Publicat la:
Noiembrie 15, 2014
PROSTIA GUVERNEAZĂ ROMÂNIA.
Guvernanţii le siluiesc mintea românilor şi îi conving să-şi venereze călăii.
Primul călău a fost Traian şi ultimul a fost Stalin.
Câtă prostie să uiţi că Traian ne-a jefuit şi măcelărit la fel ca şi Stalin.
Câtă prostie să uiţi că la români, REPUBLICA şi actualii guvernanţi AU VENIT PE TANCURILE RUŞILOR.
Fără Stalin, mai auzeam vreodată de Ponta ?
http://danielroxin.blogspot.ro/2013/03/fost-consilier-al-papei-ioan-paul-al-ii.html
http://www.youtube.com/watch?v=RIXzXPjeQPc&list=HL1370111866&feature=mh_lolz
Ce poate fi o mai mare prostie decât să-l venerezi pe călăul nostru Împăratul Traian până şi în imnul naţional ?
Poate doar prostia de a nu şti că Vaticanul este continuatorul direct al imperialismului roman, fără de care nici nu am fi auzit vreodată de prietenii noştrii maghiari şi secui.
Departe de mintea guvernanţilor să constate evidenţa că noi suntem latini dar nu din cauza Imperiului Roman, ci datorită faptului că rumânii geto-daci au fost primii şi cei mai importanţi colonizatori ai Peninsulei Italice.
Scepticii să caute în enciclopedii şi să constate că populaţia ce a colonizat Italia are originea arheologică la noi, pe malurile Dunării de Mijloc şi de Jos.
Rumânii NU AU absolut NIMICA DE LA ROMA, nici civilizaţie, nici cultură, nici credinţă şi NICI măcar UN SINGUR CUVÂNT INVENTAT PE TIMPUL IMPERIULUI ROMAN.
Românii nu sunt neolatini, ci “paleolatini”.
Românii geto-daci,
nu au moştenit de la romani absolut nimic,
nici măcar un singur cuvinţel.
Nici vorbă să piară vreodată !
Geto-dacii învingători ai romanilor în 86, dar învinşi de ei în 106 şi cotropiţi pe 15% din teritoriu, au luptat din 15 în 15 ani, cu un singur răgaz, de 50 de ani, înainte de 271, când
au dobândit în nordul Dunării o superioritate netă asupra lor,
aruncându-i definitiv pe celălalt mal, dimpreună cu Împăratul Aurelian.
Câtă prostie să crezi că el a renunţat singur şi ne silit de nimeni la, aurul, sarea, grânele şi turmele dacilor?
În 271, triumful rumânilor geto-daci nord dunăreni asupra romanilor a fost devastator.
Romanii au fugit pur şi simplu, fără vreo luptă, până dincolo de fluviu, unde au numit DACIA tot mijlocul Imperiului Roman de Răsărit, conştienţi că-i vorba de unul şi acelaşi neam.
Unde-i logica de a ridica problema dispariţiei geto-dacilor?
Doar asemănarea lingvistică a românilor cu romanii ?
Rumânii geto-daci erau foarte numeroşi, bine hrăniţi,
civilizaţi şi paşnici,
pentru că şi în conformitate cu Alexandru Macedon, ei erau nişte buni agricultori.
Agricultorul nu este însă motivat în războaie de cucerire şi foarte vulnerabil dacă e surprins la munca câmpului.
Un popor de agricultori are doar războinici profesionişti, puţini la număr.
Forţa rumânilor daco-geţi, antiidolatri, monoteişti, reiese şi din
amprenta pe care au lăsat-o asupra Întregului Imperiu Roman de Răsărit, conducând la
o suită neîntreruptă de împăraţi romani de neam geto-dac, pe timp de 100 de ani, începând cu cei doi Galeri, la 30 de ani după ”Retragerea aurelian㔺i terminând, cu urmaşii lui Constantin cel Mare, autorii introducerii creştinismului de stat în 390,
eşuând în instalarea limbii greceşti în cancelaria imperială, în 408, în detrimentul celei latine,
dar persistând inchizitorial în combaterea oricărei forme de idolatrie, rezultând iniţial arianismul transmis şi goţilor, apoi iconoclasmul şi canonizarea de tip bizantin,
la originea adevăratei credinţe, ortodoxe,
pravo (adevărată) slavnice, în 864, adică fără urme de idolatrie, fără ”chip cioplit”,impusă de rumânii geto-daci inclusiv
grecilor şi puţinilor romanizaţi din Imperiul Bizantin.
Vă rog să verificaţi şi domniile voastre.
Rumân=Roman, nu rezultă dintr-o interogare în masă, ci este doar, o ipoteză a cuiva, o pură fantezie.
ROMẤN, -Ă.1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.
RUMÂN s. (IST.) iobag, șerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Țăranul dependent se numea „iobag”, în Transilvania, ~ în Țara Românească și „vecin”, în Moldova.) Sursa: Sinonime (2002)ursa: DEX ’98 (1998)
În străromâna veche, comună,
de dinainte ca bonjuriştii şi paşoptiştii să introducă cuvinte franţuzeşti la noi,
nu exista niciun termen specific Romei, adică
inventat de romani.
Niciun termen militar specific armatei romane şi veteranilor ei:
LEGIÚNE 1. Mare unitate militară romană– Din fr. légion, lat. legio, -onis.
CENTURIÓN(În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș.– Din lat. centurio, -onis.
COHÓRTĂ, cohorte, s. f.(La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulțime, ceată. – Din lat.cohors, -tis.
MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mânui, a manevra. – Din fr. manipuler.
LÁNCE.Veche armă de atac, formată dintr-overgea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it.lancia. CATAPÚLTĂ1. Mașină de război – Din fr. catapulte, lat. catapulta.
Niciun termen specific societăţii romane:
SCLAV. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.
ARÉNĂ. – Din fr. arène,lat. arena.
GLADIATÓR.– Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.
EDIFÍCIU. – Din fr. édifice, lat. aedificium.
CÍVIC. – Din fr. civique, lat. civicus.
CÍVITAS. (În organizația provincială romană) Teritoriul unui trib local neroman și centrul său principal. / < lat. civitas – cetate, stat]. CETĂȚEÁN.Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. –Cetate + suf. -ean.
EDÍL. (În antichitatea romană) consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.
MUNICÍPIU.. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) . – Din lat. municipium.
CÁSTRU. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum;ajuns CHESTER, la englezi, dar absent în româna veche.
CANÁBE.Locuințe civile grupate la marginea lagărelor militare romane. [< lat. canabae – colibe].
Vicus, în latineşte SAT, adică așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. – Din lat. Fossatum= fosă, şanţ în latină.
VETERÁN.Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus. Sursa: DEX ’98 (1998)
Cum rămâne cu teoria, conform căreia poporul român şi limba română au luat naştere din veteranii romani ???
Cum puteau ei să uite orice legătură cu Imperiul Roman ?
De la SUTAŞII centu-rioni, ar fi putut reţine cuvântul CENTUM,
dacă n-ar fi fost ori prea puţini
ori aşa de bătrâni, de nu se uita nimeni în gura lor,
dapoi să mai şi procreeze un popor de 20 de milioane,
violându-le pe dăcoaice.
Cuţitele, arcurile, săgeţile, scuturile, securile, casele, cetăţile, de etimon latin,
existau cu mii de ani mai înainte ca romanii să cucerească Roma de la etrusci şi
ATUNCI latinitatea lor NU poate fi pusă ÎN SEAMA ROMANILOR,
ci pe seama rumânilor geto-daci care erau mai vechi decât ei în Italia.
Limba este un atribut etnic.
Primul dicţionar, de la A la Z, al limbii române , este cel al lingvistului Ion Aurel Candrea, eminent savant român, de origine evreiască, conform Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Aurel_Candrea
editat cu câţiva ani înainte de cel de al doilea război mondial.
Din 1946, lingvistica românească a fost dominată de un alt ilustru savant român, de origine evreiască, Alexandru Graur
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Graur
predecesorul domnului Marius Sala.
Este cazul ca şi cercetătorii de etnie română să-şi spună cuvântul în lingvistica şi istoria românească.
Progresele multiplelor discipline, din ultimele decade, permit lui Cueşdean Lucian, scriitor român şi doctor în ştiinţe medicale, să demonstreze în cărţile sale, faptul că LIMBA RUMÂNILOR NU ESTE O NEOLATINĂ, ci O PALEOLATINĂ şi o paleogermano-slavă, constatând existenţa a aproximativ 2400 de cuvinte în dialect românesc scrise şi vorbite în India de către urmaşi ai geţilor ce au ajuns acolo de mai multe ori, fie ca indi-geţi, fie ca masa-geţi, fie cu Alexandru cel Mare, ca macedo-români.
Faptul că graiul nostru este cel mai vechi TREBUIA SĂ-L PRICEPEM de la părintele istoriei, Herodot, care în urmă cu 2500 de ani scria că neamul românesc (al geto-tracilor) vorbeşte O SINGURĂ LIMBĂ şi este cel mai numeros, mai mare şi mai răspândit, după inzi, că doar dihonia, vrăjmăşia din lăuntrul lui îl împiedică să fie şi de neînvins.
Dacă era neamul cel mai numeros, de la cine era el să înveţe şi de ce era el să înveţe de la o punctiformă Romă, de exemplu, a SEC-a, de la SIC-are sau a USCA, de la EXUCARE, când urmaşii oieriilor (AJJARI) geţi ajunşi în India zic şi azi SAC-a la a SEC-a, SUCA la a USCA, precum BER-i la BER-beci (cum le spun şi ungurii, inclusiv BAR-ani la oaie) şi nu VER-vix ca în Cetatea Eternă?
Dacă eram un neam de proşti, fără o limbă a noastră, strămoşească, ancestrală, dispăream de mult.
Neamul rumânilor supravieţuieşte de cel puţin 10.000 de ani, cu limba din bătrâni, ce începe cu sunetele din natură, onomatopeele.
Cf DEX, RUMÂN=ROMÂN=ŢĂRAN, omul ţării noastre.
RUMÂN=ROMAN este doar o ipoteză, o simplă fantezie, ca şi ideia că noi am fi luat cuvintele altora.
Limba română are peste 420 de cuvinte SCRISE în India de rumânii geţi, în grai românesc, în urmă cu aproximativ 2500 de ani. Unele se păstrează vorbite şi astăzi în Pungiabul indian şi pachistanez.
Graiul rumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geţi, azi singurele cuvinte europene antice VORBITE în India, aşa zisele ”indo”-europene ; 240, exclusiv româneşti, inexistente la alţi” indo”-europeni.Comparaţi cu etimoanele DEX-ului şi cu armâna.
Cu aproape două secole în urmă, savantul german Johannes Schmidt
http://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Schmidt_(linguist)
a demonstrate că toate graiurile europene se trag din limba neamului nostru (rumâno-daco-geto-)trac, dar ce să-i faci guvernantului român care are mai mare încredere în evrei decât în germani.
Vocalele delimitează strict înţelesul unui cuvânt şi arareori o sferă semantică.
Câteva morfeme stem pot avea chiar şi 20 de înţelesuri diferite, aspect ce se poate observa şi la cuvintele trecute în DEX, cum ar fi adânc, duce, rost, etc.
Limbajul fiind un fenomen în care raţionamentul este exprimat prin sunete, calităţile sunetului însuşi, melodia, intonaţia şi gestul însoţitor, contribuie la definirea unei noţiuni, a unei informaţii, într-un context oarecare, în care el CONTEXTUL precizează LOGIC subtilităţile unui înţeles.
Un fenomen specific ROMÂNESC este faptul că există câmpuri lexicale ale unor cuvinte de ETIMOANE DIFERITE, descrise ca metafore CU ACELEAŞI MORFEME stem proprii numai limbii române, fără să difere după etimoanele respective.
Oare poate exista ÎN lingvistica noastră O STUPIDITATE mai MARE decât să pui eticheta de ETIMON NECUNOSCUT (=origine necunoscută) pe mai mult de 1200 cuvinte care există numai în limba vorbită de rumâni, un număr mai mare decât tot fondul presupus de sorginte romană ???
Chestiunea nu implică ştiinţa ci bunul simţ.
De secole şi în prezent, persoane aparţinând unor minorităţi naţionale, alde Marius Sala la Academia României şi Oberlender la Muzeul de Istorie al României, ocupă posturi cheie în lingvistică şi istorie, permiţând din nepăsare sau poate chiar din reavoinţă perpetuarea conceptului de romanizare a tuturor dacilor, o gravă eroare de logică, o dogmă preconcepută.
Este absurd să crezi că numai cele 1200 vorbe, reprezentând 25 % dintre cuvintele ancestrale ale rumânilor, cele regăsite şi la Roma de acum 2000 de ani, constituie limba română, eliminând arbitrar, ca neromânesc, restul de 75 % al lexicului ancestral pe care ei îl folosesc.
Din miile de exemple trecute în revistă putem observa că LIMBA GEŢILOR RUMÂNI ESTE UNITARĂ şi inteligibilă pe tot teritoriul locuit vreodată de ei, inclusiv la Roma, unde apar cele mai importante alterări dialectale, produse de poeţii Cetăţii Eterne, mult mai accentuate decât cele produse de clerul slavon în sudul Dunării.
Nicio altă limbă europeană nu are peste 3200 de cuvinte matcă cuprinse în LIMBAJUL LOGIC METAFORIC al MORFEMELOR STEM, un sistem de 460 de morfeme stem cu aproximativ 160 de sfere semantice.
Cum de MARIUS SALA, promovat decident în lingvictica românească la Academia României, prin doctoratul său în filologie din 1967, cu teza “Fonetica şi fonologia iudeospaniolei din Bucureşti”, http://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Sala
EXPERT deci doar în IUDEOSPANIOLĂ şi nu în română ori în latină, are dreptul de a le nega românilor faptul dovedit prin acest sistem şi anume că ei au o limbă ancestrală decimilenară.
Cu ce ocazie EXPERTIZA ÎN IUDEO-SPANIOLĂ emite decizii lingvistice de veto în Academia Română ???
Românii par să fie surzi la mesajul de mai sus, ca şi la mărturia senzaţională că dacii dimpreună cu tot neamul românesc al celor mai îndepărtaţi sciţi ( nu numai din Scitia Minor), vorbeau o limbă comună cu aceea a poetului Romei, Q. Horatius Flacus, Ode II, 20, cu 130 de ani înainte de a fi înfrânt Regele Dacilor, Decebal, de vreme ce poezia lui afirmă că el putea fi cunoscut de către aceştia din ciripitul odelor sale
http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0025%3Abook%3D2%3Apoem%3D20
Nici măcar EXPERTUL în LATINĂ, MICEAL LEWITH, personalitate de renume mondial, consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, nu a fost auzit de români, deşi a “urlat” şi el la noi, în urmă cu un an, la televiziunea din Cluj, că ”nu româna este o limbă latină, ci latina este o limbă românească !!!”, “românii fiind aceia care au oferit lumii occidentale un minunat vehicol, limba latină”.
Aproape toate cuvintele româneşti fac parte din acest Limbaj Logic Metaforic al Morfemelor Stem şi sunt compuse din morfeme stem, GRUPĂRI SPECIFICE de SUNETE cu un ÎNŢELES PRECIS ÎNTR-UN ANUME DOMENIU, care repetă aceste rădăcini de cuvinte româneşti în minimum 2 alte cuvinte diferite, nu derivate, în alcătuirea unei noţiuni, ce se exprimă atât prin mai multe vorbe, cât şi prin mai multe cuvinte contrase în morfeme rădăcini de cuvânt, morfeme stem, rezultând o nouă vorbă, descrisă ca o metaforă, la nivelul de imprecizie al unei metafore, convenite în societatea rumânilor ca fiind totuşi suficient de edificatoare, precum de exemplu, o măs-lin-ă (ă=e, adică o sintaxă inversă) este descrisă metaforic ca ceva ce trebuie mes-(tecat)-lin (adică cu grijă), chestiune imprecisă, pentru că şi cireşele ori vişinele trebuiesc şi ele mestecate cu grijă, lin, dar cir-ieş-ele (ele) pot fi caracterizate prin aceea că -ies-cir(culare), iar vişin –ele (ele) pot fi ală-turate, comparate, cu culoarea vişinie, lin-iştea (iştea) este-lină (fără turbulenţe, zbucium ori gălăgie), îngheţata este o pastă îngheţată pe care nu o confundăm cu alte paste îngheţate, precum nu o confundă nici massa-GEŢII din Pungiabi, ce numesc MALAI îngheţata, adică O PASTĂ, ca mă-MĂLI-ga, o pură metaforă românească, dusă de geţi în India, ca şi aceea care numeşte sfredelul VIERME, pentru că şi viermele sfredeleşte.
Acest sistem este specific limbii române şi este acelaşi pentru toate ”etimoanele” diferitelor limbi, dovedind că în ciuda etimoanelor presupuse în româna ancestrală, ele aparţin doar românei şi că celelalte limbi europene se trag din română, inclusiv latina Romei, ce nu putea fi transmisă pe cale orală dacilor, spre deosebire de rumâna mânată de râu a dacilor ce putea fi şlefuită de către geţii preromani din Roma, după gustul lor, ei alterând acest sistem (S*R->S*L,*P*->*Q*, etc.) în cadrul procesului lor de şcolarizare, precum latineştile SOL-is, AQUA (care nu există în sanscrită), din geticele româneşti SUAR-e, APĂ, care există ca SUR-ia, APA, în sanscrita considerată cea mai veche limbă europeană.
LATINA ROMEI conţine 1200 cuvinte primare, matcă, SPECIFICE ROMÂNEI ancestrale, dar LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ nu conţine NICI MĂCAR UN SINGUR TERMEN SPECIFIC IMPERIULUI ROMAN, din niciun domeniu, nici armată, nici administraţie şi nici cultură.
Deşi românii îndoctrinaţi în şcoala de astăzi nu pot admite în ruptul capului, ADEVĂRUL este că ÎN LIMBA RUMÂNILOR nu există NICIUN CUVÂNT autentic de SORGINTE SLAVĂ.
Ei nu fac un raţionament extrem de simplu.
Bulgarii şi sârbo-croaţii, sunt geţi ca şi noi.
Nu există niciun alt fel de slavi decât cei cu originea peribaltică, deci nord şi est carpatică, zonă din care nici făcătorii DEX-ului nu admit în română mai mult de 2% etimoane (practic doar asemănări cu 35 de cuvinte ruseşti, 60 ucrainiene, 11 poloneze şi 2 ceheşti).
Aşa numitele, slavonă, bulgară (şi sârbo-croată), în total 1000 de cuvinte, aparţin tot limbii rumânilor peridunăreni, ce au populat întreg Imperiul Roman de Răsărit,camuflaţi în slavi, pierzând aici treptat fondul recunoscut de grecii bizantini ca fiind latin, în teritoriile în care ei îi persecutau pe latini cu deosebită cruzime, păstrându-se în mare măsură în vlahiile pe care nu le controlau deplin, fapt evident şi astăzi la vlahii ce locuiesc doar munţii greu accesibili din Peninsula Balcani şi la valahii din nordul Dunării.
Dovada că e vorba de rumâni şi nu de romani este faptul că romanii nu au putut niciodată introduce aici liturghia în limba Romei, cultul creştin folosind limbajul zalmoxian, al geto-dacilor teocraţi ai lui Deceneu (singurii ANTI IDOLATRI din zonă), numit slavon, ce SLĂVEA pe Za MOL zis (xis pentru greci), prin MOL-ifte (rugăciuni la Zis Za MOL), o divinitate abstractă, adevărată, ortodoxă, pravo-SLAVNICĂ, adică fără idoli, în opoziţie cu romanii idolatri, închinători şi azi la CHIPUL CIOPLIT al statuilor de sfinţi; dispută în care CLERUL de după Chiril şi Metodiu a început să-i persecute pe valahi şi pe vlahii ce persistau în a folosi şi fondul nostru latin, confundându-i intenţionat cu romanii idolatri de la Roma, până în zilele noastre, pentru a-i extermina.
Neamul românesc al geto-dacilor i-a învins zdrobitor pe romanii din nordul Dunării, în anul 271, obligându-i să se retragă definitiv în sudul fluviului. După acest an, întreg Imperiul Roman de Răsărit a suferit o evidentă influenţă dacică: cioplitorii de chipuri s-au rărit, până la dispariţie chiar printre greci, o mare parte din teritoriul acestui imperiu a fost numită Dacia, inclusiv Romania şi a fost condus de împăraţi localnici, din rândul rumânilor daco-geţi şi din rândul unor bizantini grecofoni, ce au permis instaurarea unui creştinism fără urme de sclavagim şi de idolatrie greacă sau romană.
În lupta geţilor cu Imperiul Roman, şi excesele clerului creştin daco-get slavon sud dunărean au condus la slavizarea populaţiei, la pierderea aici a fondului nostru latin românesc, copiii vlahilor şi valahilor fiind botezaţi de preoţi slavoni, ostili latinilor, cu liturghii epurate de cuvintele noastre latineşti.
