Publicat la:
Octombrie 7, 2013
Dar dacă după rugă iei paştile, acţionezi în necredinţă, te complaci ca un val plin de îndoială, şi-l superi pe Dumnezeu. Credinţa ta întotdeauna trebuie să fie însoţită de faptele credinţei făcute prin Har.
Trebuie să acţionezi pe baza a ceea ce crezi. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un… ascultător uituc, nu ca un împlinitor cu fapta”… Credinţa autentică este o credinţă însoţită de acţiune, trebuie să acţionezi pe baza a ceea ce crezi. Deci rodul credinţei este fapta duhovnicească.
Pentru mântuirea, deci pentru iertarea păcătosului, CREDINŢA nu-i suficientă, ci este necesară “credinţa LUCRĂTOARE prin iubire” (Gal. 5, 6). Deci” uniţi cu credinţa voastră faptă; cu faptă, cunoştinţa;… (2 Petru 1/5)” atunci va răsplăti fiecăruia după FAPTELE sale.” (Matei 27,16) Credinţa şi faptele, se întrepătrund, nu pot fi despărţite. „şi pe acestea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute” (Matei 23,23).”Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Ap.22/12) “Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (Ap.20/12) Omul întors şi împăcat cu Dumnezeu, face fapte Duhovniceşti, ca rezultat al credinţei, căci în omul credincios, pocăit, rodeşte Duhul lui Dumnezeu.
