Când am editat primul număr al revistei, am pornit la drum cu sprijinul câtorva primari. Atunci, unii erau şantajaţi, alţii criticaţi fără motive, acuzaţi pe nedrept.Dar ei, în contextul debandadei generalizate, duc greul ţării. Ei au făcut din profesia de primar o meserie nobilă, chiar dacă GLASUL lor, ca şi într-o pustie, este ascultat de guvernanţi doar în preajma alegerilor.

Să nu uităm că stă scris în Carte:” Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, că unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. (Evrei 13/17). Este adevărat că nici primarii nu sunt în totalitate “Dumnezeii”, dar guvernanţii de până acum nu au avut urechi de auzit şi nici ochi de văzut nevoile amărăştenilor, DEPOSEDAŢI LA PRAZNICUL COMUNISMULUI – ILEGAL DE PROPRIETATEA OBŞTEASCĂ A TUTUROR.Unde ar fi ajuns acum România, dacă am fi învăţat de la aleşii locali CE ÎNSEAMNĂ RESPONSABILITATE, IMPLICARE, AJUTORARE.Pentru că nu există primar care să nu-şi fi lăsat amprenta măcar pe o faptă care dăinuie. Dacă guvernările de până acum ar fi urmat măcar sfatul lui Isuss, am fi devenit o forţă respectabilă. Iată de ce invit să ne înfruptam din această frântură de “pine a vieţii”…

 “Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53/3)

Totuşi, suferinţa este onoarea de căpătâi pe care o poate primi orice păcătos, dacă vrea, pentru a cinsti cu bucurie Creatorul. Aşa cum Moise a vrut de plăcere să sufere împreună cu poporul lui, tot aşa şi noi să ne rugăm să suferim cu bucurie urgiile, drept răsplata pe care ne o da Nimicitorul de care ascultăm. Să credem căci toată suflarea Cerului care duce greul suferinţei noastre este de partea noastră… Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi… Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

“Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. “(Isaia 53/10)

Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53/3-12)
Suferinţa primită cu plăcere este armă letală împotriva lui Satan. Aşa cum durerea lui Isus i-a zdrobit capul la Golgota, tot aşa, se va petrece curând. Prin Puterea Sângelui Său, sub călcâiele suferinzilor care vor rezista până la capăt cu bucurie, cum suntem învăţaţi în Apocalipsă, va fi zdrobită complet şi coada şi orice sămânţă sau urmă a diavolului. Văicărelile şi fuga de suferinţă nu vin de la Creator.

” Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept”
(1 Petru 2/19)

În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” (1 Petru 2/19-21). Peste oamenii care suferă în slujba Domnului, se opreşte, se odihneşte Dudul Sfânt care de mii de ani planează şi caută un om să poposească peste creştetul suferind cu PLĂCERE, peste care să se odihnească măcar o clipă. “Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi!… Având un cuget curat; pentru că cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!” (1 Petru 3/14-17)

“Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh” (1 Petru 3/18)

Şi eu, vreau ca împreună cu fiecare om din toată lumea să îl rugăm pe Tata să ne cureţe ca pe aurul scump, să ne “mângâie” cu JARUL purificării, să se atingă cu flacăra durerilor, chinurilor binemeritate, care produc arderi şi înflăcărări interioare de nedescris. Nu mă vait, dar nu pot să nu mă mir: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6/5-8) Cine este pentru Domnul, să spună: IATĂ-MĂ și să treacă de partea Sa.

Cine nu, nu are decât să plângă aiurea ca Esau pentru o mâncare de linte, să se jălească, vaiete, ofteze în van şi să se roage să -l ocolească de suferinţa efemeră, prin care pierde mângâierea veşnică…!!!

“Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe! “Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui… Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! “Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici…
Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!”, şi cine aude să zică: “Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!” (Ap.22/11-17)

Adică Isus care nu a păcătuit s-a dus cu pieptul deschis înaintea morţii şi noi care dăm în gropi de atâtea greşeli, ne văicărim şi ne plângem şi fugim de dureri?

Adică noi înflăcăram plăcerile de o clipă ale păcatului, mâncăm pe săturate din bârfă, clevetire, hoţie, minciună, preacurvie, judecări şi, alte pâini din Galateni, cap 5/19-21, şi apoi ne plângem lui Isus ca să ne scape, să ne vindece? Facem din Isus o cârpă, facem ce vrem cu El, facem șmotru cu El, îl dăm pe El după gusturile noastre nu ne dăm noi după El, şi tot pe El îl învinuim?
“Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.” (1 Petru 4/15)
Furăm, cârtim instigăm pe unii împotriva altora de peste 20 de ani; clădim planuri şi legi pe crime şi nedreptăţi; Refuzăm să dăm în vileag hoţiile şi ilegalităţile care se văd din Cer, dar n u vrem să ne pocăim şi vrem pace, armonie, prosperitate? La pocăinţă şi la mărturie cu noi, care închidem urechile la strigătul sângelui îngropat pe nedrept în pământ.La pocăinţă, începând cu Patriarhul Daniel cu toţi preoţii şi PĂSTORII, cu politicienii, patronii şi cu toate căpeteniile acestei turmi creată de Tata, răscumpărată cu plata Sângelui nevinovat, dar batjocorită de baroni şi politicieni, de păstori şi preoţi. “Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.
…Şi, dacă cel neprihănit scăpa cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?
Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor şi să facă ce este bine.” (1 Petru 4/15-19)
Suferinţa este ca şi flacăra pentru aurul din cuptor. Prin ea se înflăcărează pocăinţa, credinţa, iertarea şi eliberează, purifică pe orice om. Suferinţa este o mâncare bună, rarisimă. Spre Cananul Ceresc ajung acei care suferă pe nedrept din cauza propovăduirii Cuvântului şi cei care sunt răsplătiţi cu rău, pentru binele făcut.