Publicat la:
Aprilie 21, 2015
Parlamentarii au hotarit ca trebuie sa aiba salarii ca in Occident, asta dupa ce 250 de parlamentari au initiat un proiect de lege pentru acordarea de pensii suplimentare .Parlamentarii uita ca legile lor au alungat milioane de tineri in lumea larga; ei omit faptul ca romanii nu au salarii ca in Occident, cu toate ca preturile depasesc la majoritatea produselor tarile la care se raporteaza.
Senatorul PC Ilie Nastase nu s-a sfiit sa declare ca nu ar fi rau daca salariile parlamentarilor romani ar fi la nivelul celor din Occident.
„Ar trebui sa le comparam cu salariile din celelalte salarii europene. Mie nu-mi convine salariul de 1.000 de euro, eu nu am nevoie de bani, dar ma gandesc la ceilalti. E jignitor, sunt salarii de 7-8 ori mai mari in afara. Oamenii dau legi in functie de salariile pe care le au. Trebuie sa copiem tot ce e bun din Occident. Si salariile daca sunt bune. Dup-aia ne intrebam de ce sunt politicienii corupti sau nu dau legi bune”, a spus Ilie Nastase
In ciuda presiunii publice din ultimele zile, controversatul proiect al pensiilor speciale a fost depus, miercuri seara la Parlament. Motivele pentru care parlamentarii cer aceste indemnizatii suplimentare pentru limita de varsta sunt, multe dintre ele, absurde.
2- In timp ce Burghezia Fesenista si-a infiltrat iscarioteni prin toate Pirghiliile potopiste, Cornel Nistorescu striga in van :scuturaţi ofiţerii din redacţii!
Încerc să citesc diverse lucruri mai ales în greşelile pe care le-am făcut. Unele mă privesc pe mine, altele şi pe colegii mei de generaţie. În 1990, cam în acelaşi timp cu Piaţa Universităţii, a început marea tentativă de re-citire a „Epocii de Aur”. Descrierea mecanismului totalitar, dezvăluirea abuzurilor Securităţii şi redescoperirea unei Românii sociale rănite adânc. Pentru că FSN nu dădea nici un semn că vrea să limpezească lucrurile din trecutul imediat, am început nesfârşitele campanii de presă împotriva activului PCR, a Securităţii şi a celor revopsiţi în democraţi şi profesionişti. Unde a fost greşeala? Că am stat cu amândoi ochii numai pe Securitate şi pe comunişti! Sub ochii noştri începeau noul colaboraţionism şi noii informatori. Noi vânam fantome, iar ei derulau scenarii. Manipulau strada, ne foloseau în demolarea unor oameni nevinovaţi care îi încurcau. Pe unii de-ai lor îi sacrificau, pe alţii îi ascundeau cu o dexteritate de salvapol. Abia acum după ani am aflat că oamenii Securităţii erau ceva mai profesionişti decât lucrătorii serviciilor de acum. Atunci foloseau zeci de tehnici pentru a ne intimida sau pentru a ne arunca pe piste greşite. Acum se mulţumesc cu câteva servere de mare putere şi cu nehaleala unor angajaţi pe diverse funcţii în media. De la informatori au trecut la oameni care să conducă direct din redacţii şi să gestioneze lucrurile mai simplu. Prin anii ’90 riscau să fie linşaţi. Astăzi sunt recompensaţi cu dregătorii bănoase sau influente. Atunci trăgeau cu urechea sau plasau documente false. Acum le interceptează şi tot ei le transformă în dezvăluiri.
Anii au trecut peste presa românească şi, de la lupta împotriva Securităţii, am ajuns la operaţiuni de dezinformare pe care nu le mai combate nimeni. Te trezeşti doar că dispare un articol sau un titlu, că în timp ce te-ai întors cu spatele cineva a împins durerea în comic şi ridicol. O critică sau o dezvăluire devine peste noapte o pupătură după ureche! Din nimic te trezeşti că izbucneşte un scandal de proporţiile unui incendiu naţional. Subiectul e nul, dar toată ţara este împinsă să dezbată un mizilic sau o cretinătate. Mi-e imposibil să trec asta la capitolul prostie! Nici la neprofesionalism! Cineva le lucrează cu abilitate. Nu de mult, un ofiţer chiar a avut curajul să-mi spună râzând, ştii cum l-am lucrat pe cutare? Ne-a ajutat colegul tău X. Ne trebuia un articol în presă ca să putem declanşa operaţiunea împotriva omului şi i-am vândut lui un pont.
Încet-încet am ajuns la certitudinea că ignorarea marilor teme obligatorii pentru România nu este nici rezultatul ignoranţei, nici al incompetenţei jurnaliştilor. Este doar o învăluire în subiecte minore, operaţiunea fiind coordonată de la centru. Ca şi urmărirea persoanelor, ca şi ascultarea acestora, ca şi infiltrarea redacţiilor!
Declaraţiile publice ale unor oameni din servicii, ale unor politicieni sau informaţiile obţinute de ziarişti ne duc la o concluzie extrem de simplă. A venit vremea pentru curăţarea presei din România de ofiţerii sub acoperire. Altfel progresul devine imposibil, dezbaterea de idei – o confuzie controlată, iar dezvăluirea corupţiei – un spectacol, ieftin, ce plictiseşte pe toată lumea.
Fără eliminarea acoperiţilor din presă, toate se îneacă în balta controlată a serviciilor. Fără scuturarea presei de ofiţerii acoperiţi, nimic nu se termină cu nimic!
