Publicat la:
Mai 29, 2014
Omule, oricine ai fi, popor lumesc…” Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!”.” (Isaia 58/1)…” Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul “(Deuteronom 30/15) alege dumnezeieşte Cananul Ceresc… După ce am plămadit şi am clădit temelia comunismului din lacrimi, sânge, nedreptăţi, hoţii, prigoniri; După ce am scos învăţământul Dumnezeiesc şi am pus în loc ideologia comunistă/demonista; După ce am înlocuit Crucea lui Isus cu secera şi cicanul…; După ce am deposedat pe nobilii vremii de propria bogăţie şi am înfundat puşcăriile şi occidentul cu ei;
După pactul diavolului încheiat intre Slujbaşii Domnului cu Slujbaşii statului comunist, în schimbul scutirii de taxe, impozite şi comercializarea idolilor; După Marea Trădare Naţională din 1989 şi vânzarea ţării pentru un fotoliu de preşedinte, câtă răbdare mai vrei să aibă Dumnezeu cu atâtea păcătuiri? Până când refuzam sfatul Dumnezeiesc:” Asta-I Calea, mergi pe ea”? Cât mai rătăcim şi cât ne mai lăsam minţiţi de idoli, datini, tradiţii, pomeni, taxe, idolatrii şi învăţăturile preoţeşti, deci Nedumnezeiesti? După 40 de ani de rătăcire prin pustia comunismului şi de înrăire prin “Apocalipsa” fesenismului, Poporul Român, astfel, nu poate scăpa de pedeapsa blestemului, care apasă în primul rând din cauza împietririi căpeteniilor acestui POPOR.
Cum credem că peste urâţeniile comuniste putem clădi alte nedreptăţi, mult mai grave?
