Omul se cunoaşte după rod. Nu poate omul muşcat de Şarpe să nu scoată din sine venin, răutăţi, ranchiune, urâţenii.De ce să nu scăpăm de sămânţa păcătuirii care rodeşte moartea, pentru a primi plinătatea dumnezeirii, viaţa veşnică? El este şi Izvorul vieţii şi Pomul vieţii, nu pomul binelui/răului/morţii care rodeşte fructe veninoase, răutăcioase.De ce nu vrem să ne golim de orice murdărie pusă de Gunoier, pentru a primi Raiul, “Dumnezeirea”? Cine îl primeşte pe Isus, are cea mai de preţ comoară şi tot ce face este Dumnezeiesc. Pomul bun, ca şi omul bun se cunoaşte după roadă. Nu poate scoate omul pădureţ, adamic, nenăscut din Sămânţa lui Dumnezeu, nu poate rodi Belşugul Duhului Sfânt, care este pacea, dragostea, facerea de bine, bucuria, blândeţea şi alte asemenea roade.De ce ne place să rămânem răi, cârtitori, certăreţi, preacurvari, răzbunători, pungaşi? Omul nu poate fi bun, bunişor, sau şi bun şi rău. Dacă nu se goleşte de sinele infectat de cel rău, poate fi şcolit şi la Patriarhia de la… Oxford, căci “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită… “(Isaia 64/6-7). Nu se poate ca pomul curvă, adică pomul binelui şi răului să producă roade bune. Dacă scăpăm de el prin Isus, singurul care are autoritatea şi puterea să ne purifice, pentru că El a zdrobit capul răului la Golgota, de ce nu-l ascultăm şi nu-l credem pe cel mai de încredere din univers?
Pai daca satana ne a invatat sa ne lipim unii de altii…cind mai avem timp sa ne lipim de Isus?Nici la batrinete nu prea te alipesti tot mai calda e babuca mosului,nu ca para focului cum este El de ei foc…