepand cu anul 1949, cand a fost retinut „grupul” Stanciulescu-Tomescu si cu arestarea, in 1951-1953, a intregii conduceri a francmasoneriei romane, in frunte cu Constantin Bellu. Cu aceasta ocazie a fost confiscata si o parte a arhivei lojilor din Romania si s-a reusit inspaimantarea tuturor francmasonilor din tara, ramasi inca in libertate, intr-o masura suficienta incat sa nu mai reia activitatile „masonice”. Cu toate acestea, aflandu-se, din unele surse, ca unii din masonii ramasi liberi din Bucuresti si din provincie mai aveau inca intalniri ocazionale sau de prietenie, in cursul carora discuta si comenteaza evenimente politice interne si internationale, in favoarea tarilor capitaliste, Directia a III-a a Securitatii hotaraste, la 1 octombrie 1956, deschiderea unui dosar de evidenta in problema francmasoneriei, pentru luarea in evidenta a elementelor francmasonice mai principale [sic!] si a fi  lucrate informativ in vederea stabilirii activitatii ce eventual o desfasoara.

Interesul scazut al Securitatii
Dosarul de evidenta in problema a fost mentinut deschis pana in anul 1975, desi sediul sau este mutat ulterior de la Directia a III-a (din 1967 – Directia I) la Securitatea Municipiului Bucuresti. in perioada 1960-1975, in urma activitatii organelor de Securitate in aceasta problema, au fost identificati si verificati peste 500 fosti francmasoni, obtinandu-se si informatii privind unele incercari din exterior de reluare a activitatii francmasonilor in R.S. Romania, existenta unor grupari restranse de asemenea elemente si preocupari izolate de a se restabili legaturi cu cercuri ale emigratiei reactionare din Occident si de a organiza ajutorul francmasonic in Romania.

Cu toate acestea, interesul Securitatii pentru aceasta problema continua sa se mentina scazut, motiv pentru care, in 1975, capitanul Petre Ionescu, din cadrul Securitatii Municipiului Bucuresti, propune si i se aproba inchiderea dosarului de problema privind elementele dusmanoase din randul fostei francmasonerii romane, aducand urmatoarele argumente :
Analizand situatia operativa din problema, se constata ca majoritatea elementelor au decedat, iar cele ramase in viata, datorita varstei inaintate, nu mai prezinta pericol potential.
In prezent, in evidentele noastre, se afla un numar de 3 elemente din aceasta categorie, fiind si fost condamnate pentru infractiuni contra securitatii statului, urmarirea lor continuandu-se in cadrul problemei 891 – fosti condamnati fara nuanta politica.

Mentionam, de asemenea, ca nici in cadrul Directiei I nu exista un asemenea dosar de problema.Cu toate ca s-a efectuat cu aprobarea conducerii Securitatii, inchiderea dosarului de problema in 1975 a fost indelung criticata ulterior, cand s-a hotarat redeschiderea sa sub numele de cod „Oculta” :
Datorita desfiintarii acestei probleme de munca, in acest domeniu nu s-au mai intreprins masuri organizate de cunoastere si prevenire si, drept consecinta, nu se cunoaste situatia prezenta a fostilor francmasoni din tara si din strainatate, in special a celor care au fost condamnati pentru activitate ostila, precum si a descendentilor acestora […] si nu a existat o preocupare temeinica pentru depistarea emisarilor francmasoneriei si a canalelor de legatura […]. Ca urmare, aparatul de securitate, nefiind instruit si orientat cu privire la aceasta problema, nu cunoaste formele si metodele specifice ale actiunilor ostile desfasurate de francmasonerie si […] nu este in masura sa sesizeze particularitatile activitatii de nuanta masonica a elementelor din baza de lucru suspecte sau sa identifice persoanele racolate de organizatie. 

1981 – francmasoneria denigra regimul politic
Incepand cu anul 1981, francmasoneria redevine brusc o problema de mare importanta pe agenda Securitatii. Motivatiile acestei bruste schimbari de atitudine se refereau mai ales la activitatea francmasoneriei din exterior. Se citeaza, in acest sens, actiunile Supremului Consiliu pentru Romania, care denigra regimul politic din Romania si facea apel la redesteptarea lojilor francmasonice romanesti, vizitele in Romania ale unor masoni din strainatate, suspectati a fi in slujba unor servicii de spionaj occidentale, dintre care unii ar fi proferat diferite amenintari la adresa autoritatilor romane precum cea de a se folosi de relatiile lor masonice pentru a distruge turismul romanesc mentinerea legaturilor unor vechi membri ai lojilor din tara de exemplu: Panait Stanescu Bellu, Vasile Florescu, Alexandru Bilciurescu cu Marcel Schapira, aflat la Paris, intrarea in contact a unor intelectuali romani cu francmasoni din strainatate cu ocazia calatoriilor efectuate de acestia in Occident etc. Toate acestea nu par, insa, justificari suficient de credibile ale interesului acordat francmasoneriei din anul 1981. Supremul Consiliu pentru Romania se infiintase inca din 1969, legaturi ale intelectualilor romani cu persoane banuite de apartenenta la francmasonerie din Occident erau semnalate de multa vreme, dupa cum vizitele unor masoni straini in Romania se produsesera si anterior.

Cel mai probabil, toate acestea nu reprezinta decat justificari ulterioare ale unei hotarari luate din cu totul alte motive. in ceea ce priveste adevaratul motiv al reconsiderarii problemei francmasoneriei, documentele nu ofera date suplimentare, dar este de remarcat coincidenta acestei schimbari de atitudine a conducerii Securitatii cu scandalul lojei masonice italiene „Propaganda Due”, care a izbucnit in 1981, afectand intreaga clasa politica din Italia si care a beneficiat de atentia mass-media din intreaga lume. in rapoartele Securitatii apar referiri la acest scandal, extrase din presa italiana, reproduceri ale declaratiilor unor oficiali italieni – precum cele ale lui Aldo Bozi, presedintele Partidului Liberal Italian, membru al Comisiei de ancheta a Parlamentului italian in cazul lojei „P2″, care afirma ca, in Romania, s-ar gasi membri ai lojei amintite.

Este de remarcat, de asemenea, faptul ca prima unitate care arata un interes deosebit francmasoneriei dupa inchiderea dosarului de problema in 1975 este Centrul de Informatii Externe (U.M. 0544), care preia multe din informatiile presei occidentale referitoare la masonerie si cauta sa prezinte practicile lojei „P2″ ca fiind generalizate in cadrul francmasoneriei. Toate acestea nu reprezinta, insa, decat o ipoteza, care nu este confirmata si nici infirmata de documentele studiate. Oricum, pentru conducerea Securitatii, mai important decat sa arate ca isi stabilea propria agenda in functie de speculatiile presei occidentale, era faptul ca astfel redescoperea un vechi „dusman”, in seama caruia putea pune toate actiunile indreptate impotriva regimului pe care il apara ba chiar, cu putin efort, toate neajunsurile care apareau in diverse sectoare de activitate din Romania.

Redeschiderea dosarului de problema privind francmasoneria nu s-a produs, insa, din 1981. Aceasta s-a datorat, cel mai probabil, disputelor dintre diferitele unitati ale Securitatii cu privire la compartimentul care ar fi trebuit sa se ocupe de problema in cauza. La inceput, problema a cazut in sarcina U.M. 0544, dar, ulterior, ea a revenit compartimentelor care se ocupau de problemele interne (in special celor de informatii interne si contraspionaj),  Directia I (Informatii Interne) propunand, in 1982, deschiderea dosarului de problema „Persoane care desfasoara activitate francmasonica” sub indrumarea angajatilor sai.2 Castig de cauza, in aceasta privinta, va avea insa Directia a III-a (Contraspionaj), care va aduce drept argument pentru acesta solutie, intre altele, faptul ca francmasoneria ar fi o organizatie cu caracter international, structurata pe principii si reguli de conspirativitate severe, similare activitatii serviciilor de spionaj. Initial, in martie 1983, dosarul de problema a fost deschis doar la Directia a III-a si la compartimentele corespondente din cadrul a 5 inspectorate judetene si la Securitatea Municipiului Bucuresti, urmand ca, in functie de rezultatul masurilor intreprinse, sa se deschida  si la alte inspectorate din tara. Abia in iulie 1984 s-a hotarat deschiderea dosarului la toate inspectoratele judetene ale Securitatii din tara. Coordonarea activitatii pe tara era asigurata de Serviciul 7 din cadrul Directiei  a III-a, laolalta cu celelalte probleme date in sarcina serviciului respectiv – radioamatori, filatelisti etc. Dosarul de problema avea numarul 1780 – „Prevenirea actiunilor organizatiei francmasonice”- cu numele de cod – „Oculta”, iar de coordonarea actiunilor din cadrul acestuia raspundeau nemijlocit capitanul Odroiu Dumitru si colonelul Stefanescu Gh.3

Supravegherea celor cu nuanta francmasonica
Dupa stabilirea sediului problemei, s-a procedat la impartirea sarcinilor fiecarei unitati  implicate in aceasta activitate, dar si a obiectivelor comune. Sarcinile comune tuturor unitatilor Securitatii in problema „Oculta” erau : lucrarea in mod calificat a persoanelor din tara suspectate de desfasurarea unei activitati francmasonice sau de intretinerea de legaturi cu organizatiile francmasonice din strainatate, pentru prevenirea si neutralizarea oricarei forme de activitate ostila pe aceasta linie”; intensificarea supravegherii cetatenilor straini care veneau in Romania, suspecti a fi emisari sau ca ar avea preocupari de nuanta francmasonica; controlarea informativa a cetatenilor straini aflati la studiu in Romania, in vederea depistarii eventualilor masoni existenti in randul acestora; identificarea si urmarirea informativa a persoanelor cu preocupari pe linia teosofiei, esoterismului, astrologiei si a altor tendinte filosofice oculte ; selectionarea surselor cu posibilitati pe langa elementele suspectate de activitate francmasonica, completarea retelei informative cu noi surse utile si reevaluarea fostilor informatori, in vederea selectionarii celor care puteau fi utilizati in continuare; asigurarea unei instruiri adecvate a cadrelor si a informatorilor implicati in problema. Pentru indeplinirea acestor sarcini, fiecare unitate centrala sau locala a Securitatii trebuia sa desemneze cate 1-2 ofiteri care raspundeau, dupa caz, in exclusivitate sau pe langa alte sarcini, de problema „Oculta”.

Urmarirea informativa
Urmarirea informativa a persoanelor banuite de apartenenta la francmasonerie sau de intretinerea de legaturi cu diferiti membri ai lojilor masonice a constituit cea mai importanta activitate desfasurata de Securitate in problema „Oculta”. Persoanele care intrau sub incidenta urmaririi informative in problema francmasoneriei trebuia sa se incadreze, teoretic, intr-una din categoriile stabilite de la bun inceput de conducerea Securitatii prin Programul de masuri pentru cunoasterea si contracararea actiunilor ostile tarii noastre preconizate de francmasomerie, intocmit cu prilejul deschiderii dosarului de problema „Oculta” :
In evidenta dosarului de problema vor fi incluse persoane :
a) Cunoscute ca au facut parte din francmasonerie inainte de anul 1948, cand aceasta a fost scoasa in afara legii;
b) Cu privire la care exista indicii sau informatii ca au fost racolate ulterior la activitati francmasonice;
c) Depistate ca au legaturi cu organizatii sau elemente francmasonice din exterior;
d) Semnalate ca sunt trimise in tara cu misiuni din partea organizatiilor francmasonice din exterior;
e) Straini cunoscuti ca fac parte din francmasonerie, care viziteaza R.S.Romania ori actioneaza din exterior impotriva tarii noastre;
f) in ale caror preocupari se regasesc simboluri, expresii ori idei francmasonice
g) Descendenti ai fostilor francmasoni care intretin legaturi cu straini, calatoresc in strainatate ori sunt cunoscuti ca desfasoara activitate ostila ;
h) Orice alte categorii de persoane in legatura cu care exista sau se obtin informatii cu esenta de activitate francmasonica
 .

Programul de masuri amintit mai sus stabilea o gama destul de larga de persoane asupra carora se putea incepe urmarirea informativa in problema francmasoneriei si permitea diverselor compartimente ale Securitatii raportarea obtinerii unor succese in activitatea desfasurata pe aceasta linie. Asta si datorita faptului ca desemnarea multora din categoriile de persoane ce puteau face obiectul urmaririi informative pe aceasta linie era suficient de vaga incat sa permita fiecarei unitati, locale sau centrale, a Securitatii sa anunte, in scurt timp, inregistrarea a macar 1 sau doi suspecti de activitate francmasonica. Lucrurile nu s-au petrecut insa intocmai conform planurilor.

Numarul suspectilor creste
Se poate consemna, intr-adevar, un progres rapid in privinta numarului persoanelor care constituiau baza de lucru in problema „Oculta”. Astfel, la deschiderea dosarului de problema, in iulie 1984, erau identificati, in Romania, 22 de francmasoni in viata – 14 in Bucuresti, 4 in judetul Cluj si cate 2 in judetele Timis si Constanta – carora li se adaugau 50 de persoane suspectate de a fi fost racolate de francmasonerie in anii din urma, majoritatea acestora fiind din Bucuresti. Apoi, in decembrie 1984, in urma studierii materialului de arhiva detinut, sunt identificate 320 de persoane (romani si straini) care au facut sau fac parte din francmasonerie, sunt descendenti de francmasoni, intretin relatii cu persoane din strainatate ce fac parte din francmasonerie, au preocupari pe linia teozofiei, ezoterismului ori altor practici oculte. Dintre aceste persoane, 70 au fost incluse in baza de lucru, fiind subiectul propriu – zis al urmaririi – 22 cu dosar de urmarire informativa, iar 48 au fost puse sub supraveghere informativa. in iulie 1987, numarul persoanelor care intrasera sub urmarirea Securitatii ajunsese la 92- 77 romani si 15 straini, iar in 1988, pana la 103 persoane 92 romani si 11 straini dintre care 34 aveau dosar de urmarire informativa, 2 aveau mape de verificare, iar 67 se aflau sub supraveghere informativa.

Desi, in privinta numarului persoanelor urmarite, se constata un progres continuu al organelor de Securitate, nivelul de implicare al diverselor compartimente in activitatile legate de aceasta problema  este departe de a fi egal. Astfel, la cateva luni dupa deschiderea dosarului de problema, in decembrie 1984, se putea remarca faptul ca, in timp ce unele structuri teritoriale si centrale ale Securitatii depuneau eforturi pentru identificarea persoanelor banuite de intretinerea de legaturi cu francmasoneria, 16 Securitati judetene nu au obtinut nici un fel de informatii, nu au luat in lucru niciun element si nu au nici o sursa in problema. Atentionarile venite din partea conducerii, prin care sefii acestor unitati teritoriale erau indemnati sa acorde o mai mare importanta problemei francmasoneriei au ramas, in general, fara efect, o dovada in acest sens fiind si faptul ca, 4 ani mai tarziu, in 1988, situatia ramasese aproape neschimbata, 12 unitati judetene neavand niciun element in atentie. Multe unitati nu trecusera nici la identificarea fostilor francmasoni, a descendentilor si a rudelor si cunostintelor acestora, iar in cazul in care se efectuase identificarea lor nu s-a trecut la luarea lor in lucru operativ pentru a cunoaste si documenta daca au preocupari masonice prezente.

Lipsa de rezultate in problema „Oculta”

Cauzele lipsei evidente de rezultate a unor unitati locale ale Securitatii in problema „Oculta” erau legate, mai ales, in opinia conducerii Directiei a III-a, de deficientele in organizarea unei retele informative adecvate, cadrele acestor unitati nereusind sa realizeze o selectionare a surselor care sa fie dirijate pe langa elemente suspecte de activitate francmasonica, impunandu-se o reevaluare a surselor mai vechi, folosite anterior in problema, pentru a se vedea in ce masura acestea puteau fi utilizate in continuare, precum si recrutarea de noi informatori in aceasta problema. insa principala cauza a lipsei de rezultate in problema „Oculta” inregistrata de unele unitati era legata de mentalitatea lucratorilor operativi din cadrul acestora, care nu acordau acestei probleme importanta necesara :

In anumite situatii, desi au fost identificate unele elemente care au facut parte din organizatii masonice, apreciindu-se cu usurinta ca sunt in varsta, bolnave ori ca nu ar prezenta pericol pentru securitatea statului, nu s-a trecut la selectionarea si luarea lor in lucru activ pentru a le cunoaste pozitia si preocuparile prezente, cu toate ca informatiile atesta  faptul ca francmasonii, indiferent de varsta si starea sanatatii, mentin contacte intre ei si actioneaza pentru raspandirea ideilor masonice si recrutarea de noi membri.

Lipsa de interes a unor cadre ale Securitatii fata de problema francmasoneriei, precum si cantitatea redusa de informatii de o importanta reala obtinuta de la deschiderea dosarului de problema, starneste adesea nemultumirea conducerii organelor de represiune, dar nici exprimarea, in repetate randuri, a acestei nemultumiri, nu a fost de natura sa modifice situatia:
Stadiul general al activitatii in acest domeniu nu poate fi insa apreciat ca sastisfacator.[…]
Pornind de la imperativele deosebite ce au impus reactivizarea problemei, de la fondul de informatii ce necesita a fi clarificat, cele ce se raporteaza sunt doar niste aspecte mai mult formale de justificare cat de cat a unei activitati.

Daca cineva din conducerea Directiei a III-a are o alta parere, sa vina cu argumentele![…] Este nemultumitor si greu de calificat faptul ca nu s-a dat inca raspuns chestiunilor de fond vizate la deschiderea problemei.

Prevederile vagi ale Programului de masuri in problema „Oculta” ar fi permis punerea sub urmarire a unui numar mare de persoane, care nu aveau propriu-zis o legatura cu francmasoneria, dar manifestasera interes pentru activitatea acesteia sau pentru istoria ei ori pronuntasera cuvantul „francmasonerie” in prezenta unui informator al Securitatii. Cu toate acestea, unele inspectorate judetene ale Securitatii nu reusesc nici in aceste conditii sa raporteze identificarea unui suspect pe teritoriul judetului si, in consecinta, consemneaza urmarirea, pe linia problemei „Oculta”, a unor pasionati de filatelie, radioamatori, a unor persoane care calatorisera in Statele Unite sau erau rude ale unor evazionisti etc.

NOTE

  1. ACNSAS,fond Documentar Bucuresti, dosar 8795(10680),  f. 33-34 – Lupta organelor Securitatii statului impotriva francmasoneriei – material de invatamant, ian. 1956.  Aceasta convingere a ramas inradacinata in randul cadrelor Securitatii, aparent in ciuda tuturor eforturilor depuse de conducatorii acestora de a o modifica. Si in materialul mai sus citat se sublinia ca lucratorii operativi trebuie sa combata conceptiile dusmanoase ale unor informatori care credeau ca masonii nu ar fi decat  niste persoane neserioase, patrunse de misticism, ale caror manifestari nu prezinta pentru statul nostru niciun pericol – vezi ibidem, f. 41.
    2. Idem, dosar 8796,vol. 5 f. 165 – 166 – Nota din nov. 1982. Numele de cod al dosarului de problema astfel deschis urma sa fie „Simbolul”
    3. Ibidem, vol. 1, f. 25 – Asta nu insemna ca problema directiei care  trebuia sa coordoneze actiunile intreprinse in acest dosar a fost rezolvata definitiv. O dovada in acest sens o constituie si faptul ca, in septembrie 1985, generalul Iulian Vlad intreba: Directia a III-a cum s-a impus ca unitate centrala cu sediul de problema? – vezi ibidem, f. 70 – Nota  din 16.09.1985 a generalului Iulian Vlad.
    4. Termenul „urmarire informativa” este folosit impropriu aici. Prin el am vrut sa desemnez intreaga gama de operatiuni utilizate de Securitate in problema, adica supravegherea, verificarea si urmarirea informativa propriu-zisa.
    5. Ibidem, f. 109 – Nota a gen. – colonel Iulian Vlad din 10.07.198
    7

Play Button

Mafia Serviciilor Secrete din Romania-masonii tradatori

 

Pe timpul lui Nicolae Ceausescu erau citeva servicii secrete conduse in fapt de securitate-DSS.Nu toti erau prosti ,corupti, tortionari.In anii 50 securitatea era formata din evrei care isi schimbasera numele in nume romanesti si ucideau romanii intelectuli,tarani,preoti la canal si in inchisori ptr a ne ucide fiinta nationala.

Dupa tradarea sa de catre evreul facut ptr crimele comise, general-pacepa-Ceusescu si a data seama ca o grupare formata din masoni doreste ca tara sa fie subjugata de FMI si Banca mondiala a evreilor si sa fie vinduta evreilor si sa -l rastoarne de la putere ptr a pune marioneta evreilor ion iliescu, tot mai impins de la spate de Europa Libera…Ceausescu a inceput sa i dea la o parte pe evreii masoni-ultimii au fost Leon T Rautu si Voitec, dar masonii patrunsesera deja in serviciile secrete-securitate, directia de informatii a armatei-DIA si pregateau lovitura de stat sub masca unei revolutii transmise in direct-ieseau din adormire ptr a aprinde lumina in decembrie 1989.

Unitatea de la Boteni era o unitatea speciala a armatei formata din securisti patrunsi in armata, care aveaua pregatire in aviatie,scafanadri,rezistenta in conditii grele etc…Aveau 8 permise speciale ptr a se desimula in oameni de rind.Ei au preluat conducerea revolutiei dupa ce securistii l-au tradat in 21 decembrie pe Ceausuescu la adunarea din fata sediului central al CC al PCR-o capcana intinsa familiei ceuasescu.Tot unitatea de la Boteni a penetrat televiziunea ptr a avea contolul la cine si ce se transmitea la tv-mesaje screte pe care profanii nu le intelegeau…Toti sefii erau imbracati cu pulovere de lina de parca atunci erau uniforme ,nu alta.Securitatea facea si multe abuzuri si rele de catre indivizi dornici de afirmare dar avea si o latura de profesionalism ,lucru recunoscut de occident si nu numai…Ofiterii DIA-Directia de Informatii a Armatei ,au pus la cale acel razboi psihologic cu tinte false-chipurile eram atacati de avioane si elicoptere rusesti-vezi ce spunea generalul Gusa-de razboiul inexistent cu anumiti teroristi care au disparut imediat.Sa nu uitam ca multe din cadavrele de la Timisoara arse in crematoriul de la Popesti Leordeni de Sorescu si Baciu-sefi ai Militiei-nu au fost luati in evidente pe simplul motiv ca erau straini-agenti ai KGB,CIA, Mossad, Serviciile secrete ale Ungariei-condusi de agentul dublu Tokes.

Acum dupa revolutie masonii care au pus mina pe serviciile secrete au penetrat PIB ul tarii si este o adevarata mafie ce a inflorit sub toate guvernele cheltuindu se miliarde de euro pe aparatura de ascultare pe oricine ptr santaj, compromitere etc.

Daca in timpul lui Ceuasecu erau ascultate 80% din telefoanele romanilor acum sint ascultate 90%…Au fost angajati sute de mii de sri sti, politisti ,jandarmi etc cu atributiti de filaj ,urmarire ,compromitere paltiti cu salarii grase de noi amaritii de rind. Ii platim sa ne asculte la ordinul mafiei politice.Iata cite structuri de asa zis siguranta nationala au fost create ptr ca sa fim urmariti non stop intr o tara libera ,ptr care au murit mii de tineri in 1989.

Securitatea a fost inlocuita prin dezinformarea si incidentele de la Tg Mures- cu SRI ,find numit sef un evreu ungur Astolosz Virgil Magureanu-prezent la asasinarea lui Ceausescu ,agent Mossad…In structura SRI se afla mai multe servicii decit inanite de 1989 -mai multi bani cheltuiti ptr a fi urmariti si ascultati.Normal SRI trebuie sa faca servicii procuraturii,DNA si sa asculte cu mandat convorbirile suspectilor dar ei te fac terorist si te urmaresc cum vor fara mandat.

Sefii SRI sint masoni in frunte cu George Maior -nasul de cununie al lui Ponta Victor din a doua casnicie dar numit de Traian Basescu.

El vrea sa fie noul presedinte al Romaniei…Evreu ungur, Maior George a condus fundatia evreiasca americana George Marshall primind banii negrii…

Ei au adus in Romania asa zis teoristi in inchisori camuflate de psd si pnl prin Norica Nicolai, procuror, agent secret – scolita si pregatita de evreul ungur George Soros…

Radu Timofte fost sef SRI senator psd, implicat in mafia teroristului PKK Keser Fatih, protejat de Ponta Victor, Viorel Hrebengiuc, Adrian Nastase, Ionba Talpes. Ristea Priboi-cel cu atentatul de la Europa Libera regele rambursarilor de tva de miliarde euro-caruia psd si Ponta Victor i-au dat fabrica de explozivi Nitramonia Fagaras si au trimis 3000 tone exploziv cu un vapor Red Sky din Constanta catre Al Queda in Egipt….De asemenea in mandatul lui Emil Constantinescu faceau si operatiuni speciale cu trafic armament, camuflate in contrabanda tigari si cafea….

Deci pe timpul lui Ceusescu , era securitatea si DIA-directia de informatii a armatei.Dupa lovitura de stat data in 1989 de masonii care au aprins Lumina imediat, ptr a pune mana pe averile lui Ceuasescu si a ne inrobi iar evreilor de la FMI si Banca mondiala, au aparut SRI dar si alte citeva structuri de informatii – sanchi-in realitate servicii aservite strainatatii,conduse de tradatori masoni in totalitate cum sint Virgil Magureanu, George Maior ,F Coldea si altii…A aparut DGIPI adica politia secreta de tip nazist -gestapo-kgbist bolsevic evreiesc, a politiei, care conform legii ar trebui sa urmareasca doar politisti corupti, care sint multi tare-dar ei urmaresc pe toata lumea ,ptr a o santaja si stoarce bani de la oamenii de afaceri si oamenii politici…..

Dan Gheorghe unul din sefi -avea o voce groasa de la tigari- a devenit ulterior sef SIPA cu generalul de securitatea Ureche si sluga mafiei de la complexele de contrabanda Europa si NIRO, pe unde se spala miliarde de euro cu marfa de contrabanda din China, intrate prin portul Sud Agigea controlat in totalitate de familia basescu-Mircea si Traian si seful de vama Teseleanu, prin firma Triton-a lui Basescu- condusa de Anca Ivascu directoare BRD Constanta.Foarte usor s- ar sti daca in containerele din China vine marfa de contrabanda, droguri, armament, tigari, daca ar fi folosit scanerul dat de Uniunea Europeana dar nu se vrea pentru ca spaga este mare. La NIRO lucreaza si politisti de la DNA-Badea, fiind toti masoni inregimentati in structura mafiota a serviciilor secrete ce poarta denumirea de UNPR-partidul lui Gabriel Oprea -mason general corupt cu avere de sute de milioane euro-de unde? Din slariu?

 

Printre sefi este si Nicu Dumitru. DNA ii protejeaza ptr spaga care o dau la alegeri , trecind din tabara lui Adrian Nastase la Traian Basescu si la Victor Ponta. DGIPI are sediul pe Str. Eforie din Bucuresti vis avis de Politia Capitalei. Printre primii sefi a fost si sluga lui Ceusescu si Iliescu Ion-generalul Cico Dumitrescu – omul Elenei Ceausescu in domeniul chimiei-apoi consilier de stat la Palatul Cotroceni, unul din capii masoni bolsevici ai loviturii de stat din decembrie 1989, cel care la televiziune il tinea pe Nicu Ceausescu de mina…S-a numit si unitatea 0215 cunoscuta ca si doi si un sfert actulamente 0962…Printre sefii masoni cunoscuti a fost si generalul Ardeleanu Virgil poreclit Vulpea…Provenit din masoneria de la Cluj aservita lui Ion Tiriac prin Ioan Rus si Camarila de frati tradatori , Ardeleanu a strins dosare intregi despre intreaga clasa politica, cu care a santajat toate guvernele, fiul sau fiind unul din baietii destepti care impreuna cu fiul lui Virgil Magureanu-sef SRI, a facut sute de milioane de euro…Nici pina azi nu au patit ceva. S-a retras la Cluj unde conduce activitati specifice…
Viorel Hrebengiuc, mafiotul 1 al tarii, evreu mason a coordonat santajul politic impotriva adversarilor sai incercind cu ‘eminenta cenusie’, reapetentul Vanghelie sa puna mina pe doi si un sfert -DGIPI-in 2008, cind era cuscrul lui Traian Basescu. Dar atunci au dat in omul-pusculita al lui Traian Basescu-Puiu Popoviciu-si au luat-o in bot de la Basescu… Mai tirziu Elena Basescu-Eba nu a mai vrut sa se f…ta cu baiatul lui Viorel Hrebengiuc, coalitia psd-pdl a cazut si DGIPI si a schimbat iar stapinii.

Desi este ilegal ei continua sa urmareasca oameni simpli si nu politisti corupti.Cind eram in Comisia de Siguranta Nationala am chemat in fata comisiei conducerea Ministerului de Interne si pe Virgil Ardeleanu ptr ca au cumparat fara licitatie aparatura de 30 milioane euro ptr urmarire ilegala.Ce securitate-aia erau mici copii pe tehnica operaiva-TO. Conform legii de siguranta nationala urmarirea se face pe un mandat dat de judecator doar de SRI. In realitate toate aceste structuri urmaresc pe cine vor si nimeni nu le face ceva-tara membra a UE. Cam ca NSA. Am vazut atunci aparatura de interceptare. A trecut vremea microfoanelor ascunse in telefon, riscul de intra in casa urmaritullui ptr. a planta coropisnite. Acum stau in masini-Dacia Solenza sau Logan si au un laptop care elimina vocile din jur,selecteaza vocile celui pe care il vor santaja si asculta tot, inclusiv convorbiri intime. De ce atunci era hulita securitatea? Ce fac astia este total ilegal-nu pe politistii corupti ii urmaesc. DGIPI este o arma de santaj. Seful DGIPI este numit de minstrul de interne-om politic-iar acum se vrea a fi numit direct de premierul Ponta Victor cel mai corupt om ce a scapat mafioti si teroristi pkk-keser fatih. DGIPI este subordonat deci ministrului de interne ,dar mai exista si alta structura -SIPI -subordonta sefilor de politie judetene. Alti bani publici ,ai tai ai mei ptr a fi urmariti ilegal noi ii platim din taxe si impozite-salarii uriase.

V-am prezentat cum tradatori de tara si neam au pus mina pe toate structurile de securitate dupa 1989 fara ca cineva sa-i traga la raspundere penala.Toti apartin masoneriei de parca daca nu esti mason, nu poti lucra in aceste domenii…Toti au salarii mari dovada fiind risipa din PIB ptr plata salariilor acestor nenorociti care sint de un milion de ori mai rai decit securistii lui ceausescu-unii din aia chiar erau profesionisti. Nu acelasi lucru il putem spune despre SPP-o gasca de parveniti politic si pe criterii de rudenie.

 

In timpul lui Ceuausescu era celebra divizie din cadrul Departamentului Securitatii Statului condus de generalul Neagoe. Celebra este imaginea din 21 decembrie 1989 cind securistul gras cu palarie in loc sa-l apere pe Ceuasescu in balconul CC al PCR ii spune-inauntru-si fuge. Ori in acel moment trebuia scos presedintele din pericolul iminent. Era dovada clara a tradarii securistilor care impreuna cu DIA pusesera la cale lovitura de stat. Lipseau asa zis teroristii-agenti Mossad-ca sa fie iubita noua conducere.

 

Cit de prosti eram-strigam Jos Comunismul si-l puneam seful tarii pe un comunist nenorocit-Ion Iliescu membru CC al PCR. Ii puneam pe Serban Mihailescu-sef cabinet Elena Ceausescu-zis azi Niki Spaga, pe Viorel Hrebengiuc-secretar CC al PCR la Bacau-mari masoni, pe Olimpian Ungherea sef mason-sef al ziarului securitatii Pentru Patrie, pe Ioan Taples-securist mason coleg cu Ilie Ceausescu, pe Petre Roman-al carui tata evreu a creat securitatea si NKGV-ucigind romani la canal si in inchisori comuniste. Astia eram-luam de bun tot ce ne bagau pe git Europa Libera finantata de evreii din SUA

 

Primul sef al SPP este numit nepotul lui Ion Iliescu criminalul, un tablagiu -plutonier major de artilerie-Iliescu dupa nume si el-care devine in citiva ani -general…Ca si Ceausescu din cizmar-devine general de armata. Iliescu face afaceri necurate cu arme si tigari si devine bogat ,foarte bogat… Adrian Nastase isi pune si el sefi la SPP oameni de casa, implicati in afaceri, Seful SPP personal al lui era o femeie ca sa nu se mai vorbeasca ca e poponar. Apoi Ion Iliescu il numeste pe masonul Naghy-si el corupt pina in maduva oaselo.

 

Adevaratii profesionisti din SPP pleaca pe salarii mai mari in zone de conflict -unde isi risca viata ptr bani multi. Vine Traian Basescu care il numeste sef SPP pe V.Pahontu un securist nenorocit care in 16 decembrie-22 decembrie 1989 era sef dispozitiv de represiune al Securitatii Statului in zona Piata Unirii-Piata Universitatii-unde sint ucisi sute de tineri din comanda lui,dovada jurnalul de lupta. Era capitan de securitate. Sluga a regimului devine jandarm, raspundea de zona Palat Cotroceni unde venea lumea sa strige -Iesi afara javra ordinara….Ptr meritul de a fi scalv este numit sef SPP de Traian Basescu.

 

Urmeaza epurarea adevaratilor profesionisti-citi mai erau, si aduce in locul lor jandarmi. Este desfiintata unitatea Aqvila -unitatea de elita a Ministerului de Interne si sint adusi si aici pe pile niste non profesionisti, tot jandarmi…

Mass media isi are rolul sau de manipulator in acest caz. Aceasta unitate era antrenata special ptr cazuri grave, de aducere a infractorilor periculosi prinsi in alte tari. Pahontu termina SPP de tot. Sint angajati nasi si fini si nepoti pe spagi mari-vezi caz angajari ajuns la DNA-sef ce era general Andreescu -apropiat al lui Traian Basescu dar si al mafiei lui Adrian Nastase- vezi spaga vila la Snagov de la terorist Kurd Keser Fatih eliberat de Ponta Victor. Se aloca DIN BANII nostrii miliarde de euro anual din buget sa fim urmariti de zeci de structuri corupte de asa zis siguranta nationala . Insa Uniunea Europeana ii apara pe mafioti..

Victor Stanculescu confirma: Verestoy Attila este mason. Generalul face apologia masoneriei din inchisoarea Jilava

Play Button
In ultima perioada, portalul Ziaristi Online a fost alimentat cu informatii despre date si evenimente secrete ale masoneriei de la o anumita Sursa “A”, cel mai probabil aflata chiar in interiorul organizatiei oculte care tinde sa controleze total ce a mai ramas din statul roman. In baza acestor informatii, verificate si dovedite drept autentice, am publicat mai multe dezvaluiri. Tot in cadrul aceastei serii, publicam azi, de la aceeasi sursa si in exclusivitate, un interviu care circula printre masoni cu generalul Victor Stanculescu, intervievat in inchisoarea de la Jilava de Horia Nestorescu Balcesti, un mason aproape la fel de controversat ca si interlocutorul sau. In prima parte a acestei filmari constatam cum generalul confirma apartenenta senatorului UDMR Verestoy Attila la Marea Loja Nationala din Romania, face apologia masoneriei si il evoca pe primul conducator al structurii secrete din Romania, de dupa 1989, Nicu Filip, care pare cel care a dorit sa-l initieze in organizatia “discreta”. Sau a si reusit?
Pana la episodul urmator, cateva date despre “groful” UDMR, senatorul mason cu cea mai mare avere oficiala din Parlamentul Romaniei.

 

VERESTOY ATTILA –MASONUL DE AUR AL UDMR

Raport asupra masoneriei din Romania – Extras

UDMR este controlată de un grup de potentaţi, dintre care se detaşează simţitor senatorul Verestoy Attila, ale cărui afaceri au prosperat în epoca guvernării Năstase, şi, intâmplător sau nu, asociaţii baronului udemerist sunt personaje notorii ale clientelei financiare crescute la sânul P.S.D., cei mai mulţi dintre ei fiind masoni bolşevici cu ştate vechi. În anul 2003, odată cu instalarea lui Eugen Ovidiu Chirovici la sefia MLNR, masonul Verestoy Attila va fi numit „Asistent al Marelui Maestru” pentru Transilvania. Astfel, cu ajutorul masoneriei, senatorul Verestoy Attila va reuşi în scurt timp să controleze în totalitate nu numai presa din secuime, ci şi insituţiile de stat din Harghita Covasna, prin care va derula afaceri de milioane de euro. Masonul Attila Verestoy este un adevărat magnat local, cu o avere estimată la circa 40 milioane euro. Datorită afacerilor cu lemn pe care lea desfăşurat în Transilvania prin intermediul firmei Nivo, Verestoy sa ales chiar cu porecle cum ar fi: Kerestoy sau “Drujba lui Dumnezeu”. Societatea cu pricina era asistată juridic de fostul ministru al Sănătăţii din perioada 1996-2000, Hajdu Gabor. Profiturile obţinute din lemn au fost reinvestite de Verestoy în afaceri cu alcool, industrie, agricultură şi mass-media. Zonele de interes şi influenţă ale masonului UDMR sunt Ciucul, Odorheiul, Tulgheş, Borsec, Reghin şi Gheorghieni. Această situaţie a profiturilor reinvestite, se reflectă fidel în afacerile lui Verestoy Attila din străinătate, pe care acesta le derulează în asociere cu alţi masoni celebri, cum ar fi: Cristian Burci, Dumitru Creştin, Dinu Patriciu, Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Emil Nell Cobar. Toate aceste personaje fac parte din stafful executiv al unei adevărate suveici de societăţi offshore care se ramifică pe bătrânul continent. Printre acestea figurează: M.G. Media Group International Holding SA, European Radio Instruments Limited, International Railway Systems SA (IRS), IRS Leasing Limited, Rompetrol, etc. Prin sistemul său relaţional, masoneria bolşevică s-a implicat şi în derularea unei alte afaceri controversate marca Verestoy Attila, cum ar fi cea cu tichete de masă, administrată de firma Hungastro SA (detalii in investigatia de mai jos).

Dan Badea – Micile secrete ale lui Attila Verestoy

Este supranumit „Drujba lui Dumnezeu“, „Groful defrisarii padurilor“ sau „Kerestoy“.

Senatorul UDMR Attila Verestoy este unul dintre cei mai bogati politicieni romani. Averea sa, in continua crestere datorita afacerilor tot mai prospere pe care le-a dezvoltat de-a lungul carierei sale politice, i-a adus si titlul de cel mai bogat om de afaceri din judetul Harghita, fieful sau politico-financiar.

Incepute in 1991, la un an dupa intrarea sa in politica, afacerile derulate de Verestoy au acoperit domenii precum industria prelucrarii lemnului, agricultura, produse chimice, alcool, comunicatii, transporturi, mass-media, investitii financiare etc.

El si-a administrat singur toate afacerile pana cand legea i-a interzis explicit acest lucru si calitatea de senator a devenit incompatibila cu aceea de administrator al unei firme. Ulterior, aprope toate afacerile sale au fost preluate, spre administrare, de catre sotia si fiul sau (Attila Verestoy jr.).

Mai trebuia amintit din start faptul ca senatorul Verestoy s-a specializat ca membru al Comisiei Parlamentare de Control al SRI, o functie extrem de importanta pentru cei care stiu ca informatia inseamna totusi ceva in politica si afaceri.
Peste sapte milioane de euro in conturi si actiuni

Averea oficiala a senatorului, conform ultimei sale declaratii, este impresionanta. Astfel, daca socotim numai banii pe care Verestoy ii detine in diferite banci acestia depasesc 3,5 milioane de euro. De asemenea, valoarea actiunilor listate (pe Bursa sau Rasdaq) aflate in posesia lui Attila Verestoy se ridica, pe 21 februarie a.c., la peste 93 miliarde de lei (aproximativ 2,5 milioane euro). El mai are, in plus, creante de 150.000 euro, dar si obligatii de 500.000 euro. In proprietatea senatorului Verestoy se mai afla cinci terenuri, patru apartamente, o vila si un autoturism Audi S8 din 2001.

Attila Verestoy isi recunoaste implicarea directa in zece firme la care detine actiuni in valoare totala de aproximativ 1,6 milioane euro. Cele zece societati sunt urmatoarele: Hungastro SA (7,123 miliarde lei), Famos SA (2,262 mld. lei), Junior Com SA (14,68 mld. lei), TVM SA (3,7 mld lei), Scripta SA (2 mld. lei), Sojo-Hort RT (Ungaria, 16,5 milioane forinti), Bavaria Leasing SA (5 mld lei), Trinserv SRL (546 milioane lei), European Radio Investment (400.000 euro) si Asociatia Societatea Civila – Aleea Modrogan (177.000 euro). Comparativ cu declaratia de avere data in decembrie anul trecut, din ultima lista a firmelor la care senatorul Verestoy se declara actionar lipsesc patru societati: Hellas Primex SRL, Agrocentrum SA, Trinvest SA si Biolitt SRL.

Pe coperta, la umbra Elenei Ceausescu

 

Absolvent al Facultatii de Tehnologie Chimica din Politehnica bucuresteana, proaspatul inginer chimist Attila Verestoy si-a facut stagiatura, in perioada 1978-1980, la intreprinderile „Mecanica“ Sfantu Gheorghe si „Tehnoutilaj“ Odorheiu Secuiesc. In 1980, se reintoarce in Bucuresti si ocupa una din catedrele Facultatii de Chimie Industriala din cadrul Institutului Politehnic. Devine lector, iar apoi, din 1983, cercetator stiintific in cadrul Institutului de Cercetare de Chimie Anorganica Bucuresti.

In 1989, este cercetator stiintific principal in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Chimie Anorganica si Metale Neferoase din capitala. Cum locul sau de munca, dar si preocuparile stiintifice se aflau sub calcaiul Elenei Ceausescu, au aparut ulterior comentarii privind eventuala sa legatura cu Securitatea sau, mai mult, cu academicianul nr. 1 al patriei, Elena Ceausescu. Comentarii publice pe aceasta tema au aparut in 1998, in urma unui conflict izbucnit intre conducatorul extremist al platformei „Initiativa Maghiara Ardeleana“ din cadrul UDMR, Adam Katona, si liderul UDMR Attila Verestoy.

Neintelegerile dintre cei doi, provocate de viziuni politice diferite, l-au iritat peste masura pe Katona, care a afirmat ca Attila Verestoy ar fi fost un fel de mana dreapta a Elenei Ceausescu. Declaratia a fost facuta intr-un interviu pe care Adam Katona l-a dat in iulie 1998 bilunarului „Europei Ido“ din Sfantu Gheorghe. „Verestoy a lucrat in institutul Elenei Ceausescu ceea ce, pentru un cercetator maghiar, nu era o onoare oarecare, ci presupunea o relatie bazata pe incredere“, a declarat Katona.

Acesta ar fi fost deranjat de faptul ca, potrivit afirmatiilor sale, Attila Verestoy i-ar fi spus, scurt, dar convingator, „Te sugrum, dar nu la figurat, ci pe bune“. Ulterior, in apararea senatorului Verestoy a sarit secretarul de stat Szabolcz Lanyi care, in cotidianul „Romaniai Magyar Szo“, a afirmat ca singura legatura dintre Verestoy si Elena Ceausescu a fost publicarea numelui „academicienei doctor inginer“ in fruntea colectivului care a lucrat la elaborarea unei teze in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Materiale Neferoase si Rare.

Inceputurile din padure

Lansat in afaceri din industria de prelucrare a lemnului, fostul inginer chimist Attila Verestoy s-a descurcat cum nu se poate mai bine in jungla tranzitiei. S-a implicat in acest domeniu si datorita faptului ca a beneficiat de retrocedarea unei parti importante dintr-o fabrica de mobila care apartinuse bunicului sau, inainte de nationalizare.

In 1991, a infiintat firma IVO SRL, alaturi de cumnatul sau Ferenczy Karoly, firma prin care a derulat cunoscutele afaceri cu cherestea. Trei ani mai tarziu, alaturi de cumnatul sau si de Attila Hosszu, a infiintat o noua firma in Odorheiu Secuiesc, „Metwooplast-Sat“ SRL, societate al carei obiect de activitate era fabricarea si comercializarea produselor din lemn.

Tot in 1994, devine administrator la fabrica de mobila Famos SA din Odorheiu, ulterior preluand actiuni importante si la aceasta societate, cu o traditie de peste 40 de ani. Treptat, Attila Verestoy si-a extins afacerile si in alte domenii. In 1993, a infiintat firma Hellax Primex SRL, profilata pe produse agricole, iar in 1994 s-a asociat cu fostul senator oltean al PDSR, Teiu Paunescu, in societatea MES SA Slatina; in acelasi an a infiintat, la Bucuresti, societatea de consultanta si management in afaceri V&P Invest.

Alcool, tichete de masa si presa

Cum afacerile cu alcool ofereau oportunitati financiare interesante, Attila Verestoy si-a incercat norocul si in acest domeniu. A inceput in 1994, timid, cu firma „Simalcoop“ SRL din Tusnad, societate prin care a participat la privatizarea fabricii „Spirt –Amidon“ de langa Miercurea Ciuc. Desi a preluat de la FPS un pachet de 21% din actiunile „Spirt-Amidon“, contravaloarea acestora (trei miliarde de lei) n-a mai ajuns la FPS, cativa ani mai incolo firma trecand, cu datorie cu tot, la FPS. Conform declaratiilor senatorului Verestoy, afacerea nu i-a adus profit. „Am iesit in pierdere totala, nu m-am imbogatit din aceasta afacere“, a declarat ulterior Verestoy.

O alta incursiune in lumea alcoolului a fost facuta de Verestoy in 1998 cand, prin firma IVO SRL, a preluat de la FPS pachetul de 40% din actiunile societatii „Vinuri si Bauturi“ din Miercurea Ciuc.

Profitul cel mai insemnat ii revine insa din actiunile pe care le detine la grupul de firme Hungastro SA din Covasna, actiuni evaluate la peste 35 milioane dolari. Ca orice politician responsabil, Attila Verestoy a investit si in mass-media prin firma Trinvest din Sfantu Gheorghe. El a participat la infiintarea „Editurii Scripta“ de la Oradea, la care a devenit presedinte si, ulterior, la preluarea unor actiuni (6%) la cotidianul de limba maghiara „Kronica“.


Miliarde la minut cu actiuni Rompetrol

In aprilie 2008, senatorul Attila Verestoy s-a numarat printre protagonistii ingenioasei speculatii pe piata de capital cu actiunile Rompetrol (RRC), alaturi de Camelia Voiculescu (fiica lui Dan Voiculescu), Sorin Rosca Stanescu (foto), Calin Popescu Tariceanu si altii. Declansata pe 7 aprilie 2004, tranzactia cu actiuni Rompetrol a adus protagonistilor, in doar cateva minute, castiguri de zeci si sute de miliarde de lei. De exemplu, un off-shore din Cipru, Saltville Ltd., a cumparat intr-un minut (intre orele 10:09 -10:10) un miliard de actiuni la pretul de 116 lei bucata, si dupa sapte minute a vandut 550 milioane actiuni cu preturi cuprinse 250 si 300 lei bucata, obtinand un profit de 22 miliarde lei, plus 450 milioane actiuni in portofoliu.

Printre cei care au cumparat atunci de la Saltville, la pretul de 250-300 lei actiunea, s-au aflat Camelia Voiculescu (478 milioane actiuni) si Attila Verestoy (63 milioane actiuni). Senatorul UDMR a vandut, la randul sau, o parte din actiuni la un pret dublu (intre 657 si 770 lei actiunea) si a realizat rapid un profit de 7,7 miliarde lei ramanand si cu 28 milioane de actiuni in portofoliu. Ulterior, Attila Verestoy a declarat ca totul a fost corect si la vedere. „Am cumparat si am vandut mai multe actiuni de pe piata libera, a spus Verestoy. Da, am cumparat in 7 aprilie cu 300 de lei“ – a declarat Attila Verestoy. Singurul secret nedezvaluit de liderul UDMR a fost modul in care a ghicit ca trebuie sa se afle la locul potrivit, in momentul potrivit, alaturi de grupul restrans, select si potrivit de speculatori pe piata de capital.

Razvan Theodorescu iese la lumina, Stanculescu si masonii la Jilava 
Sursa “A”, care ne-a transmismai multe informatii despre razboiul subteran dintre diversele grupuri masonice care-si adjudeca Romania, revine. In primul rand cu fotografia de mai sus, din care se detaseaza o chelie binecunoscuta: academicianul Razvan Theodorescu, instalat de Ion Iliescu ca prim presedinte al TVR-FSN in 1989-1990. De altfel, in jurul personajelor protagoniste ale acelor evenimente se invarte si nota remisa acum portalului Ziaristi Online. Este vorba de o informatie privind unul dintre actorii loviturii de stat din decembrie 1989 si al executiei cuplului Ceausescu: generalul cu piciorul in ghips, Victor Atanasie Stanculescu. Aflat acum la Jilava, fostul conspirator pe linia AVO-GRU este vizitat regulat, la “vorbitor”, cu portocale si aparate de filmat, de unul dintre masonii implicati in rafuielile masonice: Lucian Cornescu Ring. In acelasi loc in care il vazusem filmat pe Stanculescu facand apologia masoneriei alaturi de Horia Nestorescu Balcesti, de data aceasta este sarbatorit 1 decembrie impreuna cu Lucian Cornescu Ring (vezi video mai jos). Acesta, la randul lui, pe site-ul sau de “stiri masonice”, aduce in atentie o alta controversa, privindu-l pe “venerabilul” Marcel Shapira, care ii scrie de la Paris in 2005 aducand aminte in PS-ul ravasului sau plin de informatii interesante, faptul ca intr-o carte despre revolutie ar fi aparut ca el ar fi dat ordinul executarii lui Ceausescu. O copilarie. Jocurile au fost mult mai mari. Dar prezentam aici continutul scrisorii, pentru documentare. Atat Ring cat si Sursa “A” considera ca Schapira a fost, de fapt, doar un banal informator al Securitatii, ulterior un sustinator infocat al lui Iliescu. Inpostarea sa, Ring dezgroapa si un scandal vechi de cinci ani, starnit la vremea respectiva de un articol incisiv al ziaristei Miruna Munteanu, despre care afirma ca a fost trimisa la el de “fratele” Costel Iancu la ordinele lui Schapira. Cu toate acestea, in 2005, cei doi hotarasc sa ingroape scandalul si se vad la Paris unde si filmeaza un material nu lipsit de interes, pe care il prezentam integral mai jos. De la Ring mai aflam si cum ar fi fost “reaprinse luminile” masoneriei in Romania, dupa 1989. Citam:

“In 1990, a venit la mine si s-a facut cunoscut ca frate regretatul Nicu Filip. Mi-a explicat atunci ca avea o loja ascunsa inca din timpul epocii Ceausescu. L-am sunat la telefon pe Schapira si i-am propus sa reincepem sa lucram ca masoni in Romania (in acel timp, functiona la Paris un Suprem Consiliu in exil precum si o Mare Loja). Spre uimirea mea, m-am izbit de un zid, Schapira spunand un “NU” hotarat si explicand ca „acolo sunt numai securisti…”. Am mers mai departe, l-am luat pe Nicu Filip la mine, i-am pus la dispozitie birouri, secretara, sofer masina si i-am dat si o sarcina: cea de a gasi maestri masoni in adormire, de preferinta dintre cei deveniti maestri inante de 1935. In mai putin de doi ani, Nicu a gasit 19 frati cu care „a suflat in taciuni”, este adevarat, cu ajutorul mai multor Mari Loji straine si, in 1993, in luna mai, a fost consacrata M.L.N.R. si Supremul sau Consiliu. Schapira a aflat ca la inceputul lunii mai 1993 trebuia sa vina la Bucuresti reprezentantii Supremului Consiliu Jurisdictiei Sud a S.U.A., in acel caz, Loja N.A.T.O. condusa de un contraamiral si a venit de indata la Bucuresti. Nicu l-a ignorat. Atunci, Schapira, jignit, a convocat  la hotelul Bucuresti mai multi frati de el cunoscuti si SI-A TRANSFERAT TOATE PUTERILE. Cele ale sale de Suveran Mare Comandor in mainile lui Amedeo Lazarescu si, in acelasi timp, Marele Maestru in exil si-a transferat si el puterile in mainile lui Vladimir Boanta”

Sursa “A”: Ce face Lucian Cornescu Ring cu Victor Atanasie Stanculescu la Jilava

Pentru a închide paranteza deschisa cu ceva timp în urma, si pentru a urma cursul materialelor prezentate, voi face câteva referiri si completari la ultimul material. În materialul anterior am amintit ca Constantin Bartolomeu Savoiu l-a santajat pe fostul general Stanculescu, propunându-i semnarea unui document pentru a arata apartenenta sa la masonerie, în schimbul ajutorului pentru a parasi arestul din puscarie. Spuneam în acel material ca si Lucian Cornescu Ring a efectuat vizite la Stanculescu la Jilava. Ultima vizita filmata a avut loc pe (sau în jurul datei de) 1 decembrie 2010. Dovada acestui lucru sta în materialul acesta:

Video: Stanculescu https://www.youtube.com/watch?v=bqt0087g4yY&feature=player_embedded

Trebuie totusi sa mentionam si relatia, negata acum de Savoiu, dintre Lucian Cornescu Ring si Constantin Barolomeu Savoiu. Cu ceva timp în urma circula faimoasa lista a masonilor din Supremul Consiliu al lui Cornescu Ring, acolo unde se regaseau nume precum Horia Nestorescu-Balcesti, Razvan Theodorescu etc.

Savoiu se autoproclamase Mare Maestru al unei mari loji numite MLNUR, iar Cornescu se autoproclamase Suveran Mare Comandor al unei entitati masonice superioare numite SCR, chiar daca acestia fusesera expulzati din acest doua entitati.

Astazi, cei doi se ataca reciproc, fiecare invocând ce le convine mai mult. Dar sa revenim putin la faimoasa lista. Cine este astazi pe aceasta lista? Voi mentiona doar câteva nume sonore: Radu Vasile (este vorba despre fostul premier al României), Victor Babiuc (fost ministru al Apararii), Eliade Stefanescu, Florin Enaceanu, Manolescu, etc. Voi reveni cu noi informatii.
Pana atunci…

Legenda Foto: Doamna cu parul castaniu din stanga este Gratiela Barla, fosta sotie a lui Cornescu Ring. Persoana de langa ea este Mircea Deaca, fiul “faimosului” (la casa Ceausestilor) pictor Deac (ajuns in Franta, pentru a-si pierde urmele trecutului rosu, si-a schimbat numele in Deaca). In dreapta, inconfundabilul academician Razvan Theodorescu, alaturi de Horia Nestorescu Balcesti. Fotografia a fost realizata la sfarsitul anului trecut, la unul dintre hotelurile centrale din Bucuresti

Nici când au venit sovieticii n-a fost mai grav ca azi pentru România, stat pe cale de disoluție, atrage atenția istoricul Dinu C. Giurescu

Nici în 44 când au venit trupele sovietice, România n-a fost într-o situație mai gravă decât este acum”, a declarat academicianul Dinu C. Giurescu, duminică seara, la emisiunea lui Radu Tudor. Iată câteva dintre semnalele de alarmă trase de marele istoric, singurul, se pare, care are tăria morală și forța intelectuală de a atenționa românii că țara lor e pe cale de a nu mai exista: ”O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori. Este cazul României.

După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei meşteşugăreşti, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraţi de forurile de decizie.

În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor minerale şi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a independenţei energetice a ţării!

Harta întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată că toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine.

Cu ce rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de explorări-exploatări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puţin şi, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independenţă energetică!

Sistemul bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CEC-ului – capital românesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară românească?

Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datorie din istoria contemporană a României.

Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenţa justiţiei.

Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie – rămân a fi verificate şi în practică.

Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea românăse operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.

Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern.

Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.

Încorporarea cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în curs.

Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale Uniunii Europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor europene.

În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară?

Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

Apare ca şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel puţin.

Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare – deocamdată greu de întrevăzut?

Încotro ne îndreptăm, Doamne?”

Profesorul Dinu C. Giurescu este parlamentar, ales pe listele Partidului Conservator. Încercările sale disperate de a trezi clasa politică, românii în general  la o atitudine patriotică de salvare națională, măcar în ultimul ceas, par a fi fără sorți de izbândă în condițiile în care s-a instituit și consolidat un monopol antinațional în toate domeniile, iar reacțiile din interior lipsesc sau sunt mai degrabă de acceptare interesată.

Sfârşitul lumii, prezis de un FRANCMASON pe patul de moarte! Trăim realitatea zguduitoare a ultimelor zile

Sfârşitul lumii, prezis de un FRANCMASON pe patul de moarte! Trăim realitatea zguduitoare a ultimelor zile 442
Pus faţă în faţă cu moartea un mason de rang înalt care face parte din grupul ultrasecret Bilderberg a vrut să-şi despovăreze sufletul şi s-a destăinuit unui pastor american.El i-a spus acestuia câteva din evenimentele pe care întreaga planetă la va înfrunta în 2012. Înainte ca planeta să fie condusă de gruparea satanică intitulată “Noua Ordine Mondială” vom fi conduşi de către chinezi.

Însă rasa galbenă nu este decât o marionetă în mâinile Iluminaţilor care se vor folosi cu viclenie de acest paravan pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.

În câteva puncte vă vom prezenta sinteza discuţiei pe care masonul a avut-o cu pastorul Lindsey Williams.

1. Atacul Iranului va fi paravanul începerii unui nou conflict militar de proporţii, care va duce la izbucnirea Celui De-al Treilea Război Mondial. În această luptă vor intra  mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza făcând milioane de victime.

2. Dolarul american va ajunge la pământ în 2012. Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „Iluminaţii” şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apărea la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. “Să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!”, a spus masonul.

„În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici”. China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.

3. Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla.

4. În următoarele câteva luni petrolul va atinge cotaţia de 200 de dolari pe baril.

5. Dacă aveţi ipotecă, achitaţi-o acum sau vindeţi-vă casa pentru a vă putea permite să plătiţi integral suma pentru o altă locuinţă, chiar dacă cu banii rezultaţi din vânzare o să cumpăraţi doar o garsonieră. Asiguraţi-vă încă de pe acum că locuinţa voastră, chiar umilă, este achitată integral, căci în curând milioane de oameni îşi vor pierde casele.

6. Actualmente China deţine 90% din toate mineralele rare ale pământului şi utilizează felurite componente pentru tehnologii, pentru arme, etc. etc. Puţini ştiu că la ora actuală China produce 80% dintre componentele armelor pentru armata SUA. Este incredibil, dar adevărat. La ora actuală SUA se află la mila Chinei!

7. Elitele aşa-zişilor „iluminaţi” alcătuiesc guvernul negru din umbră. Împreună cu globaliştii, ele doresc să declanşeze o criză de mari proporţii în Orientul Mijlociu în următoarele câteva luni.

Banca Goldman Sachs împreună cu City Bank şi FMI se focalizează deja asupra Iranului. Aceste bănci se dedau la felurite manevre murdare din culise cu scopul de a paraliza financiar Orientul Mijlociu înainte ca trupele NATO ce vor fi comandate de către elita aşa-zişilor „iluminaţi” să atace.

Trebuie, de asemenea, să fiţi conştienţi de faptul că SUA şi Europa au vândut de curând computere virusate Iranului, iar aceasta a fost o lovitură mârşavă în mod abil premeditată.

8. O declaraţie năucitoare: „De curând, „iluminaţii” au decis că trebuie să ne descotorosim cât mai repede de Dumnezeu şi de tot ceea ce se manifestă prin El pe această planetă, pentru a întrona neîntârziat Noua Ordine Mondială“.
Acest magnat a spus că „Mesia Diavolului” („Devil’s Mesia”) înseamnă, înainte de toate, perversitate multiplă şi totală care trebuie să fie acceptată ca un mod normal de viaţă de către toţi locuitorii acestei planete. Homosexualitatea, drogurile, pedofilia şi sexul animalic, abject şi lipsit de afectivitate sau iubire trebuie să predomine în cel mai scurt timp pe această planetă. Pentru aceasta, „iluminaţii” au decis că mai întâi trebuie să implementeze, pe tot globul, toate formele de perversiune, urmărind să îi năucească pe oameni şi să îi facă să nu îi mai intereseze iubirea, care trebuie, în viziunea lor satanică, să fie înlocuită doar cu sexul. Ei se gândesc să acţioneze în modul acesta abject şi pervers deoarece şi-au dat seama că nu îl pot aduce pe „Mesia Diavolului” („Devil’s Mesia”) acolo unde va exista un popor drept, care crede în Dumnezeu şi care respectă în continuare valorile spirituale şi morale“.

9. Cei care s-au autointitulat „iluminaţii” fac presiuni pentru a institui o aşa-zisă religie unică a lumii (One World Religion) şi pentru aceasta creează organizaţii fantomă cum ar fi Consiliul Naţional al Bisericilor, care este finanţat din umbră chiar de către aceste organizaţii satanice masonice, cum ar fi fundaţiile evreilor Rockfeller, Carnegie şi Ford.

Masoneria-un pericol iminent

Francmasoneria (sau „masoneria”) este o organizaţie ai cărei membri sunt înfrăţiţi prin idealuri comune morale şi metafizice, prin iniţierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe o carte sfântă (în general Biblia sau Coranul) şi, în majoritatea ramificaţiilor, de credinţa într-o „fiinţă supremă”, un „mare arhitect al universului”. Această organizaţie, prezentă în majoritatea ţărilor cu civilizaţie de origine europeană, este împărţită în obedienţe, ele însele împărţite în loji (zise şi ateliere) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe).

Emblema actuală a Marii Loji Naţionale din România, cu inscripţia „învinge sau mori” in latină.

În România francmasoneria este organizată în mai multe obedienţe, cea mai veche fiind Marea Lojă Naţională Unită din România, apoi Marea Lojă Naţională din RomâniaMarele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din RomâniaMarea Lojă Naţională a României şi Marele Orient al României, minoritar, precum şi alte câteva obedienţe mai mici, între care unele deschise şi femeilor (de exemplu Dreptul Uman din România). Toate aceste obedienţe se recunosc reciproc.

Etimologie

Cuvintele „francmason”, „francmasonerie” sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar liber” şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele din Evul mediu (vezi mai jos). În secolul al XIX-lea, a apărut în limba română şi în varianta „farmazon”, provenită din cuvântul similar rusesc şi însemnând „năzdrăvan”, cu aceeaşi origine ca „farmec” şi „farmacie” (în elină „vrăjă”, „leac”).

[modifică] Definiţie

Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica,” francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă”[1]).

Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi. ”

[modifică] Simbolistică şi istorie

Francmasoneria a fost comparată cu un salcâm bătrân având mai multe rădăcini (mişcări, societăţi, bresle sau ordine mai mult sau mai puţin ezoterice, de la care a moştenit idei, ritualuri şi simboluri) şi mai multe ramuri (obedienţele şi ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circulă despre originile masoneriei: unele implică preoţii Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Înşişi francmasonii sunt de păreri diferite în această privinţă. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Şerbănescu şi Jacques Pierre, masoneria a apărut în ţările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea şi s-a dezvoltat rapid la începutul secolului următor.

Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini”: „echerul”, „compasul” şi „volumul Sfintei Legi” (cel mai renumit dintre simbolurile masonice), precum şi litera „G”, scrisă în interiorul unui echer şi al unui compas, care reprezintă de fapt iniţiala cuvintelor „God” (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză”… Albert Mackey considera că masonii au fost învăţaţi că „masoneria şi geometria sunt sinonime” şi că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate rămăşiţele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut”. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră”, foloseşte de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice şi filozofice.

Tablou masonic american.

Christopher Knight şi Robert Lomas au dat o interpretare interesantă binecunoscutelor simboluri masonice echerul şi compasul. Ei susţin că au apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol pentru puterea regală – o piramidă a cărei bază reprezenta puterea terestră, peste care era gravată o piramidă întoarsă, care reprezenta puterea cerească a preotului. Aceste piramide ale puterii creează, prin alăturare, simbolul ajuns să fie cunoscut sub numele de „steaua lui David”. Potrivit celor doi autori, simbolul a fost folosit pentru prima oară pe scară largă când a apărut pe frontispiciul unui mare număr de biserici medievale, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia pe clădirile ridicate de Cavalerii Templieri. Utilizarea sa în sinagogi a apărut mult mai târziu (au afirmat Knight şi Lomas).

Una dintre tradiţiile masonice susţinea că Avraampatriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor învăţături speciale înainte de potop. Mai târziu, învăţăturile (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate de filosoful Euclid într-un volum. El le-a studiat sub denumirea „geometrie”. Iniţial grecii, apoi romanii, au numit această disciplină „arhitectură„.

Legendele masonice plasează formarea organizaţiei în epoca Turnului Babel şi în cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomeneşte în Biblie. Or, potrivit lui Mircea Eliade „istoria începe în Sumer„.

Scule cu sens simbolic în Francmasonerie.

În secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât cunoştinţele în materie de construcţii, cât şi modelul de organizare de la „arhitecţii Lombardiei„. Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri şi-au asumat numele de „francmasoni”, care a devenit prescurtarea pentru „Ordinul frăţesc al cioplitorilor în piatră liberi şi recunoscuţi ca atare”. Expresia „recunoscuţi ca atare” era folosită în cazul membrilor intraţi mai târziu în ordin şi care nu aveau nicio legătură cu întemeietorii acestuia, cioplitorii în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomeneşte expres termenul de „francmason” poate fi datată în anii ’50 din secolul al XV-lea. Alţi cercetători masoni susţin că apariţia ordinului poate fi datată istoric în perioada Romei antice, contemporan cu „collegium fabrorum” (colegiul muncitorilor) – un grup de constructori şi arhitecţi devenit un prototip pentru organizarea ulterioară a breslelor. Majoritatea scriitorilor plasează apariţia secretelor masonice în epoca existenţei preoţilor războinici, eroi ai cruciadelor, „cavalerii templieri”. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susţinea că francmasoneria modernă ar fi fost întemeiată de Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul şi despre care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei „Stăreţii a Sionului„. Secretele privitoare la originea francmasoneriei au fost păstrate cu străşnicie, în ciuda publicării a numeroase cărţi şi articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă şi autor al lucrării „The Meaning of Masonry”, scria: „Adevărata istorie secretă a apariţiei masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizaţiei însăşi”. Mulţi cercetători cred chiar că majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevărata origine şi scopul organizaţiei. „Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizaţii care şi-a pierdut înţelesul originar” – scriau autorii lucrării The Templar Revelation. În epoca în care patru loji londoneze au format o „Mare Lojă Unită” în 1717, francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet întemeietorii acestei organizaţii – zidarii sau „masonii lucrători”. Francmasoneria şi-a dobândit cunoştinţele ezoterice mai ales de la masonii speculativi, filosofi, alchimişti, hermetişti sau rozacrucieni. Webster afirma: „Originile francmasoneriei nu pot fi identificate din nicio sursă sigură, dar ordinul a apărut dintr-o combinaţie de tradiţii care au evoluat şi s-au contopit într-o perioadă mai lunga de timp. Astfel, masoneria lucrătoare ar fi putut proveni din colegiile romane prin intermediul breslei zidarilor din Evul Mediu, în timp ce masoneria speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici şi din misteriile păgânilor. Dar sursa de inspiraţie ce nu poate fi negată este Cabala evreiască… Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul şi statutele masoneriei în 1717, cu toate că au reţinut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene şi pitagoreice, versiunea iudaică a tradiţiilor secrete a fost cea aleasă de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pornindu-se de la ea, să îşi construiască propriul sistem”

Francmasoneria a continuat să îşi lărgească tot mai mult rândurile, iar în 1720 au fost înfiinţate loji masonice în Franţa, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format în 1735 o Mare Lojă la Paris. Marea Lojă era diferită de lojile scoţiene, care fuseseră formate după ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele două ramuri ale masoneriei franceze s-au accentuat în 1746, odată cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit „Scumpul prinţ Charlie” Stuart, sau „tânărul pretendent”, şi a susţinătorilor lui care au încurajat folosirea ordinului în scopuri politice.

În acea epocă a devenit cunoscută marelui public adevărata origine a francmasoneriei. În 1737, profesorul fiilor prinţului Carol Eduard care era şi membru al Societăţii Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în faţa francmasonilor din Paris, discursul supranumit „Cuvântarea lui Ramsey”, în care acesta declara: „Ordinul nostru a format o uniune de nedespărţit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim” – ordin foarte apropiat de cel al templierilor. Ramsey mai spunea că francmasoneria era legată de şcolile antice ale misteriilor, patronate de zeiţa greacă Artemis şi de cea egipteană Isis.

Masonul german, Karl Gotthelf Baron von Hund a devenit membru al lojei din Frankfurt şi în 1751 a întemeiat aici o filială a ritului scoţian, numită „Ordinul strictei observanţe”; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea necondiţionată faţă de ordinele unor superiori misterioşi şi „nevăzuţi”, aşa cum a fost descris pe parcursul volumului, ordinul a sfârşit prin fuziunea dintre Ordinul Iluminaţilor şi francmasoneria germană, în timpul congresului de la Wilhelmsbad. Hund a recunoscut că ducea mai departe tradiţiile cavalerilor templieri, care fuseseră constrânşi la începutul secolului al XIV-lea de regimul lui [[Filip al IV-lea cel Frumos Filip cel Frumos]], regele Franţei, să se autoexileze în Scoţia. Membrii acestui ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului”. El pretindea că ar transpune în viaţă ordinele unor „superiori necunoscuţi” a căror identitate şi loc de reşedinţă nu erau precizate niciodată, în timp ce alţii au pretins că aceşti „superiori” nu erau oameni. Majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susţinătorii iacobiţi ai Stuarţilor, care au murit sau şi-au pierdut credinţa după înfrângerea tânărului pretendent la tron.

[modifică] Organizare

Iniţierea unei ucenic francmason în jurul anului 1800. Aceasta gravură este bazată pe cea a lui Gabanon pe aceeaşi temă din 1745. Costumele participanţilor sunt schimbate după moda englezească de la începutul secolului al XIX-lea şi gravura este colorată, dar în rest gravura este asemănătoare cu cea din 1745

Francmasoneria este organizată în „clase, grade” şi „rituri”. Partea aproximativ comună tuturor riturilor este „Clasa lojilor albastre”, cu trei grade: „ucenic, calfă, meşter” (sau „ucenic, companion, maestru”). Meşterii masoni pot face parte, după primirea acestor trei grade, numite şi simbolice, în gradele de perfecţionare a diferitelor rituri. Cele mai cunoscute şi larg răspândite sunt „Ritul de York” şi „Ritul Scoţian Antic şi Acceptat”.

Wilmshurst nota: „Dezvoltarea (francmasoneria) s-a sincronizat cu scăderea interesului faţă de religia tradiţională şi rugăciunea în biserică”. „Principiile simple de credinţă şi idealurile umanitare ale francmasoneriei iau, în cazul unor persoane, locul teologiei clasice din bisericile diverselor confesiuni religioase”. Deşi liderii săi neagă că ar fi religie, masoneria a constituit pentru unii un înlocuitor al cultului religios. De aceea, nu este de mirare că Biserica a trebuit să fie circumspectă cu privire la răspândirea învăţăturilor masonice. Wilmshurst spunea că, dacă o persoană caută să dobândească lumina „sub forma întăririi conştiinţei de sine şi a creşterii capacităţilor paranormale… trebuie sa fie pregătită să se dezbrace de toate prejudecăţile şi modelele de gândire avute până atunci şi, cu o slăbiciune şi blândeţe asemănătoare cu acelea ale unui copil, să fie pregătită să îşi «deschidă» mintea, pentru a primi nişte adevăruri noi şi poate şocante pentru ea”. Referindu-se la înţelesurile masoneriei şi caracterizându-le ca fiind „învăluite în mister” şi „criptice”, el scria: „Acestea reprezintă un subiect de cele mai multe ori neabordat care, prin urmare, rămâne în cea mai mare parte necunoscut membrilor săi, cu excepţia celor foarte puţini care-l studiază în particular…”

Trecerea de la societăţile secrete sau discrete antice la organizaţiile iniţiatice mai moderne a fost întărită de introducerea acestei francmasonerii „iluminate” la sfârşitul secolului al XVIII-lea, organizaţie care îmbină legendele ezoterice mai vechi cu tradiţiile cabalistice. Aceste secrete se dezvăluie iniţiaţilor din cercurile mai interioare ale francmasoneriei, în timp ce ceilalţi membri ai acestei organizaţii, care nu le cunosc, continuă să se bucure de învăţătura şi de prietenia pe care le găsesc în ea.

[modifică] Dezbaterea despre francmasonerie

[modifică] Pro şi contra

Despre Masonerie există două puncte de vedere:

  • Primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizaţie fraternă, ai căror membri sunt uniţi de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţă într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme. Dintre cei ce admit valorile pozitive promovate de francmasonerie în trecut, unii o consideră, totuşi, depăşită.[formulare evazivă]
  • Al doilea, anti-masonic, prezintă această organizaţie într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanistă

În timpul celui de-al doilea război mondial a circulat în toată Europa o expoziţie antimasonică şi filme care au beneficiat de o intensă publicitate, astfel că o generaţie întreagă şi descendenţii ei cunosc francmasoneria doar prin temele expuse în această expoziţie şi în aceste filme. Asemenea publicaţii abundă pe plan internaţional şi astăzi.

Comunismul se opune de asemeni francmasoneriei, pe care o consideră mişcare burghezo-moşierească, cosmopolită şi antipatriotică. Faptul că francmasonii pot fi de orice convingere politică democrată fără discriminări, lăsând politica la poarta lojei şi păstrând pentru adversarii politici stimă şi respect, nu este compatibil cu aşa-zisa luptă de clasă.

Incompatibil cu idealurile masonice este şi naţionalismul de tip nedemocrat, care îşi promovează neamul nu prin patriotism (iubirea pentru o ţară, şi pentru toţi locuitorii ei; promovarea unui neam printre celelalte, în cadrul democraţiei), ci prin xenofobie (iubirea exclusivă pentru un singur neam, însoţită de marginalizarea minorităţilor şi de ostilitate faţă de străinătate, în cadrul unui regim autoritar). Este logic ca partidele cu ideologie naţionalistă de tip nedemocrat să fie adversare ale masoneriei. Atitudinea net potrivnică francmasoneriei provine din ignoranţăsuperstiţiefanatism şi tiranie.

Unii clerici creştini sau musulmani consideră francmasoneria ca primejdioasă pentru credincioşi, întrucât francmasonii pot fi de orice credinţă fără discriminări, prin urmare amestecaţi, şi propovăduiesc toleranţa faţă de cei ce nu împărtăşesc aceleaşi convingeri, câtă vreme aceste convingeri respectă democraţia şi drepturile omului. Potrivit respectivilor clerici, o asemenea poziţie nu poate fi compatibilă cu dogma religioasă.

Biserica Ortodoxă a Greciei, în şedinţa din 12 octombrie 1933, a hotărât că “francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creştinismul” şi că “toţi fiii credincioşi ai bisericii trebuie să se ferească de francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin şedinţa Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă şi anticreştină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune “o acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste ale acestei organizaţii”. În cazul în care nu se căiesc, “Biserica le va refuza slujba la moarte. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti”. Această poziţie mai este oficială şi astăzi; totuşi, unii clerici, chiar şi arhierei, sunt francmasoni. După 1990, o altă mişcare religioasă din România care a promovat o imagine malefică a francmasoneriei este Mişcarea de Integrare în Absolut (MISA).

[modifică] Ce spun partizanii şi adversarii francmasoneriei

În argumentarea pro masonerie se invocă actele de caritate, nu puţine, calitatea membrilor, adesea oameni cu multiple competenţe şi răspunderi, comportamentul modest şi conduita exemplară a francmasonilor în societate, precum şi sprijinirea diverselor proiecte umanitare. Fiind foarte clare şi bine definite, aceste caracteristici nu necesită o analiză introspectivă.

Adversarii francmasoneriei au apărut chiar de la naşterea acesteia. Un timp, Biserica Romano-Catolică a reprezentat singura voce care nu admitea ca oameni de credinţe si religii diferite să interacţioneze cu catolicii pentru a nu da naştere unor erezii. Biserica Romei percepea acest creuzet de idei, promotor al liberului cuget (libertăţii conştiinţei), ca cel mai periculos centru spiritual care ar putea destabiliza credinţa membrilor ei. A devenit astfel incompatibilă calitatea de catolic cu cea de francmason. În timp s-au creat mituri antimasonice din ce in ce mai exotice, trecând prin Protocoalele înţeleptilor Sionului, un fals dovedit, şi culminând în prezent cu teoriile moderne ale conspiraţiei, care au adăugat peste miturile existente ipoteze fantastice despre originea francmasoneriei într-o frăţie antică a unor „reptilieni”, urmaşi ai unor extratereştri şi ai oamenilor.

[modifică] Istoria francmasoneriei în România

După D. G. R. Şerbănescu şi Jacques Pierre, România şi francmasoneria sunt strâns legate. În dicţionarele despre francmasonerie, România are pagini multe, iar în istoria României francmasonii au un rol determinant. Anecdotic, în epoca „paşoptiştilor” (astfel porecliţi de la revoluţia din 1848) exista în centrul Bucureştilor, alături de actualul Muzeu naţional de Istorie, o „stradă Farmazoană”, dispărută odată cu regularizarea Dâmboviţei şi cu reorganizarea urbanistică de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ulterior, actuala stradă Mircea Vulcănescu (fosta stradă Ştefan Furtună) a fost închinată „Francmasonilor”, nume pe care l-a avut până în martie 1938. Caz unic în lume, francmasoneria avea în limba română un termen popular, iar în capitala Ţării Româneşti o stradă comemorativă.

În secolul al XVIII-lea, Constantinopolul era pentru românii şcoala învăţăturii universale, la care nu puţini domnitori şi mari boieri şi-au trimis copiii. Acolo se găseau mulţi învăţători şi dascăli de renume, greci, francezi, englezi sau italieni, printre care francmasonii erau prezenţi. Dar chiar înainte de apariţia masoneriei contemporane, câţiva dintre domnitorii români au aplicat ideile şi principiile „epocii luminilor” pe care şi francmasoneria le-a răspândit. În Moldova şi Ţara Românească, Alexandru Lăpuşneanu şi Radu Şerban au întemeiat şcoli domneşti „pentru învăţătura norodului” în 1561 la Cotnari şi în 1603 la Târgovişte. Academia din Bucureşti a apărut în 1688 din cheltuiala domnitorului Şerban Cantacuzino, cea din Iaşi în 1707 sub auspiciile lui Antioh Cantemir, iar cea din Transilvania în 1795 din străduinţa învăţatului Ioan Piuariu-MolnarConstantin Brâncoveanu, Antioh şi Dimitrie Cantemir au înfăptuit reforme juridice şi fiscale, au deschis şcoli şi spitale, au popularizat ideea „bunului” sau „binelui obştesc”. În 1741, Constantin Mavrocordat a introdus în Ţara Românească o constituţie („Marele Hrisov”), iar în 1746-49 tot el, domnind succesiv la Bucureşti şi la Iaşi, a desfiinţat şerbia (iobăgia) în ambele principate. „Marele Hrisov” a fost publicat ca model juridic de Constituţie în gazeta „Mercure de France” din iulie 1742. În 1780, „Pravilniceasca condică”, redactată de domnitorul Alexandru Ipsilanti, a modernizat legislaţia Ţării Româneşti. În 1784, celebrul „Supplex libellus valachorum”, redactat în principal de Nicolae Ursu zis „Horea„, a prezentat revendicări similare cu cele exprimate zece ani mai înainte în America sau cinci ani mai târziu în Franţa. În ciuda înfrângerii răscoalei şi uciderii lui Horea şi lui Cloşca, împăratul austriac Iosif al II-lea a fost silit să desfiinţeze iobăgia şi în Transilvania. Astfel, ţările române sunt dotate cu constituţii, iar ţăranii români au fost eliberaţi din şerbie, pe când împărăţiile vecine vor rămâne monarhii absolute cu ţărani şerbi, timp de încă un veac şi mai bine.

Unii autori anglo-saxoni nu recunosc vechimea francmasoneriei în ţările române, dar istoricii D.G.R. Şerbănescu şi Jacques Pierre (în Dicţionarul francmasoneriei, Presses universitaires de France, Paris 1991 sub dir. lui Daniel Ligou), afirmă că prima lojă masonă românească fost întemeiată la Iaşi în 1748 de italianul Antonio Maria del Chiaro, care venise în ţările române ca secretar al lui Constantin Brâncoveanu. Nu se ştie dacă şi domnitorul reformator a făcut parte din lojă. A doua lojă apare în 1749 printre saşii de la Braşov, a treia în 1767 printre cei de la Sibiu. A patra lojă a fost inaugurată la Bucureşti de francezul Jean-Louis Carra, secretar al voievodului Grigore Ghica, în 1769. A cincea a apărut în Basarabia, la Chişinău, în 1820, fiind întemeiată de un medic Alzacian, Schaller, venit în Rusia cu Napoleon, ea numără printre membrii săi un însemnat demnitar ortodox: arhimandritul Efremie, care a întemeiat la rândul său o a şasea lojă, „Zorile”, majoritar românească, la Silistra, şi apoi încă una, bulgară, la Ruse, în 1830.

Francmasonii şi Biserica Ortodoxă au avut până în 1937 relaţii bune, pe când biserica romano-catolică i-a socotit timp îndelungat eretici şi apostaţi. Ca exemplu, episcopul Dunării de jos şi academicianul Mihail Ştefănescu (1823-1892, cunoscut sub pseudonimul de „Melchisedec”) a fost şi un însemnat demnitar francmason.

Tricolorul din 1848 cu menţiunile „DРЕПТАТЕ ФРЪЦІЕ” = Dreptate, Frăţie. Acuarelă de C. Petrescu

În 1821, numeroşi au fost românii afiliaţi la „Eteria” masonă condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent al domnitorului cu „Pravilniceasca condică”, dar devenit general rus şi demnitar mason. Printre ei, Tudor Vladimirescu, executat fiindcă îşi încălcase jurământul faţă de „Eterie”. Scopul „Eteriei”, bazată la Odesa, era internaţional: dărâmarea puterii religioase şi politice a sultanului otoman în întreaga Peninsulă Balcanică cu ajutorul ţarului Alexandru I al Rusiei şi al patriarhului de la Constantinopol. Însă Tudor Vladimirescu dăduse prioritate obiectivelor locale din Ţara Românească, încurcându-i strategia lui Ipsilanti. În 1825, fraţii Golescu, boieri de rang, au întemeiat la Bucureşti o societate paramasonă, „Societatea filarmonică”, la care a aderat jumătate din protipendada politică, economică şi socială din oraş. Dar cea mai mare şi vestită lojă românească a fost a şaptea, „Steaua Dunării”, întemeiată la. Bruxelles în 1850, în refugiu, de „fraţii farmazoni” care făcuseră în 1848 revoluţia „paşoptistă” cu tricolorul albastru-galben-roşu însemnând „libertate, dreptate, frăţie”, principii de bază ale francmasonilor.

La aceşti „farmazoni vechi” se adaugă o seamă de studenţi români din Franţa, unii iniţiaţi în loja „Athénée des Étrangers” (Ateneul străinilor), alţii în „La Rose du Silence” (Trandafirul Tăcerii): printre ei, Vasile AlecsandriNicolae BălcescuAlexandru Ioan CuzaIon Heliade-RădulescuIon GhicaGheorghe MagheruMihail KogălniceanuCostache NegruzziC.A.RosettiCarol DavilaSpiru Haret. Odinioară la Bucureşti se spunea: „începi student, continui farmazon, devii savant sau ministru şi termini călcat în picioare de mulţime sub formă de Bulevard”. Multe din bulevardele din centrul oraşelor româneşti au numiri de francmasoni celebri.

Doritori de a stabili un stat de drept bazat pe principiile democraţiei parlamentare şi ale dreptului pământean, francmasonii români au înfiinţat numeroase societăţi şi reviste literare (Junimea), asociaţii filantropice sau chiar societăţi revoluţionare secrete (Frăţia). Prin ele sau individual, au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în consiliile româneşti din BanatCrişanaMaramureşBucovinaArdeal şi Basarabia (Sfatul Ţării), unde au militat pentru o unire necondiţională cu vechiul regat, cât şi la conferinţa de pace de la Paris, pentru recunoaşterea noilor graniţe, iar în parlamentul României pentru extinderea în vechiul regat a anumitor noi legi mai democrate, atunci votate în noile teritorii (de exemplu reforma agrară, şcoala peste tot obligatorie şi dreptul de vot pentru ambele sexe, sau cetăţenia fără discriminări de credinţă sau de limbă). În aceste dezbateri, în care erau adversari ai naţionaliştilor, ai marxiştilor şi ai partizanilor dreptului strămoşesc, francmasonii nu au avut totdeauna ultimul cuvânt. Dar într-un răstimp de cinci ani, mulţumită activităţii lor, România a devenit o monarhie parlamentară unitară modernă, în care majoritatea problemelor constituţionale, agrare şi de drept erau rezolvate şi a cărei imagine pe scena internaţională era deosebit de pozitivă.

REPORT THIS AD

Francmasoneria română care luase o mare dezvoltare în perioada interbelică, fiind uneori implicată şi în câteva afaceri lumeşti, a fost închisă în 1938 printr-o înţelegere (aprig contestată, dar motivată de situaţia politică şi de atacurile legionare) între regele Carol al II-lea şi Marele maestru Jean Pangal. În timpul celui de-al doilea război mondial masoneria se afla în ilegalitate, dar masonii, numeroşi în administraţia Serviciului maritim român, au ajutat refugiaţii şi prigoniţii (majoritar evrei) să fugă de la Constanţa la Istanbul între 1940 şi 1944. Au fost salvate mii de persoane şi ar fi putut salvate mai multe dacă nu ar fi fost torpilele sovietice (episodul tragic al navei „Struma„). Alţi „drepţi între popoare”, ca de pildă farmacistul Beceanu din Iaşi şi primarul CernăuţilorTraian Popovici, au salvat de asemeni mii de evrei, dar numele lor au fost date uitării, fiindcă deşi Traian Popovici este recunoscut „drept” având o stradă la Bucureşti şi o statuie la Tel Aviv, nici evreii, nici românii nu au cultivat memoria lor (istorici ca Radu Ioanid sau Carol Iancu le reproşează că nu i s-au opus făţiş mareşalului Ion Antonescu, iar naţionaliştii îi socotesc „trădători de neam”).

După război, obedienţele masonice, autorizate din nou, dar ameninţate de partidul comunist care le socotea „organizaţii burghezo-moşiereşti”, s-au unit în 1945 într-o „Francmasonerie unită a României”, în frunte cu generalul Pandele şi cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul, comuniştii nu puteau tolera o organizaţie necontrolată de ei. În 1948, după arestarea multor francmasoni cunoscuţi sau descoperiţi (în parte mulţumită listelor întocmite de legionari), comuniştii au decis desfiinţarea francmasoneriei în România. Mihail Sadoveanu a scăpat de arestare trecând definitiv în partid şi manifestându-şi făţiş dispreţul pentru fostele sale principii, dând manifestului său proStalinist titlul Lumina vine de la răsărit, care în simbolica masonică înseamnă ceva total potrivnic stalinismului, anume căldura iubirii frăţeşti şi luminarea minţii prin cunoştinţă şi libertate.

La 27 decembrie 1989, la Bucureşti, francmasonii supravieţuitori s-au întâlnit în fostul templu din strada Radu de la Afumaţi şi au pus la cale renaşterea francmasoneriei române. În octobrie 1990, la Paris, francmasonii români din exil au înfiinţat Marea Lojă Naţională a României. Această mare lojă cuprinde trei loji: Steaua DunăriiRomânia Unită şi SolidaritateaAlexandru Paleologu, atunci ambasador al României la Paris, a fost ales Mare Maestru. În februarie 1991, s-a deschis loja Concordia depinzând de Marea Lojă Naţională Unită din Anglia, prin intermediul Marelui Orient din Italia, a Marii Loji naţionale franceze şi a Marii Loji din Austria. În mai 1991, s-a deschis loja Humanitas a Marelui Orient (din Franţa). În 1992, a avut loc deschiderea altor două loji, la 24 ianuarie 1993 a fost făcută posibilă întemeierea Marii Loji Naţionale din România.

Au apărut şi dezacorduri: 13 loji au creat separat un District Transilvania care, în martie 1996, împreună cu câteva loji de obedienţă franceză, au format Marea Lojă Naţională Unită din România. În 1997 s-au unit cele două Supreme Consilii. În iulie 2000, Marea Lojă a României şi Marea Lojă Naţională din România au tentat să se unească. În 2003, Marea Lojă Naţională a României şi Marea Lojă Naţională din România s-au federat într-o Confederaţie a Marilor Loji din România de Rit Scoţian Antic şi Acceptat.

Astăzi există în România mai multe grupări masone:

  • Marele Orient de Rit Scotian Antic si Acceptat din Romania
  • Marea Lojă Naţională a României.
  • Marea Lojă Naţională din România.
  • Marea Lojă a României.
  • Marea Lojă Naţională Unită din România.
  • Marea Lojă Feminină a României.
  • Marele Orient al Romaniei.
  • Dreptul Uman din România.
  • Marea Lojă a Transilvaniei.
  • Marea Lojă Română „UMSOI”.

În 2009 francmasonii români sunt aproximativ 7500, dintre care 7000 „regulari” (obedienţele iniţial anglo-saxone ale Marilor Loji naţionale) şi 500 „liberali” (obedienţele franceze ale Marelui Orient şi a Dreptului Uman). Pe lângă şi printre aceastea, există cercuri mai restrânse („gradele superioare”) care îşi iniţiază membrii în cunoaşterea mai profundă a simbolisticii şi a istoriei esoterice şi spirituale a omenirii.

Masoneria l-a omorat pe Eminescu

Motto: “Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii: ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toti la lucru (…) De aceea alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiasca ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să va economisească pe voi toţi.” (Mihai Eminescu)

PE 15 IANUARIE se sărbătoreşte şi acum cu aceleaşi declaraţii pompoase ziua de naştere a “Marelui Poet Naţional”, ajuns atât de faimos încât prea puţini îi mai cunosc astăzi opera. Incontestabil Mihai Eminescu a fost un vizionar, un om inteligent ce a depăşit cu mult gândirea epocii în care a trăit. Un om dotat cu talent scriitoricesc, un condei “periculos” pentru ignoranţi şi mincinoşi pentru că deţinea mijloacele de a-si propaga ideile şi a transmite mesajul de trezire naţională.

După ce Eminescu a fost redus la tăcere de aceleaşi forţe din umbră care manipulează şi astăzi frâiele politice ale lumii, opera sa a fost trunchiată şi “omorâtă” cu bună ştiinţă ca şi autorul ei. Considerăm “cazul Eminescu” unul dintre cele mai cutremurătoare exemple de manipulare prin intermediul mass-media şi al unor “experţi” istorici şi critici. Imaginea lui a fost cosmetizată atât în epocă cât şi pentru posteritate, opera trunchiată corespunzător şi mesajul alterat. De ce îl iubim pe Eminescu şi considerăm necesară reconsiderarea operei, vieţii, mesajului şi imaginii lui? Pentru că el a iubit extraordinar de mult România şi poporul român. Patriotismul a fost poate cea mai definitorie calitate a lui Eminescu. El a militat pentru trezirea şi emanciparea românilor şi de aceea a avut atât de mult de suferit. în epocă, el a fost acuzat de nebunie şi internat cu forţa pentru că ideile lui erau “periculoase”. Pentru posteritate, el a fost prezentat apoi doar ca un poet romantic.


Despre Eminescu… ştim cu toţii

Ce răspundeţi la întrebarea : “Cine a fost Eminescu?”. Ah, veţi spune, este o întrebare uşoară. Cine nu a învăţat la şcoală despre marele poet, şi mai cu voie, mai fără voie a memorat mai mult interpretările diverţilor critici decât poeziile sale. Despre prozatorul sau despre jurnalistul Mihai Eminescu însă la şcoală nu se spune aproape nimic. Pentru cei mai mulţi dintre noi Eminescu este doar un capitol de studiu obligatoriu în manualele de limba română şi unul dintre subiectele cele mai temute de elevii care se pregătesc de BAC. Acest proces de trecere sub tăcere a laturii incomode a activităţii lui Eminescu a început încă de pe vremea când poetul mai trăia, internat fiind într-un spital de psihiatrie.

Apoi prăpastia dintre viaţa şi opera lui Eminescu a fost adâncită în mod deliberat de criticii şi biografii poetului în frunte cu George Călinescu şi a fost amplificată apoi de sistemul de învăţământ, care a propagat în masă acest model. Până şi imaginea poetului atât de bine cunoscută nouă este prima lui poză, pe când Eminescu avea doar…19 ani, probabil că ea corespundea mai bine cu imaginea dorită, aceea de poet plăpând, firav, eterat, fără implicare sau eficienţă în viaţa socială şi politică a vremii.

Atunci când nu poţi împiedica o informaţie să se propage, cel mai eficient este să o direcţionezi încotro ai nevoie. Acest mecanism a fost utilizat din plin în cazul marilor genii ale acestei lumi, pentru că de regulă acestea au fost persoanele cele mai “periculoase” (a se citi capabile să îi trezească şi pe ceilalţi oameni din somnul în care sunt ţinuţi cu bună ştinţă de cei ce doresc supremaţia asupra lumii). Şi în cazul lui Eminescu s-a omis ceea ce nu corespundea cu direcţia dorită (adică bogata sa activitate publicistică în ziarele vremii), a fost amplificat ceea ce convenea (Eminescu trebuia să rămână pentru toţi doar un poet genial şi nebun), s-a creat un sentiment de obligativitate şi supra-saturare a minţilor în legătură cu subiectul respectiv astfel încât oamenii să nu mai aiba aspiraţia de a-l aprofunda.

A fost Eminescu nebun?

Se ştie deja că a declara pe cineva nebun înseamnă a-l izola din punct de vedere social şi a-i afecta credibilitatea. Cu atât mai mult în trecut, dar şi în prezent, această tară a nebuniei, era aruncată asupra celor ce se dovedeau a fi persoane incomode. Deşi Eminescu a fost în mod repetat internat în spitale de psihiatrie, cele scrise de el în perioada 1883-1889 dovedesc că autorul textelor respective era o persoană coerentă, logică, ce poate fi acuzată cel mult de opoziţie faţă de viziunea majoritară a acelei epoci şi de demascarea unor realităţi spinoase ale vremii. în acel moment Eminescu era practic una din vocile cele mai puternice ale luptei pentru unitatea naţională şi desprinderea Transilvaniei din influenta Imperiului Austro-Ungar.

S-a mers până într-acolo încât multe din manuscrisele sale din acea perioadă au dispărut fără urmă într-o încercare nefericită de a demonstra că Eminescu era atins de nebunie, deci incapabil să creeze. Există însă multe persoane din jurul lui care vorbesc despre un Eminescu activ, coerent şi foarte prolific. Aceasta este
deci rolul pe care l-au avut biografii. Pentru că realitatea de persoana creativă, cum a fost el de fapt în acea perioadă, nu corespundea deloc cu imaginea pe care au vrut să o transmită mai departe, l-au fabricat pe poetul Eminescu plapând, lipsit de voinţă, rătăcit, pierdut în lumea lui!

In aceeaşi perioadă în care Eminescu era izolat pe motivul nebuniei, a fost desfiinţată şi Societatea Carpaţii din care făcea parte şi el şi care era una din cele mai puternice organizatii pro-Ardeal. Trebuia tot atunci să se semneze şi tratatul secret dintre România şi Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria şi Italia), tratat care fusese negociat timp de mai bine de doi ani chiar de către junimişti (despre care se ştie că au fost masoni şi împotriva cărora Eminescu se întorsese de mult, contrar cu ceea ce afirmă toate manualele de limbă şi literatură română în încercarea de a crea legaturi cât mai strânse între Eminescu şi Junimea). Iată ce scrie Nicolae Georgescu în cartea “A doua viaţă a lui Eminescu” despre contextul politic în care Eminescu trebuia redus la tăcere: “Schimbul de telegrame secrete, date în zilele noastre la iveală, vorbesc de ameninţări grave: Von Bismarck este gata să declare război României daca nu se fac urgent retractări şi nu se dau asigurări ferme că va intra imediat în sfera de influenţă a Germaniei şi Austro-Ungariei.

Se cere ferm desfiinţarea “Societăţii Carpaţii”, un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă şi în ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui la Ţara. Petre Gradişteanu, autorul unui discurs incediar la Iaşi, pleacă, împreună cu ministrul de externe, D.A. Sturdza, la Viena să ceară scuze, în persoană, împăratului. Mai este expulzat ziaristul Zamfir C. Arbore (prieten cu Eminescu), la cererea Imperiului Rus. Toate acestea – într-o singură zi, la 28 iunie 1883, când istoria literară consemneaza sec şi căderea lui Eminescu!”

Acest an 1883 este şi cel în care se începe crearea imaginii de poet rătăcit, nebun, prin volumul de Poesii scos întro ediţie de exceptie de Titu Maiorescu în care sunt publicate 64 de poezii. De ce nu a scos Titu Maiorescu un volum cu articolele jurnalistice ale lui Eminescu, dat fiind faptul că Eminescu fusese mult mai activ în acest plan? Iar în tot acest timp poetul-nu-numai-poet asista neputincios, deşi uneori reacţionează cu disperare, la trunchierea operei sale artistice. Sunt situaţii în care sparge vitrinele unei librării şi aruncă în noroi cărţile ce conţin propriile poezii ca un ultim semn de protest faţă de nedreptatea la care trebuia să asiste. Poate ar trebui să amintim că în tot acest complot pentru a-l reduce la tăcere pe cel ce zădărnicea planurile politice, a fost acuzat inclusiv de faptul ca acosta femeile pe stradă.

Câteva “concidenţe” numerice bizare

Textul interogatoriului luat lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte ca el să moară este de fapt un fals! Acest interogatoriu a avut ca scop punerea sub interdicţie a lui Eminescu, deci s-a pornit din start de la ideea că el era bolnav psihic. Cel care face acest interogatoriu este judecătorul cunoscut şi ca Metru Ghiţă (Metru, de la maître, în franceză semnifică maestru, apelativ al magistraţilor, dar şi grad francmasonic; amestecul masoneriei în această chestiune este demonstrat de parolele şi coincidenţele numerice ce indică pecetea masonică pusă pe acest text). După cum s-a demonstrat, acest text a fost prelucrat ulterior şi ceea ce este mai interesant este ca alte acte cum ar fi diagnosticele medicilor lipsesc din dosarul declarării oficiale a nebuniei lui Eminescu, ca pentru a lăsa posterităţii doar mesajul autorilor reali ai închiderii şi în final asasinării “poetului” (s-a zvonit că Eminescu ar fi fost bolnav şi de sifilis şi de acea a fost “tratat” cu mercur!).

“- Cum te cheamă?
– Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte
cu puşca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.
– Pentru ce?
– Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu să nu-i iau moştenirea.
– Ce-ai de gând să faci când te vei face bine?
– Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezeasca, evreiască, italenească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.
– Cine e Poenaru care te-a lovit?
– Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi care are 48 de milioane”.

De ce Matei Basarab?

Eminescu se consideră continuatorul lui Matei Basarab care luptase împotriva fanarioţilor pentru trezirea neamului românesc. El chiar îşi propusese înfiinţarea unei societăţi Matei Basarab care, surpriză, trebuia să fie construită după modelul francmasoneriei, dar orientată spre scopuri benefice poporului român, poate despre acest lucru vorbeşte Eminescu când spune că regele se temea sa nu îi ia moştenirea: “O organizare între români asemenea societăţii francmasonilor şi iezuiţilor şi a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care sa ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devină bun; trezită deşertăciunea lui, decorat la nevoie, trezite mii de speranţe în el, în caz de extremă nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă.”

De ce Petrea Poenaru?

“Petre sau Petrea Poenaru, conţine în numele său “pietrei”, numele obiectului care a lovit fruntea poetului, şi iaraşi pare logică asocierea. Mai puţin logică pare prezenţa fizică a acestui personaj în stabilimentul din strada Plantelor: ştim despre el că era tenor, din familia mare a actorilor, aşadar lume frecventată de Eminescu. Nu era un străin, un oarecare, ci îl cunostea pe poet. Poetul pretinde că-i cunoaşte şi scopul loviturii” (conform Nicolae Georgescu)

Pusca umplută cu pietre de diamant

Intr-o baladă populară, bine cunoscută lui Eminescu, apare un astfel de motiv: “A plecat la vânatoare/ Sa vâneze căprioare/ Căprioare n-a vânat/ Şi el singur s-a împuşcat/ C-un pistol de diamant/ Cu gloanţe de briliant.” Sensul acestei afirmaţii nu poate fi decât faptul că Eminescu se afla în aceeaşi postura cu vânatorul care se vânează singur, prin ideile sale.

Numerele

Despre cifrele 64 şi 48 este suficient să spunem că sunt des utilizate în francmasonerie, nu ne propunem să facem aici analiza semnificaţiei lor spirituale, sarcină pe care v-o lăsăm dumneavoastră. Cert este ca ele revin obsedant întrucât dacă numaram rezultă exact 64 de cuvinte în acest interogatoriu.

Iată o analiză mai detaliată realizată tot de Nicolae Georgescu în lucrarea “A doua viaţă a lui Eminescu”: “Textul atenţionează: nu e vorba de 64 de limbi ci de 64 de voci. Experienţa poate continua. Precizăm din capul locului că noi nu am epuizat toate relaţiile numerice dintre aceste cuvinte. Nu ne propunem a lua locul cifratorului, ci doar a sesiza existenţa unui cifru care dă de gândit. Să numărăm cuvintele din primul răspuns, considerat la două cuvinte: sunt exact 33 de voci. Asta da, ştie oricine că e cifră masonică! A fost Eminescu francmason şi a răspuns cifrat? Asta înseamnă că nu era nebun! Reţinem: dacă socotim la un cuvânt iese un total de 32. Al doilea răspuns are 16 cuvinte: [cuvantul] “nu-i” îl socotim ca două cuvinte. Dacă socotim “nu-i” ca un singur cuvânt, obţinem 15 cuvinte, care adunate celor 33 anterioare (în prima varianta) dau cifra 48, prezentă ca cifră în text. Este un sistem de socotire “încrucişat”, care cere atentie şi… distribuţie. Mai mult, al treilea răspuns are tot 16 cuvinte, cu cifra 64, şi tot 15 cuvinte fără cifră. Aşadar, dacă adresantul uită să adune la primul raspuns de 33 de carate, pe următoarele 15 cuvinte, este atenţionat a doua oară, după care, în cel de-al treilea răspuns, cifra 48 se repetă de 6 ori: semnal puternic

Asta, pe prima diagonală a încrucişării (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonală a încrucişării “ies” frumoasele sume: 32 + 16 + 16, adica 16 * 4 = 64. Simetriile sunt atât de bine construite, încât este limpede că textul, în întregul său, a fost lucrat migălos. Patru întrebări şi patru răspunsuri: 4 * 4 = 16; aceasta pare a fi cifra de bază care trebuie luată în calcul. Primele trei întrebari au 16 cuvinte (socotind “ce-ai” din întrebarea a treia drept două cuvinte). A patra întrebare are 7 cuvinte (“te-a”, două cuvinte) şi bănuim că trebuie să mai fie unul pentru totalul de 24 cuvinte al tuturor întrebărilor: într-adevar, în “cine e Poenaru care te-a lovit” trebuie, poate, presupus prenumele anunţat de Eminescu: “Petre Poenaru”. Această omisiune are importanţa ei: totalul cuvintelor din întregul text (adaugând şi cifrele, fără a socoti ligaturile câte un cuvânt) este 111 cuvinte. Adaugând cifra 1 pentru cuvântul presupus lipsa, iese suma de 112: exact 16 * 7 = 112. în text sunt 7 cifre (o data 64 si de 6 ori, 48… Pe mine nu mă interesează, de fapt, semnificaţiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar că, relaţiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce înseamnă că actul, în întregul său, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act. La 12 iunie 1889, poetul spune lucruri de bun simţ, că se consideră moştenitorul lui Matei Basarab şi ca tenorul Petrea Poenaru l-a lovit la cap. Spusele lui sunt, însă, “rebusate”. De către cine? Vom reveni, desigur, când va trebui să facem puţina istorie literară. Până atunci, îi rog pe francmasoni să nu mă suspecteze de reavoinţă sau reacredinţă; mai bine să ajute la elucidarea crimei comise împotriva lui Eminescu, dacă pot”.

Vă recomandăm să citiţi cartea “A doua viaţă a lui Eminescu” de Nicolae Georgescu, apărută la Editura Europa Nova, Bucureşti în 1994.

Muzica de astazi si Masoneria(Illuminati)

Lady Gaga, păpuşa Illuminati, sau cum poţi controla mintea umană

Cuvinte-cheie:

//

Lady GagaLady Gaga este o cântăreaţă lansată fulminant în anul 2008, super-hitul ei “Poker Face” făcând furori pe toată planeta. Dar totuşi ceva anume frapează la ea…simbolismul din jurul său. Acesta e atât de evident, încât te întrebi dacă nu cumva e o glumă proastă. Simbolismul Illuminati devine atât de clar, încât o analiză ca aceasta nu este decât un simplu exerciţiu de a arăta evidenţa.Toată personalitatea lui lady Gaga (fie că interpretează pe scenă sau nu) reprezintă preţul plătit pentru controlul minţii

Înainte de a începe o analiză propriu-zisă a apariţiilor lui Lady Gaga, să clarificăm mai întâi câteva noţiuni ce vor fi folosite în acest articol: “Illuminati”, “controlul minţii” şi “proiectul Monarch”.

Ce este Illuminati?

“Illuminati” reprezintă un grup restrâns de oameni de elită (politicieni de vârf, oameni foarte bogaţi, persoane influente), ce pot fi întâlniţi în diverse organizaţii ca grupul Bilderberg, CFR (Consiliul pentru Relaţii Externe) etc., ce au scop dominarea întregii lumi din punct de vedere politic, economic, social şi religios, sub egida New World Order (Noua Ordina Mondială). Deşi Illuminati a fost fondat în 1776 şi desfiinţat oficial câţiva ani mai târziu, tot mai mulţi cercetători cred că ordinul s-a perpetuat până în ziua de azi, sub forma organizaţiilor amintite mai sus.

Proiectul MK-ULTRA de control al minţii

Pentru a înţelege ce reprezintă “controlul minţii”, să ne referim puţin la proiectul “MK-ULTRA”. Acesta din urmă reprezintă numele de cod dat de către CIA programului său de “interogare chimică”, care a fost început la începutul anilor ‘50 şi continuat până la sfârşitul anilor ‘60 ai secolului 20. Programul a fost testat pe cetăţeni americani şi s-a folosit de multe tipuri de droguri, precum şi de alte metode, pentru a manipula stările mentale individuale, şi pentru a schimba funcţiile creierului. Proiectul MK-ULTRA a fost adus la cunoştinţa publicului în 1975, prin intermediul a 2 comisii: o comisie a Congresului american şi una prezidenţială. Eforturile de anchetare au fost zădărnicite întrucât directorul CIA, Richard Helms, ordonase cu 2 ani înainte distrugerea dosarelor privind acest proiect. Deşi CIA afirmă că experimentele de control al minţii au fost abandonate, un fost angajat al CIA, Victor Marchetti, a declarat în multe interviuri că agenţia americană foloseşte în continuare tehnicile de control al minţii, sub alte forme.

Proiectul Monarch

Lady Gaga si fluturele, simbolul proiectului Monarch

Una din aceste forme este “proiectul Monarch”, ce reprezintă o tehnică de control al minţii prin intermediul căreia subiectul este expus unei traume atât de violente, încât mintea sa creează o separare. Mintea sa devine divizată, şi astfel apare o nouă personalitate, modelată de către manipulatori. Atunci când o persoană suferă o traumă indusă de un electroşoc, va simţi o stare de “minte uşoară”, de parcă ar zbura asemenea unui fluture. Există, de asemenea, o reprezentare simbolică privind metamorfoza acestei frumoase insecte: dintr-o omidă, ea se transformă în cocon (ce reprezintă inactivitatea), şi apoi în fluture (noua creaţie), ce se va întoarce la punctul său de origine. Asemenea model migrator face ca fluturele să fie o specie unică. Trebuie să reţinem de aici faptul că fluturele reprezintă simbolul controlului minţii.

În timpul “reeducării” lor, subiecţilor li se sugerează că au de-a face cu numeroase simboluri, ca arbori, pânze de păianjen, măşti, labirinturi, fluturi etc. De asemenea, li se prezintă filme care conţin simboluri specifice (”Vrăjitorul din Oz” sau producţii Walt Disney). La fel cum acestor subiecţi li se spală minţile, şi publicul larg este manipulat printr-un proiect de control al minţii la scară mondială, prin aceste producţii Walt Disney, sau prin alte filme hollywoodiene, ori chiar videoclipuri.

Ce reprezintă numele “Lady Gaga”?

Înainte de a analiza simbolismul ascuns de pe scena unde activează Lady Gaga, să vedem mai întâi ce semnifică numele ei. “Gaga” în limba engleză este un termen care înseamnă “sonat”, “ramolit”, “senil”, “dus”,”idiot”, “prostuţ”, gagă”. “Gaga” este, probabil, cel mai usor nume de pronunţat în limba engleză, acesta fiind adesea primul sunet scos de bebeluşi, în încercarea de a imita vorbirea umană. Deci, “Lady Gaga” s-ar traduce prin: “doamna sonată”, “doamna prostuţă”, “doamna gagă”, “doamna fără minte”. Această minte goală poate fi umplută cu orice lucru. Iar această stare, a minţii goale, poate fi obţinută cu succes după un proces de control al minţii.


Semnificaţia logo-ului lui Lady Gaga
De asemenea, se poate spune că numele a fost inspirat şi după numele melodiei formaţiei Queen “Radio Gaga”. În videoclipul lui “Radio Gaga”, sunt folosite secvenţe din filmul “Metropolis” (1927), care povesteşte istoria unei femei din clasa muncitoare, ce a fost aleasă de reprezentanţii unei organizaţii oculte, pentru a transforma-o în robot, folosindu-se de ştiinţă şi magie neagră. Această transformare ar putea fi o metaforă pentru controlul minţii. Odată transformată în robot, femeii i se oferă sarcina de a corupe alţi reprezentanţi ai clasei muncitoare. Interesant e faptul că şi alte cântăreţe, ca Madonna, Beyonce, Kylie Minogue, s-au folosit de imaginea femeii-robot în unele din videoclipurile lor. Lady Gaga, pentru a continua “tradiţia”, foloseşte acelaşi lucru în videoclipul piesei “Paparazzi”.

Interesant şi foarte evident este şi logo-ul cântăreţei. El prezintă un corp de femeie fără cap, cu un fulger care porneşte din pieptul său şi care iese prin organele sale genitale. Lipsa capului semnifică încă o dată absenţa gândirii proprii, a conştiinţei personale. Acest corp seamănă frapant de mult cu ciudatele manechine fără cap ce le puteţi găsi în magazinele de haine. Fulgerul implică faptul că trupul său fără gândire a fost “încărcat” cu o forţă care-i conferă viaţă (interesantă comparaţie, căci procedeul de control al minţii care se bazează pe traume foloseşte tratamente cu electroşoc).

Simbolismul ochiului atotvăzător din videoclipurile lui Lady Gaga

Dacă vă uitaţi la câteva din imaginile sau videoclipurile lui Lady Gaga, veţi observa faptul că ea, în mod constant, închide unul din ochii săi. Mulţi oameni ar interpreta acest lucru ca o “chestie cool”, dar cei care sunt familiarizaţi cu simbolismul societăţilor oculte, ştiu faptul că “ochiul lui Horus” (aşa cum mai este el denumit) este unul dintre cele mai vechi simboluri folosit de organizaţiile oculte.

Să citim puţin din Dicţionarul de Ocultism semnificaţia ochiului lui Horus: ochiul lui Horus

“Horus, fiul lui Osiris şi a lui Isis, ce a mai fost denumit şi “Horus, cel care conduce cu doi ochi”. Ochiul său drept era alb şi reprezenta Soarele, iar ochiul său stâng era negru şi reprezenta Luna. Conform mitului, Horus şi-a pierdut ochiul său stâng atunci când s-a luptat cu fratele său cel rău, Seth, vrând să răzbune astfel omorârea lui Osiris de către Seth. Acesta din urmă i-a scos ochiul lui Horus, dar a pierdut lupta. Ochiul a fost pus înapoi, prin magie, de către Thoth, zeul scrierii, lunii şi a magiei. Horus i-a prezentat ochiul lui Osiris cel mort, care a renăscut în lumea subpământeană.”

Poza din stânga este una foarte semnificativă. Confirmă faptul că Lady Gaga foloseşte ochiul închis într-un context esoteric şi ar răspunde unor critici care ar afirma că totul nu este decât o chestie făcută pentru a ieşi în evidenţă cu ceva deosebit.

Ochiul său stâng (ochiul răului) se află în mâna sa stângă, care se referă la “mâna lui Fatima”. De asemenea, acest simbolism are o mare asemănare cu Baphomet, adică cu Satana. Să fie totul doar o simplă strategie de marketing şi comunicare a celor ce se află în preajma lui Lady Gaga?

Videoclipurile lui Lady Gaga

După cum veţi putea observa, aproape toate videoclipurile lui Lady Gaga conţin simboluri oculte, precum şi aspecte care ţin de controlul minţii.

“The Brain”

REPORT THIS AD
REPORT THIS AD

În videoclipul acesta, Lady Gaga vorbeşte ca un robot, de parcă limba i-ar fi fost tăiată, despre un bărbat care “i-a înghiţit creierul”. Gaga este interogată de un bărbat care vorbeşte foarte straniu şi într-o modalitate hipnotică. Ce ar putea sugera acest videoclip decât un proces de control al minţii?

“Paparazzi”

În acest videoclip, plin de simbolism, Lady Gaga trece printr-un mare proces de metamorfoză. Lady se află în pat cu iubitul ei. Observaţi tabla de şah (simbol masonic) pe pereţi şi un cap de berbec (ce reprezintă satanismul). După ce observă aparate de fotografiat, tipul începe să se comporte ciudat, iar lucrurile devin violente. În final, el o împinge pe Lady Gaga afară pe balcon. În timp ce ea cade, pe fundalul ecranului apare un vârtej (asociat, în mod obişnuit, cu hipnotismul). Lady Gaga cade într-un mod destul de “delicat”, acest lucru sugerând că a sa coborâre nu este de natură fizică, ci reprezintă trauma victimelor supuse procesului de control al minţii. Apoi, Lady Gaga intră într-o casă, într-un scaun de rotile şi apoi îşi scoate treptat hainele. Începe să meargă puţin, cu ajutorul unor cârje, ce reprezintă reeducarea sa de către elita ocultă. Ea e îmbrăcată ca un robot (la fel ca în filmul “Metropolis” de care am vorbit mai sus). O altă scenă o arată dansând, într-o rochie de nuntă, jumătate albă, jumătate neagră. Aceasta semnifică asocierea ei (forţată) cu “Frăţia neagră”. Apoi, transformarea sa e completă.

Tot în acest videoclip, Lady Gaga poartă haine de Mickey Mouse (deci, iar ne aduce aminte de programul Monarch, amintit mai sus). Ea se comportă într-un fel foarte robotic, de parcă gândurile şi acţiunile ei ar fi controlate de altcineva. Apoi, Gaga îl otrăveşte pe tipul din videoclip, iar în final zâmbeşte foarte ciudat. Atunci când ea îl omoară pe prietenul ei, acest lucru aduce aminte de nivelul “Delta” al proiectului Monarch, cunoscut şi sub denumirea de “programul ucigaşului”.

Delta este cunoscut ca “programul ucigaşului”, fiind dezvoltat pentru antrenarea forţelor speciale (Delta Force, Mossad etc.) în operaţiuni militare. Subiecţii sunt agresivi, nu mai simt frica şi sunt foarte eficienţi în ducerea la îndeplinire a sarcinilor lor. La acest nivel, apar instrucţiuni de auto-distrugere sau de sinucidere.

După ce îşi duce la îndeplinire misiunea de ucidere, Lady Gaga, în acest videoclip, îşi culege răsplata, aceea de a fi un “sclav Illuminati”.

Mai e interesant de remarcat un fapt. Regizorul videoclipului “Paparazzi” este Jonas Akerlund, care făcea parte în anii ‘80 din formaţia suedeză de black metal “Bathory”, foarte cunoscută pentru versurile sale sataniste. Să fie iar totul o simplă coincidenţă?

Concluzii: ce este de fapt Lady Gaga?

Lady Gaga este un personaj folosit de organizaţia Illuminati pentru procesul de control al minţii, o păpuşă care întruchipează ceea ce reprezintă oamenii în ochii organizaţiilor oculte: fiinţe teleghidate, fără minte, manechine, roboţi controlaţi de la distanţă, hipnotizaţi, incapabili de a gândi coerent. Pe de altă parte, simbolismul pe care ea îl foloseşte este profund şi ezoteric. În timp ce tinerii fani ai lui Lady Gaga încearcă să o imite în comportamentul ei, simbolismul acţiunilor sale poate intra în subconştientul fanilor săi. Împreună cu filmele de la Hollywood, cu spectacolele de televiziune, şi cu alte staruri ale muzicii, Lady Gaga reprezintă instrumentul perfect prin care organizaţiile oculte ce controlează în prezent lumea încearcă să manipuleze şi minţile tinerilor.

Legatura presedintilor Americii cu Masoneria

Preşedinţii masoni ai SUA

de Mihaela Gheorghiu

Un afiş utilizat în campania electorală din 1901 de Theodore Roosevelt proclama pe faţă: „Hai să încheiem odată cu toate nemulţumirile, alege un preşedinte mason!”. Theodore Roosevelt  a câştigat alegerile şi s-a alăturat lungului şir de preşedinţi masoni ai Statelor Unite. Spre deosebire de Europa, unde francmasonii declară plini de ipocrizie că nu se amestecă în politică, în SUA apartenenţa la masonerie a preşedinţilor sau a altor oameni politici este un fapt cu care lojile se laudă.

Primul preşedinte american, Washington şi-a depus jurământul de investitură folosind o Biblie masonică şi a inaugurat construcţia clădirii Capitoliului purtând un şorţ masonic. Mai aproape de vremurile noastre, la moartea unui alt preşedinte american, Truman, ceremonia funerară, care era una masonică, a fost transmisă de televiziunile din întreaga lume.

Istoria Statelor Unite, încă de la fondarea lor, poartă pe faţă amprenta francmasoneriei. Celebrul protest împotriva taxelor impuse de colonialiştii britanici, Boston Tea Party, războiul de independenţă şi Declaraţia prin care au luat fiinţă Statele Unite ale Americii au fost orchestrate de masoni. Părinţii fondatori, ca şi preşedinţii care au urmat au făcut în marea lor majoritate parte din francmasonerie. Cei care au ajuns să ocupe scaunul de la Casa Albă fără a avea susţinerea acesteia sau care au refuzat la un moment dat să îi facă jocurile oculte au avut parte de morţi tragice. Cele mai cunoscute cazuri sunt cele ale lui Abraham Lincoln şi J.F.Kennedy.

Francmasoneria americană, sub semnul Illuminati-lor din Bavaria încă de la începuturi

Primele loji masonice apar pe teritoriul Americii de Nord în 1730 şi se răspândesc rapid, astfel încât până în 1776 ajung la 150. În 1785 se înfiinţează la New York primă lojă a Illuminati-lor din Bavaria, conduşi de Adam Weishaupt: „New York Columbian Lodge of the Order of the Illuminati”. Ea va coopta personaje importante din viaţa politică şi economică cum ar fi DeWitt Clinton, primarul oraşului şi ulterior guvernator al statului New York. Mai târziu din ea va face parte şi politicianul Clinton Roosevelt (strămoş al viitorilor preşedinţi Theodor Roosevelt şi Franklin Delano Roosevelt).

Într-o scrisoare adresată reverendului G. W. Snyder, George Washington îşi exprima satisfacţia faţă de răspândirea ideilor Illuminaţilor pe teritoriul Americii: „Domnule, nu am nici cea mai mică intenţie să mă îndoiesc că doctrina Illuminati-lor, care stă la baza iacobinismului, s-a răspândit şi în Statele Unite. Din contră, nimeni nu este mai satisfăcut decât mine de răspândirea ei.”

Existau însă, chiar printre masoni, mulţi alţii care nu erau la fel de încântaţi de influenţa nefastă a Illuminati-lor. În 1800, John Quincy Adams, cel care pusese bazele lojilor masonice din New England, îi scria colonelului William L. Stone, alt mason celebru la acea vreme, că Thomas Jefferson este  un agent al Illuminati-lor, care are misiunea de a se infiltra în lojile masonice americane. De altfel, în 1883, Quincy Adams va publica o lucrare intitulată „Scrisori despre instituţia masonică” (Letters on the masonic institution) în care face dezvăluiri despre omorârea ritualică a căpitanului William Morgan.

În 1789, John Robinson avertiza şi el că mai mulţi agenţi ai Illuminati-lor lui Weishaupt pătrunseseră în lojile masonice americane. Acelaşi avertisment venea pe 19 iulie 1789, imediat după evenimentele din Franţa, şi din partea lui David Papen, preşedintele Universităţii Harvard. Acesta le vorbea studenţilor săi despre influenţa dezastruoasă a Illuminati-lor asupra politicii şi religiei americane.

Declaraţia masonică de independenţă

Războiul de independenţă, prin care cele 13 colonii nord americane urmăreau să se desprindă de Marea Britanie, a început în aprilie 1775 şi a durat până în 1783, când a fost încheiat Tratatul de la Paris. Generalul francez Lafayette, cel care în acest război a ajutat America împotriva englezilor, era mason. Majoritatea comandanţilor şi generalilor armatei americane continentale erau masoni, membri în aşa-numitele loji militare. „Boston Tea Party” – incendierea în 1773 a unui vas comercial britanic, în semn de protest faţă de impozitele prea mari impuse de Marea Britanie – a fost plănuită la taverna Dragonul Verde, unul din locurile predilecte de întâlnire al masonilor.

Francmasonii au ocupat poziţii cheie nu doar în teatrul de război, ci şi în momentul  semnării Declaraţiei de independenţă, prin care s-au pus practic bazele noului stat american. Textul acesteia fusese scris în principal de Thomas Jefferson, mason şi agent al Illuminati-lor din Bavaria. Din Comitetul numit de Congresul continental pentru redactarea acestui document mai făceau parte Benjamin Franklin şi Robert Livingston, masoni recunoscuţi. John Hancock, preşedintele Congresului care a aprobat declaraţia pe 4 iulie 1776, era şi el mason.

Benjamin Franklin devine mason în 1731 în loja St. John din Philadelphia, una din primele constituite pe teritoriul Americii. Va publica apoi în ziarul său, Gazeta de Pensilvania, articole de propagandă masonică. Ajunge Mare Maestru al lojii St. John şi în 1749 este numit Mare Maestru al provinciei Pensilvania. În acelaşi an publică prima carte masonică din SUA, o ediţie a Constituţiilor lui Anderson, document considerat un fel de biblie a masoneriei engleze.

În 1757, este trimis în Anglia ca reprezentant al statului Pensilvania pentru a protesta împotriva familiei Penn, proprietarii coloniei. Va rămâne cinci ani la Londra, perioadă în care intră în legătură cu Sir Francis Dashwood. Acesta pusese bazele unei societăţi secrete para-masonice, numită iniţial „Frăţia Sfântului Francisc din Wycombe” sau „Ordinul Cavalerilor din Wycombe”, dar care va fi mai cunoscută sub al doilea nume al său : „Clubul focul iadului” (Hell Fire Club). Franklin va petrece mult timp la castelul lui Dashwood din West Wycombe, unde erau organizate ritualurile satanice ale Hell Fire Club.

În 1770 pleacă în Franţa ca ambasador al coloniilor americane, dar şi pentru a stabili relaţii cu masonii francezi şi a aduna de la aceştia fonduri cu care cumpără arme pentru rebelii americani.  În timpul unei alte vizite făcute în Franţa, în 1778, devine membru în loja Nouă Surori din Paris, din care mai făceau parte şi Voltaire, Danton, Camille Desmoulins, Lafayette.

Benjamin Franklin este cunoscut şi drept autor al unui desen publicat în 1754 în Gazeta de Pennsilvania şi având ca titlu „Alătură-te sau mori”. Atât sloganul cât şi simbolismul şarpelui tăiat în bucăţi, fiecare din ele reprezentând câte una din cele 13 colonii, indică inspiraţia malefică, chiar dacă la acea vreme ele au fost privite doar ca un îndemn la uniune.

George Washington, primul preşedinte mason al SUA

George Washington a devenit preşedinte al SUA în aprilie 1789. Intrase în masonerie în noiembrie 1752 în loja Fredericksburg din Virginia (azi nr. 4 în nomenclatorul masonic american).  În decembrie 1788, devenise Mare Maestru al lojii Alexandria (n. 22) din acelaşi stat. El va reuşi performanţa de a fi concomitent Mare Maestru, conducător de lojă şi preşedinte al Statelor Unite.

Ceremonia de investitură a primului preşedinte american este condusă de Robert Livingston, Mare Maestru al Marii Loji a statului New York şi de generalul mason Jacob Morton. Washington este însoţit pe estradă de un alt mason, generalul Morgan Lewis. Preşedintele depune jurământul utilizând o biblie masonică, din colecţia primei loji constituite în SUA, St. Johns din New York (azi nr. 1). Va deveni apoi o tradiţie ca preşedinţii americani să-şi depună jurământul de investitură pe Biblia lui Washington.

În 1791 el alege oraşul care îi va purta numele, drept capitală a SUA şi îl însărcinează pe inginerul francez Pierre Charles L’Enfant, şi el mason, cu desenarea planului. Complexul care va găzdui până în zilele noastre preşedinţia şi Congresul american va fi construit, conform unei geometrii masonice, în jurul Capitolului.  Imensul Obelisc ridicat în onoarea sa este un monument masonic şi are la bază simbolul compasului şi echerului, emblema masoneriei.  În 1793 Washington pune piatra de temelie a clădiri Capitolului în cadrul unei ceremonii în care el însuşi şi toţi participanţii poartă şorţuri şi însemne masonice.

La moartea lui, în 1799, are parte de funeralii masonice. Pe pereţii monumentului ridicat pentru el la Alexandria, Virginia, numit Memorialul Masonic Naţional George Washington, este inscripţionat un fragment dintr-un discurs al său :

„Fiind convins că numai aplicarea principiilor pe care este fondată fraternitatea masonică poate duce la prosperitatea publică şi la virtutea privată, voi fi mereu fericit să promovez interesele acestei societăţi şi să fiu recunoscut de ea drept un Frate.”

O lungă listă de preşedinţi masoni

Al treilea preşedinte, Thomas Jefferson a fost mason şi membru al Illuminati-lor din Bavaria. El fusese iniţiat în masonerie în loja Charlottesville (nr. 90). Numele său apare în minutele mai multor întruniri ale acestei loje. Thomas Jefferson mai făcea parte şi din loja Nouă Surori din Paris şi din „Ordinul Albinelor”, organizaţie secretă satelit a Illuminati-lor din Bavaria.  Doi dintre vicepreşedinţii din timpul mandatului său au fost masoni : Aaron Burr (vicepreşedinte între 1801 şi 1805) era mason şi membru al Clubului Focul Iadului, iar George Clinton (vicepreşedinte între 1805 şi 1809) era mason şi membru al Illuminati-lor.

Al patrulea preşedinte, James Madison, intrase în masonerie în loja Hiram (nr. 59) din Westmoreland County, Virginia.  Masonul George Clinton a fost vicepreşdinte şi în timpul mandatului său, între 1809 şi 1812.

Al cincilea preşedinte, James Monroe, intrase în masonerie încă de la vârsta de 18 ani şi făcea parte din loja Williamsburg (nr. 6) din Virginia. James Monroe este unul din strămoşii preşedintelui Richard Nixon.

Al şaptelea preşedinte, Andrew Jackson, intrase în masonerie în loja Harmony din Tennessee. Între 1822 şi 1823 a fost ales Mare Maestru al statului Tennessee.

Al 11-lea preşedinte, James Knox Polk, intrase în masonerie în loja Columbia (nr. 31) din Tennessee.

Al 15-lea preşedinte, James Buchanan, era membru în loja nr. 43 din Lancaster, Pensilvania şi a fost Mare Maestru adjunct al Marii Loji din Pensilvania.

Al 16-lea preşedinte, Abraham Lincoln, nu a fost francmason. La scurtă vreme după ce a ajuns preşedinte el a depus însă o cerere de intrare în masonerie pentru loja Tyrian din Springfield. Ulterior şi-a retras cererea, motivând acest lucru prin faptul că vedea o incompatibilitate între apartenenţa sa la masonerie şi funcţia pe care o deţinea în stat. A anunţat loja că după ce nu va mai fi preşedinte va reveni cu cererea. După cum se ştie, Lincoln a fost asasinat.

Al 17-lea preşedinte, Andrew Johnson, era membru în loja Greeneville (nr. 119) din Tennessee şi ajunsese până la gradul de cavaler templier în ritul scoţian. Ceremonia prin care a primit iniţierea în acest grad în 1867 a fost organizată chiar la Casa Albă.

Al 20-lea preşedinte, James Abram Garfield, intrase în masonerie în loja Columbus (nr. 30)  din Ohio.

Al 25-lea preşedinte,  William McKinley, era membru în loja Hiram (nr. 21) din Winchester, Virginia. La moartea sa, sicriul a fost escortat de 2000 de cavaleri templieri îmbrăcaţi în ţinută de gală.

Al 26-lea preşedinte, Theodore Roosevelt, a devenit mason în loja Matinecock (nr. 806) din Oyster Bay, New York. În 1901 el a ajuns Mare Maestru al Marii Loji a statului New York. Theodore Roosevelt nu a fost doar preşedinte al SUA, ci şi guvernator al statului New York şi vicepreşedinte în al doilea mandat al lui McKinley.

Al 27-lea preşedinte, William Howard Taft, a fost preşedinte al Curţii Supreme de justiţie din 1921-1930 şi era mason într-o lojă din Ohio.

Al 29-lea preşedinte, Warren Gamaliel Harding, intrase în masonerie în loja Marion, (nr.70) din Ohio. Până să ajungă preşedinte nu a primit niciun alt grad Masonic, apoi a  ajuns rapid la gradul 7, Royal Arch şi a devenit membru Shrine.

Al 32-lea preşedinte, Franklin Delano Roosevelt, făcea parte din loja Holland (nr. 8) din New York. Ajuns până la gradul 32 din Ritul scoţian şi membru Shrine din 1930, Roosevelt ştia foarte bine că masoneria trage firele evenimentelor politice, atunci când afirma: „În politică, nimic nu este accidental. Dacă ceva se petrece, puteţi pune pariu că a fost plănuit dinainte.”

Al 33-lea preşedinte, Harry S. Truman, intrase în masonerie în loja Belton (nr. 450) din Missouri. În 1911 mai mulţi fraţi au părăsit loja Belton şi au fondat o alta, loja Grandview (nr. 618), pe care Truman a fost ales să o conducă. În 1940,  a fost ales Mare Maestru al Marii Loji a statului Missouri.  În 1945 a primit gradul 33 în ritul scoţian. A fost numit Mare Maestru onorific al Consiliului Internaţional Suprem al ritului scoţian, Ordinul de Molay. În 1972, înmormântarea sa a fost primul serviciu funerar masonic difuzat de televiziunile din toată lumea.

Al 36-lea preşedinte, Lyndon Baines Johnson, a intrat în masonerie în loja Johnson City (nr. 561) din Texas. În 1973, când a devenit membru al Congresului, el a declarat că nu mai doreşte să primească şi următoarele grade în masonerie.

Al 38-lea preşedinte, Gerald R. Ford, intrase în masonerie în loja Malta (nr. 405) din Michigan şi apoi fusese avansat maestru într-o lojă mai mare din Washington D.C., Columbia (nr. 3).

Al 40-lea preşedinte, Ronald Reagan, a fost membru Shrine, iar în februarie 1988, Marea Lojă din Washignton D.C. l-a numit membru de onoare al Ritului Scoţian.

Se observă că la începuturi, apartenenţa cuiva la conspiraţia masonică era evidentă întrucât exista doar o singură grupare de acest gen. Pe măsură ce ne apropiem de perioada contemporană, au apărut tot mai multe organizaţii para-masonice, think-tankuri, organizaţii secrete sau grupuri care urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale. Preşedinţii moderni fac parte din majoritatea dintre ele, la fel ca şi persoanele din cabinetele lor cum ar fi consilierii prezidenţiali, miniştrii sau secretarii de stat.
Despre al 42-lea preşedinte, Bill Clinton, se ştie că face parte din gruparea masonică  De Molay, că din 1989 este membru al Consiliului pentru Relaţii Externe (CRE), membru la al Comisiei Trilaterale şi al Grupului Bilderberg.

Despre al 43-lea preşedinte, George W. Bush se ştie că este membru al grupării masonice satanice Skull&Bones. Despre proaspăt alesul preşedinte american, cel de-al 44-lea, Barack Obama se vehiculează deja ideea că are gradul 32 în Ritul Scoţian şi că a fost iniţiat în francmasoneria Prince Hall.

Citiţi şi:
Uriaşul obelisc construit în memoria masonului George Washington
Dedesubturile trecutului financiar al Statelor Unite

Masoneria si Hollywood-ul

voi reveni cu alte stiri despre masonerie

Francmasonerie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Parte din seria de articole despre
Francmasonerie
Freemason
Articole fundamentale

Francmasonerie · Marea Lojă · Mare Orient · Loja masonică · Oficii ale Lojei Masonice · Mare Maestru · Francmasoneria Prince Hall · Obediențe masonice regulare · Francmasoneria continentală

Istoric

Istoria francmasoneriei (în România)  · Liberté chérie · Manuscrisele masonice

Marele Arhitect al Universului

Francmasoneria (sau „masoneria“), ca instituție, este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (BibliaCoranulDao de JingVedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o „Putere Supremă“ spusă „Mare Arhitect al Universului“. Organizațiile masonice, prezente în majoritatea țărilor, se regăsesc sub forma obediențelor autonome, „mari loje” sau „Mare Orient” (grupări de loji), ele însele compuse din „loji albastre” (zise și „ateliere”) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe). Numărul francmasonilor în lume este de circa patru milioane, majoritatea în Statele-Unite și în Europa occidentală[1].

În mod mai larg și parțial abuziv, „francmasoneria” desemnează în același timp o disciplină spirituală, precum Alchimia, și instituția tradițională care reunește practicanții acestei discipline, în loji sau confederații de loji, numite Mari loji.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon și german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ și reprezintă o moștenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilici și catedrale în Evul mediu (vezi mai jos). Nicolae Stoica de Hațeg în Cronica Banatului (1785), amintește de „frai-maorii, frai-gaisterii cu lojile lor”. În secolul al XIX-lea, a apărut în limba română și varianta „farmazon“, provenită din cuvântul similar rusesc însemnând „năzdrăvan“, cu aceeași origine ca și „farmec“ și „farmacie“ (în elenă „vrajă“, „leac“).

Definiție[modificare | modificare sursă]

Potrivit dicționarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“[2]). Însă francmasoneria a funcționat în secret doar atunci și acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociație secretă, deși prezintă asemănări cu Școlile de Mistere din Antichitate.

Însă, potrivit definiției date de masonii înșiși, masoneria este: „o asociație de oameni liberi și de bune moravuri care conlucrează pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și intelectuală a membrilor săi.“

Simbolistică și istorie[modificare | modificare sursă]

Simboluri masonice.

Francmasoneria a fost comparată cu un salcâm bătrân având mai multe rădăcini (mișcări, societăți, bresle sau ordine mai mult sau mai puțin ezoterice, de la care a moștenit idei, ritualuri și simboluri) și mai multe ramuri (obediențele și ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circulă despre originile masoneriei: unele implică preoții Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Înșiși francmasonii sunt de păreri diferite în această privință. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Șerbănescu și Jacques Pierre, masoneria a apărut în țările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea și s-a dezvoltat rapid la începutul secolului următor.

Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini“: „echerul“, „compasul“ și „volumul Legii Sacre“, precum și litera „G”, scrisă în interiorul unui echer și al unui compas, care reprezintă de fapt inițiala cuvintelor „God” (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză”… În Statele Unite ale Americii, simbolul începe să fie folosit în anul 1773, în taverna Dragonul Verde, care funcționa ca Lojă masonică cu denumirea Sf. Andrei, aflată la acea vreme sub obediența Marii Loji a Scoției[3]. Albert Mackey considera că masonii au fost învățați că „masoneria și geometria sunt sinonime” și că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut“. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră“, folosește de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice și filozofice.

Echerul și compasul împreună cu litera G

Christopher Knight și Robert Lomas au dat o interpretare interesantă binecunoscutelor simboluri masonice echerul și compasul. Ei susțin că au apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol pentru puterea regală – o piramidă a cărei bază reprezenta puterea terestră, peste care era gravată o piramidă întoarsă, care reprezenta puterea cerească a preotului. Aceste piramide ale puterii creează, prin alăturare, simbolul ajuns să fie cunoscut sub numele de „steaua lui David“. Potrivit celor doi autori, simbolul a fost folosit pentru prima oară pe scară largă când a apărut pe frontispiciul unui mare număr de biserici medievale, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia pe clădirile ridicate de Cavalerii Templieri. Utilizarea sa în sinagogi a apărut mult mai târziu (au afirmat Knight și Lomas).

Una dintre tradițiile masonice susținea că Avraampatriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor învățături speciale după potop. Mai târziu, învățăturile (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate de filosoful Euclid într-un volum. El le-a studiat sub denumirea „geometrie“. Inițial grecii, apoi romanii, au numit această disciplină „arhitectură“.

Legendele masonice plasează formarea organizației în epoca Turnului Babel și în cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomenește în Biblie. Or, potrivit lui Mircea Eliade „istoria începe în Sumer“.

Practic, începuturile masoneriei operative reprezintă începuturile culturii urbane, construcția primelor orașe-cetăți. Din punct de vedere al preistoriei speciei umane însă, omul a fost dintotdeauna un cioplitor al pietrei. Când arta cioplirii pietrei a fost combinată cu geometria, a apărut Arhitectura. Primii Mari Maeștri au fost, de fapt, Arhitecți.

În secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât cunoștințele în materie de construcții, cât și modelul de organizare de la „arhitecții Lombardiei“. Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri și-au asumat numele de „francmasoni“, care a devenit prescurtarea pentru “Ordinul frățesc al cioplitorilor în piatră liberi și recunoscuți ca atare“. Expresia “recunoscuți ca atare” era folosită în cazul membrilor intrați mai târziu în ordin și care nu aveau nici o legătură cu întemeietorii acestuia, cioplitorii în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomenește expres termenul de „francmason“ poate fi datată în anii ’50 din secolul al XV-lea.

Alți cercetători masoni susțin că apariția ordinului poate fi datată istoric în perioada Romei antice, contemporan cu “collegium fabrorum” (colegiul muncitorilor) – un grup de constructori și arhitecți devenit un prototip pentru organizarea ulterioară a breslelor. Majoritatea scriitorilor plasează apariția secretelor masonice în epoca existenței preoților războinici, eroi ai cruciadelor, „cavalerii templieri“. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susținea că francmasoneria modernă ar fi fost întemeiată de Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul și despre care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei „Stăreții a Sionului“.

Secretele privitoare la originea francmasoneriei au fost păstrate cu strășnicie, în ciuda publicării a numeroase cărți și articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă și autor al lucrării “The Meaning of Masonry”, scria: „Adevărata istorie secretă a apariției masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizației însăși“. Mulți cercetători cred chiar că majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevărata origine și scopul organizației. „Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizații care și-a pierdut înțelesul originar“ – scriau autorii lucrării The Templar Revelation.

În epoca în care patru loji londoneze au format o “Mare Lojă Unită” în 1717, francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet întemeietorii acestei organizații – zidarii sau “masonii lucrători”. Francmasoneria și-a dobândit cunoștințele ezoterice mai ales de la masonii speculativi, filosofi, alchimiști, gnostici, hermetiști sau rozacrucieni.

Webster afirma: „Originile francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursă sigură, dar ordinul a apărut dintr-o combinație de tradiții care au evoluat și s-au contopit într-o perioadă mai lungă de timp. Astfel, masoneria lucrătoare ar fi putut proveni din colegiile romane prin intermediul breslei zidarilor din Evul Mediu, în timp ce masoneria speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici și din misteriile păgânilor. Dar sursa de inspirație ce nu poate fi negată este Cabala evreiască… Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul și statutele masoneriei în 1717, cu toate că au reținut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene și pitagoreice, versiunea iudaică a tradițiilor secrete a fost cea aleasă de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pornindu-se de la ea, să își construiască propriul sistem“.

Francmasoneria a continuat să își lărgească tot mai mult rândurile, iar în 1720 au fost înființate loji masonice în Franța, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format în 1735 o Mare Lojă la Paris. Marea Lojă era diferită de lojile scoțiene, care fuseseră formate după ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele două ramuri ale masoneriei franceze s-au accentuat în 1746, odată cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit „Scumpul prinț Charlie“ Stuart, sau „tânărul pretendent“, și a susținătorilor lui care au încurajat folosirea ordinului în scopuri politice.

În acea epocă a devenit cunoscută marelui public adevărata origine a francmasoneriei. În 1737, profesorul fiilor prințului Carol Eduard care era și membru al Societății Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în fața francmasonilor din Paris, discursul supranumit „Cuvântarea lui Ramsey“, în care acesta declara: „Ordinul nostru a format o uniune de nedespărțit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim“ – ordin foarte apropiat de cel al templierilor. Ramsey mai spunea că francmasoneria era legată de școlile antice ale misteriilor, patronate de zeița greacă Artemis și de cea egipteană Isis.

Masonul german, Karl Gotthelf Baron von Hund a devenit membru al lojei din Frankfurt și în 1751 a întemeiat aici o filială a ritului scoțian, numită „Ordinul strictei observanțe“; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea necondiționată față de ordinele unor superiori misterioși și „nevăzuți“, așa cum a fost descris pe parcursul volumului, ordinul a sfârșit prin fuziunea dintre Ordinul Iluminaților și francmasoneria germană, în timpul congresului de la Wilhelmsbad.

Hund a recunoscut că ducea mai departe tradițiile cavalerilor templieri, care fuseseră constrânși la începutul secolului al XIV-lea de regimul lui Filip cel Frumos, regele Franței, să se autoexileze în Scoția. Membrii acestui ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului“. El pretindea că ar transpune în viață ordinele unor „superiori necunoscuți“ a căror identitate și loc de reședință nu erau precizate niciodată, în timp ce alții au pretins că acești „superiori“ nu erau oameni. Majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susținătorii iacobiți ai Stuarților, care au murit sau și-au pierdut credința după înfrângerea tânărului pretendent la tron.

Organizare[modificare | modificare sursă]

Inițierea unei ucenic francmason în jurul anului 1800. Aceasta gravură este bazată pe cea a lui Gabanon pe aceeași temă din 1745. Costumele participanților sunt schimbate după moda englezească de la începutul secolului al XIX-lea și gravura este colorată, dar în rest gravura este asemănătoare cu cea din 1745.

Francmasoneria este organizată în „clase, grade“ și „rituri“. Partea aproximativ comună tuturor riturilor este „Clasa lojilor albastre“, cu trei grade: „ucenic, calfă, meșter“ (sau „ucenic, companion, maestru“). Meșterii masoni pot face parte, după primirea acestor trei grade, numite și simbolice, în gradele de perfecționare a diferitelor rituri. Cele mai cunoscute și larg răspândite sunt „Ritul York“ și „Ritul Scoțian Antic și Acceptat“.

Wilmshurst nota: „Dezvoltarea (francmasoneria) s-a sincronizat cu scăderea interesului față de religia tradițională și rugăciunea în biserică“. „Principiile simple de credință și idealurile umanitare ale francmasoneriei iau, în cazul unor persoane, locul teologiei clasice din bisericile diverselor confesiuni religioase“. Deși liderii săi neagă că ar fi religie, masoneria a constituit pentru unii un înlocuitor al cultului religios. De aceea, nu este de mirare că Biserica a trebuit să fie circumspectă cu privire la răspândirea învățăturilor masonice. Wilmshurst spunea că, dacă o persoană caută să dobândească lumina „sub forma întăririi conștiinței de sine și a creșterii capacităților paranormale… trebuie sa fie pregătită să se dezbrace de toate prejudecățile și modelele de gândire avute până atunci și, cu o slăbiciune și blândețe asemănătoare cu acelea ale unui copil, să fie pregătită să își «deschidă» mintea, pentru a primi niște adevăruri noi și poate șocante pentru ea“. Referindu-se la înțelesurile masoneriei și caracterizându-le ca fiind „învăluite în mister“ și „criptice“, el scria: „Acestea reprezintă un subiect de cele mai multe ori neabordat care, prin urmare, rămâne în cea mai mare parte necunoscut membrilor săi, cu excepția celor foarte puțini care-l studiază în particular…“

Trecerea de la societățile secrete sau discrete antice la organizațiile inițiatice mai moderne a fost întărită de introducerea acestei francmasonerii „iluminate“ la sfârșitul secolului al XVIII-lea, organizație care îmbină legendele ezoterice mai vechi cu tradițiile cabalistice. Aceste secrete se dezvăluie inițiaților din cercurile mai interioare ale francmasoneriei, în timp ce ceilalți membri ai acestei organizații, care nu le cunosc, continuă să se bucure de învățătura și de prietenia pe care le găsesc în ea.

Dezbaterile despre francmasonerie[modificare | modificare sursă]

Pro și contra : ce spun partizanii și adversarii francmasoneriei[modificare | modificare sursă]

Despre Masonerie există două puncte de vedere[4]:

  • Primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale și metafizice care fac parte din mișcarea filozofică umanistă. În cele mai multe dintre ramuri, francmasonii sunt de asemenea uniți de credința într-o Ființă supremă transcendentă, indiferent de numele pe care I-l dau credincioșii. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecționarea omului, este compatibilă cu orice credință sau convingere sinceră și nu ar trebui să apară probleme. În argumentarea pro-masonică se invocă actele de caritate, nu puține, calitatea membrilor, adesea oameni cu multiple competențe și răspunderi, comportamentul modest și conduita exemplară a francmasonilor în societate, precum și sprijinirea diverselor proiecte umanitare. Fiind foarte clare și bine definite, aceste caracteristici nu necesită o analiză introspectivă.
  • Al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanistă. Adversarii francmasoneriei au apărut chiar de la nașterea acesteia. Astăzi, unii clerici creștini sau musulmani consideră francmasoneria ca primejdioasă pentru credincioși, întrucât francmasonii pot fi de orice credință fără discriminări, prin urmare amestecați, și propovăduiesc toleranța față de cei ce nu împărtășesc aceleași convingeri, câtă vreme aceste convingeri respectă democrația și drepturile omului. Potrivit respectivilor clerici, o asemenea poziție nu poate fi compatibilă cu dogma religioasă.

Un timp, Biserica Romano-Catolică a reprezentat o putere spirituală dar și lumească care nu admitea ca oameni de credințe si religii diferite să interacționeze cu catolicii, pentru a nu da naștere unor erezii. Biserica Romei percepea această confruntare de idei, precum și promovarea liberului cuget (libertății conștiinței), ca fiind cea mai periculoasă destabilizare a credinței membrilor ei. A devenit astfel incompatibilă calitatea de catolic cu cea de francmason, în timp ce Biserica Ortodoxă nu avea poziții ostile masoneriei (astfel că arhimandritul Efremie din Chișinău, care a întemeiat loja „Zorile“ la Silistra, sau istoricul academician Mihail Ștefănescu, episcop al Dunării de jos, au putut fi simultan clerici ortodocși și francmasoni).

În timp s-au creat mituri antimasonice din ce în ce mai exotice, trecând prin Protocoalele înțelepților Sionului, un fals dovedit, și culminând în prezent cu teoriile moderne ale conspirației, care au adăugat peste miturile existente ipoteze fantastice despre originea francmasoneriei într-o frăție antică a unor „reptilieni”, urmași corciți ai unor extratereștri și ai oamenilor cei mai „vicioși” .

În timpul celui de-al doilea război mondial au circulat în toată Europa expoziții, broșuri și filme antimasonice create de „Propagandastaffel” a lui Joseph Goebbels, traduse în toate limbile, care au beneficiat de o intensă publicitate, astfel că o generație întreagă și descendenții ei, cunosc francmasoneria doar prin temele expuse în acele documente și filme. Asemenea publicații abundă pe plan internațional și astăzi.

Comunismul se opune de asemeni francmasoneriei, pe care o consideră mișcare burghezo-moșierească, cosmopolită și antipatriotică. Faptul că francmasonii pot fi de orice convingere politică democrată fără discriminări, lăsând politica la poarta lojei și păstrând pentru adversarii politici stimă și respect, nu este compatibil cu așa-zisa luptă de clasă.

Incompatibil cu idealurile masonice este și naționalismul de tip nedemocrat, care își promovează neamul nu prin patriotism (iubirea pentru o țară, și pentru toți locuitorii ei; promovarea unui neam printre celelalte, în cadrul democrației), ci prin xenofobie (iubirea exclusivă pentru un singur neam, însoțită de marginalizarea minorităților și de ostilitate față de străinătate, în cadrul unui regim autoritar). Este logic ca partidele cu ideologie naționalistă de tip nedemocrat să fie adversare ale masoneriei. Atitudinea net potrivnică francmasoneriei provine din incultură, superstiții, fanatism și din propaganda dictaturilor.

Biserica Ortodoxă, initial tolerantă față de masonerie, ia în anii 1930 poziții ostile, în timp ce biserica catolică, dimpotrivă, și le deschide pe ale sale. Biserica ortodoxă a Greciei, de exemplu[5], a hotărât în 1933 că „francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creștinismul“ și că „toți fiii credincioși ai bisericii trebuie să se ferească de francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin ședința Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă și anticreștină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune „o acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și activității nefaste ale acestei organizații”. În cazul în care nu se căiesc, „Biserica le va refuza slujba la moarte. De asemenea, le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești“. Această poziție mai este oficială și astăzi.

Mentalitatea francmasonică[modificare | modificare sursă]

Mentalitatea francmasonică este, după Mircea Eliade[6] un mod de a gândi și de a acționa în același timp esoteric (adică intim, tainic, nearătat mulțimii, împărtășit de grupuri restrânse de oameni care se recunosc între ei tocmai prin acest fel de a fi și prin anumite expresii și semne comune, învățate printr-o inițiere comună) și exoteric (adică prin declarațiile și acțiunile lor publice). Dar Eliade nu este singurul care a vorbit despre această mentalitate. Ea a fost evocată, nu neapărat sub această denumire (de cele mai multe ori apare sub numele de “mentalitate occidentală” sau “cosmopolită”) și de alți autori, precum și de adversarii francmasoneriei[7].

Tricolorul societății Frăția prezentat în 1848 la Paris de studenții români, cu mențiunile: „DРЕПТАТЕ ФРЪЦІЕ” (Dreptate, Frăție) pe el. Acuarelă de C. Petrescu). Vezi Istoria francmasoneriei în România.

Mentalitatea francmasonică depășește cu mult cadrul strict al obediențelor masonice, indiferent că persoanele care au această mentalitate, sunt conștiente sau nu de izvoarele ei. Această mișcare, pentru care persoana umană, viața și nevoile sale (materiale și sufletești) sunt centrul și prioritatea tuturor preocupărilor omenești, nu este nouă în istoria omenirii și apare încă din Antichitate. Dar în cursul Renașterii se înmulțesc în Europa tot felul de societăți și grupuri care caută să creeze noi forme de relații sociale și de orânduiri politice al căror scop este, mai înainte de orice, bunăstarea și realizarea omului, prin cele trei principii ale libertății, ale egalității și ale frăției între inși de origini, convingeri și situații sociale diferite. Printre aceste mișcări se numără și francmasoneria, dar un om poate ajunge să împărtășească acest fel de a gândi fără să fie francmason, prin propria experiență și cultură (și, dacă intră în contact cu vreun francmason, și dacă acesta observă convergența, poate fi invitat să intre în rândurile masoneriei). Dar este de asemenea posibil ca un francmason, prin vorbele și acțiunile sale, să răspândească în jurul lui această mentalitate, în mediul său profesional, cultural, politic, geografic sau familial.

Întmeietorii Statelor Unite, redactori ai Constituției americane, în frunte cu G. Washington, purtând însemne masonice.

Multe societăți, cum au fost de exemplu, în România[8]Frăția sau Junimea, pot fi astfel impregnate de mentalitatea francmasonică. Studenții români de la Paris, în secolul XIX, au avut profesori francmasoni și o parte dintre ei au fost inițiați în loja “Ateneul străinilor”; alți români au întemeiat la Bruxelles loja “Steaua Dunării”, desemenea prezentă la IașiGalați și București, din care au făcut parte, printre alți oameni de vază ai vremii, Vasile AlecsandriIon Heliade RădulescuSpiru HaretCarol DavilaAlexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu.

Aproape toți întemeietorii Statelor unite ale Americii, printre care George Washington și Benjamin Franklin, erau francmasoni sau împărtășeau mentalitatea francmasonică. Un alt exemplu celebru din lumea anglo-saxonă este Winston Churchill.

Definiția[9][modificare | modificare sursă]

Mentalitatea francmasonică

Pe planul filozofic mentalitatea francmasonică nu este nici religioasă (chiar dacă anumiți francmasoni pot fi ispitiți să facă din francmasonerie o religie sau chiar o sectă în locul adevăratelor religii) nici anti-religioasă (cea mai mare parte din masonerie crede în Dumnezeu pe care Îl consideră ca fiind un “Mare Arhitect al Universului”, același și unul, indiferent cum îl văd și cum îl numesc oamenii). Dar este adevărat că mentalitatea francmasonică cuprinde idei care pot fi potrivnice intereselor anumitor membri ai clerului ca factori economici și sociali : de exemplu promulgarea legilor conform voinței populare și nu conform unei Cărți sfinte, libertatea pentru un cetățean de a respecta sau nu obligațiile religioase, de a fi sau nu botezatcăsătorit sau înmormântat religios, libertatea de a practica sexualitatea fără scop reproductiv, libertatea femeii de a fi sau de a nu fi mamă, și multe altele asemănătoare. Din acest motiv, mulți clerici consideră și afirmă că mentalitatea francmasonică este ceva negativ, antireligios, sau chiar anti-spiritual. Există însă și clerici care socotesc că orice om poate ajunge la mântuire și la Dumnezeu prin propria sa credință și dezvoltare sufletească, ba chiar înafara religiilor: acești clerici nu văd nici-o incompatibilitate între credință și mentalitatea francmasonică, iar unii au fost francmasoni, ca de exemplu Mihail Ștefănescu zis “Melchisedec” (1823-1892), episcop al Dunării de Jos și al Romanului, istoric, om politic unionist și academician.

Pe planul juridic, mentalitatea francmasonică corespunde cu Dreptul pământean care dă aceleași drepturi și aceleași datorii tuturor locuitorilor aceluiași stat, indiferent de starea, originile și convingerile lor, câtă vreme nu au încălcat legile sau câtă vreme și-au împlinit pedepsele. În schimb, nu corespunde cu Dreptul strămoșesc în care drepturile și datoriile sunt diferite de la o categorie de oameni la alta, și depind de starea, originile și convingerile lor.

Pe planul politic, mentalitatea francmasonică s-a manifestat în decursul istoriei prin mișcări care au militat în favoarea dreptului pământean și în favoarea democrației. În aceste mișcări se practicau încă de acum 250 de ani reguli de vot pe care astăzi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care în secolul XVIII, când niciun stat din lume nu era democratic, păreau utopice și chiar păcătoase (devreme ce autoritatea absolută a suveranilor și legile regatelor trebuiau să purceadă “din voia lui Dumnezeu”, nu din cea a “norodului”). Regulile de vot erau fixate printr-o Constituție concepută în comun și ea-însăș acceptată printr-un vot. Pentru a se ajunge la generalizarea acestor reguli în viața politică, au trebuit veacuri de lupte politice, câteodată violente. Lupta politică împotriva conservatorilor, a fost lungă și durează încă, pentru a ajunge la neutralitatea statului față de religii (“laicitatea“, necesară libertății de conștiință pentru orice credincios sau necredincios, indiferent de convingerile sale), la egalitatea de drepturi între bărbați și femei, între oamenii sănătoși și cei handicapați, între heterosexuali și homosexuali, între albi, negri și orice alte neamuri, între diferitele clase sociale. Conservatorii nu admit astfel de reforme, fie în numele naturii (care, afirmă ei, a adaptat bărbatul la lupta cu viața în exterior și femeia la funcția maternă și casnică), fie în numele religiei (care, de pildă, nu admite nici homosexualitatea nici avortul). Conservatorii subliniază că atât natura, cât și religia, nu sunt democrații, și nu cunosc decât o singură formă de egalitate: cea din fața morții.

Răspândirea mentalității francmasonice[modificare | modificare sursă]

Fără să știe, mulți cetățeni sunt astăzi, în diferitele state ale lumii, profund influențați de mentalitatea francmasonică[10]. Ei găsesc firești și normale o bună parte a ideilor răspândite de 250 de ani încoace de francmasoni, ca de exemplu legitimitatea progresului tehnic și științific, a dorinței de a scăpa de molime, de boli și de paraziți, democrația, egalitatea bărbați-femei față de lege, ne-obligativitatea religiei. Strămoșii noștri de acum câteva veacuri ar socoti societatea noastră de azi ca fiind păcătoasă, potrivnică voinței divine și legilor firești ale lumii. Țările în care majoritatea cetățenilor împărtășesc elementele de bază ale mentalității francmasonice, sunt cele mai puternice din lume și modelul lor social domină întreaga planetă, deși numărul francmasonilor propriu-ziși în lume nu depășește patru milioane de persoane[1]. Nu o presupusă putere ocultă a francmasonilor explică acest succes, ci mult mai simplu, faptul că modelul social propus de francmasoni s-a dovedit cu timpul mai performant ca oricare altul, pentru a satisface nevoile fundamentale ale ființei umane, pe planurile material și sufletesc.

Confruntarea cu alte mentalități[modificare | modificare sursă]

Dar există evident în lume și alte modele de societate, mult mai tradiționale, bazate pe ideea că nu omul și nevoile sale primează, ci voința spiritelor sau zeilor, sau roata sorții, norocul sau ghinionul, “ce îi stă scris” fiecăruia, sau legile naturii. Aceste societăți corespund cu zone geografice unde democrația, drepturile umane, progresul tehnic și bunăstarea sunt mai puțin dezvoltate decât în țările dominate de mentalitatea francmasonică. Există de asemenea mentalități diferite și în țările dezvoltate: cea religioasă care dă prioritate mântuirii sufletului în scopul de a intra în rai, cea materialistă care socotește că scopul vieții este producția și acumularea bunurilor materiale, cea naționalistă care socotește neamul ca fiind un organism natural ale cărui interese primează, cea comunistă care dă prioritate proletariatului. Dacă aceste mentalități s-ar putea acorda între ele, mentalitatea francmasonică ar dispare repede de pe suprafața pământului.

În timp ce Samuel Huntington descrie lumea ca un spațiu de confruntare geografică al civilizațiilor, autori ca Mircea EliadeNae IonescuEmil CioranJared Diamond sau Abraham Maslow au evocat în articole și interviuri, alt spațiu de confruntare al mentalităților: mintea omenească. Există astfel în noi, concomitent și în proporții mereu schimbătoare, mai multe tipuri de mentalități, al căror echilibru determină convingerile ce ne caracterizează :

  • Mentalitatea primitivă socotește tot ce ne înconjoară, lucruri și ființe, ca simple resurse de exploatat.
  • Mentalitatea antică socotește tot ce ne înconjoară ca ființe de supus și teritorii de cucerit în folosul neamului din care facem parte.
  • Mentalitățile antică și medievală socotesc tot ce ne înconjoară ca fiind exprimarea voinței divine, ai cărei jucării suntem, vrând, ne-vrând, conștient sau nu.
  • Mentalitatea pozitivistă socotește tot ce ne înconjoară ca fiind rezultatul unor legi naturale și a unui sens evolutiv spre progres, ale cărui rezultat (“superior”) suntem.
  • Mentalitatea francmasonică socotește tot ce ne înconjoară ca fiind rezultatul pe de-o parte al unor legi și hazarduri naturale, ce duc spre violență și competiție, iar pe de altă parte al luptei oamenilor pentru a se elibera de aceste legi, pentru a își crea noi legi, mai omenoase, și o lume mai pașnică.

Prezența simultană a acestor mentalități în noi, reprezintă diferite modalități de dezvoltare a culturii, a societății și a identității omenești; ele nu sunt totdeauna ușor de împăcat și astfel se explică în parte contrazicerile umane. În mentalitatea francmasonică, civilizația este comparată cu o grădină care trebuie în permanență să fie întreținută, ca să nu redevină un maidan plin de scaieți și de buruieni, și aceasta, atât la nivel individual (buna purtare, buna creștere), cât și la nivel colectiv.

Francmasoneria în România[modificare | modificare sursă]

Emblema actuală a Marii Loji Naționale din România, cu inscripția „învinge sau mori“ în latină.

În România Francmasoneria este organizată în mai multe obediențe, Marea Lojă Națională Română fondată 1880Marea Lojă Națională Unită din România, apoi Marea Lojă Națională din RomâniaMarele Orient de Rit Scoțian Antic și Acceptat din RomâniaMarea Lojă Regulară a RomânieiMarea Lojă Națională a RomânieiMarele Orient din România UMSOI și Marele Orient al României, precum și alte câteva obediențe mai mici, între care unele deschise și femeilor (Dreptul Uman din RomâniaMarea Lojă Feminină a RomânieiMarele Ordin Feminin Român). Aceste obediențe nu se recunosc reciproc.

Cea mai mare lojă din România este Marea Lojă Națională din România, unica recunoscută de UGLE, și internațional de alte Mari Loji regulare.

Există în România mai multe obediențe masonice :

În 2009 sunt aproximativ 7500 francmasoni în România, dintre care 7000 „regulari” (obediențele inițial anglo-saxone ale Marilor Loji naționale) și 500 „liberali” (obediențele franceze ale Marelui Orient și a Dreptului Uman). Pe lângă și printre acestea, există cercuri mai restrânse („gradele superioare”) care își inițiază membrii în cunoașterea mai profundă a simbolisticii și a istoriei esoterice și spirituale a omenirii.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. a b Sursa: The Masonic Service Association of North America, vezi: [www.msana.com/]
  2. ^ Constituția din 1991, art. 37, alin. 4 și Constituția din 2003, art. 40, alin. 4 interzic asociațiile cu caracter secret. Or, marile loji de pe teritoriul României sunt înscrise la judecătorie, iar statutul lor menționează un sediu social și un sediu de lucru. Aceasta demonstrează că nu este vorba de asociații cu caracter secret, care nu ar putea fi înscrise în mod legal.
  3. ^ Wasserman, James. (2008) Secretele Washington-ului masonic (în engleză). Inner Traditions/Bear. Cărți Google
  4. ^ André Combes, „Encyclopédie de la Franc’Maçonnerie”, Le Livre de Poche, 2000 și Paul Naudon, „Histoire générale de la franc-maçonnerie”, Presses Universitaires de France, 1981 (ISBN 2-13-037281-3)
  5. ^ Poziția Bisericii Ortodoxe a Greciei pe ședința din 12 octombrie 1933
  6. ^ Eseul „Mentalitatea francmasonică” scris de Mircea Eliade[1]
  7. ^
    • Constantin Rădulescu-Motru:
      • Românismul: cateheza unei noi spiritualități, 1936
      • Psihologia poporului român, 1937
      • Timp și destin, 1940
      • Etnicul românesc: comunitate de origine, limbă și destin, 1942.
    • Nichifor Crainic:
      • Ortodoxie și etnocrație (reeditat 1997).
    • Evocări (prietenoase) în Memoriile lui Grigore Gafencu.
    • Numeroase evocări (ostile) în ziarul “România mare”, în site-ul mișcării legionare și în Mișcarea de Integrare în Absolut (MISA).
  8. ^ D.G.R. Șerbănescu, „La Franc-maçonnerie en Roumanie”, Paris, ed. “Lettre M”,‎ 1950; Abel Douay și Gérard Hetrault, „Napoléon III et la Roumanie : influence de la franc-maçonnerie”, ed. Nouveau Monde 2009
  9. ^ André Combes, „Encyclopédie de la Franc’Maçonnerie”, ed. Le Livre de Poche, Paris 2000
  10. ^ Paul Naudon, „Histoire générale de la franc-maçonnerie”, Presses Universitaires de France, 1981 (ISBN 2-13-037281-3) și Stan Stoica (coordonator), „Dicționar de Istorie a României”, pp. 153-155, ed. Merona, București 2007

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Horia Nestorescu-Bălcești: Ordinul masonic Român, ed. Șansa, București 1993
  • Dorin Băleanu, Radu ComănescuIluștri francmasoni ai României, Ed. Europa Unită, București 2003, ISBN 973-99598-9-X
  • Mircea Eliade: Comentarii la Legenda Meșterului Manole1943 în antologia “Drumul spre centru”, Ed. Univers, 1991, Imagini și simboluri, 1952, Le Sacré et le Profane, Paris, 1956, Făurari și alchimiști, 1956, Nașteri și renașteri, 1958, The Quest (titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969, Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. II, Humanitas, 2006.
  • Daniel Ligou, Dictionnaire de la Franc-maçonnerie, Presses universitaires de France, Paris, 1999
  • Mihai Vâlsan, Les derniers hauts grades de l’Ecossisme et la réalisation descendante (“Ultimele înalte grade ale Scoțianismului și realizarea descendentă”), Paris, 1953
  • Daniel Todor, Societatea Masonică, Brașov 2018

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Istoria Francmasoneriei, Albert Mackey, tradusă și editată în 2004
  • Operațiunea Oculta. Francmasoneria în atenția Securității. Documente strict secrete (1984-1989), Florian Bichir, Editura: RAO, 2019
  • Francmasoneria si Simbolul pierdut, Morris S. Brent – recenzie
  • Ritualurile secrete ale Francmasoneriei, Marques-Riviere Jean – recenzie
  • Ortodoxie Masonică. Istorie. Rituri. Doctrine, Jean-Marie Ragon, 1853 – recenzie
  • Românii în francmasoneria universală, Dan A. Lăzărescu, Horia Nestorescu-Bălcești, Editura Centrul Național de Studii Francmasonice, 1997
  • Istoria francmasoneriei românePaul Ștefănescu, Editura Miracol, București, 1999
  • Francmasoneria. Relațiile dintre cultele religioase – masonerie și alte conspecte, Editura Grinta, Cluj, 2014 – recenzie1 – recenzie2
  • The Masonic Society, Daniel Todor, Brașov 2017

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de francmasonerie

Organizații ale masoneriei

Publicații ale francmasoneriei

Saituri dedicate francmasoneriei

Masoneria în presă

Regulile ciudate ale masoneriei

Relaţia mea cu francmasoneria a început în ziua în care m-am născut, datorită bunicului meu.

De Andy Capper
Mulțumim pentru imaginile de arhivă lui Adam ParfreyAmintiri care atestă virtutea de a suporta (de la stânga la dreapta) ritualuri în care ești bătut, înecat și tăiat în două pentru a-ți dovedi loialitatea față de club.

Relația mea cu francmasoneria a început în ziua în care m-am născut, datorită bunicului meu. Pe vremuri era mason în Liverpool, dar în cele din urmă i-a întors spatele societății și activităților sale. Principalul motiv pentru care a renunțat a fost faptul că bunica, fiind femeie, nu avea voie să știe nimic despre ce se petrecea la întâlniri. Din cauză că multe dintre rudele sale erau asociate cu masonii, atât el cât și soția lui s-au înstrăinat de membrii familiei din partea lui și nici n-au mai vorbit vreodată cu ei, așa că am multe rude pe care nu le cunosc.


Așa cred unii susținători ai teoriei conspirației că arată masonii care controlează lumea.

Oare aș fi mai fericit și mai plin de succes decât sunt acum dacă i-aș fi cunoscut? Probabil că nu. Cred că erau din Wirral, o zonă din Liverpool ai cărei cetățeni oricum nu-mi erau prea dragi. Ce îmi place mie la povestea asta e că bunicul meu a ales dragostea soției sale în defavoarea bețiilor cu polițiști și avocați cu pălării caraghioase care îmbrățișau scheleți sau ce dracu’ mai făceau ei pentru a prospera în clubul lor supersecret. Fie asta, fie s-a speriat de furia bunicii mele, care putea fi destul de fioroasă când se enerva.

Am fost fascinat dintotdeauna de nivelul de loialitate care implica păstrarea de secrete față de membrii familiei și de regulile ciudate care trebuie urmate pentru a face parte din Masonerie și alte societăți secrete, dar nivelul meu de interes nici nu se apropie de cel al sciitorului american Adam Parfrey. Fondatorul și proprietarul editurii Feral House, Adam a petrecut ultimii 20 de ani strângând o colecție imensă de lucruri legate de masonerie și, împreună cu co-autorul lui, Craig Heimbichner, tocmai a terminat o carte mare intitulată Ritual America: Secret Brotherhoods and Their Influence on American Society (Ritualurile Americii: Frății secrete și influența lor asupra societății americane). VICE a avut norocul să obțină un preview al unora dintre cele mai bune imagini din carte și un interviu cu Adam despre obsesia lui cu masonii și alte grupări similare.

Vice: În noua ta carte, susții că pe vremea când aceste frății erau în floare, unul din trei americani aparțineau unei societăți secrete. Pare o nebunie. Care sunt cifrele azi?
Adam Parfrey:
 Aceste cifre provin din două surse. Una e o carte din 1898, o enciclopedie a organizațiilor de acest gen, iar alta e o carte mai recentă intitulată Organizațiile Frățiilor. Sună nebunesc, dar nu e, deoarece aceste societăți au oferit lucruri importante oamenilor din epoca lor, lucruri ca asigurări medicale, rețele sociale, divertisment și locuri în care să fugă de familie și să bea.

Această fotografie a unei picturi cu Președintele Harry Truman în veșminte regale redă destul de corect înfățișarea unui mason.
Deși n-ai zice, ei sunt cei care controlează lumea.

Ai făcut vreodată parte dintr-o societate secretă?
Prietenul meu texan Bruce Webb are împreună cu soția lui o galerie care conține tot ce a cumpărat vreodată de la societățile secrete după ce acestea s-au închis. Bruce m-a încurajat să mă înscriu în gruparea Odd Fellows, așa că am participat la ceremonia de inițiere la sediul lor din Waxahatchie, Texas. Trebuie să recunosc că am uitat parola secretă și strângerea de mână specifică.

Ce a trebuit să faci ca să intri în clubul Odd Fellows?
În timpul ritualului de inițiere, trebuia să te holbezi la un schelet tâmpit dintr-un sicriu pentru a-ți aminti de puținele zile pe care le mai ai de trăit și a realiza ce idee bună e să te alături unei societăți care va avea grijă de tine.

Ai fost implicat și în Biserica Satanei în trecut datorită prieteniei cu răposatul Anton LaVey. Cum se compară Biserica Satanei cu aceste societăți de tip masonic?
Anton a spus undeva că Biserica Satanei se baza parțial pe ideile și ritualurile masonice. Dar în vremea când îl cunoșteam, Anton nu a pus la cale niciun fel de ceremonie, în afară de faptul că cânta la orgă și sintetizator ore în șir. Țineți minte că Francmasoneria a fost baza a sute de societăți, așa cum paradigma celor 12 trepte e folosită de multe grupuri ale învățaților.

Acest desen al unui ritual de inițiere probabil nu e o reprezentare corectă a riturilor masonice contemporane.

Cât de mulți oameni din ăștia cu șorțuri și pălării caraghioase crezi că sunt printre noi azi?
Francmasoneria încă e pe val în poliție și organizații militare, dar nu atât de mult printre americanii de rând. Eu și co-autorul meu, Craig Heimbichner, speculăm că paradgima francmasonului e atât de înrădăcinată în cultura americană, încât nu e nevoie să mai treci prin ritualurile vechi ca să fii membru.

Cu alte cuvinte, oamenii care au folosit francmasoneria ca un mijloc de a controla oamenii și-au făcut treaba atât de bine încât nu mai au nevoie de proletari. În ziua de azi, nu Illuminati controlează lumea?
Illuminati erau o organizație reală, anti-catolică, anti-monarhie, într-o vreme în care dacă îndrăzneai să gândești astfel erai spânzurat. Am respect pentru organizația originală înființată de Adam Weishaupt. Dar astăzi Illuminati sunt considerați un grup secret și satanist de hoți ucigași care au copulat cu extratereștri reptilieni.

Ce te-a îndemnat să scrii cartea asta acum? De multe ori poveștile din spatele unor cărți sunt mai interesante decât cărțile însele, dacă nu chiar și mai interesante.
M-au atras dintotdeauna conspirațiile sinistre. Știi, toate alea – Biserica Procesului, Manson – și m-am întrebat care e treaba cu francmasonii și alte astfel de ordine și secretele lor, paradele, hainele ciudate. Am început să citesc literatură conspirațională și știri care proveneau chiar de la astfel de grupuri. Și am descoperit că realitatea e și mai stranie decât te-ai aștepta.


Dacă vezi mai mult de o persoană în poza asta masonică
veche, înseamnă că eşti posedat de Satana.

Cel puțin vizual, e incredibil. De unde provin toate imaginile astea?
Din colecția mea. Majoritatea de pe eBay, dar și de la prieteni și dealeri de cărți vechi. Le-am strâns timp de douăzeci de ani. A fost un proces lung de producție deoarece e o carte IMENSĂ. Și oricum a trebuit să tai din ea semnificativ. Am vrut să folosesc 4 000 de imagini, dar a trebuit să selectez doar 400 pentru editarea finală.

Care sunt preferatele tale?
M-am fixat pe obsesia Shriners cu copii cu dizabilități și clovni Shriner care îngrozeau copiii prin spitale; mai sunt interesat și de ritualurile Klan și vizualurile naziste care conectau francmasonii cu evreii într-o conspirație abjectă. Am lucrat la cartea asta mai mult de zece ani. Din cauza obsesiei mele pentru frății, am ajuns să colecționez cărți, reviste, ziare, cărți poștale, fotografii, afișe, picturi, postere, decantatoare de alcool și tot felul de aparaturi pentru inițieri. Dar apoi au ieșit romanele tâmpite ale lui Dan Brown, care au încurajat editurile să scoată mii de cărți despre societățile secrete.

Și o mie de emisiuni TV cu titluri de genul Secretele extratereștrilor naziști: De la Vatican până la Casa Albă.
La dracu’, apar o grămadă de printuri plictisitoare și anticonspiraționale chiar de la frății. Ce m-a ajutat să mă concentrez la cartea asta a fost chiar GUNOIUL publicat în cantități industriale de către edituri.

Ritualurile Americii: Frății secrete și influența lor asupra societății americanea apărut de curând la editura Feral House.

Traducere: Oana Maria Zaharia

JOHN PERKINS recunoaste ca “România este infestată cu «asasini economici»”, inca de la preluarea puterii de catre Iliescu si Iscariotenii sai!

 În volumul său de memorii, intitulat “Confe­siunile unui asasin economic” (Confessions of an Economic Hit Man), economistul american John Perkins dezvăluie din interior, cu un curaj unic, structurile guvernamental-corporatiste care domină lumea globală. Fost el însuşi un “asasin economic” de succes, se POCAIESTE , descri­ind cu mare talent “imperiul” pe care cor­po­raţiile l-au instaurat pe glob. De fapt, cine sunt asa­si­nii economici (AE)? Răspunsul este cutremurător:

 

Det.pe www.informatii-agrorurale.ro

 

 

“Asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume, pen­tru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direc­ţio­nează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de «ajutorare» străine, către seifurile corporaţiilor gigant şi către buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează re­­sursele naturale ale planetei”. Interviul care ur­mea­­­­ză ne-a fost acordat în exclusivitate, prin skype, ca să apară în zilele în care, graţie eforturilor orga­ni­zaţiilor “Pachamama România” şi “Heritage-Par­tener” UNESCO, John Perkins se află în România, ţinând seminarii la universităţile Alexandru Ioan Cuza din Iaşi , “Ştefan cel Mare” din Suceava , “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti .

“Noi, «asasinii economici», clădim imperiul global”

– Care a fost datoria dv., ca “asasin economic”, domnule Perkins?

– Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează inte­re­sele comerciale ale SUA. Într-un final, liderii res­pec­tivi sunt prinşi în capcana unei reţele de datorii, care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a ne satisface nevoile politice, eco­nomice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice, sisteme electrice, oraşe noi şi aeroporturi, cu condiţia să fie construite de cele mai importante companii americane. Practic, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată SUA, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. Deţinătorii com­pan­iilor de inginerie tehnologică şi construcţii din Sta­tele Unite au devenit, astfel, fabulos de bogaţi. În strădania lor de a duce pe culmi imperiul global, cor­poraţiile, băncile şi guvernele sunt reunite sub denu­mirea colectivă de corporatocraţie. Iar noi, “asasinii economici”, clădim acest imperiu global. Dacă mă întrebaţi cum, o să vă răspund astfel: oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convin­gă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică “asasini­lor economici”.

– Auzim în fiecare zi cuvântul “corporaţie”. Ce este, de fapt, o corporaţie?
– E o întrebare esenţială. O corporaţie este un grup de oameni care lucrează împreună, dar care sunt conduşi de lipsa de conştiinţă şi de setea pentru profit cu orice preţ, indiferent de împrejurările sociale în care acţionează şi de mediul înconjurător pe care-l dis­trug în numele dezvoltării. Forţa lor a luat am­ploare după anii ’70 ai secolului trecut, când singura lor “responsabilitate” a început să fie profitul. E ab­surd! Avem nevoie să schimbăm lipsa de conştiinţă a corporaţiilor, să le obligăm să servească lumea, ţările sărace, pe americanii care nu au ce pune pe masă la mi­cul dejun, şi care sunt, conform statisticilor ofi­ciale, circa 12 milioane. Acestor entităţi fără suflet tre­buie să le dăm, de la noi, puţin suflet. Nu putem nega că aceste corporaţii sunt esenţiale pentru eco­nomia lumii actuale. Însă trebuie să creeze mai multe slujbe şi mai bine plătite, să creeze noi tehnologii, să cureţe zonele poluate în cursul exploatărilor sălbatice ale resurselor, să distribuie o parte din bogăţie şi pe orizontală, pentru cei care mor de foame (24.000 de oameni mor zilnic, în întreaga lume). Vorbind de schim­bare, de întoarcerea la o dezvoltare durabilă, de o lume a responsabilităţii în faţa viitorului, nu spun să ne întoarcem în peşteri, în bordeie, dar avem nevoie să respectăm mai mult această planetă.

“Ceea ce a făcut Bechtel în România este tipic corporatocraţiei: a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani”

– În cartea dvs. acordaţi o atenţie specială cor­poraţiei Bechtel. A venit şi la noi, să construiască o autostradă de 450 de kilometri, cu 2,5 miliarde de euro. Până la urmă, contractul a căzut, a construit numai 52 de km, a încasat 1,3 miliarde şi a dispărut. Cum comentaţi?
– A dispărut cu banii? Nu e ceva neobişnuit. Asta fac corporaţiile în întreaga lume. Ele se cred deasupra legii. Şi chiar sunt deasupra legii, pentru că au puterea să schimbe legile dintr-un stat sau altul şi au puterea să corupă guverne, preşedinţi şi regi. Îmi iubesc ţara şi îmi e teribil de ruşine pentru faptele acestor corpo­raţii, care vor să controleze totul pe lume. Nu trebuie să ne mirăm că noi, americanii, suntem atacaţi de te­rorişti, nu doar în străinătate, dar şi în oraşele noastre. Vreau ca America să redevină un lider al democraţiei, nu al corporatocraţiei. Vorbind din nou despre Bechtel, trebuie spus că ceea ce a făcut în România este tipic corporatocraţiei. Să fiţi siguri că a făcut ace­leaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în pri­vatizarea sistemului de apă dintr-un oraş din Bo­livia, sau chiar în Statele Unite. Bechtel a lăsat lu­crurile neterminate deseori, dar a primit o grămadă de bani.

– România este bogată în resurse minerale, aur, argint, petrol. O agenţie guvernamentală, ANRM, a concesionat deja peste 6000 de perimetre de ex­ploa­tare unor companii străine. Cum ar trebui să pri­mească românii acest “cadou” guvernamental?

– Oamenii din întreaga lume se confruntă cu aceeaşi situaţie. Corporaţiile sunt peste tot. Peruanii, bolivienii, indonezienii, românii şi ceilalţi trebuie să-şi pună aceleaşi întrebări. Răspunsul e doar unul: dezvoltarea durabilă, bazată pe protecţia mediului, pe crearea de slujbe curate şi pe câştiguri egale de am­bele părţi, atât deţinătorul resurselor, cât şi investi­torul. Producţia trebuie împărţită, nu expediată aproa­pe integral în străinătate. Nu poate veni o corporaţie junior, precum Roşia Montană Gold Corporation, des­pre care am auzit vorbindu-se în mediile de afa­ceri, să-şi ia partea leului, de 80% din acţiuni, lăsând statul român, adică lăsându-i pe români numai cu 20% din afacere. Asta este o vânzare pe nimic a resur­selor României, ceea ce nu trebuie acceptat. Românii trebuie să fie încrezători în forţa şi valoarea lor ca popor european, impunând corporaţiilor să procedeze corect în activitatea lor productivă. Altminteri, veţi ajunge ca Statele Unite, care sunt foarte strict contro­late de corporaţii. S-a spus că aceste corporaţii au în­vins comunismul, dar putem adăuga: corporaţiile au în­vins şi democraţia! Noi, în SUA, nu mai avem de­mo­craţie, este o glumă să afirmi că suntem o ţară democratică.

“Românii ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului şi agricultura ecologică, purtând de grijă «mamei-pământ»”

– În acest context transnaţional, ce le rămâne românilor de făcut?

– Decât să facă jocul acestor corporaţii, românii ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului şi agricul­tu­ra ecologică, purtând de grijă “mamei-pământ” (pachamama). România este puternică în construcţia de maşini şi motoare electrice, de nave şi automobile, în producţia agricolă; este printre cele mai perfor­mante din lume în tehnologia informaţiei (IT). Aces­tea să rămână direcţiile de viitor, din ele să vină bo­găţia, nu din exploatarea brută şi intensivă a sub­solului, din răscolirea munţilor şi văilor. Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pă­mântului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au terminat. Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe redu­cerea şi eliminarea poluării, pe reciclare, pe folosirea altor energii în afara celor fosile, pe renunţarea la dependenţa de resursele naturale. Dacă, totuşi, veţi accepta unele corporaţii pentru exploatarea resurselor, fiţi măcar foarte atenţi la contracte, dacă vreţi să mai ră­mâneţi cu ceva de pe urma acestor proiecte. După pă­rerea mea, contractul cu Bechtel a fost unul foarte prost negociat. Nu m-ar mira să fie la fel în agri­cultură, cu Monsanto, sau în domeniul gazelor de şist, cu Chevron. Ei au mari experţi în negociere, îţi iau totul, dar te lasă să crezi că ai făcut cea mai bună afa­cere. Ei au asasini economici! România este deja “in­festată” cu asasini economici, nu doar americani, ci şi ruşi sau chinezi. Şi Rusia şi China au variantele lor de astfel de asasini… Pentru că unul din scopurile asa­sinilor economici este privatizarea lumii. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea na­ţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chi­nez, american, român, depind de finanţele mon­diale, de economia globală.

“Daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela!”

– De doi ani, românii vorbesc de corporaţia Chevron, încurajată de guvern să foreze în căutarea ga­zelor de şist. Ignorând opoziţia localnicilor, Chevron merge mai departe… Până unde credeţi?

– Până îşi va atinge toate obiectivele de corporaţie criminală. Fiţi foarte atenţi cu această organizaţie! În Ecuador, ca să dau numai un exemplu, a făcut lucruri teribile, a creat haos, a poluat terenurile, a refuzat să cureţe, să ecologizeze. În urma exploatării nemiloase, oa­menii suferă şi mor, dar Chevron ignoră toate aces­tea, pentru că lucrează pe principiul mafiei. Îi sfă­tuiesc pe români cu toată convingerea: daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela! E ca în viaţa de fiecare zi: nu angajezi să-ţi măture casa o persoană despre care ai auzit că a fost prinsă furând. Deci, nu o angajaţi pe Chevron să vă scormonească teritoriul! Nu vă iluzio­naţi cu independenţa energetică pe care ar adu­ce-o. Nu puteţi avea încredere în ei! Căutaţi surse alter­native de energie, nu acceptaţi metodele demodate ale acestor corporaţii, care îşi propun să ţină timpul în loc, până scot din pământ şi ultima picătură de com­bustibil fosil.

– Vă rog să adresaţi românilor un gând bun, o încurajare. Să ne temem de viitorul corporatist al lumii?

– Sfârşitul corporaţiilor nu e departe. Capitalismul lor primitiv va fi înlocuit de capitalismul cu faţă umană, al micilor firme, al micilor proprietari. În lu­me are acum loc o revoluţie: revoluţia conştiinţelor. Va fi mai mare decât revoluţia industrială. Oamenii se trezesc. Sunt speriaţi de amploarea distrugerilor de pe Terra, cauzate de lăcomia corporaţiilor. Aţi văzut zilele trecute, la New York, un milion de oameni în stradă, atrăgând atenţia asupra încălzirii globale. Mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cu­nosc pe români. Ştiu: există un parteneriat strategic în­tre România şi SUA, în plan politic, ceea ce este foarte bine. Eu sunt însă avocatul parteneriatului din­tre poporul român şi poporul american, pentru că vreau să învăţăm unii de la alţii cum să supravieţuim în armonie cu natura. Să nu uităm că trăim pe o “staţie spaţială” foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nici o navetă, ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

 

Alte “amanunte”picante ,marca John Perkins: Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în România

Există asasini economici ,precum cei de astăzi , mult mai sofisticaţi. Au sisteme de comunicare mult mai sofisticate, e vorba de mult mai mulţi bani.

În ceea ce ne priveşte, noi doar încercam să sporim puterea mondială a corporaţiilor pentru care lucram, fără a ne interesa foarte mult care sunt corporaţiile respective. Şi acum există oameni care fac această treabă pentru Banca Mondială sau alte organizaţii similare. Fiecare mare corporaţie are echipamentul şi oamenii necesari pentru a face treaba unui asasin economic. Monsanto, Chevron, de exemplu, folosesc asasini economici.

Cum poate fi identificat un asasin economic?

E mai greu de identificat, dar oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convingă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică asasinilor economici.

Toate marile puteri ale lumii folosesc metoda asasinului economic?

Fără îndoială. Rusia are propria versiune de asasini economici. La fel, China. Fiecare are propriile metode de acest tip, cu diferite grade de implicare. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea naţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chinez, american, român depind de finanţele mondiale, de economia globală.

Nu ştiu precis cum este astăzi, dar pot spune cu siguranţă că multe acorduri au în spate sisteme foarte asemănătoare cu cel descris de mine.

John Perkins: Chevron şi Texaco sunt organizaţii criminale, îmi pare rău că sunt implicate în România

Credeţi sau ştiţi că metode similare celor descrise în „Confesiunile unui asasin economic” au fost folosite în Estul Europei?

Cu siguranţă au fost şi sunt folosite în Ucraina şi în alte locuri, de exemplu în Orientul Mijlociu. În ceea ce priveşte România, cred că trebuie realizat că este o ţară de mijloc, se află chiar în miezul unei zone foarte importante. România ocupă o poziţie cheie în acest moment, e o ţară aflată la mijloc.

Credeţi sau ştiţi că marile privatizări din România, marile proiecte de investiţii, au fost făcute prin metodele descrise în Confesiuni?

Unul din scopurile asasinilor economici este privatizarea lumii, predarea întregului control în mâinile şefilor de corporaţii. Cred aşadar că ceea ce a făcut Bechtel în România este foarte reprezentativ. Dar Bechtel a făcut aceleaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în privatizarea sistemului de apă din Cochabamba (Bolivia – n.r.), sau chiar în Statele Unite, unde a fost implicată în mari proiecte de construcţii, de exemplu în Boston. Bechtel deseori a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani.

Cunoaşteţi proiectul minei de aur de la Roşia Montană?

Nu am vizitat situl de la Roşia Montană, ştiu că este vorba de o companie canadiană. Minele de aur şi toate minele sunt operaţiuni foarte periculoase.

Dar văd ceea ce se întâmplă în România, ce încearcă să facă Chevron, care este o organizaţie criminală şi a dovedit asta în Ecuador, unde a lăsat în urmă un dezastru ecologic. A refuzat să cureţe, să ecologizeze, şi au rezultat boli cumplite, cancer… Texaco este o organizaţie criminală şi îmi pare foarte rău să văd că se implică în România şi mi-e teamă că pe români îi aşteaptă o serie de probleme.

Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pământului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au distrus.

Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe reducerea şi eliminarea poluării, reciclare, folosirea altor energii în afara celor fosile, renunţarea la dependenţa de resurse naturale. Fără a-i face pe oameni să sufere de-a lungul globului… Trebuie să inventăm noi tehnologii pentru transport, comunicaţii, operaţiuni bancare, pentru toate aceste sisteme. Ne aflăm într-o situaţie uimitoare a istoriei în care avem şansa de a ieşi dintr-o economie de tip resurse naturale, combustibili, o economiei a morţii, şi de a intra într-o economie a vieţii, a viitorului, a generaţiilor care vor urma.

John Perkins: “Snowden şi Assange sunt nişte eroi”

Ce părere aveţi despre Eduard Snowden?

Edward Snowden este un erou. A avut un curaj extraordinar de a expune, de a dezvălui lucrurile rele pe care le comit Statele Unite. A forţat SUA şi restul lumii să vadă cum s-au întâmplat într-adevăr acele lucruri. A creat o mare controversă şi nevoia unei priviri atente asupra activităţii NSA. În opinia mea, el a făcut un mare serviciu Statelor Unite şi întregii lumi.

Consideraţi că şi Julian Assange este un erou?

Da. Eu cred că wikileaks-ul lui Assange a fost foarte foarte important. Nu pot comenta viaţa personală a lui Assange, acuzaţiile care i-au fost aduse de acele femei, acuzaţii legate de activitatea sexuală, nu am idee ce e cu acele lucruri. Dar, da, cred că Wikileaks a expus, a arătat lumii întregi lucuri importante pe care trebuia să le cunoască.

John Perkins: “Mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei”

Claudine, un personaj-cheie din Confesiuni, spune despre dumneavoastră că sunteţi „Cel care prezice viitorul”. Care e predicţia dumneavoastră? Cum arată viitorul?

Sunt foarte optimist în privinţa viitorului, sunt foarte încrezător, cred că va urma o revoluţie a conştiinţelor. Oamenii de-a lungul şi de-a latul planetei se vor trezi din teribila injustiţie în care se află, vor conştientiza faptul că lumea e condusă de corportatocraţie, de marile corporaţii, care n-au făcut un lucru prea bun. Oamenii se vor trezi şi vor realiza că trăim într-un mediu unic. Trăim ca pe o staţie spaţială foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nicio navetă ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

Şi, pentru prima oară în istorie, avem posibilitatea să comunicăm unii cu alţii. Avem tehnologia pe care o folosim chiar în acest moment. Doi oameni aflaţi de o parte şi de alta a Pământului pot vorbi live. Iar faptul că avem această discuţie, că media din România, din Islanda sau din Rusia este interesată de aceste subiecte, demonstrează că ne aflăm într-adevăr într-o trezire, într-o evoluţie a conştiinţelor.

Sunt deci optimist: ne aflăm într-o epocă în care putem face trecerea de la un sistem bazat pe economia morţii la unul centrat în jurul economiei vieţii. Cu adevărat intrăm într-o nouă etapă a istoriei, într-un nou moment istoric.

Chiar în acest moment suntem ca un nou-născut. E un moment foarte periculos. Nou-născutul trebuie să ia o gură de aer, să înveţe să respire şi să respire. Apoi, trebuie să înveţe să bea lapte de la mama lui. Dacă nu respiră, dacă nu bea lapte, moare. Şi aici cred că ne aflăm noi acum, ca specie. Ne aflăm în situaţia în care ne naştem din nou şi avem în faţă deschiderea către o nouă eră. Dar aceasta este, de asemenea, o perioadă foarte primejdioasă. Există forţe care încearcă să oprească progresul, încearcă să-i oprească pe oameni să devină mai conştienţi de ei înşişi.

Dar eu sunt foarte foarte încrezător că va triumfa revoluţia conştiinţei de sine. Viitorul rămâne necunoscut, dar eu sunt încrezător şi mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei. Şi mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cunosc pe români, să vorbesc cu ei, să facem workshop-uri împreună şi să găsim soluţii, să contribuim împreună la bunul mers al lucrurilor.

Interviu realizat cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale Pachamama România (www.pachamamaromania.ro) şi Heritage – Partener UNESCO (wwww.asociatiaheritage.ro)

 

Omor cu premeditare?

By |11 noiembrie 2015|Marele Manipulator

 

GRIGORE CARTIANU și alții – o ipoteză care trebuie luată foarte în serios: OMOR cu PREMEDITARE!!!

 

Cred că la Nașu TV s-au purtat discuțiile cele mai aplicate la subiectul tragediei de la Club Colectiv. Ultima oară, în urmă cu două seri, Grigore Cartianu, ziarist de investigații redutabil, care „știe mult mai multe decât spune”, a cerut ca pacienții morți în străinătate să fie examinați acolo unde au decedat și să se întoarcă în țară cu un raport de autopsie efectuată în străinătate, de medicii legiști din țara respectivă. De ce? Pentru că în IML-ul nostru nu putem avea încredere. Este o instituție iremediabil compromisă după „sinuciderea” lui Constantin Milea… Grigore Cartianu a fost categoric: să nu avem încredere în participarea corectă a IML la ancheta criminalistică legată de tragedia din 30 octombrie! Drept care ne întrebăm: ce ar putea fi ascuns prin complicitatea IML?!…

 

Mi-am adus aminte apoi de o declarație de la un post TV mai puțin cunoscut, am și uitat care,  reporterița afirma că s-ar fi identificat în trupul victimelor urme de acid cianhidric, rezultat din nu știu ce combinații chimice produse la fața locului, prin arderea buretelui de pe tavan… Raportând-o la insinuările lui Grigore Cartianu, mă întreb ce gaze au inhalat victimele de la Colectiv și în ce măsură proveniența acestor gaze nu ridică semne de întrebare!

 

Dacă la Club Colectiv s-a identificat prezența gazului Zyclon B, cum pretindea acea ziaristă, situația devine cel puțin tulburătoare. Precizez: când am auzit-o pe fătuca aceea explicându-ne, deloc profesionist, cum s-a ajuns la prezența sinistrului gaz în plămânii victimelor de la Club Colectiv, mi-am zis că aiurează, fabulează biata reporteriță, în căutare de audiență!

Grigore Cartianu însă nu se află în această situație! Iar cererea sa de a se efectua și în străinătate câteva autopsii independente, neutre, sunt convins că vine de la unele informații absente din circuitul public, dar pe care Cartianu le deține, informații care contrazic, pe ici, pe colo, în punctele esențiale, versiunea oficială!

 

L-aș invita pe domnul Grigore Cartianu să fie mai explicit: ce falsuri ar putea comite IML dacă nu va fi supravgheat cu atenție?

 

În seara în care l-am urmărit pe Grigore Cartianu despicând firul în patru împreună cu Radu Moraru și un invitat, un medic, n-am prea înțeles unde bat cei doi comentatori. Nu eram pregătit pentru o ipoteză atât de cumplită. Pe care, repet, Cartianu n-a formulat-o în termeni expliciți, ci prin insinuări abil strecurate, precum aceea că nu putem avea încredere în rapoartele IML cu privire la moartea victimelor de la Colectiv! Sunt, foarte probabil, mincinoase!… Care-i minciuna? Care-i omisiunea? Care-s probele ascunse? Ce ar putea dovedi un raport corect al IML?

 

A doua zi, întâmplarea face să mă întâlnesc cu două persoane care toată viața au avut de-a face cu nenorociri, cu omoruri, cu tâlhării: doi procurori. Și amândoi specialiștii mi-au mărturisit același lucru: cu cât află mai multe despre ce a fost acolo, cu atât se clatină mai tare versiunea inițială, pe care au acceptat-o la început, odată cu toată lumea, fără nicio ezitare!

Repet: este vorba de persoane care, nu ca mine, au experiență în domeniu! Mai mult: mi-au spus că au discutat și cu alți colegi, iar aceștia sunt tot mai suspicioși și mai neîncrezători în versiunea oficială…

 

Una din observațiile făcute de un specialist: este foarte probabil că „autorii” care au premeditat și provocat dezastrul, l-au programat la dimensiuni mult mai mici!… Au făcut greșeala să dozeze fără justă măsură cauzele care au dus la tragicul final…

 

În orice caz, în asemenea situații premeditarea, mâna și intenția criminală, nu poate fi ignorată. Or, din ce ne-au dat televiziunile, se pare că această eventualitate nu este cercetată de cei care fac ancheta penală. Aceștia urmăresc o singură țintă: identificarea unui număr cât mai mare de persoane care au dovedit „lipsă de răspundere”, care s-au abătut de la legile administrației locale, nu și-au făcut datoria, nu au respectat fișa postului etc, etc.

 

Evident, dacă a fost premeditare, înseamnă că s-a urmărit și un scop. Cui prodest? Se întreabă orice criminalist când ia cunoștință cu datele crimei. Cui i-a folosit masacrul de le club? (Cumplită eventualitate!!!)

 

Aceiași specialiști, fiecare, mi-au oferit o listă de „suspecți” neașteptat de lungă… Din această listă nu au exclus și acțiunea vreunui psihopat, greu de parat și de depistat…

 

Oricum, știm deja că foarte multe decesuri s-au produs din cauza gazelor inhalate. După mintea mea și la nivelul meu de informație și de „competență”, se impune și această pistă de cercetare: (1) să se stabilească ce gaze letale pot fi identificate prin autopsia corectă a cadavrelor și prin analiza urmelor rămase în club; (2) să se afle explicația prezenței acelor gaze în club. Dacă într-adevăr s-au identificat urme de „zyklon B”, nu aș crede că acidul cianhidric se poate obține așa de ușor, prin arderea celui mai banal burete aflat în comerț!

 

Or mai fi și alte suspiciuni, dar ele nu au ajuns la urechea mea încă. Am primit însă de la cei doi specialiști și un sfat: să nu mă grăbesc, precum mi-e obiceiul, să pun pe site toate aceste suspiciuni și bănuieli, atât de fragil argumentate… Să nu mă joc cu focul!… Să-i las pe cei de meserie să se pronunțe…

 

Iar eu adaug: să așteptăm să se pronunțe specialiștii noștri așa cum s-au mai pronunțat de atâtea ori în slujba adevărului, începând cu morții din decembrie!… Câți au fost? Cine a răspuns pentru ei, pentru cele peste o mie de victime?!

 

Mai fac și o propunere: este nevoie de o comisie neutră de anchetă, eventual parlamentară, în care să aibă loc și reprezentanții rudelor victimelor. Rolul acestei comisii fiind acela de a urmări felul cum autoritățile își desfășoară ancheta. În această comisie i-aș propune și pe ziariștii Grigore Cartianu și Cătălin Tolontan.

 

 

Cine-i, domnule, Marele Manipulator?

În răspuns la Trimis pe Selectare comentariu Ilie 4 aprobate .. . Domnilor, v-am oferit o carte bine documentată care ne dezvăluie cine este Marele Manipulator. Din păcate, ignoranţa nu ne părăseşte nici măcar atunci când intrăm pe un site anti-ignoranţă (ioncoja.ro). Pe domnul Mişu Croitor nu cred că-l interesează Adevărul!!! […]

Cine pe cine?

Prostul dacă nu este fudul parcă nu e prost destul! No issue detected Stan Pățitu2 hours ago . nea Nicule, constat că ignori în continuare ce spun despre globaliști și Vatican. Am o singură întrebare acum: ce știi matale despre iudei catolici și iudei sefarzi? Cunoști ceva în sensul ăsta? Ce […]

By |28 septembrie 2017|Marele ManipulatorTextele altora

Omor cu premeditare?

        GRIGORE CARTIANU și alții – o ipoteză care trebuie luată foarte în serios: OMOR cu PREMEDITARE!!!     Cred că la Nașu TV s-au purtat discuțiile cele mai aplicate la subiectul tragediei de la Club Colectiv. Ultima oară, în urmă cu două seri, Grigore Cartianu, ziarist de […]

By |11 noiembrie 2015|Marele Manipulator

JFK: „Rușii se îndoiesc că Hitler este mort.”

Am primit de la un cititor al site-ului această informație despre ruși, adică despre conducătorii ruși, la acest nivel trebuie să înțelegem informația pe care însuși John F. Kennedy ne-o oferă. Nu avem voie să punem la îndoială …îndoiala rușilor, despre care se zice că ar fi rămas în posesia cadavrelor […]

By |23 octombrie 2015|Marele Manipulator

Un baron de nota 10 și un lider de opinie corigent!

        Un BARON de nota 10: MARIAN OPRIȘAN     Aseară, la emisiunea lui Bogdan Rareș a fost invitat MARIAN OPRIȘAN! O surpriză extrem de plăcută pentru mine. A fost prima oară când l-am auzit vorbind, discutând și argumentând, răspunzând la întrebări deloc prietenoase, ba chiar la acuzații […]

By |29 ianuarie 2015|Marele Manipulator

Carolina ne avertizează: de ce nu reușim să facem auto-străzi peste munți? Nici la Comarnic, nici la Sibiu!

radu Stefan • 3 hours ago ATENTIE ATENTIE ATENTIE: aseara(13/01/2015) la antena 3 Ilie Serbanescu si senatorul Dumitru Pelican au sustinut faptul ca se blocheaza INTENTIONAT DE PESTE ZECE ANI construirea soselelor care sa uneasca tara cu Ardealul TOCMAI PENTRU SEPARAREA ARDEALULUI DE RESTUL TARII IN VIITORUL APROPIAT!!!!!!! INDISCUTABIL TOTU-I PRESTABILIT! […]

Unii vor aniversa curând nașterea lui Nicolae Ceaușescu. Ceilalți, să nu uităm cum a murit!

Nota Redacției:  Textul de mai jos a fost publicat prima oară în decembrie 2013, pe acest site… În decembrie 2014 a fost re-publicat în revista „Lumea”. Unul dintre cei care au citit prestigioasa revistă,  profesorul Dan Zamfirescu, m-a sunat să-mi spună că este foarte posibil să am dreptate. Și a adăugat […]

 

Împărăția lui Dumnezeu

Nici o cerere n-a fost făcută cu atâta zel, nici o dorință n-a fost exprimată cu atâta sinceritate, nici o nevoie n-a fost simțită cu atâta seriozitate, ca aceea pentru o împărăție de pace, bucurie și fericire care să înlocuiască stările prezente de pe Pământ.

Credința și chiar viața creștinilor sunt bazate pe Isus din Nazaret. Isus Și-a concentrat viața și învățăturile în jurul acestui subiect, al unei împărății viitoare. El ne-a învățat despre aceasta în cuvintele: “Dar cei găsiți vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; pentru că nici nu vor mai putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și ei sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii”. Luca 20:35, 36.

Isus a vorbit despre împărăția viitoare în pildele Sale. În una din aceste pilde a spus: “Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”” (Matei 25:34). El a demonstrat puterea împărăției prin nenumărate miracole: a dat vedere orbilor, i-a făcut pe șchiopi să umble și chiar a înviat morții!

Isus a promis această împărăție; despre această împărăție a propovăduit; pentru obținerea ei a și murit!

Cum va fi acea Împărăție?

Cu toate că această împărăție a fost subiectul central al vieții lui Isus, ideea n-a pornit de la El. Conceptul împărăției se găsește și în profețiile Vechiului Testament.

Profeții au prorocit despre o împărăție în care va fi sănătate, în care va fi armonie între oameni. Au vorbit despre o împărăție de pace, în care va fi securitate economică totală. Astfel a vorbit Isaia: “Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt” (Isaia 11:6-9); “din săbiile lor își vor făuri fiare de plug” (Isaia 2:4); “aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor”. Isaia 65:21, 22.

Profeții au prorocit despre o împărăție în care va fi armonie între om și animale; toate animalele vor trăi în pace și armonie completă, iar animalele care acum sunt periculoase atunci vor fi blânde.

“Atunci lupul va locui împreună cu mielul și leopardul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul care suge se va juca la gura scorburei năpârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina viperei. Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”. Isaia 11:6-9.

Profeții au prorocit despre o împărăție de pace în care va fi armonie între oameni și nu va fi război. În această împărăție: “El va fi Judecătorul neamurilor, El va mustra un mare număr de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul”. Isaia 2:4.

Ei au prorocit despre o împărăție în care securitatea economică va fi deplină; omenirea va beneficia de roadele muncii ei și va trăi în siguranță, fără teama de pierdere: “Vor construi case și le vor locui; vor sădi vii și le vor mânca rodul. … aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor”. Isaia 65:21, 22.

În Noul Testament apostolii au prorocit despre o împărăție în care moartea însăși va fi înlăturată — “moartea nu va mai exista” (Apocalipsa 21:4). Acestea nu sunt doar vise goale. Ei n-au avut iluzii, ci au vorbit despre adevăruri de care erau siguri fiindcă erau martori la “măreția Lui”. Apostolul Petru a spus:

“Căci v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu urmărind niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine, cu ochii noștri, măreția Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când din slava minunată s-a auzit un glas care Îi zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”. Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, fiind cu El pe muntele cel sfânt. Și avem cuvântul prorociei și mai sigur, la care bine faceți că luați aminte”. 2 Petru 1:16-19.

Și apostolul Pavel când vorbește despre sine scrie: “Cunosc un om în Hristos, care … a fost răpit până în al treilea cer” (2 Corinteni 12:2). În versetul 4 el numește acest al treilea cer rai. Acești scriitori biblici au putut vorbi cu o astfel de autoritate, cu o astfel de siguranță, fiindcă au avut un sprijin clar; și în cele mai multe din profețiile lor despre împărăție, siguranța lor este exprimată astfel: “căci gura Domnului oștirilor a vorbit”.

Pentru cine va fi această Împărăție?

Această împărăție va fi pentru cei drepți (Matei 13:43)! Va fi pentru creștini (Faptele Apostolilor 16:31)! Va fi și pentru evrei (Ezechiel 16:55)! Va fi pentru păgânii din Sodoma și Gomora (Matei 10:15)! Va fi pentru păgânii din Tir și Sidon (Matei 11:22)! De fapt împărăția va fi pentru TOȚI oamenii! “Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieții, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecății.” Ioan 5:28, 29.

TOȚI cei care sunt în morminte vor fi ridicați la viață — evrei și arabi, creștini și atei, catolici și protestanți, sfinți și păcătoși — TOȚI! Dar aceasta pare imposibil, căci Biblia spune clar că “În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. Faptele Apostolilor 4:12.

Este adevărat! Mai întâi omul trebuie să creadă în Cristos ca să trăiască veșnic în acea împărăție. Totuși Biblia susține foarte clar că și oamenii din Sodoma și Gomora, din Tir și din Sidon vor fi în împărăție, și ei n-au crezut în Cristos. Pot fi oare ambele afirmații adevărate? Da!

Armonia dintre aceste idei aparent opuse se găsește într-o declarație simplă a voinței lui Dumnezeu în privința omului, dată prin apostolul Pavel: “Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștință de adevăr. Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S‑a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; această mărturie a fost dată la timpul ei”. 1 Timotei 2:3-6.

Da, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți! Isus Cristos S-a dat pe Sine ca preț de răscumpărare pentru toți! Cum s-ar putea spune mai clar? Mântuirea este pentru TOȚI — evrei și neamuri, sfinți și păcătoși, creștini și păgâni — pentru TOȚI! Totuși, “nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”, decât Isus Hristos. Ambele afirmații se află în Biblie și Biblia spune adevărul!

Biblia este o carte complexă, dar subiectul ei central e simplu. Este istoria răscumpărării. Începe cu omul creat perfect și pus într-o grădină perfectă — Eden. Apoi vedem perechea originară — Adam și Eva — păcătuind și aruncând întreaga rasă în consecințele păcatului — moartea.

Biblia se încheie cu restaurarea omului la perfecțiune pe un pământ perfect, un pământ curățat de necurățirile păcatului — incluzând însăși moartea.

Între început și încheiere ea țese istoria făgăduinței și îndeplinirii ei, a deznădejdii și speranței, a prezicerii și realității, a răscumpărării omului printr-un om — Isus.

O răscumpărare pentru toți!

Însuși cuvântul “răscumpărare” arată principiul pe care este bazată oferta Bibliei de mântuire. Este luat din cuvântul grecesc anti‑lutron, care înseamnă un preț corespunzător.

O balanță simplă ilustrează bine aceasta. Adam a păcătuit și a atras asupra lui și a urmașilor lui pedeapsa meritată, adică moartea. Balanța dreptății a cerut‑o. Cristos a murit ca preț corespunzător — un om perfect pentru un om perfect — să plătească păcatul lui Adam și să echilibreze iarăși balanța dreptății. Este simplu? Da, este simplu! Este scriptural! Și este adevărat!

Deoarece toți copiii lui Adam (și de asemenea urmașii lor) s-au născut după primul păcat, ei s-au născut într-o stare de moarte. Psalmistul David a exprimat bine aceasta: “Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a conceput mama mea”. Psalmul 51:5.

Urmașii lui Adam sunt atât oameni buni cât și oameni răi, atât sfinți cât și păcătoși, atât credincioși cât și necredincioși, și toți au garanția mântuirii prin sângele vărsat al lui Cristos, care a fost dat de bună voie pentru Adam și pentru toți urmașii lui.

Apostolul Pavel a rezumat întregul mesaj al Bibliei în două propoziții scurte: “Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum în Adam toți mor, tot așa în Hristos, toți vor fi făcuți vii”. 1 Corinteni 15:21, 22.

Deci, toată rasa umană va fi eliberată de sub sentința morții adamice. Această eliberare este garantată de moartea lui Cristos pentru toți oamenii — pentru cei buni și pentru cei răi.

Dar un lucru este să fie eliberată din mormânt, și cu totul altul este să mențină acea viață eliberată. În timp ce moartea lui Isus promite viață pentru toți cei din morminte, nu promite că acea viață va fi menținută veșnic. Viața veșnică va fi condiționată.

Lui Adam și Evei le-a fost dată viață în grădina Edenului. Ei n-au meritat-o. Viața a fost un dar. A fost din harul lui Dumnezeu. Ei puteau să-și mențină acea viață pentru totdeauna, dar n‑au menținut-o pentru că au păcătuit.

Tot așa, în împărăția lui Dumnezeu toți oamenii vor fi treziți la viață fără să merite aceasta. Vor putea menține acea viață pentru totdeauna. Oare o vor menține? La fel ca și în cazul lui Adam și al Evei: ei vor alege.

O cunoștință a Adevărului

Aici este locul unde trebuie să fie examinată expresia din declarația lui Pavel către Timotei: “Care dorește ca toți oamenii … și să vină la cunoștință de adevăr”. 1 Timotei 2:4.

Planul lui Dumnezeu este ca toți oamenii să “audă vocea Fiului Omului și să iasă afară” din morminte, apoi să fie instruiți în “cunoștința adevărului”. Cunoștința adevărului îi va face responsabili și atunci vor putea alege în deplină cunoștință de cauză.

Oare aceasta nu-i dă omului o a doua șansă? Nu. Viața din moarte pentru toți nu este a doua șansă ci doar o completare a ceea ce Dumnezeu a plănuit de la început.

De ce se amână atât de mult?

Dar, dacă împărăția lui Dumnezeu este atât de minunată, de ce se amână atât de mult? Isus a murit cu aproape 2000 de ani în urmă și împărăția nu este încă stabilită. În loc de îmbunătățire, mulți simt că situația lumii a devenit mai rea. De ce se amână atât de mult?

Biblia arată trei motive ale acestei amânări. PRIMUL, pentru a popula în întregime pământul; AL DOILEA, pentru a lăsa pe om să aibă experiența deplină cu păcatul și consecințele lui; și AL TREILEA, pentru a se dezvolta o clasă de oameni care vor conlucra cu Cristos în ridicarea rasei umane la viață, perfecțiune și fericire.

La început când Dumnezeu l-a făcut pe om și l-a pus în grădina Edenului, i-a dat o misiune. “Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: “Fiți roditori, înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ””. Geneza 1:28.

Astăzi experții în demografie spun că tocmai aceasta este problema. Ei spun că Pământul se confruntă cu o explozie demografică în așa măsură încât ne amenință existența. Dar acest lucru este oare adevărat? Biblia arată că omenirea a trăit pe această planetă cu puțin peste 6.000 de ani. Populația totală de la creare până în prezent a fost estimată la 30-50 miliarde. Aceasta reprezintă o masă mare de oameni!

Totuși, pământul este mare și la o populație de cincizeci de miliarde, numai pe insula Noua Zeelandă fiecare persoană ar putea avea 5,57 m2. Dar veți zice, aceasta nu este o suprafață mare. Adevărat! Dar Noua Zeelandă ocupă doar o foarte mică parte pe glob.

Omul are nevoie de spațiu nu numai să trăiască, ci și să-și obțină hrana necesară pentru menținerea vieții. Spațiu adecvat de asemenea a fost asigurat în planul lui Dumnezeu.

Observați iarăși cuvintele profetului Isaia: “Deșertul și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli și va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori și se va bucura din plin, da, se va bucura cu cântece de veselie, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru”. Isaia 35:1, 2.

Deșertul va Înflori ca trandafirul

Astăzi deșertul se întinde pe mii de kilometri — Sahara, Gobi, marele deșert din sud-vestul Americii, centrul Australiei. Nenumărați kilometri sunt suprafețe pustii, neproductive și acoperite de tufărișuri. Gândiți-vă la toate acestea înflorind ca trandafirul. Gândiți-vă la locurile care nu sunt productive din lume: Ucraina, provinciile vaste de preerie din Canada, preeriile din Statele Unite ale Americii. Gândiți-vă la acestea împreună cu marea suprafață a deșerturilor de astăzi. Da, există spațiu pentru și mai mulți.

Și oamenii au primit misiunea de la Dumnezeu “să umple pământul”. Această “umplere” a pământului este unul dintre motivele marii amânări în introducerea împărăției pentru care am fost învățați să ne rugăm.

Permisiunea răului

Experiențele omului pe pământ au fost grele. Omul a trebuit să-și câștige existența cu “sudoarea feței”. Pe lângă aceasta, brutalitatea omului față de om a umplut de repulsie pe toți aceia mai decenți dintre ei. La aceste dureri ale rasei umane s-au adăugat și dezastrele naturale, ca de exemplu inundațiile, cutremurele de pământ, perioadele de foamete, erupțiile vulcanice. Oare va dori omul să trăiască întotdeauna într-o asemenea stare? Dacă există un Dumnezeu, de ce a permis atâta suferință?

Există un scop pentru tot acest rău. Să ascultăm cuvintele împăratului Solomon: “Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o preocupare obositoare, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor, ca să fie umiliți prin ea”. Eclesiastul 1:13.

Păcatul a fost introdus pe acest pământ prin intervenția unei personalități rele — Satan. Influența lui a dus la o mare epidemie a răului. Fiecare ființă umană din lume poate să înțeleagă cuvintele lui David: “Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a conceput mama mea”. Psalmul 51:5.

Unul dintre motivele succesului Împărăției lui Dumnezeu este bazat pe o premisă simplă, și anume că influențele celui rău vor fi restrânse — Satan va fi legat.

“Apoi am văzut un înger coborându-se din cer, având cheia Adâncului și un lanț mare în mână. El a pus mâna pe balaur, șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satan, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțin timp.” Apocalipsa 20:1-3.

În timp ce oamenii vor fi educați în legile lui Dumnezeu și ale dreptății, Satan va fi legat. Astfel oamenii vor avea minunata oportunitate să compare două stiluri de viață — cel de păcat, cu consecințele lui de durere, boală și moarte, și cel de dreptate, cu consecințele ei de fericire, sănătate și viață. Există oare vreo îndoială în privința stilului de viață pe care îl vor alege? Cu siguranță îl vor alege pe cel care garantează viața.

Conlucrători În Împărăție

Dar mai există un motiv pentru această amânare. Lucrarea împărăției este o lucrare mare. Planul lui Dumnezeu este să fie niște conlucrători cu Isus în această mare lucrare de ridicare a lumii. Când Isus va domni, vor fi unii care vor domni cu El. “Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El; dacă Îl tăgăduim, și El ne va tăgădui.” 2 Timotei 2:12.

“Fericiți și sfinți sunt cei care au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.” Apocalipsa 20:6.

Alegerea și pregătirea acestei clase durează de multe secole, de la moartea lui Cristos până în prezent. Aceștia vor fi cu Domnul lor în cer, colaborând cu El în lucrarea de restaurare a oamenilor la viață perfectă pe pământ.

“Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.” 1 Ioan 3:2.

Prin urmare, popularea pământului, deplina permisiune a omului să aibă experiența cu răul și cu consecințele lui și alegerea unei clase de conlucrători cu Cristos în împărăție, sunt cele trei motive pentru care s-a amânat aproape două mii de ani stabilirea domniei dreptății. Dar lucrul acesta se va face — la timpul cuvenit al lui Dumnezeu.

Când va veni acea Împărăție?

Cum știm noi când va veni împărăția? Este aproape?

Da! Este aproape! Biblia arată o mulțime de semne ale schimbării condițiilor din lume care introduc acea împărăție. Multe dintre acestea se găsesc în cuvântarea Domnului nostru Isus, din Matei capitolul 24, bazându-se pe o profeție din cartea lui Daniel, capitolul 12.

Vom arăta pe scurt doar patru dintre aceste semne:

Un timp de necaz care amenință să distrugă tot ce este viu:

“Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n‑ar scăpa; dar, din cauza acelor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.” Matei 24:21, 22.

Până la al doilea război mondial, când a izbucnit era războaielor nucleare, omul n-a avut capacitatea de a distruge întreaga creație. Astăzi cuvântul de coșmar “nimicire în masă” mărește frica omului datorită capacității de a distruge tot ce-i viu.

Cunoștința și revoluția în transporturi:

“Tu, însă, Daniel, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea, până la timpul sfârșitului. Mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.” Daniel 12:4.

Odată cu introducerea educației obligatorii, cu posibilitatea de acces la materialul tipărit și cu introducerea epocii calculatorului, cunoștința a crescut foarte mult — dublându-se la fiecare 5-8 ani! Mijloacele de transport rapid sunt atât de obișnuite încât adesea uităm că strămoșii noștri, cu numai 150 ani în urmă, au fost limitați doar la viteza de mers a unui cal, și cei mai mulți au murit fără să călătorească la distanță mai mare de câțiva kilometri de locurile lor de naștere.

Israelul:

“Poporul Meu Israel … vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui … Îi voi planta în țara lor și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tău.” Amos 9:14, 15.

Printr-un miracol modern, acest popor care a pribegit fără patrie timp de 2.000 de ani, s-a întors la patria lui. În ciuda numeroaselor atacuri, cu dușmani mai numeroși, el a rezistat, și astăzi stă tare printre familiile neamurilor.

Propovăduirea Evangheliei:

“Evanghelia aceasta a împărăției va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Și atunci va veni sfârșitul.” Matei 24:14.

La începutul anilor 1800 au fost stabilite în Europa și Statele Unite ale Americii societățile biblice în scopul distribuirii Scripturilor în întreaga lume. Astăzi Biblia este încă cea mai bine vândută carte și este disponibilă în peste o mie de limbi.

Să ascultăm iarăși cuvântul Domnului: “Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că împărăția lui Dumnezeu este aproape”. Luca 21:31.

Noi trăim într-o zi în care omul are puterea de a distruge tot ce este viu. Trăim într-o zi când cunoștința a crescut și mulți aleargă încoace și încolo. Trăim într-o zi în care renașterea lui Israel în vechea lui patrie este un fapt. Trăim într-o zi în care Evanghelia — Biblia — este publicată în întreaga lume.

De aceea trăim într-o zi în care împărăția lui Dumnezeu este aproape!

Da, omul s-a rugat pentru multe lucruri. Dar pentru nici un lucru nu s-a rugat atât de intens sau atât de mult cum s-a rugat pentru împărăție. Și aceasta este o rugăciune care va fi împlinită curând.

“Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.” Matei 6:9, 10.

 

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*