
Un scurt “”pomelnic”” al PENALILOR…Doamna de otel continua cernerea …Primarul Sectorului 1 a înlocuit abonamentele telefonice de 75 Euro lunar cu unele de 5 Euro… Ciordache si Weber nu scapa! Ludovic Orban i-a anuntat ca au zilele numarate…Ultima noapte de pe pământ…Trusa de machiaj şi bijuteriile…Judecarea lui Donald Trump, prin impeachment, a început în Senat…Verdictul Final…Peter Masters – Când este botezat un creştin cu Duhul Sfânt?Dragostea nu se mânie (1Corinteni 13:5); A doua venire a lui Hristos; Numai 144.000 sigilati pentru cer; Viziunea celor patru calareti …Nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău… Biruință asupra mâniei… Incet la manie etc
Corporatiile ,devenid noii stapani ai lumii,fac ce vor cu vietile noastre!Pina si mancarea ne-o controleaza doar ZECE dintre acestea !Masonul Joe Biden spune ca se are in vedere, pe ordinea de zi, ca TOATA LUMEA SA AIBA UN CIP IN CORP si sa li se scaneze creierul…Kennedy s-a ales cu moartea ,pentru ca avertiza omenirea cu privire la „caracatita ucigasa” care va instaura Noua Ordine Mondiala…Controlul populatiei se face si prin Glutamatul Monosodic din alimente !TOP 10 CARTI PENTRU DEZVOLTARE PERSONALA; Poliția Română – dezastrul din sate: sedii din anii ’70, WC în curte, anchete „cum putem și noi… În același raport al Avocatului Poporului mai sunt descrise următoarele probleme ale Poliției Rurale:
Masonul Joe Biden spune ca se are in vedere, pe ordinea de zi, ca TOATA LUMEA SA AIBA UN CIP IN CORP si sa li se scaneze creierul…Kennedy s-a ales cu moartea ,pentru ca avertiza omenirea cu privire la „caracatita ucigasa” care va instaura Noua Ordine Mondiala…Va prezentam doar cateva odrasle ale foștilor miniștri, șefi SIE, judecători CCR etc Într-un document oficial al Senatului American de acum 40 de ani se recunoaşte faptul că CHEMTRAILS-URILE SUNT REALE! În plus, ele pot produce cancer şi boli mintale! Aşadar, ei ne îmbolnăvesc şi ne înnebunesc…Legătura sfântă dintre Stalin și Biserica Ortodoxă Rusă … “Religia este opiumul popoarelor!” …Salarii de lux în instituțiile statului: Ce directori câștigă zeci de mii de euro pe lună în plină austeritate; Cum scapă bugetarii de lux, cu venituri cumulate, de supraimpozitarea cu 16%. Sumele exorbitante la care ajung unii
Farmacia verde în caz de varice… Cand sa consumam patrunjelul pentru beneficii maxime…Cum te anunta rinichii ca sunt bolnavi…Planta care face cat o suta de medicamente…8 sfaturi utile celor care sufera de boli renale…Informatii despre sanatate pe care oricine trebuie sa le cunoasca…Terapii alternative pentru hernia de disc…Cele mai bune remedii pentru „curăţarea“ sângelui
Cum scapă bugetarii de lux, cu venituri cumulate, de supraimpozitarea cu 16%. Sumele exorbitante la care ajung unii

7.000, 8.000, 20.000 de euro pe lună. Sunt câștigurile unora dintre bugetarii României care au două, trei sau chiar șase surse de venit, toate de la stat. Pe ei, ordonanța lui Nicolae Ciucă nu îi atinge cu o pană. Europa Liberă a documentat și vă prezintă câteva exemple grăitoare.
Fie că e vorba de funcționari publici, angajați ai unor companii de stat, profesori universitari sau medici, clientelă politică sau nu, există români care adună lunar zeci de mii de lei sau de euro din mai multe slujbe la stat. Mulți depășesc salariul brut lunar al președintelui României de 24.960 de lei, 4992 de euro.
Salariul lor de bază este totuși sub cel al președintelui, iar ordonanța anunțată de prim-ministru nu ar viza decât acest tip de venit. Nu la fel s-a exprimat președintele PSD, Marcel Ciolacu, care a pronunțat cuvântul „venituri”. Doar în acest caz, răsfățații bugetului de stat ar fi afectați de supraimpozitare.
Oricum, practica de a cumula venituri din mai multe surse nu este nouă și nu există legi care să interzică acest lucru. Europa Liberă a analizat câteva zeci de declarații de avere și a sintetizat câteva tipuri de venituri cumulate.
Medic, profesor universitar, pensionar
O categorie aparte a bugetarilor care adună bani din mai multe surse este cea a medicilor care sunt și profesori universitari. De multe ori, pe lângă cele două activități mai apar și alte contracte cu statut de salariat sau colaborator cu instituții de stat. Și câteodată și o pensie specială.
Este cazul medicului Corneliu Blendea, de la Spitalul Județean Ilfov. Pe lângă salariul primit de la unitatea medicală, doctorul Blendea este și angajatul Direcției de Asistență Socială Ilfov și membru în Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap de pe lângă Consiliul Județean Ilfov. Primește retribuție de la UNEFS, o pensie specială și lucrează și la o facultate privată.
Veniturile totale ale medicului Blendea au fost, în 2021, de 439.000 de lei (87.800 de euro), ceea ce înseamnă o medie lunară de 36.500 de lei (7.300 de euro). Ele depășesc cumulate salariul președintelui României, dar separat nu.
O situație similară este și în cazul lui Adrian Streinu Cercel, senator PSD. În 2021 a obținut 407.084 de lei (81.416 euro), adică 6.784 euro pe lună, din cinci surse – Senat, Institutul Național de Boli Infecțioase, Universitatea de Medicină și două doctorate.
Parlamentar și angajat cu normă întreagă
Streinu Cercel nu e singurul parlamentar care mai încasează bani și din alte activități. Liberalul Adrian Hatoș, de exemplu, a avut în 2021 venituri de 337.525 de lei (67.500 de euro), 5.625 de euro lunar, din ȘASE surse. Cei mai mulți bani i-a câștigat de la Parlament și Universitatea din Oradea.
Categoria parlamentarilor cu încă un loc de muncă a fost atent analizată de Grupul de Inițiativă Civică Integritate pe bune. După ce a studiat toate declarațiile de avere ale celor peste 580 de parlamentari români, a descoperit că 56 dintre aceștia mai lucrează și în altă parte decât în Casa Poporului, uneori la sute de kilometri distanță de Capitală.
Valeriu Nicolae, cel care a agregat acest grup și a strâns în jurul său zeci de voluntari care scormonesc prin declarațiile parlamentarilor și bugetarilor, spune că sunt mii de astfel de exemple în toată țara. Oameni care acumulează venituri din mai multe surse, toate de la stat.
“Eu personal am văzut peste 5.000 de declarații de avere, împreună cu voluntarii, poate peste 10.000. Schema în general e acolo. De asta ei folosesc cuvântul indemnizații și nu salarii. Oamenii aștia fac bani din indemnizații. De exemplu, Eximbank plătește 2.200 de euro pe ședință de administrare, la Conpet media e de 180.000 de lei pe an (36.000 de euro), Hidroelectrica tot pe acolo. Acolo e șmecheria. Marea majoritatea a salariilor alea enorme sunt definite ca indemnizații nu ca salarii.
Maximul pe care l-am vazut eu a fost de 11 venituri bugetare. E vorba de soțul unei doamne care era secretar de stat în Ministerul Justiției. Primea bani din 11 locuri, toate de la stat ”, a explicat Valeriu Nicolae, pentru Europa Liberă.
Angajat al unei instituții publice și membru CA
O categorie de bugetari care adună, legal, venituri din mai multe surse sunt cei care, pe lângă serviciul renumunerat de la stat, mai primesc și indemnizații pentru reprezentare în diverse Consilii de Administrație, tot ale unor companii de stat.
Iar veniturile din astfel de activități nu au statut de salariu, ci de indemnizație. Cele mai mari indemnizații le primesc norocoșii care prind funcții în marile companii conduse de stat.
Poate cel mai bogat salariat al statului este Traian Halalai, președintele Eximbank. În 2021 a câștigat 1,25 de milioane de lei (250.800 euro), adică peste 104.000 de lei (20.900 euro) pe lună. Niciunul din veniturile sale nu are statut de salariu.
Și la Autoritatea de Surpraveghere Financiară, în Comitetul de Supraveghere, există membrii care au mai multe surse de venit. Aura Socol a câștigat, în 2021, 442.066 lei (88.500 euro), din indemnizații de la ASF și de la Academia de Studii Economice.
La Voluntari, primarul Florentin Pandele are angajați din primărie în Consiliile de Administrație ale companiilor din subordinea Consiliului Local.
Eugenia Ranete, a fost mandatarul primarului Pandele în relația cu AEP, la alegerile din 2020. Este contabil șef la una dintre Direcțiile din subordinea Primăriei Voluntari, director Economic la o companie din subordinea Consiliului Local și membru în C.A. la alte CINCI dintre companiile Primăriei. A avut, în 2021, un venit lunar de peste 17.700 de lei (3.540 de euro), indemnizații și două salarii. Înseamnă 212,574 de lei pe an (42.514 euro).
Situația de la Voluntari nu este unică, ci o practică a aleșilor locali de a-și fideliza oamenii, de a-i răsplăti, dar și de a avea sub control deciziile din companiile din subordine.
Venituri sau salarii?
Dacă liderii Coaliției ar lua în calcul veniturile totale ale bugetarilor obținute din surse de la stat și nu salariul, angajații de lux ar fi afectați de ordonanța privind supraimpozitarea. Altfel, mulți scapă.
Cei doi lideri ai Coaliției de la putere, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, s-au exprimat diferit în ceea ce privește viitorul act normativ. Premierul a vorbit tot timpul despre salarii, în timp ce Marcel Ciolacu s-a referit, permanent, la venituri.
„Varianta în sine, în momentul de faţă, nu există. Am decis în şedinţa de Coaliţie ca la nivelul Ministerului Finanţelor să se efectueze această analiză şi în momentul în care au toate datele agregate şi sunt prezentate toate elementele, o discutăm în coaliţie. Nu se discută despre impozit progresiv. E vorba de un impozit care în acest moment a fost cât se poate de bine clarificat în ceea ce priveşte depăşirea salariilor la stat peste cel al preşedintelui. În acest moment, aşa cum am discutat, doar la stat”, spune Nicolae Ciucă, citat de Mediafax.
„Mi se pare incorect să ai o pensie de peste 20.000 de lei, ai mai ieşit şi la pensie la 40, 50 de ani, exact în maturitatea profesională, să te reangajezi la statul român şi să ai un cumul de venituri, din salariu cumulat cu pensia, de o sumă care depăşeşte venitul preşedintelui României şi să fie o normalitate. Acest lucru nu este normal. De aceea, ni s-a părut corect să ridicăm această problemă în coaliţie. Eu am ridicat-o, nu am nicio reţinere să spun acest lucru”, spunea Marcel Ciolacu, citat tot de Mediafax.
Mai mult, liderul PSD a vorbit și de alte măsuri cu impact asupra veniturilor bugetarilor.
„Anumite propuneri le-am comunicat în spaţiul public, că nu mai există persoane care să fie decât într-un singur C.A., doctoratele, vei lua bonificaţia pentru doctorat doar dacă activezi în domeniul în care ai doctoratul”, a explicat Marcel Ciolacu, potrivit Mediafax.
Deocamdată, intenția autorităților de a regla veniturile bugetarilor care depășesc salariul președintelui este în stadiu incipient.
https://romania.europalibera.org/a/bugetarii-de-lux-cu-venituri-cumulate-scapa-de-supraimpozitare/32382256.html
Polițiștii care lucreză în satele și comunele României o fac din sedii în paragină, construite din perioada comunistă și cârpite pe ici-colo; unii își crapă singuri lemnele pentru a se încălzi, nu au apă caldă sau toalete funcționale. Pentru mulți, cea mai importantă misiune e pensionarea – dezamăgiți de un sistem care îi umilește și ale cărui victime nu sunt doar ei – ci și cetățenii.
Imaginează-ți că ai 21 de ani și abia ai terminat Școala de Poliție.
Asta dacă ai avut șansa să nu îți cadă în cap tavanul căminului în care ai dormit, așa cum s-a întâmplat, zilele trecute, la Școala de Agenți de la „Câmpina”.
După ce ai fost felicitat de părinți și rude, ești repartizat la un post de Poliție care arată astfel:
Afli acolo, încă din prima zi, că nu ai apă caldă pentru a te spăla pe mâini, iar camera în care lucrezi la dosare sau îi asculți pe cei care îți cer ajutorul se umple de fum de la soba care ar trebui s-o încălzească.
Cam asa:
Dacă ai nevoie la toaletă – ai la dispoziție un WC ecologic insalubru, de tipul celor folosite temporar pe la diferite festivaluri sau adunări publice. Dacă îl ai și pe acela.
Sau unul ca acesta, de la un post de poliție din Argeș:
Când intri în pâine, descoperi că tu și colegul din patrulă trebuie să garantați siguranța a câte zece sate într-o tură.
Când ești chemat prin 112 la un eveniment, trebuie să te grăbești să termini cât mai repede: mai sunt alți doi cetățeni care te așteaptă și nu are cine altcineva să ajungă la ei.
După câteva luni, te-ai obișnuit deja să fii apostrofat de cei la care ajungi prea târziu.
Aceasta este imaginea Poliției Rurale – creionată de mai mulți polițiști activi din mediul rural, precum și de reprezentanții sindicatelor – cu care Europa Liberă a discutat în ultimele săptămâni.
O imagine pe care șefii lor o nuanțează: „Depunem toate eforturile necesare pentru asigurarea unui serviciu polițienesc de calitate și a unui climat optim de lucru pentru polițiști, atât în mediul rural, cât și în mediul urban”, spune pentru Europa Liberă secretarul de stat Bogdan Despescu, responsabil în Ministerul de Interne de Poliția Română.
El promite, la fel ca și predecesorii săi, că România va investi în anii viitori 750.000.000 de euro pentru modernizarea sediilor de Poliție.
În satele și comunele din România, mulți polițiști nu mai au răbdare și abia așteaptă pensionarea – așa cum au făcut-o deja 5.000 dintre colegii lor doar în 2024.
Nesiguranță și neîncredere
Pe 10 iunie 2024, Rădița Dumitrașcu, o femeie de 44 de ani din comuna Mircea Vodă, județul Brăila, a sunat la 112. A cerut disperată ajutor, spunând că partenerul ei o agresează și că viața îi este pusă în pericol.
Două echipaje de poliție rurală au ajuns în comuna cu puțin peste 2.000 de oameni.
Agenții au bâjbâit o vreme prin zonă pentru a căuta locul din care sunase femeia. Nu au avut o locație exactă a casei, ci doar un perimetru mai extins – în care se aflau mai multe case. Au discutat cu vecinii și, pentru că, din drum, nu au auzit scandal de nicăieri, au plecat.

Poliția Română, în 2023: toxiinfecții, WC în curte, ore neplătite, dotări puține și numiri politice
A doua zi, o femeie a sunat la 112 și a anunțat că a descoperit două cadavre. Unul era al Rădiței Dumitrașcu, celălalt al lui Dumitru Lalu, iubitul ei. Femeia a fost ucisă cu un cuțit de Lalu, care apoi și-a pus capăt zilelor.
Deși era recidivist, fiind condamnat în trecut pentru că a vrut să își ucidă fosta soție, polițiștii ajunși cu o zi înainte la Mircea Vodă nu s-au gândit sau nu au avut vreme să bată la poarta casei în care locuiau Lalu și Rădița.
Șase agenți sunt cercetați disciplinar în acest caz. Însă, dincolo de eventualele neglijențe personale ale acestora, acest caz dintr-un sat din județul Brăila arată o problemă de sistem a Poliției Rurale din România.
O instituție care i-a obișnuit deja pe cetățeni că intervine cum poate, când poate; că nu are niciodată suficienți angajați sau resurse. Și în care unul din doi români nu crede că e în stare să îi facă dreptate.
Neîncrederea în Poliție
Potrivit unui sondaj realizat la finele anului 2021 de, doar 48,3% din români au încredere în Poliție. Procentul e mai mic decât cei care își pun nădejdea în Biserică (66,3%) sau Armată ( 61,4%). În același ani, un studiu realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică arată că media încrederii din statele membre – adică printre cele mai dezvoltate din lume – era de 72%.
Mărturii din sistem
„După ora 16:00, toaletele noastre sunt stațiile PECO din comune. Până atunci, mai mergem la Primărie, la poștă sau alte instituții publice.”
Mărturia aparține unui polițist activ din județul Brăila care a insistat să îi protejăm identitatea. De altfel, agenții cu care Europa Liberă au discutat în timpul documentării acestui articol au cerut să nu le publicăm numele și postul la care lucrează.
Conform regulamentelor interne, ei nu au dreptul să publice nici imagini din interiorul sediilor Poliției – care sunt considerate spații operative – nici informații despre activitatea de zi cu zi – cum ar fi programările lunare.

Poliția vrea să-și cerceteze angajații care strică imaginea instituției prin postări pe Facebook. Sindicaliști: e o vânătoare de vrăjitoare!
Unii dintre cei care s-au plâns în trecut s-au ales cu cercetări disciplinare, spune liderul de sindicat Vitalie Josanu, de la Sindicatul „Diamantul”.
Europa Liberă a obținut însă mai multe fotografii care arată modul deplorabil în care arată multe dintre posturile de Poliție din mediul rural din România. Pe cele din interior le publicăm fără a dezvălui locația – pentru a proteja identitatea agenților.
Iată câteva exemple:
La fața locului, am fotografiat mai multe posturi de Poliție care – văzute din exterior – confirmă spusele polițiștilor cu care am vorbit: sedii vechi, unele aflate în stare avansată de degradare, ferestre scorojite, toalete în curte etc.
Iată-le:
Cum sunt autorizate astfel de spații, care – se vede cu ochiul liber – nu respectă normele sanitare? Cosmin Andreica, liderul sindicatului Europol, spune că autorizarea o dau, de fapt, structurile proprii ale Ministerului de Interne (MAI).
„Cu alte cuvinte, MAI, prin direcția medicală, trimite niște medici care vin și autorizează funcționarea postului de poliție fără apă curentă, fără toaletă, fără condiții minimale, fără să existe igienizarea spațiilor de lucru, fără lucrător de serviciu. Dacă [verificările] s-ar realiza pe bune, cel puțin 2.000 de posturi de poliție din România ar fi închise din cauza lipsei avizelor”, spune Andreica.
În total, în România sunt în jur de 2.800 de posturi de Poliție. Cele mai multe arată deplorabil…
Marian*, agentul din Brăila cu care am vorbit, ne dă câteva exemple: „Pot să vă spun că, periodic, ni se dă detergent să ne spălăm pe mâini. Dar noi nu avem băi. Câteodată, accentuez – câteodată – ni se dă hârtie igienică, dar sunt posturi care nu au nici măcar WC-ul din acela turcesc”.
Problema toaletelor decente din posturile de Poliție – despre care Europa Liberă a mai scris în vara anului 2024 – ne-a fost descrisă și de polițiști din județele Galați, Neamț și Bihor.
Într-o declarație pentru Europa Liberă, secretarul de stat din Ministerul de Interne Bogdan Despescu spune că multe posturi de Poliție nu au toalete racordate la canalizare pentru că nici satele în care se află nu au aceste utilități.
„S-a adus în atenție faptul că unele dintre posturi nu sunt racordate la canalizare, dar fără a se ține cont de faptul că în multe dintre localitățile din mediul rural nu există canalizare. În funcție de configurația terenului unde se află postul de poliție, s-au realizat modernizări”, spune Despescu.
În satele și comunele României, unde lucrează de ani buni în aceste condiții, mulți polițiști s-au obișnuit deja cu sediile precare în care își desfășoară activitatea.
O problemă cu care nu se pot obișnui însă este cea a programului de lucru, care este din ce în ce mai încărcat și care, spun ei, poate avea efecte negative asupra lucrurilor pe care le au de făcut.
Munca efectivă de la sediul postului pentru comunitate e de două zile. În restul timpului, e pus lacătul pe ușa postului de Polițiepolițist din jud. Brăila
„În fișa postului ni se spune că trebuie să desfășurăm activități la sediul postului de Poliție și doar între 3 și 6% din timp pentru patrulare. În realitate, luna aceasta, unii dintre noi suntem planificați pentru activități la post doar două zile, restul la patrulare. Deci munca efectivă de la sediul postului pentru comunitate e de două zile. În restul timpului, e pus lacătul pe ușa postului de Poliție. Mai trecem pe acolo să vedem dacă nu ne-a spart cineva geamurile”, spune polițistul.
Problema deficitului de personal din Poliția Română nu este un subiect nou.
În prezent, se estimează că deficitul din sistem este de peste 20%. În România sunt în jur de 45.000 de polițiști, în condițiile în care ar trebui să lucreze, conform organigramei oficiale, cel puțin 65.000.
E cel mai mic număr de polițiști pe care îl are România din ultimii 30 de ani.
https://romania.europalibera.org/a/politia-romana-dezastrul-din-sate-sedii-din-perioada-comunista-toalete-in-curte-anchete-cum-putem-si-noi-/33298436.html
Salarii de lux în instituțiile statului: Ce directori câștigă zeci de mii de euro pe lună în plină austeritate

În contextul crizei economice și al măsurilor de austeritate impuse de guvern, veniturile uriașe ale unor directori din regii și companii de stat ridică semne de întrebare. Deși guvernul încearcă să limiteze deficitul bugetar și să reducă cheltuielile, conducătorii unor instituții publice se bucură de salarii impresionante. Un exemplu relevant este directorul general al Romsilva, Marius-Dan Sîiulescu, care câștigă lunar mai mult decât președintele sau premierul României, conform Antena 3. Unul dintre cele mai evidente exemple este cazul directorului general al Romsilva, Marius-Dan Sîiulescu, care încasează lunar 25.000 de lei, mai mult decât șefii instituțiilor statului.
„Aproape jumătate dintre Direcțiile silvice județene au pierderi de milioane de lei. Cu toate acestea, Romsilva are bani de prime de pensionare. Doar anul trecut, aici au fost oferite prime de pensionare în valoare de 170 de milioane de lei”, a declarat un reprezentant al instituției.
Și nu este doar cazul Romsilva. La Direcția Silvică Arad, Teodor Țigan beneficiază de un venit lunar de aproximativ 8.000 de euro, după ce a fost reangajat. În trecut, el a primit o primă de pensionare de 100.000 de euro. În total, venitul anual al acestuia depășește 470.000 de lei. Mai mult, Țigan beneficiază și de o pensie de peste 62.000 de lei pe an, arată sursa citată.
În sectorul transporturilor, unde criza economică se resimte puternic, și aici au fost înregistrate propuneri de creștere a salariilor. De exemplu, la Compania Națională de Investiții Rutiere, s-a cerut ca indemnizațiile membrilor din Consiliul de Administrație să ajungă la 27.000 de lei, deși aceasta nu a fost aprobată. De asemenea, la Autoritatea Aeronautică, directorul general Nicolae Stoica încasează anual peste 327.000 de lei.Salariile din instituțiile financiare sunt și mai mari. Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, câștigă anual peste 1 milion de lei, echivalentul a aproximativ 90.000 de lei pe lună. Nici prim-viceguvernatorul, Leonardo Badea, nu stă mult mai prejos, încasând aproape 1 milion de lei anual.
În cadrul Exim Banca Românească, un alt exemplu de venituri mari este președintele Traian Halalai, care a avut un venit de aproape 1,5 milioane de lei într-un singur an, adică aproximativ 25.000 de euro pe lună. Exim Banca Românească este deținută majoritar de statul român, cu aproape 99% din acțiuni.
De asemenea, la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), veniturile sunt considerabile. Vicepreședintele ANRE, Mircea Man, a câștigat într-un an peste 700.000 de lei, adică aproximativ 11.000 de euro pe lună. Gabriel Andronache, celălalt vicepreședinte ANRE, a înregistrat un venit mai modest, de 339.000 de lei anual.
Această situație pune în discuție echilibrul între măsurile de austeritate solicitate de Guvern și veniturile consistente ale conducătorilor din instituțiile statului. Cu toate acestea, „există și o realitate a instituțiilor publice care se confruntă cu pierderi semnificative”, subliniază surse apropiate situației.
https://adevarul.ro/politica/salarii-de-lux-in-institutiile-statului-ce-2420097.html?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=push&utm_campaign=31522#google_vignette
TOP 10 CARTI PENTRU DEZVOLTARE PERSONALA
1. De vorba cu mine insumi – Prentice Mulford
Cuprinsul acestei carti contine capitole precum:
- Unde calatoresti atunci cand dormi
- Arta uitarii
- Cum se nasc gandurile
- Legea succesului
- Cum sa iti pastrezi puterea
- Arta invatarii.
Dar si multe altele. (Intelegeti despre ce e vorba in carte)
2. Atitudinea este totul – Jeff Keller
Aceasta carte va ofera 12 lectii de atitudine si va invata cum puteti avea o viata de succes.
3. Ghidul femeii de succes – Mary Hartley
Acest ghit te invata cand e bine sa vorbesti si cand sa asculti, cum anume trebuie sa vorbesti, cum sa te porti atunci cand esti nervoasa, cum sa te imbraci.. si multe alte lucruri care te vor transforma intr-o femeie de succes.
4. Drumul catre tine insuti – M. Scott Peck
Atat autor, cat si psihiatru, M. Stott Peck a descris in aceasta carte evolutia omului, ne vorbeste despre constiinta, gandire, problemele de natura psihica, cu care orice om se confrunta de-a lungul vietii si rezolvarea acestora.
5. Secretele succesului – Dale Carnegie
Aceasta este o carte plina cu sfaturi. Iti explica pas cu pas tot ceea ce trebuie sa faci atunci cand ai o afacere, vrei sa iti construiesti una sau pur si simplu cum sa lasi o impresie buna oriunde mergi (prin comportament, atitudine, vestimentatie, vorbe), absolut tot.
„Succesul inseamna sa obtii ceea ce vrei, iar fericirea inseamna sa vrei ceea ce ai obtinut” – Dale Carnegie
6. Cum sa comunici cu oricine – Leil Lowndes
Fiecare om este diferit, fiecare om are o perceptie asupra lumii, asupra religiei si chiar asupra altor oameni. In viata, ca sa poti avasa si sa ai succes in orice iti propui, la un moment dat trebuie sa intri in contact cu diverse tipuri de oameni, unii care vorbesc cu tine despre vrute si nevrute si altii care iti raspud la intrebari cu „imhmm”. Daca vrei sa comunici cu orice tip de om, iti recomand cartea.
7. Forta gandirii pozitive – Norman Vincent Peale
Se intelege inca din titlu despre ce e vorba. Este pur si simplu un ghid simplu, direct, dar cu un impact foarte mare asupra gandirii.
8. Secretele mintii de milionar – T. Harv Eker
Atat autor, cat si om de afaceri, T.H. Eker a dat faliment de nenumarate ori pana cand si-a dat seama ca trebuie sa isi schimbe gandirea si conceptiile, dupa care a devenit milionar. Cartea aceasta prezinta modul in care s-a schimbat el, atat ca om, cat si ca business-man. Iti poate fi foarte utila, daca ai de gand sa te faci milionar atunci cand vei fi mare.
9. Cere si ti se va da – Invata sa manifesti legea atractiei – Esther si Jerry Hicks
Aceasta este una din putinele carti de dezvolare care au ajuns inca din primele saptamani sa fie bestseller. Ideea principala a cartii este ca nu exista nimic ce nu poti fi, sau nu poti avea.
10. Secretul femeilor fericite – Yvon Dallaire
Cartea asta cuprinde foarte multe capitole care au rolul de a te ajuta pe tine, ca femeie, sa fi irezistibila in ochii barbatului, sa il faci sa te iubeasca pana la cer si sa vrea sa iti ofere toate stelele de pe el. Eu zic ca merita citita.
Ciordache si Weber nu scapa! Ludovic Orban i-a anuntat ca au zilele numarate

Presedintele PNL, Ludovic Orban, a declarat, luni, ca demersul de revocare a Renatei Weber din functia de Avocat al Poporului va fi reluat in cel mai scurt timp posibil.
„Da. (…) In cel mai scurt timp posibil. Depinde si de partenerii nostri”, a raspuns Orban, la Parlament, intrebat daca va fi reluat demersul de revocare a Avocatului Poporului.
„Privitor la anumite institutii de subordonare parlamentara am format niste grupe de lucru care trebuie sa ne prezinte in termen de doua saptamani un plan de actiune pe fiecare (institutie – n.r.).
In unele cazuri este nevoie de modificare legislativa, in unele cazuri, cum este cazul TVR, Radio este suficienta respingerea raportului, dar si in acest caz am stabilit sa ne propunem un plan de actiune pe care il vom dezbate in coalitie si vom stabili calendarul de actiune”, a explicat presedintele PNL, dupa sedinta coalitiei guvernamentale, citat de Agerpres.
Judecarea lui Donald Trump, prin impeachment, a început în Senat
Donald Trump se află din nou, la un an de la un alt proces istoric, în vederea unei destituiri, din nou în poziţia de acuzat, în Senatul Statelor Unite. Membrii acestei camere a Congresului SUA vor stabili dacă fostul preşedinte a încurajat atacul sângeros de la Capitoliu, în ultimele zile ale mandatului său, relatează AFP, via News.ro.
Acest nou proces va intra şi el în istorie, în mai multe privinţe – nici un preşedinte american, în istorie, nu a mai fost inculpat în două rânduri şi nici nu a fost judecat după ce a plecat de la putere.
Donald Trump, care va fi absent la proces, probabil că va fi achitat, la fel ca prima oară, deoarece cei 50 de senatori democraţi vor întâmpina mari dificultăţi în a convinge 17 senatori republicani să voteze împteună cu ei, pentru a obţine două treimi din cele 100 de voturi de care au nevoie pentru a-l condamna.
Violenţa atacului de la 6 ianuarie, în timp ce aleşii certificau victoria lui Joe Biden în alegerile prezidenţiale de la 3 noiembrie, a provocat o emoţie atât de puternică, încât democraţii au reactivat procedura în vederea destituirii, în pofida faptului că mandatul lui Trump se afla la sfârşit.
Camera Reprezentanţilor, aflată sub controlul democraţilor, l-a inculpat (”impeachment”) la 13 ianuarie, cu privire la incitare la insurecţie.
Miliardarul republican şi aliaţii săi se sprijină tocmai pe plecarea sa de la Casa Albă, la 20 ianuarie, pentru a susţine că procesul este contrar Constituţiei. Senatorii pot, în opinia lor, să demită un preşedinte în funcţie, nu să judece un simplu cetăţean.
Acuzarea democrată invocă precedentul unui fost secretar judecat în acest cadru şi subliniază că este necesar ca Trump să fie condamnat, pentru a fi ineligibil şi a ”descuraja alţi viitori preşedinţi să provoace violenţe, cu scopul de a rămâne la putere”.
În cadrul procesului, avocaţii apărării urmează să se concentreze asupra acestei dezateri juridice, pentru a evita să fie nevoiţi să justifice tweeturile şi diatribele inflamate ale clientului lor.
Majoritatea senatorilor republicani ar urma să campeze în spatele acestui argument şi să voteze achitarea – fără să se pronunţe asupra fondului problemei. ”Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în Uniunea Sovietică, ar fi fost numit o mascaradă”, a tunat duminică unul dintre ei, Bill Cassidy.
La fel ca în urmă cu un an – când a fost judecat de abuz de putere, din cauză că a cerut Ucrainei să îl ancheteze pe fiul lui Joe Biden, Hunter Biden, Donald Trump are toate şansele să nu fie condamnat.
Fostul magnat în domeniul imobiliar are însă multe de pierdut în timpul procesului, care urmează să fie transmis în direct în întreaga ţară. În pofida faptului că este susţinut de o bază, atacul i-a erodat popularitatea.
Potrivit unui sondaj Ipsos/ABC News publicat duminică, 56% dintre americani cred că este necesar ca fostul preşedinte să fie condamnat şi să i se interzică să mai candideze – însă peste 80% dintre republicani se opun acestui lucru.
Trump cochetează, la vârsta de 74 de ani, cu ideea unei noi candidaturi în anul 2024 şi nu are interesul să vadă acest episod jucat şi rejucat.
Însă democraţii care prezintă acuzarea intenţionează să denunţe atitudinea lui Donald Trump, care, potrivit argumentelor lor scrise, ”a creat un butoi cu pulbere, a aprins o scânteie şi apoi a încercat să obţină profit personal de pe urma haosului care a urnat”.
Ei urmează să revină îndelung asupra evenimentelor care au zguduit democraţia americană.
Inainte de topirea pamantului… Un gheţar din Himalaya s-a prăbuşit peste un lac de acumulare
Cel puţin trei persoane au murit şi 150 sunt date dispărute, după ce o viitură, în nordul Indiei, a fost provocată de prăbuşirea unui gheţar în Himalaya, a anunţat Poliţia, scrie AFP, via News.ro.
„Am localizat cel puţin trei corpuri în albia râului. Ultimul nostru bilanţ arată că au dispărut 150 de persoane. Şi sunt 16 sau 17 persoane blocate într-un tunel”, a declarat pentru AFP un purtător de cuvânt al Poliţiei din statul Uttarakhand.O bucată din gheţar s-a desprins şi a alunecat în râul Dhauliganga. Creşterea rapidă a apelor a distrus totul în cale către valea strâmtă, inclusiv un baraj, poduri şi drumuri, potrivit imaginilor surprinse de locuitori.
Mare parte dintre cei 150 de dispăruţi sunt angajaţi ai centralei electrice din Tapovan, în apropiere de un baraj care a fost rupt de viitură.
Echipe de salvatori încearcă să evacueze zeci de sate din regiune şi să ajungă până la tunelul unde au fost prinse persoanele.
Uttarakhand este un stat indian situat în masivul Himalaya şi de unde izvorăşte fluviul Gange.
Mare parte dintre satele care sunt evacuate se află pe colinele cu vedere la râu, care este un afluent al Gangelui.
Autorităţile au eliberat, ca măsură de precauţie, cele două baraje pentru a împiedica apele să umfle Gangele din oraşele Rishikesh şi Haridwar, şi le-au interzis locuitorilor celor două oraşe să se apropie de malurile fluviului sacru.
„India este alături de Uttarakhand şi întreaga naţiune se roagă pentru siguranţa tuturor oamenilor din regiune”, a declarat premierul Narendra Modi pe Twitter.
Un scurt “”pomelnic”” al PENALILOR din Parlamentul României: 120 de aleși sunt cercetați penal, trimiși în judecată sau condamnați
Documentul întrunește 120 de membri de partid sau neafiliați care au fost trimiși în judecată, sunt urmăriți penal sau au fost condamnați în primă instanță.
Lista penalilor din PSD
Constantin Adăscăliței, deputat – trimis în judecată
Ecaterina Andronescu, senator – urmărită penal
Radu Babuș, deputat – urmărit penal
Niculae Bădălău, senator – urmărit penal
Daniel Bărbulescu, deputat – urmărit penal
Eugen Bejinariu, deputat – denunțător
Dan Bordeianu, deputat – trimis în judecată
Florin Constantinescu, senator – urmărit penal
Alexandru Cordoș, senator – urmărit penal
Vlad Cosma, deputat – trimis în judecată
Liviu Dragnea, deputat – condamnat în primă instanță
Mircea Drăghici, deputat – urmărit penal
Sonia Drăghici, deputat – trimisă în judecată
Marian Ghiveciu, deputat – condamnat în primă instanță
Vasile Gliga, deputat – condamnat cu suspendare
Iulian Iancu, deputat – urmărit penal
Ovidiu Isăilă, senator – trimis în judecată
Sorin Lazăr, senator – condamnat cu suspendare, urmărit penal
Marius Manolache, deputat – urmărit penal
Eduard Martin, deputat – urmărit penal
Alexandru Mazăre, senator – urmărit penal
Adrian Mocanu, deputat – tatăl este trimis în judecată
Victor Mocanu, senator – trimis în judecată
Mircia Muntean, deputat – condamnat cu suspendare
Gabriel Mutu, senator – urmărit penal
Marian Neacșu, dceputat – condamnat la amendă penală
Florin Pâslaru – condamnat la amendă penală
Victor Ponta, deputat – trimis în judecată
Cătălin Rădulescu, deputat – trimis în judecată
Neculai Rățoi, deputat – urmărit penal
Cornel Resmeriță, deputat – tatăl este trimis în judecată
Ilie Sârbu, senator – urmărit penal
Adrian Simionescu, deputat – urmărit penal
Ion Stan, deputat – trimis în judecată
Anghel Stanciu, deputat – condamnat în primă instanță
Dan Șova, senator – trimis în judecată
Lucian Șova, deputat – urmărit penal
Gabriel Vlase, deputat – cercetat penal
Lista penalilor din PNL
Ion Ariton, senator – urmărit penal
Gigi Chiru, senator – condamnat în primă instanță
Tudor Chiuariu, senator – condamnat cu suspendare
Gheorghe Costin, deputat – trimis în judecată
Grigore Crăciunescu, deputat – condamnat în primă instanță
Victor Paul Dobre, deputat – urmărire penală blocată
Corneliu Dobrițoiu, senator – condamnat în primă instanță
Verginel Gireadă, deputat – condamnat cu suspendare
Mircea Man, deputat – urmărit penal
Dan Motreanu, deputat – trimis în judecată
Corneliu Popescu, senator – cercetat penal
Dian Popescu, senator – condamnat în primă instanță
Alin Popoviciu, deputat – urmărit penal
Mircea Roșca, deputat – trimis în judecată
Cornel Sămărtinean, deputat – trimis în judecată
Raluca Surdu, deputat – soțul este urmărit penal
Cătălin Teodorescu, deputat – urmărit penal
Hubert Thuma , deputat – condamnat cu suspendare
Ionuț Zisu, senator – trimis în judecată
Lista penalilor din UNPR
Ionel Agrigoroaei, senator – trimis în judecată
Marin Anton, deputat – urmărit penal
Marin Burlea, senator – fiul este trimis în judecată
Mario Caloianu, deputat – urmărit penal
Titi Holban, deputat – trimis în judecată
Lucian Iliescu, senator – urmărit penal
Ruxandra Jipa, senator – soțul a fost urmărit penal
Șerban Mihăilescu, senator – urmărit penal
Valerian Vreme, deputat – urmărit penal
Lista penalilor din ALDE
Mircea Banias, senator – trimis în judecată
Daniel Chițoiu, deputat – urmărire penală blocată
Bogdan Ciucă, deputat – urmărit penal
Eugen Durbacă, senator – urmărit penal
Ovidiu Silaghi, deputat – urmărire penală blocată
Dorinel Ursărescu, deputat – trimis în judecată
Varujan Vosganian, senator – urmărire penală blocată
Lista penalilor din UDMR
Borbely Laszlo, deputat – urmărire penală blocată
Kerekes Karoly, deputat – condamnat cu suspendare
Mate Andras Levente, deputat – condamnat cu suspendare
Tanczos Barna, senator – urmărit penal
Lista penalilor de la minorități
Ghervazen Longher, deputat – condamnat cu suspendare
Adrian Merka, deputat – condamnat cu suspendare
Nicolae Mircovici, deputat – condamnat cu suspendare
Lista penalilor neafiliați
Sebastian Ghiță, deputat – trimis în judecată
Florin Popescu, deputat – trimis în judecată
Elena Udrea, deputat – trimisă în judecată
Va prezentam doar cateva odrasle ale foștilor miniștri, șefi SIE, judecători CCR etc
Reprezentanții României la Bruxelles sunt în marea lor majoritate beizadelele crescute de politicienii dâmbovițeni, indiferent de culoarea politică a partidului din care provin, scrie Adevărul
Numele unuia dintre părinți este criteriul de bază pentru o carieră diplomatică de succes, în special la Bruxelles, locul preferat de odraslele fițoase ale foștilor miniștri, parlamentari, baroni locali, șefi SIE sau judecători CCR. Constituie excepție cazul în care te cheamă Tănase și ești fratele Irinei, fata pentru care și-a pierdut capul Liviu Dragnea, liderul PSD și președintele Camerei Deputaților, conducătorul de facto al României.
Reprezentanța României de la Bruxelles este împânzită cu odraslele politicienilor români. Copii de foști miniștri, parlamentari, șefi SIE și magistrați CCR au ajuns diplomați pe baza unui singur criteriu: numele părinților. Printre pile s-a strecurat și fratele Irinei Tănase, iubita lui Liviu Dragnea.
Pentru șase luni la șefia UE, România a trimis la Bruxelles o garnitură solidă de „experți” cu pile și relații la nivel înalt.
„Adevărul” dezvăluie alcătuirii organigramei Reprezentanței României pe lângă UE citând surse din MAE. Astfel, sunt „câțiva specialiști, diplomați, care țin în spate șefia Consiliului UE, astfel încât să nu ne facem complet de râs, și a doua categorie de „experți”, constând din pile, copii de actuali sau foști politicieni, trimiși la Bruxelles cu ordin de deplasare semnat la partid”, explică surse din diplomație, citate de ziarul „Adevărul”.
Beizadelele transformate peste noapte în diplomați nu au trecut niciun concurs de selecție, la bază având o diplomă cumpărată de la una dintre facultățile apărute ca ciupercile după 1990.
Conform informațiilor obținute de Adevărul, acesti diplomati-fantomă dar cu „origini sanatoase”, asemenea parintilor/bunicilor care au facut cariera pe vremea comunismului prin aceleasi metode inainte de a se inscrie în FSN, nu au CV-uri publicate pe site-ul ambasadei, nu au fotografii publice și nici conturi de Facebook. Ar acționa în deplin anonimat dacă numele lor nu ar figura pe lista online de experți angajați la Reprezentanța României de pe lângă UE.
Câteva exemple de progenituri ministeriale care și-au găsit un loc călduț la Bruxelles, identificate de Adevărul:
- Ramona Niță face parte din secția „Transport, Telecomunicații, Energie“ a Reprezentanței. Este fiica fostului ministru PSD al Energiei, Constantin Niță, condamnat vara trecută la patru ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență. Niță a fost eliberat în decembrie, după decizia CCR care a desființat sentințele date de completurile de cinci judecători de la Curtea Supremă. Procesul său va fi rejudecat.
- Alexandru Pogea este fiul lui Gheorghe Pogea, fost ministru de Finanțe în Guvernul Boc, ajuns la acea vreme în Executiv cu susținerea lui Adriean Videanu. Alexandru Pogea este coordonatorul secției „Transport, Telecomunicații, Energie“ din cadrul Reprezentanței, deci este șeful Ramonei Niță. La Bruxelles, fiul unui fost ministru PDL este șeful fiicei unui fost ministru PSD. În 2009, când PSD și PDL erau împreună la guvernare, Gheorghe Pogea și Constantin Niță erau colegi de Guvern, la fel cum sunt și copii lor la Bruxelles. Pogea-tatăl era la Finanțe, iar Niță-tatăl era la IMM-uri. „Alexandru Pogea e de vreo 8 ani la Reprezentanță și nu se dă dus. Oficial, mandatul său ar fi trebuit să expire după patru ani, dar a tot fost prelungit până azi, la propunerea Ministerului Energiei, controlat în continuare de Constantin Niță“, susțin surse guvernamentale.
- Mihnea Sarcă e fiul fostului director adjunct al SIE, Vasilică Sarcă,trecut în rezervă anul trecut de președintele Klaus Iohannis. Mihnea Sarcă e angajat la Bruxelles în Secția Afaceri Economice și Financiare, unde se ocupă de dosare ce țin de sectorul bancar și piața de capital. Potrivit surselor citate, Mihnea Sarcă a fost propus la post de Banca Națională, instituție condusă de Mugur Isărescu.
- Diana Cliveti a fost repartizată la „Politica Externă de Securitate și Apărare“. Diana Cliveti este fiica Minodorei Cliveti, fost parlamentar PSD de Bacău între 2000 și 2008, apropiată de fostul sforar social-democrat Viorel Hrebenciuc. Înainte de a ajunge la Bruxelles, Diana Cliveti a lucrat la Ambasada României în Grecia, când ambasador era George Ciamba, actualul ministru pentru Afaceri Europene.
- Raluca Seucan coordonează secția „Afaceri Interne” din cadrul Reprezentanței României la Bruxelles. Este fiica Aspaziei Cojocaru, fost judecător CCR, cea care, la validarea Referendumului din 2012, a înclinat balanța în favoarea lui Traian Băsescu. Raluca Seucan este soția lui Claudiu Seucan, fost secretar de stat în Ministerul Justiției pe vremea guvernării Năstase.
- Iulian Tănase se ocupă la Reprezentanță de „Relații Comericale Externe“. Cine este Iulian Tănase? Fratele Irinei Tănase, iubita lui Liviu Dragnea. Potrivit surselor diplomatice, Iulian Tănase a fost trimis la Bruxeles în urmă cu cinci ani, când relația dintre sora sa și liderul PSD era la început. A rămas acolo la propunerea Ministerului pentru IMM-uri, condus de Radu Oprea, unul dintre apropiații lui Dragnea.
Surse din MAE au declarat pentru „Adevărul“ că fostul ministru pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, a făcut, în 2017, o analiză a tuturor diplomaților trimiși de România la Bruxelles. Raportul a ajuns pe masa premierului Mihai Tudose. „În acel moment au început să sune telefoanele la partid, să se tragă sfori. Chiar și ambasadorul României la UE, Luminița Odobescu, s-a plâns că ministrul îi descompune echipa pentru Președinția UE. Ba chiar și președintele Iohannis a fost înștiințat. Tudose a plecat de la Guvern, iar Viorica Dăncilă nu a mai mișcat un deget. Raportul e într-un sertar la MAE. Meleșcanu ar putea începe oricând curățenia“, susțin sursele citate. Contactat de „Adevărul“, Victor Negrescu a refuzat să comenteze pe marginea acestui subiect.
Consuli din toate țările, uniți în PSD-ALDE
- Fata lui Melcu’ de la Teldrum a ajuns consul la Torino. La mijlocul anului trecut, Guvernul Dăncilă i-a oferit o poziție de consul lui Anton Emanuel Barbu, fiul fostului ministru al Culturii, Daniel Barbu, în prezent șef al Autorității Electorale Permanente, unul dintre apropiații lui Călin Popescu Tăriceanu. Anton Barbu va reprezenta România la Edinburgh.
- Ioana Gheorghiaș, fiica lui Mugurel Gheorghiaș, zis „Melcul“, fost coleg de facultate și de trupă rock cu liderul PSD Liviu Dragnea și, ulterior, unul dintre acționarii companiei TelDrum, a fost trimisă consul al României la Torino.
- Sorin Pârvulescu, fiul celei de-a doua soții a ministrului de Externe, Teodor Meleșcanu, a fost numit în primă fază consul la Strasbourg. Mutarea emana din start un vădit conflict de interese, în condițiile în care ministrul de Externe a contrasemnat instalarea în funcție a fiului său vitreg. După ce s-a trezit cu o plângere penală, Meleșcanu și-a întors, la propriu, fiul din drumul spre Strasbourg. Sorin Pârvulescu era pe autostradă în Ungaria când a fost anunțat de tatăl său vitreg că nu mai e consul, susțin surse din MAE pentru „Adevărul“.
Cei mai mulți dintre diplomații angajați pe „puncte” nu sunt în stare să scrie nici măcar un raport, susțin surse din MAE. Unele voci răuvoitoare spun că nu prea știu să scrie corect, dar cum nici părinții lor nu se descurcă mai bine, aceste aspecte nu constituie un impediment pentru o carieră plină de „succesuri”, ca să cităm o clasică în viață.
Prezentam citeva citate mortale ale unor oameni celebri
Teoriile conspiraţiei cu privire la viruşii concepuţi în laborator pentru decimarea omeniri sunt adevărate .“Societatea nu face nicio afacere, dacă permite degeneraţilor să-şi perpetueze specia” – Theodore Roosevelt“ Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie indemnati la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand antidoturi cetăţenilor alesi pentru fertilizare” – David Brower, directorul executiv Sierra Club
“O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puţin decât în prezent, ar fi ideală” – Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon.
“Trebuie sa reducem nivelul populaţiei. Odată ce populaţia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă şi sa ucideti un număr semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca şi în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra ” – Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populaţie.
“În căutarea unui nou duşman care să ne unească, ne-a venit ideea cu poluarea, ameninţarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea şi potrivirea proiectelor de lege dupa ele…. Atunci inseamna ca inamicul real este chiar umanitatea” – Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator şi respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluţie globală” Pag 104-105, 1991.
“Un cancer este o multiplicare necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată de oameni … – Paul Ehrlich , profesr la Stanford,în cartea : „Bomba numita Populaţie”
“Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”. Primele mele trei obiective principale ar fi : reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii” – Dave Foreman
“Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepţie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populaţiei. Reduceti populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe daune ecologice” – Mihail Gorbaciov
“Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din străinătate, în special din ţările mai puţin dezvoltate. Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili. Populaţia lumii trebuie să fie redusa cu 50%” – Dr.Henry Kissinger
“Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială” – David Rockefeller
“Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferica” – David Spangler, director al Iniţiativei Planetare, Organizaţia Naţiunilor Unite si unul din fondatorii curentului New Age
“Astăzi lumea are 6.8 miliarde de oameni (declaraţia a fost făcută în urmă cu câţiva ani). Si ar putea creste până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenţa medicală, cu serviciile de sănătate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta..!” – Bill Gates
Controlul populatiei se face si prin Glutamatul Monosodic din alimente !
Glutamatul monosodic sau E 621 este un potentiator de aroma si este adaugat in cantitate mare la amestecurile de condimente si mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care contin pana la 15% glutamat monosodic, precum si supele la plic, condimente pentru peste, “fix pentru cartofi” etc., adica toate prafurile dubioase care promit mancare buna facuta din nimic. Iata in ce alimente se gaseste E 621 :- Chipsuri- Floricele- Supe-instant- Condimente- Pate de ficat- Pate vegetal- Salam- Parizer- Cremvursti- floricele ori salam pe etichetele carora apare aditivul glutamat monosodic!! Iata citeva afectiuni : afecteaza pruncul inca din pantecele mamei sale;distruge sistemul nervos si creste riscul de epilepsie;potenteaza comportamentul agresiv si antisocial, scazand totodata nivelul de atentie si concentrare etc
De zeci de ani, cercetatorii produc in laborator soareci ce sufera de obezitate, datorita aplicarii de glutamat de monosodiu in diferite doze. De asemenea, MSG-ul adaugat in hrana oilor a condus la o crestere experimentala a apetitului, incat consumul de hrana de slaba calitate poate fi marit prin tratarea acesteia cu MSG.
Intr-un alt studiu avand la baza subiecti umani, “Umami si apetitul” (“Umami and Appetite”) realizat in 1990 de catre P.J. Rogers si J.E. Blundell, s-a constatat ca atunci cand un om consuma o masa in care este adaugat MSG, acestuia i se face curand foame din nou si va consuma o cantitate mai mare de hrana tratata cu MSG decat cea fara acest ingredient.
Distruge sistemul nervos si creste riscul de epilepsie
Intr-un studiu realizat in 1984, cercetatorii au reusit sa provoace atacuri de epilepsie soarecilor carora li s-au administrat mici doze de MSG: “Severitatea convulsiilor si frecventa deceselor a crescut in mod progresiv odata cu varsta” (conform Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).
Dereglari hormonale – insulina si hormonul de crestere MSG-ul este responsabil si pentru cresterea secretiei de insulina, intr-un studiu documentat de A. Niijima si T. Togiyama, in 1990: “Cand cavitatea orala a soarecelui a fost infuzata cu o solutie de MSG, s-a constatat o crestere rapida a nivelului de insulina din sange la 3 minute de la stimulare”.
Aceleasi efecte au fost observate si intr-un experiment cu subiecti umani (conform Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise in humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).
Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secretia hormonului de crestere in timpul adolescentei. Experimentele realizate pe soareci au aratat ca MSG reduce secretia hormonului de crestere, soarecii devenind obezi si avand o crestere deficitara.
Efectele se observa insa si la oameni: “La indivizii obezi, secretia hormonului de crestere este impiedicata (…), iar gradul acestui defect in secretie este proportional cu gradul de obezitate” (conform Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006).
“Poate produce dureri de cap, slabiciune, greata, astm, modificari de ritm cardiac. Poate declansa maladiile Huntington (dementa, pierderea abilitatilor mentale, tulburari de personalitate si de comportament), Alzheimer sau Parkinson”, explica profesorul Gheorghe Mencinicopschi.
Afecteaza pruncul inca din pantecele mamei sale
In anii ’80 si ’90 ai secolului trecut, cercetatorii au descoperit ca MSG poate sa depaseasca bariera pusa de placenta si sa puna astfel in pericol copilul aflat in pantecele mamei sale.
Efectele negative au fost amplu analizate pe soarecii folositi in experimente, dar “aceste observatii dovedesc posibilitatea unei otraviri dincolo de placenta a fetusilor umani, dupa consumul de catre mama a unor alimente bogate in glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987). “S-a demonstrat ca glutamatul de monosodiu (MSG) penetreaza bariera placentei.
In urma acestor observatii experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetatorii M. Hermanussen si J.A. Tresguerres au tras in 2003 un puternic semnal de alarma: “Sugeram cu tarie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu si reconsiderarea dozelor zilnice de proteine si aminoacizi recomandate in timpul sarcinii”.
Potenteaza comportamentul agresiv si antisocial, scazand totodata nivelul de atentie si concentrare
Un alt efect deosebit de important observat de cercetatori in testarea glutamatului pe soareci este comportamentul agresiv si antisocial generat asupra rozatoarelor. Aceasta este de fapt o trasatura surprinsa de toate experimentele din domeniu, fara exceptie, asa cum subliniaza si doctorul Russell Blaylock in cartea sa Excitotoxinele.
Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decat soarecii, iar copiii de patru ori mai mult decat adultii, sa ne mai mire oare ca, indopati cu glutamatul gasit mai ales in chips-uri, dresinguri si supe, copiii nostri sunt tot mai agresivi?
Avand in vedere ca studiile stiintifice arata tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea si atentia si, in general, slabeste capacitatile cognitive – atat la animale, cat si la oameni, chiar din faza intrauterina, daca mama a consumat multe alimente bogate in glutamat –, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor nostri sau de faptul ca, asa cum arata aceleasi studii, oamenii devin infertili?
Kennedy s-a ales cu moartea ,pentru ca avertiza omenirea cu privire la „caracatita ucigasa” care va instaura Noua Ordine Mondiala…
Introducerea unei Noi Ordine Mondiale inseamna:granițele ar dispărea, s-ar introduce o monedă unică și s-ar forma un singur guvern mondial, care ar conduce întreaga lume după bunul plac…Kennedy susținea că implementarea Noii Ordini Mondiale este un scop pe care anumiți oameni influenți din lumea întreagă îl urmăresc. Ei nu se vor lăsa până nu vor pune mâna pe frâiele lumii . Este organizată pe anumite structuri, precum o cabală, și răspunde stimulilor veniți de la cel mai înalt nivel. S-au efectuat destul greșeli de-a lungul timpului, dar organizația îi reduce la tăcere prin diferite mijloace pe toți cei care încalcă ordinele sau planul .Cele mai bogate familii-corporatii din lume vor pune mâna pe bogăţiile lumii, vor controla orice aspect social
Asasinarea a fost de fapt un complot al unor politicieni de rang înalt în colaborare cu CIA. JFK luase masuri drastice impotriva crimei organizate si importanti sefi ai mafiei au fost cercetati penal pentru activitati ilegale(jocurile de noroc,traficul de droguri,impunerea taxelor de protectie si patronarea constitutiei).-marii baroni doreau moartea lui Kennedy,deoarce modificase legea impozitarii veniturilor din afacerile cu petrol,schimbari care ii faceau sa piarda sume uriase Federal Reserve -oficialitatile bancii central erau ingrijorate de planurile presedintelui de a pune capat contrafacerii banilor sprijinind emisiunile monetare prin metale pretioase.
Masonul Joe Biden spune ca se are in vedere, pe ordinea de zi, ca TOATA LUMEA SA AIBA UN CIP IN CORP si sa li se scaneze creierul…
Masonul Joe Biden a zis-o direct: „Telul nostru este sa cream o noua ordine mondiala, pentru ca ordinea globala se schimba din nou, iar institutiile internationale, care au lucrat atat de bine in era de dupa Al Doilea Razboi Mondial, trebuie sa fie revigorate, iar unele dintre acestea schimbate.” Just! Dupa zicala „La vremuri noi, tot noi!”, elita globalista vrea sa puna mina sa pe „gloata” pentru a-si salva fondurile uriase, majoritatea ascunse prin paradisuri fiscale. Pana si mass-media corporatista americana, care a tot incercat sa minimalizeze termenul de Noua Ordine Mondiala inglobandu-l in „teoria conspiratiei”, nu a mai avut ce face in fata unei asemenea sinceritati a lui Joe Biden. Iar presa alternativa, ajutata de hackeri, a inceput sa publice listele cu bancherii evazionisti, elita care vrea sa-si adjudece guvernanta mondiala.
Totul este sub control
Cu fiecare zi care trece, noile tehnologii se infiltrează din ce în ce mai mult în vieţile noastre, îmbiindu-ne cu „avantajele“ pe care acestea ni le pot oferi. Deja Armata populară de eliberare chineză a pus la punct un sistem de spionaj cibernetic mondial, ce vizează jefuirea secretelor economice, ştiinţifice şi militare a mii de instituţii şi guverne din întreaga lume. Astfel, orice individ care a fost înregistrat în baza de date a acestei maşinării infernale de culegere de date, va putea fi urmărit, cu ajutorul performantelor sisteme de recunoaştere facială, oriunde va merge.
Facebook anunţă că în curând utilizatorii săi se vor putea conecta la miile de camere video instalate în spaţiile publice din întreaga lume
În revista Wired din martie 2012 este publicat un articol foarte interesant, care ne face cunoştinţă cu megasistemul de supraveghere din Utah, ce este „capabil să înmagazineze şi să proceseze o cantitate gigantică de informaţii din întreaga lume, în timp real“. Creierul acestui sistem este poate cel mai mare computer din lume (consumă electricitatea echivalentă unui oraş de 20.000 de locuitori!), ce poate decripta în timp real nu contează ce cod -de a accesa toate cheile sistemelor de culegere de informaţii, inclusiv cele militare.
Suntem martori ai intronarii unei societăţi fascistoide bazate pe supraveghere, care controlează în mod tiranic destinul indivizilor, în întreaga lume
„Supraveghere, cuvântul-cheie al timpurilor care vor veni“, scria în mod semnificativ în 2006 Jacques Attali, fostul consilier al președintelui francmason Mitterand, agentul așa-zișilor „iluminaţi“ şi fondatorul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Tot el dădea sentința, ca o portavoce publică a lui Big Brother: „În viitor, se va şti în permanenţă unde suntem şi ce facem. Nu va exista niciun domeniu în care să nu putem fi supravegheați. Nici măcar cel al gândirii noastre .
Dezvoltarea şi proliferarea tehnicilor de supraveghere a atins deja cote greu de imaginat până acum câţiva ani
În realitate, mania supravegherii ascunde în spatele ei obsesia compulsivă a clicii satanice a francmasoneriei mondiale pentru controlul şi subjugarea completă a fiinţei umane, scop pe care aceste fiinţe fără suflet urmăresc cu obstinație să-l atingă prin nu contează ce mijloace. Astfel, cipul RFID este un exemplu mai mult decât grăitor în acest sens, el putând influenţa comportamentul fiinţei umane în care a fost implantat, până într-o asemenea măsură încât îi poate stringe laţul în jurul libertăţii noastre.
Tehnologia actuală a ajuns să se infiltreze din ce în ce mai adânc în viaţa oamenilor
Pornind de la cartea lui George Orwell, 1984, în care așa-numita Poliţie a Gândirii utiliza tele-ecrane pentru a supraveghea oamenii, şi alarmați de explozia mijloacelor de urmărire în masă numeroşi artişti, scriitori sau cineaști au denunțat în creațiile lor, mai mult sau mai puţin liber, tentativele odioase de urmărire şi control ale autorităților (politice dar şi industriale) asupra cetățeanului şi consumatorului de rând.
Astăzi, mai mult decât oricând, suntem sufocați de rețelele de camere video ce sunt desfășurate cu nerușinare în spaţiul public, rețele ce sunt atent monitorizate de o mână de indivizi dubioși aflaţi în solda puterii ascunse ce conduce în realitate societatea de azi. Ne putem întreba, pe bună dreptate: „Cine îi supraveghează pe cei care ne supraveghează?“
Tehnologia a pătruns atât de adânc în viaţa noastră, încât fiinţa umană care este conştientă şi lucidă ajunge să se confrunte cu o dilemă: Omul controlează tehnologia sau tehnologia controlează omul?
Supravegherea populaţiei cu ajutorul dispozitivelor RFID
Dacă încorporarea datelor personale într-un RFID (dispozitiv de identificare prin intermediul undelor radio) implantat într-un paşaport sau într-un permis de conducere vi se poate părea o alternativă „inteligentă“ la cozile nesfârşite de la aeroport sau la întrebările deranjante ale personalului de securitate din diverse zone, vă sfătuim să va mai gândiţi.
Încă din anii ’90, susţinătorii corporaţiilor au lăudat „beneficiile“ acestor transmiţătoare, prezentându-le drept un mijloc „comod“ şi „ieftin“ de a eticheta diverse produse, unul ce va „revoluţiona“ modul de administrare a mărfurilor şi va contribui la prevenirea furturilor. Într-adevăr, toate obiectele, de la şerveţelele de hârtie până la papuci, animale de companie şi lenjerie de corp, a fost „etichetate“ cu cipuri. Iar „economiile“ realizate astfel vor deveni „beneficii“ pentru consumatori.
Etichetele RFID sunt mici cipuri, cu o antenă în miniatură, care pot fi fixate sau implantate în interiorul diverselor obiecte, inclusiv a fiinţelor umane. Cipul RFID conţine un „Cod Electronic de Articol (Produs)“ care poate fi „citit“ atunci când un cititor RFID emite un semnal radio. Cipurile se împart în două categorii: pasive şi active. O etichetă „pasivă“ nu conţine o baterie şi distanţa de la care poate fi citită este variabilă, de la mai puţin de 2,5 cm până la 6,1 sau chiar 9,14 m. Pe de altă parte, o etichetă „activă“ conţine o baterie şi distanţa de la care poate fi citită este mult mai mare. Datele conţinute într-o etichetă „activă“ pot fi trimise direct într-un computer, realizându-se astfel un inventar sau o supraveghere.
Aşa cum au declarat organizaţiile Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering (CASPIAN) împreună cu American Civil Liberties Union (ACLU), Electronic Frontier Foundation (EFF) şi Electronic Privacy Information Center (EPIC) în anul 2003 într-o declaraţie comună: „Cipurile RFID ameninţă dreptul cumpărătorilor la viaţă privată, reduc sau chiar elimină anonimatul consumatorilor şi ameninţă libertăţile civililor
Etichetele RFID pot fi încastrate în obiecte şi documente, fără ca individul care cumpără acel produs să ştie de existenţa lor. O undă radio poate trece uşor printr-o ţesătură, plastic sau alte materiale; este perfect posibilă citirea unei etichete RFID ascunsă într-o căptuşeală sau ataşată pe obiecte conţinute într-o geantă, sacoşă, etc.
– Cod de identificare unic pentru toate obiectele din întreaga lume
Codul Electronic de Produs permite ca fiecare obiect de pe faţa pământului să deţină un cod unic. Utilizarea unor coduri unice poate duce la crearea unui sistem global de contorizare (supraveghere) în cadrul căruia fiecare obiect este identificat şi pus în legătură cu cumpărătorul sau deţinătorul lui în momentul în care este vândut sau transferat
– Acumularea masivă de informaţii.
Utilizarea dispozitivelor RFID necesită crearea unei baze de date masive care să conţină datele unice ale fiecărei etichete. Aceste înregistrări pot fi puse în legătură cu datele personale de identificare, ţinând mai ales cont de faptul că memoria computerelor şi capacitatea lor de procesare se extind pe zi ce trece.
– Dispozitive de citire ascunse.
Etichetele RFID pot fi citite de la distanţă, de dispozitive de citire nu neaparat vizibile, ce pot fi încorporate într-un mod aproape invizibil în aproape orice loc public. Dispozitive de citire ascunse au fost deja încastrate în mod experimental în dalele pardoselii, în covoare, în cadrele uşilor, în rafturile magazinelor şi la ghişee, devenind astfel imposibil pentru un cumpărător să ştie dacă a fost sau nu „scanat“.
– Supravegherea individului şi colectarea unor date personale
Dacă identitatea personală este pusă în legătură cu codurile unice ale unor etichete RFID, indivizii pot fi monitorizaţi şi se pot obţine date personale despre ei, fără ca aceştia să ştie şi fără să li se ceară acordul cu privire la astfel de acţiuni. De exemplu, o etichetă RFID încastrată într-un pantof poate servi pur şi simplu ca mijloc de identificare a persoanei care poartă acei pantofi. Chiar şi dacă informaţia obţinută astfel este generică, identificarea articolelor pe care oamenii le poartă sau le îmbracă îi poate asocia cu diverse evenimente particulare, cum ar fi de exemplu un miting politic.“
Securitatea statului
Pe măsură ce statul poliţienesc corporatist îşi dezvăluie tot mai mult tentaculele în SUA, nu ar trebui să ne mire faptul că birocraţii ce se ocupă cu securitatea ridică în slăvi „beneficiile“ dispozitivelor RFID, în ceea ce priveşte „securitatea statului“. Nu trebuie să fi un geniu să înţelegi că atunci când faci legătura dintre acestea şi masivele baze de date comerciale, cât şi bazele de date întocmite de cele 16 agenţii de informaţii diferite – cum ar fi de exemplu Terrorist Identities Datamart Environment (TIDE), agenţie ce hrăneşte monstruosul sistem guvernamental de supraveghere cu numele celor suspectaţi de „terorism“ – arhitectura unui vast proiect totalitar a ajuns din stadiul de idee, pe străzi, în realitatea de zi cu zi.
RFID, AIM şi biometria
Dispozitivele RFID sunt comparate cu codurile de bare de pe produsele de larg consum, dar ceea ce promoterii industriali cum ar fi de exemplu Association for Automatic Identification and Mobility (AAIM) uită să menţioneze în cadrul propagandei pe care o fac dispozitivelor RFID este că informaţia care este înmagazinată într-un paşaport sau carnet de conducere poate fi cu uşurinţă furată de către orice persoană care deţine un dispozitiv de citire (vânzători, agenţi de securitate, criminali, etc.) fără măcar ca deţinătorul să ştie că este monitorizat şi că informaţie aflată în deplină „siguranţă“ este de fapt furată. Conform unei prezentări de pe site-ul AAIM: „Tehnologiile de Identificare Automată şi Mobilitate“ (Automatic Identification and Mobility – AIM) sunt o familie de tehnologii diferite ce au toate un scop comun, acela de a identifica, monitoriza, înregistra, înmagazina şi comunica informaţii esenţiale de natură personală, informaţii legate de produse sau informaţii necesare în cadrul unei companii.
În cadrul acestei „familii de tehnologii“, multe au potenţialul de a fi utilizate în moduri complet diferite; adică, aceeaşi tehnologie care poate monitoriza un palet de băuturi răcoritoare poate de asemenea fi folosită pentru monitorizarea unui om.
Într-adevăr, AAIM face reclamă biometricii drept o „metodă automată de recunoaştere a unei persoane pe baza unor caracteristici fiziologice sau comportamentale“. Acest lucru este foarte important, din moment ce „nevoia folosirii metodelor biometrice se face simţită într-o mulţime de state, în cadrul administraţiilor locale, în cadrul armatei şi în cadrul firmelor private.“
Când sunt folosite individual sau împreună cu dispozitivele RFID, tehnologiile biometrice sunt „programate să pătrundă în aproape toate aspectele economiei şi a vieţii de zi cu zi.“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/biometrics). Halal „revoluţie“.
În uimitoarea lucrare publicată în anul 2001 de jurnalistul de investigaţie Edwin Black, numită „IBM şi Holocaustul“, sunt explorate tehnologiile ce au contribuit la masacrarea a atât de mulţi evrei, comunişti, ţigani şi homosexuali
Autorul arată cum începând din 1933, concernul IBM şi sucursalele sale au creat „soluţii“ tehnologice care au ajutat la identificarea persoanelor „indezirabile“ pentru a li se putea confisca rapid şi eficient bunurile, a fi deportaţi, duşi la muncă silnică şi în cele din urmă ucişi. („IBM and the Holocaust: The Strategic Alliance between Nazi Germany and America’s Most Powerful Corporation“, Crown, New York, 2001, pp. 7-8, extrase din aceasta puteţi găsi la: http://www.ibmandtheholocaust.com/ excerpts.php)
Acesta este un cumplit ecou al regimului poliţienesc ce a fost pus în scenă în zilele noastre împotriva musulmanilor şi a „extremiştilor“ de stânga de coruptul regim politic al lui Bush, în „exaltata“ sa încercare de a face ca America sa fie „în siguranţă“, urmând astfel şi mai departe obiectivul capitalist şi imperialist al unei dominaţii globale.
Aşa cum observă şi analistul pe probleme de securitate şi viaţă privată, Katherine Albrecht în descrierea patentului IBM de Identificare şi monitorizare a persoanelor prin intermediul utilizării unor etichete RFID în interiorul magazinelor: „Acesta descrie într-un mod sec, potenţialul dispozitivelor RFID de a asigura o bună monitorizare, într-o lume în care dispozitive de citire RFID (cuplate la o reţea), numite «unităţi de supraveghere a persoanelor» vor fi încorporate practic pretutindeni – în magazine, aeroporturi, trenuri, staţii de autobuze, lifturi, avioane, arene sportive, teatre, muzee – pentru a supraveghea îndeaproape mişcările oamenilor“ (How RFID Tags Could Be Used to Track Unsuspecting People, Scientific American, august 2008, http://www. sciam.com/article.cfm?id=how-rfid-tagscould- be-used)
Conform patentului citat de Albrecht, pe măsură ce un individ se deplasează printr-un magazin sau printr-un oraş: „Un cititor RFID … scanează dispozitivul RFID aflat asupra persoanei ce se doreşte a fi monitorizată… Pe măsură ce această persoană se deplasează prin magazin, diverse dispozitive de citire a etichetelor RFID, plasate peste tot în magazin preiau semnalele radio provenite de la dispozitivul RFID aflat asupra persoanei, astfel că mişcările acesteia sunt monitorizate pe baza acestor detecţii…«Unităţile de supraveghere a persoanelor» pot înregistra diversele locuri pe care persoana în cauză le-a vizitat, cât şi timpul petrecut acolo“.
Chiar şi în situaţia în care nu sunt stocate în eticheta RFID nici un fel de informaţii private, acest lucru nu constituie o problemă, explică IBM, deoarece „aceste informaţii personale vor fi obţinute atunci când persoana în cauză îşi utilizează cartea de credit“. Aşa cum subliniază şi Albrecht, legătura dintre un cod RFID unic şi identitatea unei persoane „trebuie să fie realizată doar o singură dată pentru ca şi cardul să servească ulterior drept un indiciu pentru identitatea persoanei“.
Supravegherea populaţiei în China şi în SUA
Dacă partenerul cel mai important al Americii în domeniul comerţului şi uneori rivalul geopolitic în lupta pentru acapararea resurselor lumii – China, ne poate oferi o indicaţie în privinţa direcţiei în care vor evolua în viitorul apropiat tehnologiile de supraveghere datorită „miracolului pieţei“, atunci cortina drepturilor individuale şi a dreptului la viaţă privată va dispărea curând. Albrecht scrie: „De exemplu, cardurile de identitate din China conţin o cantitate de informaţii private pe care cea mai mare parte a oamenilor ar considera-o şocantă, incluzând aici: trecutul medical, ocupaţia, religia, etnia şi chiar şi numele şi numărul de telefon al angajatorului deţinătorului de card.
Ceea ce este şi mai ameninţător, este faptul că aceste carduri reprezintă doar o componentă dintr-un proiect mai mare, ce urmăreşte în final supravegherea întregului teritoriu al Chinei, utilizându-se în acest sens cele mai avansate tehnologii existente la ora actuală.
Michael Lin, vicepreşedinte la China Public Security Technology, o companie privată ce furnizează carduri RFID pentru acest program, a descris fără şovăială pentru publicaţia New York Times aceste carduri drept «o cale prin care guvernul va putea să controleze populaţia în viitor». Şi chiar dacă guvernele nu vor utiliza imensul potenţial de supraveghere pe care îl prezintă noile carduri de identitate dotate cu dispozitive RFID, există deja dovezi clare care arată că diverse corporaţii vor face acest lucru“.
http://www.nexusmagazine.ro/index.php/reviste/27-nexus-new-times-magazine-an-5-nr-13/59-dispozitivele-rfid-si-societatea-supravegheata
Bomba informaţională este o poză făcută în 27 mai 2013 la Idleb, în nordul Siriei.
Îi arată pe Mohammad Nour, Salem Idriss, Abu Mosa, John McCain şi Ibrahim al Badri. Primul este purtătorul de cuvânt al Frontului al Nusra (al Qaida în Siria). Al doilea este şeful armatei siriene libere (responsabil de masacre înspăimântătoare în Siria). Al treilea este purtătorul de cuvânt al ISIS, iar al patrulea este senator al Statelor Unite şi fost candidat la Casa Albă, dar şi ambasador umbră al Departamentului de Stat. Ultimul este cunoscut şi ca Abu Du’a, şi apare printre cei mai căutaţi 5 terorişti de către Statele Unite (recompensa este de 10 mil de dolari), iar ca nume de război el foloseşte Abu Bakr al Baghdadi şi este şeful Armatei islamice a Irakului şi al-Sham (sau Marea Sirie), armată cunoscută ca şi ISIS.
Un detaliu important este că în momentul în care a fost făcută poză, al Baghdadi era deja înscris (4 octombrie 2011) de către FBI în lista specială de terorişti căutaţi în toată lumea, şi atât ISIS cât Frontul al Nusra erau introduse de către Naţiunile Unite în lista neagră a organizaţiilor teroristice de combătut.
Un alt detaliu foarte important e că McCain nu este un politician oarecare. De 20 de ani e liderul a Internaţional Republican Institute (celebrul IRI), ramură republicană a organizaţiei guvernative (Ned) paralelă organizaţiei CIA. IRI e o agenţie inter-guvernativă al cărei buget este an de an aprobat de Congres într-un capitol al bilanţului care pleacă de la Secretarul de Stat. McCain a fost creierul revoluţiei care l-a răsturnat pe Slobodan Milosevic din rolul de preşedinte al Serbiei, cel care a încercat de mai multe ori să răstoarne guverul lui Hugo Chavez în Venezuela, ideatorul revoluţiei portocalii în Ucraina în 2004 şi al Maidanului din 2013, marele manipulator al Primăverii arabe şi tuturor revoluţiilor sale (Iran, Tunisia, Egipt, Libia, Siria).
liderii-ISIS-si-senatorul-McCain
Reuniunea în timpul căreia a fost planificată ofensiva ISIS, John McCain e în partea dreapta a pozei. În stânga, încercuit cu roşu, Abu Bakr al Baghdadi. Lângă el şi în faţa steagului Siriei alţi doi agenţi lideri ai ISIS
CIA şi Mossad-ul au antrenat şi armat ISIS. O operaţiune secretă cu numele de cod „Cuibul de trântori”
„Singura soluţie pentru a proteja Statul ebraic e cea de a crea un inamic la graniţe, dar cu intenţia de a-l îndrepta spre Statele islamice care se opun prezenţei sale”, este ceea ce se citeşte într-un document al CIA. Al Baghdadi a fost prizonier în Guantanamo între 2004 şi 2009, perioadă în care CIA şi Mossad l-au reclutat pentru a fonda un grup capabil să atragă jihadişti din diverse ţări într-un singur loc pentru a-i ţine departe de Israel. Obiectivul era acela de a crea o armată capabilă să dărâme preşedintele sirian Bashar al Assad.
În iunie 2014, ISIS (tot cu ajutorul SUA) s-a răspândit în nordul Irakului, zdrobind trupele guvernative irachiene şi masacrând musulmani sciiti, evrei şi mai ales creştini.
„A fost un faliment. Am falimentat în încercarea de a crea o gherilă anti Assad credibilă. Era formată din islamişti, secularişti şi persoane fără apartenenţă. Falimentul acestui proiect a dus la oroarea pe care o vedem astăzi în Irak” a declarat fostul secretar de Stat al SUA Hillary Rodham Clinton într-un interviu lăsat lui Jeffrey Goldberg şi ziarului „The Atlantic„. „Într-un interviu din februarie preşedintele Obama mi-a spus: Când ai o armată de profesionişti care luptă împotriva ţăranilor, tâmplarilor şi inginerilor care încep o manifestaţie, trebuie să faci ceva. Să modifici ecuaţia forţelor pe teren e dificil, şi aproape niciodată nu reuşeşti. La vremea respectivă nu am înţeles. Astăzi totul îmi este clar„, scrie Goldberg.
Corporatiile ,devenid noii stapani ai lumii,fac ce vor cu vietile noastre!Pina si mancarea ne-o controleaza doar ZECE dintre acestea !
Industria alimentara (incluzand atat agricultura cat si productia de alimente) este una din cele mai importante industrii la nivel mondial – conform datelor aferente anului trecut aceasta industrie a angajat o treime din forta de munca la nivel mondial. Toate au venituri calculate în zeci de miliarde de dolari SUA încă în 2013. Cinci din ele au active de minim 50 miliarde US, pe cînd patru au înregistrat profit de peste 6 miliarde. Sumar, în aceste 10 companii sunt angajaţi peste 1,5 milioane de oameni, iar despre cei contractaţi nici nu se mai pomeneşte.Iata de cine depinde viata ,sanatatea noastra:
Associated British Foods PLC
Venit: 21.1 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: N/A Profit: 837 milioane USD Nr. angajaţilor: 112 652
Associated British Foods este o companie din Marea Britanie, care şi-a făcut prezenţa globală prin achiziţii. Corporaţia operează cu fabrici de zăhar, comercializează angro ingrediente şi produse alimentare.
The Coca-Cola Co.
Venit: 46.9 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: 3.0 mlrd USD Profit: $8.6 mlrd USD Nr. angajaţilor: 130 600
Coca-Cola este unul din cel mai recunoscut brand din lume. Practic jumătate din băuturele vândute erau sub marca comercială Coca-Cola.
Groupe Danone S.A.
Venit: 29.3 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: 1.2 mlrd USD Profit: 2.0 mlrd USD Nr. angajaţilor: 104 642
Acest grup francez chiar merită titlul de “prezenţă globală”. Cele mai mari pieţe (după vânzări) sunt Rusia, apoi Franţa, Statele Unite, China şi Indonezia. Cea mai mare parte a produselor prezintă produsele lactate.
General Mills, Inc.
Venit: 17.9 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: 1.1 mlrd USD Profit: 1.8 mlrd USD Nr. angajaţilor: 43 000
General Mills este mai uşor recunoscut pe piaţa Americii de Nord cu brand-uri ca Betty Crocker, Green Giant şi Pillsbury. Cu toate acestea, compania obţine materie primă şi din alte ţări, iar cifra de afaceri o plasează cu succes în Top 10.
Kellogg Co.
Venit: 14.8 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: 1.1 mlrd USD Profit: 1.8 mlrd USD Nr. angajaţilor: 30 277
Printre topul companiilor de produse alimentare, Kellogg este cea mai mică după venit. Cu toate acestea, compania a obţinut aproape 15 miliarde de dolari SUA din vânzări, având la dispoziţie 30 mii de angajaţi. În 2012, compania a achiziţionat Keebler şi Pringles la un preţ de 2.7 mlrd USD. Conform informaţiei prezentate de Kellogg, aceasta produce peste 1600 diferite tipuri de produse alimentare, inclusiv cereale şi biscuiţi, care sunt comercializate în peste 180 ţări ale lumii.
Mars, Inc.mars
Venit: 33.0 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: 2.2 mlrd USD Profit: N/A Nr. angajaţilor: 60 000
Mars este unica companie din această listă care este de tip închis. Marsdeţine câteva mărci de ciocolate cu renume, printre care: M&Ms, Milky Way, Snickers şi Twix. În portofoliul său mai sunt şi o serie de mărci de alimentaţie generală ca Uncle Ben’s, la fel şi seria de gume de mestecat Wrigley.
Mondelez International, Inc.
Venit: 35.3 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: 1.9 mlrd USD Profit: 3.9 mlrd USD Nr. angajaţilor: 107 000
În 2012, Kraft Foods s-a divizat în două companii separate, Kraft Foods Group şi Mondelez. Pe când Kraft Foods Group a luat brand-urile nord-americane de produse alimentare, Mondelez şi-a luat snack-urile şi dulciurile, care includ Cadbury, Nabisco, Oreo, Trident şi multe altele. Compania a obţinut venituri peste 35 miliarde dolari SUA şi deţine active în valoare peste 72 miliarde USD.
Nestlé S.A.
Venit: 103.5 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: 3.0 mlrd USD Profit: 11.2 mlrd USD Nr. angajaţilor: 333 000
Această companie după mai mulţi criterii îşi merită locul în acest top. Nestlé este cea mai mare din lista companiilor prezentate, cu peste 92 miliarde franci elveţienii venit obţinut în anul precedent. Iar numărul enorm de angajaţi demonstrează cât de mare este această corporaţie. Nu cred că este nevoie de menţionat portofoliul vast de branduri cunoscute în lumea întreagă.
PepsiCo Inc.
Venit: 66.4 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: $2.5 mlrd USD Profits: 6.7 mlrd USD Nr. angajaţilor: 274 000
Pe lângă brandurile deţinute de apă dulce ca Pepsi, Mountain Dew şi Gatorade, PepsiCo deţine şi câteva alimentare ca Tostitos, Doritos, Quaker şi multe altele.
Unilever Group
Venit: 68.5 mlrd USD Cheltuieli pentru publicitate: 7.4 mlrd USD Profits: 6.7 mlrd USD Nr. angajaţilor: 174 381
Produsele Unilever nu sunt limitate doar la categoria băuturilor şi mâncării. Compania mai comercializează şi produse de igienă personala şi pentru uz casnic. Dar, numai în 2013 business-ul cu băuturi răcoritoare şi alimentare a adus companiei 23 miliarde Euro din totalul venitului de 50 miliarde Euro. Printre brandurile cunoscute se includ Lipton tea, maioneza Hellmann’s şi îngheţata Ben & Jerry’s.
Evident, informaţia prezentată este doar ceva superficial şi n-am reuşit să Vă prezentăm mai detaliat despre fiecare corporaţie sau brand în parte. Chiar şi aşa, Vă puteţi deja crea o imagine clară despre sutele de miliarde obţinute într-oo industrie strategică, care până la urmă este gestionată de către un număr mic de companii internaţionale.
Spre deosebire de Anglia unde se da de pamint cu supermarketurile, noi intronam Dictatura supermarketurilor
Succesul supermarketurilor este urmarea politicilor anticoncurenţiale agresive duse faţă de furnizori. Desi Parlamentul European a emis deja o Rezoluţie privind anchetarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketuri ,nu se intimpla nimic bun.La noi isi fac de cap,dar , Comisia pentru Concurenţă din Marea Britanie a identificat, în urma unei anchete, 52 de practici anticompetitive aplicate de retaileri în relaţiile cu furnizorii, recomandând ca principalele patru supermarketuri să respecte un Cod de Bune practici în relaţiile cu furnizorii.
Un rezultat posibil al negocierilor patronatelor din industrie cu retailerii ar fi scăderea preţurilor produselor alimentare cu 5-10%, a declarat Sorin Minea.Susţinând că nu vor să mai fie “sclavii supermarketurilor”, reprezentanţii industriei de resort şi-au exprimat nemulţumirea faţă de taxele imense pe care sunt obligaţi să le suporte pentru a le fi vândute produsele. Ei au afirmat că folosirea în continuare a unor astfel de practici va anihila definitiv producţia autohtonă, ceea ce va fi automat în defavoarea consumatorului.
Se încurajează importul de legume şi de fructe; “Unele taxe ajung la 10.000 euro pe furnizor”; Rata de profit a producătorilor extrem de mica;In schimb ,Afacerile Carrefour au crescut cu 42,2%
Preşedintele PNVV a anunţat că va solicita Consiliului Concurenţei să “comunice punctul de vedere pe care-l va obţine în urma analizei pe care o va face”. “Penalităţile pot ajunge la 10% din cifra de afaceri înregistrată în anul anterior. Noi nu dorim ca supermarketurile să fie amendate, ci numai să se aşeze la masă cu noi şi să înceteze abuzul de putere. Cerem ca analiza să fie confidenţială pentru că, oricum, există riscul ca unii producători să fie delistaţi, ca urmare a demersului nostru”, a mai spus preşedintele PNVV.
Patronatele şi sindicatele din industria alimentară au anunţat că vor continua întâlnirile cu retailerii, iar în cazul în care nu se va ajunge la o concluzie avantajoasă pentru toate părţile, vor bloca aprovizionarea supermarketurilor. “Altfel vom dispărea de pe piaţă într-un an şi jumătate”, a declarat Ştefan Nicolae, preşedintele Sindicatului Agrostar. Potrivit acestuia, “pierderile sunt incomensurabile”, având în vedere că producătorii de legume şi fructe româneşti nu sunt acceptaţi în niciun mare centru comercial. “Supermarketurile încurajează dezvoltarea unor sectoare din alte ţări, chiar dacă produsele sunt de calitate îndoielnică. Fructele şi legumele noastre pot sta şi una sau chiar două săptămâni pe raft, fără să aibă măcar o pată pe ele. Consumatorul trebuie să ştie că o salată românească, care nu costă mai mult de 1 leu, este mai bună decât una adusă de-afară şi care costă 6 lei”, a mai spus Nicolae.
“Unele taxe ajung la 10.000 euro pe furnizor”
La rândul său, Aurel Popescu, preşedintele Rompan, a arătat că autoritatea de concurenţă ar trebui să analizeze taxele impuse de supermarketuri, având în vedere că “unele taxe suplimentare, în afara adaosului comercial, ajung până la 10.000 de euro pe furnizor (spre exemplu cele de deschidere a magazinului)”. “Un hypermarket are câteva sute de furnizori, ceea ce înseamnă că acel magazin este realizat din banii industriei. Alte taxe mai sunt cele de raft, de aniversare etc.”, a declarat preşedintele Rompan, Aurel Popescu, precizând că acestea însumează aproximativ 60% din preţul final. Un alt exemplu de abuz dat de Popescu a fost cel al hypermarketurilor cash&carry care “încurajează evaziunea fiscală”, prin limitarea accesului în baza unei legitimaţii, deşi la casă “eşti întrebat dacă vrei factura pe persoană fizică sau pe persoană juridică”.
“Sunt foarte multe magazine care au activitate de producţie şi declară că au vânzare pe loc, dar, de fapt, ele produc mai mult decât vând pe loc şi distribuie şi altor magazine. Autoritatea veterinară trebuie să-şi facă datoria pentru că supermarketurile nu au spaţiile adecvate pe care le au fabricile de pâine”, a declarat Popescu.
De altfel, potrivit preşedintelui Federaţiei Romalimenta, Sorin Minea, astfel de situaţii sunt întâlnite nu numai în cazul pâinii, ci şi al altor produse alimentare. “Există o lege a vânzărilor directe care spune că nu ai voie să produci mai mult de două tone pe săptămână şi trebuie să vinzi doar în spaţii proprii sau în oraşul de reşedinţă, ori unele hipermarketuri produc două tone pe zi, iar distribuţia se poate face în toată ţara.
Preţurile lor sunt sub preţurile noastre, ceea ce duce la o concurenţă neloială”, a adăugat Minea în aceeaşi conferinţă de presă. Pe de altă parte, preşedintele Federaţiei Sindicale din Industria Alimentară, Dragoş Frumosu, a oferit ca exemplu cazul vânzării la licitaţie a Fabricii de Lapte “Mioriţa” de la Lujerului, câştigată la un preţ mic de un investitor care nu a fost obligat să păstreze obiectul de activitate mai mult de un an. El a afirmat că fabrica a fost demolată în proporţie de 95%, iar pe terenul rezultat în urma acestei operaţiuni “a crescut” un hypermarket”. “Este o afacere uriaşă cu terenuri”, a susţinut Frumosu.
Rata de profit a producătorilor este una extrem de mică
Reprezentanţii producătorilor agricoli şi din industria alimentară susţin că supermarketurile exercită un abuz de putere prin impunerea unor condiţii contractuale care le reduc substanţial profitul, duc la o creştere artificială a preţurilor şi la falimentarea magazinelor de proximitate. “Din cauza acestor condiţii, producătorii din România ajung să lucreze exclusiv pentru aceste supermarketuri, rata de profit a producătorilor fiind una extrem de mică. Pe fondul lipsei de creştere semnificativă a profitului producătorilor, corelativ, nu există un orizont de creştere semnificativă a salariaţilor din agricultură şi din industria alimentară”, arată patronatele şi sindicatele, solicitând guvernanţilor interzicerea construirii marilor centre comerciale în centrul oraşelor sau în zone rezidenţiale, precum şi obligativitatea “testului de competiţie”, înainte de acordarea autorizaţiilor pentru construirea unora noi.
Ei au propus deja realizarea unui Cod de Bune Practici Comerciale pentru supermarketuri, care să fie avizat de Consiliul Concurenţei, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Economiei şi Finanţelor.
“În urma negocierilor, preţul produselor ar putea să scadă rapid cu 5-10% şi, pentru că lucrurile astea curg încet în timp, s-ar putea ca preţurile din România să ajungă simţitor sub preţurile din Comunitatea Europeană. Acum, la unele produse preţurile sunt cu 40-50% mai mari decât în Comunitatea Europeană. Totuşi, dacă rămâne numai negocierea între noi şi retaileri, fără sprijinul Guvernului sau al politicului, dacă ei nu limitează şi dacă nu tratează nişte reguli clare, totul este iluzoriu”, a spus Sorin Minea.
Afacerile Carrefour au crescut cu 42,2%
Carrefour România a raportat la sfârşitul lui 2007 afaceri în creştere cu 42,2%, la 866 milioane euro, faţă de anul precedent, când acumulase 609 milioane euro, se arată într-un comunicat remis vineri de retailer. “Pentru 2008 am anunţat deja şase noi deschideri de hypermarketuri în Suceva, Arad, Oradea, Piteşti, în Iaşi un al doilea magazin şi în zona Vitan din Bucureşti. În plus, cumpărarea lanţului de supermarketuri Artima, în 2007, este acum în curs de validare de către Consiliul Concurenţei. Artima deţine în prezent 21 de magazine, majoritatea fiind situate în zona de vest a ţării”, au declarat reprezentanţii Carrefour România.
În 2007, retailerul a avut deschise şapte magazine deschise în12 luni complete, un magazin deschis din august până în decembrie în Bucureşti, din 1 august două magazine, de la mijlocul lunii octombrie în Iaşi şi Cluj şi un magazin deschis de la mijlocul lunii decembrie în Brăila.
Reprezentanţii Carrefour România estimau anul trecut că valoarea pieţei de retail din România va ajunge la 40 miliarde euro în 2007 şi va depăşi 100 de miliarde euro până în 2010, dacă se va păstra creşterea medie de 50% din ultimii ani. Cea mai mare pondere din retailul modern o deţine segmentul de cash&carry (49% din retailul modern în 2006).
Principalii jucători pe piaţa de retail din România sunt Carrefour (11 magazine), Kaufland (31 magazine), Auchan (cinci magazine), Real (14 magazine), Cora (trei magazine) şi operatorul românesc al magazinelor, Pic (patru magazine) – pe segmentul hipermarketurilor; Mega Image (23 magazine), La Fourmi (14 magazine), Spar (14 magazine)- pe segmentul supermarketurilor; Plus Discount (49 de magazine), Penny Market (45 de magazine), Penny Market XXL (cinci magazine), Minimax Discount (12 magazine) -pe segmentul de discount; Metro (23 de magazine) şi Selgros (16 magazine)- pe segmentul cash&carry.
Corporatiile alimentare sunt interesate de profit,nu de GENOCIDUL care ne otraveste
Auzim de tot mai multe cazuri de cancer în jurul nostru, iar bolii acesteia îi cad victime inclusiv oameni care au dus o viaţă cumpătată şi s-au ţinut departe de tutun sau de alcool. Te întrebi de unde. Unul dintre răspunsuri se află în otrava nevăzută care ne este băgată în hrană.
Te fereşti să mănânci carne de porc, pentru că ştii că nu e bună pentru colesterol. Ţi se recomandă puiul, că e mai sănătos. Dar puiul, pentru a creşte repede-nainte, să fie bun de sacrificat după 40 de zile (ceea ce în bătătura ţăranului se întâmplă în câteva luni), e îndopat cu hormoni şi cu tot felul de chimicale. Dai copilului să mănânce piept de pui, că e slab şi bun, dar, din cauza hormonilor estrogeni, fetiţelor le apare menstruaţia cu câţiva ani mai devreme şi sunt expuse riscului de cancer uterin, iar băieţii se confruntă cu riscul de cancer .
Te gândeşti că mai sănătoasă e, totuşi, carnea de peşte. Numai că peştii mari (ton, cod) reţin metalele grele (plumb, mercur, cadmiu etc.), provenite de la poluare, iar acestea, ajunse în corpul nostru, se acumulează în rinichi, ficat, oase, creier şi duc la inevitabilul cancer. Peştii din crescătorii sunt şi mai periculoşi.
Pangasiusul e considerat o adevărată otravă. Zici că e sănătos să mănânci somon, că are Omega 3? Somonul de crescătorie, cel care se găseşte de obicei în magazin, e chiar boală curată şi medicii sfătuiesc femeile gravide să se ţină departe de aşa ceva, aşa cum le sfătuiesc să nu fumeze. În carnea de somon de crescătorie ai parte de pesticide, de mercur, de dioxină, inclusiv de colorant (căci i se administrează colorant în hrană, să se obţină carnea roz).
Vrei să eviţi aceste pericole şi te gândeşti la o alimentaţie vegetariană? Nu ai rezolvat nimic. În afară de organisme modificate genetic, dai de pesticide sau de îngrăşăminte chimice. Ţi se spune că e bine să mănânci cât mai multă verdeaţă? Tocmai în frunză planta îşi face stocuri din azotaţii, nitraţii sau nitriţii cu care o alimentează agricultorii, pentru produse mari şi arătoase, pentru recolte record.
Prin urmare, oricum ai da-o, nu ai scăpare. Otrava îţi este administrată lent, cu fiecare îmbucătură, şi va exista un moment critic în care corpul tău va ceda. Înainte de termen. Şi nu vorbim de cazuri izolate, ci de un fenomen generalizat. Prin urmare, nu sunt doar crime, ci e de-a dreptul genocid. Şi de ce toate acestea? Pentru ca unii să facă profituri uriaşe. Ne omoară, deci, ca să aibă ei un iaht în plus.
Îi arătăm cu degetul pe cei care pornesc războaie? La fel de vinovaţi sunt cei care ucid omenirea lent. Nimeni nu-i pedepseşte nici pe unii, nici pe alţii, cu toţii sunt consideraţi nişte lideri, nişte învingători.
Pentru documentare va propunem:
PACALEALA MEZELURILOR “TRADITIONALE”, “NATURALE” – intre pervertirea gustului si perversiunea marketingului (Reportaj “Romania, te iubesc”, VIDEO)
Emisiunea In premiera despre “OTRAVA DIN GALANTARE” – o ancheta socanta privind ESCROCHERIILE UCIGASE ALE HIPERMARKETURILOR si “INGREDIENTELE” NESTIUTE DIN ALIMENTE (VIDEO)
MANCAREA SANATOASA, UN LUX PENTRU ROMANI. Industria genocidului alimentar vs. lupta dura pentru alimentatia naturala (ECO). Reportaj “ROMANIA, TE IUBESC”
MANCAM ANTIBIOTICE SI PESTICIDE? – Ancheta “In premiera” (VIDEO) despre PERICOLUL DIN MANCAREA NOASTRA (II)
“CARNEA” DIN MEZELURI este inlocuita cu APA, E-URI, SORICI EMULSIONAT, SOIA SI AMIDON
MEZELURILE – “mizeriile” care ne mint si ne imbolnavesc
Bomba hormonului de crestere din CARNEA DE PUI
ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC SUNT PESTE TOT. Un reportaj Romania, te iubesc! (VIDEO)
MANCAREA CU HORMONI SI EFECTELE EI DEZASTRUOASE: pubertate precoce, obezitate, cancere… – reportaj “Romania te iubesc” (VIDEO)
Fructe si legume IRADIATE, INJECTATE CU PESTICIDE SI ALTE OTRAVURI. Iata mancarea “naturala” si “sanatoasa” pe care o dam zilnic si copiilor nostri…
Citeva amintiri despre Genocidul alimentar, ca formă a terorismului de stat din Rusia
de Vadim Guzun
Rusia sovietică: bisericile sunt transformate in depozite pentru cerealele confiscate de la țărani.Rusia sovietică: bisericile sunt transformate in depozite pentru cerealele confiscate de la țărani.
Revoluţia bolşevică şi războiul civil au subminat profund şi irevocabil situaţia internă din fostul Imperiu Rus. Situaţia sanitară şi alimentară de la oraşe devenise insuportabilă. În anul 1918, condiţiile de trai, cu mult sub limita suportabilului, erau marcate de lipsa alimentelor: raţia zilnică a unui muncitor era sub jumătatea nivelului minim necesar supravieţuirii. Nici intelectualii nu făceau excepţie, savanţi cu renume mondial sufereau din cauza crizei alimentare urbane, considerată de unii cercetători ca fiind mai curând o problemă de distribuire şi schimb decât una de producţie, în condiţiile în care transportul feroviar paralizat nu era în măsură să asigure fluxul alimentar normal. O altă cauză principală a crizei urbane era refuzul ţăranilor de a-şi vinde produsele în schimbul banilor ce nu mai aveau nicio valoare. Încercarea executivului de achiziţionare a produselor agricole la preţuri fixe a avut efect contrar, obligând ţăranii să reducă suprafeţele cultivate.
În acest context, afirmaţia potrivit căreia Rusia revenea la mijloacele de producţie şi de trai din Evul Mediu, apare ca pertinentă. În plus, pe fondul recoltei nu tocmai bune din anul 1917, rezervele alimentare din anul 1918 au fost afectate pe măsură. În unele regiuni, cerealele de care dispuneau ţăranii nu numai că nu asigurau necesarul pentru campania agricolă, dar nu erau suficiente pentru întreţinerea familiilor. În timp ce locuitorii din astfel de regiuni mergeau în zonele mai favorizate, pentru a procura cereale, milioane de orăşeni se mutau la sate, astfel încât, de exemplu, în intervalul 1918-1920, potrivit unor surse, populaţia Petersburgului s-a diminuat cu aproape 75%. Unităţile economice care mai funcţionau se asociau în cooperative, transportau produsele lor la ţară şi le schimbau pe harnă. Primăvara anului 1918 a fost marcată de generalizarea acestui fenomen şi a aprofundat absenteismul muncitorilor de la uzine şi fabrici, ajungând în unele locuri la 80%. Declinul economic a fost accelerat şi de faptul că, la nivelul anului 1919, proprietatea marilor unităţi industriale trecuse la stat în proporţie de 90%, iar spre sfârşitul anului 1920 toate societăţile care aveau mai mult de 5 angajaţi fuseseră naţionalizate.
Comunismul de război, ca expresie a „centralismului socialist” şi subordonării militare a economiei, a reprezentat soluţia bolşevică la criză. La 9 mai 1918 se legifera că orice surplus de cereale aparţine statului, reprezentanţii puterii fiind convinşi că dacă nu vor reuşi să-şi extindă controlul asupra mediului rural, revoluţia va fi anihilată sub povara oraşelor înfometate. „Lupta pentru pâine” nu era un simplu slogan, devenise expresia luptei noului regim pentru supravieţuire. Unul din instrumentele cele mai eficiente ale acestei lupte a constat în organizarea brigăzilor înarmate de rechiziţionare, al căror modus operandi consta în ocuparea localităţilor şi confiscarea violentă a cerealelor. Apelul din 31 mai 1918 al Prezidiumului Sovietului Petrograd de înrolare în detaşamentele de aprovizionare, anunţa că, la 29 mai, adunarea tuturor organizaţiilor muncitorilor, marinarilor, soldaţilor şi ceferiştilor a decis trimiterea celor mai buni oameni sub lozinca: „La ţară după pâine pentru Petrogradul înfometat!”. „Tovarăşi, timpul nu aşteaptă. Înscrieţi-vă în Sovietele raionale. Adresaţi-vă în Smolnîi, cam. 41. Avem nevoie de sute şi mii de muncitori cinstiţi! Să trecem la fapte!”, se încheia strigarea Sovietului menţionat.
Printre măsurile care urmau să asigure instalarea dictaturii alimentare s-a numărat introducerea, în lunile iunie şi iulie 1918, a cartelelor de raţionalizare alimentară de patru categorii, mai întâi în capitală, apoi în alte oraşe, foametea urbană atingând apogeul la finele anului 1918 – începutul anului 1919. Conflictul dintre mediul urban şi cel rural, crimele la care instigau liderii din Petrograd sunt confirmate şi de militarii români din Corpul I de voluntari: „Oraşele însă au nevoie de grâul de la ţară. Fără el oraşele nu pot trăi. Şi sătenii refuză să li-l dea gratuit sau pe preţurile fixate de Soviete”. Cei care au invadat satele erau comparaţi cu nişte „haite flămânde”, iar bazinul de recrutare al „detaşamentelor de rechiziţie” era descris cu exactitate: gărzi roşii, miliţii populare, armată, muncitorii de la oraşe, prizonieri unguri şi nemţi, „pe care le asmut asupra satelor ca să ridice cu forţa grâul de care au nevoie oraşele”. Raidurile s-au lovit de opoziţia armată a ţăranilor, fiind înregistrate adevărate bătălii cu „aceşti corbi, descinşi de la oraşe”.
Tonul campaniei de colectare a fost dat de Kremlin, aceasta fiind una din priorităţile regimului. Scrisoarea lui V.I. Lenin către A.D. Ţiuriupa, comisarul Aprovizionării, din 5 august 1918, privind colectarea din judeţul Eleţk, gubernia Orlov, este relevantă în acest sens. Unitatea administrativă fiind una „de unde se putea lua multă pâine”, Lenin ordona: „Să fie trimise imediat, cu rapiditate maximă, în judeţul Eleţk, toate detaşamentele alimentare, de recoltare şi de rechiziţionare, cu maximul de batoze şi utilaje (dacă se poate) pentru uscarea rapidă a pâinii ş.a. Să se dea sarcina ca judeţul să fie curăţat de tot de surplusul de pâine. Asta, probabil, va da câteva milioane de puduri de pâine”. La 8 august Lenin acuza „burghezimea contrarevoluţionară” de blocarea executivului în activitatea de combatere a foametei şi cerea Consiliului Comisarilor Poporului intensificarea „terorii în masă necruţătoare” împotriva „trădătorilor care prin intensificarea foametei încercau să ajute jefuitorii străini”. Potrivit fondatorului statului sovietic, „lupta eroică cu foametea” trebuia să contribuie la instalarea dictaturii proletariatului, ţăranii care deţineau surplus de cereale trebuiau declaraţi „duşmani ai poporului”, arestaţi şi condamnaţi, pâinea ascunsă şi nedeclarată – ridicată fără nicio plată, comercianţii de cereale care se opuneau – executaţi pe loc dacă erau înarmaţi.
Pentru a înţelege contrareacţia ţărănimii, cităm instrucţiunea primului lider bolşevic către preşedintele Consiliului Comisarilor Guberniei Penza, preşedintele Comitetului Gubernial al RKP(b) şi preşedintele Comitetului Executiv Gubernial, din 11 august 1918: „Tovarăşi, răscoala a cinci voloste kulăceşti trebuie să conducă la suprimare nemiloasă. Aceasta este în interesul întregii revoluţii, deoarece se dă ultima luptă decisivă cu kulăcimea. Trebuie dat exemplu: 1) să fie spânzuraţi (neapărat spânzuraţi – să vadă poporul) nu mai puţin de 100 kulaci cunoscuţi, bogătaşi şi dintre cei care sug sângele, 2) să se publice numele acestora, 3) să li se ia toată pâinea, 4) să fie desemnaţi ostaticii, potrivit telegramei de ieri. Să se acţioneze astfel încât pe o rază de o sută de verste poporul să vadă, să tremure, să ştie, să strige: sunt sugrumaţi şi vor fi sugrumaţi kulacii care sug sângele”. Revolta la care se referea Lenin (cuprinsese un număr de 8 voloste din gubernia Penza ca urmare a politicii de aprovizionare) a fost lichidată la 12 august 1918. Ţăranii care au participat la asasinarea a 5 agenţi alimentari şi a 3 membri ai sovietului local din satul Kucika, judeţul Penza, precum şi organizatorii revoltei au fost împuşcaţi.
Doar în intervalul iulie-august 1918 au fost înregistrate peste 200 de revolte împotriva comandourilor alimentare, care căutau şi calificau cerealele ascunse ca fiind surplus şi nu rezerve vitale. Confruntarea dintre populaţia civilă şi expediţiile de rechiziţionare atinsese cote dramatice, producând victime de ambele părţi, mai ales atunci când alternativa familiilor numeroase cărora li se confiscau toate produsele era foarte clară. Replica unui sat din regiunea Samara la jefuirea alimentelor şi executarea sumară a câtorva ţărani, a constat în decapitarea celor 12 membri ai brigăzii alimentare, precum şi expunerea capetelor activiştilor ucişi la intrarea în sat, în semn de avertisment pentru alte brigăzi. Trei săptămâni mai târziu satul a fost bombardat de armată, iar ulterior ars până la temelii. Un alt mijloc utilizat de autorităţile bolşevice a constat în organizarea „detaşamentelor de blocare” – acestea controlau şi confiscau produsele celor care încercau să ajungă în oraşe. Pe lângă cereale se confiscau mijloacele băneşti, hainele şi băuturile alcoolice.
O altă metodă de „colectare” a cerealelor care a viciat societatea rurală a constat în divizarea artificială a ţăranilor în „bogaţi” şi „săraci”, în utilizarea celor din urmă sub forma comitetelor ţăranilor săraci. Comitetele respective au fost organizate la nivel local sub conducerea Comisariatului Agricol şi a Comitetului Central Executiv al Sovietelor. Potrivit decretului VŢIK din 11 iunie 1918, semnat de Lenin în calitate de preşedinte Consiliului Comisarilor Poporului, combedî erau competente să distribuie pâinea, să susţină organele locale de aprovizionare în activitatea de confiscare a „surplusului din mâinile kulacilor şi bogătaşilor”, beneficiau de privilegii la distribuirea produselor confiscate şi reduceri la cumpărarea pâinii confiscate de la aşa-numiţii kulaci. În localităţile în care „surplusul” se confisca în totalitate, comitetele beneficiau de o reducere de 50% la cumpărarea produselor de primă necesitate şi a utilajelor agricole, iar în cele în care „ajutau energic organele alimentare” erau remunerate cu acordarea în folosinţă gratuită a utilajelor agricole mai sofisticate.
Victime ale primei foamete sovietice. Regiunea Herson, Ucraina.Victime ale primei foamete sovietice. Regiunea Herson, Ucraina.
Un act normativ cu efect distrugător asupra producătorilor agricoli, semnat de Lenin, la 11 ianuarie 1919, a fost Decretul Consiliului Comisarilor Poporului privind razverstka între guberniile producătoare de cereale şi furaje supuse punerii la dispoziţia statului. În scopul asigurării aprovizionării urgente cu pâine a Armatei Roşii şi a „raioanelor fără pâine” s-au stabilit reguli stricte de înstrăinare a „surplusului de cereale şi furaje în folosul statului”. Razverstka se aplica cerealelor destinate comercializării, dar şi celor destinate campaniei agricole şi presupunea preluarea cerealelor şi furajelor de la populaţie la preţuri fixate de stat (derizorii) în termene foarte scurte – 1 martie, respectiv, 15 iunie. Ţăranilor care nu respectau termenele de predare a cotelor li se confiscau rezervele descoperite de agenţii alimentari, iar cei care ascundeau rezervele sau se opuneau predării urmau să fie sancţionaţi, inclusiv cu măsura confiscării averii sau a închisorii. Astfel, întreaga agricultură a fost subordonată intereselor statului sau, mai bine zis, imensului aparat administrativ-poliţienesc şi armatei.
În fapt, la nivelul anului 1919 ţăranul nu mai putea reţine din producţia proprie decât strictul necesar familiei sale – restul trebuia predat statului, urmând să primească în schimb mărfuri industriale. Aici interveneau, pe de o parte, rezistenţa ţăranilor care ascundeau surplusul agricol, iar pe de altă parte, măsurile de rechiziţionare. Sătenii au răspuns în foarte multe regiuni cu „sângeroase şi permanente” revolte. În Siberia, în lunca râului Uda, revoluţia distrusese orice rentabilitate a creşterii vitelor ce luase amploare înainte de război, iar autorii rechiziţiilor aparţineau ambelor tabere: „Când roşii, când albii jefuiesc populaţia de tot ce găsesc în hambare şi în preajma casei. Au rechiziţionat şi armele de vânătoare; vânatul şi fiarele sălbatice s-au înmulţit, constituind adesea un pericol pentru viaţa oamenilor şi a animalelor domestice”. Într-un sat din Taiga, în luna august 1919, voluntarii români au descoperit unul din cele mai vechi mijloace de ascundere a cerealelor şi a îmbrăcămintei de iarnă: săparea unor morminte în cimitire. În plus, voluntarii confirmau refuzul ţăranilor de a munci şi intensificarea rechiziţiilor ca urmare a „drasticelor măsuri” pentru aprovizionarea armatei.
Un mijloc de presiune prin care statul „stimula” drenarea cerealelor, cu caracter eminamente terorist, era luarea de ostatici. Exemple relevante în acest sens găsim într-un volum de documente pe tema rezistenţei anticomuniste din Siberia Occidentală. Având în vedere situaţia alimentară „dificilă”, adjunctul şefului Biroului Politic al Judeţului Işimsk şi adjunctul comisarului gubernial al aprovizionării Tiumeni, la începutul lunii decembrie 1920, ordonau „arestarea imediată a tuturor kulacilor, fără nicio excepţie”, dintr-un număr de 8 voloste. Se dispunea ca populaţia să fie informată că sătenii sunt luaţi ca ostatici până la executarea în întregime de către judeţ a impozitului alimentar. Din telegrama comisarului aprovizionării judeţului Tobolsk rezultă că în plasa Abalax a fost detaşat un detaşament din 35 membri pentru confiscarea averilor, ca urmare a neachitării obligaţiilor faţă de stat, menţionându-se că, în prealabil, au fost luaţi ostateci 10 ţărani. La 10 decembrie 1920 comisarul gubernial al aprovizionării, nemulţumit de rezultatele confiscărilor din volostea Ghilev, arăta că, pentru asigurarea îndeplinirii la termen a razverstka, se impunea „o răfuială brutală şi nemiloasă cu kulacii”. În plus, G.S. Indenbaum cerea ca în fiecare localitate să fie capturaţi 10 ostateci .
Prezintă interes şi câteva exemple pe tema instaurării regimului comunist în Siberia, accesibile cercetătorilor după prăbuşirea URSS. La 22 mai 1920, preşedintele Biroului Siberian al Comitetului Central al Partidului Comunist cerea centrelor guberniale să ia măsuri drastice faţă de cei care se opuneau predării cerealelor şi faţă de liderii locali care nu respectau planul, pregătirea unor „detaşamente alimentare înarmate sigure” şi aplicarea forţei. Câteva zile mai târziu, Sibrevkom arăta că Siberia livrase centrului doar 4.600 vagoane de pâine, 618 vagoane de carne, 60.000 puduri grăsimi şi reproşa stoparea „criminală” a colectărilor. Preşedinţii locali care nu respectau planurile alimentare, „kulacii care nu au predat pâine şi au instigat populaţia la neplata impozitului” urmau să fie internaţi în lagăre de concentrare. În articolul „Lupta cu foametea”, preşedintele Sibprodkom îşi exprima nemulţumirea faţă de colectarea până la 1 iunie 1920 a unei cantităţi de doar 14.637.572 puduri de cereale, 2.200.000 puduri de carne, criticând pasivitatea liderilor locali şi subliniind că adevărata putere a „organelor alimentare” se compunea din armata alimentară şi detaşamentele muncitoreşti. Potrivit lui Koganovici, reprimarea ţăranilor se baza pe principiul: „Nu dictatura alimentară trebuie adaptată la circumstanţe, circumstanţele trebuie adaptate dictaturii alimentare!”.
Acelaşi Koganovici, la începutul lunii iulie 1920, estima „surplusul” cerealier din gospodăriile ţăranilor siberieni la 100.000.000 şi constata că această cantitate nu mai putea fi preluată „prin mijloace obişnuite”. El propunea o „infuzie” de ţărani şi muncitori din regiunile înfometate ale Rusiei, organizarea detaşamentelor alimentare care să acopere guberniile Omsk, Altaisk şi Semipalatinsk – câte unul a câte 100 de membri fiecare din cele 200 de raioane. Totalul – 20.000 de membri, a căror activitate de rechiziţionare să fie susţinută, „în caz de necesitate”, de forţe regulate ale armatei. Pâinea ţăranilor răsculaţi, executaţi fără nici un proces, era confiscată şi distribuită celor care susţineau regimul. La 20 iulie 1920 Lenin semna decizia Consiliului Comisarilor Poporului de consolidare a forţelor de rechiziţionare a cerealor din Siberia cu încă 6.000 de muncitori, „predarea totală a surplusului de pâine” urmând să fie asigurată prin trimiterea unui număr de 900 de baionete şi 300 de săbii. Numărul mare al unor astfel de instrucţiuni şi decizii denotă presiunea exercitată de la centru către periferie, responsabilizarea solidară generalizată a colectorilor locali şi a ţăranilor aflaţi „sub influenţa politică negativă a elementelor kulăceşti”.
Motivul principal al rezistenţei din Siberia Occidentală era teama de foamete. După arestarea şi interogarea unui număr de 15 ţărani care au participat la o adunare în plasa Abatsk, şeful miliţiei raionale raporta Biroului Politic al Judeţului Işimsk rezultatul anchetei şi evaluarea sa: „împuterniciţii organelor de aprovizionare au ordonat confiscarea tuturor cerealelor, atât a seminţelor pentru campania agricolă a anului 1921, cât şi a celor alimentare. Cetăţenii sunt îngrozitor de neliniştiţi de aceste ordine în vederea foametei. Starea de spirit în raion este extrem de acută. Pâinea se scoate toată, până la ultimul bob. Cetăţenii sunt agitaţi. Organele de aprovizionare acţionează neserios. Vă rog să vă deplasaţi pentru rezolvarea la faţa locului. Consecinţele vor fi foarte triste, anticipând revolte”. Un mijloc draconic de colectare consta în aplicarea sancţiunilor colective. Cităm din ordinul nr. 69 al Comitetului Executiv al Sovietelor Işimsk, din 1 ianuarie 1921, către toate autorităţile implicate în campania de colectare: „în toate cazurile în care se depistează ascunderea pâinii de către un cetăţean al comunităţii, se va confisca pâinea întregii comunităţi, fără nicio limită”.
Potrivit procesului-verbal al organizaţiilor sovietice din gubernia Tambov, din 21 iulie 1919, afectată deja de foamete la acea dată, activiştii de partid recunoşteau că dacă ar fi avut la dispoziţie cerealele din Siberia, Don şi Ucraina nu ar mai fi fost nevoiţi „să ia ultimul funt de pâine ţăranului”. Dintr-un raport de la sfârşitul anului 1919 rezultă că statul obţinea aproape exclusiv toate cerealele prin confiscări, prin detaşamentele constituite conform unor planuri concrete. Izolarea asigura succesul expediţiilor punitive: „De regulă detaşamentele acţionau dinspre periferia spre centrul fiecărui judeţ, pentru a nu permite trecerea pâinii dintr-un judeţ în altul; pe toate drumurile au fost instalate pichete, pentru a elimina posibilitatea trecerii pâinii în interiorul judeţului”. Aceste detaşamente confiscau întreg surplusul anual. Perfecţionarea mecanismului de preluare forţată este redată astfel: „Dacă după sistemul din anul trecut ţăranul putea să refuze, deoarece nu risca nimic, anul acesta situaţia lui s-a schimbat, deoarece riscă toată pâinea şi toate vitele pe care le deţine”. Asemenea rechiziţii în masă erau însoţite de ciocniri şi revolte, ţăranii foloseau ca scut uman împotriva detaşamentelor femeile şi copiii. Rechiziţii organizau şi unităţile militare.
La 11 ianuarie 1920, A.M. Bolişakov arăta într-un raport ce se întâmpla cu cerealele confiscate din judeţul Şaţki, gubernia Tambov:
„Pe măsura necesităţii s-a apelat la detaşamente pentru ridicarea surplusurilor; uneori se întâlnesc cazuri de luare a ultimei pâini, nelăsându-se nici norma ţăranului. Acest sistem nu ne dă niciun drept să sperăm că ţăranii vor reuşi anul viitor să semene terenurile. Mai mult decât atât, în punctele de colectare se află 250 mii puduri de cereale, aşteaptă să fie încărcate şi transportate la Centru, dar nu ne dau vagoane. Din cauza spaţiilor de depozitare improprii grâul începe să putrezească”. În aceste condiţii, potrivit unui raport al Comitetului de Partid Gubernial, până la data de 1 februarie 1920, în Tambov s-au colectat 10 milioane puduri de cereale din planul de 27 milioane puduri. Se recunoşteau abuzurile comise de agenţii alimentari. Un asemenea caz a fost constatat de L. Serebriakov, secretar de partid, la 24 aprilie 1920, în judeţul Usmanski, gubernia Tambov: „Pâinea strânsă de la ţărani putrezeşte în staţiile din apropiere, iar ţăranii se agită. Agitaţiile se intensifică din cauza faptului că în timpul colectării detaşamentele de rechiziţionare folosesc represiuni inadmisibile: ţăranii sunt bătuţi, închişi în hambare reci”. Răspunsul satului abuzat a constat în asasinarea în masă a comuniştilor implicaţi în campaniile de colectare.
Nu întâmplător am prezentat acţiunile de rechiziţionare, armata sau unităţi paramilitare jucând un rol important în campaniile alimentare şi de reprimare a revoltelor. În regiunile în care „colectarea” a fost mai feroce, în anii 1921-1922 foametea a făcut ravagiile cele mai mari. Rezistenţa generalizată a ţăranilor s-a manifestat nu doar sub forme pasive, dar sub cea a revoltelor armate, la nivel local şi regional. Dacă în anul 1918 au fost asasinaţi 200 de membri ai „brigăzilor alimentare”, în anul 1919, cifra a urcat până la aproape 5.000, iar în 1920 – la peste 8.000. La nivelul anului 1920 Ucraina sovietică era străbătută de revolte antibolşevice, iar Rusia Centrală de ţăranii răsculaţi sub conducerea lui Antonov. În Belarus, revoltelele au forţat evacuarea Minskului şi a Smolenskului. Fierbeau regiunile Voronej, Saratov, Samara, Simbirsk şi Penza. În munţii Caucaz numărul răsculaţilor depăşea 30.000. În Siberia s-au remarcat regiunile Tiumeni, Omsk, Celiabinsk, Tobolsk, Ekaterinburg şi Tomsk. Activitatea industrială a oraşelor a fost blocată de grevele muncitorilor, iar raţia de pâine – redusă la 1/3.
„Și astfel a ajuns Rusia”. Desen al unui inginer rus refugiat în România în anul 1919. Un an mai târziu acesta s-a sinucis într-un sat din judeţul Lăpuşna
Textul reprezintă un fragment din studiul „Dictatura alimentară – factor decisiv în declanșarea foametei din Rusia și Ucraina sovietică, 1918-1923”, publicat de Vadim Guzun în volumul colectiv REMEBRANCE IN TIME, coordonat de E. Herea, G. Mailat și F. Olteanu, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2012.
Vadim Guzun
Interesat de politicile de sovietizare și relațiile româno-sovietice. A publicat volumele „Marea foamete sovietică”; „Foametea, piatiletka şi ferma colectivă: documente diplomatice româneşti”; „Rusia înfometată: acțiunea umanitară europeană în documente din arhivele românești”; „Chestiunea refugiaților de peste Nistru: documente diplomatice și ale serviciilor române de informații”; „Indezirabilii: aspecte mediatice, umanitare și de securitate privind emigrația din Uniunea Sovietică în România interbelică”; „Acțiunea informativă Nichita Smochină: liderul românilor transnistreni urmărit de Securitate”.
Marile corporatii mafiote care conduc lumea !
Marile corporaţii au invadat planeta,147 dintre aceste companii au concentrat puterea economica in mainile lor. Majoritatea detinatoarelor sunt banci.
Intre cele primele 20 de banci implicate in acest paienjenis de relatii deloc intamplatoare se numara Goldman Sachs, JPMorgan, Chase & Co. si Barclays, aflate si in inima mecanismului declansarii crizei economice mondiale. Totul pare extrem de bine reglat si controlat. 147 de companii si banci au format o „super-entitate” economica in cadrul unei structuri bine ierarhizate, controland economia lumii,corporatii transnationale si paienjenisul de titluri de proprietate si portofolii detinute intre ele, ajungandu-se astfel la crearea a 1318 companii aflate in nucleul economiei globale. Nu multi oameni isi dau seama ca cele mai multe dintre alimentele procesate disponibile pe piata, fie ca sunt din magazine sau lanturile de fast-food, toate provin de la unele si aceleasi companii. Chiar si mai putini oameni isi dau seama de faptul ca aceste companii sunt principalii actori in organizatiile de elita, care decid politicile de sanatate, sociale si economice din intreaga lume.
Ne vom uita la cele trei mari companii din lume care hranesc lumea, la brandurile lor multe si la tacticile pe care le folosesc pentru a face oamenii sa tanjeasca dupa produsele lor.
Daca cineva ar studia cu atentie etichetele de pe produsele ambalate dintr-un magazin alimentar obisnuit, acesta ar putea probabil observa ca aceleasi nume de companii apar in mod repetat: Nestle, Kraft, General Mills si alte cateva. Multe branduri care ofera alimente „facute de casa” sau alimente cu „totul-naturale/organice” nu sunt nimic mai mult decat filiale a acestor cateva mega companii extinse la nivel mondial. Diferenta majora dintre brandul principal si filiale este ambalajul si publicitatea, care sunt directionate pentru a ajunge la pieti diferite. In scopul de a pastra imaginea artizanata cu atentie in jurul unui produs, conexiunile cu compania „mama” sunt adesea convenabil ascunse. Imaginati-va o raclama ca aceasta pentru apa imbuteliata: „Bea apa pura, curata si racoritoare Aquafina, imbuteliata cu grija din sursele naturale si distantate Himalaya…ADUSA PENTRU TINE DE PEPSICO, PRODUCATORUL TACO BELL SI CHEETOS MIGHTY ZINGERS !’’ Aceasta probabil ar strica imaginea de sanatos, natural pe care ei incearca s-o creeze produsului.
Acesta este motivul pentru care comercializarea si brandingul sunt cele mai vitale parti ale industriei alimentare. Fiecare produs trebuie sa „traiasca” in propria sa lume, separat de societatea lui „mama” si produse similare. Publicitatea este atat de puternica incat doua marci similare de cereale, facute din aceleasi ingrediente de baza, pot fi directionate catre piete complet diferite. De exemplu, sunt cerealele Special K si Rice Krispies atat de diferite? Dintr-un punct de vedere strict rational, aceste produse sunt aproape identice ca forma, gust si ingrediente. Dar, din punct de vedere irational (de marketing) aceste produse sunt in doua lumi diferite. Reclamele pentru Rice Krispies se desfasoara in jurul unor personaje viu colorate din desene animate si difuzate sambata dimineata in timpul programelor pentru copii in timp ce Special K tinde sa prezinte femei in forma facand yoga (sau fiind in drumul lor spre sau de la yoga). Cutiile Rice Krispies ofera jocuri sau jucarii cadou, in timp ce cutiile Special K ofera acces la un website „provocare la pierdere in greutate’’. Toate acestea sunt fum si oglinzi, pentru ca la urma urmei fie ca alegi pe unul fie ca pe celalalt sau orice alt tip de cereale din magazin, mananci acelasi lucru si banii tai sfarsesc in acelasi loc.
Industria alimentelor procesate poate fi considerata o adevarata oligopolie. Impreuna, cele trei companii importante de alimente procesate, Nestle, Kraft Foods si PepsiCo, realizeaza o proportie dominanta de vanzari de alimente procesate la nivel global. De fapt, aceste trei companii sunt deseori folosite ca exemplu „regula celor trei” in scolile pentru business, din moment ce acestea sunt un exemplu viu a unei piete dominata de trei actori gigantici. Pozitia lor ca furnizori de produse alimentare la nivel mondial a facut aceste conglomerate extrem de puternice, si sunt reprezentate in cele mai multe organizatii de elita, cum ar fi Consiliul de Relatii Externe. Acest lucru nu numai ca le permite sa propuna politicile lor preferate pe probleme de nutritie si sanatate pe tot globul, ci si pe probleme economice, politice si sociale. O astfel de proeminenta permite acestor companii de asemenea sa-si asigure continua pozitie dominanta pe piata, prin elaborare de politici, acces la informatii confidentiale si intimidare a concurentilor potentiali. Daca se considera in mod obiectiv oligopolul companiilor mari precum acestea, este o amenintare directa la teoriile pietei libere.
Astazi, in cazul in care o companie mica de alimente ar crea un produs nou revolutionar, aceasta ar gasi foarte dificil sa obtina distributia fara a preda drepturile sale uneia dintre aceste conglomerate. In plus, pe langa dominarea rafturilor, cei Trei Mari controleaza cele mai multe retele de distributie la nivel global, pana acolo unde companiile in devenire nu pot ajunge la consumatori fara sa trateze cu ei. Singura modalitate prin care propietarii de mici afaceri pot evita ani de lupta si de respingere pentru a obtine un spatiu in rafturile din supermarketuri, este sa ajunga la un acord de licentiere cu unul dintre giganti, in care propietarul cedeaza dreptul de propietate si drepturile la produs in schimbul unor cecuri redevente (care sunt de obicei un mic procent din vanzari). Fiecare acord de licentiere consolideaza pozitia acestor companii si elimina amenintarile din partea oricarui potential concurent care creaza produse de schimbare-a-jocului.
Planul Illuminatilor de control al lumii
Mecanismul simplu prin care Illuminati (Oculta Mondială, în general) încearcă să controleze omenirea şi să instaureze noua ordine mondială. Stăpânii din umbră ai Illuminati au ajuns la concluzia că teoria hegeliană conform căreia “conflictul controlat aduce schimbarea controlată” este calea prin care se poate instaura “noua ordine mondială”.
Marele filozof Hegel a concluzionat faptul că societăţile sunt guvernate de următoarea formulă:
* Existenţa unui tip de societate sau guvernare, numită Teză, ar da naştere la apariţia unui tip opus de societate sau guvernare, pe care Hegel a numit-o Antiteză.
* Teza şi Antiteza ar începe în mod natural să intre în conflict una cu cealalta, din moment ce ele sunt exact sisteme opuse, şi astfel ar vedea lucrurile în mod diferit.
* Dacă Teza şi Antiteza ar intra în conflict pentru o lungă perioadă de timp, cu nicio parte care s-o anihileze pe cealalta, s-ar produce schimbări în ambele părţi, pentru a rezulta o guvernare sau societate hibridă, pe care Hegel a numit-o Sinteză.
Astfel, o luptă constantă sau o ameninţare a luptei reprezintă cheia.
Illuminati, în spatele Revoluţiei franceze din 1789
Precum se ştie, Illuminati, organizaţia malefică finanţată de familia evreiască Rothschild, a fost creată pe 1 mai 1776. Într-un articol din noiembrie 2010 (doar prima parte – din păcate nu am mai reuşit să-l termin: http://www.lovendal.ro/wp52/revolutia-franceza-din-1789-opera-organizatiei-francmasonice-illuminati-si-nu-a-poporului-francez-partea-1/) arătam cum Revoluţia franceză din 1789 a fost opera organizaţiei francmasonice Illuminati. Desigur, din această revoluţie, Hegel s-a inspirat în crearea teoria Tezei, Antitetezei şi a Sintezei. Vechea orânduire dinastică a Franţei (Teza) a fost răsturnată în 1789 cu un model total opus ei (republica franceză – Antiteza), pentru ca, după o mulţime de ani de conflicte interne să rezulte o Sinteză, o monarhie constituţională, model ce a funcţionat între 1814 şi 1830.
Illuminati l-au finanţat pe Marx pentru a scrie “Manifestul comunist”
În primele decenii ale secolului al XIX-lea, Illuminati se confrunta cu o problemă. Marea majoritate a economiilor europene erau economii libere de piaţă, sistemele politice erau monarhice sau democratice, iar religia oficială majoritară era creştinismul…. toate acestea reprezentau “Teza” din sistemul hegelian. Noua sinteză pe care Illuminati urmărea să o obţină era aşa zisa “Noua Ordine Mondială”, în care guvernul să fie condus de un dictator sau o autocraţie, economia să fie una strict controlată, iar ca religie să existe una ocultă sau satanică. Ceea ce le lipsea era o Antiteză, care să fie opusul Tezei. De aceea, Illuminati a hotărât să-l finanţeze pe Karl Marx pentru a scrie “Manifestul comunist”.
Acest aşa zis comunism modern se pare că este aceeaşi conspiraţie mondială şi ipotetică în a distruge civilizaţia, la originea sa aflându-se Ordinul secret Illuminati din Bavaria, fondat pe 1 mai 1776, şi care a acţionat şi în coloniile noastre în perioadele critice înaintea adoptării Constituţiei noastre federale. Conspiraţia mondială revoluţionară pare să fi fost atât de bine organizată şi continuă să există, încât ea se află în punctul de a profita de orice oportunitate ivită sau care conspiraţioniştii ar putea crea-o (…)
Recunoaşterea datei de 1 mai 1776 ca data fondării acestei conspiraţii mondiale revoluţionare nu e dificilă de înţeles, din moment ce data de 1 mai este celebrată chiar şi în timpurile recente, prin revolte şi vărsări de sânge la scară mondială (…) În anul 1847 sau 1848, conspiraţioniştii comunişti, care au operat până atunci în secret, au scos la iveală Manifestul Partidului Comunist, de Karl Marx şi Friedrich Engels, prin care ei erau împotriva civilizaţiei moderne şi a instrumentelor sale: Dumnezeu, religie, familie, libertate individuală (…) În redactarea acestui manifest, conspiraţioniştii comunişti credeau că timpul lor va veni, atunci când va putea fi realizată o guvernare mondială (…) Ei au încercat să ascundă că această conspiraţie exista încă din 1776 şi au decis ca 1848, anul Manifestului Comunist, să fie considerat ca anul fondării comunismului, iar Karl Marx să fie proclamat ca autorul Manifestului.
Astfel, Manifestul Comunist a creat teoretic Antiteza pentru sistemul Tezei. Guvernul nu era o republică democratică (ca în SUA) şi nici o monarhie constituţională (ca în Anglia), ci o “dictatură a proletariatului”. Economia sa nu era una liberă de piaţă, în care indivizii să deţină mijloacele de producţie, ci una controlată de către “proletariat”. În sfârşit, religia Antitezei era una ateistă, opusă creştinismului.
În Rusia urma să se instaureze comunismul inventat de Illuminati
Ceea ce lipsea atunci acestui plan era alegerea unei ţări mari în care guvernul comunist să fie stabilit. Marele francmason Albert Pike a fost responsabil încă din 1870 de decizia Illuminati ca ţara ce urma să fie “comunizată” să fie Rusia. Aşa că toate eforturile Ocultei Mondiale s-au îndreptat spre destabilizarea regimului ţarist. Într-un articol cuprinzător din 2009 (http://www.lovendal.ro/wp52/stapanii-financiari-din-umbra-ai-bolsevicilor-bancherii-americani/) am arătat clar cine au fost finanţatorii din umbră ai revoluţiei bolşevice: Rockefeller, Morgan şi Carnegie, toţi industriaşi americani celebri, membri ai francmasoneriei şi ai Ocultei Mondiale. va urma
Asociația Milvus a lansat, în premieră națională, linia verde pentru animale
Unica rețea de salvare a animalelor sălbatice rănite din România are o linie verde telefonică, de săptămâna trecută. Numărul de telefon 0722-533.816 este disponibil 24 de ore și poate fi apelat de cei care găsesc animale rănite. Lansarea numărului a avut loc la Zanza Cafe din Tîrgu Mureş, săptămâna trecută, cu participarea reprezentanților Asociației „Milvus Group”, Iulia Vizi, responsabil comunicare, Reka Komaromi, biolog și Robert Zeitz, ecolog și Asociației „Vets4Wild”, Levente Borka, medic veterinar.
Cum funcţionează sistemul? După primirea apelului la numărul de telefon gratuit, va fi aleasă cea mai bună soluție de intervenție, fie prin deplasarea echipei Milvus la fața locului, fie prin contactul cu medicii veterinari din zona apelului. După anamneza animalului, medicii veterinari vor decide dacă acesta va avea nevoie de recuperare pe termen lung și dacă va fi admis în Centrul de reabilitare al Grupului Milvus.
Proiectul…
…pentru înfiinţarea unei reţele naţionale de salvare a animalelor sălbatice rănite, care are la bază o finanţare în valoare de peste 110.000 de euro a fost lansat de „Grupul Milvus” din Tîrgu Mureş, în colaborare cu Asociaţia Vets4Wild.
Prin acest proiect, Centrul de Reabilitare a animalelor sălbatice al Asociaţiei pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii „Grupul Milvus”, care funcţionează în localitatea Sânsimion, va fi extins la nivel naţional până în luna aprilie 2016.
La centrul din Sânsimion diagnosticarea şi tratamentul sunt implementate de specialiştii Asociaţiei Vets4Wild, iar păsările care ajung aici sunt reintegrate în natură.
,,Anual, peste o sută de păsări ajung să primească îngrijiri la Sânsimion, iar prin noua iniţiativă dorim să extindem acest serviciu la nivel naţional şi să creăm o reţea de prim ajutor pentru animalele sălbatice rănite. Proiectul se va derula timp de un an (până în aprilie 2016) şi îşi propune stabilirea unei reţele complexe între grădinile zoologice (22), pet shopuri (100), organizaţii nonguvernamentale şi cele două asociaţii implicate în proiect – Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii „Grupul Milvus” şi Asociaţia Vets4Wild”, precizează documentul.
Beneficiarii finanţării susţin că mii de animale sălbatice şi păsări îşi pierd viaţa anual în România, că multe dintre acestea ar avea o şansă la supravieţuire dacă ar ajunge la un centru specializat de tratament, dar că mulţi medici veterinari nu beneficiază de specializări pentru a trata animalele sălbatice rănite.
Proiectul ,,Înfiinţarea unei reţele naţionale pentru salvarea animalelor sălbatice rănite” este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.
Nevoile animalelor
Extinderea ecosistemelor urbane, agricultura, poluarea, dar și alți factori contribuie an de an la creșterea numărului de animale sălbatice afectate de întâlnirea cu ,,civilizația”. Experiențele de până acum a numeroaselor organizații au demonstrat că intervenția de prim ajutor în cazul animalelor sălbatice rănite este o necesitate acută. Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ,,Grupul Milvus” în colaborare cu Asociația ,,Vets4Wild”, prin experiența lor au reușit să pună bazele acestei rețele naționale, activitățile lor fiind deja cunoscute în 30 de județe.
De mulți ani încoace, Centrul de Reabilitare a animalelor sălbatice al Asociației ”Grupul Milvus” se ocupă de îngrijirea şi reintroducerea în natură a păsărilor rănite, astfel că numărul animalelor afectate care ajung în acest loc creşte permanent. Aici, diagnosticarea și tratamentul este implementat de specialiștii Asociației ,,Vets4Wild”, iar animalele sunt reintegrate în natură. În acest moment, în spațiile Centrului din Târgu Mureș și Sînsimion sunt tratate nouă păsări din speciile cucuvea, huhurez mare, codalb, erete de stuf, șorecar comun, șoim dunărean și un șoim al rândunelelor. Cele mai multe dintre acestea vor fi eliberate în natură, altele vor rămâne din cauza gravelor răni pe care le-au suferit.
Vasile Dancea
Nu consumati aceste alimente mortale
Rafturile magazinelor abundă în dulciuri și bunătăți ambalate în pachete care mai de care mai colorate. Dar realitatea este că în interiorul ambalajelor arătoase deseori se ascund adevărate otrăvuri. Redacția noastră v-a pregătit lista celor mai dăunătoare produse. Luați aminte la această listă care vă va ajuta să nu vă puneți în pericol sănătatea dvs. și a celor apropriați atunci când veți merge data viitoare la cumpărături.
PRODUSE ALIMENTARE NOCIVE
- Acizi grași trans
Acizii grași trans sunt grăsimi nesaturate derivate sintetic din uleiuri vegetale lichide. Prin hidrogenare, uleiurile vegetale lichide sunt convertite în solide: margarine și alte produse de uns pe pâine. Acest tip de grăsimi este dăunător organismului nostru şi schimbă metabolismul la nivel celular, contribuind astfel la acumularea de toxine.
Ca urmare a consumului sistematic de grăsimi trans se observă creșterea riscului de a dezvolta diabet, ateroscleroză şi cancer. Se observă de asemenea scăderea nivelului de testosteron la bărbați.
Produsele alimentare care conțin acizi grași trans sunt: margarina, amestecurile vegetale moi, maioneza, produsele de patiserie (fursecuri, prăjituri, torturi), alimentele congelate, brânza topită, brânzeturi etc.
Ceea ce ține de margarină – totul este clar, dar știați oare că untul cu un conținut de grăsime de 72,5% de asemenea nu este bun pentru consum? Untul natural nu trebuie să aibă un conținut de grăsime mai mic de 82,5%.
- Îndulcitori sintetici
Cei mai cunoscuți îndulcitori artificiali – aspartamul, zaharina și ciclamatul sunt extrem de dăunători pentru sănătate.
Astfel, la temperatura de 30 °C aspartamul se descompune în formaldehidă, metanol și fenilalanină și provoacă insomnie, tulburări digestive, dureri de cap şi palpitații. Zaharina este o substanță cancerigenă ce declanșează apariția tumorilor. Ciclamatul cauzează reacții alergice.
Băuturile carbogazoase răcoritoare, bomboanele, guma de mestecat și dulciurile „dietetice” sunt sursa îndulcitorilor nocivi. Dacă doriți să limitați aportul de zahăr, folosiți alternative naturale precum mierea, fructoza sau ștevia.
- Mezeluri
Ne este greu să rezistăm mirosului apetisant al salamurilor, cârnaților afumați, crenvurștilor, cârnăciorilor, pateurilor și șuncii, dar din păcate acest miros este înșelător.
40% din greutatea acestor produse constituie grăsimi, pieliță, organe (produse secundare) și chiar făină de oase, iar restul – gel, care prin interacțiunea cu produsele secundare într-un aparat special se transformă într-o bucată de “carne”. Potențiatorii de gust, potențiatorii de culoare, conservanții, fumul lichid (cu formaldehidă) își fac treaba – carnea de porc aromată și suculentă este gata.
Nu lăsați producătorii să facă profit de pe urma sănătății dumneavoastră, mai bine cumpărați carne naturală și preparați din ea bucate sănătoase pentru familia dvs.
- Regele gustului – glutamatul de sodiu (E-621)
Glutamatul de sodiu este adăugat în cantități mari în cartofi prăjiți, pesmeți, cuburi de bulion, mezeluri, arome sintetice, care și așa sunt nocive. Pentru a vă proteja sănătatea, citiți cu atenție informația de pe ambalaj sau renunțați la achiziționarea unor astfel de produse.
- Produse din ciocolată și bomboane
Ciocolata de calitate este o raritate pe piața noastră. În cea mai mare parte ciocolata prezintă o compoziție din diferiți înlocuitori, grăsimi hidrogenate, emulgatori și agenți de colorare. Un sfat bun este să alegeți ciocolata neagră. Compoziția ciocolatei naturale este: unt de cacao (nu unt de palmier, soia sau bumbac), boabe de cacao, lecitină și pudră de zahăr.
Bomboanele conțin o diversitate atât de mare de esențe, că nici nu este nevoie să mai vorbim despre siguranța smalțului dentar. Conținutul mare de zahăr nu oferă bomboanelor niciun avantaj.
- Produse procesate și fast-food
Dacă ar fi posibil să numărăm câte batoane de crab se produc și se consumă în lume, s-ar dovedi că nu există atâția crabi.
În aceste batoane nu este niciun gram de carne de crab, dar există carne tocată de pește, apă, amidon, ulei vegetal, și o varietate mare de agenți de îngroșare, arome, precum şi amplificatori de aromă. E alegerea fiecăruia dacă să mănânce sau nu aceste batoane, doar că iată unele pisici refuză să mănânce acest produs.
Tăiețeii și piureul de cartofi fast-food sunt alimente extrem de des întâlnite în dieta unor persoane. Dar gândiți-vă dacă aveți nevoie de un astfel de atac chimic asupra organismului? Toate aceste produse procesate și fast-food cu siguranță nu aduc niciun avantaj sănătății dumneavoastră.
Mâncarea sănătoasă poate fi gustoasă: nu permiteți producătorilor lipsiți de scrupule să vă manipuleze dorințele și obișnuințele. Fiți sănătoși!
Vreţi să-mi vaccinaţi copiii? Nicio problemă! Total de acord! Doar semnaţi această declaraţie…
Văzând discuţiile privind noua legii a vaccinării, observând garanţiile oferite de medici şi specialişti precum că vaccinurile sunt sigure şi utile pentru sănătatea copiilor şi a noastră, a tuturor, atunci cred că cea mai bună soluţie e să acceptăm vaccinurile. Ele nu ne fac rău – aşa ne spun specialiştii! De ce să nu-i credem? De ce tot timpul trebuie să ne îndoim de vorbele specialiştilor, ale oficialităţilor etc.? Noi nu ştim cât ştiu ei, aşa că trebuie să acceptăm.
N-am copii, dar, dacă aş avea sau dacă voi avea, i-aş vaccina fără probleme. O să spuneţi că m-am sucit la 180 de grade, ştiindu-mi poziţia mea anti-vaccinare. Nu, nu-i aşa… Pur şi simplu, am stat şi m-am gândit şi am zis să am încredere în specialişti şi mă conformez poziţiei lor… însă cu o singură condiţie. Vreau ca cineva să-şi asume responsabilitatea. Adică, dacă ferească Dumnezeu s-ar întâmpla ceva cu ai mei copii, în urma vaccinărilor obligatorii, cineva să plătească pentru asta. Dar, n-ar trebui să-mi fac griji, pentru vaccinurile sunt sigure şi sănătoase, nu? De aceea, poate că ar trebui ca, odată cu vaccinările obligatorii pentru copii, medicul de familie sau medicul pediatru sau specialiştii de la Direcţiile de Sănătate Publică să semneze şi să-şi asume responsabilitatea pentru siguranţa vaccinurilor, împreună cu companiile farmaceutice producătoare. Nu-i aşa că-i corect? Spuneţi că vaccinurile sunt sigure? Şi ne obligaţi ca ai noştri copii să fie vaccinaţi? Perfect, atunci asumaţi-vă responsabilitatea domnilor medici! Garantaţi cu semnătura voastră pentru sănătatea copiilor noştri. Asumaţi-vă responsabilitatea afirmaţiilor voastre! Iar dacă greşiţi, să plătiţi!
Unii o să spună că nu-i corect să-i băgăm în această chestiune pe medicii pediatri / specialişti, pentru că ei s-ar putea să fie obligaţi de lege sau de Ministerul Sănătăţii să facă aceste vaccinuri. Însă stau şi mă gândesc: dacă tu ca medic ai conştiinţă şi ai dubii că unele vaccinuri n-ar fi bune, cum ar putea conştiinţa ta să execute un act medical fără să crezi în el? Înainte de a respecta regulile medicale, trebuie să respecţi jurământul lui Hipocrate, care spune că trebuie să acţionezi doar în interesul pacientului tău. Dacă ai conştiinţă şi te îndoieşti de eficacitatea vaccinurilor şi nu vrei să-ţi asumi responsabilitatea pentru vaccinare, atunci ori îţi dai demisia, ori te lupţi cu sistemul şi arăţi până în pânzele albe unde greşeşte. Dar, mulţi medici sunt laşi şi nu vor să-şi asume nicio responsabilitate…
În America, se poartă aceeaşi discuţie şi există puternice curente anti-vaccinare, dar şi pro-vaccinare obligatorie. Pe site-ul preventdisease.com, există un formular de 3 pagini, în care medicii care recomandă şi doresc vaccinarea obligatorie sunt invitaţi/rugaţi să semneze un formular în care aceştia garantează faptul că vaccinurile făcute copiilor sunt sigure. Am făcut un rezumat al acestui formular… foarte interesant! Oare are curaj vreun medic din România sau din alte ţări să-l semneze?
Garanție de medic privind siguranţa vaccinării
Eu (numele medicului, gradul) ….. sunt medic rezident / specialist / primar în …… Specialitatea mea medicală este …… Am o înțelegere aprofundată a riscurilor și beneficiilor tuturor medicamentelor pe care le prescriu sau le administrez pacienților mei.
În cazul lui (numele pacientului) ……, vârsta ………, pe care l-am examinat, cred că există anumiți factori de risc care justifică vaccinurile recomandate. Iată o listă de factori de risc și vaccinuri care îl vor proteja pe pacient:
Factor de risc / Vaccin ………..
Factor de risc / Vaccin ………..
Factor de risc / Vaccin ………..
Factor de risc / Vaccin ………..
Factor de risc / Vaccin ………..
Sunt conștient de faptul că vaccinurile pot conține în mod obişnuit mai multe dintre următoarele ingrediente:
* Hidroxid de aluminiu;
* Fosfat de aluminiu;
* Sulfat de amoniu;
* Amfotericina B;
* Țesuturi animale: sânge de porc, sânge de cal, creier de iepure etc;
* Embrion de pui, ouă de găină, ouă de rață;
* Betapropiolactone;
* Formaldehidă;
* Formol;
* Gelatină;
* Glicerol;
* Celule diploide umane (provenind din țesutul fetal uman avortat);
* Thimerosal de mercur;
* Glutamat monosodic;
* Neomicină;
* Sulfat de neomicină;
* Fenoxietanol (antigel);
* Difosfat de potasiu;
* Monofosfat de potasiu;
* Polimixină B;
* Polisorbat 20;
* Polisorbat 80;
* Proteine MRC5 reziduale;
* Sorbitol;
* Tributilfosfat etc.,
și, prin prezenta, garantez că ingrediente posibile sunt sigure pentru injectarea în corpul pacientului meu. Am citit rapoartele care spun că Thimerosalul ar provoca grave leziuni neurologice și imunologice, și consider că acestea nu sunt credibile. De asemenea, garantez că vaccinurile pe care pacientul meu le va face nu conțin impurități dăunătoare.
Opinia mea profesională este aceea că vaccinurile …………. sunt sigure pentru administrare la un copil cu vârsta mai mică de 5 ani. Emit această garanţie profesională pentru siguranţa vaccinurilor recomandate, pentru …… (numele pacientului) şi îmi asum responsabilitatea.
Data………….. Semnătura medic….
Notar public,
P.S. OK… Vreau şi eu să văd medici şi specialişti, care susţin cât de bune şi de sigure sunt vaccinurile, să semneze o declaraţie asemănătoare şi să îşi asume toate riscurile. De asemenea, aceeaşi declaraţie să o semneze şi conducerea companiei farmaceutice producătoare de vaccinuri. Dacă vaccinurile sunt atât de sigure, nu văd niciun impediment de ce n-ar semna-o… Punem pariu că nimeni nu ar dori să-şi asume un asemenea risc?
Articol relatat de portalul Lovendal.
Si daca puneti pumnul in gura, Adevarul, nu minciuna, DEFAIMAREA, va triumfa
E frică mare printre baronii neocomunişti din PSD. Firesc. E greu pentru nişte politruci să priceapă că nu mai pot controla chiar toată ţara. E greu să vadă că există o lume pe Facebook, de exemplu, pe care n-o pot manevra în niciun fel. O lume care le-a dat peste cap, în ultimii ani, planurile de jefuit ţărişoara. DE ACELASI AUTOR Cum m-au racolat SRI şi DNA ca agent acoperit în redacţia „Adevărul”… Cum poate pricepe unul ca Dragnea, condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru furt de voturi, că el, baronul-baronilor, tătuca tuturor rămăşiţelor PCR-iste de pe plaiurile mioritice, nu poate prosti milioane de „rătăciţi” pe internet. „Rătăciţi” care-i tot distrug lui şi grupării lui de puşcăriaşi şi de puşcăriabili ajunşi prin guverne, parlamente, primării, toate visele de nenorocit şi de furat un popor. E greu pentru un individ care a controlat, zeci de ani, totul în jurul lui cu pungi de făină şi sticle de ulei să priceapă că există şi oameni care gândesc. Care au demnitate. Care au conştiinţă. Care nu pot fi cumpăraţi cu absolut nimic. Care nu pot fi manevraţi. Care îşi doresc o viaţă normală în ţara lor, care vor să îşi crească şi copiii frumos în ţara lor. Care s-au săturat să fie conduşi de toate lichelele agăţate pe veci de fotoliile călduţe plătite cu bani de la stat. Care nu acceptă niciodată niciun fel de compromis. Cum poate Dragnea să priceapă că vin nişte alegeri la care toate pomenile lui electorale, pungile acelea care l-au făcut baron de Teleorman, parlamentar, ministru, vicepremier, şef de mare partid şi tot ce a mai vrut, se vor izbi de pereţii unui Facebook unde este hulit? Că vin nişte alegeri locale şi parlamentare, după care sunt şanse extrem de mari să nu mai aibă pe mână tot caşcavalul numit România. Cum ar putea Dragnea şi toată haita lui de politruci, învăţaţi să trăiască numai din combinaţii, din învârteli, din afaceri făcute numai cu bani de la stat, să înţeleagă că există un loc în ţara asta, mare şi foarte liber, pe reţelele sociale, unde nu fac ei jocurile? Unde, mai rău, nu face nimeni jocurile. Unde nu circulă şpăgi. Unde se pot dărâma guverne, unde se pot alege preşedinţi, unde oamenii se adună cu zecile de mii şi ies în stradă, fără să fie pusă în mişcare maşinăria vreunui partid. Cum poate Dragnea pricepe că tu sau eu chiar suntem liberi? Că noi chiar spunem ceea ce gândim. Că noi avem valori. Că pentru mine sau pentru tine un politician care fură bani de la stat este un hoţ şi atât. Că unui politician îi putem spune şi mafiot, dacă scoate morţii la vot şi încearcă lovituri de stat. Că îi putem spune şi nenorocit, dacă a umilit, sărăcit, îmbolnăvit şi îndobitocit milioane de oameni, furându-le nu doar bani, ci şi vieţi. Nu, Dragnea, cu mintea lui de baron şcolit intensiv în laboratoarele comunistoide ale PSD, nu poate pricepe nimic din toate astea. Şi, pentru că nu poate pricepe, s-a pus pe inventat legi de intimidare a milioanelor de „rătăciţi” care se cred liberi pe internet. Legi aberante, cu amenzi nesimţite. Asta dacă ne gândim că România are şi acum, printre altele, un Cod Civil care nu împiedică pe nimeni să-şi facă dreptate, dacă se simte defăimat. Dar Dragnea vrea să intimideze, aşa îi place lui, ca să poată controla. Dragnea vrea linişte. E absolut firesc. Doar e baronul învăţat mai mult cu morţii. Mă întreb, câteodată, cât mai poate să îndure ţara asta? Cât mai putem să-i suportăm pe toţi infractorii dovediţi, pe toţi interlopii cu cefe late şi obraji care le crapă de atâta nesimţire? Ce ne mai trebuie ca să înţelegem că toţi nenorociţii ăştia care intră şi ies din puşcării, din birouri de procurori mai des decât o fac din instituţiile pe care le conduc nu au nimic din sfinţenia şi bunul-simţ al poporului ăsta? Mă întreb câte nenorociri mai trebuie să cărăm în suflete ca să pricepem odată că trebuie să ne trezim? Să ne trezim şi să ne scuturăm pentru totdeauna de toată gaşca asta de politruci care ne conduc. Că trebuie să avem demnitatea, datoria faţă de noi, faţă de copiii noştri să ne câştigăm singuri punga aceea de făină şi kilul de ulei. P.S. Tovarăşe Dragnea, n-am să vorbesc cu tine despre bun-simţ, despre demnitate sau despre dreptate şi adevăr. N-am să vorbesc, pentru că am siguranţa că nu ştii ce sunt astea. Dar am să te întreb cât ar trebui ca tu şi toţi cei ca tine, cei care trăiţi de zeci de ani din banii munciţi de muritorii ca mine, să plătiţi ţării ăsteia pentru toată ruşinea pe care o înghiţim ca să vă avem conducători? Pentru toată umilinţa pe care o simţim când ne uităm la nişte condamnaţi cum se leagă de cele mai înalte funcţii în stat. Cât ar trebui să plătiţi acestei ţări şi oamenilor cinstiţi care încă nu au abandonat acest pământ pentru toată scârba de a vedea nişte analfabeţi, nişte golani, nişte plagiatori, nişte mafioţi măcinaţi de corupţie, care fac scut în faţa unor procurori, care împiedică actele fireşti de justiţie? Iar asta, ce vă spun, nu este defăimare. E doar realitate
B- Ca sa nu ziceti ca nu ati stiut, va familiarizam cu alte timpenii ale globalistilor care vor sa ne (ex)Termine …
MASONERIA, ORGANIZATIA SATANISTA OCULTA CARE CONDUCE LUMEA
In ultimele doua secole, masoneria nu a facut altceva decat sa-si continue politica duplicitara. Pe fata se declara partizana drepturilor omului si lupta pentru libertate, egalitate etc., dar adevarata lupta a francmasoneriei este pentru obtinerea puterii politice si guvernarea lumii.
Pentru aceasta, lupta cu o ura neimpacata impotriva crestinismului si a libertatii reale a oamenilor, neezitand nici cand este vorba de crime sau chiar genocid. In timpul Revolutiei franceze, masoneria ataca pentru prima data biserica catolica, dorind inlocuirea crestinismului cu o religie pagana.
Masoneria impotriva lui Dumnezeu
Secolul al XIX-lea este secolul ofensivei francmasoneriei impotriva crestinismului. Masonii creeaza scoli laice opuse celor confesionale. Conventul masonic de la Lausanne, intrunit la 6 septembrie 1875, la care au participat 10 consilii supreme din 22 cate au fost convocate, neaga credinta in Dumnezeu.
Consiliile supreme ale Scotiei, SUA, Americii Centrale si Irlandei, intrunite in 1877 la Edinbourgh, denunta deismul declaratiei de la Lausanne. Marele orient al Frantei, intr-un convent din septembrie 1877, suprima articolul 1 din statutul sau, cel care consfintea existenta lui Dumnezeu si nemurirea sufletului. Din 1880, Marea Loja Sobolica Scotiana abandoneaza si ea referinta la Marele Arhitect al Universului. La 20 aprilie 1884, Papa Leon al XII-lea emite o bula prin care decreteaza francmasoneria ca “sinagoga lui Satan”. Masoneria este condamnata si de biserica ortodoxa.
Atitudinea crestinismului fata de masonerie
O tendinta constanta a manifestat masoneria in incercarea ei de a penetra in marile biserici crestine prin impunerea unor inalti prelati masoni. Se pare ca acest lucru i-a reusit de mai multe ori, insa atitudinea Bisericii fata de masonerie nu s-a schimbat. Declaratia asupra fracmasoneriei a cardinalului Ratzinger din 1983 spune clar: “S-a pus problema daca nu cumva judecata Bisericii s-a modificat in privinta masoneriei. Judecata negativa a Bisericii este neschimbata in privinta societatilor masonice, deoarece principiile lor au fost totdeauna considerate incompatibile cu doctrina Bisericii, si, prin urmare, aderarea la ele ramane in continuare interzisa. Credinciosii care apar in societati masonice se afla intr-o stare grava de pacat”. Miscarea ecumenica contemporana nu este straina de francmasonerie. Dupa N. Homuth, intreg protestantismul si neoprotestantismul actual, descompuse din punct de vedere eclesiastic, se afla in mrejele francmasoneriei.
Divizarea protestantilor, opera masoneriei
Faramitarea protestantismului este opera unor francmasoni: Wesley, Chalmers, Zinzendorf, Brigham Young, Josef Smith, C.T. Russel. Secte precum “stiinta crestina”, mormonii, martorii lui Iehova, antropozofii, sunt creaturi ale francmasoneriei. Thomas Chalmers, fondatorul Aliantei Evanghelice in 1846, a fost vicepresedinte al organizatiei francmasone Royal Society din Edinbourgh. Presedintele Federatiei mondiale baptiste in 1985, Duke McCall, este francmason din Clubul Rotary. Cultul metodist este si el penetrat de francmasonerie, F.P. Corson, fost presedinte al Congresului Mondial Metodist, este Mare Maestru al Marii Loje din Pensylvania. Episcopul metodist R.A. Mueller, fost presedinte al Consiliului National al Bisericilor NCC (organizatia ecumenica din SUA), este francmason activ. In Suedia, 535 de parohi luterani sunt francmasoni. In Germania, cluburile francmasonice se impletesc cu organisme ecumenice. Sa nu uitam ce se ascunde in spatele francmasoneriei.
Albert Pike, aceasta autoritate a masoneriei (era francmason de gradul 33), in secolul al XIX-lea este cel putin sincer in cartea sa “Morala si dogma” cand recunoaste originea gnostica a francmasoneriei, marturisind ca il venereaza pe Lucifer. Pentru Albert Pike, Lucifer era zeul luminii, iar Dumnezeu cel al intunericului. Practicarea ocultismului de catre unii masoni de grad inalt este un fapt subliniat de multi autori. De exemplu, L. Pauwels si J. Bergier arata ca Societatea Rozicruciana engleza, infiintata prin 1867 de Robert Wentworth Little, isi recruta membrii dintre maestri masoni. Aceasta Societate avea 144 de membri, intre care si Bulwer-Lytton, autorul “Ultimelor zile ale Pompeiului”.
“Golden Dawn”, o organizatie masonica satanista
Din societatea Rozicruciana apare in 1887 o noua societate, The Golden Dawn, alcatuita din cateva dintre cele mai stralucite spirite ale Angliei. Societatea The Golden Dawn era putin numeroasa si era condusa de Wooldman, Mathers si Wynn Wescott. Ea avea ca scop practicarea magiei ceremoniale si obtinerea de puteri si cunostinte initiatice. Societatea era in legatura cu organizatii similare germane, din care unii membri se vor regasi mai tarziu in miscarea antropozofica a lui Rudolph Steiner. Societatea The Golden Dawn l-a avut dupa aceea maestru pe Aleister Crowley. Mathers, dupa ce a ajuns mare maestru al Societatii The Golden Dawn, a fost inlocuit cu celebrul poet Yeats, laureat al Premiului Nobel.
Yeats si-a luat numele de “Fratele Demon este Deus Inversus”. Din societate mai faceau parte: Arthur Machen, scriitorii Blackwood, Stoker (autorul lui “Dracula”), Sax Rohmer, astronomul regal al Scotiei, Peck, inginerul Allan Bennett si sir Gerald Kelly, presedinte la Royal Academy. Dupa marturisirile lor, apartenenta la societate le schimbase felul de-a vedea lumea, iar practicile carora li se consacrasera n-au incetat sa li se para eficace si exaltante.
Aleister Crowley (1875-1947) era membru in The Golden Dawn, ca si in Ordinul martinist si in Ordo Templis Orientis. Crowley a scris multe carti despre magie, fiind pornit foarte mult impotriva creotinismului. El era satanist si se identifica unui “sfant al lui Satan”. Crowley se droga si practica magia ***uala. Samanta aruncata de el va duce la aparitia miscarii hipiotilor.
Comunismul isi are originea in masonerie
In secolul al XIX-lea apare un nou curent satanist sub influenta masoneriei, si anume comunismul. Iluminatii americani, sustinatori ai lui Weishaupt, au initiat in 1829 o serie de conferinte la New York tinute de iluminista engleza Frances “Fanny” Wright. Cei prezenti au fost informati ca Iluminatii intentionau sa uneasca grupurile nihiliste si ateiste cu toate celelalte organizatii subversive intr-o organizatie internationala care se va numi comunism. Clinton Roosevelt (stramos direct al lui F.D. Roosevelt), Charles Dana si Horace Greeley au fost numiti pentru a alcatui un comitet care sa stranga fonduri pentru aceasta actiune. In 1843 este fondat in SUA ritul B’nai Brith (Fiii Aliantei), care este rezervat numai evreilor.
O filiala a acestei organizatii este loja israelita “Alianta Dreptilor”, din care va face parte si K. Marx. Marx si Engels confirma In prefata la cea de-a doua editie a Manifestului Comunist, tiparit la Londra in 1872, ca o societate secreta numita Liga Comunistilor (de fapt, o noua firma a Aliantei Dreptilor) i-a insarcinat cu redactarea si publicarea unui program teoretic si practic al partidului. In 1864 se infiinteaza la Londra Intaia Internationala Comunista. Discutiile preliminare s-au tinut la Londra in Freemasons’ Hall, sediul Marii Loje Unite a Angliei. Liderii primei Internationale erau Marx si cneazul Bakunin (care era francmason de gradul 32 in ritul Scotian Antic si Acceptat).
Internationalismul proletar sub forma socialismului a dat un nou avant ideilor masonice. Razboiul franco-german si caderea lui Napoleon al III-lea In 1870 favorizeaza preluarea puterii in Franta de catre masoni. Din guvernul celor 11, 7 erau francmasoni. La 18 martie 1871 se proclama Comuna din Paris. Victoria finala apartine insa masonilor conservatori, condusi politic de Adolphe Thiers. Aceasta victorie duce la separarea comunistilor de masonerie. Comuniotii isi vor crea organizatii proprii, paramasonice. Ei vor prelua de la masonerie principiul universalismului (internationalismul proletar), deviza “Libertate, egalitate, fraternitate” si unele simboluri masonice (de exemplu steaua cu cinci colturi).
Primul razboi mondial a fost declansat de catre masoni
Primul razboi mondial izbucneste tot in urma unui asasinat masonic. Arhiducele Franz Ferdinand este ucis la Sarajevo in 28 iunie 1914 de catre o societate secreta sarba “Mana neagra”. Arhiducele fusese condamnat la moarte inca din 1912 de catre tribunalul secret al masoneriei. Societatea secreta “Mana neagra” era masonica. Ea isi tinea intrunirile in acelasi local cu al Lojii din Belgrad.
Ce urmarea masoneria prin declansarea primului razboi mondial? Ea isi urmarea planul sau de acaparare a puterii in Europa prin distrugerea vechilor imperii: austro-ungar si tarist. Dupa razboi se infiinteaza, din initiativa preoedintelui american Woodrow Wilson (francmason), Liga Natiunilor, prima incercare de centralizare a puterii politice in lume (primul pas spre guvernul mondial visat de masoni). Ea va fi condusa de fracmasonul L. Boureois. Masoneria a fost implicata si in revolutia din Rusia din 1917.
Revolutia bolsevica din Rusia, condusa si sustinuta de masoni
Prima revolutie este opera masoneriei conservatoare. In guvernul provizoriu, portofoliile cele mai importante sunt ocupate de francmasoni (cneazul Lvov, Kerenski, Tereocenk, Gucikov). Revolutia bolsevica este opera masoneriei revolutionare. Lenin era sprijinit de lojele defetiste europene, iar Leiba Braunstein, zis Leon Trotki, era sprijinit de puternicul ordin masonic evreiesc B’nai Brith, in frunte cu marele bancher Jacob Schiff. Dupa scenariul revolutiei ruse urma sa se desfasoare revolutia si in Gemania si Ungaria. In Ungaria, in urma revolutiei din octombrie 1918, se formeaza guvernul masonic al contelui M. Karolyi. Urmeaza apoi revolutia bolsevica din 1919, condusa de iudeo-masonul Bela Cohen, zis Kuhn.
Uniunea Europeana: vechi ideal masonic
Idealul realizarii Uniunii Europene este un vechi deziderat masonic. El este de fapt primul pas in vederea realizarii unei uniuni mondiale conduse de francmasonerie. Primul pion al masoneriei prin care se dorea realizarea acestei uniuni a fost Napoleon, care declara: “Avem nevoie de un cod european, de o curte de casatie europeana, de o moneda unica, de aceleasi masuri si greutati, de aceleasi legi. Trebuie sa fac din toate popoarele Europei un singur popor”.
In 1929, Aristide Briand, ministrul de externe francez, reia ideea si propune in numele guvernului sau crearea unei structuri federale europene. Planul sau nu este insa bine primit de statele europene.
Sa ne amintim de o veche poveste istorica. Se spune ca un rege dac, pentru a le demonstra supusilor sai necesitatea unirii in fata unui dusman, recurge la demonstratie. El pune intr-o arena doi caini sa se bata. Cand lupta era in toi se da drumul unui lup, iar cainii care pana atunci nu se prea iubeau isi unesc eforturile si ataca fiara. Aceasta strategie o adopta si masoneria pentru realizarea uniunii europene si a unitatii mondiale a statelor, unitate economica, militara si, in ultima instanta, politica. Rolul lupului este jucat mai intai de Hitler, apoi de Rusia si satelitii sai comunisti. De aceea nu trebuie sa ne mire rolul jucat de francmasonerie la aparitia nazismului si a comunismului.
Pasivitatea Frantei, Marii Britanii si a Statelor Unite, la inceput, in fata lui Hitler si apoi in fata lui Stalin nu cred ca au fost doar acte de naivitate politica. Ar insemna sa credem ca guvernele celor trei mari puteri au fost formate din prosti. Pasivitatea celor trei mari puteri in fata dictatorilor a fost gandita pentru a incuraja conflictul si a realiza apoi idealul masonic.
Negocierile privind infiintarea pactului unitar NATO se poarta cu rapiditate pe timpul blocadei sovietice asupra Berlinului (iunie 1948 – mai 1949), iar pe data de 4 aprilie 1949 se semneaza la Washington pactul. Planul Marshall era gandit tot de francmasoni (Marshall era francmason) si se baza pe ideea masonica a integrarii europene.
Bomba atomica le va fi furnizata rusilor prin tradarea unor masoni. Cercurile sioniste vor fi implicate puternic in aceasta tranzactie. Visul masoneriei europene se realizeaza in 1958 prin crearea Comunitatii Economice Europene. In 1991, intalnirea de la Maastricht propune un nou tratat asupra Uniunii Europene. Se urmareste: integrarea economica si sociala a statelor membre, moneda unica, transferul catre uniune al suveranitatii monetare nationale si aplicarea unor sanctiuni pentru tarile membre care se indeparteaza de criteriile stabilite ale convergentei.
Sa mai subliniem un fapt, si anume legatura francmasoneriei cu miscarea iudaica si cu sionismul. Exista o teorie a conspiratiei privind controlul capitalismului occidental de catre evrei. Iudaismul avea in comun cu masoneria lupta impotriva crestinismului. Rabinul Tarphan va spune “Evangheliile trebuie arse fiindca paganismul este mai putin periculos pentru credinta evreiasca decat crestinismul”.
Într-un document oficial al Senatului American de acum 40 de ani se recunoaşte faptul că CHEMTRAILS-URILE SUNT REALE! În plus, ele pot produce cancer şi boli mintale! Aşadar, ei ne îmbolnăvesc şi ne înnebunesc
Există mulţi “spălaţi pe creier” (de către mass-media oficială) care cred că nu există fenomenul “chemtrails”, adică “dârele chimice pe cer” lăsate de avioane care împrăştie chimicale în atmosferă. Am văzut cu ochii mei comentarii pe Internet care spun ceva de genul: “Conspiraţionişti proşti! Nu există chemtrails! Ele nu sunt altceva decât urme de condensare lăsate de avioane care zboară în atmosfera înaltă a Pământului!” Dar, oare, suntem noi atât de proşti!?
Ei bine, dragi cititori, astăzi am să vă prezint dovada supremă că fenomenul chemtrails e unul real, şi are scop primar modificarea vremii, dar, în subsidiar sunt şi alte scopuri ascunse, ca de exemplu îmbolnăvirea intenţionată a populaţiei cu boli grave, cum este cancerul. Pare şocant, dar ăsta e adevărul, care poate fi citit într-un document public, ce poate fi găsit pe site-ul archive.org Este un document oficial al Congresului American din 1978, mai exact al Comitetului de Comerţ, Ştiinţe şi Transport al Senatului American. Documentul se intitulează“Modificarea vremii: programe, probleme, politici şi potenţial”. Citez din el câteva mici fragmente:
* Guvernul federal este implicat de peste 30 de ani într-o serie de aspecte ale modificării vremii (…) începând cu 1947.
* Aviaţia Americană este implicată în aceste programe (…) În Pennsylvania au loc 160 de zboruri pe zi. Aceste avioane dispersează nuclee de gheaţă la o concentraţie aproape infinită şi le injectează în atmosferă.
* Nu există nicio îndoială că, în timpul unui sezon uscat, “însămânţarea de nori” agravează seceta, iar în timpul unui sezon ploios va produce inundaţii.
* Într-un articol recent al Asociaţiei Tri-State Natural Weather într-o revistă de circulaţie națională dedicată agriculturii organice, s-au arătat efectele negative aduse de programul de modificare a vremii:
- “Însămânţarea de nori” a fost responsabilă pentru marea secetă de 5 ani din Nord-Est Statele Unite ale Americii;
- Zone izolate din nord-est s-au confruntat timp de 18 ani cu o secetă din cauza norilor;
- S-au produs probleme serioase de poluare atmosferică;
- S-au produs cazuri de retardism mental şi nebunie în zonele unde s-au “însămânţat” norii chimici;
- Otrăvirea materiei vii e direct legată de aceşti nori;
- Cancerul a crescut în proporţii uluitoare în zonele unde s-au “însămânţat” norii chimici:
- Pădurile şi livezile s-au uscat din cauza reacţiilor chimice produse de agenţii din norii “însămânţaţi”.
* Cercetarea în domeniul modificării vremii este o cooperare internaţională, care transcede diferenţele şi ostilităţile ideologice.
* SUA a fost lider în programul de modificare a vremii, începând cu cel de-al doilea război mondial. Dar şi alte ţări au fost active în acest domeniu, în special Uniunea Sovietică.
* Activitatea a crescut în lume cu privire la modificarea vremii a dus la creșterea temerilor de deteriorare potențială a mediului intern și internațional. De exemplu, în 1975, guvernul SUA a sprijinit cercetarea privind modificarea puterii uraganelor. Deși nu au fost “însămânțate” uragane, uraganul Fifi a devastat Hondurasul. Au existat mai multe opinii în acel moment, atât în mass-media internă, cât și în cea internațională că acel uragan, intenționat sau nu, a fost îndreptat spre Honduras.
P.S. Ce concluzii pot trage din aceste câteva aspecte pe care vi le-am prezentat?
1) Că există în mod oficial un program de modificare a vremii, prin împrăştierea cu ajutorul avioanelor, a chimicalelor în atmosfera Pământului. Aşadar, chemtrails-urile sunt reale! Nu mai doresc să mai văd comentarii pe net, că, de fapt, ar fi “urme de condens”!
2) Că nu doar SUA se ocupă cu aceste chemtrails-uri, dar şi alte ţări ale lumii, inclusiv “adversarii” (fosta URSS). Am pus “adversari” între ghilimele, întrucât eu cred că aceşti aşa-zişi duşmani sunt manevraţi din umbră de aceleaşi forţe obscure.
3) Că chemtrails-urile au efecte negative asupra agriculturii, dar şi asupra mediului înconjurător (ca, de exemplu, asupra pădurilor);
4) Că chemtrails-urile produc boli mintale, dar şi boli grave, cum este cancerul. Aşadar, EI ne otrăvesc şi ne îmbolnăvesc în mod intenţionat. De ce? Ca să fim o populaţie bolnavă dependentă de mafia din industria farmaceutico-medicală?
Concluziile sunt şocante, dar le puteţi citi în acest raport oficial, pe care, cu siguranţă, că foarte puţini l-au consultat până în prezent, deşi este public.
Peter Masters – Când este botezat un creştin cu Duhul Sfânt?
Opinia conform căreia fiecare persoană convertită la Hristos are nevoie de încă un botez cu Duhul Sfânt, sau de „a doua binecuvântare”, nu a fost altceva decât o învăţătură periferică printre creştinii evanghelici timp de peste două secole. Însă în anii trecuţi, ea a devenit punctul principal al mişcării carismatice mondiale şi a început să penetreze chiar şi cercurile conservatoare şi reformate.
Majoritatea autorilor carismatici vorbesc cu dispreţ despre evanghelicii „tradiţionali”, pe care îi consideră creştini de rangul trei, ce resping cu mândrie să primească plinătatea Duhului şi darul limbilor. Ei vorbesc despre „tradiţionalişti înguşti la minte”.
Dar de unde îşi împrumută ideile învăţătorii carismatici şi cei ce împărtăşesc punctul lor de vedere despre botezul cu Duhul Sfânt? Răspunsul, în mod regretabil, este acesta: de la oamenii care abordează Biblia într-un mod superficial şi neglijent, ignorând practic regulile de interpretare proprii Bibliei.
Promotorii botezului cu Duhul Sfânt după convertire scot totdeauna pasajele din contextul lor şi nu acordă atenţie faptului că majoritatea covârşitoare a pasajelor Bibliei referitoare la acelaşi subiect contrazic interpretările lor. Aceasta a fost observaţia unui învăţător faimos al Bibliei, William Biederwolf, care în anul 1913 a protestat faţă de numeroasele afirmaţii contradictorii despre Duhul Sfânt, ce au fost făcute de câţiva învăţători din generaţia lui. El a observat că aceste afirmaţii, deşi doctrinare, au fost rar susţinute cu pasaje biblice, şi când era totuşi cazul, o privire asupra textului indica imediat că acestea nu confirmau pretenţiile predicatorilor.
Dr. Biederwolf s-a apucat să adune toate referinţele din Scriptură legate de diferitele aspecte ale lucrării Duhului şi a publicat o carte care astăzi este considerată clasică (A help to the study of the Holy Spirit). Ideea că creştinii au nevoie de un botez cu Duhul Sfânt după şi ca adaos la convertire nu este, pur şi simplu, îngăduită de Biblie. (…)
Înainte de a studia pasajele care ne spun când este botezat credinciosul cu Duhul Sfânt, se impune să amintim câte ceva despre importanţa acestui subiect. Ideea că există un botez cu Duhul Sfânt după convertire i-a făcut pe mulţi creştini să plutească în lumea fantastică a experienţelor emoţionale, a revelaţiilor închipuite şi chiar a iluziei sfinţeniei perfecte. Mulţi alţii au fost cuprinşi de dureri de cap şi confuzie pentru că nu au putut să obţină „botezul” pe care îl căutau.
Totuşi, în fiecare zi, în adunările carismatice mari şi mici, oamenii sunt îndemnaţi să caute această binecuvântare. Într-un mediu încordat, mânaţi de rugăciunile şi apelurile altora, ei primesc punerea mâinilor şi sunt învăţaţi cum să scoată sunete care vor „declanşa” vorbirea lor în limbi.
Unii sunt atât de nerăbdători să primească „botezul” încât priorităţile lor se schimbă cu totul. În loc să dorească să slujească şi să fie pe placul Domnului prin mărturia şi sfinţenia lor crescândă, obiectivul lor suprem devine obţinerea unei senzaţii de efect a Duhului în viaţa lor. Ei ascultă şi citesc laudele necontenite ale oamenilor „umpluţi cu Duhul” şi relatările despre faptele pe care pretind că le fac, devenind convinşi că creştinismul autentic este o chestiune a simţirilor extatice şi chiar a primirii revelaţiilor personale şi puterilor misterioase.
În mediul actual al confuziei spirituale este esenţial să realizăm că singurul botez cu Duhul Sfânt menţionat în Biblie este actul plin de har al Duhului când acesta vine să locuiască înăuntrul credinciosului în clipa convertirii sale. Din moment ce este înăuntrul sufletului, noi avem parte de El şi Îl avem pe de-a-ntregul. Desigur, ne dorim o experienţă tot mai bogată a puterii şi a iluminării Lui, dar nu trebuie să căutăm niciodată un botez în plus, adiţional. Nu trebuie să tânjim după experienţe extatice, interesante, mistice, de parcă o mare „parte” a Duhului ne-ar fi scăpat în momentul în care El a intrat în viaţa noastră în clipa convertirii.
Datoria noastră, din momentul în care ne-am convertit, este să colaborăm îndată cu Duhul, să umblăm prin puterea Lui şi să experimentăm ajutorul Lui. Cu cât vom umbla mai mult în Duhul, cu atât vom gusta şi cunoaşte mai mult puterea şi binecuvântarea Lui. În lumina afirmaţiilor care se fac pentru susţinerea ideii unui botez adiţional cu Duhul după convertire, poate fi oare dovedit că convertirea include o intrare deplină a Duhului în viaţa credinciosului? Este acest subiect unul care poate fi disputat deoarece Scriptura este neclară? Adevărul este că Biblia vorbeşte fără echivoc despre acest subiect. Avem la dispoziţie o gamă largă de pasaje care dovedesc întru totul şi în mod repetat că Duhul Sfânt vine în mod personal să locuiască în fiecare copil al lui Dumnezeu în clipa convertirii, şi nu în etape. Iată „pasajele doveditoare” care întăresc, dincolo de orice îndoială, învăţătura tradiţională reformată.
Primul este Faptele Apostolilor 2:38, unde Petru spune: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”
În acest text se arată clar că experienţa pocăinţei şi a venirii la Hristos este legată întru totul de primirea darului Duhului Sfânt. Promisiunea simplă a lui Dumnezeu este că Duhul Sfânt va veni în mod sigur peste oameni când se pocăiesc.
Acesta pare să fie un pasaj doveditor incontestabil, dar cei ce doresc să facă deosebire între lucrarea Duhului Sfânt la convertire şi un botez ulterior, susţin că Petru nu se referă la botezul cu Duhul Sfânt, ci doar la un dar iniţial al Duhului. Ei sunt de acord că Duhul Sfânt este implicat în convertire, dar tot ei spun că aceasta este ceva ce Duhul face de unul singur, în timp ce Hristos a promis că El personal va boteza poporul Său cu Duhul Sfânt.
Susţinând această distincţie neobişnuită, ei fac în mod ingenios două botezuri dintr-unul. Astfel, conform acestor învăţători, rămâne o altă binecuvântare de experimentat după convertire. (Dr. Martin Lloyd-Jones, deşi nu era carismatic în sensul strict al cuvântului, a susţinut această idee în ultimii ani ai slujirii sale.)
Totuşi, Petru descalifică această interpretare mai degrabă exagerat de subtilă, spunându-ne că darul Duhului despre care vorbeşte el este identic cu botezul Duhului pe care Domnul Isus l-a promis. El spune: „Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai Lui. Şi acum, o dată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi” (Faptele Apostolilor 2:32-33).
Cu alte cuvinte, darul Duhului turnat în ziua Cincizecimii (şi promis ulterior tuturor credincioşilor la convertire) nu a fost altceva decât darul Duhului Sfânt aşa cum a fost promis de Hristos. Drept urmare, nu poate exista un alt botez după acesta.
Petru spune că acest botez va veni la „fiecare” convertit şi va continua să se întâmple de-a lungul istoriei neîntrerupte a Bisericii, „căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Faptele Apostolilor 2:39). Oriunde se predică Evanghelia, printre naţiuni şi la toate generaţiile următoare, darul Duhului Sfânt va fi dat păcătoşilor în momentul pocăinţei lor, când se vor pocăi şi vor fi mântuiţi.
Care a fost rezultatul venirii Duhului Sfânt la cei ce s-au convertit în ziua Cincizecimii? Au vorbit ei în limbi? Au făcut minuni vindecătoare? În ce priveşte majoritatea convertiţilor, răspunsul este nu. Când oamenii ajung să fie influenţaţi de învăţături carismatice ei presupun îndată că darul limbilor, proorocia şi vindecarea au fost împărţite tuturor celor 3.000 de convertiţi în ziua Cincizecimii. Dar, deşi există o descriere detaliată a noului stil de viaţă şi a modului de comportare al acestor convertiţi, nu există nicio referinţă la faptul că credincioşii obişnuiţi au manifestat asemenea daruri.
Impresia cea mai răspândită printre credincioşii carismatici nu este în acord, pur şi simplu, cu datele din Noul Testament. În cel mai bun caz, doar despre cei 120 de ucenici iniţiali se afirmă că au vorbit în limbi străine pe care nu le învăţaseră niciodată. (Nu se menţionează niciunde că cei 3.000 ar fi făcut la fel, nici despre numărul vast al celor convertiţi ulterior.) Iar Luca spune că numai membrii cetei de apostoli au făcut minuni şi vindecări.
Convertiţii din ziua Cincizecimii au primit Duhul în mod personal şi individual în momentul convertirii, iar rezultatul a fost că „ei stăruiau în învăţătura apostolilor” şi aşa mai departe. Ei s-au dedicat Cuvântului lui Dumnezeu, au dezvoltat o legătură spirituală strânsă cu ceilalţi convertiţi, au descoperit cum să se roage şi să se închine cu adevărat şi erau plini de frică şi uimire – pentru că lucrurile spirituale deveniseră atât de reale pentru ei. Aceste efecte sunt menţionate în Faptele Apostolilor 2:42-47 împreună cu o descriere a unităţii lor sufleteşti, a dăruirii sacrificiale a bunurilor lor şi râvna lor mare împreună cu sinceritatea inimii. Acestea au fost rezultatele intrării Duhului în viaţa lor în momentul pocăinţei – nu vorbirea în limbi sau facerea de minuni.
Desigur, turnarea Duhului peste noua biserică creştină în ziua Cincizecimii a avut şi o dimensiune publică. Cu ocazia inaugurării Bisericii, Duhul a venit peste anumiţi ucenici aleşi, făcându-i capabil să vorbească în limbi străine, declarând lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Totuşi, în cazul mulţimii vaste a noilor convertiţi, botezul Duhului nu a rezultat în semne şi minuni exterioare, ci în transformarea lor personală, când inimile lor s-au schimbat ca să-L iubească şi să-L slujească pe Domnul. Astfel turnarea Duhului a avut o dimensiune publică, pentru a marca înfiinţarea Bisericii, dar, în primul rând, a avut o dimensiune personală, individuală în inima fiecărui convertit, iar acesta este aspectul botezului Duhului care continuă până la sfârşitul vremurilor.
(Fragmente din volumul Un singur botez al Duhului Sfânt, Peter Masters, Editura Multimedia, Arad, 2004.)
Samuel E. Waldron – Va urma?
Editura Multimedia din Arad a publicat în 2011 volumul Va urma? al lui Samuel E. Waldron, o lucrare bine organizată şi argumentată despre cesaţionism. Am remarcat recomandarea lui Phil Johnson, director al „Grace to You”: „Cesaţionismul (concepţia potrivit căreia darurile spirituale au ţinut doar de era apostolică) nu s-a mai bucurat de trecere în ultimii ani. Lucrurile au luat un curs deosebit de inoportun într-o epocă în care atât de multe biserici au fost distruse de confuzia carismatică – în timp ce abundau falsele miracole şi darurile spirituale îndoielnice. Argumentul principal contra cesaţionismului pare a fi că, dacă nu există niciun text doveditor şi decisiv care să afirme că darurile miraculoase au încetat, şi niciun singur pasaj pe baza căruia să se poată valida exegetic teologia cesaţionistă, atunci cesaţionismul trebuie respins rapid. Dar încetarea darurilor miraculoase, trecerea erei apostolice şi încheierea canonului biblic sunt toate adevăruri care se leagă între ele şi au de-a face cu aceleaşi chestiuni teologice. A pretinde că darurile spirituale sunt încă în vigoare este la fel de periculos din punct de vedere spiritual ca şi a crede că încă mai este deschis canonul Scripturii. Istoria mişcării carismatice moderne furnizează ample dovezi că aşa stau lucrurile. Pastorul Waldron face o treabă excelentă demonstrând fundamentul biblic şi teologic al cesaţionismului istoric, aducând claritate şi judecată sănătoasă într-o problemă care a fost mult prea mult timp dominată de emoţie şi de gândire confuză.”
Să-l lăsăm pe autor să-şi prezinte singur lucrarea: Această cărticică nu are pretenţia de a fi o analiză cuprinzătoare a penticostalismului, a mişcării carismatice sau a Celui de-al treilea val. Există multe asemenea discuţii, atât pro, cât şi contra, atât bune, cât şi rele. Ea tratează doar una din învăţăturile în mod normal asociate acestor mişcări importante şi din ce în ce mai populare din creştinism şi din lume: învăţătura care poate fi succint descrisă prin termenul de continuaţionism.
Continuaţionismul este învăţătura potrivit căreia darurile miraculoase (cel puţin unele dintre ele) presupuse şi descrise în Biblie ar trebui să continue a exista în biserică şi, de fapt, continuă să fie date bisericii. Cuvintele din paranteza de mai sus trebuie cu grijă remarcate. Uneori – şi în unele din formele lui populare – continuaţionismul (şi continuaţioniştii) învaţă că nu mai există apostoli ai lui Hristos astăzi. De obicei, însă, ei cred că profeţii, vorbitorii în limbi şi făcătorii de miracol continuă să fie daţi de către Hristos bisericii Sale.
Cesaţionismul este opusul continuaţionismului. El învaţă că toate darurile miraculoase au încetat să-i mai fie date astăzi bisericii. Aceasta nu înseamnă că astăzi Dumnezeu nu face niciodată miracole sau lucrări supranaturale în lume. Darurile miraculoase, pe de-o parte, şi miracolele, pe de alta, sunt distincte. Biblia învaţă încetarea darurilor miraculoase, dar nu a tuturor miracolelor. Dumnezeu nu S-a exclus singur din lume când ultimul apostol al lui Hristos a murit sau când ultima carte din canonul Scripturii a fost scrisă. El este absolut capabil să facă minuni în lume şi ocazional El le face. Acest lucru, însă, este diferit de a spune că El încă mai dă daruri miraculoase – oameni dăruiţi miraculos – bisericii. (…)
De ce am ales să abordez doar chestiunea continuaţionismului în această carte? Impresia mea este că discuţiile legate de penticostalism şi de mişcarea carismatică au intrat într-o nouă fază. Discuţii precedente importante despre aceste mişcări s-au concentrat asupra pretenţiilor lor privind botezul cu Duhul şi aşa-numita doctrină a botezului ulterior: învăţătura conform căreia, ulterior convertirii şi prin îndeplinirea unor anumite condiţii, un creştin trebuie să fie botezat de Duhul. Acest botez ulterior al Duhului s-a considerat în mod felurit că-i va furniza creştinului o mai mare sfinţenie, putere sau siguranţă a mântuirii. De obicei s-a considerat că acest punct de cotitură este marcat de experienţa vorbirii în limbi. Odată cu sosirea aşa-numitului Cel de-al treilea val (primele două fiind penticostalismul şi mişcarea carismatică), s-a schimbat punctul în care era concentrată atenţia doctrinară. În timp ce penticostalismul şi mişcarea carismatică mai continuă să-şi înveţe concepţiile distinctive cu privire la botezul Duhului, Cel de-al treilea val a abandonat în mare măsură ideea că botezul Duhului are loc ulterior convertirii. El continuă însă să înveţe că predicarea Evangheliei ar trebui însoţită de exercitarea darurilor miraculoase.
Este important de observat că, sub forma Celui de-al treilea val, au penetrat cel mai adânc lumea evanghelică mişcările asociate cu continuarea darurilor miraculoase. Alte evenimente din aceeaşi perioadă au slujit, de asemenea, la creşterea influenţei acestor mişcări în cercurile evanghelice. Cel mai important dintre acestea se poate să fi fost faptul că D. Martyn Lloyd-Jones a îmbrăţişat o formă a doctrinei botezului ulterior. În mod intenţionat sau nu, aceasta a implicat sprijinirea unei forme de continuaţionism.
Din aceste motive, în timp ce chestiuni legate de botezul Duhului au trecut pe planul al doilea, continuaţionismul a început să exercite o influenţă surprinzătoare asupra evanghelicilor. Nu numai că mulţi dintre ei au îmbrăţişat continuaţionismul, dar un număr semnificativ dintre ei au şi decis să abordeze chestiunea într-un mod deschis, dar precaut. Impresia mea este, prin urmare, că argumentarea dezvoltată aici împotriva continuaţionismului este foarte oportună. Ideea originală nu îmi aparţine, dar sper că cititorul îi va evalua puterea de convingere şi capacitatea de a fi prezentată într-o nouă modalitate.
Vorbind despre aceia care sper că vor citi această carte, să-mi fie permis să le adresez câte un cuvânt cititorilor din trei grupuri distincte.
Prietenilor mei continuaţionişti care citesc această carte: daţi-mi voie să recunosc că mă tem că ne-aţi învins deja pe noi, cesaţioniştii, pe câmpul de bătălie al propagandei. Continuaţionismul sună în aşa de mare măsură mai luminos şi mai plin de nădejde decât sunetul mohorât şi acru al cesaţionismului. Într-o vreme în care este atât de important să fii pozitiv (Inseraţi aici o faţă zâmbitoare!) şi atât de rău să fii negativ (ca în „Nu fi aşa de negativ!”), continuaţionismul sună mai pozitiv decât cesaţionismul. Singurul lucru pentru care pledez eu aici este să nu credeţi că, fiindcă se poate ca voi să fi câştigat bătălia pe tărâmul propagandei (pentru darurile miraculoase, în timp ce alţii sunt contra darurilor miraculoase), aţi câştigat bătălia biblică. Felul cum sună ceva – ca şi felul cum arată – poate fi înşelător. Avertizările şi poruncile negative ale Bibliei („Luaţi aminte ca nu…!”; „Să nu….!”) oferă cu mult mai multă nădejde şi un viitor mai luminos decât profeţii falşi, cei foarte pozitivi, care spun: „«Pace! Pace!» Şi totuşi pace nu este”. Chiar şi aşa, cesaţionismul oferă o perspectivă care cheamă biserica să ia o poziţie, nu pe temelia de nisip a darurilor miraculoase care continuă, ci pe puternicul şi măreţul Cuvânt scris al lui Dumnezeu.
Daţi-mi voie să le spun ceva despre aceasta şi prietenilor mei care sunt deschişi, dar precauţi cu privire la această chestiune. În acest mod de exprimare, curentul merge împotriva cesaţionismului chiar mai puternic decât în contrast cu continuaţionismul. Voi sunteţi deschişi, dar precauţi. Concluzia trebuie să fie, atunci, că eu sunt închis şi nesăbuit? A fi deschis şi precaut înseamnă a fi tolerant, dar judicios. Cei care susţin cesaţionismul trebuie, prin urmare, că sunt intoleranţi şi imprudenţi. Trebuie să recunosc că această terminologie des întâlnită pare o cauză pierdută pentru tabăra mea.
Sunt, desigur, serios doar pe jumătate, dar încerc să subliniez un lucru important. În mod cert, nu există nicio dorinţă de a pune la îndoială integritatea opiniilor voastre asupra acestui subiect. Vă îndemn însă să aveţi mare grijă să nu ajungeţi Ia concluzii superficiale în privinţa acestei chestiuni importante doar fiindcă expresia meşteşugit formulată, „deschis, dar precaut”, face ca alte poziţii să pară nechibzuite. Gândiţi-vă cu atenţie la argumentarea din paginile următoare. Vedeţi dacă nu cumva tolerarea continuaţionismului de către poziţia deschisă, dar precaută, permite unor principii periculoase să-şi facă de cap în cercurile evanghelice.
În cele din urmă, daţi-mi voie să le adresez un cuvânt sau două aliaţilor şi cititorilor mei cesaţionişti. În câteva puncte din argumentarea care urmează, mi-am urmat propria cărare, abătându-mă de la poziţiile standard, sau cel puţin de la cele frecvente, ale altor apărători ai cesaţionismului. Nu am făcut aceasta pentru a fi inedit. De fapt, nu ştiu ca vreuna din poziţiile mele să fie ceva inedit. Aceste poziţii au fost adoptate deoarece cred că punctul nostru de vedere este atât de crucial încât merită sprijinul exegetic cel mai onest şi mai atent pe care îl pot oferi. Daţi-mi voie să spun şi că eu cred că modul în care am dezvoltat argumentarea în favoarea cesaţionismului are multe lucruri care să-l recomande. Cred că bastionul şi începutul, dovada cea mai clară şi punctul de pornire al poziţiei noastre, sunt reprezentate de încetarea darului apostolilor lui Hristos. Dimpotrivă, defectul fatal al poziţiei continuaţioniste şi punctul în care ea se destramă constă în faptul că este insensibilă faţă de apostolatul limitat din punct de vedere istoric şi că neglijează implicaţiile acestuia. Nădăjduiesc că accentul meu asupra acestui punct vă va ajuta în apărarea şi propagarea adevărului.
Voi încheia această scurtă prezentare a volumului publicat de Editura Multimedia cu opinia profesorului dr. Tom J. Nettles (Southern Baptist Theological Seminary): „În primul rând, această carte este citibilă, bine organizată şi concisă. Nimeni nu ar trebui să o pună jos pentru că a găsit-o ca fiind prea opacă. În al doilea rând, pertinenţa ei doctrinară nu depinde de niciuna din chestiunile imediat relevante, cum sunt penticostalismul, prezenţa carismatică sau Cel de-al treilea val. Ea dă naştere unor discuţii cu adevărat izbitoare despre chestiunile legate de acele mişcări, dar stă în picioare ca un raţionament teologic important în sine. O tratare clară şi cuprinzătoare din punct de vedere biblic a scopului, aşezării şi motivaţiei revelaţiei divine trebuie să-l ajute pe fiecare credincios în dragostea lui pentru Scriptură şi, de asemenea, să-i mărească încrederea în dovezile pe care le dă Biblia însăşi în favoarea faptului că poate fi apărată ca fiind un cuvânt din partea lui Dumnezeu. În al treilea rând, raţionamentul este dat în contextul unei exegeze biblice atente, în contextul istoric al răscumpărării. În al patrulea rând, mireasma cărţii este una de bunătate, ca şi de fermitate faţă de fraţii care sunt recunoscuţi ca fiind în egală măsură pasionaţi în dorinţa lor de a trăi potrivit adevărului biblic. Sam Waldron tratează pe toţi cu respect şi ia în considerare cu seriozitate ceea ce spun ei.”
Charles Spurgeon – De ce merită să fii un om în Hristos?
Mai întâi, pentru că cea mai mare povară a vieţii îţi este luată de pe umeri. Şi atunci, în lupta vieţii, eşti mai puţin împovărat decât sunt oamenii de obicei. În adevăr, povara de căpetenie a vieţii este păcatul, este cugetul încărcat cu vina de a fi călcat Legea lui Dumnezeu, este simţământul că nu toate sunt în rânduială. Toate acestea îţi sunt luate. Cine este „om în Hristos”, şi-a mărturisit Domnului păcatele; iar aceluia care-şi mărturiseşte păcatele şi se lasă de ele, i se făgăduieşte iertare şi har. „Omul în Hristos” a privit la Isus, marele purtător al păcatelor noastre, şi a văzut că păcatele noastre au fost puse asupra Lui, care a luat locul nostru, şi au fost astfel înlăturate. Iar acum, când prin credinţă este socotit neprihănit, are pace cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul său. Povara cea mare este luată. Cine se gândeşte cu seriozitate la viaţa sa din trecut, trebuie să se teamă şi să tremure, până când priveşte spre Cel Răstignit, care a ispăşit păcatele, şi până când, prin mărturia dată de Duhul Sfânt, este încredinţat că, prin moartea Fiului lui Dumnezeu, păcatele îi sunt iertate şi vina îi este ştearsă. Atunci dispare groaza cugetului trezit; povara îngrozitoare a sufletului este ridicată şi aşa ajungi un alt om, un om care are marele, nepreţuitul dar, şi anume certitudinea că oricâte alte poveri ar avea de purtat, de cea mai mare, care este povara păcatelor, a scăpat pentru totdeauna.
Mai departe, „omul în Hristos” are şi marele avantaj că este în deplină siguranţă şi în privinţa celor mai însemnate afaceri ale sale. El intră în comerţ ştiind că toată averea lui este în joc şi că printr-o nefericită întorsătură a lucrurilor ar putea s-o piardă; însă cel mai bun capital al lui este pus la un loc sigur, pentru totdeauna. S-ar putea ca săptămână după săptămână toate să-i meargă de-a-ndoaselea; el este însă ca şi „Credinţă Mică”, despre care John Bunyan spune că hoţii i-au furat toţi banii, dar pietrele lui scumpe nu le-au putut găsi, fiindcă erau bine ascunse, acolo unde nimeni nu poate să ajungă. Creştinul gândeşte deci aşa: „pot să pierd tot ce am ca bunuri pământeşti, nu voi pierde însă niciodată pe Dumnezeul meu şi, dacă am pe Dumnezeu, pot să iau asupra-mi o mare de necazuri”.
Am auzit de cineva care, având o sumă însemnată de bani, mergea pe stradă cu cea mai mare grijă. Oprindu-se însă la o prăvălie, la geam, ca să se uite, a venit un hoţ şi i-a furat batista; puţin i-a păsat însă de această batistă, pentru că banii îi erau în buzunar, puşi sub batistă. „Bine că n-am pierdut banii; de batistă puţin îmi pasă!”, a spus el bucuros. Faţă de bucuria că banii i-au rămas în buzunar, pierderea batistei era puţin lucru. Tot aşa este şi „omul în Hristos”: faţă de comoara mântuirii lui, pe care o ştie bine păzită în mâna Mântuitorului său, el socoteşte toate bunurile pământeşti ca ceva foarte neînsemnat. Durerea lui pentru pierderile pământeşti este înghiţită de bucuria că interesele lui veşnice sunt pe deplin asigurate. (…)
Un „om în Hristos” are apoi marea favoare de a sta sub aripa ocrotitoare a lui Dumnezeu. El şi fraţii lui sunt asemenea unei oştiri care trece în marş printr-o ţară străină, o oştire care are cu sine destul provizii. Unele armate au fost bătute fiindcă au înaintat prea mult şi n-au fost aprovizionate la timp cu tot ce trebuie la război. Creştinul însă ştie că stă scris: „Dumnezeul meu va îngriji de toate trebuinţele voastre, după bogăţiile Sale, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19).
Încredinţarea lui nezguduită este că acela care se încrede în Domnul nu va duce lipsă de nici un bine şi, slobod de grijile chinuitoare, are în piept un izvor de mulţumire. Afară de aceasta, el stă, cum s-ar zice, în necurată legătură cu cartierul general, în care se păstrează proviziile lui. Rugăciunea este telegraful lui spre cer şi poate să ia pentru el însuşi făgăduinţa: „Înainte de a Mă chema, Eu le voi răspunde; înainte de a isprăvi vorba, îi voi asculta” (Isaia 65:24).
Un „om în Hristos” este şi un om superior în multe privinţe. Lumea nu poate nici să-l înţeleagă, nici să-l biruiască. El trăieşte în lume, dar este mai presus de lume; el se strecoară prin ea, e drept, nu fără necazuri, dar fără căderi, după cum acelaşi Domn a spus: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16:33). Chiar dacă n-aş umbla după o viaţă nemuritoare, ci aş aştepta să mor ca un câine, tot aş dori să fiu creştin. Dacă n-ar fi o viaţă dincolo, dacă n-ar fi nici cer, nici iad, şi dacă n-aş avea a face decât cu durerile, luptele şi greutăţile acestei vieţi pieritoare, tot Te-aş ruga pe Tine, Doamne Isuse, să mă înscrii şi pe mine sub steagul Tău, căci Tu dăruieşti pace şi odihnă tuturor celor ce vin sub domnia şi autoritatea Ta.
(Fragmente din volumul lui Charles H. Spurgeon – A Good Start. A Book for Young Men and Young Women.Volumul a fost tradus în limba română de Teodor Popescu, având titlul Fiţi tari în Domnul. O carte pentru toţi, îndeosebi pentru tineret,şi a apărut la Tipografia Cartea de Aur, fiind republicat de Editura Stephanus.)
Peter Masters – Atitudini greşite față de călăuzirea divină
Unii credincioşi, intoxicaţi de ideea că Dumnezeu lucrează în vieţile lor prin mici miracole, încep să se considere super-creştini. La urma urmelor, Dumnezeu se ocupă de ei în mod direct. Următorul pas pentru aceşti creştini speciali este să „se simtă conduşi” spre a face un lucru sau altul, afirmând ceva de genul: „Domnul mi-a spus în dimineaţa asta…” sau „Domnul vrea să îţi spun că…”.
Toate acestea se află la o distanţă bună faţă de călăuzirea autentică, care presupune o abordare spirituală îmbinată cu o judecată serioasă, raţională, toate acestea fiind sfinţite prin umilinţă. Din cauză că obiceiurile gândirii şi discursul pietist pot desfiinţa perspectiva credincioşilor şi pot produce confuzie în procesul căutării călăuzirii, se impune să trecem în revistă toate pericolele pe care le presupun.
Este interesant de observat că atunci când credincioşii preiau obiceiul de a gândi şi de a vorbi pietist, aceştia au tendinţa de a se concentra asupra unor lucruri foarte mărunte sau asupra unor evenimente în exclusivitate personale. Adesea, ele nu prea sunt probleme majore. Mai mult decât atât, nu de puţine ori, aceste probleme sunt pământeşti, în loc să fie spirituale. Dar faptul cel mai semnificativ este că, de obicei, sunt luate în considerare evenimentele pozitive, nu cele negative sau dureroase. Am auzit nişte prieteni spunând: „Domnul a trimis autobuzul pentru mine în dimineaţa aceasta” sau „Domnul m-a învrednicit sa trec examenul, pentru că în realitate nu m-am descurcat deloc.” (Evident că Dumnezeu nu ar acţiona vreodată fără etică, ajutând pe cineva să treacă un examen pe care nu merită să îl treacă. Domnul îi va ajuta pe acei studenţi care se roagă să exerseze autodisciplinarea şi studiul. De asemenea, îi va ajuta să treacă peste probleme cum ar fi stresul dinaintea examenului. Dar îl facem pe Dumnezeu necinstit dacă ne aşteptăm să ne inspire cu răspunsuri pe care nu le-am ştiut niciodată sau să îi influenţeze pe examinatori ca să ne ofere favoruri nemeritate.)
Alte comentarii despre intervenţiile directe ale Domnului se află în strânsă legătură cu micile chestiuni cotidiene, cum ar fi vremea sau intervenţia Domnului ca să nu se ardă prăjitura. Autorul îşi aminteşte că, o dată, o soră foarte serioasă i-a spus: „Domnul a fost minunat cu mine în această dimineaţă! A avut grijă să nu fiarbă dulceaţa în timp ce eu eram pe-afară.” Altă dată, altcineva i-a spus: „Soarele străluceşte astăzi, chiar acum când mi-am dus haina la curăţat. Ce lucru minunat! Trebuie să fie Domnul la mijloc, cred că El i-a poruncit soarelui să strălucească pentru mine în această zi.”
Bineînţeles că Dumnezeu conduce şi intervine în vieţile celor din poporul Său. El ne ajută în tot ceea ce facem. În urma rugăciunii, ne dăm seama că am realizat lucruri pe care nu le-am fi putut face niciodată prin propriile calităţi şi prin propria putere. Care credincios nu a trăit experienţa de a-şi aminti momentul critic al unei responsabilităţi foarte importante? Pare evident că Dumnezeu a intervenit acolo, iar noi trebuie să îi mulţumim şi să îi aducem slavă. Dar în acelaşi timp trebuie să ne amintim că El guvernează şi îşi împlineşte voia în toate lucrurile – mici sau mari, bune sau neplăcute. Cauza imediată a apariţiei acestora în vieţile noastre poate fi naturală sau satanică sau umană. Forţelor şi proceselor naturale (cunoscute drept cauze secundare) le este îngăduit să afecteze vieţile noastre sub supravegherea lui Dumnezeu. El deţine controlul absolut. Deseori, diavolului i se permite să influenţeze anumite situaţii, aşa cum s-a întâmplat şi când Pavel afirmă – „Dar satana ne-a împiedicat”. Dar şi noi, din cauza păcatului sau naivităţii, suntem adesea cauza directă a circumstanţelor rele în care ne găsim. Noi suntem autorii multora dintre propriile nenorociri, iar Dumnezeu îngăduie toate acestea pentru sfinţirea noastră.
Dumnezeu este suveran şi nimic din ce ni se întâmplă nu este fără voia, acordul şi stăpânirea Lui (aşa cum reiese din primele capitole din Iov). Nu trebuie să alunecăm înspre ideea că providenţa Sa este vizibilă numai prin lucruri mărunte, pământeşti şi pozitive. De ce să catalogăm toate coincidenţele şi surprizele plăcute ale vieţii drept exemple ale lucrării lui Dumnezeu în vieţile noastre? De ce să nu vorbim şi despre zilele în care nu s-a întâmplat nimic demn de atenţia noastră? De ce să nu vorbim şi despre boală şi eşecuri? La urma urmei, Dumnezeu supraveghează tot ce li se întâmplă copiilor Săi.
Iată câteva consecinţe ale limbajului pietist, care demonstrează cât de mult poate să se distorsioneze concepţia noastră despre viaţa creştină, distrugând căutarea noastră după călăuzirea divină. Cei care şi-au însuşit obiceiul de a gândi şi de a vorbi în manieră pietistă, tind să devină extrem de subiectivi în privinţa vieţii lor spirituale. În cazul acestora, binecuvântarea este privită prin filtrul a ceea ce li se întâmplă lor. Ei devin centrul lumii lor. Viaţa lor spirituală este atât de concentrată asupra observării coincidenţelor şi a unor posibile miracole „minore”, încât devin vulnerabili faţă de propria lor imaginaţie. Unii devin credincioşi de tip „yoyo” sau de tipul „când sus, când jos”, a căror siguranţă şi pace depinde în totalitate de ceea ce văd ei ca intervenţii ale lui Dumnezeu în vieţile lor. Întotdeauna caută mici semne, în loc să îşi găsească odihna în Cuvânt şi în promisiunile lui Dumnezeu. Credinţa lor depinde de aparente coincidenţe şi de mici consolări. Ele vor deveni aproape singurele dovezi ale faptului că mâna lui Dumnezeu este peste ei. Pe nesimţite, credinţa lor începe să semene cu superstiţia.
Autorul îşi aminteşte de un tânăr care era extrem de nefericit în privinţa unui anumit lucru pe care biserica lui şi l-a propus să îl facă. Obiectivul era unul sănătos şi foarte folositor, iar biserica a acţionat pe baza unui raţionament de ordin biblic. Cu toate acestea, niciun raţionament nu îl putea ajuta pe acest tânăr să vadă valoarea reală a acestui proiect. În acel moment, cineva i-a povestit istoria unei mici coincidenţe care s-a întâmplat în partea de început a desfăşurării proiectului, fapt care a îndepărtat orice ezitare. Faţa acelui om nefericit s-a luminat dintr-odată. Aproape ca şi o persoană superstiţioasă care a descoperit un talisman, din acel moment şi-a schimbat în mod dramatic şi total opinia. Până atunci nu putea fi sensibilizat faţă de nevoia recunoscută de biserică, în schimb o infimă coincidenţă a reuşit să aibă o greutate mai mare decât orice altceva.
S-ar prea putea ca acea „coincidenţă” nesemnificativă să fi fost o intervenţie a Domnului, dar nu a fost niciodată intenţionată să fie o călăuzire plină de autoritate şi decisivă, iar dacă gândim în aceşti termeni, înseamnă că ne-am pierdut direcţia. Nu avem nevoie de un spirit de observaţie prea dezvoltat pentru a ne da seama de situaţiile dificile în care intră mulţi creştini pentru că şi ei consideră că acest tip de coincidenţe sau întâmplări care surprind sunt singurele sau cele mai importante fundamente ale călăuzirii.
(Fragment din volumul Paşii călăuzirii divine, Peter Masters, Editura Spurgeon, Arad, 2007.)
Isaac Ambrose – Motivele mijlocirii lui Hristos
Care sunt motivele marii lucrări de mijlocire a lui Hristos pentru oamenii Săi?
1. Pentru că este voia Tatălui să fie aşa. El L-a chemat pe Isus Hristos la această slujbă; porunca lui Dumnezeu este îndreptată către Isus Hristos: „Cere ce vrei pentru cei răscumpăraţi ai Tăi; Mă angajez de bunăvoie să îţi dau ce doreşti, dar este plăcerea Mea ca Tu să ceri.” (…)
2. Pentru că din dragostea Sa, Tatăl îl angajează pe Fiul Său să mijlocească pentru oamenii Săi. Oh, ce mângâiere are un creştin adevărat în privinţa aceasta! Eşti în ispită? Eşti părăsit? Fără îndoială că Hristos este angajat de Dumnezeu să aducă cereri pentru tine. Tu ai înălţat multe cereri către Hristos, iar Hristos le-a înălţat pe toate către Dumnezeu. Nici nu ar fi putut face altfel, fiindcă El ţine locul unui Avocat, ca să amintească şi să pledeze pentru cauzele care îi sunt înaintate Lui. (…)
3. Pentru că este înclinaţia lui Hristos să împlinească această slujbă. Puterea pe care o are Hristos pentru binele păcătoşilor este exercitată inevitabil. După cum soarele străluceşte peste toată lumea şi nu poate face altfel, tot aşa Hristos, Soarele Neprihănirii, străluceşte şi mijloceşte pentru toţi sfinţii Săi, şi nu poate face ceva mai puţin. Voia Tatălui este aceeaşi cu voia lui Hristos (mă refer la voia naturală a lui Hristos; nu prin lepădare de sine, aşa cum ajungem noi să spunem că voia lui Dumnezeu este voia noastră), astfel că ceea ce vrea Tatăl ca Hristos să aibă, nu se poate [ca El] să nu aibă; fiindcă în Hristos este acelaşi Duh care este şi în Tatăl, în aceeaşi măsură. După cum Dumnezeu este captivat de dragoste faţă de toţi captivii Săi, tot aşa sunt şi Eu, spune Hristos. După cum Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi să ajungă la cunoaşterea adevărului, tot aşa doresc şi Eu, spune Hristos. Aceeaşi mare nemărginită de dragoste care se unduieşte în pieptul Tatălui este şi în pieptul Meu, fiindcă Eu şi Tatăl una suntem (Ioan 10:30).
4. Pentru că este onoarea lui Hristos să mijlocească. În felul acesta, cununa lui Hristos este pusă pe capul Lui şi de aceea, lui Isus îi revine multă cinste şi slavă! Eu cred că toată lucrarea care se face în ceruri constă în mijlocirea lui Hristos şi în lauda sfinţilor şi a îngerilor. Hristos mijloceşte pururi, iar cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni cântă neîncetat (Apocalipsa 4:8-11)…
5. Pentru că mijloceşte din dragostea Sa pentru sfinţii Săi. Inima Lui este atât de îndrăgostită de sfinţii Săi încât mijloceşte pururi pentru ei. Dragostea este la fel de puternică precum moartea. Nu oboseşte niciodată să facă bine celui iubit… În cartea lui Hristos, sfinţii sunt ca o comoară: „Ei vor fi ai Mei… îmi vor fi ca o comoară deosebită” (Mal. 3:17). Sfinţii sunt singura alegere a lui Hristos, floarea pământului: „Eu v-am ales din mijlocul lumii” (Ioan 15:19), şi „voi sunteţi poporul Meu, poporul Meu cel ales” (Is. 43:20). Toată lumea este rebutul lui Hristos, iar împăraţii nu sunt decât gunoi pentru El; numai sfinţii sunt aleşii lui Hristos, ei sunt aceia pe care Domnul, în sfatul Său veşnic, I-a pus deoparte pentru Sine. „Să ştiţi că Domnul Şi-a pus deoparte pe cei evlavioşi”, spune psalmistul (Psalmul 4:3). Sfinţii sunt imaginea lui Hristos, adică seamănă cu Hristos în toate excelenţele Lui supreme, mă refer la neprihănirea şi sfinţenia Lui. Dacă eu aş desena un om, nu i-aş schiţa spatele, ci, cât de fidel posibil, aş desena chipul şi înfăţişarea lui. Tot aşa sfinţii sunt imaginea, chipul, schiţa lui Dumnezeu în excelenţa Sa supremă. Sfinţii sunt în legământ cu Isus Hristos şi de aceea se află într-o legătură mai apropiată decât oricine altcineva; acesta este motivul pentru care ei sunt numiţi partea lui Dumnezeu, comoara lui Dumnezeu, poporul deosebit al Domnului, aceia în care Dumnezeu şi Hristos găsesc împlinire, aceia asupra cărora inima lui Dumnezeu şi a lui Hristos este fixată, copiii lui Dumnezeu Tatăl, mireasa şi soţia lui Dumnezeu Fiul. (…)
6. Pentru că este desfătarea lui Hristos să mijlocească pentru sfinţii Săi. Înainte de întemeierea lumii, „El îşi găsea plăcerea în fiii oamenilor” (Proverbe 8:31) şi, când a venit împlinirea vremii, El a spus: „Iată-Mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre Mine, – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:7,8). Şi ce altceva a fost desfătarea aceasta dacă nu faptul de a fi cu fiii oamenilor? El a ştiut că aceasta era plăcerea Tatălui Său, iar în ceea ce-L privea pe El, era plăcerea Lui să trăiască împreună cu ei şi să moară pentru ei. Imediat ce a intrat în ceruri, S-a bucurat să îşi împlinească mai departe îndatoririle în numele fiilor oamenilor. El poartă numele lor pe inima Sa în cer şi, chiar dacă unii dintre ei sunt pe pământ, iar El este în cer în prezenţa Sa trupească, totuşi distanţa în spaţiu nu poate înăbuşi desfătările pe care El le are atunci când îşi aminteşte de ei. El aduce totdeauna aminte Tatălui Său de oamenii Lui din lumea aceasta de jos. Îi spune că ei sunt totul în tot pentru El pe pământ, că sunt toată bucuria Sa, toată desfătarea Sa, toată moştenirea Sa. După cum oamenii obişnuiesc să dea moşteniri copiilor lor, tot aşa Dumnezeu, având un singur Fiu prin obârşie veşnică, I-a dat Fiului Său pe cei aleşi ca moştenire a Sa. Şi de aceea, grija Lui în ceruri este să pregătească locaşuri pentru moştenirea Sa, să ia inima lui Dumnezeu pentru moştenirea Sa, să implore iubire şi bunăvoinţă faţă de moştenirea Lui… Desfătarea Lui este în sfinţii Săi şi, deoarece El ştie că ei sunt în gândul Tatălui, îl atrage de partea mijlocirii Sale. Este adevărat că motivul acesta depinde de primul şi cel mai important motiv – acela că este voia lui Dumnezeu ca Hristos să mijlocească, iar desfătarea lui Hristos este de a face voia Tatălui Său din ceruri: „Mă desfăt să fac voia Ta, Dumnezeule!”
7. Pentru că mila lui Hristos stârneşte mijlocire. „N-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Când a fost pe pământ, a simţit toate slăbiciunile noastre, toate neputinţele noastre, toate mizeriile şi… nu poate să nu îi fie milă de aceia care sunt într-o stare asemănătoare. Tot aşa, deoarece Hristos a avut experienţa suferinţelor noastre interioare şi exterioare, nu poate să nu îi fie milă de noi. De aceea (fiindcă chiar mila Sa îl îndeamnă) El mijloceşte înaintea Tatălui Său pentru noi. S-a observat că însăşi slujba sau lucrarea marelui preot era aceea de a simţi cu poporul lui Dumnezeu; numai în cazul morţii unei rude de-ale sale, [marele preot] nu era ca ceilalţi, nu compătimea şi nu jelea; dar Isus Hristos îi depăşeşte pe toţi marii preoţi care au fost înaintea Lui, fiindcă El simte pe deplin împreună cu noi nu doar în unele stări, ci în toate stările: „în toate suferinţele noastre, El a suferit” (Isaia 53:9)… De ce vă îndoiţi de mila lui Hristos? Oare nu este El Marele nostru Preot milos? Oare nu are El inima cea mai blândă, cea mai blajină şi cea mai duioasă pe care o poate alcătui Dumnezeu, şi nu este oare aceasta reunită cu mila infinită şi veşnică a Iui Dumnezeu însuşi în Isus Hristos? Am auzit că Hristos în ambele Sale naturi este Marele nostru Preot, Mediatorul şi Mijlocitorul nostru. Şi dacă omului sau lui Dumnezeu îi este milă, atunci aceasta trebuie să fie prin Hristos! Oh, mila lui Hristos! „În toate lucrurile, El a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15). Este o referire la inima mişcată şi aprinsă a lui Dumnezeu din Ier. 31:20. În ceruri, Hristos arde într-o pasiune de milă pentru cei slabi ai Săi şi, de aceea, El pledează, mijloceşte şi Se roagă lui Dumnezeu pentru ei.
(Fragmente din volumul Privind ţintă la Isus, o privelişte a Evangheliei veşnice sau Privirea sufletului la Isus Hristos în timp ce săvârşeşte măreaţa lucrare de mântuire, Isaac Ambrose, Editura Perla Suferinţei, Suceava, 2010.)
Verdictul Final

Verdictul Final
De ce suntem în viaţă? Care este semnificaţia vieţii? Observaţi cum a încercat cineva să definească existenţa noastră: “Căci ce suntem noi, frate? Nu suntem decât flacăra unei dorinţe, fantomatice şi fosforice a unui timp nemuritor. Suntem o rostire de nerostit, o foame de nepotolit, o poftă care ne distruge muşchii, ne face să ne plesnească creierii şi ne rupe în două inima. Suntem un crâmpei de patimă, flacăra unei iubiri şi a unui extaz de o clipă, forţa şi agonia unui sânge strălucitor, un strigăt pierdut, amintirea unor ceasuri scurte, o frumuseţe aproape prinsă, şoapta amintirii unui demon neîntrupat. Suntem bătaia de joc a timpului” (Thomas Wolfe). Putem scăpa uşor de plângerea lui ca de delirul unui nebun sau este ceva logică în lamentarea lui? Există vreo dovadă că suntem doar o bătaie de joc a timpului? Să fim sinceri. Scandalul provocat de creştinism reprezintă existenţa unei lumi unde domneşte violenţa, lăcomia şi durerea, unde puterea brutală şi avutul naţional determină destinul naţiunilor, unde o întâmplare a locului de naştere determină ca unul să se nască liber sau rob, bogat sau mort de foame.
Creştinii insistă că Dumnezeu conduce totul şi că El ţine atât la creaţiunea Lui, dar şi intervine ca să-Şi împlinească voia. Dar totul strigă, Nu! Unde era acest Dumnezeu când milioane de oameni erau măcelăriţi în gropile de pământ şi în camerele de gazare din Germania nazistă? Unde Se află El acum când mii de copii neajutoraţi îşi pun capăt existenţei lor nenorocite prin înfometare? Cum am putea împăca religia cu realitatea, un Dumnezeu plin de iubire cu ororile existenţei?
Nu putem rezolva această dilemă prin dovezile simţurilor noastre. Metodele ştiinţifice pe care le folosim de obicei ca să înţelegem lumea şi locul nostru în ea, pur şi simplu nu funcţionează ca să aducă împreună aceşti poli opuşi ai binelui şi răului. Singura modalitate posibilă de a scăpa de disperare este prin cel mai monumental pas al credinţei imaginabile. Trebuie să credem într-o întâmplare spusă de către o Fiinţă a cărei existenţă n-o putem dovedi. Ca să îngreunăm şi mai mult situaţia, istorisirea aceasta insistă că dilema noastră se poate rezolva doar dacă recunoaştem existenţa unor miliarde de fiinţe nevăzute din tot universul. Trebuie să ajungem totuşi la un consens care dovedeşte în concluzie existenţa măcar a uneia dintre aceste fiinţe. Şi totuşi, dacă respingem toate acestea, va trebui să rostim ecoul cuvintelor cu care am început. Ce pas uriaş de credinţă! Să urmărim acum istorisirea aşa cum ne este prezentată într-o Biblie, veche de 3500 de ani, nu ca pe un basm sau o legendă, ci ca pe o istorie pe care ne putem baza, pentru care merită să-ţi rişti chiar şi viaţa.
Vă cer să credeţi această istorisire minunată, nu pentru că vă pot dovedi că este adevărată, ci doar pentru că Biblia spune că este adevărată. Vă cer să vă puneţi toate simţurile în ordine pentru a fi în armonie cu viziunea asupra lumii descrisă pe paginile ei. Amintesc din nou că această abordare, şi doar această abordare, ne va îngădui să evităm criza finală a creştinismului—un Dumnezeu bun care îngăduie răul să înflorească la culme pe această planetă.
Da, avem un răspuns, dar răspunsul ne umileşte mintea şi uimeşte o analiză raţională, deoarece se află pe tărâmul credinţei. Înţelegeţi clar cum au ajuns lucrurile din veşnicie până aici, şi mai mult, cum vor merge lucrurile de aici până la veşnicie? Vom încerca acum, într-un format foarte condensat, să schiţăm linia istorisirii, în speranţa că putem afla exact cum existenţa noastră într-o lume rea îşi are un sens în universul lui Dumnezeu.
La începutul începutului
La începutul tuturor începuturilor, Dumnezeu a avut de făcut una din cele mai grele alegeri. Să creeze viaţa sau nu? Mai important, ce fel de viaţă să creeze? Să fie o viaţă programată asemenea unui calculator fixat să meargă într-un fel? Să fie un animal cu instincte dar fără conştiinţă? Sau cel mai înalt nivel de viaţă să se asemene lui Dumnezeu Însuşi, cu sensibilitate morală şi cu libertate ca fiecare om să-şi aleagă propriul destin?
Alegerea lui Dumnezeu a fost infinit mai grea din pricina pre-cunoaşterii Sale. El a văzut clar că să îngăduie libera alegere va duce la ororile cu care suntem atât de familiarizaţi. Să creeze roboţi sau animale sau fiinţe după chipul Său care aproape să-I nimicească universul? Dumnezeu a ştiut că ar fi mai bine să nu creeze nimic decât să creeze doar roboţi sau fiinţe fără o alegere liberă. El a înţeles că doar fiinţele cu o libertate totală de alegere puteau să aibă acea relaţie pe care Şi-o dorea El s-o aibă cu creaţiunea Sa.
Înzestrând fiinţe inteligente cu o libertate totală, Dumnezeu urma să expună universul unui pericol extraordinar. Toate fiinţele create de El puteau să aleagă să fie împotriva Lui şi astfel singure să-şi pecetluiască soarta prin nimicire. Dacă există vreo privinţă în care Dumnezeu poartă răspunderea pentru existenţa răului, atunci este pentru că a ales să îngăduie libera alegere cu toate opţiunile total deschise. Dar astăzi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu a ales celelalte opţiuni şi că astfel stau liber în universul lui Dumnezeu ca să-mi fac propria alegere, fără vreun buton ascuns pe care să-l poată apăsa vreo putere mai înaltă să ia decizii în locul meu. Chiar în mijlocul răului şi disperării, voi sta liber să aleg calea, fără ca o soartă predeterminată să-mi decidă destinul.
Liberul abritru este conceptul cel mai important din istoria universului. Reprezintă dreptul inviolabil al oricărei fiinţe create, asupra căruia Dumnezeu nu va interveni şi de care lui Satana i se interzice să se atingă. Răspunsul la aproape orice problemă de azi revine la conceptul liberului arbitru. Deoarece însăşi natura liberului arbitru este să fii ferit de constrângere, orice decizii luate reprezintă propria răspundere a individului şi Dumnezeu nu poate fi învinuit pentru ele. Orice decizie nu poate fi predeterminată sau controlată.
Aşa că, deşi Dumnezeu a ştiut că un înger îşi va exercita dreptul liberului arbitru împotriva Lui, libertatea personală a fost atât de importantă încât Dumnezeu a luat hotărârea să creeze oricum viaţă inteligentă. Odată ce s-a luat această decizie, nu I-ar mai fi fost cu putinţă lui Dumnezeu să-l îndepărteze pe Lucifer din planurile de creaţiune. Dacă Dumnezeu distrugea toate fiinţele care urmau să aleagă împotriva Lui, liberul arbitru ar mai fi fost real sau o păcăleală? Acest principiu important urma să fie transformat într-o minciună, iar Dumnezeu urma să fie pe deplin conştient de propria făţărnicie.
Cum să răspundă Dumnezeu la răzvrătire?
Lucifer s-a decis să se răzvrătească atunci când Dumnezeu S-a hotărât să creeze omul pe acest pământ. Lucifer n-a fost întrebat cu privire la acest plan, aşa că gelozia i-a umplut inima. Gelozia lui s-a îndreptat împotriva poziţiei Domnului Hristos din cadrul Dumnezeirii, iar urmarea netă a nemulţumirii lui a fost o răzvrătire pe faţă. Pe când răzvrătirea se înteţea, Lucifer a ridicat întrebări cu privire la caracterul lui Dumnezeu. El a declarat că Dumnezeu era nedrept şi era cu neputinţă să fie ascultat. Legea lui Dumnezeu a reprezentat o ţintă firească pentru Lucifer, deoarece legea spune cum arată Dumnezeu. Dacă dovedea că legea este incorectă, atunci urma de la sine şi că Dumnezeu are lipsuri în caracter şi deci nu merită închinarea şi ascultarea. Este foarte important să înţelegem unde bătea atacul lui Lucifer, dacă vrem să pricepem metoda lui Dumnezeu de a trata răzvărtirea.
Clar că odată ce Lucifer şi-a exercitat dreptul lui de alegere împotriva lui Dumnezeu, Dumnezeu nu putea să rezolve problema doar nimicindu-l. Singura cale de a rezolva problema permanent era să îngăduie ca procesul liberului arbitru să meargă înainte pe drumul firesc. Când în cele din urmă, s-au luat deciziile tuturor membrilor universului lui Dumnezeu, atunci urma să se închidă cazul mizei extreme făcute de Lucifer. Caracterul şi guvernarea lui Dumnezeu urma să fie îndreptăţite de timp şi demonstraţie, nu de forţă sau autoritate. Dumnezeu a îngăduit nenorocirea păcatului din pricina inutilităţii unei ascultări silite. El S-a decis să protejeze cu orice chip libertatea de alegere. Dumnezeu n-a împiedicat-o pe Eva să păcătuiască, deoarece nu a vrut să treacă peste alegerea ei. Domnul Isus a venit şi a murit pe acest pământ ca să le îngăduie oamenilor să aleagă liberi încă o dată. Iar păcatul nu se va sfârşi până ce Satana însuşi nu se va închina şi nu va recunoaşte măreţia Domnului Isus (Romani 14:11). Este adevărat că această libertate a fost extrem de scumpă, dar era în joc supravieţuirea universului.
Motivul pentru care Dumnezeu a aşteptat atât de mult ca păcatul să meargă înainte este că El Însuşi este acuzat înaintea universului. Sunt acuzaţiile lui Satana corecte sau incorecte? Oare mersul păcatului Îl va îndreptăţi pe Dumnezeu sau pe Satana? Biblia ne descoperă că Dumnezeu Şi-a lăsat propriul caracter la dispoziţia creaturilor Sale ca să-L cerceteze şi să-L judece. Întregul plan de mântuire se învârte în jurul acestui adevăr şi nu poate să ajungă la sfârşit până ce toate acuzaţiile împotriva lui Dumnezeu nu au fost întru totul dovedite ca false. “Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat” (Romani 3:4).
I-a venit greu chiar şi lui Dumnezeu să le explice îngerilor deosebirile şirete, deşi vitale dintre adevăr şi acuzaţiile lui Satana. Chiar şi Lui Îi venea mult mai uşor să demonstreze prin fapte decât să le explice. Iată de ce Biblia este mai mult istoria a cum a tratat Dumnezeu răzvrătirea şi pe acei care au fost implicaţi în urmări.
Atacul de început al lui Satana a fost urmat curând de o revoltă organizată, care rapid s-a transformat într-o rebeliune masivă, întrucât o întreagă planetă a început să trăiască sub sistemul legii lui. Marea controversă dintre Hristos şi Satana era în toi şi felul cum trata Dumnezeu răzvrătirea era urmărit cu atenţie de orice fiinţă necăzută. Desigur că a produs uimire că din cauza principiului liberei alegeri, Dumnezeu a îngăduit ca răul să prospere. Totuşi, numai aşa se putea opri ca răul să nu se prolifereze pe termen lung.
Acest principiu reprezintă cea mai bună explicaţie pe care o putem avea, ca să înţelegem cum de pot coexista o lume atât de rea cu un Dumnezeu atât de bun. Suferinţa şi tragedia au intrat în univers din pricina alegerilor libere făcute de oameni, iar Dumnezeu nu Şi-a propus să influenţeze libera alegere. Din pricina alegerii omului, Satana a ajuns conducătorul acestei lumi. “Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16). Chiar şi Noul Testament se referă la Satana ca la “dumnezeul veacului acestuia, [care] a orbit mintea celor care nu cred…” (2 Corinteni 4:4).
Lumea această nu reflectă de loc căile lui Dumnezeu, ci mai degrabă le descoperă sistemul de cârmuire a lui Satana şi roadele răzvrătirii lui tuturor celor care vor să-l cerceteze. Lui Satana nu i se îngăduie să-şi împlinească voia decât pentru un timp, pentru ca fiecare om să aibă posibilitatea cu bună ştiinţă să aleagă între Dumnezeu şi Satana..
Demonstraţia crucială
Când Adam şi Eva au crezut argumentele lui Satana, Dumnezeu a pus în mişcare planul mântuirii. Singura speranţă pentru omenire şi pentru cârmuirea lui Dumnezeu consta acum din intervenţia lui Dumnezeu Însuşi în situaţia în care se afla omul. Riscul colosal al acestui plan reprezenta în acelaşi timp exact lucrul care Îi oferea potenţialul de a salva universul. Mântuitorul nu urma să lucreze ca o zeitate supraomenească, ci în schimb urma să existe în limitele experienţei omeneşti, ca să dezaprobe sau să aprobe acuzaţiile lui Satana împotriva legii şi caracterului lui Dumnezeu. Satana acuza acum că îi este cu neputinţă oricărui urmaş al lui Adam să ţină legea lui Dumnezeu. Era crucial ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască în această lume aşa cum ne naştem noi, ca să răspundă acuzaţiei lui Satana că îi era cu neputinţă omului căzut să asculte de legea sfântă a lui Dumnezeu.
Un univers extrem de interesat a privit cum s-a dus lupta între Hristos şi Satana chiar pe planeta pe care Satana domnea ca prinţ. Pe parcursul a trezeci de ani, au privit cum toate acuzaţiile lui Satana au fost doborâte, una după alta. Această demonstraţie şi-a atins culmea la Golgota, unde a dat greş lamentabil ultima încercare a lui Satana de a-L discredita pe Dumnezeu. Aici a pierdut el lupta dusă pentru mintea fiinţelor necăzute. Acum aveau dovezi că Dumnezeu era întru totul bun, până la moarte, şi că legea Lui era absolut corectă. Într-adevăr, Satana căzuse ca un fulger din cer şi omorându-L pe Fiul lui Dumnezeu fără de păcat, decăzuse acum din admiraţia fiinţelor necăzute. După Golgota, Satana a ştiut că pierduse. De la acest punct, el şi cu îngerii lui urmau să fie lăsaţi singuri pentru totdeauna, fără nici cea mai mică simpatie din partea fiinţelor necăzute. .
De ce mai suntem aici?
Ce contraatac extraordinar organizase Dumnezeu împotriva înşelăciunilor lui Satana! Cu siguranţă că ar fi putut să repare puţinul care mai rămăsese şi să încheie întreaga problemă a păcatului, dar după cum se întreabă jalnic titlul unui cărţi recente, “Dacă Dumnezeu a câştigat războiul, de ce nu s-a terminat?” Într-adevăr, ce facem noi aici, la 2000 de ani după bătălia decisivă?
Încă o dată, trebuie să amintim că scopul lui Dumnezeu cu planul de mântuire este să încheie experienţa păcatului odată şi pentru totdeauna, fără să violeze însă libera alegere a oricărui om care a trăit vreodată. Este nevoie de un plan de mântuire extrem de detaliat, cu toate obiecţiile posibile şi capcanele prevăzute şi rezolvate. Aşa că trebuie să conchidem de aici că nu s-a răspuns la toate întrebările la cruce şi nici nu s-au rezolvat toate problemele. Cu siguranţă că oamenii de pe acest pământ nu s-au decis încă cu privire la alegerea lor dintre Dumnezeu şi Satana şi chiar fiinţele necăzute, deşi în principiu ţin partea guvernării lui Dumnezeu, n-au înţeles încă toate problemele implicate în marea controversă.
De exemplu, Satana a pretins întotdeauna că îndurarea şi dreptatea nu pot coexista. Dacă Dumnezeu insista ca toate fiinţele create să ţină Legea, atunci nu putea să mai ierte pe nimeni care I-a călcat Legea. Acesta a fost argumentul care a fost atât de decisiv înfrânt la cruce. Imediat Satana a schimbat moneda şi a început să susţină că dorinţa lui Dumnezeu de a-i ierta pe păcătoşi dovedea că Legea Lui fusese abolită. Acest nou argument avea nevoie de ceva timp să se decidă efectiv în mintea şi în experienţa oamenilor.
De fapt, Satana are mare succes cu argumentul său cum că Legea lui Dumnezeu a fost abolită la cruce. Majoritatea lumii creştine crede acum că s-a terminat cu legea morală când Isus a murit la Golgota. Mulţi propovăduiesc că acum trăim doar sub legea iubirii, care este interpretată diferit de fiecare biserică. Creştinătatea este divizată acum în mod serios cu privire la problema legii morale a lui Dumnezeu.
Marea controversă continuă de peste două milenii. Am ajuns cumva la un verdict final în secolul al douăzecelea decât am fost în primul? Ce trebuie să se mai întâmple înainte ca guvernarea lui Dumnezeu şi un univers curat să-şi găsească din nou locul într-o perfectă armonie? Oare universul trebuie să afle că metodele lui Dumnezeu de refacere chiar merg? Întreg universul a văzut că El poate să-i ierte pe păcătoşi. Dar iertarea are de a face cu atitudinea lui Dumnezeu faţă de om. Ce-am putea spune însă de atitudinea omului faţă de Dumnezeu? Asta a fost întotdeauna o problemă. Dumnezeu S-a oferit să transforme aceste atitudini de răzvrătire într-o credincioşie de neschimbat faţă de El. Oare va reuşi? Oare foşti răzvrătiţi ar putea fi aşezaţi pe un pământ nou, lipsit de păcat, fără să rişte o nouă apariţie a păcatului şi răzvrătirii? Dumnezeu Îşi propune chiar să ia direct la cer un grup de oameni care să nu mai cunoască moartea. Va putea El să realizeze o plan atât de extraordinar?
Dumnezeu a ales îndreptăţirea şi sfinţirea ca metode prin care să-l aducă pe răzvrătit înapoi în armonie cu Sine Însuşi. Îndreptăţirea lucrează astfel: Întrucât trecutul nu mai poate fi retrăit, păcătele lui nu pot fi decât iertate, aşa că Dumnezeu le iartă. Prin credinţă, moartea înlocuitoare a Domnului Hristos plăteşte plata pentru păcatele noastre şi ne îndepărtează povara vinei. Dumnezeu nu numai că ne iartă, dar ne şi adoptă în familia Lui, astfel că nu mai suntem străini, ci fii şi fiice ale Împăratului universului. În plus, prin puterea Duhului Sfânt care face minuni, suntem născuţi din nou. Vechea fire este răstignită cu Hristos şi devenim făpturi noi, cu dorinţe şi motive noi. după voia Lui.
Sfinţirea este procesul care urmează după îndreptăţire. Caracterul omului, care determină faptele din prezent şi viitor se poate schimba; aşa că Dumnezeu oferă puterea care ne lipseşte ca să ne schimbe motivele şi faptele. Mulţi se întreabă dacă Dumnezeu poate realiza total aceste deziderate sau dacă ele se pot împlini doar parţial în viaţa lor. Oare făgăduinţele lui Dumnezeu sunt demne de încredere?
Aceste întrebări ne duc practic până la timpul nostru. Ce mai rămâne de împlinit în cer şi pe pământ, înainte ca Dumnezeu să poată încheia total problema păcatului? Sunt convins că Dumnezeu nu va îngădui să continue agonia păcatului niciun minut mai mult după ce ultimul caz va fi fost hotărât. Dacă ar face aşa, atunci El, şi nu Satana, ar putea fi tras la răspundere pentru suferinţa cauzată de păcat. Asta înseamnă două lucruri: Mai întâi că nu este niciun ceas ceresc care să bată o anume lungime de timp predeterminat neamului omenesc. Realitatea liberului arbitru înlătură orice acţiune arbitrară din partea lui Dumnezeu. În al doilea rând, nu s-au decis încă toate cazurile, aşa că devine crucial de important ca să cunoaştem cât mai mult cu putinţă acele stuaţii de criză care mai rămân şi cum am putea participa în ultima decizie.
Faza 1 — Judecata din ceruri
V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă chiar acum în cer? Are loc o judecată acolo sus, dar nu este ca parodia pe care au încercat unii să şi-o imagineze. Dumnezeu nu caută prin cărţi să vadă cine va fi mântuit şi cine nu. Isus nu pledează pe lângă Tatăl Său să fie îndurător. Isus şi cu Tatăl nu sunt adversari. Vă mai amintiţi poziţia lui Dumnezeu la începutul problemei păcatului? Decât să acţioneze arbitrar, Dumnezeu Şi-a deschis caracterul şi guvernarea ca să fie cercetată de toate fiinţele pe care le crease de-a lungul universului. Judecata este practic faza de concluzie a acestui proces.
Din nou, Dumnezeu Se deschide pentru a fi evaluat. Într-un sens foarte real, El este Cel judecat. Dumnezeu doreşte ca fiecare fiinţă din universul Său să se declare pe deplin mulţumită de modul prin care a ajuns El la hotărârea de a-i salva pe unii şi de a-i respinge pe alţii. Reţineţi că problema cea mai mare în joc în marea controversă nu este soarta fiecărui om ci caracterul şi metodele folosite de Judecătorul Însuşi. Marea speranţă a lui Satana este să-L prindă pe Judecător în vreo acţiune nedreaptă, vreun verdict de necontestat sau vreo faptă de favoritism. Dumnezeu trebuie să-Şi apere deciziile atât în faţa fiinţelor leale Lui cât şi în faţa celor răzvrătite. Aşa că în această lucrare de judecată, Dumnezeu îi invită pe toţi cei care doresc să privească, pe când El va revedea raportul şi propriile Lui decizii.
Nu uitaţi niciodată că lupta se dă între Dumnezeu şi Satana şi că Dumnezeu trebuie să dezmintă acuzaţiile lui Satana. În această judecată, oare va fi îndreptăţit caracterul lui Dumnezeu şi modul cum S-a purtat El cu păcătoşii? Când se vor prezenta toate dovezile, va recunoaşte fiecare fiinţă că El a judecat drept? Propria dorinţă a lui Dumnezeu ca toţi să examineze rapoartele ne asigură de un răspuns pozitiv. Fără această judecată finală, nu se poate ajunge la niciun sfârşit deplin al păcatului.
Faza 2 — Demonstraţia de pe pământ
Ei bine, ce mai trebuie împlinit pe pământ ca să se rezolve problemele majore din marea controversă? Reţineţi că Satana încă îşi susţine acuzaţiile împotriva valabilităţii şi puterii de a respecta Legea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu încă nu îngăduie să i se dea vreun răspuns Satanei cu excepţia liberului arbitru.
Ca să-şi ţină la zi acuzaţiile, Satana păstrează un raport exact al fiecărei ispite care a avut succes. Nu-I dă voie lui Dumnezeu să uite nici măcar una din ele. El speră să aibă putere asupra acelora care pretind că Îl iubesc pe Dumnezeu şi astfel să discrediteze puterea lui Dumnezeu de a schimba caracterul şi purtarea. “Oamenii ăştia să-mi ia mie locul în cer?” râde el. “Oare aceştia pretind că ţin legea lui Dumnezeu? Oare nu se ocupă ei mai mult de propriile lor interese decât de ale Tale? Mă dai pe mine şi pe îngerii mei afară din cer şi îi răsplăteşti pe aceşti aşa-zişi creştini care sunt vinovaţi de aceleaşi păcate?”
Domnul Isus nu Se ceartă cu Satana. Pur şi simplu continuă să-Şi ofere puterea acelora care Îl iubesc în speranţa ca în curând să existe un răspuns direct şi final la acuzaţiile lui Satana. Va trebui în cele din urmă să fim confruntaţi cu adevărul că doar nişte oameni curaţi, sinceri şi iubitori pot face ca Dumnezeu şi caracterul Său să fie înălţat în această lume. Dumnezeu a făgăduit o putere minunată unor oameni pe deplin consacraţi. Când copiii Săi vor fi gata să accepte această putere în plinătatea ei, atunci caracterul lui Dumnezeu se va descoperi lumii prin nişte exemple vii.
Cu siguranţă că nu poate exista vreo distincţie mai mare pentru un popor decât să fie cunoscut în tot universul ca reprezentant al adevărului în marea controversă cu privire la Dumnezeu. Este privilegiul nostru să ne alăturăm îngerilor sfinţi în a spune şi în a trăi adevărul despre Dumnezeu şi în a-l demonstra mai clar ca niciodată. Lumea noastră a fost atât de mult înşelată de acuzaţiile lui Satana că doar o demonstraţie imaculată în carne şi oase va dovedi autenticitatea afirmaţiilor lui Dumnezeu. Suntem invitaţi să fim exemple vii pentru ca puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu să înnobileze cu adevărat bărbaţi şi femei. Doar oameni vii, ca mine şi ca tine, pot dovedi că evanghelia este mai mult decât o teorie!
Satana contează pe faptul că majoritatea oamenilor din această lume preferă stilul său de viaţă, unde eul se are în vedere mai întâi şi mai întâi în luarea deciziilor de fiecare zi. Chiar mulţi care mărturisesc a fi creştini demonstrează prin obiceiurile lor de mânie, pizmă, invidie, teamă şi disperare că se află într-o mai mare armonie cu legile lui decât cu legile lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu poate să transforme aceşti membri slabi şi păcătoşi din familia omenească în copii permanent ascultători deoarece Îl iubesc, ce dovadă mai poate Satana să aducă? Îmbinarea dovezilor vii cu cuvântul rostit reprezintă mărturia de necontestat care îl va reduce în cele din urmă la tăcere pe Satana, acuzatorul şi îl va îndreptăţi pe Dumnezeu, Apărătorul, în drama aceasta cosmică a unei curţi de judecată.
Astfel creştinul astăzi caută să ducă o viaţă sfântă, nu ca Dumnezeu să gândească mai bine de el, ci ca lumea să gândească mai bine de Dumnezeul pe care-L văd prin el. Creştinul detestă păcatul din viaţa lui, nu că s-ar teme că Dumnezeu îl va iubi mai puţin, ci pentru că se teme că prietenii lui Îl vor iubi mai puţin pe Dumnezeu din pricina păcatelor lui. Ultima generaţie care va trăi pentru Dumnezeu va fi atât de sigură că El i-a acceptat încât vor trăi liberi întru totul pentru El. Dorinţa lor de căpătâi va fi să-L facă cunoscut lumii pe acest Dumnezeu minunat. Ei s-au decis că nu se mai vor răzvrăti. Pentru ei păcatul este respingător deoarece Isus le-a dat nişte valori noi, împreună cu puterea de a trăi acele valori. Ei reprezintă o parte din răspunsul final dat de Dumnezeu acuzaţiilor lui Satana.
Aceşti oameni vor oferi dovezi de necontestat cu privire la faptul că Dumnezeu nu cere prea mult de la fiinţele create de El atunci când cere ascultare faţă de Legea Lui. Reflectarea caracterului lui Hristos în copiii Săi ascultători vorbeşte elocvent despre faptul că Legea lui Dumnezeu nu a fost incorectă şi că Dumnezeu oferă libertate atunci când cere asscultare. După cum s-a exprimat un autor, “onoarea lui Hristos” rămâne “desăvârşită în perfecţiunea caracterului poporului Său ales.” Capitolul final din planul de mântuire–sfârşitul păcatului–va avea loc când această îndreptăţire concludentă a guvernării lui Dumnezeu va deveni o realitate.
În triumful lui Hristos asupra lui Satana la cruce, putem vedea strategia de maestru a contraatacului lui Dumnezeu împotriva Satanei, care a asigurat izgonirea finală a păcatului din univers. Totuşi, ultima bătălie va fi câştigată de către creştinii, încinşi cu puterea Învăţătorului lor. Această demonstraţie îndreptăţeşte declaraţiile lui Dumnezeu şi Îi permite să aducă păcatul la un sfârşit total.
Faza 3 — Sfârşitul deplin al răzvrătirii
Următorul pas în istorisirea noastră, revederea rapoartelor de către răscumpăraţi în timpul mileniului, are ca scop să-i îngăduie neamului omenesc să privească alături de Dumnezeu pentru a-I înţelege deciziile, aşa cum le-a îngăduit fiinţelor necăzute în timpul judecăţii de cercetare. Iar la sfârşitul mileniului, întreaga lume nesalvată se va aduna înaintea tronului lui Dumnezeu pentru acelaşi scop. Trebuie să clarificăm un anume punct în concluzie. Toţi, incluzîndu-i şi pe cei nemântuiţi, vor înţelege de ce Satana şi păcatul trebuie nimiciţi. Această recunoaştere finală a dreptăţii şi iubirii lui Dumnezeu va îndreptăţi cu desăvârşire numele lui Dumnezeu. Toţi vor vedea că păcatul n-are nicio scuză şi niciun motiv şi că ascultarea este singurul mod de viaţă şi de fericire.
Doar prin acest proces dureros şi îndelungat poate să ajungă păcatul la un sfârşit, în timp ce se poate păstra libertatea de alegere pentru orice om. Această libertate reprezintă punctul central al planului de maestru făcut de Dumnezeu. De ce este libertatea atât de importantă? Deoarece fără libertatea de a-L respinge pe Dumnezeu, nici noi n-am putea să-L alegem şi fără alegere, iubirea ar fi aproape imposibilă. Dumnezeu Îşi iubeşte creaturile iar cel ce iubeşte tânjeşte după dragoste în schimb. O veşnicie în care vom creşte în a-L iubi pe Creatorul nostru ne va deschide şi alte porţi mai mari de libertate, posibilităţi mai deosebite de realizare decât am putea cunoaşte aici vreodată în această lume întunecată.
Acum trebuie să facem alegerile care să ne păstreze libertatea de-a lungul întregii veşnicii şi să îndreptăţim caracterul Dumnezeului care ne iubeşte atât de mult încât a riscat totul ca noi să putem avea parte gratuit de totul alături de El.
Ultima noapte de pe pământ
Table of Contents |
|
---|---|
1. | Introducere |
2. | Întârziind să răspunzi chemării |
3. | Râul Iordan |
4. | De ce atât de puţini? |
5. | Omul care a dat totul |
6. | Ultima predică a lui Noe |
7. | Nu mizaţi că mai este timp |

Introducere
Unul din cele mai extraordinare versete din Biblie a fost tradus de Dr. Moffett prin cuvintele: “Rău şi numai rău, spune Domnul, Cel Nesfârşit … vine, bate ceasul şi bate pentru voi, ceasul şi sfârşitul. A sosit pieirea voastră.” Ezechiel 7:5-7.
Bazându-ne pe acest text uimitor, atenţia ne este atrasă spre cel mai solemn mesaj auzit vreodată de urechea omului. Este un avertizment pentru fiecare persoană ce trăieşte pe această planetă astăzi, deoarece fiecare om trebuie să treacă prin ultima lui noapte de pe acest pământ. Cum ar fi să înceapă să trăiască acele ultime 24 de ore?
Probabil că aţi auzit de oraşul Pompei care se afla la umbra muntelui Vesuviu în vechea Italie, cu mult timp în urmă. În anul 79 d.Hr., acel munte pur şi simplu a explodat cu o furie vulcanică şi milioane de tone de lavă s-au scurs peste Pompei inundându-l şi ştergând de pe faţa pământului toţi locuitorii lui. Un prieten de-al meu a avut ocazia să se plimbe peste cenuşa întărită şi piatra ponce care încă acoperă ruinele excavate ale acelui oraş antic. El mi-a descris poziţiile contorsionate pe care le aveau unele victime, ale căror poziţii s-au păstrat perfect modelând spaţiul ocupat de către trupurile lor descompuse.
Deseori, m-am gândit, “Dacă pietrele ar putea vorbi, ce poveste ar mai avea de spus despre ultima noapte de pe pământ pentru Pompei.” S-ar părea că totul mi se conturează în faţa ochilor chiar acum când mă gândesc la ea. Experienţa unui întreg oraş plin de oameni, luat prin surprindere şi aruncat în veşnicie, fie că erau gata sau nu. Cum va fi când dvs. şi cu mine vom trece prin aceeaşi experienţă? Ne va găsi agăţaţi de aceleaşi vechi păcate pe care mulţi dintre ei le comiteau evident atunci când au fost măturaţi de acel potop instantaneu de moarte?
Fără îndoială că mulţi din Pompei au auzit acea explozie iniţială şi au avut timp să se uite în sus şi să vadă acel zid înspăimântător de lavă înainte ca să-i înghită. Nu ştim nimic despre gândurile lor, dar poziţiile corpului lor descoperă că păcatul devenise o ştiinţă, şi că puţini, dacă nu chiar nimeni, nu se gândea la moarte sau la ce va urma.
Mă întreb ce o fi simţit ap.Pavel când le-a predicat evanghelia harului locuitorilor din Pompei. Cu siguranţă că în călătoriile sale în cetăţile cele mai mari din Imperiul Roman, probabil că a vizitat şi acest centru de renume rău şi viciu. Dar este foarte improbabil ca vreun locuitor din acea cetate-port să-l fi ascultat cu interes pe apostol. Poate că l-au alungat imediat, iar Pavel a fost nevoit să-şi scuture praful de pe picioare când a plecat.
Din Pompei, generalul Titu îşi recrutase mulţi dintre soldaţi pentru asaltul teribil asupra Ierusalimului din anul 70 d.Hr. Poate că unul din cetăţenii din Pompei a aruncat torţa în flăcări care a ars templul magnific până la temelii.
Dar acum acei veterani din războaiele străine se întorseseră acasă să-şi trăiască anii de pensie în plăceri fără restricţii. Încet, paharul fărădelegii s-a umplut până la vârf, şi într-o noapte de dezmăţ şi beţie, îngerul morţii a zburat deasupra străzilor Pompeiului. Nu ne este greu să ne imaginăm cum ultima chemare a lui Dumnezeu a ajuns la orice om, orice femeie şi copil în acea ultimă noapte. Înainte ca îngerul să-şi strângă aripile, Duhul Sfânt a mijlocit la uşa fiecărei inimi. Curând după ce au încetat muzica şi dansul, oamenii, în patul lor, se luptau cu convingerile puternice de păcat, dar una câte una acele impresii gingaşe au fost reduse la tăcere. Glasul Duhului a fost stins de dorinţa trupească după mai multă distracţie şi păcat. Soarta oraşului Pompei era pecetluită.
Întârziind să răspunzi chemării
Biblia ne mai oferă o altă ilustraţie izbitoare a ultimei nopţi de pe pământ, în cartea Genezei. O cetate urma să fie ştearsă din pricina totalei ei dedări la stricăciune şi nelegiuire. În ajunul nimicirii ei, Lot le-a mai făcut o vizită fiicelor lui şi soţilor acestora, care îşi făcuseră casa în mijlocul cetăţii blestemate din Sodoma. Dar cererile lui urgente de a părăsi cetatea au fost luate în derâdere ca nişte temeri neîntemeiate. Biblia aminteşte că “ginerii lui credeau că glumeşte”. Geneza 19:14. De fapt, au început să râdă de un om în vârstă, pe când el plângea pentru nepăsarea lor. Cât de diferită ar fi fost situaţia dacă ar fi ştiut ei că într-adevăr era un mesaj de judecată din partea lui Dumnezeu. Cu rapiditate, ar fi răspuns şi s-ar fi grăbit să iasă din Sodoma, dacă ar fi crezut că aceea era cu adevărat ultima lor noapte de pe pământ.
Dar n-au ştiut şi nici n-au crezut. Cei mai mulţi dintre noi nu vor recunoaşte niciodată când se va apropia în viaţa noastră acel moment fatal. Mulţi sunt loviţi de un accident subit şi de moarte, prin surprindere, fără vreo alertă de cel puţin 24 de ore. Dar să presupunem că aţi şti că mai aveţi de trăit exact două luni sau două săptămâni sau două zile. I-am auzit pe unii zicând, “O, dacă aş şti asta mai dinainte, aş renunţa la toate obiceiurile rele şi m-aş decide să-L urmez pe Hristos în totul!” Desigur, dar adevărul este că nimeni dintre noi nu ştie asta, şi pentru mulţi care citesc aceste rânduri, acea ultimă noapte este cu mult mai aproape decât credem sau ne putem închipui.
Cât de şiret este Satana în a exploata acest domeniu personal de necunoscut din fiecare dintre noi. El recunoaşte bine că amânarea este arma lui cea mai de efect în a-i face pe oameni să se piardă. Cu cât este mai mult amânată decizia, cu atât este mai uşor să mai aştepţi puţin până ce procesul de amânare se transformă într-un obicei letal. Voinţa devine din ce în ce mai slabă, pe când întârzierea sapă iniţiativa şi face din ce în ce mai puţin probabil ca cel în cauză să acţioneze înainte ca să fie prea târziu.
Biblia are de zis unele lucruri foarte grave în legătură cu subiectul amânării chemării lui Dumnezeu. Când Pavel vorbea cu Felix despre neprihănire şi judecată, ni se spune că guvernatorul tremura şi a promis să-l cheme pe Pavel “când va mai avea prilej”. Acea ocazie nu a venit niciodată şi după cât ştim, Felix a murit fără Hristos la sfârşitul vieţii lui. Împăratul Agripa a fost şi el foarte convins după ce a ascultat mărturia lui Pavel despre Hristos. Chiar a strigat, “Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” Fapte 26, 28. Ce tragedie că, în ciuda acestor convingeri înduioşătoare, niciunul din aceşti conducători romani nu a ajuns să asculte ceea ce ştiau că este bine. “Aproape” nu înseamnă destul.
Uneori se iveşte situaţia ca oamenii să fie nevoiţi să facă o alegere în mai puţin de câteva minute, alegeri care să le afecteze întregul viitor. În aceste situaţii rare, – şi poate că nu sunt atât de rare pe cât am crede, – acea clipă de aur apare în centru, rămâne doar câteva momente preţioase, iar apoi dispare pentru totdeauna. S-ar părea cât se poate de adevărat că Felix şi Agripa au fost puşi faţă în faţă cu ocazia cea mai însemnată şi favorabilă de a alege viaţa în locul morţii şi ei au pierdut-o. Au aşteptat prea mult, iar convingerea lor de pocăinţă s-a şters şi a dispărut.
La fel fac şi oamenii de astăzi. Aşteaptă situaţii mai prielnice – un alt serviciu, pensia sau o siguranţă financiară. Îşi fac promisiuni lor înşişi şi altora că se vor preda lui Hristos şi vor asculta de adevăr de îndată ce va veni timpul. Altcineva – Satana – aude aceste promisiuni şi imediat începe să aranjeze evenimentele ca să nu vină niciodată acel timp. Aceşti oameni aşteaptă şi aşteaptă şi aşteaptă şi mulţi dintre ei vor tot aştepta până când apa se va transforma în sânge şi uşa harului se va închide pentru neamul omenesc. Nu este de mirare că Biblia declară “Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 2 Corinteni 6:2.
Când a venit potopul şi s-a închis uşa corabiei, nu a mai avut importanţă cât de aproape sau cât de departe se afla cineva la acel moment. Cei care erau cu un pas în afara acelei uşi erau tot atât de pierduţi ca cei care se aflau la distanţe mari. După 120 de ani de rugăminţi, Duhul lui Dumnezeu S-a retras de pe Pământ, mâna lui Dumnezeu a închis uşa, iar soarta lumii a fost stabilită. Oare are aceasta ceva de a face cu ceea ce se întâmplă urmaşilor de azi ai acelor opt supravieţuitori din arcă? Evident că da. Deoarece Isus a declarat, “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” Matei 24:37.
Domnul Hristos Se referea la timpul sfârşitului în care trăim acum. El declara, “Aidoma se va întâmpla.” Există oare asemănări cu cultura şi modul de viaţă antediluvian? Ni se spune că “toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” Geneza 6:5. Oare declaraţia referitoare la oamenii dinainte de Potop se potriveşte tabloului urmaşilor stricaţi ai lui Noe de astăzi? Ca să aflaţi răspunsul la această întrebare, citiţi ziarul de mâine dimineaţă şi urmăriţi ştirile locale la televizor. Nelegiuirea abundă. Delictele nu mai pot fi stăpânite. Teroriştii lovesc în locuri neaşteptate. Nimeni nu va pune la îndoială că întocmirile gândurilor rele marchează veacul prezent cu un potop de violenţă şi nelegiuire.
Mai există oare dovezi că Duhul Sfânt Se luptă cu inima oamenilor şi îi îndeamnă pe toţi să răspundă ultimei invitaţii a harului? Ca evanghelist, pot da mărturie că se dă o luptă acerbă în jurul fiecărui suflet. Unii dintre cei care citesc aceste rânduri se află pe pragul luării unei decizii care poate însemna viaţă sau moarte şi în acelaşi timp, Satana se străduieşte să stârnească temeri neîntemeiate care să vă reţină de a nu vă preda cu totul. Sunteţi ispitit, asemenea lui Felix, să aşteptaţi o ocazie mai prielnică, dar ea nu va veni niciodată. Să amânaţi acum înseamnă să vă alăturaţi unei mari majorităţi care a fost nimicită cu potopul şi care îi reprezintă pe aceia care vor fi nepregătiţi când va reveni Domnul Isus.
Râul Iordan
Gândiţi-vă doar o clipă ce s-ar fi întâmplat la Râul Iordan dacă preoţii ar fi ezitat să intre în apă la porunca Domnului. Iordanul era umflat (Iosua 3:15), iar apele lui înfuriate se vărsaseră peste maluri şi erau învolburate. Mugetul apei lui repezi răsuna până la ceruri.
Dar se sfârşiseră cei 40 de ani din pustie şi, la porunca lui Dumnezeu, Iosua le-a spus preoţilor să conducă oastea de milioane de oameni ca să traverseze Râul Iordan şi să se pregătească astfel să ia în stăpânire Ţara Canaanului.
Trebuiau să păşească chiar în apa învolburată şi să se încreadă că Dumnezeu Îşi va ocroti poporul. Să presupunem că acei preoţi s-ar fi grăbit la o şedinţă de comitet în care să discute porunca dură ca întreaga tabără să intre într-o aparentă capcană de moarte. Poporului îi era deja frică la auzul urletului apei învolburate. Orice ezitare din partea preoţilor ar fi putut provoca panică în popor, care ar fi refuzat să intre în apă. Miza era uriaşă. Canaaniţii îi urmăreau. Orice semn de teamă aici i-ar fi făcut să atace poporul lui Dumnezeu.
Când preoţii au ajuns la marginea apei, aceasta nu s-a despărţit. Însemna curată sinucidere să intri în acele ape învolburate şi periculoase. Dar preoţii au continuat să meargă până ce au intrat bine în apă (Iosua 3:15). Apoi, deodată apele n-au mai curs şi întreaga tabără a traversat râul spre Canaan pe un teren uscat.
Te afli cumva astăzi lângă malurile învolburate ale Iordanului? Există o mie de motive pentru care ar părea o adevărată nebunie ca să te decizi să mergi înainte. Ar însemna să-ţi predai întreaga viaţă şi voinţă pentru a merge înainte în ascultare, indiferent de urmări. Nu este uşor. Poate ziceţi, “Deschide tu drumul şi eu te voi urma”! Dar planul lui Dumnezeu este exact opusul. El spune, “Ia-o tu înainte şi Eu îţi voi deschide calea” (Matei 6:33). Minunile apar când înaintăm prin credinţă.
Mă bucur nespus că cineva din faţa rândului a avut o credinţă puternică atunci când Moise a dat porunca să se intre în mare şi aşa de sigur cum apele s-au despărţit sub picioarele lor, tot astfel situaţiile disperate vor dispărea atunci când poporul lui Dumnezeu va merge înainte plin de ascultare de El. Este interesant de observat că următorul pas depindea de cei din zilele lui Moise, şi acelaşi lucru este valabil şi în dreptul celor care s-au despărţit de sclavia spirituală. Dumnezeu nu poate să ia o decizie în locul nostru şi nici nu o va lua, dar de îndată ce facem primul pas prin ascultare, El ne va umple cu putere ca să învingem orice obstacol.
S-ar putea ca unii să obiecteze că insist prea mult asupra acelora care întârzie în zona crepusculară a indeciziei. Poate că vă simţiţi ofensaţi de îndemnul meu puternic de a-L urma repede pe Isus. Dar vă rog, reţineţi că mă adresez acelora care s-ar putea să-şi trăiască ultima noapte de pe pământ. Nu cred că se poate să asculţi de Dumnezeu prea repede, şi întru câtva nu cred că cineva mă va mustra vreodată în ceruri pentru că le-am adresat apelul clar, concis şi urgent. Sunt cât se poate de convins de aceasta deoarece am văzut urmările unei aşteptări prea îndelungate.
Aş putea umple cartea aceasta cu întâmplări emoţionante ale acelora care şi-au amânat predarea până ce inima le-a ajuns rece şi de piatră. Mai mult, v-aş putea oferi nume şi locuri unde participanţii la întruniri de evanghelizare au murit subit prin accidente. De nenumărate ori, am făcut apeluri pentru luarea unei decizii, fără să-mi dau seama că în public se aflau oameni care ascultau ultima lor invitaţie pentru a fi mântuiţi.
De ce atât de puţini?
Dar de ce relativ atât de puţini răspund acestor apeluri de predare? Oare de ce trebuie cineva implorat să accepte mântuirea proslăvită a Domnului nostru? Aş dori să răspund la aceste întrebări într-un mod pe care să nu-l uitaţi niciodată. Chiar şi Domnul Isus a confirmat că doar puţini vor dori să urmeze calea cea strâmtă spre ceruri. Majoritatea vor alege calea cea largă care duce la moarte pe care va merge cea mai mare parte dintre oameni.
Avem apoi această declaraţie şocantă pe care a rostit-o Învăţătorul, la care ne-am referit deja: “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” Matei 24:37. Câţi au fost salvaţi în acele zile de dezastrul global? Doar opt au avut credinţă în cuvântul lui Dumnezeu ca să stea închişi în acea monstruozitate de barcă. Oare “în zilele Fiului omului” vor fi salvaţi tot atât de puţini? Toţi sunt de acord că declaraţia se referă la sfârşitul lumii şi la venirea Domnului Isus.
Am auzit deja declaraţia, “O, dacă aş fi trăit în acele zile, aş fi intrat în arcă împreună cu credinciosul Noe.” Ce uşor este de zis ce am fi făcut în anumite situaţii din trecut! Alţii au vorbit despre nobilii martiri care au murit pentru credinţa lor în timpul Evului Întunecat şi au declarat cu multă siguranţă că şi-ar fi dat viaţa cu bucurie şi de dragul adevărului.
Ei bine, s-ar putea să fie adevărat că unii şi-ar fi dat viaţa pentru credinţa lor, dar puţini au vreo înţelegere a ceea ce însemna să stai de partea lui Hristos în timpul acelor zile teribile. Acei curajoşi bărbaţi şi femei, care au fost arşi pe rug, aruncaţi la animale sălbatice sau torturaţi în închisorile medievale şi-ar fi putut salva viaţa printr-o simplă mişcare a mâinii. În majoritatea cazurilor, li se oferea amnistie şi libertate imediată dacă îşi arătau bunăvoinţa de a renunţa la credinţa lor. Aşa că alegerea era foarte clară pe când urmăreau cum se puneau lemnele uscate peste ei. Urmau să se sufoce în mijlocul fumului şi flăcării pedepsei sau să meargă înapoi acasă în confortul căminului şi familiei. Milioane de martiri necunoscuţi au ales să moară de vii ca nişte eroi decât să-L renege pe Mântuitorul lor.
Câţi creştini cunoaşteţi care să aibă acest fel de iubire şi credinţă care să se jertfească? Care fel de oameni i-ar fi urmat pe martiri pe rug sau în arenă? Unii s-ar putea, dacă ar fi trăit în acele zile. Dar de un lucru putem fi siguri: Doar acei care ar prefera să moară chiar acum decât să calce legea sfântă a lui Dumnezeu I s-ar fi dovedit credincioşi în timpul acelor ani de aspră persecuţie.
Din nefericire, trăim într-un veac lejer, permisiv unde hotărât că sacrificiul de sine este demodat. Adevărul a ajuns foarte negociabil în climatul ecumenic relaxat al religiei contemporane. Pluralismul a ajuns atât de acceptabil că membrilor li se oferă o gamă largă de ce pot sau nu să creadă. Foarte puţine puncte de doctrină, dacă este vreunul, sunt considerate destul de importante ca să te lupţi pentru ele, darămite să mai şi mori. Desigur că există excepţii notabile, dar acestea se găsesc ades în afara graniţelor confortabile ale aşa-zisului Occident creştin.
Omul care a dat totul
De exemplu, de fiecare dată când îi aud pe oameni scuzându-se că nu pot merge tot drumul cu Isus, mă gândesc la Saddiq. Era 25 decembrie, 1955, când am răspuns unei bătăi furioase la uşa mea în Lahore, Pakistan. Un sătean îmbrăcat tipic ca un musulman a dat buzna peste mine în casă, strigând: “Botează-mă repede! Botează-mă acum!” După ce s-a liniştit puţin, omul a început să depene o întâmplare uimitoare. Se numea Saddiq şi locuia în regiunile tribale ale trecătoarei Khyber, lângă graniţa afgană unde nu exista niciun control guvernamental. Orice om care avea un cuţit, un topor sau o armă putea aplica legea musulmană.
Saddiq avea o slujbă bună şi o familie minunată, şi era de asemenea un musulman credincios care se ruga de cinci ori pe zi cu faţa către Mecca. Dar de curând începuse să-l asculte pe un prieten de-al meu evanghelist care ţinea întruniri într-un cort din acea regiune. În fiecare seară, în drum spre casă de la muncă, Saddiq stătea afară la umbră şi absorbea cu nesaţ adevărurile uimitoare ale evangheliei. Nu îndrăznea să intre înăuntru de teama de a nu fi ucis ca necredincios, iar când s-a făcut apelul de la altar, Saddiq n-a putut decât să se predea în inima lui spre a-L urma pe Isus.
Mai târziu, i-a mărturisit soţiei că el va trece la creştinism. A doua zi, s-a întors de la muncă şi şi-a găsit casa goală. Socrul său luase totul şi pe toţi din casă. Urma să nu-şi mai vadă niciodată soţia şi copiii. Câteva zile mai târziu, a fost dat afară de la serviciu, întrucât rudele lui au intervenit împotriva lui. Apoi, i s-a întins o cursă de către membrii propriei lui familii şi a fost bătut aproape până la moarte. Fugind ca să-şi slaveze viaţa, Saddiq a ajuns în oraşul Lahore şi a căutat pe cineva care să poată să-l ajute să-şi încheie călătoria de la Islam la creştinism. Am fost fericit că m-a găsit. Am umplut bazinul şi l-am botezat pe acel curajos în Domnul în acea după-amiază de Crăciun.
Am văzut semnele pe trupul lui Saddiq, când ieşea din apă – semne ale consacrării şi sacrificiului, pe care urma să le poarte tot restul vieţii lui. Urma ca tot restul vieţii să se ascundă şi să fugă de mânia propriilor lui rude. Oricine l-ar fi găsit ar fi considerat de datoria lui să-l omoare.
Ades mă gândesc la Saddiq atunci când ţin campanii de evanghelizare şi cea mai mare parte a ascultătorilor se conving de aceleaşi adevăruri pe care le-a aflat fratele meu Saddiq în afara cortului cu mult timp în urmă. Dar nu toţi reacţionează la fel ca el. Nimeni nu vrea să trăiască pierderea copiilor pentru o viaţă întreagă, o ameninţare constantă cu moartea sau o persecuţie fizică extremă care îl vor urma pe Saddiq tot restul zilelor lui de pe pământ. Totuşi, poate câţiva vor fi cercaţi la pierderea câtorva dolari sau chiar a câtorva prieteni. Ei se retrag şi se plâng de greutăţile şi sacrificiul implicat în a lua decizia pentru botez. Adevărul este că nu ştim ce înseamnă cu adevărat tăgăduirea de sine şi sacrificiul. Dacă nu suntem gata să ne dăm viaţa de dragul adevărului, nu merităm împărăţia cerului.
Uneori îi auzim pe unii zicând, “Dacă aş fi trăit în zilele lui Isus, aş fi fost unul din urmaşii Lui.” Dar oare ştim ce însemna să te arăţi pe faţă ca urmaş al lui Isus din Nazaret? Indiferent de starea lor socială, oamenii erau imediat daţi afară din sinagogă. Aceasta însemna că li se boicotau afacerile, erau dezmoşteniţi de familii şi erau consideraţi morţi de către toţi prietenii lor. Oare unii chiar ar fi ales asta dacă ar fi trăit în Palestina cu două mii de ani în urmă? Da, dar doar aceia care mai degrabă ar muri decât să păcătuiască, dacă ei ar fi ales să-L urmeze atunci pe umilul nazaritean.
Şi oare ar fi la fel cu zilele lui Noe? Am aflat deja că doar opt persoane au vrut să rişte şi să înfrunte ridiculizarea de a fi membru în biserica aflată în barca lui Noe. Câţi dintre credincioşii moderni ar fi îndrăznit să ia o poziţie publică în favoarea unui proiect scandalos de a ridica o barcă uriaşă pe malul unui deal uscat? Probabil că niciun grup religios din istoria lumii nu a îndurat o publicitate mai negativă decât Noe şi familia lui.
Ultima predică a lui Noe
M-a uimit întotdeauna ideea că poate Noe şi-a tocmit ajutoare la construcţia bărcii, care mai târziu au pierit deoarece au respins chiar mijlocul de mântuire în care investiseră atât de mult din viaţa lor. Iar aceşti oameni aveau motivele cele mai întemeiate ca să creadă că va veni un potop. Zi de zi, ascultau cuvintele sincere ale bătrânului patriarh când acesta îşi implora rudele şi prietenii să se folosească de acest mijloc şi să-şi scape viaţa. Biblia îl numeşte pe Noe “un propovăduitor al neprihănirii” (2 Petru 2:5), cuvinte care ne arată că probabil el şi-a petrecut mai mult timp îndemnând la luarea unor decizii decât în a bate cuie în arcă.
Cum ne putem explica uimitoarea împotrivire la apelurile puternice şi pline de duh ale lui Noe şi ale fiilor lui? Se pare că acesta este aproape un exemplu clasic de influenţă a majorităţii. Teama de a fi altfel i-a făcut pe mulţi oameni sinceri să respingă, de la început, apelul conştiinţei şi a judecăţii sănătoase. S-a întâmplat în zilele lui Noe şi se mai întâmplă şi astăzi. Prejudecăţile şi stările sufleteşti, odată stârnite, au o influenţă mai mare asupra deciziilor decât tot adevărul logic din lume. Niciun antediluvian nu putea nega dovezile convingătoare ale acelor animale, care intrau două câte două şi şapte câte şapte în arcă, dar mulţimea batjocoritoare le aducea aminte de preţul nonconformismului. N-au îndrăznit să fie altfel şi să arate vreun sprijin grupului mic şi nepopular, care credea altceva.
Am încercat să-mi imaginez acel ultim apel pe care l-a făcut Noe mulţimii de curioşi. Zgomotele construcţiei încetaseră, iar uneltele au fost puse la locul lor. Animalele erau toate în siguranţă la bord, iar familia lui Noe terminase de transferat toate posesiunile în vasul masiv fără ferestre. Din toate predicile care s-au rostit vreodată din istoria lumii, pe aceasta chiar aş fi preferat să o aud. Dramatismul acestui moment a fost prins de către Domnul nostru Isus când a declarat, “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.”
Un alt apel final – o altă predică finală, să-i zicem astfel – se va rosti în faţa locuitorilor proscrişi ai acestui veac în egală măsură de rău. De data aceasta, nimicirea nu va fi prin apă, ci prin foc. Totuşi, există o paralelă teribilă între mesajul urgent rostit de Noe şi cel al celor credincioşi care vor da strigătul cel tare de avertizare că lumea este gata să fie nimicită din nou.
Domnul Isus a descris indiferenţa cu care va fi primit acel mesaj. “Mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.” Luca 17:27. Ce comentariu despre efectul paralizant al păcatului! Oamenii îşi continuă treburile ca de obicei, în timp ce se scurg ultimile clipe ale harului.
Oare a existat vreun alt predicator care să-şi rostească solia în încordarea sufletească care îl apăsa pe Noe în acea zi? Era perfect conştient că peste câteva clipe uşa din spatele lui va închide pentru totdeauna orice speranţă de salvare pentru neamul omenesc. Doar cuvintele acestei ultime predici puteau să mai ajute vreun suflet în viaţă. Scripturile arată că Hristos prin Duhul Sfânt era Cel care predica prin Noe duhurilor acelor oameni legaţi de păcat (1 Petru 3:18-20).
Sunt sigur că erau lacrimi în glasul lui Noe şi pe obrajii lui când îi implora să intre cu el în arcă. Mulţi dintre cei care îl ascultaseră, îi fuseseră vecini de-o viaţă şi poate că Noe chiar îi chema pe nume, când îi îndemna să ia o decizie. O convingere solemnă ţinea nemişcată mulţimea, pe când bătrânul se opri să-şi şteargă ochii. Apoi, a urmat o agitaţie în timp ce unii au început să se pregătească aparent să se alăture micului grup, dar imediat au fost traşi înapoi de mâinile rudelor şi pritenilor.
Nu pot să pătrund deplin în ceea ce a simţit Noe când s-a întors la familia lui în arcă pentru ultima dată, dar mă simt deosebit de aproape de el în acel ultim apel pe care l-a făcut mulţimii. M-am simţit la fel de fiecare dată când la încheierea unei campanii de evanghelizare, adresez ultima invitaţie. Întotdeauna cunosc personal oameni din public care se luptă cu Duhul lui Dumnezeu. Ei cred adevărul, sunt pătrunşi de el şi aproape că sunt convinşi să vină în faţă. Aşa o fi fost şi cu Noe când s-a întors să-i implore încă o dată. Dar în cele din urmă a trebuit să încheie întrevederea şi să plece, plângând, prin uşa deschisă. Şi deodată acea uşă a început să se mişte în balamale şi peste câteva secunde, s-a închis cu putere.
Au urmat nişte strigăte nervoase din partea unora, când s-a închis uşa, iar apoi, o conversaţie animată. “Ei, ai mai auzit aşa ceva de când eşti?” se răsti o voce deasupra altora. “Crezi că s-ar putea să aibă dreptate cu privire la potop?” întrebă un altul. Dar apoi, urmă o dezaprobare puternică, iar unii arătau cu degetul cerul fără nori ca să afirme tare ceea ce se repetase de când a început să se clădească arca, “N-a plouat niciodată, iar oamenii ăştia au înnebunit să creadă aşa o prostie!”
Două sau trei zile, teama a continuat să pună stăpânire pe oameni, mai ales când treceau în drumul lor la lucru, în fiecare dimineaţă, pe lângă arca închisă ermetic. Dar pe la mijlocul săptămânii, părea evident că toate prezicerile lui Noe fuseseră total greşite şi chiar celor care simţiseră o convingere puternică le-a fost ruşine de fosta lor părere. Ca să-şi acopere jena, unii din ei au început să facă remarci batjocoritoare la adresa oricui vroia să asculte. Cam pe la a şaptea zi, nu mai exista nici brumă de simpatie faţă de familia închisă în arcă.
Şi apoi s-a întâmplat! Se părea că s-au ivit nori din senin şi picături de ploaie au început să cadă peste pământul înfometat. Ţipete şi strigăte străpunseră văzduhul pe când bărbaţi, femei şi copii alergau spre vreun posibil adăpost. Dar apoi apa cădea în şuvoaie din ceruri, şi din crăpăturile uriaşe ale peşterilor pământului. Cei care au reuşit să se lupte şi să ajungă la niveluri mai înalte au fost curând copleşiţi şi târâţi până ce au murit, în timp ce marea arcă din chiparos plutea încet şi sigur pe valurile ce se ridicau.
“Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului.” Vor fi salvaţi doar câţiva credincioşi, socotiţi drept nebuni şi fanatici, dar destul de curajoşi ca să urmeze un adevăr nepopular şi să vestească o avertizare deosebită cum că sfârşitul este aproape. Aţi auzit? Aţi prins lecţia pe care ne-o dă Domnul nostru prin predica despre Noe? “Ce s-a întâmplat … se va întâmpla la fel.” Niciun “dacă” sau “şi” sau “dar” – “Se va întâmpla la fel.” Ultima noapte de pe pământ va sosi în dreptul fiecăruia, când cerurile se vor deschide larg, iar oştirea glorioasă a îngerilor va deschide drumul splendorii orbitoare pentru Regele regilor şi Domnul domnilor. Va sosi pe neaşteptate şi va fi prea târziu pentru cei care au aşteptat până ce s-a închis uşa harului.
Nu mizaţi că mai este timp
Aşa cum timpul de har pentru lumea antediluviană s-a încheiat la şapte zile înainte de potop, tot astfel timpul de har pentru această planetă se va încheia după cele şapte plăgi înainte ca să Se arate Isus. În timpul acelor ultime şapte plăgi pustiitoare, Biblia declară că nimeni nu mai poate intra în templul din ceruri (Apocalipsa 15:8). Nu va mai exista niciun mijlocitor pentru neamul omenesc. “Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; … Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe! Iată, Eu vin curând.” Apocalipsa 22:11,12.
Milioane de oameni aşteaptă în zadar ca vreun anume eveniment special să le semnaleze că trebuie repede să se pregătească pentru a-L întâmpina pe Domnul care revine. Ca şi guvernatorul Felix, ei speră să se bucure de “o ocazie mai bună”. Şi în timp ce întârzie, inima lor se împietreşte şi voinţa lor îşi pierde din decizie. Ei pierd preţioasa calitate de a judeca propria nevoie şi de a discerne semnele panoramice ale sfârşitului.
În timpul excavaţiilor de la ruinele din Pompei, s-a găsit scheletul unei femei care se pare că fugea din calea râului de foc de lavă, care curgea de pe coasta muntelui Vesuviu. Strânşi în mâinile ei osoase de schelet se aflau doi cercei cu bijuterii. Nu ne este greu să ne imaginăm exact ce se petrecuse în viaţa acelei femei. Era evident că fusese alertată de nimicirea ce se apropia şi se grăbise înapoi în casă ca să-şi salveze fleacurile din mână. Dar întârzierea i-a făcut cu neputinţă să depăşească valul morţii şi a fost depăşită şi îngropată în lavă.
Să vă pun o întrebare. Cu ce greşise femeia aceea? Care era marea ei greşeală? Răspunsul este uşor. A crezut că are mai mult timp decât avea de fapt. Este aceeaşi greşeală pe care o fac astăzi majoritatea oamenilor pe când se apropie holocaustul nimicirii. Nu există niciun om nebotezat şi neconsacrat în toată lumea care să nu facă această greşeală. Toţi vor să fie salvaţi şi intenţionează să se predea într-o bună zi, dar calculează că mai există destul timp.
Sunteţi dintre aceia care au amânat acea zi a deciziei, acea predare fără rezerve a voinţei dvs.? Daţi-mi voie, vă rog, să vă adresez un cuvânt. Există slabe şanse să aveţi dreptate şi să mai aveţi o altă ocazie – dar este doar o şansă! Mai există şi şansa să greşiţi de moarte. Vă jucaţi cu salvarea sufletului dvs. Jucaţi un joc de moarte cu privire la soarta dvs. veşnică. Cu fiecare zi care trece, riscul este din ce în ce mai mare şi şansele ca dvs. să câştigaţi sunt din ce în ce mai mici. Cărţile sunt împotriva dvs. De ce să mizaţi că veţi mai avea o şansă în viitor? Nu trebuie să mizaţi. Aveţi o şansă chiar acum.
Uşa de la arcă este încă deschisă şi nu trebuie decât să faceţi un pas. De ce să nu puneţi capăt nesiguranţei chiar în această clipă? Predaţi-vă voinţa şi spuneţi-I ‘Da’ Mântuitorului celui iubitor, care abia aşteaptă să vă dea pace şi siguranţă.
Trusa de machiaj şi bijuteriile
Table of Contents |
|
---|---|
1. | O RELIGIE CARE SĂ TE SCAPE DE FOC |
2. | TRUSA DE MACHIAJ ŞI BIJUTERIILE |
3. | PIETRE DE POTICNIRE |

O RELIGIE CARE SĂ TE SCAPE DE FOC
Una din plângerile pe care le aduc oamenii împotriva religiei cel mai frecvent şi cel mai greşit este că religia este prea restrictivă. În acest veac când totul este permis, când pare că se pune accentul pe “fă ce vrei,” a apărut o atitudine neîndreptăţită de propria voie. Această atitudine s-a strecurat chiar şi în religie. S-ar părea că atât membrii bisericii cât şi nemembrii sunt în căutarea aceluiaşi lucru: o religie care să nu deranjeze drepturile sau libertatea personală. Se iscă bănuieli subite asupra oricărei doctrine care îţi cere să “renunţi” la ceva.
Pe măsură ce se accentuează acest spirit libertin, mulţi membri ai bisericii au ajuns să critice din ce în ce mai mult standardele înalte spirituale susţinute de biserică. Evident stânjeniţi de golul ce se adânceşte între biserică şi lume, şi nedorind să înfrunte stigmatul social de a fi o minoritate “ciudată”, aceşti membri caută să-şi justifice compromisul în domeniul standardului creştin. Ades ei argumentează că biserica este strâmtă şi legalistă şi că mulţi oameni de treabă ajung să fie descurajaţi după ce se alătură bisericii din pricina acestei “impuneri arbitrare de reguli”.
Dacă aceste plângeri sunt corecte, atunci trebuie să se facă unele schimbări de bază în doctrina bisericii. Dacă nu sunt corecte, atunci trebuie neapărat să ştim cum să prezentăm standardele purtării creştine în adevăratul lor context biblic. Cu alte cuvinte, trebuie neapărat să stabilim dacă aceste reguli au fost create de Dumnezeu sau de biserică. Mai trebuie să aflăm şi dacă ele sunt interziceri arbitrare sau reguli ale iubirii lui Dumnezeu pentru propria noastră fericire.
În contrast cu revolta generală împotriva oricărei legi absolute de purtare individuală, trebuie să gândim adevărul Bibliei cu privire la viaţa creştină în general şi la moralitate în particular. Cât de compatibile sunt aceste cerinţe moderne de libertate personală cu standardele Cuvântului lui Dumnezeu? Să presupunem că adevărata poziţie biblică ar putea fi prezentată cu toată iubirea şi convingerea unui înger din ceruri. Atunci, i-ar fi mai uşor oricui să-l accepte?
Haideţi să pornim la drum. Cărarea spre viaţa veşnică nu este o cale plăcută, plină de flori. Domnul Isus a accentuat aceasta în atât de multe texte încât nu putem fi orbi la ele. El a declarat: “Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7:14). Unul din primele principii pentru a fi credincios este tăgăduirea de sine. Domnul Hristos a spus: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23). Să fii credincios implică o predare totală. Pilda mărgăritarului de mare preţ rostită de Domnul ne descoperă că trebuie să fim gata să renunţăm la tot ceea ce avem ca să căpătăm acel extraordinar preţ al vieţii veşnice. Dacă vom îngădui vreunui lucru sau vreunei persoane să se interpună între noi şi împlinirea voiei lui Hristos, nu vom putea fi mântuiţi.
Suntem oare vinovaţi pentru că luăm prea uşor în considerare preţul uceniciei astfel ca oamenii să nu creadă că drumul este prea strâmt şi restrictiv? Domnul Isus a zis, “Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33). Isus i-a spus tânărului bogat că îi lipseşte un singur lucru în pregătirea lui pentru cer, dar acel unic lucru el nu vroia să-l facă. Trebuia să-şi vândă toată averea ca să fie mântuit, dar el nu vroia să renunţe la ea. El iubea ceva mai mult decât Îl iubea pe Domnul, aşa că a plecat trist şi pierdut. Poziţia Domnul Hristos asupra acestui punct a fost atât de puternică încât El a zis: “Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37).
Ei bine, sunt de părere că ar trebui să căutăm modalitatea cea mai gingaşă şi mai plină de tact şi iubire spre a le prezenta oamenilor cerinţele Domnului Hristos. Dar sunt de părere şi că nu va avea niciun alt efect cum vor fi prezentate, dacă oamenii nu simt nicio iubire pentru Domnul Isus. Vina nu este la solie; o parte din vină le revine pastorilor în modul cum o prezintă, dar cea mai mare parte a vinei constă în atitudinea creştinului care se plânge şi simte revoltă împotriva adevărului deoarece îi cere un grad de tăgăduire de sine.
Haideţi să ilustrez cât de mult pot să influenţeze sentimentele personale şi atitudinea. Căsătoria este experienţa cea mai restrictivă din lume pe care şi-o poate asuma cineva de bună voie, cu excepţia consacrării lui spirituale lui Hristos. Bărbatul promite să renunţe la multe din fostele obiceiuri şi legături. El renunţă la libertatea lui de a se întâlni cu alte fete şi solemn se leagă de acea ‘singura şi unica’ pentru restul vieţii. Şi mireasa, la rândul ei, face angajamente asemănătoare, consimţind să-i părăsească pe toţi ceilalţi în consacrarea ei faţă de cel de partea ei. Fără îndoială că jurământul de căsătorie se află printre cele mai rigide şi strâmte consacrări pe care îl poate face vreun om în toată viaţa lui. Dacă restricţiile şi regulile sunt cauza unei atât de mari nefericiri, atunci căsătoriile ar trebui să fie experienţele cele mai nefericite şi nenorocite pentru cei în cauză. Dar nu este aşa! Ele sunt evenimentele cele mai fericite. De ce? De ce este mireasa aşa de surâzătoare când este gata să-şi consacre întreaga viaţă mirelui? Cum de poate mirele să fie atât de fericit când rosteşte făgăduinţele care îi vor opri unele activităţi pentru tot restul vieţii? Răspunsul este simplu. Se iubesc. Atitudinea şi sentimentele pe care le au unul pentru altul fac din restricţii o bucurie de acceptat.
Aţi auzit vreodată vreo mireasă să se plângă după cununie? Probabil că nimeni nu a auzit-o vreodată zicând cu amărăciune:
– Acum, nu mai pot să mă întâlnesc nici cu Jim şi nici cu Andy! Nu este drept! Statul mă sileşte să fiu credincioasă soţului meu. Treaba asta cu căsătoria este prea restrictivă!! Nu nu veţi auzi asta. Opinia publică este gata să condamne mireasa dacă ea comite adulter, dar ea nici nu se gândeşte la aşa ceva. Îl iubeşte şi iubirea schimbă totul. Nu este credincioasă de teama pedepsei sau a ocării. Este credincioasă deoarece vrea să-i facă plăcere celui pe care îl iubeşte profund.
Cei mai nefericiţi bărbaţi şi cele mai nefericite femei din lumea aceasta sunt cei şi cele care sunt căsătoriţi şi nu se mai iubesc unul pe altul. Atunci practic este iadul pe pământ. Se plâng şi se ceartă cu privire la restricţiile şi impunerile care li se fac. Asemănător, cei mai nefericiţi membri ai unei biserici din toată lumea sunt cei care se căsătoresc cu Hristos prin botez, şi totuşi nu Îl iubesc. Ades, acuză cu tărie biserica şi pe cei care o conduc că le impune o religie prea strâmtă şi restrictivă.
Dar oare e vina religiei sau a pastorilor? Adevărul trist este că aceşti oameni nu au avut niciodată o relaţie personală de iubire faţă de Isus, ceea ce reprezintă piatra de colţ în orice religie adevărată. Mulţi dintre ei au învăţat textele exacte din studiul din Biblie şi s-ar putea să reuşească să explice evenimentele ultimelor zile, dar nu L-au cunoscut niciodată personal pe Domnul Isus Hristos. Undeva, şi poate pretutindeni, de-a lungul îndoctrinării lor, nu au fost învăţaţi sau nu au ales să accepte adevărata temelie a religiei inimii. Aceasta nu este un mănunchi de reguli sau o listă de doctrine, ci o legătură personală, profundă de iubire cu Domnul Isus Hristos.
Pentru milioane de creştini, problema o reprezintă motivul pentru care sunt membri ai bisericii. Ei au o religie, care să-i scape de foc. Fac anumite lucruri, deoarece le este teamă de focul de la sfârşitul drumului. Ei Îl slujesc pe Domnul cu teamă, deoarece tremură la gândul că vor fi aruncaţi în iazul cu foc. Nu este de mirare că au o faţă lungă şi arată nenorociţi! Ce deteriorare groaznică a adevărului! Creştinii ar trebui să fie cei mai fericiţi oameni din lume–mai fericiţi chiar decât proaspeţii căsătoriţi când pleacă de la biserică! Creştinul ar trebui să-L iubească pe Domnul chiar mai mult decât îşi iubeşte soţia şi familia!
Credeţi că un cămin ar fi fericit dacă soţia i-ar pregăti soţului mâncarea preferată în fiecare zi fiindcă s-ar teme că el s-ar putea să divorţeze de ea? Relaţiile din cămin ar deveni atât de încordate. Ea îi pregăteşte mâncarea aceea deoarece îşi iubeşte soţul şi vrea să-i facă plăcere. Când se apropie ziua de naştere a soţiei, un soţ creştin iubitor ades urmăreşte să vadă şi să audă ce i-ar plăcea soţiei să primească. Şi de obicei, nu este nevoie ca ea să-l lovească peste cap ca el să afle! El îi cumpără bucuros darul deoarece o iubeşte şi vrea să-i facă plăcere. La fel, creştinul va citi din Biblie zilnic ca să găsească modalităţi de a-I face pe plac Domnului. Permanent va căuta semne şi indicaţii despre cum să-I facă pe plac Celui pe care Îl iubeşte cel mai mult. În traducerea Bibliei a Secolului XX, citim următoarele cuvinte: “Străduiţi-vă tot mereu să descoperiţi ce-I place cel mai mult Domnului” (Efeseni 5:10). Ce motto pentru orice creştin! Într-adevăr, aceasta este dorinţa supremă a acelora care Îl iubesc pe Domnul sincer. Nu este de mirare că Domnul Hristos a rezumat prima tablă din Lege prin aceste cuvinte: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă” (Matei 22:37, 38).
Adevăratul motiv pentru care unii credincioşi se plâng şi se jelesc cu privire la reguli şi stricteţe este pentru că au doar atâta religie cât să-i facă nenorociţi. Sfera “experienţei” creştine se bazează pe o luptă permanentă pentru a trăi la nivelul regulilor–un efort de a ţine Legea. Ei bine, nu este nimic rău în a asculta de poruncile lui Dumnezeu mai mult decât este ca un soţ să ţine legile pentru a-şi susţine soţia. Dar dacă cerinţele legii sunt singurul motiv de ascultare, atunci chiar este ceva greşit şi la creştin şi la soţ. Iubirea ridică povara legală şi face o plăcere ceea ce ar putea fi o povară şi un stres.
O mamă cu trei copiii se lupta din greu în încercarea de a impune legile unei bune îngrijiri şi curăţenii. Asemenea majorităţii băieţilor mici, aceşti trei nu vroiau să se spele pe urechi, să se pieptene şi să-şi şteargă pantofii. Se dădea zilnic o luptă pe care mama o câştiga doar prin braţul ei puternic de autoritate şi forţă. Dar într-o zi, cel mai mare dintre băieţi, deja un mic adolescent, a ieşit din camera sa arătând ca un model impecabil de aranjat. Se părea că fiecare fir de păr se afla exact la locul lui, iar pantofii străluceau perfect şi manşetele erau bine întoarse. Mama aproape că era să leşine. De-abia a putut să-şi reţină surpriza şi încântarea, dar cu înţelepciune s-a decis să aştepte să vadă răspunsul la această schimbare a evenimentelor.
Soluţia la dilemă nu s-a lăsat aşteptată mult. Chiar a doua zi, mama a aflat că se mutase o familie nouă pe stradă şi că în familie era şi o fată. Poate că fata nici nu-l remarcase pe Johnny, dar el o văzuse deja şi asta îl afectase profund. Nu putem spune că iubirea i-a schimbat atitudinea faţă de legile unei bune îngrijiri, dar evident că nu se mai aranja de teama asprimii mamei.
Esenţa este că viaţa creştinului nu se compune doar din “SĂ FACI” şi “SĂ NU FACI.” Există restricţii, desigur, în această căsătorie spirituală, aşa cum sunt în căsătoria reală. Dar aceste restricţii sunt impuse de iubirea care caută întotdeauna şi permanent să-i facă plăcere obiectului afecţiunii. Acei creştini care Îl iubesc pe Domnul Hristos mărturisesc veseli şi radianţi că aceasta este calea adevăratei fericiri. Din nefericire, există un grup mai mare de membri în biserică ce suportă cu nenorocire ceea ce ar trebui să fie o bucurie plină de fericire. Ei se plâng, se amărăsc că nu pot să mănânce ceea ce le place sau să se îmbrace cum ar dori. Ei dau vina pe biserică pentru că îi sileşte să “renunţe” la atât de multe lucruri. Religia lor se aseamănă mult cu cea a celui pe care îl durea capul. Nu vroia să-şi taie capul, dar îl durea să-l ţină. Se pare că atitudinea lor lipsită de bucurie presupune că religia lor este produsul vreunui comitet de pastori încruntaţi ce şi-au propus să includă toate regulile prohibitive care îi fac nefericiţi pe femei şi pe bărbaţi, pe tineri şi pe bătrâni.
Dar este oare asta adevărat? Ce-am putea spune despre principiile spirituale care alcătuiesc doctrina pe care o numim standardele creştine? Este oare o lege arbitrară a bisericii ca membrii să nu meargă la teatru? Este decizia lui Dumnezeu sau a omului că nu se cuvine ca un creştin să danseze? Dar ce putem spune despre folosirea produselor de machiaj şi a bijuteriilor—Îi plac lui Dumnezeu sau nu Îi plac? Adevărul este că fiecare punct al credinţei şi al doctrinei noastre ar trebui întemeiat sănătos pe principiul de a face voia lui Dumnezeu aşa cum este descoperită în Biblie. Iubirea pentru El ne va face ca întotdeauna să ne punem întrebarea: “Cum aş putea să încerc mereu să aflu ce-I place Domnului cel mai mult?”
Răspunsul la această întrebare se găseşte în zeci de texte din Biblie care ne dau indicaţii şi semnale clare despre cum să-I facem pe plac mai degrabă Domnului decât nouă. Este singura întrebare cu adevărat semnificativă cu privire la orice activitate sau obicei: ‘Ce crede Dumnezeu despre asta?’ N-are importanţă ce crede acest pastor sau acel pastor despre asta, sau ce crede biserica asta sau aceea despre asta. Marea întrebare cu totul importantă este: ‘Îi face plăcere sau neplăcere Domnului acest lucru?’ Dacă găsim texte care descoperă că Dumnezeu nu aprobă acel lucru, nu ar trebui să mai existe vreo altă discuţie în inima unui adevărat creştin. Îl iubim prea mult ca să riscăm să nu-I fim pe plac. Plăcerea noastră ar trebui să fie să găsim şi să împlinim acele lucruri care Îi sunt pe plac Celui pe care Îl iubim şi să înlăturăm din viaţa noastră acele lucruri care nu Îi plac.
Când doi oameni se iubesc, nu este nevoie să se ameninţe unul pe altul sau să-şi dea un ultimatum. Permanent, ei vor căuta căi spre a-şi arăta iubirea şi pentru a-şi face pe plac unul celuilalt. Cei care împlinesc prima şi cea mai mare poruncă a lui Hristos nu vor considera o povară să asculte. Dumnezeu îi caută pe aceia care vor fi sensibili la cea mai mică indicaţie a voiei Sale. El nu este mulţumit de acei care trebuie permanent aduşi în rânduri de teama de pedeapsă. Dumnezeu declară: “Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine” (Psalmii 32:8, 9, sublinirea autorului).
Mulţi creştini Îl urmează pe Dumnezeu, doar dacă sunt ameninţaţi şi ascultă doar de teama pedepsei. Dumnezeu ne spune: “Vreau ca să te îndrepţi doar printr-o privire de la Mine.” Doar cei care Îl iubesc mai mult decât orice şi care aşteaptă semne ale bunei Lui plăceri vor recunoaşte privirea plină de iubire a îndreptării. Vor cerceta Biblia cu un singur scop–să afle ce Îi place Lui–şi imediat vor asculta de cea mai mică descoperire a voiei Sale. Aceasta este esenţa adevăratului creştinism–să-ţi ordonezi orice nivel al vieţii în armonie cu voia Lui descoperită, pentru că Îl iubeşti.
TRUSA DE MACHIAJ ŞI BIJUTERIILE
După ce am creat acest decor în care să facem din iubire factorul motivator în fixarea standardelor creştine, suntem acum pregătiţi să ilustrăm cum lucrează practic principiul. Deşi am putea folosi oricare din principiile de “purtare” ale bisericii, haideţi să alegem unul care a produs multe nemulţumiri–trusa de machiaj şi bijuteriile. Nenumăraţi membri sinceri au lăsat deoparte aceste ornamente artificiale “pentru că aşa zice biserica.” Este un motiv slab pentru a face orice în viaţa de creştin. Sperăm că după ce veţi citi acest capitol, explicaţiile despre regulile arbitrare din biserică cu privire la acest subiect vor face loc convingerii personale bazate pe iubirea faţă de Domnul şi pe a-I face Lui plăcere.
În repetate rânduri, pastorilor li s-a pus întrebarea: “Ce este rău dacă port o mică verighetă? Credeţi că Dumnezeu nu mă va lua la cer doar pentru că port această mică bijuterie?” Şi inima mea a fost tulburată şi tristă în multe ocazii cu privire la această abordare creştină negativă. Observaţi, vă rog, ce implică întrebarea: Cel în cauză evident caută să afle cu cât poate să se descurce şi tot să ajungă în cer. Atitudinea lui reflectă o dorinţă legalistă de a face doar lucrurile care sunt amintite ca legi “să faci aşa sau aşa”.
Dar această abordare este greşită, greşită, greşită! Adevăratul creştin nu va întreba: “Cât trebuie să fac ca să rămân un copil al lui Dumnezeu?” ci “Cât pot să fac să-I fiu pe plac lui Isus pe care Îl iubesc?” Aceasta este abordarea pozitivă bazată pe căutarea voiei lui Dumnezeu şi a iubirii Lui întratât încât să asculţi cu bucurie de voia Lui aşa cum este descoperită în Biblie. Odată ce se acceptă cu inima deschisă această premisă, mai rămâne doar să cercetezi în Scriptură ca să afli indicaţii ale voiei lui Dumnezeu despre folosirea machiajului şi podoabelor. Este ceea ce vom face chiar acum.
În Geneza 35:1-4, Dumnezeu i-a spus lui Iacov să-şi ducă familia la Betel unde trebuiau să se înfăţişeze înaintea altarului Domnului. Acesta urma să fie un loc foarte sfânt pentru Iacov – locul unde se convertise el mai de mult, după ce văzuse în vis scara ce urca la ceruri. Dar înainte de a putea fi consacraţi în acel loc sfânt, Iacov a zis casei lui: “Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru” (versetul 2). S-ar părea că familia lui strânsese câteva din obiceiurile păgâne, în timpul cât a stat în acel ţinut. Erau anumite obiecte care trebuiau lăsate deoparte înainte ca ei să meargă la altar, deoarece erau obiecte păgâne. Vă rog să observaţi în versetul 4, care erau aceste obiecte: “Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, care erau în mâinile lor, şi cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ sub stejarul de lângă Sihem.” În Judecători 8:24, ni se spune că cei care erau ismaeliţi purtau cercei. Contextul remarcă puternic că purtau aceste obiecte de podoabă ca semn al apostaziei lor de la adevăratul Dumnezeu. Geneza 34 ne descoperă că fiii lui Iacov făcuseră unele păcate grave şi Iacov a venit înaintea lui Dumnezeu ca să aducă o ispăşire solemnă pentru ei şi pentru familia lui. Era un timp de cercetare a inimii şi de pocăinţă. Se făcea totul pentru a se îndrepta şi pentru a se deschide calea ca să vină binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor. S-a renunţat la obiceiul de a purta podoabe păgâne, împreună cu zeii falşi. Şi cerceii au fost lăsaţi deoparte.
O reformă a avut loc în împrejurări asemănătoare în Exodul 33:1-6. În capitolul anterior, avusese loc o apostazie, în timp ce Moise se afla pe munte şi primea Cele Zece Porunci. Un mare număr de israeliţi se închinaseră la viţelul de aur, aducând ciuma şi nimicirea care ameninţa naţiunea. Moise i-a chemat la pocăinţă cu aceste cuvinte: “Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!” (Exodul 32:29).
În capitolul următor, Moise s-a suit în cort ca să mijlocească la Dumnezeu pentru poporul, care era încă împodobit cu gătelile păgâne din ziua îngăduirii păcatului. Porunca pe care a dat-o Dumnezeu pentru refacerea Israelului includea o schimbare a hainelor, aşa cum inclusese mai înainte în cazul lui Iacob şi familiei lui. “Spune copiilor şi lui Israel: ‘Voi sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M-aş sui în mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face’. Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele, şi au plecat de la muntele Horeb” (Exodul 33:5, 6).
Nu încape nicio îndoială cu privire la atitudinea lui Dumnezeu legată de purtarea acestor podoabe. Dumnezeu, în care nu este schimbare, le-a poruncit să-şi scoată aceste lucruri şi să se înfăţişeze la judecată, ca să dea socoteală pentru apostazia lor. Nu are rost să nu remarcăm că această interzicere a fost dată în legătură cu intrarea lor în Ţara Făgăduită. Dumnezeu a declarat: “Voi trimite înaintea ta un înger, şi voi izgoni pe Canaaniţi, Amoriţi … Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţânat” (Exodul 33:2, 3). Este important că li s-a cerut să îşi scoată podoabele înainte ca să intre în Ţara Făgăduită. Are oare aceasta vreo legătură cu noi? Evident că are. Ap.Pavel ne asigură în 1 Corinteni 10:11 că “aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” El aseamănă experienţa lor de la Marea Roşie cu botezul în versetul 2, iar în versetele 7 şi 8 se referă la marea apostazie din Israel din Exodul 32, când şi-au făcut un viţel de aur. Apoi explică imediat în versetul 11 că aceste lucruri li s-au întâmplat “ca să ne slujească drept pilde”. Aceasta nu vrea să spună decât că felul cum S-a purtat Dumnezeu cu ei în apostazia lor trebuie să ne înveţe pe noi ceva. Porunca Lui ca ei să-şi înlăture podoabele înainte de a ajunge în Ţara Canaanului ni se aplică şi nouă înainte de a merge în Canaanul ceresc. Paralela este evidentă în context.
Raportul cel mai vechi cu privire la folosirea produselor de cosmetică se găseşte în 2 Regi 9:30. Mulţi şi-au pus întrebarea de unde vine expresia “boită ca Izabela”. Răspunsul se găseşte în acest text: “Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele, şi-a împodobit capul, şi se uita pe fereastră.” Celor ce studiază Biblia le este bine cunoscută istoria acestei infame regine păgâne, care a ordonat omorârea a sute de prooroci ai lui Dumnezeu. Ca să aflăm originea biblică a obiceiului folosit de Izabela, cu siguranţă că aruncăm o umbră nesfântă asupra practicii. Dar vom vedea într-o clipă că folosirea produselor cosmetice reprezenta un semn clar pentru femeile păgâne şi necredincioase din Biblie.
Prin proorocul Isaia, Dumnezeu a trimis una din avertizările cele mai tăioase ce se pot afla în Biblie cu privire la bijuterii. Nicăieri nu găsim vreo descoperire mai directă şi fără echivoc a sentimentelor lui Dumnezeu faţă de purtarea podoabelor. În Isaia 3:16 Dumnezeu nu generalizează cu privire la podoabe, ci oferă o lungă listă de anume articole care erau purtate de “fiicele Sionului”. Ei bine, haideţi să observăm dacă lui Dumnezeu, care este acelaşi ieri, astăzi şi în veşnicie, Îi plăcea purtarea acestor lucruri. Domnul zice: “Pentru că fiicele Sionului sunt mândre, şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel, şi zornăiesc cu verigile de la picior … În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi mahramele, … legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâurile, cutiile cu mirosuri şi băierile descântate; inelele şi verigele de la nas” (Isaia 3:16-21).
Să ne oprim în mijlocul acestor enumerări şi să ne punem întrebarea: ‘Cum va scoate Dumnezeu aceste lucruri?’ În capitolul următor, versetul 4, citim: “După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului … cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii”. Nu treceţi cu vederea adevărul că Dumnezeu Se referă la toate aceste obiecte de podoabă drept “murdării”. Mai departe, le descrie pe cele care au trecut printr-o “spălare” a podoabelor astfel: “În vremea aceea odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel. Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi “sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim” (Isaia 4:2, 3).
În cuvinte îndrăzneţe şi clare, profetul ne descoperă cât de mult urăşte Dumnezeu manifestările mândriei prin purtarea de podoabe. După spălarea acelor fleacuri artificiale, Dumnezeu le descrie pe acele femei ca devenind “sfinte,” “pline de măreţie şi slavă”. S-ar părea că El nu preţuieşte frumuseţea în acelaşi mod în care o preţuim noi. Femeile se îmbracă cu toate bijuteriile ca să se facă frumoase, dar Dumnezeu declară că aceasta este o “murdărie”. Când totul s-a spălat, s-a îndepărtat, El a declarat că atunci erau ele graţioase şi frumoase. Să nu cumva să pierdeţi însemnătatea acestui adevăr. Dumnezeu foloseşte cuvântul “graţios” ca să-Şi descrie Mireasa, Biserica. “Fiica Sionului se aseamănă cu o femeie frumoasă şi subţirică” (Ieremia 6:2, trad. King James Version).
Ca să întărească modul în care consideră El mândria neobişnuită manifestată de poporul Său, Dumnezeu a făcut următoarea observaţie: “Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca Sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!” (Isaia 3:9). Nu s-ar mai putea îngădui vreo întrebare cu privire la neruşinarea podoabelor exterioare.
S-ar cuveni să menţionăm la acest punct că Dumnezeu identifică inelele ca parte din “murdăria fiicelor Sionului”. Despre ce fel de inele vorbea? Elevii de liceu vor răspunde imediat: “Inelul clasei mele este un simbol că eu sunt într-o clasă mai mare. Nu-l port ca pe o podoabă”. Masonul îşi va apăra inelul masonic cu aproape aceleaşi cuvinte: “Dumnezeu nu Se referea la inelul meu, ci el pur şi simplu reprezintă faptul că eu aparţin Lojei.” Apoi sunt inelele de la eveimentul naşterii, inelele de logodnă şi verighetele–şi ele au un înţeles simbolic. Cât de uşor este să-l apărăm pe cel pe care întâmplător îl purtăm şi să pretindem că Dumnezeu nu vorbea despre acesta. Dar cum ştim că Dumnezeu nu vorbea chiar de cel pe care îl purtăm noi? Nu ar fi o încumetare să credem că Dumnezeu face o excepţie cu cel pe care îl purtăm noi, doar pentru că noi nu vrem să renunţăm la el?
Ce a vrut Dumnezeu să spună când a zis “inele”? S-a gândit doar la unele feluri de inele?
Într-o zi, i-am pus mamei mele o întrebare asemănătoare. Ei bine, îmi interzisese să nu iau glazura de pe prăjitură până ce nu se întărea. Mi-a dat voie să “ling tava” ca să iau tot ceea ce lăsase mama la fundul tăvii, dar era lege în casă să nu mă ating de prăjitură.
Dar într-o bună zi, mama s-a dus la magazin şi m-a lăsat singur cu un tort de ciocolată, frumos şi proaspăt aşezat pe mijlocul mesei. Priveam cum glazura cobora de pe tort şi se strângea pe marginea platoului. Ispita a fost prea mare şi repede am şters toată glazura în exces cu degetul, dar nu destul de repede. Chiar în acea clipă, mama a intrat pe uşă.
Credeţi-mă, mama m-a tras foarte repede în dormitor, în timp ce eu încercam să suport inevitabilul. Mi-aduc încă aminte în esenţă de motivele rapide invocate pentru a scăpa de pedeapsă. Mama mi-a zis: “Ţi-am spus să nu iei niciodată glazura de pe tort.” Triumfător, i-am răspuns: “Dar nu ai spus tort de ciocolată!”
Întrucâtva, mama, înţeleaptă nu a fost cât de puţin impresionată de logica mea, mai puţin sănătoasă, de tânăr adolescent. Mă întreb cum I-o suna atotînţeleptului nostru Tată Ceresc când Îi zicem: “Dar nu ai spus verighetă!” Şi asta este adevărat. Mama a zis doar “tort,” iar Dumnezeu a zis doar “inele,” şi să încerci să te îndreptăţeşti cu privire la ce fel reprezintă doar o încercare puerilă de a ne îndreptăţi evidenta noastră călcare a voiei descoperite a lui Dumnezeu.
La urma urmelor, de ce mai cercetăm Biblia pe tema aceasta? Nu încercăm oare să descoperim ce Îi face mai mare plăcere Domnului? Doar nu căutăm căi să evităm ceea ce Îi place Lui. Unicul nostru scop este să-I aflăm voia ca s-o împlinim. Îl iubim prea mult ca să riscăm să nu-I fim pe plac. Iată de ce adevăratul credincios nu va încerca să afle care fel de inel şi nici nu va căuta un motiv raţional pentru a merge contra voiei lui Dumnezeu. Daţi deoparte orice inele. Nu este vizibil evident că dacă putem apăra un inel simbolic, atunci toate inelele simbolice pot fi apărate? În nicio privinţă, nu găsim vreun precedent biblic ca să purtăm un semn material pentru căsătorie. Istoria verighetei este pătată de închinarea păgânilor la soare şi superstiţiile papalităţii. Niciun argument înaintat în favoarea ei nu are nicio greutate în comparaţie cu unicul mare adevăr că nu Îi place Domnului! Un credincios lumesc ar putea argumenta că nu este clar că cineva îşi va pierde mântuirea pentru că poartă un inel. Dar credinciosul care Îl iubeşte pe Dumnezeu mai mult decât orice va răspunde că ajunge să ştie că acest lucru Îi displace Prietenului nostru.
Întâmplător, istoria ne dă un tablou foarte clar între legătura dintre apostazia de început a bisericii şi introducerea verighetei. Renumitul cardinal catolic John Henry Newman a descris acest lucru în 1845 în monumentala lui carte Development of Christian Doctrine – Dezvoltarea Doctrinei Creştine, p. 373: “Constantin, ca să recomande noua religie păgânilor, a adus în ea podoabele exterioare cu care fuseseră obişnuiţi în propria lor religie. Nu este necesar să intrăm într-un subiect pe care scriitorii protestanţi prin sârguinţa lor ni l-au familiarizat majorităţii dintre noi. Folosirea templelor, şi acelea dedicate unor anumiţi sfinţi … tămâia … lumânările … apa sfinţită … procesiunile … inelul de căsătorie, întoarcerea spre răsărit, icoanele după data morţii … sunt toate de origine păgână şi au fost sfinţite prin adoptarea lor în Biserică” (sublinierea autorului).
Profetul Ieremia, asemenea multor altor scriitori ai Vechiului Testament, a adăugat mai multe sfaturi cu privire la cei care purtau podoabe artificiale. Dumnezeu i-a mişcat pe aceşti oameni sfinţi ca să reprezinte biserica profetic ca o femeie. Când poporul lui Dumnezeu păcătuia, era zugrăvit de către profet printr-o desfrânată sau o soţie necredincioasă. Astfel putem citi texte ca următorul: “Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa” (Ieremia 4:30).
Prin profetul Ezechiel, Dumnezeu a simbolizat poporul Său apostaziat, Iuda şi Israel, prin două desfrânate pe nume Ohola şi Oholiba. Podoabele lor îndrăzneţe se potriveau cu purtarea lor destrăbălată. “Au umblat chiar după oamenii, care veneau de departe, le-au trimis soli, şi iată că ei au venit. Pentru ei te-ai scăldat tu, te-ai sulemenit la ochi, şi te-ai gătit cu podoabele tale?” (Ezechiel 23:40).
Osea exprimă acelaşi gând când descrie făţărnicia Israelului. Din nou,necredincioşia a fost bine dramatizată printr-o femeie sulemenită. “O voi pedepsi pentru zilele când tămâia Baalilor, când se gătea cu veriga de nas, cu salba ei, şi alerga după ibovnicii ei, uitând de Mine, zice Domnul” (Osea 2:13).
Iarăşi şi iarăşi, Biblia leagă purtarea de produse cosmetice şi de bijuterii cu păcatul, apostazia şi păgânismul. Când s-au depărtat de Domnul, şi-au pus podoabe care, aşa cum spune Isaia, “au mărturisit despre păcatul lor”. Nu lipsesc textele care să declare limpede şi fără echivoc adevărul că măreţul Dumnezeu al cerurilor a privit cu neplăcere asupra acestor lucruri şi le-a folosit ca să simbolizeze depărtarea de voia Lui.
Trecând la Noul Testament, tabloul iese într-un şi mai mare relief. Ioan, în cartea Apocalipsei, descrie desfrânata în stacojiu (simbolizând biserica cea falsă) ca fiind “împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei” (Apocalipsa 17:4).
În contrast, biserica adevărată este zugrăvită în Apocalipsa 12:1 ca o femeie frumoasă îmbrăcată cu lumina soarelui. Această femeie se cheamă mireasa lui Hristos în Apocalipsa 21:9. Remarcaţi că mireasa lui Hristos nu poartă niciun fel de podoabe. Aceste simboluri pentru sisteme religoase, cel adevărat şi cel fals, scot în relief preţul pe care îl aşază Dumnezeu pe folosirea podoabelor artificiale.
Două ultime texte din scrierile lui Petru şi Pavel ne vor descoperi punctul de vedere ferm şi consecvent al primei biserici cu privire la acest obicei. Aceşti doi giganţi ocupau poziţii de influenţă printre ucenici, iar epistolele lor pline de Duh reprezintă punctul de vedere de necontestat al bisericii apostolice. Ap.Pavel ne scrie: “Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase” (1 Timotei 2:9, 10).
Ap.Petru a scris foarte asemănător, cu excepţia faptului că el li s-a adresat mai ales femeilor creştine care aveau soţi necredincioşi. “Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:1-4).
Aceste cuvinte ale lui Petru conţin sfaturi pentru orice soţie creştină din biserica de astăzi şi ele se ocupă cu una din cele mai contestate probleme cu care se confruntă femeile creştine ai căror soţi nu sunt alături de ele în credinţă. Cât de departe să ajungă o soţie credincioasă în a-i face pe plac soţului nenăscut din nou? Până la ce grad să compromită adevărul lui Dumnezeu în lucrurile mici ca să fie pace în casă şi poate să-şi câştige soţul? Sfatul ap.Petru este simplu şi direct: Nu compromiteţi deloc adevărul şi principiile! Chiar dacă soţiei nu îi este îngăduit să vorbească despre credinţa ei, ea îşi poate câştiga soţul prin “vorbirea ei aleasă”. Alte traduceri folosesc un termen mai potrivit “purtare” în loc de “vorbire”.
Dar remarcaţi cum se manifestă purtarea soţiei creştine. Ap.Petru afirmă că ea îşi va câştiga soţul mult mai repede lăsând la o parte podoabele exterioare. Desigur că Duhul lui Dumnezeu anticipa dilema soţiei care consideră că trebuie să poarte o verighetă ca să-i fie pe plac soţului, deşi ştie că lucrul acesta nu Îi este pe plac Domnului. Textul acesta clarifică într-o mare măsură că Dumnezeu trebuie să Se afle pe primul loc şi că o astfel de decizie va face mai mult ca să-l câştige pe soţ decât oricare altă purtare. Sute de pastori şi de evanghelişti ar putea da mărturie că lucrul acesta este adevărat. Femeile care în cele din urmă îşi câştigă soţii la credinţă sunt cele care ţin ferm la principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Cele care nu îşi câştigă tovarăşul de viaţă sunt cele care coboară standardul în lucrurile mici ca să se potrivească soţilor lor necredincioşi.
S-ar putea să vă pară contradictoriu, dar rezultatele practice sunt demonstrabile. Atâta timp cât soţia nu trăieşte toate punctele credinţei ei, soţul înţelege că nu este foarte important. Nu se poate entuziasma să facă ceva pe care nici dulcea lui soţie creştină nu-l face pe deplin. Dar dacă ea adoptă o poziţie fermă ca să-I fie pe plac Domnului mai presus de toate, chiar dacă lui nu-i face plăcere, soţul este profund “impresionat” şi trage concluzia că “bucăţica asta de religie” probabil că este importantă. Poate că nu va zice nimic despre ce simte cu adevărat. S-ar putea să se declare chiar foarte indignat, dar admiraţia şi respectul lui vor fi stârnite în secret de către poziţia fermă şi conştiincioasă a soţiei lui.
Trebuie să anticipăm chiar aici argumentul adus de soţiile care nu vor să se despartă de verighete. Ele spun aşa: “Nu vreau să-mi scot verigheta deoarece ea arată că sunt măritată. Sunt mândră de soţul meu. Vreau ca toată lumea să ştie că sunt căsătorită. Consider căsnicia ca cel mai sfânt şi important lucru.” Nimeni nu poate să găsească vreo vină la aceste sentimente sincere. Orice soţie trebuie să-şi iubească soţul şi să fie mândră de el. Căsătoria este importantă şi ar trebui ca soţia să-şi dorească să ştie toţi că ea este căsătorită. Dar să punem şi întrebarea: Mai există ceva în viaţa cuiva care este mai important decât căsătoria? Da, mai este doar un lucru mai important decât să fii căsătorit cu un soţ sau o soţie şi anume să fii căsătorit cu Domnul Hristos. Iubirea faţă de Hristos este singura care ar trebui să aibă prioritate asupra soţului sau soţiei. În lumina tuturor dovezilor copleşitoare din Biblie, am descoperit că podoabele nu Îi fac plăcere Domnului. Este adevărat că verigheta va spune tuturor să soţia este căsătorită cu soţul ei, dar va mai spune ceva. Va mai spune că ea a ales să-i facă pe plac soţului chiar mai presus de Domnul Isus. Lucrul acesta va arăta că ea aşază voia altcuiva mai presus de voia lui Dumnezeu descoperită în Biblie. Iar aşa, dă o mărturie greşită lumii.
Unii s-ar putea să obiecteze că o astfel de concluzie este prea dură. Unii vor fi înclinaţi să zică: “Vreţi să judecaţi cât sunt de creştină printr-un lucru atât de mic cum ar fi o verighetă sau o podoabă.” Nu, nu este cazul. Iubirea faţă de Dumnezeu este pusă la încercare, iar Biblia arată clar criteriile de încercare. Acest test nu implică doar păstrarea poruncilor lui Dumnezeu care sunt clar descoperite, ci include şi punerea deoparte a oricărui alt lucru pe care îl descoperim că nu Îi place. Iată dovada: “Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 Ioan 3:22).
Vă rog să nu treceţi cu vederea peste cele două lucruri pe care le fac întotdeauna adevăraţii credincioşi. Ei ascultă de cerinţele directe, exprese pe care Dumnezeu Şi le expune în Lege, dar ei merg mai departe cercetând tot ceea ce Îi este plăcut Lui. Cu alte cuvinte, ei vor asculta de îndemnul care zice: “încercaţi întotdeauna să aflaţi ce Îi place cel mai mult Domnului.” (Efeseni 5:10, 20th Century Translation – traducerea secolului 20). Domnul Isus a exemplificat şi a trăit acest principiu divin în propria Lui viaţă şi prin propriile Lui învăţături. “Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8:29). Poruncile sunt evidente chiar şi pentru un om firesc, dar lucrurile mici care Îi fac plăcere lui Dumnezeu se descoperă doar inimii iubitoare a creştinului care cercetează Cuvântul ca să afle voia Lui. Este un adevăr solemn că cei care vor fi salvaţi la venirea lui Isus sunt simbolizaţi de Enoh, care “a fost mutat … de pe pământ, ca să nu vadă moartea … Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu” (Evrei 11:5). Ap.Pavel descrie glorioasa venire a Domnului Hristos în 1 Tesaloniceni 4:16. În acelaşi text, el zugrăveşte învierea morţilor neprihăniţi şi luarea la cer a drepţilor în viaţă. Dar vorbind despre acei sfinţi care vor fi gata de luare la cer, ap.Pavel declară: “… să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi … vă îndemnăm în Numele Domnului Isus” (1 Tesaloniceni 4:1). Unul din semnele celor răscumpăraţi de pe pământ este dorinţa lor de a-I face plăcere Domnului în orice privinţă.
Ascultaţi, dacă ştiţi că un anume lucru nu Îi face plăcere Domnului şi totuşi refuzaţi să-l faceţi, ce faceţi de fapt? Faceţi pe plac altcuiva mai presus de Domnul. S-ar putea să spuneţi: “Dar este un lucru aşa de mic!” Desigur că este un lucru mic, dar practic iubirea este încercată şi pusă la test prin lucrurile mici pe care le facem unul pentru altul. Întrebaţi orice soţie şi vă va zice că aşa este. Poate că soţul ei îi aduce o maşină de spălat de ziua ei şi desigur că ea va aprecia darul. Dar dacă îi va aduce acasă flori în mijlocul săptămânii şi îi va zice: “Iubito, dă-mi voie să şterg eu vasele în locul tău!”, orice nevastă vă va spune că aceasta înseamnă mult mai mult decât maşina de spălat. De ce? Deoarece descoperă mai mult din sentimentele lui adevărate de a face lucrurile mici decât de a face lucrurile mari la care se aşteaptă mai mult sau mai puţin. Dumnezeu este mulţumit când ţinem Cele Zece Porunci, dar ne arătăm mai mult iubirea când ţinem mai mult decât poruncile, ca să-I facem pe plac în lucrurile mici ce ne sunt descoperite în Biblie.
Binele şi răul nu au fost niciodată măsurate şi nu ar trebui măsurate niciodată după cantitate. Calitatea păcatului, nu cantitatea, prezintă problema cea mai mare pentru credincios. Biblia descoperă adevărul că produsele cosmetice, inelele, etc., nu Îi fac plăcere Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu nu descoperă că o anumită cantitate de produse cosmetice este greşită sau că un anume fel de inele nu Îi fac plăcere. Chiar cea mai mică încălcare deliberată a voiei descoperite a lui Dumnezeu este serioasă. Ea indică o răzvrătire interioară prin care nu-L aşezi pe Dumnezeu pe primul loc. Argumentul favorit al celui rău este astăzi “doar puţin este acceptabil”. Acesta a fost şi argumentul prostesc al lui Lot când i s-a poruncit de către îngeri să se salveze la munte. El i-a implorat să-i dea voie să meargă în alt oraş mai aproape de Sodoma şi Gomora. Argumentul său a fost: “… este aşa de mică…” (Geneza 19:20). Puteţi înţelege de ce a vrut să meargă în alt oraş după ce şi-a pierdut tot ceea ce avea în Sodoma? Şi totuşi acelaşi raţionament este folosit de mulţi creştini de astăzi. Ei se ceartă şi nu se înţeleg asupra mărimii inelului sau a lipsei de modestie.
Satana este încântat să-i audă pe oameni încercând să decidă cât de mult ar trebui să calce voia lui Dumnezeu. Să nu uitaţi niciodată: nu gradul devierii de la standardul Bibliei este important, ci faptul că există o deviere consituie adevărata problemă. Mărimea pasului nu este lucrul de cea mai mare importanţă, ci direcţia în care duce pasul.
Uneori, pastorii sunt acuzaţi că fac prea mare caz de verighetă deoarece ei aşteaptă până când candidatul renunţă la verighetă şi numai după aceea îl botează. De fapt, experienţa a dovedit că podoaba în sine nu este o problemă. Inelul este doar un simptom al unei probleme mult mai serioase: lipsa predării de sine. Atunci când inima este predată, iar Dumnezeu este pus pe locul întâi în viaţă, niciun convertit nu va îngădui ca un inel mic să stea în calea unirii cu trupul lui Hristos prin botez. Când iubirea pentru Hristos va fi mai puternică decât iubirea de sine sau de soţie sau soţ, atunci nimic nu va sta în cale, darămite un mic inel din metal.
PIETRE DE POTICNIRE
În acest ultim capitol, vom lua în considerare un alt aspect al dovezilor biblice pe această temă pe care unii îl consideră ca cel mai convingător dintre toate. El răspunde obiecţii ridicate de cei câţiva care sunt încă neconvinşi că bijuteriile Îi sunt neplăcute lui Dumnezeu. În maniera cea mai explicită, el demolează ultima redută a apărării chiar pentru verighetă.
Înainte de a intra în discursul elocvent al lui Pavel pe această temă, haideţi să stabilim un adevăr care le este bine-cunoscut tuturor celor care sunt angajaţi cu normă întreagă în câştigarea de suflete. Cei care insistă să-şi poarte podoabele, după ce au devenit membri ai bisericii, poartă răspunderea pentru aşezarea unei pietre de poticnire în calea sufletelor interesate. Aproape orice evanghelist sau pastor ar putea să vă rupă inima cu întâmplări despre bărbaţi şi femei care au fost întorşi aproape chiar de la bazinul de botez de inconsecvenţa câtorva membri ai bisericii. După ce au fost instruiţi în tot adevărul biblic cu privire la standardele creştine, aceşti candidaţi au rămas şocaţi să vadă membrii ai bisericii, şi uneori chiar slujbaşi ai bisericii, care poartă inele sau alte podoabe. Mulţi renunţă dezamăgiţi şi refuză să se mai alăture bisericii vreodată.
Poate că cineva obiectează:
– Ei bine, n-ar trebui să se uite atât de mult la oameni! Ar trebui să accepte adevărul, pentru că e adevăr!! Lucrul acesta este foarte bun şi adevărat, dar reţineţi că ne ocupăm de suflete care caută portiţe de ieşire în mesajul nepopular din Biblie. Este datoria noastră să închidem orice portiţă cu răbdare şi să înfruntăm orice argument pentru ca în final ei să se predea într-o ascultare deplină. Adevărul este că aceşti oameni au dreptul să se aştepte ca biserica să trăiască ceea ce predică. Câţiva membri inconsecvenţi pot contracara luni de studiu cu rugăciuni şi pregătirea candidaţilor din partea pastorului. Nu este corect ca cineva să fie o piatră de poticnire pentru altcineva.
Ap.Pavel le-a scris cea mai solemnă avertizare acelora care vor descuraja un singur suflet în creşterea lui creştină. “Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire” (Romani 14:13). Domnul Isus a vorbit despre acelaşi subiect, cu excepţia faptului că El S-a referit la cât de grav este să-l faci pe un copilaş să se poticnească. Poate că dacă I-am citi cuvintele, avându-i în minte pe instructorii de la Şcoala de Sabat pentru copii, ele ar avea mai mult sens. “Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării” (Matei 18:6). Ce cuvinte solemne într-adevăr! Dar nu sunt mai serioase decât ofensa pe care o descriu – călăuzirea greşită a micuţilor copii care privesc la profesori ca la exemple. Cât de ades n-au pus la îndoială fetiţele standardele biblice cu privire la inele după ce au văzut un inel pe degetul vreunei profesoare preferate?
Într-o anume biserică, o instructoare de la grădiniţă care purta verighetă era idolatrizată de către o fetiţă din departamentul ei. În timpul serviciului divin, copilului ades i se îngăduia să stea cu instructoarea şi cu soţul ei. Întrucât nu aveau copii,cuplul era încântat să stea cu o fetiţă atât de bine-educată. De obicei, ea îşi făcea de ocupaţie cu lucrurile din poşeta instructoarei, dar fiind o fire afectivă, se agăţa mult timp de mâna instructoarei. Într-un Sabat, în timpul predicii, femeia a observat că fetiţa îi luase verigheta şi şi-o aşezase pe degeţelul ei. Întrucâtva tulburată, ea a recuperat inelul şi şi l-a pus înapoi pe deget.
Săptămână după săptămână, a observat cum micuţa ajunsese obsedată de inel. Îl mângâia şi îl dezmierda şi ades încerca să i-l scoată discret, aşa ca să şi-l pună pe degetul ei de copil. Fascinaţia pentru cercul de aur ce creştea în fetiţă a devenit o problemă pentru femeia matură. Cunoscând învăţătura Bibliei cu privire la podoabe, conştiinţa ei nu s-a simţit bine din clipa în care a început să poarte inelul. Acum nu se mai putea bucura de serviciul divin, întrucât căuta modalităţi prin care să mute atenţia fetiţei de la articolul de podoabă.
În cele din urmă, nu a mai putut suporta. Mustrată profund că punea o piatră de poticnire în calea copilului, şi-a scos verigheta odată pentru totdeauna. Mai târziu, i-a povestit pastorului experienţa şi şi-a descris sentimentele de vinovăţie care o chinuiau deoarece pusese o piatră de poticnire în faţa unei fetiţe nevinovate.
“Dar nu văd nimic rău în inele. De ce aş fi o ipocrită şi le-aş scoate doar ca să impresionez pe cineva?” Iată o întrebare la care ap.Pavel răspunde cu un efect devastator în 1 Corinteni 8:1-13. Tot acel capitol se ocupă de problema mâncărurilor oferite idolilor. Biserica primară a ajuns serios divizată din această pricină. Creştinii din Neamuri care veniseră de la păgânism credeau că este păcat să se mănânce din astfel de mâncăruri. Lor le aducea aminte aceasta de hrana pe care o aduceau jertfă idolilor. Deşi acum erau creştini, aveau încă sentimentul că întrucâtva era un gest de credincioşie faţă de idol să mănânce din hrana aceea. Pe altă parte, creştinii evrei care veniseră în biserică de la iudaism, aveau sentimentul că mâncarea era perfect de bună de mâncat. Întrucât hrana nu era “necurată” şi întrucât se vindea împreună cu alte cărnuri la piaţă, creştinii evrei o cumpărau fără nici cea mai mică problemă de conştiinţă.
Disputa a ajuns atât de severă între cele două grupări încât în cele din urmă Pavel a trebuit să o trateze într-o mare măsură în 1 Corinteni 8. Urmăriţi decizia lui cu privire la problemă: “Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decât un singur Dumnezeu. … Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat. … Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos! Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos” (versetele 4-12).
Aceste versete extraordinare cu accentul lor spiritual asupra iubirii pentru alţii, li se aplică cu o forţă şi mai mare acelora care se simt liberi să poarte inele în biserică. Aplicaţia este mai puternică deoarece podoabele sunt osândite de către Dumnezeu, în timp ce hrana jertfită idolilor nu era condamnată. Şi totuşi, Pavel declara că era păcat să se mănânce din astfel de alimente deoarece era o piatră de poticnire, o oprelişte în faţa altuia. Întrucât inelele au fost şi sunt pietre de poticnire în acelaşi fel pentru alţi creştini, nu putem să nu ajungem la concluzia că o astfel de ofensă este şi “păcat împotriva lui Hristos.”
Aceasta ne aduce înapoi la tema centrală a acestei cărticele–dragostea. Fie că privim la standardele creştine din punctul de vedere al iubirii şi a-I face plăcere lui Dumnezeu sau al iubirii aproapelui, rezultatul este acelaşi. Ideea este să laşi eul pe ultimul loc. O religie bazată pe o astfel de iubire nu se va mulţumi doar să împlinească litera Celor Zece Porunci, ci va cerceta Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi ca să afle voia Lui. Aşa cum ne aminteşte Ioan: “… fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 Ioan 3:22, sublinierea autorului).
Aş putea să vă pun o întrebare în legătură cu ce aţi citit până la acest punct? V-a trezit vreo îndoială cu privire la purtarea de podoabe? Oare dovada tuturor acestor versete, din toată Biblia, vă sugerează că acest obicei s-ar putea să nu fie bun? Un cuplu a declarat, “Nu suntem încă total convinşi că Dumnezeu nu ne-ar primi în cer doar pentru că purtăm o bijuterie.” I-am întrebat, “Chiar dacă nu credeţi că veţi fi pierduţi dacă o purtaţi, oare multele texte vă ridică cel puţin întrebarea dacă obiceiul acesta primeşte acceptul total al lui Dumnezeu?” “A, da”, mi-au răspuns, “Nu putem să nu zicem că problema este puţin neclară.” Următoarea mea întrebare a fost asta:
“Credeţi că există vreo şansă de 10% ca purtând un inel să-I fie dezgustător lui Dumnezeu?” După ce s-au gândit un moment, amândoi au fost de acord că exista cel puţin atâta şansă ca să fie nesigur. Apoi, le-am pus această întrebare: “Întrucât vă aflaţi în preajma botezului şi a predării totale a vieţii voastre Domnului Isus Hristos, vreţi să riscaţi o şansă de 10% de a nu-I fi pe plac Domnului care Şi-a dat viaţa pentru voi?” Încet, s-au lăsat în jos şi au început să-şi scoată inelele. “Nu vrem,” a spus soţul, “să Îl supărăm pe Domnul nici în cel mai mic amănunt. Vrem să mergem alături de Isus de acum înainte. Întrucât există o şansă, ne vom purta ca atare ca să înlăturăm şansa.”
Nu voi încerca să afirm că acest gen de predare este uşor. Domnul Isus a declarat, “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23). Să declari NU eului este exact la ce Se referea Învăţătorul. El vroia să spună că toţi vor trebui să se lupte cu ceva de care eul nu vrea să se lase. Cel care vine la Hristos şi află calea Lui va trebui să se lepede de sine şi să spună NU vreunui lucru pe care şi-l dorea din tot sufletul lui. Aceasta înseamnă tăgăduire de sine. Unii cad la acest test în vreun punct, iar alţii la alt punct. Am văzut unii care nu puteau să se lepede de sine în privinţa banilor. Să asculte de Dumnezeu însemna să-şi rişte serviciul sau să li se reducă salariul şi ei nu vroiau să spună NU iubirii lor de bani. Alţii trebuiau să renunţe la prieteni ca să-L urmeze pe Hristos şi nu vroiau să se rupă de prieteni. Pofta a stat în calea multora care nu au vrut să se lase de alcool, tutun sau alimente necurate aşa cum cere Biblia. Câţiva au căzut la test din pricina vanităţii şi mândriei. Ei nu au vrut să se lepede de mândria extravagantă a îmbrăcăminţii.
Întotdeauna este interesant să vedem cum adevărul îi scoate pe oameni afară dintr-o evanghelizare precum buruienile. Nimeni nu pleacă până ce nu prezentăm cerinţele lui Dumnezeu care implică o schimbare în viaţă şi obiceiuri. Dacă nu am predica toate sfaturile lui Dumnezeu, majoritatea ascultătorilor ar răspunde bucuros la invitaţie. Dar intervine o luptă atunci când adevărul ameninţă vreo poftă îndrăgită. Testul Sabatului, zecimii şi mâncărurilor ating toate vreun element al eului fiecăruia. Mulţi cad la fiecare din aceste puncte. Dar destul de ciudat, s-ar părea că bătălia cea mai mare se dă atunci când voia lui Dumnezeu atinge domeniul mândriei personale. Iubirea de sine are o mie de feţe şi se etalează pe tot atât de multe căi subtile.
Reţineţi, de-a lungul drumului, pentru fiecare suflet diavolul va folosi eul ca să ia o ultimă poziţie disperată împotriva voiei lui Dumnezeu. Doar cei care Îl iubesc pe Domnul Hristos cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată mintea vor reuşi sau vor vrea să I se predea Lui 100%, aşa cum se cere. Cei mai fericiţi oameni din lume sunt cei care nu îngăduie ca nimic să le stea în cale pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu în totul.
S-a amintit deja că acei creştini care trăiesc ca să-I fie pe plac lui Dumnezeu sunt cei mai fericiţi oameni de pe pământ. Domnul Isus a declarat: “Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:10, 11, sublinierea autorului). Nu este de mirare atunci că ne este atât de uşor să-i recunoaştem pe credincioşii total predaţi. Ei radiază de sfinţenie şi le străluceşte pe faţă bucuria interioară. Deşi au lăsat deoparte podoabele lumii, ei s-au îmbrăcat cu podoaba Duhului, care îi identifică imediat. Unele femei se simt aproape goale după ce îşi scot bijuteriile, dar foarte curând ele recunosc că Dumnezeu a înlocuit artificialul cu realul. David scria: “Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine” (Psalmi 34:5).
Acest nou “look” al credinciosului născut din nou uimeşte lumea. Pentru fiecare rău la care s-a renunţat, copilul lui Dumnezeu primeşte un dar spiritual. Aşa cum declară ap.Pavel: “Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:12). Şi urmăriţi vă rog cât de spectaculară poate fi această schimbare când este vorba de hainele şi podoabele cuiva. Mireasa lui Hristos primeşte o atenţie deosebită. Isaia pune în contrast haina de nuntă a poporului lui Dumnezeu cu haina lumii. “Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească, şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei” (Isaia 61:10). Când ne căsătorim cu Hristos şi Îi luăm numele, nu trebuie să ne împodobim ca nişte miri şi mirese din lume. Trebuie să ne îmbrăcăm bucuroşi cu “mantaua mântuirii” şi cu “haina neprihănirii”. Ele ne vor lumina faţa şi ne vor da o înfăţişare nouă, radiantă care să uimească lumea.
Ar trebui să acordăm multă atenţie acestui punct vital. Faţa are multe de zis despre caracterul şi experienţa cuiva. Mărturia cea mai puternică pe care o putem da în calitate de creştini poate fi doar faţa noastră care să strălucească. Unul din argumentele cele mai convingătoare pe care l-am auzit vreodată împotriva folosirii produselor de machiaj se bazează chiar pe acest adevăr. Bine-cunoscuta autoare catolică, Frances Parkinson Keyes, a explicat de ce niciodată nu a folosit pe faţă sau pe păr produse artificiale: “Un sfert de secol trăit ar trebui să aşeze mult pe faţa unei femei în afară de câteva riduri şi unele pliuri nedorite în jurul bărbiei. În acel timp, ea s-a familiarizat destul cu suferinţa şi plăcerea, cu bucuria şi durerea, cu viaţa şi cu moartea. Ea s-a luptat şi a rezistat, a greşit şi a reuşit. Şi-a pierdut şi şi-a recăpătat credinţa. Şi ca urmare ar trebui să fie mai înţeleaptă, mai gingaşă, mai răbdătoare, mai tolerantă decât era când era tânără. Simţul umorului ar trebui să se fi ascuţit, viziunea ei să se fi lărgit, prieteniile ei să se fi adâncit. Şi toate aceasta să se vadă. Dacă încearcă să şteargă amprenta vârstei, riscă să distrugă, în acelaşi timp, urmele experienţei şi caracterului” (Words of Inspiration, p. 198).
Ce adevăr extraordinar se află în această declaraţie! Femeile creştine au de dat o mărturie prin expresia feţei lor. Neprihănire, demnitate, puritate şi o credinţă tăcută în Dumnezeu—aceste calităţi se descoperă ades doar pe faţă. Poate că asta a vrut Domnul Isus sa zică atunci când a declarat: “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). Lumina spirituală şi zâmbetul unei feţe neîmpodobite s-ar putea să atragă mai multă atenţie la religia lui Isus Hristos decât zeci de predici sau studii biblice.
Ne-am luat destul de mult timp pentru subiectul podoabelor artificiale ca să demonstrăm cum duce iubirea la Biblie aşa ca să căutăm ceea ce Îi place Domnului. Am fi putut folosi alte exemple de standarde creştine. Aceleaşi principii oferă motivaţia de a căuta întotdeauna să-I fim pe plac în ceea ce facem cu privire la dansul provocator, filme, jocuri de noroc, alimentaţie şi îmbrăcăminte. Ar trebui să ne arate clar că aceste standarde înalte ale bisericii nu se bazează pe vreun comitet ales de oameni, ci pe voia descoperită a lui Dumnezeu în Cuvântul Său. Dumnezeu să ne ajute să ne găsim cea mai mare bucurie şi satisfacţie în a împlini lucrurile care Îi fac Lui plăcere.
Informatii despre sanatate pe care oricine trebuie sa le cunoasca
Ateroscleroza sta la baza celor mai multe decese produse în tarile dezvoltate economic sau în curs de dezvoltare, prin bolile cardiovasculare pe care la produce. Ateroscleroza nu afecteaza exclusiv arterele inimii, ci si vasele de sange ale creierului, picioarelor, intestinelor, rinichilor, ochilor sau altor organe.
Cardiopatia ischemica este cauzata de dezechilibrarea balantei dintre necesitatea si disponibilul de oxigen la nivelul muschiului cardiac. Cauza cea mai frecventa a acesteia o reprezinta ateroscleroza, adica îngustarea arterelor responsabile de aducerea sangelui oxigenat la inima, prin depunerea colesterolului pe peretii lor sub forma unor placi, numite ateroame.
Factorii care favorizeaza aparitia si agravarea aterosclerozei sunt fumatul, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, cresterea colesterolului, predispozitia ereditara, obezitatea, sedentarismul, dieta nesanatoasa sau abuzul de alcool (nu si consumul moderat de alcool). Asupra celor mai multi dintre acesti factori de risc putem si trebuie sa intervenim pentru a reduce riscul aparitiei cardiopatiei ischemice.
Durerea cauzata de cardiopatia ischemica este situata în centrul pieptului (nu în partea stanga!) si are o suprafata de proiectie mai mare, fiind în mod tipic aratata de pacient cu toata palma, si nu cu un deget. Ea seamana cu o apasare, presiune, strangere, greutate, mai rar arsura, niciodata întepatura sau junghi. Durerea apare la efort sau în conditii de stres psihic, dureaza pana la zece minute (de obicei, 3-5 minute) si se amelioreaza la repaus sau administrarea de nitroglicerina.
Tendinta pacientilor la autodiagnosticarea acestei boli, coroborata cu abordarea superficiala a simptomatologiei de catre medici, cu teama acestora de a nu gresi prin omisiune si cu penuria unor tehnici moderne de diagnostic, duce la supradiagnosticarea cardiopatiei ischemice si la tratamentul inutil al multor persoane. Pentru a evita aceasta situatie, este necesar un demers diagnostic riguros, bazat pe o discutie atenta si amanuntita cu pacientul, pe examinarea completa a acestuia si, nu în ultimul rand, pe investigatii imagistice si de laborator adecvate.
Examinarea unei singure electrocardiograme este rareori suficienta pentru a pune sau exclude diagnosticul de cardiopatie ischemica, mai ales pentru ca între crizele de angina traseul electrocardiografic poate fi absolut normal. Un diagnostic corect presupune compararea mai multor electrocardiograme, dintre care în mod ideal una în timpul durerii, si integrarea informatiilor electrocardiografice cu simptomatologia clinica si rezultatele altor investigatii paraclinice.
Desi în prezent simptomatologia si prognosticul bolii pot fi ameliorate prin masuri terapeutice nemedicamentoase, farmacologice, interventionale sau chirurgicale, nici una dintre aceste metode nu duce la vindecarea cardiopatiei ischemice – pacientii raman bolnavi cronic pentru toata viata si deci necesita continuarea pe termen nelimitat a masurilor generale prescrise si a tratamentului medicamentos, chiar si dupa angioplastie sau chirurgie coronariana.
Evolutia cardiopatiei ischemice este extrem de variabila, supravietuirea putand atinge uneori mai multe zeci de ani. Principalii factori care influenteaza evolutia acestei afectiuni sunt: contractilitatea inimii, capacitatea de efort a persoanei afectate, numarul arterelor inimii afectate de ateroscleroza, coexistenta altor boli cardiace sau necardiace grave, si nu în ultimul rand masurile terapeutice medicamentoase si nemedicamentoase adoptate de pacient.////
8 sfaturi utile celor care sufera de boli renale…
Statisticile arata ca tot mai multi romani au afectiuni renale: litiaze, nefrite, neoplasme, hipertensiune, malformatii, chisturi, insuficienta renala etc. Desi multe din acestea sunt ireversibile, ele pot fi tinute sub control fara o afectare majora a starii de sanatate, doar prin respectarea unor recomandari care sa devina obligatorii:
Consum mare de lichide. Este de preferat apa sau ceaiuri de macese, cozi de cirese, frunze de dud în cantitate suficienta, adica 2,5-3 litri pe zi. Apa dilueaza urina si previne formarea de calculi (pietre) si aparitia infectiilor. Sunt interzise bauturile carbogazoase.
Consum moderat de sare. Sarea trebuie folosita cu moderatie de persoanele sanatoase, iar pentru cei care au si o boala cardiaca ar trebui scoasa din alimentatie. Sarea în exces poate duce la instalarea hipertensiunii arteriale, care, se stie, este un factor de risc important pentru rinichi.
Se recomanda o alimentatie echilibrata, fara excese (de evitat regimul hiperproteic), completata de exercitii zilnice pentru a preveni obezitatea care, la randul ei, se asociaza frecvent cu diabetul si bolile renale.
Evitarea automedicatiei. Multe antibiotice, antiinflamatorii nesteroidiene, imunosupresoare administrate timp îndelungat si fara recomandarea medicului pot deveni nocive pentru sanatatea rinichilor. Atentie si la diuretice, abuzul poate duce la blocaj renal si chiar la deces. De evitat si suplimentele de calciu; mai bine le înlocuiti cu produse lactate.
Renuntarea la fumat. Tutunul accentueaza si accelereaza evolutia unor boli renale.
Controlul tensiunii. Se recomanda un control regulat al tensiunii arteriale. De multe ori, o tensiune crescuta poate ascunde o boala renala.
Control periodic la medic. Consultarea medicului pentru orice problema de sanatate si obligatoriu un control periodic anual pentru a depista precoce orice boala si a o trata într-un stadiu incipient.
Curele balneare. Se recomanda curele balneare în statiunile renumite pentru efectele benefice asupra sanatatii rinichilor.
///
Cauze posibile pentru culoarea alba a limbii
Limba, un muschi mobil acoperit cu o mucoasa roz constant umeda, joaca mai multe roluri fundamentale: vorbirea, mestecarea, inghitirea.
Dar este si un muschi foarte revelator in ceea ce priveste sanatatea noastra. intr-adevar, isi poate schimba culoarea, aspectul, textura si, prin urmare, indica anumite probleme de sanatate.
Cauzele limbii albe
In anumite circumstante, limba poate avea o acoperire albicioasa. Cauzele unei limbi albe sunt multiple, dar deseori sunt legate de probleme alimentare, digestive sau de igiena orala. Alte cauze cunoscute ale limbii albe sunt: stresul, tutunul, drojdiile sau ciupercile, leucoplakia sau lichen planus.
Problemele digestive si limba alba
Cea mai frecventa cauza digestiva a limbii albe:
Daca dieta este prea bogata
Daca ii lipsesc fibre, vitamine.
Daca aportul de lichide nu este optim si se observa o anumita deshidratare.
in plus, tulburarile gastro-intestinale, cum ar fi balonarea, umflarea sau refluxul gastroesofagian pot duce la o limba alba.
Limba alba din cauza stresului
Disfunctiile fizice sau psihice pot aparea in urma supra-stimularii datorate stresului si, prin urmare, pot duce la o limba alba:
De exemplu, stresul influenteaza cantitatea si calitatea salivei si, prin urmare, bacteriile prezente pe limba. Prin urmare, o perturbare poate duce la o schimbare a culorii limbii. De asemenea, stresul poate accentua tulburarile digestive cum ar fi refluxul gastroesofagian si, prin urmare, poate duce la o limba alba.
Tutunul si medicamentele
Anumite medicamente precum antibiotice, antihistaminice, antidepresive au efecte secundare legate de saliva.
Tutunul este bine cunoscut pentru colorarea limbii, printre alte consecinte. Prin urmare, este bine sa renunti la fumat cat mai curand posibil daca ai o limba alba.
Limba alba si candida
Daca se observa leziuni albe cremoase, cel mai adesea pe limba sau in interiorul obrajilor:
Este vorba despre o ciuperca: Candida Albicans care infecteaza organismul. Apare atunci cand sistemul imunitar este slabit sau flora naturala a microorganismelor este dezechilibrata. Diabetul este, de asemenea, un factor de risc.
Cauzele limbii albe: alte cauze posibile
Alte cauze pot provoca acest simptom al limbii albe:
o infectie bacteriana sau virala (streptococ, herpes etc.);
deficiente de vitamine;
ficat engorged;
inflamatia stomacului;
cancer.
///////
Planta care face cat o suta de medicamente…
Pelinul este una dintre plantele ce sunt la indemana noastra, insa putini din noi stiu sa o foloseasca in mod corect pentru proprietatile sale tamaduitoare. Pelinul este o planta extrem de populara in Romania, fiind prezent nu doar in medicina rurala, traditionala, ci si in cea moderna, fiind o planta extrem de recomandata de medicii fitoterapeuti si nu numai. Pelinul este un leac extraordinar pentru cei ce nu se pot lasa de fumat, pentru bolile de stomac si de ficat.
Pelinul are foarte multe proprietati, trebuie doar sa stim cum sa folosim aceasta planta minunata. Pelinul este folosit indeosebi pentru purificarea organismului nostru. Asadar, pelinul trateaza diverse afectiuni ale tractului gastro-intestinal, ale vezicii, ale rinichilor, probleme ginecologice, dermatite, etc. Se pot face astfel spalaturi vaginale cu pelin, spalaturi ale tractului urinar, de asemenea, se pot pune cate 10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara atunci cand sunteti foarte raciti. Pelinul este un dezinfectant minunat si se foloseste mai ales pentru arsuri de orice tip. Oparelile cu lichide fierbinti, arsurile, chiar si plagile pot fi tratate cu ceai de pelin. Acesta curata si usuca rana. Afectiuni ale ficatului si rinichilor de asemenea se trateaza cu ajutorul pelinului.
La nivel intern, enumeram afectiunile ficatului, pancreasului, bilei, care se trateaza cu infuzie de ceai de pelin consumata vreme de 21 de zile, cate 50 ml de trei ori pe zi. De asemenea, hepatita de natura infectioasa se trateaza cu ceai de pelin sau cu vin de pelin. Tuberculoza, o boala inca prezenta in Romania zilelor noastre se trateaza cu ajutorul infuziei de radacina de pelin. Racelile sunt foarte usor tratate cu ajutorul ceaiului de pelin, care alunga cu succes si tusea suparatoare. De asemenea, se stie ca pelinul mai are si proprietati antitumorale, fiind folosit adesea in tratarea cancerului de esofag.
La nivel extern, pelinul trateaza o serie de afectiuni printre care enumeram si insomniile si migrenele, tratate foarte usor cu ajutorul decoctului de pelin in care inmuiem un prosop si infasuram capul. De asemenea, ranile, taieturile, traumele pielii, arsurile, plagile, toate pot fi tratate cu ajutorul infuziei de pelin si a pansamentelor cu pelin proaspat, pisat. Baile locale pe timp de vara si nu numai cu ceai de pelin trateaza si transpiratia abundenta, in vreme ce varicele se trateaza si ele cu frunze proaspete de pelin, pisate si mixate amestecate cu lapte prins si puse sub forma de pansament pe zona afectata.
/////
Planta care contribuie la normalizarea nivelului de zahar din sange
Piata romaneasca pentru topinambur nu este dezvoltata pe masura proprietatilor acestei plante. Datorita tulpinilor mari, care la unele varietati depasesc 3 metri inaltime, poate fi folosita cu succes si la realizarea perdelelor de protectie pentru protejarea culturilor mai sensibile la vanturi reci sau la prevenirea evaporarii umiditatii din sol. Tulpinile mai pot fi folosite la producerea de peleti, pentru centrale termice.
Totodata, tuberculii pot fi utilizati cu succes la obtinerea de biomasa pentru biocombustibil sau in industria spirtului. Din 100 kg de tuberculi rezulta 7-10 litri alcool cu o tarie de 35 de grade si circa 60 kg borhot. Acestia mai pot fi folositi ca hrana pentru animale sau in industria alimentara si a medicamentelor.
O substanta continuta de tuberculi, inulina, are procentul cel mai mic de glucoza si zaharoza, comparativ cu cea obtinuta din alte plante. Aceasta substanta contribuie la normalizarea nivelului de zahar din sange si este de un real folos diabeticilor.
////
Remediul care echilibreaza glicemia si scade colesterolul
Mitul conform caruia mamaliga ingrasa a fost spulberat definitiv de nutritionistii care au explicat ca acest aliment are si de patru ori mai putine calorii decat painea.
Mamaliga este un remediu ideal pentru mai multe afectiuni si ajuta organismul, in special pe cel al femeilor.
Potrivit cercetatorilor, consumarea unei portii de mamaliga in fiecare zi scade cu 60% riscul de boli psihice cauzate de tulburari tiroidiene.
Mamaliga echilibreaza glicemia, scade nivelul colesterolului, reduce riscul de ateroscleroza si creste chiar si fertilitatea la femei.
Un studiu antropologic purtat in regiunea Rucar-Bran, unde mamaliga este aproape nelipsita de pe masa romanilor, arata ca 9% dintre femeile de peste 65 de ani din aceasta zona au demonstrat la teste o activitate ovariana foarte intensa, manifestata inclusiv prin prelungirea vietii sexuale dupa aceasta varsta.
Desi multa lume crede ca mamaliga ingrasa, lucrurile stau cu totul altfel in realitate: mamaliga moale are de patru ori mai putine calorii decat painea, iar mamaliga vartoasa, de doua ori mai putin.
Mamaliga sprijina secretia si eliminarea bilei, avand totodata si actiune antiinflamatoare asupra colecistului, actionand chiar ca un remediu in dischinezia biliara, in dispepsie si in colecistita.
/////
Cum te anunta rinichii ca sunt bolnavi…
Semnalele pe care le transmite corpul, in afectiunile renale, pot parea banale si de aceea problemele rinichilor sunt considerate a fi ucigasi tacuti. Cunoasterea simptomelor care sunt asociate problemelor renale iti poate salva viata. Printre acetsea sunt modificarile urinare. Daca in ultimul timp ai remarcat ca te trezesti des noaptea pentru a merge la toaleta sau simti o presiune sau durere cand urinezi, este posibil sa ai probleme cu rinichii. Ai dureri sau arsuri la urinare. Durerile si arsurile in timpul urinarii sunt semn al infectiilor urinare. Netratate, acestea pot duce la complicatii. Ai dureri in partea inferioara a spatelui. Durerea de spate localizata in zona rinichilor este un semn clar care anunta probleme renale. Durerea poate aparea in timpul urinarii, dar si in alte momente, de aceea multe persoane ignora acest simptom extrem de important.
Ai apetitul alimentar scazut. Acest simptom apare in momentul in care se formeaza depozite de toxine la nivelul rinichilor. Ti se umfla mainile si picioarele. Cand rinichii nu elimina excesul de lichide din corp, mainilor si picioarele se umfla si pot deveni dureroase. Oboseala. Cand rinichii sunt bolnavi, organismul nu mai secreta in cantitati normale un hormon care il stimuleaza sa transporte oxigen catre celulele rosii. Din aceasta cauza, poate aparea oboseala excesiva. Te confrunti cu iritatii si mancarimi la nivelul pielii. Rinichii au si rolul de a elimina toxinele din sange, insa in momentul in care nu mai functioneaza la parametri normali, te poti confrunta cu iritatii si mancarimi la nivelul pielii.
Ai o senzatie de greata. Acumularile de toxine la nivel sangvin pot duce si la aparitia senzatiei de greata. Ai ameteli. Daca suferi de o afectiune renala si, in acelasi timp, ai anemie, la creier nu mai ajunge suficient oxigen. Principalul simptom care anunta aceste probleme de sanatate sunt ametelile frecvente.
////
Testul banal care iti arata predispozitia la diabet
Insulina este un hormon care permite celulelor corpului sa foloseasca glucoza ca sursa de energie. Cand secretia de insulina este insuficienta sau cand insulina nu-si indeplineste rolul in organism, afectiunea se numeste diabet zaharat. Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale concentratiei glucozei in sange (hiperglicemie) si dezechilibrarea metabolismului. Diabetul poate fi tinut sub control printr-o supraveghere atenta a dietei si a greutatii si prin exercitii fizice, ca supliment al tratamentului medical.
Diabetul zaharat de tip 1 se caracterizeaza prin distrugerea celulelor beta pancreatice producatoare de insulina din insulele Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un deficit de insulina. Principala cauza este o reactie autoimuna mediata de limfocitele T. Diabetul zaharat tip 1 reprezinta aproximativ 10% din cazurile de diabet zaharat din Europa si America de Nord. Majoritatea pacientilor prezinta debutul in plina sanatate, frecvent la varsta copilariei (desi poate sa apara la orice varsta). Sensibilitatea la insulina este normala mai ales in stadiile incipiente.
Diabetul zaharat de tip 2 se datoreaza rezistentei crescute la insulina a tesuturilor, insotita de scaderea secretiei de insulina. Lipsa de raspuns la insulina a tesuturilor se datoreaza cel mai probabil modificarii receptorului pentru insulina de pe membrana celulara. Factorii care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul sedentar de viata si abundenta calorica a dietei moderne, fapt concretizat in obezitate sau macar indici ai masei corporale ridicati, fumatul de tutun, o marire a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arteriala inalta. Prediabetul este faza incipienta a diabetului, care prezinta o parte din simptomele bolii in sine. Este faza in care se mai poate face ceva pentru a se evita evolutia la boala.
Testul care arat destul de clar predispozitia la diabet: Ridicati 1 deget daca sunteti barbat, nici unul daca sunteti femeie / Ridicati 3 degete daca aveti 60+ ani, 2 degete daca aveti 50+ ani, 1 deget daca aveti 40+ ani, nici unul daca aveti mai putin de 40 de ani / Ridicati 1 deget daca NU faceti suficient sport, nici unul daca faceti / Ridicati 1 deget daca cineva din familie are diabet, nici unul daca nu exista cazuri de diabet in familie / Ridicati 1 deget daca aveti hipertensiune arteriala, nici unul daca nu aveti / Ridicati 3 degete daca sunteti obezi, 2 degete daca sunteti supraponderali, 1 daca sunteti putin peste intervalul normal de greutate, nici unul daca aveti o greutate normala.
Daca la sfarsitul acestui test, ati ridicat 5 sau mai multe degete, exista o sansa foarte buna sa aveti prediabet. Acest tip de diagnostic este bazat pe cercetarile stiintifice ale factorilor de risc ai diabetului. Desi nu e 100% precis, cercetatorii considera ca este o modalitate buna de a estima riscul de diabet.
//// Cand sa consumam patrunjelul pentru beneficii maxime…
Patrunjelul este una dintre plantele cel mai des intalnite in tara noastra. Il putem cumpara din piata sau supermarket in orice anotimp, asadar nu avem nicio scuza sa nu il consumam cat mai des. Ideal este sa fie mancat crud, dar se poate folosi si sub forma de frunze uscate. Patrunjelul este foarte eficient in tratarea mai multor boli precum astenie, probleme cu circulatia sanguina, hipertensiune, anorexie, astm bronsic, infectii. De asemenea, este foarte bun pentru prevenirea cancerului datorita continutului mare de antioxidanti. Se stie ca antioxidantii lupta cu radicalii liberi, cei care produc celulele canceroase si le distrug.
Consumat sub forma de suc, alaturi de alte legume si fructe colorate (cu cat planta este mai colorata cu atat are mai multi antioxidanti), acesta poate reduce efectele secundare ale chimioterapiei. Patrunjelul contine mult mai mult fier decat spanacul si este alimentul cu cel mai mare continut de fluor. Astfel, patrunjelul ne ajuta sa avem oase si dinti sanatosi si inlatura respiratia urat mirositoare. Iata doua retete ideale pentru micul dejun, pe baza de patrunjel sunt urmatoarele:
Cinci legaturi de patrunjel, 100 de grame seminte de floarea soarelui hidratate (trebuie puse in apa rece timp de cel putin 3-4 ore, dar ideal este sa fie lasate la hidratat de seara pana dimineata), sucul de la o jumatate de lamaie, 3-4 catei de usturoi, 10 linguri fulgi de drojdie inactiva, 5-6 linguri ulei de masline. Frunzele de patrunjel se toaca marunt, apoi se pun intr-un vas. Peste ele se adauga semintele de floarea soarelui si fulgii de drojdie inactiva. Toate cele trei se fac pasta cu ajutorul blenderului. Apoi se adauga sucul de lamaie, usturoiul, uleiul de masline si sare dupa gust. Pasta obtinuta poate fi intinsa pe paine integrala sau se foloseste ca sos pentru paste integrale.
Doua-trei legaturi de patrunjel se taie marunt, peste care se adauga sucul de la o jumatate de lamaie, o legatura de ceapa verde, una sau doua rosii taiate felii, sare si ulei de masline. Este o salata usoara, dar satioasa care este deopotriva racoritoare si sanatoasa. Nu in ultimul rand, poti include patrunjelul in diverse retete de smoothie verde, ca sa ii maschezi gustul, in cazul in care nu este preferatul tau.
/////
Cele mai bune remedii pentru „curăţarea“ sângelui
Ştim cât de important este ca sângele şi vasele sangvine să fie sănătoase, de aceea apelăm la tot felul de tratamente pentru a ne asigura de acest lucru. Un ajutor de încredere sunt remediile care ajută la purificarea sângelui, fortifică imunitatea şi ne apără de boli.
Starea de oboseală continuă, afecţiunile ficatului, transpiraţiile excesive, câteva dintre problemele specifice omului modern, pot fi semnale care arată că toxinele nu se elimină bine din organism şi că este nevoie de o cură de purificare a sângelui. „Sistemul limfatic funcţionează ca un filtru care elimină celulele moarte, microbii, diversele toxine, producând în acelaşi timp anticorpii necesari apărării organismului. Apelând la remedii care ajută la curăţarea sângelui nu facem altceva decât să protejăm ficatul, rinichii, intestinele, pielea“, explică Daniela Buşneag, medic de medicină generală, competenţe apifitoterapie, homeopatie, Centrul de Sănătate şi Viaţă Armonia, Bucureşti.
Brusturele
Una dintre plantele recunoscute pentru proprietăţile sale curative în detoxificare şi drenaj este brusturele. Specialiştii în fitoterapie recomandă remediile pe bază de brusture şi pentru efectele lor antioxidante şi antitumorale. Prepari ceaiul dintr-o linguriţă rasă de rădăcină de brusture la o cană cu apă clocotită. Laşi vasul acoperit 10 minute, apoi filtrezi şi bei 2-3 căni pe zi, timp de 2 săptămâni. Tratamentul ajută la curăţarea rinichilor, a colonului, scade nivelul colesterolului, precum şi valoarea tensiunii arteriale.
Urzica
Considerată un adevărat izvor de sănătate, urzica ajută la eliminarea toxinelor din organism şi la prevenirea mai multor afecţiuni. Pentru o detoxificare corectă, se recomandă ceaiul de urzică: îl prepari din 2 linguri de plantă la 300 ml de apă clocotită. Laşi la infuzat 10-15 minute, apoi strecori şi consumi câte 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de masa de prânz şi cea de seară. Tratamentul se urmează timp de o lună. Efecte similare au şi capsulele cu urzică (le poţi procura din magazinele naturiste), din care iei câte 2-3 pe zi, la recomandarea medicului.
Mesteacănul
Recunoscute pentru calităţile lor de purificare a sângelui sunt şi remediile pe bază de mesteacăn. Fitoterapeuţii le recomandă în caz de edeme, pentru a reduce colesterolul, dar şi pentru a favoriza eliminarea acidului uric din organism. Coaja de mesteacăn sau frunzele acestuia pot fi folosite sub formă de ceai sau de decoct. Prepari infuzia din 2-3 linguriţe de frunze uscate la 300 ml de apă fierbinte. Fierbe amestecul cel mult 5 minute şi bea câte 2 căni pe zi, timp de 3 săptămâni.
////
Cuişoarele alungă durerile. Află ce mai poţi trata cu acest remediu!
Cunoscute mai ales pentru aroma lor puternică din vinul ori ţuica fierte, cuişoarele sunt mai mult decât un simplu condiment, având numeroase beneficii pentru sănătate.
Secretul stă în eugenol, o substanţă activă din componenţa cuişoarelor şi care are rol antimicrobian, antispastic, expectorant, antiviral, antifungic şi analgezic. Cuişoarele conţin betacaroten, vitamina E, seleniu şi fibre, iar medicii fitoterapeuţi le recomandă în caz de viroze şi gripă, pentru stimularea imunităţii, dar şi pentru reîmprospătarea respiraţiei, în loc de gumă de mestecat. În plus, cuişoarele atenuează manifestările gastritei şi durerile reumatice.
Alină durerile de dinţi
Până să ajungi la stomatolog, chinuit de o sâcâitoare durere de dinţi, poţi încerca remedii cu cuişoare, pe care le poţi folosi în mai multe feluri. Poţi masa dintele sau măseaua cu puţină vată îmbibată în ulei de măsline, peste care ai adăugat câteva picături de ulei de cuişoare diluate în puţină apă. În cazul unei carii dentare, macini câteva cuişoare şi le pui pe locul dureros timp de 1-2 ore. Sau poţi mesteca 2-3 cuişoare de maximum 4 ori pe zi. De asemenea, poţi prepara o infuzie din 4 linguriţe de plantă la 1 litru de apă.
Te scapă şi de tuse
Cuişoarele conţin substanţe cu acţiune antitusivă. Indienii obişnuiesc deseori să mestece cuişoare pentru a-şi calma tusea seacă iritativă. Ceaiul de cuişoare îndulcit cu miere ajută la expectoraţie şi calmează crizele de tuse productivă. Pentru calmarea durerilor provocate de tuse, amesteci 3 cuişoare zdrobite cu trei linguriţe de miere şi un căţel de usturoi pisat, până formezi o pastă. Iei un pic din această compoziţie înainte de culcare.
Cuişoarele sunt eficiente şi în caz de răceală ori de gripă. Fierbi 2 linguriţe de cuişoare într-un litru de apă 10 minute la foc mic. Laşi apoi la infuzat, acoperit, 5 minute.
Calmează arsurile gastrice
Dacă te supără durerile de stomac, iată ce leac poţi încerca. Laşi să fiarbă 3-5 cuişoare într-o cană cu apă un sfert de oră. Bei ceaiul obţinut, de 3 ori pe zi, între mese. Poţi să adaugi puţină miere şi/sau scorţişoară. Cei care suferă de arsuri la stomac pot scăpa de problemă dacă ţin în gură, câteva minute, 2-3 cuişoare. Acestea scad aciditatea gastrică, ajuta la digestie şi favorizează eliminarea gazelor din intestine.
Reglează glicemia
Una dintre proprietăţile medicinale ale cuişoarelor este de a reduce nivelul ridicat de zahăr din sânge. Poţi prepara un remediu din 4 beţişoare de scorţişoară, 60 g de cuişoare şi 1 litru de apă. Amesteci toate ingredientele într-un castron şi-l păstrezi în frigider 4-5 zile. Apoi, strecori şi bei câte o jumătate de cană în fiecare zi.
Curăţă colonul
Indienii apelează deseori la un leac eficient pentru curăţarea colonului: ceaiul de cuişoare şi ghimbir. Se fierb 2 cuişoare şi puţin ghimbir zdrobit în 200 ml de apă. Se lasă la răcit, după care se îndulceşte cu puţină miere. Chinezii, în schimb, apelează la un alt remediu cu cuişoare pentru tratarea durerilor reumatice sau musculare: diluează câte 10 picături de ulei esenţial de cuişoare în 250 ml de ulei de migdale sau în alt ulei de masaj şi masează zonele dureroase.
Atenţie la uleiul de cuişoare!
Nu folosi ulei esenţial de cuişoare mai mult de o săptămână pentru orice fel de problemă de sănătate.
Diluează uleiul de cuişoare întotdeauna în alt ulei, înainte de a-l folosi.
Este contraindicat femeilor însărcinate şi celor care alăptează, precum şi copiilor mici.
Este interzis persoanelor cu piele sensibilă.
/////
Planta care contine 6 agenti antiseptici, care distrug bacteriile, virusii sau ciupercile
Planta asemanatoare cactusilor, Aloe Vera creste de obicei in zonele fertile, cu clima calda. Este inalta de 1 m si are 13-15 frunze, greutatea fiecareia atingand 700-1.500 de grame. Exista peste 300 de specii de aloe, cea mai cunoscuta fiind Aloe Barbadensis, datorita proprietatilor sale medicinale. Din planta, substantele cel mai utilizate sunt gelul de aloe (lichid vascos, aflat in interiorul frunzelor) si aloina. Aloina este un lichid galben laptos, cu gust amar, care este folosit ca laxativ.
in Aloe Vera se regasesc sase agenti antiseptici, care distrug bacteriile, virusii sau ciupercile. Datorita continutului de lupeol si acid salicilic, planta poate fi folosita ca tranchilizant. De asemenea, contine trei acizi grasi antiinflamatori, gelul de aloe vera fiind eficient in tratamentul reactiilor alergice, al taieturilor, arsurilor, artritei reumatoide, ulcerului si indigestiilor. B-sisterolul din aloe contribuie la scaderea nivelului LDL – colesterolului. Cele 23 de polipeptide continute in sucul acestei plante stimuleaza sistemul imunitar.
Datorita efectelor sale, aceasta planta contribuie la mentinerea sanatatii organismului, fiind capabila sa amelioreze sau sa vindece numeroase boli. Aloe Vera are efecte benefice asupra tractului digestiv. Stimuleaza refacerea tesuturilor afectate si regenerarea celulelor. Are proprietatea de a penetra tesuturile, din acest motiv fiind eficienta si in cosmetica. Alifiile cu aloe umidifica pielea, o protejeaza impotriva arsurilor solare, a intepaturilor insectelor si taieturilor. De asemenea, alifia cu aloe este eficienta in tratamentul acneei si psoriazisului.
Datorita celor peste 200 de substante active, Aloe Vera previne aparitia bolilor. Aloe Vera poate fi utilizata pentru tratamentul urmatoarelor afectiuni: alergie, astm bronsic, artrita, artroze, afectiuni ale prostatei, bronsita, colita intestinala, combate efectele secundare ale radioterapiei sau chimioterapiei, constipatie cronica, diabet zaharat, depresii, entorse, eruptii cutanate, foliculite, faringite, gingivite, herpes, hepatita cronica, insomnie, infectii cutanate, intepaturi de insecte, psoriazis, piele uscata, pancreatita cronica, unghie incarnata, urticarie, varice, vergeturi, zona zoster. Planta poate fi cultivata si in apartamente, nefiind pretentioasa.
Nu este recomandata administrarea gelului de aloe pe ranile sau arsurile foarte grave. Persoanele cu afectiuni intestinale nu pot folosi aloina ca laxativ deoarece o supradoza poate cauza probleme serioase de sanatate, precum deshidratarea organismului, urina cu sange, diaree severa, disfunctii renale. De asemenea, nu este recomandata administrarea gelului de aloe pe o perioada mai mare de zece zile, deoarece pot aparea deficienta de potasiu, tulburari ale ritmului cardiac si senzatia de slabiciune. Este recomandabil sa cereti parerea unui specialist in medicina naturista inainte de a utiliza Aloe Vera pentru tratamentul unei afectiuni.
////
Cum se diagnosticheaza corect cardiopatia ischemica
Exista în randul publicului tendinta la autodiagnosticarea acestei boli, mergandu-se uneori pana la un fel de „mandrie morbida“ a pacientilor în privinta purtarii acestui diagnostic. Aceasta tendinta, coroborata cu abordarea superficiala a simptomatologiei de catre medici, cu teama acestora de a nu gresi prin omisiune si cu penuria unor tehnici moderne de diagnostic, duce la supradiagnosticarea cardiopatiei ischemice si la tratamentul inutil al multor persoane. Pentru a evita aceasta situatie, este necesar un demers diagnostic riguros, bazat pe o discutie atenta si amanuntita cu pacientul, pe examinarea completa a acestuia si, nu în ultimul rand, pe investigatii imagistice si de laborator adecvate.
Nu orice durere precordiala înseamna cardiopatie ischemica. Cea mai mare parte a durerilor de piept au alta cauza: reumatismala, osteo-musculara, nevralgica, digestiva sau pleuro-pulmonara. Durerea specifica de angina este situata în centrul pieptului, nu în partea stanga, si are o suprafata de proiectie mai mare, fiind în mod tipic aratata de pacient cu toata palma, si nu cu un deget. Ea seamana cu o apasare, presiune, strangere, greutate, mai rar arsura, niciodata întepatura sau junghi. În mod caracteristic, afecteaza adultii de peste 40 de ani, care acumuleaza mai multi factori de risc cardiovascular. Angina pectorala apare la efort sau în conditii de stres psihic, dureaza pana la zece minute (de obicei, trei-cinci minute) si se amelioreaza la repaus sau la administrarea de nitroglicerina.
Electrocardiograma, investigatia cel mai des folosita pentru diagnostic, nu este din pacate suficienta pentru a confirma sau infirma cardiopatia ischemica. Contrar impresiei generale, foarte rar examinarea unei electrocardiograme este suficienta pentru a pune sau exclude diagnosticul de cardiopatie ischemica, mai ales pentru ca, între crizele de angina, traseul electrocardiografic poate fi absolut normal. Un diagnostic corect presupune compararea mai multor electrocardiograme, dintre care în mod ideal una în timpul durerii, si integrarea informatiilor electrocardiografice cu simptomatologia clinica si rezultatele altor investigatii paraclinice.
Diagnosticul de certitudine al cardiopatiei ischemice nu este usor de realizat. Daca diagnosticul prezumptiv se pune prin analizarea durerii precordiale, examen clinic si electrocardiografie, stabilirea unui diagnostic cert presupune efectuarea unor investigatii suplimentare: testul de efort, scintigrafia de stres, ecografia cardiaca Doppler, monitorizarea Holter sau coronarografia. Desi e o metoda diagnostica sigura si eficienta, folosita în lume de 40 de ani (anual investigandu-se prin aceasta tehnica sute de mii de pacienti), perceptia coronarografiei în Romania este în continuare de investigatie de exceptie, de pionierat, la care accesul pacientilor este în mod arbitrar si nejustificat restrictionat.
////
Terapii alternative pentru hernia de disc
Durerea şi dificultăţile de mers sunt principalele simptome ale herniei de disc. În funcţie de cât de avansată este hernia de disc, pot fi recomandate şi metode alternative de tratament.
O poziţie incorectă pe scaun, menţinută pentru o perioadă lungă de timp, sedentarismul, numărul de kilograme în plus sau ridicarea frecventă a greutăţilor suprasolicită coloana vertebrală. Astfel, discurile din coloana vertebrală se deplaseză, se deformează sau chiar se rup şi lezează terminaţiile nervoase. Hernia de disc apare atunci când o rădăcină a unui nerv spinal este comprimată. În general, se manifestă la discurile lombare L4 şi L5, deoarece acestea susţin cea mai mare parte din greutatea corpului. Operaţia este de cele mai multe ori soluţia recomandată, dar există şi alte metode alternative prin care poate fi combătută durerea.
Calmante pentru dureri
În primele stadii ale bolii, atunci când se manifestă prin dureri la efort, dureri care radiază în picior şi amorţeli ale membrului sunt recomandate tratamentele mai puţin invazive. Durerea poate fi combătută prin tratamente cu antiinflamatoare nesteroidiene, cum sunt diclofenacul, analgezicele şi decontracturantele musculare. Dacă analgezicele se iau pe cale orală, antiinflamatoarele se pot aplica sub formă de unguent, care se masează de mai multe ori pe zi pe zona dureroasă sau pot fi administrate sub formă de infiltraţii, la nivelul coloanei. Decontracturantele, sub formă de pilule orale, relaxează musculatura spatelui, deoarece atunci când muşchii sunt încordaţi, senzaţia de durere se amplifică.
Kinetoterapia întăreşte musculatura
Procedurile se realizează doar în cabinete de specialitate. Exerciţiile de kinetoterapie tonifiază musculatura şi astfel se facilitează menţinerea posturii corecte. În acelaşi timp, este scăzută presiunea la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce are efect şi asupra discului afectat, care nu va mai apăsa pe nervul spinal. Durerea scade în intensitate şi musculatura va susţine mai eficient coloana vertebrală.
Fizioterapia cuprinde tratamente complexe
Unele forme de hernie de disc pot fi ameliorate prin fizioterapie, mai exact electroterapie, hidrotermoterapie şi balneoterapie. În timpul şedinţelor de electroterapie sunt aplicate cantităţi scăzute de energie electrică în zona afectată, care au efect antiinflamator, decontracturant şi analgezic. Atunci când durerea se manifestă doar în timpul anumitor acţiuni, este recomandată hidrotermoterapia, adică băi simple, de plante sau în bazine special amenajate. Şi împachetările cu parafină sunt recomandate în acest caz. Balneoterapia se face în staţiuni balneare şi cuprinde sedinţe de masaj, hidrokinetoterapie în apă termală şi împachetări cu nămol.
Tratamentul chiropractic înlătură durerea
Hernia de disc se numără printre cele mai frecvente afecţiuni pentru care pacienţilor li se recomandă tratamentul chiropractic. Se concentrează pe manipularea delicată a coloanei vertebrale pentru a elimina dereglările sistemului nervos, ameliorând, astfel, condiţia medicală. În timpul procedurilor sunt identificate interferenţele de la nivelul sistemului nervos, denumite subluxaţii, care întrerup comunicarea de la creier către coloana vertebrală. Acestea sunt mai apoi corectate prin manevre care decomprimă nervul şi astfel durerea este diminuată sau înlăturată.
Bine de ştiut
Pentru tratarea herniei de disc este recomandat şi masajul, care relaxează musculatura, calmează durerea şi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
/// Farmacia verde în caz de varice…
Dincolo de aspectul lor inestetic, varicele pot cauza dureri, dar şi alte probleme de sănătate dacă nu sunt tratate. Cataplasmele şi unguentele din plante sunt remedii cu acţiune blândă, dar care ajută la tratarea bolii varicoase.
Printre factorii implicaţi în apariţia varicelor se numără ereditatea, statul în picioare, obezitatea, sarcina sau menopauza. Sunt prezente mai ales pe picioare şi se prezintă sub forma unor vinişoare mici, violacee, vizibile prin piele, sau pot fi ceva mai evidente, luând aspectul unei pânze de păianjen. În formele grave, au aspect de vene proeminente şi contorsionate. Deşi pare să fie mai degrabă o neplăcere a vârstelor înaintate, ele pot fi vizibile şi la femeile tinere.
Boala varicoasă are ca şi efecte mersul greoi, crampele, durerile, furnicăturile şi senzaţia de arsură în zona afectată. Netratată, se poate ajunge în stadii mult mai grave, respectiv la ulcer varicos şi chiar la hemoragii. În funcţie de stadiul lor, se poate recurge la diverse tratamente moderne.
Ce remedii ajută
Cel mai popular dintre tratamentele naturiste în boala varicoasă este varza. Se iau frunze de varză, se spală şi se pun în pungi din plastic, care se închid bine, pentru a nu da aerului posibilitatea să pătrundă. Pungile se ţin la rece, în frigider. Seara, înainte de culcare, frunzele de varză fixate cu faşă din tifon se aplică pe locurile afectate, unde vor rămâne până dimineaţă. Tratamentul durează între 2 şi 4 săptămâni, timp în care, seară de seară, se aplică foi de varză prin metoda descrisă mai sus.
Un alt tratament împotriva varicelor este cel cu miere şi usturoi. Se amestecă 250 g de miere cu 250 g de usturoi pisat şi se lasă la macerat o săptămână. Se consumă din acest preparat 3 linguri pe zi, câte una cu 40 de minute înainte de fiecare masă principală. Pentru a fi eficient, tratamentul trebuie urmat vreme de 2 luni.
Mai poţi prepara un unguent dintr-un gălbenuş crud amestecat cu o lingură de miere şi una de votcă. Unge cu acesta o bucată de pânză curată din fibre naturale (in, bumbac) şi pune-o pe locul afectat, apoi înfăşoară cu folie de celofan, iar peste acesta la rândul lui cu un fular din lână. Urmează acest tratament timp de 10 zile, fă o pauză de 10 zile şi repetă.
De ajutor în tratarea varicelor mai sunt şi cataplasmele cu frunze de brusture sau cu ceai foarte concentrat de coada-şoricelului.
Unguentele pe bază de gălbenele, aplicate local, pot reduce aspectul inflamat al varice şi atenuază durerile date de acestea.
Ca tratament intern, se recomandă cure de 3 săptămâni cu ceai de rădăcină de mur, sulfină şi anghinare. De asemenea, se pot obţine rezultate bune şi dacă se consumă, de 3 ori pe zi, timp de 2 luni, câte o cană de apă fierbinte în care a fost dizolvată o linguriţă de piper cayenne. Această băutură are capacitatea de a creşte circulaţia sangvină şi de a reduce durerile provocate de varice.
Masaj cu oţet de mere
În fiecare dimineaţă şi seara, înainte de culcare, toarnă în palme oţet de mere şi masează uşor picioarele, de jos în sus. Tratamentul, pentru a avea efect de îmbunătăţire a circulaţiei sângelui, trebuie urmat timp de câteva luni. Tot pentru activarea circulaţiei periferice se recomandă şi duşurile scoţiene (alternativ cald/rece).
////
Metode simple pentru a-ţi păstra ochii sănătoşi la orice vârstă
Examenele oftalmologice, indiferent de vârsta pe care o avem, ne pot ajuta să avem o vedere mai bună. Se întâmplă, adesea, ca oamenii să considere că văd foarte bine, dar, când îşi pun prima pereche de ochelari sau primele lentile de contact, văd lumea într-o altă perspectivă, mai clară. Abia atunci conştientizează problemele oftalmologice pe care nu le-au tratat din timp.
Şi asta pentru că bolile de ochi pot trece neobservate multă vreme, deoarece unele dintre acestea nu prezintă simptome în stadiul incipient. De pildă, aproape toţi oamenii au astigmatism, într-o mai mică sau mai mare măsură. Însă, nu întotdeauna manifestările sunt atât de grave încât să necesite acţiuni de corecţie, precum ochelari de vedere, lentile de contact sau intervenţie chirurgicală. De aceea, vizitele periodice la un medic oftalmolog şi la un optometrist sunt recomandate pentru identificarea bolilor încă din stadiile incipiente, când tratamentul pentru prevenirea pierderii vederii este cel mai eficient.
Pe măsură ce îmbătrânim, ochii noştri se schimbă şi riscul pentru dezvoltarea unor afecţiuni creşte. Cu toate acestea, sunt câţiva paşi simpli pe care îi putem face pentru a ne menţine ochii sănătoşi la orice vârstă.
O dietă sănătoasă
O sănătate bună a ochilor începe cu mâncarea din farfurie. Nutrienţi ca acizii graşi omega-3, luteina, zincul şi vitaminele C şi E ne pot ajuta să evităm apariţia unor probleme de vedere, precum degenerescenţa maculară şi cataracta. Drept urmare, în dieta zilnică ar trebui incluse legume cu frunze verzi (salată, spanac, varză kale), somon, ton şi alţi peşti uleioşi, ouă, fasole şi nuci, citrice (portocale, clementine, pomelo), stridii şi carne de porc. O dietă echilibrată ne ajută, totodată, să ne menţinem greutatea. Astfel, scad şansele de a suferi de obezitate şi alte boli conexe, precum diabetul de tip 2, care este una dintre cauzele de orbire la adulţi.
Eliminarea obiceiurilor nesănătoase
Printre obiceiurile nesănătoase care ne pot afecta sănătatea se numără fumatul. Acesta contribuie la dezvoltarea unor probleme ale globului ocular, precum degenerescenţa maculară (fumătorii au un risc de trei ori mai mare de a suferi de această boală), cataracta (persoanele care fumează au un risc de două ori mai crescut de a o dezvolta) şi sindromul ochilor uscaţi (fumătorii sunt de două ori mai predispuşi de a suferi de această afecţiune).
Protejarea ochilor
Perechea potrivită de ochelari de soare ne va proteja de razele ultraviolete. Prea multă expunere la soare amplifică posibilitatea de a dezvolta cataractă sau degenerescenţă maculară. De aceea, atunci când ne alegem ochelarii de soare trebuie să ne asigurăm că au lentile polarizate, care nu permit razelor de lumină orientate orizontal să ajungă până la ochi. În special în sezonul cald, ochelarii pe care îi purtăm trebuie să fie de calitate, cu lentile care să blocheze 99% până la 100% din razele ultraviolete. Ochelarii nepotriviţi ne pot provoca dureri de cap şi disconfort la nivelul ochilor.
Totodată, dacă lucrăm în construcţii, electricitate, sudură sau alte medii care ne pot afecta ochii, este recomandat să purtăm întotdeauna echipament de protecţie. În plus, practicarea unor sporturi precum hockey, racquetball şi lacrosse poate contribui la vătămarea ochilor, de aceea protecţia este necesară.
Pentru a avea cât mai bine grijă de ochii noştri, este important să ne cunoaştem bine familia. Multe dintre afecţiunile oculare pot fi influenţate de istoricul familial sau sunt ereditare. În cazul în care unele rude au suferit sau suferă de anumite boli ale ochilor, este important să împărtăşim aceste informaţii cu medicul oftalmolog, pentru ca acesta să ne poată monitoriza vederea în mod corespunzător.
////
Ce sa mananci si ce nu pe stomacul gol
Din pacate, doar cateva persoane sunt constiente ca unele alimente nu sunt foarte bune daca sunt consumate pe stomacul gol. Avand in vedere acest lucru, iata doua liste cu ceea ce ar trebui sa mancam si ce ar trebui sa evitam dimineata:
10 alimente pe care sa le eviti pe stomacul gol:
Produse de patiserie: Alimentele care contin drojdie irita stomacul si pot provoca flatulenta.
Dulciuri: Consumul de zahar creste nivelul de insulina, care la randul ei creste semnificativ activitatea pancreasului, iar acest lucru poate duce la diabet.
Iaurt si alte produse lactate fermentate: Daca mananci iaurt pe stomacul gol, atunci acidul clorhidric format in stomac ucide bacteriile cu acid lactic.
Pere: Fibra bruta din pere poate rani membranele mucoasei stomacale.
Rosii: Rosiile contin niveluri ridicate de acid tanic, care creste aciditeta in stomac. Acest lucru poate duce la ulcere gastrice.
Castraveti si alte legume verzi: Legumele crude sunt o sursa bogata de aminoacizi. Cu toate acestea, pot provoca arsuri la stomac, flatulenta si dureri abdominale, in special atunci cand sunt consumate pe stomacul gol.
Banane: Daca mananci banane pe stomacul gol, acest lucru va duce la o crestere accentuata a cantitatii de magneziu din sange, ceea ce afecteaza inima.
Condimente: Alimentele picante pot cauza daune si iritatii ale mucoasei gastrice si cresc aciditatea in stomac. Acest lucru cauzeaza multe afectiuni comune ale sistemului digestiv.
Bauturi carbogazoase reci: Consumul de bauturi carbogazoase dimineata poate deteriora membranele mucoasei si poate reduce aportul de sange din stomac. Ca urmare, alimentele vor fi digerate mai lent.
Citrice: Citricele sunt bogate in acizi fructiferi, iar atunci cand sunt consumate pe stomacul gol, acestea pot provoca arsuri la stomac.
De asemenea, cresc riscul de gastrita si chiar ulcer gastric.
10 alimente pe care sa le consumi pe stomacul gol:
Ovaz: Creeaza o protectie in jurul stomacului, care impiedica acidul clorhidric sa provoace deteriorarea peretilor stomacali. De asemenea, ovazul contine fibre solubile care sunt benefice pentru scaderea colesterolului din organism.
Hrisca: Hrisca stimuleaza delicat sistemul digestiv. Este, de asemenea, o sursa excelenta de proteine, fier si vitamine.
Terci de porumb: Ajuta la eliminarea toxinelor si a metalelor grele din organism, normalizeaza microflora intestinala si ofera senzatie de satietate pentru o lunga perioada de timp.
Germeni de grau: 2 linguri de germeni de grau ofera aproximativ 15% din valoarea zilnica recomandata de vitamina E si 10% din valoarea zilnica recomandata de acid folic. De asemenea, ajuta la mentinerea unui sistem digestiv fara probleme.
Oua: Consumul de oua la micul dejun reduce semnificativ aportul caloric zilnic.
Pepene: Consumul de pepene verde pe stomacul gol ofera o cantitate mare de lichid. Mai mult, este bun pentru sanatatea ochilor si inimii, datorita nivelului ridicat de licopen.
Afine: Consumul de afine in mod regulat imbunatateste memoria si regleaza tensiunea arteriala si metabolismul.
Paine integrala fara drojdie: Carbohidratii si alti nutrienti utili pe care ii contine painea sunt necesari pentru organism. Cel mai bun moment de a consuma acest aliment este dimineata devreme.
Nuci: Daca sunt consumate la micul dejun, nucile imbunatatesc sanatatea digestiva si normalizeaza pH-ul din stomac.
Miere: Mierea iti trezeste organismul dimineata si ofera energie si putere. De asemenea, acest aliment imbunatateste activitatea creierului si creste nivelul serotoninei.
//////
Nu face niciodata aceste combinatii alimentare
Amestecarea fructelor cu alte alimente, sau chiar a anumitor tipuri de fructe, iti pot provoca afectiuni grave. In cazul copiilor insa, acestea sunt si mai grave. Iata care sunt combinatiile alimentare de care trebuie sa te feresti cat de mult poti.
- Banana si budinca – Amestecarea bananelor cu budinca (indiferent de tipul acesteia) iti va proboca balonari si, in cazuri mai grave, dureri de stomac. Pentru copii simptomele sunt si mai puternice.
- Morcovi si portocala – Fie ca le consumi in salate, sucuri sau smoothie-uri, amestecul celor doua ingrediente duce la arsuri, secretie excesiva de bila, dureri de stomac. Consumate pe termen lung, cele doua alimente pot provoca probleme ale sistemului renal.
- Ananas si lapte – Bromelaina din ananas face ca organismul sa fie intoxicat in combinatie cu laptele. Daca amesteci aceste doua alimente, nu te mira daca vei avea senzatii de ameteala, gaze, dureri de cap, dureri de stomac si diaree. In cazul copiilor, acest amestec poate fi fatal.
- Papaya si lamaie – Stiai ca aceste doua ingrediente, mancare impreuna, pot duce la dezvoltarea anemiei? Aceasta combinatie este de evita. In cazul copiilor este insa complet interzisa.
////
Combinatia la care trebuie sa renunti
Cei mai multi romani adora combinatia de castraveti cu rosii, fie ca pun aceste alimente in salate, sau le mananca separat, la micul dejun. Cu toate acestea, medicii specialisti sustin ca aceste doua legume nu trebuie consumate la aceeasi masa ci la mese diferite.
Poate parea ciudat ca aceste doua alimente nu trebuie consumate impreuna, insa medicii vin cu explicatii serioase pentru care trebuie sa eviti pe cat posibil aceste combinatii alimenteare. Iata care sunt acestea:
Castravetii contin ascorbinaza – o enzima care distruge vitamina C. In schimb, rosiile au o concentratie mare de vitamina C. Insa in momentul in care cele doua legume sunt consumate impreuna, organismul nu va mai putea absorbi vitamina C.
Castravetii sunt alimente alcaline, iar rosiile sunt alimente acidifiante. Cand sunt combinate se formeaza saruri care nu pot fi digerate de organism.
Combinarea rosiilor si a castravetilor, in special cand acest lucru este facut frecvent, duce la ingreunarea functionarii normale a ficatului. Persoanele care au probleme cu ficatul trebuie sa evite consumul acestor legume pe cat posibil.
Aceste alimente au un proces diferit de digerare. De aceea, combinarea acestor doua alimente duce la aparitia gazelor in intestin si implicit la balonare. Persoanele care au frecvente probleme cu balonarea resimt mult mai rau acest efect.
////
Factorii care distrug flora intestinala
Flora intestinala este un univers microscopic, pe care il purtam cu noi toata viata si care totalizeaza mai multe sute de miliarde de bacterii, din circa 400-500 de specii diferite de bacterii, fungi si virusuri. Daca la nastere, tubul nostru digestiv este steril, colonizarea cu bacterii atinge concentratia maxima in primii ani de viata.
Flora intestinala este compusa din bacterii „prietenoase” si din agenti patogeni. Bacteriile „prietenoase” se mai numesc si probiotice, acest termen a fost introdus pentru prima data in 1953 de catre Kollath. Colonul se poate mentine sanatos cu 85% probiotice (flora de fermentatie) si 15% agenti patogeni (flora de putrefactie). Sanatatea noastra depinde de echilibrul dintre aceste doua tipuri de bacterii.
Pentru mentinerea sanatatii, flora intestinala trebuie sa fie formata din 85% bacterii de fermentatie si 15% bacterii de putrefactie. Din cauza stilului de viata dezechilibrat, 90% din populatie prezinta dezechilibre ale florei intestinale. Potrivit unor autori, majoritatea populatiei are in prezent 15% flora de fermentatie si 85% flora de putrefactie.
lipsa din dieta a legumelor si fructelor
abuzul de carne
abuzul de zahar alb, de cafea, de ceai, de ciocolata, de alcool
abuzul de medicamente, in special de antibiotice
Atunci cand raporturile dintre flora de fermentatie si cea de putrefactie se inverseaza, flora de putrefactie se raspandeste in afara teritoriului ei natural, inspre colonul tranvers si cel ascendent. Flora de fermentatie in numar mic nu mai poate tine piept germenilor de putrefactie, fiind deschisa calea infectiilor si intoxicarii organismului.
Ce se intampla de fapt? Ca urmare a cresterii florei de putrefactie, in timpul proceselor digestive este creat un exces de substante toxice, pe care ficatul nu le mai poate neutraliza. Aceste substante se raspandesc in tesuturi si le intoxica progresiv. Terenul organic se deterioreaza din ce in ce mai mult. In timp sunt create conditiile propice dezvoltarii bolilor si tulburarilor determinate de intoxicare: balonari, digestie proasta, flatulenta, oboseala, crestere in greutate, probleme de concentrare, dureri de cap, tulburari de memorie, depresie, probleme cutanate, transpiratie, miros urat al respiratiei, boli cardiovasculare, diabet, obezitate, cancer.
Cresterea florei de putrefactie agreseaza de asemenea mucoasa intestinala si produce microleziuni. Peretele mucoasei intestinale impiedica patrunderea in sange si tesuturi a altor substante decat cele utile (vitamine, minerale). Odata devenit poros din cauza microleziunilor, peretele intestinal nu-si mai indeplineste rolul de filtru. Este deschisa astfel usa nu numai pentru toxine, ci si pentru alti microbi.
/////
Uleiul care previne afectiunil neurologice
Uleiul de peste are multiple beneficii asupra organismului tau, insa multa lume inca isi aminteste momentele neplacute din copilarie in care bunicii ii obligau sa consume o lingura din substanta uleioasa, cu gust neplacut. In prezent exista multiple variante de suplimente nutritive ce contin acizii grasi esentiali care fac uleiul de peste atat de necesar in alimentatia zilnica. Afla principalele beneficii ale uleiului de peste asupra organismului tau. Uleiul de peste este derivat din straturile adipoase ale pestilor crescuti in ape reci. El este foarte bogat in acizi grasi cu catena lunga, Omega-3: eicosapentoic si docosahexaenoic. Acestia sunt substante esentiale pentru sanatatea nosatra.
Alimentatia deficitara poate avea efecte devastatoare asupra parului si pielii, devenind uscate, deshidratate, friabile. Acesta este unul dintre motivele pentru care este indicat sa consumi zilnic suplimente ce contin ulei de peste. Efectele nu vor fi vizibile imediat, insa intr-o luna te poti bucura de o piele mai fina si par mai usor de aranjat si mai stralucitor. Acizii grasi Omega-3 iti hranesc foliculii pilosi, crescand rezistenta si viteza de crestere, imbunatatind aspectul parului tau. De asemenea, calmeaza pielea uscata, reducand senzatia de mancarime si aspectul de piele descuamata.
In urma unui studiu in care au fost comparate persoane ce luau suplimente de ulei de peste cu cele care luau placebo, s-a aratat ca dupa 4 saptamani de tratament persoanele ce au avut ulei de peste in alimentatie au raspuns mai bine la expunerea la aer poluat. Asadar, daca traiesti intr-un oras poluat, ai un motiv in plus pentru a consuma suplimente de ulei de peste.
Efectele pozitive ale uleiului de peste asupra sanatatii sistemului cardio-vascular sunt multiple. Acesta are capacitatea de a modifica profilul lipidic, reducand nivelul trigliceridelor cu 20-50%. El reduce riscul de boli cardiovasculare, scazand inclusiv riscul de producere al infarctului miocardic. Acest ultim efect il are datorita capacitatii sale antitrombotice. In plus, uleiul de peste poate ajuta la modificarea in bine a valorilor tensiunii arteriale. Aceste valori pot fi influentate in limita unor valori initiate moderate ale hipertensiunii arteriale.
Studiile efectuate arata ca modificarile negative ale structurii ADN-ului, ce duc la imbatranirea precoce, apar cu precadere la persoanele cu un risc cardio-vascular crescut si cu un aport scazut al acizilor grasi esentiali in dieta. Consumul de ulei de peste poate preveni degenerarea prematura a structurii ADN-ului, ajutandu-te sa iti mentii tineretea un timp indelungat.
In primul rand, persoanele care sufera de osteoartrita beneficiaza de un real ajutor din partea uleiului de peste. Acesta s-a dovedit eficient in scaderea inflamatiei in cazul afectiunilor articulare. Asadar, este recomandat daca suferi de dureri articulare de orice fel.
In plus, cercetatorii au ajuns la concluzia ca acizii grasi Omega-3 au un rol in mentinerea sanatatii sistemului osos, determinand o remodelare sanatoasa a oaselor, dar si mentinand un echilibru mineral corect. Bineinteles, pentru a avea un sistem osos puternic trebuie sa incluzi in alimentatie si surse de calciu, vitamina D si mangeniu, alaturi de efortul fizic ce iti intareste oasele.
Uleiul de peste previne aparitia bolilor neurologice sau psihiatrice. Consumul constant de ulei de peste ajuta la mentinerea echilibrului dopaminei si serotoninei, asadar poate preveni sau ajuta tratamentul unor boli precum Alzheimer, demente sau chiar schizofrenie. Poti alege varianta naturala si mai putin placuta la gust a uleiului de peste, sau poti alege varianta procesata, sub forma de capsule, care iti aduce aceleasi beneficii. Oricum ar fi, este bine sa iti suplimentezi alimentatia cu ulei de peste pentru a beneficia de mutiplele sale beneficii asupra organismului tau.
////
Avantajele unei alimentatii cu produse bio
Un stil de viata sanatos se observa pe chipul tau care este mai luminos si ai mereu parte de o energie, indiferent de programul tau. Consumul moderat de fructe, legume sau cereale completeaza o dieta echilibrata, ideala sa iti mentina greutatea corporala in limitele normale. Mai nou, pe langa exercitiile fizice, persoanele care aspira la un fizic mai aratos si o stare spirituala relaxata, iau in calcul si alimentele bio. Un corp detoxifiat arata mai bine, ii motiveaza si le pune ambitia la bataie a celor care il admira. Spre exemplu, o problema a tenului este o alarma ca ceva nu functioneaza normal la interior, iar organismul se lupta sa iti dea de stire. Cu ajutorul produselor alimentare de la Planteco, iti cureti organele si treptat incepi sa adopti un stil de viata mai sanatos.
Astazi, dezvaluim trei motive pentru care este recomandat sa incluzi in meniul tau sau in rutina ta, alimente bio. In cele mai multe cazuri sunt solutia cea mai buna pentru corpul tau, chiar daca pretul lor este mai mare comparativ cu alimentele din comert. Pana la urma esti ceea ce mananci, deci meriti sa ai grija de tine.
Alimentele bio sunt o sursa bogata de nutrienti
In orice cura de slabire sau regim sanatos, fibrele sunt piesele de baza in tot procesul. De fapt acestea se gasesc in produse de origine vegetala care ajuta la functionarea colonului. Mai mult, fibrele (ovaz, seminte, migdale, naut, soia, avocado, banane, cereale, fasole) diminueaza pofta de mancare. Dincolo de aceste avantaje, te bucuri de o stare de energie prin care arzi grasimile, iar tensiunea arteriala scade. Prin consumul unor produse alimentare de la Planteco esti sigur ca elimini din start alimentele nocive pentru organism, pline de pesticide.
Sustine comunitatea locala care tine la protejarea mediului
Prelucrarea alimentelor bio presupune indepartarea tehnologiilor moderne care forteaza plantele sa se dezvolte rapid. Trebuie sa recunosti ca in agricultura se lucreaza de multe ori cu erbicide sintetice care denatureaza esenta produsului. Vestea buna este ca in categoria bio acestea nu sunt permise. In productia ecologica exista un procedeu care nu dauneaza naturii si semintele cresc in soluri naturale care sunt bogate in nutrienti. Stiai ca exista o certificare prin care toata lumea se asigura ca regulile se respecta. Gandeste-te ca de fiecare data cand oferi atentie corpului tau, oferi si prosperitate unui business si un vot de incredere unei companii respectabile.
Gustul unic pe care il simti de fiecare data cand te delectezi
In cultura alimentelor bio, totul se dezvolta de la sine, iar cand doresti sa gusti niste batoane proteice, simti in profunzime savoarea naturala. Fiecare fermier sau intreprinzator de produse bio are propria lui reteta dupa care confera gustul incontestabil produselor. Stie cum sa faca diferenta si o face bine prin metode de conservare, fara ca ingredientele sa fie expuse la alterare. Intr-un cuvand spus, alimentele bio sunt produse curate.
Delecteaza-te cu produse bio de la Planteco, iar dupa cateva zile simti ca si corpul iti multumeste ca ai inceput sa te preocupi de tine!
////
Plante care tin stresul la distanta
Stresul pare inofensiv la prima vedere, insa acesta sta la baza declansarii mai multor probleme de sanatate. Cu siguranta ai observat ca organismul reactioneaza intr-un anume mod atunci cand treci printr-o situatie suparatoare. Inima incepe sa iti bata mai tare, simti tensiune la nivelul muschilor si incepi sa transpiri. Acest tip de stres este de scurta durata, iar organismul se reface repede dupa aceea. Dar daca treci frecvent prin astfel de stari tensionante, te vei confrunta cu diferite semne: dureri de cap, oboseala, tulburari de somn, dificultati de concentrare, dureri abdominale. Un nivel mare de stres îți micșorează creierul. Cu timpul, te poti confrunta cu urmatoarele probleme de sanatate: depresie; tensiune arteriala; aritmie; ateroscleroza; afectiuni cardiovasculare; ulcer; sindromul colonului iritabil; diaree; constipatie; schimbari de greutate (ingrasare ori slabire brusca); pierderea libidoului; afectiuni la nivelul pielii (eczeme, acnee, psoriazis).
Ceaiul de sunatoare este un remediu pentru stres foarte eficient, pentru ca iti aduce mai multe beneficii in acelasi timp: are efect linistitor asupra psihicului, trateaza anxietatea, reduce stresul si combate insomnia. In plus, aceasta planta este de un real ajutor pentru perioadele foarte solicitante, care se manifesta prin accese de isterie, somn agitat, chiar somnambulism. Bea doua cani de ceai pe zi, indulcit cu miere si aromat cu felii de lamaie, pentru un rasfat complet.
In folclor, splinuta are multe denumiri, fiind cunoscuta si sub numele de floare-boiereasca, varga-de-aur, floare-buiaca sau smeoaica. Acum nu mai este la fel de apreciata ca in trecut, pentru ca oamenii nu ii cunosc proprietatile medicinale, ramanand de multe ori doar o floare de la marginea padurii sau de pe un deal. Aceasta planta te ajuta sa faci fata socurilor sufletesti, astfel ca este indicat sa urmezi un tratament cu infuzii in momentele in care treci prin deceptii si stari sufletesti stresante, pentru ca iti va aduce echilibrul. Pentru prepararea infuziei de splinuta ai nevoie de o lingurita de planta la o cana cu apa clocotita. Lasa recipientul 10-15 minute deoparte, apoi toarna ceaiul in cana si incearca sa il bei cu inghitituri mici.
Nu exista problema legata de sanatate in cazul careia musetelul sa nu poate fi folosit ca adjuvant de nadejde. O cana de ceai preparat din flori aromate de musetel este tot ce ai nevoie intr-o seara, dupa o zi grea la serviciu. Infuzia iti va da o stare aparte, pentru ca iti va linisti mintea, corpul si spiritul. De asemenea, poti sa adaugi ceai sau ulei de musetel in apa pentru baie. Vei avea un somn linistit, iar dimineata te vei trezi mai optimista, plina de viata si cu idei noi.
Aceasta planta are actiune sedativa, trateaza insomnia si scade tensiunea arteriala. O infuzie de paducel indulcita cu miere sau simpla, in care ai pus cateva frunze de menta proaspata, este ideala pentru momentele in care te simti nelinistita, ai tensiunea ridicata si palpitatii, datorita efectului vasodilator. De asemenea, un bun tratament pentru stres este si tinctura de paducel.
Printre cele mai cunoscute plante cu efect calmant se numara si teiul. Infuzia din aceasta planta este considerata o licoare magica si parfumata, perfecta pentru un somn linistit, deoarece s-a dovedit a fi un aliat de nadejde in tratarea insomniei. De asemenea, ceaiul de tei poate fi folosit cu succes in lupta cu necrutatorul stres. Bea doua cani de ceai pe zi pentru a inlatura nelinistea din suflet si starile nervoase care te fac sa te certi cu cei din jur.
Aromata si delicata lavanda are un efect usor sedativ, astfel ca te relaxeaza si combate durerile de cap intr-un timp scurt. Gratie proprietatilor ei vindecatoare, este folosita in multe afectiuni si nu numai. Poti beneficia de virtutile ei terapeutice relaxandu-te la un ceai, prin imbaiere intr-o cada in care ai pus ulei esential de lavanda sau prin folosirea unei lampi odorizante care va transforma camera ta intr-un loc extrem de placut.
/////
Ce se intampla cu corpul tau daca mananci trei oua pe zi
Stiti de ce se intampla cu corpul dvs daca mancati cate trei oua in fiecare zi? Potrivit expertilor de sanatate, avocado, uleiul de nuca de cocos si ouale contin cantitati mari de grasime, ceea ce le face periculoase pentru sanatatea noastra. S-a dovedit insa ca aceste trei alimente, in special ouale sunt extrem de bune pentru sanatate si va vom arata de ce.
Un ou contine 180-186 mg de colesterol, in timp ce ficatul poate genera 1000 pana la 2000 mg de colesterol pe zi. Daca dieta dvs este bogata in alimente cu un nivel ridicat de colesterol, ficatul se adapteaza si in ciuda consumului de oua, nivelul de colesterol nu va creste.
Iata ce se intampla cu corpul nostru, daca vom manca trei oua in fiecare zi:
Ouale sunt bogate in vitaminele A, B6 si E, tiamina, riboflavina, acid folic, fier, fosfor, seleniu, magneziu și multe altele. Nu sunt prea multe alimente care contin aceste substante nutritive.
Colesterol
Este adevarat ca ouale contin colesterol, dar bun – un tip de HDL, care nu este periculos pentru sanatate. Dimpotriva, este foarte util pentru ca ajuta corpul sa produca vitamina D si hormoni, cum ar fi testosteron, estrogen si cortizol. HDL-ul curata si protejeaza vasele de ateroscleroza si alte boli cardiovasculare. Mai mult decat atat, HDL previne acumularea de colesterol rau.
Colina
Ati auzit de colina? Acesta este un nutrient important continut in oua, care stimuleaza dezvoltarea creierului si mentine memoria. Este un precursor al neurotransmitatorului acetilcolina si este extrem de important pentru femeile gravide, deoarece reduce riscul de anomalii la fat.
O vedere buna
Ouale sunt foarte utile atunci cand vine vorba de viziune, deoarece acestea contin niveluri ridicate de luteina si zeaxantina, care reduc riscul de degenerare maculara si protejeaza ochii de razele UV daunatoare. Aceste carotenoide puternice reduc riscul de cataracta cu 50%.
Hraneste mușchii
Ouale sunt o sursa excelenta de proteine - doar 2 oua contin aceeasi cantitate de proteina ca parte a carnii, dar fara grasime si aciditate.
Hraneste oasele
Ouale sunt pline de vitamina D si calciu – substante nutritive care sunt esentiale pentru sanatatea oaselor. Vitamina D permite o mai buna absorbtie a calciului in organism si in sine calciul este necesar pentru coagularea sangelui adecvata, semnale nervoase si contractii musculare.
Sprijina slabirea
Unii dintre dvs inca evitati ouale in timp ce tineti o dieta, dar acest lucru este gresit. Ouale contin multe substante nutritive care va fac sa va simtiti plini pentru mai mult timp. Pe de alta parte, ouale sunt scazute in calorii, ceea ce le face un plus in orice dieta.
In conformitate cu studiile efectuate de Oficial al Colegiului American de Nutritie si revista International Journal of Obesity, mancati oua la micul dejun si nu veti simti foame in timpul zilei, iar astfel veti manca mai putin. Aceasta, la randul sau, contribuie la pierderea excesului de greutate si reducerea grasimii corporale.
Toate aceste beneficii nutritionale dovedesc ca ouale nu sunt numai daunatoare, dar ca acestea contribuie la sanatatea noastra in consumul lor regulat.
////
Cum recunoastem toxoplasmoza
Jumatate din populatia globului are toxoplasmoza, maladie cauzata de prezenta unui protozoar parazit in corp si in creier. Toxoplasma gondii este un parazit comun. El depune oua care sunt inghitite apoi de sobolani si alte animale consumate de pisici.
Cercetatorii de la Oxford au descoperit ca mintile sobolanilor infectati sunt alterate in mod subtil. In urma unei serii de experimente, ei au demonstrat ca sobolanii sanatosi evita zonele care au fost marcate cu urina pisicilor, in timp ce sobolanii infectati nu au nici cel mai firav instinct de conservare. Specialistii au decis astfel sa testeze un medicament antianxietate pe sobolani, folosind o mostra de urina de pisica pentru a induce panica neurochimica. In urma experimentului a rezultat ca sobolanii cu toxoplasmoza nu au avut reactiile normale unei astfel de situatii. De fapt, unii dintre ei chiar au cautat zonele marcate cu urina de pisica in mod repetat. Se constata in acest fel ca parazitul altereaza mintea si, implicit, comportamentul gazdei, in avantajul sau.
Toxoplasma ajunge si in corpul nostru? Profesorul E. Fuller Torrey, cadru medical asociat la laboratorul din cadrul Institutului de Cercetare Medicala „Stanley“, a observat cateva legaturi intre toxoplasmoza si schizofrenie. Toxoplasma este asociata cu degradarea astrocitelor si a celulelor glial care inconjoara si sustin neuronii. Si schizofrenia, la randul ei, este asociata cu degradarea astrocitelor. Potrivit sursei citate, femeile insarcinate cu un nivel mare de anticorpi pentru toxoplasmoza sunt predispuse sa dea nastere unor copii care vor fi afectati, mai tarziu, de schizofrenie.
Celulele umane dezvoltate in vase petri si infectate cu toxoplasmoza raspund la diverse medicamente cum este haloperidolul; dupa un astfel de tratament, procesul de dezvoltare a parazitului stagneaza. Haloperidolul este un antipsihotic, folosit in tratamentul schizofreniei. Potrivit unui comunicat de presa recent, tratamentul cu haloperidol a repus in functie „teama“ inascuta a sobolanilor de pisici.
La noi in tara toxoplasmoza nu a atras in aceeasi masura atentia specialistilor. Medicii sustin ca este posibil ca majoritatea cazurilor de infectare sa ramana nedepistate, boala evoluand spre vindecare spontan, fara tratament. Cu toate acestea, in ambulatoriile de specialitate se efectueaza analize de laborator pentru identificarea prezentei parazitului la femeile gravide, in vederea prevenirii transmiterii lui la copil. Medicii sustin ca transmiterea parazitului poate afecta grav fatul. Infectarea congenitala (transmiterea la fat) apare numai dupa infectarea (in general, asimptomatica) femeilor gravide neimunizate. Infectia a fost detectata la 1% din femeile gravide. Dintre acestea, 15-16 % sunt transmise la fat, dar in foarte putine cazuri survine avortul sau moartea fetala. Infectia fetala este mai grava atunci cand se suprapune peste primul trimestru de sarcina. Tratarea mamei duce la scaderea ratei de transmitere congenitala a infectiei cu aproximativ 60%.
Pot contribui la transmiterea toxoplasmozei pisicile, cainii si sursele de apa potabila infectate. In perioada sarcinii este bine ca femeile sa-si ia masuri de protectie, de preferat sa nu aiba contact cu pisicile, sa gateasca bine carnea, sa-si spele mainile dupa manipularea carnii crude, sa se spele pe maini inainte de masa sau de atingerea fetei. La femeile seronegative care au o expunere constanta la surse de contaminare, se fac mai multe testari serologice in cursul sarcinii. Infectiile cu toxoplasma nu necesita tratament. Doar in cazurile cu imunitate scazuta, boala poate duce la deces in lipsa unui tratamentului.
Infectia primara se caracterizeaza prin aparitia febrei si a adenopatiei (marirea volumului ganglionilor limfatici), de obicei nedureroasa, in zona capului si a gatului, mialgii (dureri musculare), artralgii (dureri articulare), dureri de cap, eruptie tegumentara. Rareori, in cazurile mai grave, survin complicatii precum pneumonie, meningoencefalita, miocardita, hepatita sau corioretinita. Simptomatologia este fluctuanta, iar cei mai multi bolnavi se vindeca spontan, in cateva luni.
////
Dieta care controleaza nivelul de colesterol
Medicii specialisti nu obosesc in a ne atrage atentia asupra faptului ca un nivel ridicat de colesterol in sange inseamna mai multe depozite pe peretii arterelor care se ingroasa astfel, transformandu-se in tuburi rigide. Circulatia sangelui este impiedicata ceea ce inseamna mai putine substante nutritive care ajung la organele vitale. Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutritie, boli metabolice, la Clinica Smart Nutrition, doctor in medicina, explica de cate feluri este colesterolul si cum actioneaza el in organism. Totodata, despre cum putem controla nivelul de colesterol printr-o alimentatie sanatoasa.
“Ghidul pentru Managementul Dislipidemiei al Societatilor Eurpene de Cardiologie si de Ateroscleroza, aparut in 2016 mentioneaza faptul ca o crestere a nivelului de LDL colesterol o obtinem consumand produse cu acizi grasi saturati. Cateva exemple de alimente care contin acesti acizi grasi saturati sunt: carne rosie, carne de pasare cu piele, lactate integrale, alimentele prajite, margarina, untura, unt, produse de patiserie/cofetarie, alimente procesate, cum sunt mezelurile. Exista si alimente care contin substante asemanatoare colesterolului, care rivalizeaza cu acesta pentru absorbtie – ele se numesc fitosteroli.
Ei sunt niste compusi care se gasesc in plante – ulei sau seminte de susan, floarea soarelui, migdale, masline. Pentru a creste nivelul de HDL colesterol e bine sa renuntam la fumat, sa facem activitate fizica, sa consumam mai putine alimente cu acizi grasi trans – pe care ii putem gasi in margarine, in unele produse de patiserie – biscuiti, prajituri, in alimentele prajite. Tot pentru a influenta nivelul HDL colesterolului e recomandat sa consumam alimente cu acizi grasi nesaturati – de tipul uleiurilor vegetale. În ceea ce priveste alimentele cu carbohidrati – glucide – e de preferat sa le alegem pe cele bogate in fibre – cereale/paine/orez/paste integrale, fructe si legume”, spune medicul Mihaela Posea, pentru Adevarul.
/////
Boala tratata cu cimbru si miere
Cimbrul si mierea au fost combinate de multi ani pentru a ajuta in problemele respiratorii. Incercati aceasta reteta naturala daca aveti astfel de probleme.
Plamanii si sistemul respirator sunt parti foarte importante ale corpului. Cimbrul este o planta foarte frecventa, pe care o puteti folosi la prepararea sosurilor pentru paste, supe sau condimentarea carnii. Acesta are multe proprietati medicinale, contine fitochimicale, taniuri, ulei esential, terpene, flavonoizi si saponine. Uleiul esential de cimbru are proprietati antimicrobine si imbunatateste sistemul imunitar.
Antioxidantii continuti in cimbru ajuta la prevenirea imbatranirii premature. Cand cimbrul este luat intern, acesta este bun pentru aparatului respirator, digestiv, genito-urinar si alte sisteme.
Remediu din cimbru pentru probleme respiratorii:
-4 linguri de miere
-20 de grame de cimbru uscat
Metoda de preparare:
Se amesteca cimbrul cu mierea. Se agita si se pastreaza intr-un borcan, intr-un loc cald timp de doua saptamani. Se amesteca continutul din cand in cand. Dupa doua saptamani, se ia din acest amestec cate o lingura de doua ori pe zi pentru a calma afectiunile respiratorii.
Cimbrul e un bun expectorant si antimicrobian, iar mierea, pe langa efectul ei calmant, are si rolul de conservant in acest amestec. Daca vreti sa scapati de tuse puteti face urmatorul amestec: aveti nevoie de 30 g de cimbru si o ceasca de miere. Infuzati cimbrul intr-o cana de apa fiarta cateva minute, strecurati, iar apoi amestecati cu mierea.
Turnati siropul intr-o sticluta si pastrati-l la frigider timp de mai multe luni. Atunci cand simtiti ca gatul incepe sa va supere, luati o lingura de sirop de tuse cu cimbru si miere nediluat.
/////
E incredibil ce se intampla in corpul tau dupa ce consumi ridichii
Odata cu sosirea primaverii, tarabele sunt pline cu legume si verdeturi, care te imbie la o dieta cat mai vegetariana. Ca este bine sa consumam cat mai multe legume si fructe, toata lumea stie! Ceea ce ar trebui sa stie insa toti ar fi care sunt efectele curative ale fiecarei legume sau ale fiecarui fruct in parte.
Nelipsita in mai toate salatele sau total nesuportata de unii este ridichea. Fie ca este cea rosie, clasica, fie ca e vorba de cea neagra, ridichea este o minune a naturii, de care ar trebui sa beneficiem, cat este inca sezonul ei.
La ce e buna ridichea? Desigur, nu doar pentru gustul sau racoritor. Printre efectele sale benefice asupra sanatatii se numaara:
Ridichile, de orice fel, sunt un bun laxativ. Consumate crude, in salate sau pur si simplu, acestea regleaza tranzitul intestinal, fara a forta prea mult organismul. Constipatia atat de deranjanta este combatuta pe data, iar intestinele curate duc la o digestie si mai buna.
Trateaza alergiile, afectiunile respiratorii si infectiile specifice anotimpurilor de tranzit. De aceea, o cura cu ridichi primavara sau cu ridichi negre in sezonul rece va ajuta sa eliminati problemele legate de raceala, gripa sau alergiile provocate de polen primavara.
Ajuta la refacerea pielii. Tenul imbacsit si obosit de toate vicisitudinile sezonului rece poate fi refacut cu ajutorul ridichilor. Se reface atat sub aspect estetic, eliminandu-se in mod natural punctele negre, cat si sub aspectul elasticitatii si fermitatii. Acneea severa este si ea o amintire, daca veti consuma cat mai multe ridichi.
Inlatura kilogramele in plus. Da, sunt bune daca vreti sa slabiti. Metabolismul este accentuat si el, se elimina surplusul de apa, digestia este imbunatatita si ea.
Datorita continutului bogat in minerale si vitamine, este stimulata functionarea optima a ficatului si rinichilor. Functionarea cat mai buna a acestor organe duce la o stare de sanatate excelenta. Organismul este mai putin obosit, creste rezistenta la efort.
Siropul de ridiche neagra vindeca tusea. Ca sa obtineti acest sirop, trebuie sa scobiti ridichile si sa umpleti golul cu zahar sau cu miere de albine. Asezati ridichea intr-un castronel, ca sa nu se scurga siropul si sa il pierdeti. Cand se aduna, turnati-l intr-o cana, apoi umpleti iar scobitura. Trebuie sa tineti ridichea la caldura, dar nu la cuptor. Procesul de obtinere trebuie sa fienatural, asa ca nu fortati deloc. Refolositi apoi ridichea pana cand coaja se usuca.
////
Planta medicinala care vindeca multe boli
O veti folosi in mod constant de acum incolo! Aceasta planta medicinala atat de uzuala poate vindeca zeci de afectiuni fara nici o problema.
Puneti cateva flori de sunatoare intr-un borcan sau sticla cu gura larga. Se toarna ulei de masline. Se acopera cu un tifon si se pune la soare timp de aproximativ 40 de zile. Lichidul va capata o culoare rosu intens. Se strecoara si se toarna intr-un recipient cu capac. Il puteti tine un an intreg la frigider.
Acest amestec este folosit pentru actiunea sa anti-inflamatoare si poate fi aplicat peste arsuri, contuzii, entorse, reumatism, dureri de spate, leziuni sportive, alergii ale pielii, herpes, muscaturi si mai multe. Este bun si pentru colici, doar frecati acest ulei pe burtica bebelusului.
Sunatoarea este o planta veche care vindeca multe boli. Este valoroasa atat tulpina cat si frunzele si florile. Acestea pot fi folosite atat proaspete cat si uscate. Sunatoarea faciliteaza vindecarea ranilor. Actioneaza ca un antimicrobian si are efect diuretic. Este utilizata atat pentru tratamentul intern cat si extern.
Cea mai comuna utilizare a sunatoarei este sub forma de ceai, care se bea 100 ml cu 15 minute inainte de mese de 3-4 ori pe zi.
Doua cani de ceai de sunatoare pe zi intareste organele feminine si regleaza ciclul menstrual. In farmacii se vandu si cutii sau pungi de ceai ambalate cu aceasta planta medicinala.
Ce se vindeca cu sunatoare:
Sunatoarea trateaza depresia, anxietatea, insomnia, dureri de cap, isterie, migrena, convulsii isterice, tulburari de vorbire, dureri in gat, inflamatie nazala, meningita, rinichi, rani, piele invinetita, dureri de urechi, pneumonie, ulcere, colita, gastrita, arsuri la stomac, crampe la stomac, stomac nervos, vezica biliara, guta, artrita, acnee, forme usoare de tuberculoza, tulburari cardiovasculare, diaree, reumatism, arsuri, contuzii, entorse, umflarea glandelor, arsuri solare, colici, epilepsie.
/////
Ce trebuie sa stim despre musetel
Musetelul (chamomilla matricaria) este un leac universal, in special pentru copiii mici, fiind recomandat aproape in orice situatie (indeosebi pentru tratarea crampelor si a colicilor abdominale). Datorita efectelor sudorific, calmant, antispasmodic, dezinfectant si antiinflamator este indicat in inflamatii de tot felul, mai ales ale mucoaselor, la alinarea crampelor menstruale si racelilor. Sub forma de comprese si spalaturi se foloseste in conjunctivite, eczeme, dureri de dinti. Baile si spalaturile cu musetel au un efect calmant, cu influenta benefica asupra intregului sistem nervos, indeosebi dupa boli grele sau stari de epuizare. Uleiul volatil de musetel calmeaza durerile de cap si combate insomnia.
Cel mai cunoscut mod de intrebuintare a musetelului este sub forma de infuzie. In functie de cantitatea de flori folosita, acest preparat se poate utiliza in diferite afectiuni. Solutia preparata dintr-o lingurita de planta la 200 de mililitri de apa clocotita se consuma pe stomacul gol, dupa ce se lasa sa infuzeze un sfert de ora. Este indicata in gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonari, colici abdominale, stimularea functiei hepatice, menstre dureroase si astm bronsic.
Inhalatiile cu infuzie au efect foarte bun asupra cailor respiratorii superioare si asupra sinusurilor. Pot fi folosite si clisme cu infuzie pentru a calma iritatiile la nivelul intestinului gros. In cazul gingivitelor, stomatitelor, aftelor sau abceselor dentare se prepara o infuzie mai concentrata (patru – cinci lingurite la 200 de mililitri de apa) cu care se face gargara cate cinci minute, de mai multe ori pe zi. Aceeasi infuzie se foloseste pentru spalaturi vaginale, de doua – trei ori pe zi, in tratamentul leucoreei. In ulcere varicoase, furunculoza, eczeme, rani, ulceratii, arsuri se folosesc cataplasme cu ceai de musetel.
Aplicat pe fata cu un tampon, ceaiul de musetel improspateaza tenul sau ajuta la ingrijirea tenurile uscate, ridate, inrosite sau pentru curatarea tenurilor grase. Parul, in special cel blond, devine mai voluminos si capata o stralucire aparte, daca este clatit cu o infuzie preparata din flori de musetel. Reteta pentru masaj: Se umple o sticla, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel culese in soare si se toarna peste ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla se lasa, bine astupata, 14 zile in soare. Se pastreaza la frigider! Cu acest preparat se maseaza usor pielea, fiind util in dureri musculare usoare.
//// Exercitii pentru ochi sanatosi
Poti practica aceste exercitii atat acasa, cat si la birou, pentru a mentine sanatatea oculara. incepe cu un masaj usor al pleoapelor inferioare, facut cu varfurile degetelor inelare. Se fac miscari circulare, scurte si blande. inchide ochii pana la jumatate. Vei observa cum pleoapele superioare incep sa tremure usor, in mod constant. Concentreaza-ti eforturile pe oprirea acestui tremurat. Pont! Vei reusi mai usor acest exercitiu, daca te vei concentra pe anumite obiecte). Inchide ochii usor si imagineaza-ti ca pleoapele tale sunt facute din bumbac pufos. Inspira si expira. Vei incheia exercitiul cu un zambet!
Concentreaza-te pe varful nasului. Ramai concentrat timp de 5 minute. Clipeste mai des. Atunci cand clipesti ajuti ochii sa se curete si sa se lubrifieze. in acelasi timp, muschii fetei se vor relaxa. Stai drept si priveste in partea stanga. Apoi priveste drept in fata. Poti clipi cateva secunde pentru a relaxa ochii, apoi repeta exercitiul. Fa acest exercitiu schimband pozitia ochilor (dreapta, sus, jos, coltul din dreapta jos, coltul din stanga jos si coltul din stanga sus). Nu uita sa clipesti. Traseaza orizontal, cu privirea, numarul opt. Clipeste. Deseneaza un cerc cu ochii. Clipeste cu ochii inchisi.
Acopera-ti ochii cu palmele timp de cateva clipe. Se vor relaxa. incadreaza-ti imaginar fiecare ochi intr-un cerc. De-a lungul acestui cerc, cu ajutorul degetelor, aplica mici presiuni. Stai drept. Uita-te in stanga, apoi in dreapta. Repeta de 3 ori acest exercitiu. Clipeste de cateva ori. Repeta exercitiul. Uita-te in sus si apoi in jos. Priveste in diagonala (de la coltul din stanga sus la coltul din dreapta jos si de la coltul din dreapta sus la coltul din stanga jos). Fiecare miscare trebuie sa fie repetata de 3-4 ori la inceput. Nu uita sa clipesti. Fa exercitii de focalizare. Uita-te la varful nasului, apoi la obiectul din departare si inapoi la varful nasului. Repeta de zece ori. Termina exercitiile cu palmele peste ochi. Ramai asa cinci minute.
////
Dieta de viata lunga: mai putina carne rosie si mai multe oua, nuci si peste
Carnea rosie ar trebui inlocuita cu peste si legume daca vrem sa nu murim prea devereme, avertizeza specialistii citati de Press Association. Un studiu nou pe aceasta tema a fost publicat in British Medical Journal- BMJ, noteaza adevarul.ro.
Cercetarea a analizat obiceiurile alimentare a peste 81.000 de persoane din Statele Unite. Participantilor la studiu li s-a solicitat sa estimeze cantitatile consumate din diferite tipuri de alimente in ultimii opt ani, inclusiv carne rosie, sunca, hot-dog sau bacon, nuci, peste, oua, cereale integrale, legume si preparate din pui sau curcan fara piele, citeaza agerpres.ro. Rezultatele au demonstrat ca persoanele care au crescut consumul de carne rosie si mezeluri cu cel putin o jumatate de portie pe zi au prezentat un risc mai mare cu 10% de deces in urmatorii opt ani.
Doar in cazul consumului de mezeluri cresterea riscului a fost de 13%, iar in ceea ce priveste carnea rosie riscul constatat a fost de 9%. Potrivit echipei de cercetatori, o jumatate de portie echivaleaza cu 42,5 grame de carne rosie, o felie de bacon (6,5 grame), o jumatate de hot-dog (22,5 grame) sau 14 grame de carnati. Cercetatorii au descoperit ca persoanele care au redus aportul de carne rosie si mezeluri si au consumat mai multe alimente sanatoase, precum oua, pui ori peste au sanse sa traiasca mai mult. Reducerea consumului de carne rosie si mezeluri si cresterea simultana a aportului de nuci a condus la o scadere cu 19% a riscului de deces in urmatorii opt ani. Inlocuirea portiei zilnice de carne rosie sau procesata cu peste a redus riscul cu 17%, si cu 12% sau 10% in cazul unui aport sporit de cereale integrale, respectiv carne de pui fara piele.
Inlocuirea carnii rosii si mezelurilor cu legume si leguminoase a redus posibilitatea de deces prematur cu 10%, respectiv 6%, iar in cazul oualor riscul a scazut cu 8%. Studii anterioare au demonstrat ca alimentatia bogata in carne rosie si procesata este asociata cu cresterea riscului de diabet de tip 2, boli de inima si cancer colorectal. Specialistii care au realizat studiu au recomandat maximum trei portii de carne rosie pe saptamana si cat mai putina carne procesata sau deloc.
////
6 Motive pentru care este bine să consumăm preparate picante
- Picanteriile ajută circulația
Un beneficiu care se simte imediat după ce savurezi o astfel de masă picantă este legat de circulația periferică, în special dacă ai în majoritatea timpului mâinile și picioarele reci. Vei vedea că, în cel mult o oră, picioarele încep să se încălzească, obrajii se înroșesc, iar cirulația sângelui este stimulată, ceea ce este un lucru benefic și pentru inimă.
- Mesele moderat picante păstrează inima sănătoasă
Uleiurile volatile și acizii iuți din ardei și din piper luptă cu inflamațiile din corp și din sânge, ajută circulația sanguină prin artere, ajută la o oxigenare mai eficientă a inimii și o păstrează sănătoasă. Nenumărate studii au arătat că substanțele benefice din ardeii iuți ajută la prevenirea formării de cheaguri de sânge, care ar putea să provoace un atac de cord.
- Condimentele iuți pot ajuta imunitatea
Condimentele iuți, pe lângă beneficiile pe care le au asupra organelor interne, asupra circulației sanguine dar și beneficiile pe care le au împotriva bacteriilor și a virusurilor, acestea mai pot ajuta și sistemul imunitar. Cine le consumă în mod periodic, în cantitate medie, are multe de câștigat.
- Combate celulele canceroase
Câteva studii realizate recent, au demonstrat faptul că substanțele iuți din ardei și curry, capsaicina în mod deosebit, înlătură riscul de dezvoltare al celulelor canceroase, ba chiar le face să dispară, fără să afecteze celulele sănătoase aflate în jur.
- Te ajută să îți păstrezi silueta
Persoanele active, care fac suficientă mișcare și care mănâncă cât de cât sănătos, nu trebuie să se ferească de preparatele picante. În afară de faptul că substanțele picante le conferă un gram de energie în plus, persoanele care le consumă, vor mânca porții mai reduse și își vor păstra silueta. Introduse în dietele de slăbit, condimentele picante au și rolul de a accelera arderea grăsimilor adunate pe pereții vaselor de sânge și în țesuturi.
- Ajută la un somn mai odihnitor pe timpul nopții
Un studiu efectuat în Australia a demonstrat faptul că persoanele care consumă adesea preparate picante au un somn mai adânc, mai odihnitor și dorm mai multe ore pe noapte. Așadar, a doua zi dimineața se trezesc mai odihnite și au mai multă energie de-a lungul zilei.
/////
Cum tratam enterocolita, boala de…vacanta
Insolaţie, alergii, înţepaturi de insecte, boli digestive – toate pot transforma o vacanţa placuta si relaxanta într-un adevarat cosmar. Cele mai întâlnite neplaceri în concediu sunt problemele cu stomacul. De ce apare enterocolita si cum ne punem rapid pe picioare?
Bacteriile nu iau niciodata vacanţa! Este avertismentul medicilor care atrag atenţia ca enterocolitele strica multe concedii. Cei mai expusi sunt copiii.
Dr. Lucica Baranga – medic specialist pediatru, pentru Digi24: Copilul este în suferinţa, are crampe abdominale cu scaune multe, în cazurile mai severe asociaza si febra si varsaturi. Consumul unor alimente alterate sau care nu au fost bine spalate, dar și igiena precara sunt principalele cauze ale aparitiei afectiunilor digestive, mai ales în sezonul cald. Daca sunt doar scaune moi se face rehidratare. Mulţi parinţi pleaca deja pregatiţi si cu saruri de rehidratare. Daca apar si varsaturi, e bine de facut repaos digestiv, cel puţin 30 de minute pâna la o ora.
Pentru a nu le înrautati starea de sanatate, medicii îi sfatuiesc pe parinti sa tina cont de anumite sfaturi.
Dr. Lucica Baranga – medic specialist pediatru: Un copil care este deshidratat are sete intensa. Şi pune cana la gura, bea mult, rapid, un stomac care se umple de sus în jos, repeta varsaturile si pe lânga faptul ca nu au primit nimic pierd si apa proprie, asa se accentueaza sindromul de deshidratare. Se ofera câte puţin.
Și adultii trebuie sa știe ca moderatia este cuvântul-cheie indiferent de anotimp.
Dr. Simona Gentimir – medic specialist medicina interna, pentru Digi24: Este bine sa nu consumam alimente si bauturi foarte dulci, pentru ca dulciurile reprezinta un substrat foarte bun de fermentaţie si atunci se agraveaza diareea si fermentaţia. Și e important de evitat orice lucru care poate sa genereze fermentaţie excesiva: lactate, brânzeturile si toate alimentele care se pot degrada foarte repede de genul peste, fructe de mare etc.
În plus, o persoana cu probleme digestive care face si febra poate lua medicamente care sa scada temperatura.
////
/ Ce se intampla daca nu mananci micul dejun. Avertismentul cardiologilor
Oamenii care nu mananca micul dejun sunt de doua ori mai predispusi riscului de a suferi un atac cerebral sau de cord, potrivit unui nou studiu publicat in American College of Cardiology. Se pare ca atunci cand sari peste micul dejun au loc schimbari ale apetitului, tensiunea creste iar nivelul de colesterol se schimba intr-un mod negativ.
Cercetatorii americani considera acest aspect si un „marker comportamental” al unui stil de viata nesanatos. Datele au fost obtinute prin studierea a 6.000 de participanta, cu varste cuprinse intre 40 si 75 de ani, care nu aveau probleme cardiovasculare sau cancer. Acestia au fost intrebati „Cat de des mananci micul dejun?” iar posibilitatile de raspuns erau urmatoarele: „in fiecare zi”, „in unele zile”, „rar” si „niciodata”.
Unul dintre autorii studiului, Doctorul Wei Bao, de la Universitatea din Iowa, a declarat ca: „Participantii care nu consumau niciodata micul dejun aveau un risc cu 87% mai mare de a dezvolta o boala cardiovasculara, cu rata mare a mortalitatii, fata de cei care il consumau in fiecare zi. Bolile cardiace reprezinta cauza principala a celor mai multe decese la nivel global: 15,2 milioane in 2016 comparativ cu 12 milioane in 2000, relateaza The Sun.
/////
Ce efecte are FLOAREA DE SOC pentru organism
Florile de soc au o multime de beneficii pentru sanatate. Acestea au capacitatea de a trata diverse afectiuni cum ar fi reumatismul, artrita, afectiunile renale, tusea, diabetul, etc.
Socul este folosit pentru boli ale tractului respirator superior si este eficient impotriva racelilor datorita actiunii sale sudorifice. Este linistitor, util in tratamentul insomniei, migrenelor, durerilor de cap, tulburarilor nervoase si umflaturilor dureroase. Este tonic, diuretic, util in boli renale (nefrita) si are efect laxativ. De asemenea florile de soc sunt folosite si in compozitia ceaiurilor de slabire. Florile de soc sunt folosite extern ca comprese si bai pentru ochi. Apa cu soc este un astringent bun ocular.
Florile de soc sunt ideale intr-o dieta sanatoasa, cu conditia sa fie utilizate cu moderatie. In unele locuri, acestea sunt de asemenea folosite ca un remediu pentru pierderea in greutate.
Pe plan intern, florile de soc pot fi folosite pentru:
-conditii respiratorii, cum ar fi: tuse, gripa, raceli, bronsita, amigdalita, etc
-pentru otita
-pentru tratamentul insomniei, migrenelor, tulburarilor nervoase
-reumatism
-inflamarea rinichilor
-pentru constipatie
-combate boli ale ficatului
Pe plan extern florile de soc sunt folosite pentru:
-sampoane pentru ingrijirea parului
-paradentoza
-hemoroizi
-sangerari nazale
-a vindeca sau dezinfecta rani sau arsuri
-a trata petele de piele
Infuzia de flori de soc
Mod de preparare
Peste 2 lingurite cu varf de fructe de soc se pune o cana cu apa clocotita. Se acopera si se lasa la infuzat un sfert de ora. Se strecoara si se bea cat mai fierbinte. Aceasta infuzie este un remediu foarte bun in cazul febrei. Se bea cate o jumatate de cana de 2-3 ori pe zi.
/////
Cum prevenim conjunctivita bacteriana sau alergica
Conjunctivita reuneste toate inflamatiile mucoasei conjunctivale (invelisul intern al pleoapelor si a unei parti a globului ocular) si nu prezinta, in general, un pericol pentru vedere. In functie de cauza distingem: conjunctivitele traumatice (iritative), produse de factori mecanici, fizici sau chimici (praf, aerosoli, clorul din apa, radiatii etc.), conjunctivitele infectioase care pot fi de origine bacteriana, virala sau fungica, conjunctivitele alergice, produse prin sensibilizarea mucoasei conjunctivale la polen, alimente, cosmetice, paraziti intestinali etc.
Simptomele variaza de la o persoana la alta si in functie de tipul conjunctivitei. Senzatia de durere si disconfort la nivelul ochilor reprezinta simptomul care se regaseste in toate cazurile. Mai pot aparea: senzatia de arsura si prurit (mancarime), lacrimare abundenta, fotofobie (sensibilitate dureroasa la lumina), secretie de culoare alba, galbena sau verde, care poate produce lipirea pleoapelor dimineata la trezire.
Toate tipurile de conjunctivite infectioase sunt contagioase si se pot raspandi de la un ochi la altul prin simpla atingere a acestuia sau prin contact direct cu o persoana infectata. Contagiunea se mai poate face prin picaturi de tuse, stranut sau prin intermediul unui obiect atins de catre o persoana infectata. Conjunctivitele alergice si iritante nu sunt contagioase. In cazul conjunctivitei bacteriene perioada de incubatie este de cateva zile, iar in cazul celei virale poate ajunge la o saptamana. Durata bolii este de aproximativ o saptamana in conjunctivita bacteriana, iar in cea virala sau celelalte tipuri de conjunctivite durata poate fi chiar mai mare de doua saptamani.
Tratamentul este diferentiat, in functie de tipul de conjunctivita. In cazul conjunctivitei bacteriene se recomanda antibiotice sub forma de picaturi pentru ochi sau alifie cu antibiotic. Desi infectiile virale nu necesita administrarea de antibiotice, medicul poate trata un caz suspect de conjunctivita virala cu picaturi sau alifie pentru a preveni o infectie bacteriana. Tratamentul este bine tolerat. Se poate curata cu grija marginea ochiului afectat cu apa calduta si tifon. Daca dupa o saptamana de tratament nu apar imbunatatiri sau daca persoana respectiva prezinta febra si inflamatie a conjunctivei sau a pielii din jurul ochiului afectat se va reveni pentru un nou consult medical.
Prevenirea aparitiei conjunctivitelor, mai ales a celor bacteriene, se face printr-o igiena riguroasa, evitarea folosirii in comun a obiectelor de uz personal (batiste, servetele, prosoape, fete de perna, rimel etc.), toaleta ochilor dupa fiecare folosire a unei piscine etc.
In cazul conjunctivitelor alergice este foarte importanta evitarea contactului cu factorii alergeni: polen, praf etc., iar in cazul conjunctivitelor produse de factori mecanici (praf, aerosoli), fizici (radiatii) sau chimici (vopsea, lacuri, benzina, alcool etc.) se va evita, pe cat posibil, contactul cu acestia.
////
Palma Maicii Domnului ne vindeca de bolile trupesti si sufletesti
În toate rugăciunile, noi o numim pe Maica Domnului Floarea cea mai aleasă și înmiresmată, cea care l-a născut și l-a purtat în brațe pe Domnul nostru, Iisus Hristos.
În tradiția poporului nostru, dar și în limbajul nostru popular, mai multe flori și plante poartă numele Maicii Domnului, multe dintre ele avand efecte tămăduitoare atât pentru bolile trupești, cât și pentru cele sufletești. Cea mai cunoscuta planta din aceasta categorie este si PALMA Maicii Domnului.
Un vechi proverb roman, ajuns până la noi, spune „Cum să moară omul, dacă are palma Maicii Domnului în gradină?”, făcând referire la proprietățile vindecătoare pentru multe boli și afecțiuni.
Legenda spune că Maica Domnului cu micul Iisus în brațe a căutat adăpost la mai multe plante ca să scape de soldații lui Irod când aceștia o hărțuiau. Singura plantă care a primit-o, oferindu-i adăpost în acele grele momente, a fost palma Maicii Domnului. La plecare, Maica Domnului a binecuvântat-o menind-o să aibă puteri vindecătoare: „De azi înainte și până în eternitate, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îți dau puterea să vindeci pe om de toate bolile și să-l salvezi de la moarte așa cum ai făcut tu pentru mine”.
Potrivit ziare.com, preparatele din această plantă, pulberea, tinctura, oțetul, uleiul volatil, infuzia, vinul, au efecte antimicrobiene, antihipertensive și antiinflamatoare, contribuind, în același timp, și la scăderea nivelului de zahăr din sânge, calitate care o recomandă în terapia diabetului.
Planta ajută și la curățarea sângelui și poate să prevină boala Alzheimer. Ceea ce se știe mai puțin despre palma Maicii Domnului este că această plantă cu beneficii atât de numeroase este un ingredient des folosit în industria cosmetica datorită proprietatilor sale în cicatrizarea rănilor care o recomandă tenurilor cu probleme. E bine de știut că tinctura stimulează creșterea părului și-i întărește rădăcina.
///////
Aceasta este cea mai mortala otrava pe care o mananci in fiecare zi
Glutamatul de sodiu E621 este un aditiv care este pus in cantitati mari in aproape toate produsele alimentare, iar proprietarii de restaurante il cunosc destul de bine, deoarece il adauga pentru a spori aroma alimentelor. Pulberea alba cristalina arata ca sarea si ca zaharul.
Acesta poate fi adaugat la orice produs alimentar. Glutamatul de sodiu duce la cresterea apetitului, supraalimentare si obezitate. Este folosit pentru a agita celulele creierului, efectul este acela al unui medicament care patrunde cu usurinta in sange si creier si conduce la o modificare a genelor responsabile pentru simtul gustului. Glutamatul de sodiu este continut in toate felurile de carnati, cremwursti, mezeluri, chips, supe, conserve si multe altele.
O doza pentru corpul unui adult este de 1,5 grame pe zi, iar pentru copii – nu mai mult de o jumatate de gram. Astazi, lumea consuma aproximativ 200.000 de tone pe an de acest supliment.
Simptomele de supradozaj de la E621 sunt numite “sindromul restaurantului chinezesc” si se manifesta prin letargie, migrena, tulburari de vedere, palpitatii, perturbarea echilibrului hormonal, greata, slabiciune, ameteli, dureri in piept si altele.
Aceasta nu numai ca imbunatateste gustul natural al produselor, dar imbunatateste aroma produselor conservate. Glutamatul de sodiu permite producatorilor de alimente sa economiseasca carne si alte componente naturale.
Unul dintre efectele negative ale utilizarii de glutamat de sodiu este ca aceasta afecteaza receptorii limbii, care, in timp, deterioreaza perceptia gustului alimentelor.
De multe ori din cauza glutamatului de sodiu, mancarea pare mai delicioasa si nu ne putem opri din mancat chips-uri, snacks-uri, supe si asa mai departe. Acesta provoaca dependenta si este binevenit pentru producatori, deoarece le cresc vanzarile.
Nu uitati!
Producatorii de alimente au avantajul de a utiliza E621, deoarece acest supliment reduce costurile de productie si mascheaza defectele ( si anume productia care urmeaza sa fie scoasa din uz).
Fiti atenti atunci cand alegeti produsele alimentare, cititi informațiile de pe ambalajul produsului. Cel mai bine este sa folositi condimente naturale pentru gatit.
////
Planta miracol care ucide celulele canceroase in doar 48 de ore
Ceaiul de papadie actioneaza asupra celulelor canceroase, deoarece le ucide in termen de 48 de ore, protejandu-le astfel pe cele sanatoase.
Aceasta planta este foarte neglijata, insa ea are multe proprietati medicinale. Tot ce trebuie sa faceti este sa culegeti papadia de pe un camp curat, departe de transportul rutier. In timp ce bunicile noastre au folosit siropul de papadie datorita continutului de substante de vindecare, acum este cunoscut faptul ca radacina papadiei poate ajuta pacientii cu cancer. Oamenii de stiinta au descoperit ca radacinile acestei plante “lucreaza” mai bine decat chimioterapia, deoarece poate distruge celulele canceroase.
Un studiu al Departamentului de Chimie si Biochimie din Canada a aratat ca exista o noua speranta pentru pacientii cu cancer. S-a demonstrat faptul ca radacinile papadiei in mod eficient “ucide” celulele afectate de cancer, fara a afecta alte celule din organism. Potrivit studiului, papadia actioneaza asupra celulelor canceroase, distrugandu-le in aproximativ 48 de ore.
Se concluzioneaza ca tratamentul continuu cu aceasta planta poate distruge celula cea mai mare de cancer, iar datorita rezultatelor minunate, echipa de cercetatori a primit un sprijin suplimentar pentru a continua cercetarea asupra acestei plante.
John Di Carlo, care are 72 de ani, personal s-a convins de proprietatile curative ale papadiei in timp ce, fara succes s-a tratat timp de trei ani cu alte metode. Ca o alternativa, el a baut ceai din radacina de papadie si numai dupa patru luni acest om s-a vindecat complet.
///////
Boala care poate fi tinuta sub control doar cu doua cafele pe zi
Dischinezia legata de gena ADCY5 este o boala rara, pentru care nu exista tratament. Cauzata de mutatiile genei ADCY5, afectiunea se manifesta prin miscari involuntare ale fetei, membrelor si gatului.
Adesea confundata cu epilepsia, face viata pacientilor foarte dificila, pentru ca atacurile pot aparea oricand. Practic, nu au cum sa aiba o viata normala. Un baietel de 11 ani este unul dintre cei suferinzi de aceasta boala, el fiind diagnosticat de la varsta de 3 ani. A ajuns la un spital in Paris, unde medicii, nemaistiind ce sa-i administreze, au incercat cafeaua.
In momentul in care s-a prezentat la medic, baiatul, a carui identitate nu a fost facuta publica, avea si 30 de atacuri pe zi, fiecare durand intre cateva secunde si 10 minute. Baiatul avea mari probleme sa scrie, pentru ca atacurile puteau aparea oricand, sa mearga spre si dinspre scoala acasa, sa se plimbe cu bicicleta, sa practice un sport, arata ziare.com, care citeaza Newsweek.
Insa cu un astfel de tratament, care presupunea doua cafele pe zi – o ceasca de espresso continand 100 mg de cafeina dupa-amiaza si o alta seara, inainte de culcare – simptomele au disparut. La 45 de minute de la consumarea cafelei, nu mai aparea niciun simptom, iar efectele durau 7 ore.
Ulterior, doza a fost usor modificata: doua cesti la amiaza si jumatate seara, efectul fiind si mai spectaculos. Copilul putea sa scrie din nou, sa mearga de acasa la scoala si invers si chiar putea sa se plimbe cu bicicleta. Pana intr-o zi, cand, pe nepusa masa, simptomele au aparut din nou.
S-a dovedit insa ca de vina fusese neatentia parintilor, care cumparasera cafea decofeinizata. Timp de patru zile, boala si-a facut din nou de cap, pana cand adevarul a iesit la iveala. A fost confirmarea de care medicii aveau nevoie pentru a sti ca intr-adevar tratamentul functioneaza.
Indata ce cafeina a revenit, si simptomele au disparut. Iar acest tratament a devenit unul ce poate fi prescris in siguranta celor care sufera de aceasta boala, despre care se crede ca afecteaza un om dintr-un milion.
//////
Internetul, pur si simplu, ne modifica creierul
Inca nu se cunosc cu exactitate efectele unei folosiri intense a Internetului asupra creierului, dat fiind ca aceasta preocupare este relativ noua. Insa din ce in ce mai multe studii atrag atentia ca acesta duce intr-adevar la schimbari in creier si nu dintre cele pozitive.
Un astfel de raport, publicat de World Psychiatry si semnat de o echipa internationala de cercetatori, arata ca folosirea Internetului duce la schimbari “acute si sustinute” la nivelul creierului, in zonele asociate cu gandirea, arata ziare.com, care citeaza IFL Science. Sufera atat regiunea asociata amintirilor, cat si cea care raspunde de atentie sau socializare.
Dupa ce au examinat multe studii realizate deja, oamenii de stiinta au concluzionat ca mai ales notificarile pe care le primim au un impact major. Din cauza lor, atentia noastra este mereu divizata. Iar unul dintre efecte este acela ca nici nu ne mai putem concentra o perioada mai mare de timp pe un singur lucru, atunci cand avem de realizat o singura sarcina.
Studii mai vechi au aratat si ca o folosire intensa a Internetului poate duce la scaderea volumului de materie cenusie in regiunile prefrontale. Cum la Internet nu putem renunta cu totul, oamenii de stiinta ne sugereaza, pentru ca acesta sa nu aiba un impact atat de drastic, sa includem meditatia in vietile noastre si sa petrecem cat mai mult timp cu familia si prietenii. In plus, tot ei ne sfatuiesc sa facem asa incat sa primim cat mai putine notificari.
Viziunea celor patru calareti (I)
|
|
Viziunea celor patru calareti (II)
Numai 144.000 sigilati pentru cer
|
|
A doua venire a lui Hristos
Pretutindeni în lume există fiinţe care au nevoie disperată de un cuvânt de speranţă. Filozofiile omeneşti nu le pot ajuta. Planurile pentru instaurarea păcii eşuează.
Omenirea, cu visele ei spulberate, strigă disperată: „Mai e vreo speranţă?”
Slavă Domnului că Biblia aduce o solie de speranţă pentru acest timp de deznădejde! Creştinii care cred ce spune Biblia aşteaptă „fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” Tit 2,13.
Marea temă a Bibliei este aceea a revenirii Domnului Isus în această lume.
Această temă este menţionată de 250 de ori doar în Noul Testament.
1. A promis Isus cu adevărat că Se va întoarce pe acest pământ?
BIBLIA SPUNE: „… Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine … Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce … Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine.”Ioan 14,1-3.
2. Au prezis profeţii Bibliei, de-a lungul secolelor, revenirea Domnului Hristos?
BIBLIA SPUNE: „Şi pentru ei a proorocit Enoh, … când a zis: ‘Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi\”Iuda 14; „Dumnezeul nostru vine şi nu tace.” Psalmul 50,3.
3. Va fi revenirea lui Isus un eveniment real, literal? Sau va însemna doar o venire spirituală în inima oamenilor?
BIBLIA SPUNE: „… pe când se uitau ei la El, S-a înălţat Ia cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer… iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: \.. Acest Isus … va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”Fapte 1,9-11.
Inălţarea lui Isus la cer a fost reală, literală. In consecinţă, revenirea Sa va fi un eveniment real + literal.
4. Cu ce aseamănă Biblia revenirea lui Isus?
BIBLIA SPUNE: „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului… şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.!”Matei 24,27.30.
5. Câţi Il vor vedea pe Isus, la revenirea Sa?
BIBLIA SPUNE: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi IL va vedea; şi cei ce L-au străpuns.”Apocalipsa 1,7.
6. Va fi revenirea Domnului Hristos secretă şi nesesizabilă?
BIBLIA SPUNE: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer.”Tesaloniceni 4,16.
7. Cum să procedăm când cineva ne spune că venirea lui Isus va fi tainică, ştiută doar de unii?
BIBLIA SPUNE: „Atunci dacă vâ va spune cineva: ‘Iată, Hristosul este aici, sau acolo, să nu-1 credeţi… Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‘Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi.”Matei 24,23.26.
8. Impreună cu Domnul Isus, cine va mai fi la revenirea Sa?
BIBLIA SPUNE: „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”Matei 16,27.
9. Care sunt cele două feluri în care vor reacţiona oamenii găsiţi în viaţă la revenirea lui Isus? Apocalipsa 6,14-16; Isaia 25,9.
BIBLIA SPUNE: „Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul… împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ‘Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce sade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului.”Apocalipsa 6,14-16
„în ziua aceea, vor zice: ‘Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui.Acesta este Domnul, în care ne încredeam; acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”‘Isaia 25,9.
10. Când este timpul potrivit ca să ne pregătim pentru revenirea Sa?
BIBLIA SPUNE: „Căci El zice: ‘La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”2 Corinteni6,2.
Dragostea nu se mânie (1Corinteni 13:5)
Bucurie, durere, teamă, mânie. Ce au toate acestea în comun? Ele sunt toate stări emoţionale şi sunt parte importantă a fiecărui om. Emoţiile ne ajută să ne exprimăm în faţa celorlalţi şi fără ele am fi nişte creaturi destul de plicticoase.
Pot fi, însă, emoţiile ghidul care să ne conducă comportamentul? Trebuie, oare, ca întotdeauna să reacţionăm după ceea ce simţim? Ca orice altă componentă a existenţei umane, şi emoţiile au fost afectate de păcat. De aceea, nu putem întotdeauna să ne bazăm pe ele comportamentul. Nu putem, ca şi creştini, să “facem ceea ce simţim” şi să ne aşteptăm să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu.
În studiul nostru despre dragoste, din 1Corinteni 13, descoperim în versetul 5 că “dragostea nu se mânie”. În limbajul original al Noului Testament, acest cuvânt, “a se mânia” înseamnă a stârni sau a provoca furie.
Furia este descrisă drept una dintre cele mai puternice emoţii omeneşti. Un dicţionar defineşte furia ca fiind starea emoţională de displăcere instantanee, cu privire la ceva care, din punctul nostru de vedere, este rău. Fie că cineva spune sau face ceva, dacă vedem acel lucru ca pe ceva rău, este posibil să ne devenim furioşi.
Citind Biblia, cele mai multe referiri la mânie sunt când este vorba despre mânia lui Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu este menţionată de sute de ori în Vechiul Testament. Mânia lui Dumnezeu este întotdeauna îndreptată împotriva păcatului, pentru că El urăşte nelegiuirea. Romani 1:18 spune:
“Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.”
Biblia ne vorbeşte şi despre venirea acelei zile în care mânia lui Dumnezeu se va revărsa în judecata păcatului.
“Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ‘Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?'”(Apocalipsa 6:16-17)
Multele referiri la mânia lui Dumnezeu, care sunt în Biblie, le-au creat multora o impresie greşită despre Dumnezeu. Ei Îl văd ca pe un judecător care aşteaptă ca cineva să păcătuiască, pentru ca să-şi verse mânia asupra lui. Trebuie să ne amintim, însă, că, deoarece El este total neprihănit, mânia Lui este întotdeauna justificată.
“Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” (Romani 2:5)
Dar în ce ne priveşte pe noi? Mulţi privesc la mânia lui Dumnezeu şi o folosesc ca să-şi justifice propria mânie. Putem noi, ca şi creştini, să avem o mânie justificată? Da sunt lucruri care ar trebui să ne înfurie – corupţia, injustiţia împotriva altora, blasfemia împotriva Domnului nostru… Efeseni 4:26 ne spune:
“‘Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi’. Să n’apună soarele peste mânia voastră”
Cu toate acestea, pentru că emoţiile noastre poartă stigmatul naturii noastre păcătoase, trebuie să fim foarte atenţi la lucrurile care ne înfurie. Pentru că, cred eu, în cele mai multe cazuri, mânia noastră îşi are originea într-o anumită nedreptate sau rană care ni s-a făcut nouă personal. Iar de multe ori reacţia noastră nu este conformă cu voia lui Dumnezeu şi, de aceea, cauzează şi mai multe probleme.
Care sunt câteva dintre cauzele şi efectele mâniei? Lista noastră ar putea umple câteva pagini, dar vom enumera doar câteva. Un lucru care ne provoacă multora dintre noi mânie este atunci când nu reuşim pe calea noastră (când nu putem face aşa cum noi gândim). Vedem atât de clar lucrul acesta la copii, în relaţia lor cu părinţii sau cu alţi copii, dar, din păcate, nu pierdem această trăsătură atunci când ajungem la stadiul de adult. Ca şi adulţi, învăţăm doar cum să ne mascăm mânia mai bine decât cum o făceam ca şi copii. De multe ori mânia noastră ne conduce la replici care rănesc şi înrăutăţesc situaţia.
O altă cauză a mâniei poate fi gelozia. Când vedem pe altcineva, aparent, într-o stare mai bună, iar noi nu putem fi la fel, dintr-un motiv sau altul, devenim mânioşi. Biblia spune:
“Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n’are milă în ziua răzbunării;” (Proverbe 6:34)
Din cauza geloziei, ne formăm o părere greşită despre acel om pe care suntem geloşi şi, cu siguranţă, relaţia spirituală pe care ar trebui să o avem cu el, este compromisă.
Ne mâniem şi atunci când vedem că cei nelegiuiţi prosperă.
“Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele. Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.” (Psalmul 37:7-8)
Observi cum mânia ne stârneşte să facem rău.
Aceste exemple de mânie, şi multe altele, sunt situaţii despre care Duhul Sfânt ne vorbeşte în 1Corinteni 13:5 când spune “dragostea nu se mânie”. A umbla în dragoste înseamnă a nu te înfuria când astfel de situaţii apar.
Ce facem, deci, ca şi creştini? Cum ţinem piept acestor situaţii, care, de obicei, ne induc o mânie nejustificată? Aminteşte-ţi că noi, chiar dacă mânia poate să pară justificată în ochii noştri, trebuie să examinăm aceste situaţii din viaţa noastră dintr-o perspectivă biblică. Cum ne învaţă, deci, Biblia în privinţa acestui subiect? Coloseni 3:8 şi 9 spune:
“Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v’aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui” (vezi şi Efeseni 4:31)
Unul dintre cele mai importante lucruri de ţinut minte despre mânie este unde îşi are originea. Conform acestui pasaj din Coloseni, mânia provine din “omul cel vechi”. Scriptura spune, deasemenea, că atunci când ne-am născut din nou, am devenit o creaţie nouă cu o natură nouă. Mai spune că “vechiul eu” a fost răstignit împreună cu Cristos. Ca urmare, noi nu mai suntem robi ai păcatului. (2Corinteni 5:17; Romani 6:6,7) Noi nu mai trebuie să reacţionăm după vechea natură în acele situaţii care ne-ar putea provoca mânie. Avem acum posibilitatea să lăsăm deoparte mânia, aşa cum suntem îndemnaţi în Coloseni.
În al doilea rând, trebuie să ne amintim că Dumnezeu va avea ultimul cuvânt. Nu trebuie să luăm răzbunarea în mâinile noastre.
“Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: ‘Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti’, zice Domnul.” (Romani 12:19)
Pe urmă, să nu ne negăm mânia. Trebuie să dăm atenţie sentimentelor noastre, dar să nu fim controlaţi de ele, sau să ne simţim împinşi să acţionăm doar de către sentimente. Nici înaintea lui Dumnezeu nu trebuie să ne negăm mânia. Trebuie să fim sinceri cu Dumnezeu, să ne mărturisim mânia în faţa Lui şi să-I cerem ajutorul.
Urmează să ne retragem din acea situaţie şi să încercăm să o privim prin prisma lui Dumnezeu, în loc să o privim din îngusta perspectivă a dorinţelor noastre egoiste.
“Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile.” (Proverbe 19:11)
“Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1:19,20)
În cele din urmă, dar nu mai puţin important, este ca noi să înţelegem cum reacţionează “dragostea” când suntem provocaţi la mânie. Vom putea înţelege acest lucru observându-L pe Isus. Un verset care caracterizează căile dragostei este 1Petru 2:23:
“Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.”
Când începem să realizăm tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, în ciuda durerii pe care I-am pricinuit-o Lui şi poporului Lui, nu putem face altceva decât să ne înăbuşim tendinţa de a ne mânia pe cei care ne-au provocat nouă dureri. Să lăsăm ca dragostea să ne călăuzească pentru că dragostea nu se mânie!
A VENIT ZIUA CEA MARE A MÂNIEI LUI Şl CINE POATE STA ÎN PICIOARE
Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci A VENIT ZIUA CEA MARE A MÂNIEI LUI Şl CINE POATE STA ÎN PICIOARE?”(Apocalipsa 6:16-17)
Un prieten de-al meu a primit o invitaţie de a preda un curs în Bangkok, Thailanda. Unul dintre studenţii lui era pastor în partea de nord-est a ţării, lângă graniţa cu Cambodgia, la aproximativ 600 km de Bangkok. Pentru că unul dintre copiii lui se îmbolnăvise, pastorul a decis să se ducă acasă pe perioada weekendului şi l-a invitat pe profesor să-l însoţească.
După o călătorie cu autobuzul care a durat o noapte întreagă şi a fost o aventură în sine, cei doi bărbaţi au ajuns în frumoasele şi liniştitele câmpuri de orez din părţile rurale ale Thailandei. Casa pastorului se afla pe aceeaşi proprietate cu biserica şi au avut o Şcoală de Sabat şi un serviciu de închinare încântătoare alături de localnici. După o masă înviorătoare cu ce aveau la îndemână şi după conversaţie, cei doi bărbaţi au plecat să viziteze nişte membri dintr-un alt district.
A fost cea mai satisfăcătoare experienţă pentru Jim să vadă casele acestor oameni ospitalieri şi să mănânce o masă tradiţională thailandeză de orez lipicios înmuiat în diferite sosuri, de la dulci la dureros de iuţi.
Când el şi studentul lui s-au întors acasă, cu toţii se pregăteau să se odihnească un pic. Soţia pastorului era în baie, unde familia îşi ţinea maşina de spălat, pregătind o grămadă de rufe. Podeaua era udă când ea umbla la priza electrică. Dintr-odată şocuri electrice puternice formau unde către ea. A ţipat către soţul ei. Din fericire, fiind aproape, el a avut prezenţa de spirit să oprească curentul, în loc să o atingă şi să aibă şi el parte de tratamentul de şoc.
A durat aproximativ o oră ca soţia să îşi revină din şocul aproape mortal. Deşi prietenul meu nu înţelegea deloc thailandeza, putea zice a doua zi că ea le spunea cu entuziasm tuturor celor pe care îi întâlnea despre cum noaptea trecută a scăpat de moarte sigură.
În textul nostru, chiar prezenţa lui Dumnezeu şi a Mielului asigură echivalentul unui şoc copleşitor de electricitate acelora care experimentează venirea lui Isus. Fără mila şi protecţia lui Isus, Salvatorul nostru, păcătoşii nu vor putea să suporte şocul prezenţei lui Dumnezeu. Dar Apocalipsa 7 arată clar faptul că cei 144 000 şi marea mulţime vor putea să stea în picioare în acea zi. Pentru aceia care sunt spălaţi în sângele Mielului (7:14), El funcţionează ca un izolator faţă de puterea copleşitoare a prezenţei lui Dumnezeu. Şi chiar şi acum, capacitatea lui de a ne ajuta este doar la o rugăciune distanţă.
Doamne, sunt atât de recunoscător că Tu iei în calcul neprihănirea lui Isus în dreptul meu în fiecare zi! Ajută-mă să fiu pe deplin conştient de nevoia mea de El.
Dragostea nu se gândeşte la rău (1Corinteni 13:5)
Cum ţi-L închipui pe Dumnezeu? Îl vezi ca pe cineva căruia puţin îi pasă despre ceea ce fac sau vorbesc oamenii? Crezi că El ignoră atrocităţile care au loc azi în lume? La urma urmei, dacă I-ar păsa cu adevărat, nu ar face El ceva să le oprească? Unii speră cu disperare că Dumnezeu ignoră măcar păcatul din viaţa lor.
Biblia, cred eu, ne arată foarte clar că Dumnezeu este Cel care ţine socoteala celor ce se întâmplă în lume, precum şi a fiecărui detaliu a vieţii noastre. În Apocalipsa citim:
Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea…Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-12, 15)
Nu are importanţă dacă Dumnezeu are sau nu cărţi în sensul literal. Ideea este că El ţine socoteala vieţilor noastre. Acest lucru este clar ilustrat aici unde se vorbeşte despre “marele tron alb al judecăţii”
În 1Corinteni 13 vedem următorul atribut al dragostei pe care Pavel, inspirat fiind de Duhul Sfânt, ni-l enumeră. La sfârşitul versetului 5 Biblia spune că “dragostea nu se gândeşte la rău”. Haide să îţi definesc acum cele două cuvinte pentru a putea înţelege mai bine această porţiune de scriptură. Primul cuvânt este “gândeşte” Cuvântul grec este logizomai ceea ce înseamnă a calcula, a lua în calcul, a raţiona. Al doilea cuvânt este “rău” care în greacă este kakos. Ceea ce înseamnă distructiv sau vătămător.
Deci am putea interpreta acest pasaj astfel: “dragostea nu ia în considerare vătămarea pe care a suferit-o”. Această vătămare sau “rău” nu este, în mod necesar, fizică; ci poate fi, deasemenea, o vătămare sufletească. Poate veni în urma unor insulte, critici, acuzaţii false, sau chiar şi fiind doar, în mod voit, ignoraţi.
Sunt sigur că toţi am fost, într-un moment sau altul al vieţii, răniţi de cineva. Poate cineva, căruia te-ai destăinuit, a povestit şi altora acele probleme sensibile, exagerând pentru a face povestirea mai dramatică. Sau poate părinţii, profesorii sau şefii în mod constant te criticau în ceea ce spuneai sau făceai, sau poate chiar în felul în care arătai. Aceasta poate fi o poziţie foarte dureroasă şi solitară.
Putem fi răniţi în multe feluri. Dar întrebarea este, cum reacţionăm atunci când ni s-a făcut un rău? Acţionăm în dragoste? Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate (v.4). Şi, după cum am văzut în ultima ediţie, dragostea nu se mânie (v.5). Odată cu studierea acestui îndemn (dragostea nu se gândeşte la rău) începem, sper, să înţelegem mai clar căile dragostei în aceste situaţii în care suntem răniţi de cei din jur.
Poate, însă, că tu ai încă lista ta neagră cu cei care te-au rănit sau ţi-au făcut rău. De fiecare dată când îi vezi, lista ta se deschide la pagina respectivă, pe care este scris despre ocazia în care te-au bârfit, sau te-au insultat. Atunci începi să retrăieşti acele momente şi mânia pe care ai simţit-o faţă de acea persoană. Vrei ca acea persoană să simtă aceeaşi durere pe care ţi-a provocat-o. Această listă neagră te împiedică să ai vreodată o inimă iubitoare faţă de acea persoană.
Cum echilibrăm, deci, această listă neagră, această carte de conturi? Răspunsul este iertare. La un moment dat, Petru vine la Isus şi Îl întreabă:
“‘…Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?’ Isus i-a zis: ‘Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.'”
Isus continuă printr-o ilustraţie să sublinieze ceea ce i-a spus lui Petru:
“De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat, şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.’ Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria.!” (Matei 18:21-27)
Cum a lichidat împăratul cu datoria robului său? A iertat-o pur şi simplu. Dar povestea continuă. Acest rob, care a fost iertat, s-a întâlnit cu cineva care îi datora o sută de lei. El i-a cerut acestuia să-i plătească datoria, dar când datornicul i-a cerut îndurare, robul, cel iertat de stăpânul său, l-a aruncat în închisoare.
Cum ni se aplică nouă această parabolă, în lumina versetului pe care tocmai îl studiem? Cred că Isus ne dă un mesaj foarte clar cu privire la iertare. Marea iertare care ne-a fost acordată de către Domnul nostru ar trebui să ne îndemne să iertăm la rândul nostru pe cei care păcătuiesc împotriva noastră. Ar trebui să observăm raportul dintre sumele datorate în această parabolă. Suma care îi era datorată acestui rob era minusculă în comparaţie cu suma pe care o datora stăpânului şi de care a fost iertat de acesta. Dacă am putea să realizăm cât de mult ne-a iertat Dumnezeu, ne-ar fi mult mai uşor să iertăm pe alţii. Problema noastră este că nu vedem propria noastră decădere şi cât suntem de nedemni de iertarea lui Dumnezeu. Nimic din noi nu merita mila Lui. Doar pentru că Isus a ispăşit pedeapsa ce ni se cuvenea, Dumnezeu poate acum să nu ne ia în considerare păcatele.
“…că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2Corinteni 5:19)
“Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!”(Romani 4:8)
Trebuie ca şi noi să avem aceeaşi atitudine de dragoste faţă de ceilalţi.
“… dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:13)
Ce drept avem să contabilizăm păcatele care sunt comise împotriva noastră, atunci când Dumnezeu nu le ia în considerare pe ale noastre? Trebuie să începem să ne lichidăm aceste “datorii” prin iertare. A umbla în dragostea lui Dumnezeu înseamnă a trăi cu o atitudine iertătoare. Făcând aceasta, alţii vor vedea în noi dragostea lui Dumnezeu pentru că “dragostea nu se gândeşte la rău.”
Incet la manie
Moise s-a născut întro familie de sclavi și a crescut întro familie regală.
Era obișnuit cu binele, comfortul, puterea dar a renunțat în grabă la ele luând calea emigrației. Probabil ca a avut probleme cu identitatea: era evreu din naștere, dar a trăit ca un egiptean; era din familie săracă, dar trăia ca un bogat. După o perioadă de glorie în tinerețe a urmat fuga în străinătate, viața de „urmărit general”, viața de străin printre străini, din vârful societății la periferia ei. Pe lîngă toate acestea mai avea și un defect de vorbire care atrăgea atenția și ironia altora. Cine l-ar fi băgat în seamă sau cine ar fi văzut în el candidatul ideal pentru alegerile prezidențiale?Șederea cu oile, solitudinea deșertului, anii de singurătate nu i-au atenuat vorbirea defectuoasă, nu i-au adus clarificari prea mari în înțelegerea identității și nici în ce privește sensul vieții. Știa însă să observe și să dea atenție la detalii. Acest lucru îl va face să nu treacă ignorant pe lângă un rug în flăcări care ardea continuu. Flăcările i-au atras și captat atenția. „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam ” … De aici încolo Moise va fi unul dintre privilegiații pământului, nu în sensul averii, puterii sau faimei ci în sensul umblării și cunoașterii lui Dumnezeu. Întâlnirea de la rugul aprins devine, oarecum paradigmatică. O parte din acțiunile lui Dumnezeu din perioada Moise vor avea legătură cu aprinderea, arderea. În această călătorie turbulentă a Exodului Îl vedem pe Dumnezeu cum, de câteva ori, se aprinde de mânie la cârtirile cronice ale poporului rebel și neascultător. Deși Moise se întâlnea și vorbea cu Dumnezeu în Cortul Întâlnirii „față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui” (Exod 33:11) acesta nu se mulțumește cu puțin și cere să vadă și slava lui Dumnezeu. Experiența vederii slavei este aproape traumatică pentru Moise, Dumnezeu strigându-și, prezentându-și atributele esențiale de pe cardul Lui de identitate (CI).
Această autoprezentare succintă a lui Dumnezeu, la fel ca și informațiile de pe un CI, este crucială pentru Moise și noi, cei de azi, aflați la mii de ani distanță de eveniment. Iată informațiile de bază de pe CI a lui Dumnezeu din Exod 34:6b-7
„Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!”
În contextul unei relații extrem de tensionate între Dumnezeu și poporul Israel, presărată cu aprinderi de mânie din partea lui Dumnezeu, este strategic să reținem ceva fundamental despre mânia Lui, aspect pe care Moise l-a memorat și la folosit atunci când a mijlocit pentru popor și anume că „Domnul este încet la mânie” (Numeri 14:18)
Aceasta înseamnă că și atunci când se aprinde de mânie, acel moment al aprinderii este precedat de o perioadă lungă de așteptare, de o îndelungă răbdare. Este bine să reținem, să ne scriem pe frunte că NU avem un Dumnezeu mânios sau iute la mânie (Însuș Duhul Sfânt se întristează în noi dacă suntem iuți la mânie, vezi Efeseni 4:30-31) ci Unul care se mânie cu greu, încet și care nu ne trăsnește de la prima greșeală pentru că este plin de îndurare și milostiv.
Dacă El este încet la mânie atunci nu ne miră că ne cere și nouă să fim și noi ca și El, ne cere la toți, fără nicio discriminare. Apostolul Iacov nu lasă loc de negociere cu nimeni pentru aceasta!
Iacov 1:19-20 Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi!
Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic/îndărătnic la mânie;
căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
Biruință asupra mâniei
Este bine să fii mânios sau nu? Deseori credincioșii se simt încurcați atunci când li se cere părerea cu privire la mânie. “Biblia vorbește despre a te mânia, dar fără a păcătui”, este răspunsul pe care îl dau mulți credincioși pentru a-și justifica izbucnirile mânioase. Cu toate acestea mânia de care se fac vinovați mulți oameni în ziua de azi, nu este acel fel de mânie despre care vorbește Biblia atunci când ne spune că nu este bine să lăsăm ca să apună soarele peste mânia noastră.
Așadar, când este mânia bună și când este rea? În primul rând, trebuie să înțelegem mânia din perspectiva biblică. În Noul Testament există trei termeni din limba greacă care sunt deseori folosiți pentru a exprima mânia. Primul termen, “Thumos”, descrie un sentiment de agitație care duce la izbucniri mânioase. Al doilea, ”Parorgismos”, sugerează o stare mai serioasă, de indignare îndreptățită – un dezgust față de nedreptate. Ultimul termen folosit este “Aganaktesis”, și se referă la o durere sau o iritație fizică.
Când vorbim despre biruință asupra mâniei, trebuie să luăm în discuție termenul “Thumos”. Acest cuvânt este folosit în Galateni 5:20 unde sunt descrise faptele firii pământești. O anumită traducere a acestui verset (King James Version) folosește cuvântul “furie”. Dar indiferent de traducere, nu poate fi contestat faptul că “thumoi” în Galateni 5:20 este un rezultat al firii pământești care nu Ii face plăcere lui Dumnezeu.
Noi suntem chemați să biruim un astfel de sentiment. Credinciosul nu poate fi scuzat pentru izbucniri de genul “thumoi”, izbucniri de mânie. Nu putem să îmbrăcăm mânia cu o terminologie spirituală și să o prezentăm ca fiind un lucru sfânt. Mânia este un rezultat al unei vieți trăite în puterea cărnii și nu în puterea Duhului. Pentru Dumnezeu este ceva îngrozitor.
Acest gen de izbucnire a mâniei nu este altceva decât păcat. Un soț care strigă la soția lui în numele Domnului, păcătuiește. Un soț sau o soție care lovește un copil într-o izbucnire mânioasă, comite păcat. Credincioșii care au astfel de izbucniri mânioase în lucrarea lui Dumnezeu nu au nici o scuză. Trebuie să recunoaștem faptele firii și să le tratăm cum se cuvine.
Atunci cum putem să biruim mânia? Dacă privim atent, cauza multor izbucniri de mânie este de obicei rezultatul unor răni adânci. Devenim mânioși pentru că ne simțim tratați necorespunzător sau pentru că uneori considerăm că viața este prea crudă cu noi. Câteodată ne mâniem pentru că cineva ne-a rănit sau ne-a jignit. De aceea, acumulăm în noi sentimente de amărăciune care, mai devreme sau mai târziu, vor ieși la iveală sub forma unor izbucniri mânioase. În astfel de situații vorbim și acționăm într-un mod diferit de felul în care o facem în mod obișnuit.
Există în Biblie un episod care mi-a fost de mare ajutor pentru a birui stările de mânie pe care le aveam în inima mea. Iosif fusese maltratat de către frații săi. Nimeni nu era mai îndreptățit decât el să fie mânios. Totuși, când după mulți ani i-a reîntâlnit pe frații săi, Iosif le-a spus “Voi mi-ați dorit răul, dar Dumnezeu a întors răul în bine.” Iosif a înțeles acest mare adevăr. Dumnezeu a avut un plan special pentru viața lui. Chiar dacă ceea ce primise din partea fraților săi părea să fie o nedreptate, Iosif a privit dincolo de această situație. El a văzut mâna și grija lui Dumnezeu. În consecință, el nu s-a umplut de amărăciune. N-a izbucnit în mânie. A rămas calm, cu inima plină de dragoste și pace.
Iosif a știut că Dumnezeu este suveran. S-a încrezut în suveranitatea și domnia lui Dumnezeu în viața sa. Sunt convins că și noi putem să biruim toate izbucnirile oribile de mânie care ne invadează viețile. Și noi trebuie să ne încredem în Dumnezeu ca Domnul suveran al vieților noastre. Trebuie să ne concentrăm asupra omnipotenței lui Dumnezeu și nu asupra circumstanțelor noastre..Trebuie să vedem că El este în control. Dar acest lucru se va întâmpla doar când vom petrece timp cu El în Cuvântul Său și în rugăciune. Stăpânirea de sine este o roadă a Duhului. Cu cât petrec mai mult timp în plinătatea prezenței Sale, cu atât mai mult sunt plin de pace. Când mă simt înconjurat de situații furtunoase, nu trebuie să cedez izbucnirilor mânioase. Pot să stau liniștit, în siguranță și în pace, știind că Dumnezeu este în control. Aceasta îmi dă biruință asupra mâniei.
Nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău
Nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău – 1 Cor. 13:5b
Versetul de aur: 1 Cor. 13:5b
Reluăm șirul de studii din 1 Corinteni 13 – un Cuvânt din Sfânta Scriptură care ne descrie „o cale nespus mai bună“, calea dragostei. Viața în comunitate atârnă de calitatea dragostei. Când oamenii vin laolaltă, o fac pentru un anumit scop, și aduc cu ei creșterea lor, personalitățile lor, caracerul lor, așteptările lor și slăbiciunile lor. Aceasta face ca viața în comunitate să fie grea. Dragostea este soluția pentru toate acestea.
Textul din 1 Corinteni 13 poate fi împărțit cu ușurință în trei secțiuni. Mai întâi, până la versetul 3, este vorba despre „necesitatea dragostei“ (fără dragoste nu se poate), apoi, de la versetul 4 până la versetul 7, este vorba despre „caracterul dragostei“, iar apoi, de la versetul 8 până la sfârșit este vorba despre „permanența dragostei“ (dragostea nu va pieri niciodată).
Dragostea „nu caută folosul său“. Când spunem despre dragoste că „nu caută folosul său“, ne amintim de dragostea jertfitoare a Domnului Isus. Așadar, este vorba despre dragostea care se jertfește, dragostea care iubește necondiționat – o atitudine care se aseamănă cu a lui Cristos, o iubire care trece peste orice piedică, o iubire pe deplin, o iubire totală, o iubire fără condiții. Pentru viața comunității, pentru sănătatea vieții comunității, nu este altă soluție, nu este altă cale decât dragostea – dragostea care se jertfește. Când aceastta cuprinde și viața mea, Cuvântul spune că eu nu voi căuta folosul meu.
Cuvântul acesta vine și lovește unde doare – noi, ca ființe căzute, în mod natural tragem focul sub oala noastră, în mod natural când suntem împreună cu alții căutăm să facem în așa fel încât nu numai noi, ci și ceilalți să lucreze pentru noi, să facă ceva pentru noi. Căutăm măcar să ne aprecieze, dacă nu chiar să ne ajute la implinirea ideilor noastre, a visurilor noastre. „Totul pentru mine“ – această ispită este prezentă întotdeauna când suntem împreună cu alții. Omul care iubește cum a iubit Cristos nu caută așa ceva. Egoismul distruge comuniunea – comunitatea se stinge, un grup nu poate continua să existe dacă este alcătuit din egoiști, din oameni care-și caută foloasele lor. Un asemenea grup nu rezistă (sau, dacă rezistă, atunci rezistă numai atâta cât le coincid interesele – când ele nu mai coincid, s-a terminat, s-a spulberat totul). Dragostea este aceea care oprește dezintegrarea.
în Noul Testament avem din partea Mântuitorului o învățătură specifică cu privire la această întrebare fundamentală din viața omului – ce anume caută omul. Cât timp trăiești cauți ceva – te trezești de dimineață și până seara când te culci ești în căutarea anumitor lucruri, ceva te preocupă, te consumă, te frământă, îți atrage viața, inima, te captivează – ce anume? Cu privire la această întrebare Fiul lui Dumnezeu a spus următoarele lucruri (Matei 6:33): „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.“ Sunt atâtea zile în viața noastră în care acest Cuvânt al Mântuitorului merge într-o direcție, iar viața noastră merge în altă direcție – El ne poruncește să căutăm ceva anume, iar noi suntem cuprinși, preocupați, mistuiți de cu totul alte lucruri. Acesta este motivul pentru eșecurile numeroase din viața noastră, pentru nereușite, pentru frustări și pentru nemulțumiri. Ce înseamnă să „cauți“? În Evanghelia după Luca (la capitolul 5) găsim întâmplarea cu slăbănogul care a fost adus la Isus de niște oameni. Ei „căutau să-l ducă înăuntru“ (5:18). Acei oameni au auzit de acest Profet din Nazaret, de Isus, care are putere să facă bine, să vindece, și au făcut tot ce le-a stat în putință să-și aducă prietenul înaintea lui Isus ca să-l facă bine. Se vede în această întâmplare dorința acestor oameni ca semenul lor să se facă bine, dorință pentru care ei au trecut la acțiune și au căutat să facă tot ce le-a stat în putință pentru a-și duce prietenul la Isus, pentru ca El să-l vindece. Acești oameni au avut un scop bun și atât au insistat până l-au dus la îndeplinire. A căuta înseamnă a face tot ceea ce-ți stă în putință pentru a realiza un scop. Termenul este folosit și în Matei 13:45, cu privire la negustorul care „caută“ mărgăritare frumoase. Această căutare descrie scopul vieții lui – este o căutare activă, către un scop, nu la întâmplare. Toate aceste lucruri ne descriu pe noi ca fiind oameni activi, oameni care nu stau cu mâinile încrucișate și așteaptă să se întâmple ceva, ca alții să facă ceva, ci ca oameni captivați de ceva. Când folosește acest cuvânt cu privire la Sine, Mântuitorul spune (Ioan 5:30): „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis“. Ca oameni în continuă căutare, trebuie să fim atenți în ce direcție ne îndreptăm căutarea. Mântuitorul ne spune că trebuie să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui (Matei 6:33), iar în textul din ! Corinteni 13:5b ni se spune că dragostea „nu caută folosul său“.
Ca și comnitate, ca biserică, atunci când căutăm să facem voia lui Dumnezeu, când căutăm împărăția Lui, neprihănirea lui, când nu ne căutăm folosul propriu, atunci biserica este pe drumul cel bun, converge, este laolaltă, are aceeași țintă. Iată unde se află secretul tăriei bisericii: în lucrul pe care-l caută! Ce anume dorește inima ta atunci când vii la biserică? Un singur răspuns este bun, valabil: trebuie să dorească ce dorește Dumnezeu. Fiecare avem preferințe, dorințe, mofturi, așteptări, năzuințe, interese – trebuie să le lăsăm la o parte și să ajungem să vrem ce vrea El, să căutăm ce vrea El. Ca oameni căzuți, răzvrătiți, egoiști, acest lucru nu ne este ușor. Este o luptă care se dă în mintea noastră, luptă pe care o câștigăm doar atunci când ne supunem lui Cristos: „noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și orice gând îl facem rob ascultării de Cristos“ (2 Corinteni 10:5). Așadar, orice gând îl fac rob ascultării de Cristos. Domnia Lui, stăpânirea Lui în viața mea începe la nivelul gândurilor, de acolo începe schimbarea, dinăuntru în afară.
Vorbind despre „a căuta folosul“ cuiva, Pavel pune în contrast căutarea după foloasele proprii cu căutarea după foloasele altora („fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora“, Filipeni 2:4), sau cu căutarea după foloasele Domnului („toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Isus Cristos“, Filipeni 2:21). Aceste versete au o dimensiune tristă – ele arată marele pericol în privința căutării noastre: greșim răspunsul, greșim ținta căutării. Mergem după foloasele noastre, în loc să mergem după foloasele altora, după foloasele lui Cristos. În contextul din Filipeni 2, vedem că Timotei nu a fost un astfel de om, ci el a fost unul care nu a căutat folosul lui, ci al lui Cristos, nu și-a urmărit interesul lui, ci a urmărit interesul lui Cristos. Reușim noi în biserică lucrul acesta?
Dragostea „nu se mânie“. Parcă ne este greu să citim aceste cuvinte. Am vrea să sărim peste ele. De câte ori vi se întâmplă pe zi să vă mâniați, de multe ori, așa-i? Sunt atâtea lucruri în jurul nostru care ne deranjează, pentru care repede sărim, este ceva în noi care se declanșează atât de repede când ceva nu este cum am vrea noi. Numai dragostea care locuiește în viața mea mă ajută ca atunci când este ceva ce nu îmi place, ce nu este după gândul meu, să nu mă aprind, să nu mă tulbur, să nu mă supăr, să nu mă mânii. Aceasta va întâri biserica, legăturile dintre frați.
De multe ori am învățat mânia de la cei din jurul nostru – de la părinți, profesori, vecini -, și, poate inconștient, am perceput puterea din spatele mâniei. Prin mânia lor, oamenii aceștia păreau să se impună. Arăți aspru, dur, pui la punct pe oricine. Dar toate acestea distrug relațiile, distrug prietenia, distrug familia. Apostolul Pavel are în epistola către Galateni (5:26) un verset foarte interesant: „să nu umblăm după o slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții“. Acesta este cuvântul nostru: „întârâtând“ – caut să arăt cât spațiu pot să umplu obstrucționdându-i pe ceilalți, făcându-i să rămână jos. Acest fel de a fi îi strivește pe ceilalți, este un fel de a fi care desparte.
(Pe lângă aceasta, ne aducem aminte ce scrie apostolul Pavel în 1 Timotei 2:8 – „vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli“. Rugăciunile mele nu ajung unde trebuie dacă mânia locuiește în mine. Pe lângă faptul că nimicește comunitatea, mânia îmi oprește și rugăciunile – pierd pe toate liniile: față de frați și față de cererile mele în relația mea cu Dumnezeu.)
Dragostea este calea nespus mai bună care ocolește mânia, păzind astfel relațiile dintre frați, înlăturând ceea ce ar putea dărâma. Mânia demolează, strică, desparte. Dragostea nu se mânie.
Dragostea „nu se gândește la rău“. Această afirmație se poate înțelege în două feluri. Pe de o parte, dragostea nu ține socoteala relelor pe care le-a făcut cineva, iar pe de altă parte, dragostea nu uneltește lucruri rele.
Este așa de ușor și de „util“ adesea să ținem minte ce a greșit celălalt, pentru ca la o adică, atunci când cade bine, să putem să-i servim lucrurile acelea – le-am scris undeva, le avem la îndemână, și le putem folosi împotriva lui. Dar dragostea nu face așa ceva. Dragostea nu ține o listă cu eșecurile celuilalt. Dragostea nu profită de lipsurile sau greșelile celuilalt, nu ține lucrurile rele înaintea ochilor mereu. De asemenea, dragostea nu uneltește, nu întinde curse. Mintea celui care iubește nu va fi preocupată cu astfel de scenarii.
Cum te gândești la ceilalți? Cum îl vezi pe celălalt? Cum îți faci o părere despre celălalt?
Apostolul Pavel a avut mult de lucru cu cei din Corint – și aceasta se vede în amândouă scrisorile sale câtre corinteni. „De fapt, zic ei, epistolele lui sunt cu greutate și sunt pline de putere, dar când este de față el însuși este moale și cuvântul lui n-are nici o greutate“ (2 Corinteni 10:10), „smerit când sunt de față în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe“ (2 Corinteni 10:2). Când te gândești la celălalt, când îl vezi pe celălalt, când îți faci o părere despre celălalt, îl vezi negatv? găsești greșeli? cauți să-i subliniezi slăbiciunile? sau poate chiar lucrurile bune le interpretezi într-o lumină rea? Trebuie să observăm că aceste lucruri încep în mintea noastră – dragostea „nu se gândește la rău“. Cum sunt gândurile tale? De multe ori noi ne considerăm buni dacă nu spunem lucrurile rele sau negatve altora, sau despre alții. Dar gândurile? Acesta este încă un aspect în care gândurile trebuie să asculte de Cristos – atunci când mă gândesc la alții, mă voi gândi „de bine“. Felul cum mă gândesc eu la alții arată calitatea dragostei mele față de ei. Atunci când te gândești la altul, atunci se vede cât de mult iubești, sau dacă iubești.
Să ne cercetăm cu privire la aceste trei calități ale dragostei – „nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău“. Toți avem nevoie din partea fiecăruia dintre noi să căutăm voia lui Dumnezeu, să căutăm ceea ce trebuie, să nu ne lăsăm cuprinși de mânie, să nu ținem socoteala greșelilor fraților noștri. În măsura în care fiecare dintre noi va purta de grijă bisericii prin felul în care învață să umble în dragoste, ea va rămâne în picioare, ea va rămâne sănătoasă, iar dacă nu, de bună știință, vom slăbi. Toți trebuie să umblăm pe această cale nespus mai bună, calea dragostei, pentru ca noi și mărturia noastră în această lume să fie puternică, și lucrarea să meargă mai departe și să dea rod. Așa să ne ajute Dumnezeu pe fiecare.
Ce spune Biblia despre dragoste?
„Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” 1. Ioan 4:8. Ce este dragostea? Când noi, oamenii, ne gândim la dragoste, este ușor să ne gândim la sentimente bune. Dar dragostea adevărată nu se leagă de simțuri. Este […]

„Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” 1. Ioan 4:8.
Ce este dragostea? Când noi, oamenii, ne gândim la dragoste, este ușor să ne gândim la sentimente bune. Dar dragostea adevărată nu se leagă de simțuri. Este vorba despre mult mai mult decât ceea ce simte cineva. Că este vorba despre o dragoste romantică, un membru al familiei mele, un prieten, un coleg – dragostea este atât de des oferită și primită bazându-se pe ce se primește din asta. Dar ce fac eu când mă costă ceva să iubesc pe cineva? Ce spune Biblia despre dragoste?
„Dragosteaa este îndelung răbdătoare, este plin de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudăm nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu cauta folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” 1. Corinteni13:4-8.
Când eu pot face toate aceste lucruri în ciuda simțurilor mele, indiferent de ce fac ceilalți, atunci este dragoste. Nu simt dragoste când sunt ispitit la mânie, la nerăbdare, la a-mi căuta propriul, la a crede ce e cel mai rău, să cedez pentru altcineva. Dar când eu neg aceste simțuri și mă bucur, când sunt îndelung răbdător, când mă smeresc, când îi port pe ceilalți, când îndur totul – asta este dragoste adevărată. Dragostea își dă viața, reacțiile naturale și cerințele care sunt parte din natura omenească, și nu așteaptă nimic în schimb.
„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” Ioan 15:13.
A iubit mai întâi
„Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” 1 Ioan 4:10. Este frumos dacă cineva mă iubește, și eu îi iubesc in retur. Este ușor. Dar nu este o conștiență a dragostei. Dumnezeu ne-a iubit înainte ca noi să-L iubim, și noi nu am făcut nimic ca să fi meritat acceastă dragoste. Ce se întâmplă dacă cineva s-a comportat urât cu mine? Unde este dragostea mea atunci? Dragostea dă, și nu numai celor care sunt buni cu noi. Ea iubește dușmanii ei; ea iubește mai întâi. Și ea nu dispare chiar dacă dragostea nu se răzbună niciodată. Ea suportă totul.
„Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.” Matei 5:44-45.
Dragoste dumnezeiască
„Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu! și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.” 1. Ioan 4:20-21.
Dragostea noastră pentru Dumnezeu nu este mai mare decât dragostea noastră pentru semenii noștri. Dragostea dumnezeiască nu se schimbă în funție de situații. Ea este tare ancorată.
Tendința este să-ți dorești ca ceilalți să se schimbe. Simțim că este greu să iubim pe unii așa cum sunt, și ne-am putea dori ca ei să fie altfel. Aceasta este o dovadă că noi suntem mai ocupați de fericirea și confortul propriu decât de dragostea pentru ceilalți; ne căutăm propriul.
Adevărul este că, în loc să sper că ceilalți se vor schimba, trebuie să găsim păcatul în noi înșine și să-l curățim. Interesul propriu, o atitutine «eu știu cel mai bine», orgoliu, încăpățânare, șamd. – păcate pe care le găsesc când am de a face cu ceilalți. Dacă ne curățim de aceste lucruri putem purta, crede, nădăjdui și suporta totul pentru ceilalți. Noi îi iubim așa cum sunt, și putem să ne rugăm pentru ei cu o dragoste dumnezeiască sinceră și cu preocupare pentru ei.
Fără excepții
Și nu este nici o excepție. Nici un gând că «Această persoană nu merită asta.» Isus și-a dat viața pentru noi, ultima dovadă a cât de mult ne-a iubit El. Și nimeni vreodată nu a meritat asta mai puțin decât noi. A iubi nu înseamnă a fi de acord cu păcatul celuillalt, sau a spune că tot ce ei fac este bine. Ci a-i purta, a se ruga pentru ei, a avea credință pentru ei, a dori ce e cel mai bine pentru ei. Sunt acțiuni în ciuda a ceea ce eu simt. Atunci pot să merg de la a avea o reținere naturală pentru cineva către a avea dragoste adevarată. Pentru a-i ajuta și a-i face să se întoarcă de la a face lucruri care pot fi dăunătoare pentru ei, pot să îndemn, să dau sfaturi sau să-i corectez, dar doar când fac asta dintr-o grijă adevărată pentru ei.
Pe oricine întâlnesc, va simți o atragere către Hristos prin mine. Dragostea este cea care atrage oamenii. Bunătate, milă, blândețe din inimă, răbdare, înțelegere. Cum poate cineva simți o atragere dacă experiența sa cu mine este nerăbdare, mândrie, impolitețe, ură, etc.?
Deci, dacă simt că-mi lipsește dragoste dumnezeiască adevărată, pot să mă rog lui Dumnezeu ca El să-mi arate cum primesc mai mult din asta. Trebuie să fiu voitor să cedez la voia mea proprie și să mă gândesc la ceilalți înainte de mine.
„Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” 1. Corinteni 13:13.