Publicat la:
Iulie 14, 2014
Proiectul Codului fiscal, aflat în dezbatere,(retras pentru…”Imbunatatiri”), propune o impozitare diferenţiata pentru clădirile deţinute de persoanele fizice, în funcţie de destinaţie: rezidenţială sau nerezidenţială.
Fără a da vreo definiţie sau precizare referitoare la categoriile de spaţii care ar putea fi clasificate ca nerezidenţiale, Finanţele stabilesc plata aceluiaşi impozit atât pentru firme, cât şi pentru persoane fizice. Cota de impozit ar urma să fie între 0,25 şi 1,5% din valoarea clădirii rezultate dintr-un raport de evaluare, întocmit de un evaluator independent. În cazul în care scopul clădirii este rezidenţial, cota rămâne de 0,1% din valoarea impozabilă stabilită în funcţie de tipul construcţiei şi dotarea cu utilităţi. La rândul său, valoarea impozabilă se ajustează cu un coeficient de corecţie stabilit în funcţie de rangul localităţii şi zona de amplasare. Diferenţele care rezultă din schimbarea formulei de calcul sunt enorme, însemnând că taxele pentru persoanele fizice vor fi de câteva zeci de ori mai mari decât cele actuale. Intenţia Finanţelor de a impozita la fel proprietăţile folosite pentru activităţi economice, fie că este vorba de spaţii comerciale sau sedii de birouri, este considerată corectă de mediul de afaceri.
Abuzul de interpretare
„Impozitarea identică a clădirilor, indiferent dacă sunt deţinute de persoane fizice sau juridice, este binevenită, în principiu. Motivul este că, în prezent, piaţa închirierilor nu este concurenţială, atâta timp cât costurile rezultate dindari locale pot fi de până la 150 de ori mai mici pentru persoanele fizice decât pentru cele juridice. Problema apare, însă, în privinţa cotei de impozitare care nu ar trebui să fie menţinută la nivelul actual prevăzut de Codul fiscal (între 0,25% şi 1,5%) pentru că este mult prea ridicată“, explică Ruxandra Jianu, partener Biriş – Goran. Dificultăţile vor apărea la aplicarea impozitului. Legea fiscală ar trebui să explice precis termenul „clădire nerezidenţială“, pentru a nu da naştere la abuzuri de interpretare. Riscul unor excese – mai ales că aplicarea depinde şi de hotărârile fiecărei administraţii locale în parte -, este evident. „De exemplu, sunt foarte multe locuinţe pe adresa cărora sunt înregistrate sediisociale ale firmelor, fără ca acolo să se desfăşoare vreo activitate economică“, arată Ruxandra Jianu. Proiectul mai prevede şi impozitarea clădirilor cu destinaţie mixtă prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită cu scop rezidenţial cu impozitul pentru cea cu scop nerezidenţial. Dacă destinaţiile suprafeţelor nu sunt evidenţiate distinct, impozitul se va calcula după formula aplicată persoanelor fizice. Însă dacă cheltuielile aferente imobilului sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul va fi calculat după formula aplicată persoanelor juridice. Clarificările ar putea fi aduse prin normele de aplicare, dar acestea nu pot excede legea, aşa că ambiguităţile ar putea rămâne nerezolvate. Proiectul mai prevede majorarea valorilor impozabile concomitent cu reducerea coeficienţilor de corecţie, astfel că taxele pentru locuinţe ar rămâne apropiate de cuantumul actual. În schimb, ar dispărea impozitul majorat cu 65% până la 300% pentru deţinerea a două sau mai multe imobile.
Finanţele plănuiesc mai demult modificarea taxării proprietăţilor, însă propunerile – preluate acum în proiectul de Cod fiscal – nu au fost complet agreate în discuţiile cu mediul de afaceri
1,5% este cota maximă de impozitare asupra valorii de inventar a clădirilor deţinute de persoane juridice
