Publicat la:
Martie 14, 2014
Deşi Isus ne-a atenţionat de răul făcut prin care ”Aţi desfiinţat frumos porunca Lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră” (Marcu 7/9),”slujbaşii” adăugă la Mântuirea lui Isus şi propria “mântuire”, greşită, prin datini, forme idolatre şi învăţături omeneşti, transformând Credinta Biblică într-o afacere. Căci nu este biserică, religie, cult, dominaţiune, care să nu îl fi înlocuit (fie şi parţial) pe Dumnezeul Adevărat cu idoli. Au cârpit inclusiv Mântuirea care vine prin credinţa în singurul Mântuitor Isus.
Tocmai pe acest fundal al făcăturilor “creştine”, Dumnezeu anunţă ziua “Bilanţului”. Totuşi, nu ne mustră căldiceala, nepăsarea, indiferenţa, puţinătatea, răceala noastră? În timp ce Duhul Sfânt se roagă cu strigăte negrăite pentru noi, noi ascultăm de idoli; În timp ce Duhul Sfânt caută un om, peste capul căruia să se ODIHNEASCĂ, noi îi întoarcem spatele! El se roagă de noi, care-şi toceşte degetele, bătând la uşa inimii noastre, dar noi îl lăsăm să bată în van, ne complacem în păcătuire? Cât nu este prea târziu, să ne grăbim să intrăm gratis sub “umbrelă Mântuitoare”, căci se rumeneşte Ziua de ODIHNĂ a lui Dumnezeu, şi ne prinde “potopul” neintraţi în Corabia Isus…
Începe negura popoarelor, grăbiţi-vă să intraţi în Odihna Domnului, nu precum “creştinii” credinţei “strămoşeşti rămaşi pe lângă Arca lui Noe
Să învăţăm de la robii credinţei strămoşeşti, nedumnezeieşti, din timpul lui Noe, care nu au crezut, nu au ascultat de Dumnezeu, pentru a-şi salva viaţa. Nu ne doare faptul că Tata nu se poate ODIHNI, pentru că noi rămânem morţi în păcatele noastre ? Ca să nu ne “salvăm-mîntuim” prin sânge şi chinuri proprii. Încă ne aşteaptă prin Sângele lui Isus, să ne lăsăm înviaţi şi să intrăm în Odihna Dumnezeiască, fără bani şi fără plată...” Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: “astăzi”, pentru că niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului… câtă vreme se zice: “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, că în ziua răzvrătirii.”Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.” (Evrei 3/12-19).
Câinele are credinţă mai mare în om, decât omul în Creatorul Său, chiar dacă Isus a sângerat pentru noi la Golgota, unde ne-a dat gratis
şi Mântuirea – Iertarea
Dacă nu vrem să învăţăm din împietrirea, egoismul, indiferenţa, nepăsarea şi necredinţa oamenilor care se bizuiau pe “credinţa “lor strămoşească, NEDUMNEZEIASCĂ, pe neprihănirea, mila, iubirea, dragostea lumească…” Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu...”Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”… Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.” (Evrei 4/1-11)
Starea de păcat a lumii şi a României se datorează şi “slujbaşilor Domneşti “
Se apropie momentul în care orice “slujbaş” va da socoteală pentru rătăcirea oamenilor păcăliţi de false învăţături (nedumnezeiești), pentru infracţionalitatea omenirii, pentru minţirea oamenilor prin surogate religioase, şi pentru că nu trecem la nimicirea închinării la idoli (2 Împăraţi, capitolul 23). Iată de ce se apropie “Mânia lui Dumnezeu (care) se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor… Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.” (Romani 1/18-23)
Răsplata minţirii, înlocuirii învăţăturii DUMNEZEIEŞTI cu învăţăturile preoţeşti-duce la “lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor”
“De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
