Publicat la:
Iunie 8, 2015
La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional.
Presată de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi urmând a fi nevoită să-și vândă resursele naturale cum s-a întâmplat 25 de ani mai târziu.
Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI și a vânzărilor pe bursele internaționale ale unor active ale Statului Român.
Din cauza FMI-ului, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.
Aşa se face că, începând din 1987, într-o țară afaltă sub un blocaj financiar extern, s-a dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale.
Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu, care ar fi fost nimeni altul, decât Ion Iliescu.
Propaganda și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceauşescu se puseseră deja în mișcare.
În martie 1989, însă, Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației. În plus, România mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanţe de 7-8 miliarde USD.
La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani?
Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran.
Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.
Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare.
Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.
Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.
Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 6.000 !!!!! de miliarde de euro.
În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.
Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.
Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?
Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?
Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?
Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.
Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România.
Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.
Trebuie să recunoaștem că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.
BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.
Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex.
Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA.
În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.
Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc.
Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.
În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.
Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş.
De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu.
Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.
Citeva frumuseti mai putin stiute din România
Situat în municipiul Hunedoara, în colţul sud-vestic al Transilvaniei ,Castelul Corvinilor , numit şi Castelul Huniazilor, şi-a păstrat şi astăzi în picioare, după şapte secole, turnurile bine înfipte în istorie. Este unul dintre cele mai apreciate castele din Europa, iar culoarele îi sunt strabatute la pas, anual, de peste 70.000 de turişti.
Castelul Banffy este cel mai mare castel din Transilvania, fiind una dintre atracţiile baroce majore ale Transilvaniei şi României. Tot aici se desfăşoara şi festivalul de muzică “Electric Castle”.
Un alt monument ce aduce un plus de originalitate staţiunii Comarnic este Castelul Posada, reşedinţa familiei Bibescu. Deşi a trecut printr-un incendiu devastator în 1950, castelul nu a mai fost reconstruit, devenind depozit pentru obiectele nefolositoare ale Palatului Peleş.
Castelul Pekri Ozd se află în inima Transilvaniei, în localitatea Ozd. Palatul a fost reconstruit de mai multe ori de-a lungul timpului, găzduind, totodată, o grădiniţă, o şcoală, o casă de cultură şi un CAP. După ’89, castelul a fost retrocedat doamnei Jude Maria, o moştenitoare din Franţa.
Castelul Purgly a fost construit în anul 1889 în actuala localitate Şofronea, reprezentând reşedinţa familiei Purgly. Castelul Purgly este situat într-un parc, în spatele acestuia aflându-se un ştrand cu apă termanală, unde apa are aproximativ 30 de grade. Acesta are şi o pepinieră, unde sunt plantaţi peste 100 de pomi.
Castelul Roşu se află în satul Lilieci, comuna Hemeiuşi, judeţul Bacău. În parcul castelului au avut loc filmările pentru “Dumbrava Minunată”, considerat al doilea parc dendrologic din România.
Castelul Thury-Banyai este situat în satul Tamaşfalău din comuna Zabala, judeţul Covasna. A fost construit între anii 1810-1820, iar astăzi este casa de cultură a localităţii.
Castelul Sturdza, cunoscut şi sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza şi soţia sa Maria, în satul Miclăuşeni, la o distanţă de 65 de kilometri de municipiul Iaşi.
Castelul Bay se află în satul Treznea din judeţul Sălaj, fiind construit la mijlocul secolului al XIX-lea. Din păcate, castelul se degradează de la an la an.
Castelul Jidvei este situat în localitatea Cetatea de Baltă, din judeţul Alba. Din fericire, castelul a fost păstrat în condiţii bune. Castelul aparţine patronului de la Jidvei şi poate fi vizitat de cei care vor să deguste vinul de aici.
Castelul Cantacuzino se află în staţiunea montană Buşteni, fiind construit în 1911 la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost ministru al României.
Castelul Kendeffy se află în localitatea Sântămăria Orlea, judeţul Hunedoara. A fost construit de familia Kendeffy în 1782, o familie de nobili foarte bogaţi la acea vreme, care aveau nevoie de o reşedinţă în Ţara Haţegului. Edificiul a fost naţionalizat în 1946 de comunişti, iar din anul 1982 castelul a fost preluat de către administraţia judeţeană Hunedoara şi transformat în hotel.
Palatul Ghika se află în oraşul Comăneşti din judeţul Bacău. Fosta reşedinţă de vară a familiei Ghika – Comăneşti a fost ridicată în 1890 şi poartă semnătura arhitectului Albert Galleron (cel care a proiectat Ateneul Român).
Castelul Ţepeş, o adevărată bijuterie arhitectonică, se află în Bucureşti, fiind situat chiar printre copacii din Parcul Carol.
Castelul Salbek este situat în satul Petriş, din comuna cu acelaşi nume, judeţul Arad. Ansamblul Castelului Salbek datează din perioada 1800-1850, în ultima perioadă fiind sanatoriu pentru tratarea afecţiunilor pneumoftiziologice, până în anul 2009, când a fost retrocedat.
În Ciucea, deasupra văii Crişului (judetul Cluj), se înalţă castelul Goga. Acesta a fost scena multor poveşti care au stârnit scandal în epocă. Tot aici se afla si mormântul poetului.
Castelul Pogány din Păclişa, judeţul Hunedoara, se află la aproximativ 15 kilometri de Parcul Naţional Retezat şi la 6 kilometri de Haţeg. Castelul, construit la începutul secolului al XIX-lea, este dispus pe două niveluri şi conţine 22 de camere. Edificiul este înconjurat de un parc, străbătut de un pârâu, cu alei pentru plimbări.
Loc special pentru indragostitiUn loc special in topul Qbebe il ocupa Tunelul Dragostei situat intre Caras-Severin si Otelu Rosu. Tunelul se intinde pe ruta de cale ferata intre Caransebes si Boutar, intre localitatile Obreja si Glimboca, la 10 km de Caransebes. Intre aceste localitati se afla o sosea dreapta. Dinspre Glimboca, in partea stanga, soseaua se bifurca si un drum coteste catre calea ferata.
10. Soveja, statiunea cu cel mai ozonat aer din EuropaAtestata documentar in secolul al XVII-lea, Soveja este o comuna de aproximativ 2000 de locuitori, situata in judetul Vrancea, formata din satele Rucareni si Dragosloveni. Statiunea din Soveja, atat de populara in anii ’80, este acum inchisa oficial. Statiunea era foarte populara printre sutele de sportivi care isi faceau aici cantonamentele, profitand de aerul curat. Situata la 600 de metri altitudine, statiunea beneficiaza de cel mai ozonat aer din Romania,si este inconjurata de o padure de conifere.In ultimul timp, s-au derulat o serie de programe pentru revitalizarea turismului in zona, dar fara succes. Numai cateva unitati de cazare au rezistat timpului, insa si cateva pensiuni mai micute. Lepsa, un satuc situat la cativa kilometri de Soveja, pe de alta parte, este in plina dezvoltare, fiind la o altitudine mai mare, si avand o oferta de cazare mult mai extinsa.
9. Momârlanii, dacii de odinioara care traiesc in prezentIn Petrosani, orasul cunoscut pentru mineritul practicat aici, traieste una dintre cele mai vechi comunitati rurale din Romania, momârlanii. Din cauza exploatarilor miniere din zona si a dezvoltarii urbane, comunitatea momârlanilor a trebuit sa se adapteze la un nou stil de viata. Dar identitatea lor nu este inca pierduta. Momârlanii profita de orice ocazie pentru a imbraca impresionantele straie populare si de a povesti celor ce viziteaza Petrosaniul despre traditiile lor.
8. Rozariul de la MandrulocFrumosii trandafiri sunt printre cele mai iubite si admirate flori, dar putini dintre noi stiu cate ceva despre ingrijirea acestora, si chiar mai putini sunt specialisti in domeniu. La Mandruloc, langa Arad, exista un rozariu cu peste 3000 de soiuri de trandafiri, adusi din toate colturile lumii. Proprietara parcului, Mihaela Buzatu a inceput plantarea primilor soiuri de trandafiri in 2002. Ambitia aradencei este de a crea cel mai mare parc dendro-floric din Europa de Sud-Est .Ea se intinde pe 25 de ha si este inca in extindere. Numele vine din greaca si este ales in concordanta cu numele romanesc, Mandruloc: in greaca “eu-” semnifica “frumos” iar “topos”, “loc”.
7. Morile de apa de la RudariaLa poalele Muntilor Almajului din Banatul montan, in localitatea Rudaria, se afla cel mai mare complex mulinologic din sudul Europei. Situata in judetul Caras-Severin, intre Anina si DN 7, pe Valea Almajului, localitatea Rudaria gazduieste peste 22 de mori de apa, presarate de-a lungul raului cu acelasi nume. Morile au fost prima oara consemnate oficial in 1722, dar folosirea acestor sisteme primare de macinare dateaza inca din secolele 2-3. Localnicii si-au creat un program de folosire a morilor: fiecare moara este luata in ingrijire de 15-20 de familii, care o folosesc pe rand pentru a-si macina cerealele. Peisajul in care aceste mori se incadreaza perfect iti taie respiratia,si te simti de parca din aceste locuri fantastice s-au inspirat majoritatea basmelor lui Petre Ispirescu, cu zmei si Ilene Cosânzene.
6. Ansamblurile rupestre de la Corbii de Piatra si Basarabi-MurfatlarIn judetul Arges se afla complexul manastiresc Corbii de Piatra, situat in comuna Corbu, sat Jgheaburi, atestata oficial in secolul al XIV-lea. Biserica rupestra a fost sapata in peretele de stanca inalt de 30 de metri si lung de circa 14 metri. Corbii de Piatra este singura biserica cu doua altare. Exista supozitia ca cele doua altare au fost create pentru a deservi atat cultul catolic cat si cel ortodox. Valoarea deosebita a bisericii este data de picturile originale realizate in stil bizantin, din secolul al XIV-lea. Un alt ansamblu rupestru de mare valoare arheologica este Basarabi-Murfatlar, sit arhelogic si complex de manastiri din Dobrogea secolelor X-XI, situat in comuna Basarabi la 15 km de litoralul romanesc. Complexul este format din camere si galerii sapate intr-un deal de creta langa cariera de extragere a cretei din comuna Basarabi. Se crede ca ansamblul de la Basarabi ascunde prima biserica si primele chilii ale unei manastiri de pe teritoriul Romaniei.
5. Rezervatia naturala Focul ViuIn Valea Milcovului, in satul Andreiasul de Jos, se afla o rezervatie naturala unica in Europa: Focul Viu. Denumit asa de localnici, datorita flacarilor ce ies in permanenta din pamant, fenomenul rar se datoreaza emanatiilor de gaze, care, din cauza razelor soarelui, mentin flacarile aprinse. Desi de o frumusete rara, Focul Viu este putin cunoscut turistilor din tara si din strainatate si nu este deloc promovat in circuitele turistice. Noaptea, focurile dansatoare capata veleitati mistice impresionante, si nu putini sunt cei care, daca au citit sau au vizionat povestile lui Tolkien din Stapânul Inelelor, vor fi de acord ca se afla in tinutul fantastic din Mordor.
4. Canionul Sapte scariCanionul Sapte Scari este un defileu sapat in calcare, in partea vestica a Muntilor Piatra Mare, din judetul Brasov. Canionul reprezinta niste chei sapate in piatra, cu o lungime de 160 de metri, la 984 de metri altitudine. Denumirea Sapte Scari vine de la cele 7 cascade formate acolo datorita rupturilor de perete. Cel mai usor se poate ajunge la canion din localitatea Timisu de Jos, la aproximativ 2 km de Brasov. De aici, traseul este marcat si se ajunge la canion in aproximativ o ora. Canionul poate fi parcurs pe scarile metalice in cel mult 30 de minute. Frumusetea acestuia este data de schimbarile dese de directie. Cea mai inalta dintre cascade are peste 35 de metri si se varsa de-a lungul peretilor de piatra inalti de 50 de metri. Traseul turistic ofera o frumusete de neegalat atat datorita formatiilor calcaroase cat si cascadelor si vegetatiei dese. Dupa ce canionul a fost parcurs, traseul poate fi continuat catre Cabana Piatra Mare.
3. Padurea Letea, cea mai nordica padure subtropicala din EuropaIncredibila padure de la Letea este cea mai veche rezervatie naturala din tara noastra. Cunoscuta pentru frumusetea ei salbatica, neintinata de civilizatia moderna in expansiune, padurea se intinde pe aproape 3000 de hectare de vegetatie, cu tei, plopi, stejari brumarii si frasini, si este inconjurata de un stufaris des ce o protejeaza, ingreunand accesul in padure. Situata in judetul Tulcea, sub administratia Comunei C.A. Rosetti, Padurea Letea este cea mai nordica padure subtropicala din Europa cu o vegetatie specifica si cu o flora si fauna neobisnuita pentru tara noastra: aici se gasesc peste zece specii de orhidee si pasari precum vulturul codalb, prigoria, pupaza si soimuletul de seara. Padurea Letea este populata de peste 2500 de cai salbatici ce traiesc nestingheriti prin tufarisul des al padurii si ofera un spectacol de basm turistului cosmopolit, ce va gasi printre liane, prin solul nisipos, si printre maiestuosii copaci un colt de natura uitata de o frumuseste imbatatoare.
2. Ochiul Beiului sau prin gradina EdenuluiLacul Ochiului Beiului se afla in Parcul National Cheile Nerei Beusnita si este inconjurat de muntii Aninei si Locvei. Lacul se intinde pe o suprafata de 20 de metri si are o adancime de 6 metri. Este situat in apropierea celor trei cascade ale raului Beusnita cat si de ruinele cetatii medievale Ilidia, construind impreuna un traseu turistic de neegalat in diversitate si farmec. Provenienta acestui lac este carstica si forma lui este una de cuva. Lacul este alimentat de un izvor care il impiedica sa inghete iarna, si are o culoare turcoaz care ii ofera un aspect deosebit. Datorita temperaturii apei, in timpul iernii aici poposesc pasari migratoare precum starci cenusii si rate salbatice. Se spune ca lacul este fermecat si ca in noaptea de Sanziene aici vin ielele sa se imbaieze si sa danseze pana in zori de zi. Se mai spune ca un bei (titlu nobiliar in Imperiul Otoman) foarte bogat a fost la vanatoare prin aceste meleaguri. S-a indragostit de o fata ce isi pastea oile. Cum a aflat tatal beiului de dragostea dintre cei doi, a hotarat sa-i desparta. In graba a trimis un calau sa omoare fata ce ii sucise mintile fiului sau. Beiul indragostit si-a gasit iubita injunghiata in locul unde acum este lacul. Din lacrimile lui s-a format izvorul care ii poarta numele.
1. Cascada Bigar, cea mai frumoasa din lumeAtat de putin cunoscuta de romani, Cascada Bigar din Caras Severin a fost inclusa de site-ul World Geography pe lista celor mai frumoase destinatii alaturi de locuri celebre din Statele Unite si Australia. Pe locul doi, dupa frumoasa noastra cascada se afla Eternal Flames Fall din Statele Unite ale Americii, urmat de cascada Asik-Asik din Filipine. Un alt aspect inedit despre cascada este ca aceasta se afla chiar pe linia paralelei 45. Foarte putin cunoscuta in Romania, cascada atrage turisti din toate colturile lumii. Caderea de apa este situata la 12 kilometri de localitatea Bozovici si face parte din Parcul National Cheile Nerei Beusnita. Apa cade de la o inaltime de peste 200 de metri si se varsa in raul Minis. Din pacate, cascada de o frumusete atat de rara a fost lasata de izbeliste; in zona nu s-au mai facut investitii de peste 20 de ani.
Surse: descopera.ro, wildstate.ro, lumeamare.ro, bmcity.ro, Stirile ProTv, locuriuitate.com, Adevarul, dincolodeharti.blogspot.ro, aradeanca.co, bogdanbalaban.ro |
