Agenţia infoALIMENT şi revistele Fabrica de Carne şi Fabrica de Lapte au organizat pe parcursul a doua zile la Hotelul  Alpin din Poiana Braşov, Conferinţa Internaţională Meat&Milk 2013. La manifestare au participat personalitati din MADR, ANSVSA, ANPC, parlamentari de la Bucuresti si Bruxelles , reprezentanţi ai APIA, APCPR, APRIL, ARC, Romalimenta şi UCPR.

Deasemeni au fost invitati si oaspeti  din Austria, Danemarca, Olanda, Italia, Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova,prin Arla Foods-Danemarca, Biotrend Plus-Bulgaria, GEA Tech, INAQ, Friesian-Olanda, Cargill, Aaylex, Marco & Alex, etc. Prin reprezentanti din  sectoarele lapte şi carne au fost cintarite,radiografiate, analizate şi comentate cele mai spinoase aspecte . Participanţii au analizat ,cautat si gasit unele  solutii pentru  buna desfasurare a activitatii celor două sectoare – carne şi lapte.Totodata, “s-au cunoscut intreprinzatori,au fost dezbatute teme, s-au realizat up-date-uri informative datorita  prezentărilor făcute de unele companii şi, nu în ultimul rând, s-au legat noi colaborări“, a declarat Claudia Bocean, director general al agenţiei infoAliment şi al revistelor Fabrica de Lapte şi Fabrica de Carne, în calitate de organizator al evenimentului. Dintre  temele dezbatute amintesc doar citeva:”

JOS TVA-UL, discutii  libere intre fermieri, procesatori si asociatii,(dar pe cind devine realitate?)

“Piata neagra si evaziunea, cancerul sectorului de carne”; 
“Analiza ADN a produselor din carne – noi metode impuse de CE”;
“Profitul de maine asigurat prin investitia de azi in ambalaje de ultima generatie”; 
“Etichetarea – Controverse si dificultati”; 
“Adevarul despre lapte – Introducere in Sistemul de Siguranta QRMS” ;

“Este brandul de firma coplesit de brandul privat?”; 

Cogenerarea, de la biogaz la energie ;

Solutii SIKA pentru pardoseli in industria alimentara ;

 Impactul abandonarii cotei si conformitatea laptelui –Interventie-OVIDIU DUSLEAG;

INFIINTAREA OIPA, ADAPTAREA LA REALITATILE PIETEI INTERNE SI INTERNATIONALE- Discutii libere intre fermieri, procesatori si asociatii precum COOPERATIVA SOMES ARIES, ASOCIATIA NOUA FERMA, Nicolae Stanescu – Ferma STAZO; EFICIENTA SI INOVATIE PENTRU –GENERAREA DE PROFIT -MODERATOR: ILIE STOIAN –Redactor sef Revista Fabrica de CARNE .

Invitaţii au participat la workshop-uri tematice organizate  pentru fiecare dintre domeniile vizate, au avut ocazia de a cunoaşte ultimele produse şi servicii ale companiilor expozante în cadrul secţiunii „innovation“ şi au facut vizite de documentare în unităţi de producţie şi procesare în cadrul programului „infoTrip“, fie si pentru consolidarea relaţiile de socializare.

„Cum menţinem încrederea pe lanţul de producţie şi desfacere?“

 Elementele-cheie care pot câştiga încrederea consumatorului au fost analizate, definite şi regândite atât de producătorii de carne, cât şi de comercianti. Se stie că „transparenţa este pentru consumatori, dar niciodată nu este deplină, pentru că nu este de dorit nicăieri sau că există foarte puţine firme care ar avea curajul să meargă pe transparenţă completă şi, în general ,sunt firme mici“, după cum susţine Sorin Minea, acţionarul companiei Angst şi preşedintele Romalimenta.

Problema cărnii de cal şi virulenţa de care România a avut parte în această poveste a subliniat încă o dată importanţa trasabilităţii. Deşi termenul este relativ nou pentru români, am reuşit să demonstrăm că avem o trasabilitate mai bună decât ceilalti europeni,incclusiv englezi, consideraţi cei mai buni la acest capitol. „Aceasta pentru că trasabilitatea este făcută de oameni, iar aceştia vor să facă bani. În clipa în care vrei să faci bani s-ar putea să faci şi greşeli. Deci, trasabilitatea este pentru oameni corecţi. Aţi văzut că atunci când a fost problema cu carnea de cal România a putut proba trasabilitatea produselor, pe când francezii nu prea“, apreciază Sorin Minea.

Consumatorul român ar trebui să-şi schimbe “gusturile”,obiceiurile de cumpărare

Sorin Minea, considera ca  „orice poate fi sigur, dacă nu e toxic. Un aliment este sigur dacă este consumat în cantitate optimă şi când este nevoie“. Cu alte cuvinte, consumatorul român ar trebui să-şi schimbe obiceiurile de cumpărare pe ideea că ingredientele considerate nocive (saramura injectată forţat în mezeluri, polifosfaţii, înlocuitorii de zahăr şi conservanţii), consumate în cantităţi mici, nu dăunează sănătăţii. Noroc că există şi noţiunea de securitate alimentară definită de UE ca dreptul fiecărui cetăţean de a mânca ce doreşte. Problema este că „dacă nu eşti de meserie, informaţia de pe etichetă nu îţi foloseşte la nimic“. Argumentele în acest sens sunt aduse de Sorin Minea, care spune că trebuie să ştii la ce se raportează procentul de apă din mezeluri. „Dacă raportaţi apa la substanţa uscată informaţia este falsă. Carnea are o umiditate de 50-60%, iar grăsimea între 3 şi 5 %. Se spune că la parizer procentul de apă este de 60%. Dacă acest procent este raportat la carne parizerul acela este de nota 10. Dacă în schimb bagi adaos de apă şi raportezi apa la total substanţă uscată, 60% s-ar putea ca la carne să fie raportat 120%“. În ceea ce priveşte celelalte ingrediente problemă, producătorul explică că de sute de ani în mezeluri se adaugă zahăr pentru grăbirea reacţiei, iar salpetru, nitriţii şi nitraţii sunt necesari pentru conservarea produselor din carne, la fel cum mezelurile fără polifosfaţi nu ar avea niciun gust.

…se pare că suntem un neam de ipocriţi care una susţinem şi alta facem. „Noi am încercat să…

Deşi s-a făcut campanie contra E-urilor, procesatorii de carne consideră că aceasta nu a făcut altceva decât să distrugă industria alimentară românească, fără să aducă vreun câştig. Ba mai mult, se pare că suntem un neam de ipocriţi care una susţinem şi alta facem.

 „Noi am încercat să aducem pe piaţă produse fără conservanţi, am trecut produsul printr-o presiune de 5.000 de atmosfere, pentru a distruge tot ce este bacterie sau virus, dar vă spun că volumele de vânzări sunt atât de mici, încât aproape că nu îmi vine să le mai fac. Inclin să cred că cererea de produse fără conservanţi este doar la nivel declarativ“, a mentionat Radu Timiş, preşedintele Cris-Tim şi vicepreşedintele ARC.

Deşi la nivelul Ministerului Agriculturii se specifică clar că în produsele tradiţionale nu au ce căuta aditivii, producătorii industriali de mezeluri susţin că, la un control mai amănunţit, s-ar scoate cu uşurinţă la iveală produse etichetate drept realizate după procedee tradiţionale, dar care sunt realizate industrial, aşadar falsuri.

„Produsul tradiţional este o mică şmecherie din coasta profesionistilor,pentru a  face o concurenţă neloială “

„Produsul tradiţional este o mică şmecherie. La noi, pentru a se obţine o derogare la producţie s-a inventat un nou termen – produs tradiţional. Un termen incorect. Nu cred că există parizer sau crenvurşti tradiţionali, acestea sunt produse industriale, sunt de tradiţie, dar nu sunt tradiţionale“, apreciază Minea.

Un alt aspect care ţine de încredere şi care derutează de multe ori consumatorul este reclama repetată obsesiv în care suntem îndemnaţi să cumpărăm în funcţie de preţ, ca şi când brand-ul produselor nu ar avea nicio importanţă. Acest lucru îi intrigă mai ales pe marii producători de mezeluri, care se străduiesc de ani buni să se menţină pe piaţă, avându-i mereu în coastă pe cei care fac concurenţă neloială cu produse de proastă calitate, la preţuri mici. „După opinia mea, a cumpăra în funcţie de preţ, fără a ţine cont de brand, este total greşit. La ora actuală, singurul care ar putea da siguranţă şi încredere consumatorului este brand-ul“, consideră Sorin Minea. Din acest punct de vedere ar trebui mers pe două direcţii: explicarea consumatorului în primul rând cum să mănânce, nu ce să mănânce şi apoi atragerea atenţiei acestuia că are nevoie de o anumită cantitate zilnică din toate tipurile de produse pentru a avea o alimentaţie completă.

“Aa parcurs 68.000 km prin ţară căutând producători de fructe şi legume pe care să-i atragem să lucreze cu noi şi am încheiat contracte doar cu 3!”

Recomandarea onestă a celor implicaţi în industria de procesare a fost să cumpărăm puţin, strictul necesar pentru 1-2 zile şi să alegem produsele în funcţie de preferinţe şi nu de preţ. „Problema consumului artificial care duce la risipă şi aruncarea unor cantităţi enorme de mâncare este deja dezbătută în alte ţări europene la nivel guvernamental, iar noua educaţie alimentară este impusă încă de la şcoala primară“, a declarat Florin Căpăţână, reprezentantul unui lanţ de supermarketuri din România.

În altă ordine de idei, retail-erii susţin că ar dori o colaborare cu producătorii români de fructe şi legume, însă, nefiind organizaţi, nu au putere de decizie şi nici capacitatea de a asigura un flux constant de produse. „Anul acesta am străbătut 68.000 km prin ţară căutând producători de fructe şi legume pe care să-i atragem să lucreze cu noi şi am încheiat contracte doar cu 3, pentru că nu sunt organizaţi“, susţine Florin Căpăţână.

Industriile carnii si laptelui realizeaza peste 10% din PIB-ul tarii,dar ,din pacate,nu se bucura de  “anturajul” fiscal,bancar,legislativ adecvat!

Aceste  două sectoare ar putea reprezenta ultimii mohicani nationali  care au dus greul tarii. Carnea si laptele rămân un produse sensibile, cu adaos comercial mic, cu viteză de depreciere uriaşă şi neatractive pentru multinaţionaleSa nu uitam ca  aceste doua sectoare au tinut si pastreaza in viata aceasta tara,la propriu ,dar si la figurat si realizeaza peste 10% din PIB-ul Romaniei,dar ,din pacate,nu se bucura de  “anturajul” fiscal,bancar si legislativ adecvat!