Publicat la:
Aprilie 12, 2013
Isus încă se roagă de lumea creată de El să-l primească pentru salvare. El şi urmaşii Săi nu au putut fi omorâţi nici de filozofi, nici de preoţi ori atei, rugându-se şi pentru români şi pentru evrei şi pentru greci şi pentru rromi.” Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare lupta duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.” Dumnezeu ne spune clar că nu este nevoie de nici o contribuţie din partea omului pentru mântuire. Este prea mare jertfa, este prea scumpă iubirea Lui şi este prea murdară vinovăţia omului, ca să alăturăm măcar un efort omenesc pentru iertarea păcătosului. Fardarea, cosmetizarea, ameliorarea firii vechi, păcătoase de către om, de către preot, de către pomeni sau lumânări ori bani nici nu intră în discuţie! Cum peştele trăieşte în apă şi creştinul născut din nou, iertat, trăieşte în Duhul Sfânt, în Cuvânt, pentru că în cine rămân Eu şi cine rămâne în Mine aduce multă roadă; Caci despărţiţi de mine nu puteţi face nimic! Preot Ion Agrogoraie, Cernauti
De ce facem din subconştient o puşcărie, câtă vreme îi putem elibera prin iertare pe vinovaţi ?
Cine nu are pe Duhul Sfânt, are duhul păcatului, de care oricum va trebui să se lepede. Oricine îl leapădă pe satana şi îl primeşte pe Isus, nu mai moare, nu mai este judecat şi nu mai păcătuieşte, pentru că în Isus nu este păcat, pentru că nu mai poate fi judecat a doua oară şi pentru că a murit odată pentru totdeauna, a înviat şi nu mai poate muri a doua oară. De ce omul să nu scape de trupul păcatului aducător de moarte, ca să primească Duhul aducător de Viaţă veşnică? De ce să avem ca tată pe Diavolul care ne face numai rău şi să nu căpătăm gratis Duhul Înfierii pentru a moşteni veşnicia, sfinţirea, bogăţia Cerească inimaginabilă? Căci “În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;” Acest Dar Dumnezeiesc este oferit gratis oricărui om, contrar preoţilor care impun pomeni, mătănii, taxe, închinarea la picturi aurite etc.De aceea acum lumea arată jalnic, pentru că au înlocuit pe Dumnezeu Măreţ, Bun, Perfect, cu un dumnezeu deformat în tablouri iconate, sau un dumnezeu cartonat, fapt pentru care avem creştini şi boieri de carton. Răul fatal ni se trage de la datini, tradiţii, idoli iconati ori sculptaţi, pentru că: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sã ţineţi datina voastrã.” (Marcu 7:9)
“Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o iertare aşa de mare”?
“Sfântul” Pavel, inspirat de Duhul Sfânt a spus că orice om nu trebuie să primească neprihănirea condiţionată de canoane preoţeşti, căci este dăruită gratis de Isus. Biblia ne spune că omul este iertat şi îndreptăţit, înfiat de Tata prin sângele lui Isus. Prin transfuzia cu sângele Sfânt al lui Isus, omul născut din nou umblă condus de îndemnurile Duhului Sfânt. El nu mai ascultă de instincte şi de poftele păcatului. Omul născut din nou este încrezător că nici un păcat nu-l poate despărţi de tăria şi de dragostea lui Dumnezeu, care este mai mare şi mai tare decât toate poftele la un loc. Omul înfrăţit cu Isus umblă prin lume,” nu având o neprihănire (omenească, preoţească) a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă”. Iată îndemnul dumnezeiesc de a mulţumi pentru eliberarea de sub dictatura condiţionărilor preoţeşti. Contribuţia păcătosului impusă de către preoţi pentru iertare este o crimă împotriva Cerului şi Pământului. Nici un om nu trebuie să plătească vreun ban pentru pomelnic. Nu trebuie să cumpere lumânări ca să rentabilizeze fabrica de aburit oamenii. Nu trebuie să sărute icoane sau oase putrede de păcat şi nici nu trebuie să îngenuncheze în faţa acestor idolatrii, pentru că este păcat. Noi nu suntem în stare să destăinuim misterele ochiului, ori să inventariem speciile de peşti şi credem noi, nişte fiinţe limitate, că putem cuprinde necuprinsul într-o icoană făcătoare de bani?
