1-Fiecare PRIMAR, chiar asaltat de “spini şi mărăcini” ,este ales pentru a răspandi Mireasma Bunătătiţii,Responsabilităţii si Vieţii Lui,(nu doar edilul din BECLEAN-Bistriţa-foto) , incit, Talantul incredintat de Domnul, să-l semene în inimile oamenilor- pentru care a sângerat Isus; Astfel,fiecare va recolta şi va savura (ceea ce a semănat) toată veşnicia, adică inepuizabile ROADE DUHOVNICEŞTI, pregatite pentru TOŢI, dacă… 2- Crimalii loviturii de stat,fara acordul lui Dumnezeu,ne saracesc pentru a ne cumpara altii de pomana si ne ingroapa de vii,ca sa domneasca ei peste noi , iar noi sa ne rugam de morti sa iasa ei afara si sa intram noi -cu zile!Iata cum Rabobank Olanda cumpără teren agricol luat de la români , intentionat falimentati / Mai rău ca pe vremea Securității. Statul de drept s-a dus …’

2- Crimalii loviturii de stat,fara acordul lui Dumnezeu,ne saracesc pentru a ne cumpara altii de pomana si ne ingroapa de vii,ca sa domneasca ei peste noi , iar noi sa ne rugam de morti sa iasa ei afara si sa intram noi -cu zile!Iata cum Rabobank Olanda cumpără teren agricol furat  de la țăranii români / 3 Mai rău ca pe vremea Securității. Statul de drept s-a dus dracu’
poo09
NTERVIU- Ce proiecte are primarul Becleanului, Nicolae Moldovan, pentru anul 2016

 

| Autor: Observator Categoria: Actualitate
Vizualizări: 1334 |

Primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan, a acordat un interviu pentru Observator BN, în care vorbeşte despre proiectele pe care le are în anul 2016, despre Băile Figa dar şi despre cum ar trebui să fie oamenii care doresc să intre în politică.

Ce se întâmplă la Beclean în 2016, care sunt priorităţile administraţiei locale, ţinând cont că este şi an electoral?

Primăriile au în general cam aceleaşi venituri, cu plus – minus, şi atunci normal că în orice an bugetar se întâmplă câte ceva în localitate, lucruri vizibile, pe care ţi le propui la început de an. La noi de exemplu,  ca şi în 2015, va fi un an foarte bun şi 2016, fără nici o problemă. Avem o continuare a fondurilor europene, mai exact finalizarea campusului, unde se mai derulează cel puţin 7 milioane de lei. Se va finaliza tot ce înseamnă infrastructura şcolară de acolo, s-au prelungit termenele de execuţie până în 30.06.2016.

Apoi, avem câteva demersuri făcute şi la Guvern, am trimis o solicitare la Ministerul Dezvoltării pentru alocarea sumelor pentru şcoala din Coldău, finanţată prin PNDL, unde avem de finalizat lucrările şi sper să avem câştig de cauză. Vom face cu siguranţă alte solicitări când vom vedea fiecare minister în parte. Am făcut de anul trecut, sau chiar din 2014,  proiect la Agenţia Naţională pentru Locuinţe, pentru un bloc de locuinţe pentru medicii rezidenţi, asistenţi şi alţi funcţionari sau angajaţi ai unor instituţii, cum ar fi ISU, Poliţia, Jandarmeria şi poate chiar profesori. Vrem să facem blocul în spatele spitalului şi avem şanse să prindem finanţarea în acest an.

Chiar dacă s-au sistat fondurile europene în 2015, acum s-a dat drumul la axele noi de finanţare şi ştim exact ce proiecte trebuie să implementăm pentru etapa de finanţare 2016-2020. Avem încă patru ani în care vom putea atrage fonduri, alocările vor începe pe finele anului 2016, începutul lui 2017. La acest capitol am purtat deja o corespondenţă cu ADR Nord-Vest, ne-am înscris deja pentru accesarea câtorva proiecte. Vrem să facem peste 30 km de piste de biciclete, central am făcut sistemul de distribuţie a pistelor, adică zona în care le vom trasa, se poate vedea în parcul din centrul oraşului. Avem câteva trasee pe care le vom implementa, mai exact pe strada Parcului-Dig-Băile Figa, o altă pistă va fi spre capătul din jos al oraşului, pe strada Mihail Kogălniceanu, o alta va fi spre Aleea Gării- Gară- Bobâlnei – Strada Horea- Băile Figa, iar un alt traseu va merge pe trotuarul de pe 1 Decembrie până în capătul oraşului spre ieşirea către Bistriţa.

Un alt proiect pe care îl vom promova şi pe care îl fundamentăm deja, se referă la achiziţionarea de transport ecologic, probabil un trenuleţ, sau o altă formă de transport, care va fi finanţată cu fonduri europene, dar cu siguranţă va fi un mijloc de transport pentru turişti şi nu numai de la Cartierul Figa, Băile Figa şi Beclean. Nu vom uita de Centrum Medical Spa, un proiect ultra ambişios, pentru care vom găsi toate formele de finanţare, e un proiect promovat la toate nivelele, chiar şi la forumul mondial de arhitectură. Pe lângă acestea, un alt capitol care se finanţează în perioada 2016-2020 este izolarea termică a blocurilor, forte importantă, în contextul în care oraşele mici nu au fost eligibile până acum. Ei bine în perioada următoare vom investi sume în izolarea instituşiilor şi a blocurilor. Sunt doar câteva oportunităţi, foarte practice pentru Beclean. Chiar dacă s-au făcut foarte multe lucruri în oraş, continuă o nouă provocare 2016-2020, acum în 2016 e nevoie de foarte multă muncă la proiectări, analize, vom fundamenta cereri pe toate formele de finanţare.

Sigur că şi bugetul local este destul de promiţător, aşa că şi anul acesta o să continuăm să asfaltăm câteva străzi şi capete de străzi. Am reuşit să asfaltăm o parte în anii precedenţi şi acum vom interveni pe câteva capete, vom închide astfel zonele pe care am intervenit, pe Codrului, un tronson la fosta Autogară, câteva străzi mai mici Dobrogeanu Gherea, Cloşca, Petru Maior. Mai avem în jur de 2 km de drum care trebuie modernizat în oraş, dar vom interveni şi pe cartierele aparţinătoare. Pe Maste Planul Judeţean de Apă – Canal, în prima etapă am făcut staţia de epurare şi canalizare pe 24 de străzi, iar în etapa următoare ne-au rămas câteva străzi fără canalizare în cartierele oraşului: Beclenuţ, Coldău, Valea Viilor, Ruşi, Figa şi mici tronsoane din oraş, pe care vom interveni şi le vom finaliza. Vom duce apă, apoi şi canal, spre pasarelă, la ieşirea din Beclean, unde sunt deja cereri multe de case, deci se extinde oraşul şi în acea zonă.

Continuăm din bugetul local să pavăm trotuare, dar avem un proiect nou pe care îl urcăm pe SEAP în primăvară, pentru construcţia unei parcări etajate. Cred că vom fi înaintea Bistriţei, proiectul este pregătit din toate punctele de vedere. Vom ridica construcţia chiar în centru, chiar lângă protopopiat, am primit toate avizele şi aşteptăm licitaţia prin SEAP. E vorba despre un proiect cu finanţare multianuală, de la an la an se va vedea cum creşte. Va fi o parcare ultra modernă cu patru etaje, cu iluminat modern, ridicăm în 2016 primul nivel, vom respecta toate condiţiile pentru a putea continua şi în funcţie de solicitări vom continua cu un nou etaj în 2017, apoi un altul şi tot aşa, dar  în funcţie de solicitările pe care le vom avea. Ştiţi că oraşul nu mai are o Casă de Cultură, clădirea în care am funcţionat este în retrocedare, aşa că mai avem în studiu un proiect pentru realizarea unui Centru Multifuncţional, unde va fi de fapt şi Casa de Cultură, dar nu va fi doar o sală de 500 de locuri, ci o clădire mai interesantă cu săli mai mici la etaj. Una din săli va fi amenajată ca cinematograf, o sală de cinema cu 100 de locuri, va fi atractivă pentru beclenari, dar şi pentru turişti. Vom avea şi săli cu altă destinaţie, de exemplu fosta popicărie era chiar aici în locul Primăriei, deci avem o istorie în ceea ce înseamnă aceste jocuri, o să facem o astfel de locaţie în noua clădire, mai ales că acum sunt altfel gândite, să fie atractive pentru tineri. Vom amenaja un loc şi pentru pensionari unde vor putea avea diferite activităţi în timpul liber. Este gândit proiectul iar în perspectivă vom începe construcţia acestei clădiri, ceea ce mai trebuie oraşului, va fi situată chiar în piaţa mare, vizavi de Bazinul Didactic, aşa se va naşte un complex de servicii în zona respectivă, iar piaţa va funcţiona în fiecare miercuri fără nici o problemă.

Sunt doar câteva din direcţiile pe care administraţia le are, sigur o să facem şi ceva extinderi la Băile Figa, chiar dacă le-am lăsat la final, este un obiectiv principal pentru tot ce înseamnă dezvoltarea turistică în Beclean

E un proiect de succes Băile Figa?

Cu siguranţă este un proiect de succes! Şi dacă nu era pe plus, pe profit, faptul că ne-am pus pe o hartă, pe harta naţională, chiar pretenţios spus şi internaţională, deoarece am avut vizite din ţări europene şi nu numai, prin acest proiect ne-am făcut un nume. La început a fost şocul că am făcut ceva din nimic, apoi au venit investitori, oameni care din banii lor prorpii, din economii, vin şi investesc în Băile Figa, asta dovedeşte că au încredere în acest proiect şi nu va râmâne la acest nivel, an de an se vor face progrese acolo. Faptul că pe harta staţiunilor balneare este şi Figa, este dovada că e un început foarte bun. Turismul se promovează în cel puţin 10 ani, noi nu avem încă cei 10 ani, deci o să avem la 10 ani o viziune despre ce înseamnă per ansamplu acest proiect. Până acum a fost la început, este în stadiul de promovare, dar maturitatea acestui proiect se vede după 10 ani. Nu poţi să faci turism în primii 2-3 ani, este perioada în care abia te pui pe hartă, deci acum suntem pe hartă şi e cel mai mare lucru. Succesul nu îl vedem, el crează o dezvoltare şi pe verticală, dar şi pe orizontală, nu numai Primăria beneficiază prin acest proiect, toţi cetăţenii din oraş şi nu numai, prin turism, prin banii care se investesc, care se rulează prin turism de la oamenii ce vin aici, se dezvoltă direct sau indirect şi firmele din oraş. Se va vedea în 10 ani ce efect a produs această dezvoltare turistică într-o zonă în care nu exista.

Aşa aţi văzut lucrurile din start?

Da categoric! Am avut viziunea chiar de la începutul mandatului, era incredibil atunci ce spuneam, dar 4 ani am tot tatonat terenul. După primii 4 ani, deci din 2004, am început serios să demarăm proiectul, dar Ministerul Turismului, nu avea fonduri suficiente, chiar şi aşa a fost un început, am rămas în tot ce însemna Compania de Turism, ştiam toate formele şi posibilităţile de finanţare. Imediat cum a venit posibilitatea fondurilor de pre-aderare am fost acolo, eram în cărţi şi în 2007, deci nu după mulţi ani, noi am avut o concretizare, prin prima finanţare acre a început efectiv şi de acolo încolo bineînţeles că a fost un drum anevoios, incredibil pentru unii, dar an de an aşa cum ne place să credem în viziunile pe care le avem, am produs plus valoare şi acum este deja credibilă pentru mulţi, nu mai e o teorie, este o realitate.

Credeţi că în viitorul apropiat ar putea avea Băile Figa concurenţă, aici în judeţ?

Nu punem aşa problema. Am văzut de exemplu în primele zile din an o familie care şi-a pus pe facebook poze că sunt la Figa, erau fericiţi, postau imagini din bazin, iar zilele trecute am văzut că postau cu aceeaşi încântare de la Băile Felix. Deci o familie care alege să îşi facă concediul la început de an a petrecut două, trei zile într-o locaţie, apoi au ales alta. Eu învăţ de la turişti, ne plictisim repede de un loc, nu mergem tot în acelaşi loc şi atunci zic şi chiar îi provoc pe colegii primari, sau pe privaţi să nu îşi facă nici o problemă că nici eu nu-i concurez pe ei şi nici ei pe mine, dimpotrivă. Devenim un pachet mai complet în care oferim turiştilor, pe care eu am reuşit să-i atrag deja în zonă, deci ei nu mai au atâta de muncă, am reuşit noi cu Băile Figa să aducem 200 000 de turişti într-un sezon şi din aceştia garantez că 100 000 vor alege şi locaţiile care vor pune la punct detalii sau facilităţi pe care noi nu le avem. Eu m-aş bucura să apară alte oferte turistice să-i ţinem şi mai mult în judeţ. Poate se duc 3 zile în altă locaţie, apoi revin la Figa sau invers. Nu trebuie să gândim aşa, este ca şi cum ne-am speria că un lanţ de magazine deschide şi în Năsăud, şi în Beclean şi la Bistriţa. Turistul vine pentru câteva zile la Figa, dar dacă în drum mai întâlneşte o ofertă poate mai stă 2-3 zile şi acolo că e interesant, nu pleacă de exemplu la Felix. Trebuie să ştim să facem din judeţul acesta o ofertă turistică, fiindcă există deja un model, trebuie să avem încredere în acest proiect. Turismul e este o sursă de dezvoltare a unei comunităţi, pe care nu am ştiut să îl exploatăm poate niciodată şi încă nu ştim. La noi hotelierii de exemplu sunt prosperi pentru că şi-au pus la punct servicii pentru cei care tranzitau DN 17 spre mănăstiri, dacă venim şi cu o ofertă pentru a opri aceşti turişti prin locaţiile din judeţ ne-am dezvolta altfel ca şi comunităţi, ca şi judeţ.

Credeţi în potenţialul turistic al judeţului?

Cu siguranţă are potenţial! Dacă mergi prin judeţ vezi peisaje de Elveţia, atât spre Piatra Fântânele, cât şi spre Sângeorz Băi, să nu mai spun de Colibiţa. Să ştişi că se caută şi zonele cu case ţărăneşti, cu amprenta autentică, trebuie doar să ne punem în valoare aceste facilităţi.

Ce v-a motivat să candidaţi în 2000 la primăria Beclean, când eraţi printre cei mai tineri candidaţi din ţară?

Mi-am dat seama atunci, deşi eram foarte tânăr, că dacă stăm şi dezvoltăm doar propria noastră idee şi implementăm doar perspectivele pe care le avem în plan personal, avem un mod de gândire limitat. Eu provoc şi alţi tineri care nu sunt implicaţi în domeniul administrativ, în politică, în zona care poate dezvolta foarte mult comunitatea, să se implice, fiindcă îţi dai seama că ai posibilitatea, cu o muncă mai susţinută, să vii cu noi perspective. Am dovedit că, implicându-mă, s-a dezvoltat toată comunitatea, tot oraşul. Văd la firmele private că sunt pe plus, îmi dau seama după spaţiile pe care le au, după investiţiile pe care le fac. Aceste lucruri aduc un plus unei localităţi care putea să bată pasul pe loc, să fie cenuşie ca altă dată.

Trenul dezvoltării opreşte din când în când prin localitate, atunci trebuie să fie şi oameni destoinici, care să se implice să oprească trenul acolo. E foarte important să se implice tinerii care nu sunt blamaţi, care nu sunt plafonaţi, oamenii care au un mod de gândire sănătos şi viziune.

Tinerii îşi fac loc în politică sau li se face loc?

În astfel de activităţi, care se văd destul de neatractive din afară, nu intră decât luptători. Sunt greoaie lucrurile văzute din afară, dar sunt şi mai greoaie când eşti în sistem. Munca cu omul, cu publicul, cu statul nu e o muncă simplă. Am studiat şi primarii tineri, au apărut multe feţe noi, interesante, oameni aparte, care sunt devotaţi comunităţii, localităţii. Un tânăr fără perspective şi viziune nu o să intre într-o asemenea bătălie. Alegătorii nu sunt o masă neinteresată, ei ştiu să aleagă din 3, din 10 persoane pe cel mai bun. Chiar şi un sondaj scoate prin acele procente realitatea, chiar dacă este făcut pe 500 – 1000 de subiecţi. Oamenii, când ies la vot, o fac în cunoştinţă de cauză. Odată ce tinerii vor să intre în această bătălie, este primordial să îşi dorească să câştige, să fie învingători. De aici încolo, îi analizează cetăţeanul, iar dacă îi aleg, garantez că l-au ales pe cel mai bun, deoarece cetăţeanul nu greşeşte niciodată.

Cum ar trebui să fie tinerii care se implică în politică?

Tinerilor care se implică nu trebuie să le facem noi caracterizare. Oamenii îi cunosc, de pe stradă, de la job, de la liceu, de când sunt mici, ştiu ce au făcut în viaţă. În general, tinerii trebuie să se implice fiindcă sunt oameni cu viziune, oameni care au curaj. Îţi trebuie curaj în administraţie.

Deci tinereţea este un atu?

Nu este neapărat tinereţea un atu, dar România şi localităţile noastre trebuie să ia o altă formă. Eu cred că pentru această formă nu se mai implementează lucrurile standard care au mai fost, trebuie proiecte, idei noi.

Sunt oameni cu experienţă, mai în vârstă, care au dovedit că studiază şi se angrenează în noul tren al dezvoltării, dar, în general, tinerii doritori să se impună vor căuta soluţii noi, soluţii de care avem nevoie pentru a ajunge din spate ţările europene care au un avantaj de câţiva ani. Pentru asta ne trebuie oameni cu mare curaj  şi viziune.

Oamenii de business au loc în politică, ar fi potriviţi în administraţie?

Aici trebuie să ai o altă mentalitate, când intri în zona administrativă, politică, trebuie să te rupi de businessul tău. Cine nu înţelege acest fapt şi crede că se pot completa lucrurile intră într-o zonă pe care nu are rost să o mai descriem. Cine vrea să înţeleagă şi vrea să facă administraţie pe termen lung trebuie să se detaşeze de tot ce înseamnă propria investiţie. Comunitatea îţi cere mult timp.

Un manager foarte bun în privat poate fi un bun administrator. Acesta face o analiză foarte bună a  costurilor. Privatul întotdeauna va oferta profitabil pentru el şi trebuie să ştii ca primar să faci o selecţie, să ai un echilibru. Au fost multe oferte pe care eu le-am anulat, sau le-am scăzut foarte mult bazându-mă pe nişte cunoştinţe. Asta înseamnă să faci o analiză de cost, aici se face diferenţa. Sunt mulţi care fac proiecte, derulează fonduri, dar la preţuri pe care nu le putem compara. Eu am o regulă şi o spun multora: ştiu că se pot face, la preţuri reale, lucruri de calitate.

Primarul este cel care vede obiective, îşi trasează ţinte la un anumit număr de ani, el este cel care face strategia. Depinde cum vrei să faci administraţie, dar un atu îl are o persoană care are cunoştinţe de business, care ştie negocia.

Aţi crescut odată cu oraşul, aţi acumulat experienţă, v-aţi propus să fiţi model pentru oamenii politici locali şi pentru colegii primari?

Nu mi-am propus asta. Să ştiţi că orgoliile sunt mari, mai ales când unii ajung primari. Dar am văzut la cetăţeni această practică. Practic, cetăţenii impun în localităţile lor oameni destoinici. Sunt primar de 15 ani, dar sunt atent la discuţii, la proiecte, la soluţii şi chiar mă sfătuiesc cu unii colegi, dar sunt multe idei care vin şi de la oameni care nu au nimic cu administraţia. Cred că un om înţelept, chibzuit trebuie să consulte, să ia modele, să vadă. Exact ca în orice domeniu, cine nu studiază, nu analizeză şi nu se pregăteşte, se plafonează. Acesta este marele risc al unui om de administraţie, să se plafoneze în propria ştiinţă. Oricât eşti de competent, poţi să dai rateuri.

Interviu realizat de Geta Sângeorzan

2- Crimalii loviturii de stat,fara acordul lui Dumnezeu,ne saracesc pentru a ne cumpara altii de pomana si ne ingroapa de vii,ca sa domneasca ei peste noi , iar noi sa ne rugam de morti sa iasa ei afara si sa intram noi -cu zile!Iata cum Rabobank Olanda cumpără teren agricol luat  de la români ,intentionat falimentati

Luke Dale-Harris, Sorin Semeniuc

Fonduri de pensii americane și olandeze profită de pe urma țăranilor români care-și vând terenurile agricole uneia dintre cele mai mari bănci din lume, fără să știe sau fără voia lor. Unele vânzări s-au făcut fie forțat, fie prin intermediari cunoscuți ca infractori, fie cu directa contribuție a unor primari.

Gigantul bancar olandez Rabobank trebuie să răspundă unor întrebări legate de investițiile sale în România, având în vedere că una dintre sucursalele sale din România „acaparează terenuri” într-unele dintre cele mai sărace și corupte regiuni ale țării.

Rabobank a achiziționat peste 21.000 de hectare de teren arabil în România din 2011 încoace ca parte a unui plan de investiții pe 15 ani, beneficiile financiare plănuite după această perioadă fiind de peste 900 de milioane de euro pentru investitori. Aceaste achiziții s-au făcut prin trei firme care aparțin fondului de investiții Rabo Farm înființat de bancă, fond capitalizat cu 315 milioane de euro, special pentru acest tip de operațiuni în România și Polonia.

În multe cazuri, însă, fondul de investiții a profitat de corupție și a abuzat de cei mai săraci și lipsiți de apărare români, nereușind să respecte standardele de conduită ale băncii atunci când făcea afaceri cu infractori condamnați și cu politicieni locali. O anchetă a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) și a publicației De Correspondent din Olanda a scos la iveală faptul că în cel puțin 11 cazuri terenurile agricole cumpărate de fondul de investiții fac acum obiectul anchetelor procurorilor anticorupție, având în vedere acuzațiile de fals și înșelăciune.

În alte cazuri, sătenii s-au dus cu jalba la judecătorie și au reclamat fondul de investiții, susținând că ei nu au vândut pământurile pe care Rabo Farm le deține și de pe care își încasează arenda. Am aflat, în urma a zeci de interviuri și a studierii a sute de planuri cadastrale și acte ale instanțelor, că una dintre filialele Rabo Farm a lucrat în cele mai multe cazuri cu intermediar,i care l-au angajat pe Gheorghe Papuc, un infractor condamnat, să le găsească terenuri de vânzare. Sătenii mai vârstnici explică cum Papuc a venit la ei în toiul nopții, i-a hărțuit și i-a păcălit să își vândă terenurile. Toți cei cu care am discutat ne-au spus exact același lucru. Că au fost îmbarcați într-un autobuz într-un oraș învecinat împreună cu alte zeci de consăteni

Odată ajunși acolo, ei au fost duși într-un bloc, apoi împinși într-o cameră mică puțin luminată și puși să semneze în fața unui notar că renunță la terenuri. Li s-au plătit mai puțin de 80 de euro/hectar, dar nu au fost în stare să numere banii până acasă din cauza întunericului din încăpere și din autobuz. Nimeni dintre cei cu care am discutat nu avea habar cui i-a vândut de fapt terenul. Rabo farm a cumpărat terenuri în cel puțin 51 de sate românești, toate aflate în zone de câmpie din vestul, sudul și estul țării. După achiziționare, Rabo Farm a dat în arendă pământurile către fermieri români pe care îi numește „arendași pricepuți” și pe care fondul de investiții speră să îi ajute să-și „dezvolte afacerea”.

Dovezile noastre arată că aproape un sfert dintre cei 129 de arendași ai Rabo Farm sunt fie politicieni, fie infractori condamnați pentru diferite infracțiuni, furt, mită sau pentru că au exploatat oameni,  ori baroni locali aflați în strânsă legătură cu oficiali corupți. În satele în care Rabo Farm dă în arendă terenurile unor firme deținute de primar sau apropiate acestuia, localnicii ne-au explicat cum totul este monopolizat, resursele locale și posibilitățile de angajare fiind în mâna unor mici grupuri din preajma primarului.

 

Contractele încheiate între arendași și Rabo Farm arată că fondul de investiții se folosește de o lacună legislativă care îi permite să redirecționeze subvențiile pentru agricultură venite de la UE către propria teșcherea, deși nu cultivă de fapt pământul. Folosind o bază de date online am aflat că arendașii transferă subvenția către Rabo Farm drept garanție pentru arendă, redirecționând astfel ajutorul principal oferit de UE pentru agricultură dinspre femrieri către investitori. Atunci când am cerut Rabo Farm să explice această redirecționare a subvențiilor, Rabo Farm a precizat că: „acest fapt este în concordanță cu legislația din România și din multe alte state UE și este în favoarea fermierilor”.

Ceea ce am descoperit noi este în contrast cu reputația Rabobank, aceea de a fi cea mai responsabilă dintre băncile din lume și ridică întrebări serioase legate de angajamentul fondului de investiții de a face verificări cu cine lucrează, dar și în ceea ce privește responsabilitatea socială a corporației. Într-un raport publicat în 2013 al Rabo Farm se preciza faptul că: „înainte de a achiziționa o fermă sau a investi în ea, facem o verificare și o analiză amănunțită a vânzătorilor, arendașilor, operatorilor de ferme, fermelor și a multor altor factori relevanți pentru faze de investiție”. De asemenea, raportul mai arată că: ”Rabo Farm este activ în regiunile rurale unde situația economică și socială este sub media țării. Rabo Farm crede că investițiile sale contribuie la dezvoltarea socio-economică a comunităților unde activează și că acest fapt are rolul de a ajuta această dezvoltare”.

Pe parcursul unei investigații care a durat un an am descoperit un alt tablou decât cel prezentat mai sus. Unul în care Rabo Farm scoate profit dintr-un sistem adânc înfundat în corupție și sărăcie și contribuie la izolarea micilor fermieri dintr-una din cele mai sărace state ale Uniunii Europene.

Într-o reclamă pentru Rabo Farm, fondul de investiții explică că se așteaptă la o creștere anuală de 8% a terenurilor pe care le dețin, în concordanță cu creșterea rapidă a prețului terenurilor agricole în statele europene din estul Uniunii. După 10 – 15 ani, fondul de investiții intenționează să vândă terenurile cu un preț triplu decât cel de achiziționare. Majoritatea profitului Rabo Farm merge în fonduri de pensii olandeze sau americane. Conform unui raport publicat de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU, printre investitorii Rabo Farm se numără fondurile de pensii olandeze APG și PZFW (fost PGGM) și fondul american TIAACREF, aflat printre primele 100 din Statele Unite. Rabobank nu a dezvăluit nici o informație legată de cât a investit fiecare dintre aceste entități.

Rabo Farm a investit până acum 315 milioane de euro, jumătate din suma de care dispune, în terenuri din România și Polonia. Următoarele 300 de milioane de euro fac parte dintr-un al doilea fond de investiții, denumit Rabo Farm Fund II, care este așteptat să investească tot in România și Polonia dar se poate extinde către alte țări est Europene. Managerul Rabo Farm, Dick Van Den Oever ne-a declarat că lansarea noului fond este deocamdată amânată “din mai multe motive”, dar că se așteaptă o lansare în primul trimestru al anului viitor.

Într-un interviu oferit IP Nederland în aprilie 2014, Gerd Boeckenoff, șeful investițiilor Rabo Farm, a declarat că: ”Chiar dacă avem în vedere și țările învecinate, inclusiv statele baltice și Slovacia, noi sunt conservatori și preferăm să ne axăm în continuare pe cele două state în care deja ne desfășurăm activitatea”.

Rabobank vinde terenurile fermierilor români fără acordul lor

Mircea Necrilescu nu a vrut să stăm de vorbă cu el nici acasă, nici la barul sătesc, de fapt nicăieri în Zărand, comuna în care trăiește de când s-a născut. A preferat să vorbească în timp ce-și conducea mașina departe de locul natal. Abia când Zărandul nu s-a mai văzut în oglinda retrovizoare a început să vorbească. Ne-a spus cum i-a fost furat pământul, cum într-o zi, în timp ce completa niște hărtii la primărie, i s-a spus simplu că o parte din ferma lui pur și simplu nu mai este a lui, pentru că a fost vândută unor străini. Cui, nimeni din primărie nu a vrut să-i spună. Și nici cum s-a putut întâmpla acest lucru. ”Asta au pățit mai mulți oameni din comună. Nu știu exact cum s-a întâmplat, dar am auzit că s-au falsificat documente cu ajutor de la primărie. Este pămîntul nostru, moștenit de la părinți, și nu e corect să apară cineva care să devină, așa, proprietar”, a spus Necrilescu.

Deși nu știe asta, parte a terenului lui Necrilescu este deținut acum de Rabo Farm, fondul de investiții de 615 milioane de euro deținut de gigantul bancar olandez Rabobank. Rabo Farm a cumpărat peste 140 de hectare în Zărand începând cu 2012 și zeci de mii de hectare în alte 50 de comune din România. La o primă privire, Zărand arată ca și celelalte așezări din România unde Rabo Farm și-a înfipt steagul. Comuna are aproape 2000 de suflete și mulți localnici continuă să trăiască de pe urma micilor activități agricole. În tot Zărandul oamenii spun aceeași poveste. Cum pământurile le-au fost luate fără ca ei să știe, fără să primească vreun ban, cum au fost vândute de către alții în numele lor, adesea unor companii străine.

Cei mai mulți dintre ei nu știu exact ce s-a întâmplat cu terenurile lor, așa cum ancheta pornită deja de autorități încearcă să afle. Acolo unde ancheta e avansată, sătenii se așteaptă la explicații sau compensații, dar un lucru este sigur: fostul primar Ion Moț este cumva implicat. Acum doi ani Moț a fost trimis în judecată de DNA și condamnat pentru implicarea sa într-o afacere cu terenuri în care s-au folosit documente false și au fost furate sute de hectare de teren. Conform DNA, el a fost prins în timp ce cerea 40.000 de euro mită pentru a elibera anumite documente unor așa-ziși oameni de afaceri, documente folosite ulterior pentru a falsifica precontracte astfel încât anumite terenuri să ajungă în mâinile lor. În septembrie 2015, Ion Moț și-a dat demisia din funcție, după doi ani de la o condamnare definitivă.

Cum să-ți vinzi pământul fără să știi

Pentru a înțelege cum s-a ajuns la acest lucru, am decis să urmărim traseul banilor. Rabo farm a cumpărat începând cu 2013 mai mult de 140 de hectare de teren în Zărand, prin intermediari. Cel puțin 16,5 hectare din această suprafață au fost cumpărate printr-o procedură complexă care implică un judecător care a fost recent condamnat pentru înșelăciune și precontracte care sunt acum verificate de procurorii anticorupție.

Terenul lui Mircea Necrilescu este unul dintre zecile te tarlale din Zărand care au fost vândute către Rabo Farm în 2013. Conform datelor cadastrale și informațiilor de la instanță, Necrilescu a vândut terenul în 2010 unei femei, Elena Boșca. Trei ani mai târziu, Rabo Farm a cumpărat terenul lui Necrilescu de la Boșca, împreună cu alte terenuri pe care ea le-a achiziționat de la 14 zărăndeni. Lui Necrilescu nu-i vine să creadă că el nu a fost înștiințat că pământul său a fost vândut fără ca el sau altcineva din familie să afle de acest lucru sau să primească niște bani.

Metoda lui Boșca de a deveni proprietară pe terenuri este complexă, dar încercăm s-o explicăm. În 2010, Boșca i-a dat în judecată pe Necrilescu și pe alți 12 săteni la Judecătoria Ineu pretinzând că ei și-au retras promisiunea de a-i vinde ei terenurile. Ea a prezentat în fața judecătorilor antecontracte în care se arăta că aceștia fuseseră de acord să-i vândă aproape 30 de hectare în total. Procesul a durat puțin. Nici Necrilescu, nici ceilalți pârâți nu au venit la proces și nici nu au făcut ceva înn apărarea lor, primul spunând că habar nu avea că acest proces a avut loc. Judecătorul Florița Boloș, care a fost condamnată anul trecut la patru ani de închisoare pentru fals și luare de mită, a decis în favoarea Elenei Boșca, făcând-o pe aceasta proprietar peste terenuri și permițându-i astfel să le vândă mai departe către Rabo Farm.

Procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș verifică documentele din dosar, inclusiv actele care de proprietate ale lui Boșca, în cadrul unei anchete legate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu. Exact aceeași procedură a fost folosită de un alt intermediar al Rabo Farm, o companie austriacă Bardeau Holding Romania care a vândut fondului de investiții peste sute de hectare de teren arabil în vestul țării. Prin judecătorul Boloș, Bardeau Holding a achiziționat teren de la 148 de săteni din Zărand, cel puțin șapte din acestea ajungând la Rabo Farm.

Și afacerile dintre Bardeau și Boloș sunt investigate acum de DNA. O analiză a datelor din dosarul în care sunt implicate filialele Rabo Farm în România arată un șablon după care s-a acționat în achiziționarea terenurilor prin contestarea, afacerea întinzându-se mult peste granițele comunei arădene. În județul Dolj, o filială a Rabo Farm, Kamparo Investment, este acționată în judecată pentru cumpărarea unor terenuri ai căror proprietari susțin că nu le-au vândut niciodată. Într-un alt caz, Kamparo Investment a căzut la pace cu cinci proprietari de terenuri agricole care au acționat firma în judecată. Proprietarii au spus că pămînturile le-au fost luate ilegal, după ce au fost emise noi documente de proprietate de către consiliul local. Kamparo a fost de acord să returneze terenurile.

Știe Rabo Farm cu cine are de-a face?

Într-un raport publicat de fondul de investiții în 2013, Rabo Farm a declarat: ”Înainte să achiziționăm sau să investim într-o fermă, efectuăm o verificare intensivă a vânzătorilor, arendașilor, operatorilor agricoli, agricultorilor și a multor alți factori relevanți în faza de investiție”. Când i-am întrebat pe cei de la Rabo Farm ce știu despre Elena Boșca, răspunsul a fost: ”Am efectuat o verificare a vânzătorului printr-un terț în toate sursele publice. Aceasta include toate informațiile din domeniul public. Rezultatul a fost pozitiv – persoana nu a fost implicată în niciun dosar penal sau scandaluri publice”. Reprezentanții fondul de investiții au precizat că același lucru s-a întâmplat și în cazul Bardeau Holdings: ”Pe baza acestei verificări rezultă că Bardeau, ca societate, și conducerea sa nu este implicată în niciun dosar penal legat de procedurile de achiziționare de terenuri sau de alte infracțiuni economice”.

În ciuda muncii de verificare, Rabo Farm a ratat faptul că cumpărat teren de la vânzători adânc implicați în afaceri dubioase într-un sat afectat de corupție și abuzuri ale drepturilor privind terenurile. I-am întrebat pe cei de la Rabo Farm în ce a constat verificarea lor. Însă poate răspunsul celor de la Rabo Farm a ratat imaginea de ansamblu. Corupția și sărăcia sunt caracteristici înrădăcinate ale României rurale. Numai anul acesta, Direcția Națională Anticorupție a avut peste 6.000 de cazuri diferite de corupție, majoritatea dintre ele în mici orașe și sate. Peste tot în țară sătenii vorbesc despre cum câteva figuri centrale – care în mod invariabil gravitează în jurul primarului satului – au comandat controlarea fluxurilor locale de bani, a resurselor și șanselor de a găsi un loc de muncă.

Când l-am întrebat pe un agricultor local din Zărand ce ne poate spune despre politicienii locali, ne-a spus sub anonimat că: ”primarul controlează acest sat și toată lumea fie lucrează pentru el, fie trăiește cu frică față de el. Nu veți găsi pe nimeni să vorbească fiindcă oamenii fie sunt speriați, fie sunt de partea lui”. Am vorbit cu Andrei Mascuț, un cercetător la organizația România Curată. Acesta a explicat că ”instituțiile noastre sunt bolnave de corupție – aceasta contaminează totul în România. Când investitorii aduc aici sume mari de bani, ajung să sprijine corupția din necesitate întrucât deseori este singura cale de a rezolva lucrurile”. Cei de la Rabo Farm au sperat că ei vor fi o excepție. În raportul lor aceștia au scris: ”Rabo Farm este activă în regiunile rurale în care situația economică și socială de obicei este sub media țării. Rabo Farm crede că investițiile sale contribuie la dezvoltarea socială și economică a comunităților unde au loc acestea și că are un rol în sprijinirea acestor evoluții”.

 

Attila Szocs lucrează pentru Eco Ruralis, un ONG românesc care a investigat această problemă de ani de zile. Într-un interviu, acesta plasează Rabo într-un cadru mai larg: ”România este în mod caracteristic o țară agricolă în care o mare proporție a populației sale este angajată în agricultură. Cu toate acestea, acapararea terenurilor îi determină pe oameni să plece din zonele rurale, generând tendință de exod rural deja bine cunoscută în țările vestice. Dacă populația îmbătrânită și migrația tinerilor devin deja o problemă în zonele rurale, acapararea terenurilor accelerează această problemă și mai mult”.

În Zărand, acaparările ilegale de pământ care au lăsat mulți dintre săteni fără terenuri agricole sunt ultimul cui bătut în sicriul unei deja suferinde comunități de mici agricultori. În două decenii și jumătate de la căderea comunismului, economia micilor agricultori a fost lovită din toate părțile, în primul rând pentru că supermarketurile deținute de străini au redus valoarea produselor agricole, și apoi pentru că piața semințelor a fost monopolizată de multinaționale care vând semințe la prețuri foarte umflate. Prezentându-se a fi doamna Pocriser, o femeie în vârstă izbucnește în plâns, printr-o crăpătură din gardul ei la marginea Zărandului, în timp ce explică cum terenul ei și al soțului ei a fost furat. ”Era numai un mic teren. Câteva hectare. Însă îl foloseam să ne hrănim și să vindem puțin de ce produceam. Acum s-a dus, nu ne-a mai rămas nimic”.

În broșurile de promovare, Rabo Farm vorbește repetat despre rolul lor în a îmbunătăți calitatea pământului pe care-l cumpără. Când am vorbit cu Dick Van Den Oever, directorul executiv al Rabo Farm, ne-a spus că “munca noastră contribuie la asigurarea hranei și la producția sustenabilă de hrană”, și a adăugat că fondul lor investește în infrastructura necesară pentru creșterea productivității pentru fermele lor. Dar din datele pe care le-am adunat, putem să spunem că în mare parte aceste declarații nu sunt adevărate, și că Rabo Farm a investit foarte puțin sau deloc în managementul sau îmbunătățirea terenurilor agricole. Am vorbit cu arendași ai terenurilor deținute de compania olandeză, fermieri din asociații agricole din zone unde Rabo Farm deține mari suprafețe de teren și am discutat și cu fermieri cu operațiuni de mărimi diverse care au venit în contact cu Rabo Farm. Toți ne-au declarat că fondul nu investește în pământul cumpărat. Unul dintre ei, care are în arendă aproape o mie de hectare de la o companie deținută de Rabo Farm, a răspuns la întrebarea legată de investiții ale companiei în îmbunătățirea pământului că “este pur și simplu o minciună, doar așteaptă ca prețul la teren să crească și pe urmă vor să vândă”. După ce am revenit cu aceste declarații la Den Van Oever, acesta a răspuns că într-adevăr  fondul a investit până în acest moment foarte puțin în îmbunătățirea terenurilor agricole, dar că “plănuiesc să investească în pământ în viitor”.

Consolidarea terenurilor agricole este o altă promisiune a fondului, pentru că olandezii susțin că este vital pentru creșterea productivității și pentru a mări capacitatea de piață agricolă a României. Dar o analiză a imaginilor satelitare din date de cadastru arată că și aceasta este o declarație fără acoperire. Rabo Farm pare să achiziționeze parcele total fragmentate, fără o ordine clară, de multe ori cu parcele de un hectar sau mai mici izolate, departe de următoarele parcele deținute de către fond.     Aceasta dă impresia că Rabo Farm a cumpărat orice bucată de pământ la care a avut acces, fără o strategie reală de consolidare. Chestionat legat de aceste descoperir, Van Den Oever a răspuns afirmativ, că fondul plănuiește să intre în faza de consolidare după faza de achiziție. Dacă se va întâmpla așa, fondul va trebui să achiziționeze mult mai mult pământ pentru a putea consolida parcelele aflate în proprietatea acum.

Rabo Farm profită de Politica Agricolă Comună a UE

Sylvia Kay efectuează cercetări pe tema justiției agricole din 2011 în cadrul Institutul Transnațional. La începutul acestui an a fost coautoarea unui raport pentru Parlamentul European intitulat ”Extensia Acaparărilor de Terenuri în UE”, care susține că acapararea de terenuri din Europa are implicații serioase pentru securitatea alimentară, ocuparea forței de muncă și protecția socială. ”[Activitățile Rabo Farm] cu adevărat descriu o imagine alarmantă a ceea ce se întâmplă în România. Comisia Europeană în acest moment lasă întreaga problemă la latitudinea statelor membre și politicilor de sustenabilitate ale investitorilor privați. Este clar că acest lucru nu este de ajuns”, a declarat Kay.

De asemenea, ea a menționat că Parlamentul European dezbate în prezent dacă este nevoie sau nu de o investigație oficială asupra problemei acaparării terenurilor în Europa. Ideea potrivit căreia acapararea de terenuri ar putea fi o problemă europeană este nouă. Termenul a fost îndelung asociat cu țările din emisfera sudică și cu imensa, deseori asistată de stat, preluare de terenuri agricole și păduri de către companiile occidentale. Însă în Europa, concentrarea terenurilor în tot mai puține mâini a devenit parte a discursului nostru politic, mai degrabă catalogată drept ”dezvoltare rurală” decât infracțiune economică.

În fiecare an Comisia Europeană alocă miliarde de euro companiilor care cumpără suprafețe mari de terenuri în estul Europei, cu premisa că acestea asistă la concentrarea de terenuri și ridică prețurile terenurilor. Pentru cele patru milioane de mici agricultori din România, aceasta înseamnă că acestea stau pe o resursă extrem de valoroasă. Din 2012, prețurile terenurilor din România au crescut de 25 de ori, iar Rabo Farm crede că acestea vor continua să crească deși într-un ritm ceva mai lent. Deseori, micii agricultori s-au trezit în mijlocul unei lumi de investitori flămânzi și sunt singurul lucru care stă în calea acestora de a face un sac de bani.

”România este un exemplu de scenariu pentru un dezastru perfect”. În economia sa de tranziție, în care accesul și controlul asupra resurselor strategice a plutit de la un regim comunist la oligarhi locali și apoi la afaceri corporatiste, slabul control asupra terenurilor naționale cuplat cu corupția instituțională sau cu pasivitatea au pavat drumul pentru acaparări imense de terenuri cu efecte vaste asupra societății rurale”, a încheiat Szocs, de la Eco Ruralis.

Pentru a afla mai multe despre cât de răspândit este acest fenomen și ce efecte are, este nevoie de mai multă cercetare și fonduri pentru ca această cercetare să fie făcută corect. Sau, chiar mai bine, este nevoie de mai multă transparență și control, adaugă cercetătoarea Sylvia Kay de la Transnational Institute. “Comisia Europeană privește această problemă din unghiul valorilor sale principale, adică din prisma libertății de circulație a capitalurilor între statele naționale. Comisia se încrede în statele naționale și în valorile CSR, de responsabilitate socială a corporațiilor. Dar dovezile din România arată că nu este suficient. Este nevoie de mai multă supraveghere la nivel european, pentru a ne asigura că oamenii pot să controleze ce se întâmplă cu pământurile lor”.

Acest material jurnalistic a fost realizat în urma unei colaborări între CRJI și  De Correspondent

Au mai contribuit: Ștefan Cândea, Andreea Pavel, Adrian Dumitru, Romulus Dubăț

Acest proiect a fost finanțat de către Journalism Fund și Robert Bosch Stiftung

 

http://linx.crji.org/88-88-5451/rabobank-olanda-cumpara-teren-agricol-furat-taranilor-romacircni

 

Mai rău ca pe vremea Securității. Statul de drept s-a dus dracu’

Postat la: 29.01.2016 – 09:50 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Mai rău ca pe vremea Securității. Statul de drept s-a dus dracu'
Alaltăieri, 27 ianuarie, locuințele a trei ofițeri ploieșteni SRI în rezervă – excluși din sistem pentru că și-au permis să formuleze plângeri penale împotriva conducerii acestei structuri secrete, devoalând și identitățile unor posibili ofițeri acoperiți din justiție – au fost călcați de procurorii DNA, secondați de mascați ai Jandarmeriei române.Fără a le fi atribuită vreo calitate în vreun dosar penal, de suspecți, complici, tăinuitori, martori, inculpatați sau învinuiți, col. (r) Florian Gulianu, mr. (r) Daniel Florea și cpt. (r) Petre Sever au fost somați „să predea înscrisuri clasificate, medii electronice de stocare, plângeri și sesizări împotriva unor magistrați, judecători și procurori, ofițeri de poliție, agende și însemnări ce pot interesa cauza, obiecte și substanțe sau orice alte materiale interzise la deținere, precum și telefoanele mobile”, potrivit procesului-verbal de efectuare a percheziției.Din moment ce suspecților nu li s-a atribuit nicio calitate procesuală în vreun dosar penal, ori vreo legătură cu alți făptuitori, această descindere a procurorilor DNA este de-a dreptul halucinantă. Pentru că se concretizează într-un precedent fără… precedent, care n-are nimic de-a face cu democrația și cu libertățile fundamentale ale omului. Cu alte cuvinte, orice român se poate trezi cu procurorii și mascații pe cap în toiul dimineții sau noaptea, înainte de ora 22.00, deși asupra lui nu planează nicio suspiciune în vreun dosar penal și nici nu este chemat măcar ca martor.Atare atitudine dictatorială și absurdă din partea autorităților statului este cu atât mai gravă, cu cât nici securiștii dictaturii comuniste n-au îndrăznit să comită asemenea abuzuri. În anii de tristă amintire, securiștii te ridicau abuziv în toiul nopții cu ce-aveai pe tine și te deportau, ori te băgau la beci, urmând a fi judecat, condamnat și trimis la muncă silnică pentru a fi exterminat. În zilele noastre, când SRI a ajuns stat în stat, comandând DNA și justiția în general, asemenea abuzuri incalificabile sunt comise legal. Ceea ce este îngrozitor, în opinia noastră.Mandatele de percheziție domiciliară ale celor trei ofițeri SRI în rezervă au fost semnate de către judecătoarea de drepturi și libertăți Zinica Trandafirescu, de la Tribunalul Prahova. Personaj demascat de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca făcând parte din fosta poliție politică. Fără drept de apel. Cum se face că această fostă securistă notorie, a comis gafa de-a aproba percheziții domiciliare la locuințele unor ofițeri SRI în rezervă, fără ca asupra acestora să planeze vreo suspiciune, nu este greu de presupus.

Duduia servește anumite interese, care n-au nicio legătură cu democrația și drepturile omului, ba chiar le ia în derâdere. Deoarece, dacă în legătură cu cei trei ofițeri în rezervă ar fi existat „suspiciuni rezonabile” în vreun dosar penal ce impunea percheziția domiciliară, aceștia ar fi trebuit să aibă cel puțin calitatea de suspecți. Cu alte cuvinte, procurorii DNA au descins la locuințele respectivilor, în baza mandatului semnat de madam Trandafirescu, mai mult la mișto, ca să-i avertizeze să nu se mai joace cu focul, blamând public instituția SRI. Iar dacă procurorii vor decoperi oarece dovezi culpabile, cu atât mai rău pentru ofițeri.

Un alt aspect demn de menționat este acela că, în ziua de 27 ianuarie anul curent, doar televiziunea DG24 a difuzat știrea potrivit căreia, la domiciliile ofițerilor rezerviști Gulianu, Florea și Sever, au loc percheziții domiciliare. Unele mijloace mass-media au preluat știrea ulterior, fără a avea vreo informație la prima mână, cum se întâmplă îndeobște. A doua zi la ora 7.00, adică în data de 28 ianuarie, aceeași televiziune a difuzat știrea că, în cursul zilei, cei trei vor fi audiați la DNA Ploiești.

Culmea, de data asta nimeni din presă n-a mai preluat informația, iar știrea cu pricina a fost scoasă de pe site, până-n prânz, de conducerea televiziunii. Oare de ce? Să fie vorba despre o relație strânsă între DG24, serviciile secrete și procurorii anticorupție, ori doar despre diletantism jurnalistic? Și, apropo, cum ar fi putut DNA să execute și de această dată, fără crâcnire, ordinele și dispozițiile SRI, convocându-i pe cei trei rezerviști la audieri, câtă vreme le-au ridicat telefoanele cu ocazia perchezițiilor domiciliare, faptă pe care noi o considerăm cu mult dincolo de litera legii? Le-ar fi trimis telegrame?

Dan Coste

 

Ciorbea, Mitrea, Hossu, Costin, Petcu – banii înapoi!

Cu o istorie de aproape un secol și cu un buget la care, vrând, nevrând, contribuia toată lumea cu 1% din venituri, Uniunea Generală a Sindicatelor din România a fost un sindicat uriaș, cu un patrimoniu pe măsură. Decembrie 1989 a prins UGSR cu nu mai puțin de 8.000.000 de membri plătitori, conturi impresionante și proprietăți considerabile. Ce s-a ales de impresionantul patrimoniu al sindicatului în anii de după 1989, asta numai procurorii DNA, dacă vor fi lăsți în pace și-or vrea să și muncească, s-ar putea să deslușească.
Oricum, istoria devalizării UGSR este strâns legată de cea a devalizării Bancorex (vaca de muls a capitaliștilor de cumetrie plodiți și ocrotiți până la garantare de către Ion Iliescu). În 1989, UGSR dispunea de 4,7 miliarde de lei (echivalentul a peste 300 de milioane de dolari la data respectivă – azi ar fi cam 1,56 miliarde de dolari) și 2.000.000 de dolari. La toate acestea se adaugă cărți, tablouri, un vapor și 21.000 de imobile răspândite prin toată țara. De toată această avere s-a ales praful, măcar în scriptele UGSR. Toate conducerile sindicatelor, federațiilor și confederațiilor sindicale apărute după Decembrie 1989 au jinduit la câte o halcă de patrimoniu – iaca-așa, încetul cu încetul, miliardele și activele UGSR s-au topit în averile sindicaliștilor de Top 300. Până la sfârșitul anilor ’90, legile au fost fentate și “bunul întregului popor” a fost înstrăinat printr-un mecanism extrem de simplu: deși amărâta de lege stipula că sindicatele au doar drept de administrare a bunurilor moștenite, nu și de înstrăinare/vânzare a lor, banii au fost retrași din conturi, locuințele au fost “vândute”, bazele sportive au fost “retrocedate”, iar hotelurile au încăput pe mâna “patronilor”. Totul s-a făcut în strânsă cârdășie cu guvernanții (care, practic, și-au plătit „liniștea sindicală” în acest mod), în așa fel încât nimeni nu poate fi tras la răspundere – căci, în hățișul de tranzacții dubioase, este greu de descifrat cât din patrimoniul UGSR a fost înstrăinat de către “statul” român și cât de către liderii de sindicat (adică: Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Marius Petcu, indivizi aflați în fruntea mișcării sindicale din România care a început să se înfiripe în perioada guvernărilor Petre Roman și Theodor Stolojan de la începutul anilor ’90).
Lucrurile stau cam așa: între 1990-1991, “băieții deștepți” ai mișcării sindicale s-au ocupat cu precădere să palmeze/cheltuiască cash-ul (cei 4,7 miliarde de lei). Până în 1993, banii au părăsit cu totul conturile UGSR, inclusiv valuta (despre care liderii sindicali de atunci recunosc că ar fi împărțit-o frățește). Așa că s-a trecut la împărțirea activelor imobile. Blocurile de locuințe au fost vândute pe legea chiriașilor (care se referea, însă, doar la imobilele construite din bugetul de stat). Apoi s-au vândut casele de oaspeți, sediile și chiar și casele de cultură. După care, pe criteriul “restitutio in integrum”, între 1996-2000, au fost “retrocedate” baze sportive, s-au dat în locație de gestiune hoteluri, case de oaspeți, baze de tratament și cabane de oaspeți. Toate acestea din urmă și-au găsit, în final, un cinstit cumpărător.
Trebuie reținut faptul că, prin lege, noile sindicate nu au avut voie sa instraineze activele UGSR pe care le-au luat în administrare, până la momentul în care avea să fie organizat un congres. Congres care nu s-a mai organizat niciodată. Mai mult, vechiul UGSR nu a fost desființat în mod oficial/legal niciodată. (pe măsură ce am să mai mă documentez, am să vă țin la curent cu privire la acest jaf de patrimoniu pe care nimeni nu se grăbește să-l ancheteze – te pomenești că faptele sunt și prescrise!)

Năstase şi ai lui au privatizat tot ce se putea privatiza (Cu Legea pre Lege călcând)

În România începutului de secol XXI unii cetăţeni sunt mai presus de lege! Acest lucru este un argument suficient de puternic pentru a justifica iniţierea unei reforme radicale a justiţiei. La fel de important ca dreptul la opinie sau libera concurenţă, egalitatea în faţa legii garantează principiul fundamental al noţiunii de „democraţie”. Neocomuniştii care au condus România după 1989, nu au avut altă preocupare, decât să adapteze legile în aşa fel încât să poată jefui în linişte tot ce mai rămâsese de furat în ţară. Recent, Laszlo Borbely, încolţit de procurorii DNA, a făcut o demonstraţie de forţă dovedind că în România justiţia incomodă poate fi pusă cu botul pe labe. Pentru început, Ministrul Mediului a reuşit să intimideze procurorii prin declaraţii belicoase. Apoi UDMR s-a aşezat de-a curmezişul reformelor iniţiate de PDL şi vitale pentru România. Şi toate astea pentru ca subalterni lui Morar, procurorul catalogat de Năstase ca fiind „comisar sovietic”, să se oprească din treabă. După ce 15 ani orice telefon „scurt” care suna în biroul procurorilor reprezenta o frână pusă luptei împotriva corupţiei, acum orice tentativă de clarificare a jafului comis de politicienii care conduc de 22 de ani ţara, e catalogat ca abuz şi încercare de lovitură politică, antidemocratică. După mintea multor parlamentari, care sfidează actul de justiţie şi care au avut neruşinarea să voteze personal împotriva unor percheziţii la domiciliu sau a unor cereri de punere sub acuzare, democraţia constă în posibuilitatea celor aflaţi la putere de a jefui tot ce se poate jefui şi a încasa taxa de protecţie de la cei care jefuiesc la rândul lor. Este de neconceput ca într-o ţară care se vrea integrată în Europa, parlamentarii să aibă privilegii legale în ceea ce priveşte procedura penală. Un alegător de rând poate fi percheziţionat, în anumite condiţii de procedură, fără nici o problemă, ori de câte ori există suspiciunea că ar fi comis o infracţiune. Parlamentarii, însă, pot să facă oricâte nelegiuiri, pentru că o eventuală percheziţie la domiciliul acestora trebuie aprobată de colegii din legislativ. Dovezile care-i incriminează pe Năstase, pe Borbely, sau pe Mircea Banias răsar de pretutindeni. Apar case cumpărate ilegal, ies la iveală privatizări dubioase şi alocări discreţionare de fonduri publice unor firme în spatele cărora stau nume grele din politică. Pentru orice persoană de bun simţ care a trăit în România ultimilor 22 ani este clar, chiar şi în lipsa unor dovezi judiciare, cine a fost cel care a promovat sistemul corupt şi jaful în dauna ţării. Încă în primii ani, de aşa zisă democraţie” Ion Iliescu şi-a cumpărat liniştea şi „scaunul cald” de la Cotroceni lăsând România pe mâinile unor tâlhari. Iliescu a fost bun (a câştigat alegerile din Duminica Orbului cu peste 85 la sută) tocmai pentrui că i-a lăsat pe Români să fure şi nu i-a pus la muncă. În aceea perioadă s-au devastat CAP-uri, au fost distruse şi furate ţeavă cu ţeavă sistemele de irigaţii, au fost distruse secţii întregi din fabrici. Toate aceste jafuri în numele unei democraţii, termen prin care toată lumea definea de fapt dezordinea şi distrugerea patrimoniului ţării. Ca să-şi prelungească contractul de chiriaş la Cotroceni, Iliescu i-a lăsat să fure şi pe colegii de partid. Năstase şi ai lui au privatizat tot ce se putea privatiza, definind prin acest termen tăierea fabricilor şi vânzarea acestora la fier vechi. În multe oraşe, fostele platforme industriale s-au transformat în cartiere rezidenţiale, după ce în prealabil, „locurile de muncă” ale românilor au fost desfiinţate. Nimeni nu a plătit pentru distrugerea României. Mai mult chiar, Iliescu este încă unul dintre pionii principali ai PSD, adică omul care ţine sforile de care este legată marioneta Ponta.

Referințe:

  • Cum l-a șantajat Adrian Năstase pe consulul Păun. STENOGRAME. Pe diferite canale, Năstase făcea presiuni asupra fostului ofițer SIE, Ioan Păun, pentru ca acesta să-și schimbe declarația dată la DNA. Știind că Păun este bun prieten cu Crețu, Năstase l-a chemat în două rânduri la el în birou pentru a-l determina pe fostul ofițer (consul al României la Shanghai la momentul respectiv) să nu ofere procurorilor lista tuturor bunurilor achiziționate din China de Dana Năstase și Irina Jianu. Crețu s-a dus, doar că, înainte, a trecut pe la DNA, unde i s-au montat microfoane pe corp.
  • Scrisoare deschisa catre Consiliul Superior al Magistraturii. (Monica Macovei)
  • Problema coruptiei din Romania revine din nou in atentia blogului „Eastern Approaches” al publicatiei The Economist, odata cu cazul judecatoarei Gabriela Birsan, anchetata pentru trafic de influenta. Romania trebuie sa preia controlul asupra nesfarsitelor sale probleme cu coruptia, in conditiile in care previziunile de crestere economica pentru anul viitor au fost revizuite in jos, la 1%, si dat fiind ca se anunta noi masuri de austeritate, atrage atentia articolul. Urmarirea judecatorilor corupti nu este niciodata o chestiune usoara. Dar, la presiunea Uniunii Europene, Romania a lansat o noua serie de anchete care-i vizeaza pe magistrati si alte oficialitati publice, scrie pe blogul The Economist. „Nu va asteptati la rezultate rapide”. Publicatia aminteste ca, recent, procurorii au perchezitionat o vila aflata in proprietatea lui Corneliu Birsan, judecator roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Pe acestia nu-i interesa Corneliu Birsan, ci sotia acestuia, Gabriela, presedinte al Sectiei de contencios administrativ si fiscal din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Ea este acuzata ca a primit bijuterii, o excursie in Indonezia si dreptul ca fiul ei sa foloseasca gratuit un apartament situat in Paris in schimbul facilitarii solutionarii favorabile a unor dosare. S-ar putea ca acest caz sa nu duca nicaieri, scrie The Economist. Corneliu Birsan a invocat imunitatea diplomatica de care se bucura atat el in calitate de judecator la CEDO, cat si membrii familiei sale. La randul ei, CEDO si-a exprimat ingrijorarea cu privire la actiunile procurorilor romani. Separat, Gabriela Birsan a solicitat anularea avizului de perchezitie, invocand vicii de procedura – asa cum au procedat toti politicienii importanti si mai putin importanti din Romania care s-au confruntat cu acuzatii de coruptie, noteaza sursa citata. Mai mult, The Economist scrie si despre scrisoarea in care Gabriel Birsan si-a acuzat colegii de lipsa de umanitate din partea lor, dupa ce acestia fusesera de multe ori la ea in casa, iar acum uita de prietenia in schimbul unui „linsaj mediatic”. Majoritatea cazurilor grave de coruptie din Romania sunt amanate ani la rand, adesea din motive neintemeiate. Decebal Traian Remes, fost ministru al agriculturii, a fost trimis in judecata in 2008 in dosarul „Caltabosul”, fiind acuzat de trafic de influenta. Insa cazul sau treneaza in ritmul melcului, dupa doi ani de tergiversari procedurale. Acelasi lucru este valabil si in cazul lui Adrian Nastase, fost premier al Romaniei, acuzat de mai multe fapte de coruptie, mentioneaza sursa citata. Cu cateva saptamani in urma, esecul Romaniei de a tine sub control coruptia a costat tara aderarea la spatiul Schengen. Nimic nu se va schimba pe acest front, declara oficialitati din tari sceptice precum Finlanda si Olanda, pana cand Romania – dar si tara vecina, Bulgaria, in tandem cu care a aderat la UE, in 2007 – nu-si va face ordine in propria ograda. Totodata, cultura spagii le complica viata oamenilor de afaceri din Romania. Saptamana trecuta, Steven van Groningen, seful Raiffeisen Bank Romania, s-a plans ca mediul de afaceri este ‘prea corupt’, ceea ce afecteaza investitiile, dar si reputatia tarii pe plan international. Articolul incheie amintind de prognoza de crestere economica, redusa la 1% pentru anul viior. „Este timpul, cu siguranta, ca Romania sa isi rezolve probleme cu coruptia nesfarsita”.
  • Adrian Năstase susține că PDL intenționează să folosească la alegerile din 2012 datele personale obținute în urma recensământului populației care are loc în aceste zile. ”Domnul preşedinte Iliescu spunea că ar fi o soluţie să ne retragem din Parlament. Eu spun şi altceva: putem să ne gândim la un moment dat la boicotarea alegerilor. Dacă se va ajunge până la capăt cu această forţare, vom avea elemente care înseamnă până la urmă fraudarea alegerilor sau care vor crea premisele pentru fraudarea alegerilor ce rost ar avea să mai mergem la vot? Dacă se încearcă aducerea din străinătate a unui milion de voturi prin votul prin corespondenţă, dacă se încearcă prin identificarea unor persoane plecate din ţară şi care nu votează să fie stabilite liste suplimentare de votanţi prin această operaţiune de intoxicare în cadrul recensământului. Toate sunt îndreptate spre o posibilă fraudare a votului. În aceste condiţii, spunea Ion Iliescu şi sunt absolut de acord, va trebuie să internaţionalizăm o chestiune care ţine practic de o involuţie democratică în România şi de pericolele care există în legătură cu nerespectarea criteriilor de la Lisabona de către o ţară membră”, a declarat Adrian Năstase, sâmbătă, la Consiliul Național al PSD.
  • Cum s-a implicat baiatul lui Nastase in organizarea Consiliului National al PSD. „El nu este membru de partid, dar este membru de familie”. Andrei Nastase, fiul cel mare al fostului premier Adrian Nastase, a fost prezent la Consiliul National al PSD purtand in piept ecusonul „organizator”. Adrian Nastase a declarat ca baiatul sau nu este membru de partid, dar ca membru de familie a venit sa il ajute. Fostul premier sustine ca Andrei a vrut sa fie sigur „ca la efortul de organizare poate da si el o mana de ajutor”. „Este o chestiune de familie. El nu este membru de partid, dar este membru de familie. A venit sa ma ajute, era vorba si de standul de carti. Cei 2.000 de oameni aveau nevoie si de indrumare spre o sala si de un ajutor in gasirea punctelor in care noi am distribuit informatii. Pentru acest ajutor logistic a dorit sa se implice si ii multumesc ca a facut acest lucru”, a precizat Adrian Nastase. Fostul premier sustine ca fiul sau nu este interesat sa devina membru PSD, anunta Gandul.
  • Planul PSD: Campanie cu activisti de bloc, telefoane si Facebook. De la tinerii cu sau fara varsta de vot pana la pensionari, de la membrii cu functii la „simplii” activisti de bloc, tot poporul social-democrat, dotat cu telefoane de la centru, se va implica in lupta impotriva PDL. Nu scapa de campanie nici retelele de socializare. PSD va castiga alegerile din 2012 si are „ac de cojocul” democrat-liberalilor care vor sa fraudeze alegerile, a fost mesajul triumfalist transmis de liderii PSD poporului social-democrat, adunat la Bucuresti pentru a pune cap la cap, timp de doua zile, directiile de lupta electorala. Iar in fruntea ostilor pesediste a fost numit secretarul general al PSD, Liviu Dragnea. Dincolo de amanuntul ca acesta s-a ocupat si de partea tehnica a campaniei lui Mircea Geoana pentru prezidentialele din 2009, interesanta este tactica gandita de Dragnea, sintetizata prin „cuvantul, cea mai importanta arma”. „Fiecare trebuie sa devina militant indiferent de pozitia pe care o ocupa in partid. Toti trebuie sa iesiti din sediile de partid si sa vorbiti cu oamenii. (..) O zi in care un membru nu vorbeste cu un cetatean este o zi pierduta”, le-a transmis Dragnea social-democratilor, informeaza Romania Libera.

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*