Se spune că lipsesc 2,4 milioane de litri de pe piață. Laptele există. Numai că oamenii nu vor să îl dea de pomană. Deci problema de căpătâi rămâne prețul. Atâta timp cât acel procesator va veni și va da 0,80 – 1 lei, acele tancuri de răcire nu vor fi umplute și, cu siguranță, toate asociațiile (vor fi excepții) nu vor investi în acea clădire sau instalație sau chiar autorizare, întrucât el nu va avea scopul scontat. Laptele se vinde în sat, în comună, peste tot, la 2,5 lei”, iar procesatorul dă sub un leu! Eu personal dețin 25 de capete de vaci cu lapte, la o distanță de centrul comunei de 38 de kilometri, fiind una dintre cele mai întinse ca suprafață din țară. Din experiența de până acum, la această distanță nu vine nimeni să colecteze lapte, drept pentru care creasc porci de lapte. Nu va veni şi nu a venit nimeni să-mi ia laptele de acolo, de unde eu îl obțin. N-am ce face cu laptele, decât sa-l dăm de pomană.
Nu pot să-l las. Îl dau la viței și restul rămâne acolo. Nimeni nu va fi interesat în zonele unde distanța este foarte mare La mizeria preţului se adăugă şi calitatea drumurilor, datorită cărora nu îşi strică maşinile nici un procesator. Noi abia am reuşit să avem niște kilometri de drum forestier, “pietruit”, de pământ. Oricum, şi cu drumuri făcute sau nu, crescătorii de animale refuză “oferta”.