Cu acest articol încerc să demonstrez o dată pentru totdeauna că nu este vorba de un fenomen spontan.
Ceea ce se încearcă să se afişeze ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, în realitate este un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de decenii pentru a distruge complet chipul Vechiului Continent.
PANEUROPA
Puţini ştiu că unul dintre principalii ideatori ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene. Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. Numele său e Richard Coudenhove Kalergi. El se mişcă în spatele cortinei, departe de reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale pe cei mai importanţi şefi de stat, care aususţinut şi promovat proiectul său de unificare europeană.[1]
În 1922, la Viena, pune bazele mişcării „Paneuropa” care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite. Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un unic Guvern Mondial.
Cu instaurarea fascismelor în Europa, Planul se deteriorează, iar uniunea Paneuropeană e constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, dinloja masonică B’nai B’rith şi a unor ziare ca şi New York Times, reuşeşte să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.
ESENŢA PLANULUI KALERGI
În cartea sa „Praktischer Idealismus”, Kalergi declară că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial. El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesarca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat de către elita la putere.
„Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.” [2]
Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi
Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca Europa să fie dominabilă de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici. Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei.
Eliminând mai întâi democraţia, adică guvernul poporului, apoi însuşi poporul prin amestecarea raselor, rasa albă trebuie înlocuită cu o rasă metisă uşor de dominat. Eliminând principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi evitând orice critică la adresaminorităţilor prin intermediul legilor extraordinare care să le protejeze, se va reuşi reprimarea maselor.
Politicienii acelor vremuri au dat dreptate lui Kalergi, puterile occidentale se încredinţau planului său, iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat aceste proiecte. Şefii politicii europene ştiu bine că el e autorul acesteiEurope care se dictează prin Bruxelless şi Maastricht. Kalergi, necunoscut opiniei publice, în clasele istorice şi printre deputaţi, este considerat tatăl Maastrichtului şi multiculturalismului.
Noutatea planului său nu e cea de a accepta genocidul ca mijloc pentru atingerea puterii, dar cea de a pretinde crearea subumanilor, iar mulţumită caracteristicilor negative ale acestora ca şi incapacitatea sau instabilitatea, să se garanteze toleranţa şiacceptarea „rasei nobile”. [3]
DE LA KALERGI ÎNAINTE
Deşi nicio carte de istorie nu vorbeşte despre Kalergi, ideile sale au rămas principalele surse de inspiraţie ale actuale Uniuni Europene. Convingerea că popoarele Europei trebuiesc amestecate cu negrii şi asiatici pentru a distruge identitatea şi pentru acrea o singură rasă metisă, se află la baza tuturor politicilor comunitare adresate integrării şi apărării minorităţilor. Nu este vorba de principii umanitare, dar de directive emise cu o determinare nemiloasă pentru realizarea celui mai mare genocid dinistorie.
În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi care la fiecare doi ani premiază europeiştii care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului criminal Kalergi. Printre aceştia găsim şi nume de calibrul Angelei Merkel saului Herman Van Rompuy.
Incitarea la genocid se găseşte şi la baza invitaţiilor constante ale ONU de a ospita milioanele de imigranţi pentru a compensa scăzuta natalitate europeană. Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu, Ianuarie 2000, pe nume „Population division” al Naţiunilor Unite la New York, intitulat: „Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi.” Rămâne un enorm dubiu: cum e posibilă o estimare atât deprecisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei. Ceea ce rămâne sigur e că scăzuta natalitate ar putea fi uşor inversată prin măsuri potrivite care să susţină familiile. La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se poateproteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci doar se accelerează dispariţia acestuia. Singurul scop al acestor măsuri e cel de a denatura complet popoarele, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şiculturală.
Pe scurt, teza Planului Kalergi a constituit şi constituie şi astăzi fondamentul politicilor oficiale ale guvernelor menite să promoveze genocidul popoarelor europene prin imigrarea în masă. G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale aSănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă:
„Ceea ce oriunde in lume trebuie să se aplice e să se practice limitarea naşterilor şi căsătoriile mixte, şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică ce depinde de o autoritate centrală” [4]
CONCLUZIE
Dacă privim în jurul planului Kalergi, pare că s-a realizat în întregime. Suntem martorii deprecierii Europei. Axioma „Noii Civilizaţii” susţinută de evangelizatorii Mentalităţii Multiculturale, e adeziunea la amestecul etnic forţat. Europenii suntnaufragiaţi în metisism, scufundaţi în valurile de imigraţi afro-asiatici. Plaga căsătoriilor mixte produce în fiecare an mii de noi indivizi de rasă mixtă: „copiii lui Kalergi”. Sub dubla presiune a ignoranţei şi tâmpeniei umanitare oferite de mijloacele de comunicare în masă s-a impus europenilor negarea propriilor origini, uitând astfel de propria identitate etnică.
Susţinătorii Globalizării se obosesc să ne convingă că a renunţa la identitatea noastră e un act progresist şi umanitar, că „rasismul” e greşit, dar doar pentru că vor ca noi să devenim doar nişte orbi consumatori. Mai mult ca oricând e necesar săreacţionăm la minciunile Sistemului şi să reanimăm spiritul rebeliunii în inimile europenilor. Nu avem altă alegere, alternativă e sinuciderea etnică.
NOTE
[1] Printre urmaşii din prima clipă sunt şi politicienii cehi Masarik şi Benes, la fel ca şi bancherul Max Warburg care a pus la dispoziţia lui Kalergi primii bani pentru proiect, 60.000 de mărci. Cancelarul austriac Monsignor Ignaz Seipel şi următorulpreşedinte austriac Karl Renner şi-au asumat responsabilitatea de a conduce mişcarea Paneuropeană. Kalergi însuşi anunţă faptul că alţi politicieni francezi aprobau mişcarea sa pentru a reprima recuperarea Germaniei. Astfel, primul ministru francez Edouard Herriot şi guvernul său, ca şi liderii britanici din toate sectoarele politice şi redactorul şef de la Times, Noel Baker, au căzut în mecanismele acestui conspirator. În final a reuşit să îl atragă pe însuşi Winston Churchill. În acelaşi an, cel care maitârziu urma să fie genocidul ceh a 300.000 de sudeţi germani, Edvard Benes, a fost numit preşedinte onorific. Până în acest moment el a ignorat complet existenţa lui Kalergi, dar negocia cu Mussolini pentru restrângerea dreptului autodeterminăriiaustriecilor pentru a favoriza mai mult popoarele victorioase, dar a eşuat.
În infinita listă de politicieni ai secolului XX, de menţionat în mod special sunt Konrad Adenauer, fostul ministru al justiţiei spaniol, Rios şi John Foster Dulles (EEUU). Fără să respecte fondamentul democraţiei şi cu ajutorul ziarului New York times şial New York Herald Tribune, Kalergi a prezentat Congresului American planul său. Dispreţul pe care îl avea faţă de guvernul popular l-a exprimat într-o frază din 1966, în care aminteşte activitatea sa de după război: „Succesivii 5 ani ai mişcăriiPaneuropene au fost dedicaţi mai ales acestui obiectiv: prin mobilitarea parlamentelor se forţau guvernele să construiască Paneuropa”. Ajutat de Robert Schuman, ministrul de externe francez, Kalergi reuşeşte să scoată de sub controlul Germaniei propriaproducţie de oţel, fier şi cărbune şi să le transfere suveranităţii supranaţionale, adică antidemocratice. Apar alte nume: De Gasperi, trădătorul autodeterminării tirolezilor de sub şi Spaak, liderul socialist belgian. Kalergi pretinde că vrea săstabilească pacea între poporul german şi cel francez prin urmaşii lui Clemenceau, cei care au creat planul genocid de la Versailles. În anii 20 alege culoarea albastră pentru steagul Uniunii Europene. Rolul de conducere al lui Kalergi în cosntruirea Europei multiculturale şi în restricţionarea puterii executive a parlamentelor şi guvernelor e evident şi în zilele noastre şi se demonstrează prin conferirea premiului „Coudenhove Kalergi” de către cancelarul Helmut Kohl ca şi mulţumire pentru urmareaplanului, ca şi jertfă şi adorare a puterii personajului din partea masonului şi politicianului european, primul ministru al Luxemburgului, Junker. În 1928 s-au adăugat celebri politicieni şi masoni francezi: Leon Blum (mai târziu prim ministru), Aristide Briand, E.M. Herriot, Loucheur. Printre asociaţii săi se întâlneau şi alte nume ca şi scriitorul Thomas Mann şi fiul Kaiserului, Otto von Absburg. Printre promotorii, dincolo de cei deja menţionaţi, se întâlnesc şi Churchill, CIA, loja masonică B’nai B’rith, New York Times şi toată mass-media americană. Kalergi a fost primul căruia i s-a oferit premiul Carlomagno în localitatea Aachen; iar când l-a primit Adenauer, Kalergi era prezent. În 1966 păstrează contactele cu cei mai importanţi colaboratori.Toţi cei care au primit acest premiu fac parte din cercul de prieteni ai lui Kalergi şi sunt masoni, sau se străduiesc să reprezinte interesele SUA în Germania. În anul 1948 Kalergi reuşeşte să convertească „Congresul europarlamentarilor” din Interlakenîntr-un instrument prin care să oblige guvernele să îşi întoarcă atenţia spre „chestiunea europeană”, adică să îi realizeze propriul plan.
Tocmai atunci se formează Consiliul European, iar la conducerea delegaţiei germane îl găsim pe Konrad Adenauer sprijinit de CIA. (Gerd Honsik, „Planul Kalergi”)
[2] Kalergi, „Praktischer Idealismus”
[3] Honsik, cit.
[4] „USA Magazine” 12 august 1955
2- AFDPR cere oficial abrogarea Legii “Elie Wiesel”. Legea 217/2015 este “fundamental neconstituțională, antidemocratică și inoportună.”. COMUNICAT
Octav Bjoza31 august 2015
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici și Victime ale Dictaturii Comuniste din România
C O M U N I C A T D E P R E S Ă
Cei 242 de delegați prezenți la Congresul al XXII-lea al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici și Victime ale Dictaturii Comuniste din România, întruniți la Râmnicu Vâlcea în zilele de 28 și 29 august 2015, au ales noua conducere a A.F.D.P.R. pentru următorii patru ani. Pentru funcția de președinte a fost reales domnul Octav Bjoza (foto).
Discuțiile celor prezenți s-au axat pe două probleme importante: Legea 217/2015 (“Elie Wiesel”) și Întâlnirea de la Tallinn (Estonia).
În luările de cuvânt delegații au atras atenția asupra caracterului neconstituțional al Legii 217/2015 și au votat în unanimitate rezoluția prin care să se solicite Avocatului Poporului să ceară Curții Constituționale a României să o abroge pentru că este fundamental neconstituțională, antidemocratică și inoportună.
Dacă în prealabil s-ar fi inițiat dezbateri ample, inclusiv cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, nu s-ar fi ajuns la situația actuală.
Următoarea problemă abordată s-a referit la întâlnirea comemorativă de la Tallinn (Estonia) din 23 august 2015 (Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului), ocazie cu care a fost adoptată o declarație comună a țărilor participante, declarație în care se afirmă: “Toate regimurile totalitare, precum cel nazist şi cel comunist, au restricţionat sistematic libertăţile oamenilor şi le-au încălcat drepturile, sub forma lor extremă de crime împotriva umanităţii, motivate ideologic. Multe dintre crimele comise de regimurile totalitare au fost de natură genocidală. Genocidul şi crimele împotriva umanităţii nu se prescriu. Victimele crimelor comise de regimurile totalitare au dreptul la justiţie”.
S-a votat în unanimitate susținerea Declarației comune adoptate la întâlnirea de la Tallinn din 23 august 2015.
Somăm pe această cale miniștrii de externe și de justiție să clarifice motivul pentru care România nu a fost reprezentată la această importantă întâlnire.
Considerăm că și România trebuie să adere în cel mai scurt timp la Acordul interstatal pentru constituirea Tribunalului internaţional pentru investigarea crimelor comunismului, inițiat la Tallin. Se crează astfel o șansă istorică pentru dezvăluirea crimelor din perioada comunistă și pedepsirea celor ce se fac vinovați.
În încheiere, delegații și-au manifestat în continuare disponibilitatea pentru a depune mărturii în procesele cu torționarii din aparatul de represiune comunist.
PreședinteOctav Bjoza
AFDPR
Citiţi şi:
COMUNICAT
(sau punct de vedere)
Octav-Bjoza-AFDPRSubsemnatul OCTAV BJOZA, în calitatea de Preşedinte al AFDPR, îmi exprim îngrijorarea faţă de escaladarea unor discuţii păguboase pentru toată lumea şi mai ales pentru istoria recentă a României, cu referire la Legea nr.217/2015, care alătură legionarismul nazismului şi fascismului.
Fără a avea studii de specialitate realizez că legea se aseamănă foarte mult cu cele apărute pe la începutul anilor 1950. Este regretabil faptul că unii parlamentari întocmesc proiecte de legi, fără a-i cunoaşte şi discuta cu cei despre care se face vorbire în acestea.
Proiectul de lege trebuia supus dezbaterii publice înainte de a fi votat în Parlament şi nu după ce a devenit lege, cum vedem că se întâmplă azi în presa scrisă, televizată sau pe internet.
Din capul locului sesizăm că legea prezintă mai multe ambiguităţi, fiind interpretabilă, astfel încât oricine poate deveni victimă, fiind la „cheremul” oricărui procuror sau judecător, urmare a vreunei sesizări, fie ea chiar anonimă.
Legea este în contradicţie flagrantă cu Constituţia României, atunci când vorbim de libertatea de exprimare a cetăţeanului.
Surprinde la modul cel mai neplăcut faptul că Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională nu s-au autosesizat de aceste aspecte. Desigur că tăcerea învinovăţeşte cele două instituţii.
Constat cu tristeţe cum legea în cauză a declanşat un efect invers, nedorit de nimeni.
Rezistenţa anticomunistă din România a fost dintre cele mai dure şi longevive din lumea comunistă europeană. Ea trebuie privită ca un „întreg”, nediferenţiind-o pe criterii politice, etnice sau culte, predominant fiind spiritul de jertfă pentru patrie şi tricolor.
Mă întreb dacă nu noi, foştii deţinuţi politici, suntem cei mai autorizaţi să ne desemnăm cine să ne fie sfinţii, eroii şi cetăţenii de onoare?
De curând, în Parlamentul României, a avut loc un simpozion internaţional intitulat „PODURILE TOLERANŢEI”, în organizarea etniei evreieşti, la care am participat şi eu cca două ore. Se vorbea foarte frumos despre toleranţă, iubire, iertare. În timp ce noi am fi dorit un dialog preventiv-constructiv, ni se oferă în schimb aroganţă şi vigilenţă exacerbată!!
Desigur şi Legea nr.217/2015 este perfectibilă prin amendarea ei de către legiuitori.
Cu această ocazie, cer cu fermitate trecerea în aceeaşi lege, a comunismului „ilegitim şi criminal” alături de nazism, fascism şi legionarism.
Să fi uitat parlamentarii că regimul comunist a săvârşit cele mai abominabile crime asupra acestui popor, milioane de cetăţeni români având de suferit?
Aşa cum holocaustul comis asupra etnicilor evrei este recunoscut şi asumat, desigur în cifrele sale reale, să procedăm asemenea şi atunci când vorbim de români, maghiari, germani şi alte etnii.
Doresc ca istoria recentă a României să nu fie mutilată, ci să rămână aşa cum am făcut-o noi!
Pe marginea Legii nr.217/2015, conducerea AFDPR îşi va exprima un punct de vedere oficial cu ocazia celui de al XXII-lea Congres care va avea loc la Rm.Vâlcea în zilele de 28-29 august 2015.
Preşedintele AFDPR,Octav Bjoza
3- Legea antilegionară, o lege împotriva Lui Hristos
Introducere
În data de 30 iulie a.c., Presedintele României, Domnul Klaus Werner Iohannis, a semnat şi validat Legea 217/2015, cunoscută mai mult sub denumirea de ”legea antilegionară”. Faptul că această lege este antidemocratică, anticonstiţională şi că suprimă libera exprimare, multă lume a spus-o şi a recunoscut-o înaintea mea. În schimb, ceea ce încă nu s-a spus, sau eu cel puţin eu personal n-am văzut-o nici în presa scrisă şi nici în presa vizuală, este faptul că această lege abuzivă şi procomunistă este, mai întâi de toate, îndreptată împotriva Lui Hristos. Ea, legea, nu se atacă doar la oameni, la pământeni, la creştini (prolegionari sau nu), ci la Hristos, la Însuşi Domnul Iisus Hristos.
Dacă ne uităm cu foarte mare atenţie la situaţia descrisă de evanghelii, la evoluţia ultimilor 2000 de ani, şi la contextul României de astăzi, putem constata şi remarca o serie întreagă de asemănări. Aşa cum spune şi proverbul franţusesc : Plus ça change, plus c’est pareil (Cu cât se schimbă mai mult, cu atât se aseamănă mai mult), cam tot aşa stau lucrurile şi cu această lege care, indiferent ce zic şi ce vor zice unii şi alţii, ea Îl atacă direct pe Hristos, şi se atacă la tot ce poate fi mai frumos şi mai valoros în spiritualitatea românească creştin ortodoxă a secolului 20.
Preşedintele Iohannis = Ponţiu Pilat
Numai de la prima vedere ne putem uşor da seama de faptul că Preşedintele României, Dl Iohannis, a avut o atitudine mult asemănătoare cu a lui Ponţiu Pilat. Pentru ca această lege să fie valabilă şi să poată intra în vigoare, ea a fost semnată şi aprobată de preşedintele ţării. Ca şi în scriptură, ”ultimul legislator”, fără să ştie şi fără să-ţi dea seama de răul care-l face şi de consecinţele acestuia, n-a făcut nimic altceva decât că ”s-a spălat pe mâini” de vinovăţia sau nevinovăţia celor vizaţi. Direct, sau indirect, ”nu-l priveşte pe el personal”, pe ”ultimul legislator.” El nu este chemat de nimeni nicăieri pentru a da socoteală de ceea ce face bine sau rău în cazul de faţă. În mod normal, după toate cele scrise şi detaliate în Sfânta Scriptură, Pilat din Pont ar fi trebuit să-L elibereze pe Iisus şi să-L omoare pe Barabas. Iar azi, în anul 2015, în România, înainte de a valida această lege, în mod normal, Preşedintele Iohannis ar fi trebuit să le dea şi legionarilor şansa de a se exprima şi de a-şi spune punctul de vedere. Deşi i s-au transmis scrisori în care era rugat să nu valideze această lege, Preşedintele Iohannis, ca şi Pilat din Pont, s-a făcut că nu aude ultimul glas care-i spune şi-i transmite : ”Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El.” (Matei 27, 19).
Din nefericire, atât Pontiu Pilat cât şi Preşedintele Iohannis, au cedat presiunilor venite din partea iudeilor, din partea celor care nu L-au recunoscut şi nu-L recunosc nici astăzi pe Domnul Iisus Hristos ca fiind Mesia cel mult aşteptat. De remarcat este faptul că această presiune, această insistenţă venită din partea celor care pretind că ”ei şi numai ei cunosc adevărul”, este identică în ambele cazuri : şi la Pilat din Pont, dar şi la Preşedintele Iohannis. Iar ”adevărul lor”, al iudeilor din evanghelii şi al iudeilor care au promulgat Legea 217/2015 este bazat numai şi numai pe minciună, pe fals şi pe imense exagerări şi manipulări. Cum a zis Pilat : ”Eu nu găsesc nici-o vină la el” (Ioan 19, 6), cam tot aceeaşi ”vină” a găsit şi Preşedintele Iohannis la Domnul Octav Bjoza atunci când l-a decorat…
Iuda Iscariotenul şi cele trei iude liberale
Orb şi rău voitor trebui să fi ca să nu vezi şi să nu-ţi dai seama de faptul că ceea ce au făcut Crin Antonescu, George Scutaru şi Andrei Gerea este o copie, „un plagiat” a ceea ce a făcut Iuda Iscarioteanul : ”Vreţi să vi-i livrăm pe legionari ? Ce ne veţi da în schimb ?”
Aceşti indivizi, chipurile, sunt urmaşii lui Constantin I.C. Brătianu (13 ianuarie 1899 – ?? mai 1950), cel arestat şi ucis de comunişti la Sighet. Iar ei, aceste trei iude liberale, fac astăzi pact cu urmaşii comuniştilor, cu urmaşii celor care l-au ucis pe unul dintre cei mai de seamă oameni politici din istoria ţării şi din istoria PNL-ului, fără să mai pui la socoteală faptul că au aruncat în închisori zeci şi sute de demnitari liberali. Este cunoscută şi arhicunoscută dorinţa şi obsesia lui Crin Antonescu de a ajunge cât mai sus în fruntea statului şi de a ajunge, fie prim-ministru, fie preşedinte. Iar pentru aceasta, el nu s-a dat şi nu se dă în lături de la nimic. El ştia şi ştie foarte bine că promovând o astfel de lege ”se dă bine cu cine trebuie” ca să-şi atingă ţelul. În cazul lui, viitorul ne-o va spune, căci cu siguranţă vom afla şi noi în următorii ani câtă valoare au avut şi au cei 30 de arginţi în ziua de azi în România…
”Liniştea” din faţa lui Pilat = cu ”liniştea”din Parlamentul României
Cât priveşte politicienii români, întreg parlamentul şi senatul României, ca şi atunci când Pilat a întrebat cu glas tare : ”Pe cine vreţi să vi-l eliberez ?” nimeni, şi nici-unul nu a sărit în apărarea celor care riscă închisoare doar pentru simplul fapt că sunt legionari, că-şi fac şi ei propaganda lor şi că sunt altfel decât să fie ”pe placul stăpânirii lumii acesteia”. Iar aceasta, această lipsă de a sări în apărarea unor oameni care nu au făcut şi nu fac nimic rău, se datorează fricii. De frică, de frica lor, de frica iudeilor, căci ei ”au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Barabas, iar pe Iisus, să-L piară.” (Matei 27, 20). Tot astfel şi în România zilelor noastre căci ei, iudeii, comuniştii şi urmaşii lor ”au aţâţat mulţimile ca să-i piară pe <<criminalii>> ăştia de legionari”. Cum a fost cu putinţă ca după ce că Iisus făcuse atâtea şi atâtea miracole, să nu ridice nimeni glasul şi să strige în gura mare : ”Eliberează-L pe Iisus şi nu pe Barabas ! Iisus nu a făcut rău la nimeni şi este nevinovat !” !? Cum a fost şi cum este cu putinţă ca în ziua de astăzi, după ce s-a dovedit cu vârf şi îndesat, faptul că mulţi dintre foştii deţinuţi politici au fost sfinţi şi mucenici, iar în parlamentul României şi în numele Bisericii Ortodoxe Române (BOR), să nu se audă măcar o voce puternică strigând : ”Nu vă atingeţi de sfinţii şi martirii noştri, de sfinţii şi martirii neamului românesc !” !? Cum a fost şi cum este cu putinţă ca după 25 de ani în care legionarii au activat liber şi nestingheriţi, şi ţinând cont că în toţi aceşti ani nu s-a întâmplat nici măcar cel mai mic eveniment negativ la adresa lor, să nu zică nimeni în Parlamentul României : ”Măi oameni buni, dar aceşti indivizi au avut şi au activitate continuă în ţara noastră de mai bine de 25 de ani şi nimeni niciodată nu i-a văzut făcând vrun rău la cineva. De mai bine de 25 de ani ei nu au reprezentat şi nu reprezintă nici-un pericol în România !” !?
Nicolae Ceauşescu şi Ion Iliescu şi ei ”i-au denuţat pe legionarii fascişti”
Mai mult decât atât, în decembrie 89 Nicolae Ceauşescu i-a tratat pe manifestanţii de la Timişoara ca fiind ”legionari şi fascişti” ; iar în iunie 90, când inclusiv PNL-ul lui Radu Câmpeanu era împotriva lui Ion Iliescu şi când mulţi PNL-işti manifestau în Piaţa Universităţii, cu toţii, la grămadă, am fost trataţi de Preşedintele Iliescu ca fiind ”legionari şi fascişti”. Inclusiv eu personal, la vremea respectivă, în iunie 90, înainte de a se înfiinţa Partidul Pentru Patrie transformat ulterior în Partidul Totul Pentru Ţară, eram membru PNL şi manifestam în Piaţa Universităţii ca membru al acestui partid.
Deci, este just să spunem că şi Ceauşescu şi Iliescu, s-au folosit de aceste cuvinte pentru a-i calomnia şi a-i denigra pe luptătorii pentru libertate şi democraţie. Exact ca şi Ceauşescu şi Iliescu, tot aşa au procedat şi procedează şi susţinătorii legii antilegionare : fără să-şi vadă paiul din ochiul lor, şi fără să recunoască faptul că ei sunt de fapt extremişti şi periculoşi, profită de poziţia lor şi atacă nişte oameni nevinovaţi care nu au vrut şi nu vor nimic altceva decât libertate şi democraţie în România.
Cezarul lui Pilat şi ”noul Cezar” mai modern…
Ni s-a spus şi ni s-a repetat în nenumărate rânduri că, vezi Doamne, ”trebuie şi noi să fim în rândul lumii, la standardul Europei”, şi de aceea trebuie să fim alături de ei, de europeni, şi să avem o aşa lege ”europeană”. Păi asta este exact ca şi în şantajul şi şmecheria cu ”Nu avem împărat decât Cezarul” (Ioan 19, 5) pentru că la vremea respectivă, în anul 33 după Hristos, ei, ucigaşii Fiului Lui Dummnezeu, nu doreau decât un singur lucru : răstignirea Lui Hristos, iar aceasta, cu orice preţ şi cu orice mijloace. Astăzi, în România, aşa zisul Cezar la care se închină domnii de la institutul Elie Wiesel, nu împărtăşeşte credinţa creştină şi valorile creştinismului. Acest ”nou Cezar” este unul ateu, unul care de multă vreme L-a negat şi L-a marginalizat pe Mântuitorul. În plus, în cazul acestei legi şi acestui nou Cezar, ca şi acum 2000 de ani, ceea ce fac dânşii este un fals, o minciună, căci în statele din Europa de Vest, Canada, SUA şi Australia, atunci când a fost cazul, s-a dovedit că Mişcarea Legionară nu este şi nu a fost niciodată o mişcare fascistă şi nu are absolut nimic în comun cu fascismul. În timpul lungului exil de peste 45 de ani (din 1945 şi până-n 1990), în diferite ţări unde s-au refugiat legionarii români, de mai multe ori au trebuit să se explice în faţa diferitelor autorităţi occidentale şi au dovedit că Mişcarea Legionară n-a avut şi nu are nimic în comun cu fascismul şi extremismul. Pe toată durata exilului, comuniştii şi agenţii securităţii din diferite ţări vestice ”au aţâţat mulţimile” şi autorităţile ţărilor respective asupra ”pericolului legionar”. Exemple de acest fel se pot da enorm de multe, adică exemple în care să se arate că minciunile şi calomniile comuniştilor despre legionarii refugiaţi n-au prins în Occident.
De aceea, şi atunci, în cazul Lui Iisus, la Ierusalim, dar şi astăzi, la Bucureşti, în cazul ”neo-legionarilor” (aşa cum au fost numiţi noii legionari) se procedează de aceeaşi manieră : cu minciuni, falsuri, fantezii, exagerări imense şi manipulări inimaginabile se cere pedepsirea şi răstignirea celor care deranjează ordinea stabilită de unii oameni rău intenţionaţi.
A fi sau a nu fi pentru Hristos, iată întrebarea
Dacă Mişcarea Legionară nu a fost şi nu este cu şi pentru Hristos, atunci ea merită să dispară din istorie. Mai mult, ea merită să fie calificată cum au făcut-o detractorii ei : criminală, teroristă, etc. În schimb, dacă Mişcarea Legionară a fost şi este cu şi pentru Hristos, atunci ea merită să fie menţinută în istorie, atât în istoria patriei, cât şi în istoria Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Mai mult, dacă a fost şi este cu şi pentru Hristos, atunci merită să lupţi pentru ea chiar cu preţul vieţii, chiar cu riscul de a merge şi a petrece vreo câţiva ani la închisoare. Cei care au stat câte 15, 16, 20 sau chiar 23 de ani, cum a fost cazul elevilor arestaţi de Antonescu, ei aşa au crezut şi au gândit : ”Noi suntem aici în primul rând pentru Hristos, pentru libertate, democraţie şi pentru binele ţării noastre ! Dar în primul rând pentru Hristos !” Cartea şi mărturia lui Virgil Maxim intitulată ”Imn pentru crucea purtată” este doar un simplu şi adevărat exemplu. Dar sunt multe, multe alte exemple de acest fel. În cei 25 de ani de ”libertate” s-au publicat suficient de multe cărţi şi mărturii ale foşilor deţinuţi politici astfel încât să nu avem nici cea mai mică îndoială a faptului că legionarii şi sfinţii închisorilor s-au sacrificat şi s-au jertfit pentru libertate, democraţie şi credinţa în Hristos.
În cazul legii 217/2015, ca şi în cazul Lui Iisus, ea vine să impună statului şi legislatorului punctul de vedere al unor indivizi, al unor indivizi care, din păcate, se comportă în ziua de azi exact aşa cum s-au comportat arhiereii şi cărturarii în timpul Lui Hristos. Cu de la ei putere, considerând că ei sunt ”buricul pământului” şi că ei trebuie întotdeauna să aibă dreptate, ei cer în gura mare : ”Răstigneşte-L ! Răstigneşte-L !” Iar în ziua de azi tot ei ţipă din toate puterile : ”Răstigniţi-i ! Răstigniţi-i pe legionari ! La-nchisoare cu ei !”
Atitudinea şi comportamentul celor care au iniţiat, au promovat şi susţinut cu hotărâre şi înverşunare această lege este mult, mult asemănătoare cu a iudeilor care L-au răstignit pe Domnul Hristos. Ca şi atunci, dânşii nu acceptă dialogul, dânşii nu pot înţelege şi nu vor să înţeleagă faptul că greşesc, că sunt pe căi greşite. Ei nu au vrut şi nu vor să înţeleagă faptul că Iisus a fost şi este Mesia cel mult aşteptat. Tot astfel dânşii nu vor şi nu acceptă faptul că Mişcarea Legionară nu a fost antisemită, nu-i fascistă, şi faptul că legionarii au fost şi sunt, mai întâi de toate, slujitorii Lui Hristos.
Neacceptând acest lucru, şi dorind neapărat să-şi impună punctul de vedere, prin jocuri de culise şi tragere de sfori, mai mult sau mai puţin corecte, ei obţin ceea ce doresc, adică o lege şi o legislaţie criminală. Ceea ce I s-a înâmplat Domnului Iisus Hristos a fost o crimă, iar vinovaţii de această crimă niciodată nu au dat socoteală în faţa justiţiei umane pentru fapta comisă. Tot astfel şi în cazul acestei legi, să declari Mişcarea Legionară ca fiind o mişcare fascistă şi criminală, fără să ţii cont de alte păreri, alte opinii şi alte puncte de vedere, este o crimă. Să ceri şi să obţii o lege în care să bagi oameni nevinovaţi la închisoare, este o crimă. Să ceri şi să obţii o lege care condamnă oamenii la închisoare din cauza convingerilor lor politice şi religioase, este o crimă. Să ceri revalidarea unor decizii de tribunal date de un sistem comunist şi criminal, este o crimă. Academia Română, una din forurile cele mai înalte şi cele mai competente din România s-a exprimat deja la acest subiect şi a spus foarte clar că Mişcarea Legionară nu este o mişcare fascistă, antisemită, ş.a.m.d. Să negi aceste lucruri, fără să ţii seama de opinia şi părerea adevăraţilor specialişti, dar mai ales fără să-i întrebi şi pe primii interesaţi de ceea ce gândesc şi care sunt de fapt convingerile lor, este o crimă. Este ca şi cum i-ai condamnat deja încă înainte de a se apăra şi de a spune ceea ce au de spus. Exact aşa cum a fost şi în cazul Domnului Hristos.
Din trecut spre viitor : cu şi pentru Hristos
De cumva se va întâmpla ca în viitor să fie arestaţi şi condamnaţi compatrioţii noştri doar pentru simplul fapt că fac propagandă legionară, ei vor trebui să ştie că atâta timp cât nu au făcut şi nu fac rău la nimeni, şi atâta timp cât ei L-au apărat şi Îl apără pe Domnul Hristos şi Biserica Lui, în definitiv ei nu vor fi închişi pentru fapte criminale, ci pentru Hristos. Exact aşa cum spune şi apostolul : ”Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.” (II Timotei 3, 12), căci această lege este o lege prigonitoare, o lege criminală care-L atacă pe Hristos şi servitorii Lui.
Legile pământeşti şi legile dumnezeieşti nu sunt întotdeauna la fel
Pentru că trăiesc în Canada de aproape 22 de ani, în ultimii ani am avut parte de o experienţă rar întâlnită. În anul 2013, a fost în vizită la Montreal Înalt Prea Sfinţia Sa Arhiepiscopul Nathaniel, Arhiepiscopul Episcopiei de la Vatra, Michigan, SUA. Dat fiind faptul că de o manieră abuzivă şi frauduloasă el şi episcopia lui şi-au însuşit clădirea fostului Centru Cultural Român din Montreal ; dat fiind faptul că acolo se fac zeci şi sute de mii de dolari fără să se ştie ce se face exact cu aceşti bani ; dar mai ales datorită faptului că acolo administratorii bisericii româneşti şi ai episcopiei respective fac afaceri cu organizaţiile criminale care se ocupă de vânzarea drogurilor, fără ezitare m-am adresat episcopului spunându-i exact ceea ce Iisus le-a spus negustorilor din templu : ”Nu faceţi din casa Tatălui Ceresc casă de negustorie” (Ioan 2, 16) şi ”Asta-i casa Lui Dumnezeu iar voi aţi făcut peşteră de tâlhari” (Luca 19, 46).
Cum ”oamenii bisericii” m-au reclamat la poliţie pentru tulburarea liniştii publice, am fost dus la judecată. Fără nici-o ezitare i-am spus şi judecătorului : ”Domnule Judecător, Canada este o ţară a libertăţilor religioase, iar eu nu a făcut decât să-mi practic religia mea, în interiorul bisericii pe care o frecventez, şi să respect întreaga învăţătură a religiei mele care se bazează pe immitatio Christi, adică pe imitarea Lui Hristos.” Judecătorul, în înţelepciunea lui, m-a ascultat foarte atent şi, deşi m-a recunoscut cupabil de a fi perturbat liniştea publică (exact cum a fost cazul şi cu Hristos la timpul Lui), m-a achitat de această acuzaţie. În plus, şi el a recunoscut că este trist faptul că nu întotdeauna legile pământului corespund cu cele divine.
Cam aşa ar fi trebuit procedat şi cu această lege, adică să poată obţine o absoluţie imediată atunci când de fapt ”propaganda legionară” nu este nimic altceva decât propagandă pentru Hristos. În schimb, ei, ”legislatorii” au fixat şi sentinţele…
Dorinţa legionarilor : a-L imita şi a-L sluji pe Hristos
Hristos, atunci când a trăit pe pământ, nu l-a certat sau contrazis pe Ioan Botezătorul pentru faptul că acesta, pe bună dreptate, i-a reproşat lui Irod păcatul comis cu cumnata sa. El, Domnul, i-a mustrat pe farisei şi pe cărturari, iar la templu i-a luat cu biciul pe cei care transformaseră casa de rugăciune în peşteră de tâlhari. Când îi trimite pe apostoli în lume El le zice : ”Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor ; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor.” (Matei 10, 16-18). Aşadar, putem trage concluzia că Mântuitorul nu a fost indiferent la problemele cetăţii, iar El, cu curaj şi îndrăzneală i-a atacat şi i-a arătat cu degetul pe cei care meritau să fie criticaţi şi denunţaţi. În plus pe toţi aceia trimişi de El, i-a avertizat…
Asemenea Lui, şi Corneliu Zelea Codreanu şi mulţi alţi legionari după aceea, n-au făcut nimic altceva decât să se opună ”mai marilor lumii acesteia” care tratau şi tratează această lume după bunul lor plac. A-L imita pe Hristos este datoria oricărui creştin, iar cei care s-au opus comunismului n-au făcut nimic altceva decât să urmeze exemplul Mântuitorului. Cum ei, comuniştii şi alţi politicieni de stânga duceau şi duc o politică profund anticreştină, a fi împotriva lor a fost şi este o obligaţie de bun creştin. De aceea, ”ce-i mâna pe ei în luptă” n-a fost şi nu este decât o atitudine pro sau contra Lui Hristos. Iar această nouă lege nu face decât să continue lupta…
Un exemplu asemănător : martirii şi ”fasciştii” din Spania
În limba franceză exisă expresia care spune : ”Quand je me regarde, je me desole ; mais quand je me compare, je me console.” (Când mă uit la mine, mă dezamăgesc ; dar când mă compar cu alţii, mă consolez.) Cam tot aşa stau lucrurile şi cu martirii şi ”fasciştii” din Spania căzuţi pe câmpurile de luptă în timpul Războiului Civil din 36-39. În urmă cu mai mulţi ani, Biserica Catolică i-a sfinţit şi i-a martirizat pe mai mulţi dintre cei care s-au opus fiarei roşii venită să distrugă bisericile, altarele şi să instaleze comunismul. De partea cealaltă, pentru stânga comunistă şi anti-Hristos, aceştia continuă să-i considere şi să-i trateze de ”fascişti” pe eroii, martirii şi sfinţii Bisericii Catolice din Spania şi din lume. Atunci când Sfântul Scaun de la Roma a luat decizia de a-i sfinţi şi de a le acorda titlul de martiri pentru credinţă, oamenii politici de stânga şi urmaşii lor, care şi azi continuă să-L prigonască pe Hristos, s-au simţit lezaţi şi frustraţi. La noi în ţară, deşi situaţia este cam aceeaşi cu ”sfinţii şi fasciştii”, stânga anti-Hristos a fost mai rapidă…
Biserica Ortodoxă din România (BOR) şi ”indiferenţa” sinodului
Dacă la noi în ţară s-ar fi întâmplat deja ca BOR să fi sfinţit deja pe Valeriu Gafencu şi mulţi alţi legionari care merită să fie sfinţiţi, era clar astăzi pentru toată lumea că iniţiatorii acestei legi continuă să-i prigonească pe sfinţii români şi pe sfinţii închisorilor.
Pe de o parte, tergiversarea BOR-ului este oarecum de înţeles ; pe de altă parte, ceea ce este tot la fel de adevărat este şi faptul că, din păcate, de cele mai multe ori, înalţii ierarhi ai bisericii noastre nu au avut şi nu au întotdeauna o atitudine cu adevărat demnă, înţeleaptă şi curajoasă. Aflat în vizită la Montreal în mijlocul creştinilor ortodocşi, un mare prelat al BOR-ului a fost întrebat de către un creştin de ce nu-l sfinţesc mai repede pe Valeriu Gafencu, fără să mai facă aluzie şi la alţii care şi ei ar merita. Răspunsul a fost pe cât de simplu pe atât de sincer : Pentru că biserica nu se grăbeşte !
În cartea cu titlul ”Mărturisitorii din închisorile comuniste – Minuni, Mărturi. Repere” publicată de Editura Areopag şi Editura Meditaţii în anul 2011, pe prima pagină PS Sebastian Paşcanu, Episcopul Slatinei şi al Romanaţilor, dă o explicaţie cutremurătoare : ”Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinţi. Nu noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinţi. Ci pe sfinţi îi face Dumnezeu şi poporul. Dumnezeu – pentru că le recunoaşte sfinţenia lor şi poporul – pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. Dar va veni şi vremea sutelor şi miilor de preoţi şi credincioşi care au fost închişi şi bătuţi pentru credinţa lor creştinească în închisorile comuniste…”
Aşadar, nouă, creştinilor obişnuiţi, poporului, ne vine datoria de a le păstra vie memoria şi de a continua jertfa lor pentru ca ea să fie primită şi acceptată, atât în cer, cât şi pe pământ. Chiar dacă duhul sfânt vine şi se coboară prin dânşii, prin Sinodul Bisericii, şi chiar dacă ei sunt cei care au harul botezurilor, cununiilor, înmormântărilor, etc, asta nu înseamnă neapărat că doar ei sunt în măsură să propovăduiască şi să apere Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu. Dimpotrivă, nu de puţine ori înalţii noştri ierarhi ”au dat cu bâta-n baltă” şi au făcut lucruri de care ar trebui să le fie ruşine. Spre exemplu, n-a trecut nici măcar un an de când patriarhul nostru împreună cu alţi subalterni de-ai lui îi cântau lui Victor Ponta ”Vrednic este” îndemnând poporul să nu-l voteze pe Iohannis.
Este deci normal ca la asemenea ierarhi să nu te aştepţi că nu vor reacţiona împotriva legilor strâmbe şi nici chiar împotriva noilor legi care-L atacă pe Hristos. Aşa este în anul 2015, aşa a fost şi în anul 1938 şi în 1945…
Legionarii, ei au fost şi sunt ”gardul bisericii”
În schimb, spre bucuria şi fericirea noastră, a creştinilor ortodocşi, chiar dacă de foarte multe ori ierarhii noştri au trădat credinţa strămoşească, diferiţi laici şi buni creştini au fost mai la înălţime decât ei. Astfel este cazul legionarilor şi mai ales al lui Corneliu Zelea Codreanu. Deşi laic, C.Z. Codreanu a lăsat o mărturie şi un testament politic-creştin-ortodox de cel mai înalt nivel. Tocmai de aceea, cuvântul lui, cuvântul lui Zelea Codreanu a fost şi este încă urmărit şi pângărit. Dacă scrierile lui Codreanu n-ar veni de la Dumnezeu, cu siguranţă că ele n-ar fi atât de urmărite şi interzise. Ei, legionarii, au fost şi sunt gardul Bisericii Ortodoxe Române. Pentru ca buldozerul să poată intra să dărâme biserica şi altarul, el trebuie mai întâi să demoleze gardul. Iar dacă gardul este solid, făcut din fier şi din beton armat, şi dacă este bine împământenit, îi va fi foarte greu buldozerului să intre şi să dărâme biserica. În biserică au fost şi sunt ei toţi : creştinii indiferenţi care nu văd dincolo de gard şi preoţii lor slujitori care nu vor să privească atent în jurul lor. Iar gardul, gardul spiritual, l-au constituit şi-l constituie ei, cei care s-au pus de bună voie şi nesiliţi de nimeni în faţa buldozerului pregătit să dea cu biserica la păamânt.
Dacă ierarhii noştri ar fi cu mai puţină băgare de seamă, ar remarca faptul că în Occident, în casa ”noului Cezar”, din păcate, se închid din ce în ce mai multe biserici catolice. Aceasta se datorează şi faptului că aceste biserici n-au avut şi nu au ”gard solid”, gard uman care să se fi opus cu hotărâre, înverşunare şi dăruire până la jertfa supremă.
Cei care au promovat şi avansat această lege tocmai asta urmăresc : să distrugă gardul bisericii. De vor reuşi, în câţiva ani sau în câţiva zeci de ani va fi foarte uşor pentru ei şi pentru urmaşii lor să intre cu buldozerul în biserică. Aşa s-a întâmplat în Rusia după 1917, aşa s-a întâmplat în România după 1945, aşa se întâmplă astăzi ”în casa noului Cezar”…
Istoria se repetă şi se va repeta mereu, iar această lege tocmai acest lucru şi-l doreşte : să reuşească ceea ce nu a reuşit în anii 30 şi în 1945…
Cărţile de bază le-a salvat şi le salvează Dumnezeu
Scrierile lui C.Z. Codreanu au avut şi au un destin care seamănă foarte mult cu destinul scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur sau ale lui Maxim Mărturisitorul. Ca şi scrierile acestor sfinţi, deşi au fost urmărite, persecutate şi de multe ori distruse, ca prin minune de la Dumnezeu, scrierile de căpătâi ale legionarilor au supravieţuit. Puse din nou la index, din aceleaşi motive că, vezi Doamne, ar fi ”antisemite şi periculoase”, în realitate se doreşte interzicerea lor tocmai pentru faptul că ele Îl apără pe Hristos şi Biserica Lui.
Musulmanii şi ”criminalul de război” numit Ştefan cel Mare
La ora globalizării, şi la ora luptei împotriva xenofobiei mondiale, ce-ar fi dacă ne-am pomeni în ziua de azi că mica, gălăgioasa şi zgomotoasa comunitate a musulmanilor şi arabilor din România ar veni să ne ceară nouă, Preşedintelui şi Parlamentului României condamnarea lui Ştefan cel Mare pe motiv că a fost ”criminal de război” !? Din câte se ştie, şi se ştie foarte bine, Ştefan cel Mare a dus multe lupte şi multe războaie cu turcii, cu tătarii şi cu soldaţii lui Mahomed. Dacă BOR-ului i-au trebuit peste 400 de ani ca să-l sfinţească, oare câte sute de ani îi vor trebui să-l sfinţească pe C.Z. Codreanu şi pe toţi ai lui !? Ce-ar însemna astăzi în România ca musulmanii să ceară ”desfiinţarea” cultului lui Ştefan cel Mare !? Ce-ar însemna să ne olige, ”în numele noului Cezar” să dăm toate statuile jos, să-l scoatem din icoane şi să nu mai putem da nume la străzi şi la cartiere cu numele lui !?
Cu astfel de legi care se atacă la tot ce-i mai curat şi mai pur ortodox ne-am putea aştepta la o asemenea cerere din partea musulmanilor din România.
Concluzie
Atâta timp cât această lege va fi valabilă, şi dacă iniţiatorii şi susţinătorii ei nu vor da înapoi, ea reprezintă o adevără provocare la ortodoxia noastră milenară. De fapt, ca să spunem lucrurilor pe nume, această lege, sub masca unui antisemitism inexistent, ea este în realitate cristianofobă, adică îndreptată împotriva bisericii creştine şi se atacă direct la Hristos. Numai că, din păcate, adevărata ei intenţie este bine mascată şi disimulată.
Marian Costache – Montreal, Canada