Începutul calvarului

Prin Sentinţa nr. 210 din 14 februarie 1949, Ionel Pavel a fost condamnat de către Tribunalul Militar la şapte ani de temniţă grea. În toţi aceşti ani, a trecut prin beciul Securităţii de la Galaţi, Ministerului de Interne, Penitenciarului Jilava, Penitenciarul Piteşti, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla şi apoi iar la Jilava, de unde a fost eliberat la data de 13 august 1955.

A fost închis în beciurile Securităţii din Galaţi, unde a stat stat o zi şi o noapte într-o cameră, fără mâncare şi fără băutură. Apoi, a fost transferat la Bucureşti, la Ministerul de Interne. „M-au dus într-o cameră de tortură, m-au aşezat ghemuit pe o bară de metal, m-au legat la mâini şi la picioare şi m-au lovit în timp ce învârteau bara de metal“, povesteşte părintele Ioan Pavel.

„Mândra mea de altădată”

Cea mai urâtă amintire este din Penitenciarul Jilava. Colegii de celulă ştiau că e student la Teologie şi l-au rugat să le cânte ceva, pentru a le mai alunga dorul de acasă. „Hai, mă Ioane, cântă-ne ceva ca să ne mai schimbăm gândurile. Mi-a venit un dor de casă şi am început să cânt «Mândra mea de altădată». În momentul în care am terminat de cântat, s-a deschis brusc uşa. Un ofiţer a întrebat «Cine a cântat, mă bandiţilor?». M-au luat şi m-au dus în Camera Neagră. Acolo nu era lumină, nu era aer, iar pe jos erau fecale şi urină. Nu mă puteam aşeza jos, aşa că am mers toată noaptea. Cred că am făcut câţiva kilometri“, îşi aminteşte cu oroare preotul Pavel.

„Ne loveau ca pe nişte vite”

După o perioadă de stat la Gherla, a fost trimis la Jilava, cu lanţuri la picioare şi cătuşe la mâini. „Acolo am dormit o noapte cu lanţuri la picioarele care se umflaseră, iar metalul îmi intrase în carne. În timpul zilei, când ne scoteau la plimbare, miliţienii stăteau pe două rânduri pe coridor şi dădeau cu ciomagul în noi ca în nişte vite. Asta se întâmpla în fiecare zi“, povesteşte fostul deţinut politic.

Te forţau să-ţi faci mama curvă

Pe lângă bătăile aplicate, se organizau ritualuri demenţiale pentru distrugerea morală a victimelor. „Aveau o cameră specială, unde ne luau şi ne băteau până ce ameţeam.Te întrebau de familie, de mamă, fraţi şi surori. Te forţau să te dezici de familie şi să spui că mama ta este o curvă. Ei urmăreau să ne distrugă sufleteşte”, povesteşte fostul deţinut politic.

La Penitenciarul Gherla, încă din primele zile a fost repartizat în fabrică, la tâmplărie. „Trebuia să fac şase bălii pe schimb, să fie de calitate şi să nu curgă apa din ele. N-am putut face norma şi directorul Goiciu a rupt o scândură de capul meu. M-a trimis în carceră unde am luat o bătaie cruntă”, spune părintele Ionel. Nu poate uita cum un coleg de la Teologie, Costică Vaman, a fost bătut în mod barbar şi răstignit în Vinerea mare, înainte de Paşti. “L-au legat de mâini şi de picioare şi l-au răstignit la fereastră. Era frig, îl ţineau în pielea goală şi îi mai aruncau câte o găleată de apă“.

Canalul Marea Neagră

“Acolo trebuia să muncim ca nişte sclavi. Trei inşi trebuia să încarce un vagon cu pământ în trei sferturi de oră. Dacă nu reuşeam, nu ne dădeau mâncare, ne băgau la carceră şi ne băteau. Mai grav era că ne puneau să ne batem între noi. Ei urmăreau să ne urâm semenii. Asta a fost era cea mai mare lovitură adusă sufletului uman. Nu mai aveai certitudinea că se va termina vreodată“.

Facă-se voia ta!

Credinţa în Cel de Sus a fost cea care i-a dat putere şi l-a ţinut în viaţă. “În fiecare clipă, chiar şi în timp ce munceam, mă rugam la Dumnezeu. Nu ceream ceva special. Spuneam doar «Facă-se voia ta!»“, mărturiseşte cu lacrimi în ochi bătrânul. După şapte ani de temniţă grea, Ionel Pavel nu s-a mai dus la Litere şi la Medicina Veterinară. A continuat Facultatea de Teologie şi s-a făcut preot.

Metode de tortură folosite în lagărele comuniste: izolator, bătaie la tălpi şi cătuşe americane

Scriitoarea Aspazia Oţel Petrescu a fost închisă 14 ani în lagărele comuniste. Colegii de suferinţă s-au dus unul câte unul, dar ea a rămas să aştearnă pe hârtie toate trăirile adunate după gratii. Şi-a sărbătorit a optzeci şi noua aniversare şi spune că „nici nu bănuiau bolşevicii câte zile i-au fost date să trăiască”.

Femeia a fost încarcerată pe vremea studenţiei, deoarece aderase la Cetăţuia, organizaţia de tineret a femeilor din Mişcarea legionară şi a primit 10 ani de temniţă grea. “Femeia care ne conducea a fost ucisă şi i-am făcut un priveghi. O camaradă ne-a pârât atunci după prenume. Cele pe care le-au prins au declarat că eu ştiu mai bine membrele grupului, crezând că am fugit în munţi. Am fost singura bătută să dezvălui tot ce ştiu”.

La închisoarea de la Mislea detenţia a fost mai uşoară, deşi erau închise toată ziua. Au reuşit să îşi organizeze viaţa într-un mod cât mai plăcut. „Aveam câte o oră destinată rugăciunii, una povestirilor, alta pentru învăţarea limbilor străine şi pentru lucrul în os. Şlefuiam osul pe piatră şi făceam adevărate capodopere, cruciuliţe, medalioane, globuri. Dintr-o fustă ruptă în bucăţele am realizat mărţişoare, pe care le-am oferit cu ocazia aniversărilor. În acea perioadă mi-am închipuit închisoarea ca o poveste.”

În timp, oamenii din lagăre au făcut ateliere de cusături româneşti, de covoare, de artă decorativă şi viaţa acolo devenise suportabilă. “Atelierul de artă românească a devenit atelier de confecţii. Am avut o comandă de ii şi le-am făcut prea scurte. Noroc că aveam altele şi le-am schimbat. Cele care făceau parte din atelierul de artă decorativă au făcut un catren plin de ironie. Aşa a început războiul între oase şi ii: întreceri în melodii şi creaţii literare, care aveau ca hârtie memoria şi condei gândul”.

Suferinţa era transmisă prin Morse

Când a fost mutată la Miercurea Ciuc, lagărul s-a transformat în coşmar. „Gardienii erau ajutaţi de climat. Eram duse la izolator, bătute la tălpi şi încătuşate pentru toate nimicurile”.

Pentru a se înţelege între ele, deţinutele au creat alfabete secrete, care au fost descifrate de informatori până la urmă. “Cu alfabetul Morse le-a fost ceva mai greu, pentru că linia o trasam pe perete şi punctul îl băteam. Cei care ne ascultau obţineau doar frânturi şi nu reuşeau să ne înţeleagă”, îşi aminteşte Aspazia Oţel Petrescu.

Cu cât creştea persecuţia, cu atât creştea şi inventivitatea. “Pe tuburile de la pasta de dinţi, aplatizate, ca nişte plăcuţe, şi unse cu săpun, scriam cuvintele pentru lecţiile de limbi străine. Când ne-au descoperit, scriam pe fundul cănii sau al ligheanului”, spune femeia cu emoţie în glas. Obiectele circulau între celule prin coşurile sobelor. Poeziile erau transmise pe prosoapele întinse la uscat, însăilate în sistem Morse.

La sfârşitul celor 10 ani de temniţă, Aspazia Oţel Petrescu a fost dusă la biroul de eliberare. “După ce am semnat biletul de ieşire m-au pus să ies afară şi m-au aşezat într-un pluton. Am fost calificată drept irecuperabilă şi am crezut că merg să mă împuşte. Ce ar putea fi mai frumos decât să mori pentru ţara?”, spuse femeia.

În scurt timp a aflat că pedeapsa i s-a prelungit cu 4 ani şi că va fi dusă la Mislea. “M-au închis singură foarte mult timp, aproape că am uitat să vorbesc. Nu mă aşteptam să mai scap de acolo”.

Pentru că a refuzat să răspundă la o anchetă, au dus-o într-o încăpere ascunsă. “Mi-au prins mâinile la spate în cătuşe americane, care-mi intrau în carne la fiecare mişcare. Pe jos era ceva negru. Iniţial am crezut că sunt smocuri de paie, dar apoi am realizat că erau şobolani. Unul dintre ei s-a urcat pe scări şi m-a privit. Am avut nopţi întregi coşmaruri cu el”.

Un alt episod greu din lagar este când a stat la izolator, pentru că nu a dorit să pârască. “Ne ţineau două zile flămânzi şi în a treia zi ne aduceau jumătate de porţie de mâncare, rece ca gheaţa. M-am făcut ca o vişină putredă, sângele a început să reacţioneze şi miroseam a acetonă”.

După 14 ani de chinuri în lagăr, Aspazia Oţel Petrescu a văzut din nou lumina soarelui. “Lumea de afara era altfel, comunismul devenise victorios. Mi-a fost mai greu să mă acomodez cu acea << libertate>>, decât cu închisoarea”, mărturiseşte femeia.

Instituţia pentru care inchiziţia era copil mic: “Erau torturi fizice şi psihice inumane“

Ileana Silveanu, o fostă profesoară de limba română, a scris zece volume prin care scoate la iveală instrumentele prin care Siguranţa îi reducea la tăcere pe cei care nu se supun.

Timişorenii nu se temeau de o anumită persoană. Lor însă li se făcea “pielea de găină” la auzul cuvântului “Siguranţă”. Este numele celei mai odioase instituţii din România comunistă, care nu a ezitat să pună în aplicare cele mai inumane metode împotriva celor care nu împărtăşeau noile orientări.

Ileana Silveanu, fiica fostului şef al Statului Major al trupelor regale din Timişoara, colonelul Ioan Ursă, care a fost arestat de trei ori de comunişti pentru „uneltire împotriva statului”, „crime de război”, a descoperit şi a făcut publice crime odioase comise de comunişti, torturile fizice şi psihice la care au fost supuşi cei care nu le împărtăşeau crezurile.

Ileana Silveanu vorbeşte despre tratamente considerate azi cruzime faţă de animale, dar care atunci se experimentau pe oameni.

„Statul comunist s-a temut şi de umbra lui. A trebuit să ducem o viaţă duplicitară: una spuneam, alta gândeam şi altceva era în sufletele noastre. În cărţile mele descriu cum au fost trataţi oamenii la securitate. Erau torturi fizice şi psihice care depăşeau imaginaţia. Inchiziţia a fost copil mic”, a mai declarat Silveanu.

Arestată patru luni

În 1949, când avea doar 16 ani, Ileana Silveanu a fost arestată, pe motiv că a vorbit despre „omul liber”. A fost judecată şi condamnată la patru luni de puşcărie pentru „crimă de uneltire”. „Când am apărut la celulă, condusă de gardiană, au strigat: luaţi-o şi pe bandita asta! Nu am avut loc în pat. Mi-au spus că pot să dorm şi sub pat, că nu sunt aşa mare. O studentă de Arte Plastice a împărţit apoi patul ei cu mine. Când eram scoşi afară în curte, nu aveam voie să privim decât călcâiele celor din faţă. Masa de dimineaţa era apă caldă diluată, la prânz zeamă în care găseai o bucată de varză şi turtoi: o bucată de mălai”, a povestit Ileana Silveanu.

Închisoarea se afla în clădirea de vizavi de magazinul Bega. Tragedia familiei a continuat în anul 1951, când bunicii au fost deportaţi în Bărăgan. Mai târziu, Siguranţa s-a transformat în Securitate, care îşi avea binecunoscutul rol din perioada lui Ceauşescu. „Am avut o obligaţie morală faţă de cei care s-au sacrificat, care au ştiut să rămână demni de-a lungul anilor”, a spus Ileana Silveanu.

“Sadica Vida”

Bătrânii din Timişoara îşi amintesc despre Vidosava Nedici, ca fiind una dintre cele mai crunte angajate ale Securităţii.Numele de Vidosava Neda provoca fiori în rândul timişorenilor care au avut ghinionul să fie anchetaţi între 1946-1950. “Vida” lucra la Securitate în subordinea lui Bugarschi, şef al Securităţii pe întreaga regiune a Banatului. Era vestită pentru neverosimila ei cruzime şi pentru metoda ei de tortură preferată: bătaia peste testicule. Aproape în toate mărturiile este pomenită drept „sadica Vida”.

„E adevărat că a fost foarte dură cu unii. Metoda ei era bătutul la testicule, în special pentru cei care erau împotriva sârbilor. Bătea de rupea pământul”, a povestit Emil Sebeşan, unul din supravieţuitorii „Experimentului” de la Piteşti.

Metodele torţionarei Vidosava Nedici au fost documentate în mai multe cărţi scrise de foşti deţinuţi şi opozanţi ai regimului comunist. În lucrarea intitulată “Rezistenţa armată anticomunistă din munţii României”, Cicerone Ioniţoiu scria: „Prin închisori am întâlnit victime care au supravieţuit anchetelor şi am auzit povestindu-se despre metode de tortură înspăimântătoare, dar ca o femeie să schingiuiască, cu o bestialitate de neimaginat pentru o minte sănătoasă, n-am auzit decât în anul 1950. Se numea Vida şi era anchetatoare la Timişoara. Perversiunea ei era dublată de ura ce o purta românilor”.

Un alt fost deţinut, Remus Radina, în “Testamentul din morgă”, adăuga: „La Securitatea din Timişoara lucrau ca anchetatori şi nişte sârbi, îmi amintesc de Bugarschi şi Vida. Ei torturau îngrozitor pe deţinuţii politici români. În special Vida, o femeie din Becicherecu Mic, de o rară cruzime, care bătea bărbaţii peste organele genitale”.

Tortura, arma favorită în primii ani ai regimului comunist. „Experţii durerii” de la Timişoara

Cele mai cunoscute nume de ofiţeri de securitate care au torturat oameni la Timişoara vin din prima decadă a Partidului Comunist Român, când aceasta era principala armă pentru „îmblânzirea” celor care nu erau deacord cu „regimul”.

Poveştile despre cruzimea unora dintre securiştii primilor sunt încă spuse acum, la mai bine de 60 de ani de la evenimente. Bătrânii din Timişoara îşi amintesc despre Vidosava Nedici ca fiind una dintre cele mai crunte angajate ale Securităţii. Emil Sebeşan este unul din cei care o cunosc bine pe cea cunoscută drept “sadica Vida”.

Numele de Vidosava Neda provoca fiori în rândul timişorenilor care au avut ghinionul să fie anchetaţi la începuturile regimului comunist, între 1946 şi 1950. “Vida” lucra la Securitate în subordinea lui Bugarschi, primul şef al Securităţii pe întreaga regiune a Banatului. Era vestită pentru neverosimila ei cruzime şi pentru metoda ei de tortură preferată: bătea bărbaţii cu un creion peste testicule. Aproape în toate mărturiile este pomenită drept “sadica Vida”.

„E adevărat că a fost foarte dură cu unii. Metoda ei era bătutul la testicule, în special pentru cei care erau împotriva sârbilor. Bătea de rupea pământul. Îmi amintesc că a venit o dată şi după mine, dar nu m-a anchetat ea”, a povestit Emil Sebeşan, unul din supravieţuitorii „Experimentului” de la Piteşti. Sebeşan a cunoscut-o foarte bine pe „Vida” cu care s-a revăzut în anul 2000. „În 1945-1946 am cunoscut-o la Becicherecul Mic, locul unde s-a născut. Eu făceam curte unei fete de acolo. Ne-am reîntâlnit la o nuntă, tot la Becicherecu Mic. I-am spus atunci de comportamentul ei. A spus că nu discută cu mine problema asta. Şi că nu am ce să îi reproşez eu”, a mai spus Sebeşan.

A scăpat de execuţie

Vidosava Nedici a devenit funcţionară şi traducătoare de limbă sârbă la Siguranţă, apoi la Securitatea din Timişoara, în 1946. Din 1949, a fost mutată la Securitatea din Bucureşti, cu gradul de locotenent. A fost arestată în 1950 ca spion iugoslav, condamnată la moarte, dar nu a fost executată. „A trăit la Viena, dar de acolo s-a mutat la Belgrad, acum aproape 40 de ani”, spunea Sebeşan în 2010.Vida Nedici la 86 de ani, EVZ

În 2009, la 86 de ani, “Vida” Nedici refuza să recunoască atrocităţile comise, considerându-le invenţii ale Securităţii pentru a o denigra. „Am fost traducătoare la Securitate, de limba sârbă. O mie de oameni spun că i-am bătut, eu singură spun că nu”, declarat acesta acum patru ani.

La Belgrad a lucrat în comerţul exterior, apoi la un service auto. Nu s-a căsătorit şi nu a avut copii, iar ultimele informaţii despre ea spuneau că trăia dintr-o pensie decentă în capitala Serbiei, unde nimeni nu are cunoştinţă despre atrocităţile care îi sunt imputate în România.

[…]

Călăii rezistenţei din munţii Banatului

Mai mulţi gradaţi din Securitate s-au ocupat de urmărirea, capturarea şi anchetarea luptătorilor de rezistenţă din Munţii Banatului, anchete care s-au finalizat cu 22 de condamnări la moarte, dintre care 13 au şi fost puse în aplicare.

Acţiunea de capturare a partizanilor a fost condusă de maiorul Aurel Moiş, coordonatorul Comandamentului Unic Timiş în 1949, provenit din vechea Siguranţă. „Când va deveni maior de Securitate, îşi va face o nedorită faimă prin bătutul la tălpi, al arestaţilor şi va fi răspunzător de uciderea partizanilor şi răsculaţilor din părţile Banatului, ca şi de deportările bănăţenilor în Bărăgan”, scria Cezar Zugravu, care a avut de a face cu Moiş ca student, în cartea „Mărturii ale suferinţei”.

La acţiunile îndreptate împotriva rezistenţei din Munţii Banatului, înfrântă până în a doua jumătate a anilor ’50, au mai participat maiorul Ion Irinca, anchetatorul Traian Lois, căpitanul Gheorghe Mihălceanu sau caporarul Grigore Nedelcu.

Coordonatorul echipei de anchetatori în primii ani ai Securităţii timişene, el însuşi un anchetator descris ca „plin de zel şi sadism”, era Martin Schnellbach. Acesta fusese, în anii ’30, un communist ilegalist, la fel ca şi Viliam Ştescai, un căpitan cunoscut ca un anchetator feroce. Un alt torţionar care a căpătat renume la Timişoara în primii ani după război a fost Alexandru Plăcintă, un locotenent-major de Securitate de o cruzime devenită notorie printre cei care aşteptau să fie anchetaţi. La un moment dat securistul ar fi fost bătut atât de rău, încât ulterior nu a mai anchetat pe nimeni. Conform comunism.ro, tânărul „frontierist” care l-a bătut a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, fiind eliberat mai repede, în 1964.

Securiştii Revoluţiei

Agenţii de Securitate implicaţi în evenimentele din decembrie ’89 au fost şi ei numiţi torţionari, deşi poate descrierea nu a fost exactă pentru fiecare caz. Cele mai cunoscute nume sunt cele ale securiştilor care interogau răniţii de la Spitalul Judeţean, ei fiind responsabili şi pentru dispariţia cadavrelor trimise la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti.

Fostul adjunct al şefului Miliţiei Timiş, Ioan Corpodeanu, membru al Lotului “Timişoara”, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. El este cel a care a trimis la Bucureşti, pentru incinerare, primele cadavre ale revoluţionarilor ucişi, împreună cu şeful său, Ion Deheleanu, şi cu colonelul de Securitate Ioan Ghircoiaş. Corpodeanu a fost graţiat de Ion Iliescu, în ultima sa zi ca preşedinte, chiar la 15 ani de la declanşarea Revoluţiei. Fostului maior de miliţie Iosif Veverca a fost şi el arestat pentru implicarea în evenimentele sângeroase din 17-18 decembrie 1989 de la Timişoara. A fost condamnat definitiv, la 25 august 1997, de Tribunalul Militar Bucureşti, la 15 ani de închisoare, pentru uciderea unui tânăr. A scăpat de puşcărie pe motive medicale, iar în ultimii ani a practicat avocatura.

Exclusiv/ Drama unui fost deţinut politic: “A fost ca la Auschwitz, doar că nu ne-au gazat”

Constantin Vlasie povesteşte despre cea mai cumplită metodă de distrugere a personalităţii Constantin Vlasieumane inventată şi aplicată de comunişti. Pentru tortura îndurată în Lagărul de exterminare Gherla, gălăţeanul cere statului român despăgubiri de 600.000 lei.

Pentru Constantin Vlasie, calvarul a început în a patra zi de Paşti, pe 27 aprilie 1949, cu 17 zile înainte să intre la Bacalaureat. Era elev la Liceul „Roman Vodă”, din oraşul Roman, judeţul Neamţ. În 1948, s-a înfiinţat Securitatea, iar în 1949, a făcut parte dintr-un prim lot de persoane arestate de sinistra instituţie. Motivul: «uneltire împotriva ordinii sociale – articolul 209 Cod Penal».

Prin decizia 1.566 din 12 decembrie 1949 Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat la şase ani de puşcărie. Comuniştii i-au arestat toată familia „Făceam propagandă împotriva regimului comunist care abia se instaurase. Eram convinşi că vom reuşi să schimbăm ceva. Eram tineri şi credeam în şansa noastră. Asta până când un prieten, Titi Fântână, a vorbit de faţă cu un coleg de şcoală, Dan Manole. Acesta din urmă ne-a pârât la Securitate şi am fost arestaţi”, povesteşte cu amărăciune fostul deţinut.

Gherla – casa iadului

Au urmat clipe groaznice. A fost considerat „duşman al poporului” şi a fost ţinut şase luni în beciurile Securităţii, fiind anchetat zi şi noapte. A fost încarcerat la închisorile „Galata” Iaşi, Jilava, Peninsula Valea Neagră, Poarta Albă şi Gherla. Calculul comuniştilor era, după cum afirmă Constantin Vlasie: «Să radă de pe faţa pământului toată elita românească, pe toţi care încercau să gândească, iar poporul să devină o masă uşor de manevrat».

Fostul deţinut politic consideră că torţionarii comunişti au fost la fel de răi ca hitleriştii. „Au fost diabolici. Ne puneau să mâncăm fecale, dormeam pe jos, ne băteau la tălpi până leşinam. Erau zile când nu ne scoteau deloc afară.

Biletul de călătorie la ieşirea din închisoarea Gherla

Nevoile le făceam în aceeaşi cameră. Era un miros infect. Baie făceam odată pe săptămână. Ne băgau sub duş rece. A fost la fel ca la Auschwitz, doar că nu ne-au gazat. Închisorile erau pline de oameni nevinovaţi”, îşi aminteşte ororile prin care a trecut Vlasie Constantin.

«Eram un cadavru pe verticală»

La Gherla, a trecut prin „reeducare”. Pe lângă bătăile aplicate, s-au organizat ritualuri demenţiale pentru distrugerea morală a victimelor. „Au vrut să ne demoleze moralul. Aveau metode diabolice pentru a ne face să renunţăm la credinţa noastră şi să ne închinăm lor. Ajunsesem un cadavru pe verticală. Nu vă puteţi imagina cum arată Iadul. Mureau oamenii pe capete. Cădeam din picioare de foame şi foştii torţionari se lăudă acum la televizor că ne dădeau să mâncăm ciocolată. Când am ieşit din închisoare am aflat că cel care mă turnase, Dan Manole, devenise colonel de Secutitate la Constanţa”, spune revoltat fostul deţinut politic.

Toată familia arestată

Securiştii nu s-au oprit până ce nu i-au distrus întreaga familie şi i-au confiscat întreaga avere, casă, teren, animale şi cereale. „Tatăl meu a fost închis pe motiv că era chiabur şi că făcea parte din Partidul Naţional Ţărănesc. Mama a fost condamnată la 52 de zile de închisoare pentru sabotaj. Fratele meu a fost inchis la Jilava pe motiv că nu a denunţat un coleg de facultate care frecventa librăria «Americana»”, povesteşte fostul deţinut politic.

Şi-au schimbat hainele şi conduc tot ei

Bătăile şi foametea din temniţă nu l-au făcut să-şi piardă speranţa că torţionarii săi vor plăti pentru faptele lor. „Mi-e scârbă de tovarăşul Ion Iliescu când îl văd zilnic la televizor. Nu pot uita că, după 43 de ani de comunism, i-a făcut golani pe studenţi în Piaţa Universităţii. E strigător la cer. Iliescu juca tenis cu Ceauşescu şi acum face pe moralistul. Aceşti torţionari trebuia să zacă în puşcării, nu să pună mâna pe putere”, declară revoltat fostul deţinut politic.

La 81 de ani, Vlasie Constantin, a dat în judecată statul român şi cere daune morale în valoare de 600.000 lei, pentru cei şase ani de viaţă sacrificaţi în temniţele comuniste. „Tu nu înţelegi şi nici nu poti pricepe. De ce în drumul lor către lumină/ Se prăbuşesc în lanţuri făr’de vină/ Cei ce zidesc o lume care începe“

“Mai am o singură dorinţă: vreau ca poporul român să nu mai fie superficial. Avem nevoie de spiritualitate“.

Torţionarii Sibiului

Colonelul Gheorghe Crăciun, fost şef al Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu, despre care se spune că a inventat ca şi instrument de tortură carcera de 60 de centimetri pătraţi pe 60 de centimetri pătraţi căptuşită pe interior cu cuie, şi maiorul Nicolae Briceag, fost şef al Serviciului Raional de Securitate Sibiu sunt persoane care au intrat în istorie pentru cruzimea de care au dat dovadă în pedepsirea opozanţilor regimului comunist.

Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, viitorul colonel de securitate Gheorghe Crăciun s-a născut într-o familie de ţărani greco-catolici cu şase copii, fiind de profesie cazangiu. Absolvent a patru clase la şcoala industrială de ucenici, Crăciun a ocupat, începând cu venirea comuniştilor la putere, mai multe funcţii în aparatul de represiune: chestor şi prim-chestor de poliţie la Poliţiile Sibiu, Cluj şi Constanţa (1945 – 1947); inspector de Siguranţă la Inspectoratul Regional de Siguranţă Sibiu (1947, aug. 1948); şef al Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu (sept. 1948 – 1951); şef al Direcţiei de regionale de Securitate Craiova (1951 – 1952); director adjunct al formaţiunii 0722 Constanţa/Centrul de Coordonare Constanţa din DLCM (23 oct. 1952); director al Întreprinderii de construcţii a MAI (1954); şef al Grupului operativ din munţii Făgăraş (1954); locţiitor (1955 – 1956) şi şef al Direcţiei regionale MAI Braşov (feb. 1956 – nov. 1958); comandant la penitenciarul Aiud/formaţiunea 0622 (nov. 1958 – 31 dec. 1964); locţiitor al şefului Direcţiei a III-a din MAI (ian. 1965 – 1967); locţiitor al şefului Direcţiei I din CSS (ian. 1968).

Torţionarul partizanilor

În calitate de şef al Direcţiei regionale de Securitate Sibiu, Gheorghe Crăciun a anihilat mai multe grupuri de partizani din zona Făgăraş, printre care şi grupul lui Nicolae Dabija şi a arestat personal pe Vaida Voievod, A.C. Cuza, Emil Haţeganu, precum şi persoane de etnie germană din regiune. Gheorghe Crăciun a rămas cunoscut în istoria sistemului concentraţionar comunist ca acela care a implementat la Aiud, în perioada directoratului său (nov. 1958 – dec. 1964), procedeul „reeducării târzii”. Potrivit DGP, în această perioadă, aici au avut loc cele mai multe decese din istoria formaţiunii carcerale. În comparaţie cu reeducarea de tip Piteşti (petrecută în intervalul 1949 – 1952), la Aiud au fost fost utilizate alte tehnici („metodele lente, şocurile psihice, picătura chinezească şi mutaţiile de natură să dezechilibreze psihicul deţinuţilor”), mai puţin brutale, combinate într-un timp mai îndelungat, cu starea fizică şi psihică, în cele mai multe cazuri deplorabilă, a celor încarceraţi. Totuşi, unele lucruri au rămas nechimbate aici: izolarea, frigul şi foamea.

A murit fără să fie judecat
În decembrie 1998, împotriva lui Gheorghe Crăciun a fost depusă o plângere penală de către Asociaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti pentru săvârşirea infracţiunii de genocid, încadrarea fiind apoi schimbată în omor deosebit de grav. Rechizitoriul instrumentat împotriva colonelului Gheorghe Crăciun constată abuzurile şi încălcările grave ale drepturilor deţinuţilor de către fostul comandant. Iată concluziile procurorului legate de activitatea lui Gheorghe Crăciun la conducerea penitenciarului Aiud: „Cei ce refuzau reeducarea erau supuşi pedepselor precum şi unui regim de lentă exterminare; […] raţii alimentare reduse ori chiar suspendarea hranei, condiţii igienico-sanitare necorespunzătoare, celule igrasioase şi îngheţate (fără încălzire) care duceau la îmbolnăviri şi decese, îmbrăcăminte subţire neadecvată, lipsa plimbărilor în aer liber, lipsa asistenţei medicale”. Într-o declaraţie dată procurorilor la 27 septembrie 1999, Gheorghe Crăciun preciza că este grav bolnav (surd şi aproape paralizat). Demersul procurorilor a fost tardiv, căci Gheorghe Crăciun a încetat din viaţă în 2001.

Nicolae Briceag, croitorul ajuns şef al Securităţii din Sibiu

Nicolae Briceag (1916-1998) a fost la început croitor, apoi chestor de poliţie la Dej şi ulterior şeful Serviciului judeţean de Securitate Someş. Potrivit www.militiaspirituala.ro, sub pretextul „fugii de sub escortă”, i-a ordonat lui Vasile Paşca să-l asasineze pe Alexa Bel, din Târgu Lăpuş, care avea de executat un an de închisoare pentru vina de a nu-şi fi predat cotele obligatorii din produsele agricole. Era foarte crud în anchete şi ajutat de trei torţionari: Iulius Vaida, Sarta şi Deus.Una dintre victimele lor, Augustin Neamţu, a fost bătut până la fracturarea oaselor tălpilor.

La 23 noiembrie 1953 a fost nominalizat într-un „plan de măsuri informativ-operative în vederea lichidării bandei «Gavrilă Ioan»”, elaborat de Direcţia a III-a: „Sectorul I cu centrul în comuna Avrig, raionul Sibiu, care va cuprinde un număr de şase comune şi şase sate. Responsabil de sector: maior Briceag Nicolae, şeful Serviciului Raional de Securitate Sibiu, care va fi ajutat de nouă lucrători de securitate. Acest sector este important prin faptul că în raza lui domiciliază familia banditului Cişmaş Constantin şi cca 38 elemente, rude şi sprijinitori ai banditului. Tot în acest sector mai domiciliază şi femeia altui fugar, anume Raţiu David precum şi şase gazde şi elemente de sprijin ale acestuia”.

În decembrie 1954 a primit ordin verbal de la ministrul Drăghici să-l împuşte pe Ibrahim Sefit (zis Turcu), misiune executată de patru securişti, care au îngropat victima la marginea unei păduri. Vina fostului sprijinitor al comuniştilor era turbulenţa sa şi agresivitatea verbală împotriva comuniştilor ajunşi la putere, inclusiv a ministrului. Din 1956 a fost adjunctul comandantului Miliţiei regiunii Cluj, de unde s-a pensionat în 1967. Anul următor a fost interogat în cazul Sefit şi folosit pentru îndepărtarea ministrului Drăghici, fără a suporta consecinţele de rigoare pentru crima comisă.

Torţionarul Ludovic Czeller a devenit spaima regiunii Crişana. Cine îi ajungea pe mână era victimă sigură
Nu exisă oraş în România unde torţionarii securităţii să nu-şi fi pus amprenta asupra deţinuţilor. În18-300x300penitenciarul din Oradea, deţinuţii nu erau văzuţi cu ochi buni de aceşti călăi. Oameni puşi la zid, mâini arse, zile în şir de stat în picioare, sau obligatoriu ochelari atunci când erau bătuţi. Sunt doar câteva dintre practicile torţionarilor.

Ludovic Czeller a rămas în amintirea supravieţuitorilor lagărului comunist prin simularea execuţiilor. A făcut parte dintr-o „elită a morţii” ce a marcat sistemul concentraţionar din România anilor ’50. Numele său este legat direct de aplicarea „reeducării”. El tria deţinuţii, trimiţând loturile în diferite penitenciare din ţară, în special la Canal.Împreună cu Iosif Nemeş şi Tudor Sepeanu a reprezentat categoria „oamenilor de teren” implicaţi direct în evenimentele „reeducării”.

Fostul torţionar şi informator al Siguranţei şi-a început activitatea profesională ca ucenic într-o moară şi apoi strungar. Între 1919-1920, a participat la tentativa de bolşevizare a Ungariei. După colapsul republicii Sovietice Ungare, a fost internat în Abonz şi Neregyaza, de unde a evadat la 1 ianuarie 1920. S-a întors în România unde, după câţiva ani, în 1933, a fost arestat de Siguranţă pentru infiltrarea comuniştilor în sindicatele din Banat.

În 1940 a fost internat în lagărul de la Caracal, iar după dictatul de la Viena s-a întors la Oradea unde şi-a luat angajamentul faţă de Siguranţa maghiară de a nu mai activa în mişcarea muncitorească. Doi ani mai târziu, a fost arestat de Siguranţă şi predat contraspionajului, care l-a şi recrutat ulterior ca informator pentru a divulga activitatea unor membrii marcanţi din conducerea organizaţiei de partid orădene. De la statutul de informator al Siguranţei maghiare, Ludovic Czeller a reuşit performanţa de a fi numit în funcţia de comisar-şef la Chestura Poliţiei Oradea la 1 ianuarie 1945. A condus destinele Securităţii orădene în perioada 1 aprilie 1948 – 31 mai 1950. A rămas în amintirea supravieţuitorilor printr-o apucătură sinistră: se juca simulând execuţiile. Asta însemna că-i scotea pe deţinuţi, îi alinia la zid şi comanda plutonului de execuţie adus în acest scop, neoprindu-se decât înaintea comenzii finale.

A devenit spaima întregii regiuni Crişana: „Era atât de fioros încât numai la auzul numelui său te apuca groaza şi spaima. Cine ajungea pe mâna lui era terminat” susţineau cei care au căzut pe mâna lui. A fost caracterizat ca un om de o cruzime infernală, care a comandat un „pluton” de bestii care au exercitat cele mai inumane presiuni asupra arestaţilor din Securitatea Oradea. Ludovic Czeller s-a sinucis la 3 iunie 1952.

Cei care au îndurat chinurile îngrozitoare ale torţionarilor îşi amintesc cum erau chinuiţi. Atunci când erau bătuţi purtau ochelari, în timp ce anchetatorii, mulţumiţi cu rezultatele obţinute, îşi lăsau victimele să zacă, până la trasferarea lor într-un penitenciar, în vederea judecăţii, în aceeaşi promiscuitate a celulelor-mormânt. Majoritatea deţinuţilor nu au avut dreptul la plimbare, la pachet sau vorbitor. Deţinuţii care nu erau de acord cu deciziile Securităţii le erau puse mâinile pe foc sau erau loviţi peste faţă, ori erau ţinuţi în picioare zeci de ore.

Cine s-a “ocupat” de torturarea şi “reeducarea” duşmanilor comunismului din Sălaj

Potrivit istoricului Marin Pop, chiar dacă sălăjenii au avut mult de suferit de pe urma persecuţiei comuniste, neavând o închisoare proprie, Sălajul nu a avut, de-a lungul istoriei comuniste, torţionari celebri. “Călăii” duşmanilor comunismului din Sălaj au fost, în special, gardienii şi anchetatorii din închisorile comuniste din judeţele din jur, acolo unde erau duşi, la “reeducare”, sălăjenii.

Istoricul admite că ar fi putut exista abuzuri şi acte de cruzime fizică şi din partea reprezentanţilor Securităţii sălăjene, însă spune că nu sunt mărturii în acest sens. În documentele Institutului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii apare, la acest capitol, al reprezentanţilor opresiunii comuniste, un singur nume ce are legătură cu Sălajul. Este vorba despre cel al Evei Birtaş, născută pe 4 aprilie 1916 în oraşul Şimleul Silvaniei, de naţionalitate evreiască (născută Rotschild). În 1944, mama ei a fost deportată de către autorităţile maghiare la Auschwitz, unde a murit. După ce mai întâi a activat în „Ajutorul Muncitoresc”, în 1933 Eva Rotschild a fost primită ca membră a Partidului Comunist. De profesie croitoreasă, ea s-a căsătorit în 1935 cu Gavrilă Birtaş, şef al Siguranţei din Oradea şi, mai apoi, şef al Direcţiei a III-a (Contraspionaj în penitenciare şi Miliţie), unde a coordonat direct Securitatea închisorilor şi lagărelor (Serviciul Operativ/Serviciul Inspecţii) al cărei scop era reeducarea deţinuţilor politici şi verificarea purităţii ideologice a cadrelor închisorilor şi Miliţiei. În primăvara anului 1942 a fost numită în Aparatul tehnic al CC al PCR ca ajutor al Ilenei Pop. Pe 15 iunie 1949 a fost numită ca adjunctă a lui Iosif Nemeş, şeful Securităţii închisorilor (Serviciul Operativ). Nemeş fusese numit la conducerea structurii informative a închisorilor de către Gheorghe Pintilie, şeful Securităţii, la propunerea lui Gavrilă Birtaş, care îi era şi legătură superioară directă, întrucât Serviciul Operativ făcea parte din Direcţia a III-a Securităţii.Când Nemeş pleca pe teren, să inspecteze unităţile de detenţie, cea care îl înlocuia era Eva Birtaş. Deseori, aceasta îşi depăşea atribuţiile şi genera tensiuni în instituţie, intrând astfel în conflict cu Nemeş, care i-a cerut transferul. Eva Birtaş a rămas la Securitatea închisorilor şi lagărelor până în octombrie 1949. A participat la pregătirea demascării (reeducării) de la închisoarea Piteşti, însă nu a prins debutul acesteia, fiind transferată la Serviciul Cadre din Direcţia Generală a Penitenciarelor. Ulterior, s-a întors la munca de informaţii, activând în cadrul Securităţii din interiorul Direcţiei Penitenciarelor, Lagărelor şi Coloniilor. Birtaş a fost pensionată timpuriu din cauza unui ulcer duodenal.

Ucis pentru că iubea aceeaşi femeie cu şeful Securităţii

În privinţa victimelor torţionarilor comunişti, cazurile sunt multe, unele celebre (cum este cel al Seniorului Corneliu Coposu). Sunt şi cazuri în care detaliile au ieşit la suprafaţă de curând. Aşa este, spre exemplu, cel aleroului de război Aurel Ionac, împuşcat în 1950 la ordinul şefului Securităţii din Dej, Nicolae Briceag, sub pretextul că ar fi luptat împotriva comunismului. De fapt, Ionac era îndrăgostit de o telefonistă, la fel ca şi Briceag. Femeia era căsătorită, iar soţul ei l-a denunţat pe Ionac că ar fi partizan. Briceag a profitat şi a dat ordin să fie ucis.

Aurel Ionac a fost deshumat, în iunie 2010, dintr-o groapă umbrită de un nuc, de la marginea satului Gâlgău, judeţul Sălaj, acolo unde a fost îngropat în urmă cu 60 de ani. Fiica lui Ionac, Elena, una dintre puţinele rude rămase în viaţă, a cerut ajutorul Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România pentru a-şi putea înmormânta creştineşte tatăl.

Tot satul ştie povestea plutonierului major decorat pentru fapte de arme. A fost împuşcat într-o noapte de vară, mişeleşte, de către securişti, care nu i-au adus la cunoştinţă adevăratul păcat de care se făcea vinovat. „Îi dădusem seara ultima cină. În noaptea de 21 spre 22 august 1950 a fost strigat afară, pe nume, şi a ieşit. Trei securişti îl aşteptau într-o maşină şi l-au forţat să plece cu ei. Nu am ştiut nimic de el, dar spre dimineaţă oamenii din sat ne-au spus ce s-a întâmplat“, şi-a amintit fiica lui Ionac, Elena Szervaczius.

Îngropat de prieteni

Trupul bărbatului a fost îngropat în dimineaţa zilei de 22 august, sau, după cum spun alţi martori ai acelor evenimente, în ziua următoare, de către trei localnici din Gâlgău. Carol Boboş, Ioan Suian şi Alexandru Ionac, chiar unchiul lui Aurel, fuseseră luaţi cu forţa din casele lor şi puşi să-şi îngroape prietenul, respectiv nepotul, ca pe un câine. De altfel, aşa-l şi considerau cei care nu au ezitat să-şi descarce mitralierele în el.

„«Hai, trageţi câinele ăsta în groapă»”, le-au spus securiştii groparilor“, povesteşte Vasile Viman, un martor indirect al acelor evenimente. La câţiva ani de la odioasa crimă, un nepot al bărbatului i-a pus o cruce de piatră la mormântul de sub nuc. Informaţiile deţinute de cei de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România îl indică autor al omorului pe securistul Constantin Vieru, alături de care s-au aflat şi Ludovic Dobondi, şi Augustin Tomşa. Fapta a fost săvârşită cu premeditare, fără să existe vreo sentinţă judecătorească de condamnare în privinţa victimei. Niciunul dintre ei nu mai trăieşte. Ordinul venise de sus, de la Nicolae Briceag, pe atunci şeful Securităţii Dej, care a ordonat împuşcarea lui pe motiv că ar fi luptat împotriva comunismului.

Triunghi amoros

Câţiva ani mai târziu, adevărul a ieşit la suprafaţă: Ionac avea o legătură de amor cu o femeie căsătorită, la care râvnea şi Briceag. Sătenii din Gâlgău nu-şi mai amintesc numele mic al femeii, dar ştiu că era soţia unui anume Chindrean, de altfel prieten cu Aurel Ionac. „Era o femeie frumoasă, telefonistă în comună. De ea era îndrăgostit însă şi maiorul Briceag“, spune arheologul Gheorghe Petrov, cel care a condus acţiunea de deshumare în Sălaj.

După război, instalarea regimului comunist a creat nemulţumiri în toată ţara. Aurel Ionac era unul dintre cei care şi-au arătat opoziţia faţă de noua conducere a ţării, intrând asfel în atenţia Securităţii. Manifestările vehemente împotriva noului regim erau cunoscute de Chindrean, prieten cu Ionac. Aşa că atunci când a aflat de sentimentele pe care le avea Aurel pentru soţia lui, nu a ezitat să-l denunţe securiştilor. Le-a spus că este partizan, iar informaţia a picat la ţanc pentru şeful de atunci al Serviciului Securităţii Poporului pentru fostul judeţ Someş. Nicolae Briceag a dat o dispoziţie personală că Ionac să fie ridicat de acasă la 21 august 1950 şi executat.

La acea vreme, Aurel Ionac era căsătorit, şi avea doi copii, un băiat şi o fată, Elena Szervaczius, singura rămasă în viaţă dintre rudele victimei. Elena şi fiul ei, Emil, au solicitat CICCR deshumarea cadavrului, pentru ca acesta să fie înmormântat creştineşte în cimitirul din sat.

Vrâncenii care s-au răsculat împotriva regimului şi care au trăit acum 60 de ani prigoana comunistă nu au avut şansa să afle cine au fost cei care i-au torturat, întrucât accesul la dosarele securităţii a fost blocat mult timp după anii 1990.

Abia în urmă cu mai mulţi ani, printr-un proiect al Institutului Român de Istorie Recentă şi sprijinit de „Academia Caţavencu” au fost publicate numele celor care au lucrat în fosta Poliţie Politică.

Prin proiectul „Lista lui Secu” au fost scoase la lumină numele a peste 4000 de securişti care au participat la torturarea foştilor deţinuţi politici. Teologul şi ziaristul vrâncean Valentin Muscă a fost cel care a publicat în premieră numele câtorva dintre securiştii care i-au anchetat cu duritate pe ţăranii din Vrancea care s-au opus colectivizării.

„Nume ca Ion Aramă, maiorul Avramescu, Gheorghe Boştină sau Gheorghe Babei au distrus destinul unei întregi generaţii. Datele sunt, din nefericire, sumare, informaţiile lacunare, iar fotografiile torţionarilor lipsesc cu desăvârşire pentru că accesul la informaţie este blocat tocmai de Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi, din cauza manierei birocratice prin care se eliberează documentele solicitate”, scria Valentin Muscă în urmă cu şase ani în Ziarul de Vrancea.

Potrivit acestuia, printre securiştii care s-au evidenţiat prin maniera dură de anchetare a fost Gheorghe Boştină, fost locţiitor pentru pază şi regim la Penitenciarul Galaţi între anii 1957-1960. La vremea aceea Vrancea ţinea de Regiunea Galaţi, iar anchetele se desfăşurau în judeţul vecin.

În galeria torţionarilor comunişti, un loc aparte îl ocupă colonelul de Securitate Mauriciu Ştrul. Metoda de tortură prin care s-a remarcat era legarea deţinuţilor cu sârmă ghimpată şi umilinţele extreme înainte de executare. Îi plăcea să împuşte personal deţinuţii. Şi-a perfecţionat „stilul“ în timpul reprimării revoltelor ţărăneşti din Vrancea, din 1950-1951, unde securiştii aflaţi sub ordinele sale îi legau cu sârmă ghimpată pe cei prinşi, după care aceştia erau umiliţi şi scuipaţi, înainte de a fi executaţi, după cum se consemnează în „Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România“ al lui Vladimir Tismăneanu.

De la sediul Securităţii din Focşani a condus reprimarea revoltelor ţărăneşti din Vrancea din1950-1951. În afara torturilor cu sârmă ghimpată, a procedat şi la execuţii sumare a zeci de ţărani şi la distrugerea mai multor sate.

Cel mai dur torţionar s-a dovedit a fi însă Ion Aramă, comandant al Securităţii Poporului din Galaţi, care i-a torturat pe ţăranii răsculaţi de la Vadu Roşca. „Ne-au dus la Galaţi pentru proces, unde am luat bătaie cum nu-ţi imaginezi. Era un ofiţer, lovea numai la gât. După câteva zile se umflase gâtul cât capul, da’ n-am spus nimic criminalilor ăia”, îşi amintea de „călăul” Aramă ţăranul Niţu Stan, căpetenia răsculaţilor de la Vadu Roşca, condamnat la şase ani de închisoare, pentru „revoltă împotriva orânduirii sociale”.

În lucrarea „Rezistenţa armată anticomunistă din România”, scrisă de Ion Brişcă, este adus în faţă numele lui torţionarului Aramă. „În toamna anului 1957 şi iarna 1957/1958, a avut loc ultima mare răscoală a ţăranilor vrânceni din comunele Suraia, Vadu Roşca şi Răstoaca, reprimată sângeros de trupele de Securitate. În comuna Suraia, la 28 noiembrie 1957, ţăranii au pus pe fugă pe activiştii de partid veniţi să-i lămurească de avantajele colectivizării. În 2-4 decembrie 1957, ţăranii din Vadu Roşca au ridicat baricade la toate intrările în sat, oprind şi alungând pe străinii conduşi de “generalul” Ceauşescu. Comunişti erau turbaţi, căci lecţia revoluţiei din 1956 din Ungaria le era proaspătă în memorie. Ceauşescu a ordonat prim-secretarului P.C.R din raionul Lieşti să folosească regimentul de Securitate din Tecuci. Satul a fost înconjurat, la distanţă de 3 km, pentru ca tancurile şi maşinile să nu fie văzute. A doua zi era ger. A apărut armata, clopotul a dat alarma. Armata a deschis focul, fără somaţie, secerând cu mitralierele tot ce mişca, fără discernământ. Clopotarul a fost ciuruit de gloanţe. Satul cucerit era acoperit de sânge. Morţii au fost strânşi la marginea satului, duşi la Focşani cu camioanele şi îngropaţi în gropi comune. Răniţii şi peste 100 de arestaţi au fost duşi la Securitatea din Galaţi, unde comandantul Aramă a ordonat începerea unor anchete şi chinuri îngrozitoare. Procesul s-a judecat la Tribunalul Militar Constanţa, iar recursul la Galaţi. La Răstoaca şi Boţârlău, ţăranii au ocupat primăriile şi au ars cererile de înscriere în colective, dar şi alte acte. Armata a deschis focul, folosind mitralierele şi tunul, ca şi la Suraia. O parte din ţărani au reuşit să ajungă în păduri, dar alte zeci au fost prinşi şi condamnaţi. Aşa a fost îngenuncheată populaţia regiunii Galaţi”, scrie Ion Brişcă.

Toader Gheţu l-a turnat pe Liviu Ioan Stoiciu

Este şi cazul lui Toader Gheţu, fost maior de securitate, devenit după Revoluţie mâna dreaptă a lui Marian Oprişan la Consiliul Judeţean Vrancea şi mai apoi apărătorul copiilor, ca director la Direcţia pentru Protecţia Copilului Vrancea, funcţie din care a ieşit la pensie.

Toader Gheţu, a pierdut definitiv acţiunea intentată CNSAS, prin care solicita să se constate că instituţia nu avea dreptul să îi verifice dosarul de colaborator al Securităţii, întrucât singur recunoscuse acest lucru.

Toader Gheţu a recunoscut că a fost ofiţer al fostei Securităţi până în 1992, susţinând însă, ca mai toţi colegii săi deconspiraţi, că în urma notelor informative pe care le semna nimeni nu a fost arestat sau trimise în judecată.

Printre persoanele „urmărite” de Gheţu s-au aflat foarte mulţi dizidenţi ai regimului comunist, printre care şi scriitorul Liviu Ioan Stoiciu.

După 1990, Toader Ghetu a lucrat în Primăria Mărăşeşti, la Prefectura Vrancea şi, ulterior, la Consiliul Judeţean. În 2003, deţinea funcţia onorifică de reprezentant al comunităţii în Comisia pentru probleme sociale, standarde profesionale, consultanta şi drepturile omului, din cadrul Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică. Ulterior, în 2005, a devenit director la Protecţia Copilului Vrancea.

[…]

I-a torturat pe muncitorii care s-au revoltat în 1987 la Braşov, dar a ajuns deputat

Ristea Priboi s-a născut în 1947 în Dolj, este unfost ofiţer de securitate, a fost angajat al SIE şi politician după revoluţie.

Potrivit Wikipedia, Ristea Priboi a absolvit Şcoala de Securitate de la Băneasa în 1968 şi a obţinut în 1971 o diplomă de absolvire la drept. Cu un an înainte, la 1 ianuarie 1970 a fost încadrat ca ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe. A fost trimis în mai multe misiuni de spionaj în Europa.

După 1989, odată cu dispariţia Securităţii, Ristea Priboi a devenit ofiţer în cadrul Serviciului de Informaţii Externe. A fost consilier al premierul Adrian Năstase şi deputat PSD de Vrancea, în perioada 2000-2004.

Trecutul lui Ristea Priboi la Securitate a generat mai multe scandaluri. Werner Sommerauer un fost participant la Revolta din noiembrie 1978 de la Braşov l-a acuzat pe Priboi că ar fi fost unul dintre actorii reprimării manifestării. Potrivit lui Sommerauer, Priboi l-a lovit peste palme, l-a întins pe masă şi l-a lovit peste tălpi atât de tare încât îi crăpaseră tălpile de la pantofi. Ristea Priboi i-a dat în judecată pentru aceste acuzaţii pe Werner Sommeraurer şi pe istoricul Marius Oprea, dar a pierdut procesul.

Un muncitor de la uzina Tractorul a susţinut şi el că a fost torturat de Ristea Priboi în 1987. Mărturia a fost luată de istoricul Stejerel Olaru, sub formă de interviu înregistrat pe o casetă audio, de la Gheorghe Duduc. El l-a recunoscut pe Priboi după ce l-a văzut la televizor în 2002. „Stătea în picioare între două mese şi a asistat la întrebările care îmi erau puse de către cei trei indivizi necunoscuţi. Dintre toţi cei care se aflau în cameră, Priboi a fost singurul care nu s-a recomandat. Făcea nişte semne către cei care erau acolo, inclusiv către cel care mă tortura“. Duduc a precizat ca în urma semnelor făcute din ochi, din umeri şi din cap de către Priboi, el era lovit mai tare, la stomac şi la ficat.Ristea Priboi a fost suspectat de mai multe infracţiuni economice după revoluţie, dar nu a fost găsit vinovat. A mai fost cercetat în dosarul „mătuşa Tamara”.

Metodele sălbatice de tortură ale miliţienilor bucureşteni. Cine au fost cei care au păstrat liniştea şi devotamentul comuniste cu bâta

Cei mai mulţi torţionari proveneau din familii nevoiaşe, erau fie ţărani săraci, fie muncitori necalifcaţi angajaţi în perioada de dinainte de comunism la treburile migăloase din afacerile interbelice. Alţii erau foşti infractori, arma perfectă a comuniştilor pentru a-i educa pe „intelectuali“. Jilava sau Văcăreşti sunt doar o parte dintre umbrele terorii în care torţionarii erau regi ai durerii bucureştene.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este una dintre cele mai cunoscute organizaţii din România care se ocupă de studierea arhivelor comuniste şi care a publicat nenumărate cărţi pe tema întregului sistem coercitiv al regimului comunist, pornind de la detenţiile politice, la taberele de muncă şi până la cele mai sadice metode de ”reeducare” comuniste.

O altă organizţie specializată pe “aparatul” torţionar comunist care a întocmit o listă cu cei mai periculoşi torţionari din România este Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, Memorial Sighet. Lista agenţilor, ofiţerilor şi comandanţilor din penitenciarele din Bucureşti este extrem de lungă, însă vom încerca să redăm o bună parte a celor mai sonore nume.

Anghel Marin, căpitan la arestul din strada Uranus, Bucureşti
În 1960 a anchetat-o, în lotul Noica-Pillat, pe Simina Mezincescu pe care a torturat-o lovind-o cu capul de pereţi şi i-a smuls părul. De asemenea, potrivit site-ului 360romania.eu, a anchetat-o şi pe soţia liderului naţional-ţărănist Ion Mihalache, aflată în domiciliu obligatoriu, bătând-o sălbatic cu un baston pentru că nu a vrut să semneze o declaraţie redactată de el.

Bistran Iosif, locotenent, Securitatea Bucureşti
A condus ancheta Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, arzând ca „nefolositoare pentru anchetă“ obiecte personale ale lui Eugen Lovinescu, cărţi, manuscrise, autografe, scrisori.

Locul cel mai frecvent unde erau duşi deţinuţii politici în Bucureşti este celebrul Fort 13 Jilava, temuta închisoare. Recent a fost organizată o expoziţie în cadrul închisorii, reprezentanţii Penitenciarului Jilava susţinând că intenţia este de a transforma clădirea într-un memorial.

Nicolae Moromete sau „Maromet – bestia cu chip de om”

Fost comandant al închisorii Jilava în anii 1950, este unul dintre cei mai cruzi torţionari ai regimului comunist. Deţinuţii care „i-au trecut prin mâini” îl descriau ca fiind un analfabet, rău ca un câine turbat. Născut în satul Gherăieşti, judeţul Olt, şi fost om de serviciu la Primăria Capitalei în timpul generalului V. Dombrovschi, a ajuns locotenent în luna mai a anului 1950. Comandant al Jilavei până în anul 1952 avea ca ajutoare o mulţime de călăi cu care-i teroriza pe deţinuţi. El era cel care împuşca pe cei condamnaţi la moarte prin „sentinţe“ sau neoficial schingiuia şi tortura până la exterminare.

Maromet era fioros ca aspect, bâlbâit şi incapabil să vorbească corect. Îi bătea personal pe deţinuţi, chiar şi când erau scoşi la plimbare. Unii susţin că avea chiar obiceiul să sară pe deţinuţi cu calul.

Mâna dreaptă a lui Maromet
Ca în orice sistem coercitiv există întotdeauna supuşii veşnic solidari şefilor. Un astfel de exemplu este mâna dreaptă a comandantului închisorii Jilava, locotenentul Ştefan. În 1950, ca locţiitor al comandantului Maromet de la închisoarea Jilava, a hrănit deţinuţii, o vară întreagă, cu iarba cosită de deasupra fortului pe care a fiert-o. Era deosebit de violent cu deţinuţii.

Gheorghe Enoiu, supranumit „Măcelarul de la Interne”

Enoiu a fost un colonel de Securitate, fost director al Direcţiei de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne. Celebru pentru cruzimea cu care îi bătea pe cei anchetaţi, Enoiu a participat la câteva dintre cele mai cunoscute anchete printre care se numără şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, liderii stalinişti Ana Pauker, Teohari Georgescu şi Vasile Luca.

O altă anchetă extrem de dură pe care Gheorghe Enoiu a coordonat-o a fost cea a deţinuţilor torţionari implicaţi în aşa-numitul proces de reeducare de la Piteşti. Grupul condus de fostul student legionar Eugen Ţurcanu a fost anchetat, între 1952 şi 1954, de serviciul condus de Gheorghe Enoiu. 22 de inculpaţi sunt condamnaţi la moarte după un proces ţinut cu uşile închise, iar 16 dintre ei, inclusiv Ţurcanu, au fost executaţi la închisoarea Jilava, în noaptea de 17 decembrie 1954. Dintre ceilalţi 6 condamnaţi, 4 au murit ulterior tot la închisoarea Jilava, în secţia specială de exterminare numită Casimca.

Tot Enoiu este cel care coordonat anchetele studenţilor ieşiţi în stradă în toamna anului 1956, când s-au organizat mai multe mişcări de protest prin ţară ca ecou al Revoluţiei din Ungaria. Anchetele au fost extrem de dure, aşa cum foarte bine povesteşte unul dintre cei mai cunoscuţi deţinuţi politici, scriitorul Paul Goma, student la acea vreme.

L-a bătut în cap până a înnebunit şi s-a spânzurat
Pe pagina sa de internet oficială, Paul Goma a publicat o „Listă a securiştilor, 1949-1989”. Despre Gheorghe Enoiu, scriitorul explica: „ENOIU GHEORGHE – căpitan în 1956, când se ocupa de legionari şi de studenţi. Altfel numit „Măcelarul” – erau mulţi măcelari în Securitate. M-a bătut şi pe mine (floare la ureche pe lângă ce au pătimit Petrişor, Ivasiuc, Cocioran, Costică Iliescu). El este vinovat de moartea studentului Ştefan Negrea; l-a bătut în cap, numai în cap – până a înnebunit – s-a spânzurat la Gherla”, scria Goma.

Maiorul Butyka Francisc
Şeful Direcţiei de Anchete Penale în Securitatea Statului (din 1952), şeful Direcţiei Anchete Penale al Regiunii Bucureşti (1958). S-a ocupat de lotul Pătrăşcanu şi a fost principalul anchetator al lui Vasile Luca. După arestarea Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, aceasta fiind grav bolnavă, i-a propus asistenţă medicală în schimbul scrierii unei scrisori către fiica sa, Monica Lovinescu, cu o ofertă de colaborare a acesteia cu regimul. Cum era de aşteptat, Ecaterina a refuzat, ceea a dus la moartea deţinutei.

BIG PHARMA creaza medicamente. Apoi inventeaza boli pentru acele medicamente …

Manipularea masonica in societatea contemporana: Cine ne conduce, cine ne distreaza si pentru cine muncim – pentagrama si semnul coarnelor

Manipularea masonica in societatea contemporana: Cine ne conduce, cine ne distreaza si pentru cine muncim – pentagrama si semnul coarnelor
Ne inconjoara din toate partile. Au ajuns sa fie prezente chiar si in desenele animate. „Decoreaza” copertile revistelor, clipurile artistilor, filmele, jocurile video. Au functia de „carte de vizita” pentru tot felul de personalitati care apar in ziare ori la televiziune. Si sunt din ce in ce mai evidente.

Simbolurile masonice devin aproape omniprezente, ceea ce arata ca, pe de o parte, se „evidentiaza” din ce in ce mai multi masoni, iar pe de alta parte se urmareste indoctrinarea cat mai accentuata a oamenilor cu aceste simboluri malefice. Oamenii evident ca nu le vor intelege, dar se vor obisnui cu ele, le vor reproduce mimetic, le vor integra tot mai mult in existentele lor si vor sfarsi prin a le lua drept banalitati. Adica le vor trece foarte usor cu vederea, permitand in acest fel desfasurarea nestingherita a „jocului” diabolic al „illuminatilor”. Caci in semnele si semnalele lor, plini de aroganta, masonii utilizeaza de multe ori simbolistica spirituala, binefacatoare, autentica, pe care mai apoi o „inverseaza”, o pervertesc si o pliaza intereselor lor. Pentru a-i deconspira, avem insa invatatura lui Iisus care ne-a dat doua sfaturi desavarsite, pe care le putem folosi cu succes atunci cand urmarim sa vedem adevarata fata a „illuminatilor”: „Pomul se cunoaste dupa roade, iar omul dupa fapte” si ” Aveti grija, caci de multe ori Satana se va ascunde dupa aparenta unui inger de lumina (va folosi ca paravan unele aspecte spirituale, pe care le va perverti)”.

In special presa abunda de asemenea simboluri si semnale. Fotografiile, stop-cadrele, ipostazele „nastrusnice” in care pozeaza artistii, politicienii si tot felul de „figuri” din lumea business-ului, toate transmit fie apartenenta transmitatorului la o „organizatie”, fie un mesaj criptat, fie fundalul real al situatiei ori fiintei in cauza, fie un avertisment, fie un SOS catre „frati”.

In general putem spune ca sunt 13 semne si semnale care sunt afisate in mod frecvent de catre francmasoni :
• Utilizarea degetului aratator (indreptarea indexului direct spre camera foto ori atingerea ochiului si gurii cu aratatorul sunt foarte des intalnite),
• Semnul „OK”,
• Pumnul,
• Schitarea unei piramide cu bratele,
• „Mana jucatoare”, foarte frecventa, este ipostaza in care cel din fotografie pare a tine o minge in una sau in ambele maini,
• Mana pe inima, fara nici o cauza aparenta (juramant, etc !),
• Strangerea de mana in stil masonic (o strangere apatica, lipsita de barbatie, in care degetul mare apasa usor pe incheieturile degetelor celuilalt),
• Privirea in sus, fara un motiv explicit (imitatie a privirii lui Iisus, pe cruce),
• Privitul pe deasupra ochelarilor,
• Atingerea paharelor, ori a diferitelor ornamente, intr-o fotografie,
• A cuprinde pe cineva pe dupa gat intr-o fotografie (semnal de primejdie),
• Strangerea propriului gat cu mana (semnal de primejdie),
• Semnul „It’s rock” sau semnul coarnelor, in care aratatorul si degetul mic sunt orientate in sus iar degetele mijlociu si inelar sunt pliate in podul palmei, cu degetul mare peste ele. Un simbol utilizat in special in randul membrilor „Bisericii lui Satan” fondata de Anton Szandor LaVey in San Francisco.
In continuare va vom prezenta cateva exemple elocvente pe care probabil le stiti deja, dar pe care e util sa vi le reamintiti. E o metoda buna de a inlatura o parte din minciuna care de multe ori ne intuneca vietile.

Pentagrama inversata. Folosita in vrajitorie si in ritualuri oculte, este totodata si un insemn masonic, afisat de multe ori la vedere de adeptii acesti secte, pentru a usura identificarea reciproca. Uneori are integrat in ea un cap de demon , prin aceasta aratand implicit ca este o “portita” de acces catre Baphomet, un demon unic in Satanism. Semnul masonic corespondent utilizat cel mai frecvent este semnul coarnelor, despre care am vorbit mai sus.

Va urma    = https://djtucu.wordpress.com/?pages-list

 

DoxPress

TOP SECRET..SPRE O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ…

 

https://doxpress.wordpress.com/2010/08/08/top-secret-spre-o-noua-ordine-mondiala/

Publicatia este oficiosul parlamentului global al Noii Ordini Mondiale, publicat pentru a spala creierul intelighentiei si al maselor pentru ziua în care guvernul global din umbra va prelua puterea. In ea s-au tiparit pâna în 1991 unsprezece legi votate de Parlamentul Mondial (cinci la Brighton, în septembrie 1982, trei la New Delhi, în martie 1985, trei la Miami Beach, Florida, în iunie 1987), care vor fi în vigoare atunci când Constitutia Statelor Unite va fi abolita pentru a le face loc. Pe prima pagina a publicatiei se da o “lista partiala de probleme globale” pe care guvernul global al Noii Ordini Mondiale le va rezolva. Dintre cele 49 de probleme, 15 privesc mediul înconjurator, 7 privesc razboiul, 6 privesc saracia si foamea si 4 privesc banii internationali. In problemele mediului înconjurator se enunta problema numarul 15: “pericolul unei noi glaciatiuni sau a topirii calotei polare de gheata” – doua lucruri total opuse; dar oricare din ele va avea loc, guvernul mondial o va rezolva, cu conditia ca popoarele sa renunte la libertate si suveranitate nationala (GHK, pp. 192-194).

Mediul înconjurator a devenit calul de bataie al “religiei noii ere” si al organizatiilor francmasonice conspiratoare si anticrestine finantate de marea industrie si marile finante, fiind considerate “miscari de mase”. Dar, în realitate, tot marile industrii si marile finante au distrus natura pentru stoarcerea de profituri maxime. Câta vreme agricultura era în mâna taranului si a fermierului, cu îngrasaminte naturale si rotatia culturilor, taranii s-au hranit pe ei si restul natiunii mii de ani fara ca mediul înconjurator sa fi patit ceva. Dar, de când le-au fost smulse micilor producatori pamântul, vitele si agricultura, de când se hranesc masele cu produsele fabricilor si uzinelor agricole (“factory farming”), de când îngrasamintele chimice si mai ales pesticidele au otravit solul; de când uzinele în care vitele, porcii si pasarile patimesc de la nastere si pâna la taiere în cutii de sârma si de otel tintuite astfel încât nu se pot misca, de când s-au poluat râurile si lacurile cu scursoarea nociva concentrata a uzinei de carne vie, de când s-au defrisat în mod intensiv padurile seculare ale continentelor, au aparut problemele mediului înconjurator pe care le vor “rezolva”… tot aceia care le creeaza!

Argumentul de baza în favoarea guvernului mondial pe care-l ofera aceasta publicatie este amenintarea cu o noua glaciatiune, care, zice Philip Isely, bazându-se pe teorii si ipoteze enuntate dar nedovedite, are loc tot la 90.000 de ani, interval care aproape ca s-a scurs de la ultima încoace; numai actul Starii de Urgenta promulgat de Guvernul Mondial, ne poate salva, zice Isely (GHK, pp. 196-197). Vom vedea mai jos ce înseamna Starea de Urgenta.

Dar, argumentul menit sa-i încânte pe români, în special, este unica moneda internationala si concentrarea finantelor lumii într-un singur sistem mondial. Desigur, aceasta este calea de ridicare a nivelului de trai al românului la cel pe care românul crede ca-l are americanul de rând – dupa filmele si revistele pe care le-a vazut. Fiecare familie de români va avea cel putin doua masini! Iata cum pledeaza WCPA în favoarea monedei unice pe glob. Publicatia scrie ca fiecare va avea salariul asigurat, fiind salariatul guvernului mondial în domenii de activitate meritorii, în special ingrijirea mediului înconjurator. Resursele necesare vor veni de la renuntarea la înarmare pe plan local, ceea ce va duce si la eliminarea razboaielor si a varsarii de sânge. De finante se ocupa Actul Legislativ Mondial No. 11, care va intra în vigoare imediat ce va fi ratificat de 10 natiuni. Articolul 3 prevede ca fiecare natiune va primi fonduri (credit) invers proportional cu numarul de nasteri, ceea ce va ameliora dezastruoasa explozie de populatie umana pe glob. Natiunile cu crestere zero vor primi cele mai multe fonduri. Articolul cinci prevede ca cine n-a ratificat Constitutia mondiala nu va primi nimic. Cererile de bani se vor adresa Corporatiei Creditului Financiar Mondial (o suprabanca mondiala particulara; iata-i în fine pe adevaratii stapâni ai lumii descrisi într-un document oficial) moneda va fi globodolarul; datoriile actuale ale diverselor guverne catre diverse banci vor fi preluate de Corporatia Creditului Financiar Mondial, iar conducerea lumii va fi în mâna unui comitet în care vor participa delegatii primelor 25 de tari care adera, câte unul de tara, plus 30 de membri numiti de catre diverse agentii ale guvernului mondial. Astfel, delegatii popoarelor vor fi totdeauna în minoritate si nu vor face decât figuratie. O agentie de procurare va avea ca sarcina sa impuna globdolarul cât mai rapid si sa supravegheze schimburile si comertul pe plan regional. Institutiile financiare care se afiliaza în primii doi ani îsi vor schimba moneda la paritate de 100%; cu cât întârzie mai mult sa se afilieze, cu atât va fi schimbul de la moneda veche la cea noua mai dezavantajos, scazând cu 10% pe an, astfel încât dupa 12 ani valoarea capitalului lor va fi zero (GHK, pp. 197-202).

Constitutia pentru Federatia Lumii a fost adoptata de catre WCPA la sesiunea de la Innsbruck din 1977. Se arata în preambul ca motivul principal pentru care ONU nu poate asigura pacea în lume este faptul ca ONU este organizata în asa fel încât respecta suveranitatea nationala”. Gary Kah, cititor expert al literaturii oculte, de magie neagra si a “religiei noii ere”, recunoaste frazele favorite ale acestora, expresii ca: “suntem pe pragul unei noi ordini mondiale”, “o noua era de pace si unitate”, cu “interdependenta tuturor formelor de viata”, cu “triumful unitatii întregii omeniri”. Articolul I arata cum se va reglementa si prescrie absolut fiecare aspect al vietii omului. Articolul II împarte lumea în zece regiuni cu 20 de regiuni electorale si administrative mondiale, care nu vor coincide cu granitele nationale vechi – deci câte o natiune se va trezi divizata între regiuni diferite. Guvernul mondial va avea puterea sa confiste toate armele din mâna cetatenilor (articolul III aliniatul 2). Comertul, finantele si operatiile bancare vor fi reglementate de guvernul mondial. Articolul III aliniatul 21 descrie cum se va opri cresterea populatiei globului si cum va fi ea redistribuita; aliniatul 37 se refera la limba mondiala. Articolul V sectia A aliniatul 3 permite abrogarea legilor internationale anterioare. Articolul VIII sectia G stabileste Biroul de Contabilitate Planetara, Sistemul Bancar Planetar si Sistemul Monetar si de Credit Planetar. Articolul IX stabileste sistemul judiciar care va decide în litigiile cetatenilor planetei si-i va pedepsi pe nesupusi. Articolul X stabileste fortele politienesti si de mentinere a ordinii. O masura de mentinere a ordinii este exterminarea nesupusilor prin înfometare, prin neacordarea de fonduri si de credit (metoda folosita si de Stalin cu mult succes în “colectivizarea” Ucrainei, când a “eliminat” 5 milioane de oameni fara sa risipeasca gloante si munitii). Articolul XV stabileste 20 de zone federale, cu cinci capitale mondiale, una fiind cea principala. In articolul XVII se da directiva de a înmâna aceasta constitutie fiecarei tari membre în ONU pentru ratificare; daca nu o ratifica în decurs de sase luni, se va apela la popor (GHK, pp. 205-207).

Prevederile constitutiei mondiale sunt ca si prevederile constitutiilor comuniste; suna uneori frumos, alteori fata hidoasa a dictaturii politienesti se stravede prin frazele însirate. Dar marele public citeste foarte putin; daca citeste nu va citi în nici un caz legislatia care-l va face sa sufere cumplit si-l va înrobi pe el si pe toti urmasii lui; si daca o citeste nu o pricepe, caci frazele “noii ordini mondiale” si “noii ere” îi rapesc judecata. Marele public se lasa sedus de “pacea în lume si fratia între popoare”, exact aceleasi fraze pe care le repetam cu totii pe când îl veneram pe tatucul Stalin. Dar, pentru academiile “de partid”, pentru slujbasii noii ordini mondiale, pentru nomenclatura si birocratia guvernului francmasonic sclavagist mondial al viitorului, s-au scris manuale în care nu se mai ascund metodele de impunere a Noii Ordini Mondiale.

In 1993, Parlamentul Mondial al Religiilor, în care sunt reprezentate peste 600 de religii, a votat o rezolutie comuna în care recomanda valori spirituale comune si protejarea mediului înconjurator, stabilind astfel o Noua Ordine Mondiala pe tarâm religios. Protejarea mediului înconjurator este un lucru bun; dar ne supara ipocrizia acestui gest, caci cei care voteaza cele mai multe rezolutii sa protejeze mediul sunt tocmai cei care-l distrug cel mai mult. Dar, cu privire la “valorile spirituale”, Parlamentul Mondial al Religiilor n-a mai folosit ipocrizia si a declarat pe fata ca acestea n-au nimic de-a face cu credinta în Dumnezeu, ci cu stabilirea unei comune imense mondiale care sa cuprinda toti oamenii – adica toti sclavii. “Trebuie sa uitam diferentele noastre înguste de dragul comunitatii globale”, zice Parlamentul; “cine refuza sa o faca este inamicul nostru. Intregul glob trebuie… sa renunte la suveranitatea nationala”, spune rezolutia.

Frumoasa biserica episcopala din Coral Gables, Florida, care-a fost cladita de crestini, anunta acum în circulare violete conferinte cu titlul: “Sa aruncam o noua privire asupra credintei noastre (este credinta traditionala potrivita cu zilele noastre sau avem nevoie de o noua cosmologie?)” si conferinte care gasesc raspunsul în religii din antichitatea cea mai îndepartata, în spiritism, în culturi magice; religiile Noii Ere sunt acum propavaduite în fata altarului care a fost pâna recent dedicat lui Hristos.

Progresele actuale în domeniul electronic permit realizarea visului francmasonic de înrobire a tuturor natiunilor globului. Reteaua electronica globala a Intelsat-ului este o organizatie creata prin tratat international ca sa întretina circa 20 de sateliti care leaga prin comunicatii 132 de tari. Sunt 6 statii de control al satelitilor, însirate între Perth în Australia si Beijing în China, ambele legate de statia din Maryland, Statele Unite. Aceasta retea, desigur, a fost contruita pentru binele omenirii. Sa vedem ce beneficii aduce. Astfel, Wheaton Industries, manufacturier de sticle de plastic, instaleaza un sistem de videoconferinte în uzinele sale din Asia, Europa, Mexico si Puerto Rico. Paranteza: sticlele din plastic pe care le fabrica sunt vândute mai ales în Statele Unite. Sistemul de videoconferinta, aflam, va fi folosit pentru instruirea personalului local din Asia, Europa, Mexic si Puerto Rico, despre cum sa repare defectiunile tehnice ale masinilor, deoarece companiei nu-i convine nici sa plateasca salariul unui tehnician instruit si capabil, la fata locului, nici sa trimita un astfel de tehnician acolo. E mult mai ieftin sa ai mâna de lucru necalificata si neinstruita, care la nevoie poate fi dirijata prin sistemul de videoconferinta: “Vezi mânerul acela rosu din stânga? Tragi de el spre tine…” Daca o masina se strica în China, de exemplu, tehnicianul local poate sau sa studieze paginile manualului prin video sau sa aiba o consfatuire de la om la om cu un tehnician din New Jersey,” arata încântat reprezentantul manufacturierului. Dar de ce trebuie sa aiba loc productia în China daca toate celelalte operatii au loc în Statele Unite? Pentru ca, in primul rând, mâna de lucru în China e de zeci de ori mai ieftina, in al doilea rând chinezii sunt sclavi fericiti sa munceasca pâna mor pentru un blid de orez, iar in al treilea rând compania nu le plateste nici salarii omenesti, nici asigurare medicala. Astfel, conducerea companiei realizeaza profituri maxime. In acelasi timp, în Statele Unite tot mai multi n-au de lucru si decad în disperare si mizerie; tot mai putini devin tot mai bogati; iar cei din Asia, Mexic, Puerto Rico si fostele tari socialiste traiesc tot cum au trait înainte – doar ca pe poarta întreprinderii scrie alt nume. Retelele electronice globale sunt un mare pas înainte, catre realizarea planului francmasonic al lagarului de concentrare universal. Tot în acelasi numar al aceluiasi ziar, gasim informatia ca IBM instaleaza o retea globala, care “va opera înca individual în fiecare tara, dar, pe viitor, va exista o singura retea unitara, bazata pe aceeasi arhitectura si facuta de acelasi grup de oameni.” Resursele militare construite pe timpul “razboiului rece” vor fi revalorificate acum în retele de supraveghere a populatiei. Pentru cine a învatat la scoala socialismului sa citeasca printre rânduri, e clara stirea ca Departamenul Apararii si-a deschis bazele de la Rome (New York), Fort Monmouth (New Jersey), San Diego (California), Langley (Virginia) ca sa colaboreze cu sistemul guvernamental din Needham (Massachusetts) si MCI Communications Corporation, pentru a transmite “date si imagini meteorologice, informatii militare (despre ce si despre cine, în interiorul Statelor Unite?), informatii tactice (împotriva cui, în interiorul Statelor Unite?) si informatii medicale”.

Iar pentru cine nu stie sa citeasca printre rânduri, ni se spune ca “AT&T urmareste sa foloseasca expertiza aliatilor sai de afaceri globali ca sa ofere servicii integrale de comunicatii corporatiilor multinationale”, fiindca “companiile multinationale cu baza în Statele Unite sunt forta motrice de schimbare în pietele de afaceri ale lumii”. Aceasta schimbare în pietele de afaceri ale lumii consta in unificarea fortata a tarilor occidentale cu tarile fost socialiste si tarile din lumea a treia reducându-le pe toate la nivelul de trai al tarilor din lumea a treia. Aceasta este semnificatia îndatorarii României catre Fondul Monetar International. Aceasta este semnificatia mutarii mijloacelor de productie din occident în Asia si America de Sud, unde muncitorii sunt platiti cu sume derizorii, facând someri milioane de americani.

Compania Sprint si grupul Iusacell, ca sa nu se lase mai prejos, construieste o retea telefonica în Mexic. Mexicanii sunt parteneri ideali: se înmultesc ca mustele, traiesc în gropi de gunoi, sunt deja marxisti si obisnuiti cu faradelegea si teroarea si se multumesc cu salarii derizorii. Dar Mexicul nu este singura tara cu care se “globalizeaza” Statele Unite. Aflam ca “Statele Unite si Ministerul Rus al Postelor si Telecomunicatiilor au semnat luna trecuta un memorandum de întelegere si cooperare în construirea unei structuri globale informationale… Statele Unite au semnat un contract similar cu Chile la începutul lunii acesteia”. Dar, ca sa nu-si faca nimeni iluzii ca pe aceste structuri globale informationale, pe aceste sosele electronice internationale, îsi va face fiecare de cap cum îi trazneste, Presedintele Clinton cere modificarea legii dreptului de autor ca sa includa si controlul asupra filmelor, programelor de computere, înregistrarilor si datelor. Adica, poti oricând fi dovedit ca ai încalcat o lege folosind un program de computer sau cunoscând o anumita data.

Ziarul USA Today informeaza ca toti cetatenii si emigrantii din Statele Unite vor primi un buletin de identitate national. Valul de proteste a amânat faptul cu putin; dar nu s-a renuntat la buletinele de identitate cu dosar electronic pe un microcip, coordonat de banca centrala electronica, care contine dosarele tuturor oamenilor. Dupa ce populatia se va obisnui putin cu felul comod în care toate tranzactiile, cumparaturile, înregistrarile, platile se fac electronic cu acest buletin, vor accepta cip-ul implantat în mâna sau pe frunte; caci cartoteca se poate pierde, se poate uita acasa, dar mâna nu; si nu e mult mai comod asa? Si astfel cetateanul va fi sclavul total al francmasoneriei oculte internationale; o singura modificare în computer si omul moare de foame. Primul pas s-a facut deja în Mexic, unde guvernul a cheltuit $730 milioane pentru buletinele de identitate ale populatiei “în vederea asanarii procesului electoral”. Oricine cunoaste Mexicul îsi da seama ca imensa coruptie guvernamentala care domneste acolo nu va fi “asanata” prin faptul ca populatia va fi obligata sa aiba buletine de identitate, caci coruptia are loc la numaratoarea voturilor, nu la înregistrarea alegatorilor. Dar astfel, populatia înfometata a Mexicului va fi mai strâns controlata; si, în virtutea tratatului NAFTA, Statele Unite vor face ce a facut Mexicul. Scopul urmarit nu este “asanarea alegerilor” în Mexic, ci înregimentarea serbilor Noii Ordini Mondiale. In Olanda, o noua lege obliga toate persoanele sa se legitimeze la cererea politiei cu un buletin de identitate detaliat (asemanator celui din România socialista), fara de care sunt arestate pe loc. In Marea Britanie, se prevede ca toti cetatenii vor primi acest buletin de identitate intr-un viitor apropiat. De asemenea, cât de curând, aceste buletine de identitate vor fi obligatorii în Australia. Intre timp, în Statele Unite, soldatii sunt folositi pentru testarea unui buletin de identitate computerizat numit MARC (Multi-Technology Automated Reader Card), care contine o multime de date despre purtatori; cu acest buletin se efectueaza cumparaturile si se obtine îngrijirea medicala.

La Madrid, anul acesta, au manifestat 15 milioane de cetateni împotriva buletinului de identitate obligatoriu. La Singapore, fiecare cetatean trecut de 18 ani a primit o carte de identitate electronica, cu toata istoria sa personala pe ea. Din 1991, în Statele Unite s-a început spalarea creierului americanilor, ca sa accepte sa li se implanteze cip-uri electronice, care sa contina toata istoria lor – medicala, zice guvernul – economica si politica, zicem noi. Au început cu implantarea cip-urilor în câini, zicând: “Uite ce bine e, daca se pierde cumva câinele îl putem gasi cu instrumente electronice, oriunde s-ar ascunde”. Dar, la fel vor fi gasiti si dizidentii oriunde s-ar ascunde. Ziarele The New York Times si Washington Times îndeamna cetatenii sa se lase sa li se implanteze cip-uri, deocamdata în mod benevol. Credem ca multor copii li s-au implantat deja cip-uri fara stirea lor si a parintilor lor, în cadrul programelor de vaccinare. Incepând cu anul 1985, The Internal Revenue Service – IRS (compania privata care colectioneaza taxele pe venit de la cetateni si le transmit bancilor internationale care formeaza The Federal Reserve Board) a început sa consolideze un imens fisier electronic cu dosare de cadre detailate ale tuturor cetatenilor Statelor Unite imediat accesibile lor (date relatate de pastorul Adrian Rogers).

In trecut iobagii erau legati de pamânt. In socialism, pe oameni îi lega buletinul de identitate. Tehnologia a evoluat de atunci: buletinul de identitate va fi înlocuit cu cartoteca electronica, care cuprinde toata istoria omului pe o suprafata cât palma. Nu te vei putea ascunde de paznicii lagarului de concentrare global, nicaieri, caci cartoteca de identitate te va da de gol.

Cea mai mare realizare pentru care se straduieste Hillary Clinton acum cât e la putere e socializarea medicinii si impunerea pasaportului intern, fara de care nici un om nu va mai avea voie sa traiasca si sa existe. Cea mai mare realizare a vice-presedintelui Al Gore este asa-zisa “sosea informationala”, adica legarea tuturor tarilor printr-o retea electronica prin care sa aiba loc toate contactele si toate schimburile de informatii dintre oameni. Adica, cum zicea Lenin: “Comunismul e puterea sovietica plus electrificarea întregii tari;”doar ca în America nu e electrificarea ci computerizarea.

Departamentul Comertului a lansat o propaganda sustinuta pentru reteaua informationala, care, zic ei, “va ajuta celor handicapati, va reduce consumul de energie electrica, va face transportul mai sigur, va încuraja munca la domiciliu, va salva vieti si averi amenintate de dezastre, va îmbunatati mediul înconjurator, va da nastere unor institutii culturale publice fara plata si va educa cetatenii si agentiile de securitate publica.” Dar beneficiul pe care nu l-a amintit aici Departamentul Comertului este “Televiziunea interactiva”, prin care televizorul nu doar difuzeaza ci si colecteaza informatii. Un alt beneficiu este stergerea granitelor nationale; publicul este obisnuit incetul cu încetul cu viata globala: un program numit “World Wide Web”, adica “Reteaua Mondiala”, este deja oferit pentru comert electronic.

Publicatiile de specialitate promoveaza instaurarea noii ordini mondiale, privindu-l ca pe un lucru foarte dezirabil. “Ar putea sa îmbunatateasca mult îngrijirea medicala a gravidelor, de exemplu”, scrie Paul Silverman intr-una din aceste publicatii. Aceste jurnale de specialitate care costa multi bani si contin articole tehnice, dar sunt distribuite distribuit pe gratis sunt finantate de cineva – si nu pentru a raspândi informatiile tehnice, ci pentru îndoctrinare, cu atât mai subtila cu cât îndoctrinarea este picurata printre informatiile tehnice.

O carte laudata in revista USA Today este “Zen and the Art of the Internet-Budismul Zen si arta comunicarii pe reteaua Internet”. Ca sa comunici pe Internet trebuie sa stii ce parametri are terminalul sau modemul tau, ce protocol suporta, si ce protocol foloseste internetul. Ce-are asta cu religia? Nimic decât ca ofensiva împotriva crestinismului si a vietii nationale acopera toate activitatile societatii, este generala si este finantata cu sume gigantice. Iei în mâna un articol despre Internet si afli ca “o constiinta globala apare din apele lui,” si ca “în economia globala care se dezvolta rapid, întreprinderile nu pot astepta câteva decenii”. Si aceasta revista costa bani, este tiparita în conditii excelente pe hârtie scumpa, contine articole platite celor care le-au scris, si este distribuita pe gratis. Si aceasta este o arma de îndoctrinare. “Globalismul” este lozinca care a înlocuit-o pe “Proletari din toate tarile uniti-va”; aceleasi minti le-au scornit pe amândoua, în acelasi scop. Noul computer fabricat în 1994 de AT&T (principalul brat al francmasoneriei internationale) se cheama “globalyst”.

Progresul tehnologic este un lucru minunat. Dar într-o societate lipsita de morala, progresul tehnologic este foarte periculos, amplificând capacitatea de a face foarte mult rau. Senatorul Phil Talmadge din Washington a ridicat problema folosirii tehnologiei care creaza o realitate virtuala în industria distractiilor, prin care scenarii scrise dau individului senzatia vizuala, auditiva, tactila, olfactiva, de parca ar fi fapte reale. Violenta si crima tind sa fie cele mai des folosite pentru a oferi distractii copiilor. Din initiativa lui Talmadge s-a introdus o legislatie care cere ca cei ce folosesc realitatea virtuala în distractii sa aiba un permis înregistrat. Aceasta violeaza libertatea de expresie a artistilor! “Auzi colo, ca dând copiilor senzatia ca au ucis pe cineva îi vei obisnui sa ucida cu usurinta! Si ce daca? Sa ne aparam libertatea de expresie”, vocifereaza Penn Jilette, foiletonist cu pretentii. Publicatiile care se pretind tehnice se ocupa de politica, sociologie, morala, istorie si mai ales de religie.

Câta varsare de sânge, câta suferinta, câta moarte aduce nationalismul! Uite ce fac sârbii în Bosnia si Hertegovina, uite ce fac irlandezii si englezii în Irlanda, uite ce-au facut ungurii în Transilvania… nationalismul e un lucru rau, nu-i asa? Si cine sunt cei mai înfocati nationalisti? Bineinteles, tot cei din vechea nomenclatura. Ce credibilitate pot avea ideile si sentimentele unora ca ei? Noua Ordine Mondiala va pune capat varsarilor de sânge eliminând nationalismul. Iata cum descrie un profesionist al informatiei de stat, dr. John Coleman, Noua Ordine Mondiala care ne va aduce pacea universala (comentariile între paranteze îi apartin lui James Warner):

– “Un singur guvern mondial si o singura moneda sub o oligarhie permanenta nealeasa de popoare, dar care se alege singura din cercurile ei, sub forma unui sistem feudal, ca în Evul Mediu…” (CFR este o astfel de oligarhie care practica aceasta selectie).

– “Nu va exista clasa de mijloc; vor fi doar stapâni si serbi. Toate legile vor fi uniforme, într-un sistem juridic unitar de curti mondiale, care aplica acelasi cod unificat, sprijinite de o forta politieneasca a guvernului mondial si de o forta militara mondiala, pentru impunerea legilor în toate acele foste tari care nu vor mai avea granite nationale…” (Asociatia Avocatilor din America militeaza pentru acest sistem juridic mondial).

– “Nu va fi permisa decât o singura religie, sub forma unei religii de stat mondiale, care a existat înca din 1920… Satanismul, luciferismul si vrajitoria vor fi recunoscute ca si cursuri aprobate în scoli si nu se vor permite scoli particulare sau bisericesti. Toate bisericile crestine au fost deja subminate si crestinismul va dispare sub guvernul mondial.” (Satanismul si vrajitoria au primit statut de “religii”. Servicii religioase satanice sunt oficiate în cadrul armatei Statelor Unite la bazele militare).

– “Pentru introducerea unui stat în care nu exista libertati individuale sau vreun concept despre libertate, nu vor exista republici, suveranitate sau drepturi ale popoarelor. Mândria nationala si identitatea rasiala vor fi anihilate si în faza de tranzitie va fi pedepsita aspru orice aluzie la originea rasiala.” (De asta se ocupa legea care pedepseste delictul de ura, dar în cele din urma toti vom fi sclavi, asa ca nu conteaza).

– “Toti vor fi îndoctrinati ca sunt creaturi ale guvernului mondial fiecare cu un numar de identitate clar vizibil pe persoana sa, astfel încât sa fie imediat accesibil; acest numar de identitate va intra în computerul central al NATO de la Bruxelles, în Belgia si toate agentiile guvernului mondial îl vor putea obtine imediat oricând…” (S-au preparat deja acele de seringa pentru injectarea cip-urilor de computer la viitorii sclavi ai guvernului mondial).

– “Casatoria va fi ilegala si nu va exista viata de familie pe care o cunoastem. Copiii vor fi luati de la parinti, de mici si crescuti ca apartinând statului…” (Deja au aparut agentiile care “protejeaza copilul”. Atât Hillary Clinton cât si Ross Perot propavaduiesc programe de “crestere” a copiilor departe de familiile lor).

– “Femeile care au nascut 2 copii vor fi instruite cum sa avorteze; datele vor fi mentinute în dosarul personal, al fiecarei femei, care exista in computerele regionale ale guvernului mondial.” (In China se permite un singur copil. Pilula care provoaca avortul exista deja).

– “Va fi promovata pornografia… pe fiecare scena si ecran cinematografic, inclusiv pornografia homosexuala si lesbiana. Va fi obligatoriu sa folosesti droguri “pentru distractii”, fiecare având o ratie de droguri care poate fi cumparata de la magazinele guvernului Noii Ordini Mondiale din toata lumea. Vor fi elaborate droguri care controleaza mintea si folosirea lor va fi obligatorie. Astfel de droguri vor fi administrate în alimente si în apa, fara stirea si consimtamântul poporului…” (In Germania si Uniunea Sovietica s-a folosit si se foloseste din plin fluorul ca sa reduca rezistenta mintala. Astazi sunt baruri în New York care vând o bautura afrodisiaca ce mentine apetitul sexual ridicat timp de 10 ore).

– “Sistemul economic va functiona de asa natura incât clasa oligarhica de stapâni va permite sa se produca exact atâtea bunuri si servicii câte sunt necesare sa mentina lagarele de sclavi în stare de functionare. Toata averea va fi concentrata în mâinile membrilor elitei…” (Masele sunt tinute în frâu prin recesiune economica, lipsa de lucru, lipsa celor necesare traiului, lipsa alimentelor, etc).

– “Eutanasia celor batrâni si foarte bolnavi va fi obligatorie…” (Eutanasia a fost propusa pe buletinele de vot din California în 1992).

– “Cel putin 4 miliarde de “paraziti inutili” vor fi eliminati pâna în anul 2050 prin razboaie locale, prin epidemii organizate de boli fatale cum ar fi SIDA, ori boli rapide si prin înfometare. Sursele de energie, apa si hrana vor fi furnizate la nivel de supravietuire, pentru cei care nu sunt membrii elitei, începând cu popoarele Europei si Americii de Nord si trecând apoi la celelalte rase. Populatia Canadei, Europei de vest si Statelor Unite va fi decimata mai repede decât a celorlalte continente, pâna ce populatia globului va ajunge la cifra de un miliard care va putea fi stapânita mult mai usor, dintre care 500 de milioane vor fi chinezi si japonezi, alesi pentru ca sunt popoare care au fost înregimentate de secole si sunt obisnuiti sa asculte ordinele fara sa discute.” (Problemele cele mai grave ale omenirii in prezent sunt: razboiul din Somalia, avorturile, secretul despre crearea în laborator a virusului AIDS-SIDA, etc. Oare de ce pentru prima data în istorie nu se testeaza si nu se urmaresc cei infectati în aceasta epidemie mondiala, daca nu pentru depopularea rapida, fortata si planificata? Mai mult, de ce scolile si guvernul nostru promoveaza promiscuitatea si imoralitatea propagând folosirea prezervativelor când s-a dovedit deja ca aproape toate prezervativele sunt permeabile? Abstinenta nici nu e pomenita, caci ar promova o societate morala si dreapta si nu una decadenta si usor de manipulat… Congresul refuza sa protejeze prin avertizare sotiile legitime care nu stiu ca sotii lor sunt infectati.)

– “Statele Unite vor fi invadate de popoare si culturi straine. Pentru acesti oameni, care nu stiu ce înseamna Constitutia Statelor Unite si deci nu vor face nimic ca sa o apere si în mintea carora conceptele de adevar si dreptate sunt asa de slabe încât nu conteaza, hrana si adapostul vor fi singurele lor preocupari.” (Legile in acest sens au fost deja votate. Nota noastra: Din Haiti vin valuri de emigranti cu SIDA. In Miami trebuie sa stii limbile imigrantilor ca sa poti gasi de lucru).

– “Nici o banca centrala nu va exista în afara de Banca de Ajustari Internationale si Banca Mondiala. Bancile particulare vor fi ilegale. Plata muncii va fi conform unor bareme uniforme sub unicul guvern mondial. Nu vor fi permise disputele de salariu si nici devieri de la baremele universale stabilite de guvernul mondial. Cei care vor incalca legea vor fi executati imediat.” (Bancile centrale nationale apartin deja familiei Rothschild: în Statele Unite, Italia, Anglia, Franta, Germania si Australia).

– “Nu vor exista bani sau monede în mâna celor care nu fac parte din elita. Toate tranzactiile se vor face prin cartea de credit care va avea numarul de identificare al purtatorului. Celui care calca regulile… i se va suspenda cartea pe diverse perioade de timp, dupa cât de mare a fost greseala lui.” (Oare de ce prolifereaza cartile de credit? Pentru binele consumatorului?)

-“Un astfel de individ pedepsit va vedea cum cartea lui de credit este trecuta pe lista neagra, când se duce la cumparaturi, si nu va putea obtine nimic. Incercarile de a folosi monede vechi, adica monedele de argint ale natiunilor defuncte, vor fi considerate crime capitale si pedepsite cu moartea. Toate monedele vor trebui predate statului împreuna cu pustile, munitiile, explozivele si automobilele. Numai elita si functionarii mai înalti ai guvernului mondial vor avea dreptul la automobile particulare, arme, monede.” (Armele sunt confiscate treptat, în fiecare luna. Nu se aude nimic altceva decât ca e rau sa le ai. Exista cel putin patru legi care controleaza aurul. Ne asteptam la mai multe. In cartea sa “Earth in the Balance – Pamântul în balanta”, vice-presedintele Al Gore propavaduieste eliminarea motorului cu combustie interna, adica implicit a automobilelor, a camioanelor si a motocicletelor).

– “Daca vina e mare, cartea de credit va fi confiscata acolo unde se încearca folosirea ei. Dupa aceea acel om nu va mai putea sa obtina, sub nici o forma, hrana, apa, adapost, de lucru, îngrijire medicala si va fi declarat oficial în afara legii…” (Intr-un sistem fara moneda, daca ti se pierde numarul de computer, esti sfârsit).

– “Grupurilor rivale, precum arabii si triburile africane, li se vor accentua dusmaniile si li se vor permite sa duca razboaie de exterminare unii împotriva celorlalti sub privirea Organizatiei Natiunilor Unite si Aliantei Atlantice. Aceeasi tactica va fi folosita în America Centrala si de Sud. Aceste razboaie, care au scopul de reducere a populatiei, vor avea loc înainte de preluarea puterii de catre guvernul mondial si vor fi stârnite pe fiecare continent unde locuiesc grupuri mari de populatii diferite etnic si religios, ca sikh-ii, pakistanezii, musulmanii si hindusii. Controversele etnice si religioase vor fi in mod special exagerate si conflagratii violente vor fi stârnite si încurajate pentru «rezolvarea» conflictelor.” (Ex.: Nicaragua si Iugoslavia. Musulmanii radicali încearca sa rastoarne guvernul în Egipt. China si Coreea de Nord le furnizeaza armament modern).

– “Toate mijloacele de informare si tiparire vor fi sub controlul guvernului mondial. Metodele de spalare a creierului si controlul mintii (MIND CONTROL) vor constitui «distractiile la ordinea zilei», aceste metode fiind perfectionate tot mai mult si aduse la rangul de arta suprema în Statele Unite.” (Aproape toata mass-media este sub control fracmasonic central si, într-adevar, spala creierele în mod subtil, inconstient.)

Cele de mai sus au fost scrise în 1992. In anii care au trecut de atunci s-au facut pasi mari spre realizarea acestor directive ale Noii Ordini Mondiale. Oile americane si oile din celelalte tari (care-si închipuie ca în Statele Unite domneste piata libera si libertatea si care n-au alta dorinta decât «intrarea în Europa») sunt incetul cu încetul mânate în tarcul abatorului global. Cine ar avea urechi de auzit si ochi de vazut, ar putea vedea zidurile tarcului. Zbigniew Brzezinski, consilierul Presedintelui Carter, le descrie fara ascunzis. Societatea occidentala, scrie el, “se afla în plina revolutie informationala fiind orientata mai ales catre distractii (saturatie cu evenimente sportive) care sunt opiul maselor, care au devenit tot mai lipsite de tel… Concomitent va creste enorm posibilitatea de a controla individul. In curând va fi posibil controlul aproape permanent a fiecarui individ, mentinând dosare la zi, care contin cele mai intime detalii despre sanatate si despre comportarea individuala a fiecaruia, pe lânga alte date. Aceste dosare vor fi imediat accesibile autoritatilor. Puterea va fi în mâna celor ce controleaza informatiile. Institutiile existente vor fi înlocuite de institutii care previn criza si carora le revine sarcina de a identifica dinainte crize sociale si a pune în actiune programe pentru rezolvarea lor… (folosindu-se) posibilitatea de a modifica si manipula biologic si chimic ceea ce pâna acum s-a considerat a fi esenta imuabila a omului… adica creierul… Cum puterea economica devine pe zi ce trece indisolubil legata de puterea politica, devine invizibila utilitatea si creste sensul inutilitatii existentei individului.” Asta scria Brzezinski cu aproape 20 de ani în urma; si nu gresea, caci avusese acces la planurile Marilor Maestri ai francmasoneriei mondiale, ale “comitetului celor 300”. De atunci încoace s-au înfaptuit toate cele preconizate de el. Animalele sunt urmarite electronic în California prin cip-uri implementate, de felul celor ce se vor implementa în goimi, în “vitele cu chip de om.” Din ce în ce mai multi functionari îsi ridica salariul sub forma de transfer electronic, avansând spre societatea lipsita de bani si bazata pe cartea de credit descrisa mai sus, cu ajutorul careia omul poate fi pedepsit cu moartea prin înfometare. Si iata decretul prezidential (Executive Order) No. 12148 al Presedintelui Clinton, care însumeaza si cuprinde decretele anterioare 10995-11005; acest decret prescrie ca guvernul poate prelua dintr-o data in caz de “urgenta” toate mijloacele de comunicare, sursele de energie, rezervele de alimente si mijloacele de a obtine alimente (pamântul si padurile), mijloacele de transport pe uscat, apa si aer, îngrijirea medicala si toate mijloacele de învatamânt; ca guvernul poate încadra cu forta toti cetatenii în echipe de munca sub supraveghere birocratica; poate obliga înregistrarea fiecarui om prin reteaua postala; poate reaseza comunitati omenesti în alta parte; poate stabili preturile si salariile; poate decide cât ai voie sa cheltuiesti din banii tai; poate închide toate bancile si bursele si poate institui orice masura crede de cuviinta.

Dar bancherii internationali nu vor sa realizeze Noua Ordine Mondiala fara participarea maselor, a poporului. Astfel, s-a introdus în Congres proiectul de lege 4922, care propunea ca proprietarii racordajelor digitale pentru voce, date sau orice alta informatie sa fie obligati sa creeze posibilitati pentru agentiile guvernamentale ca acestea sa poata intercepta, asculta si controla toate transmisiunile din locuri convenabile pentru aceste agentii. Adica spionarea cetatenilor sa se faca pe spezele cetatenilor, nu ale statului. In octombrie 1994, Congresul nu votase înca legea, la care s-au opus cu tarie toti care au priceput-o si pe care o promoveaza cu si mai multa tarie guvernul si marionetele francmasoneriei din Congres.

Faptul ca aceasta conspiratie a plutocratiei francmasonice internationale este unita împotriva vitelor cu fata umana nu înseamna neaparat ca între francmasoni e pace si armonie; scopul comun este jaful dar apoi survin disensiunile la împartirea prazii. Astfel, AT&T, gigantica companie de telefoane si telegrafie americana, promotoare de frunte a homosexualitatii ca forma de viata preferata, este în fruntea unui conglomerat numit “partenerii mondiali”, care este în alianta cu un grup de companii olandeze, suedeze si elvetiene de comunicatii, cu Telefonica din Spania, si cu SITA – o retea globala care apartine unor companii aeriene. Rivala lor este compusa din BT si MCI, carora li s-au alaturat Telekom din Germania si France Telecom, care a cumparat în iunie 20% din compania americana Sprint. Dar, daca cineva îsi închipuie ca aceste aliante plutocratice peste granitele nationale asigura pacea, se înseala; în timp ce zecile de milioane sângerau si mureau în cel de-al doilea razboi mondial, marile concerne industriale practicau aceleasi aliante internationale. Intr-o scrisoare din 12 iunie 1883, Friederich Engels îi scria lui Eduard Bernstein: “Toti puturosii astia de tot felul trebuie întâi sa se bata ca niste câini între ei, sa se distruga si sa se compromita reciproc si astfel ne vor netezi calea”. Pacea vesnica si universala e o poveste de adormit copiii; plutocratia francmasonica internationala creeaza razboaiele, caci profita si prospera din ele. Nu ei sunt cei ce mor pe câmpul de lupta.

La 3 mai 1994, Presedintele Clinton a semnat ordinul prezidential PDD 25 prin care pune armata Statelor Unite ale Americii sub Ordinele Organizatiei Natiunilor Unite. Armata americana poate fi deci trimisa în orice alta tara, fara declaratie de razboi si fara aprobarea Congresului si Senatului, de fapt, fara aprobarea nimanui, sa masacreze si sa ocupe orice populatie, pe orice teritoriu strain. De aceea, când armata americana a invadat Haiti în toamna anului 1994 nici Congresul, nici Senatul, nici Presedintele si nici poporul n-au obiectat la acest act de agresiune pe timp de pace împotriva unei tari straine. Notiuni ca “amestecul în treburile interne ale altei tari”, “agresiune”, “declaratie de razboi”, au devenit demodate. Armata Statelor Unite, de acuma inainte, face parte din forta de reprimare politieneasca a supraguvernului mondial al francmasoneriei internationale.

La 3 octombrie 1994 Departamentul de Stat a recunoscut suprematia Organizatiei Natiunilor Unite asupra Statelor Unite ale Americii, care renunta astfel la suveranitatea nationala si devin formal vasale plutocratiei francmasonice internationale.

Ziarul El Paso Times a început sa publice anunturi de casatorii între homosexuali. Universitati americane ca Northeastern din Boston, Stanford, Universitatea din Iowa si Antioch College trimit invitatii organizatiilor de homosexuali sa vina sa fie angajati ca profesori, oferindu-le salarii mai ridicate decât celorlalti. Departamentul Agriculturii al guvernului Statelor Unite a creat pentru salariatii sai o organizatie pentru homosexuali, lesbiene si bisexuali frumos denumita GLOBE. Serviciul care colecteaza impozitul pe venit în St. Paul, Minnesota, publica un buletin lunar menit sa introduca salariatii în cultura homosexuala. Presedintele companiei American Express reaminteste printr-o circulara ca compania sa este dedicata “diversitatii culturale”, ceea ce înseamna includerea culturii homosexuale. Directorul companiei Kodak reaminteste printr-o alta circulara ca recunoaste grupurile de homosexuali ca “minoritati”. Tot “minoritati” care trebuie promovate si înzestrate în mod deosebit sunt grupurile homosexuale la AT&T, gigantica companie de telefoane si telegraf, care distribuie salariatilor ei obiecte de birou cu emblema homosexualilor: un triunghi roz înconjurat de un cerc verde. In fine, Mickey Mouse al lui Walt Disney, care a umplut zeci de ani cartile si filmele copiilor cu soricei, catelusi, pisicute si pasarele, a introdus si doua personaje homosexuale printre ele. Dar ca încununare a dezvaluirilor, un anunt din ziarul The Boston Globe ne dezvaluie ca si Iisus Christos a fost homosexual si s-a iubit cu Lazar.

Homosexualitatea este o anormalitate fiziologica care poate fi un defect din nascare a unor oameni nevinovati, dar poate fi si o doctrina falsa implantata în capul unora care ar putea fi normali.

Unii cred ca impunerea cu atâta forta a promiscuitatii, decaderii morale si homosexualitatii nu este doar o arma de detracare a individului pentru a-l face mai usor de stapânit si de exploatat, ci si o metoda de descrestere a populatiei, în special a populatiei albe de origine europeana. Dupa cât accent se pune pe homosexualitate în cultura, politica si viata publica a Statelor Unite ale Americii, ai zice ca sunt foarte numerosi, dar nu sunt. Un fapt e cert: statisticile oficiale ale guvernului american sunt mincinoase. Proiectul 10 care dirijeaza programa analitica pentru scolile publice în Statele Unite sustine ca 10% din toti oamenii sunt homosexuali. Dar nici macar raportul Kinsey, pe care-l citeaza aceasta propaganda si aceasta educatie publica mincinoasa, nu indica 10% homosexuali, ci doar 4%; 10% sunt cei care cândva în viata lor au avut idei sau gânduri despre homosexualitate. Chiar si cele 4% indicate de Kinsey sunt exagerate; în realitate, între 1 si 3% sunt homosexuali în populatie; si dintre acestia o parte nu sunt homosexuali autentici din nascare ci au fost influentati în mod complex ca sa devina astfel. Dar acestia sunt privilegiati si finantati din culise. Homosexualii sunt promovati în posturi superioare; 15,9% din totalul populatiei au posturi de conducere, dar 49% dintre homosexuali sunt în astfel de posturi de conducere.

Desi rangul social si financiar al homosexualilor este mai ridicat decât media populatiei, “indicele lor de fericire” este mult mai scazut decât al restului populatiei. Un studiu comparativ al longevitatii si cauzelor mortii la sase grupuri: barbati casatoriti, holtei, femei casatorite, femei singure, homosexuali si lesbiene arata ca cei casatoriti traiesc mai mult (vârsta în momentul mortii fiind la majoritatea în jur de 75 de ani la barbati casatoriti, 79 la femei casatorite, 57 la holtei, si 71 la femei singure), iar homosexualii traiesc uimitor de putin: vârsta la majoritatea în momentul mortii este în jur de 39 de ani, si doar 2% din ei ajung la 65 de ani; chiar daca-i excludem pe cei morti de SIDA (homosexualii sunt principalii purtatori ai bolii), vârsta majoritatii în momentul mortii e în jur de 42 de ani, si la lesbiene, 45 de ani. Comparativ cu restul populatiei, homosexualii au de 116 mai multe ori sansa de a fi asasinati si de 24 de ori mai multe sanse de a se sinucide.

La ceremonia de înmânare a medaliei pentru Libertate care a avut loc la Philadelphia în Iulie 1994, Vaclav Havel, Presedintele Republicii Cehe, a tinut o cuvântare în care a aratat ca, dupa parerea lui, conflictele culturale sunt în crestere si din ce în ce mai periculoase astazi, ca nu exita un sens unificator si nici forte integrante în aceasta era “post-moderna”; deci cea mai importanta sarcina politica a ultimilor ani ai acestui secol consta din crearea unui nou model de coexistenta între diverse culturi, natiuni, rase si “temeri religioase” într-o singura civilizatie împletita. “Ideile de drepturi si libertati ale omului”, a zis el, “trebuie ancorate în alt loc si în alt fel decât pâna acum. Avem radacini în pamânt dar si în cosmos în acelasi timp. Dându-ne seama de acest lucru, avem capacitatea de a ne depasi conditia. La foruri internationale, politicienii pot repeta de mii de ori ca baza Noii Ordini Mondiale este respectul universal pentru drepturile omului, dar acest lucru n-are nici o valoare daca cerinta aceasta nu-si are radacina în respectul pentru miracolul existentei, miracolul universului, miracolul naturii, si miracolul propriei noastre existente”. Nationalismul, dragostea de patrie sunt “triba-lisme” care trebuie condamnate si eliminate. Dar în afara de denigrarea religiei, denigrarea dragostei de patrie si de popor, nu este prea clar la prima vedere cum crede Vaclav Havel ca ne vom depasi conditia si nici nu e prea clar pentru cititorul neinitiat care este miracolul propriei noastre existente lipsita de Dumnezeu. Pentru cititorul care s-a familiarizat cu literatura magiei negre, a francmasoneriei, a societatilor secrete malefice, a cultului Noii Ere, a satanismului, expresiile lui Vaclav Havel nu sunt altceva decât fragmente din litaniile si propaganda îndreptate împotriva civilizatiei crestine. Vaclav Havel e seful unui stat, chipurile, “eliberat de sub bolsevismul satanic”.

Pentru septembrie 1994 erau programate la Detroit manevre comune ale politiei si armatei americane la Hotelul Book-Cadillac, în care participantii urmau sa fie antrenati si instruiti – în ce oare? In vederea acestor manevre, doi reprezentanti ai Departamentului de Stat al Statelor Unite (unu din ei s-a recomandat cu numele de Chris Wagner de la Fort Brag) i-au cerut Susanei Lambrecht, proprietareasa cladirii foarte înalte, învecinate cu hotelul, permisiunea ca tragatori si asasini profesionisti sa fie postati pe acoperisul cladirii pe timpul manevrelor. Ea nu le-a dat permisiunea caci avea pe acoperisul cladirii un cuib de soimi rari, specie pe cale de disparitie, pe care dorea sa-i protejeze. Dar când seful adjunct al politiei, George Clarkson, a fost întrebat ce fel de manevre erau acelea, el a izbucnit: “Dar aceste manevre trebuiau sa fie secrete!” si-a refuzat sa mai raspunda pâna la noi ordine. Fort Brag însa este cartierul general al fortelor Delta si Green Beret de trupe asa-zise “anti-teroriste”. Pentru cine nu stie ce rost au aceste trupe, iata explicatia pe care o da Suvorov:

“In 1923, Mihail Tukacevski, renumit de-acum pentru monstruoasa brutalitate cu care a exterminat populatia din Rusia centrala, nordul Caucazului, Urali, Siberia si Polonia, formula bazele teoretice ale scopului razboiului. Dupa Tukacevski, scopul razboiului este “sa-ti garanteze folosirea libera a violentei si pentru aceasta este necesar în prima faza sa anihilezi fortele inamicului”. Deci dupa anihilarea puterii de rezistenta, urmeaza faza a doua: “folosirea libera a violentei împotriva populatiei”. Trupe speciale trebuie antrenate special, caci tactica si operatiile nu mai au loc pe câmp între armate, ci prin case, printre civili. Astfel de trupe antrenate special au fost în Uniunea Sovietica Ceka, OGPU, NKVD; echipate cu automobile blindate, trenuri blindate, tunuri mici si mitraliere, au dus razboiul împotriva propriei populatii – asa cum sunt antrenate sa-l duca astazi fortele Delta si Green Beret în Statele Unite. Milioane de cetateni au fost exterminati în Uniunea Sovietica, zeci de milioane au fost aruncati în lagare de concentrare. Din 1939, echipamentul fortelor de oprimare a inclus si tancuri si avioane. Dizidentii incomozi din Statele Unite sunt vizitati de elicoptere negre fara numere si semne distinctive, desi legea spune ca vehicolele armatei trebuie sa poarte însemnele. Caror trupe le apartin aceste elicoptere negre? Impotriva cui opereaza aceste trupe? Batalioanele “speciale” ale NKVD-ului aveau sarcina sa patrunda în teritoriile tarilor care urmau sa fie “eliberate” – Polonia, România, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda – înainte de sosirea armatei propriu-zise, sa ocupe podurile, sa distruga liniile de comunicatii si sa terorizeze populatia. Dupa câteva zile sosea si armata rosie eliberatoare, si batalioanele speciale se dedicau muncii lor de baza de a distruge pe cei incomozi. Documentele unui astfel de batalion arata rezulatele: “Am dus circa 600 de prizonieri de aici peste granita. Erau ofiteri, proprietari, preoti, politisti si jandarmi…”. Acesti 600 de proprietari si preoti polonezi dusi din tara lor “eliberata” peste granita, în Siberia, sunt o picatura din fluviul de eliberare sovietica.

Astazi, cea mai mare industrie din Statele Unite este construirea de lagare si închisori – largi teritorii înconjurate de garduri înalte de sârma ghimpata, înclinate înspre interior – pentru “teroristi”: proprietari, preoti…

Insa, uriasul american adormit a început sa miste în somn si sa se trezeasca. La 8 noiembrie 1994, în ciuda fraudei electorale, alegatorii americani au rupt dominatia de o jumatate de secol a democratilor din Congres, si au ales în cele mai multe cazuri candidatul care nu facea parte din partidul presedintelui Bill Clinton. Desigur, nu e mare diferenta dintre republicani si democrati. Dar nu atât rezultatul alegerilor provoaca îngrijorare elitei francmasonice, care-si celebreaza victoria asupra natiunilor îngenunchiate, caci Bill Clinton este un “sabes goi” cu usurinta de aruncat la gunoi când devine un balast, cât faptul ca americanii refuza sa-si predea armele si-au început chiar sa se organizeze în militia legala, garantata lor, de Constitutia Statelor Unite pentru aparare. In Michigan, 11 districte si-au organizat militia; în Idaho, iau nastere militii instruite; ziarele mari ca The New York Times au început sa le denigreze; dar adevarata indicatie despre adevarata eficacitate a acestor militii este atacul veninos si furibund într-o carticica recenta de 139 de pagini impotriva acestor militii, publicata de ADL (Liga Impotriva Defaimarii a Francmasonilor).

Dincolo de toate acestea, textele sacre profetice arata ca va exista o vârsta de aur a omenirii. Dar – atentie – libertatea, dreptatea, si prosperitatea nu cad singure din cer asupra pamântului; se cuceresc si se pastreaza prin lupta. Oamenii buni nu se pot retrage din viata poporului, preferând sa nu stie nimic si sa nu faca nimic, caci procedând astfel, ei dau mâna libera celor care urmaresc sa-i subjuge si sa-i exploateze. Atunci când guvernul nu pazeste drepturile omului, omul trebuie sa-si supravegheze guvernul si sa nu-i permita sa-i taie drepturile. Si primul pas în vigilenta si lupta omului cinstit pentru pastrarea drepturilor sale trebuie sa fie identificarea lucida a adversarului si a metodelor lui de lupta.

Mai mult decât atât, noi trebuie sa fim siguri ca pâna la urma Francmasoneria mondiala nu va reusi sa-si finalizeze monstruoasele ei planuri ci se va prabusi in curând. COMENTARIU..Articolul contine dezvăluiri , planuri și informații de o valoare incredibilă si trebuie tratat ca atare…Trebuie avut în vedere că acest articol a fost scris cu mulți ani în urmă, asta nu înseamnă că nu sunt valabile acum în anul 2010. 

DACĂ AI AJUNS PE ACEST BLOG FĂ-L TE ROG PUBLIC PE ORICE SITE,BLOG,TV-MASS MEDIA şi pe orice alt suport de tip PUBLICITAR…Acest blog nu câştigă sub nicio formă BANI sau alte valori materiale. SUCCES TUTUROR…

„Obiectivul Patriarhului Daniel, același cu al masoneriei: “Unitatea spirituală a lumii”

Reiau din articolul Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii”, aparut pe blogul fratilor de la  cateva pasaje extrem de importante pentru intelegerea mai buna a actiunilor intreprinse de oamenii SISTEMULUI pentru pregatirea imparatiei antihristului. La final, voi posta cateva comentarii.

“In anul 1998, intre 20-22 iulie a avut loc, la Durau – in vestitul centru ecumenist infiintat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Crestin “spiritualitatea psalmilor si morala sociala a profetilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang si preoti profesori universitari ortodocsi.

Pe scurt, interpretarea profetilor Vechiului Testament a fost facuta in cheie sociala, chiar socialista.  Profetii sunt prezentati de preotii profesori si rabinii participanti drept propovaduitori ai “dreptatii sociale”, ai “eticii sociale” si ca aparatori ai demnitatii umane. Adica, propovaduitori ai unei ordini ideologice omenesti utopice, in care “dreptatea si pacea” stapanesc.

Mai grav decat atat este insa faptul ca preotii profesori ortodocsi, prin interpretarea ideologica a profetilor, legitimeaza si asuma interpretarea rabinica a acestora.

Participarea si girul teologilor ortodocsi dat acestei viziuni asupra lumii, viziune care nu este doar hiliasta si promotoare a unui soi de socialism global, ci care Il neaga implicit pe Domnul  si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si care il vesteste pe falsul mesia asteptat de evrei, care nu este, potrivit invataturii ortodoxe, altul decat insusiAntihristul.

Iata, de pilda, talcuirea data profetilor de un preot profesor ortodox participant la Simpozion, autorul articolului“Mesajul etic al profetilor si actualitatea lui”:

“putem afirma ca mesajul etic al profetilor este de mare actualitate si pentru a sublinia acest adevar este suficient sa vorbim numai despre viziunile lor marete, despre ordinea noua sociala care va fi intemeiata pe pace si dreptate... Potrivit prevestirilor profetice, noua societate se va organiza dupa principiile pacii si dreptatii, neamurile vor preface armele in unelte pentru lucrarea pamantului… “(Teologie si Viata, p. 80).

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, adresat participanţilor la Conferinţa internaţională „Spre o unitate spirituală a lumii – evrei, creştini, musulmani la începutul mileniului III” (Arad, România, 26-27 mai 2009)

Excelenţele Voastre,
Distinşi participanţi,

Deşi lumea contemporană cunoaşte un progres ştiinţific şi tehnologic realizat în salturi uriaşe, ea este marcată, în acelaşi timp, de o profundă criză spirituală. Se înregistrează o tensiune între tradiţie şi modernitate, o pierdere a valorilor umane tradiţionale, o instabilitate a familiei, un conflict între generaţii, precum şi mult individualism în societate. Vremurile de acum cer noi metode de lucru şi în acelaşi timp noi soluţii,pentru rezolvarea diferitelor probleme pe care le pune omului secularismul de astăzi, dominat de spiritul materialismului, în care omul caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât bogăţia spirituală a credinţei şi a vieţii veşnice.

Cu toate acestea, din adâncul însingurării şi al înstrăinării sale de semenul său şi de Creator, omul de astăzi caută nădejdea pentru un viitor mai bun.

De aceea, noi, ca păstori ai Bisericii creştine, împreună cu conducătorii celorlalte două mari religii monoteiste, avem datoria să călăuzim popoarele, pe care Dumnezeul Cel Sfânt ni le-a încredinţat să le păstorim, vestind tuturor iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, pacea şi înţelegerea între oameni, pentru careconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun să biruiască asupra relelor din viaţa persoanelor şi a popoarelor

Cu aceste speranţe de mai bine, izvorâte din credinţa lucrătoare prin iubire, salutăm şi felicităm pe toţi participanţii la Conferinţa ‘Spre o unitate spirituală a lumii’ şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne călăuzească astfel încât împreună, în bună înţelegere şi pace, să ne apropiem unii de alţii, deschizând larg porţile iubirii dumnezeieşti către toţi oamenii.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Vezi si: 

• Pregatiri intense pentru “al optulea Sinod”
• MASURA SPERANTEI/”Religiile” – angrenate intens in procesul de legitimare a “guvernarii globale” (Noutati 12-13 mai 2009)
• PREMIERUL GORDON BROWN – “MARE PREOT” AL NOII ORDINI MONDIALE
• Parintele Serafim Rose denunta viclenia cea mai mare care ameninta Biserica de azi: „noul crestinism” umanist, ecumenist si lumesc
• Obama: repetitie pentru Antihrist?
• Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma
• Parintele Gheorghe Calciu: Planul masoneriei este sa subjuge intreaga omenire si sa distruga credinta crestina
• Viclenia “unitatii in diversitate”: Cat de aproape este unirea cu Vaticanul?
• Ortodoxia si religia viitorului”

   Comentariu saccsiv:

   Este limpede ca Domnul nostru Iisus Hristos va veni pe norii cerului si va fi vazut de toate neamurile, insa inainte de aceasta va veni antihristul. Necazul unor declaratii si atitudini precum cele de mai sus vin tocmai din faptul ca acestea pregatesc imparatia acestui antihrist care prin inainte mergatorii sai nu s-a prezentat vreodata a fi un ticalos, ci un mare aducator de pace si bine pe acest pamant …

   Bine a zis marele teolog Dumitru Staniloae: „Ecumenismul este produsul masoneriei” (cititi va rog si Dumitru Staniloae: „Ecumenismul este produsul masoneriei„, mari duhovnici romani despre ecumenism – video, analiza fenomenului). Insa deja vorbim despre un ecumenism total, la nivel planetar, in fapt inceputul unei dorite religii a societatii de maine, care sa includa intr-un mare ghiveci cele trei mari religii monoteiste impreuna cu toata ratacirea „invataturilor” tibetane si extrem orientale.

   Nu intru acum in foarte multe detalii pentru demonstrarea faptului ca varfurile masoneriei si ELITELE camatariei planetare pregatesc tenace de peste 200 de ani GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE, in fapt imperiul care isi asteapta “imparatul”, antihristul. Pentru aceasta trebuie citit pe indelete intregul blog. Insa voi da cateva repere cu trimiteri catre articole edificatoare:

   La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”.

   Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx  sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.

   1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;

    2) Abolirea proprietatii private;

   3) Abolirea mostenitorilor;

   4) Abolirea patriotismului;

   5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);

   6) Abolirea tuturor religiilor.

   Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planulRevolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: “Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica“.

   Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului, 1 mai celebrata de intreaga stanga, etc.

   Cititi va rog mai multe in articolul:

PAPUSARII – inceputuri

   Pentru cei care inca nu cunosc faptul ca varfurile masoneriei practica cultul paladin, ii rog sa parcurga urmatoarele citate (postate in ordinea alfabetica a autorilor lor):

   Madame Blavatsky (H. P. Blavatsky), (1831 – 1891), legaturi apropiate cu ritul scotian (Albert Pike).

   Aceasta scria in „The Secret Doctrine„, vol. 1, pag 319 – 320:

   „In antichitate si realitate, lucifer sau luciferus, este numele unei entitati angelice ce stapaneste absolut peste lumina adevarului si peste lumina zilei.„

   „lucifer este lumina divina si terestra, „spirit sfant„ si „satan„ in acelasi timp„

   In 1881, francmasonul belgian Flerie scria:

   “Jos Răstignitul!… Împărăţia lui s-a sfârşit! Nu este nevoie de Dumnezeu!”

   “Trebuie sa extirpăm lepra devorantă a creştinismului“, ţipa Gambeta

   Manly Palmer Hall (1901–1990), gradul 33, mason, ritul scotian. In 1934, Hall fondeaza Philosophical Research Society.

   In cartea „The Lost Keys of Freemasonry „, pag. 48, a scris:

   „Masonul descopera ca energiile vazute ale lui lucifer sunt in mainile sale„

   Lucrarea “ The Secret Teachings of All Ages: An Encyclopedic Outline of Masonic, Hermetic, Qabbalistic and Rosicrucian Symbolical Philosophy “a fost una din sursele de inspiratie pentru partea 1 a documentarului anticrestin Zeitgeist .

   Eliphas Lévi (1810 – 1875), cel ce avea sa aiba un mare impact asupra Hermetic Order of the Golden Dawn, spunea:

   „Ce este mai absurd si mai lipsit de evlavie decat sa i se atribuie numele de lucifer diavolului . Intelectul luilucifer este spiritul inteligentei si dragostei . Este ( nu pot scrie cea mai mare hula, cea impotriva DUHULUI SFANT ) . Iar lucifer corporal este cel mai mare agent al magnetismului universal„

   Karl Heinrich Marx ( 1818 – 1883 ), evreu, Germania, celebrul filosof, sociolog, teoretician politic, revolutionar, idol al comunismului. S-a casatorit cu o ruda a lui Nathan Mayer ( 1777 – 1836 ) – fondatorulRothschild banking family of England .

   Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini, dar nici el si nici Engels n-au inventat comunismul. Ei au fost influentati direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875) care a fost si unul din fondatorii socialismului. Este unul din creatorii anti-semitismului de tip modern, cititi va rog lucrarea sa On the Jewish Question.
Citat Karl Marx:

   „ Aburi infernali se ridica si umplu creierul,
Pana cand innebunesc si inima mi se schimba cu desavarsire.
Vezi aceasta sabie?
Printul intunericului mi-a vandut-o.
Pentru mine el este cel care masoara timpul si da semnalul,
Cu tot mai multa indrazneala interpretez dansul mortii „

   Tot el mai scria ca instrumentele de tortura sunt bune deoarece asigura locuri de munca , atat fierarilor cat si calailor …

   Albert Pike ( 1809 – 1891 ), mason, gradul 33 ritul scotian ( rit pe care de fapt el l-a transformat dintr-o societate minuscula , la influenta enorma pe care o stim astazi ) a formulat dogma divinităţii lui lucifer în “Morals and Dogma“:

   “Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu “

   „ Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer,fiul dimineţii! Este cel care aduce lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste. „

   Despre francmasonerie Albert Pike sustinea in lucrarea sa “DOGMĂ ŞI RITUAL” ca: „Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor…, iar cealaltă este publică…”

   In 1869 a fost unul din liderii de seama ai Cavalerilor Ku Klux Klan (KKK). În octombrie 1901 a fost ridicat în Washington D.C. un grandios monument in cinstea sa.

   In 1913 francmasonul Sicar de Plauson spunea:

   “Este un război pe care trebuie să-l continuăm până la victorie sau până la moarte – e războiul împotrivaduşmanilor de totdeauna ai francmasoneriei: toate dogmele, toate bisericile“.

   “Război de moarte creştinismului” răcnea Fr. Viviani.

   Cititi va rog si articolul:

Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi

   In afara de varfurile masoneriei, altii care il mai propovaduiesc pe fata pe antihrist sunt greii din new age, cei care doresc ca aceasta sa devina religia viitorului si care pun un accent deosebit pe faptul ca sunt „initiati” de „maestrii sefi secreti”:

   In articolul NEW AGE, religia viitorului GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE  gasiti un documentar in care se aminteste despre Benjamin Creme si lucrarea sa „Reaparitia lui Crist si maestrii intelepciunii „, cu al sau capitol „Cum lucreaza Planul„ in care se exprima clar conceptul de noua ordine economica si sisteme centralizate. Acesta a fost de asemenea membru Aetherius Society (o miscare a noii “religii“ UFO). Ca si Madame Blavatsky sau Alice Bailey a fost contactat de “maestrii intelepciunii“ non umani dinShambhala. In 1959 declara ca acestia i-au spus ca dupa aproximativ 20 de ani va apare pe pamant “maestrul maestrilor“ … Iar lui Benjamin Crème i se va da un rol important .

   Iar in 1982 declara:“Cristul este printre noi“ …

   Daca este vorba despre antihrist, s-a nascut prin 1979, deci are aproximativ 30 de ani … Si sa ne amintim si de spusele unui pustic roman:

Parintele pustnic Proclu: “Antihristul s-a nascut!”

   Pentru a vedea legatura intre stalpii new age si etapele de pana acum ale instaurarii GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE, finantate de catre camataria mondiala si varfurile masoneriei, este important sa cunoastem cateva detalii:

   In fapt, NOUA ORDINE MONDIALA reprezinta faza finala a unei revolutii continue ce a inceput acum peste 200 de ani si care a cuprins incet-incet toata omenirea. Iar aceasta doctrina va sta la baza GUVERNULUI MONDIAL. O mare revolutie punctata in cursul istoriei de multe revolutii mai mici: industriala, 1848, bolsevica, sexuala, etc. necesare pentru schimbarea din temelii a vechilor structuri statale, politice, sociale, a traditiilor si a conceptiilor despre lume si viata. Incepand cu sfarsitul secolului 18, ELITELE ce au initiat aceasta actiune au mers pe doua fronturi a) economic: banci, finante, industrializare, acumulare de aur si pietre pretioase, controlul zacamintelor de cupru sau petrol si b) activitatea masoneriei: crearea unei noi clase politice, revolutii, cultura, ideologii, crearea de „alternative”.

a)     economic

   Mayer Amschel Rothschild (1744 – 1812) este si fondatorul imperiului bancar Rothschild, cea mai de succes familie din istorie. Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent, au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat si stapanit sistemul bursier, bancar, financiar, au influentat direct politicul, au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi, au pus la punct un sistem continental de informatii rapide, etc. La sfarsitul secolului 19 controlau peste jumatate din intreaga bogatie a planetei. Desigur, ei au fost varful unui ice-berg, partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie(otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.

   Cititi va rog si articolele:

Personalitati si organizatii: evreul MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD (SCUTUL ROSU), intemeietorul celei mai puternice familii din istoria moderna a omenirii si creatorul ordinului ILUMINATII

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)

Personalitati si organizatii: familia HARRIMAN, unealta importanta a colosilor Rothschild. Sarcini: transporturi, eugenie, banci, finantarea nazismului

   b) activitatea masoneriei

   Cu toate ca s-au folosit intens de formidabila structura piramidala a acesteia si in economic, principala sarcina a ramas totusi crearea unei noi clase politice, revolutii, cultura, ideologii, crearea de „alternative”. Totul trebuia sa apara insa ca fiind rodul unui proces firesc evolutiv al omenirii, de aceea au incurajat de exemplu teoria evolutionista.

   Uneori activitatile a) si b) mergeau pe fata mana de mana, alteori efectele activitatilor din b) pareau diametral opuse, fiind in fapt vorba de acele „alternative”. Dar mereu exista un dusman comun: crestinismul. Nu permite spatiul sa dezvolt aici o analiza detaliata a intregii acestei miscari, insa cine citeste cea mai mare parte a articolelor acestui bolg, va intelege. Iar pentru a usura acest lucru, mentionez ca, cuvintele scrise cu rosu, ingrosat si subliniate reprezinta hiperlink-uri spre materiale amanuntite. Veti descoperi astfel ca regasim la capitolul finantare sau fondare a tuturor acestor actiuni sau institutii, aceleasi nume de familii dominante.

   Pe scurt, ELITELE au creat Federal Reserve, Council on Foreign Relations, Bilderberg Group, Comisia Trilaterala, au generat razboaiele mondiale pentru a veni apoi cu solutiile salvatoare: Liga Natiunilor si ONU, ca etape ale viitorului GUVERN MONDIAL, au creat instrumentele financiare necesare in aceste etape: BANCA MONDIALA, FMI, au creat crizele economice, au format UE. Asta pe de o parte.

   Pe de alta parte, au sutinut, initiat si finantat revolutiile 1848, Simon Bolivar, Garibaldi, bolsevica, nazista,sexuala (inclusiv promovarea homosexualitatii), au promovat avorturile si eugenia. Ideologic, au aparutsocialismul si comunismul, ce uneori au figurat a fi “alternative” la capitalism. Si aici apare necazul caci maselor li se arata cu degetul sistemul financiar-economic corupt si li se oferea solutia unei societati stiintifice egalitariste anti teiste. In fapt insa, la varf, ELITELE le conduc pe amandoua. La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 ia avant Theosophical Society, thule si inceputurile a ceea ce mai tarziu avea sa fie cunoscut canew age, initiate de personaje cu o puternica influenta asupra societatii contemporane precum Madame Blavatsky, Alice Bailey, Aleister Crowley. Voi prezenta cateva detalii despre aceste ultime personaje, ce toate au vorbit despre GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE:

   H. P. Blavatsky (1831 – 1891), a avut legaturi apropiate cu ritul scotian masonic (Albert Pike).

   Jackson Spielvogel si David Redles de la Simon Wiesenthal Center, au fost nevoiti sa accepte ca lucrarile maleficei femei l-au influentat decisiv pe Adolf Hitler.

   Nascuta in imperiul rus, emigreaza in 1873 in New York si incepe o “cariera“ in spiritism si mai mult agita teorii decat face demonstratii de extracorporalitate, levitatie, telepatie si altele din zona paranormalului.

   In 1875 fondeaza Theosophical Society:

Foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/ac/Ts_seal.gif

   Ulterior incepe sa viziteze India.

   In 1886 se stabileste in Germania unde scrie o mare parte din Secret Doctrine, o lucrare plina de teorii rasiste, ce spunea ca i-a fost inspirata de maestrii non umani din zona Tibetului . (acei asa numiti sefi secreti). Cititi va rog si articolul:

Extraterestrii, Guvernul Mondial si NOUA ORDINE MONDIALA

   Dupa deces a fost INCINERATA.

   Aceasta scria in „The Secret Doctrine„, vol. 1, pag 319 – 320:

   „In antichitate si realitate, lucifer sau luciferus, este numele unei entitati angelice ce stapaneste absolut peste lumina adevarului si peste lumina zilei.„

   „lucifer este lumina divina si terestra, „spirit sfant„ si „satan„ in acelasi timp„

   DOAMNE IARTA-MA CA AM CITAT ASEMENEA BLASFEMII.

   Din Theosophical Society pornesc doua ramuri ale unei malefice unitati in diversitate: new age (Alice Bailey) siThule Society.

   Thule Society (Rudolf Steiner, Rudolf Sebottendorff (mason), Philipp Stauff, Anton Drexler,Rudolf Hess) din Germania, a fost piatra de temelie a Nationalsozialistische Arbeiterpartei lui Hitler …

Foto: http://morb.files.wordpress.com/2007/02/thule-gesellschaft_emblem.jpg

   Cititi va rog si articolul:

NAZISMUL (partea 1): religia nazismului, asemanari contemporane alarmante

Foto: http://www.the-tribulation-network.com/dougkrieger/what_the_antichrist_is_not_pt5_files/image002.jpg

   Alice Bailey (1880–1949), initiatoarea amplei miscari new age, continuatoarea Theosophical Society ale carei baze au fost puse de catre Madame Blavatsky.

   Sotul ei, Foster Bailey (1888 – 1977), a fost mason grad 32.

   Intre 1919 si 1949 a scris multe lucrari dictate de catre “maestri ai intelepciunii“, non oameni din zona Tibetului. A considerat ca lucifer este un zeu al intelepciunii considerat pe nedrept de catre crestinism ca inger cazut.

   In 1940 a prevazut victoria aliatilor (intr-o perioada in care multe state inca nu intrasera in razboi iar tabara acestora inca nu se formase oficial) si stabilirea de catre acestia dupa marea conflagratie a unei NOI ORDINI MONDIALE ce va duce umanitatea la un foarte ridicat nivel de civilizatie … Sa ne amintim ca la 14 august 1941, intr-un moment in care SUA inca nu intrase in razboi, a fost schitata ATLANTIC CHARTER, adevarata fundatie pentru majoritatea tratatelor si organizatiilor internationale (inclusiv Natiunile Unite si cele financiare) de dupa cel de al doilea razboi mondial, cu ocazia Atlantic Conference (nume de cod Riviera) la care au participat presedintele SUA Franklin D. Roosevelt si premierul britanic Winston Churchill (ambii masoni) insotiti de consilierii lor apropriati. Interesant este ca in cadrul sau se specifica necesitatea unei “noi ordini mondiale”. Cititi va rog si articolul:

Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA

   Este intemeietoarea Lucifer Publishing Company redenumita mai apoi Lucis Trust.

(Imagine preluata din articolul A New Age Simbol de pe site-ul oficial LUCIS TRUST)

   Lucis Trust este Non-Governmental Organization in cadrul Natiunilor Unite !!! La indicatia ei, in cladirea ONU se afla o camera de rugaciune cu insemnele acesteia, unde greii se aduna inaintea fiecarei sedinte generale:

Foto: http://www.bibliotecapleyades.net/imagenes_sociopol/un01_05.jpg

   Un astfel de „sef secret„ non uman i-a dat in 1937 lui Bailey “Marea invocatie “. Aceasta a fost folosita inclusiv dupa evenimentele din 11.09.2001 de catre Findhorn Foundation (pe care o invoca de la infiintare ei). Este o invocatie folosita si de miscarea new age UFO.

   Findhorn Foundation a fost fondata in 1972. In 1997 devine membru Conference of Non-Governmental Organizations in Consultative Relationship with the United Nations (CONGO) si membru fondator al mai multor grupuri active in UN Headquarters, intre care amintim The Spiritual Caucus in al carei site oficial gasiti fotografia United Nations Meditation Room, camera de rugaciune de care aminteam mai sus si careia ii face propaganda.

   Cuvinte de lauda adresate camerei, precum unui templu, i-a adus si misticul Dag Hammarskjöld (1905–1961), al doilea Secretar General al Natiunilor Unite. Individul avea planuri marete cu ONU dar a murit intr-un accident neelucidat nici pana in zilele noastre.

   Alt greu al Natiunilor Unite, mare iubitor de draci este Robert Muller (1923-). Asistent al  Secretarului General de peste 40 de ani. Poreclit “filosoful“ UN pentru liniile directoare pe care le traseaza. E plin de idei despre guvernarea mondiala . Recunoaste ca este influentat de Alice Bailey pe care o admira caci a fost contactata de “maestri ai intelepciunii“ …

   Analistii fenomenului sunt de acord ca lucrarile lui Bailey, Rudolf Steiner (Thule Society din Germania, alta “fiica“ a Theosophical Society, care a fost piatra de temelie a Nationalsozialistische Arbeiterpartei a lui Hitler …) si ale Theosophy-ei in general au influentat crearea “ religiilor “ UFO, inclusiv Order of the Solar Temple.

   In lucrarea sa “The Externalization of the Hierarchy”, Alice Bailey scria:

   „NOUA ORDINE MONDIALA va recunoaste ca productia lumii, resursele naturale ale planetei si bogatiile sale nu apartin nici unei natiuni, ci vor fi impartasite tuturor. Nu vor mai exista natiuni la categoria „a avea” iar altele la polul opus. Printr-un proces echitabil si corect se va organiza distributia graului, al petrolului si a mineralelor, in functie de nevoile fiecarei natiuni si popor.Toate acestea vor fi stabilite in raport cu intregul planetar.”

   „NOUA ORDINE MONDIALA se va baza pe recunoasterea faptului ca toti oamenii sunt egali la origine, doar ca se afla la diferite stadii ale dezvoltarii evolutive. Integritatea personala, inteligenta, viziunea si experienta, la care se va aduaga si bunavointa, vor indica viitorii conducatori.”

   „NOUA ORDINE MONDIALA va fi fondata pe un sentiment de responsabilitate. Regula va fi „toti pentru unul si unul pentru toti”

   „In perioada de pregatire a NOII ORDINI MONDIALE se va reglementa dezarmarea. Aceasta nu va fi optionala. Nici unei natiuni nu-i va fi permis sa produca echipamente in scopuri distructive sau sa violeze integritatea altei natiuni. „

   „NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa fie destinata pentru o lume care a trecut printr-o criza distrugatoare. NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa puna bazele pentru o viitoare lume, posibila doar dupa o perioada de timp de recuperare si reconstructie.”

Foto: http://www.xprojectmagazine.com/archives/books/images/aleistercrowley.jpg

   Edward Alexander Crowley (1875–1947) a fost maestru mason si bisexual. In 1947, inainte de a muri, a lasat o schita a infatisarii unui  “sef secret “, creaturi non umane din zona Tibetului ce au influentat si au dictat lucrari theosofice precum cele ale lui Madame Blavatsky, Alice Bailey (toti trei considerati a fi stalpi ai new age) sauBenjamin Creme (cel ce spunea in 1959 ca acestia i-au transmis ca dupa aproximativ 20 de ani va apare pe pamant “maestrul maestrilor“, iar in 1982 declara: “Cristul este printre noi“ … In acea schita, bipedul arata aidoma extraterestrilor din “cultura UFO “. Cititi va rog si articolul:

Extraterestrii, Guvernul Mondial si NOUA ORDINE MONDIALA

   Ca si ceilalti, Crowley si-a numit clar stapanul: lucifer. A influentat organizatiile oculte Golden Dawn si Ordo Templi Orientis. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este The Book of the Law, al carei text central este noua filosofie a vietii denumita Thelema, a carei lozinca “Do what thou wilt” (faceti ce doriti, in engleza veche) a influentat decisiv mentalul colectiv al generatiei tinere incepand cu anii 60. Aceasta filosofie a primit-o in Egipt in timpul unei experiente mistice din 1904, ocazie cu care zeul (dracul) horus l-a informat ca a inceput o noua epoca magica, al carei profet va fi Crowley. Tot atunci horus (autonumit zeul vazduhului, stapanul noii ere si bestia printul-preot) i-a dictat si textul cartii

   A practicat ritualuri magice sexuale cu femei si barbati.

   Stranse legaturi cu iluminatii.

   Pentru foarte mult timp a mai fost si agent al serviciilor secrete britanice, avand la un moment dat misiunea de a compromite idealurile germane sau irlandeze, prin propaganda aberanta. A fost unul din cei ce s-a ocupat cu intoxicarea serviciilor secrete germane cu “informatia” ca luxosul si gigantul transoceanic RMS Lusitania ar transporta cantitati urisase de materiale de razboi si ca incearca sa pacaleasca blocada submarinelor nemtesti. Acest fapt a dus la dramatica scufundare a vasului civil (al doilea dezastru ca marime dupa Titanic) si a reprezentat motivul intrarii SUA in razboi. In acelasi timp, isi promova articole in ziarele nemtesti The Fatherland si The International.

   A folosit un spectru larg de stupefiante in cadrul experientelor sale magice.

   Vedetele rock, inclusiv miscarea hippie il considera un soi de zeu-patron al lor. Cititi va rog si articolul:

Aleister Crowley si REVOLUTIA SATANISTA (rock, sexualitate, droguri) – video si completari necesare

   Pentru cititorii atei, chiar daca nu cred in existenta diavolului, trebuie inteles ca personajele de mai sus, precum si varfurile masoneriei sau ale camatariei planetare sunt de alta parere, mai mult, sunt practicanti ai cultului paladin (inchinarea la lucifer).

   Acest aspect este foarte important in intreaga ecuatie, deoarece tot ei incurajeaza ateismul cu un singur scop: pentru a avea la dispozitie o masa de manevra cat mai mare …

   In toata aceasta lucrare generala, dominarea componentei a) economic (banci, finante, industrializare, acumulare de aur si pietre pretioase, controlul zacamintelor de cupru sau petrol) nu este un scop in sine, ci o unealta. ELITELE conducatoare din varful piramidei nu acumuleaza strict dintr-o lacomiei fara sfarsit, ci pentru a controla. De fapt deja au ajuns sa aiba atat de mult, incat au hotarat declasarea ultimei etape, un cumul de crize (recesiune, foamete, mari miscari stradale, razboi cumplit) pentru ca mai apoi sa prezinte solutia: instaurarea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE de STANGA. De aceea s-a pus in miscare in intreaga lume, in mare forta, monstrul rosu, cel ce se considera a fi primit o rana de moarte dupa caderea blocului comunist. De aceea tuturor politicienilor de stanga li s-a ordonat sa urle pentru necesitatea schimbarii. Pe diferite tonalitati, de la Obama si pana la anarhisti. Cititi va rog si articolele:

• Criza financiara din SUA, etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE

Detalii esentiale despre PAPUSARII si sforile prin care este manuit presedintele marioneta Barack Obama

Barak Obama, Gordon Brown si NOUA ORDINE MONDIALA – video

GORDON BROWN, vanzarea rezervei de aur, NOUA ORDINE MONDIALA si discutia cu Barack Obama despre “global new deal”

Presedintele Bancii Mondiale, evreul Robert Zoellick, propune folosirea FMI si a Bancii Mondiale pentru crearea unei NOI AUTORITATI GLOBALE

Presedintele Federal Reserve, evreul Ben Bernanke, declara la Council on Foreign Relations: “Este nevoie de o noua autoritate financiara”

VIDEO: Pe fata despre unirea popoarelor, o viitoare putere mondiala, justitie globala si ‘identitate postnationala’ in Parlamentul European

   Inchei avertizand asupra „alternativelor” de tipul miscarii Zeitgeist sau anarhismul. Cititi va rog si articolul:

ZEITGEIST ADDENDUM, subtitrare in limba romana. Despre PROIECTUL VENUS. Demonstratia faptului ca aceasta miscare pregateste NOUA ORDINE MONDIALA

Un pericol iminent: ANARHISMUL, “alternativa anti-sistem” creata si coordonata de ELITE pentru motivarea statului politienesc

Cine vrea sa consume bani degeaba, pe foto-picturi aurite dar mute,surde,iconate; Cine crede ca in rai sunt Wc-ri,  sa cheltuie cu pomeni, caci nici luminarile nu au acces acolo unde Isus este Lumina Lumii ; Iata  cum se  storc banii mirsavi de la cei minciuniti,manipulati,  obtinind Sfântul profit al Bisericii! | Eparhiile s-au transformat în mașini de făcut bani

– See more at: http://www.nasul.tv/sfantul-profit-al-bisericii-eparhiile-s-au-transformat-in-masini-de-facut-bani/#sthash.bOx5ig3o.dpuf

https://www.lovendal.ro/wp52/un-raport-rockefeller-din-2010-vorbeste-despre-urmatorul-scenariu-va-fi-o-pandemie-mortala-de-gripa-in-intreaga-lume-urmarea-cetatenii-renunta-la-drepturile-lor-si-accepta-microcipuri-biometrice/

==Un raport Rockefeller din 2010 vorbeşte despre următorul scenariu: „Va fi o pandemie mortală de gripă în întreaga lume. Urmarea? Cetăţenii renunţă la drepturile lor şi acceptă microcipuri biometrice”

Cardurile si actele cu CIP RFID 666 pot fi citite de la distanță. De ce autoritatile ne mint ca sunt sigure ? De ce se indarjesc sa generalizeze folosirea acestei tehnologii extrem de vulnerabile ?

Cardurile si actele cu CIP RFID pot fi citite de la distanta. De ce autoritatile ne mint ca sunt sigure? De ce se indarjesc sa generalizeze folosirea acestei tehnologii extrem de vulnerabile? « Saccsiv’s Weblog:

 Iata transcriptul filmuletului prezentat la Video: HOT DE BUZUNARE ELECTRONIC – dispozitiv de CITIRE A CIPULUI de la distanta, chiar daca ai cardul in buzunar …:

   Hoţi de buzunare electronici

   …. Acesta este numărul cardului dvs. de credit? Da, acesta este!

   Prezentatorul TV: Numiţi-o jefuire de înaltă tehnologie, hoţii vor avea posibilitatea să vă jefuiască fără a fi nevoiţi să se atingă de portofelul dvs. Este o tehnologie foarte nouă…

   Prezentatoarea TV: …şi deja pune sub risc 140 de milioane de oameni pentru jefuire electronică. Reporterul nostru la faţa locului, Scott Noal, ne spune mai multe despre această ştire pe care puteţi vedea doar pe Canalul 3.

   Scott Noal (reporterul): Totul se învârte în jurul tehnologiei RFID, Radio Frequency Identification. O puteţi găsi în paşapoartele voastre şi în cardurile de credit şi debit . Se presupune că face ca plata să fie mai rapidă şi mai uşoară, doar scanezi cardul şi ai plătit. Dar după cum veţi vedea, poate face de asemenea treaba mai uşoară pentru escrocii care încearcă să vă jefuiască.

   În mulţime, Walt Augustinowicz (expert în securitate) se amestecă imediat prin mulţime, aceasta este problema.

   Walt Augustinowicz: Dacă mă plimb printr-o mulţime şi mă apropii de buzunarele oamenilor şi de portofelele lor, trebuie doar să mă apropii atât de puţin de ei şi iată numărul de cardului de credit şi data expirării.

   Reporterul: Înarmat cu un cititor de carduri pe care l-a cumpărat de pe Internet cu doar 100 de dolari şi un computer netbook (de mici dimensiuni), îl supunem la test pe Augustinowicz. Patrulând strada Biel în căutare de cip-uri RFID pentru a fi citite şi pentru a fura informaţii despre carduri de credit. 

   Walt Augustinowicz: Iată, acesta este numărul cardului dvs. de credit şi aceasta este data expirării acestuia?

   Interlocutor: Da. Îhâm…

   Reporterul: Chiar şi cei care credeau că nu putem să-i buzunărim prin această metodă, fără a ne atinge de ei, au aflat că putem.

   Walt Augustinowicz: Aveţi un card de tip X şi aceasta este data expirării acestuia. Vă pot arăta întregul număr.

   Interlocutorul 2: Nu îmi place. 

   Reporterul: Nici ei nu i-a plăcut.

   Interlocutoarea: Este mult prea vulnerabil şi oricine poate profita de tine.

   Reporterul: Chiar şi mai rău de atât, Augustinowicz spune că infractorii pot culege date din mulţime şi le pot trimite prin e-mail oriunde în lume.

   Walt Augustinowicz: Pot culege informaţii de la un meci de fotbal probabil vreo 2000 de carduri.

   Reporterul: Numerele cardurilor de credit, data expirării şi, în unele cazuri, chiar şi numele posesorului, ceea ce înseamnă, spune Augustinowicz, suficient pentru a provoca pagube.

   Walt Augustinowicz: Am făcut asta, am sunat şi am comandat în numele a 800 de persoane pentru a comanda bunuri şi produsul ajunge la noi prin poştă.

   Reporterul: Nu sunt în pericol doar cardurile de credit şi de debit. Deşi mai greu pentru hacking, din 2006, toate paşapoartele americane au cip RFID care pot fi citite şi informaţiile furate.

   Walt Augustinowicz: Îmi oferă destule informaţii, ca data naşterii, fotografia, dacă vreau să-ţi fur identitatea şi să creez alt document de identitate.

   Reporterul: Augustinowicz este fondatorul companiei Active Stronghold, prin care fabrică apărători pentru acte care protejează împotriva cititoarelor de carduri. Printre clienţi se numără şi guvernul SUA.

   Walt Augustinowicz: Dacă deschid această apărătoare, dar când o închid, nu mai poate fi citit.

   Reporterul: Aşadar, este Augustinowicz doar un „bau-bau” care încearcă să-i sperie pe oameni şi să-i convingă pe oameni să cumpere produsul sau este o ameninţare reală? Am împărţit acest video cu Walt, încercând să-i păcălească pe oameni pe stradă, cu expertul în securitate IT Mark Gillenson, el crede că este un exemplu de tehnologie dezlănţuită şi spune că sunt concludente dovezile aduse de noi.

   Mark Gillenson: Cred că oamenii trebuie să fie conştienţi de ce se întânplă şi vom vedea daca va deveni o problemă majoră.

   Reporterul: Aceasta este o problemă, experţi de la ITRC (Identitz Theft Resource Center – rom. Centrul pentru Resurse în Furtul de Identitate) spun că nu au văzut niciodată un caz de skimming al RFID pentru a fura informaţii. Dar Augustinovicz crede că această crimă poate fi trecută cu vederea foarte uşor, oameni care nu suspectează nimic, trec pe lângă o persoană din mulţime şi le este citită informaţia RFID.

   Walt Augustinowicz: Aveţi un card SUN, acesta este numărul şi data de expirare.

   Interlocutorul 3: Da, acestea sunt.

   Walt Augustinowicz: Ai putea la fel de bine să îţi printezi pe tricou numărul cardului de credit şi datei de expirare şi să te plimbi îmbrăcat cu el.

   Reporterul: În aproximativ o oră, am scanat 26 de persoane de pe aceeaşi stradă, 5 dintre persoane, aproape 20% aveau card cu RFID. Ca să vedeţi dacă al dvs. card are RFID, căutaţi acest simbol… Dacă îl aveţi, cardul dvs. poate fi expus. Am întrebat care este poziţia celor mai importante companii care emit aceste carduri, aflaţi opinia lor pe site-ul nostru.

   Comentariu saccsiv:

   Asadar, cardurile si actele cu CIP RFID pot fi citite de la distanta. De ce autoritatile ne mint ca sunt sigure? De ce se indarjesc sa generalizeze folosirea acestei tehnologii extrem de vulnerabile?

   De cand le-a fatat mintea ideea asta cu cipurile, tot placa asta o auzim: e mai sigur cu card decat cu banii cash si e mai sigur un buletin biometric decat cu unul clasic. Insa prin diferite tehnici (unele deja vechi) se fura mai mult de pe card decat decat se fura inainte din buzunare:

Cât costă un card de credit cu date furate?

Cum îţi dispar banii de pe CARD chiar şi fără să-ţi dezvălui PIN-ul? Sute de bucuresteni pagubiti in cateva zile. SFAT: FOLOSITI CASH

CARDURILE sunt din ce in ce mai nesigure … VA TREBUIE CIP IMPLANTABIL

   Si nici buletinul biometric nu-i mai sigur:

Deutsche Welle: „CARDUL ELECTRONIC DE IDENTITATE german pică testele de securitate.” Posesorul cardului poate autoriza tranzacţii financiare prin intermediul internetului

   Si iata ca exista tehnologia de a face cardurile si actele cu cip RFID si mai vulnerabile …

   Si totusi autoritatile de pe intreg mapamondul se indarjesc sa le generalizeze. De ce? Pare o tampenie …  Trebuie sa intelegem insa ca ei merg pe aceasta linie dintr-un motiv simplu, ce din pacate multi nu vor sa-l vada: se doreste crearea cat mai rapida a societatii fara cash si a omului – numar incadrat in sistem. Faza finala iminenta: sa nu mai putem vinde sau cumpara fara semn.

   Si foarte probabil ca faza finala va fi prezentata a fi sigura (si poate chiar va fi). Din pacate va fi sigura si calea spre iad … Daca le veti accepta desigur.

Vremuri grele (1) Cum să recunoaştem şi să reacţionăm la vremurile de apostazie extremă

Ceea ce auzim în acest pasaj este vocea lui Dumnezeu care le oferă credincioşilor Săi din vremurile de apostazie explicaţiile, avertizările şi îndrumările de care au atâta nevoie pentru a supravieţui şi a fi în siguranţă.

Înţelegem noi cum se cuvine aceste vremuri caracterizate de o lipsă de evlavie neobişnuit de mare? Care sunt pericolele cele mai grave? Încotro trebuie să ne îndreptăm atenţia cel mai mult ca să ne păzim de capcanele diavolului? Ştim noi exact cum va remodela ateismul societatea de azi şi cum va influenţa chiar bisericile adevărate?

Credincioşii din zilele noastre sunt profund dezamăgiţi de progresul slab al eforturilor lor de evanghelizare, simţindu-se aproape copleşiţi atunci când citesc despre succesele şi binecuvântările eroilor credinţei de odinioară. Noi trăim însă vremuri deosebit de dificile – „vremuri grele” – iar Scriptura ne spune aici cum să le recunoaştem şi cum să reacţionăm la ele.

Marii luptători ai credinţei, cum a fost şi C. H. Spurgeon, nu au trăit niciodată vremuri ca ale noastre. Şi Spurgeon a avut parte de multe încercări şi necazuri, dar cele mai multe au fost de altă amploare. Evanghelia proclamată de el nu s-a lovit niciodată de un zid de nepăsare totală. Generaţia lui de predicatori nu s-a adresat unei societăţi atât de corupte, de perverse şi copleşite de adulter, iar oamenii de atunci nu decăzuseră atât de mult încât să aprobe uciderea în masă a pruncilor nenăscuţi din pur egoism. Nu încape îndoială că moralitatea societăţii este semnificativ mai slabă chiar decât în urmă cu patruzeci de ani, iar noi trebuie să înţelegem contextul în care trăim ca să nu fim copleşiţi de descurajare.

Harul irezistibil

Recunoscând depravarea neobişnuită a zilelor noastre, vom înţelege necesitatea absolută a unei lucrări irezistibile a harului de convertire a sufletelor umane şi vom preţui aşa cum se cuvine fiecare biruinţă a harului. Vom învăţa care sunt păcatele „noi” pe care trebuie să le demascăm în predicarea Cuvântului şi vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a proteja Biserica lui Isus Cristos de răul înconjurător care vrea să se furişeze în ea.

Pavel îşi începe marea profeţie cu următoarele cuvinte: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.” El nu se referă aici la zilele cele mai din urmă (ultimii ani ai acestui veac), întrucât spune că în aceste zile „vor fi vremuri [la plural] grele”. Cu alte cuvinte, în zilele din urmă vor veni mai multe vremuri (perioade) grele, ceea ce sugerează că această etapă a istoriei va fi de lungă durată. Expresia „zilele din urmă” (sau vremurile din urmă) este folosită de cele mai multe ori în Noul Testament pentru a descrie întreaga „eră a bisericii” care a început odată cu venirea lui Cristos.

În ziua Rusaliilor, Petru a interpretat profeţia lui Ioel („În zilele din urmă…”) ca împlinindu-se chiar prin evenimentele din ziua aceea, când Duhul a coborât peste biserica nou-născută. Petru a ştiut că în acel moment au început zilele din urmă.

Evrei 1:2 vorbeşte despre începuturile bisericii folosind expresia „la sfârşitul acestor zile”. Apostolul Petru spune despre Cristos că a venit să-Şi verse sângele „la sfârşitul vremurilor pentru voi” (1 Petru 1:19-20). Apostolul Ioan a afirmat foarte apăsat că trăieşte în „ceasul cel de pe urmă” fiindcă pe scena istoriei urcaseră deja mulţi anticrişti (1 Ioan 2:18-19).

Au existat deja mai multe perioade caracterizate de o lipsă flagrantă de evlavie, de îndepărtare de la credinţă şi de ostilitate faţă de Evanghelie.

       Zilele din urmă au început, aşadar, odată cu venirea lui Cristos şi întemeierea bisericii Sale nou-testamentale şi se vor încheia atunci când Cristos va reveni pe norii cerului, cu mare putere şi slavă. Întreaga eră a bisericii, era Evangheliei, perioada finală a istoriei culminând cu întoarcerea Domnului – aceasta este „zilele din urmă”.

Deocamdată, zilele din urmă au durat peste 2.000 de ani, interval în care au existat mai multe perioade caracterizate de o lipsă flagrantă de evlavie, de îndepărtare de la credinţă şi de ostilitate faţă de Evanghelie.

Înţelegem de la Pavel că aceste perioade de anti-creştinism dus la extrem vor veni în valuri (dar nu neapărat în mod uniform în toată lumea). Trebuie să ne aşteptăm la asemenea perioade pe tot parcursul erei Evangheliei, iar credincioşii trebuie să fie pregătiţi şi să-şi ia măsuri de precauţie speciale. Aceste vremuri sau perioade rele nu vor apărea din senin. Cuvintele lui Pavel ne lasă să înţelegem că ele se vor instala sau se vor apropia aşa cum se apropie o furtună mare. Vor fi o mulţime de semne care se vor aduna: o răceală spirituală, un întuneric tot mai mare în ce priveşte cunoaşterea Evangheliei şi un vânt tot mai puternic de cinism. Toate aceste semne se manifestă în Occident de mai bine de cincizeci de ani.

Furtuna ce se apropie

Primul semn al apropierii furtunii în Occident a apărut chiar mai înainte de aceasta, odată cu răspândirea darwinismului şi a umanismului ştiinţific. Apoi, după Primul Război Mondial, oamenii au început să se închine tot mai puţin, chiar dacă milioane dintre ei au continuat să frecventeze bisericile. Chiar şi aceia care au încetat să le mai frecventeze au continuat să creadă în Dumnezeu şi să respecte legea morală întipărită în conştiinţele lor. Şi totuşi, acela era începutul declinului. În acelaşi timp, în denominaţiile cele mai mari a început să pătrundă liberalismul, subminând credinţa în Scriptură.

După cel de-al Doilea Război Mondial, norii de furtună s-au adunat ameninţători şi, prin anii 1960, vântul ateismului a început să sufle cu putere ca să smulgă din rădăcini orice lăstar frumos de credinţă şi sfinţenie. Curând după aceea, furtuna s-a abătut peste noi cu toată puterea. Acum credincioşii adevăraţi sunt puţini şi împrăştiaţi, iar purtătorii de cuvânt ai lui Satan (prin mass-media, prin industria de spectacole şi totodată prin şcoli şi universităţi) îşi proclamă în gura mare ura faţă de puritate, sfinţenie, Cuvântul lui Dumnezeu şi credinţa în Cristos.

Pavel ne spune că „oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău” (2 Timotei 3:13). Cuvântul din limba greacă tradus aici prin „a merge” descrie în original acţiunea de a lovi sau de a tăia o cărare cu scopul de a merge înainte. În astfel de vremuri rele, puterile necredinţei luptă împotriva Adevărului divin şi a evlaviei ca şi cum şi-ar croi drum printr-un hăţiş. Pentru ele, credinţa şi sfinţenia sunt piedici pe care trebuie să le dea la o parte din calea lor. Ele merg înainte promovând închinarea înaintea sinelui, materialismul, împlinirea propriilor dorinţe, goana după plăcere şi eliberarea de orice constrângeri de ordin moral.

Astfel de perioade de mare păcat au crescut de fiecare dată în amploare până când Dumnezeu le-a pus capăt, fie cu putere, printr-o judecată, fie cu îndurare, printr-o reformă sau trezire spirituală.

Nu aflăm câte astfel de perioade vor fi în era Evangheliei, însă găsim în acest pasaj indiciul că fiecare va fi mai rea decât cele dinainte, până la ultima – când va veni mai întâi „lepădarea de credinţă şi se va descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu…” (2 Tesaloniceni 2:3-4).

Înrăutăţirea progresivă a acestor perioade succesive de păcat este sugerată fără doar şi poate şi în 2 Timotei 3:13, dacă ţinem cont de faptul că acest verset trebuie citit în contextul versetului 1. Cu alte cuvinte, ar trebui să citim: „În zilele din urmă vor fi vremuri grele … oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău.” Când facem această legătură, înţelegem că Pavel spune că răul se va amplifica nu numai în cadrul fiecărei perioade, ci şi de la o perioadă la alta.

Ar putea fi vremurile de păcat în care trăim ultima şi cea mai mare dintre aceste perioade? Se prea poate. Dispreţul faţă de standardele lui Dumnezeu a atins deja cote uluitoare. În mod cert, până acum nu s-a mai văzut o ură atât de făţişă împotriva lui Dumnezeu şi a legilor sale în locuri în care odinioară strălucea lumina Evangheliei. Iar dacă ne gândim şi la celelalte semne ale sfârşitului veacului (vezi Matei 24:14) care se împlinesc deja atât de bine, parcă nu mai este timp pentru încă un ciclu complet de reformă, binecuvântare, declin şi apostazie înainte să vină sfârşitul.

Aspectul care ne interesează însă pe noi cel mai mult este ceea ce ne sfătuieşte Dumnezeu să facem în faţa vremurilor rele. Un avertisment esenţial se regăseşte tocmai în cuvintele alese de Duhul: „În zilele din urmă vor fi vremuri grele.”

Vremurile grele sunt vremuri greu de îndurat. Cuvântul folosit în limba greacă vorbeşte despre o forţă puternică şi copleşitoare care, prin acţiunea ei, slăbeşte şi compromite. Traducerile Bibliei folosesc mai multe variante pentru acest cuvânt, printre care cumplite, groaznice sau primejdioase, iar noi considerăm că aceasta din urmă este probabil cea mai bună dintre ele, întrucât lipsurile şi suferinţele pe care le aduc aceste vremuri se împletesc cu pericolul şi insecuritatea. Dar în ce fel anume vor compromite aceste vremuri primejdioase biserica şi la ce ar trebui să fim în mod special atenţi?

Lângă noi creşte o generaţie tânără care nu ştie să existe ceva mai bun, pentru care perversiunile Sodomei sunt normalitatea

În primul rând, şi cel mai evident, vremurile grele sunt primejdioase pentru că ne influenţează. Cât de periculos este pentru oricine să fie înconjurat de imoralitate, mizerie morală, egoism şi goană după plăcere! Până şi credincioşii se obişnuiesc foarte uşor cu aceste lucruri, încetează să mai fie dezgustaţi de ele şi, încetul cu încetul asimilează noile valori. Lângă noi creşte o generaţie tânără care nu ştie să existe ceva mai bun, pentru care perversiunile Sodomei sunt normalitatea. Aceştia sunt copiii noştri şi cei care se convertesc la Şcoala Duminicală şi la întâlnirile de tineret şi ar trebui să ne umplem de teamă pentru ei. Ne mai putem mira că adulterul şi divorţul s-au înmulţit şi în bisericile evanghelice aşa cum s-au înmulţit în lume? Trăim vremuri grele.

Când orice program de televiziune (inclusiv multe dintre documentare) începe şi continuă cu imaginile şi muzica unei culturi pervertite, aceasta devine o trăsătură permisă şi esenţială a vieţii, un lucru uzual. De multe ori tinerii sunt uimiţi să afle că aceste lucruri n-ar avea ce să caute în închinarea şi lucrarea unui Dumnezeu Sfânt şi nici în inimile oamenilor.

Propriul interes predomină

Pentru că lumea din jur îşi urmăreşte atât de mult propriile interese, credincioşii ajung în scurt timp să reacţioneze şi ei la circumstanţe aşa cum fac cei din lume. „Îmi voi afirma drepturile şi voi ieşi cu fruntea sus!” zic ei, în vreme ce Domnul (prin Pavel) spune în zadar: „Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.” Până şi credincioşii pot ajunge să-şi sfideze angajatorii, să fie răutăcioşi cu colegii sau să se răstească la fraţii lor în credinţă. Ei se lasă pătrunşi de reacţiile lumeşti şi ajung să dea dovadă fără rezerve de egoism şi mândrie.

Mai există un motiv pentru care perioadele de apostazie dusă la extrem şi de păcat sunt vremuri grele sau primejdioase. Nu numai că bisericile ajung să fie pângărite şi distruse de standardele acestei lumi, dar ele constată că este şi mult mai greu să predice Evanghelia şi mesajul lor să fie ascultat. Omeneşte vorbind, este mult mai greu să mărturiseşti acum decât era în urmă cu cincizeci de ani. Oamenii sunt într-atât de îndoctrinaţi cu idei păcătoase şi într-atât de întunecaţi la minte din pricina stilului de viaţă păcătos încât sunt mult mai departe de adevăr decât erau odinioară.

Mass-media şi sistemul de educaţie au decis că nu există Dumnezeu, nu există suflet, nu există standarde absolute pentru bine şi rău şi că nimeni nu are dreptul să ia la întrebări pe altcineva cu privire la aceste lucruri. Fiecare este îndreptăţit să facă ce este bine în ochii lui.

Trăim o vreme de aroganţă şi independenţă nemaiîntâlnite, întrucât niciodată până acum nu s-a mai văzut o asemenea „reprogramare” a conştiinţei umane de a „numi răul bine şi binele rău” şi de a „spune că întunericul este lumină şi lumina întuneric”.

Împotrivirea teribilă a societăţii faţă de mărturisire şi evanghelizare este un pericol pentru biserici şi din cauza faptului că, aşa cum am remarcat deja, pastorii şi oamenii devin demoralizaţi şi descurajaţi, pierzându-şi credinţa. Unele biserici bune au renunţat deja la evanghelizare, căzând într-o stare de introspecţie şi declin, în vreme ce şi mai multe au căzut într-o cu totul altă capcană, redefinindu-şi instituţiile şi metodele ca să devină mai atrăgătoare pentru cei din lume. Închinarea s-a transformat în spectacol, în ceva menit să placă oamenilor cu gândire lumească şi nicidecum lui Dumnezeu. Multe biserici sunt în acest moment un fel de cluburi sociale, dar care oferă şi un beneficiu suplimentar – favorul lui Dumnezeu pentru membrii lor, împreună cu un loc în cer.

Trebuie să avem în vedere pervertirea societăţii profeţită în 2 Timotei 3, astfel încât evanghelizarea noastră să fie relevantă şi ocrotirea pe care o dăm poporului lui Dumnezeu să fie adaptată la vremurile pe care le trăim. Ca atare, să ne îndreptăm atenţia spre trăsăturile comportamentului în vremuri de apostazie.

Acesta este primul dintr-o serie de trei articole despre Vremurile grele publicate în Sword & Trowel, 2011, nr 1.

”Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.” (2Tim.3:1)

Cuvântul lui Dumnezeu are ceva de spus cu privire la zilele de la sfârșit. În modul cel mai simplu și pe înțelesul tuturor Scriptura declară că în aceste zile: ”vor fi vremuri grele.” (2Tim.3:1). Ciudat este faptul că într-o lume unde progresul tehnic este fără egal, iar omenirea este deschisă și fără bariere oamenii în loc s-o ducă mai bine o duc tot mai rău. Ca un paradox al istoriei asistăm la zile în care veștile rele inundă 24/7 știrile din media și ne fac să ne cutremurăm la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Se pare ca lumea este scăpată de sub control și plutește în derivă fără direcție și fără scop. Ideologia postmodernă l-a scos pe Dumnezeu din ecuație, iar Adevărul absolut a fot redus la ”adevăruri” mărunte. Toți au dreptate și fiecare pretinde că ceea ce știe el reprezintă adevărul. Dar să nu uităm ce spune poetul: ”Picătură-n marea vremii / Nu contează crezul tău. / Adevăru-I neschimbabil, / Vrei, nu vrei e Dumnezeu!” (Poet anonim). Iată de ce Biblia rămâne singura sursă de încredere și încurajare atunci: ”când se surpă temeliile” (Ps.11:3), motiv pentru care te invit să faci cunoștință cu câțiva ”martori” ai vremurilor de la sfârșit și să înțelegi mărturia lor cu privire la zilele care le parcurgem.

1. Oamenii. Nu orice fel de oameni, ci oamenii din adunări, cei care se laudă că sunt credincioși și că merg pe urmele Mântuitorului. Când bătrânul Pavel scrie lui Timotei, el îl face atent asupra a ceea ce se întâmplă ”înăuntru” nu ”în afară.” Nici un comentariu nu poate înlocui descrierea Scripturii despre oamenii zilelor de la urmă: ”iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;” (2Tim.3:2-4). Oameni care umplu la refuz bisericile dar sunt marcați de un materialism exagerat care generează hedonism și narcisism. Sunt centrați în ei înșiși; egoiști și egocentriști. Ei reprezintă ”centrul lumii” și toate se învârt în jurul lor. Din punct de vedere spiritual sunt ușori ca pleava: ”având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea … care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.” Recomandarea Cuvântului lui Dumnezeu vizavi de astfel de oameni este: ”Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Tim.3:5,7). Sunt foarte periculoși deoarece: ”schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos.” (Iuda v4). Tabloul acestor oameni din zilele de la urmă este sumbru și cutremurător. Îi găsești nonstop pe Facebook și în social media deoarece: ”batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.” (Iuda v10). Ca imaginea să fie completă, Iuda, fratele Domnului Isus continuă descrierea și explică adevărata identitate a acestor oameni: ”sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.” (Iuda v16). Nu-i așa că e ceva comun cu ceea ce se întâmplă în jurul tău? Poate chiar în adunarea la care mergi. Fă bine și înțelege că ei sunt exponenții vremurilor grele de la sfârșit. Ei transmit un mesaj fără să-și dea seama. Iar mesajul este clar: Domnul Isus revine să facă dreptate aleșilor Săi. Ce trist va fi în ziua aceea că asemenea oameni vor fi osândiți în loc să fie salvați. Dumnezeu se uită la tine chiar acum și vrea să te binecuvinteze ca să ai parte de întâlnirea cu El în glorie. Șterge-te la ochi și pornește pe urmele Lui!

2. Evenimentele.  Oamenii generează evenimente, iar acestea însumate scriu istoria.  O istorie care este orchestrată în final de Cel ce șade pe tronul Universului. Întotdeauna au fost întâmplări care au influențat omenirea dar Scriptura subliniază că zilele sfârșitului vor fi marcate de evenimente și situații speciale: ”Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii;” Evenimente de felul acesta vor fi acompaniate de cataclisme și catastrofe naturale, foamete și epidemii: ”pe alocuri, vor mari fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.” (Luca 21:11). Când asemenea stări au loc se vor găsi oameni care să pescuiască în ape tulburi și să genereze confuzie în poporul lui Dumnezeu. Fii atent la avertizarea Domnului Isus: “Vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: “Eu sunt Hristosul”, şi “Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.” (Luca 21:8). Privește doar la criza refugiaților și vei înțelege vremurile contemporane nouă.  Christoși falși, întemeietori de religii fără fundament biblic, închinarea la Satana, sodomia și pornografia, apostazia și încercarea Papei de a aduce sub umbrela Vaticanului toate religiile mari ale lumii, provocări ale guvernanților de a schimba cursul istoriei, persecuția și masacrarea creștinilor precum și multe alte asemenea evenimente marchează și provoacă existența noastră de copii ai lui Dumnezeu în fiecare zi. În adunarea în care slujesc Dumnezeu ne-a dat viziunea să consolidăm biserica în Cuvânt ca și când am rămâne încă o mie de ani pe pământ (asta facem în fiecare duminică dimineața) dar și să pregătim sfinții pentru întâlnirea cu Domnul Isus ca și când asta s-ar întâmpla în următoarele cinci minute. (Asta facem duminică seara. Vezi: https://www.newliferomanianchurch.com/resurse/video/). Studiază și urmărește cum se împlinește Biblia în paralel cu ceea ce auzi și vezi în media și la televiziunile de știri și vei înțelege la cât este ora pe ceasornicul lui Dumnezeu. Apoi, pune-ți viața în rânduială! Se apropie izbavirea!

3. Israelul. Este barometrul lui Dumnezeu în istorie. Fii atent la avertizarea Scripturii privind vremurile grele de la sfârșit vizavi de Israel: ”să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28). Dumnezeu are pregătite lucruri unice care se vor întâmpla și vor marca revenirea Mântuitorului. Chiar acum unele se petrec sub ochii noștri dar numai cei ce vor fi atenți la mesajul Scripturii vor înțelege mersul lor. Vorbind despre revenirea Lui, Domnul Isus marchează istoria oprindu-se la poporul ales când explică starea smochinului: ”Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Marcu 13:28-31). Smochinul este simbolul Israelului în Biblie. Sub privirile noastre se împlinesc profețiile cu privire la ”națiunea lui Dumnezeu.” Nu este timpul și locul să comentăm detaliile. Dar nu putem fi indiferenți la ceea ce se întâmpă zilnic în Orientul Apropiat (Israel în particular). Este un strigăt care are un singur mesaj: ”Vine Domnul!” Adăugați și strigătul istoriei, al naturii, al Bisericii și veți avea tabloul complet. Pentru oamenii fără Dumnezeu vremurile vor fi tot mai grele. Pentru copiii Lui se apropie izbavirea. Iată ce ne recomandă să facem chiar El, Cel ce vine: ”Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.” (Marcu 13:35-36). Asta e tot. Privește la oameni și la evenimentele care se derulează sub ochii tăi. Apoi, uită-te la ”smochin.” Nu există decât o singură concluzie: ” Domnul nostru vine!”  Poetul te întreabă: ”Unde vei fi în veșnicii, / Tu ce de Domnul ești creat? / Unde vei fi în veșnicii, / El suflet viu Ți-a însuflat. / Răspunde azi! Răspunde azi! / Unde vei fi în veșnicii? (C.Ev.#703). Dumnezeu așteaptă răspunsul tău chiar acum!

RUGĂCIUNE

“Străjerule, cât mai este din noapte?” “Străjerule, ”mai este mult din noapte?” (Isaia 21:11)

Vremurile din urma – In cuvintele lui Isus Insusi

Vremurile din urma: “Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie: vedeti sa nu va spaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor.” (Matei 24:6-8, Marcu 13:7-8).

“‘Apoi, le-a zis El, ‘un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii. Pe alocurea vor fi mari cutremeure de pamant, foamete si ciumi; vor fi aratari inspaimantatoare, si semne mari in cer’” (Luca 21:10-11).

Vremurile din urma – Lista recentelor cutremure de pamant din anii ‘90
Semnele “vremurilor din urma” sunt toate in jurul nostru. Verifica doar cronologia celor mai importante cutremure de pamant din ultimii zece ani:

12 Decembrie, anul 1992 – Indonezia – Cutremur cu magnitudinea de 6,8 grade a omorat cel putin 2200 de oameni in intreaga parte de est a insulelor.

30 Septembrie, anul 1993 – India – Un sir de cutremure a omorat 10000 de oameni in India de Vest si de Sud. Cel mai mare cutremur a avut magnitudinea de 6,4 grade.

6 Iunie, anul 1994 – Columbia – Cutremur si alunecari de teren au omorat 1000 de oameni in valea Paez River din sud vestul Columbiei.

17 Ianuarie, anul 1995 – Japonia – Cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade a ucis 6430 de oameni in Kobe.

28 Mai, anul 1995 – Rusia – Cutremur cu magnitudinea de 7,5 grade, record in Rusia, a ucis 1989 de oameni in partea de est a tarii.

28 Februarie, anul 1997 – Iran – Cutremur cu magnitudinea de 5,5 grade a ucis 1000 de oameni in nordul Iranului.

10 Mai, anul 1997 – Iran – Cutremur cu magnitudinea de 7,1 grade a ucis 1560 de oameni in Iranul de est langa granita cu Afganistan.

4 Februarie, anul 1998 – Afganistan – Cutremur cu magnitudinea de 6,1 a ucis cel putin 4500 de oameni in provincia Takhar.

30 Mai, anul 1998 – Afganistan – Cutremur cu magnitudinea 6,9 a ucis in jur de 4000 de oameni in provincia Takhar.

17 Iulie, anul 1998 – Papua Noua Guinee – Cutremur in mare cu magnitudinea de 7,1 grade a creat trei valuri cu flux care au ucis aproximativ 2100 de oameni.

25 Ianuarie, anul 1999 – Columbia – Cutremur cu magnitudinea 6,3 a ucis in jur de 1170 de oameni in regiunea centrala a tarii.

17 August, anul 1999 – Cel putin 17,800 de oameni au fost ucisi de cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade.

21 Septembrie, anul 1999 – Taiwan – Cutremur cu magnitudinea de 7,6 grade a ucis cel putin 2000 de oameni in centrul Taiwanului.

Vremurile din urma – Cutremurele de pamant din secolul XXI
26 Ianuarie, anul 2001 – India – Cutremur monstru cu magnitudinea de 7,7 grade a lovit statul Gujarat din vestul tarii si tara vecina Pakistan, omorand cel putin 19700 de oameni.

26 Martie, anul 2002 – Afganistan – Cel putin 1800 de oameni au fost ucisi cand o serie de cutremure a lovit Afganistanul de nord si a distrus capitala districtului Nahrin.

22 Iunie, anul 2002 – Iran – Cutremur cu magnitudinea de 6 grade a ucis cel putin 500 de oameni in Iranul de nord-vest.

24 Februarie, anul 2003 – China – Cutremur cu magnitudinea de 6,3+ grade a ucis cel putin 266 de oameni in China de vest.

1 Mai, anul 2003 – Turcia – Cutremur cu magnitudinea de 6,4 grade a ucis 167 de oameni in Turcia sud-vest.

26 Decembrie, anul 2003 – Iran – Un cutremur masiv a ucis mai mult de 30000 de oameni in Bam, Iran

26 Decembrie, anul 2004 – Coasta Sumatrei de Nord – Un cutremur in ocean cu magnitudinea de 9,0 grade a devastat regiunea Oceanului Indian cu tunami care au ucis peste 283000 de oameni.

8 Octombrie, anul 2005, Kashmir – Cutremur cu magnitudinea de 7,6-7,8 grade a ucis intre 100000 si 150000 de oameni. Multi dintre ei inca mai sunt fara case.

26 Mai, anul 2006 – Java, Indonesia – Cutremur cu magnitudinea de 6,3 a ucis peste 6000 de oameni si a ranit serios alte 33000. Mai mult de 200000 au ramas fara case.

Vremurile din urma – Am stiut ca vin
Vremuri din urma: “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumuitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati, iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia”. (2 Timotei 3:1-5). “Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde” (2 Petru 3:10).

GRAFICUL ULTIMILOR ȘAPTE ANI ȘI DOMNIA
DE 1000 DE ANI

RĂPIREA MID-TRIBULAȚIONISTĂ – VERSETE BIBLICE

 

RĂPIREA MID-TRIBULAȚIONISTĂ, DE CE 3 ANI ȘI JUMĂTATE?

 

RĂPIREA MID-TRIBULAȚIONISTĂ, VĂZUTĂ DE TOȚI

CARE ESTE MENTALITATEA BIBLICĂ PENTRU VREMURILE DIN URMĂ

Luigi Mitoi– Vremurile din urmă

DE CE VREMURILE DE PE URMĂ?

SKU:

 

„De ce vremurile din urmă?” analizează planurile profetice ale lui Dumnezeu cu privire la Israel și națiuni. Cartea aceasta nu constituie o altă teorie despre sfârșitul vremurilor, ci o învățătură metodică puternic înrădăcinată în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Prezintă o analiză detaliată cu privire la semnificația profetică a lui Israel și relației acestuia cu națiunile.

Zilele din urmă, Promisiunea lui Dumnezeu pentru Israel, Profeți falși, Semnul fiarei, Anticristul, Numărul 666, Necazul cel mare, Apocalipsa, Sfârșitul vremurilor, Cei 1000 de ani, Ziua Domnului… Ce au toate aceste lucruri în comun? Toate au legătură cu studierea profeției biblice. 

Supraviețuirea în vremurile sfârșitului – ce trebuie să știu?

Răspuns: Adesea, când se gândesc la viitor, oamenii simt o neliniște; totuși, nu trebuie să fie așa. În cazul celor care Îl cunosc pe Dumnezeu, gândurile cu privire la viitor aduc nerăbdare și mângâiere. De exemplu, când o descrie pe femeia care Îl cunoaște și se încrede în Dumnezeu, Proverbele 31.25 spune despre ea că „râde de ziua de mâine”.

Două gânduri-cheie de ținut minte cu privire la viitor sunt: mai întâi, Dumnezeu e suveran și în control peste toate. El știe viitorul și controlează în mod absolut ceea ce se va petrece. Biblia spune: „Aduceți-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.» … da, Eu am spus și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui.” (Isaia 46.9-11, italicele adăugate)

Al doilea lucru pe care să ni-l amintim cu privire la viitor este faptul că Biblia descrie ce se va întâmpla în „vremurile sfârșitului” sau în „zilele din urmă”. Pentru că Biblia este revelația lui Dumnezeu pentru omenire și pentru că Dumnezeu cunoaște și controlează viitorul (cum spune Isaia mai sus), e logic că atunci când Biblia vorbește despre ceea ce se va petrece în viitor, putem crede. Cu privire la previziunile despre viitor, Biblia spune: „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1.21) Acest adevăr e evident prin faptul că, spre deosebire de prorociile false rostite în cadrul altor religii sau de către indivizi precum Nostradamus, Biblia nu s-a înșelat niciodată – de fiecare dată când Biblia a prezis un eveniment din viitor, s-a întâmplat exact așa cum a spus Scriptura.

Când te gândești cum să înțelegi și să poți trăi în vremurile sfârșitului, e bine să răspunzi la următoarele trei întrebări:

1. Cum trebuie să interpretez ce spune Biblia cu privire la viitor (profeția biblică)?

2. Ce spune Biblia că se va întâmpla în vremurile sfârșitului?

3. În ce fel ceea ce spune Biblia despre viitor trebuie să influențeze viața pe care o trăiesc astăzi?

Cum să interpretez profeția biblică
Sunt mai multe puncte de vedere cu privire la ce metode trebuie folosite pentru interpretarea pasajelor privitoare la vremurile sfârșitului. Cu toate că mulți oameni de bună credință prezintă concepte diferite, există motiv întemeiat să credem că profeția biblică trebuie interpretată (1) literal, (2) cu o perspectivă înspre viitor și (3) în ceea ce se numește o manieră „premilenară”. Ceea ce încurajază o interpretare literală este faptul că există peste 300 de profeții care privesc prima venire a lui Cristos, dintre care toate s-au împlinit în mod literal. Prezicerile privitoare la nașterea, viața, moartea și învierea lui Mesia nu s-au împlinit alegoric sau într-un fel spiritual. Isus în mod literal S-a născut în Betleem, a înfăptuit minuni, a fost trădat de un prieten apropiat pentru 30 de arginți, I-au fost străpunse mâinile și picioarele, a murit alături de tâlhari, a fost îngropat în mormântul unui om bogat și a înviat la trei zile după moartea Sa. Toate aceste detalii au fost prevestite cu sute de ani înainte ca Isus să Se nască și s-au împlinit în mod literal. Și, cu toate că se folosește simbolism în diverse profeții (de exemplu balauri, călăreți etc.), acesta portretizează în întregime ființe sau evenimente literale, aproximativ la fel cum despre Isus se spune că este leu și miel.

În privința perspectivei cu privire la viitor, Biblia afirmă în mod clar despre cărțile profetice cum sunt Daniel și Apocalipsa că conțin nu numai relatări ale unor evenimente istorice, ci și prevestirea unor evenimente viitoare. După ce lui Ioan i s-a dat mesaj pentru bisericile din zilele lui, a primit vedenii privitoare la ceea ce se va întâmpla în vremurile sfârșitului. Lui Ioan i s-a spus: „Suie-te aici și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” (Apocalipsa 4.1, italicele adăugate)
Poate că un argument și mai puternic în favoarea perspectivei cu privire la viitor include promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avraam (cf. Genesa 12 și 15) în privința țării lui Israel. Pentru că legământul lui Dumnezeu cu Avraam a fost necondiționat și promisiunile Lui nu s-au împlinit încă față de urmașii lui, atunci e garantată o perspectivă de viitor cu privire la promisiunile față de Israel.

În cele din urmă, în privința interpretării prorociei într-o manieră „premilenară”, acest lucru înseamnă că, mai întâi, biserica va fi Răpită, apoi lumea va experimenta o perioadă de șapte ani de Necaz, și apoi Isus Cristos Se va întoarce ca să domnească pe pământ timp de 1.000 de ani literali (Apocalipsa 20).

Dar ce spune Biblia că se va întâmpla înainte de aceasta?

Ce spune Biblia că se va întâmpla în vremurile sfârșitului?
Din păcate, Biblia prevestește un vârtej decadent de catastrofe, păcat al oamenilor și apostazie religioasă care preced întoarcerea lui Cristos. Pavel scrie: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele … oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, îi vor amăgi pe alții și se vor amăgi și pe ei înșiși.” (2 Timotei 3.1, 13) Lumea va continua să-L respingă pe Dumnezeu, Cuvântul Lui și poporul Lui.

Într-o zi din viitor – nimeni nu știe în care anume – Dumnezeu va încheia Epoca Bisericii, care a început în secolul I, la Cincizecime (Fapte 2), cu un eveniment numit Răpirea. În acel moment, Dumnezeu îi va lua pe toți cei care cred în Cristos de pe pământ, ca un pas în pregătirea pentru judecățile Lui finale. Despre Răpire, Pavel spune: „Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei care au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4.14-18)

Slăbirea păcii și creșterea tulburării care precede Răpirea vor atinge proporții colosale atunci când un număr nemăsurat de oameni vor dispărea de pe pământ. Un astfel de eveniment va cauza panică și va face necesară prezența unui lider puternic, care va avea răspunsuri pentru toate problemele lumii. Pregătirea pentru acest lider e în progres de un timp, așa cum a observat istoricul Arnold Toynbee: „Prin introducerea forțată în rândul omenirii a tot mai multor arme letale și, în același timp, prin faptul că face lumea tot mai interdependentă din punct de vedere economic, tehnologia a adus omenirea la un asemenea nivel de frământare, încât suntem gata să suportăm sfidarea oricărui nou Cezar care ar reuși să dea lumii unitate și pace.” Dintr-un Imperiu Roman reînviat, unul care este organizat într-un model european de zece circumscripții (cf. Daniel 7.24, Apocalipsa 13.1), Anticristul va apărea și va semna un legământ cu națiunea Israelului, care va fi începutul oficial al numărătorii inverse profetice de șapte ani a lui Dumnezeu până la cea de-a doua venire a lui Cristos (cf. Daniel 9.27).

Timp de trei ani și jumătate, Anticristul va domni peste pământ și va promite pace, dar este o pace falsă care îi va atrage în capcană pe oamenii de pe pământ. Biblia spune: „Când vor zice: «Pace și liniște!», atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare.” (1 Tesaloniceni 5.3) Războaiele, cutremurele și foametea vor escalada în intensitate (cf. Matei 24.7), până la finalul domniei de trei ani și jumătate, când va intra în Templul reconstruit de la Ierusalim și se va proclama pe sine Dumnezeu și va pretinde închinare (cf. 2 Tesaloniceni 2.4, Matei 24.15). În acest moment Dumnezeul adevărat va răspunde la provocare. Timp de alți trei ani și jumătate, va avea loc un Necaz Mare, cum nu a mai fost văzut înainte. Isus a prevestit: „Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.” (Matei 24.21-22)

În timpul Necazului celui mare, va avea loc o pierdere nemăsurată de vieți omenești și o distrugere de mari proporții a pământului. De asemenea, un mare număr de oameni vor veni la credința în Cristos, cu toate că mulți vor face acest lucru cu prețul vieții lor. Dumnezeu va fi și atunci în control, în timp ce va strânge armatele de necredincioși ale lumii, ca să le judece. Despre acest eveniment, profetul Ioel a scris: „Voi strânge pe toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu.” (Ioel 3.2) Ioan consemnează bătălia în astfel: „Apoi am văzut ieșind din gura balaurului [Satan] și din gura fiarei [Anticristul] și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. … Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.” (Apocalipsa 16.13-16)

În acest moment, Mesia Se va întoarce, Își va nimici vrăjmașii și va pretinde lumea, care este de drept a Lui. „Apoi am văzut cerul deschis și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el Se cheamă «Cel credincios» și «Cel adevărat» și El judecă și Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești și purta un nume scris pe care nimeni nu-l știe decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: «Cuvântul lui Dumnezeu». Oștile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Și va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: «Împăratul împăraților și Domnul domnilor». Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare și a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: «Veniți, adunați-vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncați carnea împăraților, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreților și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!» Și am văzut fiara și pe împărații pământului și oștile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui. Și fiara a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui ce ședea călare pe cal. Și toate păsările s-au săturat din carnea lor.” (Apocalipsa 19.11-21)

După ce Cristos va înfrânge armatele adunate în valea Armaghedonului, va domni împreună cu sfinții Săi timp de o mie de ani și va restaura pe deplin Israelul în țara lui. La finalul celor o mie de ani, va avea loc o ultimă judecată a națiunilor și a tuturor celor care vor mai fi rămas din omenire, lucru care va fi apoi urmat de o stare veșnică: fie petrecută împreună cu Dumnezeu, fie în separare de El. (cf. Apocalipsa 20-21)

Evenimentele de mai sus nu sunt speculații sau posibilități, ci sunt exact ceea ce se va petrece în viitor. Așa cum toate profețiile biblice cu privire la prima venire a lui Cristos s-au împlinit, așa se vor împlini și toate profețiile Bibliei privitoare la a doua Sa venire.

Având în vedere adevărul acestor profeții, ce impact trebuie să aibă asupra noastră în momentul de față? Petru pune această întrebare: „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului?” (2 Petru 3.11-12)

Efectul prorociei Bibliei asupra noastră în ziua de azi
Trebuie să avem patru răspunsuri față de profeția Bibliei. Primul este ascultarea, despre care vorbește Petru în versetele de mai sus. Isus ne spune în mod continuu să fim gata pentru venirea Sa, care poate avea loc în orice moment (cf. Marcu 13.33-37) și să trăim în așa fel încât să nu ne fie rușine de comportamentul nostru.

Cel de-al doilea răspuns e închinarea. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție o cale de a scăpa de judecățile Sale din vremurile sfârșitului – darul fără plată al mântuirii, oferit prin Isus. Trebuie să ne asigurăm că primim mântuirea Lui și că trăim în recunoștință înaintea Lui. Închinarea noastră pe pământ va deveni într-o zi închinarea din cer: „Și cântau o cântare nouă și ziceau: «Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam.»” (Apocalipsa 5.9)

Al treilea răspuns este proclamarea. Mesajul mântuirii lui Dumnezeu și adevărul cu privire la a doua Lui venire trebuie să fie vestit ca toți să-l audă, în special acelora care încă nu cred. Trebuie să-i oferim fiecăruia șansa să se întoarcă la Dumnezeu și să fie izbăvit de mânia viitoare. Apocalipsa 22.10 spune: „Apoi mi-a zis: «Să nu pecetluiești cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.»”

Cel din urmă răspuns față de Cuvântul profetic al lui Dumnezeu este slujirea. Toți credincioșii trebuie să fie sârguincioși să împlinească voia lui Dumnezeu și să facă fapte bune. O parte din judecata lui Cristos va viza lucrările făcute de credincioși. Ele nu determină acceptarea creștinului în cer, însă arată ce a făcut fiecare credincios cu darurile care i-au fost date de către Dumnezeu. Pavel spune despre această judecată: „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5.10)

În concluzie, Dumnezeu este suveran peste toate evenimentele și oamenii acestei lumi. El e în mod ferm în controlul tuturor lucrurilor și va aduce tot ceea ce a început la un final desăvârșit. Un cântec creștin de demult spune astfel: „Totul este creația lui Dumnezeu … Întocmite de aceeași mână … Satan și mântuirea … Totul e sub aceeași comandă.”

Profeția împlinită este dovada că Biblia este o carte supranaturală. Sute de profeții vechi-testamentare deja s-au împlinit și e potrivit să credem că se va împlini și ceea ce spune ea cu privire la vremurile sfârșitului. Pentru aceia care Îl cunosc pe Isus și S-au încrezut în El ca Domn și Mântuitor al lor, venirea Lui va fi nădejdea lor binecuvântată (cf. Tit 2.13). Însă pentru aceia care L-au respins pe Cristos, El va fi o spaimă sfântă (cf. 2 Tesaloniceni 1.8). Concluzia este aceasta: ca să supraviețuiești în vremurile sfârșitului, asigură-te că ești un credincios în Cristos: „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5.9)

CE S-A FĂCUT CU EL?
*
Aceasta este o expresie importantă: cu cât te gândești mai mult la importanța ei, cu atâta vei fi mai uimit de tăria ei.
Numai Duhul Sfânt ar fi putut să creeze o astfel de expresie. Domnul Dumnezeu a pus toată povara păcatelor omului asupra
lui Isus, Care le-a primit în mod voluntar.
În loc ca acestea să rămână
asupra păcătosului, care le-a săvârșit, ele au fost puse asupra lui Hristos, care nu era vinovat de ele; în același timp, neprihănirea lui Hristos a fost transferată în contul celor vinovați, care nu puteau să o producă, astfel că aceia care erau vinovați sunt socotiți neprihăniți. Aceia care, prin natura lor, sunt vinovați, sunt considerați neprihăniți, în timp ce Acela care prin natura Sa nu a cunoscut deloc păcatul, a fost tratat ca și cum ar fi fost vinovat de păcat.
Păcatul a apăsat greu asupra Celui care a stat în locul nostru. El
a simțit greutatea acestuia în Grădina Ghetsimani, unde „sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” (Luca 22:44). Toată greutatea păcatului a venit asupra Lui când a fost țintuit pe acea cruce blestemată. Acolo, în decursul acelor ore de întuneric, El a suferit infinit mai mult decât am putea descrie noi în cuvinte.
Noi știm că El a fost condamnat de oameni, și așa este și scris: „…a fost pus în numărul celor fărădelege.” (Isaia 53:12). Știm că El a suferit rușinea de dragul nostru. „Atunci L-au scuipat în față” (Ma-
tei 26:67)? Aceasta a fost o batjocorire care s-a revărsat realmente asupra Persoanei Sale binecuvântate. Și noi știm toate acestea.
Insetat, a strigat în agonia momentelor când a fost despărțit de Tatăl, a sângerat și a murit. Știm și că El Și-a vărsat sufletul până la moarte.
Dar dincolo de ceea ce a fost vizibil, pentru El a existat o prăpastie
nemăsurată de suferință ; suferinte
necunoscute nouă !
El a îndurat dreptatea lui Dumnezeu cerută de Legea Sa, mai
clar și mai deplin decât ar fi fost administrată ea prin condamnarea
păcătoșilor pentru care El a murit. În multe aspecte, crucea este o re-
velare mai deplină a mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatelor omului decât ar fi chiar Iadul, și decât fumul chinului care se suie în vecii vecilor din Iad. Acela care ar cunoaște ura față de păcat a lui Dumnezeu trebuie să-L vadă pe Singurul Lui Fiu sângerând în trup și în suflet până la moarte !
*
ESENȚA EVANGHELIEI
CHARLES H. SPURGEON

Cum este sarbatorit Pastele in jurul lumii

Pastele este una dintre cele mai importante sarbatori crestine, celebrand Învierea lui Iisus Hristos. Aceasta sarbatoare este cel mai usor de observat in tarile in care crestinismul este religia oficiala. In ciuda istoricului comun biblic, Pastele este sarbatorit diferit de la o tara la alta – atat modul religios de a sarbatori cat si cel nereligios. Pentru ca aceasta sarbatoare se apropie, ne-am gandit sa luam o pauza si sa invatam mai multe despre modalitatile in care este sarbatorit Pastele in jurul lumii.

Pastele in Marea Britanie

Persoanele din Marea Britanie sarbatoresc Pastele dupa prima luna plina, dupa prima zi de primavara. Asta se intampla de obicei intre 22 martie si 25 aprilie. Interesant, cuvantul Paste vine de la o zeita pagana de origine  Anglo-Saxona numita „Eostre”. Cuvantul a ramas, dar sensul s-a schimbat in perioada in care crestinismul a aparut in Marea Britanie. Pe langa evenimentele religioase, britanicii sarbatoresc Pastele cu oua si iepurasi. Dar azi, acestea sunt mai mult simbolice, asa ca sunt reprezentate de figurine de ciocolata si jucarii. Iepurasul de Paste este faimos si este un fel de Mos Craciun, dar varianta care aduce cadouri primavara.

Pastele in Italia

Festivitatile sunt in plina desfasurare de Paste sau „Pasqua” in Italia. Aceasta tara sarbatoreste Pastele mai intens decat o fac Crestinii. Multi italieni aleg sa calatoreasca in aceasta perioada, dar sunt si foarte multi care aleg sa se bucure de Paste acasa sau pe strazile pline de oameni. Procesiunile religioase au loc vineri si sambata inainte de duminica Pastelui. Fiecare biserica organizeaza slujbe, dar cea mai mare are loc la Biserca San Pietro, unde Papa isi da binecuvantarea sau “bendizione di Pasqua”.

Pastele in Spania

Spania este cunoscuta pentru „Semana Santa” sau Saptamana sfanta din timpul Pastelui. Procesiuni ample au loc in care oamenii merg pe strazi in costume colorate si plang moartea lui Iisus. Aceste procesiuni sunt fie sumbre, fie incantatoare, incluzand reprezentanti ai bisericii care poarta vestminte in culori variate. Cele mai potrivite orase in care sa participi la sarbatoarea Pastelui in Spania sunt Sevilia, Granada, Zamora, Salamanca si Valladolid.

Pastele in Brazilia

Brazilia are una dintre cele mai mari comunitati de Crestini din lume si o cultura care implica foarte mult familia si traditia – care sunt impreuna mai ales de Paste. Inainte de acest eveniment, magazinele si pietele incep sa vanda oua de Paste. In ziua de Paste sau “Dia de Páscoa” vei gasi brazilienii in biserici, iar ulterior vor petrece restul zilei alaturi de cei dragi si de familie.

Calatoriile de Paste iti aduc noi experiente

Chiar daca sarbatorile Pascale se aseamana, diferite culturi din intraga lume iti pot oferi o varietate de experiente de Paste. Este momentul perfect sa iesi si sa explorezi lumea, sa ai noi experiente si o mica vacanta. Sfat: nu uita sa vezi care dintre zilele de Paste sunt sarbatori publice in tarile in care calatoresti. Imprumuturile pe termen scurt pot fi o modalitate foarte buna prin care sa ai putin mai multi bani in portofel, astfel incat sa nu trebuiasca sa te stresezi in timpul vacantei, cand bancile sunt de obicei inchise.

 

Dovezi ale Invierii lui Isus Hristos

Cel mai comentat şi glorios eveniment din istoria lumii a fost, este şi va fi învierea din morţi a Domnului Isus Hristos. Înainte de acest mare eveniment, comentat de apostolul Pavel în I Corinteni 15 (învierea lui Isus Hristos), Biblia ne spune că au mai avut loc şi alte învieri din morţi, dar total diferite: fiul văduvei din Sarepta Sidonului (I Regi 17:17-24) a înviat, dar a murit iarăşi; fiul Sunamitei (II Regi 4:32-37) a înviat, dar a murit iarăşi; mortul îngropat în mormântul lui Elisei, când s-a atins de oasele profetului a înviat, dar a murit iarăşi (II Regi 13:21); fiica lui Iair (Marcu 5:22-43) a înviat, dar a murit iarăşi; fiul văduvei din Nain (Luca 7:11-17) a înviat, dar a murit iarăşi; Lazăr din Betania (Ioan 11:43-45) a înviat, dar a murit iarăşi; Tabita (Fapte 9:36-43) a înviat, dar a murit iarăşi; Eutih (Fapte 20:7-12)  a înviat, dar a murit iarăşi; multe trupuri ale sfinţilor, la moartea Domnului Isus au înviat şi s-au arătat în cetate, dar au murit iarăşi (Matei 27:53) . Menirea acestor invieri a fost de a aduce in constiintele oamenilor realitatea unei Invieri mult mai glorioasa si infinit mai semnificativa decit adaugarea a citorva ani la o existent temporara: Invierea a insusi Mintuitorului, Domnul Isus Hristos. Iată in continuare, câteva dovezi ale glorioasei învieri. 1. Mormântul gol Evangheliştii încep istorisirea învierii cu vizita dis-de-dimineaţă a câtorva femei la mormânt, în ziua de Paşti. Când ele au sosit la mormânt, au rămas încremenite descoperind că trupul neînsufleţit al Domnului Isus nu mai era acolo. Acelaşi lucru aveau să-l constate şi doi din ucenicii Domnului, Petru şi Ioan. La un timp scurt după eveniment, ucenicii îndrăznesc să predice în mod uluitor că Isus a înviat şi această înviere devine punctul principal al propovăduirii lor. Dacă trupul lui Isus ar fi rămas în mormântul care se afla doar la câteva minute distanţă de Ierusalim, cum ar fi putut ei vorbi cu atâta îndrăzneală? S-au găsit destui sceptici care au încercat să dea alte explicaţii mormântului gol: Unii au spus că femeile au greşit mormântul şi s-au dus la alt mormânt. Dacă ar fi fost aşa, în mod sigur duşmanii lui Isus le-ar fi îndreptat greşeala când avea să se vorbească de înviere şi le-ar fi arătat mormântul cu trupul neînsufleţit al Domnului, ba chiar i-ar fi declarat pe ucenici martori mincinoşi. A doua teorie: un oarecare Venturini, un italian ateu, spunea că Domnul Isus nu ar fi murit pe cruce, ci doar a intrat într-o stare de leşin şi că, depus în mormântul de piatră rece, şi-a revenit. Chiar şi scepticul Strauss respinge această teorie iraţională, întrebând: „cum poate un om nemâncat, însetat, bătut, chinuit, căzând sub cruce, sleit de puteri, atârnând în cuie ore în şir, cu sângele scurs, revenindu-şi, să dea piatra la o parte de la gura mormântului (piatră care era aşa de mare încât câteva femei se întrebau oare cine le-o va prăvăli) şi să apară ca un erou în mijlocul ucenicilor într-o stare de-a dreptul glorioasă şi spunându-le: „Pace vouă!”? Putea un asemenea om să dea impresia unui biruitor chiar şi asupra morţii? Categoric, nu. Unde a stat timp de 40 de zile ascuns, arătându-Se ici şi acolo şi apoi să dispară? A treia teorie este că trupul neînsufleţit a lui Isus a fost furat. Cum au reuşit să ocolească hoţii straja romană? Ce au dorit să facă cu trupul lui Isus cei ce L-au furat? Dacă L-au furat ucenicii, cum au putut avea un atât de mare elan şi curaj chiar în faţa morţii, având la bază o minciună şi o fraudă? Dacă L-au furat duşmanii, de ce aceştia, atunci când s-a propovăduit cu atâta putere învierea Lui, nu au contracarat scoţând la iveală trupul neînsufleţit? Toate teoriile legate de furtul trupului lui Isus Hristos nu pot sta în picioare: oare este posibil ca o întreagă strajă de oameni aleşi, fie evrei, fie romani, să adoarmă cu toţii când aveau poruncă să vegheze? Realitatea este că Marii Preoţi i-au plătit pe soldaţi cmulţi bani să spună că: „ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat… şi s-a răspândit zvonul acesta printre Iudei până în ziua de astăzi” (Matei 28:15). Adevărul era însă cel susţinut de apostolii care au fost convinşi de învierea Domnului şi toate predicile lor erau bazate pe acest mare eveniment, suferind din greu bătăi, închisori şi expunându-se uneori chiar morţii. Niciuna din teoriile ce se opun învierii lui Isus nu sunt satisfăcătoare, nu sunt logice şi nu sunt adevărate, neavând la bază nici un adevăr istoric. Sobra mărturie a Evangheliilor scoate la iveală marele Adevăr: „…Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi” (I Corinteni 15:20). 2. Giulgiul neatins  Privitor la giulgiul neatins pe care Ioan l-a găsit în mormânt, un teolog şi exeget de seamă cu numele de John W. Stott, are următoarea explicaţie: „Este de remarcat faptul că toate relatările care vorbesc despre mormântul gol, adică fără trupul lui Isus, afirmă în schimb că giulgiul a rămas acolo şi apostolul Ioan, care a alergat la mormânt în acea dimineaţă memorabilă, împreună cu apostolul Petru, când au sosit la mormânt şi au intrat în el, au văzut şi au crezut” (Ioan 20:8). Întrebarea este: ce a văzut ca să-l facă să creadă? Textul ne arată nu numai că lipsea trupul, dar fâşiile de pânză şi ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus erau neatinse (versiune greacă). Reconstituind întâmplarea, vom ajunge la câteva concluzii: Nicodim a adus o amestecătură de smirnă şi de aloe de aproape de o sută de măsuri (30 kg). Apoi împreună au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obiceiul iudeii să îşi îngroape morţii. Obiceiul era ca în timp ce înfăşurau trupul să presare aceste miresme peste fâşii. Un ştergar deosebit se punea pe cap. Aceste miresme presărate peste fâşii în timpul înfăşurării aveau un effect coagulant care ţinea trupul îmbălsămat ca pe o mână fracturată într-un bandaj de ghips. Capul şi gâtul nu se înfăşurau niciodată, acestea doar se acopereau. Apoi au culcat trupul pe o lespede de piatră. Foarte mulţi probabil că sunt tentaţi să creadă că Domnul Isus, când a înviat, la început Şi-a mişcat mâinile şi capul, iar apoi s-a sculat ca dintr-un somn sau şi-a revenit ca dintr-un leşin. Invierea Domnului Isus a fost o înviere deosebită şi miraculoasă, la o clipeală de ochi. Mântuitorul nostru a avut parte de o trecere a trupului dintr-o stare de moarte, în mod fulgerător într-o stare nouă şi cu proprietăţi noi. A putut să treacă prin uşile încuiate, sfidând orice bariere în noua stare, şi cred că tot aşa a putut să iasă din fâşiile acelea fără ca cineva să trebuiască să le desfăşoare. Giulgiul acesta din care a dispărut la o clipeală de ochi trupul, a rămas aplatizat sub greutatea miresmelor, asemenea unui turban gol. A rămas ca o crisalidă inutilă după ce fluturele a zburat din ea. Dacă studiem cu luare aminte ce a văzut Ioan, vom constata că el subliniază tocmai aceste trei lucruri: au văzut fâşiile de pânză jos (în greceşte textul original este „a văzut fâşiile aplatizate); ştergarul sau giulgiul care fusese pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci la o parte; ştergarul nu fusese despaturit, ci gasit făcut sul. Ţinând cont de aceste trei aspecte ale tabloului, ochii apostolilor au fost uluiţi când au intrat în mormânt şi înţelegem de ce „atunci când au văzut, au crezut”. Maria Magdalena, când s-a aplecat şi s-a uitat în mormânt, a văzut doi îngeri în alb şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare (Ioan 20:11-12). Îngerii şedeau pe piatra mormântului, fâşiile de pânză fiind între ei. Matei şi Marcu, amândoi adaugă că unul dintre ei a spus: „Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul” (Matei 28:6 şi Marcu 16:6). Hristosul înviat nu mai avea nevoie de giulgiu sau fâşii. 3. Domnul a fost văzut Toţi cititorii Evangheliilor rămân surprinşi de arătările extraordinare şi spectaculoase ale Domnului Isus după înviere. Isus Se arată de zece ori celor pe care apostolul Petru îi numeşte martori aleşi, şi anume: Mariei Magdalena si femeilor care reveneau de la mormânt lui Petru cit si celor doi ucenici pe drumul Emausului celor zece ucenici în odaia de sus dar si celor unsprezece (când era şi Toma de faţă) la peste cinci sute de fraţi laolaltă (I Corinteni 15:6) si unor ucenici care erau împreună cu Petru pe malul lacului Galileii multora pe muntele Măslinilor si lui Pavel în drum spre Damasc Se vede clar că mărturiile de mai sus nu pot fi născociri,datorită relatării apariţiilor: mai întâi felul povestirilor este sobru şi neînflorit; apoi ele sunt însoţite de detalii precise care nu pot proveni decât de la nişte martori oculari. Nu putem accepta nici teoria halucinaţiei colective si la moment de timp diferite. „… Ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii … aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos” (I Ioan 1: 1şi 3). Dacă aceste arătări nu sunt născociri şi nici halucinaţii, ele rămân adevăruri de netăgăduit: Hristos a înviat şi a fost văzut. 4. Ucenicii au fost transformati Aceasta este dovada cea mai mare a învierii Domnului Isus Hristos, deoarece transformarea şi starea nouă primită de ucenici după înviere, sunt probe deosebit de convingătoare. Aceşti ucenici, care la moartea Învăţătorului lor rămân speriaţi, descurajaţi, abătuţi şi aproape disperaţi, apar în cartea Faptele Apostolilor schimbaţi, transformaţi, plini de curaj, propovăduind cu mult zel şi putere Învierea din morţi a Domnului Isus Hristos, expunându-şi viaţa şi gata să răstoarne o lume întreagă pentru Numele Domnului lor. Întâlnirile repetate cu Domnul Isus, după înviere, cât şi experienţa Rusaliilor, de mai târziu, le-a dat ucenicilor bucurie, dragoste şi putere în propovăduirea lor, unii mergând până la martiraj. Privind la dovezile glorioasei Învieri: mormântul gol, fâşiile de pânză neatinse, Domnul Isus văzut de mulţi după Înviere şi ucenicii transformaţi ne dau dreptul să spunem cu bucurie că: „…A înviat Domnul cu adevărat!” (Luca 24:34).

Cristi Rusu

AUREL GHEORGHE

Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit!

„Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.” (1Cor. 5: 7-8)

Domnul să ne facă parte de această curăție care îi caracteriza pe cei ce se aflau la adăpostul sângelui mielului pascal!

„Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie!”

“Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit.”

Paste = Pesach (Ebraica) / Passover (Engleza) = “Trecerea”   Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit. (1 Corintieni 5:7)     Dupa patru sute si treizeci de ani de robie in Egipt, Dumnezeu a hotarat sa-Si salveze poporul,urmasii lui Avraam, Isaac si Iacov. El l-a ales si ridicat pe Moise sa fie conducatorul exodului Israelitilor di Egipt. (Exodul capitolele 3,4) Deoarece Faraonul n-a permis poporului sa plece, Dumnezeu a lovit Egiptul cu zece plagi (Exodul capitolele 4-11)   La ultima urgie Dumnezeu avea sa loveasca cu moartea pe toti intaii nascuti di toata tara Egiptului.( Exodul 12:12)   Dat fiind faptul ca si Israelitii se mai aflau inca in acea tara, Domnul le-a dat o porunca speciala prin care intaii lor nascuti puteau sa scape de aceasta urgie cumplita. Prin executarea acestui comandament, familiile Israelitilor au fost protejate si intreg poporul eliberat. In acest mod s-a  asezat Pastele Domnului (Exodul 12:1-14 ; 31-42)       La vederea sangelui stropit pe stalpii si pe pragul de sus al usii casei, Dumnezeu trecea mai departe si nu intra sa loveasca pe intaiul nascut. De aici denumirea de “Trecerea” adica Pastele.   Pastele la Evrei – Pesach       In seara zilei de 14 Nissan, prima luna a calendarului Evreiesc religios, dupa apusul soarelui, la sinagoga sunt rostite rugaciunile rituale cuprinzand psalmi si imnuri ce amintesc de eliberarea din robia Egiptului. Dupa ceremoniile de la sinagoga, urmeaza in case Cina Pascala. Ea se desfasoara dupa un ritual (Seder) consacrat printr-o traditie extrem de lunga si care, in esenta, e aceeas de pe vremea lui Isus; cu singura deosebire ca nu mai este sacrificat mielul, de vreme ce templul nu mai exista.   Pastele la crestinii traditionali.     Catolicii mai denumesc pastele si “Pascha” care inseamna “passione” adica suferinta.   Dupa cum stim, la noi “Pastele” inseamna “Trecerea”, la fel si in tarile de limba Engleza unde pentru Paste se foloseste si cuvantul “Passover” adica “Trecerea”.   De-a lungul timpului, in crestinatate, au intrat multe obiceiuri pagane mai ales in modul in care se sarbatoresc unele zile de sarbatoare. De exemplu : data si obiceiurile Craciunului nu au nici un suport Biblic ci o puternica influenta pagana.   La fel s-a intamplat si cu Pastele care, pentru multe tari, a imprumutat chiar un alt nume. La Germani pastele se numeste Ostern dupa zeita fertilitatii Eostre. De asemenea tarile de limba Engleza folosesc pentru paste mai mult denumirea de Easter , dupa aceeas zeita a fertilitatii, luminii, reinvierii, zorilor si a primaverii.   Sarbatoare pagana in care se venereaza aceasta zeita a fost contopita si omogenizata atat de bine cu Pastele incat majoritatea oamenilor nu vad nici o deosebire intre cele doua. De asemenea, pentru foarte multi oameni, Pastele nu e altceva decat, publicitate, comert, mancare, bautura, distractie si defaimare. Obiceiuri pagane despre oua rosii si iepurasi, simbolurile fertilitatii zeitei Eostre, au fost atat de profund integrate in obiceiurile de pasti incat la ciocnirea oului se spune chiar : “Cristos a inviat”, de parca oul colorat, care reprezinta fertilitatea zeitei Eostre, ar avea ceva de a face cu invierea Domnul Isus.       Eostre se mai numeste si zeita lunii de aceea sarbatorirea si venerarea ei se facea odata cu prima luna plina din an, adica exact in perioada cand se tine pastele la crestini.   In 2012 Pastele Catolic se va tine in 8 Aprilie iar cel Ortodox in 15 Aprilie. In 2013 Pastele Catolic se va tine in 31 Martie iar cel Ortodox in 5 Mai. Consiliul de la Niceea a decretat in 325 ca “ziua de Paste va fi in prima duminica dupa prima luna plina care cade dupa sau de echinocţiul de primavara”.Daca ziua Pastelui depinde de soarele si luna de pe cer, cum este posibil ca bisericile sa nu fie de acord intre ele cu privire la data acestei zile ? Important este sa ne aducem aminte pe cine sarbatorim. Avantajul Pastelui este faptul ca, in aceasta perioada, multi oamenii, se gandesc la Domnul Isus. Pastele la crestinii nascuti din nou    Pentru Crestinii nascuti din nou Pastele este umbra lucrurilor viitoare. Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (Coloseni 2:16-17)   Noi ne-am gasit deja libertatea, am iesiti din Egiptul pagan, prin jertfa Mielul nostru de Pasti care a fost sacrificat, a murit a inviat, sta la dreapta Tatalui si mijloceste pentru noi. “Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit.” iar noi ne aducem aminte si sarbatorim acest lucru ori de cate ori luam Cina Domnului, mancand trupul si band sangele Mielului, aceasta fiind singura porunca pe care ne-a dato Salvatorul nostru cu privire la Paste.     Pastele contine un bogat simbolism profetic care arata spre Isus Cristos.   Sufletul evenimentului de la Paste era harul salvator al Lui Dumnezeu, care nu i-a scos pe Israeliti di Egipt, pentru ca era un popor merituos ci pentru faptul ca i-a iubit.   In acelas mod, mantuirea pe care o primim in dar de la Cristos vine doar prin harul minunat al Lui Dumnezeu si niciodata prin vreun merit al nostru, Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)   Dar când s-a arătat bunătatea şi dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit, însă nu datorită faptelor pe care le-am înfăptuit noi în dreptate, ci potrivit cu mila Lui, prin spălarea făcută de naşterea din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe Care L-a turnat peste noi din belşug, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru, pentru ca, fiind îndreptăţiţi prin harul Lui, să putem deveni moştenitori, având nădejdea vieţii veşnice. (Tit 3:4-7)   Scopul sangelui stropit pe stalpii si pe pragul de sus al usii era sa salveze de la moarte intaiul nascut al fiecarei familii ; acest sange de miel arata catre sangele Mielului Lui Dumnezeu ,Domnul Isus Cristos, varsat pe cruce pentru a ne salva de la moarte si de la mania Lui Dumnezeu impotriva pacatului. Potrivit Legii, aproape totul este curăţit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare. (Evrei 9:22)   Mielul de Paste a fost o “jertfa” ( Exodul 12:27) care a indeplinit rolul de substitut pentru intaiul nascut ; aceasta jertfa arata moartea lui Cristos ca substitut al mortii credinciosului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. (Romani 3:21-26)   Mielul desemnat pentru jertfa trebuia sa fie de parte barbateasca si fara cusur pentru ca prefigura neprihanirea Lui Cristos, Fiul desavarsit al Lui Dumnezeu. Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască. (Evrei 4:15)   Consumarea mielului ca hrana reprezenta identificarea comunitatii Israelite cu moartea mielului, o moarte care ii salva de la moartea fizica. In mod asemanator, participarea la Cina Domnului reprezinta uniunea noastra cu ceilalti crestini si cu moartea Lui Cristos, o moarte care ne salveaza de la moartea naturala (crestinul nascut din nou nu moare, nu vede moartea s-au ingerul mortii, ci decedeaza temporar) si de la moartea spirituala. Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine. (1 Corintieni 10:16-17) Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corintieni 11:26)   Stropirea cu sange a stalpilor si a pragului de sus al usii a fost facut in, credinta in Dumnezeu si in Cuvantul Sau, care a fost pusa in practica. Aceasta credinta imbinata cu Harul promisiunii Lui Dumnezeu de a trece pe langa casele respective fara sa loveasca, a adus salvarea. Prin credinţă a instaurat Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu-i omoare pe întâii lor născuţi. (Evrei 11:28) Mantuirea prin Sangele Mielului Divin, se face tot prin imbinarea credintei active  – care vine tot de la Dumnezeu si este decizia personala a nasterii din nou –  cu Harul jertfei de ispasire a Domnului Isus.   Mielul de Paste trebuia sa fie mancat impreuna cu azimi, paine nedospita. Deoarece in Biblie drojdia simbolizeaza invatatura falsa, ipocrisia religioasa, coruptia si pacatul (Matei 16:11-12) aceasta paine, nedospita reprezenta despartirea Israelitilor, de Egiptul pagan si inchinator la idoli. In mod asemanator, poporul rascumparat al Lui Dumnezeu este chemat sa se separe de pacat , idolatrie si de lumea pacatoasa si sa se dedice numai Lui Dumnezeu.   Masa Pastelui trebuia sa se serveasca cu mijlocul incins incaltamintea in picioare, cu toiagul in mana si in graba. In acest mod erau gata sa asculte de porunca Lui Dumnezeu pregatiti pentru plecarea si iesirea din robie insusindu-si dreptul de oameni liberi si invingatori. Astazi crestinii care servesc Cina Domnului trebuie sa fie si ei : cu mijlocul incins cu adevarul (Efeseni 6:14) ; cu incaltamintea in picioare, pregatiti,sa vesteasca Evanghelia Pacii intre Dumnezeu si oameni adusa de jertfa ispasitoare a Mielului Divin (Efeseni 6:15) ; cu toiagul in mana, gata sa foloseasca puterea si autoritatea Lui Dumnezeu la dispozitia, si chiar in mana lor (Evrei 1:8 / Ioan 14:12 / Marcu 16:17,18) ; si in graba, pentru ca timpul strange, sfarsitul este foarte aproape si trebuie ca fiecare sa-si indeplineasca cu succes rolul sau personal in Imparatia Lui Dumnezeu, ajutand pe cat mai multe persoane sa iasa din robia crancenului Egipt, lumea mizerabila, pacatoasa, corupta si inchinatoare la idoli. (Matei 24:33 / Marcu 16:15,16) Ca un alt mare simbol profetic : “Cristos, Mielul nostru de Paste” a fost crucuficat, sacrificat si jertfit, chiar in ziua  pregatirii Pastelui atunci cand Israelitii, care urmau sa iasa din Egipt, au injunghiat mielul, adica in ziua a-14-a a primei luni, Nissan (Leviticul 23:5-8), pentru noi Martie-Aprilie.   Sarbatoriti Pastele in modul in care va indeamna inima : ascultati la o predica buna despre inviere, mancati, beti si bucurativa de viata impreuna cu cei dragi, important este ca tot ce faceti sa faceti spre slava Lui Dumnezeu.   Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu.      (1 Corintieni 10:31)   Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. (Romani 14:5-6)     Elisha Ministries Romania (EMR) si Adunarea Crestina Charismatica Emanuel Shammah (ACCES) va ureaza, din suflet, un Paste fericit in Cristos Mielul nostru de Paste.   elishaministries96@gmail.com http://sites.google.com/site/elishaministriesromaniacom http://elisha-elmiro.blogspot.com/

„Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit”

Motto: „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” (Ioan 8-32)

Vreau cu aceasta ocazie, sa privim si sa analizam mai atent, principalele simboluri Pascale, si sa vedem daca ele au ceva in comun cu Dumnezeu, cu Evanghelia Vesnica, cu crestinismul sau nu au nimic de-a face cu toate acesta. Sigur ca trebuie sa ne bucuram in orice ocazie se iveste, si nu vreau sa stric nimanui bucuria unei sarbatori, oricare ar fi ea, religioasa sau nu, dar este bine sa facem diferenta dintre adevar si minciuna, dintre Dumnezeu si Dracu’, atunci cand este in joc soarta noastra vesnica. Facand asta, ne vom bucura si mai tare, si mai mult, adica o vesnicie. Cu astfel de lucruri nu este bine sa ne „jucam” teologic, religios, si in niciun alt fel, pentru ca de adevar atarna totul: salvarea sau pieirea noastra. Eu unul o sa ma bucur si de „Pastele” acesta, impreuna cu semenii mei, dar fara sa-l consider ca fiind o sarbatoare religioasa de niciun fel, si nici ca parte a crestinismului adevarat. Important pentru mine va fi ca sunt din nou cu prietenii mei din toate bisericile: ortodocsi, catolici, neoprotestanti si atei of course. Vom fi iar impreuna, ne vom veseli si ne vom bucura de tot ceea ce avem, si mai ales de viata, darul suprem al lui Dumnezeu pentru noi toti. Vom petrece, iar asta nu este rau, dar… sa nu uitam adevarul dumnezeiesc salvator, ca sa nu putem sa fim manipulati de Satana, asa cum vrea el, spre pierzarea noastra.

Sa incepem!

Simbolistica OULUI

„Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

„Simbolistica oualelor dateaza dinainte de nasterea lui Hristos, din timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii. Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, al repaosului creator, laolalta cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern. Obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. In urma cu cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a se face cadouri oua colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming care cadea in luna aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite. La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. Lebada Hamsa din mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere Cerului si Pamantului. Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau al lui Pangu – primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care vor aparea zeii. In America pre-columbiana, oul isi continua epopeea revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si astazi ca oul este imaginea perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul reprezinta menstruatia feminina, iar albusul – sperma masculina. InRoma Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor agricole. Pentru daco-geti, ouale vopsite erau o ofranda rituala destinata divinitatilor si stramosilor. Geto-dacii vopseau ouale cu galben, semnificand culoarea Soarelui pe bolta cereasca sau in portocaliu, culoarea discului solar la rasarit si apus. Ca o ramasita a acelor vremi, folclorul romanesc retine Pastele Blajinilor, cand daco-romanii dau pe apa cojile oualelor rosii, spre a se duce in „Tara Blajinilor”. Obiceiul colorarii oualor a fost preluat de  crestini din paganism, si este inca practicat de popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul a disparut, la noi romanii, el a inflorit. Acest obicei nu are nimic in comun cu crestinismul. Este paganism curat.

Traditia alchimica a Oului Filozofic in rol de vatra a Universului, sugereaza inchiderea in interiorul sau a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim, citat de E. Mnod-Herzen, dezvaluie ca Oul Filozofic era numit in vechime piatra encephala, piatra de Armenia sau piatra egiptenilor. Cuptorul alchimistilor reprezinta si el oul cosmic, sediu si locatie al tuturor transmutatiilor. Pentru alchimisti, Oul Filozofic este locatia sacra in care era savarsita, in faze succesive, insasi Marea Opera. Oul era, asadar, un vas in forma de alambic covoidal, inchis, neted si realizat din sticla pura de Venetia, fara bule de aer sau impuritati. In acest ou-replica a Creatiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, arama, cositor si plumb – bine macinate si puse la foc potrivit timp de 30 de zile, dupa care urmau a fi tratate, in secret, cu potiuni de sulf si mercur. Initiatii afirma ca intr-una din zilele urmatoare, acest Ou Filozofal se va transforma in insasi Piatra Filozofala, Piatra Intelepciunii sau Piatra Nemuririi. In traditiile alchimice, Piatra Filozofala este mentionata ca fiind de culoare rosu inchis si avand intotdeauna forma unui ou.

Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor, fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sud-est sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Oamenii au considerat si mai considera ca oul contine germenele misterios al Creatiei. Mircea Eliade a demonstrat in scrierile sale ca in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un prim pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii, functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin sine. Oul, in esenta, cuprinde aceleasi mituri primordiale care vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea. Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor. Filonul mitologic al oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele.”

sursa: „Descopera.ro”

Iata cate interpretari au fost date oului, si cate povesti si basme lumesti au fost puse pe seama bietului ou, cate povesti si basme lumesti au fost tesute si spuse despre el, in incercarile omului de a-si explica lumea si viata de pe planeta Pamant, indiferent de locul unde a trait el pe aceasta planeta. Nu este nimic rau ca incerci sa-ti explici lumea in care traiesti, sa incerci sa o intelegi si sa-i dai de capat. Nu este nimic rau in asta, raul vine abia atunci cand respingi ADEVARUL dumnezeiesc, si urmezi o minciuna, adica il urmezi pe Diavol in detrimentul lui Dumnezeu, Diavol despre care Dumnezeu spune ca este mincinos si TATAL MINCIUNII. Fara etalonul numit ADEVAR, adevarul dumnezeiesc, nu mai poti sa iesi afara din intuneric si din labirintul minciunilor satanice, tesute cu atata dibacie si viclenie veac dupa veac. Nu mai poti sa iesi din labirintul acestor invataturi nastrusnice, bizare si…  de ce sa nu o spunem transant: mincinoase si prostesti!

Simbolistica IEPURASULUI

„Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

Iepurasul de Pasti, este echivalentul lui Mos Craciun de… Craciun, daca vreti. Ambii, si Mos Craciun si Iepurasul, la cele doua sarbatori asa zis crestine, aduc daruri copiilor. Ambii nu au nimic in comun cu religia crestina si cu crestinismul in general. Ambele sunt povesti lumesti, mituri, paganism, si nu au nimic in comun cu crestinismul. Se pare ca prima aparitie a iepurasului ca simbol al Pastelui a avut loc in Germania, in jurul anului 1500. Primii care au facut dulciuri in forma de iepurasi au fost tot germanii. Unele povesti spun ca sarbatoarea Pastelui (“Easter” in engleza) si-a luat numele de la zeita fertilitatii Eostra sau Eastre. Simbolurile zeitei fertilitatii erau oul si iepurele de camp, in unele statui fiind reprezentata cu oul in mana stanga si iepurele in dreapta. Acest iepuras al zeitei Eostre a facut primul ou colorat. Anglo-saxonii spun ca zeita Eostra – de la care se crede ca provine si cuvantul englez care defineste Pastile – Easter, a transformat o pasare intr-un mamifer cu patru picioare: iepurele. De aceea, copiii englezi cred ca ouale de Pasti sunt facute de iepuras.
Ca si oul, iepurasul reprezinta simbolul fertilitatii si al naturii care renaste odata cu venirea primaverii. Iepurasul este tot un simbol pagan, care nu are nimic in comun cu crestinismul si cu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

 Simbolistica MIELULUI

Hristos a fost simbolizat in Biblie pe parcursul intregului Testament Vechi, printr-un miel de jertfa. Acest miel care era jertfit pe altar din cauza pacatului, il simboliza pe Mesia ce va sa vina, adica pe Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, Tatal nostru. Dar… dupa intruparea si jertfa Sa ca adevaratul si singurul „miel al lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii”, Salvatorul Isus Hristos nu mai poate sa fie asociat niciodata, niciodata, niciodata, cu jertfirea si mancarea unui miel intr-o anumita zi a anului, si cu nicio sarbatoare religioasa. Asta, jertfirea mielului, nu mai reprezinta Pastele in Noul Testament. Mielul de-a lungul istoriei Vechiului Testament, asa cum am spus deja, a fost si era doar un simbol al lui Isus Hristos si atat. Acest simbol s-a terminat pentru totdeauna dupa intruparea si jertfa lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, care a ridicat pacatul lumii. Pastele nu mai este cu miel. Pastele pentru crestinii adevarati este numai cu Isus Hristos si cu Duhul Sau. Cu Isus Hristos cel omorat de pacat, si Inviat de Tatal Sau, din cauza neprihanirii Sale, adica a vietii Sale fara de pacat. Pastele actual este cu Isus Hristos cel care este Viu in vecii vecilor, cu Duhul Sau, cu Tatal si cu nimic altceva. Asta spune Dumnezeu in Cuvantul Sau, care este Biblia. Sarbatorirea cu miel si azimi a Pastelui vechi, din Vechiul Testament, s-a transformat in Noul Testament in altceva. S-a transformat in asta, in imaginea deplina si pe intelesul tuturor, a felului cum se face salvarea noastra din pacat si din moarte, care inseamna „Hristos in noi nadejdea slavei”, adica Duhul lui Hristos care este in noi, este garantia ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu, daca ne dorim asta. Iata cum se face salvarea noastra: „Praznicul Azimelor, numit Pastile, se apropia. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau un mijloc cum sa omoare pe Isus, caci se temeau de norod. Dar Satana a intrat in Iuda, zis si Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece. Iuda s-a dus sa se inteleaga cu preotii cei mai de seama si cu capeteniile strajerilor Templului cum sa-L dea in mainile lor. Ei s-au bucurat si au cazut la invoiala sa-i dea bani. Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit. Si Isus a trimis pe Petru si pe Ioan si le-a zis: „Duceti-va de pregatiti-ne pastile, ca sa mancam.” „Unde voiesti sa pregatim?”, L-au intrebat ei. El le-a raspuns: „Iata, cand veti intra in cetate, va va iesi inainte un om, ducand un ulcior cu apa, mergeti dupa el in casa in care va intra si spuneti stapanului casei: „Invatatorul iti zice: „Unde este odaia pentru oaspeti in care sa mananc pastile cu ucenicii Mei ?” Si are sa va arate o odaie mare de sus, asternuta gata: acolo sa pregatiti pastile.” Ei au plecat si au gasit asa cum le spusese El. Si au pregatit pastile. Cand a sosit ceasul, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult sa mananc pastile acestea cu voi inainte de patima Mea, caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca, pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu.” Si a luat un pahar, a multumit lui Dumnezeu si a zis: „Luati paharul acesta si impartiti-l intre voi, pentru ca va spun ca nu voi mai bea de acum incolo din rodul vitei, pana cand va veni Imparatia lui Dumnezeu.” Apoi a luat paine, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o si le-a dat-o, zicand: „Acesta este trupul Meu care se da pentru voi, sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, dupa ce au mancat, a luat paharul si li l-a dat, zicand: „Acest pahar este legamantul cel nou, facut in sangele Meu care se varsa pentru voi. Eu sunt Painea vietii. Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Il voi da pentru viata lumii.” Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. Pentru ca ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El.”  Sigur ca ucenicii au ramas interzisi la auzul acestor cuvinte ale lui Hristos, care aparent semanau a canibalism mai mult decat ca o relatie adevarata si curata cu Dumnezeu, dar Isus nu ii lasa in bezna, in nestiinta, ci le talcuieste ucenicilor ce a vrut sa spuna cu a manca trupul Lui, si a bea sangele Lui, ca nu cumva sa se sminteasca ucenicii, ci sa inteleaga clar despre ce este vorba. Iata ce spuneau de fapt, vorbele lui Hristos:

„Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic, cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh si Viata. Cuvantul Tau este Adevarul. Ori tocami ele (Scripturile) marturisesc despre Mine. Eu sunt duh si viata. Eu Sunt Cel ce Sunt, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic, Eu sunt Dumnezeu si nu este alt dumnezeu afara de Mine, Eu sunt Domnul care te vindeca, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din casa robiei (a Pacatului), Eu sunt milostiv, Eu sunt sfant, Eu sunt Domnul care va sfintesc, Eu sunt Domnul, Mantuitorul tau, Rascumparatorul tau, Eu sunt Domnul, si afara de Mine nu este niciun Mantuitor ! Eu sunt Domnul Ostirilor, Eu sunt un Imparat mare, Eu sunt bland si smerit cu inima, Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, Eu sunt Hristosul, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Eu sunt cel ce cercetez rarunchii si inima, Eu sunt Usa, Eu sunt Vita, Eu sunt Painea vietii, Eu sunt Lumina lumii, Eu sunt Pastorul cel bun, Eu sunt Invatatorul, Eu Sunt, inainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, si dupa Mine nu va fi. Eu sunt Cel dintai si Cel de pe Urma, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Eu sunt Invierea si Viata, Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica la Isus.”  A-l manca si a-l bea pe Isus Hristos in simbol, prin paine si prin vin, reprezinta toate acestea. Este simbolistica a tot ceea ce inseamna Isus Hristos pentru lume si pentru Univers. Inseamna locuirea Lui reala in noi, prin Duhul Sau, si este cel mai bun si mai de pret dar al lui Dumnezeu pentru creaturile Sale, dar prin care ni se da din nou viata neprihanita a lui Dumnezeu, ca si la Creatie, prin suflarea de viata a lui Dumnezeu. Nimic altceva. Asta le-a spus Hristos ucenicilor ca simbolizeaza mancarea trupului si a sangelui Sau: „Hristos in voi, nadejdea slavei.” Nimic altceva nu mai conteaza. Absolut nimic. Asta este totul, este esentialul, este calea si modul prin care are loc Salvarea noastra din Pacat si din Moarte, Este Evanghelia Vesnica. Asta si reprezinta Noul Legamant in esenta lui, Legamant care nu este nou deloc. El a fost mereu acelasi, de la inceput si pana la sfarsit, si niciodata nu a fost un alt legamant intre Dumnezeu si oamenii pierduti, in afara de Isus Hristos, care a fost, este, si va fi Salvatorul, singurul Salvator (Mantuitor) si garantul vietilor noastre prezente si viitoare, prin Tatal Sau. Fiul lui Dumnezeu intrupat in Om, biruitor al Satanei si implicit al Pacatului si al mortii, ca al 2-lea Adam, a salvat lumea pierduta de Eva si de primul Adam.

„De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam (Hristos), a fost facut un duh datator de viata.” (1Corinteni)

Ce inseamna asta? Daca la Creatie Dumnezeu a dat primului Adam, o suflare de viata, si astfel el, Adam, a devenit un suflet viu, dupa caderea in pacat si in moarte, al doilea Adam, Isus Hristos, ne daruieste Duhul Sau, si prin el viata si neprihanirea Sa, ca sa putem sa traim in continuare, dupa somnul mortii, cand vom fi inviati.

Aceasta biruinta a lui Isus Hristos este pentru toti oamenii de pe planeta Pamant, indiferent daca noi credem sau nu in El, si poate fi pusa, realizata in noi, prin Duhul Sau, daca vrem asta. Biruinta asupra pacatului si a mortii ne este daruita de Hristos noua tuturor, prin locuirea Duhului Sau in noi, daca vrem si daca ne dorim asta. Aceasta este Vestea Buna Vesnica: Ca ne putem reantoarce acasa din IAD, imparatia mortii, in Rai, Imparatia vietii, prin Isus Hristos, care poate sa locuiasca in noi prin Duhul Sau, daca vrem. Asta este tot. Este asa de simplu ! Asta este, asta inseamna si asa se explica toata religia crestina, prin ceea ce este scris in continuare:

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” … „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: „Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.”

„Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatati, va voi curata de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele, si sa paziti, si sa impliniti legile Mele. Veti locui in tara (pe Noul Pamant) pe care am dat-o parintilor vostri (Adam si Eva), voi veti fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru. Va voi izbavi de toate necuratiile voastre. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau zicand: „Cunoaste pe Domnul !”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul, caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor. Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce iarasi in tara lui Israel (adica Imparatia lui Dumnezeu, Noul Pamant). Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi deschide mormintele si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu ! Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai. Va voi aseza iarasi in tara voastra (Noul Pamant), si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut, zice Domnul.” 

Asta este TOT dragilor! Asta este TOT! Acesta este crestinismul condensat in esenta lui cea mai pura daca pot sa spun asa: Viata nepacatoasa, neprihanita a lui Hritos, este pusa in noi prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Asa se face salvarea noastra! Doar daca vrem, desi ea ne este oferita GRATIS tuturor! Unii nu o vor dori. Asta este. Trebuie sa ne impacam cu acest gand, ca nu toti doresc sa-l creada pe Dumnezeu, si nu toti pun pret pe darurile Sale.

Hristos nu trebuie si nu poate sa fie asociat niciodata, niciodata, niciodata cu oua rosii sau de alte culori, cu iepuri, cu simboluri ale fertilitatii, cu renasterea naturii, cu primavara, cu alte simboluri pagane, cu nimic de genul acesta. Isus Hristos nu este absolut nimic din toate acestea. El este Creatorul. Acestea sunt PAGANISM, si nimic mai mult, sunt satanisme, minciuni satanice batjocoritoare. Nu au nimic de-a face cu Hristos, cu invatatura lui Hristos, cu adevarul lui Hristos, cu crestinismul, cu Evanghelia Vesnica. Toate acestea nu sunt decat o batjocura la adresa lui Dumnezeu si a lui Isus Hristos Fiul Sau. Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Salvatorul nostru. Este invingatorul lu’ Dracu’, al pacatului si al Mortii. Hristos nu poate sa fie asociat decat cu El insusi, si cu nimic altceva. Chiar daca aparent ar putea sa se faca unele conexiuni, indiferent cate si indiferent care, intre renasterea si perpetuarea naturii si a speciilor, cu invierea lui Isus Hristos, diferentele sunt enorme, ca dintre cer si pamant, ca dintre Dracu’ si Dumnezeu, ca dintre lumina si intuneric, ca dintre adevar si minciuna, ca dintre creaturi si Creator. Din Pacat, care este Neleguire de orice fel, si din MOARTE, fara Hristos, nu poate nimeni sa redevina, sa renasca, NEPRIHANIT, adica bun si cu viata vesnica. Din Locuinta Mortilor, mormantul, daca nu ne-a scos Hristos prin Intruparea, Viata, Moartea si Invierea Sa, nu ne mai poate scoate nimeni. Din Moarte, fara Hristos care este viata noastra, nu mai renaste nimeni, nici omul, nici natura, nimic. Primavara, oul, iepurasul, nu pot face asta. Fara Hristos, nu mai exista nici primavara, nici oua, nici iepurasi, nici renastere, nici oameni, nimic. Este si ramane doar moarte. Isus Hristos este TOTUL, si nu ouale, iepurii, primavara, fertilitatea sau orice altceva. Isus Hristos este mereu ASTAZI, si maine, si poimaine. Este tot timpul, si nu doar timpuri anume. El nu mai are sarbatori stabilite pentru a fi sarbatorit, iubit si respectat. Umblarea cu El, sarbatorirea Lui, iubirea pentru El, respectul pentru El, trebuie sa fie ZILNICE, secunda de secunda, TOATA VIATA aceasta, si cea care va urma. Daca vrem. Daca-L vom considera vrednic de a fi iubit, sarbatorit si respectat. Daca nu vrem, se poate si asa. Hristos nu vrea nimic de la noi cu forta sau cu amenintarea fortei, cu IADUL. Emigrarea in Imparatia Sa se face numai benevol, din dragoste pentru ceea ce este ea si conducatorii ei, Tatal si Fiul Sau. Nici un alt motiv nu este valabil. Orice dezlipire de Hristos inseamna pentru oricine si orice, moarte eterna, adica moartea a 2-a. Fie ca este om, animal, insecta sau floare, stele, soare sau luna, Fara Hristos nu poate exista nimic. Sa ne bucuram ca Hristos este Viu. Sa ne bucuram de asta, si sa ne bucuram ca stim asta. Sa fim veseli, fericiti si multumitori, toata viata noastra prezenta si viitoare, daca vrem. Avem o nadejde si o speranta, daca vrem. Daca vrem sa ne jucam in continuare cu oua colorate si cu iepuri, sa mancam miei, putem sa o facem, nimeni nu ne opreste, nici macar Dumnezeu, dar sa-l lasam in pace pe Dumnezeu cu toate acestea. Sa nu punem toate aceste simboluri si practici pagane, in relatie directa cu crestinismul si cu Viul Dumnezeu. Dumnezeu si crestinismul, nu au nimic de-a face cu ele, nu au nimic in comun cu ele. Hristos nu este ou, nu este iepure, nu mai este miel, pentru ca nu a fost niciodata, decat simbolic. Vremea aceea a trecut. El este acum Dumnezeu intrupat in OM. Nu poate exista nimic mai bun, nimic mai frumos si nimic mai perfect decat acest imens si superb adevar. Sa ne bucuram de vestea aceasta. Fiul lui Dumnezeu este ca noi: Om. Fiul Omului, sta pe scaunul de domnie al Universului, langa Tatal Sau. Aceasta este suprema garantie crestina! Acesta este supremul adevar al Salvarii si al Evangheliei Vesnice.
„Hristos, Pastele nostru a fost jertfit.” A ramas ca de acum inainte, sa ne amintim de tot ce a facut El pentru noi, ce face si va mai face, acum, in viitor si in vesnicie, mancand simbolic trupul Sau si band simbolic sangele Sau. Asta este tot ce a mai ramas sa facem din vechiul ritual al Pastelui evreiesc. De cate ori in viata noastra sa facem asta ? De cate ori vom voi. Asa spune Dumnezeu. Nu este nici o regula si nici o restrictie. Asta va fi sursa noastra permanenta de bucurie acum si in viitor, adica in vesnicie: Tatal ceresc si Isus Hristos Salvatorul nostru, ” Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii !” si „Isus in noi nadejdea slavei.”

Sa ne bucuram ! Hristos a INVIAT, si este viu in vecii vecilor ! Hristos a Inviat ! Adevarat a Inviat !

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile Mortii si ale Locuintei Mortilor.” (nu Petru).” (Apocalipsa 1)

„Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este o inviere a mortilor ? Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca nu invie mortii, atunci „sa mancam si sa bem, caci maine vom muri„. (1Corinteni)

Hristos Pastele nostru

Când cererea pentru eliberarea lui Israel a fost prezentatã pentru prima datã împãratului Egiptului, s-a dat avertizarea celei mai teribile plãgi. Moise primise porunca sã-i spunã lui faraon: “Asa vorbeste Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu nãscut’. Îti spun: ‘Lasã pe fiul Meu sã plece, ca sã-Mi slujeascã; dacã nu vrei sã-l lasi sã plece, voi ucide pe fiul tãu, pe întâiul tãu nãscut'” (Ex.4,22.23). Desi dispretuiti de egipteni, israelitii fuseserã onorati de Dumnezeu prin faptul cã fuseserã pusi deoparte ca sã fie pãstrãtorii Legii Sale. Datoritã binecuvântãrilor si privilegiilor speciale care le erau acordate, ei aveau întâietate între natiuni, asa cum avea primul nãscut între fratii sãi.

Pedeapsa despre care Egiptul fusese avertizat de la început avea sã fie cea din urmã. Dumnezeu este îndelung rãbdãtor si bogat în milã. El are o grijã duioasã fatã de fiintele fãcute dupã chipul Sãu. Dacã pierderea recoltelor si a turmelor si cirezilor ar fi adus Egiptul la pocãintã, atunci copiii n-ar mai fi fost loviti; dar natiunea s-a împotrivit cu încãpãtânare poruncii divine si, de aceea, lovitura finalã era gata sã cadã.  Moise fusese oprit, sub pedeapsa cu moartea, sã se mai arate în fata lui faraon; dar o ultimã solie din partea lui Dumnezeu trebuia sã-i fie dusã monarhului rãzvrãtit si Moise a venit din nou înaintea lui, cu înstiintarea înspãimântãtoare: “Asa vorbeste Domnul: ‘Pe la miezul noptii, voi trece prin Egipt, si toti întâii nãscuti din tara Egiptului vor muri, de la întâiul nãscut al lui Faraon, care sade pe scaunul lui de domnie, pânã la întâiul nãscut al roabei care stã la râsnitã si pânã la toti întâii nãscuti ai dobitoacelor, în toatã tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi. Dar dintre toti copiii lui Israel, de la oameni pânã la dobitoace, nici mãcar un câine nu va chelãlãi cu limba lui, ca sã stiti ce deosebire face Domnul între egipteni si Israel. Atunci, toti acesti slujitori ai tãi se vor pogorî la mine si se vor închina pânã la pãmânt înaintea mea zicând: ‘Iesi, tu si tot poporul care te urmeazã!’ Dupã aceea voi iesi” (Ex.11,4-8).

Înainte de aducerea la îndeplinire a acestei hotãrâri prin Moise, Domnul a dat îndrumãri copiilor lui Israel cu privire la plecarea lor din Egipt si, în mod deosebit, cu privire la ocrotirea lor de pedeapsa care avea sã vinã. Fiecare familie, singurã sau împreunã cu altele, trebuia sã “junghie” un miel sau un ied “fãrã cusur” si, cu un mãnunchi de isop, sã stropeascã sângele lui pe “pragul de sus si cei doi stâlpi ai usii” casei, pentru ca îngerul nimicitor, venind la miezul noptii, sã nu intre în acea locuintã. Ei trebuia sã mãnânce carnea “friptã la foc” cu “azimi si verdeturi amare”, noaptea, dupã cum spusese Moise: “Sã aveti mijlocul încins, încãltãmintele în picioare si toiagul în mânã; si sã-l mâncati în grabã, cãci sunt Pastele Domnului” (Ex.12,11).

Domnul a zis: “În noaptea aceea Eu voi trece prin tara Egiptu-lui si voi lovi pe toti întâii nãscuti din tara Egiptului, de la oameni pânã la dobitoace; si voi face judecatã împotriva tuturor zeilor Egiptului” Sângele vã va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sângele si voi trece pe lângã voi, asa cã nu vã va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi tara Egiptului” (Ex.12,12-13).  În amintirea acestei mari eliberãri trebuia ca poporul Israel sã tinã o sãrbãtoare în fiecare an, în toate generatiile viitoare. “Si pomenirea acestei zile s-o pãstrati si s-o prãznuiti printr-o sãrbãtoare în cinstea Domnului; s-o prãznuiti ca o lege vesnicã pentru urmasii vostri” (Ex.12,14). Când ei aveau sã prãznuiascã aceastã sãrbãtoare în anii ce aveau sã vinã, trebuia sã le povesteascã copiilor lor istoria acestei mari eliberãri, asa dupã cum le spusese Moise: “Sã rãspundeti: ‘Este jertfa de Paste în cinstea Domnului, care a trecut pe lângã casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, si ne-a scãpat casele noastre'” (Ex.12,26-27).  Pe lângã acestea, întâii nãscuti, atât dintre oameni, cât si dintre animale, trebuia sã fie ai Domnului, putând fi luati înapoi numai printr-o rãscumpãrare, ca recunoastere a faptului cã, atunci când întâii nãscuti ai Egiptului au pierit, ai lui Israel, desi au fost izbãviti în mod minunat, ar fi fost si ei pãrtasi aceleiasi sorti, dacã nu s-ar fi adus jertfa ispãsitoare. “Cãci orice întâi nãscut este al Meu”, a spus Domnul; “în ziua când am lovit pe toti întâii nãscuti din tara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toti întâii nãscuti din Israel, atât dintre oameni, cât si dintre dobitoace; ei vor fi ai Mei” (Num.3,13).

Dupã instituirea slujbei la sanctuar, Domnul a pus deoparte pentru Sine semintia lui Levi pentru lucrarea la sanctuar, în locul întâilor nãscuti ai întregului popor. “Cãci ei Îmi sunt dati cu totul din mijlocul copiilor lui Israel”, a zis El. “Eu i-am luat pentru Mine în locul întâilor nãscuti din toti întâii nãscuti ai copiilor lui Israel” (Num.8,16). Tot poporul avea totusi datoria, ca o recunoastere a îndurãrii lui Dumnezeu, sã plãteascã un pret de rãscumpãrare pentru orice întâi nãscut (Num.18,15-16).  Pastele trebuia sã fie atât un act comemorativ, cât si un act preînchipuitor, care sã arate nu numai înapoi, la eliberarea din Egipt, ci si înainte, la marea eliberare pe care Isus Hristos avea s-o aducã la îndeplinire în eliberarea poporului Sãu din sclavia pãcatului.

Mielul de jertfã Îl reprezintã pe “Mielul lui Dumnezeu”, în care este unica noastrã nãdejde de mântuire. Apostolul spune: “Cãci Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit” (1 Cor.5,7). Nu a fost de ajuns ca mielul pascal sã fie junghiat; ci sângele lui trebuia sã fie stropit pe stâlpii usii; tot astfel este nevoie ca meritele sângelui lui Hristos sã fie aplicate sufletului. Noi trebuie sã credem nu numai cã El a murit pentru lume, ci cã a murit pentru fiecare dintre noi, în mod individual. Noi trebuie sã ne însusim meritele jertfei ispãsitoare.  Isopul folosit pentru stropirea sângelui era un simbol al curãtirii, fiind astfel folosit la curãtirea leprei si a acelora care se întinau prin atingerea cu cei morti. În rugãciunea psalmistului se poate vedea, de asemenea, însemnãtatea lui:  “Curãteste-mã cu isop,  si voi fi curat.  Spalã-mã si voi fi  mai alb decât zãpada” (Ps.51,7).  Mielul trebuia pregãtit în întregime si nici un os nu trebuia sã-i fie zdrobit. Tot astfel, nici un os al Mielului lui Dumnezeu, care urma sã moarã pentru noi, nu trebuia sã fie zdrobit (Ioan 19,36). În felul acesta a fost reprezentatã plinãtatea desãvârsitã a jertfei lui Hristos.  Carnea trebuia mâncatã. Nu este de ajuns sã credem în Hristos pentru iertarea pãcatelor; prin credintã noi trebuie sã primim fãrã încetare putere si hranã spiritualã de la El, prin Cuvântul Sãu. Hristos spune: “Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã, dacã nu mâncati trupul Fiului omului si dacã nu beti sângele Lui, nu aveti viatã în voi. Cine mãnâncã trupul Meu si bea sângele Meu, rãmâne în Mine si Eu rãmân în el” (Ioan 6,53-54). Iar pentru a lãmuri însemnãtatea celor spuse, El a zis: “Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viatã” (vers.63).

Isus a primit Legea Tatãlui Sãu, a trãit în viata Sa de fiecare zi principiile ei, a dat pe fatã spiritul ei si a arãtat puterea ei binefãcãtoare asupra inimii. Ioan spune: “Si Cuvântul S-a fãcut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevãr. Si noi am privit slava Lui, o slavã întocmai ca slava singurului nãscut din Tatãl” (Ioan 1,14). Urmasii lui Hristos trebuie sã fie pãrtasi ai experientei Lui. Ei trebuie sã primeascã si sã asimileze Cuvântul lui Dumnezeu, asa încât el sã ajungã forta motrice a vietii si actiunilor lor. Prin puterea lui Hristos ei trebuie sã fie schimbati spre a ajunge asemenea Lui si a reflecta însusirile dumnezeiesti. Ei trebuie sã mãnânce carnea si sã bea sângele Fi-ului lui Dumnezeu sau, dacã nu, n-au viatã în ei însisi.

Spiritul si lucrarea lui Hristos trebuie sã devinã spiritul si lucrarea ucenicilor Sãi.  Mielul trebuia mâncat cu ierburi amare, ca o amintire a trecutului, a amãrãciunii robiei în Egipt. La fel, când ne hrãnim din Hristos, trebuie sã facem lucrul acesta cu inima zdrobitã, din cauza pãcatelor noastre. Folosirea azimilor avea, de asemenea, o însemnãtate. Aceastã însemnãtate este cuprinsã în mod expres în legea serbãrii Pastelui, pãzitã cu strictete de cãtre evrei în practicile lor, astfel încât nici un fel de aluat sã nu se gãseascã în casele lor în timpul acestei sãrbãtori. Tot astfel aluatul pãcatului trebuie sã fie îndepãrtat de la toti aceia care vor sã primeascã viata si hrana de la Hristos. De aceea Pavel scrie bisericii din Corint: “Mãturati aluatul cel vechi, ca sã fiti o plãmãdealã nouã, cum si sunteti, fãrã aluat; cãci Hristos, Pastele noastre, a fost jertfit. Sã prãznuim dar praznicul acesta nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rãutate si viclenie, ci cu azimile curãtiei si adevãrului” (1 Cor.5,7- 8).  Înainte de a obtine libertatea, robii trebuia sã-si dovedeascã credinta în marea eliberare care era gata sã se înfãptuiascã. Semnul sângelui trebuia pus pe casele lor si trebuia ca ei sã se separe, ei si familiile lor, de egipteni si sã se strângã înãuntrul caselor lor. Dacã israelitii ar fi nesocotit în vreo privintã oarecare vreuna din îndrumãrile primite, dacã ar fi neglijat sã-si separe copiii de egipteni, dacã ar fi junghiat mielul, dar n-ar fi uns stâlpii usii cu sânge, sau dacã vreunul dintre ei ar fi iesit din casã, n-ar mai fi fost în sigurantã. S-ar fi putut ca în sinceritatea inimii lor sã fi crezut cã au fãcut tot ce era necesar, dar sinceritatea lor nu i-ar fi izbãvit. Toti aceia care nu aveau sã ia seama la îndrumãrile Domnului aveau sã-l piardã pe întâiul lor nãscut, lovit de mâna îngerului pierzãtor.  Prin ascultare, poporul trebuia sã dea dovadã de credintã.

Tot astfel, toti aceia care nãdãjduiesc sã fie salvati prin meritele sângelui lui Hristos îsi vor da seama cã si ei însisi au de fãcut ceva, pentru a-si asigura mântuirea. În timp ce numai Hristos, numai El singur, ne poate rãscumpãra de sub pedeapsa neascultãrii, noi trebuie sã ne întoarcem de la pãcat, la ascultare. Omul trebuie sã fie mântuit prin credintã, si nu prin fapte; cu toate acestea, credinta sa trebuie sã fie doveditã prin faptele sale. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sãu sã moarã ca ispãsire pentru pãcat. El a fãcut cunoscut lumina adevãrului, calea vietii, El a dat mijloacele ajutãtoare, rânduieli si privilegii; acum, omul trebuie sã coopereze cu aceste instrumente salvatoare; el trebuie sã aprecieze si sã foloseascã ajutoarele pe care Dumnezeu i le-a pus la dispozitie – sã creadã si sã asculte de toate cerintele dumnezeiesti.  Dupã ce Moise i-a fãcut cunoscut lui Israel mãsurile luate de Dumnezeu pentru eliberarea lui, “poporul s-a plecat si s-a închinat pânã la pãmânt” (Ex.12,27). Fericita nãdejde a eliberãrii, înspãimântãtoarea cunoastere a faptului cã persecutorii lor aveau sã fie fãrã întârziere pedepsiti, grijile si ostenelile datorate plecãrii lor precipitate – toate au fost acoperite pentru un timp de recunostinta fatã de bunul lor Salvator. Multi dintre egipteni fuseserã condusi la recunoasterea Dumnezeului evreilor si acestia fãceau acum rugãmintea de a li se permite sã gãseascã adãpost în casele israelitilor, când îngerul pierzãtor avea sã treacã prin tarã. Ei au fost primiti cu bucurie. Acestia au fãgãduit ca de aici înainte sã slujeascã Dumnezeului lui Iacov si sã plece din Egipt o datã cu poporul Sãu.  Israelitii au ascultat de îndrumãrile pe care Dumnezeu le dãduse. Grabnic si în tainã, ei au fãcut pregãtirile pentru plecare. Familiile lor s-au adunat laolaltã, mielul pascal a fost junghiat, carnea friptã la foc, azimile si ierburile amare pregãtite. Tatãl, ca preot al familiei, a stropit sângele pe stâlpii casei si apoi s-a alãturat familiei, înãuntrul casei. În grabã si în tãcere mielul pascal a fost mâncat. Cuprins de o teamã sfântã, poporul s-a rugat si a vegheat; inima întâilor nãscuti, de la bãrbatul cel puternic si pânã la copilul cel mic, bãtea cu o teamã ce nu se poate exprima în cuvinte. Tati si mame îl strângeau în brate pe iubitul lor întâi nãscut, gândindu-se la lovitura îngrozitoare ce avea sã cadã în noaptea aceea. Dar nici una dintre locuintele lui Israel n-a fost vizitatã de îngerul aducãtor de moarte. Semnul sângelui – semnul protectiei Mântuitorului – era pe usile lor si nimicitorul n-a intrat.  La miezul noptii “au fost mari tipete în Egipt, cãci nu era casã unde sã nu fie un mort” (Ex.12,30). Toti întâii nãscuti din tarã, “de la întâiul nãscut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pânã la întâiul nãscut al celui închis în temnitã, pânã la toti întâii nãscuti ai dobitoacelor” (vers.29), fuseserã loviti de nimicitor.

Pe tot întinsul vastului imperiu egiptean, mândria fiecãrei case fusese doborâtã. Strigãtele si vaietele celor ce jeleau umpleau vãzduhul. Împãratul si curtenii, cu fetele palide si picioarele tremurânde, stãteau îngroziti în fata acestei orori coplesitoare. Faraon strigase pe vremuri: “Cine este Domnul, ca sã ascult de glasul Lui, si sã las pe Israel sã plece? Eu nu cunosc pe Domnul, si nu voi lãsa pe Israel sã plece” (Ex.5,2). Acum, mândria lui, care se înãlta pânã la cer, s-a umilit pânã în tãrânã si “a chemat pe Moise si pe Aaron si le-a zis: ‘Sculati-vã, iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-vã de slujiti Domnului, cum ati zis. Luati-vã si oile si boii, cum ati zis, duceti-vã si binecuvântati-mã'” (Ex.12,31-32). Sfetnicii împãrãtesti, si ei la rândul lor, împreunã cu poporul stãruiau de israeliti sã plece “din tarã, cãci ziceau: ‘Altfel, toti vom pieri'” (vers.33).

Pastele si Isus Hristos

Ex.12:21 – Moise a chemat pe toti bãtrânii lui Israel, si le-a zis: „Duceti-vã de luati un miel pentru familiile voastre, si junghiati Pastele.

Ex. 12:7,8 – Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi stalpii usii si pragul de sus al caselor unde il vor manca. Carnea s-o manance chiar in noaptea aceea, fripta la foc; si anume s-o manance cu azime si cu verdeturi amare.

Ex 12,11 – Când îl veti mânca, sã aveti mijlocul încins, încãltãmintele în picioare, si toiagul în mânã; si sã-l mâncati în grabã; cãci sunt Pastele Domnului.

Exod 12:12-14 – In noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul. Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sangele si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului. Si pomenirea acestei zile s-o pastrati si s-o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului; s-o praznuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.

Paştele trebuia să fie atât un act comemorativ, cât şi un act preînchipuitor, care să arate nu numai înapoi, la eliberarea din Egipt, ci şi înainte, la marea eliberare pe care Isus Hristos avea s-o aducă la îndeplinire în eliberarea poporului Său din sclavia păcatului.

Mielul de jertfă Îl reprezintă pe „Mielul lui Dumnezeu”, în care este unica noastră nădejde de mântuire. Apostolul spune: „Căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit” (1 Cor.5,7).

Nu a fost de ajuns ca mielul pascal să fie junghiat; ci sângele lui trebuia să fie stropit pe stâlpii uşii; tot astfel este nevoie ca meritele sângelui lui Hristos să fie aplicate sufletului. Noi trebuie să credem nu numai că El a murit pentru lume, ci că a murit pentru fiecare dintre noi, în mod individual.

Noi trebuie să ne însuşim meritele jertfei ispăşitoare.Isopul folosit pentru stropirea sângelui era un simbol al curăţirii,fiind astfel folosit la curăţirea leprei şi a acelora care se întinau prin atingerea cu cei morţi. (Ps.51,7)

Mielul trebuia pregătit în întregime şi nici un os nu trebuia să-i fie zdrobit. Tot astfel, nici un os al Mielului lui Dumnezeu, care urma să moară pentru noi, nu trebuia să fie zdrobit (Ioan 19,36). În felul acesta a fost reprezentată plinătatea desăvârşită a jertfei lui Hristos.

Carnea trebuia mâncată. Nu este de ajuns să credem în Hristos pentru iertarea păcatelor; prin credinţă noi trebuie să primim fără încetare putere şi hrană spirituală de la El, prin Cuvântul Său. Hristos spune: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu rămân în el” (Ioan 6,53-54). Iar pentru a lămuri însemnătatea celor spuse, El a zis: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă” (vers.63).

Isus a primit Legea Tatălui Său, a trăit în viaţa Sa de fiecare zi principiile ei, a dat pe faţă spiritul ei şi a arătat puterea ei binefăcătoare asupra inimii. Ioan spune: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1,14)

Urmaşii lui Hristos trebuie să fie părtaşi ai experienţei Lui. Ei trebuie să primească şi să asimileze Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât el să ajungă forţa motrice a vieţii şi acţiunilor lor. Prin puterea lui Hristos ei trebuie să fie schimbaţi spre a ajunge asemenea Lui şi a reflecta însuşirile dumnezeieşti.

Ei trebuie să mănânce carnea şi să bea sângele Fiului lui Dumnezeu sau, dacă nu, n-au viaţă în ei înşişi. Spiritul şi lucrarea lui Hristos trebuie să devină spiritul şi lucrarea ucenicilor Săi.

Mielul trebuia mâncat cu ierburi amare, ca o amintire a trecutului, a amărăciunii robiei în Egipt. La fel, când ne hrănim din Hristos, trebuie să facem lucrul acesta cu inima zdrobită, din cauza păcatelor noastre.

Folosirea azimilor avea, de asemenea, o însemnătate. Această însemnătate este cuprinsă în mod expres în legea serbării Paştelui, păzită cu stricteţe de către evrei în practicile lor, astfel încât nici un fel de aluat să nu se găsească în casele lor în timpul acestei sărbători.

Tot astfel aluatul păcatului trebuie să fie îndepărtat de la toţi aceia care vor să primească viaţa şi hrana de la Hristos. De aceea Pavel scrie bisericii din Corint: „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul acesta nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului” (1 Cor.5,7- 8).

Înainte de a obţine libertatea, robii trebuia să-şi dovedească credinţa în marea eliberare care era gata să se înfăptuiască.Semnul sângelui trebuia pus pe casele lor şi trebuia ca ei să se separe, ei şi familiile lor, de egipteni şi să se strângă înăuntrul caselor lor.

Dacă izraeliţii ar fi nesocotit în vreo privinţă oarecare vreuna din îndrumările primite, dacă ar fi neglijat să-şi separe copiii de egipteni, dacă ar fi junghiat mielul, dar n-ar fi uns stâlpii uşii cu sânge, sau dacă vreunul dintre ei ar fi ieşit din casă, n-ar mai fi fost în siguranţă. S-ar fi putut ca în sinceritatea inimii lor să fi crezut că au făcut tot ce era necesar, dar sinceritatea lor nu i-ar fi izbăvit. Toţi aceia care nu aveau să ia seama la îndrumările Domnului aveau să-l piardă pe întâiul lor născut, lovit de mâna îngerului pierzător.

Prin ascultare, poporul trebuia să dea dovadă de credinţă. Tot astfel, toţi aceia care nădăjduiesc să fie salvaţi prin meritele sângelui lui Hristos îşi vor da seama că şi ei înşişi au de făcut ceva, pentru a-şi asigura mântuirea.

În timp ce numai Hristos, numai El singur, ne poate răscumpăra de sub pedeapsa neascultării, noi trebuie să ne întoarcem de la păcat, la ascultare. Omul trebuie să fie mântuit prin credinţă, şi nu prin fapte; cu toate acestea, credinţa sa trebuie să fie dovedită prin faptele sale.

Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să moară ca ispăşire pentru păcat. El a făcut cunoscut lumina adevărului, calea vieţii, El a dat mijloacele ajutătoare, rânduieli şi privilegii; acum, omul trebuie să coopereze cu aceste instrumente salvatoare; el trebuie să aprecieze şi să folosească ajutoarele pe care Dumnezeu i le-a pus la dispoziţie – să creadă şi să asculte de toate cerinţele dumnezeieşti.

Ellen White – Patriarhi si Profeti, cap. Pastele

 

 

Ce înseamnă că Iisus este Mielul lui Dumnezeu?

 

Răspuns: Când Iisus este numit Mielul lui Dumnezeu în Ioan 1:29 şi Ioan 1:36, se referă la faptul că El este sacrificiul, perfect şi suprem, pentru păcat. Pentru a înțelege cine a fost Iisus Hristos şi ce a făcut El, trebuie să începem cu Vechiul Testament, care conține profeții privind venirea lui Hristos ca “jertfă pentru păcat” (Isaia 53:10). De fapt, întregul sistem al sacrificării stabilit de către Dumnezeu în Vechiul Testament a pregătit terenul pentru venirea lui Iisus Hristos, sacrificiul perfect pe care Dumnezeu L-a oferit ca răscumpărare pentru păcatele poporului Său (Romani 8:3; Evrei:10).

Sacrificarea mieilor a jucat un rol foarte important în viața religioasă a evreilor. Când Ioan Botezătorul s-a referit la Iisus ca fiind “Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29), este posibil ca evreii care l-au auzit să se fi gândit imediat la unul dintre cele mai importante sacrificii. Cum perioada Paştelui se apropie, primul gând care poate apărea este sacificarea unui miel de Paşte. Sărbătoarea Paştelui era una dintre principalele sărbători la evrei în amintirea eliberării evreilor de către Dumnezeu din robia la care erau supuşi în Egipt. De fapt, sacrificarea unui miel de Paşte şi stropirea tocurilor de la uşi cu sânge (Exod 12:11-13) este o imagine frumoasă a lucrării ispăşitoare pe care Hristos a făcut-o pe cruce. Cei pentru care El a murit sunt acoperiți de sângele Său, protejându-ne de îngerul (spiritual) al morții.

Un alt sacrificiu important care implica mieii era sacrificiul zilnic de la templul din Ierusalim. În fiecare dimineață şi seară, un miel era sacrificat în templu pentru păcatele poporului (Exod 29:38-42). Aceste sacrificii zilnice, ca toate celelalte, se făceau cu scopul de a arăta oamenilor spre sacrificiul perfect al lui Hristos pe cruce. De fapt, timpul la care Iisus a murit pe cruce corespunde timpului la care se făcea sacrificiul de seară la templu. Evreii de la acea vreme ar fi trebuit să fie familiarizați cu profeții Vechiului Testament , Ieremia şi Isaia, care le-a spus mai dinainte de venirea Celui ce va fi adus “ca un miel dus la tăiere” (Ieremia 11:19; Isaia 53:7) şi ale cărui suferințe şi sacrificiu va furniza răscumpărarea poporului Israel. Bine înțeles, acea Persoană nu era alta decât Iisus Hristos, “Mielul lui Dumnezeu”.

Deşi idea unui sistem al sacrificării poate părea ciudat pentru noi astăzi, conceptul plății sau răscumpărării este încă unul pe care îl putem înțelege cu uşurință. Ştim că plata păcatului este moartea (Romani 6:23) şi că păcatul nostru ne desparte de Dumnezeu. De asemenea, ştim că Biblia ne învață că toți suntem păcătoşi şi nici unul dintre noi nu este neprihănit înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:23). Din cauza păcatului nostru, suntem separați de Dumnezeu şi ne facem vinovați înaintea Lui. De aceea, singura speranță pe care o putem avea este în cazul în care El asigură o cale prin ca noi să fim împăcați cu El, şi tocmai acest lucru a făcut El când L-a trimis pe Fiul Său Iisus Hristos să moară pe cruce. Hristos a murit pentru a face ispăşirea pentru păcat şi să plătească amenda pentru păcatele tuturor celor ce cred în El.

Prin moartea Sa pe cruce, ca sacrificiul perfect al lui Dumnezeu pentru păcat şi prin învierea Sa trei zile mai târziu putem avea acum viața veşnică, în cazul în care credem în El. O parte din glorioasa Veste Bună a Evangheliei este faptul că Dumnezeu Însuşi a furnizat jertfa care ispăşeşte păcatele noastre, fapt ce este declarat atât de clar în 1 Petru 1:18-21: “căci ştiți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deşert de viețuire, pe care-l moşteniserăți de la părinții voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi, care, prin El sunteți credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morți, şi I-a dat slavă pentru ca, credința şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.”

DOCTRINA INVIERII LUI ISUS HRISTOS

“Pentru ce cautati intre morti pe Cel ce este viu?”Luca 24:5-6a “Pentru ce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a inviat…”

Teodor Macavei

 

Invierea lui Isus Hristos – Evenimentul central al istoriei omenirii. Voi dovedi ca nu folosesc cuvinte mari. Invierea din morti a lui Isus Hristos este exact ceea ce face Crestinismul sa fie incontestabil!

Stiti de ce nu se poate infirma Crestinismul (definit ca fiind omul mantuit din pacatele sale, omul iertat si nascut din nou din Duhul lui Dumnezeu)? Altfel spus, “am un motiv foarte simplu, dar puternic sa cred: INVIEREA DIN MORTI A LUI Hristos!

Invierea din morti a lui Hristos este, ori cea mai josnica, nemiloasa si vicleana farsa facuta vreodata oamenilor, ori este cel mai important eveniment din istoria omenirii.

Crestinismul nu se poate nega in conditii logice normale si pe baze rationale tocmai din pricina acestui eveniment extraordinar. Daca multi au incercat-o, au facut-o ocolind marturiile, invierii din morti a Domnului care sunt disponibile. De fapt, odata un crestin a fost intrebat la universitate si in mijlocul unei clase de filozofie daca Crestinismul se poate nega. Acesta a raspuns ca NU. Cand a fost intrebat de ce, a raspuns ca din cauzainvierii din morti a lui Isus Hristos! Nu pot evita si explica un eveniment istoric atat de fantastic!!!

Intr-adevar, daca privesti la purtarea crestinilor de-a lungul veacurilor, la nedreptatile facute in numele lui Dumnezeu (desi, nu cu voia Lui, ci impotriva ei!), la problemele bisericii, la crezurilor uneori aberante ale celor ce se numesc “crestini”, Crestinismul se poate nega. Insa, invierea lui Hristos este evenimentul care constituie cea mai mare piedica in calea negarii si nimicirii credintei crestine. Datorita acestuia, ea dainuieste, persista in timp si inca se raspandeste. Pentru ca, Hristos a inviat din morti si este viu!

Dupa aceea, privind la conditia spirituala a multor biserici astazi, la zelul stins al crestinilor, la apatia si letargia lor, avem toate conditiile negarii Crestinismului, dar invierea din morti a lui Hristos ne impiedica. De ce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu aici se cauta Hristos. Crestinismul este “religia mormantului gol”! Religia este un “mantuitor mort”.

Theodorus Harnack spunea: “Dupa mine, pozitia pe care o ai privind faptul invierii, nu mai este teologie crestina. Pentru mine, crestinismul ramane in picioare sau se prabuseste odata cu invierea (lui Hristos)”. 60/437

O conversatie petrecuta intre un misionar crestin si un musulman ilustreaza acest adevar. Mahomedanul a vrut sa-l impresioneze pe crestin cu ceea ce el credea ca reprezinta superioritatea Islamului si-i spunea:

• “cand noi mergem la Mecca, gasim cel putin un sicriu, un cavou unde avem dovezile existentei (“moastele”) lui Mahomed, dar cand voi crestinii mergeti la Ierusalim, la “mecca” voastra, nu gasiti nimic decat un mormant gol!!”
• “Exact in asta consta diferenta! Mahomed a murit si se gaseste in sicriul lui. Toate celelalte religii ale lumii si sisteme filozofice sunt in groapa, moarte in coparseele (sicriele) lor! Insa Hristos a inviat din morti si religia lui traieste!” Este practica si este practicabila!

Intr-adevar, se pare ca in Coran s-a afirmat prima data (nu prof. Venturini a facut-o!) ca Isus de fapt nu a murit pe cruce, ci doar a lesinat. Ca prin urmare, ucenicii au pus la cale povestea invierii care sa-l propulseze pe Isus in atentia lumii, sugereaza “cartea sfanta” a Islamului.

Crestinismul isi gaseste elementul activ in invierea din morti a lui Hristos, iar dainuirea acestuia este asigurata de prezenta vie dupa moarte a fondatorului ei. Unii au spus-o mai bine:

“Piatra de la intrarea in mormant a fost data la o parte nu pentru a-l lasa pe Hristos sa iasa afara, ci pentru a le ingadui necredinciosilor sa se convinga singuri” (Donald Grey Barnhouse)

Stiti cine au fost primii contestatari ai evenimentului?
Iudeii? Pacatosii vremii? Romanii? Nu! Au fost ucenicii! Cum pot pretinde unii ca acestia au pus la cale o conspiratie cand ei au fost primii care au contestat-o!

Cea mai mare “teapa” din istoria omenirii! Nu exista o inselatorie mai mare care sa fi influentat un numar mai mare de oameni ca si aceasta, daca nu s-a petrecut in realitate.

Daca simpatizezi ideea ca a fost cu neputinta ca Hristos sa invie din morti, ar fi bine sa incetezi sa mai cochetezi cu Crestinismul caci acesta devine cea mai mare inselatorie…cea mai impracticabila religie de pe Pamant!
Dar, Hristos a inviat, parga celor adormiti (1Cor.15:20).

Este singurul eveniment din istoria omenirii care a adus speranta intr-o lume disperata! Credinta crestina incepe si continua de la mormantul gol. Toata istoria s-a indreptat intr-acolo si se deruleaza de acolo. De la mormantul gol.

Au jefuit comoara din mormantul sfant!?
Cat de imbucuratoare au fost pentru Crestinatate vestile cuceririi Ierusalimului de catre generalul britanic Allenby, in primul razboi mondial. Totusi inainte de evacuarea turcilor din cetatea sfanta, ziarele au transmis urmatoarea stire de presa: “Turcii au jefuit mormantul sfant de toate comorile din el”. Nu chiar! Mormantul acela a fost lipsit de Comoara cea mai pret cu cateva mii de ani inainte, cand din el a iesit slavitul Hristos!

“Pastile sunt pentru credinta noastra ceea ce apa este pentru ocean, stanca este pentru munte si ceea ce sangele este pentru trup” (Raymond Linquist)

“Intr-un veac al necredintei si al scepticismului, putem observa ca invierea din morti a lui Hristos este evenimentul care rezista la orice ancheta ar fi supusa”. (adaptat dupa J.C.Ryle)

Crestinismul este singura religie a lumii care apeleaza la invierea din morti a fondatorului ei pentru a argumenta spusele Sale. Tot ceea ce Isus a invatat, a trait si a murit, depinde de invierea Lui din morti. Crestinismul nu este intemeiat pe un complex de idei filozofice sau teologice, in cel mai bun caz, ci pe un eveniment istoric fara seaman: invierea din morti a lui Hristos.

“INVIEREA DIN MORTI A LUI ISUS” = ULTIMUL CUVANT AL LUI DUMNEZEU in istoria lumii
Cand pacatul, moartea, lumea si diavolul, au crezut ca prin uciderea lui Hristos si-au spus ultimul cuvant, Dumnezeu a intervenit si El este Cel ce a avut ultimul cuvant de spus. Acesta este: “nu este aici, ci a inviat!”. Cu invierea, Dumnezeu a punctat istoria omenirii cu un “dar” definitiv!

Dar Dumnezeu…

Fapte 2:22-24 Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe cari le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea.

Se pare ca “dar Dumnezeu” devenise un tic verbal al apostolului Petru:

Fapte 10:37-41 Stiti vorba facuta prin toata Iudea, incepand din Galilea, in urma botezului propovaduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc in loc, facea bine, si vindeca pe toti cei ce erau apasati de diavolul; caci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a facut El in tara Iudeilor si in Ierusalim. Ei L-au omorat, atarnandu-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi, si a ingaduit sa Se arate, nu la tot norodul, ci noua, martorilor alesi mai dinainte de Dumnezeu, noua, cari am mancat si am baut impreuna cu El, dupa ce a inviat din morti.

Pavel, in sinagoga din Antiohia Psidiei:

Fapte 13:26-30 Fratilor, fii ai neamului lui Avraam, si cei ce va temeti de Dumnezeu, voua v-a fost trimis Cuvantul acestei mantuiri. Caci locuitorii din Ierusalim si mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; si prin faptul ca L-au osandit, au implinit cuvintele proorocilor, care se citesc in fiecare Sabat. Macar ca n-au gasit in El nici o vina de moarte, totusi ei au cerut lui Pilat sa-L omoare. Si, dupa ce au implinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, si L-au pus intr-un mormant. Dar Dumnezeu L-a inviat din morti.

Aceasta este intreruperea victoriei efemere a raului asupra lumii… asa a contrazis Dumnezeu pe diavol si pe omul pacatos…Ei l-au omorat pe Domnul vietii, DAR DUMNEZEU L-A INVIAT!!!

Totul s-a schimbat prin aceasta prepozitie! Insasi, istoria omenirii este modificata de “dar-ul” lui Dumnezeu.

Observati schimbarea produsa la acel “dar” al lui Dumnezeu :

Adam si Eva au pacatuit in gradina si au fost pedepsiti… dar Dumnezeu
Avraam l-a pus pe altar pe Isaac pentru jertfa … dar Dumnezeu
Moise a fost pus intr-un cos pe ape… dar Dumnezeu
Fapte 7:9 Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vandut, ca sa fie dus in Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
Evrei au fost dusi in robia Egiptului… dar Dumnezeu
Ezechia este asediat si infometat in cetate impreuna cu poporul, de catre Sanherib… dar Dumnezeu
Ilie, singur, inconjurat de sute de profeti falsi ai lui Baal, in prezenta Isabelei, o regina stricata, si a lui Ahab, un tradator… dar Dumnezeu a trimis foc din cer
David singur inaintea uriasului Goliat… dar Dumnezeu
Pavel era un prigonitor si un hulitor… Dar cand Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pantecele maicii mele, si m-a chemat prin harul Sau, – a gasit cu cale sa descopere in mine pe Fiul Sau. (Gal.1:15)
Etc.
Etc. …

Isus a fost pus pe cruce, a murit si l-au ingropat, preotii si iudeii s-au bucurat… dar Dumnezeu!!

… dar Dumnezeu l-a inviat!

In aceasta consta misterul experientei crestine — “dar Dumnezeu”.

Introduceti aceasta prepozitie in fiecare perspectiva strict pamanteasca pe care o aveti asupra vietii si veti vedea cum totul se modifica:

• am ramas fara serviciu si curentul e scump… dar Dumnezeu
  
• mi-au murit copiii si barbatul… dar Dumnezeu
  
• am pierdut un ochi…… dar Dumnezeu
  
• poate prietenii te-au parasit… dar Dumnezeu

In fata celor mai sumbre si intunecate perspective asupra vietii noastre, acest “dar Dumnezeu” schimba totul. Cand te gasesti, vorba lui Cioran, pe culmile disperarii, … dar Dumnezeu este ce-ti trebuie sa auzi sa prinzi speranta. Cand nu mai sunt cai de iesire, cand totul e pierdut, cand totul este distrus si mort …dar Dumnezeu

Este exact ceea ce el (Cioran) a refuzat sa vada, ca Dumnezeu este viu si adevarat. Ca prin Fiul Sau, El ni s-a facut cunoscut, iar prin invierea Lui din morti ne-a lasat un semn incontestabil al realitatii Sale.

De ce?

“Piatra de la intrarea in mormant nu a fost decat o farama de nisip pentru Stanca Veacurilor aflata inauntru!” (Fred Beck)

Vedeti, aceasta prepozitie, schimba TOTUL. Intreaga marturie a istoriei umane se rezuma in aceste cuvinte: … dar Dumnezeu
Omul si-a inventat armele si a creat conditiile de a se auto-distruge, de a eradica complet rasa umana de pe Pamant… dar Dumnezeu

Substituiti cuvintele, dezastru, nenorocire, moarte, foamete, frig, necinste, hotie, coruptie, disperare …etc., cu … dar Dumnezeu si vedeti ce aveti. Nu aveti speranta? Priviti la invierea din morti a lui Hristos!

Invierea lui Hristos, daca nimic altceva nu inseamna pentru noi, macar sa ne aminteasca ca atunci cand totul pare pierdut, absurd, si zadarnic, (cum ar fi viata noastra!), Dumnezeu a intervenit!

Domnia pacatului, a puterilor intunericului, a poftelor si a dorintelor criminale ale oamenilor, sunt intrerupte de acest “dar Dumnezeu“. Nu gasesti nimic mai sugestiv in toata Biblia pentru credinciosia lui Dumnezeu de a interveni pentru binele nostru, decat acest scurt cuvant, aceasta laconica expresie … dar Dumnezeu!

“Dar Dumnezeu” este placuta noastra surpriza de Pasti — un singur cuvant poate sa exprime evenimentul de Pasti: SURPRIZA! Oamenii pacatosi l-au omorat pe Domnul vietii, si pentru o clipa intunericul a parut sa triumfe, dar Dumnezeu, surpriza … L-a inviat!

Acesta este miezul credintei crestine pe care nu avem voie sa-l luam de la sine. Trebuie sa realizam ca invierea din morti este actiunea lui Dumnezeu care intotdeauna ar trebui sa ne aminteasca ca El este un Dumnezeu viu care da speranta si care invie mortii!

Fapte 26:8 Ce? Vi se pare de necrezut ca Dumnezeu invie mortii?
Ioan 5:28-29 Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata.

In ce priveste neamul nostru romanesc, conducatorii lui l-au vandut pe bani si averi, preotii l-au lasat in ignoranta pacatului si i-au exploatat credulitatea, aliati reali niciodata n-a avut, turcii il amagesc cu produsele lor, etc. … dar Dumnezeu

Recunoasteti ca in mijlocul deznadejdii, unica noastra speranta sta in acest mic cuvintel: dar Dumnezeu!!

Mai ales, in neputinta si deznadejdea conditiei pacatoase a omului, in lumina condamnarii lui vesnice pentru pacatele sale, … dar Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau sa moara pe cruce si sa invie pentru mantuirea noastra!

Vreti sa mai auziti si alte “dar-uri” de-ale lui Dumnezeu?

Fapte 3
12 Petru, cand a vazut lucrul acesta, a luat cuvantul, si a zis norodului: ,,Barbati Israeliti, pentru ce va mirati de lucrul acesta? De ce va uitati cu ochii tinta la noi, ca si cum prin puterea noastra sau prin cucernicia noastra am fi facut pe omul acesta sa umble?
13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor nostri, a proslavit pe Robul Sau Isus, pe care voi L-ati dat in mana lui Pilat; si v-ati lepadat de El inaintea lui, macar ca el era de parere sa-I dea drumul.
14 Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit, si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas.
15 Ati omorat pe Domnul vietii, pe care (DAR) Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui.
…
17 Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostri.
18 Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor proorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi.

Fapte 10:40 Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi, si a ingaduit sa Se arate,
Fapte 13:30 Dar Dumnezeu L-a inviat din morti.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.

Esti vinovat si mort in pacatele tale, fara speranta de a intra in ceruri, ia aminte la aceasta fraza, DAR DUMNEZEU care este bogat in mila…

Efeseni 2:4-6 Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus,

Care a fost evenimentul central al propovaduirii apostolilor? Care a fost secretul cresterii miraculoase a bisericii primare? Care a fost forta mobilizatoare a raspandirii Evangheliei pe intregul pamant? Raspunsul la toate aceste intrebari il reprezinta invierea lui Isus Hristos. “A inviat!” era strigatul victorios al primilor crestini care le-a dus mesajul pana la capatul pamantului.

Pana ce nu acceptam ceea ce Scriptura declara despre inviere, intreg mesajul crestin, practic, se dezintegreaza. Accentul din propovaduirea din vremea apostolilor a fost pus pe faptul ca intr-o dimineata linistita, intr-o gradina obscura, omul a invins cel mai temut dusman al sau, intunecatul inger al mortii. Cu multe veacuri in urma, Satana l-a invins intr-o gradina pe primul Adam iar victoria lui a inaugurat domnia pacatului si a mortii asupra omenirii. Dar, acum, la vremea potrivita a lui Dumnezeu si dupa planul Sau, cel de-al doilea Adam il infrunta pe Satana, tot intr-o gradina, si “moartea a fost inghitita in biruinta” (vezi, 1Corinteni 15:54).

Din nefericire, unii oameni au tratat invierea ca nefiind decat o alta doctrina, o declaratie de credinta, ce trebuie acceptata ca atare si nu ca pe un temei logic si rational pentru o speranta personala. Insa pentru apostoli, a fost insasi baza sperantei lor in mijlocul suferintei si a unei puternice persecutii.

Primii crestini si-au bazat invatatura lor despre o inviere viitoare a celor morti pe realitatea invierii Mesiei Israelului, “parga (cea dintai roada) a celor adormiti” (1Corinteni 15:20,23). Asta este ceea ce ei spuneau: la fel cum Hristos a inviat, tot asa El ii va aduce pe toti oamenii la o viata fizica, sau asa cum se spune in continuare, “si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos” (1Corinteni 15:22).

Fara indoiala Crestinismul este un crez ce trebuie crezut, dar mai reprezinta si o viata ce trebuie traita. Separat de Mantuitor crezul devine o farsa paguboasa, iar viata o lupta disperata de a te ajuta singur. Crestinismul inseamna mai presus de toate o Persoana, iar Aceasta este Fiul lui Dumnezeu.

Din pacate, unii resping categoric invierea sau se indoiesc de ea. Deoarece invierea presupune miraculosul, ea sfideaza mintea rationala a omului. Cand Pavel a predicat-o, a fost batjocorit si ridiculizat de catre filozofii greci ai vremii (vezi, Fapte 17:32), iar intr-o imprejurare a fost facut nebun de catre un domnitor pagan (Fapte 26:24). De aceea, nici noi nu ar trebui sa ne miram daca cei din zilele noastre nu o cred. Invierea din morti a lui Hristos pare mai degraba sa creeze dificultati credintei decat sa o incurajeze, si este asa pentru ca reprezinta un eveniment absolut iesit din comun.

OBIECTII:
Mai sunt altii care pretind ca …

• cineva a furat trupul
• ucenicii au avut halucinatii
• Isus nu a murit de fapt pe cruce, ci doar a lesinat
• Femeile au mers la alt mormant (teoria mormantului confundat, gresit) (stim insa ca a fost ingropat intr-un cimitir particular, al lui Iosif din Arimatea; Nu aveau cum sa confunde mormantul! Invierea din morti a lui Hristos desfiinteaza reincarnarea ca si concept vrednic de luat in seama.

Pentru ca a inviat din morti, Isus nu poate fi nesocotit in ce ne pretinde!
Invierea din morti a lui Isus este piatra de incercare a Crestinismului, temelia pe care acesta sta. Fiindca Isus a inviat din morti, tot ceea ce El a zis este vrednic de crezare si mai ales, solicita ascultarea noastra.

Invierea este un fapt istoric dovedit si demonstrat prin dovezi incontestabile. Daca este asa sa ne intrebam ce implicatii are pentru noi astazi?

El ne forteaza sa decidem ce facem cu acest Hristos. El ne-a poruncit sa-l urmam, ne-a poruncit sa ne lasam de pacate, sa-l iubim si sa-l slujim pe semenul nostru, iar invierea Sa din morti arata ca are dreptul sa ne ceara asa ceva. Ce facem? Daca era un altul care murea si putrezea, mai treaca mearga, puteam ignora poruncile lui. Dar, Isus a inviat din morti si e viu acum, de aceea, nu-l putem nesocoti! Cine o face o face pe riscul lui etern.

Avem marturia vietilor schimbate ale ucenicilor, marturia dusmanilor lui Isus (ce au nascocit de-a lungul vremurilor tot felul de teorii alternativ-conspirative la invierea Lui), avem marturiile documentare ale evangheliilor si ale intreg Noului Testament, ale istoriei seculare, ajungand sa fim pusi astazi fata-n fata cu obligatia de a ne decide asupra lui Hristos :

“Il vom asculta, urma, sluji, vom trai si vom muri pentru El, sau prin tactica strutului vom baga capul in nisip si vom pretinde ca n-am auzit nimic, ca sa nu fim coplesiti de multimea dovezilor si de realitatea prezentei Lui vii?”

O asemenea sfidare fatisa a realitatii nu se lasa nepedepsita!

Invierea din morti a lui Isus Hristos a constituit parte principala a mesajului propovaduirii primilor crestini.

Fapte 4:2 foarte necajiti ca invatau pe norod, si vesteau in Isus invierea din morti.
Fapte 17:18 Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat in vorba cu el. Si unii ziceau: ,,Ce vrea sa spuna palavragiul acesta?” Altii, cand l-au auzit ca vesteste pe Isus si invierea, ziceau: ,,Pare ca vesteste niste dumnezei straini.”
Fapte 23:6 Pavel, ca unul care stia ca o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat in plin Sobor: ,,Fratilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nadejdii in invierea mortilor sunt dat in judecata.”
Fapte 24:11-15 Nu sunt mai mult de douasprezece zile, – te poti incredinta de lucrul acesta – de cand m-am suit sa ma inchin la Ierusalim. Nu m-au gasit nici in Templu, nici in sinagogi, nici in cetate, stand de vorba cu cineva, sau facand rascoala de norod. Asa ca n-ar putea dovedi lucrurile de care ma parasc acuma. Iti marturisesc ca slujesc Dumnezeului parintilor mei dupa Calea, pe care ei o numesc partida; eu cred tot ce este scris in Lege si in Prooroci, si am in Dumnezeu nadejdea aceasta, pe care o au si ei insisi, ca va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti.

Sa luam sistematic pe rand ce a insemnat moartea Lui. Ce inseamna pentru mine astazi ca Hristos a inviat si este viu?

1. Dovedeste Dumnezeirea lui Hristos:

Ioan 10:17-18 Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.”

Cel mai practic test la care il poti supune pe un impostor care pretinde ca este un dumnezeu, chiar Mesia, este intai sa-l ucizi pentru blasfemie si apoi sa vezi, daca revine din morti. Daca o face atunci, nu este vinovat de blasfemie, insa tu esti vinovat de ucidere si ai o problema cu acest dumnezeu, pe care trebuie sa o rezolvi!

Faptul ca Isus a spus ca are puterea sa-si dea viata si apoi sa si-o ia inapoi, demonstreaza concret ca este Dumnezeu. Un om mort nu are puterea de a se invia singur. Doar Dumnezeu poate invia mortii, iar Isus a demonstrat aceasta putere asupra trupului Sau inviindu-l din morti.

1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat sa fie apostol, pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o fagaduise mai inainte prin proorocii Sai in Sfintele Scripturi.
3 Ea priveste pe Fiul Sau, nascut din samanta lui David, in ce priveste trupul,

Romani 1:4 ..iar in ce priveste duhul sfinteniei dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor; adica pe Isus Hristos, Domnul nostru.

In privinta naturii Sale spirituale de Dumnezeu, Isus Hristos a fost confirmat / dovedit cu putere prin evenimentul invierii din morti. Invierea Sa a fost primul pas spre recapatarea de catre Isus a slavei pe care o avea la Tatal inainte de intemeierea lumii (Ioan 17:5 “Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.”) si pe care a ascuns-o la intrupare.

Prin invierea Lui, nu doar ca a fost dovedit ca Dumnezeu dar si ca este investit cu putere sa mantuiasca. Este ceea ce Petru subliniaza in predica lui din ziua Cincizecimii:

Fapte 2:36 Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi.”

Nu inseamna ca inainte de intrupare si inviere Hristos n-ar fi fost Domn si Mantuitor, ci subliniaza ca odata cu acel eveniment aceste titluri ale Sale au devenit cunoscute si sunt prezentate in toata gloria lor.

Aceasta “dovedire” a lui Isus ca este Fiul lui Dumnezeu (ca are deci natura Tatalui) a fost urmata de inaltarea lui la cer, de asezarea la dreapta Tatalui si de revarsarea Duhului Sfant. Este ceea ce-l separa pe Isus de orice pretins fiu al lui Dumnezeu al altor religii. Si anume, invierea din morti. Ea l-a confirmat fara putinta de tagada ca este Dumnezeu Fiul!

Adaptare dupa William Barclay – “Daca Isus ar fi trait doar o viata frumoasa si ar fi murit o moarte eroica, ar fi ramas un anonim. Putea intr-adevar sa fie pus alaturi de alti oameni mari si alti eroi umani, dar n-ar fi fost decat unul dintr-un lung sir de astfel de personaje. In schimb, unicitatea Sa este garantata pe veci de minunea invierii din morti, atestata istoric fara dubiu. Daca acestia au murit si au disparut dintre noi lasand in urma lor doar amintire, fiindca a inviat din morti Isus Hristos poate fi inca o prezenta vie, ne poate da viata si putere acum.”

2. Invierea din morti a lui Isus demonstreaza ca El merita inchinarea noastra ca Dumnezeu:

Ioan 20:26-28 Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a statut in mijloc, si le-a zis: ,,Pace voua!” Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana, si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.” Drept raspuns, Toma I-a zis: ,,Domnul meu si Dumnezeul meu!”

Invierea lui Isus nu este o comemorare, ci sarbatoarea unei prezente vii!

3. Viata dupa moarte? Isus a spus, “Eu sunt invierea si viata.Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata“(Ioan 11:25-26) — “moartea a murit cand Hristos a inviat”

Romani 8:10-12 Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi. Asa dar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.

Ioan 6:39 Si voia Celui ce M-a trimis, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi.

1Tesaloniceni 4:14 Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El.

Cei pacatosi (deci, care au ramas in pacatele lor si nu au vrut sa vina la Hristos), vor invia, dar nu in Hristos, ci vor fi inviati de catre El!
Oamenii investesc multi bani in “locurile de veci”… intotdeauna denumirea aceasta m-a intrigat pentru ca nu-s pe veci:

Ioan 5:28-29 Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata.

“Inainte de invierea Lui, vesnicia se gasea la apus, insa dupa invierea lui Hristos, ea a rasarit si domina orizontul.” (Augustus H.Strong)

Vreti sa va revedeti cu cei dragi si sa nu mai existe despartire deloc?
De revazut ii veti revedea la inviere, dar daca veti ramanea pe vesnicie alaturi in prezenta lui Dumnezeu, ei trebuie sa asculte Evanghelia si sa se pocaiasca de pacatele lor.

Iov 19:25-27 Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamant. Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inauntrul meu.

1Tesaloniceni 4:13-14, 18 Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, cari n-au nadejde. Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El…. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.

Natura ne arata prin anotimpurile ei si prin procesele ei ca totul are un nou inceput. Cum sa nu aiba existentele noastre?

4. Valideaza mesajul crestin:

1Cor.15:15 Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu; fiindca, am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie.

“Nu evangheliile explica invierea din morti a lui Hristos, ci aceasta (invierea) le explica” (John S. Whale)

5. Invierea lui Hristos garanteaza judecata lui Dumnezeu– Pavel n-a avut nimic altceva sa le spuna batjocoritorilor decat ceea ce si ei aflasera si stiau deja bine:ca Isus inviase!

Fapte 17:31 pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti…”

6. Mantuirea din pacat:

Romani 10:9 Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit.

“Daca Hristos n-a inviat, consecinta inspaimantatoare nu este ca moartea inseamna sfarsitul, ci ca noi ne gasim inca in pacatele noastre.” (G.A. Studdert Kennedy)

7. Indreptatire inaintea lui Dumnezeu si mijlocire in favoarea noastra:

Romani 4:23-25 Dar nu numai pentru el este scris ca ,,i-a fost socotita ca neprihanire”; ci este scris si pentru noi, carora de asemenea ne va fi socotita, noua celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti.

Romani 8:31-34 Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi!

1Corinteni 15:17 Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre…

8. Bucurie: o perspectiva cu adevarat optimista asupra vietii (optimismul este intemeiat de asta data!)

Matei 28:8-10 Ele au plecat repede de la mormant, cu frica si cu mare bucurie, si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui. Dar iata ca le-a intampinat Isus, si le-a zis: ,,Bucurati-va!” Ele s-au apropiat sa-I cuprinda picioarele, si I s-au inchinat. Atunci Isus le-a zis: ,,Nu va temeti; duceti-va de spuneti fratilor Mei sa mearga in Galilea: acolo Ma vor vedea.”

Cu adevarat, omul are motiv sa se bucure de acum inainte. Daca-l cunoaste pe Cel ce este invierea si viata. Acestea au fost primele cuvinte ale lui Isus dupa agonizantele ore de pe cruce si dupa tacerea mormantului pecetluit: BUCURATI-VA!

9. Un ajutor nemaipomenit la vreme de nevoie (pentru ca El este viu! ):

2 Timotei 2:8 “Adu-ti aminte de Domnul Isus Hristos, din samanta lui David, inviat din morti, dupa Evanghelia mea…”

Timotei era un timid!
Datorita acestui eveniment, apostolii au devenit in decurs de o luna din lasi, niste eroi, martiri si marturisitori ai Evangheliei. Cine si-ar da viata pentru o minciuna? Pentru o iluzie, pentru o conspiratie? Ce avantaje le-ar fi adus ucenicilor aceasta conspiratie? Dupa cum am auzit, cu exceptia lui Ioan, toti ucenicii au murit ingrozitoare morti de martiri.

10. Cel mai mare motiv pentru actiune si curaj.

Invierea a schimbat-o pe Maria dintr-o bocitoare intr-o marturisitoare. L-a schimbat pe Toma dintr-un sceptic, intr-un credincios. L-a schimbat pe Petru dintr-un las, intr-un predicator. L-a schimbat pe Saul dintr-un prigonitor, intr-un misionar. Primii crestini l-au predicat pe Isus si invierea Sa din morti oriunde s-au dus. In aceea zi, unii au batjocorit acest mesaj, au amanat sa-i raspunda, iar altii l-au crezut. Pentru aceia care l-au crezut, invierea a devenit o experienta de viata, le-a adus pace unor suflete impovarate de vina sangelui nevinovat varsat. Asta este ceea ce ne aduce invierea lui Hristos. Daca crezi in ea si consideri toate implicatiile pe care le are pentru viata ta, aceasta nu va mai fi niciodata aceeasi! O va pune intr-o perspectiva complet diferita.

11. Ea explica intreg mesajul crestin. Este ceea ce-i da sens! Face Crestinismul sa fie o religie practicabila.

Invierea lui Hristos face ca toata gama de invataturi crestine sa fie valabile si aplicabile! Auziti? Aplicabile! Da, chiar ca legea lui Moise sa se poata implini in spiritul invataturilor ei! (vezi, Rom.8:3)
Face ca toate adevarurile Bibliei sa devina accesibile si practicabile. Dar pentru asta, omul trebuie sa intre in legatura cu Hristos. Trebuie sa i se supuna domniei Sale invizibile, cu toate acestea reale si prezente.

Nu este ceea ce l-am auzit pe Pavel afirmand mai sus? Daca Hristos n-a inviat, credinta noastra este inutila, este o pierdere de vreme, o gluma amara!

Exista multe aspecte ale credintei crestine care sunt admirabile si sunt apreciate de multi dintre cei ce nu sunt crestini. Am auzit de musulmani care in America isi dau copii la scoli si licee crestine pentru ca acestea au un standard moral superior. Ideea ca Dumnezeu este dragoste, este foarte binevenita in lumea noastra cruda. Ea nu este prezenta nici in natura, si nici in istorie. Ea este sustinuta doar de Biblie. Multi admira si apreciaza aceasta idee, fara ca ei insisi sa frecventeze o biserica crestina. Apoi, mai este si ideea ca intre oameni nu mai exista nici un fel de discriminari de la venirea lui Hristos, din nou, este o idee foarte apreciata si dorita in zilele noastre. Ideea iertarii de pacate si a curatirii de vina, a slujirii si iubirii aproapelui ca pe sine, toate acestea sunt admirate si apreciate.

Daca iti spun ca “Hristos a inviat!”, conform obiceiului imi vei raspunde cu gura ta, “Adevarat ca a inviat!” Dar in inima ta poate ca te intrebi, “si la ce imi ajuta ca El a inviat?” Daca sunteti sinceri, veti recunoaste ca este exact ceea ce simtiti in realitate. “La ce-mi foloseste mie ca a inviat El? Chiar daca a facut-o, nu-mi va ajuta la nimic. Nu-mi pune mancarea pe masa, nu-mi toarna bani in punga…etc.! Ba in plus, de marti ma voi duce la munca, asa cum am facut-o intotdeauna. Voi face aceleasi lucruri pe care le-am facut intotdeauna. Ca El a inviat, sau nu, nu are nici o legatura cu problemele si dilemele vietii mele de acum!”

In acest caz, fiindca Isus Hristos a inviat din morti se schimba complet situatia.

Ei bine in acest caz, faptul ca El a inviat din morti nu este doar un crez al crestinilor adunati aici sau aiurea! Este un eveniment istoric amplu demonstrat de-a lungul veacurilor. Este evenimentul centralal intregii existente umane. Invierea este evenimentul care-l schimba pe om asa cum n-a fost si cum nu-si poate inchipui ca poate deveni. De invierea Lui depinde totul. Viata ta si moartea ta. Destinul si vesnicia ta. Nimeni nu mai poate trai la fel dupa ce intr-adevar se confrunta cu acest eveniment. Nu exista nimic mai important in toata istoria omenirii.

Sugerez ca invierea lui Hristos este exact ceea ce da substanta acestor “idei” care intr-adevar iti pot schimba viata! Este ceea ce “pune carne pe scheletul” acestor idei minunate ale Crestinismului. Daca spun ca toate acestea sunt inutile, daca nu chiar impracticabile, tresare cineva? Dar daca spun ca Isus Hristos a inviat si este astazi viu si ca doar prin puterea Lui toate acestea pot fi reale pentru noi, tresare cineva? Are sens acum?

Invierea lui Hristos este exact ceea ce te poate transforma dintr-un crestin nominal, unul care doar se numeste cu numele, intr-unul practicant, autentic. Este ceea ce face Crestinismul sa fie mai mult decat propunerea de a face bine. Il face sa devina insasi calea prin care se poate face “binele”.

Crestinismul este confirmat sau infirmat de invierea lui Hristos

Daca invierea lui Isus nu ar fi avut loc, nici unul dintre conceptele de baza ale Crestinismului, care-l fac atat de atragator, nu ar fi avut sens si nu ar fi fost aplicabil. Dati-mi voie sa spun ca in ciuda recunoasterii acestor concepte ca fiind necesare vietii, separat de Hristos, omul nu poate sa le puna in aplicare cu consecventa si sa traiasca dupa ele. Poate parea atragator sa-i iubesti pe dusmanii tai, dar este imposibil fara sa ai puterea de dupa inviere a lui Hristos.
Nici a fi impaciuitor, nici a fi sarac in duhul, nici a face bine si nici a-i hrani pe cei nevoiasi nu ar fi posibil daca Hristos n-ar fi inviat! Toate preceptele bune, n-ar fi ramas decat la nivelul intentiilor laudabile — dar inutile!

“Aceeasi putere care l-a adus inapoi din morti pe Hristos este prezenta si activa in cei ce-i apartin acum lui Hristos. Invierea este evenimentul ce continua (opereaza) neintrerupt” (Leon Morris)

Ai probleme cu un anume pacat, cu mai multe, chiar? Nu stii ca ai aceasta putere la dispozitie. Invierea din morti a lui Isus inseamna ca tu de fapt poti ajunge sa traiesti o viata sfanta si placuta lui Dumnezeu.

Pentru ce cautati intre morti pe Cel ce este viu? Oamenii il cauta pe Dumnezeu la biserica, pe campul de misiune, prin biserici — “turism spiritual”.

Ce misiune avem pentru ca Isus a inviat din morti!
In dimineata invierii s-a declansat cea mai mare operatiune (misiune) din istoria omenirii. Aceea de transmitere a mesajului mantuirii disponibile la Cel ce este viu pentru orice veac. Aceasta operatiune se afla in desfasurare si-n zilele noastre. Esti implicat in ea, sau nu? Aceasta nu se va incheia pana ce Isus nu se intoarce a doua oara.

Aceasta este obligatia noastra morala. Este stimulentul misionar esential!
Daca nu esti implicat in a te ruga pentru cei pierduti, a-i evangheliza, a le sluji, atunci nu consideri vestea invierii Sale destul de vrednica pentru sacrificiul tau, plus, faci ca vestea ei sa ramana necunoscuta celor ce au cea mai mare nevoie de ea! Este ca si cum ai sigila din nou mormantul lui Hristos, chiar, ii ingropi pe cei nemantuiti impreuna cu El!!

LENIN
V-ati intrebat vreodata de ce comunistii rusi au pastrat in mausoleu ramasitele pamantesti ale lui Lenin Nu cumva sa permanentizeze ceva ce credeau despre liderul lor, dar moartea lui i-a impiedicat?

Astfel, se pare ca despre Lenin s-au facut urmatoarele afirmatii care au fost gravate pe sicriul de cristal in care era depus in Piata Rosie din Moscova:

“El a fost cel mai mare lider al popoarelor si al neamurilor, din toate timpurile. A fost conducatorul unei noi omeniri. A unei lumi noi. El a fost Salvatorul lumii!”

Observati cum toate acestea se gasesc la timpul trecut pentru Lenin. In puternic contrast, vin cuvintele lui Hristos care a spus:

Apoc.1:18 …Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.

Pentru Isus Hristos aceste lucruri sunt spuse la timpul prezent si vor rasuna neintrerupt in vesnicii.

Realitati de dupa inviere –Samuel Medley
El traieste triumfator asupra mormantului.
El traieste sa mantuiasca vesnic.
El traieste glorificat si inaltat in ceruri.
El traieste sa-mi hraneasca sufletul infometat.
El traieste sa ajute la vreme de nevoie.

Teodor MACAVEI

Iisus a Inviat! – Adevãrat a Inviat!

/ / /

INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE

Ce este atât de special legat de Paște?

Paștele a fost ori o fabulă, ori cel mai mare eveniment care a avut loc vreodată.

Scris de Richard Savage

Cineva a remarcat o dată că întregul creștinism stă sau cade în funcție de învierea lui Isus Hristos. Ori a fost o fabulă creată, ori cel mai mare eveniment care s-a îmtâmplat în istoria omenirii.

Mulți oameni au avut norocul să fie înviați, iar în Biblie citim despre mai mulți oameni care au fost înviați pentru a trăit mai mult timp pe pământ, prin puterea lui Dumnezeu și prin credința lui Isus, a apostolilor sau a unor prooroci din Vechiul Testament.

Dar, în cazul lui Isus s-a întâmplat ceva special. A fost un cutremur puternic, s-au deschis mormintele, iar sfinți din Vechiul Testament au apărut ca toți oamenii să-i vadă, iar perdeaua din templu a fost ruptă de sus până jos. O astfel de putere a fost descătușată când Isus a biruit însăși moartea.

Un eveniment extraordinar

Pentru început, putem afirma că Isus, fără nicio îndoială, a murit; mulți oameni au mărturisit asta. Marii preoți au pus chiar și un soldat să păzească mormântul ca să se asigure că urmașii lui Isus nu-I vor lua trupul din mormânt.

Dar în dimineața Paștelui, când mai mulți dintre urmașii lui Isus au venit la mormânt, piatra fusese dată la o parte, și în mormânt nu era niciun corp. Fusese un cutremur puternic; un înger a venit să mute piatra. Paznicul a fugit de frică și a raportat preoților ce s-a întâmplat, iar aceștia i-au dat o sumă mare de bani ca el să spună că ucenicii au furat trupul.

Apoi Isus S-a arătat ucenicilor – viu, înviat din morți! El le-a spus să Îl examineze și să vadă rănile de la mâinile și picioarele Sale și a mâncat împreună cu ei să dovedească faptul că nu era o fantomă, ci că avea un trup și era viu. (Matei 27-28)

Toate dovezile și mărturiile celor care L-au văzut arată foarte clar că Isus era viu și că S-a arătat de mai multe ori în cele 40 de zile, după care ucenicii L-au văzut ridicându-Se la cer de pe Muntele Măslinului. (Luca 23-24, Fapte 1:1-11).

Adevăratul mesaj de Paște

Mulți creștini cred că mesajul esențial de Paște este că Isus a murit în locul nostru, ca noi să putem fi iertați de păcatele noastre. Dar, această iertare era posibilă și în Vechiul Testament, prin sacrificiul unui animal fără vină – în locul păcătosului. Nu, Paștele înseamnă mult mai mult decât iertare. Înseamnă și că noi putem ajunge la aceeași „viață înviată” pe care Isus a trăit-o. Aceasta este viața cea nouă care vine după ce omorâm viața veche, care reprezintă păcatul din natura noastră omenească. (1 Corinteni 15:2 Corinteni 4:7-12)

Rădăcina la tot păcatul este faptul că oamenii aleg să facă voia lor proprie, în loc să asculte de voia desăvârșită a lui Dumnezeu, lucru care duce, în mod inevitabil, la moarte. Faptul că Isus a biruit însăși moartea s-a întâmplat pentru că El Și-a negat mereu propria voie, ca să împlinească voia Tatălui într-un trup ca al nostru cu aceleași pofte și cu aceeași dorință de a trăi pentru persoana și câștigul propriu. Cu puterea Duhului Sfânt, El a suferit până la capăt și a omorât aceste pofte, trăind total pentru plăcerea lui Dumnezeu – fără să înfăptuie păcat, nici măcar o dată, deși a fost ispitit, exact ca noi. (Evrei 4:15) Aceasta este calea crucii creată de El, ca noi să-L urmăm.

Să crezi total în Isus Hristos și în învierea Lui, înseamnă să crezi în lucrarea care s-a întâmplat în trupul Său, aici, pe pământ, când El a omorât trupul său muritor și tot ce era în conflict cu voia și Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a fost ascultător până la moarte, în fiecare zi din viața Lui și a terminat lucrarea la Golgota, când a strigat: „S-a terminat!”. În acel moment tot păcatul moștenit, care locuia în natura Lui omenească, a fost înfrânt și calea către Tatăl a fost inaugurată, ca noi oamenii să o putem urma.

O viață de înviere

Mulți oameni și-au găsit pacea, înainte de moarte, știind că păcatele lor au fost iertate. Alții au fost voitori să fie persecutați și martirizați pentru credința lor în Isus. Dar, numai puțini de tot au preferat să cedeze totul ca să devină ucenici adevărați ai lui Isus și să-și ia crucea în fiecare zi și să trăiască „o viață înviată,” o viață de biruință.

Cum este posibil dacă Hristos nu a înviat din morți să fie un Mântuitor viu care ne poate ajuta să suferim în fire până la moarte așa cum El a făcut? El îi invită la El pe toți cei care vor să trăiască o viață bună. Și cei care au făcut asta nu au fost dezamăgiți. Ei pot mărturisi că Isus din Nazaret nu este mort! El a înviat!

Isus a murit ca un miel perfect, fără cusur, așa că toți care își recunosc nevoia de iertare și ajutor pentru a trăi o viață fără păcat, pot găsi Calea, Adevărul și Viața în El.

Istoria Paștelui nu este un basm sau truc religios. Este o demonstrație a dragostei și puterii lui Dumnezeu și a Fiului Său pentru oamenii care suferă din cauza păcatului. Dumnezeu tânjește să ne dea fiecăruia dintre noi fericire și pace adevărată, dar păcatul pe care noi l-am moștenit în natura noastră omenească ne privează de acestea. Ai tu o dorință fierbinte să fii eliberat de robia păcatului și să primești pacea pe care Dumnezeu vrea să ți-o dea? Isus a făcut asta posibil prin calea crucii, învingând puterea morții prin faptul că a biruit păcatul care aducea moartea. Devino un ucenic adevărat, și urmează-L pe această cale, omorând păcatul din viața ta în ascultare de Dumnezeu! Atunci și tu vei experimenta o viață de înviere!