Tot mai mulţi barosani nu mai încap de cei mulţi. Nu le ajung resursele, spaţiile, distracţiile, şi caută să scape de “concurenţi”. Una dintre metode constă în înlocuirea unor categorii de oameni, cu roboti mult mai productivi, tăcuţi, reduşi la tăcere, ascultători, supuşi, munciând, pe cât posibil, fără plată. Rodney Brooks arată cât de valorosi vor fi roboţii când numărul tinerilor fermieri apţi de muncă va scădea, iar al pensionarilor va creşte.
Ni-l prezintă pe Baxter, robotul cu ochi mișcători și cu brațe sensibile la atingere, care ar putea să muncească alături de o populație tot mai bătrână și să ajute și la treburile casnice. Arthur C. Clarke, un renumit scriitor de science-fiction din anii ʼ50, a spus: “Demografia ne va lăsa cu o mulțime de posturi vacante, iar societatea noastră va trebui să se bazeze pe umerii de oțel ai roboților în viitor. Așadar mă tem că nu vom avea destui roboți.” Iată de ce producem şomeri încă de pe băncile şcolilor, învăţându-I pe tineri să nu muncească, să deteste munca, să urască disciplina, FAMILIA, virtuţile, valorile, şi să aprecieze nonvalorile, gayiu-rile, barurile, telecalculatorul. Acum, pe gratis, au fost concepuţi roboţi de oţel, pentru că fermierii încă refuză robotizarea lor, trimiţându-I deocamdată să preia munca periculoasă, inclusiv să lupte pe front!.
Fermier David Etelka, Hunedoara